Marchizul de Sade

Crimele iubirii

FAXELANGE SAU GREŞELILE AMBI IEIŢFLORVILLE ŞI COURVAL SAU PREDESTINAREADORGEVILLE SAU UCIGAŞ PRIN VIRTUTECONTESA DE SANCERRE SAU RIVALA FIICEI SALE

FAXELANGE sau GREŞELILE AMBI IEIŢ

D. şi Dna de Faxelange, cu o rent între 30 şi 35.000 de livre,ă tr iau de obicei la Paris. Drept unic fruct al iubirii lor nu aveau decât oă fat , frumoas precum îns şi zei a tinere ii. Dl. de Faxelange fuseseă ă ă ţ ţ slujbaş, dar s-a retras înc tân r şi, de atunci, nu mai vedea decât deă ă grijile casei şi educa ia fiicei sale. Era un om foarte blând, cam s rac cuţ ă duhul şi cu un caracter deosebit. So ia sa, aproape de-o seam cu el,ţ ă adic între patruzeci şi cinci şi cincizeci de ani, era ceva mai ascu it laă ţ ă minte, îns , dac st m s ne gândim bine, între cei doi so i era maiă ă ă ă ţ mult nevinov ie şi bun credin decât viclenie şi neîncredere. D-raă ăţ ă ţă de Faxelange tocmai împlinise al şaisprezecelea an. Avea una dintre acele înf iş ri romantice în care fiecare tr s tur descrie o virtute:ăţ ă ă ă ă pielea foarte alb , frumoşi ochi albaştri, gura un pic mare dar bineă conturat , un trup uşor ml dios şi cel mai fruă ă mos p r din lume. Cugetulă îi era blând precum firea, nu era în stare s faă c r u şi înc îşi maiă ă ă închipuia c acesta nici n-ar putea fi s vârşit. Înă ă tr-un cuvânt, era nevinov ia şi neprih nirea împodobite de mâna Gra iăţ ă ţ ilor. D-na de Faxelange era şcolit : nu se zgârciser s o educe, vorbea foarte bineă ă ă engleza şi italiana, cânta la mai multe instrumente şi picta cu mult gust miniaturi. Fiic singur la p rin i, astfel h r zit ca într-o zi să ă ă ţ ă ă ă ă dobândeasc bunurile familiei sale, altminteri modeste, trebuia s seă ă aştepte la o c s torie avantajoas , ceea ce, de un an şi jum tateă ă ă ă încoace, era singura preocupare a p rin ilor s i. Dar inima D-rei deă ţ ă Faxelange nu aşteptase încuviin area celor ce i-au dat via pentru aţ ţă îndr zni s se d ruiasc în întregime, împlinindu-se mai bine de trei aniă ă ă ă de când nu-şi mai era stăpân . D. de Goé, care îi era un fel de rud şiă ă care de aceea o c uta adesea, era dr gu ul acestei fete galeşe. Îl iubeaă ă ţ cu o sinceritate, cu o blânde e care aminteau acele pre ioaseţ ţ sim minte de odinioar , acum atât de striţă ă cate de c tre dezm ulă ăţ nostru.

F r îndoial , Dl. de Goé merita o astfel de fericire. Avea dou zeciă ă ă ă

şi trei de ani, o statur frumoas , figura încântâtoare şi firea de oă ă cur enie întru totul f cut pentru a se potrivi cu cea a frumoasei saleăţ ă ă verişoare. Era ofi er de dragoni, îns nu prea bogat. Îi trebuia o fat cuţ ă ă zestre mare, dup cum şi verişoarei sale un om înst rit fiindc , după ă ă ă cum am mai spus-o, deşi era moştenitoare unic , nu avea totuşi oă avere nem surat . Astfel, amândoi vedeau prea bine c dorin ele loră ă ă ţ nu se vor împlini vreodat , iar jarul la care se perpeleau împreun seă ă va stinge în suspine.

Dl. de Goé nu f cuse vreodat cunoscute p rin ilor D-rei deă ă ă ţ Faxelange sim mintele pe care le avea fa de fiica lor. Se temea deţă ţă un refuz, iar mândria nu-i d dea voie s se pun în împrejurarea de a-lă ă ă auzi. La rândul s u, de mii de ori înc şi mai sfioas , D-ra de Faxelangeă ă ă se ferise s scape vreo vorb , încât aceast blând şi neprih nită ă ă ă ă ă poveste, esut de firele celei mai gingaşe iubiri, era nutrit în linişte,ţ ă ă la umbra t cerii. Dar orice s-ar fi întâmplat, cei doi îşi promiseser să ă ă in piept oric rei încerc ri şi s nu fie vreodat decât unul al celuilalt.ţ ă ă ă ă ă

Astfel erau îndr gosti ii noştri, când un prieten al Dl. de Faxelangeă ţ veni s cear îng duin a de a-i face cunoştin cu cineva din provincieă ă ă ţ ţă care tocmai îi fusese indirect recomandat.

"Nu fac degeaba aceast propunere, zise D. de Belleval. Cel deă care v vorbesc are o avere uriaş în Fran a şi propriet i minunate înă ă ţ ăţ America. Singurul scop al c l toriei sale este s -şi caute o so ie laă ă ă ţ Paris. Poate o va duce în Lumea Nou , este singurul lucru de care mă ă tem, dar, chiar şi aşa, dac împrejur rile nu v înfricoşeaz prea mult,ă ă ă ă cu siguran c , în toate privin ele, asta este ceea ce i s-ar potrivi fiiceiţă ă ţ voastre. Are treizeci şi doi de ani, nu e prea pl cut la chip... are cevaă întunecat în c ut tur , dar are o inut foarte adorabil şi o educa ieă ă ă ţ ă ă ţ aleas .ă

- Aduce i-ni-l, zise Dl. de Faxelange. Şi, adresându-se so iei: Ce pţ ţ ă-rere ave i, doamn ?ţ ă

- Vom vedea, r spunse aceasta. Dac într-adev r este o partidă ă ă ă mul umitoare, m -nclin din tot sufletul, oricât de mult aş suferi laţ ă desp r irea de fata mea... O iubesc. Lipsa ei m va mâhni, dar nu mă ţ ă ă voi pune în calea fericirii sale.

D. de Belleval, încântat de primele sale propuneri, îşi lu ziua bună ă de la cei doi so i şi hot râr ca în joia urm toare baronul de Franlo sţ ă ă ă ă fie prezentat D-rei. D. baron de Franlo era la Paris de o lun , stând înă cel mai frumos apartament al palatului din Chartres, cu un frumos grajd, doi lachei, un valet, o puzderie de bijuterii, un portofel plin cu scrisori de schimb şi cele mal frumoase haine din lume. Nu-l cunoştea deloc pe D. de Belleval, dar pretindea c îl cunoaşte pe un prietenă apropiat al acestuia care, plecat din Paris pentru optsprezec luni nu-i putea fi baronului de nici un folos. Se prezentase la uşa acestui om, i se spusese c era plecat, dar c ar face bine s mearg s -l caute peă ă ă ă ă D. de Belleval, cel mai apropiat prieten al s u. Astfel, D-lui de Bellevală îi prezent baronul scrisorile sale de recomană dare, iar D. de Belleval,

pentru a ajuta un om de treab , nu s-a codit s le deschid şi s -iă ă ă ă acorde baronului întreaga grij pe care un str in ar fi priă ă mit-o de la prietenul s u dac acesta ar fi fost de fa .ă ă ţă

Belleval nu cunoştea de fel persoanele din provincia care îl recomandau pe baron şi nici nu auzise vreodat ca numele lor s fi fostă ă rostit de c tre prietenul s u, dar era foarte cu putin s nu aibe habară ă ţă ă de tot ceea ce acesta cunoştea şi, de atunci, nici un obstacol nu se mai puse în calea preocup rilor dovedite lui Franlo. E un prieten ală prietenului meu - este nevoie de mai mult de atât pentru a afla în sufletul unui om cinstit motivul s -l sprijine?ă

Deci, D. de Belleval, purtând de grij baronului de Franlo, îlă conducea peste tot: la plimb ri, la spectacole, la cump r turi. Îiă ă ă întâlneai tot timpul împreun . Trebuia s stabilim aceste am nunteă ă ă pentru a putea îndrept i interesul pe care Belleval i-l dovedea luiăţ Franlo, sau motivele pentru care, socotindu-l o partid excelent , îlă ă prezent familiei de Faxelange.ă

În ziua stabilit pentru aşteptata vizit , D-na de Faxelange, f ră ă ă ă s -şi înştiin eze fiica, o pune s se g teasc , o pov uieşte s fie ceaă ţ ă ă ă ăţ ă mai politicoas şi cea mai dr gu cu putin fa de str inul pe care îlă ă ţă ţă ţă ă va întâlni şi, dac i se va cere, s nu se codeasc s -şi folosească ă ă ă ă darurile, fiindc acest str in e un om care le este personal recomandată ă şi pe care D. de Faxelange şi ea au toate motivele s -l primeasc bine.ă ă

B tu de ora cinci: era momentul anun at şi D. de Franlo apareă ţ înso it de D. de Belleval. Era cu neputin s fi fost mai bine pus laţ ţă ă punct, s fi avut un ton mai cumsecade, o inut mai cinstit . Dar, amă ţ ă ă spus-o: era ceva anume în înf işarea acestui om care te izbea pe loc şiăţ numai mult art în purtare, mult joc al tr s turilor chipului reuşeau să ă ă ă ă acopere acest defect.

Discu ia se porneşte. Se trece de la un subiect la altul, iar D. deţ Franlo le trateaz pe toate ca omul de lume cel mai bine educat, celă mai bine instruit. Se cuget asupra ştiin elor. D. de Franlo le analizează ţ ă pe toate. Vine şi rândul artelor: Flanlo dovedeşte c le cunoaşte şi că ă nu este vreuna care s nu-l fi bucurat vreodat ... În politic , aceeaşiă ă ă profunzime: omul acesta îndreapt întreaga lume şi asta f r c utare,ă ă ă ă f r a se impune, amesă ă tecând în tot ceea ce spune un aer de modestie care pare a cere iertare şi a atrage aten ia c s-ar putea înşela, c esteţ ă ă foarte departe de a fi sigur de ceea ce îndr zneşte s propun . Seă ă ă vorbeşte despre muzic . D. de Belleval o roag pe D-ra de Faxelangeă ă s cânte ceva. Ea o face înroşindu-se, iar Franlo, la a doua arie, îi cereă îng uin a s o acompanieze cu o chitar pe care o z reşte pe ună ţ ă ă ă fotoliu. Ciupeşte instrumentul cu toat ging şia şi înă ă demânarea posibile, l sând s se vad pe degete, f r îngâmfare, inele de oă ă ă ă ă valoare uluitoare. D-ra de Faxelange începe o a treia bucat , foarte laă mod . D. de Franlo o acompaniaz la pian cu precizia celor mai mariă ă maeştri. D-ra de Faxelange este poftit s citeasc în englez câtevaă ă ă ă rânduri din Pope; pe loc, Franlo înnoad o conversa ie în aceast limbă ţ ă ă

şi dovedeşte c o cunoaşte la perfec ie.ă ţVizita lu sfârşit f r ca baronului s -i fi sc pat ceva, ceea ceă ă ă ă ă

dovedi modul în care se gândeşte la D-ra de Faxelange, iar tat lă acestei tinere persoane, entuziasmat de noua sa cunoştin , nu vruţă deloc s se despart f r o f g duial tainic a D-lui de Franlo că ă ă ă ă ă ă ă ă duminica urm toare va pofti la cin .ă ă

Seara, gândind mai pu in avântat la acest personaj, D-na deţ Faxelange nu se dovedi întru totul de aceeaşi p rere cu so ul s u.ă ţ ă Spunea c de la prima vedere g seşte la acest om ceva într-atât deă ă revolt tor, încât i se pă ărea c dac vreodat va ajunge s -i cear fiica,ă ă ă ă ă nu i-o va da decât cu mare durere. So ul s u se împotrivi acestuiţ ă dezgust. Franlo, spunea el, este un om fermec tor; şi e cu neputin să ţă ă fie cineva mai instruit, s aibe o inut mai frumoas . Ce contaă ţ ă ă înf işarea! La astfel de lucruri trebuie s te oăţ ă preşti la un om? În rest, D-na de Faxelange nu mai avea alte griji. Nu ar fi fost prea bucuroasă dac Franlo ar fi dorit s se înrudeasc cu ea, dar, dac din întâmplareă ă ă ă ar fi vrut-o, ar fi fost cu siguran o nebunie s scape o astfel deţă ă partid . Trebuia ca fiica lor s piard speran a c va mai g si cândvaă ă ă ţ ă ă vreuna la fel de important ? Toate acestea nu convingeau o mamă ă grijulie: ea pretindea c înf işarea este oglinda sufletului şi c dac celă ăţ ă ă al lui Franlo era pe potriva figurii sale, cu siguran c nu acesta eraţă ă so ul care trebuia s -i fac fiica fericit .ţ ă ă ă

Sosi şi ziua cinei: Franlo, şi mai bine g tit ca data trecut , înc şiă ă ă mai profund şi dr gu , i-a vr jit pe to i. Dup mas , l-au pus s joaceă ţ ă ţ ă ă ă c r i cu D-na de Faxelange, Belleval şi un alt om din societate. Franlo aă ţ fost foarte ghinionist şi a f cut-o cu o demnitate deosebit : pierdu totă ă ceea ce se putea pierde. Acesta este adeseori un fel de a fi amabil în lume şi personajul nostru nu îl scap din vedere. Urm un pic deă ă muzic şi D. de Franlo cână t la trei sau patru feluri de instrumenteă diferite. Ziua se încheie cu les Français, la care baronul o lu de mână ă pe D-ra de Faxelange de fa cu to i, iar apoi se desp r ir .ţă ţ ă ţ ă

O lun se scurse astfel, f r s se pomeneasc de vreo cerere.ă ă ă ă ă Fiecare, de partea lui, se st pânea. Familia Faxelange nu dorea s seă ă gr beasc , iar Franlo, care, în ceea ce-l privea, îşi dorea foarte mult să ă ă reuşeasc , se teă mea s nu strice totul din prea mult ner bdare.ă ă ă

În sfârşit, D. de Belleval ap ru, de aceast dat îns rcinat cu o tocă ă ă ă -meal în regul , şi ar t hot rât D-lui şi D-nei de Faxelange c D.ă ă ă ă ă ă baron de Franlo, de baştin din Vivarais, st pânul unor foarte mariă ă bunuri în America şi c utând s se c s toreasc , îşi aşezase privireaă ă ă ă ă asupra D-rei de Faxelange şi îi întreba pe p rin ii acestei încânt toareă ţ ă f pturi dac i se permitea s -şi fac vreo speran .ă ă ă ă ţă

De form , primele r spunsuri au fost c D-ra de Faxelange eraă ă ă înc prea tân r pentru a i se face o situa ie, îns peste cincisprezeceă ă ă ţ ă zile baronul fu poftit la cin . Aici, D. de Franlo a fost pus s se explice.ă ă El zise c st pânea trei moşii în Vivaraia cu o valoare între 12 şi 10.000ă ă de livre rent fiecare, c tat l s u plecând în America s-a c s torit cu oă ă ă ă ă ă

creol de la care a dobândit bunuri în valoare de aproape un milion, peă care, dup moartea acestuia, le-a moştenit, şi c era hot rât s pleceă ă ă ă acolo împreun cu so ia sa de îndat ce se va fi însurat.ă ţ ă

Aceast condi ie nu-i pl cu D-nei de Faxelange care îşi m rturisiă ţ ă ă temerile. La acestea, Franlo r spunse c acum se mergea în Americaă ă tot aşa cum te-ai duce în Anglia, c de aceast c l torie nu se puteaă ă ă ă lipsi, dar c nu va dura decât doi ani şi c în acest r stimp f g duia să ă ă ă ă ă îşi aduc so ia la Paris. Deci, nu mai r mânea decât aspectul desp r iriiă ţ ă ă ţ scumpei fiice de mama sa, dar c , oricum, aceasta ar fi trebuit s aibeă ă loc, planul s u neă fiind s stea tot timpul la Paris unde, fiind în rând cuă toat lumea, nu puă tea avea aceeaşi pl cere ca pe moşiile sale undeă bog ia sa îl f cea s joace un mare rol. S-a intrat apoi în alte câtevaăţ ă ă am nunte şi aceast prim înă ă ă trevedere lu sfârşit, Franlo fiind rugat să ă numeasc el însuşi pe cineva cunoscut din provincia sa de la care s seă ă poat cere desluşiri dup tipicul unor astfel de împrejur ri. Franlo,ă ă ă deloc mirat de acest plan, îl îng dui, d du sfaturi şi spuse c i se p reaă ă ă ă cel mai simplu şi cel mal grabnic s se adreseze la birourile ministrului.ă Mijlocul fu consim it. Chiar a doua zi, D. de Faxelange se duse şi vorbiţ însuşi ministrului, care îl asigur c D. de Franlo, aflat în momentul deă ă fa la Paris, era foarte sigur unul dintre oaţă menii din Vivarais cel mat valoros şi cel mai bogat. D. de Faxelange, mai înfierbântat ca oricând de afacere, d du de veste so iei sale asupra acestor nout i deosebite.ă ţ ăţ D-ra de Faxelange a fost chemat , şi f r s o mai lună ă ă ă geasc mult,ă chiar în acea sear D. de Franlo îi fu propus drept so .ă ţ

De cincisprezece zile aceast încânt toare fat îşi d duse preaă ă ă ă bine seama c se dorea ceva în leg tur cu situa ia sa, îns , printr-ună ă ă ţ ă capriciu destul de obişnuit la femei, mândria impuse dragostei t cere.ă M gulit de aurul şi m re ia lui Franlo, ea îl prefer pe nesim ite D-luiă ă ă ţ ă ţ de Goé, pân într-atât încât încuviin s -şi asculte familia şi s facă ţă ă ă ă ceea ce i se propunea.

De partea sa, D. de Goé ar fi fost la fel de indiferent, dac nu ar fiă aflat ceva din cele ce se petreceau. D du fuga la iubita sa şi a fostă copleşit de triste e din cauza r celii pe care aceasta o dovedi. El îiţ ă vorbi cu întreaga c ldur inspirat de focul ce îl mistuia, amestec înă ă ă ă dragostea cea mai duioas învinuirile cele mai amare, îi spuse celei ceă o iubea c vede prea bine de unde i se trage schimbarea care îl sorteaă pieirii, c nu ar fi b nuit-o vreoă ă dat de o necredin atât de crud !ă ţă ă Lacrimi vin s adauge jale şi str şă ă nicie tânguirilor însângerate ale acestui tân r. D-ra de Faxelange amu eşte, îşi m rturiseşte sl biciuneaă ţ ă ă şi amândoi se în eleg c nu exist alt cale de a îndrepta r ul s vârşitţ ă ă ă ă ă decât s -i fac pe p rin ii D-lui de Goé s treac la fapte. Acesteiă ă ă ţ ă ă hot râri i se d curs: tân rul cade la picioarele tat lui s u, îl conjur s -ă ă ă ă ă ă ăi cear mâna verişoarei sale, amenin c va p r si pe vecie Fran aă ţă ă ă ă ţ dac îi este respins acest hatâr şi face în aşa fel încât D. de Goé,ă îmblânzit, se duce a doua zi s -l caute pe Faxelange s -i cear fiica. Iă ă ă se mul umeşte pentru cinstea pe care o face, dar i se declar c nuţ ă ă

mai este timp şi c promisiunea este deja f cut . D. de Goé, care nuă ă ă ac ioneaz deţ ă cât din complezen şi care, la urma urmei, nu esteţă sup rat deloc v zând c sunt puse stavile unei c s torii care nu-iă ă ă ă ă convine prea mult, se reîntoarce s îi dea de veste cu r ceal fiului s uă ă ă ă despre aceasta, în acelaşi timp rugându-l din suflet s se r zgândească ă ă şi s nu se mai împotriveasă c fericirii verişoarei sale.ă

Tân rul Goé înfuriat, nu promite nimic. Alearg la D-ra deă ă Faxelange care, plutind f r încetare între iubire şi îngâmfare, este cuă ă mult mai pu in blând de aceast dat şi încearc s -şi împace iubitulţ ă ă ă ă ă cu alegerea în ajunul împlinirii c reia este. D. de Goé încearc s pară ă ă ă liniştit, se st pâneşte, s rut mâna verişoarei sale şi pleac într-un hală ă ă ă cu atât mai crunt cu cât este constrâns s -l ascund , nu înainte îns deă ă ă a-i jura iubitei sale c nu va îndr gi vreodat pe alta, dar c nu vrea s -ă ă ă ă ăi tulbure fericirea.

În acest timp, Franlo înştiin at de c tre Belleval c este timpul sţ ă ă ă înfrunte hot rât inima D-rei de Faxelange, cu atât mai mult cu câtă existau concuren i de temut, pune totul la b taie pentru a deveni şiţ ă mai binevoitor: trimite daruri minunate viitoarei sale so ii care, laţ învoial cu p rin ii s i, nu se codeşte deloc s primeasc aten iile unuiă ă ţ ă ă ă ţ b rbat pe care trebuie s -l priveasc drept so ul s u. Închiriaz o casă ă ă ţ ă ă ă fermec toare la dou leghe de Paris şi d timp de opt zile în şir serb riă ă ă ă minunate pentru iubita sa. Astfel, f r a înceta s uneasc ademenireaă ă ă ă cea mai dibace cu demersurile serioase care trebuie s pun totul laă ă punct, în curând a sucit capul scumpei noastre fete şi şi-a îndep rtată rivalul.

D-rei de Faxelange îi r mâneau, totuşi, clipe de amintire în careă lacrimile curgeau f r voie. Avea remuşc ri îngrozitoare de a fi înşelată ă ă într-atât f ptura primei sale iubiri, pe cel pe care înc din copil rie îlă ă ă îndr gise aşa de mult... "Oare ce a f cut ca s merite s -l p r sesc?, seă ă ă ă ă ă întreba ea cu durere. Oare a încetat s m mai iubeasc ?... vai, nu, iară ă ă eu îl înşel... şi cu cine. Dumnezeule mare! cu cine?... cu un om pe care nu-l cunosc deloc... care m cucereşte cu bog ia sa... şi care poateă ăţ m va face s pl tesc scump aceast glorie pentru care îmi jertfescă ă ă ă dragostea. Ah! deşartele floricele care m cuceresc... fac ele câtă cuvintele minunate ale lui Goé, cât jur mintele sfinte de a m îndr giă ă ă pe veci... cât lacrimile simţămintelor pe care le-nso eau... O, Doamne!ţ cât c in dac voi fi înşelat !". Dar, în timă ă ţă ă ă pul tuturor acestor gânduri, zei a era g tit pentru o serbare, înfrumuseţ ă ă at cu cadourile primite deţ ă la Franlo, iar ea îşi uita remuşc rile.ă

Într-o noapte vis c pretendentul s u, transformat într-un animală ă ă fioros, o arunca într-o groap cu sânge în care plutea o mul ime deă ţ leşuri. În van striga dup ajutor din partea so ului s u - el n-o asculta...ă ţ ă Goé apare, o scoate, o p r seşte... ea leşin ... Acest vis îngrozitor oă ă ă îmboln vi pentru dou zile. O nou petrecere risipi aceste închipuiriă ă ă s lbatice şi D-ra de Faxelange, cucerit , era cât pe ce s se supere peă ă ă sine din cauza tulbur rii pe care o sim ise din cauza acestui visă ţ

himeric.Visele sunt mişc ri tainice nu îndeajuns de bine desluşite.ă

Jum tate dintre oameni le dispre uiesc, cealalt parte cred la ele. Nu ară ţ ă fi nimic împotriv s -i ascult m şi s ne punem chiar în situa ia pe careă ă ă ă ţ o voi pomeni. Când aştept m deznod mântul unei întâmpl ri oarecare,ă ă ă iar felul în care acesta trebuie s se petreac ne preocup cât e ziua deă ă ă lung , îl vom visa cu siguran . Or, atunci spiritul nostru, absorbită ţă numai de aceast preocupare, ne face aproape întotdeauna s vedemă ă una dintre fa etele acesţ tei întâmpl ri la care nu ne-am prea gândită adeseori peste zi. În acest caz, care ar fi supersti ia, care ar fiţ nemul umirea, în fine, care ar fi greţ şeala împotriva filosofiei să ad ug m la num rul urm rilor întâmă ă ă ă pl rii aşă teptate pe cea pe care visul ne-a oferit-o şi s ne comport m ca atare. Cred c aceasta nu ară ă ă fi decât o p rere de în elepciune, fiindc visul este cu siă ţ ă guranţă urmarea întâmpl rii despre care este vorba, un efort al spiritului careă ne deschide şi ne arat o fa et nou a întâmpl rii. C acest efort seă ţ ă ă ă ă face în somn sau când eşti treaz, ce conteaz ; iat mereu una dintreă ă combina iile g site şi tot ceea ce face i din cauza ei nu poate nicicândţ ă ţ s fie o nebuă nie şi nu trebuie nicicând acuzat drept supersti ie.ă ţ Neştiin a strţ ămoşilor noştri îi conducea, f r îndoial , la mariă ă ă absurdit i. Dar se poate crede c filosofia nu ar fi avut, la rândul s u,ăţ ă ă stavilele sale. Tot cercetând natura, ne asem n m chimistului care seă ă ruineaz pentru a face un pic de aur. S cur im, dar s nu distrugemă ă ăţ ă totul, pentru c în natur exist luă ă ă cruri cu totul şi cu totul deosebite pe care nu le vom afla vreodat .ă

Totul era în preg tiri şi Franlo, gr bit s termine odat , era pe caleă ă ă ă s stabileasc ziua, când eroina noastr primi de la el, într-o diminea ,ă ă ă ţă urm toarea misiv :ă ă

Un om furios şi pe care nu îl cunosc m lipseşte de fericirea de aă da o cin în aceast sear , dup cum îmi propusesem, pentru Domnulă ă ă ă şi Doamna de Faxelange şi pentru încânt toarea lor fiic . Acest om,ă ă care pretinde c îi r pesc fericirea vie ii sale, a dorit s se bat şi mi-aă ă ţ ă ă dat o lovitur de spad pe care sper c i-o voi întoarce peste patru zile,ă ă ă îns timp de dou zeci şi patru de ore trebuie s stau nemişcat. Ceă ă ă pierdere pentru mine s nu pot ast sear , aşa cum speram, să ă ă ă reînnoiesc Domnişoarei de Faxelange jur mintele-mi de iubiă re.

De la baronul de FRANLO.

Scrisoarea nu con inea vreo tain pentru D-ra de Faxelange. Ea seţ ă gr bi s o împ rt şeasc familiei sale şi crezu c trebuie s o facă ă ă ă ă ă ă ă pentru îns şi siguran a fostului s u iubit, mâhnit c acesta consim iseă ţ ă ă ă ţ s se compromit astfel pentru ea... pentru ea care îl jignea atât deă ă crunt. Aceast fapt îndr znea şi nes buit a unui om pe care înc îlă ă ă ţă ă ă ă iubea zgâl âia cu furie drepturile lui Franlo. Dar, dac unul atacase,ţ ă cel lalt îşi pieră duse sângele, iar D-ra de Faxelange era în situa iaţ

nefericit de a interpreta acum totul în favoarea lui Franlo. Deci Goéă greşise, iar Franlo fu prins.

În timp ce D. de Faxelange zboar la tat l lui Goé pentru a-lă ă înştiin a de cele petrecute, Belleval, D-na şi D-ra de Faxelange se ducţ s îl împace pe Franlo care îi primeşte pe un fotoliu îmbr cat cu ceaă ă mai fercheş hain de cas , cu un chip într-atât de ab tut încât ceeaă ă ă ă ce uneori p rea izbitor aă cum putea fi luat drept interesant.

D. de Belleval şi protejatul s u au profitat de împrejurare pentru aă o face pe D-na de Faxelange s gr beasc lucrurile: această ă ă ă întâmplare ar fi putut avea urm ri... poate chiar s -l oblige pe Franlo să ă ă p r seasc Pariă ă ă sul, chiar f r s termine... şi înc o mie de astfel deă ă ă ă motive pe care prietenia D-lui de Belleval şi îndemânarea D-lui de Franlo le g sir pe dat şi le-au pus în lumin cu t rie.ă ă ă ă ă

D-na de Faxelange era pe de-a-ntregul învins ; cucerit ,ă ă asemenea întregii sale familii, de c tre aspectul exterior al prietenuluiă lui Belleval, ame it de c tre so ul s u şi nev zând la fiica sa decât ceaţ ă ă ţ ă ă mai bun stare fa de acest m ritiş, ea se gr bea acum f r nici ceaă ţă ă ă ă ă mai mic ad stare. Îşi încheie deci vizita încredin ându-l pe Franlo că ă ţ ă prima zi în care s n taă ă tea îi va permite s ias va fi şi cea a cununiei.ă ă Abilul nostru îndr gostit m rturisi D-rei de Faxelange câteva dr g laşeă ă ă ă nelinişti în leg tur cu tot ceea ce suferise din partea rivalului s u.ă ă ă Aceasta îl linişti în chipul cel mai cinstit cu putin pe lume, cerându-iţă totuşi s -şi dea cuvântul c sub nici o form nu-l va târî vreodat peă ă ă ă Goé în fa a judec ii. Franlo promise şi se desp r ir .ţ ăţ ă ţ ă

Totul se l muri la tat l lui Goé. Fiul s u a recunoscut c a fostă ă ă ă mânat de furia iubirii sale, dar întrucât acest sentiment îi displ cea D-ărei de Faxelange, dat fiind c era p r sit cu atâta cruzime, nu maiă ă ă c uta s o sileasc . D. de Faxelange, liniştit, nu se mai gândea decâtă ă ă cum s pun cap t disă ă ă cu iei. Îi trebuiau bani; D. de Franlo, urmând sţ ă plece de îndat în Ameriă ca, era foarte încântat fie s -şi repare, fie s -şiă ă m reasc proprieă ă t ile şi aici socotea s adauge zestrea so iei sale. Seăţ ă ţ în eleseser la 400.000 de franci; era o ruptur s lbatic în vederea D-ţ ă ă ă ălui de Faxelange, dar nu avea decât o fiic , într-o zi totul trebuia s -iă ă revin ei, şi era un târg cu care nu te mai întâlneai, trebuia deci s teă ă sacrifici. Au vândut, au amanetat, pe scurt, suma a fost gata a şasea zi de la p ania lui Franlo, şi la vreo trei luni dup ce o v zuse pe D-ra deăţ ă ă Faxelange pentru întâia dat , în sfârşit ap ru ca so ul sau. Prietenii,ă ă ţ familia se adunar cu to ii. Conă ţ tractul fu semnat, au c zut la învoială ă s fac cele rânduite în ziua urmă ă ătoare, f r zarv , iar peste dou zileă ă ă ă Franlo s plece cu banii şi cu so ia.ă ţ

În seara acelei zile nenorocite, D. de Goé şi-a implorat verişoara s -i dea o întâlnire într-un loc tainic pe care i-l spuse şi unde ştia bineă c D-ra de Faxelange putea s ajung . Fiind respins, trimise o a douaă ă ă misiv , înă credin ându-şi verişoara c ceea ce avea a-i spune era de oţ ă prea mare însemn tate pentru ca ea s nu doreasc s îl asculte.ă ă ă ă Necredincioasa noastr eroin , sedus , uluit , dar neputincioasă ă ă ă ă

pentru a-şi urî fostul iubit, cedeaz şi se duce la locul stabilit.ă"Nu vin, zise D. de Goé verişoarei sale de cum o z ri, nu vin deloc,ă

domnişoar , s tulbur ceea ce familia voastr şi dumneavoastr numi iă ă ă ă ţ fericirea vie ii voastre, dar cinstea din care îmi fac o datorie m sileşteţ ă s v previn c sunte i înşelat . Omul cu care v m rita i este ună ă ă ţ ă ă ă ţ escroc care, dup ce v va fi furat, v va face, poate, cea maiă ă ă nefericit dintre femei. Este un pungaş şi sunte i tras pe sfoar ".ă ţ ă ă

La aceste vorbe, D-ra de Faxelange îi r spunse v rului s u c ,ă ă ă ă înainte de a-şi permite s def imeze atât de nemilos pe cineva, îiă ă trebuiau dovezi limpezi ca lumina zilei.

"Nu le am înc , zice D. de Goé, aşa este, dar le caut şi în curândă m voi l muri. În numele a tot ceea ce este mai scump, ob ine i dină ă ţ ţ partea p rin ilor voştri un r gaz."ă ţ ă

- Drag vere, zise D-ra de Faxelange surâzând, sunte i dat înă ţ vileag, sfaturile voastre nu sunt decât un pretext, iar r gazul pe care îlă cere i nu este decât un mijloc prin care încerca i s m face i s renunţ ţ ă ă ţ ă ţ la o în elegeţ re care nu se mai poate desface. M rturisi i-v deci,ă ţ ă viclenia, o iert, dar nu c uta i s m nelinişti i f r pricin , într-ună ţ ă ă ţ ă ă ă moment în care nu mai este cu putin s se schimbe ceva"ţă ă

D de Goé, care într-adev r nu avea decât b nuieli, f r nici oă ă ă ă dovad real şi care, de fapt, nu c uta decât s câştige timp, c zu laă ă ă ă ă genunchii iubitei sale: "O, tu, pe care te ador, strig el, tu, pe care teă voi idolariza şi-n mormânt, s-a zis deci cu fericirea zilelor mele şi mă vei p r si pentru totă ă deauna. Recunosc, ce-am spus nu este decât o b nuial , dar nu-mi poate ieşi din cuget, m ame eşte şi mai tareă ă ă ţ decât disperarea în care m-a adus desp r irea de tine... Ai încuviin aă ţ ţ tu, în culmea gloriei, s - i aduci aminte de vremurile atât de blânde aleă ţ copil riei noastre... de acele momente miă nunate în care îmi jurai s nuă fii decât a mea... Ah! cum au trecut acesta clipe de desf tare şi cât deă lungi vor fi cele ale durerii! Ce-am f cut eu s merit s m p r seşti?ă ă ă ă ă ă Spune, nemiloaso, ce-am f cut? şi de ce-l sacrifici pe cel care te ador ?ă ă Oare monstrul care mi te r peşte dezmierd rilor, te iubeşte la fel deă ă mult ca mine? Oare te iubeşte tot de atâta amar de vreme?"

Lacrimi curgeau din belşug din ochii nefericitului Goé şi îi strângea cu patim mâna celei pe care o adora, ducând-o când la buze, când laă inim .ă

Era greu ca sim itoarea Faxelange s nu se emo ioneze un pic într-ţ ă ţo asemenea înv lm şeal . Las s -i scap câteva lacrimi. "Scumpulă ă ă ă ă ă meu Goé, spuse ea v rului s u, s fii sigur c -mi vei fi drag pe veci;ă ă ă ă sunt nevoit s ascult, şi vezi bine c ar fi fost cu neputin s fimă ă ă ţă ă vreodat unul al celuilalt.ă

- Am fi aşteptat.- Oh, Doamne! S - i întemeiezi bun starea pe nefericirea p rin iloră ţ ă ă ţ

t i.ă- Nu am fi vrut aşa ceva, dar eram la vârsta la care puteam

aştepta.

- Şi cine ar fi fost r spunz tor de credin a ta?ă ă ţ- Caracterul t u... Frumuse ile tale, tot ceea ce î i apar ine... Nu teă ţ ţ ţ

po i s tura vreodat iubind atunci când este vorba despre tine... Dacţ ă ă ă ai mai vrea s fii a mea, s fugim la cap tul lumii, îndr zneşte s mă ă ă ă ă ă iubeşti pentru a m urma.ă

- Nimic în lume nu m va îndemna s fac aşa ceva. Du-te, linişteşă ă -te-te, iubitule, e cel mai în elept lucru care i-a mai r mas de f cut. Miiţ ţ ă ă de fete frumoase te-or desp gubi.ă

- Nu ad uga şi jignirea lâng necredin . Eu s te uit, nemiloaso,ă ă ţă ă eu s m consolez vreodat c te-am pierdut! Nu, nici tu n-o crezi,ă ă ă ă niciodat nu ai b nuit c aş putea fi atât de laş pentru a îndr zni s oă ă ă ă ă crezi vreo clip .ă

- Iubite prea nefericit, trebuie s ne desp r im. Toate astea nu facă ă ţ decât s m îndurereze f r de leac, nimic nu mai r mâne pentruă ă ă ă ă nefericirile de care tu te plângi - s ne desp r im, este cel mai în elept.ă ă ţ ţ

- Ei bine, î i voi da ascultare! Îmi dau seama c este pentru ultimaţ ă dat în via a mea când î i vorbesc. Nu conteaz , te voi asculta,ă ţ ţ ă vicleano. Dar î i cer dou lucruri, vei fi atât de s lbatic încât s mi leţ ă ă ă ă respingi?

- Şi anume?- O şuvi din p rul t u şi f g duiala c îmi vei scrie o dat înţă ă ă ă ă ă ă

fiecare lun , pentru a-mi da de veste cel pu in dac eşti fericit ... dacă ţ ă ă ă eşti, o s -mi treac ... dar dac vreodat acest monstru ...crede-m ,ă ă ă ă ă iubito, da, crede-m ... am s te caut în fundul iadului pentru a i teă ă smulge.

- Nu fi îngrijorat din asta, draga vere. Franlo este cel mai cinstit dintre oameni, nu v d decât sinceritate... numai ging şie în el... nu areă ă decât planuri de fericire pentru mine.

- Ah, Cerule! Unde sunt vremurile când spuneai c aceast fericireă ă nu va fi vreodat cu putin decât al turi de mine... Ei bine, faci ce te-ă ţă ăam rugat?

- Da, r spunse D-ra de Faxelange, uite şuvi a pe care o vrei şi fiiă ţ sigur c - i voi scrie. Trebuie s plec m.ă ţ ă ă

Zicând acestea, îi întinde iubitului s u mâna, dar nefericitaă degeaba se credea lecuit . Când îşi sim i mâna înmuiat de suspineleă ţ ă celui pe care atât îl iubise, plânsul o îneac şi cade pe un fotoliu, f ră ă ă suflare. Aceast întâmplare se petrecea la o femeie credincioas D-reiă ă de Faxelange care se gr bi s -i sar în ajutor, iar ochii i se deschiseră ă ă ă pentru a-şi vedea iubitul stropindu-i genunchii cu lacrimile disper rii. Îşiă face curaj, îşi adun puteă rile, îl ridic . "Adio, îi spune ea, r mâi cu bine,ă ă s-o iubeşti mereu pe aceea c reia îi vei fi drag pân în cea din urm ziă ă ă a vie ii. Nu m mai învinov i de fapta mea, nu mai este timp. Am fostţ ă ăţ cucerit ... atras ... inima mea nu mai poate s -şi asculte decât datoria.ă ă ă Dar toate sim mintele care nu-mi vor fi cerute vor fi pe veci ale tale.ţă Nu veni dup mine. Adio!"ă

Goé plec într-un hal f r de hal, iar D-ra do Faxelange degeaba aă ă ă

încercat s caute, la sânul unei odihne în van implorate, un pic deă linişte pentru remuşc rile de care era sfâşiat şi din care se n şteau ună ă ă fel de presim iri pe care nu le putea st pâni. Cu toate acestea,ţ ă ceremonia, serb rile care trebuiau s o împodobeasc , toate o potoliră ă ă ă pe aceast fat prea firav . Ea pronun cuvântul fatal care o lega peă ă ă ţă vecie. Totul o aiura, totul o târa dup sine şi din chiar acea noapteă s vârşi jertfa îngrozitoare care o desp r i pe vecie de singurul om careă ă ţ fusese demn de ea.

A doua zi, preg tirile de plecare au inut-o prins . În ziua ce aă ţ ă urmat, copleşit de mângâierile p rin ilor, D-na de Franlo urc înă ă ţ ă poştalionul so uţ lui s u înzestrat cu 400.000 de franci şi plec spreă ă ă Vivarais. Franlo spunea c merge acolo pentru şase s pt mâni, înainteă ă ă de a se îmbarca pentru America unde va ajunge pe un vas din La Rochelle, pe care îl arvunise.

Echipajul tinerilor noştri so i era alc tuit din doi vale i c lareţ ă ţ ă apar iţ nând D-lui de Franlo şi dintr-o camerist a doamnei, legat deă ă aceasta înc din copil rie şi care îi fusese dat pentru toat via a.ă ă ă ă ţ Trebuiau s angajeze servitori noi în clipa în care urmau s ajung laă ă ă destina ie.ţ

Au mers întins spre Lyon şi pân acolo pl cerile, bucuria,ă ă blânde ea i-au înso it pe cei doi c l tori ai noştri. La Lyon totul seţ ţ ă ă schimb la fa . În loc s descind la un hotel cu camere mobilate, aşaă ţă ă ă cum o fac oamenii cinsti i, Franlo a mers s se g zduiasc la un hanţ ă ă ă neştiut, dincolo de podul de la Guillotière. Mânc şi, dup dou ore,ă ă ă slobozi pe unul dintre servitori, lu o tr sur împreun cu cel lalt,ă ă ă ă ă nevast -sa şi camerista, urma i de o c ru în care au urcat tot bagajulă ţ ă ţă şi au mers s se culce la peste o leghe distan de oraş, într-oă ţă cârcium pe de-a întregul stingherit , pe malurile Rhonului.ă ă

Purtarea aceasta a îngrijorat-o pe D-na de Franlo."Încotro m duce i, domnule? îi spuse ea so ului s u.ă ţ ţ ă"Ei, la naiba, doamn ! zise acesta cu aprindere... v este fric să ă ă ă

nu v pierd? Cine v-ar auzi ar crede c v afla i în mâinile unui pungaş.ă ă ă ţ Mâine diminea trebuie s ne îmbarc m; îmi st în obişnuin , pentruţă ă ă ă ţă a-mi fi mai la îndemân , s mân peste noapte pe malul apei. Barcagiiă ă m aşteapt acolo şi astfel pierdem mult mai pu in timp".ă ă ţ

D-na de Franlo t cu. Sosir într-un bârlog ale c rui împrejurimi teă ă ă băgau în sperie i. Dar mare fu mirarea nefericitei Faxelange când oţ auzi pe st pâna acestei însp imânt toare taverne, înc şi maiă ă ă ă îngrozitoare decât locul la care tr seser , spunându-i aşa-zisului bă ă aron:

"Ah! Iat -te, Spintec -Munte, al dracului ce te-ai mai l sată ă ă aşteptat! Chiar atât de mult timp i-a trebuit ca s te duci s iei fataţ ă ă asta? Hai, c sunt multe veşti de când ai plecat. La Roche a fost aninată de o crac ieri, la Terreaux... Frânge-Mâini este înc în închisoare.ă ă Poate ast zi îi vor face felul. Dar nu te teme, nimeni nu te-a vândut, iară acolo totul merge bine. Zilele astea au f cut o captur a dracului, auă ă fost ucişi şase inşi, f r ca tu s fi pierdut vreun om.ă ă ă

Un fior general o cuprinsese pe nefericita Faxelange... S neă punem o clip în locul s u şi s cump nim urmarea îngrozitoare peă ă ă ă care trebuia s o provoace asupra sufletului s u gingaş şi blândă ă pr buşirea atât de neaşă teptat a închipuirilor care o cuceriser .ă ă Observându-i tulburarea, b rbaă tul s u se apropie de ea.ă

"Doamn , îi spuse el cu hot râre, nu mai este timp s leşina i. V-ă ă ă ţam înşelat, vede i bine, şi cum nu vreau ca tic loasa asta, a continuatţ ă el privind spre camerist , s aibe ocazia s dea de ştire, zise, sco ândă ă ă ţ un pistol din buzunar şi zburându-i creierii acelei nefericite, g si i cuă ţ cale, doamn , c în acest fel o împiedic s mai deschid vreodată ă ă ă ă gura..."

