n*iehd} frevacoSeria Aventurile lui Ragastens

Borgia

Regele Cersetorilor - TribuletRegele Cersetorilor - Curtea Miracolelor

Printesa Rayon d'OrDoamna in alb, doamna in negru

Seria Royal de BeureversNostradamus, regele intunericului

Frumoasa Fiorinda

Seria Marchiza de PompadourMarchiza de Pompadour

Rivalul*regelui

Seria Roland CandianoPuntea suspinelorAmantiiVenetiei

*

Seria Buridan, eroul de laTurnul Nesle

Regina BlestematdElixirul dragostei

MyrtilleTurnulNesle

Faul FevatrSeria Cocogatul

Cocogtul vol 1 -Tinere[ea

Cocogatul vol 2 - LagardereCocogatul vol 3 - Cavalcadele lui

LagardereCocogatul vol 4 - Mariquita-

Coco$atul vol 5 - Triumful dragostei

Seria Fiul lui LagardereSergentulBelle Epee

Ducele de Nevers

Eugene SueMisterele Parisului vol 1

Misterele Parisului vol 2

Cavalerii de Malta

FlamuriNegreSalamandra

Marchizul

Stdnca diavolului

Secretul lui Martin vol 1

Secretul lui Martin Vol 2

Po'nso.n du TerrailRegele JiganilorRegina Jiganilor

Parisul misterios vol 1

Seria Rocambole1-Mogtenirea misterioasd vol 1

2-Mogtenirea misterioasd vol 2

3-Clubul valelilor de cupd vol 1

4-Clubul valelilor de cupi vol 2

Jules de Crandpr€Cartouche regele holilor vol 1

Cartouche regele holilor vol 2

Eoruon a/u Cerrnl

ffimcCffiU

ftG:C#€E.trCMM

volumul 2

Autor: Ponson du TerrailTitlu: Parisul Misterios vol 2Titlu original: Le Paris mystdrieux vol 2- Les spadassins de l'OpiroEditor Dexon Office, Bucure;tiEdilie completatd gi revizuitS a edilieiapdruti la editura Eminescu SA (1.928)

@ by Dexon Office,2O17Toate drepturile pentru aceaste versiune apa$in Dexon Officelnformaf ii, comenzi rambursEmail dexonoffice@gmail.comwww.aldopress.ro

ISBN :978-973-701-556-3

Capitolul 39

ingerul mor{ii

C0nd pitrunse in vestibulul castelului, domnul de Pons, pe carepresimfirile rele nu-l pdrdsiseri, simli cI inima i se strdnge de dure-re gi intrebd imediat pe primul servitor pe care-l intAlni:

- S-a sculat domniqoara?

- Nu, domnule baron. incd n-am vdzut-o azi.Baronul incruntd sprdncenele qi murmur6:

- SA fre, oare, bolnav5? Se trezegte totdeauna la orele opt, qiilcum e nou6.

Tocmai trecea camerista Margaretei. Repetd intrebarea.

- Domniqoara inc6 n-a sunat, ii zise ea.

Domnul de Pons, in prada g0ndurilor negre, spuse nepotuluisiu s6-1 conducd pe domnul de Montgory in salon, iar el urcd ingrabd in camera fiicei sale. Bdtu la uqd gi nu primi nici un rds-puns. Un fior strdbdtu trupul sdrmanului tatd, care se temea sd nuso fi intdmplat vreo nenorocire.Ydzind cheia in uqi, deschise giintr6. Camera era goal5...patul neatins.

- Margareta! strigd el, unde eqti?Deschise uqa budoarului, a frumosului budoar care semdna cu

tun cuib de turturicd. Budoarul era pustiu. Dar pe sobd era o scri-soare, pe care dgmnul de Pons o apucd, o citi cu infrigurare, apoio scdpd din mdnd.

Baronul rdmase o clipd nemigcat, ca trdsnit, cu privirea afinti-tir pe acea scrisoare de adio a copilei sale. Apoi scoase unf ipat...lipdtul leoaicei cdreia i s-au furat puii qi care-gi gdsegte vinti-rra pustie. La fipiful acesta, care rdsund ca un blestem prin tot cas-lolul, servitorii venird in fugi; gi, in urma lor, marchizul deMontgory cu Cavalerul.

'fofi se opriri inprag, inmdrmurifi la vederea bdtr0nului caresta nemigcat, cu privirea rdtdcitd, cu mdinile impreunate.

6 Porcon du Corrnl

Cavalerul d'Asti, singurul care pricepea durerea care-l impie-trise pe domnul de Pons, se apropie de il, strigend:

- Pentru Dumnezeu, unchiule. ..ce a12

Vocea lui era emo{ionatd, tremurdtoare...gi era palid ca gi cumar fi fost indrdgostit de acest unchi pentru care pregdtise miqelegtelovitura de moarte.

- Uite, citegte. ..murmurd bdfdnul tntinzdndu-i scrisoarea, pe careo ridicase de jos gi pe care fixase din nou privirea-i speriati.

Cavalerul lui scrisoarea, o citi gi exclam[:

- Ce infamie!Domnul de Montgory, care nu pricepea incd nimic din ceea ce

se vedea, smulse scrisoarea din m0inile cavalerului qi o citi lardn-dul sdu.