Apoi prinzându-şi de îndat în bra e nevasta aproape leşinat , "Înă ţ ă ce v priveşte, doamn , fi i pe de-a întregul liniştit . Cu dumneaă ă ţ ă -voastr m voi purta cu totul deosebit. Fiind f r încetare în posesiaă ă ă ă drepturilor pe care vi le d faptul c îmi sunte i so ie, v ve i bucuraă ă ţ ţ ă ţ oriunde de aceste prerogative, iar tovar şii mei, fi i încredin at , voră ţ ţ ă respecta mereu în dumneavoastr pe nevasta c peteniei lor".ă ă

Cum interesanta creatur a c rei poveste o scriem se afla într-oă ă situa ie demn de plâns, b rbatul s u i-a dat toate îngrijirile, iar cândţ ă ă ă aceasta îşi reveni un pic, nemaiv zându-şi iubita înso itoare al c rei leşă ţ ă Franlo tocmai îl aruncase în râu, începu din nou s se topeasc deă ă plâns.

"S nu v nelinişteasc pierderea acestei femei, spuse Franlo, eraă ă ă cu neputin s v-o las, dar voi purta de grij ca, deşi va lipsi de lângţă ă ă ă dumneavoastr , s nu duce i lips de nimic."ă ă ţ ă

Şi, v zându-şi nefericita so ie un pic mai pu in alarmat : ă ţ ţ ă"Doamn , continu el, nu m-am n scut deloc pentru meseria peă ă ă

care o fac, jocul este cel care m-a azvârlit în aceast carier de ghinionă ă şi de crime. Nu m-am impus în fa a voastr dându-m drept baronul deţ ă ă Franlo; acest nume şi acest titlu mi-au apar inut. Tinere ea mi-amţ ţ petrecut-o ca slujbaş, la dou zeci şi opt de ani risipisem tot ceea ceă moştenisem în urm cu trei ani, nu mi-a trebuit decât acest scurt r gază ă pentru a sc p ta. Cel pe mâna c ruia înc puser bog ia şi titlul meuă ă ă ă ă ăţ era acum în America şi am crezut c voi putea ca timp de câteva luni,ă la Paris, s înşel lumea reă c p tând ceea ce pierdusem. Şiretlicul aă ă reuşit mai presus de dorin ele meţ le. Zestrea voastr m costă ă ă cheltuieli de 100.000 de franci, câştig, deci, dup cum vede i, 100.000ă ţ de scuzi şi o so ie încânt toare, o so ie pe care o iubesc, şi de care jurţ ă ţ s am toat via a mea cea mai mare grij . S binevoă ă ţ ă ă iasc deci, cu ună pic de linişte, s asculte urmarea poveştii mele. Nenorociă rile mele odat potolite, am intrat într-o band de tâlhari care pustia inuă ă ţ turile de mijloc al Fran ei (nefericit lec ie pentru tinerii care se vor l sa duşiţ ă ţ ă de c tre patima nebun a jocului), am dat lovituri îndr zne e cu aă ă ă ţ -ceast band şi, la doi ani dup ce am intrat în ea, am fost recunoscută ă ă drept c petenie. I-am schimbat s laşul. Am venit s locuim o valeă ă ă pustie, strâmt , între mun ii din Vivarais, pe care este aproapeă ţ

imposibil s o po i descoperi şi unde justi ia nu a p truns niciodat .ă ţ ţ ă ă Acesta este locul în care stau, doamn , acestea sunt condi iile pe careă ţ vi le voi încredin a. Acolo esţ te cartierul general al trupelor mele şi de acolo pleac pâlcurile mele. Le împing în nord, pân c tre Bourgogne,ă ă ă în r s rit pân la rmurile m rii; merg c tre soare r sare pân laă ă ă ţă ă ă ă ă hotarele Piemontului, iar spre soare apune pân dincolo de mun ii dină ţ Auvergne. Comand patru sute de oameni, to i la fel de hot râ i ca şiţ ă ţ mine şi to i gata s înfrunte de o mie de ori moartea, deopotriv pentruţ ă ă a tr i şi pentru a ne îmbog i. Când d m lovituri nu prea ucidem, deă ăţ ă fric s nu ne dea de gol mor ii; d ruim via a celor de care nu neă ă ţ ă ţ temem, pe al ii îi silim s ne urmeze în ascunz toarea noastr şi nu îiţ ă ă ă gâtuim decât acolo, dup ce le-am smuls toat averea şi toateă ă desluşirile care ne sunt de folos. Felul nostru de a ne r zboi este un pică crunt, dar siguran a noastr depinde de aceasta. O conducere dreaptţ ă ă ar trebui s aibe de suferit din cauz c greşeala pe care o face ună ă ă tân r de a-şi risipi averea atât de timpuriu este pedepsit cu chinulă ă îngrozitor de a zace patruzeci sau cincizeci de ani în mizerie? Nes buirea îl înjoseşte? Îl necină steşte? Fiindc a fost nenorocit ară trebui s nu-i mai fie l sate alte mijloace decât îmb trânirea sauă ă ă lan urile? Cu astfel de principii îl tic loşeşti. Dup cum vede i, doamn ,ţ ă ă ţ ă eu sunt dovada. Dac legile sunt neputincioase îmă potriva jocului, dacă ele, din contr , îl îng duie, m car s nu se permit ca la joc un om să ă ă ă ă ă aibe dreptul de a despuia cu totul pe un altul, sau dac halul în careă primul îl aduce pe cel de al doilea în col ul mesei verzi, dac , zic,ţ ă aceast crim nu este oprit de nici o lege, atunci nici s nu se pedepă ă ă ă -seasc cu atâta cruzime, cum se face pentru vina aproape egal careă ă se s vârşeşte despuind în acelaşi fel drume ul într-o p dure. Şi ce maiă ţ ă conteaz cum o faci când urm rile sunt aceleaşi? Crede i c este oă ă ţ ă mare deosebire între un juc tor care ine banca furându-v la Palaisă ţ ă Royal şi Spintec -Munte cerându-v punga în Bois de Boulogne? Esteă ă acelaşi lucru, doamn , şi singura distan adev rat care poate fi pusă ţă ă ă ă între unul şi celălalt este c bancherul v fur ca un fricos, iar cel laltă ă ă ă ca un om curajos.

S ne întoarcem la dumneavoastr , doamn , ve i locui deci laă ă ă ţ mine în cea mai mare linişte. V ve i g si şi so ii ale tovar şilor meiă ţ ă ţ ă care ar putea s v alc tuiasc o mic companie... mai pu in vesel ,ă ă ă ă ă ţ ă f r îndoial . Femeă ă ă ile acelea sunt foarte departe de starea voastr şiă de însuşirile voastre, dar v vor fi supuse. Vor purta grija dorin eloră ţ voastre care întotdeauna vor fi un prilej de z bav . Iar ce ve i face peă ă ţ ale mele domenii v voi explica atunci când vom ajunge acolo. Înă aceast sear s nu ne gândim decât la odihna voastr . Ar fi bine s oă ă ă ă ă face i pentru a fi în stare s plec m mâine dis de diminea ".ţ ă ă ţă

Franlo porunci st pânei locuin ei s aibe toat grija pentru so ia saă ţ ă ă ţ şi o l s împreun cu b trâna. Aceasta, de când v zuse cu cine are de-ă ă ă ă ăa face, schimbând felul de a vorbi cu D-na de Franlo, o sili s înghit oă ă fiertur amestecat cu vin din care nenorocita femeie înghi i câtevaă ă ţ

pic turi pentru a-i face pe plac gazdei şi, fiindc înainte o rugase s oă ă ă lase singur restul nop ii, de îndat ce fu netulburat , s rmana fiin seă ţ ă ă ă ţă l s prad întregii am r ciuni a durerii sale.ă ă ă ă ă

"O, dragul meu de Goé, strig ea în mijlocul suspinelor, cum mă ă mai pedepseşte mâna Domnului pentru c te-am înşelat! Sunt pierdută ă pe veci, un ascunziş de nep truns m va înghi i din fa a ochilor lumii,ă ă ţ ţ îmi va fi chiar cu neputin s î i dau de veste despre nenorocirile careţă ă ţ m vor coă pleşi, iar când nu voi mai fi împiedicat , voi mai îndr zniă ă oare, dup toate câte i le-am f cut? Nu voi mai merita mila ta... iară ţ ă dumneavoastr , tat ... iar dumneavoastr , preacinstit mam , voi, aleă ă ă ă ă c ror lacrimi mi-au udat pieptul, în timp ce beat de mândrie eramă ă aproape rece la plânsetele voastre, cum ve i afla de soarta-miţ înfricoş toare?... La ce vârst , Dumneă ă zeule mare, m v d îngropat deă ă ă vie cu asemenea monştri? Câ i ani mai puţ tea-voi îndura această pedeaps îngrozitoare? O, tic losule, cum m-ai mai cucerit şi cum m-aiă ă mai înşelat!".

D-ra de Faxelange (c ci acum ne este sil de numele s u deă ă ă femeie) se g sea în haosul acestor idei întunecate, şi remuşc rilor şiă ă în elesurilor groaznice, f r ca blânde ea somnului s -i fi putut liniştiţ ă ă ţ ă starea, când Franlo a venit s o roage s se scoale pentru a se puteaă ă îmbarca înainte de a se cr pa de ziu . Ea ascult şi se arunc în luntreă ă ă ă cu capul acoperit cu boneta care îi acoperea tr s turile îndurer rii şi îiă ă ă ascundea lacrimile de pricina crud care le f cea s curg . În barcă ă ă ă ă fusese preg tit un cotlon acoperit cu frunzar unde putea merge s seă ă odihneasc în linişte. Iar Frană lo, nu putem s n-o spunem, Franlo careă vedea nevoia pe care trista sa so ie o avea pentru pu in linişte, o l sţ ţ ă ă ă s se odihneasc f r a o tulbura. Exist câteva urme de cinste înă ă ă ă ă sufletul scelera ilor, iar cinstea are un aţ semenea pre în ochii b rba ilorţ ă ţ încât şi cei mai tic loşi i sunt sili i s i se supun în mii de împrejur riă ţ ţ ă ă ă ale vie ii lor.ţ

Grija pe care aceast tân r femeie o vedea c i se poart aă ă ă ă ă liniştit-o totuşi cât de cât. Ea sim ea c în situa ia în care se afla nuţ ă ţ avea alt cale de ales decât s -şi cru e b rbatul şi îl l s s -i vadă ă ţ ă ă ă ă ă recunoştin a.ţ

Barca era condus de oameni din banda lui Franlo şi Dumnezeuă ştie despre ce tot vorbeau. Eroina noastr , d râmat de durere nuă ă ă d dea asă cultare. În aceeaşi sear au ajuns în împrejurimile oraşuluiă Toulon, aşezat pe malul apusean al Rhonului, la poalele mun ilor dinţ inutul Vivarais. C petenia noastr şi tovar şii s i au petrecut noaptea,ţ ă ă ă ă

aidoma celeilalte, într-o cârcium întunecoas , ştiut numai de ei. Aă ă ă doua zi, i-au adus lui Franlo un cal pe care înc lec împreun cu so iaă ă ă ţ sa, doi catâri au c rat calabalâcul, patru b rba i înarma i îi p zeau.ă ă ţ ţ ă Trecur mun ii şi au pă ţ ătruns în inima inutului, pe c r ri nec lcate.ţ ă ă ă Târziu de tot în ziua următoare, c l torii noştri au ajuns la o câmpieă ă mic , de vreo jum tate de leghe lungime, înghesuit din toate p r ileă ă ă ă ţ de mun i neumbla i, unde nu puteai p trunde decât pe c rarea pe careţ ţ ă ă

mergea Franlo. La intrarea pe acea potec era un post de paz cu zeceă ă dintre acei tic loşi, care se schimă bau de trei ori pe s pt mân şi careă ă ă vegheau zi şi noapte mereu. Odat ajunşi în câmpie d deai peste ună ă târg pr p dit, alc tuit din vreo sut de colibe aşa cum au s lbaticii, înă ă ă ă ă fruntea c rora se ridica o cas destul de îngrijit , cu dou etaje,ă ă ă ă împrejmuit peste tot cu ziduri înalte, care apară inea starosţ telui. Acolo era s laşul s u şi, în acelaşi timp, fortă ă ărea a aşeţ z rii, locul ună de se aflau magaziile, armele, unde erau inu i prizonierii. Dou subteraneţ ţ ă adânci şi bine boltite aveau acest scop; deasupra, la parter erau cl diteă trei înc peri mici, o buc t rie, o camer , o s liă ă ă ă ă , iar peste ele unţă apartament destul de înlesnit pentru so ia c pitanului, terminat cu oţ ă taini pentru tezaur. O slug foarte necioplit şi o fat folosit caţă ă ă ă ă buc t reas erau tot ajutorul casei. Îns nici la al ii nu erau mai mul i. ă ă ă ă ţ ţ

În prima sear , copleşit de oboseal şi de durere, D-ra deă ă ă Faxelange nu a v zut nimic din toate acestea. Abia se sui în patul careă i-a fost ar tat c a şi a ipit de atâtea griji, iar pân a doua zi a fostă ă ţ ă liniştit .ă

Atunci starostele intr în apartamentul s u: "Iat -v , acasă ă ă ă ă doamn , îi spuse. E o deosebire fa de cele trei moşii pe care vi leă ţă f g duisem şi de minunatele propriet i din America pe care v-a iă ă ăţ ţ bizuit. Dar împ ca i-v cu soarta, draga mea, nu ne vom îndeletniciă ţ ă numai cu asta. Deşi nu o fac de mult vreme, tezaurul pe care îl vede iă ţ t inuieşte deja, inclusiv zestrea voastr , aproape dou milioane baniă ă ă ghea . Când s-or face patru, trec în Irlanda şi, împreun cuţă ă dumneavoastr , m voi aşeza acolo de minune.ă ă

- Ah, domnule! zise D-ra de Faxelange, împr ştiind un şuvoi de laă -crimi, crede i c Cerul v va l sa s tr i i în linişte pân aţ ă ă ă ă ă ţ ă tunci?

- Oh! zise Franlo, lucrurile acestea, doamn , noi nu le punem nicioă -dat la socoteal . Cui i-e fric de întuneric nu se duce în p dure. Deă ă ă ă murit se moare peste tot. Dac aici m paşte desc p ânarea, în lumeă ă ă ăţ m paşte o lovitur de sabie. Nu exist împrejurare care s nu-şi aibeă ă ă ă primejdiile sale, în eleptul este cel ce trebuie s le cump neasc şi sţ ă ă ă ă hot rasc . Moară ă tea care ne amenin este cel mai neînsemnat lucruţă din lume care ne d de furc . Cinstea, mi-a i putea spune, dar laă ă ţ prejudec ile omeneşti am renun at dinainte: eram ruinat, nu maiăţ ţ trebuia s fiu cinstit. M-ar fi înă chis, aş fi trecut drept un nelegiuit. Oare nu-i mai bine chiar s fii nelegiuă it, bucurându-te de toate drepturile oamenilor... fiind în sfârşit liber, decât s fii cercetat în lan uri? S nuă ţ ă v mira i c omul, chiar nevinovat, devine tâlhar când este silit laă ţ ă dec dere. S nu v mira i c alege crima în loc de lan uri atunci când şiă ă ă ţ ă ţ într-o situa ie şi în cealalt va fi dispre uit. Legiuiţ ă ţ tori, r ri i înfier rileă ţ ă dac dori i s micşora i num rul crimelor, un neam care a ştiut s facă ţ ă ţ ă ă ă din cinste un Dumnezeu, poate s -şi r stoarne de-a berbeleaculă ă eşafoadele atunci când pentru a conduce oamenii îi mai r mân dârlogiiă sfin i al unei atât de frumoase închipuiri...ţ

- Dar, domnule, îl întrerupse aici D-ra de Faxelange, la Paris avea iţ

totuşi înf işarea unui om cinstit!ăţ- Era nevoie pentru ca s v pot dobândi. Am reuşit, masca aă ă

c zut.ăAstfel de vorbe şi astfel de fapte o îngrozeau pe aceast nefericită ă

femeie, dar convins c nu trebuie s se îndep rteze de hot rârile peă ă ă ă ă care le luase, nu şi-a contrazis so ul, s-a f cut chiar c -l încuviin eaz ,ţ ă ă ţ ă iar acesta, v zând-o mai liniştit , o pofti s vad aşezarea. Eaă ă ă ă încuviin şi str b tu târguşorul. Nu erau decât vreo patruzeci deţă ă ă oameni, dintre care se alc tuia garda defileului de la intrarea în vale,ă ceilal i fiind pleca i.ţ ţ

D-ra de Franlo a fost primit peste tot cu cele mai înalte semne deă respect şi cinste. V zu şapte sau opt femei destul de tinere şi frumoaseă dar ale c ror înf işare şi vorb îi ar tau prea mult distan a care oă ăţ ă ă ţ dep rta de ele. Îns cu toate acestea, le mul umi pentru primireaă ă ţ f cut şi, plimbarea încheiat , au pus masa. Starostele se aşeză ă ă ă împreun cu soa a sa care nu a putut totuşi s se st pâneasc . Îşi ceruă ţ ă ă ă iertare pentru oboseala de pe drum, iar ceilal i nu mai st ruir . Dupţ ă ă ă mas , Franlo îi spuse nevestei c sosise timpul s termine tot ceea ceă ă ă dorea s înve e, întrucât de a doua zi urma s plece.ă ţ ă

"Nu mai trebuie s v spun, doamn , îi zise el so iei ale, c aiciă ă ă ţ ă este cu neputin s scrie i cuiva. În primul rând, mijloacele v vor fi cuţă ă ţ ă desăvârşire oprite, nu ve i vedea vreodat nici pan , nici hârtie. Chiarţ ă ă de ve i ajung s -mi înşela i grija, cu siguran c nici unul dintreţ ă ă ţ ţă ă oamenii mei nu se va îns rcina s v duc scrisorile, iar încerc rile s-ară ă ă ă ă putea s v coste scump. V iubesc f r îndoial foarte mult, doamn ,ă ă ă ă ă ă ă dar sim minţă tele oamenilor de teapa noastr sunt întotdeauna înă slujba datoriei. Şi iat de ce condi ia noastr este mai presus de-aă ţ ă altora; nimic pe lume nu poate sili dragostea s uite, în ce ne priveşte,ă dimpotriv , nu este femeie pe pă ământ care s poat s ne fac să ă ă ă ă nesocotim soarta ce o avem, pentru c via a noastr depinde de felulă ţ ă neşov ielnic în care o tr im. Sunte i a doua mea so ie, doamn .ă ă ţ ţ ă

- Cum, domnule? - Da, doamn , sunte i a doua mea nevast . Cea dinaintea voastră ţ ă ă

a vrut s scrie şi literele pe care le-a scris au fost şterse de sângele ei.ă Şi-a dat duhul chiar deasupra scrisorii...

Socoti i în ce stare era aceast nenorocit , pus în fa a unorţ ă ă ă ţ asemenea poveşti îngrozitoare, a unor asemenea amenin ri teribile.ţă Dar ea se st pâni din nou şi îi spuse so ului s u c nu avea nici un felă ţ ă ă de dorin de a-i înc lca poruncile.ţă ă

"Şi asta înc nu este totul, doamn , continu acest monstru. Cândă ă ă nu voi fi de fa , ve i comanda în lipsa mea. Orişicât bun credin ar fiţă ţ ă ţă între mine şi ceilal i, v închipui i prea bine c , dac va fi vorba deţ ă ţ ă ă interesele noastre, m voi încrede mai degrab în dumneavoastr ,ă ă ă decât în tovar şii mei. Or, atunci când v voi trimite prizonieri va trebuiă ă s -i pr da i singur şi s pune i s fie gâtui i în fa a voastr .ă ă ţ ă ă ţ ă ţ ţ ă

- Eu, domnule, ip D-ra de Faxelange, dând înd r t de groaz , s -ţ ă ă ă ă ă

mi înmoi eu mâinile în sânge nevinovat? Ah, mai bine lua i-mi-l de oţ mie de ori pe al meu, decât s m sili i la o astfel de groz vie. ă ă ţ ă

- V iert prima dovad de s lbiciune, doamn , r spunse Franlo,ă ă ă ă ă dar nu pot s v scutesc de grija aceasta. V-ar place mai degrab s neă ă ă ă pierde i pe to i, decât s-o ave i?ţ ţ ţ

- Tovar şii voştri o pot face prea bine.ă- O vor face şi ei, doamn . Dar fiindc ve i fi singura care îmi vaă ă ţ

primi scrisorile, trebuie ca la porunca voastr , care pleac de la mine,ă ă s fie închişi sau ucişi cei prinşi: oamenii mei o vor face f r preget,ă ă ă îns dumă neavoastr trebuie s da i poruncă ă ţ ile mele.

- Oh! domnule, nu a i putea s m scuti i de...ţ ă ă ţ- Cu neputin , doamn .ţă ă- Dar cel pu in nu voi fi silit s iau parte la acest infamii!ţ ă ă- Nu... şi totuşi va trebui s ave i grij de pr zi... s le fereca i înă ţ ă ă ă ţ

magazii. Pentru început v iert, dac o cere i cu tot dinadinsul. Voi luaă ă ţ seama ca de aceast dat s v trimit prizonierii împreun cu un omă ă ă ă ă de încredere; dar n-o s dureze astfel, va trebui s v str dui i s lua iă ă ă ă ţ ă ţ lucrurile asupra voastr . Obişnuin a este totul, doamn , nu e lucru peă ţ ă care s nu-l po i face. Oare doamnelor romane nu le f cea pl cere să ţ ă ă ă vad gladiaă torii pr buşindu-li-se la picioare, nu împingeau cruzimeaă pân într-acolo încât pofteau s -i vad murind în atitudini elegante?ă ă ă Pentru a v obişnui cu îndatoririle voastre, doamn , continu Franlo,ă ă ă am aici şase inşi care îşi aşteapt ceasul mor ii, îi voi doborî. Acestă ţ spectacol v va obişnui cu groă z viile şi de azi în cincisprezece zile,ă partea de datorie care v-o încredin ez nu v va mai fi cu b nat."ţ ă ă

Nimic nu a putut-o scuti pe D-ra de Faxelange de aceast scenă ă îngrozitoare. Îşi implor so ul s nu o sileasc . Dar Franlo socotea că ţ ă ă ă este foarte mare nevoie de aşa ceva. Avea mult trebuin să ţă ă îmblânzeasc ochii neă vestei sale cu ceea ce urma s -i alc tuiasc oă ă ă parte din îns rcin ri, ca s nu se pun imediat la treab . Cei şaseă ă ă ă ă nenoroci i au fost aduşi şi nemilos gâtui i de mâna lui Franlo chiar subţ ţ privirile nefericitei sale so ii care leţ şin în timpul faptei. Îndat fu dusă ă ă în pat unde, rec p tându-şi curajul, sfârşi prin a în elege c , de fapt,ă ă ţ ă nefiind decât f ptaşa poruncilor so ului s u, conştiin a nu i se înc rcaă ţ ă ţ ă de crime şi c , din cauza înlesnirii de a puă tea s vad cât mai mul iă ă ţ str ini, chiar şi înl n ui i, poate c i-ar mai fi r mas mijloace s -iă ă ţ ţ ă ă ă salveze şi s fug împreun cu ei. A doua zi îi promise deci barbaruluiă ă ă s u so c va avea de ce s fie mul umit de purtarea sa, iar acesta,ă ţ ă ă ţ petrecându-şi în sfârşit noaptea cu dânsa, ceea ce nu mai f cuse de laă Paris, din pricina halului în care ea se aflase, o p r si a doua zi înă ă -credin ând-o c , dac se va purta cumsecade, se va l sa de meserieţ ă ă ă mai degrab decât a spus, pentru a-şi petrece împreun în fericire şiă ă odihn cel pu in ultimii treizeci de ani ai vie ii.ă ţ ţ

Nu se v zu bine singur în mijlocul tuturor acestor tâlhari, c pe D-ă ă ăra de Faxelange neliniştea o cuprinse din nou.

"Vai!, spuse ea, dac din nefericire voi trezi în aceşti tic loşiă ă

oarece patimi, cine îi va împiedica s şi le împlineasc ? Dac vor doriă ă ă s jefuiasc locuin a c peteniei lor, s m ucid şi s fug , nu va fiă ă ţ ă ă ă ă ă ă dup placul lor?... Ah! F , Doamne, continu ea, v rsând un şuvoi deă ă ă ă lacrimi, s fiu smuls cât mai degrab unei vie i care urmeaz s fieă ă ă ţ ă ă minat cu groz vii!"ă ă

Totuşi, încetul cu încetul, speran a ren ştea în sufletul s u tân r,ţ ă ă ă înt rit de prea mult ă ă nefericire. Crezuse c aceast partid trebuia să ă ă ă fie neap rat cea mai bun . Se resemnase. Drept urmare, f cu rondul,ă ă ă intr singur în toate colibele, încerc s dea câteva porunci şi întâlniă ă ă ă peste tot respect şi ascultare. Femeile venir s o vad şi ea le primiă ă ă cum se cade. Ascult cu b gare de seam poveştile câtorva, seduse şiă ă ă r pite ca şi ea, la început, f r îndoial , cinstite, mai apoi înjosite deă ă ă ă singur tate şi crim şi devenite monştri, aidoma b rba ilor cu care seă ă ă ţ înso iser .ţ ă

"Cerule, îşi spunea uneori aceast nenorocit , cum po i s teă ă ţ ă s lb tiă ă ceşti în aşa hal? E cu putin s-ajung şi eu cândva aidomaţă acestor neferici i?..."ţ

Apoi se închidea în sine, plângea, cugeta la soarta sa crud , nu-şiă ierta c , din prea mult trufie şi orbire se azvârlise singur în pr pastie.ă ă ă ă Toate i-l aminteau pe scumpul Goé şi lacrimi de sânge îi curgeau din ochi.

Opt zile se scurser astfel pân când primi un r vaş de la so ul s uă ă ă ţ ă împreun cu un pâlc de doisprezece oameni care aduceau patru prinşi.ă Tremur deschizând scrisoarea şi, f r a-i pune la îndoial cuprinsul, seă ă ă ă d du pentru o clip prad gândului s -şi fac mai bine seama singură ă ă ă ă ă decât s -i piard pe aceşti nenoroci i. Erau patru tineri pe chipul c roraă ă ţ ă puteai citi buna creştere şi însuşirile cele mai deosebite.

"Pe cel mai vârstnic îl ve i azvârli în temni , îi scria b rbatul s u.ţ ţă ă ă Este un tic los care s-a ap rat şi mi-a ucis doi oameni. Dar trebuie s iă ă ă se lase via a pentru c doresc s l muresc ceva cu el. Pe ceilal i trei îiţ ă ă ă ţ ve i ucide pe loc."ţ

"Vede i poruncile b rbatului meu, îi spuse celui care comandaţ ă ceata, omul de încredere de care îi vorbise Franlo, face i cum vi s-aţ spus..."

Rostind în şoapt aceste cuvinte, fugi în camera sa s -şi ascundă ă ă dezn dejdea şi lacrimile. Dar, din nefericire, auzi ipetele victimeloră ţ m ceă l rite în fa a casei. Nu rezist , îşi pierdu cunoştin a, iar când îşiă ţ ă ţ reveni, hot râă rea pe care o lu o readuse în sim iri. Îşi d du seama că ţ ă ă nu se poate bizui decât pe îndr zneala sa şi se întrecu pe sine, încuieă bunurile furate în magazie, ieşi în sat, f cu rondul, - într-un cuvânt luă ă într-atât totul în mân , încât ajutorul lui Franlo care a doua zi plec s -ă ă ăşi reg seasc c peă ă ă tenia îi d du acestuia cele mai bune veşti înă leg tur cu soa a sa... S nu o conă ă ţ ă damn m. Ce i-ar mai fi r mas deă ă ales între moarte şi aceast purtaă re?... şi nu- i iei via a atât timp câtţ ţ mai speri.

Franlo st tu plecat mai mult vreme decât a socotit, se întoarseă ă

numai dup o lun , cât vreme trimise înc de dou ori prizonieriă ă ă ă ă nevestei sale, care f cu acelaşi lucru cu ei. În sfârşit, starostele ap ru.ă ă Din aceast expedi ie aducea sume uriaşe, pe care le îndrept ea cuă ţ ăţ mii de sofisme, respinse de cinstita sa so ie.ţ

"Doamn , îl spuse el în cele din urm , argumentele mele sunt celeă ă ale lui Alexandru, ale lui Gengis Han, ale tuturor vesti ilor cuceritori aiţ pământului. Logica lor este şi a mea, dar ei aveau sub comandă 300.000 de oameni, în timp ce eu nu am decât 400. Iat unde greşesc.ă

- Toate bune, domnule, zise D-na de Franlo, care socotea c acumă patima trebuia preferat ra iunii, dar dac este adev rat c m iubi iă ţ ă ă ă ă ţ aşa cum adeseori a i cutezat s mi-o spune i, nu ve i fi îndurerat s mţ ă ţ ţ ă ă vede i pierind pe eşafod, al turea vou ?ţ ă ă

- S nu v fie niciodat fric de o astfel de catastrof , spuseă ă ă ă ă Franlo. Ascunz toarea noastr este de neg sit, iar în drumurile meleă ă ă nu am a m teme de nimeni... dar, dac vom fi vreodat descoperi iă ă ă ţ aici, aminti i-v c voi g si r gazul s v crap easta înainte de a fiţ ă ă ă ă ă ă ţ prinşi".

Starostele cercet totul şi nu g si decât motive s -şi laudeă ă ă nevasta. O copleşi cu m guliri şi dr g l şenii, o vorbi de bine mai multă ă ă ă ca oricând oamenilor s i şi plec din nou. Aceleaşi griji pentru s rmanaă ă ă sa nevast , aceă eaşi putare, aceleaşi întâmpl ri tragice în timpulă acestei a doua absen care dur mai bine de dou luni, la cap tulţă ă ă ă c rora Franlo se întoarse în bârlog, din ce în ce mai încântat deă nevasta sa.

Trecuser aproape cinci luni de când aceast s rman f ptură ă ă ă ă ă tr ia în silnicie şi groaz , adaptându-se cu lacrimi şi hr nindu-se cuă ă ă disperare, când Cerul, care nu p r seşte niciodat nevinov ia, g si cuă ă ă ăţ ă cale în sfârşit s o uşureze de poveri prin cea mai neaşteptată ă întâmplare.

Era în luna octombrie. Franlo şi so ia sa mâncau împreun laţ ă umbra unei bol i de vi din poarta casei când, deodat , s-au auzit zeceţ ţă ă sau douăsprezece focuri de arm din direc ia posturilor de paz .ă ţ ă

"Suntem tr da i, spuse c petenia, s rind imediat de la mas şiă ţ ă ă ă înarmându-se cu iu eal ... Uite un pistol, doamn , r mâne i aici! Dacţ ă ă ă ţ ă nu ve i putea s -l ucide i pe cel ce v ine calea, zbura i-v creierii caţ ă ţ ă ţ ţ ă s nu-i că ăde i în mâini".ţ

Acestea spuse, îşi adun în grab oamenii r maşi şi zbur el însuşiă ă ă ă în ap rarea strâmtorii. Nu mai era timp. Dou sute de dragoni c l riă ă ă ă d duseă r peste cap paza şi n v lir în câmpie cu sabia-n mân . Franloă ă ă ă ă şi banda sa deschiser focul dar, neputând s se mai pun în ordine,ă ă ă sunt îndat respinşi, iar mare parte din oameni spinteca i şi c lca i înă ţ ă ţ picioarele cailor. El însuşi este prins, încol it şi pus sub paza a dou zeciţ ă de dragoni, iar restul, în frunte cu comandantul, zboar spre D-na deă Franlo. În ce hal f r de hal este g sit aceasta nenorocit ! Cu p rulă ă ă ă ă ă despletit, cu fa a r v şit de disperare şi team se rezemase de unţ ă ă ă ă copac, inând pistolul îndreptat c tre inim , gata mai degrab s -şiţ ă ă ă ă

smulg via a decât s cad în mâiniâe celor pe care îi lua dreptă ţ ă ă sprijinitorii drept ii...ăţ

"Opri i, doamn , opri i, îi strig ofi erul comandant, s rind de peţ ă ţ ă ţ ă cal şi aruncându-se la picioarele sale ca s -i smulg arma. Opri i, vă ă ţ ă spun, recunoaşte i-l pe nefericitul vostru iubit, el este cel care v cade-ţ ăn genunchi, el este cel pe care Cerul îl ocroteşte îns rcinându-l cuă eliberarea voastr . Leă p da i arma şi da i-i voie lui Goé s se arunce laă ţ ţ ă pieptul vostru".

D-ra de Faxelange crede c viseaz . Încetul cu încetul îlă ă recunoaşte pe cel care îi vorbeşte şi îi cade eap n în bra eleţ ă ă ţ desf cute. Acest spectacol smulge lacrimile tuturor color care îl z resc.ă ă

"S nu pierdem timpul, doamn , spune Goé, însufle indu-şiă ă ţ verişoara. S ne gr bim s ieşim din aceste locuri care trebuie s v fieă ă ă ă ă îngrozitoare la vedere. Dar mai întâi s lu m tot ceea ce v apar ine".ă ă ă ţ

Sparge visteria lui Franlo, ia de acolo cei 400.000 de franci zestrea verişoarei sale, 10.000 de scuzi pe care îi împarte dragonilor, pune sigiliul pe restul, elibereaz prizonierii de inu i de tic los, incartiruieşteă ţ ţ ă 80 de oameni în c tun, vine s -şi ia verişoara şi pe ceilal i şi pleacă ă ţ ă îndat .ă

Pe drumul din strâmtoare ea îl vede pe Franlo în fiare."Domnule, îi spune lui Goé, în genunchi v cer s ierta i pe acestă ă ţ

nenorocit... Îi sunt nevast ... ce spun eu, sunt şi aşa nefericit c portă ă ă la sân z logul dragostei sale, iar cu mine nu s-a purtat întotdeaunaă decât cinstit.

- Doamn , r spunde D. de Goé, nu eu hot r sc în toat povesteaă ă ă ă ă asta. Am dobândit numai conducerea trupelor, dar sunt legat de mâini şi de picioare de ordinele pe care eu însumi le primesc. Acest om nu-mi mai apar ine, n-aş putea s -l salvez decât punând totul în primejdie. Laţ ă ieşirea din defileu m aşteapt marele magistrat al iautului. El vaă ă ţ hot rî. Tot ceea ce pot face este s nu-l împing spre eşafod.ă ă

- Oh, domnule, f ce i-l sc pat! strig aceast ciudat femeie,ă ţ ă ă ă ă nefericita voastr verişoar înl crimat este cea care v-o cere.ă ă ă ă

- O mil nedreapt v orbeşte, doamn , spuse Goé. Nefericitulă ă ă ă sta nu se va îndrepta vreodat şi salvarea unui om va costa via aă ă ţ

altor cincizeci.- Are dreptate, strig Franlo, are dreptate, doamn ! M cunoaşteă ă ă

la fel de bine ca eu însumi. Crima este elementul meu, nu voi tr i decâtă pentru a rec dea în ea. Nu vreau via a, ci numai o moarte care s nuă ţ ă înjoseasc . Sufletul sensibil care are grij de mine s binevoiasc şiă ă ă ă cear ca dragonii s -mi zboare creierii.ă ă

- Copii, care vrea s-o fac ? zise Goé.ăDar nimeni nu mişc . Goé comanda unor francezi şi nu avea cumă

s -şi g seasc nişte c l i.ă ă ă ă ă- Da i-mi atunci un pistol, zise tâlharul.ţGoé, mişcat de rug min ile verişoarei sale, se apropie de Franlo şiă ţ

îi d el însuşi arma pe care acesta i-o cere. O, culme a vicleniei! Abiaă

dobândeşte so ul D-rei de Faxelange ceea ce voise, c şi descarcţ ă ă pistolul asupra lui Goé, dar, din fericire, f r s -l nimereasc . Faptaă ă ă ă aceasta îi a â pe dragoni, totul devine o afacere de r zbunare,ţ ţă ă nimeni nu mai ascult decât de patimi şi se n pustesc asupra luiă ă Franlo, h cuindu-l într-o clip . Goé îşi ia de acolo verişoara: aceastaă ă abia mai vede groz via spectacolului. Strâmtoarea e str b tut înă ă ă ă galop. Un cal blând o aşteapt pe D-ra de Faă xelange dincolo de chei. D. de Goé d seama pe loc procuroă rului de fapta sa. Jandarmii c l ri iauă ă asupra lor paza posturilor. Dragonii se retrag, iar D-ra de Faxelange, ocrotit de salvatorul s u, este peste şase zile în sânul familiei.ă ă

"Iat -v fiica, spune acest b rbat curajos D-lui şi D-nei deă ă ă Faxelange, şi iat şi banii care v-au fost lua i. Asculta i-m ,ă ţ ţ ă domnişoar , şi ve i pricepe de ce am amânat pân acum aceast clipă ţ ă ă ă a limpezirilor pe care vi le datorez în leg tur cu tot ceea ce vă ă ă priveşte. De abia plecaser i şi b nuielile pe care, la început, vi leăţ ă împ rt şisem pentru a v opri, mi-au revenit cu îndârjire. Nu a fostă ă ă lucru pe care s nu-l fi f cut pentru a lua urma r pitoă ă ă rului vostru şi pentru a-l cunoaşte pân la cap t. Am fost fericit c toate mi-au reuşită ă ă şi nu m-am înşelat deloc. Nu am dat de ştire p rin ilor voştri decâtă ţ atunci când am fost sigur c v voi rec p ta. Comanda trupelor nu mi-ă ă ă ăa fost refuzat atunci când am cerut-o pentru a v rupe lan urile şi ca,ă ă ţ în acelaşi timp, s descotorosesc Fran a de monstrul care v înşela.ă ţ ă Am reuşit. Am f cut-o f r nici un fel de interes, domnişoar . Greşelileă ă ă ă şi nenorocirile voastre ridic între noi stavile veşnice... cel pu in mă ţ ă ve i plânţ ge... v va p rea r u dup mine: inima v va fi silit laă ă ă ă ă ă sentimente pe care mi le-a i respins iar eu voi fi r zbunat... Adio,ţ ă domnişoar , mi-am r scumă ă p rat leg turile de sânge şi cele de iubire.ă ă Nu-mi mai r mâne decât s m despart de dumneavoastr pentruă ă ă ă totdeauna. Da, domnişoar , plec. R ză ă boiul care se poart acum înă Germania îmi va aduce fie gloria, fie sfârşitul. Pe vremea când mi s-ar fi îng duit s vi-i d ruiesc, numai lauri mi-aş fi dorit, acum nu voi c utaă ă ă ă decât moartea".

Cu aceste cuvinte, Goé plec . Oricât de mult se st rui s mai stea,ă ă ă pleac pentru a nu se mai întoarce vreodat . La cap tul a zece luni seă ă ă afl c , în solda turcilor, a fost ucis atacând ca disperatul o pozi ie dină ă ţ Ungaria.

Cât despre D-ra de Faxelange, la pu in timp dup reîntoarcerea eiţ ă la Paris, a adus pe lume fructul nefericit al c s toriei sale, pe careă ă p rin ii l-au încredin at în schimbul unei grele pensii unui aşez mântă ţ ţ ă de binefacere. Dup naştere, a cerut cu st ruin tat lui şi mamei saleă ă ţă ă s se c luă ă g reasc la Carmelite. P rin ii au rugat-o fierbinte s nu leă ă ă ţ ă lipseasc bă ătrâne ea de alinarea de a o avea al turi. Ea a cedat, îns ziţ ă ă de zi s n tatea îi sl bea, şubrezit de dureri, ofilit de lacrimi şiă ă ă ă ă durere, zdrobit de reă muşc ri. Peste patru ani a murit de oftic , trist şiă ă nefericit exemplu al zgârceniei p rin ilor şi al ambi iei fetelor.ă ţ ţ

Dac aceast poveste ar putea s -i fac pe unii mai drep i şi peă ă ă ă ţ

al ii mai în elep i, atunci nu ne va p rea r u pentru truda de aţ ţ ţ ă ă transmite urmaşilor o întâmplare care, aşa îngrozitoare cum este, ar putea servi binelui oamenilor.

FLORVILLE ŞI COURVAL sau PREDESTINAREA

D. de Courval intrase în cel de al cincizeci şi cincilea an: proasp t,ă iţ nându-se bine, putea pune r m şag pe înc dou zeci de ani de via .ă ă ă ă ţă

Fiindc nu avusese decât neîn elegeri cu o prim so ie, care de multă ţ ă ţ ă vreme îl p r sise pentru a se deda desfrâului şi b nuind, după ă ă ă m rturiile cel mai pu in îndoielnice, c aceast f ptur îşi aflase locul înă ţ ă ă ă ă vreun mormânt, socoti c sosise vremea s -şi împleteasc pentru aă ă ă doua oar soarta cu cea a unei f pturi care, prin bun tateaă ă ă caracterului, prin deprinderile ale deosebite, s reuşeasc s -l fac s -ă ă ă ă ăşi uite primele necazuri.

F r de noroc la urmaşi, ca şi la so ie, D. de Courval care nuă ă ţ avusese decât doi copii: o fat pe care o pierduse de mic şi un b iată ă ă care la vârsta de cincisprezece ani îl p r si, la rândul s u, din nefericireă ă ă pentru aceleaşi principii ale desfrâului. Încredin at c nicicum nu seţ ă mai putea lega de acest monstru, D. de Courval pl nuia, în consecin ,ă ţă s -l dezmoşteneasc şi s -şi încredin eze bunurile copiilor ce n d jduiaă ă ă ţ ă ă s îi primeasc de la noua nevast pe care dorea s şi-o ia. Avea oă ă ă ă rent de cincisprezece mii de livre. Odinioar angajat în afaceri,ă ă aceasta era fructul muncii sale din care se înfrupta ca un om cinstit, al turi de câ iva prieteni care îl înveseleau, îl stimau cu to ii şi îlă ţ ţ vedeau când la Paris, unde ocupa un frumos apartament, pe strada Saint-Marc, şi înc şi mai des la un mic domeniu fermecă ător pe lângă Nemours, unde D. de Courval îşi petrecea dou treimi din an. Acest omă cinstit îşi dest inui planul prietenilor s i şi, v zându-l încuviină ă ă at deţ c tre aceştia, îi roag foarte st ruitor s caute printre cunoştin ele loră ă ă ă ţ o persoan între treizeci şi treizeci şi cinci de ani, v duv sau fată ă ă ă mare, care s se potriveasc planurilor sale.ă ă

De a doua zi, unul dintre vechii s i confra i veni s -i spun că ţ ă ă ă b nuia s -i fi g sit tocmai ceea ce îşi dorea. Domnişoara pe care v-oă ă ă propun, îi spuse acest prieten, are îns dou lucruri care îi stauă ă împotriv . Trebuie s încep prin a vi le spune pentru a v consola, după ă ă ă aceea, povestindu-v despre bunele sale calit i. Nu numai c este cuă ăţ ă totul sigur c nu are nici tat şi nici mam , dar nu se ştie de fel niciă ă ă cine au fost, nici unde i-a pierdut. Ceea ce se ştie, continu mijlocitorul,ă e c ea este verişoara D-lui de Saint-Prât, b rbat vestit, care oă ă recunoaşte, care o pre uieşte şi care o va l uda cât mai pu in suspectţ ă ţ şi mai bine meritat. Nu are nici un fel de avere de pe urma p rin iloră ţ s i, dar are patru mii de franci pensie de la acest D. de Saint-Prât, înă casa c ruia a fost crescut şi în care şi-a petrecut întreaă ă ga sa tinere e:ţ

iat un prim neajuns. S trecem la cel de-al doilea, spuse prietenul D-ă ălui de Courval. O intrig la şaisprezece ani, un copil care nu mai exist ,ă ă şi pe al c rui tat ea nu l-a mai rev zut vreodat : iat tot r ul. Acum, şiă ă ă ă ă ă o vorb de bine. D-ra de Florville are treizeci şi şase de ani, dar abiaă arat de dou zeci şi opt. E greu s g seşti o înf işare mai pl cut şiă ă ă ă ăţ ă ă mai interesant . Tr să ă ăturile sale sunt blânde şi delicate, pielea îi este de albea a crinului, iar pleţ tele castanii îi atârn la p mânt. Gura saă ă proasp t , încânt tor împodobiă ă ă t este întruchiparea trandafiruluiă prim vara. Este foarte înalt , dar foarte frumos cl dit , are atâta gra ieă ă ă ă ţ în mişc ri încât nu i se poate reproşa nimic staturii care, în absen aă ţ acestora, i-ar da poate un aer pu in robust. Braţ ele sale, gâtul,ţ picioarele, toate sunt bine conturate şi are una dintre acele frumuse iţ care nu se va veşteji prea curând. În ceea ce priveşte comportarea sa, simplitatea acesteia s-ar putea s nu v fie pe plac. Nu-i place s seă ă ă afle în mijlocul lumii, tr ieşte foarte retras . Este foarte credincioas ,ă ă ă îndeplinindu-şi cu conştiinciozitate îndatoririle în m n stirea undeă ă locuieşte şi, dac înveşmânteaz tot ceea ce o înconjoar prin calit ileă ă ă ăţ sale religioase, ea farmec totul prin minunile min ii sale şi prină ţ caracterul s u pl cut... Într-un cuvânt, este un înger al acestei lumi peă ă care Cerul îl p stra pentru fericirea b trâne ilor voastre.ă ă ţ

D. de Courval, încântat de o asemenea întâlnire, se zori s îşiă roage prietenul s -i arate persoana despre care era vorba.ă

"Naşterea sa nu m nelinişteşte câtuşi de pu in, zise el. Atâta timpă ţ cât via a îi este neprih nit , ce-mi pas de unde se trage. Aventura saţ ă ă ă de la vârsta de şaisprezece ani m însp imânt la fel de pu in - şi-aă ă ă ţ îndreptat aceast greşeal printr-un mare num r de ani deă ă ă în elepciune. O voi lua în c s torie ca pe o v duv . Hot rât fiind s nuţ ă ă ă ă ă ă m înso esc decât cu o f pă ţ ă tur de treizeci-treizeci şi cinci de ani ar fiă fost greu s adaug acestei conă di ii nebuna preten ie a prospe imii,ţ ţ ţ astfel încât nimic nu-mi displace din propunerile voastre şi nu-mi r mâne decât s v gr besc s -mi face i cuă ă ă ă ă ţ noştin cu ea".ţă

Prietenul D-lui de Courval îi f cu în curând pe plac. Trei zile maiă târziu, d du o cin la care a luat parte şi domnişoara despre care eraă ă vorba. Cu greu nu ai fi fost cucerit din prima clip de c tre aceast fată ă ă ă minunat . Avea înf işarea Minervei îns şi, ascuns sub cea a iubirii.ă ăţ ă ă Ştiind despre ce este vorba, a fost şi mai la locul s u şi cumin enia sa,ă ţ re inerea, noble ea inutei sale, ad ugate atâtor farmece trupeşti, unuiţ ţ ţ ă caracter atât de blând, unui spirit atât de drept şi înzestrat au sucit într-atât de bine capul s rmanului Courval, încât acesta îşi imploră ă prietenul s binevoiasă c a gr bi deznod mântul.ă ă ă

S-au mai rev zut de vreo dou -trei ori, când în aceeaşi cas , cândă ă ă la D. de Courval sau la D. de Saint-Prât şi, în sfârşit, D-ra de Florville, zorit f r încetare, îi spuse D-lui de Courval c nimic nu o m guleaă ă ă ă ă mai presus de onoarea, de cinstea pe care binevoia s i-o fac , dar că ă ă delicate ea nu-i îng duia s accepte nimic înainte de a-i face ea îns şiţ ă ă ă cunoscute aventurile vie ii sale.ţ

"Nu vi s-a spus totul, domnule, spuse aceast fat încânt toare, şiă ă ă nu pot s consimt s fiu a voastr atâta timp cât nu şti i şi mai mult.ă ă ă ţ Pre uţ irea voastr îmi este prea scump pentru a m pune în situa ia deă ă ă ţ a o pierde şi, cu siguran c n-aş merita-o dac , profitând de iluziileţă ă ă voastre, aş consim i s v devin so ie, f r ca dumneavoastr sţ ă ă ţ ă ă ă ă chibzui i dac sunt demn de aceasta".ţ ă ă

D. de Courval o asigur c ştia totul, c numai el era celă ă ă îndrept it s aib neliniştile de care ea d dea dovad şi c , dac aveaăţ ă ă ă ă ă ă fericirea s -i fie pe plac, nu trebuia s se mai îngrijoreze de nimic. D-raă ă de Florville se inu biţ ne. Spuse cu hot râre c nu va consim i la nimică ă ţ pân când D. de Courval nu va şti pân la cap t totul în ceea ce oă ă ă priveşte. Trebuia ca aceasta s se întâmple. Tot ceea ce a putut ob ineă ţ D. de Courval a fost ca D-ra de Florville s pofteasc la domeniul s uă ă ă din Nemours, unde totul va fi pus la dispozi ia s rb toririi c s toriei peţ ă ă ă ă care şi-o dorea şi ca, odat aflat povestea D-rei de Florville, a doua ziă ă aceasta s -i devin so ie...ă ă ţ

"Dar, domnule, spuse preabuna fat , dac toate aceste preg tiri s-ă ă ăar putea dovedi f r folos, la ce bun s mai fie f cute?... Dac vă ă ă ă ă ă conving c nu sunt f cut pentru a fi a voastr ?...ă ă ă ă

- Iat ceea ce nu-mi ve i dovedi niciodat , domnişoar , r spunseă ţ ă ă ă cinstitul Courval, iat ceea ce v provoc s m convinge i. S mergem,ă ă ă ă ţ ă v rog, şi nu v mai împotrivi i planurilor mele".ă ă ţ

Nu a fost chip s cad la în elegere cu privire la cele din urm . S-ă ă ţ ăau dat toate poruncile şi s-a plecat la Courval. Cu toate acestea, au plecat singuri, aşa cum o ceruse D-ra de Florville. Lucrurile pe care le avea de spus nu putea fi împ rt şite decât celui care dorea s seă ă ă înso easc cu ea, astfel încât nimeni nu fu primit. A doua zi dupţ ă ă sosire, aceast frumoas şi interesant persoan care îl rugase pe D.ă ă ă ă de Courval s o asculte, îi poă vesti întâmpl rile vie ii sale cu acesteă ţ vorbe:

Povestea D-rei de Florville

- Inten iile pe care le ave i în leg tur cu mine, domnule, mai multţ ţ ă ă v silesc decât v ajut . L-a i v zut pe D. de Saint-Prât despre care viă ă ă ţ ă s-a spus c aş depinde, el însuşi a avut bun tatea s v-o înt reasc şiă ă ă ă ă totuşi, în leg tur cu aceasta, a i fost înşelat din toate p r ile. Obârşiaă ă ţ ă ţ îmi este necunoscut , niciodat nu am avut pl cerea s ştiu cui i-oă ă ă ă datorez. Am fost g sit , la pu ine zile dup ce am v zut lumina zilei,ă ă ţ ă ă într-un coşule de catifea la poarta D-lui de Saint-Prât, cu o scrisoareţ nesemnat ă care spunea limpede:

"De zece ani de când v-a i c s torit, nu ave i nici un copil deşi înţ ă ă ţ fiecare zi vi-l dori i. Adopta i-l pe acesta, sângele s u este curat, esteţ ţ ă fructul celei mai curate înso iri şi nu al desfrâului, naşterea sa esteţ cinstit . Dac feti a nu v place, duce i-o la Copiii G si i. Nu face i niciă ă ţ ă ţ ă ţ ţ o cercetare, nici una nu v va reuşi pentru c este cu neputin să ă ţă ă

afla i mai mult decât atât".ţOamenii cinsti i la care fusesem l sat m-au primit de îndat , m-ţ ă ă ă

au crescut, mi-au dat toate îngrijirile cu putin şi pot s spun c leţă ă ă datorez totul. Fiindc nimic nu d dea seam despre numele meu, D-neiă ă ă de Saint-Prât i-a pl cut s mi-l dea pe cel de Florville.ă ă

Tocmai împlinisem cincisprezece ani, când am avut nefericirea să o v d murind pe ocrotitoarea mea. Nimic nu poate împ rt şi durereaă ă ă pe care am sim it-o la aceast pierdere. Îi devenisem atât de drag ,ţ ă ă încât în timp ce îşi d dea duhul, şi-a implorat so ul s m înzestreze cuă ţ ă ă o pensie de patru mii de livre şi s nu m p r seasc niciodat . Celeă ă ă ă ă ă dou dorin e au fost împlinite întocmai, iar D. de Saint-Prât ad ugă ţ ă ă acestor dou bun t i şi pe aceea de a m recunoaşte drept oă ă ăţ ă verişoar a so iei sale şi de a m trece, sub acest titlu, în contractul peă ţ ă care l-a i v zut. Cu toate acestea, nu mai puteam r mâne în acea cas :ţ ă ă ă D. de Saint-Prât m-a f cut s o simt.ă ă

"Sunt v duv şi înc tân r, îmi spuse acest om cinstit. S locuimă ă ă ă sub acelaşi acoperiş ar însemna s d m naştere la îndoieli pe care nuă ă le merit m. Fericirea şi cinstea dumneavoastr îmi sunt scumpe şi nuă ă doresc s le întinez nici pe una nici pe cealalt . Trebuie s neă ă ă desp r im, Florville. Dar cât timp voi tr i nu v voi l sa de izbelişte şiă ţ ă ă ă nici nu doresc s ieşi i din familia mea. Am o sor v duv la Nancy. Vă ţ ă ă ă ă voi trimite acolo, de prietenia sa r spund ca de a mea, iar acolo, totă sub ochii mei fiind, ca sa zic aşa, voi putea continua s veghez la toateă cele necesare educ rii şi rostuirii voastre".ă

Nu am aflat aceast veste f r s v rs lacrimi. Acest nou adaos deă ă ă ă ă triste e reînnoi am r ciunea celei pe care o sim isem la moarteaţ ă ă ţ binef că ătoarei mele. Cu toate acestea, încredin at de motiveleţ ă temeinice ale D. de Saint-Prât, m-am hot rât s -i urmez sfaturile şi amă ă plecat în Lorena, căl uzit de o doamn din acel inut, c reia îiă ă ă ţ ă fusesem recomandat şi care m-a încredin at D-nei de Verquin, sora D-ă ţlui de Saint-Prât, la care trebuia s locuiesc.ă

Casa D-nei de Verquin era cu totul diferit de cea a D-lui de Saint-ăPrât. Dac în aceasta v zusem domnind cumin enia, credin a şi buneleă ă ţ ţ obiceiuri, deş n area, gustul pl cerilor şi desfrâul erau în cealalt ca laă ţ ă ă ele acas .ă

D-na de Verquin m înştiin înc din primele zile c înf işareaă ţă ă ă ăţ mea de mironosi nu îi era pe plac şi c era cu totul neobişnuit s viiţă ă ă de la Paris cu o inut atât de stângace... cu o stare de cumin enie atâtţ ă ţ de caraghioas şi c dac aveam de gând s m în eleg bine cu ea,ă ă ă ă ă ţ trebuia s m port cu totul altfel. Acest început m-a speriat. Domnule,ă ă nu încerc s apar în ochii voştri mai bun decât sunt, dar tot ceea ce seă ă îndep rteaz de obiă ă ceiuri şi credin mi-a fost urât toat via a,ţă ă ţ întotdeauna am duşm nit cât am putut ceea ce batjocorea cinstea, iară nesocotin a în care am fost târât împotriva dorin ei mele mi-aţ ă ţ pricinuit atâtea remuşc ri, încât v m rturiă ă ă sesc, nu-mi face i nici unţ bine readucându-m în lumea pe care nu sunt f cut s o locuiesc, înă ă ă ă

care m reg sesc s lbatic şi crâncen . Ascunzişul cel mai întunecosă ă ă ă ă este ceea ce se potriveşte cel mai bine st rii mele sufleă teşti şi gândurilor mele.

Aceste cuget ri înc r u întocmite, necoapte destul pentru vârstaă ă ă pe care o aveam, nu m-au ap rat nici de sfaturile proaste ale D-nei deă Verquin, nici de relele în care ademenirile sale trebuiau s m azvârle.ă ă Lumea pe care o vedeam tot timpul, pl cerile zgomotoase de careă eram înconjurat , exemplul, discursurile, toate m-au târât dup ele.ă ă To i îmi spuneau c sunt frumoas şi, spre nenorocirea mea,ţ ă ă îndr zneam s o cred.ă ă

Pe atunci, regimentul din Normandia era încartiruit în localitate. Casa D-nei de Verquin era locul de întâlnire al ofi erilor. De asemenea,ţ veneau toate tinerele şi aici se înnodau, se rupeau şi se ref ceau toateă mrejele oraşului. Sigur este c D. de Saint-Prât nu avea cunoştină ţă despre comportarea acestei femei. Cum ar fi putut el, cu asprimea obiceiurilor sale, s înă g duie s fiu trimis acolo, dac ar fi cunoscut-oă ă ă ă cum trebuie? Acest gând m-a oprit şi m-a împiedicat s m plâng lui.ă ă Chiar trebuia s spun tot? Poate chiar nici nu-mi p sa. Aerul necurat peă ă care îl respiram începea s -mi mânjeasc inima, şi, aidoma lui Telemahă ă pe insula lui Calypso, probabil c nu mai trebuia s ascult sfaturile luiă ă Mentor.

Neruşinata Verquin, care de mult vreme încerca s mă ă ă momeasc , m întreb într-o zi dac este sigur c venisem în Lorenaă ă ă ă ă cu o inim curat şi dac nu cumva regretam vreun iubit l sat la Paris.ă ă ă ă

"Vai, doamn , i-am spus, nici m car nu m-am gândit vreodat laă ă ă greşelile de care m b nui i, iar domnul, fratele vostru, poate s vă ă ţ ă ă m rturiă seasc despre purtarea mea...ă

- Greşeli, m întrerupse D-na de Verquin, dac a i f cut vreunaă ă ţ ă este pentru c la aceast vârst sunte i înc prea proasp t , o s vă ă ă ţ ă ă ă ă ă îndrepta i, sper...ţ

- Oh! Doamn ! Acestea s fie vorbele pe care ar trebui s le audă ă ă de la o fiin atât de respectabil ?ţă ă

- Respectabil ?... Ah! Nici vorb . V asigur, draga mea, c , dintreă ă ă ă toate sentimentele, respectul este cel de care m tem cel mai pu in că ţ ă îi dau naştere; dragostea este cea pe care doresc s o insuflu... în timpă ce respectul - acest sentiment nu este înc pentru vârsta mea. Ia pildă ă de la mine, draga mea, şi vei fi fericit ... Şi, fiindc veni vorba, l-aiă ă b gat de seaă m pe Senneval? ad ug aceast siren , vorbindu-mi deă ă ă ă ă un tân r ofi er de şaptesprezece ani ce venea foarte des la ea.ă ţ

- Nu în mod deosebit, doamn , i-am r spuns eu, pot s vă ă ă ă încredin ez c m uit la to i cu aceeaşi nep sare.ţ ă ă ţ ă

- Tocmai asta nu trebuie, iubita mea. Doresc ca de acum s ne îmă -p r im cuceririle...., trebuie s -l ai pe Senneval, este lucrarea mea, m-ă ţ ăam trudit atât s -l f uresc, te iubeşte, trebuie s îl ai...ă ă ă

- Oh! Doamn , dac a i vrea s m scuti i, pentru c într-adev ră ă ţ ă ă ţ ă ă nu-mi pas de nimeni.ă

- Trebuie, aşa m-am în eles cu al s u colonel, iubitul meu de zi, duţ ă -p cum vezi.ă

- V rog din suflet s m l sa i în pace cu povestea asta. Nici unaă ă ă ă ţ dintre înclina iile mele nu m îndrum c tre pl cerile care v bucurţ ă ă ă ă ă ă atât.

- Oh! Astea se vor schimba, într-o bun zi îl vei iubi ca şi mine,ă este simplu s nu te bucuri de ceea ce înc nu cunoşti. Dar nu esteă ă îng duit s nu doreşti s cunoşti ceea ce este f cut pentru a fi îndr git.ă ă ă ă ă Într-un cuvânt, planul este f cut. Domnişoar , în aceast seară ă ă ă Senneval v va face cunoscut patima sa şi ve i binevoi s nu-l face iă ă ţ ă ţ s tânjeasc sau m sup r pe dumneavoastr ... dar r u de tot".ă ă ă ă ă ă

La ora cinci s-au adunat cu to ii. Fiind foarte cald, perechile de jocţ s-au r spândit prin tufişuri, iar totul fu atât de bine lucrat încât D. deă Senneval şi cu mine am fost singurii care nu jucam de fel şi astfel am fost sili i s st m de vorb .ţ ă ă ă

Degeaba v-aş ascunde-o, domnule, acest tân r dr gu şi plin deă ă ţ iste ime nu şi-a m rturisit înfl c rarea pe de-a-ntregul, c m-am şiţ ă ă ă ă sim it aţ tras c tre el de o mişcare de neoprit, iar când, apoi am vrută ă s -mi dau seama de aceast sl biciune a mea pentru el, nu am g sită ă ă ă nimic de neîn eţ les, mi se p rea c aceast înclina ie nu era delocă ă ă ţ urmarea unui sentiment obişnuit. Un v l ascundea ochilor mei ceea ceă îl caracteriza. Pe de alt parte, în aceeaşi clip în care inima mea îşi luaă ă zborul c tre el, o puă tere de neînfrânt p rea s -l intuiasc şi, în acestă ă ţ ă vârtej... în acest flux şi reflux al gândurilor de neîn eles, nu puteam sţ ă m dezmeticesc dac fă ă ăceam bine iubindu-l pe Senneval sau dacă trebuia s fug de el pentru totă deauna.

I-a fost l sat tot timpul pentru a-mi m rturisi dragostea sa... vai! i-ă ăa fost l sat prea mult. De aceea i-am ap rut sim itoare în fa a priviriloră ă ţ ţ sale, s-a folosit de tulburarea mea, îmi ceru o m rturie a sentimenteloră mele, am fost atât de slab încât i-am spus c este departe de a nu-miă ă place, iar trei zile mai târziu destul de vinovat pentru a-l l sa s seă ă ă bucure de victorie.

Este un lucru cu totul şi cu totul nepereche bucuria aceasta r ută ă-cioas a viciului în triumfurile sale asupra virtu ii. Nimic nu a fost peă ţ măsura bucuriei dezl n uite a D-nei de Verquin de îndat ce m-a ştiută ţ ă în capcana pe care mi-o preg tise. M-a luat în zeflemea, s-a veselit şi aă sfârşit prin a m încredin a c ceea ce f cusem era lucrul cel maiă ţ ă ă simplu din lume, cel mai în elept şi c puteam s -mi primesc f r fricţ ă ă ă ă ă iubitul în fiecare sear acas la ea... c ea nu va b ga de seam c ,ă ă ă ă ă ă prea ocupat în ceea ce o priveşte, nu putea s bage de seam laă ă ă aceste nimicuri, f r a admira mai pu in virtutea mea, pentru c m voiă ă ţ ă ă ine numai de acela, în timp ce ea, obligat s fac fa la trei, era cuţ ă ă ă ţă

siguran departe de sfiala şi simpliţă tatea mea. Când am vrut s -mi iauă libertatea s -i spun c acest desfrâu era înjositor, c nu presupuneaă ă ă nici mândrie şi nici suflet şi c înjosea casa, D-na de Verquin îmi spuse:ă

"Te admir şi nu te condamn deloc, ştiu bine c la vârsta taă

blânde ea şi simplitatea e jertfit pl cerilor şi astfel laşi virtutea cuţ ă ă totul lipsit de iluzii. Şi la ce bun s fii credincioas unor oameni careă ă ă niciodat nu vor fi la fel cu noi? Nu-i de ajuns c eşti cea mai slabă ă ă pentru ca, pe deasupra, s devii şi cea mai înşelat ? Este cu totulă ă nebun femeia care pune ruşine în astfel de fapte... Crede-m , fiicaă ă mea, sporeşte- i pl cerile cât timp vârţ ă sta şi farmecele i-o îng duie şiţ ă p r seşte- i statornicia himeric , virtutea trist şi s lbatic care nu- iă ă ţ ă ă ă ă ţ aduc împlinire şi care niciodat nu insufl celorlal i respect".ă ă ţ

Aceste vorbe m-au f cut s tremur, dar mi-am dat bine seama că ă ă nu mai aveam puterea s m împotrivesc inten iilor criminale aleă ă ţ acestei femei imorale; veniturile ei erau necesare şi trebuia s oă ocrotesc. Impas fatal al viciului, pentru c te pune, de cum i te-ai dată prad , sub mrejele celor pe care înainte i-am fi dispre uit. Am îng duită ţ ă deci toate slug rniciile D-nei de Verquin. În fiecare noapte, Sennevală îmi d dea noi dovezi ale dragostei sale şi aşa trecur şase luni într-oă ă asemenea be ie c abia am avut timpul s m gândesc.ţ ă ă ă

În curând, urm ri nenorocite mi-au deschis ochii. Am r masă ă îns rciă nat şi am crezut c voi muri de disperare. V zându-m în acelă ă ă ă hal, D-na de Verquin îmi spuse:

"Totuşi, spuse ea, trebuie salvate aparen ele şi deoarece nu esteţ prea cum se cuvine s naşti în casa mea, colonelul lui Senneval şi cuă mine am luat câteva m suri. Colonelul îi va da o permisie, tu vei plecaă cu câteva zile înaintea sa la Metz, te va urma de aproape şi acolo, ocrotit de el, vei da via fructului nelegiuit al iubirii tale. Apoi, v ve iă ţă ă ţ întoarce aici, unul dup cel lalt, aşa cum a i plecat."ă ă ţ

Trebuia s ascult. V-am mai spus-o, domnule: când ai avută nefericirea de a fi greşit, eşti la bunul plac al tuturor b rba ilor şi laă ţ norocul tuturor întâmpl rilor. Întregul univers îşi face dreptate peă spinarea ta şi devii sclavul a tot ceea ce respir din momentul în careă te-ai dat prad patimiă lor.

Totul s-a f cut dup cum a spus D-na de Verquin. A treia zi,ă ă Senneval şi cu mine ne-am reîntâlnit la Metz, la o moaş a c rei adresă ă ă am luat-o la ieşirea din Nancy şi unde am n scut un b iat. Senneval,ă ă care nu încetase s dovedeasc sentimentele cele mai blânde şi maiă ă delicate, p rea c m iubeşte înc şi mai mult de când, spunea el, îiă ă ă ă dublasem existen a. Şi-a ar tat toat pre uirea cu putin , m-a rugatţ ă ă ţ ţă s -i las fiul, mi-a jurat c toaă ă t via a va avea cea mai mare grij şi nuă ţ ă se gândea s reapar la Nancy deă ă cât atunci când ceea ce îmi datora el va fi îndeplinit.

În clipa plec rii sale, am îndr znit s -l fac s simt în ce m sură ă ă ă ă ă ă greşeala pe care m-a împins s o s vârşesc urma s m fac nefericită ă ă ă ă ă şi s -i propun s o repare unindu-ne la picioarele altarului. Senneval,ă ă care nu se aştepta la aceast propunere, se tulbur .ă ă

"Vai! spuse. Eu sunt cel care hot r şte? Fiind înc la vârsta depenă ă ă -den ei, nu mi-ar trebui încuviin area tat lui meu? Ce ar deveniţ ţ ă c s toria noastr dac nu ar fi acoperit de c tre aceast formalitate?ă ă ă ă ă ă ă

Şi, de altfel, trebuie neap rat s fiu o partid nimerit pentruă ă ă ă dumneavoastr . Nepoat a D-nei de Verquin (ai fi spus c se afla laă ă ă Nancy), a i putea pretinde ceva mult mai bun. Crede i-m , Florville, sţ ţ ă ă uit m clipele de r t cire şi fi i siguă ă ă ţ r de discre ia mea".ă ţ

Acest discurs, pe care eram departe de a-l aştepta, m-a f cut să ă simt cu cruzime întreaga enormitate a greşelii mele. Mândria m-a împiedicat s r spund, dar durerea mi-a fost înc şi mai amar . Dac înă ă ă ă ă fa a ochilor mei a fost ceva care s -mi ascund sila fa de felul în careţ ă ă ţă m purtasem, aă ceasta era, v-o jur, speran a de a o repara c s torindu-ţ ă ăm cândva cu iuă bitul meu. Fat credul ! Nu mi-am imaginat, în ciudaă ă desfrân rii D-nei de Verquin care, f r îndoial , ar fi trebuit s mă ă ă ă ă ă lumineze, nu am crezut c te po i juca seducând o fat nenorocită ţ ă ă pentru ca apoi s-o abandonezi, iar aceast onoare, sentiment atât deă respectabil în ochii b rba ilor, nu o creă ţ deam s fie atât de lipsit deă ă vlag fa de noi şi c sl biciunea noastr ar fi putut îndrept i o jignireă ţă ă ă ă ăţ la care nu s-ar fi încumetat între ei decât cu pre ul sângelui. Mţ ă vedeam, deci, deopotriv victim şi tras pe sfoar de c tre cel pentruă ă ă ă ă care mi-aş fi dat de o mie de ori via a. Apoi, a fost cât pe ce ca aceastţ ă îngrozitoare schimbare s m bage în mormânt, Senneval nu m-aă ă p r sit, îngrijirile sale au fost aceleaşi, dar nu mai aduse vorba despreă ă propunerea mea, iar eu aveam prea mult mândrie pentru a-i d ruiă ă înc odat motivul disper rii mele. În sfârşit, a disp rut de îndat ce aă ă ă ă ă v zut c m-am pus pe picioare.ă ă

Hot rât s nu m mai reîntorc la Nancy şi sim ind prea bine că ă ă ă ţ ă era pentru ultima dat în via a mea când îmi mai vedeam iubitul, înă ţ momentul plec rii mele toate r nile mi s-au deschis. Cu toate acestea,ă ă am avut puterea s îndur ultima lovitur ..., hainul! a plecat, s-a smulsă ă de la pieptul meu acoperit de lacrimile mele f r s v d c a l sat s -iă ă ă ă ă ă ă cad şi lui m car una!ă ă

Şi iat deci, ceea ce decurge din aceste jur minte de dragoste înă ă care avem nebunia s credem! Cu cât suntem mai sensibile, cu atâtă seduc torii noştri ne p r sesc... f arnicii!... se îndep rteaz de noi peă ă ă ăţ ă ă m sur ce foloă ă sim tot mai multe mijloace s îi re inem.ă ţ

Senneval îşi luase copilul şi l-a dus undeva la ar , unde mi-a fostţ ă cu neputin s -l g sesc..., a vrut s m lipseasc de pl cerea de a mţă ă ă ă ă ă ă ă bucura şi de a creşte eu însumi acest fruct fraged al leg turii noastre.ă Ai fi spus c dorea ca eu s fi uitat tot ceea ce înc putea s ne legeă ă ă ă unul de cel lalt şi aşa am f cut sau, mai degrab , am crezut c fac.ă ă ă ă

M-am hot rât s plec din Metz pe loc şi s nu m mai întorc laă ă ă ă Nancy. Totuşi, nu doream s m cert cu D-na de Verquin. Era de ajuns,ă ă în ciuda greşeliior sale, c era înrudit cu binef c torul meu pentru caă ă ă ă s-o ocrotesc întreaga mea via . I-am scris cea mai cinstit scrisoareţă ă din lume, am pretextat pentru a nu m mai întoarce în oraş cu ruşineaă faptei pe care o săvârşisem şi i-am cerut permisiunea s m ducă ă înd r t la fratele s u, la Paris. Mi-a r spuns pe loc c eram st pân să ă ă ă ă ă ă ă fac tot ceea ce doream, c -mi va p stra mereu prietenia sa. Ad uga că ă ă ă

Senneval nu se reîntorsese înc , c nu se cunoştea unde se ascunseseă ă şi c eram o nebun s m nec jesc din cauza tuturor acestor mizerii.ă ă ă ă ă

Dup ce am primit aceast scrisoare, am revenit la Paris şi am dată ă fuga s m arunc la genunchii D-lui de Saint-Prât. T cerea şi lacrimileă ă ă mele i-au dat curând de veste despre nenorocirea mea. Dar am avut grij s m acuz singur , f r a-i vorbi vreodat de ademenirile suroriiă ă ă ă ă ă ă sale. D. de Saint-Prât, ca un exemplu al tuturor bunelor caractere, nu b nuia de fel neorânduiala rudei sale, crezând-o cea mai cinstit dintreă ă femei. L-am lăsat în iluziile sale şi aceast comportare pe care D-na deă Verquin o afl de îndat , îmi p str prietenia sa.ă ă ă ă

D. de Saint-Prât m plânsese..., m f cu s -mi simt cu adev rată ă ă ă ă greşelile şi sfârşi prin a le ierta.

"Oh, copila mea! îmi spuse cu acea blând c in a unui sufletă ă ţă cinstit, atât de diferit de be ia odioas a crimei, o, iubita mea copil ,ă ţ ă ă vezi cât te cost s - i p r seşti virtutea... Însuşirea sa este atât deă ă ţ ă ă necesar , ea este atât de adânc legat de firea noastr încât pentruă ă ă noi, îndat ce o abandon m, nu mai exist decât nenorociri. Compară ă ă ă liniştea st rii de nevinov ie în care erai când ai plecat de la mine, cuă ăţ tulburarea însp imânt toare cu care te reîntorci. Pl cerile sub iri peă ă ă ţ care le-ai putut gusta în c derea ta te vor desp gubi de vijeliileă ă sufleltului care î i sfâşie inima? Fericirea nu exisţ t deci decât în virtute,ă copila mea, şi toate sofismele clevetirilor nu produce nicicând m cară una singur dintre bucuriile sale. Ah, Florville! Cei care neag sauă ă combat aceste bucurii atât de blânde, nu o fac decât din gelozie, mai sigur decât din pl cere barbar de a-i face şi pe al ii la fel de vinova i şiă ă ţ ţ la fel de neferici i cum sunt ei. Ei orbesc şi şi-ar dori s orbeasc peţ ă ă toat lumea, ei se înşeal şi ar vrea ca toat lumea s se înşele. Dară ă ă ă dac am putea citi în adâncul sufletelor lor nu vom vedea decât dureriă şi pocăin . To i aceşti ipocri i ai crimei nu sunt decât nişte dispera i.ţă ţ ţ ţ N-ai putea g si m car unul sincer, m car unul care s nuă ă ă ă m rturiseasc , dac ar puă ă ă tea fi cinstit, c discursurile sale ciumate sauă scrierile sale primejdioase nu s-au c l uzit decât dup patimile sale. Şiă ă ă care om ar putea într-adev r s spun cu sânge rece c bazele moraleiă ă ă ă pot fi zdruncinate f r primejdie? Ce fiin ar îndr zni s sus in c aă ă ţă ă ă ţ ă ă face binele, a dori binele nu trebuie s fie în mod necesar adev ratulă ă el al omului. Şi cum, cel care face numai r u poate el s se aştepte sţ ă ă ă

fie fericit în mijlocul societ ii al c rei cel mai puternic interes este caăţ ă binele s se înmul easc f r încetare? Dar acest ap r tor al crimei nuă ţ ă ă ă ă ă va tremura el însuşi în orice clip dup ce va fi deză ă r d cinat din toateă ă inimile, singurul lucru pe care îl urm reşte discu ia sa. Cine se vaă ţ opune ca slugile s nu-l s r ceasc dac înceteaz s mai fie virtuos?ă ă ă ă ă ă ă Cine îşi va mai împiedica nevasta s -l necinsteasc dac el a conă ă ă vins-o c virtutea nu-i este de folos la nimic? Cine va ine copiii de mân dacă ţ ă ă a îndr znit s veştejeasc ml di ele binelui în inima lor? Cum îi vor fiă ă ă ă ţ respectate libertatea, averile sale celui care a spus mai-marilor c suntă înso i i de neosândire, iar virtutea nu este decât o himer ? Oricare ar fiţ ţ ă

deci starea acestui nefericit, c este so sau tat , bogat sau s rac,ă ţ ă ă st pân sau sclav, din toate p r ile se vor naşte primejdii pentru el, dină ă ţ toate col urile se vor ridica pumnale asupra pieptului s u. Dac aţ ă ă îndr znit s distrug în om, singurele îndatoriri care îi st vilescă ă ă ă desfrânarea, s nu ne îndoim, mai devreme sau mai târziu, că ă nenorocitul va pieri victim a îngrozitoaă relor sale c i.ă

S l s m, pentru moment, dac vre i, religia, s lu m înă ă ă ă ţ ă ă considerare numai omul. Care va fi fiin a atât de imbecil s cread cţ ă ă ă ă înc lcând toate legii societ ii, aceast societate pe care o insul i va fiă ăţ ă ţ în stare s -l lase în pace? Nu reprezint interesul omului şi al legilor peă ă care el le face pentru siguran a sa ca întotdeauna s tind s distrugţ ă ă ă ă ori ceea ce stânjeneşie, ori ceea ce v t meaz ? Ceva agoniseal sauă ă ă ă bog ii vor asigura poate celui r u o lucire trec toare a bun st rii. Darăţ ă ă ă ă cât de scurt va fi domnia sa! Reă cunoscut, demascat, devenit curând obiect al urii şi al dispre ului public, îşi va g si el atunci ap r tori aiţ ă ă ă purt rii sale sau tovar şi pentru a-l împă ă ăca? Nimeni nu ar mai dori s -lă recunoasc . Nemaiavând nimic s le d ruă ă ă iasc , to i se vor lep da de elă ţ ă ca de o povar . Nenorocirea înconjurându-l din toate p r ile, va tânji înă ă ţ dispre şi în nefericire şi, f r a mai avea nici inima ca ad post, îşi vaţ ă ă ă da în curând duhul în disperare. Care este deci acea judecat strâmbă ă a duşmanilor noştri? Care este acel efort neputincios pentru dobândirea virtu ii, pentru a îndr zni s spui c tot ceea ce nu esteţ ă ă ă universal este o ar tare şi c virtu ile, nefiind decât locale, nici unaă ă ţ dintre ele nu ar putea avea realitate? Adic cum? Nu exist virtuteaă ă pentru c fiecare popor şi le-a f urit pe ale sale? Pentru c diferiteleă ă ă clime, diferitele feluri de temperament au avut nevoie (ba diferite feluri de piedici, pentru c , într-un cuvânt, virtutea s-a înmul it sub mii deă ţ forme, pentru toate acestea s nu existe virtute pe p mânt? E la fel caă ă şi cum te-ai îndoi de realitatea unui fluviu pentru c se desparte în miiă de bra e diferite. Ei, cine ar dovedi mai bine atât.ţ

Oh, iubitul meu, nu încerca vreodat s corupi fiin a pe care o iuă ă ţ -beşti, aceasta poate merge mai departe decât î i închipui, spuneaţ cândva o femeie sensibil iubitului care dorea s o cucereasc . Femeieă ă ă încânt toare, las -m s - i redau popriile vorbe, ele descriu atât deă ă ă ă ţ bine sufletul celei care, un pic mai apoi salv via a acestui om. Încât aşă ţ dori s d ltuiesc aceste cuvinte grele pe templul amintirii în careă ă însuşirile tale îşi p streaz nu doar existen a virtu ii, cât şi necesitateaă ă ţ ţ sa decât nevoia pe care omul o are s o adapteze la toate obiceiurileă sale diferite şi s fac din ea temelia tuturor lucrurilor. S mi se arateă ă ă un singur popor care tr ieşte f r virtute, unul singur pentru careă ă ă binefacerea şi omenia s nu fie leg turile cele mai adânci. Merg şi maiă ă departe, s mi se g seasc chiar o adun tur de tică ă ă ă ă ăloşi care s nu fieă cl dit pe câteva principii de virtute şi las totul balt . Dar dac ,ă ă ă ă dimpotriv , se va v di c este necesar peste tot, dac nu exist nici oă ă ă ă ă ă na ie, nici un individ care s poat s se lipseasc de ea, dac , înţ ă ă ă ă ă tr-un cuvânt, omul nu poate tr i nici fericit, nici în siguran f r ea, aş greşi,ă ţă ă ă

o, copila mea, dac te-aş îndemna s nu te dep rtezi de ea niciodaă ă ă t ?ă Vezi, Florville, continu binef c torul meu strângându-m în bra e, veziă ă ă ă ţ unde te-au doborât primele sale r t ciri? Şi dac greşeala te încearcă ă ă ă din nou, dac vraja sau sl biciunea ta î i vor întinde noi capcane,ă ă ţ gândeşte-te la nenorocirile primelor tale abateri, gândeşte-te la un om care te iubeşte ca pe propria sa fiic ... c ruia greşelile tale îi vor sfâşiaă ă inima şi vei g si în aceste gânduri întreaga putere pe care o cere cultulă virtu ilor întru care vreau s te aduc pentru totdeauna.ţ ă

Din cauza acestor principii, D. de Saint-Prât nu m-a g zduit în casaă sa, dar mi-a propus s merg s stau împreun cu una dintre rudeleă ă ă sale, femeie la fel de vestit prin marea pioşenie în care tr ia, după ă ă cum era D-na de Verquin pentru defectele sale. Asta mi-a pl cut foarteă mult. D-na de Lerince m-a primit cu cea mai mare bun voin din lumeă ţă şi m-am mutat la ea chiar din prima s pt mân a întoarcerii mele laă ă ă Paris.

O, domnule, cât deosebire între aceast respectabil femeie şiă ă ă cea pe care o p r sisem! Dac viciul şi depravarea îşi statorniciseră ă ă ă într-una împ r ia, ai fi zis c inima celeilalte era ad postul tuturoră ăţ ă ă virtu ilor. Pe cât m speriase prima cu destr b larea sa, pe atât eramţ ă ă ă de împ cat cu prină ă cipiile limpezi ale celei de a doua. N-am aflat decât am r ciune şi remuşă ă c ri ascultând-o pe D-na de Verquin, nu reg seamă ă decât blânde e şi alinare încredin ându-m D-nei de Lerince... Ah,ţ ţ ă domnule! Da i-mi voie s v-o desţ ă criu pe aceast scump femeie peă ă care o voi iubi totdeauna. Este cinstirea pe care inima mea o datorează virtu ilor sale şi nu m pot opri s o fac. D-na de Lerince, în vârst deţ ă ă ă aproape patruzeci de ani, era înc foarte proasp t , iar un aer deă ă ă copil rie şi de cumin enie îi înfrumuse a tr s tuă ţ ţ ă ă rile mai mult decât propor iile divine care st pânesc natura. Un pic prea mult noble e şiţ ă ă ţ m re ie o f ceau, se spune, impun toare la prima vedere, îns ceea ceă ţ ă ă ă s-ar fi putut lua drept mândrie se îmblânzea de cum deschidea gura. Era un suflet atât de frumos şi curat, de o blânde e des vârşit , de oţ ă ă sinceritate deplin încât, pe nesim ite, împotriva voin ei tale, sim eaiă ţ ţ ţ c adaugi toate sentimentele cele mai mângâietoare respectului peă care acestea i-l trezeau din început. Nimic nelalocul lui, nimicţ supersti ios în religia D-nei de Lerince. Principiile credin ei sale leţ ţ reg seai în cea mai deă plin sensibilitate. Ideea existen ei luiă ţ Dumnezeu, cultul pentru aceast fiin suprem , toate acestea erauă ţă ă bucuriile cele mai vii ale acestui suflet iubitor. M rturisea sus şi tare că ă ar fi cea mai nefericit creatur dac luă ă ă mini viclene i-ar constrânge vreodat mintea s distrug în ea respectul şi dragostea pe care leă ă ă avea pentru credin a sa. Mai legat , dac e cu putin , de moralaţ ă ă ţă sublim a acestei religii decât de practicile şi ceremoniile sale, eaă f cea din aceast minunat moral regula tuturor faptelor sale. Nicioă ă ă ă -dat clevetirea nu-i murd rise buzele şi nu-şi îng duia nici m car oă ă ă ă glum care ar fi putut s -l r neasc pe aproapele s u. Plin deă ă ă ă ă ă blânde e şi sim ire pentru semenii s i, socotind oamenii interesan iţ ţ ă ţ

chiar şi prin defectele lor, singura sa îndeletnicire era fie s ascund cuă ă grij aceste defecte, fie s le dojeneasc cu blânde e. Dac erauă ă ă ţ ă neferici i, pentru ea nici un fel de vr ji nu erau pe potriva celor prinţ ă care îi uşura. Nu aştepta ca localnicii s vin s -i cear ajutorul, ci eaă ă ă ă era cea care se ducea s -i afle... îi ghicea, şi bucuă ria putea fi v zută ă izbucnindu-i pe chip atunci când reuşea s împace o v duv sau să ă ă ă înzestreze un orfan, când aducea îndestulare într-o familie s rac sauă ă când sp rgea cu mâinile sale lan urile nenorocului. Nimic asă ţ pru, nimic sever în toate acestea. Dac pl cerile care i se propuneau erau curate,ă ă lua parte cu bucurie şi chiar ea era cea care le punea la cale, de teamă ca nimeni s nu se plictiseasc în preajm . În eleapt ... luminat ca ună ă ă ţ ă ă moralist... profund ca un teolog, ea îl inspira pe romancier şi-i surâă dea poetului, îl uimea pe legiuitor sau pe politician şi îndruma joaca unui copil. Având toate felurile de cunoştin e, cea care sclipea cel mai multţ la ea se recunoştea în primul rând în grija deosebit ... în aten iaă ţ fermec toare de care d dea dovad fie pentru a le face să ă ă ă str luceasc pe cele ale altora fie pentru a le primi cum se cuvine.ă ă Tr ind de bun voie departe de lume, îngrijind prietenii de dragul lor, D-ă ăna de Lerince era o pild pentru ambele sexe, f cea s se bucure totă ă ă ceea ce o înconjura cu aceast fericire liniştit ..., cu aceast desf tareă ă ă ă cereasc f g duit omului cinstit de c tre Dumnezeu cel sfânt a c ruiă ă ă ă ă ă imagine era.

Nu v voi mai plictisi, domnule, cu am nunte monotone ale vie iiă ă ţ mele pe care timp de şaptesprezece ani am avut fericirea s tr iescă ă împreun cu aceast mult iubit f ptur ! Prelegeri despre moral şiă ă ă ă ă ă pioşenie, cât şi multe fapte de binefacere - acestea ne erau îndatoririle care ne umpleau zilele.

"Draga mea Florville, îmi spunea D-na de Lerince, oamenii nu se înfricoşeaz de religie decât fiindc nişte c l uze neîndemânatice îi facă ă ă ă s simă t doar lan urile acesteia, f r a le d rui blânde ea sa. E cuă ţ ă ă ă ţ putin s existe un om care, deschizând ochii asupra universului, sţă ă ă fie atât de absurd încât s îndr zneasc a nu încuviin a c atâteaă ă ă ţ ă minuni nu pot fi decât lucrarea lui Dumnezeu Atotputernicul? Acest prim adev r odat simă ă it..., oare mai ai nevoie şi de altceva decât deţ inim pentru a te convină ge?... Ce ar putea fi, deci, acel individ crunt şi s lbatic care atunci ar refuă za s -l sl veasc pe Dumnezeul binef c toră ă ă ă ă care l-a creat? Dar mul imea credin elor stânjeneşte. Se crede cţ ţ ă neadev rul lor poate fi aflat în diversiă tatea lor. Ce sofism! Oare dacă nu în aceast congl suire a popoarelor de a recunoaşte şi sluji ună ă Dumnezeu, oare dac nu în aceast m rturisire tă ă ă ăcut întip rit în inimaă ă tuturor oamenilor, unde altundeva e cu putin s se g seasc dovadaţă ă ă ă nestr mutat a existen ei unui Dumnezeu suprem deă ă ţ cât în m re iileă ţ naturii. Cum! Omul nu poate tr i f r s -şi afle un Dumă ă ă ă nezeu, nu-şi poate pune întreb ri f r a g si dovezi în sine însuşi, nu poaă ă ă ă te deschide ochii f r a întâlni oriunde firmele acestui Dumnezeu, şi încă ă ă mai cuteaz s se îndoiasc ? Nu, Florville, nu. Nu exist ateu de bună ă ă ă ă

credin . Îngâmfarea, înc p ânarea, patimile - iat armele careţă ă ăţ ă distrug acest Dumnezeu ce reînvie f r încetare în inima sau în minteaă ă omului, iar când fiecare b taie a inimii, când fiecare linie luminoas aă ă min ii ce d ruiesc aceast fiin de net g duit eu s n-o sl vesc, s -iţ ă ă ţă ă ă ă ă ă r pesc datoria pe care bun tatea sa o îng duie sl biciunii mele, s nuă ă ă ă ă m smeresc în fa a m re iei sale, s nu-i cer îndurare şi s nu suf ră ţ ă ţ ă ă ă murd riile vie ii pentru a lua parte într-o zi la m re ia sa? Nu aş urm riă ţ ă ţ ă îng duin a de a petrece veşă ţ nicia la sânul s u, f r s fiu amenin at deă ă ă ă ţ ă a o tr i într-un h u înfior tor al caznelor fiindc am respins dovezile deă ă ă ă net g duit pe care aceast mă ă ă ărea f ptur a binevoit s mi le deaţă ă ă ă asupra certitudinii existen ei sale! Copila mea, ne îng duie aceastaţ ă însp imânt toare alegere m car o clip de gândire? O, voi, cei care vă ă ă ă ă împotrivi i cu îndârjire suli elor de fl c ri arunţ ţ ă ă cate chiar de c tre acestă Dumnezeu pân în str fundul inimii voastre, fi i m car o clip drep i şi,ă ă ţ ă ă ţ doar din mil fa de voi înşiv , pleca i-v în fa a acestui argument ală ţă ă ţ ă ţ lui Pascal: - Dac nu exist Dumnezeu, ce v împieă ă ă dic s crede i? Şiă ă ţ dac exist vreunul, ce primejdii v pasc de îi refuza i credin aă ă ă ţ ţ voastr ?ă

Nu şti i, zice i, necredincioşilor, cum s -l sl vi i pe acestţ ţ ă ă ţ Dumnezeu, prea multe religii v înce oşeaz privirile. Ei, bine, b ga iă ţ ă ă ţ de seam la toate, încuviin ez şi apoi, de bun credin , veni i să ţ ă ţă ţ ă spune i la care dintre ele a i aflat mai mult m re ie şi splendoare?ţ ţ ă ă ţ Nega i, dac v st în puteri, o, creştini, c credin a în care a i avutţ ă ă ă ă ţ ţ fericirea s v naşte i nu vi se pare, dintre toate, cea ale c rei tr s turiă ă ţ ă ă ă sunt cele mai sfinte şi cele mai des vâră şite. C uta i şi în alt parteă ţ ă taine atât de adânci, dogme atât de curate, o moral atât deă mângâietoare! G si i în vreo alt religie sacrificiul de neă ţ ă spus al unui Dumnezeu pentru odrasla Sa! C uta i f g duin e mai fruă ţ ă ă ţ moase, un viitor mai pl cut, mai mare şi mai sublim! Nu, nu po i, filosof ală ţ timpului t u. Nu po i, sclav al poftelor tale, a c rui credin se schimbă ţ ă ţă ă dup cât de întremate î i sunt min ile. Necredincios, în vâltoareaă ţ ţ patimilor, credul îndat ce acestea s-au potolit, nu vei putea, i-o spun!ă ţ Sim irea o m rturiseşte neîncetat: acel Dumnezeu împotriva c ruiaţ ă ă lupt mintea î i este tot timpul în preajm , chiar şi când te g seşti înă ţ ă ă miezul greşelii. Sfarm lan urile care te leag de crim şi nicicândă ţ ă ă acest Dumnezeu sfânt şi măre nu se va îndep rta de templul pe careţ ă i l-a cl dit în inim . În strţ ă ă ăfundurile acestei inimi şi nu în minte trebuie,

draga mea Florville, s afli nevoia acestui Dumnezeu pe care totul ni-lă arat şi ni-l dovedeşte. Tot din aceast inim trebuie s resim imă ă ă ă ţ nevoia credin ei pe care s i-o d ruim şi numai aceast inim este ceaţ ă ă ă ă care, în curând te va convinge, drag prieă ten , c cel mai nobil şi maiă ă curat dintre to i este cel întru care ne-am n sţ ă cut. S îndeplinim, deci,ă cu fidelitate, cu bucurie aceast credin blând şi alin toare pentruă ţă ă ă ca, aici pe p mânt, ea s ne împlineasc clipele cele mai frumoase şiă ă ă pentru ca, pe nesim ite îndrumate întru bucurie pân la cap tul zilelorţ ă ă noastre pe calea iubirii şi a desf t rii, s mergem s aşez m la pieptulă ă ă ă ă

celui veşnic acest suflet ieşit de la el, alc tuit numai pentru a fiă cunoscut şi de care nu a trebuit s ne bucur m decât pentru a-l credeă ă şi pentru a-l sl vi".ă

Astfel mi-a vorbit D-na de Lerince, astfel spiritul meu mi s-a înt rită cu sfaturile sale, iar sufletul mi s-a în l at sub aripa sa sfânt . Dar v-amă ţ ă spus-o: trec sub t cere toate micile am nunte ale vie ii mele în această ă ţ ă cas pentru a nu m opri decât asupra faptelor esen iale. Trebuie s vă ă ţ ă ă dezv lui greşelile mele, om darnic şi sim itor, iar când cerul a vrut s -ă ţ ămi îng duie s tr iesc în linişte pe drumul virtu ii, nu am decât s -iă ă ă ţ ă mul umesc şi s tac.ţ ă

Nu încetasem s -i scriu D-nei de Verquin, primeam tot la două ă s ptă ămâni veşti de la ea şi, deşi f r îndoial ar fi trebuit s renun laă ă ă ă ţ acest schimb, deşi refacerea vie ii sale şi cele mai bune principii mţ ă constrângeau oarecum la ruptur , lucru pe care i-l datoram Dlui deă Saint-Prât, şi mai mult decât atât, trebuie s-o m rturisesc, ună sentiment secret de nebiruit care tot timpul m atr gea c treă ă ă meleagurile unde atâtea lucruri dragi m subjugau odinioar , poateă ă speran a de a afla într-o bun zi ştiri despre b iatul meu, în sfârşit,ţ ă ă totul m-a prins în continuare unei coresponden e pe care D-na deţ Verquin a avut cinstea de a o sus ine mereu cu regularitaţ te. Încercam s o convertesc, îi l udam liniştea vie ii pe care o duceam, dar ea leă ă ţ socotea drept n luci, nu înceta s -şi râd de hot rârile mele, sau s leă ă ă ă ă combat şi, mereu st pân pe cele ale sale, m-a încredin at c nimică ă ă ţ ă pe lumea asta nu va fi în stare s i le şubrezeasc , îmi vorbea de noiiă ă prozeli i pe care se înveselea s -i fac , le punea docilitatea mult maiţ ă ă presus de a mea. C derile lor repetate erau, spunea aceast femeieă ă pervers , mici triă umfuri pe care întotdeauna le tr ia cu pl cere, iară ă bucuria de a atrage aceste inimi tinere la r u o consola c nu puteaă ă face tot ceea ce imagina ia sa îi impunea. Ades, o rugam pe D-na deţ Lerince s -şi foloseasc elocin a în locul meu pentru a-mi r sturnaă ă ţ ă adversarul, ceea ce ea consim i cu buţ curie. D-na de Verquin ne r spundea, iar sofismele sale, câteodat foarte puternice, neă ă constrângeau s recurgem la argumente care, în alte împreă jur ri, ar fiă fost biruitoare cu un suflet sensibil, în care D-na de Lerince pretindea, pe bun dreptate, c se g sea f r îndoial tot ceea ce ar fi treă ă ă ă ă ă buit să distrug viciul şi s amu easc necredin a.ă ă ţ ă ţ

Este timpul, domnule, s ajungem la a doua catastrof a vie iiă ă ţ mele, la aceea poveste sângeroas care îmi sfâşie inima de fiecareă dat când mi se iveşte în minte şi care v va da de ştire asupra crimeiă ă îngrozitoare de care am fost în stare şi v va face, f r îndoial , s vă ă ă ă ă ă lua i mintea de la inten iile prea m gulitoare pe care vi le face i cuţ ţ ă ţ mine.

Casa D-nei de Lerince, aşa ordonat cum am putut s v-o descriu,ă ă se deschidea, totuşi, pentru câ iva prieteni. D-na Dulfort, so ia unuiţ ţ b trân oarecare, pe vremuri ataşat pe lâng prin esa Piemontului, şiă ă ţ care venea s ne vad foarte des, ceru într-o zi D-nei de Lerinceă ă

îng duin a s -i prezinte un tân r care îi fusese recomandat în modă ţ ă ă deosebit şi pe care ar fi foarte bucuroas s -l introduc într-o casă ă ă ă unde exemplele de virtute pe care le-ar primi f r încetare nu ar fiă ă putut decât s contribuie la a-i forma inima. Protectoarea mea s-aă scuzat c nu primeşte niciodat tineri, iar apoi învins de rug min ileă ă ă ă ţ neobosite ale prieteniei sale consim i s -l vad pe cavalerul de Saint-ţ ă ăAnge. Şi ap ru.ă

Fie o presim ire..., fie orice altceva ce v-ar fi pe plac, domnule,ţ z rină du-l pe acel tân r, m cuprinse o frem tare general a c rei cauză ă ă ă ă ă mi-a fost cu neputin s o l muresc, am fost gata s leşin... F r sţă ă ă ă ă ă ă mai încerc s aflu motivul acestui efect bizar, l-am atribuit vreunul r uă ă interior, iar Saint-Ange încet s m mai uimeasc . Dar dac acestă ă ă ă ă tân r m r v şise în acest hal de la prima vedere, un efect asem n toră ă ă ă ă ă s-a manifestat şi la el... am aflat-o chiar din gura sa. Saint-Ange era cuprins de o atât de mare venera ie pentru locuin a a c rei intrare îiţ ţ ă fusese deschis încât nu îndr ză ă nea s -şi uite într-atât de sine încât s -ă ăşi verse focul care îl mistuia. Trei luni s-au scurs înainte de a îndr zniă s -mi spun ceva. Dar ochii s i îmi vorbeau într-o limb atât de vie că ă ă ă ă mi-a fost imposibil s m înşel. Pe deă ă plin hot rât s nu mai cad înc oă ă ă ă dat în felul de greşeal c ruia îi datoă ă ă ram nefericirea zilelor mele, înt rit de cele mai bune principii, am fost gata de dou zeci de ori s -iă ă ă ă dau de veste D-nei de Lerince de sentimentele pe care credeam c leă întrez resc la acest tân r. Mai apoi, temându-m c am s -l sperii, amă ă ă ă ă t cut. Nenorocit hot râre, f r îndoial , pentru c ea a fost cauzaă ă ă ă ă ă ă tragediei îngrozitoare pe care am s v-o împ rt şesc imediat.ă ă ă

Aveam obiceiul s petrecem în fiecare an şase luni pe un domeniuă destul de frumos pe care D-na de Lerince îi poseda la dou leghe deă Paris. D. de Saint-Prât venea adesea s ne vad . Spre nenorocul meu,ă ă guta l-a intuit şi i-a fost cu neputin s vin . Spun spre nenoroculţ ţă ă ă meu, domnule, pentru c având în chip firesc mai mult încredere în elă ă decât în ruda sa, i-aş fi m rturisit lucruri pe care niciodat nu m-aş fiă ă putut hot rî s le spun altora şi a c ror dezv luire ar fi îndep rtat, f ră ă ă ă ă ă ă îndoial , tragicul acă cident care s-a petrecut.

Saint-Ange ceru permisiunea D-nei de Lerince s vin şi el şiă ă pentru c D-na de Dulfort a cerut şi ea îng duin pentru el, aceasta i-aă ă ţă fost acordat .ă

În societate eram cu to ii destul de nelinişti i s afl m ce fel de omţ ţ ă ă era acest tân r. Nimic nu p rea nici limpede, nici hot rât în ce priveşteă ă ă via a sa. D-na de Dulfort ni-l d dea drept fiul unui gentilom dinţ ă provincie de care ea depindea. El, uitând câteodat ceea ce spusese D-ăna de Dulfort, se dădea drept piemontez, ceea ce era înt rit şi de felulă în care vorbea italiana. Nu era în serviciu, deşi avea totuşi vârsta să fac ceva şi nu puteai s - i dai seama dac ar fi fost hot rât la ceva.ă ă ţ ă ă Altminteri, avea o înf işare foarte pl cut , menit s fie pictat , inutaăţ ă ă ă ă ă ţ foarte îngrijit ; vorbele foarte cinstite, întreaga stare a unei foarteă bune creşteri, dar, peste toate acestea, avea un fel de risip deă

însufle ire, un fel de nest pânire a firii care uneori ne f cea s neţ ă ă ă temem.

De îndat ce D. de Saint-Ange s-a v zut la ar , tr irile saleă ă ţ ă ă nef când altceva decât s creasc din cauz c încercase s şi leă ă ă ă ă ă struneasc , i-a fost cu neputin a s mi le ascund . Am frem tat... dară ţ ă ă ă am fost totuşi suficient de st pân pe mine pentru a nu-i ar ta decâtă ă ă mil .ă

"De fapt, domnule, i-am spus, trebuie c nu cunoaşte i cât pute iă ţ ţ valora sau ave i suficient de mult timp de pierdut pentru a-l folosi cu oţ femeie care are dublul vârstei voastre. Dar presupunând c aş fi atâtă de nebun s v ascult, care ar fi preten iile ridicole pe care a i cutezaă ă ă ţ ţ s mi le cere i?ă ţ

- Acelea de a m lega de dumneavoastr cu cele mai sfinteă ă leg turi, domnişoar . Cât de pu in m respecta i dac sunte i în stareă ă ţ ă ţ ă ţ s b nui i c ar fi vorba despre altceva!ă ă ţ ă

- De fapt, domnule, nu m-aş da în spectacol cu scena ciudat aă unei fete de treizeci şi patru de ani care se c s toreşte cu un copil deă ă şaptesprezece.

- Ah, ce cruzime, a i b ga de seam aceste palide nepotriviri dacţ ă ă ă ar exista în str fundul inimii voastre a mia parte din focul care oă mistuie pe a mea?

- Cu siguran , domnule, c în ceea ce m priveşte, sunt foarte liţă ă ă -niştit ... şi asta de foarte mul i ani şi sper c voi mai fi atâta timp cât îiă ţ ă va fi pe plac lui Dumnezeu s -mi îng duie s zac pe p mânt.ă ă ă ă

- Îmi smulge i chiar şi speran a de a v îmblânzi cândva.ţ ţ ă- Merg chiar mai departe şi îndr znesc s v opresc de a-mi maiă ă ă

pomeni nebuniile voastre.- Ah, frumoas Florville! Deci îmi dori i r ul.ă ţ ă- Eu doresc odihn şi mult mul umire.ă ă ţ- Toate acestea nu pot fi aflate decât al turi de dumneavoastr .ă ă- Da... atâta timp cât nu distruge i sentimentele ridicole pe careţ

niciodat nu ar fi trebuit s le înfiripa i. Încerca i s le învinge i,ă ă ţ ţ ă ţ încerca i s v st pâni i şi liniştea va renaşte.ţ ă ă ă ţ

- Nu pot.- Nu vre i. Trebuie s ne desp r im ca s reuşi i. Sta i doi ani f rţ ă ă ţ ă ţ ţ ă ă

s m revede i, aceast fierbere se va potoli, m ve i uita şi ve i fiă ă ţ ă ă ţ ţ fericit.

- Ah! Niciodat , niciodat pentru mine fericirea nu va fi decât laă ă picioarele voastre..."

Şi pentru c ceilal i se apropiau, prima noastr discu ie s-a oprită ţ ă ţ aici.

Trei zile mai apoi, g sind din nou calea de a m întâlni de una sină ă -gur , Saint-Ange dori s -mi vorbeasc iar ca în ajun. De aceast dat ,ă ă ă ă ă i-am impus t cerea cu atâta hot râre încât lacrimile îi âşnir dină ă ţ ă belşug. M p r si pe loc, spunând c îl aduceam în pragul disper rii şiă ă ă ă ă c în cuă rând îşi va lua via a dac voi urma s m port tot aşa cu el...ţ ă ă ă

Apoi, ca un nebun, se întoarse..."Domnişoar , îmi spuse, nu cunoaşte i sufletul pe care îl jigni i...,ă ţ ţ

nu, nu-l cunoaşte i..., afla i c sunt în stare s merg pân la cap t...ţ ţ ă ă ă ă mult mai departe decât sunte i în stare s gândi i... da, mai degrabţ ă ţ ă merg pân la cap t de o mie de ori, decât s -mi iau gândul de laă ă ă fericirea de a fi al vostru."

Şi plec , copleşit de o durere îngrozitoare.ăNiciodat nu am fost mai ispitit ca atunci s -i vorbesc D-nei deă ă ă

Lerince, dar, o repet, teama de a-i d una acestui tân r m-a st vilit şiă ă ă am tăcut. Timp de opt zile, Saint-Ange a fugit de mine, abia îmi vorbea, la mas m ocolea..., în salon..., la plimb ri, şi astea f r îndoial că ă ă ă ă ă ă pentru a vedea dac aceast schimbare în felul de a se purta îmi f ceaă ă ă vreo impresie. Dac i-aş fi împ rt şit sim mintele, mijlocul acesta ar fiă ă ă ţă fost sigur, dar eu eram atât de departe, încât p rea chiar c mă ă ă îndoiesc de tertipurile sale.

În cele din urm m g seşte la cap tul gr dinii... "Domnişoar , îmiă ă ă ă ă ă spune în cel mai violent hal din lume..., am izbutit în sfârşit s m potoă ă -lesc, sfaturile voastre au avut asupra mea efectul pe care l-a iţ aşteptat..., m pute i vedea acum, iat , am redevenit liniştit... nu amă ţ ă c utat s v g sesc singur decât pentru a-mi lua r mas bun... da,ă ă ă ă ă ă domnişoar , voi fugi de dumneavoastr pentru totdeauna... voi fugi deă ă dumneavoastr ... nu-l ve i mai vedea pe cel pe care îl urâ i... oh, nu,ă ţ ţ nu, nu-l ve i mai vedea niciodat .ţ ă

- Acest plan îmi face pl cere, domnule, m bucur s v cred, înă ă ă ă sfârşit, cump tat. Dar, am ad ugat surâzând, schimbarea voastr nu-ă ă ămi pare înc adev rat .ă ă ă

- Şi cum ar trebui s fiu, domnişoar , pentru a v convinge deă ă ă nepăsarea mea?

- Cu totul altfel decât v v d acum.ă ă- Dar, cel pu in atunci când voi fi plecat..., când vederea mea nuţ

v va mai îndurera, poate c ve i avea încredere în acea în elepciuneă ă ţ ţ c tre care v istovi i atât s m readuce i.ă ă ţ ă ă ţ

- Este adev rat c numai asta m va putea convinge şi nu voiă ă ă înceta s v-o recomand mereu.ă

- Ah! Deci eu sunt pentru dumneavoastr ceva cu totul şi cu totulă cumplit!

- Sunte i, domnule, un b rbat foarte cumsecade care ar trebui sţ ă ă zboare c tre cuceriri de un cu totul alt pre şi s lase în pace o femeieă ţ ă c reă ia îi este cu neputin s v asculte.ţă ă ă

- Totuşi, ve i asculta, spuse el atunci mânios, da, f ptur crud ,ţ ă ă ă deşi n-o ve i putea m rturisi, ve i asculta tr irile sufletului meu de focţ ă ţ ă şi hotărârea c voi face totul pe lumea asta... fie pentru a v merita...ă ă fie pentru a v câştiga. Cel pu in s nu crede i, relu el nest vilit, s nuă ţ ă ţ ă ă ă crede i în pleţ carea asta pref cut , nu am f cut-o decât pentru a vă ă ă ă dovedi... eu, s v p r sesc... eu, s plec din locul unde v afla i...ă ă ă ă ă ă ţ Urâ i-m , vicleano, urâţ ă i-m , pentru c asta mi-e soarta nefericit , darţ ă ă ă

s nu spera i c ve i învină ţ ă ţ ge în mine iubirea de care ard pentru dumneavoastr ".ă

Iar Saint-Ange era într-un asemenea hal spunând aceste ultime vorbe, printr-o ursit rea pe care niciodat n-am putut-o în elege,ă ă ţ izbutise atât de bine s m mişte, încât m-am întors pentru a-miă ă ascunde lacrimile şi l-am l sat în tufişul unde g sise mijlocul s mi seă ă ă al ture. Nu s-a luat dup mine. L-am auzit trântindu-se la p mânt şiă ă ă dedându-se silniciilor celei mai îngrozitoare nebunii. Trebuie s vă ă m rturisesc, domnule, c , deşi încreă ă din at c nu împ rt şeam nici unţ ă ă ă ă fel de sentiment de iubire pentru acest tân r, nici de comp timire, niciă ă de pic , mie îns mi mi-a fost cu neputin s nu izbucnesc la rândulă ă ţă ă meu.

"Vai, mi-am spus, dându-m prad durerii... iat care erau vorbeleă ă ă lui Senneval... cu aceleaşi cuvinte d dea şi el glas sentimentelor saleă înfl că ărate... şi tot într-o gr din ... într-o gr din ca asta... şi nu-miă ă ă ă spunea el c m va iubi veşnic... şi nu m-a înşelat el atât de crunt?ă ă Cerule drept! Avea aceeaşi vârst ... Ah, Senneval... Senneval, tu s fiiă ă cel care încearc s -mi fure înc o dat tihna! Oare nu cumva apariă ă ă ă sub aceast înf işare atr gă ăţ ă ătoare doar pentru a m târî pentru a douaă oar în abis?... Fugi, laşule... fugi..., acum î i ur sc chiar şi amintirea!"ă ţ ă

Mi-am şters lacrimile şi am alergat s m închid în camera meaă ă pân la ora mesei de sear . Atunci am coborât,... dar Saint-Ange nu aă ă ap rut, a trimis vorb c era bolnav, iar a doua zi a fost îndeajuns deă ă ă îndemânatic pentru a nu m l sa s -i citesc pe chip decât liniştea... M-ă ă ăam înşelat. Crezusem de-a binelea c îşi d duse toat osteneala pentruă ă ă a-şi birui patima. M înşelasem. Vicleanul!... Vai! Dar ce spun,ă domnule, n-ar trebui s -l poă negresc atât... nu mai are dreptul decât la lacrimile şi, deopotriv , la reă muşc rile mele.ă

Saint-Ange p rea atât de liniştit numai fiindc planurile sale erauă ă întocmite.. Dou zile s-au scurs astfel, iar c tre seara celei de a treia îşiă ă anun public plecarea, împreun cu doamna de Dulfort, protectoareaţă ă sa; au luat m suri cu privire la treburile pe care le aveau împreun laă ă Paris.

- M-am culcat... Ierta i-mi, domnule, tulburarea ce m cuprinde deţ ă pe acum în povestea acestei îngrozitoare catastrofe care nu-mi apare niciodat în minte f r s m fac s tremur de groaz .ă ă ă ă ă ă ă ă

Fiind o c ldur cumplit , m aruncasem în pat aproape goal .ă ă ă ă ă Camerista mea era dincolo şi tocmai suflasem în lumânare... Un sac cu lucru de mân r m sese din nenorocire deschis pe pat, deoareceă ă ă t iasem nişte vă ăluri de care aveam nevoie a doua zi. Abia începuseră ochii s mi se închid când am auzit zgomot... m ridic repede în capulă ă ă oaselor... simt cum o mân m apuc ... "N-ai s -mi mai scapi, Florville,ă ă ă ă mi-a spus Saint-Ange... el era... Iart preamultul patimii mele, dar nuă încerca s te sustragi... trebuie s fii a mea.ă ă

- Nemernic ademenitor, am ipaţ t, fugi imediat sau teme-te de furia mea.

- Nu m tem decât c nu te pot avea, fat s lbatic , spuse acestă ă ă ă ă tân r înfl c rat, aruncându-se asupra mea cu atâta îndemânare şi într-ă ă ăun asemenea hal de furie c i-am c zut victim înainte de a-l puteaă ă ă împiedica... Mâniat de atâta îndr zneal , gata mai bine de orice decâtă ă ă s suf r urm rile, descotorosindu-m de el, m arunc pe foarfeceleă ă ă ă ă care-mi st teau la picioare. P trunzându-m în ciuda furiei mele, caută ă ă s -i lovesc bra ul şi mai degrab s -l înfricoşez cu îndârjirea mea decâtă ţ ă ă s -l pedepsesc dup cum o merita. Din cauza mişc rilor pe care mă ă ă ă simte c le fac, îşi sporeşte silnicia mişc rilor.ă ă

"Fugi, iuda! am ipat, crezând c l-am lovit în mân , fugi acum şiţ ă ă ruşineaz -te de crima ta..."ă

O, domnule! O mân fatal îmi îndrumase loviturile... nefericitulă ă tân r scoate un ip t şi cade pe podea... Aprind pe loc lumânarea, mă ţ ă ă apropii. Cerule drept! L-am lovi în inim ... îşi d duhul!... M aruncă ă ă asupra leşului însângerat... îl strâng înnebunit la pieptu-mi zbuciumat,ă gura mea apăsat peste a sa vrea s recheme un suflet care seă ă risipieşte, îi sp l rana cu lacrimile mele. O, tu, a c rui singur crim aă ă ă ă fost c m iubeai prea mult, spuneam cu r t cirea pe care i-o dă ă ă ă ţ ă disperarea, meritai tu oare un astfel de chin? Trebuia tu s - i pierziă ţ via a de mâna celei pentru care i-ai fi jertţ ţ fit-o? O, tân r nefericit...,ă chip al celui pe care îl îndr geam, dac nu treă ă buie decât s te iubescă pentru a te învia, afl în acest ceas cumplit în care, din nefericire, nuă m mai po i auzi..., afl , dac înc î i mai pâlpâie sufleă ţ ă ă ă ţ tul, c aş vrea să ă te iubesc pentru a te învia, c aş vrea s te înviu cu preă ă ul zilelorţ mele..., afl c niciodat nu mi-ai fost indiferent..., c nicioă ă ă ă dat nu te-ăam v zut f r s m tulburi şi c sim mintele pe care le aveam penă ă ă ă ă ă ţă tru tine erau mult mai presupus celor de pl pând iubire ce ardeau în iniă ă -ma ta.

Cu aceste cuvinte m-am pr buşit leşinat peste trupulă ă nenorocitului tân r. Camerista mea intr - auzise rgomot - mă ă ă îngrijeşte, ne împreun m eforturile pentru a-l readuce pe Saint-Ange laă via ... Vai, totul este degeaba! Ieşim din aceast camer a mor ii,ţă ă ă ţ încuiem uşa cu grij , lu m cheia şi zbur m pe loc la Paris, la D. deă ă ă Saint-Prât... Pun s fie trezit, îi dau cheia acelei camere funeste, îiă povestesc îngrozitoarea mea isprav , m plânge, m împac şi, aşaă ă ă ă bolnav cum este, pleac de îndat c tre D-na de Lerince. Întrucât acestă ă ă domeniu era foarte aproape de Paris, noaptea a fost de ajuns tuturor acestor demersuri. Protectorul meu soseşte la ruda sa în clipa în care se sculau şi când înc nimic nu zvonise. Niciodat prietenii, niciodată ă ă rudele nu s-au purtat mai bine ca în acea împrejurare departe de a se asemui fiin elor proaste sau s lbatice care îşi pierd cumpţ ă ătul în astfel de împrejur ri, zvonind orice îi poate veşteji sau neferici atât pe ei câtă şi pe cei din jurul lor. Abia slugile dac s-au îndoit de cele întâmă plate.

"Ei bine, domnule, spuse aici D-ra de Florville, aprinzându-se din cauza lacrimilor care o înecau, v ve i c s tori acum cu o fat capabilă ţ ă ă ă ă de o asemenea crim ? Ve i îng dui în bra ele voastre o f ptur careă ţ ă ţ ă ă

merit asă primea legilor? O nenorocit , ce mai, pe care crima sa oă r v şeşte f r înă ă ă ă cetare şi care nu are o noapte liniştit începând dină acea clip s lbatic . Nu, domnule, nu exist noapte în care nefericitaă ă ă ă mea victim s nu m bântuie, acoperit de sângele pe care i l-amă ă ă ă smuls din inim .ă

- Linişti i-v , domnişoar , linişti i-v , v rog, zise D. de Courval aţ ă ă ţ ă ă -mestecându-şi lacrimile cu cele ale acestei curioase fiin e. Cu sufletulţ sensibil cu care v-a înzestrat natura, v în eleg remuşc rile. Dar niciă ţ ă m car imaginea unei crime nu o po i afla în aceast întâmplare fatală ţ ă ă care este, f r îndoial , o nenorocire îngrozitoare, îns numai atât:ă ă ă ă nimic pl nuit diă nainte, nimic groaznic, ci doar dorin a de a sc pa celuiţ ă mai nemernic atentat... Într-un cuvânt, un omor s vârşit dină întâmplare, încercând s te aă peri... Potoli i-v , domnişoar , potoli i-vţ ă ă ţ ă odat , v rog. Cel mai aspru triă ă bunal nu va face decât s v şteargă ă ă lacrimile. Oh, cât de mult v-a i înşelat dac v-a i temut c o astfel deţ ă ţ ă întâmplare v-ar fi putut spulbera din inima mea toate drepturile la care calit ile voastre v îndrept esc. Nu, nu, fruăţ ă ăţ moas Florville, această ă împrejurare, departe de a v necinsti, îmi înf işeaă ăţ z str lucireaă ă virtu ilor voastre şi nu v face decât înc şi mai demn de a g si oţ ă ă ă ă mân alin toare care s v aduc uitarea triste ilor.ă ă ă ă ă ţ

- Ceea ce a i avut bun tatea s -mi spune i, continu D-ra deţ ă ă ţ ă Florville, mi-a spus şi D. de Saint-Prât, îns prea mult bun tate şi aă ă ă unuia şi a celuilalt nu îmi în buş remuşc rile sufletului pe careă ă ă niciodat nimic nu le va potoli. Nu conteaz , s continu m, ve i fi fiindă ă ă ă ţ neliniştit aspura deznod mântului.ă

D-na de Dulfort a fost f r îndoial foarte îndurerat c ci acestă ă ă ă ă tân r, în el însuşi foarte interesant, îi fusese recomandat în chip multă prea ieşit din comun pentru a nu-i deplânge dispari ia. Dar a sim itţ ţ motivele t cerii, a în eles c scandalul, dându-m în vileag, nu-i vaă ţ ă ă readuce la via proteţă jatul şi atunci t cu. D-na de Lerince, în ciudaă asprimii principiilor şi a severit ii mult prea mari a obiceiurilor sale, s-ăţa purtat înc şi mai bine, daă c se poate aşa ceva, fiindc paza bun şiă ă ă omenia sunt tr s turile distincă ă tive ale adev ratei piet i. Mai întâi, eaă ăţ d du sfoar c avusesem nes buină ă ă ă a s doresc a m reîntoarce laţ ă ă Paris în timpul nop ii pentru a m bucura de r coarea acesteia şi c îmiţ ă ă ă cunoştea prea bine aceast ciud enie. De altfel bine f cusem, pentruă ăţ ă c şi ea îns şi urma s plece acolo pentru a cina în acea sear . Subă ă ă ă acest pretext, lumea fu trimis s -şi vad de treă ă ă buri. R mase singură ă cu D. de Saint-Prât şi prietena sa, a fost chemat preotul. Trebuia ca pastorul D-nei de Lerince s fie la fel de în elept şi de lumiă ţ nat ca dânsa. F r greutate îi d du D-nei Dulfort o hârtie în regul şi, îmă ă ă ă -preun cu doi oameni ai s i, a îngropat el însuşi, în tain , victima nefeă ă ă -ricit a furiei mele.ă

Acestea s vârşite, toat lumea se sp şi, taina fu jurat şi de oă ă ă ă parte şi de cealalt , iar D. de Saint-Prât a venit s m linişteasc ,ă ă ă ă împ rt şindu-mi tot ceea ce se înf ptuise pentru a îngropa lupta meaă ă ă

în cea mai adânc uitare. P rea c doreşte s -mi reiau locul la masa D-ă ă ă ănei de Lerince,... ea era gata s ma primeasc ..., îns asta n-o maiă ă ă puteam face. Atunci m sf tui s m distrez. D-na de Verquin, cu care,ă ă ă ă dup cum v-am spus, domnule, nu încetasem niciodat schimbul deă ă scrisori, nu-mi d dea pace s m duc s -mi petrec câteva luniă ă ă ă împreun cu ea. I-am vorbit de acest plan fratelui ei, l-a încuviin at şi,ă ţ opt zile mai târziu, eram în drum spre Lorena. Dar amintirea omorului s vârşit m urm rea oriunde şi nimic nu reuşea s m linişteasc .ă ă ă ă ă ă

M deşteptam în mijlocul somnului crezând c înc mai audă ă ă gemetele şi ipetele acelui nefericit Saint-Ange, v zându-l însângerat laţ ă picioarele mele, învinuindu-m de s lb ticie, încredin ându-m că ă ă ţ ă ă amintirea acestei fapte înfior toare m va urm ri pân în ultimile clipeă ă ă ă şi c voi cunoaşte inima pe care am sfâşiat-o.ă

Într-una dintre nop i, Senneval, acest s rman iubit, pe care încţ ă ă nu-l uitasem pentru c el era cel care m târa din nou la Nancy...ă ă Senneval îmi ar ta dou cadavre la un loc, fiul lui Saint-Ange şi cel ală ă unei femei care îmi era necunoscut ; le uda pe amândou cu lacrimi şi-ă ămi ar ta, nu departe de acolo, un coşciug acoperit de spini care p reaă ă c se deschide pentru mine. M-am sculat într-un zbucium îngrozitor,ă mii de sentimente nel muă rite mi s-au înv lm şit atunci în suflet, oă ă voce tainic p rea c spune: "da, cât timp vei mai sufla, aceast biată ă ă ă ă victim î i va smulge lacrimi de sânge care vor deveni pe zi ce trece totă ţ mai arz toare, iar briciul remuşc rilor i se va ascu i f r preget în locă ă ţ ţ ă ă s se toceasc ".ă ă

S nu se uite expresia: ...o femeie care îmi era necunoscut ,ă ă pentru a nu se face confuzii. Florville mai avea în fa clipe multe maiţă înainte ca v lul s se ridice şi s cunoasc femeia pe care o vedea înă ă ă ă vis.

Iat starea în care am ajuns la Nancy, domnule, mii de noi triste iă ţ m aşteptau. Dac e s se lase mâna soartei asupra noastr , loviturileă ă ă ă sale ne zdrobesc doar când ajung s sporeasc .ă ă

Descind la D-na de Verquin, cum m rugase în ultima sa scrisoare,ă făcându-i pl cerea s m revad . Dar în ce situa ie, Cerule, aveam să ă ă ă ţ ă gust m amândou aceast bucurie! Când am ajuns era pe patul deă ă ă moarte. Cine s mi-o fi spus, Dumnezeule mare, nu erau niciă cincisprezece zile de când îmi scrisese... de când îmi vorbise despre desf t rile sale prezente şi mi le anun a pe cele viitoare. Şi iat careă ă ţ ă sunt planurile muritorilor tocmai în clipa când le alc tuie, tocmai înă mijlocul veseliei atunci vine moartea necru toare s le taie firul zilelorţă ă şi, tr ind f r ca vreodat s bage în seaă ă ă ă ă m aceast clip fatal , tr indă ă ă ă ă ca şi cum ar trebui s existe veşnic, dispar în acest nor întunecos ală nemuririi, nesiguri de soarta care îl aşteapt .ă

Da i-mi voie, domnule, s curm o clip povestea ispr vilor meleţ ă ă ă pentru a v vorbi despre aceast pierdere şi pentru a v descrieă ă ă stoicismul înfricoş tor care a înso it-o pe aceast femeie pân înă ţ ă ă mormânt.

D-na de Verquin, care nu mai era tân r , pe atunci avea cincizeciă ă şi doi de ani, dup o petrecere nebun pentru vârsta sa, s-a aruncat înă ă ap pentru a se r cori, s-a sim it r u, a fost dus acas într-o stareă ă ţ ă ă ă îngrozitoare şi care a doua zi a avut o aprindere de pl mâni. După ă şapte zile i s-a spus c mai avea doar dou zeci şi patru de ore de tr it.ă ă ă Vestea asta nu a speriat-o de fel. Ştia c voi veni şi a poruncit s fiuă ă bine primit . Sosesc şi, dup cele spuse de doctor aflu c în searaă ă ă aceea ar fi urmat s moar . Ceruse s fie dus într-o camer mobilată ă ă ă ă ă cu gustul şi elegan a cele mai alese. Era culcat , neglijent îmbr cat ,ţ ă ă ă pe un pat uriaş, ale c rui perdele grele, liliachii erau minunat sus inuteă ţ de ghirlandele din flori naturale. Buchete de garoafe, iasomie, tuberoze şi de trandafiri împodobeau toate col uţ rile locuin ei sale, iar ea leţ smulgea petalele într-un coşule , şi cu ele îşi acoperea camera şi patul.ţ Îndat ce m-a v zut mi-a întins mâna.ă ă

"Apropie-te, Florville, îmi spuse, s rut -m pe patul meu de flori...,ă ă ă ce mare şi frumoas te-ai f cut..., oh, pe cinstea mea, copil , virtuteaă ă ă i-a priţ it... i-au spus cum stau..., i s-a spus, Florville..., o ştiu şi eu..., înţ ţ

câteva ore nu voi mai fi. Nu credeam c o s ne vedem numai pentruă ă atâta vreme... şi pentru c a v zut c mi se umpleau ochii cu lacrimi,ă ă ă mi-a spus: hai, nebuno, nu fi copil... chiar m crezi nenorocit ? Dar câtă ă m-am bucurat eu ca femeie pe lumea asta? Nu pierd decât anii în care ar fi trebuit s renun la pl ceri. Şi ce aş fi f cut f r ei? De fapt, nu mă ţ ă ă ă ă ă plâng deloc c nu am tr it mai mult. Peste cât va vreme nici un b rbată ă ă ă nu m-ar mai fi vrut şi niciodat n-am dorit s tr iesc decât atât câtă ă ă trebuie pentru a nu trezi dezgustul. De moarte s nu se team decâtă ă cei care cred, copila mea. Mereu între iad şi rai, nesiguri de care dintre ele li se va deschide, frica asta îi descump neşte. Eu, care nu maiă aştept nimic, care sunt foarte sigur c nu voi fi mai nefericit după ă ă ă moarte decât am fost în via , m voi culca liniştit în inima naturii,ţă ă ă f r p reri de r u şi f r team . Am cerut s fiu aşezat pe patul meuă ă ă ă ă ă ă ă ă de iasomie, îmi preg tesc deja locul unde m voi duă ă ce, Florville, iar atomii emana i din acest corp distrus vor hr ni... vor face sţ ă ă încol easc floarea florilor, pe care am iubit-o mai mult dintre toate. Uiţ ă -te, zise mângâindu-mi obrajii cu un buchet, anul viitor mirosind aceste flori vei respira în mijlocul lor sufletul fostei tale prietene. Urcând c treă fibrele creierului t u, ele î i vor da idei frumoase, te vor sili s te maiă ţ ă gândeşti la mine".

Lacrimile mele îşi croir din nou drum..., am strâns mâinile acesteiă s rmane femei şi am c utat s -i schimb aceste înfricoş toare ideiă ă ă ă materialiste cu altele mai pioase Dar abia am exprimat aceast dorină ţă c D-na de Verquin m respinse cu spaim ...ă ă ă

"Oh, Florville, strig ea, te rog nu-mi otr vi ultimele clipe cuă ă greşelile tale şi las -m s mor liniştit . Nu le-am urât toat via a ca să ă ă ă ă ţ ă mi le însuşesc acum, când mor..."

Am t cut. Ce-ar fi putut face şov ielnica mea încercare în fa a uneiă ă ţ astfel de dârzenii? Aş fi dezam git-o pe D-na de Verquin f r s-oă ă ă

convertesc, omenia se împotrivea. A sunat şi de îndat am auzit ună concert blând şi melodios ale c rui sunete p reau c vin dintr-oă ă ă înc pere învecinat .ă ă

"Uite, zise aceast epicurian , cum cer s mor, Florville. Oare nu-iă ă ă mai bine aşa, decât înconjurat de preo i care mi-ar umple ultimeleă ţ clipe cu tulburare, panic şi disperare... Nu! Vreau s le spună ă cucernicilor t i c se poate muri în linişte şi f r a fi aidoma lor. Vreauă ă ă ă s -i conving c nu reă ă ligie trebuie pentru a muri în pace, ci doar curaj şi ra iune".ţ

Timpul trecea: a venit notarul dup care trimisese.ăMuzica înceteaz , iar ea dicteaz câteva dorin e. F r copii,ă ă ţ ă ă

v duv de mai mul i ani şi deci st pân a multor lucruri, moştenirea oă ă ţ ă ă las prieteniă lor s i, oamenilor s i. Apoi, dintr-un sertar de lâng pată ă ă scoase o cutie mic . "Uite ce-mi mai r mâne, zise; ceva bani ghea şiă ă ţă câteva bijuterii. Hai s ne distr m în seara asta. Sunte i şase înă ă ţ camer , voi face şase lozuri din ce am aici, va fi o loterie, o s leă ă trage i între voi şi fiecare va lua ce i-a ieşit".ţ

Din cauza sângelui rece al acestei femei, nu-mi mai veneam în fire. Îmi p rea de necrezut s ai atâtea a- i reproşa şi s ajungi laă ă ţ ă ultima clip cu atâta linişte, funest efect al necredin ei. Dac sfârşitulă ţ ă oribil al câtorva tâlh rii te face s te înfiori, cât de mult poate s teă ă ă sperie împietrirea atât de statornic !ă

Cu toate acestea, ce şi-a dorit se înf ptuieşte. Ni se serveşte oă mas minunat şi m nânc şi ea mai multe feluri, bea vinuri de Spaniaă ă ă ă şi lichioruri, medicul spunându-i c în starea în care se afl nu mai areă ă importan .ţă

Se trage loteria. Ne revine fiec ruia aproape o sut de ludovici, fieă ă în aur, fie în bijuterii. Abia se termina jocul c este cuprins de o criză ă ă violent .ă

"Ei bine, acum? îşi întreab ea medicul cu cea mai deplin linişte.ă ă- M tem c da, doamn .ă ă ă- Hai, vino, Florville, îmi spuse ea. Vino s ne lu m pentru ultimaă ă

dat r mas bun, doresc s -mi dau sufletul la pieptul virtu ii...". Mă ă ă ţ ă strânge cu putere la piept şi ochii s i frumoşi seă închid pe vecie.

Str in în aceast cas , lipsit de ceva care s m lege de ea, amă ă ă ă ă ă ă ieşit imediat... v las s v gândi i în ce stare... şi cât de mult îmiă ă ă ţ înnegrea înc imagina ia acest spectacol.ă ţ

Între felul de a gândi al D-nei de Venquin şi al meu era prea mare distan a pentru ca s o pot iubi sincer. Şi apoi, oare nu era prima cauzţ ă ă a necinstei mele şi a tuturor încerc rilor sor ii care au urmat? Cu toateă ţ acestea, femeia asta, sor a singurului om care cu adev rat a avută ă grij de miă ne, întotdeauna s-a purtat minunat cu mine, copleşindu-mă chiar şi în clipa în care şi-a dat duhul. De aceea, lacrimile mi-erau sincere, iar am ră ăciunea lor crescu la gândul c , în ciuda minunateloră sale însuşiri, aceast jalnic f ptur se d duse f r voie pierzaniei şi că ă ă ă ă ă ă ă deja azvârlit la pieptul veşniciei, suferea, f r îndoial , în chip s lbatică ă ă ă ă

suferin ele datorate unei vie i atât de desfrânate. Cu toate acestea,ţ ţ mila nem rginit a lui Dumneă ă zeu se pogorî asupra mea pentru a-mi potoli aceste gânduri pustii. Am căzut în genunchi şi am îndr znit să ă rog fiin a tuturor fiin elor s se milostiţ ţ ă veasc de aceast nenorocit .ă ă ă Eu, care aveam atâta nevoie de mila Cerului, am îndr znit s -l imploră ă pentru al ii şi, pentru a-l îndupleca, atâta cât iţ ţ nea de mine, din banii câştiga i la loteria D-nei da Verquin, am împ r it pe loc zece ludoviciţ ă ţ s racilor din parohia sa.ă

Apoi, dorin ele acestei nefericite au fost îndeplinite întocmai.ţ Avusese ea îns şi grij s fac totul pentru asta. Am aşezat-o în tufa saă ă ă ă de iasomie cu o plac pe care fost s pat doar un cuvânt: VIXIT.ă ă

Astfel pieri sora celui mai bun prieten al meu, plin de iste ime şiă ţ de ştiin , pl m dit din delicate e şi talent. D-na de Verquin, având unţă ă ă ă ţ alt fel de purtare, ar fi putut dobândi pre uirea şi dragostea oricui ar fiţ cunoscut-o. Dar n-a avut parte decât de dispre . Destr b larea s-aţ ă ă adâncit pe măsur ce îmb trânea. Când nu ai deloc principii, nu eştiă ă niciodat mai priă mejdios ca la vârsta când ai încetat s mai roşeşti.ă Desfrâul î i m nânc sufletul, î i face uneltirile mai fine şi, pe nesim ite,ţ ă ă ţ ţ ajungi la tic loşii, înă chipuindu- i c eşti abia la greşeli. Îns orbirea deţ ă ă necrezut a fratelui s u nu contenea s m uimeasc ; acesta esteă ă ă ă semnul care deosebeşte nevinov ia şi bun tatea. Oamenii cinsti i nuăţ ă ţ b nuiesc niciodat r ul de care ei înşişi nu sunt în stare şi de aceeaă ă ă sunt p c li i cu atâta uşurin de primul pună ă ţ ţă gaş şi de aceea e atât de lesnicios şi pu in glorios s fie înşela i. Netrebniţ ă ţ cul obraznic care încearc aşa ceva n-a lucrat decât pentru a se înr i şi, f r ca m cară ă ă ă ă s -şi fi dovedit înzestrarea pentru viciu, nu f ce altceva decât s dea şiă ă ă mai mult str lucire virtu ii.ă ă ţ

Pierzând-o pe D-na de Verquin, pierdeam orice speran de a maiţă afla vreo veste despre iubitul şi despre fiul meu, fiindc v da i preaă ă ţ bine seama c nu am îndr znit s -i pomenesc de asta în stareaă ă ă îngrozitoare în care o v zusem.ă

Distrus de aceast groz vie, prea obosit de o c l torie f cută ă ă ă ă ă ă ă într-o crunt stare sufleteasc , am hot rât s m odihnesc o vreme laă ă ă ă ă Nancy, la hanul la care tr sesem, f r s v d pe nimeni, pentru c miă ă ă ă ă ă se p ruse c D. de Saint-Prât dorea s -mi trec numele sub t cere. Deă ă ă ă acolo i-am scris ocrotitorului meu, încredin at s nu plec decât dupţ ă ă ă ce-i voi primi r să punsul.

O fat s rman care nu v este rud , domnule, îi scriam, care nuă ă ă ă ă are dreptul decât la mila voastr , v tulbur veşnic via a. În loc s vi seă ă ă ţ ă al ture în durerea în care trebuie c v g si i din cauza pierderii peă ă ă ă ţ care a i suferit-o, ea îndr zneşte s v vorbeasc despre sine, s vţ ă ă ă ă ă ă cear şi s v aştepte poruncile, etc.ă ă ă

Dar era scris c nenorocirea m urm rea peste tot şi c voi fiă ă ă ă mereu ori martor ori victim a deznod mintelor sale îngrozitoare.ă ă ă

M întorceam într-o sear destul de târziu de la plimbarea pe careă ă o f cusem înso it de camerista mea şi de un lacheu închiriat de cumă ţ ă

venisem la Nancy. Toat lumea se culcase. Când s intru la mine, oă ă femeie în jur de cincizeci de ani, înalt , înc foarte frumoas , pe care oă ă ă ştiam din vedere de când locuiam sub acelaşi acoperiş, iese deodată dintr-o camer veă cin cu a mea şi se n pusteşte, înarmat cu ună ă ă pumnal, într-o alt cameă r , de peste drum... În chip firesc, te duci să ă vezi ce se întâmpl , lacheul şi camerista m urmeaz . Cât ai clipi, f ră ă ă ă ă s avem r gaz s strig m sau s d m ajutor, o z rim pe această ă ă ă ă ă ă ă mizerabil n pustindu-se asupra unei alte femei, îmă ă plântându-i arma în inim de dou zeci de ori şi intrând r tă ă ă ăcit la ea, f r a fi putut s neă ă ă ă desluşeasc . Mai întâi am crezut c aceasta f ptur şi-a pierdut capul.ă ă ă ă Nu puteam în elege o crim c reia nu era chip s -i dezvţ ă ă ă lui vreoă noim . Camerista şi servitorul meu au vrut s strige. Dar o mişcare maiă ă poruncitoare, a c rei cauz n-am putut-o ghici, m conă ă ă strânse s -i facă s tac , s -i apuc de mân şi s -i trag în camera mea unde m-amă ă ă ă ă încuiat de îndat .ă

În curând se auzi o larm îngrozitoare. Femeia care fuseseă înjunghiat se aruncase pe sc ri cum putuse, sco ând urleteă ă ţ însp imânt toare. Avuseă ă se timp, înainte de a-şi da sufletul, s spună ă numele celei care o ucisese, iar fiindc se ştia c noi am fost ultimiiă ă care ne-am reîntors la han, am fost aresta i în acelaşi timp cu vinovata.ţ M rturia muribundei nel sând totuşi nici o îndoial în privin a noastr ,ă ă ă ţ ă s-au m rginit s ne pun în vedere c ne este oprit s p r sim hanulă ă ă ă ă ă ă pân la încheierea procesului. Ucigaşa, tâă rât în închisoare, nuă m rturisi nimic şi se ap ra cu hot râre. Nu se aflau al i martori decâtă ă ă ţ eu şi cu oamenii mei, a trebuit s m înf işez..., a treă ă ăţ buit s vorbesc, aă trebuit s ascund cu grij acea tulburare care m mână ă ă ca în tain ,ă tocmai eu..., care meritam moartea precum cea pe care m rtuă ria mea silit urma s-o pun la cazne, pentru c în împrejur rile date eramă ă ă ă vinovat de o crim asem n toare. Aş fi dat nu ştiu ce ca s nu facă ă ă ă ă acele crunte m rturisiri. Mi se p rea, în timp ce dictam, c atâteaă ă ă cuvinte câte rosteam tot atâtea pic turi de sânge îmi smulgeam dină inim . Totuşi, treă buia s spunem tot şi am m rturisit tot ceea ceă ă v zusem.ă

De altfel, oricâte convingeri am fi avut asupra omorului s vârşit deă aceast femeie, despre care s-a spus c -şi ucisese rivala, oricât deă ă siguri, zic, am fi fost de vin , mai apoi am ştiut în mod sigur c f r noiă ă ă ă ar fi fost cu neputin s o condamne pentru c în toat aceastţă ă ă ă ă isprav exista un om de compromis, care sc pase şi care ar fi fost uşoră ă de b nuit. Dar m ră ă turiile noastre şi mai ales, cea a lacheului închiriat, care se întâmpla s fie omul hanului..., un om legat de casa în careă avusese loc crima... aceste m rturii crunte, la care era cu neputin să ţă ă ne împotrivim f r a ne dezoă ă nora, au pecetluit moartea acelei nefericite.

La ultima confuntare, în timp ce m cerceta cu cea mai mareă uimire, aceast femeie îns întreb câ i ani am.ă ă ă ţ

"Treizeci şi patru de ani, i-am r spuns.ă

- Treizeci şi patru de ani?... şi sunte i din partea locului...ţ- Nu doamn .ă- V numi i Florville?ă ţ- Da, i-am r spuns, aşa m numesc.ă ă- Nu v cunosc, mai spuse, dar în oraş se zice c sunte i cinstit ,ă ă ţ ă

respectat . Din nenorocire, pentru mine, asta e de ajuns...".ăApoi continu tulburat .ă ă"Domnişoar , mi-a i ap rut într-un vis în mijlocul groz viilor înă ţ ă ă

care m aflu. Era i împreun cu fiul meu... c ci sunt mam şi nefericit ,ă ţ ă ă ă ă dup cum vede i... ave i aceeaşi înf işare... aceeaşi statur - aceeaşiă ţ ţ ăţ ă rochie... şi eşafodul în fa a ochilor mei...ţ

- Un vis, am strigat... un vis, doamn ! şi al meu îmi reveniă deîndat în minte, chipul acelei femei era izbitor, l-am recunoscut caă fiind aceea care mi s-a înf işat împreun cu Senneval, aproape deăţ ă coşciugul acoperit cu spini... M-au podidit lacrimile. Cu cât m uitamă mai bine la ea, cu atât eram mai ispitit s m dezic - voiam s cer să ă ă ă ă mor în locul s u..., voiam s fug şi nu m puteam clinti... Când au v zută ă ă ă starea îngrozitoare în care m-a adus, fiind convinşi de nevinov iaăţ mea, s-au mul umit s ne desparţ ă t . M-am întors acas distrus ,ă ă ă copleşit de mii de sentimente diferite a c ror cauz nu puteam s-oă ă ă în eleg. Iar a doua zi, aceast s rman fiin a fost dus la moarte.ţ ă ă ă ţă ă

În aceeaşi zi am primit r spunsul D-lui de Saint-Prât. M îmbia să ă ă m întorc. Dup scenele groaznice pe care ni le provocase, Nancy nu-ă ămi mai era deloc pe plac şi l-am p r sit pe loc, îndreptându-m c treă ă ă ă capital , ură m rit de stafia nou a acestei femei care p rea c -miă ă ă ă ă strig clip de clip : tu, nemernico, tu m trimi i la moarte, nu ai habară ă ă ă ţ pe cine târ şti cu ă mâna ta.

Zbuciumat de atâtea urgii, oropsit de atâta triste e, l-am rugată ă ţ pe D. de Saint-Prât s -mi caute un loc unde s m retrag şi s -mi potă ă ă ă sfârşi zilele în singur tatea cea mai adânc şi în îndatoririle cele maiă ă stricte ale credin ei mele. M-a îndrumat c tre cel în care m-a i g sit,ţ ă ţ ă domnule. Din acea s pt mân m-am stabilit acolo, ieşind doar pentruă ă ă a-mi vedea oblăduitorul şi pentru a petrece câteva momente la D-na de Lerince. Dar Cerul, care zilnic vrea s m bat cu lovituri dureroase,ă ă ă nu mi-a îng duit s m mai bucur mult timp de aceast ultim prietenă ă ă ă ă ă şi am avut nefericirea s o pierd anul trecut. Blânde ea sa fa de mineă ţ ţă nu a îng duit s se desp r im în acele momente grele, iar ea, la rândulă ă ă ţ s u, şi-a dat sufletul în bra ele mele.ă ţ

Dar, cine ar fi crezut-o, domnule? Aceast moarte nu a fost la felă de liniştit ca a D-nei de Verquin. Aceea, fiindc niciodat nu a sperată ă ă nimic, nu se temea deloc c ar pierde ceva. Cealalt p rea s tremureă ă ă ă v zând cum dispare elul sigur al speran ei sale. Nu am v zut nici ună ţ ţ ă fel de remuşc ri la femeia pe care ar fi trebuit s copleşeasc ..., înă ă ă schimb, a avut parte de ele cea care niciodat nu s-a pus în situa ia deă ţ a le avea. D-na de Verquin, murind, îi p rea r u c nu a f cut suficientă ă ă ă r u. D-na de Lerince trecea pe lumea cealalt sp şindu-se din cauzaă ă ă

binelui pe care nu îl f cuă se. Una se acoperea a flori, plângându-şi pierderea pl cerilor, cealalt îşi dorea s moar pe o cruce de cenuş ,ă ă ă ă ă mâhnit de amintirea celor la care nu le dedicase virtu ii.ă ţ

Aceste contradic ii m-au izbit. Un pic de odihn p trunsese înţ ă ă suflet. Şi oare de ce, mi-am zis, tihna unei astfel de clipe nu ar fi o parte a în eţ lepciunii, când pare a fi a relelor purt ri? Dar pe loc, înt rită ă ă de o voce din ceruri care p rea c tun în str fundul inimii mele,ă ă ă ă strigai: cuvine-mi-se oare s cercetez voin a Celui Veşnic? Ceea ce v dă ţ ă m învredniceşte şi mai mult. Spaimele D-nei Lerince sunt grijileă virtu ii. Crunta indiferen a D-nei de Verquin nu-i altceva decât ultimaţ ţă r t cire a crimei. Ah, dac pot s -mi aleg ultimile clipe, s -mi deaă ă ă ă ă Dumnezeu mai degrab harul de a m înă ă sp iământa ca prima dintre ele, decât s m n uceasc dup pilda celeilalte.ă ă ă ă ă

Aceasta este, în sfârşit, domnule, ultima mea aventur . Sunt doiă ani de când tr iesc la Adormirea Maicii Domnului unde m-a trimisă binef că ătorul meu. Da, domnule, sunt doi ani de când locuiesc acolo, f r ca vreo clip de odihn s fi lic rit înc pentru mine, f r ca s fiă ă ă ă ă ă ă ă ă ă petrecut vreo singur noapte în care chipul acelui nenorocos de Saint-ăAnge şi cel al nefericitei pe care am f cut-o s fie condamnat laă ă ă Nancy s nu-mi apar în fa a ochilor. Iat starea în care m-a i g sit,ă ă ţ ă ţ ă iat lucruri tainice pe care vi le-am dezv luit. Nu era de datoria mea să ă ă vi le fac cunoscute înainte de a ceda în fa a sentimentelor care vţ ă încearc ? Crede i c acum ar mai fi cu putin s fiu demn deă ţ ă ţă ă ă dumneavoastr ? Crede i c aceea al c rei suflet este r nit de durere,ă ţ ă ă ă ar putea s v aduc bucurii asupra clipelor vie ii voasă ă ă ţ tre? Ah, crede i-ţm , domnule, înceta i s v mai am gi i. Da i-mi voie s m întorc înă ţ ă ă ă ţ ţ ă ă ascunzişul sever care îmi este pe plac. Nu m ve i smulge de acoloă ţ decât pentru a avea mereu în fa spectacolul dureros al remuşţă cării, durerii şi nenorocirii".

Nu-şi termin bine D-na de Florville povestea c şi c zu într-oă ă ă aprig nelinişte. Iute, sensibil şi delicat de la natur , era cu neputină ă ă ă ţă ca povestea necazurilor sale s nu o fi mâhnit foarte mult.ă

D. de Courval, care în ultimele întâmpl ri ale acestei istorii nuă vedea mai mult decât în primele motive întemeiate care s -i poată ă zdruncina inten iile, puse totul la b taie pentru a-şi linişti iubita.ţ ă

"V repet, domnişoar , îi spunea el, sunt lucruri grave şi ieşite dină ă comun în ceea ce mi-a i povestit, dar nu v d nimic care s vţ ă ă ă nelinişteasc conştiin a şi nici s d uneze reputa iei voastre... oă ţ ă ă ţ poveste de dragoste la şaisprezece ani... de acord, dar ceva v scuz ...ă ă vârsta, ademeneala D-nei de Verquin... un b iat poate p rea dr gu ...ă ă ă ţ pe care nu l-a i mai rev zut, nu-i aşa, domnişoar ? continu D. deţ ă ă ă Courval cu un pic de nelinişte... şi pe care se pare c nici nu-l ve i maiă ţ revedea.

- Oh, niciodat , cu siguran , r spunse Florville, ghicind motiveleă ţă ă neliniştii D-lui de Courval.

- Ei bine, domnşoar , s încheiem, continu acesta, s termin mă ă ă ă ă

v rog şi îng dui i-mi s v conving cât mai curând cu putin c nuă ă ţ ă ă ţă ă încape nimic în povestea vie ii voastre care s poat vreodat sţ ă ă ă ă micşoreze în inima unui om cinstit nici stima deplin fa de atâteaă ţă virtu i, nici omagiul pretins de atâta frumuse e".ţ ţ

D-ra de Florville ceru îng duin a s se mai întoarc o dat la Parisă ţ ă ă ă pentru a se sf tui ultima dat cu obl duitorul s u, f g duind c , cuă ă ă ă ă ă ă siguran , din partea sa nu se va mai naşte nici un obstacol. D. deţă Courval nu a putut respinge o îndatorire atât de cinstit . Ea plec şi, laă ă cap tul a opt zile, se întoarse împreun cu Saint-Prât, pe care D. deă ă Courval îl copleşi cu amabilit i, îi m rturisi în chipul cel mai inimos câtăţ ă era de onorat c se c s torea cu aceea pe care el binevoia s oă ă ă ă ocroteasc şi îl rug s -i acorde şi în continuare titlul de rud acesteiă ă ă ă prea-bune f pturi. La amabilit ile lui Courval, Saint-Prât r spunseseă ăţ ă cum se cuvenea şi continu s -i împ ră ă ă t şeasc aspectele cele maiă ă prielnice din caracterul D-rei de Florville.

În fine, sosi şi ziua mult dorit de Courval, slujba se s vârşi, iar laă ă citirea contractului a fost foarte nedumerit când a v zut c , f r a fiă ă ă ă dat cuiva de ştire, D. de Saint-Prât a ad ugat cu prilejul acesteiă c s torii înc paă ă ă tru mii de livre rent la pensia de aceeaşi valoare a D-ărei de Florville, precum şi o moştenire de o sut de mii de franci laă moartea sa.

Aceast fat deosebit v rs multe lacrimi v zând câte dovezi deă ă ă ă ă ă bunătate veneau din partea ocrotitorului s u şi fu mândr în sufletul eiă ă c -i poate d rui ceă ă lui care binevoia s se gândeasc la ea o avere celă ă pu in egal cu cea pe caţ ă re o poseda.

Blânde ea, bucuria curat , încredin rile reciproce de pre uire şiţ ă ţă ţ dragoste au stat la locul de frunte al acestei c s torii... al acesteiă ă c s torii faă ă tale ale c rei patimi o în buşă ă eau pe ascuns.

D. de Saint-Prât petrecu opt zile la Courval, al turi de prieteniaă proasp tului nostru mire, îns cei doi însur ei nu l-au urmat la Paris,ă ă ăţ hot rând s r mân la ar pân la iarn pentru a-şi putea l muriă ă ă ă ţ ă ă ă ă problemele care s le permit apoi s aibe o cas bun la Paris. D. deă ă ă ă ă Saint-Prât era îns rcinat s le g seasc o cas frumoas prin preajmaă ă ă ă ă ă sa, ca s se poat vedea cât mai des. Cu speran a mândr a tuturoră ă ţ ă acestor pl cute orânduieli, D. şi D-na de Courval petrecuser dejaă ă aproape trei luni împreun , existau chiar şi semne c aşteptau un copilă ă pe care s-au gr bit s i le împ rt şeasc şi bunului Saint-Prât când oă ă ă ă ă întâmplare neprev zut a veă ă nit s vestejeasc s lbatic bun stareaă ă ă ă acestor so i ferici i şi s transforme în jerbe de chiparos trandafiriiţ ţ ă fragezi ai c s toriei.ă ă

Aici pana mi se opreşte... ar trebui s cer îndurare cititorilor, s -iă ă implor s nu mearg mai departe..., da..., da, s se opreasc pe locă ă ă ă dac nu vor s tremure de groaz ... Trista condi ie a omenirii peă ă ă ţ p mânt... crunte urm ri ale ciud eniilor soartei... De ce trebuie caă ă ăţ nenorocita Florville, ca fiin a cea mai virtuoas , cea mai bun şi ceaţ ă ă mai sensibil s întâlneasc , în urma unei incredibile înl n uiri deă ă ă ă ţ

întâmpl ri nefericite, monstrul cel mai îngrozitor pe care ă l-a creat natura?

Aceast blând şi iubitoare so ie citea într-o sear al turi de so ulă ă ţ ă ă ţ s u un roman englezesc de o întunecime incredibil şi care, pe vremeaă ă aceea, f cea vâlv .ă ă

"Iat , f r îndoial , o f ptur aproape la fel de nefericit ca mine,ă ă ă ă ă ă ă spuse ea aruncând cartea.

- La fel de nefericit ca tine, zise d. de Courval, strângându-şi înă bra e iubita so ie... O, Florville, am crezut c te voi face s - i ui iţ ţ ă ă ţ ţ necazurile... v d prea bine c m-am înşelat... n-ar fi trebuit s mi-o spuiă ă ă atât de pe şleau!..."

Dar D-na de Courval devenise nesim itoare, nu r spunde defelţ ă mângâierilor so ului s u, cu o mişcare nes buit îl împinge cu spaimţ ă ă ă ă şi se duce s se azvârle pe un divan, departe de el, unde izbucneşte înă lacrimi. Degeaba acest so cinstit vine s i se arunce la picioare, în vanţ ă o roag pe femeia pe care o sl veşte s se linişteasc sau, m car, s -iă ă ă ă ă ă spun pricina unei astfel de izbucniri de disperare. D-na de Courval nuă conteneşte s -l resping , s se întoarc atunci când acesta vrea s -iă ă ă ă ă ştearg lacrimile, pâă n când Courval nemaiîndoindu-se c o amintireă ă dureroas a vechii patimi a lui Florville venise s o perpeleasc dină ă ă nou, nu se putu împiedicai s -i fac unele reproşuri. D-na de Courval leă ă ascult f r a le r spunde, ridicână ă ă ă du-se în cele din urm .ă

"Nu, domnule, îi spuse ea so ului, nu... v înşela i în elegând astfelţ ă ţ ţ accesul de durere c ruia i-am c zut prad , nu amintirile nu-mi dauă ă ă pace, ci presim irile m însp imânt ... Sunt fericit cu dumneavoastr ,ţ ă ă ă ă ă domnule, da, foarte fericit ... Şi nu sunt n scut pentru a fi. Este cuă ă ă neputin s mai fiu mult vreme fericit . Ursita stelei mele este caţă ă ă ă niciodat r s ritul fericirii s nu fie pentru mine decât fulgerul careă ă ă ă premerge tunetului - şi iat ce m fac s m fr mânt. Mi-e team c nuă ă ă ă ă ă ă ne este h r zit s tr im împreun . Ast zi v sunt nevast , mâine poateă ă ă ă ă ă ă ă nu... O voce tainic ip în str fundul inimii mele c toat această ţ ă ă ă ă ă fericire nu este pentru mine decât o umbr care se va spulbera ca oă floare care se naşte şi se stinge peste zi. Nu m învinui i, domnule, niciă ţ de nazuri şi nici de r ceal , nu sunt vinoă ă vat decât de un prea mareă exces de sim ire, decât de darul nemernic de a vedea totul sub fa a lorţ ţ înfior toare ca a urmare crud a viselor mele..."ă ă

D. de Courval, la picioarele so iei sale, se c znea s o linişteascţ ă ă ă cu mângâieri şi cuvinte blânde, f r ca totuşi s aib sor i de izbând ,ă ă ă ă ţ ă când, deodat ... era în jur de şapte seara, în luna octombrie... ună servitor a venit s spun c un necunoscut cere grabit s -i vorbească ă ă ă ă D-lui de Courval. Florville se cutremur f r voie, lacrimile i-au br zdată ă ă ă obrajii, se clatin , vrea s spun ceva, îns vorbele îi mor pe buze.ă ă ă ă

D. de Courval, mai atent la starea so iei sale decât la ce i seţ spune, r spunde acru şi fuge s -şi ajute nevasta, dar D-na de Courvală ă crezând c moare din pricina mişc rii tainice care o târ şte dup ea,ă ă ă ă vrând s ascună d aceast stare fa de str inul anun at, se scoal cuă ă ţă ă ţ ă

t rie şi spune:ă"Nu-i nimic, domnule, nu-i nimic, s intre". Valetul iese şi seă

întoarce în clipa urm toare împreun cu un b rbat de treizeci şi şapte-ă ă ătreizeci şi opt de ani, având pe chipul, altminteri frumos, urmele celei mai adânci dureri.

"O, tat ! strig necunoscutul, aruncându-se la picioarele D. deă ă Courval, ve i recunoaşte un fiu s rman desp r it de dumneavoastr deţ ă ă ţ ă dou zeci şi doi de ani, mult prea pedepsit pentru cruntele sale greşeliă ale c ror urm ri nu au încetat de atunci s -l copleşeasc ?ă ă ă ă

- Cine, dumneavoastr fiul meu.., Dumnezeule! ce întâmplare...ă nerecunosc torule, cine i-a amintit de existen a mea?ă ţ ţ

- Inima..., inima asta vinovat care, totuşi nu a încetat niciodat să ă ă v iubeasc ..., asculta i-m , tat ..., asculta i-m , sunt nenorociri maiă ă ţ ă ă ţ ă mari decât ale mele pe care vreau s vi le dezv lui, lua i loc şiă ă ţ asculta i-m , iar dumneavoastr , doamn , urm tân rul Courval,ţ ă ă ă ă ă adresându-se so iei taţ t lui s u, s m ierta i pentru c prima dat înă ă ă ă ţ ă ă via a mea când v prezint omagiile mele sunt constrâns s dezv lui înţ ă ă ă fa a voastr îngrozitoare nenoţ ă rociri de familie pe care nu mai este cu putin s le ascund fa de tat l meu.ţă ă ţă ă

- Vorbi i, domnule, vorbi i, spuse D-na de Courval bâlbâindu-se şiţ ţ aruncându-i tân rului priviri r t cite, glasul nenorocirii nu-i nou pentruă ă ă mine, îl cunosc înc din copil rie...ă ă

Îns c l torul nostru, intind-o atunci pe D-na de Courval cuă ă ă ţ privirile, îi r spunse cu un fel de tulburare neinten ionat .ă ţ ă

"Dumneavoastr , nenorocit ..., doamn ..., o, Cerule drept, e cuă ă ă putin s fi i la fel de nenorocit ca noi?".ţă ă ţ ă

Se aşez ..., starea D-nei de Courval cu greu ar putea fi descris ...,ă ă îşi arunc privirile asupra acestui cavaler.... le pleac în p mânt...,ă ă ă suspin zbuciumat... D. de Courval plânge şi încearc s -l potoleasc ,ă ă ă ă rugându-l s fie atent la el. În sfârşit, discu ia începe s se lege.ă ţ ă

"Domnule, am atâtea lucruri s spun, încât îmi ve i îng dui să ţ ă ă înl tur am nuntele pentru a v spune numai faptele. Şi cer s v da iă ă ă ă ă ţ cuvântul, împreuna cu doamna, c nu m întrerupe i pân nu amă ă ţ ă terminat.

Când v-am p r sit la vârsta de cincisprezece ani, domnule, întâiaă ă mea mişcare a fost a-mi urma mama, pe care ca un orb am preferat-o. Se desp r ise de dumneavoastr de o bucat bun de vreme. M-amă ţ ă ă ă dus dup ea la Lyon, unde am fost însp imântat într-atât de desfrâulă ă s u încât, pentru a-mi ocroti ultimele sentimente pe care i le datoram,ă m-am v zut conă strâns s fug. M-am dus la Strasbourg, unde se g seaă ă regimentul de Normandia.

D-na de Courval amu eşte, îns se st pâneşte. ţ ă ăInspirându-i colonelului oarecare încredere, urm tân rul Courval,ă ă

am f cut s m cunoasc mai bine, mi-a dat o sublocotenen , iar înă ă ă ă ţă anul care a urmat m-am mutat împreun cu trupa în garnizoan laă ă Nancy. M-am îndr gostit de o rud a D-nei de Verquin... am sedus-o,ă ă

am avut un fiu şi am p r sit-o cu cruzime pe maic -sa".ă ă ăLa aceste vorbe, D-na de Courval se cutremur , un geam tă ă

în buşit îi âşneşte din piept, dar continu s fie tare.ă ţ ă ă"Aceast isprav nenorocit a fost pricina tuturor necazuriloră ă ă

mele. Am încredin at copilul acelei domnişoare s rmane unei femei deţ ă lâng Metz care mi-a promis c va avea grij de el şi, dup o bucat deă ă ă ă ă vreme, m-am întors la trup . Purtarea mea a fost condamnat ,ă ă domnişoara nu s-a mai putut întoarce la Nancy, am fost învinuit c i-ăam pricinuit pieirea, mult prea dr gu fiind pentru a nu deşteptaă ţă interesul întregului oraş, s-au g sit şi din cei care s o r zbune. M-amă ă ă b tut în duel, mi-am ucis duşă manul, şi am plecat la Torino împreun cuă fiul meu pe care îl luasem de la Metz. Am servit doisprezece ani sub regele Sardiniei. Nu v vorbesc de nenorocirile pe care le-am îndurată pentru c sunt nenum rate. Numai când p r seşti Fran a înve i s - iă ă ă ă ţ ţ ă ţ par r u dup ea. În acest timp, fiul meu creştea şi promitea foarteă ă ă mult. Fiindc la Torino cunoscusem o fran uă ţ zoaic dintre cele care oă înso iser pe aceea dintre prin esele noastre care s-a m ritat laţ ă ţ ă aceast curte, şi pentru c aceast persoan demn de înă ă ă ă ă credere se interesase de necazurile mele, am îndr znit s -i propun s -mi duc fiulă ă ă ă în Fran a pentru a-i des vârşi educa ia, f g duindu-i c îmi voi aranjaţ ă ţ ă ă ă treburile şi m voi întoarce peste şase ani s -l iau din mâinile sale. Aă ă fost de acord, l-a dus pe s rmanul meu b iat la Paris şi, f r aă ă ă ă precupe i nimic pentru a-l creşte cum se cuvine, mi-a dat mereu deţ ştire asupra celor ce se petreceau.

M-am întors cu un an mai devreme decât promisesem. M duc laă aceast femeie plin de blând alinare pentru a-mi îmbr işa fiul,ă ă ă ăţ pentru a strânge în bra e acest z log al unei iubiri tr date..., dar careţ ă ă mai ardea înc în inima mea... Fiul vostru nu mai este, îmi spune aceaă vrednic femeie, v rsând lacrimi, a fost victima aceleiaşi pasiuni care l-ă ăa nenorocit şi pe tat l s u. L-am dus la ar , s-a îndr gostit de o fată ă ţ ă ă ă încânt toare al c rei nuă ă me am jurat c nu-l voi dezv lui. Mânat deă ă violen a dragostei sale, a vrut s ia cu sila ceea ce îi era refuzat deţ ă cinste, ...o lovitur menit s -l sperie i-a p truns pân în inim şi l-aă ă ă ă ă ă l sat mort".ă

Aici D-na de Courval a c zut într-un fel de prostire care i-a f cut să ă ă cread pentru o clip c -şi pierduse pe loc via a. Ochii îi erauă ă ă ţ nemişca i, sângele nu-i mai curgea în vine. D. de Courval, care nu preaţ vedea leg tuă rile funeste ale acestor tragice întâmpl ri, îşi întrerupseă fiul şi zbur c tre so ia sa..., ea îşi revine în sim iri şi spune cu un curajă ă ţ ţ eroic:

"S -l l s m pe fiul vostru s continue, domnule, zisa ea, poate că ă ă ă ă înc nu sunt la cap tul nenorocirilor mele". În timpul acesta, tân rulă ă ă Courval, f r a în elege nimic din triste ea acestei doamne fa deă ă ţ ţ ţă fapte care nu par s o priveasc decât indirect, dar desluşind cevaă ă neîn eles pentru el în trţ ăs turile so iei tat lui s u, nu înceteaz s oă ţ ă ă ă ă priveasc în întregime uimit. D. de Courval îşi apuc fiul de mân şi,ă ă ă

r pindu-i aten ia de la Florville, îi porunceşte s continue, s nu seă ţ ă ă opreasc decât la fapte şi s dea mai deoă ă parte am nuntele, fiindcă ă povestea sa cuprinde fapte tainice de o mare importan .ţă

"În disperarea de la moartea fiului meu, continu c l torul, f r să ă ă ă ă ă mai fie nimic care s m opreasc în Fran a... în afar deă ă ă ţ ă dumneavoastr , tat !... de care îns nu îndr zneam s m apropii, şiă ă ă ă ă ă de a c rui furie fuă geam, m-am hot rât s plec în Germania... S rmană ă ă autor al zilelor mele, şi acum iat cele mai crunte lucruri care mi-auă mai r mas s le m rturisesc, spuse tân rul Courval, udând cu lacrimiă ă ă ă mâinile tat lui s u, curaj, v imă ă ă plor.

Sosind la Nancy, aflu c o doamn Desbarres, acesta era numeleă ă pe care în desfrâul s u, mama şi-l luase de îndat ce a vrut s v facă ă ă ă ă se crede i c murit, deci spun, c aceast doamn Desbarres tocmaiţ ă ă ă ă fusese întemni at , pentru c îşi înjunghiase rivala şi c va fiţ ă ă ă executat .ă

- Oh, domnule, strig atunci s rmana Florville, aruncându-se laă ă pieptul so ului s u cu lacrimi şi ipete sfâşietoare... Oh, domnule, acumţ ă ţ în elege i urmarea nenorocirilor mele?ţ ţ

- Da, doamn , în eleg totul, zise D. de Courval. În eleg totul,ă ţ ţ doamn , dar v rog l sa i-l pe fiul meu s termine".ă ă ă ţ ă

Florville se st pâni, dar abia mai respira, nu mai avea nici un sentiă -ment care s nu fie compromis, nici un nerv a c rui zvâcnire s nu fieă ă ă cumplit .ă

"Continua i fiule, zise acest biet tat . În curând v voi l muri totul.ţ ă ă ă- Ei bine domnule, urm tân rul Courval, caut s aflu dac nu esteă ă ă ă

vreo neîn elegere asupra numelui. Dar, din nefericire era foarteţ adev rat: acea criminal era mama mea. Cer s o v d, mi se îng duie,ă ă ă ă ă m arunc în bra ele sale... «Mor vinovat , îmi zise aceast fiin , dară ţ ă ă ţă exist un destin îngrozitor în întâmplarea care m-a adus la moarte.ă Altcineva trebuia s fie b nuit, şi ar fi fost toate dovezile, îi erauă ă potrivnice, îns o femeie şi cei doi servitori ai s i, care din întâmplareă ă se g seau în acel han, mi-au v zut criă ă ma, f r ca îngândurarea în careă ă m aflam s -mi îng duie s -i z resc. M rturiile lor sunt singurele cauzeă ă ă ă ă ă ale mor ii mele. Ce conteaz , s nu pierdem în v ic reli deşarteţ ă ă ă ă pu inele clipe în care pot s v vorbesc. Am a v spune secrete cuţ ă ă ă urm ri foarte mari, asculta i-le. De îndat ce voi fi înă ţ ă chis ochii, ve iţ merge s -l c uta i pe so ul meu, îi ve i spune c printre toate crimeleă ă ţ ţ ţ ă mele esta una de care niciodat n-a ştiut şi pe care, în cele din urm ,ă ă trebuie s i-o m rturisesc... Courval, ave i o sor ... a venit pe luă ă ţ ă me la un an dup dumneavoastr ... v iubeam: mi-a fost team ca această ă ă ă ă fat s nu v fac r u, şi m ritându-se într-o zi s v ia din averea careă ă ă ă ă ă ă ă trebuia s v apar in . Pentru ca s v-o p strez în întregime amă ă ţ ă ă ă hot rât s scap de aceast fat şi s pun la b taie toate, astfel ca, peă ă ă ă ă ă viitor, so ul meu s nu mai culeag fructul dragostei noastre.ţ ă ă

Desfrâul meu m-a aruncat în alte fapte şi a împiedicat urm rileă acestor noi crime, f cându-m s s vârşesc altele şi maiă ă ă ă

însp imânt toare. Cât despre aceast fat , eram hot rât f r mil s-oă ă ă ă ă ă ă ă ă ucid. Urma s s vârşesc aceast nelegiuire în cârd şie cu doica peă ă ă ă care aş fi desp gubit-o din plin, când aceast femeie mi-a zis c ştia ună ă ă b rbat, c s torit de mult timp şi care îşi dorea în fiecare zi copii f r aă ă ă ă ă putea s -i dobândeasc , c m va sc pa de copilul meu f r crim şiă ă ă ă ă ă ă ă într-un mod care, poate o va face fericit . Am încuviin at imediat. Chiară ţ în noaptea aceea feti a mea a fost dus la poarta acestui om cu oţ ă scrisoare în coşule . De cum am murit, zbura i la Paris, ruga i-v caţ ţ ţ ă tat l t u s m ierte, s nu-mi blesteme amintirea şi s aduc acelă ă ă ă ă ă ă copil al turi de el.»ă

Cu aceste cuvinte, mama m îmbr iş ..., c ut s liniştească ăţ ă ă ă ă ă zbuciumul îngrozitor în care m aruncase tot ce aflasem despre ea...ă Oh, tat , a doua zi a fost executat . O boal îngrozitoare m-a b gat cuă ă ă ă un picior în groap , doi ani am stat între via şi moarte lipsindu-mi şiă ţă puterea şi îndr zneala de a v scrie. De îndat ce m-am întremat amă ă ă venit s m arunc la picioarele voastre, s v rog s o ierta i peă ă ă ă ă ţ s rmana voastr so ie şi s v spun numele persoanei de la care ve iă ă ţ ă ă ţ avea veşti despre sora mea: este D. de Saint-Prât".

D. de Courval se tulbur , toate sim urile îi înghea , puterile îi disă ţ ţă -par... - starea sa devine însp imânt toare.ă ă

Florville, de un sfert de ceas sfâşiat în buc i, se ridic cu linişteaă ăţ ă cuiva care tocmai s-a resemnat: "Ei bine, domnule, îi spune lui Courval, acum crede i c poate s existe pe lume o ucigaş mai mare decâtţ ă ă ă josnica Florville?... Recunoaşte-m Senneval, şi recunoaşte-o totodată ă şi pe sora ta, cea pe care ai sedus-o la Nancy, ucigaşa fiului t u, so iaă ţ tat lui t u şi tic loasa f ptur care a împins-o pe mama ta la eşafod...ă ă ă ă ă Da, domnilor, iat crimele mele. Asupra oric ruia dintre voi îmi aruncă ă privirea, nu v d decât o fiin demn de sil . Da. În fratele meu îmi v dă ţă ă ă ă iubitul, sau în tat l meu îmi v d so ul, iar dac îmi arunc privireaă ă ţ ă asupra mea îns mi v d doar monstrul scârbos care şi-a înjunghiat fiulă ă şi şi-a ucis mama.

Crede i c Cerul va g si destule cazne pentru mine, sau crede i cţ ă ă ţ ă aş mai putea supravie ui o clip blestemelor care-mi chinuie inima.?...ţ ă Nu. Îmi mai r mâne de comis o crim şi aceea le va r zbuna pe toate".ă ă ă Şi pe dat nenorocita se arunc pe unul din pistoalele lui Senneval, îlă ă smulge violent şi îşi zbur creierii mai înainte de a fi vreme s -i fieă ă ghicite inten iţ ile. Îşi d du duhul f r s scoat o vorb .ă ă ă ă ă ă

D. de Courval leşin , fiul s u, copleşit de atâtea întâmpl riă ă ă îngrozitoare, chem cum putu un ajutor. Nu mai era nevoie. Pentruă Florville umbrele mor ii i se întindeau deja pe frunte iar tr s turile saleţ ă ă r v şite mai ar tau doar amestecul îngrozitor al tulbur rii pricinuite deă ă ă ă o moarte violent şi al spasmelor disper rii... plutea în mijloculă ă sângelui s u. D. de Courval a fost dus în pat. Dou luni a stat întreă ă via şi moarte. Fiul s u, într-o stare la fel de crunt , a fost îndeajunsţă ă ă de fericit fiindc iubirea şi ajutorul s u au putut s -i readuc tat l laă ă ă ă ă via . Dar amândoi, dup lovituri ale soartei atât de crâncen pr buşiteţă ă ă

asupra lor, s-au hot rât s p r seasc lumea. O singur tate sever i-aă ă ă ă ă ă ă ascuns pe vecie de ochii prietenilor şi acolo, împreun în sânulă credin ei şi virtu ii, şi-au sfârşit liniştit via a trist şi grea care le-a fostţ ţ ţ ă dat şi unuia şi celuilalt pentru a-i convinge şi pe ei şi pe cei care voră citi aceast jalnic poveste c numai în întunericul mormântului omulă ă ă îşi poate g si liniştea, c r utatea semenilor s i, desfrâul patimilor saleă ă ă ă şi, mai mult ca orice, ceea ce-i este scris, vor h l dui veşnic peă ă p mânt.ă

DORGEVILLE SAU UCIGAŞ PRIN VIRTUTE

Dorgeville, fiul unui bogat negu tor din La Rochelle, a plecat încţă ă de foarte tân r în America, recomandat unui unchi ale c rui afaceri auă ă mers foarte bine. L-au trimis acolo înainte de a fi împlinit doisprezece ani. A crescut al turi de ruda sa, urmând cariera pe care şi-o h r ziseă ă ă şi satisfăcând toate virtu ile.ţ

Tân rul Dorgeville nu prea era înlesnit cu frumuse e trupeasc . ă ţ ă Nu avea nimic nepl cut, dar nici nu era înzestrat cu vreunul dintre aceleă daruri fizice care îi dau unui om numele de b rbat frumos. Totuşi, ceeaă ce pierdea Dorgeville pe aceast parte, natura îi d dea pe cealalt : oă ă ă minte zdrav n , care uneori face mai mult decât geniul, un sufletă ă ciudat de blând, un caracter cinstit, devotat şi sincer. Dorgeville avea din belşug toate calit ile care, într-un cuvânt, alc tuiesc un om cinstit,ăţ ă un om sim itor. Iar în secolul în care tr ia, era mai mult decât î iţ ă ţ trebuia pentru a fi sigur c toat via a vei fi nenorocit.ă ă ţ

Abia împlinise dou zeci de ani, când unchiul s u muri, l sându-l înă ă ă fruntea casei pe care timp de trei ani a condus-o în chipul cel mai destoinic cu putin . Îns bun tatea inimii i-a devenit repede pricinaţă ă ă ruinei: s-a pus z log pentru mai mul i prieteni care nu au fost la fel deă ţ cinsti i ca el. Deşi viclenii au dat bir cu fugi ii, Dorgeville a vrut s -şiţ ţ ă in f g duielile şi, în curând, a fost pierdut.ţ ă ă ă

"Este îngrozitor ca la vârsta mea s fii atât de lovit, spunea acestă tân r. Dar dac e ceva care s -mi aline triste ea, aceasta e siguran aă ă ă ţ ţ c am f cut oamenii ferici i şi c nu am târât pe nimeni dup mine."ă ă ţ ă ă

Nu numai în America avea Dorgeville necazuri. În familia sa se întâmplau lucruri îngrozitoare. A aflat astfel într-o zi c o sor , n scută ă ă ă la câ iva ani dup plecarea sa în Lumea Nou , îi dezonorase şi îşiţ ă ă pierduse cinstea şi averea, c aceast fat pervers , acum în vârst deă ă ă ă ă optsprezece ani, pe nume Virginie şi din nefericire frumoas ca iubirea,ă îndr gostit de un coă ă pist al casei şi neputând dobândi încuviin area sţ ă se m rite, a avut tic loă ă şia ca, pentru a-şi atinge elurile, s curme zileleţ ă tat lui şi mamei sale şi c , în clipa când încerca s fug cu o parte dină ă ă ă bani, furtul a fost din fericire împiedicat, f r ca f ptaşii s fi fost totuşiă ă ă ă prinşi, amândoi ajungând, zice-se, în Anglia. În aceeaşi scrisoare,

Dorgeville era zorit s se reîntoarc în Fran a pentru a se pune înă ă ţ fruntea bunurilor sale şi s repare, cel pu in cu averea care îi maiă ţ r m sese, ceea ce avusese nenorocirea s piard .ă ă ă ă

Dorgeville, disperat de mul imea întâmpl rilor deopotrivţ ă ă sup r toare şi dezonorante, d fuga la La Rochelle şi realizeaz dină ă ă ă plin tragicele veşti care îi fuseser trimise. Renun ând pe loc la nego ulă ţ ţ pe care crede c nu-l mal poate relua dup atâtea necazuri, pl teşteă ă ă amanetul pentru tovar şii s i din America - semn al unei bun t i f ră ă ă ăţ ă ă pereche -, iar din ce-i rămânea gândeşte s cumpere o moşie lângă ă Fontenay, în Pointou, unde s -şi poat petrece restul zilelor f cândă ă ă acte de caritate şi binefacere, cele mai scumpe virtu i ale sufletului s uţ ă sim itor.ţ

Aceste gânduri prind via . Dorgeville se aşeaz pe p mânturileţă ă ă sale, uşureaz via a s racilor, alin pe b trâni, însoar orfanii,ă ţ ă ă ă ă încurajeaz agriă cultura şi devine, într-un cuvânt, dumnezeul micu uluiţ inut pe care îl loţ cuieşte. Era cineva nenorocit? Casa lui Dorgeville îi

era deschis pe loc. Era vreo fapt bun de f cut? Se întrecea cuă ă ă ă vecinii care s aibe cinstea s o fac . Curgea vreo lacrim ? Numaiă ă ă ă mâna lui Dorgeville voia pe dat s-o ştearg . Şi to i îi binecuvântauă ă ţ numele spunând din str fundul sufletului: "Iat omul pe care natura niă ă l-a dat ca s ne desp gubeasc de r i... iat darurile pe care uneori leă ă ă ă ă face p mântului pentru a-l mângâia de relele cu care l-a copleşit"'.ă

Ei ar fi vrut ca Dorgeville s se c s toreasc . F pturi din astfel deă ă ă ă ă sânge erau nepre uit pentru societate. Cu totul şi cu totul rece laţ farmecele Iubirii, Dorgeville spusese c nu se va însura cu sigurană ţă decât dac noă rocul îl va face s întâlneasc o fat care, d ruindu-seă ă ă ă din recunoştin , va g si cu cale c el are datoria s o fac fericit . Îiţă ă ă ă ă ă fuseser oferite mai multe partide, îns le refuzase pe toate pentru că ă ă nu întâlnise la nici una dintre femeile care îi fuseser propuse motiveă suficient de puternice pentru a fi sigur c îl vor iubi cândva.ă

"Firesc ca aceea pe care o voi lua s -mi datoreze totul, ziceaă Dorgeville. S nu fie nici înst rit , nici prea frumoas ca s oă ă ă ă ă înl n uiesc prin aă ţ ceste leg turi, vreau s depind prin obliga iiă ă ă ţ esen iale care, legând-o de mine, îi iau orice mijloc de a m p r si sauţ ă ă ă de a m tr da". ă ă

Câ iva prieteni ai lui Dorgeville erau împotriva felului s u de aţ ă gândi.

"Cât de tari s fie aceste leg turi, i se spunea câteodat , dacă ă ă ă sufletul celei pe care a i ajuta-o nu e la fel de frumos ca al vostru?ţ Recunoştin a nu este pentru to i un lan atât de nepieritor cum esteţ ţ ţ pentru dumneavoastr . Sunt suflete slabe care o dispre uiesc, suntă ţ altele mândre care o ocolesc. Dorgeville, înc nu a i în eles peă ţ ţ cheltuiala voastr c f când bine cuiva mai repede te învr jbeşti cu elă ă ă ă decât te împrieteneşti?"

Argumentele acestea erau am gitoare, dar nenorocirea luiă Dorgeville era c întotdeauna îi judeca pe ceilal i dup inima sa. Şiă ţ ă

dac acest sistem îl f cuse pân atunci nefericit, era poate cu putină ă ă ţă ca, şi de acum încolo, pân la cap tul zilelor sale, să ă ă fie la fel.

Aşa gândea, orice s-ar fi întâmplat, cinstitul om a c rui poveste v-oă spun, când soarta i-a scos în cale, într-un chip cu totul aparte, fiin a cuţ care el a socotit nimerit s -şi împart averea, pe care şi-a închipuit-oă ă f cuă t pentru pre iosulă ţ dar al inimii sale.

În acest interesant anotimp al anului în care natura pare a-şi lua rămas bun copleşindu-ne cu darurile sale, în care grija sa nesfârşită pentru noi nu înceteaz s se înmul easc timp de câteva luni pentru aă ă ţ ă ne împ r i cu d rnicie tot ceea ce ne poate face s aştept m în linişteă ţ ă ă ă reîntoarcerea primelor sale binefaceri, în acea perioad în care cei deă la câmpie se viziteaz ades, fie din cauza vân torilor, a culesului viei,ă ă sau a altor îndeletniciri atât de pl cute care fac atât de minunat via aă ă ţ la ar şi care sunt atât de ieftine pentru acele fiin e reci şiţ ă ţ neînsufle ite, amor ite de luxul oraşelor, uscate de corup ia lor, care nuţ ţ ţ cunosc din societate, decât durerile sau fleacurile, pentru c aceaă sinceritate, acea nevinov ie, acea blând afec iăţ ă ţ une care strânge atât de fermec tor leg turile nu se g seşte decât la locuiă ă ă torii de la ar , seţ ă pare c numai sub un cer curat oamenii pot fi deopotriă v şi c aceleă ă miasme întunecate care încarc aerul marilor oraşe mânjesc inimaă neferici ilor captivi care se osândesc s nu-şi p r seasc s laşul.ţ ă ă ă ă ă

În sfârşit, în luna septembrie, Dorgeville pl nuia s -şi viziteze ună ă vecin care îl primise la sosirea sa în p r ile locului şi al c rui sufletă ţ ă blând şi comp timitor p rea s se în eleag cu al s u.ă ă ă ţ ă ă

Înso it doar de un valet înc lec şi apuc drumul spre castelulţ ă ă ă prietenului, departe pre de cinci leghe de al s u. Abia str b tuse trei,ţ ă ă ă când Dorgeville aude înd r tul unui gard care m rginea drumul nişteă ă ă gemete ce îl fac s se opreasc , mai întâi din curiozitate, iar imediată ă apoi din pornirea atât de fireasc inimii sale s -i aline pe cei suferinzi.ă ă Îşi l s calul pe mâna slugii, sare şan ul care îl desparte de gard,ă ă ţ ocoleşte şi ajunge în cele din urm la locul de unde plecau plânseteleă care îl opriser .ă

"O, domnule! strig o femeie foarte frumoas , care inea în bra eă ă ţ ţ un copil pe care tocmai îl adusese pe lume, ce zeu v mân în ajutorulă ă acestui nenorocit?... Ave i în fa a voastr o fiin disperat , domnule,ţ ţ ă ţă ă urm acea femeia înecat în plâns, slobozind un şuvoi de lacrimi...ă ă Acest s rman fruct al necinstei mele n-ar fi v zut lumina zilei decâtă ă pentru a o pierde de îndat din pricina mea.ă

- Domnişoar , înainte de a afla ce v-ar fi putut împinge la o faptă ă atât de groaznic , spuse Dorgeville, da i-mi voie mai întâi s am grijă ţ ă ă de dumneavoastr . Îmi pare c v d o şur la o sut de paşi de aici. Să ă ă ă ă ă încerc m s ajungem acolo; dup ce ve i primi îngrijirile de care ave iă ă ă ţ ţ nevoie, voi îndr zni s v cer unele desluşiri asupra necazurilor careă ă ă par s v copleă ă şeasc , f g duindu-v c curiozitatea mea nu va aveaă ă ă ă ă alt scop decât v fi de folos şi c ea se va opri acolo unde ve i doriă ă ţ dumneavoastr ".ă

Cécile se topeşte în dovezi de recunoştin şi primeşte ceea ce i seţă propune. Valetul se apropie şi ia copilul, Dorgeville încalec împreună ă cu mama şi se îndreapt c tre ferm . Aceasta era a unor raniă ă ă ţă înst ri i care, la cererea lui Dorgeville, îi primesc cum se cuvine peă ţ mam şi pe copil. Pentru Cécile se preg teşte un pat, iar copilul esteă ă pus într-un leag n din cas . Dorgeville, prea curios de urmarea acesteiă ă întâmpl ri ca s renun e s o afle, trimite vorb s nu mai fie aşteptată ă ţ ă ă ă pentru c are de gând s -şi petreac ziua şi noaptea care va urma, aşaă ă ă cum va putea, în acea colib . Fiindc Cécile avea nevoie de linişte, oă ă roag s se odihneasc înainte de a-l l muri, iar cum, pe sear , tot nuă ă ă ă ă se sim ea mai bine, l s totul pe a doţ ă ă ua zi, când urma s o întrebe peă aceast încânt toare f ptur cu ce-i puă ă ă ă tea fi de ajutor.

Povestea spus de Cécile nu a fost lung : ea zise c era fiica unuiă ă ă gentilom pe nume Duperrier, a c rui moşie se g sea la zece leghe deă ă acolo, c avusese ghinionul s se lase înşelat de un tân r ofi er dină ă ă ă ţ regimentul Vermanidois, pe atunci în garnizoan la Niort, de careă castelul tat lui s u nu era decât la câteva leghe, c iubitul s u nuă ă ă ă apucase bine s ştie c a l sat-o grea c s-a şi f cut nev zut şi, ad ugă ă ă ă ă ă ă ă Cécile, ceea ce era cel mai îngrozitor era c acest tân r fiind ucis după ă ă trei s pt mâni într-un duel, ea îşi pierdea totodat cinstea şi speran aă ă ă ţ de a-şi mai îndrepta vreodat greşeala. Cât timp a putut, şi-a ascunsă de p rin i starea în care se g sea, dar când, într-un târziu, a v zut că ţ ă ă ă nu se mai poate cu minciuna, a m rturisit totul, iar tat l şi mama sa s-ă ăau purtat atât de r u cu ea încât a luat hot rârea s plece de acas . Deă ă ă ă câteva zile b tea împrejurimile, f r s ştie ce s fac şi neputincioasă ă ă ă ă ă ă s se îndemne s plece din casa p rinteasc sau domeniile care i seă ă ă ă învecinau, când, cuprins de mari dureri, s-a hotă ărât s -şi ucid copilulă ă şi poate apoi s -şi fac seama. Atunci s-a ivit Dorgeă ă ville care binevoise s -i dea atâta ajutor şi alinare.ă

Aceste am nunte, înso ite de un chip fermec tor şi de aerul celă ţ ă mai nevinovat şi încânt tor din lume, i-au str puns de îndat luiă ă ă Dorgeville sufletul sensibil.

"Domnişoar , îi spuse el acestei pr p dite, sunt foarte fericit că ă ă ă Cerul v-a scos în calea mea. Dobândesc dou pl ceri foarte scumpeă ă inimii mele: şi cea de a v fi cunoscut şi, înc şi mai dulce, de a fiă ă aproape sigur c v voi alina necazurile".ă ă

Acest prea bun alin tor îi dezv lui atunci lui Cécile planul pe careă ă şi-l f cuse s -i întâlneasc p rin ii şi s-o împace cu ei.ă ă ă ă ţ

"Ve i merge îns singur, domnule, r spunse Cécile, c ci, în ceeaţ ă ă ă ce m priveşte, a doua oar eu nu m mai duc acolo.ă ă ă

- Da, domnişoar , pentru început m voi duce singur, spuseă ă Dorgeville, dar sper c nu m voi întoarce f r încuviin area de a vă ă ă ă ţ ă aduce acas .ă

- Oh, domnule, s nu v pune i niciodat speran a, nu cunoaşte iă ă ţ ă ţ ţ încrâncenarea oamenilor cu care am avut de-a face. S lb ticia lor esteă ă atât de recunoscut , f rnicia lor e atât de mare, încât chiar dac mă ăţă ă ă

vor asigura c m iart şi tot nu m voi încrede înc în ei".ă ă ă ă ă Cu toate acestea, Cécile a primit propunerile care îi fuseseră

f cute şi, v zându-l pe Dorgeville hot rât s mearg a doua zi laă ă ă ă ă Duperrier, îl rug s binevoiasc s duc o scrisoare unui anume Saint-ă ă ă ă ăSurin, unul dintre servitorii tat lui s u şi cel care îi meritaseă ă întotdeauna încrederea pentru sl biciunea deosebit pe care oă ă dovedise fa de ea.ţă

Scrisoarea i-a fost înmânat lui Dorgeville sigilat şi Cécile, înă ă acest timp, l-a rugat s nu-i am geasc încrederea deplin pe care oă ă ă ă avea în el şi s dea scrisoarea neatins , aşa cum îi fusese încredin at .ă ă ţ ă

Dorgeville pare sup rat c , dup felul în care se purtase, este cuă ă ă putin s i se t g duiasc discre ia, i se cere iertare înmiit, îşi asumţă ă ă ă ă ţ ă comisionul, o las pe Cécile în grija ranilor la care se g sea şi pleac .ă ţă ă ă

Închipuindu-şi c misiva cu care era îns rcinat trebuie s -l prevină ă ă ă în favoarea sa pe servitorul c reia îi era trimis , Dorgeville socoteşteă ă c , necuă noscându-l deloc pe D. Duperrier, tot ce are mai bun de f cută este s preă dea mai întâi scrisoarea, iar apoi s fie anun at de însuşiă ţ acel servitor, pe care îl va cunoaşte astfel. Spunându-i lui Cécile cum îl cheam , nu avea nici o îndoial c aceasta îi f cea cunoscut prin mesajă ă ă ă cine era persoana care venea s se intereseze de soarta sa. Deci,ă pred scrisoarea, iar Saint-Surin nu apuc s-o citeasc pe toat c şiă ă ă ă ă începe s strige cu un fel de tulă burare pe care nu şi-o poate st pâni.ă

"Cum, Dumneavoastr sunte i, domnule... D. Dorgeville esteă ţ ocrotitorul nefericitei noastre st pâne! M duc s v anun p rin iloră ă ă ă ţ ă ţ s i, domnuă le, dar b ga i de seam c sunt s lbatic de mânia i. Mă ţ ă ă ă ţ ă îndoiesc c ve i izbuti s -i împ ca i cu fiica lor. Orice ar fi, domnule,ă ţ ă ă ţ zise Saint-Surin care p rea un b iat iste , cu o înf işare pl cut ,ă ă ţ ăţ ă ă aceasta fapt face prea mult cinste sufletului vostru pentru ca s nuă ă ă v anun cât mai repede spre a v gr bi reunirea."ă ţ ă ă

Saint-Surin urc la apartamente, îşi înştiin eaz st pânii pe loc şiă ţ ă ă se întoarce dup vreun sfert de ceas.ă

D. Dorgeville era primit întrucât îşi d duse osteneala s bat atâtaă ă ă cale pentru o asemenea afacere. Îi era cu mult mai greu fa de ei,ţă fiindc nu vedea nici un mijloc prin care s i se acorde ceea ce veniseă ă s cear în ajutorul unei fiice blestemate şi care îşi merita soarta dină ă cauza greşelii sale uriaşe.

Dorgeville nu se sperie de fel. Este primit. Afl în Dl. şi D-naă Duperrier dou persoane în jur de cincizeci de ani care îl întâmpină ă cinstit, deşi un pic încurcate, c rora Dorgeville le arat pe scurt ce l-aă ă adus în aceast cas . ă ă

"So ia mea şi cu mine suntem hot râ i cu nestr mutare, domnule,ţ ă ţ ă spuse so ul, s nu mai vedem vreodat o f ptur care ne-a necinstit.ţ ă ă ă ă Poate s fac ce vrea, o l s m în paza Cerului, sperând în dreptatea saă ă ă ă care ne va r zbuna în curând de o asemenea fiic ...ă ă

Cu tot ce ştia mai patetic şi mai elocvent, Dorgevile respinse aceste inten ii barbare. Dac nu putea s conving mintea acelorţ ă ă ă

oameni, încerc s le atace sufletul... aceeaşi rezisten . Cu toateă ă ţă acestea, Cécile nu a fost acuzat de c tre aceşti crun i p rin i decât deă ă ţ ă ţ greşeala de care ea îns şi se recunoscuse vinovat şi se dovedi peă ă deplin c tot ceea ce spusese era întrutotul aidoma acuza ieiă ţ judec torilor s i.ă ă

Degeaba demonstreaz Dorgeville c o sl biciune nu este o crim ,ă ă ă ă c , dac nu ar fi murit cel ce a sedus-o pe Cécile, o c s torie ar fi dresă ă ă ă totul, nimic nu mergea. Mijlocitorul nostru se retrage prea pu inţ satisf cut. Vor s -l opreasc la cin , mul umeşte şi, plecând, d deă ă ă ă ţ ă în eles c pricina reţ ă fuzului s u nu trebuie c utat decât în st rile peă ă ă ă care le încearc . Nu se mai st ruie, iar el pleac .ă ă ă

La ieşirea din castel, Dorgeville era aşteptat de Saint-Surin."El bine, domnule, îi spuse acest servitor cu un aer plin de interes,

n-aveam dreptate s cred c osteneala voastr va fi f r folos? Nu-i cuă ă ă ă ă -noaşte i pe cei cu care tocmai a i avut de-a face, sunt nişte inimi deţ ţ piatr . Niciodat nu au priceput omenia. Dac nu ar fi fost ataşamentulă ă ă plin de respect fa de aceast scump fiin c reia binevoi i s -i fi iţă ă ă ţă ă ţ ă ţ prieten şi obl duitor, de mult vreme eu însumi i-aş fi p r sit şi vă ă ă ă ă m rturisesc, domnule, continu b iatul, c pierzând ast zi speran a deă ă ă ă ă ţ a-mi pune serviciile la îndemâna D-rei Duperrier, nu m gândesc decâtă unde în alt parte s -mi aflu de lucru".ă ă

Dorgeville îl linişteşte pe acest servitor credincios şi îl sf tuieşte să ă nu-şi p r seasc st pânii, încredin ându-l c poate fi liniştit în leg tură ă ă ă ţ ă ă ă cu soarta lui Cécile, c din moment ce ea e atât de nenorocit pentru aă ă fi lep dat cu încrâncenare de c tre propria ei familie, el în elege s -iă ă ă ţ ă in loc de tat pentru totdeauna.ţ ă ă

Saint-Surin, plângând, îi îmbr işeaz genunchii lui Dorgeville şi,ăţ ă totodat , îi cere îng duin a s -i dea un r spuns la scrisoarea primit deă ă ţ ă ă ă la Cécile. Dorgeville primeşte cu pl cere şi se reîntoarce lângă ă protejata sa pe care nu o împac pe cât de mult ar fi vrut.ă

"Vai, domnule! spune Cécile când afl de asprimea familiei sale,ă trebuia s m aştept şi nu-mi pot ierta c , fiind sigur de ce vor face,ă ă ă ă nu v-am scutit de o vizit atât de nepl cut ". Vorbele i-au fost înso iteă ă ă ţ de un şuvoi de lacrimi pe care binef c torul Dorgeville i le-a şters,ă ă încredin ând-o pe Cécile c nu o va p r si niciodat .ţ ă ă ă ă

Când, dup câteva zile, interesanta noastr se înzdr veni,ă ă ă Dorgeville îi propuse s vin s se întremeze la el acas .ă ă ă ă

"Ei, domnule, r spunse Cécile cu blânde e, cum aş putea s rezistă ţ ă ofertei voastre şi cum s nu roşesc, totuşi, acceptând-o? Deja a i f cută ţ ă prea multe pentru mine. Dar, prins de înseşi leg turile deă ă recunoştin , nu voi respinge nimic, ceea ce le va înmul i şi mi le vaţă ţ face, totodat mai dragi.ă

S-au dus la Dorgeville acas . Cu pu in înainte de a ajunge laă ţ castel, D-ra Duperrier îi m rturisi binef c torului s u c nu dorea s seă ă ă ă ă ă ştie c se afl în ad postul pe care acesta binevoia s i-l dea. Deşi erauă ă ă ă aproape cincisprezece leghe de acolo şi pân la casa tat lui s u, totuşiă ă ă

nu era de ajuns pentru a nu se teme c va fi recunoscut şi a nu-i fiă ă fric de urmă ările urii unei familii suficient de crude pentru a o pedepsi cu mult severiă tate... pentru greşeala... grav (era de acord), urm riă ă care trebuiau preîntâmpinate înainte de a se întâmpla, mai degrabă decât s îndure o pedeapă s pentru care nu ar mai fi fost timp s-oă împiedice. De altfel, chiar pentru Dorgeville ar fi fost bine s facă ă parad în fa a întregului inut c binevoia s dovedeasc un interesă ţ ţ ă ă ă aparte fa de o nefericit fiic proscris de pţă ă ă ă ărin ii s i şi dezonoratţ ă ă de opinia public ?ă

Lui Dorgeville cinstea nu-i îng dui s se poticneasc de acest ală ă ă doilea argument, dar cel dintâi a fost hot râtor şi îi f g dui lui Cécile că ă ă ă va sta la el aşa cum va dori, c o va da drept una dintre verişoareleă sale şi c nu va vedea decât fiin ele pe care le va dori. Cécile îiă ţ mul umi înc o dat generoţ ă ă sului s u prieten. Şi aşa sosir la castel.ă ă

E timpul s-o spunem: Dorgeville nu se uitase la Cécile f r un felă ă de interes amestecat cu un sentiment care pân atunci fuseseă necunoscut. Un suflet ca al s u nu trebuia s se dedea iubirii decâtă ă moleşit de sensibilitate sau preg tit de binefacere. Toate însuşirile peă care Dorgeville şi le dorea la o femeie puteau fi întâlnite la D-ra Duperrier. Acele împrejur ri ciudate c rora dorea s le datoreze inimaă ă ă celei cu care se va însura, fuseser la rândul lor, g site. Întotdeaunaă ă spusese c îşi dorea ca femeia care îi va da mâna s fie într-un fel sauă ă altul legat de el prin recunoştin şi el n zuia, ca s spun aşa, s n-oă ţă ă ă ă in decât prin acele sentimente. Oare nu aşa ceva se întâmpla acum?ţ ă

Iar în împrejurarea în care st rile sufleteşti ale lui Cécile nu se aflauă prea departe de ale sale, trebuia oare, aşa cum vedea el lucrurile, să şov ie a-i oferi s-o consoleze de greşelile de neiertat ale iubirii prină leg turile c s toriei? Reparând onoarea D-rei Duperrier, pentru sufletulă ă ă lui Dorgerville se înf işa înc o speran a unui lucru foarăţ ă ţă te delicat şi superior. Nu era oare limpede c urma s-o împace cu p rin ii, iară ă ţ pentru el oare nu va fi minunat s redea unei femei s rmane totodată ă ă şi cinstea pe care i-o r pea cea mai barbar dintre prejudec i şiă ă ăţ blânde ea unei familii care-i era r pit , la rândul ei, de cea maiţ ă ă uimitoare cruzime?

Plin de asemenea gânduri, Dorgeville o întreb pe D-ra Duperrieră dac nu ar încuviin a o a doua încercare la p rin ii s i. Cécile nu-lă ţ ă ţ ă descurajeaz , dar se fereşte de a-l sf tui aşa ceva, chiar încearc s -lă ă ă ă fac s simt c e zadarnic, l sându-l totuşi s hot rasc singur oriceă ă ă ă ă ă ă ă va pofti în aceast privin şi încheie prin a-i spune lui Dorgeville c ,ă ţă ă f r îndoial , începe s -i fie o povar din moment ce doreşte cu atâtaă ă ă ă ă înfl c rare s-o readuc în sâă ă ă nul unei familii de care vede prea bine că este urât .ă

Dorgeville, foarte mul umit de un r spuns care îi preg teaţ ă ă mijloacele s se dest inuie, îşi încredin eaz protejata ei c , dacă ă ţ ă ă ă doreşte o împ care cu p rin ii s i, asta e numai pentru ea şi pentruă ă ţ ă lume, el neavând nevoie de nimic pentru a-şi însufle i interesul pe careţ

ea i-l inspira sau, cel pu in, speran a c grija pe care i-o dovedeşte îiţ ţ ă este pe plac. D-ra de Duperrier r spunde acestei curtenii l sând să ă ă cad asupra prietenului s u priviri gaă ă leşe şi iubitoare care dovedesc ceva mai mult decât recunoştin . Dorgevilţă le în elege prea bine şi,ţ hot rât s fac totul pentru a-i reda în cele din ură ă ă m protejatei sale şiă cinstea şi liniştea, la dou luni de la prima vizit f cuă ă ă t p rin ilor luiă ă ţ Cécile, se decide s le mai fac una şi s le înf şeze, în sfârşit,ă ă ă ă inten iile sale legitime, f r a se mai îndoi c o astfel de purtare dinţ ă ă ă partea sa îi va hot rî pe loc s redeschid casa şi bra ele celei careă ă ă ţ este destul de fericit pentru a-şi drege astfel greşeala şi-i va convingeă s nu îndep rteze de la ei cu prea mult asprime, o fiic pe care înă ă ă ă str fundul sufletului lor trebuie s-o îndr geasc .ă ă ă

De ast dat Cécile nu-i mai d lui Dorgeville o scrisoare pentruă ă ă Saint-Surin cum f cuse cu prilejul primei vizite, iar motivul poate c -lă ă vom afla în curând. Dorgeville îi cere tot acestui valet s fie din nouă anun at D-lui Duperrier. Saint-Surin îl primeşte cu cele mai mari semneţ de respect şi de pl cere, îi cere nout i despre Cécile cu cele mai viiă ăţ m rturii de interes şi stim şi, de cum a aflat motivele celei de a douaă ă vizite a lui Dorgeville, laud la nesfârşit un astfel de procedeu nobil,ă dar, în acelaşi timp, îi spune c e aproape sigur c nici acest demers nuă ă va avea sor i mai buni decât cel lalt. Nimic nu-l descurajeaz peţ ă ă Dorgeville şi intr la Duperrier. Îi spune c fiica sa se afl la el, c areă ă ă ă cea mai mare grij de ea şi de copilul s u, c o socoteşte revenit peă ă ă ă de-a întregul din greşelile s vârşite, c nici o clip nu şi-a dezisă ă ă remuşc rile şi c o astfel de purtare îi pare c merit oareceă ă ă ă indulgen . Tot ceea ce spune este ascultat cu cea mai mare aten ieţă ţ de c tre tat şi de c tre mam . Pentru o clip , Dorgeville crede c aă ă ă ă ă ă reuşit. Dar, în fa a uimitorului sânge rece cu care i se r spunde, nu-iţ ă trebuie mult vreme s se conving c st de vorb cu suflete de fier,ă ă ă ă ă ă cu o spe de fiin e cu mult mai asem n toare unor animale feroceţă ţ ă ă decât unor f pturi omeneşti.ă

Uluit de o asemenea împietrire, Dorgeville îi întreab pe Dl şi D-naă Duperrier dac mai au şi alt pricin de ur împotriva fiicei lor,ă ă ă ă p rându-i-se de negândit ca, pentru o astfel de greşeal s seă ă ă hot rasc la un asemenea exces de asprime fa de o f ptur blând şiă ă ţă ă ă ă cinstit care îşi r scump r vina printr-o mul ime de calit i. Aici luă ă ă ă ţ ăţ ă cuvântul Duperrier:

"Nu v voi abate de fel, domnule, de pe calea bun t ii pe care oă ă ăţ dovedi i pentru cea pe care alt dat am numit-o fiica mea şi care s-aţ ă ă dovedit nedemn de acest nume. De oricât cruzime v-ar fi pe plac să ă ă m acuza i, nu aş împinge îns lucrurile pân acolo. Nu-i ştiu alt vină ţ ă ă ă ă decât purtarea urât cu un neam prost asupra c ruia nicicând n-ar fiă ă trebuit s -şi aplece privirea. Aceast greşeal este prea grea în ochiiă ă ă noştri pentru ca, dup ce s-a mânjit, s n-o condamn m la a nu ne maiă ă ă vedea toat via a. La începuă ţ tul be iei sale, noi am prevenit-o mai multţ decât o dat pe Cécile asupra urm rilor. I-am prezis tot ceea ce aă ă

urmat, nimic nu a oprit-o. A dispre uit toate sfaturile noastre, ne-aţ c lcat poruncile, într-un cuvânt, s-a aruncat de bun voie în pr pastie,ă ă ă deşi i-o ar tam f r încetare cum i se casc sub paşi. O fiic iubitoareă ă ă ă ă de p rin i, nu se poart astfel. Cât timp a fost sprijiă ţ ă nit deă ademenitorul c ruia îi datoreaz c derea, a crezut c ne poate înă ă ă ă frunta şi a f cut-o cu neruşinare. E bine s -şi simt acum greşelile şi e dreptă ă ă s -i refuz m acum ajutorul de vreme ce, atunci când avea atâta neă ă voie de el, l-a dispre uit. Cécile a f cut o prostie, domnule, în curând va faceţ ă pe cea de a doua. S-a iscat vâlv . Prietenii noştri, rudele noastre ştiuă c a fugit de la casa p rinteasc , ruşinat de felul în care au adus-oă ă ă ă cusururile sale. S ne oprim aici şi nu ne sili i s ne redeschidem inimaă ţ ă unei f pturi f r suflet şi lipsit de bun purtare care nu s-ar întoarceă ă ă ă ă decât pentru a ne preg ti noi pricini de durere.ă

- F pturi îngrozitoare, strig Dorgeville, izbit de atâta rezisten ,ă ă ţă sentin e atât de primejdioase care pedepsesc o fat a c rei singurţ ă ă ă greşeal e c a fost prea sensibil : acestea sunt abuzuri d un toareă ă ă ă ă care devin pricina atâtor omoruri însp imânt toare. P rin i necru tori!ă ă ă ţ ţă Înceta i s v mai închipui i c o s rman femeie este necinstit dinţ ă ă ţ ă ă ă ă cauz c a fost sedus . Ar fi devenit mai pu in criminal cu mai pu ină ă ă ţ ă ţ ă în elepciune sau religie. S-o pedepsi i pentru c a respectat virtuteaţ ţ ă chiar în sânul delirului. Printr-o prosteasc inconsecven , nu sili i laă ţă ţ josnicii pe cea care nu a s vârşit alt greşeal decât s urmeze natura.ă ă ă ă Iat cum contradic ia tâmpit a datiă ţ ă nilor noastre, care fac s depindă ă cinstea de cea mai scuzabil dintre erori, târ sc la cele mai mari crimeă ă pe acelea pentru care ruşinea este o povar mai îngrozitoare caă remuşc rile. Şi iat cum, în aceast situa ie, ca şi în mii de altele, suntă ă ă ţ preferate atrocit ile care servesc drept v l greşelilor ce nu pot fiăţ ă ascunse. Fie ca greşelile uşoare s nu-i veştejeasc pe cei vinoă ă va i, iarţ pentru a înv lui aceste fleacuri, cei care le-au îng duit s nu seă ă ă scufunde în mâlul relelor... L sând de-o parte prejudec ile, care ar fiă ăţ infamia pentru o s rman fat ce, prea dedat sentimentului celui maiă ă ă ă firesc, din prea mult sensibilitate a n scut un copil? De ce fel deă ă c dere este ea vinovat ? Unde se afl în aceasta greşelileă ă ă însp imânt toare ale sufletului sau ale spiritului s u? Oare nu vomă ă ă sim i niciodat c cea de-a doua greţ ă ă şeal nu este decât urmarea celeiă dintâi, care pentru ea este una şi aceeaşi? Ce contradic ie de neiertat!ţ Aceste nefericite sunt educate în spiritul a tot ceea ce le poate hot rîă c derea şi, când aceasta se întâmpl , le veşteă ă jim. P rin i barbari! Nu leă ţ refuza i fetelor voastre elul care le intereseaz ! Din cauza unui egoismţ ţ ă atroce, nu le transforma i veşnic în victime ale zgârţ ceniei sau ambi ieiţ voastre. Cedând înclina iilor pe care le au, sub înţ drumarea voastr ,ă v zând în voi doar prieteni, ele se vor p zi cu str şnicie s mai comită ă ă ă ă greşelile la care sunt constrânse de refuzurile voastre. Deci ele nu sunt vinovate decât din cauza voastr ... Doar voi le însemna i frună ţ tea cu pecetea fatal a dispre ului... Ele au ascultat de natur , iar voi o înă ţ ă -c lca i. Ele s-au încovoiat sub legile sale, iar voi le în buşi i în sufletulă ţ ă ţ

vostru... Doar voi a i merita deci, necinstea sau pedeapsa, întrucâtţ doar voi sunte i pricina r ului pe care îl s vârşesc, iar f r cruzimeaţ ă ă ă ă voastr , ele nu şi-ar fi învins nicicând sentimentele de ruşine şiă decen cu care Cerul le-a însemnat.ţă

Ei bine, continu Dorgeville, cu şi mai mult însufle ire, ei bine,ă ă ţ domnule, fiindc nu vre i s îndrepta i cinstea fiicei voastre, voi aveaă ţ ă ţ eu însumi grij de aceasta. Întrucât ave i s lb ticia de a nu mai vedeaă ţ ă ă în Cécile decât o str in , eu v declar c v d în ea o so ie. Iau asupraă ă ă ă ă ţ mea însumarea greşelilor sale, oricare ar fi fost ele. Şi le recunosc, în locul ei, în fa a întreguţ lui inut. Şi, mai cinstit decât dumneavoastr ,ţ ă domnule, deşi în ciuda felului în care v purta i, consim mântul vostruă ţ ţă nu-mi e de folos, in totuşi s vi-l cer... Pot fi sigur c -l voi ob ine?".ţ ă ă ţ

Duperrier, încurcat, nu s-a putut st pâni s nu-l priveasc peă ă ă Dogerville cu v dit o surprindere plin de uimire.ă ă ă

"Cum, domnule, îi spuse, un gentilom ca dumneavoastr seă supune de bun voie tuturor primejdiilor unei astfel de c s torii?ă ă ă

- Tuturor, domnule. Greşelile s vârşite de fiica voastr înainte de aă ă m fi cunoscut nu pot s m îngrijoreze prea tare. Doar un om nedreptă ă ă sau cu prejudec i atroce ar putea socoti o fat vinovat sau tic loasăţ ă ă ă ă pentru c a iubit alt b rbat înainte de a-şi fi cunoscut so ul. Acest fel deă ă ţ a gândi izvor şte dintr-o mândrie de neiertat care, nemul umit cuă ţ ă ceea ce st pâneşte ar dori s subjuge şi ce înc nu posed ... Nu,ă ă ă ă domnule, aceste absurdit i revolt toare nu au nici o putere asupraăţ ă mea. Am mult mai mult încredere în virtutea unei fele care a cunoscută r ul şi care se sp şeşte, decât în cea a unei femei care niciodat nu aă ă ă avut nimic s -şi reproşeze înainte de m riă ă tiş.. Una cunoaşte abisul şi îl ocoleşte, cealalt b nuie c acolo sunt flori şi se arunc . Înc o dat ,ă ă ă ă ă ă domnule, aştept consim mântul vostru.ţă

- Acest consim mânt nu mai este în puterea noastr , cuvântţă ă ă hotărât Duperrier. Renun ând la autoritatea noastr asupra lui Cécile,ţ ă blestemând-o şi lep dându-ne de ea, aşa cum am f cut-o şi cum încă ă ă vom mai continua s-o facem, nu ne mai putem p stra dreptul de aă hot rî. Pentru noi, ea este o str in pe care întâmplarea a aşezat-o înă ă ă mâinile voastre..., care devine liber prin vârst , fapte şi renun areaă ă ţ noastr ... cu care, înă tr-un cuvânt, domnule, v este îng duit s face iă ă ă ţ orice ve i crede de cuviinţ .ţă

- Cum domnule! Nu-i ierta i D-nei Dorgeville greşelile D-reiţ Duperrier?

- Noi îi iert m D-nei Dorgeville libertinajul lui Cécile. Dar cea careă poart şi un nume şi celalalt, greşind prea mult fa de familia sa...ă ţă oricare ar fi cel pe care şi-l ia pentru a veni în fa a p rin ilor s i, nu vaţ ă ţ ă fi primit de aceştia nici sub unul, nici sub cel lalt.ă ă

- B ga i de seam , domnule, c acum m insulta i pe mine şi că ţ ă ă ă ţ ă purtarea voastr devine ridicol fa de buna mea cuviin .ă ă ţă ţă

- Tocmai pentru c simt asta, domnule, îmi închipui c tot ceea ceă ă avem mai bun de f cut este s ne desp r im. Pute i fi cât dori i so ulă ă ă ţ ţ ţ ţ

unei târfe, nu avem nici un drept s v împiedic m. Dar s nu crede iă ă ă ă ţ c dumă neavoastr ave i puterea care ne-ar putea constrânge să ţ ă primim aceast femeie în casa noastr , de vreme ce îndoliat-o şi aă ă umplut-o de am r ciuă ă ne... de vreme ce a murd rit-o cu neruşinareaă sa".

Furios Dorgeville se ridic şi plec , f r şi mai scoat o vorb .ă ă ă ă ă ă"Ar fi trebuit s -l strivesc pe omul sta feroce, îi spuse lui Saint-ă ă

Surin, pe când acesta îi aducea calul, dac nu m-ar fi împiedicată omenia şi dac nu m-aş însura mâine cu fiic -sa.ă ă

- O lua i de nevast , domnule? spuse Saint-Surin cu surprindere.ţ ă- Da, vreau ca mâine s -i îndrept onoarea... vreau ca mâine s alină ă

nenorocirea.- Da, domnule, ce fapt m rinimoas ! Ve i zdrobi cruzimea celoră ă ă ţ

de aici, ve i scoate la lumin pe cea mai nefericit dintre fete, deşi ceaţ ă ă mai cinstit . V ve i acoperi de o slav nepieritoare în ochii întreguluiă ă ţ ă inut..."ţ

Şi Dorgeville plec în galop.ăReîntors al turi de ocrotita sa, îi povesteşte în cele mai miciă

am nunte primirea îngrozitoare de care a avut parte şi o încredin ează ţ ă c , dac n-ar fi fost ea, cu siguran l-ar fi f cut pe Duperrier s seă ă ţă ă ă c iasc pentru pură ă tarea sa neruşinat . Cécile îi mul umeşte pentruă ţ prevederea sa. Dar când Dorgeville continuându-şi spusele, îi d deă veste c , orice ar fi, este hot rât s se însoare a doua zi cu ea, oă ă ă tulburare nest vilit o cuprinse pe tân ra fat . Vrea s spun ceva...ă ă ă ă ă ă Cuvintele îi mor pe buze... Vrea s -şi ascund stânjeneala... dară ă aceasta îi sporeşte...

"Eu, spune ea, într-o neorânduial de nedescris, s devin so iaă ă ţ voastr !... Ah, domnule!.. Pân unde v ve i sacrifica pentru o s rmană ă ă ţ ă ă fat ... atât de pu in demn de bun tatea voastr fa de ea.ă ţ ă ă ă ţă

- Sunte i demn , domnişoar , zise cu însufle ire Dorgeville.ţ ă ă ţ Greşeala prea crunt pedepsit atât prin felul în care a i fost tratat câtă ţ ă şi, cu atât mai mult, prin remuşc rile voastre, o greşeal care nu maiă ă poate continua pentru c cel ce v-a f cut s greşi i nu mai este înă ă ă ţ via , în sfârşit, o greţă şeal care nu face decât s v pârguiasc minteaă ă ă ă şi s v dea o experien tragic a vie ii pe care nic ieri nu o po iă ă ţă ă ţ ă ţ dobândi decât pe propria- i socoţ teal ... O astfel de greşeal , zic, nu vă ă ă înjoseşte cu nimic în ochii mei. Dac m crede i f cut s o îndrept, mă ă ţ ă ă ă ofer dumneavoastr , domnişoar - Mâă ă na mea, casa mea... averea mea, tot ce am e la bunul vostru plac... doar spune i.ţ

- Oh, domnule, strig Cécile, s -mi fie cu iertare dac din preaă ă ă mult z p ceal nu pot spune nimic! Cum s m aştept la atâtaă ă ă ă ă ă bun tate din partea voastr , dup felul în care s-au purtat p rin ii mei?ă ă ă ă ţ Şi cum a i vrea s pot s m cred în stare de a profita?ţ ă ă ă

- Departe de îngustimea p rin ilor voştri, eu nu judec o faptă ţ ă uşoar ca pe un omor, iar aceast greşeal care v cost lacrimi, oă ă ă ă ă şterg dându-v mâna mea.ă

D-ra Duperrier se arunc la picioarele binef c torului s u.ă ă ă ă Cuvintele par s le lipseasc sentimentelor de care se umple sufletulă ă s u. Peste toate cele ce le datoreaz ea ştie s împleteasc iubirea cuă ă ă ă atâta îndemânare, într-un cuvânt, îl înl n uie atât de bine pe b rbatulă ţ ă pe care crede c are tot interesul s -l r peasc , încât nu mai târziu deă ă ă ă opt zile c s toria este încheiată ă ă, iar ea devine D-na Dorgeville.

Cu toate acestea, tân ra mireas înc nu-şi p r seşte de felă ă ă ă ă refugiul, dându-i de în eles so ului s u c , nefiind împ cat cu familiaţ ţ ă ă ă ă sa, bunul sim o sileşte s nu vad decât foarte pu in lume. S n tateaţ ă ă ţ ă ă ă îi serveşte de motiv, iar Dorgeville se m rgineşte s stea în cas şi să ă ă ă se întâlneasc doar cu câ iva vecini. În acest timp, dibacea Cécile faceă ţ tot ce poate pentru a-şi convinge b rbatul s plece din inutul Poitou: îiă ă ţ spune c în acea stare de lucruri nici unul, nici cel lalt nu vor puteaă ă merge nic ieri decât cu mari neajunsuri şi c ar fi mult mai cuminteă ă pentru amândoi s mearg s se stabileasc într-un inut îndep rtat deă ă ă ă ţ ă cel în care nevestei lui Dorgeville i s-au spus din atâtea p r i lucruriă ţ nepl cute şi jigniri.ă

Acest plan e şi pe placul lui Dorgeville. Chiar îi scrisese unui prieten care locuia pe lâng Amiens s -i caute în acele împrejurimi oă ă moşie unde s poat merge s -şi sfârşeasc zilele al turi de tân raă ă ă ă ă ă persoan iubitoare cu care tocmai se c s torise şi care, în vrajb cuă ă ă ă p rin ii s i, nu afla în Poitou decât pricini de triste e care oă ţ ă ţ constrângeau s plece.ă

Tocmai aşteptau r spunsul acestor tratative, când la castelă soseşte Saint-Surin. Înainte de a îndr zni s se prezinte fostei saleă ă st pâne, îi cere lui Dorgeville îng duin a de a-l saluta. Este primit cuă ă ţ satisfac ie.ţ

Saint-Surin spune c , din cauza înfl c r rii cu care a inut parteaă ă ă ă ţ intereselor lui Cécile, a fost dat afar , c a venit s -i implore bun tateaă ă ă ă şi s -şi ia r mas bun de la ea înainte de a-şi afla norocul în alt parte.ă ă ă

"Nu ne ve i p r si de fel", zise Dorgeville mişcat de comp timire şiţ ă ă ă văzând în acest om o târguial pe care îi era cu atât mai pl cut s oă ă ă fac , cu cât, cu siguran , urma s -i fac pl cere şi so iei sale. "Nu, nuă ţă ă ă ă ţ ne ve i pţ ăr si de fel". Iar Dorgeville, f când din aceast întâmplare ună ă ă motiv de surpriz pl cut pentru cea pe care o ador , intr la Cécile şiă ă ă ă ă i-l prezint pe Saint-Surin drept servitor al casei.ă

D-na Dorgeville, mişcat pân la lacrimi, îşi îmbr işeaz so ul, îiă ă ăţ ă ţ mul umeşte de sute de ori pentru aceast aten ie deosebit şi, în fa aţ ă ţ ă ţ sa, îi dovedeşte valetului cât este de impresionat de dragostea peă care întotdeauna i-a p strat-o. Schimb câteva vorbe despre D. şi D-naă ă Duperrier. Saint-Surin îi zugr veşte pe amândoi cu aceleaşi tr s turiă ă ă neînduplecate care i-au caracterizat şi în ochii lui Dorgeville, iar apoi nu mai ia în seam decât planurile unei cât mai grabnice plec ri.ă ă

De la Amiens au sosit veşti. Se g sise tocmai ceea ce trebuia, iară cei doi so i erau chiar pe cale s mearg s preia locuin a, cândţ ă ă ă ţ întâmplarea cea mai neaşteptat şi mai crud i-a deschis ochii luiă ă

Dorgeville, i-a spulberat tihna şi în cele din urm a demascat josnicaă f ptur care de şase luni îl înşela.ă ă

Totul era liniştit şi nemişcat la castel. Cinaser în tihn , Dorgevilleă ă şi nevasta sa. În ziua aceea singuri de tot, vorbeau în salon cu o blândă pace a fericirii resim it f r team şi remuşc ri, f r a fi îns , f rţ ă ă ă ă ă ă ă ă ă ă îndoial , suportat cu atâta puritate de so ia sa. Fericirea nu e f cută ă ţ ă ă pentru crim . Fiin a îndeajuns de dec zut pentru a-i fi urmat caleaă ţ ă ă poate s simuleze liniştea fericit a unui suflet, dar rar se bucur deă ă ă ea. Deodat se aude un zgomot îngrozitor, uşile se izbesc do pere i,ă ţ Saint-Surin, în lan uri, apare înconjurat de o trup de jandarmi calare,ţ ă ai c ror ofi er se arunc asupra lui Cécile care vrea s fug , oă ţ ă ă ă împiedic şi, f r pic de menajamente nici pentru ipete, nici pentruă ă ă ţ mustr rile lui Dorgeville, se preg teşte s-o salte pe loc.ă ă

"Domnule..., domnule, strig Dorgeville cu lacrimi în ochi, ascultaă -i-m , ce v-a f cut aceast femeie şi unde pretinde i c o duce i? Nuţ ă ă ă ţ ă ţ ine i seama c ea îmi apar ine şi c sunte i în casa mea?ţ ţ ă ţ ă ţ

- Domnule, r spunse ofi erul un pic mai liniştit, v zându-se st până ţ ă ă pe cele dou pr zi ale sale, cea mai mare nenorocire care a putută ă c dea pe capul unui om atât de cinstit ca dumneavoastr a fost c v-ă ă ăa i c s torit cu aceast creatur . Îns titlul pe care l-a uzurpat cu atâtaţ ă ă ă ă ă infamie nu o poate sc pa de soarta care o aşteapt ... M întreba iă ă ă ţ unde o duc? La Poitiers, domnule, unde, în conformitate cu sentin aţ pronun at împotriva sa la Paris pe care, pân acum, a ocolit-o cuţ ă ă vicleniile sale, mâine va fi ars de vie al turi de nevrednicul s u iubită ă ă pe care îl vede i aici", continu ofi erul, ar tânduţ ă ţ ă -l pe Saint-Surin.

Auzind aceste vorbe tragice, pe Dorgeville îl p r sesc puterile.ă ă Cade leşinat. Este ajutat. Ofi erul, sigur pe prizonierii s i, ajut el însuşiţ ă ă la îngrijirile de care are nevoie s rmanul so . În cele din urm ,ă ţ ă Dorgeville îşi revine în sim iri...ţ

În ce o priveşte pe Cécile, aceasta sta pe un scaun p zit ca oă ă ucigaş în salonul în care, cu o or înainte, era st pân ... Saint-Surin,ă ă ă ă în aceeaşi pozi ie, st tea la doi-trei paşi de ea, intuit la fel de zdrav n,ţ ă ţ ă dar mult mai pu in liniştit decât Cécile, pe a c rei frunte nu citeai nici oţ ă schimbare. Nimic nu tulbura liniştea acestei nenorocite, iar sufletul s u, f cut pentru crim , îşi contempla pedeapsa f r spaim .ă ă ă ă ă ă

"Mul umi i Cerului, domnule, îi spuse ea lui Dorgeville. Iat oţ ţ ă întâmplare care v-a sc pat cu zile. A doua zi dup ce am fi sosit laă ă locuin a unde socotea i s v stabili i, aceast doz , continu ea,ţ ţ ă ă ţ ă ă ă aruncând din buzunar un pachet de otrav , urma s v fie amestecată ă ă ă în mâncare, iar dup şase ore murea i.ă ţ

Domnule, îi zise aceast oribil f ptur ofi erului, iat -v st pânulă ă ă ă ţ ă ă ă meu, o or mai mult sau mai pu in, nu are importan . V-o cer ca s -lă ţ ţă ă lămuresc pe Dorgeville asupra împrejur rilor deosebite care îl privesc.ă

Da, domnule, continu ea, vorbindu-i so ului s u, da, în toateă ţ ă acestea sunte i mai compromis decât crede i. Face i în aşa fel încât sţ ţ ţ ă putem vorbi timp de un ceas şi ve i afla lucruri care v vor surprinde.ţ ă

Numai s pute i s le asculta i în linişte pân la cap t şi f r ca ele să ţ ă ţ ă ă ă ă ă v sporeasc groaza pe care trebuie c o ave i pentru mine. Cel pu in,ă ă ă ţ ţ cu aceast poveste înfiă or toare, ve i vedea c , dac eu sunt cea maiă ţ ă ă nenorocit şi cea mai crimiă nal dintre femei... monstrul acesta, zise eaă ar tându-l pe Saint-Surin, esă te f r îndoial cel mai tic los dintreă ă ă ă oameni".

Era devreme, ofi erul încuviin la povestea pe care o anun aţ ţă ţ prizoniera sa. Poate c se gândea s afle el însuşi, deşi cunoşteaă ă crimele prizonierei sale, ce leg tur avea cu Dorgeville. În salon au maiă ă r mas doar doi jană darmi, împreun cu ofi erul şi cei doi vinova i.ă ţ ţ Ceilal i se retraser , uşiţ ă le s-au închis, iar falsa Cécile Duperrier îşi începu astfel povestea:

"Ave i în mine, Dorgeville, f ptura pe care Cerul a adus-o pe lumeţ ă şi ca s v chinuiasc zilele şi ca s v dezonoreze casa. În America a iă ă ă ă ă ţ aflat c , la câ iva ani dup ce p r siser i Fran a, vi s-a n scut o sor .ă ţ ă ă ă ăţ ţ ă ă Mult timp dup aceea, a i aflat, de asemenea, c aceast sor , pentruă ţ ă ă ă a se bucura cât mai în largul s u de iubirea unui b rbat pe care îlă ă adora, a îndr znit s ridice mâna asupra celor care i-au dat via , iară ă ţă apoi, c a fugit împreuă n cu iubitul s u... Ei bine, Dorgeville,ă ă recunoaşte i-v aceast sor crimiţ ă ă ă nal în nefericita voastr so ie, iară ă ţ pe iubitul s u în Saint-Surin... Vede i cum crimele m cost şi cum ştiuă ţ ă ă s le înmul esc atunci când trebuie. Afă ţ la i acum felul în care v-amţ înşelat, Dorgeville... şi linişti i-v , zise ea, vţ ă ăzându-şi nenorocitul frate dând înd r t de spaim şi gata s -şi ias pentru a doua oar dină ă ă ă ă ă sim iri... da, reveni i-v , frate. Eu ar trebui s tremur... şi m vede i câtţ ţ ă ă ă ţ sunt de liniştit . Poate c nu eram n scut pentru crim şi, f ră ă ă ă ă ă ă sfaturile viclene ale lui Saint-Surin, poate c aceasta nu s-ar fiă deşteptat niciodat în inima mea... Lui îi datora i moartea p rin ilioră ţ ă ţ noştri, el mi-a spus s o fac, el mi-a dat ce trebuia pentru a o s vârşi.ă ă Tot din mâna lui am luat şi otrava menit s v curme zilele.ă ă ă

De îndat ce ne-am înf ptuit primele planuri, am şi fost b nui i. Aă ă ă ţ trebuit s plec m, f r a putea m car s lu m sumele pe care contamă ă ă ă ă ă ă s ni le însuşim. În curând, b nuielile s-au preschimbat în dovezi. Mi s-aă ă deschis proces, s-au pronun at împotriva noastr sentin ele tragice peţ ă ţ care trebuia s le îndur m. Ne-am dep rtat... dar, din nefericire, nuă ă ă suficient: am l sat s umble vestea unei evad ri în Anglia, care a fostă ă ă crezut . Ne-am închiă puit nebuneşte c nu mai era nevoie s neă ă îndep rt m prea mult. Saint-Suă ă rin a intrat slug la D. Duperrier şi aă fost bine primit din cauza iscusimii sale. Ne vedeam în tain , iar înă timpul acela nu am ieşit în fa a altor priţ viri, decât ale femeii la care locuiam.

Acest fel de a fi m plictisea. Nu m sim eam f cut pentru o viaă ă ţ ă ă ţă atât de neb gat în seam . Câteodat , în sufletele criminale există ă ă ă ă ambi ie. Întreba i pe to i cei care au parvenit f r merite şi, ve i vedeaţ ţ ţ ă ă ţ c rar s-a înă tâmplat s nu fie o crim la mijloc. Saint-Surin consim i cuă ă ţ drag inim s caute noi ispr vi. Îns eram îns rcinat şi, înainte deă ă ă ă ă ă ă

orice trebuia s leă p d povara. Saint-Surin a vrut s m trimit s nască ă ă ă ă într-un sat mai îndep rtat de casa st pânilor s i, la o femeie care eraă ă ă prietena gazdei mele. Tot pentru a p stra secretul, am hot rât s mergă ă ă singur . Când v-am întâlnit într-acolo m duceam. Apucându-m peă ă ă drum durerile facerii, am n scut singur la r d cina unui copac... iară ă ă ă acolo, împins de disperare, v zână ă du-m p r sit , eu cea n scut înă ă ă ă ă ă belşug şi care, cu o purtare mai cumsecade aş fi putut avea preten iaţ la cele mai bune partide din provincie, am vrut s ucid fructul s rmană ă al desfrâului meu, iar apoi, s m înjunghii şi pe mine. Tocmai atunciă ă trecea i, frate, şi a i avut aerul c soarta mea v preocup . Speran aţ ţ ă ă ă ţ unor noi crime se n scu îndat la sânul meu. M-am hot rât s v înşelă ă ă ă ă pentru a spori interesul pe care se p rea c mi-l doveă ă dea i. Cécileţ Duperrier tocmai fugise din casa p rinteasc , pentru a se susă ă trage pedepsei şi ruşinii unei greşeli f ptuite cu un iubit care o punea înă aceeaşi situa ie cu mine. Ştiind prea bine toate aceste împrejur ri, m-ţ ăam hot rât s joc rolul fetei. Eram sigur de dou lucruri: şi c nu se vaă ă ă ă ă mai întoarce şi c p rin ii ei, chiar dac li s-ar fi aruncat la picioare, nu-ă ă ţ ăi vor ierta niciodat purtarea. Toate acestea mi-au fost de ajuns pentruă a-mi ese povestea. Singur v-a i prins s duce i scrisoare în care îiţ ţ ă ţ spuneam lui Saint-Surin ce s fac şi în care îi d deam de veste şiă ă ă despre ciudata întâlnire a unui frate pe care nu l-aş fi cunoscut niciodat dac nu mi s-ar fi prezentat şi despre speran a îndr zneaă ă ţ ă ţă c -l voi pune s -mi fac jocul fă ă ă ăr s -şi dea seama, pentru a ne puteaă ă recâştiga norocul.

Saint-Surin mi-a r spuns prin dumneavoastr , iar de atunci, f ră ă ă ă ştirea voastr , n-am încetat s ne scriem, iar uneori chiar s ne vedemă ă ă în tain . V aduce i aminte de rezultatele proaste de la Duperrier. Nuă ă ţ m-am împotrivit acestor demersuri, de care nu m temeam şi care,ă f cându-v cuă ă noştin cu Saint-Surin puteau s v trezeasc interesulţă ă ă ă fa de iubitul pe care aveam de gând s -l apropii de noi. Mi-a i doveditţă ă ţ iubire... v-a i jertfit pentru mine. Toate acestea se potriveau de minuneţ cu dorin a pe care o aveam s -mi c de i în plas , a i v zut cum amţ ă ă ţ ă ţ ă r spuns şi acum v pute i da seama, Dorgeville, cât de mult m-auă ă ţ împiedicat rela iile care m legau de dumneavoastr s închei oţ ă ă ă c s torie care mi-ar fi înt rit atât de bine toate planurile... care m-ar fiă ă ă scos din dec dere, dispre , din mizerie şi caă ţ re, continuându-mi crimele, m-ar fi dus într-un inut îndep rtat de al nosţ ă tru, bogat ... şi în sfârşit,ă so ie a iubitului meu. Cerul s-a împotrivit. Resţ tul îl şti i şi vede i cumţ ţ sunt pedepsit din cauza greşelilor mele... V ve i descotorosi de ună ă ţ monstru care trebuie c v este dezgust tor... de o tică ă ă ăloas care nu aă încetat s v am geasc ... şi care, chiar gustând în bra ele voastreă ă ă ă ţ pl ceri incestuoase, nu înceta ca în fiecare zi s i se dea acestuiă ă monstru din clipa în care prea multa voastr mil l-a adus nes buit deă ă ă aproape de noi.

Urâ i-m , Dorgeville..., o merit..., dispre ui i-m , v îndemn... darţ ă ţ ţ ă ă mâine, când ve i vedea de la castel fl c rile care vor arde oţ ă ă

nenorocit ... care v-a înşelat cu atâta cruzime... care în curând v-ar fiă curmat firul zilelor... cel pu in nu-mi lua i mângâierea de a crede c vorţ ţ ă c dea câteva laă crimi din aceast inim sim itoare înc deschisă ă ţ ă ă nefericirilor mele şi c v ve i reaminti poate c , fiind sora voastr ,ă ă ţ ă ă înainte de a fi devenit pacostea şi fr mântarea vie ii voastre, nuă ţ trebuie s pierd într-o clip drepturile pe caă ă re naşterea mi le d la milaă voastr ".ă

Neruşinata creatur nu se înşela; ea f cuse s tac inimaă ă ă ă nefericitului Dorgeville care în timpul acestei poveşti, se topea de plâns.

"Nu plânge i, Dorgeville, nu plânge i, spuse ea... Nu, greşescţ ţ cerându-v lacrimi, nu le merit de fel, şi pentru c ave i bun tatea să ă ţ ă ă nu vi le st pâni i pe ale voastre îng dui i-mi, pentru a vi le seca, ca înă ţ ă ţ aceast cliă p s nu v amintesc decât greşelile mele. Arunca i-v ochiiă ă ă ţ ă asupra p că ătoasei care v vorbeşte, vede i în ea cea mai tic loasă ţ ă ă înl n uire a tuturor ciumelor şi, în loc de a o plânge, v ve iă ţ ă ţ cutremura..."

Cu aceste vorbe, Virginie se ridic : Haide i, domnule, îi spune eaă ţ hotărât ofi erului, haide i s d m acestui inut exemplul pe care îlă ţ ţ ă ă ţ aşteapt de la moartea mea. Fie ca v zând-o toate celelalte femei să ă ă afle unde duc uitarea îndatoririlor şi p r sirea Domnului".ă ă

Coborând treptele care d deau în curte, ea îşi ceru fiul. Dorgeville,ă din pricina inimii nobile şi m rinimoase a c ruia acest copil era educată ă cu cea mai mare grij , n-a socotit c trebuie s -i resping această ă ă ă ă mângâiere. Aceast f ptur vrednic de mil este adus . Ea îl ia, îlă ă ă ă ă ă strânge la piept, îl s rut ... apoi stingând de îndat sentimentele deă ă ă blânde e care, înmuinţ du-i sufletul, ar fi l sat-o poate cuprins cu preaă ă mult putere de groz via în care se g sea, îşi gâtuie nenorocitul copilă ă ă cu propriile sale mâini. "Du-te, zice ea, aruncându-l, nu merit s veziă ă lumina zilei pentru a cunoaşte numai nelegiuirea, ruşinea şi nenorocul. Fie ca pe p mânt s nu mai r mân nici urm din greşelile mele, iar tuă ă ă ă ă s -mi fii ultima victim ." Cu aceste voră ă be, tic loasa se suie în tr suraă ă jandarmilor, iar Saint-Surin, înl n uit, o urmeaz c lare. A doua zi,ă ţ ă ă seara, la cinci ceasuri, cele dou mizerabile f ptă ă uri pierir în mijloculă chinurilor groaznice ale mâniei Cerului şi dreptă ii oamenilor.ţ

Cât îl priveşte pe Dorgeville, dup o boal grea îşi împ r i avereaă ă ă ţ unor case de caritate, p r si Poitou şi se retrase la o m n stireă ă ă ă trapist , unde şi muri dup doi ani, f r a fi putut s distrug în el, înă ă ă ă ă ă ciuda unor atât de îngrozitoare pilde, nici sentimentele de binefacere şi de mil care alc tuiau frumosul s u suflet, nici prea multa iubire deă ă ă care s-a topit pân la ultiă mul suspin pentru nenorocita femeie... devenit ruşinea vie ii şi singura pricin a mor ii sale.ă ţ ă ţ

O, voi, cei care citi i aceast poveste, fie ca ea s v umple cuţ ă ă ă datoria pe care o avem de a ne respecta toate sfintele îndatoriri, de care niciodat nu te îndep rtezi f r s mergi la pierzanie. Dac ,ă ă ă ă ă ă st pâni i de remuşcarea ce se face sim it când frâiele se rup, am aveaă ţ ţ ă

puterea s ne oprim, nicioă dat drepturile virtu ii nu vor fi zdrobite peă ţ de-a-ntregul. Dar s lbiciunea noastr ne pierde, sfaturi îngrozitoare neă ă corup, pilde primejdioase ne stric , toate primejdiile par a se risipi şiă v lul nu se rupe decât atunci când sabia drept ii vine în sfârşit să ăţ ă curme mersul greşelilor. Atunci, imboldul de a te sp şi devine cuă neputin de îndurat. Nu mai este timp, oamenilor le trebuie oţă r zbunare, iar cel care nu a ştiut decât le s fac r u, mai devreă ă ă ă me sau mai târziu trebuie s sfârşeasc prin a-i însp imânta.ă ă ă

CONTESA DE SANCERRE SAU RIVALA FIICEI SALE- POVESTE DE LA CURTEA BURGUNDIEI

Carol Temerarul, duce de Burgundia, duşmanul veşnic al lui Ludovic al XI-lea, mereu ocupat cu planurile sale de r zbunare şiă ambi ie, avea în suit aproape to i cavalerii st rilor sale, iar to i în jurulţ ă ţ ă ţ s u, pe malurile râului Somme, se îndeletniceau doar s înving sau să ă ă ă omoare demni de c petenia lor uitând sub flamuri dorul de patrie. Înă Burgundia, cur ile noţ bililor erau triste, castelele pustii. Nu-i mai vedeai str lucind, în minunateă le turniruri de la Dijon şi Autun, pe acei vajnici cavaleri care odinioar le f ceau vestite, iar frumoasele p r site, înă ă ă ă lipsa acestora, se del saser chiar şi de grija de a mai place cuiva.ă ă Frem tând de team pentru zilele acestor iubi i r zboinici, numai grijiă ă ţ ă şi nelinişti vedeai pe frun ile lor lumiţ noase, alt dat însufle ite deă ă ţ mândrie, când, în mijlocul arenei, atâ ia viteji îşi puneau la b taieţ ă pentru doamnele lor şi îndemânarea şi curajul.

Urmându-şi prin ul la oaste, mergând s -şi dovedeasc râvna şiţ ă ă credin a, contele de Sancerre, unul dintre cei mai destoinici generali aiţ lui Carol, îşi pov uise nevasta s nu precupe easc nimic pentruăţ ă ţ ă educarea fiicei lor Amélie, precum şi s lase, f r a se nelinişti, să ă ă ă creasc patima blând pe care aceast tân r o avea pentruă ă ă ă ă castelanul de la Monrevel, care o adora înc din copil rie şi a c ruiaă ă ă urma s fie într-o bun zi. Monă ă revel, în vârst de dou zeci şi patru deă ă ani, care f cuse deja câteva campaă nii sub ochii ducelui ob inuse, înţ vederea acestei c s torii, permisiunea de a r mâne în Burgundia,ă ă ă inându-se seama de aceast însur toare, iar suţ ă ă fletul s u tân r aveaă ă

nevoie de toat dragostea care îl înfl c ra ca s nu se nec jeasc dină ă ă ă ă ă pricina întârzierilor pe care aceste învoieli le provocau faptelor sale de arme. Dar Monrevel, cel mai frumos cavaler al secolului s u, cel maiă dr gu şi viteaz, ştia s iubeasc tot aşa cum ştia s înving . R să ţ ă ă ă ă ă fă atţ de Gra ii şi de Zeul r zboiului, îi r pea acestuia ceea ce al ii îi cereau şiţ ă ă ţ se încorona rând pe rând şi cu laurii cu care îl r sf a Bellona şi cu miră ăţ -tul cu care Amor îl încununa. Ei, şi cine merita mai mult ca Amélie clipele pe care Monrevel i le fura lui Marte? Celui care ar dori s oă descrie îi scap din mân pana... Într-adev r, cum s schi ezi mijloculă ă ă ă ţ

sub ire şi uşor a c rui fiecare ml diere este plin de încântare, chipulţ ă ă ă fin şi scump a c rui fiecare tr s tur este un sentiment. Dar ce deă ă ă ă virtu i înfrumuse au şi mai mult aceast f ptur cereasc , aflat abiaţ ţ ă ă ă ă ă în al patrulea s u lustru!... Neă vinov ia, omenia... dragostea pentruăţ p rin i... În sfârşit, era cu neputin s spui cu ce te atr gea Amélie,ă ţ ţă ă ă mai mult: cu însuşirile sufletului sau cu frumuse ea chipului s u?ţ ă

Dar, vai, cum era cu putin ca o astfel de fiic s fi v zut luminaţă ă ă ă zilei la pieptul unei mame atât de crude şi cu o fire atât de primejdioas ? Sub un chip înc frumos, sub tr s turi nobile şi m re e,ă ă ă ă ă ţ Contesa de Sancerre ascundea un suflet pizmaş, poruncitor, duşm nosă şi capabil, într-un cuvânt, de toate crimele c tre care astfel de patimiă te pot târî.

Mult prea vestit la curtea burgund prin dezl n uirea purt rilor şiă ă ă ţ ă prin intrigi amoroase, erau pu ine motivele de triste e cu care s nu-şiţ ţ ă fi copleşit b rbatul.ă

Nu f r invidie vedea o astfel de mam cum, sub ochii s i,ă ă ă ă frumuse ea fiicei sale sporeşte şi nu f r un necaz ascuns îl ştia peţ ă ă Monrevel îndr gosă tit. Tot ce putuse face pân aici a fost s impună ă ă t cere sentimentelor pe care tân ra le avea fa de Monrevel şi, înă ă ţă ciuda dorin elor contelui, întotţ deauna şi-a silit fiica s nu m rturisească ă ă ceea ce sim ea fa de so ul pe care i-l h r zise tat l s u. Acesteiţ ţă ţ ă ă ă ă femei îi p rea c , arzând ca ea în stră ă ăfundul inimii pentru iubitul fiicei sale, era pentru sine cel pu in o mângâţ iere s -l împiedice pe acest iubită s afle de dragostea care pe ea o jignea. Dar dac îi constrângea luiă ă Amélie dorin ele, era nevoie s se poarte cu aţ ă ceeaşi violen şi cu aleţă sale, iar ochii s i de mult vreme îi spuseser totul lui Monrevel, dacă ă ă ă acest r zboinic ar fi vrut s -i asculte... dac nu ar fi crezut c o altă ă ă ă ă dragoste decât cea a lui Amélie ar fi devenit pentru el mai degrab oă sudalm decât o fericire.ă

De o lun , din porunca so ului, contesa îl primea la castelul s u peă ţ ă tân rul Monrevel, f r ca, în acest r stimp, s fi folosit vreo clip laă ă ă ă ă ă altceva decât la umbrirea sentimentelor fetei sale şi la poleirea alor sale. Dar, deşi Amélie t cea, deşi se stapânea, Monrevel b nuia că ă ă rânduielile contesei de Sancerre nu erau pe placul acestei frumoase fete şi îndr znea s cread c doar cu durere ar fi v zut Amélie peă ă ă ă ă altcineva care s dobândeasc sperană ă a c într-o bun zi va fi a sa.ţ ă ă

"Cum vine asta, Amélie, spunea Monrevel frumoasei sale iubite, în-tr-una dintre acele scurte clipe în care nu era urm rit de privirileă geloase ale D-nei de Sancerre, cum este cu putin c , cu toatţă ă ă f g duiala c vom fi într-o zi unul al celuilalt, nu vi se îng duie s -miă ă ă ă ă spune i dac acest plan v nec jeşte sau dac pot fi fericit c v esteţ ă ă ă ă ă ă pe plac? Ei, asta-i! Se împotriveşte mama voastr ca iubitul, care nu seă gândeşte decât cum s merite s v fac fericit , s poat afla dacă ă ă ă ă ă ă ă poate s cear aşa ceva!"ă ă

Dar Amélie, mul umindu-se s -l priveasc dr g stos pe Monrevel,ţ ă ă ă ă suspina şi se al tur mamei sale de care ştia prea bine c trebuie s seă ă ă ă

team dac vreodat tr irile inimii sale ar fi îndr znit s -i apar peă ă ă ă ă ă ă buze.

Astfel st teau lucrurile, când o ştafet sosi la Sancerre şi aduseă ă vestea mor ii contelui sub zidurile cet ii Beauvais, chiar în ziuaţ ăţ ridic rii asediuă lui. Lucenal, unul dintre cavalerii generalului, aduse plângând aceast trist veste la care se ad uga o scrisoare a duceluiă ă ă de Burgundia pentru contes . Îşi cerea iertare pentru c necazurile nu-iă ă îng duiau s se în eleaă ă ţ g asupra desp gubirilor pe care credea c i leă ă ă datoreaz şi îi poruncea în chip deosebit s urmeze inten iile so uluiă ă ţ ţ s u în ce privea unirea pe care generalul o dorise între fiica sa şiă Monrevel. S gr beasc aceast cununie şi, dup cincisprezece zile, să ă ă ă ă ă i-l trimit pe tân rul erou fiindc în starea în care se g sea nu se puteaă ă ă ă lipsi din rândurile armatei sale de un luptător atât de viteaz ca Monrevel.

Contesa îmbr c doliul şi nu spuse nim nui despre pove ele luiă ă ă ţ Carol. Erau mult prea împotriva dorin elor sale pentru a mai suflaţ vreun cuvânt. Îi d du drumul lui Lucenal şi îi ceru mai mult ca oricândă fiicei sale s -şi ascund sentimentele, s şi le în buşe chiar, întrucâtă ă ă ă nici un fel de împrejur ri nu mai constrângeau la o cununie... care deă acum nu se va mai face nicicând.

Cu aceasta, geloasa contes v zându-se despov rat de piedicileă ă ă ă care se împotriveau sentimentelor sale dezl n uite pentru iubitul fiiceiă ţ sale, nu-şi mai v zu decât de mijloacele cu care s -l r ceasc peă ă ă ă tân rul casteă lan pentru Amélie şi s -l înfl c reze pentru ea.ă ă ă

Primele sale uneltiri au fost s pun mâna pe toate scrisorile peă ă care Monrevel le-ar fi putut trimite c tre armata lui Carol şi s -l re ină ă ţ ă la ea, a â ându-i iubirea, l sându-i un fel de speran îndep rtat careţ ţ ă ţă ă ă stârnit f r încetare, l-ar fi r pit de-a binelea pe m sur ce l-ar fiă ă ă ă ă ă întristat; apoi, s se foloseasc de starea în care urma s -i aducă ă ă ă sufletul pentru a-l îmb ta pu in câte pu in în privin a sa, închipuindu-şiă ţ ţ ţ prea bine, ca o femeie îndemânatic ce era, c ciuda îi va aduce ceeaă ă ce dragostea nu-i va putea câştiga.

Încredin at c nici un fel de scrisoare nu va ieşi din castel f r s -ţ ă ă ă ă ăi fie adus , contesa r spândi tot felul de zvonuri neadev rate. Spuseă ă ă tuturor şi pe înfundate, chiar castelanului de Monrevel c ducele Carolă Temerarul, vestindu-i moartea so ului s u îi poruncea s -şi dea fataţ ă ă dup seniorul de Salins c ruia îi trimitea vorb s vin s încheieă ă ă ă ă ă aceast c s torie la Sană ă ă cerre. F când o mare tain din asta, ea îi maiă ă spuse lui Monrevel c aceasă ta cu siguran c nu o va sup ra peţă ă ă Amélie care de cinci ani ofta pentru Salins. Împlântând astfel pumnalul în inima lui Monrevel, îşi chem fiica şi îi spuse c tot ceea ce f cea nuă ă ă era decât cu scopul de a-l desprinde pe castelan de ea, c o sf tuia să ă ă sprijine acest plan fiindc nu dorea câtuşi de pu in înso irea lor, şi c ,ă ţ ţ ă acestea spuse, era mai bine s se foloseasc de un asemenea pretextă ă decât o desp r ire neîntemeiat . Iubita sa fiic s nu mai fie nefericită ţ ă ă ă ă pentru c îi promitea în schimbul acestei renun ri lesnicioaseă ţă

libertatea oric rei alte alegeri îi va fi pe plac.ăAuzind astfel de porunci nemiloase, Amélie a vrut s -şiă

st pâneasc lacrimile, îns , natura, mai puternic decât b garea deă ă ă ă ă seam , o f cu s cad în genunchi în fa a contesei: o implora pe tot ceă ă ă ă ţ avea mai scump s nu o despart de Monrevel, s îndeplinească ă ă ă n zuin ele unui tat pe care îl iubise foarte mult şi pe care îl plângeaă ţ ă plin de am r ciune.ă ă ă

Nu a fost lacrim v rsat de aceast fat deosebit care s fiă ă ă ă ă ă ă c zut pe inima mamei sale.ă

"Ei acum, zise contesa, încercând s se înfrâneze pentru a puteaă cunoaşte mai bine sentimentele fiicei sale, aceast patim vă ă ă copleşteşte pân într-acolo încât nu pute i s face i un sacrificiu? Şiă ţ ă ţ dac iubitul vostru i-ar fi împ rt şit tatei soarta, dac ar fi trebuit s -lă ă ă ă ă plânge i şi pe el?...ţ

- O, doamn , nu-mi da i o idee atât de pustiitoare. Dac Monrevelă ţ ă ar fi pierit, l-aş fi urmat de aproape, îns nu v îndoi i c tata îmi esteă ă ţ ă cel mai drag, iar durerea c l-am pierdut ar fi fost veşnic dac n-aş fiă ă ă sperat c înă tr-o zi îmi voi vedea lacrimile şterse de mâna so ului peţ care mi-l h ră ăzise. Numai şi numai pentru acest so m-am p strat.ţ ă Numai din cauza lui am dep şit dezn dejdea în care m-a pr v lită ă ă ă vestea îngrozitoare pe care tocmai am aflat-o. Dori i deci, cu atâteaţ vorbe aspre, s -mi sfâşia i şi iniă ţ ma?

- Ei bine, zise contesa care sim ise c violen a nu va reuşi decât sţ ă ţ ă o z d rasc pe cea pe care şiretlicul s u o silea s o ocroteasc , atunciă ă ă ă ă ă preface i-v aşa cum v spun dac nu pute i s v st pâni i şi spune i-iţ ă ă ă ţ ă ă ă ţ ţ lui Monrevel c -l iubi i pe Salins: astfel ve i afla dac v este cuă ţ ţ ă ă adev rat creă dincios. Adev ratul chip de a- i cunoaşte iubitul este s -iă ţ ă dai o pricin de gelozie. Dac Monrevel se umple de ciud şi dac vă ă ă ă ă p r seşte, nu v ve i sim i uşurat recunoscând c iubindu-l a i fostă ă ă ţ ţ ă ă ţ tras pe sfoar .ă ă

- Şi dac patima i se înte eşteă ţ ?- Atunci e cu putin s m înclin. Nu şti i c ave i toate drepturileţă ă ă ţ ă ţ

asupra sufletului meu?"Şi blânda Amélie, împ cat de aceste ultime vorbe, nu mai prididiă ă

s acopere cu s rut ri mâinile celei ce o tr da, ale celei care, la urmaă ă ă ă urmelor, o privea ca pe duşmanca sa de moarte... ale celei care, în sfârşit, pref cându-se c alin inima zbuciumat a fetei sale, nutrea laă ă ă ă pieptul s u numai ur şi planuri îngrozitoare de r zbunare.ă ă ă

Cu toate astea, Amélie prinde s fac tot ceea ce i se cere. Nuă ă numai c promite c se va preface a-l iubi pe Salins, ci şi c se va slujiă ă ă de asta pentru a-i pune inima lui Monrevel la cele din urm încerc ri,ă ă cu condi ia ca mama sa s nu împing lucrurile prea departe şi s leţ ă ă ă pun cap t de îndat ce se vor fi convins de statornicia şi de dragosteaă ă ă castelanului. D-na de Sancerre promite orice, iar câteva zile mai târziu îi spune lui Monrevel c i se pare neobişnuit c , lipsindu-i orice putină ă ţă de a mai spera s -i aă par in fiicei sale, binevoieşte s stea retras atâtţ ă ă

de mult vreme în Bură gundia pe când toat provincia este sub flamuraă lui Carol. Şi, spunând acestea, îi d voie cu îndemânare s citească ă ă ultimele rânduri ale ducelui, care, dup cum am citit deja, spuneam:ă "Mi-l ve i trimite pe Monrevel penţ tru c , în starea în care m g sesc,ă ă ă nu m mai pot lipsi mult timp de un astfel de viteaz". Îns contesa seă ă p zi bine s -i arate mai mult de atât.ă ă

"Dar cum, doamn , spuse castelanul cu disperare, este deciă adev rat c m jertfi i. Este deci sigur c sunt silit s p r sescă ă ă ţ ă ă ă ă minunatele planuri care-mi f ceau toat vraja vie ii?ă ă ţ

- De fapt, Monrevel, înf ptuirea lor nu ar fi adus decât nefericire.ă Cineva ca dumneavoastr trebuie s iubeasc o necredincioas ? Dacă ă ă ă ă vreodat Amélie v-a îng duit s spera i, v-a înşelat cu siguran ,ă ă ă ţ ţă iubirea sa pentru Salins fiind mult prea adev rat .ă ă

- Vai, doamn , spune tân rul nostru erou, l sând s -i scape câtevaă ă ă ă lacrimi, bine, nu ar fi trebuit s cred c Amélie m iubeşte, dar cum aşă ă ă fi putut s cred c îl iubea pe un altul?...ă ă

Şi trecând cu repeziciune de la durere la disperare:"Nu, zise el furios..., nu, s nu-şi închipuie c poate profita deă ă

naivitatea mea. E mai presus de puterile mele s îndur astfel de jigniri.ă Şi fiindc îi displac, pentru c nu mai am a m teme de nimic, de ce s -ă ă ă ămi pun stavil r zbun rii?... M duc s -l caut pe Salins. M duc s -lă ă ă ă ă ă ă caut pân la cap tul p mântului pe acest potrivnic care m jignieşte şiă ă ă ă pe care îl ur sc, via a sa îmi va da socoteala pentru insulte sau mi-oă ţ voi pierde pe a mea sub loviturile sale.

- Nu, Monrevel, strig contesa, nu, prevederea nu-mi îng duie să ă ă îndur astfel de lucruri. Mai bine zbura i înd r t la Carol, dac îndr zni iţ ă ă ă ă ţ s pune i la cale aşa ceva, c ci îl aştept peste câteva zile pe Salins şiă ţ ă va trebui s m împotrivesc întâlnirii voastre în casa mea. Cel pu in câtă ă ţ timp, continu contesa un pic silit , ve i fi o primejdie pentru el, prină ă ţ victoria sigur pe care o ve i dobândi asupra sentimentelor voastre. O,ă ţ Monrevel... dac v-a i fi ales pe altcineva... f r a v mai socoti deă ţ ă ă ă temut în castelul meu, eu aş fi fost prima care s v cear s sta i cuă ă ă ă ţ noi cât mai mult..."

Şi continu de îndat , aruncând asupra castelanului priviriă ă înfl c raă ă te:

"Şi apoi, cum! Numai Amélie este prin preajm , numai ea poateă pretinde fericirea de a v fi pe plac? Cât de pu in cunoaşte i inimileă ţ ţ care v înconjoar , dac doar pe a sa o b nui i în stare s fi sim it câtă ă ă ă ţ ă ţ pre ui i! Puţ ţ te i presupune c în inima unui copil exist un sentimentţ ă ă zdrav n? Ştim oare ce gândeşte el? Ştim oare ce iubesc la vârsta lor?ă Crede i-m , Monţ ă revel, trebuie un pic mai mult experien pentru a ştiă ţă s iubeşti bine. O ademenire este o cucerire? S triumfi în fa a celuiă ă ţ care nu ştie s se apeă re?... Ah, oare victoria nu este şi mai m gulitoareă atunci când elul atacuţ lui, cunoscând toate tertipurile care îl pot face sc pat nu v pune, totuşi, împotriv decât inima şi mai mult se lasă ă ă ă decât se împotriveşte?

- O, doamn , o întrerupe castelanul, care vedea prea bine undeă dorea s ajung contesa. Habar n-am care sunt însuşirile de care eă ă nevoie pentru a fi în stare s iubeşti cum se cuvine. Dar ceea ce ştiuă prea bine este c doar Amélie le are pe toate cele care sunt în stare să ă m fac s o iubesc şi c numai pe ea o voi îndr gi pe lumea asta.ă ă ă ă ă

- Atunci, v deplâng, continu D-na de Sancerre cu acreal .ă ă ă Fiindc nu numai c nu v iubeşte, dar fiindc sunt sigur de această ă ă ă ă ă stare neclintit a sufletului vostru, m v d silit s v despart pentruă ă ă ă ă ă totdeauna".

Şi spunând acestea, pe loc îl p r seşte pe castelan. Ar fi cuă ă neputin s descriu starea lui Monrevel, rând pe rând sfâşiat deţă ă durere, prad neă liniştii, geloziei, r zbun rii. Nu mai ştia c rui sentimentă ă ă s i se încredină eze cu mai mult însufle ire într-atât de zguduit era deţ ă ţ fiecare dintre ele. În cele din urm , se repede la picioarele luiă Amélie...

"O, f ptur pe care nici o clip nu am încetat s v iubesc, strig elă ă ă ă ă ă înl crimat... Trebuie s cred aşa ceva?... M înşela i!... Un altul v vaă ă ă ţ ă face fericit ... Un altul îmi va r pi singurul lucru pentru care aş fi dată ă tot p mântul dac l-aş fi avut... Amélie.... Amélie! S fie adev rat c -miă ă ă ă ă sunte i necredincioas şi c ve i fi a lui Salins?ţ ă ă ţ

- Sunt sup rat c vi s-a spus asta, Monrevel, r spunse Amélie,ă ă ă ă hot rât s -şi asculte mama, şi pentru a nu-l am rî dar şi pentru a aflaă ă ă ă dac acesta o iubea cu adev rat. Dar dac ast zi aceast tain grea v-ă ă ă ă ă ăa fost dezv luit , nu v merit dojenile amare; dac niciodat nu v-amă ă ă ă ă l sat s n d jdui i, cum pute i s m învinui i c v înşel?ă ă ă ă ţ ţ ă ă ţ ă ă

- E mult prea adev rat, f ptur rece, m rturisesc c da. Niciodată ă ă ă ă ă nu mi-a fost cu putin s strecor în sufletul vostru nici cea maiţă ă pl pând scânteie din focul care-i mistuia pe al meu. Şi pentru c oă ă ă clip v-am judeă cat dup inima mea, am îndr znit s v b nuiesc de oă ă ă ă ă greşeal care nu e decât urmarea iubirii. Chiar niciodat n-a i sim ită ă ţ ţ nimic pentru mine, Amélie? Ei bine, atunci înseamn c nu m înşela i,ă ă ă ţ c nu m sacrifica i, în schimb, îmi dispre ui i dragostea..., m face iă ă ţ ţ ţ ă ţ cel mai nenorocit dintre oameni.

- Într-adev r, Monrevel, îmi este greu s în eleg cum e cu putină ă ţ ţă s cheltui i atâta înfl c rare în deplin necunoştin .ă ţ ă ă ă ţă

- Cum adic , nu trebuia s ne însur m?ă ă ă- Asta se dorea: dar este aceasta pricina pentru care s o fi vrut şiă

eu? Inimile noastre fac ce le spun p rin ii noştri?ă ţ- Deci, v-am f cut nefericit !ă ă- La ceasul c s toriei v-aş fi l sat s -mi citi i în suflet şi atunci nuă ă ă ă ţ

m-a i fi silit.ţ- O, Cerule! Aceasta mi-e, deci, sentin a! Trebuie v v p r sesc,ţ ă ă ă ă

trebuie s m îndep rtez şi dumneavoastr sunte i cea care sfâşia iă ă ă ă ţ ţ dup plac inima celui care ar fi vrut s v iubeasc f r încetare. Eiă ă ă ă ă ă bine, vicleano, voi fugi de dumneavoastr . Plec s caut al turi deă ă ă prin ul meu mijloace grabnice de a fugi şi mai bine de dumneavoastr .ţ ă Şi, disperat c v-am pieră dut, m duc s mor al turi de el, pe câmpul deă ă ă

onoare".Cu aceste vorbe, Monrevel ieşi, iar trista Amélie care se chinuise

grozav pentru a se supune dorin elor mamei sale, despov rat , seţ ă ă pr buşi în lacrimi de îndat ce a r mas singur .ă ă ă ă

"O, tu, cel pe care te iubesc nespus, oare ce crezi tu despre Amélie? Cu ce sentimente le înlocuieşti tu acum în inim pe cele cuă care îmi r să pl teai ardoarea? Cum m dojeneşti, f r îndoial , şi cât deă ă ă ă ă mult o merit . E adev rat, niciodat nu i-am m rturisit iubirea mea...ă ă ă ţ ă dar câte î i d deau de în eles ochii mei. Şi dac , din chibzuin , încţ ă ţ ă ţă ă nu- i m rturiseam nimic, nu înseamn c într-o bun zi nu aş fi avutţ ă ă ă ă bucuria s-o fac... O, Monrevel!... Monrevel, ce chin pentru o îndr gostit care nu îndr zneşte s -şi m rturiseasc pojarul celui careă ă ă ă ă ă este cel mai nimerit s i-l înte easc ... caă ţ ă re este silit s se prefac ...,ă ă ă s înlocuiasc prin nep sare sim mintele de care este sfâşiat ".ă ă ă ţă ă

Contesa o surprinse pe Amélie în aceast împrejurareă copleşitoare.

"Am f cut cum a i dorit, doamn , îi spuse ea. Castelanul esteă ţ ă îndurerat. Ce mai dori i?ţ

- Vreau s merge i mai departe cu am girea, zise D-na deă ţ ă Sancerre, vreau s v d cât de mult este legat de dumneavoastră ă ă Monrevel... Asculta i-m , fata mea, castelanul nu-şi cunoaşteţ ă potrivnicul... Clotilde, servitoarea mea cea mai drag , are o rud deă ă vârsta şi înf işarea lui Salins. Îi voi aduce la castel. Îl vom da drept celăţ pe care ne prefacem c îl iubi i de şase ani, dar nu va sta aici decât înă ţ tain , nu-l ve i vedea decât pe furiş şi ca şi cum a i face-o împotrivaă ţ ţ dorin ei mele..., Monrevel nu va avea decât b nuieli..., b nuieli pe careţ ă ă voi avea grij s i le înt resc şi atunci vom cump ni urm rile dragosteiă ă ă ă ă sale ajuns la disperare.ă

- Ei, doamn , la ce bun atâta pref c torie? r spunse Amélie. Nuă ă ă ă ă v mai îndoi i de sentimentele lui Monă ţ revel, tocmai mi-a adus cele mai tari dovezi, pe care le cred din tot sufletul meu.

- Trebuie s v m rturisesc, relu femeia aceea rea, urm rindu-şiă ă ă ă ă tot timpul planul s u josnic, c mi se scrie de la oaste c Monrevel eă ă ă departe de virtu ile unui cavaler viteaz şi demn... V-o spun cu durere,ţ îns curajul s u e pus la îndoial . Ducele se înşeal , o ştiu, dar fapteleă ă ă ă sunt mereu aceleaşi... la Montlhery a fost v zut dând bir cu fugi ii...ă ţ

- Ei, doamn , ip D-ra de Sancerre, el în stare de atâtaă ţ ă sl biciune!? S nu crede i asta, sunte i înşelat . El l-a ucis pe Brezé...ă ă ţ ţ ă El, s fug ..., aş fi sim it..., nu cred de fel... Nu, doamn , nu, a plecată ă ţ ă chiar de aici pentru a merge la acea lupt . I-a i îng duit s -mi s ruteă ţ ă ă ă mâna şi eu, cu aceeaşi mân , i-am prins la coif o panglic ... Îmi spuneaă ă c va fi neînfrânt. Îmi purta chipul în suflet, nu e în stare s -l fiă ă mânjit..., n-a f cut-o.ă

- Ştiu, zise contesa, c primele zvonuri au fost în folosul s u.ă ă Următoarele nu v-au mai fost spuse... Mareşalul nu a murit niciodată de mâna lui şi peste dou zeci de r zboinici l-au v zut pe Monrevelă ă ă

fugind... Dar ce mai conteaz , Amélie, înc o dovad , oricum nu vaă ă ă avea urm ri sângeroase vreodat , voi şti s o opresc la vreme... Dară ă ă dac Monrevel este un laş, a i dori s -i da i mâna? De altfel, gândi i-vă ţ ă ţ ţ ă c , într-o împrejurare unde doar bun voin a mea e totul, am dreptul să ă ţ ă v pun condi ii. Ducele se împotriă ţ veşte ca Monrevel s v devin acumă ă ă so , îl recheam . Dac , în ciuda tutuţ ă ă ror acestora, vreau mult s mă ă înclin dorin elor voastre, atunci trebuie s ceda i pu in şi alor mele.ţ ă ţ ţ

Sfârşind aceste vorbe, contesa ieşi, l sându-şi din nou fiicaă buimac .ă

"Monrevel un laş, îşi spunea Amélie plângând, asta nu o voi crede niciodat ... asta e cu neputin , m iubeşte... l-am v zut cu ochii mei laă ţă ă ă un turnir cum înfrunta primejdia şi, încredin at c îl voi r spl ti cu oţ ă ă ă privire, cum învingea tot ce-i ieşea în cale!... Privirile astea care îl încurajau, l-au urmat pe câmpiile Fran ei, eu eram mereu sub ale sale,ţ iar el sub ale mele s-a b tut. Iubitul meu e tot atât de viteaz pe cât deă mult m iubeşte. Aceste dou virtu i trebuie s alc tuiasc preaplinulă ă ţ ă ă ă unui suflet în care nimic necurat nu va p trunde vreodat ... Ce dac ,ă ă ă mama mi-o cere, o voi asculta,.., voi p stra t cerea. Îmi voi ascundeă ă inima de cel care o are în întregime, dar niciodat nu i-o voi b nui pe aă ă sa".

Mai multe zile trecut astfel, timp în care contesa îşi preg tiă ă vicleniile şi timp în care Amélie nu a încetat s sus in rolul care îiă ţ ă fusese impus, oricit de mult ar fi durut-o asta.

În sfârşit, D-na de Sancerre trimise vorb lui Monrevel s oă ă întâlneasc singur, deoarece avea ceva important s -i aduc laă ă ă cunoştin ... Iar acolo, se hot rî s dea totul în vileag, pentru a nu maiţă ă ă avea remuşc ri dac îmă ă potrivirea vicleanului ar fi împins-o la crime. "Cavalere, îi spuse ea, de îndat ce îl v zu intrând, ştiu cum trebuieă ă acum c suferi i atât de dispre ul fetei mele, cât şi de fericireaă ţ ţ potrivnicului vostru; azi, când comandantul vostru v cere şi v doreşteă ă al turi de sine, trebuie neap rat s g sesc o alt pricin pentruă ă ă ă ă ă prelugirea şederii voastre la Sancerre. M rturisi i-mi deci, f r ocol,ă ţ ă ă motivul care poate s v re in ... Oare s fie acelaşi..., Monrevel, cu celă ă ţ ă ă care m face şi pe mine s doresc, la rândul meu, s v p strez aici?ă ă ă ă ă "

Deşi de mai mult vreme tân rul r zboinic b nuise dragosteaă ă ă ă contesei, nu numai c nu i-o împ rt şise lui Amélie, ci, disperat c îiă ă ă ă d duse naştere, c uta s şi-o ascund lui însuşi. Încol it de întrebareaă ă ă ă ţ prea limpede pentru a-i fi îng duit s se înşele, r spunse roşind: ă ă ă

"Doamn , cunoaşte i lan urile care m opresc şi dac ve iă ţ ţ ă ă ţ încuviin a s le strânge i în loc de a le rupe, voi fi poate, cel mai fericitţ ă ţ dintre oameni..."

Fie din pref c torie, fie din mândrie, doamna de Sancerre luă ă ă acest r spuns caă pentru ea.

"Blând şi frumos prieten, îi spuse ea atunci atr gându-l aproape deă jil ul s u, aceste leg turi vor fi împletite când le ve i dori... Ah, deţ ă ă ţ mult vreme mi-au furat inima, îmi vor împodobi mâinile atunci când îiă

ve i fi ar tat dorin a. Azi iat -m dezlegat şi, dac doresc s -mi pierdţ ă ţ ă ă ă ă ă a doua oar libertatea, dumneavoastr trebuie s şti i prea bine cuă ă ă ţ cine..."

Când auzi asta, Monrevel se cutremur , iar contesa, care nu-lă sc pa din ochi, se d du prad cu furie patimilor focului s u,ă ă ă ă mustrându-i cu cele mai grele cuvinte nep sarea cu care întotdeauna îiă r spl tise înfl c rarea care o mistuia din pricina lui.ă ă ă ă

"Nerecunosc torule, cum puteai s te faci c nu bagi de seamă ă ă ă flac ra pe care ochii t i o aprindeau? Cum puteai s-o nesocoteşti,ă ă strig ea. Treă cea vreo zi a vie ii tale fragede în care eu s nu fi f cut sţ ă ă ă izbucneasc senă timentele pe care le dispre uieşti cu atâta obr znicie?ţ ă Se afl oare vreun caă valer la curtea lui Carol de care s -mi pese ca deă tine? Mândr de izbânzile tale, sim itoare la necazurile pe care le-aiă ţ avut, ai ales vreodat lauri care s nu fi fost împleti i de mâna mea? i-ă ă ţ Ţa alc tuit vreodat mintea vreun gând pe care eu s nu-l împ rt şescă ă ă ă ă pe loc? Sau inima vreun sentiment care s nu fie şi al meu? S rb torită ă ă ă oriunde, v zând toat Burgundia la picioarele mele, înconjurat deă ă ă suspin tori... îmb tat de miresme, toate dorin ele mele se îndreptauă ă ă ţ spre Monrevel, numai el le înlocuia, dispre uţ iam orice nu era el... Iar când te adoram, vicleanule?..., ochii t i se întoră ceau de la mine..., nebuneşte îndr gostit de un copil..., jertfindu-m aă ă ă cestei netrebnice rivale..., m-ai f cut s -mi ur sc îns şi fiica... Î i sim eam toateă ă ă ă ţ ţ mijloacele, unul nu era care s nu-mi str pung inima şi totuşi nu teă ă ă puteam urî... Dar acum ce mai speri?... M car din ciud s mi te dai,ă ă ă dac iubirea nu a putut-o face... Duşmanul t u e aici, mâine îl pot faceă ă s triă umfe: fiica mea m zoreşte. Ce speran i-a mai r mas? Ceă ţă ţ ă n dejde nebuă n înc te mai poate orbi?ă ă

- Cea de a merge la moarte, doamn , r spunse Monrevel, şi cea aă ă remuşc rii c am putut s dau naştere în dumneavoastr unoră ă ă ă sentimente pe care nu-mi st în putere s le împ rt şesc şi cea aă ă ă ă triste ii de a nu fi puţ tut face acelaşi lucru pentru singura f ptur careă ă va domni veşnic asupra inimii mele".

D-na de Sancerre se st pâni: dragostea, mândria, viclenia,ă r zbunarea o st pâneau într-atât încât a trebuit s se prefac din nou.ă ă ă ă Un suflet proasp t şi deschis s-ar fi l sat dus. O femeie r zbun toare şiă ă ă ă pref cut trebuia s foloseasc mult art , iar contesa o puse laă ă ă ă ă ă b taie.ă

"Cavalere, spuse ea, plin de o ciud ascuns , sunte i cel care,ă ă ă ţ pentru prima dat în via a mea, m face i s cunosc refuzul, ceea ce i-ă ţ ă ţ ăar mira pe potrivnicii voştri, iar pe mine nu mai pu in: nu, îmi voi faceţ dreptate... Voi fi mama voastr , cavalere... Cum aş putea aveaă neruşinarea s v cer mâă ă na?... Nu v mai stânjenesc. Monrevel, lasă fericitei mele rivale cinstea de a v lega de ea. Şi neputând s v fiuă ă ă so ie, v voi fi totuşi prieten . V ve i împotrivi? S lbaticule, îmi ve iţ ă ă ă ţ ă ţ pizmui acest titlu?

- Oh, doamn , ce bine reg sesc aici întreaga m rinimie a inimiiă ă ă

voastre, r spunse castelanul, dus de aceste aparen e înşel toare. Ah,ă ţ ă crede i-m , ad ug el, aruncându-se la picioarele contesei, crede i-mţ ă ă ă ţ ă c toate sim mintele inimii mele, cele care nu vor fi de dragoste, vor fiă ţă ale voastre pe vecie. Nu-mi voi afla pe lume prieten mai bun , îmi ve iă ă ţ fi deopotriv ocrotitoare şi mam şi v voi încredin a mereu toateă ă ă ţ clipele în care be ia inimii pentru Amélie nu m va intui la piciţ ă ţ oarele sale.

- Voi fi mândr de ce-mi mai r mâne, Monrevel, zise contesa ridiă ă -cându-l, tot ceea ce iubeşti este atât de prejos. Sentimente mai vii m-ar fi mişcat, f r îndoial , mai mult, dar dac nu mai trebuie să ă ă ă ă n zuiesc, m voi mul umi cu aceast prietenie cinstit pe care mi-oă ă ţ ă ă jura i şi la care v voi r spunde cu a mea... Asculta i, Monrevel, v voiţ ă ă ţ ă da pe loc o dovad a acestor sentimente pe care vi le jur: cunoaşte iă ţ dorin a pe care o am s fac s triumfe dragostea voastr şi s v inţ ă ă ă ă ă ţ mereu aproape de mine... Rivalul vostru se afl aici, nimic mai sigur: laă porunca dorin elor lui Carol, cum aş fi putut s -l împiedic s intre înţ ă ă castel? Tot ceea ce aş putea ob ine pentru dumneavoastr ... pentruţ ă dumneavoastr de ale c rui planuri el nu are haă ă bar, este c nu vaă ap rea decât travestit, aşa cum este acum, şi c se va întâlni cu fiicaă ă mea doar în tain . Ce hot râre a i vrea s lu m în aceste împrejur ri?ă ă ţ ă ă ă

- Aceea pe care care mi-o dicteaz inima, doamn . Singurul lucruă ă pe care în genunchi îndr znesc s vi-l cer este îng duin a de a mergeă ă ă ţ s -mi câştig st pâna de la potrivnicul meu, aşa cum onoarea o cere dină ă partea unul r zboinic ca mine.ă

- Hot rârea aceasta nu v va reuşi deloc, domnule, nu cunoaşte iă ă ţ omul cu care ave i de-a face: l-a i v zut vreodat în rândul m rimilor?ţ ţ ă ă ă Pentru prima dat în via a lui, Salins iese ruşinos din str fundulă ţ ă inutului s u pentru a se însura cu fiica mea. Nu în eleg cum de a pututţ ă ţ

Carol s -şi închipuie o asemenea alegere. O doreşte.., n-avem nimic deă spus. Dar, o spun înc o dat , Salins, tr d tor cunoscut, cu sigurană ă ă ă ţă nu se va bate... şi dac v ştie planurile, dac le afl din ceea ce face i,ă ă ă ă ţ oh, Monrevel, m cutremur pentru dumneavoastr ... S c ut m alte c iă ă ă ă ă ă şi s -i ascundem gândurile noastre... Da i-mi câteva zile r gaz s mă ţ ă ă ă gândesc şi apoi am s v împ rt şesc tot ce am f cut. În acest timpă ă ă ă ă r mâne i aici şi voi r spândi tot felul de zvonuri asupra pricinilor careă ţ ă v re in".ă ţ

Monrevel, prea bucuros de pu inul pe care îl ob inuse, neînchipuinţ ţ -du-şi c ar fi putut s fie înşelat, pentru c inima sa cinstit şi sensibilă ă ă ă ă nu cunoscuse vreodat ocolişuri, îmbr işeaz înc o dat genunchiiă ăţ ă ă ă contesei şi se retrage mai uşurat.

D-na de Sancerre profit de aceste clipe pentru a da poruncileă trebuincioase izbânzii perfidelor sale inten ii. Tân ra rud a Clotildeiţ ă ă adus pe furiş la castel, sub haina unui copil de cas , face astfel încâtă ă Monrevel nu se poate împiedica s nu-l vad . În acelaşi timp, patruă ă vale i necunoscu i se afl în cas , trecând drept slugile contelui deţ ţ ă ă Sancerre, reîntorşi acas dup moartea st pânului lor. Dar contesa areă ă ă

grij ca Monrevel s afle c aceşti str ini sunt din suita lui Salins. Dină ă ă ă acea clip , cavalerul abia mai poate s schimbe câteva vorbe cu iubitaă ă sa. Dac se duce la od ile sale, femeile nu-l îng duie. Dac încearc să ă ă ă ă ă i se al ture în parc, în gr din sau oriunde s-ar fl aflat, o z reşteă ă ă ă împreun cu rivalul s u: astfel de nenorociri sunt prea violente pentruă ă sufletul clocotitor al lui Monrevel. În pragul dezn dejdii, în sfârşit intră ă în vorb cu Amélie, pe care falsul Salins tocmai o p r sise.ă ă ă

"Vicleano, îi spuse el, f r a mai putea s se st pâneasc , mă ă ă ă ă ă dispre ui i deci într-atât încât vre i s înt ri i în fa a mea sinistraţ ţ ţ ă ă ţ ţ leg tur care ne va desp r i? Şi tocmai acum când nu mai ine decâtă ă ă ţ ţ de dumneavoastr când sunt pe cale s o câştig pe mama voastră ă ă pentru noi, numai de la dumneavoastr s vin , vai, lovitura care mă ă ă ă zdrobeşte?"

Amélie, înştiin at asupra lucirilor de speran pe care contesa i leţ ă ţă d duse lui Monrevel şi crezând c toate acestea vor putea serviă ă fericitului deznod mânt al scenei pe care era pus s o joace, Amélie,ă ă ă zic, continu s se prefac . Îi r spunde iubitului s u c el este singurulă ă ă ă ă ă în m sur s se lipseasc de durerosul spectacol care se pare c îlă ă ă ă ă sperie şi c ea este cea dintâi care îl sf tuieşte s mearg s uite,ă ă ă ă ă al turi de Bellona, toate tristeă ile pe care i le pricinuieşte dragostea:ţ îns , orice i-ar fi spus contesa se p zeşte s arate c ar pune laă ă ă ă îndoial vitejia iubitului s u. Amélie îl cuă ă noaşte prea bine pe Monrevel pentru a se îndoi de el. Ea îl iubeşte prea mult în adâncul inimii sale pentru a îndr zni m car o glum despre luă ă ă cruri atât de sfinte.

"Deci aşa, trebuie s v p r sesc, strig castelanul, stropind cu laă ă ă ă ă -crimi genunchii lui Amélie, pe care cuteaz s -i mai îmbr işeze o dat .ă ă ăţ ă Ave i t ria s mi-o porunci i! Ei bine, eu voi g si în suflet pe aceea de aţ ă ă ţ ă v da ascultare. Numai de-ar putea cunoaşte, fericitul muritor c ruiaă ă v las, pre ul a ceea ce îi cedez. Numai de v-ar face tot atât de fericită ţ ă pe cât merita i. Amélie, s -mi împ rt şi i norocirea voastr - esteţ ă ă ă ţ ă singurul lucru pe care vi-l cer şi voi fi mai pu in am rât atunci când vţ ă ă voi şti în sânul fericirii!"

Amélie nu putu auzi aceste ultime vorbe f r a se sim i pişcat ...ă ă ţ ă Lacrimi o tr dau f r voie şi atunci, strângând-o în bra e, Monrevelă ă ă ţ strig :ă

"Clip norocoas , am putut citi o p rere de r u în aceasta inim peă ă ă ă ă care am socotit-o a mea atâta timp! O, draga mea Amélie, deci nu-i adevărat c îl iubeşti pe Salins, dac îl plânge i pe Monrevel. Spune i-ă ă ţ ţmi ceva, Amélie, doar un cuvânt. Şi, oricare ar fi laşitatea animalului care v-a r pit, sau îl voi sili s se bat sau îl voi pedepsi şi pentruă ă ă pu in tatea curajului s u şi pentru îndr zneala de a fi ridicat ochii laţ ă ă ă dumneavoastr ".ă

Dar Amélie îşi revenise: amenin at s piard totul, sim ea preaţ ă ă ă ţ bine însemn tatea de a-şi jura partea sa pentru a îndr zni s o laseă ă ă vreo clip mai moale.ă

"Nu-mi voi ascunde lacrimile pe care le-a i v zut, cavalere, zise eaţ ă

cu t rie. Îns le-a i aflat r u pricina: o pornire de mil pentruă ă ţ ă ă dumneavoastr le-a slobozit, f r ca dragostea s aib vreun amestec.ă ă ă ă ă Obişnuit de mult timp s v v d, pot s fiu sup rat c v pierd, f ră ă ă ă ă ă ă ă ă ă ă ca niciun alt sentiment mai adânc decât cel al simplei prietenii s mă ă întristeze.

- O, cerule drept, spuse castelanul, îmi lua i chiar şi mângâierea,ţ care pentru o clip , îmi uşurase inima!... Amélie! Cât sunte i de crudă ţ ă cu cel care nu a greşit cu nimic altceva fa de dumneavoastr decâtţă ă prin a v iubi... deci doar milei îi datorez aceste lacrimi de care am fostă atât de victorios o clip ? Acesta este deci unicul sentiment la careă trebuie s m aştept din partea voastr ?..."ă ă ă

Cineva se apropia şi cei doi îndr gosti i ai noştri au fost sili i s seă ţ ţ ă despart . Unul, f r îndoial , în disperare. Iar cel lalt, cu sufletulă ă ă ă ă copleşit de durerea unei constrângeri atât de nemiloase..., îns totuşiă foarte uşurat c o întâmplare oarecare îl împiedicase s o mai in multă ă ţ ă timp aşa.

Din nou au mai trecut câteva zile, iar contesa a profitat pentru a-şi aşeza ultimele baterii, când Monrevel, revenind într-o sear din cap tulă ă grădinilor unde fusese mânat de melancolie, a fost atacat pe neaşteptate de patru b rba i care p reau c îi voiau via a. Curajul nu-lă ţ ă ă ţ p r si deloc înă ă tr-o atât de periculoas împrejurare, se ap r , îi alungă ă ă ă pe inamicii care nu-i dau r gaz... strig dup ajutor şi se despresoară ă ă ă cu sprijinul oamenilor contesei care soseşte de cum îl aud. Doamna de Sancerre c reia i se spune primejdia prin care trecuse..., vicleanaă Sancerre care ştia mai bine ca oricine altul din ce mâini pleca uneltirea, îl roag pe Monrevel s urce în od ile sale, înainte de a seă ă ă retrage.

"Doamn , îi spuse castelanul apropiindu-se... Nu ştiu cine sunt ceiă care îmi amenin zilele, dar n-aş fi crezut ca în castelul vostru sţă ă îndr ză neasc cineva s atace un cavaler neînarmat...ă ă

- Monrevel, îi r spunse contesa v zând limpede c era încă ă ă ă tulburat, mi-este cu neputin s v feresc de aceste primejdii, nu vţă ă ă ă pot ajuta decât s v ap ra i... Oamenii au zburat în ajutorul vostru, ceă ă ă ţ se putea mai mult decât atât?... Ave i de-a face cu un tr d tor, v-amţ ă ă spus-o. Degeaba ve i înţ trebuin a cu el toate procedeele de onoare: nuţ va r spunde la ele, iar zilele v vor fi tot în primejdie. F r îndoial , îlă ă ă ă ă doresc cât mai departe de mine, dar cum l-aş putea opri s stea aici peă cel pe care ducele de Burgundia vrea s -l primesc ca pe un ginere? Peă cel pe care, în sfârşit, fiica mea îl iubeşte şi de care este iubit . Fi i maiă ţ drept, cavalere, când şi eu suf r la fel de mult ca dumneavoastr .ă ă Cump ni i preocuparea pe care mi-o dau toate acestea, cu mul imeaă ţ ţ de fire care m leag de soarta voastr . Lovitura pleac de la Salins,ă ă ă ă nu m îndoiesc: a cercetat pricina pentru care v afla i aici, pe cândă ă ţ to i cavalerii sunt în preajma c peteniilor lor. Din nenorocire, dragosteaţ ă voastr este mult prea cunoscut şi o fi g sit el câteva mori neă ă ă fe-recate... Salins se r zbun şi, în elegând prea bine c îi este cuă ă ţ ă

neputin s se descotoroseasc de dumneavoastr altfel decât printr-ţă ă ă ăo crim , o să ăvârşeşte. V zând c a dat greş, o va reînnoi... O, blândă ă cavaler, m cutreă mur... m cutremur chiar mai mult caă dumneavoastr .ă

- Ei bine, doamn , r spunse castelanul, porunci i-i s lepedeă ă ţ ă aceast deghizare f r folos şi îng dui i-mi s -l atac astfel încât s -lă ă ă ă ţ ă ă silesc s -mi r spund ... Ei, ce nevoie are Salins s se mascheze, deă ă ă ă vreme ce se afl aici la ordinul suveranului s u, de vreme ce esteă ă însufle it de cea pentru care a venit şi ocrotit de c tre dumneavoastr ,ţ ă ă doamn ?ă

- De mine, cavalere? Nu m aşteptam la o asemenea insult ., dară ă nu conteaz , nu-i acum timpul s ne desluşim, voi da r spuns doară ă ă celor ce le-a i pretins; când voi termina de spus tot, ve i vedea dacţ ţ ă împ rt şesc comportarea fetei mele în aceast privin . M întreba iă ă ă ţă ă ţ de ce se travesteşte Salins. Mai întâi eu i-am cerut-o, ca s v ocrotescă ă şi, dac îşi urmeaz acest şiretlic, o face din fric pentru persoana sa:ă ă ă se teme de dumneavoastr , v ocoleşte, nu v atac decât peă ă ă ă ascuns... Vre i s consimt s v las s v bate i; fi i încredin at c nu oţ ă ă ă ă ă ţ ţ ţ ă va dori, Monrevel, v-am mai spus-o, iar dac v-a aflat planul, va faceă astfel încât nici eu nu voi mai putea r spună de de persoana voastr .ă Pozi ia mea fa de el este una în care mi-e cu neţ ţă putin chiar s -lţă ă mustru în leg tur cu ceea ce s-a întâmplat. Deci r zbuă ă ă narea este numai în mâinile voastre, ea v apar ine şi v deplâng dac nu ve i ştiă ţ ă ă ţ care este cea îndrept it dup tic loşia care a fost s vârşit . Oare cuăţ ă ă ă ă ă tr d torii trebuie respectate legile onoarei? Şi cum a i putea c uta alteă ă ţ ă c i decât acelea de care se serveşte şi el, cât vreme cu siguran că ă ţă ă nu va consim i la nici una dintre cele pe care valoarea voastr i le-arţ ă propune. Nu cumva ar trebui s -i trimite i şi vorb , cavalere? Şi deă ţ ă când via a unui laş este atât de pre ioas încât nu-i poate fi luat f rţ ţ ă ă ă ă lupt . Te m sori cu un om de onoare, îns pe cel care a vrut s - i iaă ă ă ă ţ via a îl ucizi. Exemplul st pânilor s v fie aici regul . Când mândria luiţ ă ă ă ă Carol de Burgundia, care ast zi ne conduce, a avut de ce s se plângă ă ă de ducele d'Orléans, l-a provocat la duel sau la ucis? Cea de a doua cale i s-a p rut mai sigur , a aleă ă s-o şi, la Mohtereau, a fost apoi rândul s u, când Delfinul a avut de ce se plânge. Nu eşti cavaler nici mai pu ină ţ cinstit, nici mai pu in valoros din cauz c te descotoroseşti de unţ ă ă viclean care vrea s - i ia via a... Da, Monă ţ ţ revel, da, vreau ca fata mea s fie a voastr , vreau s o ave i oricare ar fi pre ul. Nu cerceta iă ă ă ţ ţ ţ sentimentul care m face s doresc s v am al turi de mine; f ră ă ă ă ă ă ă îndoial c voi roşi... şi inima asta r u lecuit ... Nu conteaz . Îmi ve i fiă ă ă ă ă ţ ginere, cavalere, ve i fi. Vreau s v v d fericit chiar şi pe cheltuţ ă ă ă iala nenorocii mele... Şi acum îndr zni i s -mi spune i c îl ocrotesc pe Saă ţ ă ţ ă -lins, îndr zni i, blând prieten şi voi avea dreptul cel pu in s vă ţ ţ ă ă socotesc nedrept dac pân acum v-a i înşelat asupra bun t ii mele". ă ă ţ ă ăţ

Monrevel, îmblânzit, se arunc la picioarele contesei, îi cere iertareă pentru c a judecat-o greşit... Dar s -l asasineze pe Salins îi pare oă ă

crim peste puterile sale...ă"Oh, doamn ! strig el printre suspine, niciodat aceste mâini nuă ă ă

vor îndr zni s se împlânte în pieptul unei fiin e care mi se aseam n ,ă ă ţ ă ă iar omorul este cea mai însp imânt toare dintre crime...ă ă

- Nu mai e deloc, dac asta ne scap zilele. Dar atâta sl biciune,ă ă ă cavalere... cât de nelalocul s u este ea într-un erou? Ce v face i, mă ă ţ ă rog, când merge i la lupt ? Laurii aceia care v încunun , nu sunt eiţ ă ă ă pre ul crimelor? Crede i c v este îng duit s ucide i pe duşmanulţ ţ ă ă ă ă ţ suveranului vostru şi tremura i când e s -l înjunghia i pe al vostru. Şiţ ă ţ care ar fi atunci legea tiranic prin care ar putea fi hot rât în aceeaşiă ă ă fapt o diferen atât de uriaş ? Ah, Monrevel! Sau nu trebuieă ţă ă niciodat s atent m la via a cuiă ă ă ţ va, sau, dac uneori aceast fapt neă ă ă poate ap rea legitim , atunci înă ă seamn c este inspirat deă ă ă r zbunarea unei insulte... Dar ce tot vorbesc, ce-mi pas mie! Tremur ,ă ă ă om slab şi bicisnic şi în frica absurd a unei crime imaginare,ă p r seşte-o nedemn pe cea pe care o iubeşti în bra ele monstrului careă ă ţ i-a r pit-o, vezi- i-o pe s rmana Amélie, sedus , deznţ ă ţ ă ă ăd jduit ,ă ă

tr dat , plângând în mijlocul nenorocirii, auzi-o chemându-te în ajutor,ă ă iar tu, vicleanule, iar tu preferi nevolnicia, nenorocirea veşnic a celeiă pe care o iubeai, în locul faptei drepte şi necesare de a smulge via aţ c l ului tic los al vostru amândurora."ă ă ă

V zându-l pe Monrevel şov ind, contesa sfârşi prin a pune totul laă ă bătaie pentru a îmblânzi groz via la care îl sf tuia şi pentru a-l face să ă ă simt c , atunci când o astfel de fapt este atât de necesar , devineă ă ă ă foarte primejdios s nu o s vârşeşti, c , într-un cuvânt, dac nu seă ă ă ă gr beşte, nu numai c via a îi este în orice clip în pericol, dar c riscă ă ţ ă ă ă chiar s -şi vad iubita r pit de sub ochi, pentru c Salins, b gând deă ă ă ă ă ă seam c nu el este alesul, dornic s fie pe placul ducelui deă ă ă Burgundia, oricare ar fi mijloacele pe care le va folosi pentru a o avea pe cea pe care o iubeşte, o va r pi poate din prima clip şi asta cu atâtă ă mai mult nereuşit cu cât Amélie va încuă ă viin a. În sfârşit, atât de bineţ îi înfl c reaz contesa min ile tân rului caă ă ă ţ ă valer, încât acesta primeşte totul şi jur la picioarele sale c îşi va înjună ă ghia rivalul.

Pân aici gândurile acestei femei viclene par, f r îndoial ,ă ă ă ă putrede. Urm rile îngrozitoare le vor lumina din plin.ă

Monrevel ieşi. Îns hot rârile sale se schimbaser în curând şi, înă ă ă ciuda lui, glasul firii îi respinge din suflet tot ceea ce îi inspira r zbunarea, astfel încât nu mai vru s recurg la nimic dac nu ar fiă ă ă ă folosit c ile cinstiă te pe care i le poruncea onoarea. A doua zi îi trimite carte pretinsului Salins şi, în acelaşi ceas, primeşte urm torul r spuns:ă ă

Eu nu ştiu s m cert pentru ceea ce-mi apar ine. Cel ce doreşteă ă ţ moartea este iubitul respins de a sa frumoas . Eu iubesc via a şi cumă ţ s nu-mi fie drag când toate clipele care o alc tuiesc sunt scumpeă ă ă iubitei mele Amélie? Dac ave i poft s v bate i, cavalere, Carol areă ţ ă ă ă ţ nevoie de eroi, zbura i. Crede i-m , exerci iile lui Marte v prind maiţ ţ ă ţ ă

bine decât dulcea a iubirii. Ve i câştiga glorie ocupându-v de unele,ţ ţ ă celelalte - f r ca eu s risc ceva - ar putea s v coste scump.ă ă ă ă ă

Castelanul se cutremur de turbare citind aceste vorbe.ă"Tr d torul, strig el, m amenin şi nu cuteaz s se apere.ă ă ă ă ţă ă ă

Acum nimic nu m mai opreşte. S ne gândim la siguran a mea, s neă ă ţ ă ocup m de p strarea celei pe care o iubesc, nu trebuie s mai şov iă ă ă ă nici o clip ... Dar ce spun eu... Dumnezeule mare! Dac ea îl iubeşte...ă ă dac Amélie se topeşte dup acest duşman perfid, oare luându-i via aă ă ţ voi câştiga inima iubitei mele? Oare voi îndr zni s apar în fa a sa cuă ă ţ mâinile mânjite de sângele celui pe care ea îl ador ?... Ast zi îi suntă ă doar indiferent, dac merg mai departe, m va urî."ă ă

Acestea erau gândurile nefericitului Monrevel..., acesta era zbuciumul care îl sfâşia când, dup vreo dou ore de la primireaă ă r spunsului pe care l-am v zut, contesa îi trimise vorb s treac pe laă ă ă ă ă ea.

"Ca s v pot ocoli învinuirile, cavalere, îi spuse ea de îndat ce aă ă ă intrat, am luat cele mai sigure m suri pentru a şti ce se întampl . Via aă ă ţ v este din nou în primejdie, se preg tesc dou crime deodat . La ună ă ă ă ceas de la apusul soarelui ve i fi urm rit de patru oameni care nu vţ ă ă vor mai p ră ăsi pân când nu v vor fi înjunghiat. În acelaşi timp, Salinsă ă îmi r peşte fiica. Dac m in tare, îi d de ştire ducelui de împotrivireaă ă ă ţ ă mea şi are motiv s ne zdrobeasc pe amândoi. Ocoli i primul pericolă ă ţ l sându-v înă ă so it de şase oameni de-ai mei, v aşteapt la uş ... Cândţ ă ă ă va bate de zece ceasuri, l sa i-v înso itorii şi intra i în marea sală ţ ă ţ ţ ă boltit care d spre od ile fiicei mele. Chiar la ora de care vorbesc,ă ă ă Salins va str bate aceast sal pentru a merge la Amélie. Ea îlă ă ă aşteapt , pleac împreun înainte de miezul nop ii. Atunci... înarmată ă ă ţ cu acest pumnal... primi i-l, Monrevel. Vreau s v v d c îl lua i dinţ ă ă ă ă ţ mâinile mele..., atunci, zic, v ve i r zbuna de prima crim şi o ve iă ţ ă ă ţ împiedica pe cea de a doua... Vede i, om nedrept, eu sunt cea careţ vrea s înarmeze bra ul ce trebuie s pedepseasc pricina urii voastre,ă ţ ă ă eu sunt cea care v d celei pe care trebuie s-o iubi i... M ve i maiă ă ţ ă ţ copleşi cu reproşurile voastre?... Nerecunosc torule, iat cum î i r să ă ţ ă -pl tesc dispre ul... Du-te fugi şi r zbun -te, Amélie te aşteapt înă ţ ă ă ă bra ele mele...ţ

- Da i-mi-l doamn , spune Monrevel prea a â at pentru a maiţ ă ţ ţ şov i, da i-mi-l, nimic nu m mai împiedic s -mi ucid cu turbareă ţ ă ă ă duşmanul. I-am propus c ile onoarei, le-a respins, este un laş, trebuieă s -şi afle soară ta.. Da i-mi-l. V dau ascultare".ţ ă

Castelanul iese. Abia a p r sit-o pe contes c aceasta seă ă ă ă gr beşte s -şi cheă ă me fiica.

"Amélie, îi spune ea, acum trebuie s fim sigure de iubireaă cavalerului, şi acelaşi lucru trebuie s -l facem şi pentru cinstea sa.ă Orice noi încerc ri ar fi f r folos. În sfârşit încuvin ez dorin ele voastre.ă ă ă ţ ţ Dar, cum din nefericire este prea adev rat c ducele de Burgundia vi l-ă ă

a h r zit pe Saă ă lins... c peste opt zile va fi poate aici, nu v maiă ă r mâne decât s fugi i, dac vre i s fi i a lui Monrevel. Trebuie s facă ă ţ ă ţ ă ţ ă ă în aşa fel ca şi cum v-ar răpi împotriva voin ei mele, pentru aceasta sţ ă se întemeieze, pe ultimele dorin e ale so ului meu, s nege c ar fiţ ţ ă ă avut vreodat cunoştin de schimă ţă barea voin ei prin ului nostru, s vţ ţ ă ă însura i în tain la Monrevel, iar apoi s zboare şi s -şi cear iertareţ ă ă ă ă ducelui. Iubitul vostru a sim it nevoia acestor condi ii, le-a primit peţ ţ toate, îns am vrut s v înştiin ez înainte de a apuca s vi seă ă ă ţ ă dest nuie... Cum vi se par aceste planuri, fata mea? G si i în ele cevaă ă ţ oprelişti?

- Vor fi înf ptuite, doamn , r spunse Amélie cu respect şi recunoşă ă ă -tin , chiar şi dac nu ne-a i fi dat consim mântul. Îns , pentru c îl aţă ă ţ ţă ă ă -vem, v s rut picioarele ca s v dovedesc cât sunt de recunosc toareă ă ă ă ă pentru tot ceea ce binevoi i s face i pentru mine.ţ ă ţ

- Atunci, s nu pierdem nici o clip , r spunse aceast femeieă ă ă ă şireat , pentru care lacrimile fiicei sale deveneau o nou insult .ă ă ă Monrevel ştie tot ce are de f cut. Îns trebuie neap rat s v deghiza i,ă ă ă ă ă ţ ar fi nesocotit s fi i recunoscut înainte de a ajunge la castelulă ţ ă iubitului vostru şi înc şi mai nepl cut s da i ochii cu Salins pe care îlă ă ă ţ aştept m de azi pe mâine. Îmă br ca i aceste haine, continu contesa,ă ţ ă dând la iveal hainele aşa-zisului Salins şi îndrepta i-v c tre od ileă ţ ă ă ă voastre când straja din turn va suna de ora zece: e clipa hot rât ,ă ă atunci vine Monrevel; caii v aşteapt şi ve i pleă ă ţ ca amândoi pe loc.

- O, preabun mam , strig Amélie, azvârlindu-se în bra ele conteă ă ă ţ -sei, de-a i putea s -mi citi i în suflet dragostea pe care mi-o stârni i...ţ ă ţ ţ De-a i putea...ţ

- Nu, nu, zise D-na de Sancerre, desf cându-se din îmbr işarea fiiă ăţ -cei sale, nu, nu este nevoie de recunoştin .ţă

Ceasul hot rât se apropia. Amélie pune pe ea straiele ce i-au fostă date. Contesa nu pierde din vedere nimic din ce ar putea s o asemeneă tinerei rude a lui Clotilde, luat de Monrevel drept seniorul de Salins.ă Cu ajutorul m iestriei asem narea este înşel toare.ă ă ă

Ceasul blestemat sun în sfâră şit..."Pleca i, zice contesa, zbura i, fata mea, v aşteapt iubitul..."ţ ţ ă ăAceast f ptur neobişnuit , care se teme c nevoia unei plec riă ă ă ă ă ă

grabnice o va împiedica s -şi mai revad mama, se arunc plângând laă ă ă pieptul ei. Contesa, atât de f arnic încât îşi ascunde atrocit ile laăţ ă ăţ care gândeşte, o îmbr işeaz , îşi amestec lacrimile cu cele ale fiiceiăţ ă ă sale. Amélie se smulge, zboar c tre od ile sale, intr în sala nefastă ă ă ă ă abia luminat de o str lucire pl pând , şi în care Monrevel, cuă ă ă ă pumnalul în mân , îşi aşteapă t rivalul pentru a-l doborî. Îndat ce aă ă v zut c a intrat cineva pe care toă ă tul îl face s -l ia drept duşmanulă c utat, el se n pusteşte n valnic, loveşte f r s se uite şi las peă ă ă ă ă ă ă p mânt, într-o balt de sânge, f ptura iubit penă ă ă ă tru care de mii de ori şi-ar fi dat tot ce avea.

"Tr d torule, strig îndat contesa, ap rând cu f clierii, uite cumă ă ă ă ă ă

m r zbun pentru dispre ul t u. Recunoaşte- i greşeala şi pe urm maiă ă ţ ă ţ ă trăieşte dac mai po i".ă ţ

Amélie înc mai respir . Gemând, îi spune câteva vorbe luiă ă Monrevel:

"O, iubitul meu, zice sfârşit de durere şi de sângele pierdut dină belşug... Ce-am f cut s merit moartea din mâna ta?... Asta s fieă ă ă cununia pentru care m preg tea mama mea? Pleac , nu- i reproşeză ă ă ţ nimic în aceste ultime clipe. Cerul m face s v d totul... Monrevel,ă ă ă iart -m c i-am ascuns dragostea mea. Trebuie s afli ce m silea:ă ă ă ţ ă ă cel pu in, fie ca ultimele mele cuvinte s te conving c niciodat nu aiţ ă ă ă ă avut o prieten mai sincer ca mine, c te iubeam mai mult ca peă ă ă dumnezeul meu, mai mult ca via a mea şi c îmi dau sufletul iubindu-ţ ăte".

Dar Monrevel nu mai auzea nimic. Pe jos, peste trupul însângerat al lui Amélie, ca gura lipit de cea a iubitei sale, caut s readuc înă ă ă ă sim iri acest suflet mult iubit sco ându-şi-l pe al s u ars de dragoste şiţ ţ ă disperare. Rând pe rând plânge şi se înfurie, rând pe rând se învinov eşte, blesteaăţ m resping torul f ptaş al crimei pe care oă ă ă s vârşise... În cele din urm , se ridic înfuriat: ă ă ă

"Ce aştep i de la aceast fapt nedemn , vicleano, îi spune elţ ă ă ă contesei. Credeai c vei afla des vârşirea dorin elor tale îngrozitoare?ă ă ţ L-ai crezut deci pe Monrevel atât de slab încât s -i supravie uiască ţ ă celei pe care o iubeşte? În l turi, în l turi. În halul s lbatic în care ne-auă ă ă adus greşelile tale nu ştiu dac nu i le voi sp la în sânge...ă ţ ă

- Loveşte, zise r t cit contesa, loveşte, uite-mi pieptul. Crezi că ă ă ă mi-e drag via a, atunci când n dejdea de a fi al meu mi-e luat pentruă ţ ă ă totdeauna. Am vrut s m r zbun, am vrut s m descotorosesc de oă ă ă ă ă rival ; nu cer s supravie uiesc mai mult crimei decât disper rii mele.ă ă ţ ă Dar mâna ta s fie cea care îmi ia via a, vreau s mi se trag de laă ţ ă ă loviturile tale... Ei bine, ce te opreşte?... Laşule, nu te-am jignit destul?... Oare ce- i mai poate st vili mânia? Aprinde tor a r zbun riiţ ă ţ ă ă cu sângele scump pe care te-am f cut s -l verşi şi nu o ierta pe cea peă ă care trebuie s o ur şti f r ca ea s poat înceta s te iubeasc .ă ă ă ă ă ă ă ă

- Monstrule, strig Monrevel, nu meri i s mori..., nu aş fi r zbuă ţ ă ă -nat... S tr ieşti şi s fii spaima pe p mânt, s tr ieşti şi s fii sfâşiată ă ă ă ă ă ă ă de proprile- i remuşc ri. Trebuie ca tot ce mişc s - i afle groz via şi sţ ă ă ă ţ ă ă te dispre uiasc . Trebuie ca în fiecare clip însp imântat de tineţ ă ă ă ă îns i, luăţ mina zilei s - i fie de nesuferit. Dar cel pu in afl c tic loşiileă ţ ţ ă ă ă tale nu m vor desp r i de cea pe care o iubesc... Sufletul meu o vaă ă ţ urma la picioarele Celui Veşnic. Amândoi îl vom ruga împotriva ta".

Zicând acestea, Monrevel se înjunghie şi, dându-şi ultima suflare, atât de tare o ia în bra e pe cea care i-a fost drag , o strânge cu atâtaţ ă s lb tiă ă cie, încat nimic omenesc nu i-a mai putut desp r i... Au fost puşiă ţ împreun în acelaşi coşciug şi aşeza i în biserica cea mare dină ţ Sancerre, unde adev ra ii îndr gosti i se mai duc uneori s plâng laă ţ ă ţ ă ă mormântul lor şi cu mil s citeasc , s pate în marmura care-iă ă ă ă

acoper , urm toarele versuri pe care Ludovic al XI-lea a g sit deă ă ă cuviin s le alc tuiasc :ţă ă ă ă

Plânge i, îndr gosti i, ca voi ei s-au iubit ţ ă ţF r a fi ajuns vreodat pân' la cununie; ă ă ăTot ce-i frumos în via i-a unit ţăŞi r zbunarea-i frânse pe vecie.ă Numai contesa a supravie uit crimelor, îns pentru a plânge toatţ ă ă

via a. A intrat în cea mai înalt pioşenie; muri dup zece ani, c lug riţ ă ă ă ă ţă la Auxerre, l sând lumea l murit asupra convertirii şi cu adev rată ă ă ă îmblânzit de sinceritatea remuşc rilor sale.ă ă

--------------------