Domnul marchiz de Flars-Montgory era unul din acei oamenicare, dupd ce in viafa lor linuserd piept destinului nemiloso sunthFndzili sd moard de o moarte absurdd. Abia aruncase ochii pe scri-soarea aceasta - in care Margareta mdrturisea dragostea ei pen-tru Gontran gi repulsia ce o simfea pentru acest bdtrdn pe care cre-zuse la inceput cd il va putea lua de bdrbat, pi care iqi lua cuinduiogare rdmas bun de latatdl ei - qi pricepu totul. . . Margareta,pe care o iubea, era pierdutd pentru el; Margaretavafr sofia altu-ia, si Flars se va stinge fbrd urmagi.

Figura bdtrdnului, din palidd ca a unui cadavru, se frcu acumde culoare roqie-liliachie; vinele tdmplelor i se umflard, ochii i seroteau in orbite gi apoi devenird inspdimdntdtori de fepeni.Marchizul ficu un pas inapoi, intinse brafele, scoase un ,tip[t indbu-git qi cizu pe spate pe parchet

Marchizul de Flars-Montgory ultimul reprezentant al unuineam eroic, murise trdsnit de apoplexie... murise sub ochii bdtra-nului sdu prieten, pe a cdrui fiicd o iubea qi care semlna gi cu unadin acele statui triste gi disperate pe care popoarele antice le puneaula uga templelor ridicate zeilor Infernului.

Pe cdnd tofi cdutau sd dea ajutor marchizului, a cdrui moartefusese at6t de fulgerdtoare incit nimeni nu putea sd o creadi, d'Astilui m6na domnului de Pons qi ii zise:

Ssridulmid&riod 7

- Unchiule... unchiule, ascultd... Gontran e nobil... Gonhane bogat... Gontran e un gentelmen... el va trebui s-o ia peMargareta de solie... qi, cu ajutorul lui Dumnezeu, cinstea noas-trd nu va fr pdtatd!

Da4cagi cum soarta ar fi voit sd deznintd cuvintele Cavalerului,u$a se deschise in clipa aceasta gi o femeie intrd in odaie.

Femeia aceasta purta haine cernite, era palidd gi trist[, cum suntreprezentate femeile pdrdsite. Femeia aceasta trecu prin mijloculservitorilor uluili, se ?mpiedicd aproape de cadavrul cald, incd, almarchizului gi se apropie de nenorocitul tat[.

- Domnule baron, zise ea, amauzitrostindu-se aici un cuvdntcare mi-a dat dezlegarea celor ce se petrec. Fiica dumneavoastria fost sedus5, rdBitd de marchizul Gontran de Lacy. Eu am venitsd unesc durerea mea cu a voastr6, sd aldtur rdzbunarea mea de avoastrd.

Femeia aceasta era incovoiatd qi tremurdtoare inaintea domnuluide Pons, carerecdpdtase in momentul acesta energia teribilS adez-nadejdii gi intrebd:

- Dar cine suntefi, doamn6, de vorbili ca sd ne unim durereagi rdzbunarea?

- Domnule, rdspunse femeia cernitd plecdnd ochii in jos, darcu vocea hotdrAtd qi gravd, sunt o biatdfati,, sedusd ca gi fiica dum-neavoastS, rdpitd ca gi ea, luatd in taind in c[sdtorie gi ,tinuti ascun-sd de ochii lumii... sunt o femeie trddatd,, pdrdsitd, repudiatd...

Ea se opri qi se uitd la baron, ca gi cum ar fi voit s6-i pdtrun-dd cu ultimele cuvinte inima, a$a cum ar face tdigul rece al unuipumnal:

- Eu sunt, termind ea, marchiza Gontran deLacy!

- Dumnezetie! murmurd cavalerul.

- E insurat! exclamd baronul buimdcit gi impleticindu-se caun om beat.

- Bine ai jucat Leona! murmurb in acelaqi timp domnul d'Asti(qi, cu privirea, o felicita pe aventurierd); cdci ea apdruse a$a, penr:aqteptate ca sd-gi joace rolul ce-i incredin{ase Colonelul Leon1i temuta Asocia{ie.

o linigte infiordtoare se cobori in sala aceasta, peste cadarznrlsdrmanului marchiz, peste tatdl care vedea neciristea pl6ng6ndnumele lui, peste batrdnii servitori care aflau in acelagi timp fugatinerei lor stdpdne gi nefericirea ei ireparabili. Apoi urmr o explo-zie de murmure, de ameninfdri de moarte la adresa rdpitorului.Tatil,zdrobit sufletegte, se indlfd, ochii ii fulgerau, qi striga cu voceplind de urd:

- Ah! vai lui! Nenorocire lui! cu mdnamea il voi ucide!

-Nu, unchiule, rispunse Cavalerul d,Asti. Eu, nepotul dumi_tale, sunt acela care trebuie sd rdzbune cinstea noastrd!

Domnul d'Asti lud o atitudine r[zboinicd gi indignatd, care inge-ld pe toatd lumea. Dar in sald apdruse un personuj no.r; gi acesta,in loc sd rddd zgomotos cum ii era obiceiul,, aveai atituiine gan-ditoare qi reculeasd, ca omul care evocd o amintire indepirtatd,in care ar putea gdsi dezlegarea misterului intdmpldrilor la careasistd frrd sd le priceapd. Era Nicon, idiotul. iqi purta privirea lene-gd gi vis[toare de la unul la celdlartdin cei priciengi,de la fala dis-peratd a domnului de Pons pdndla masca imobili a marchizuluide Montgory gi, ca gi cum ar fi priceput, in sfrrgit, rosti:

- Ah! Ah!, tatdl gi indrdgostitul prin1esei... indrdgostitul emort. .. tatdl furios... Prinfesa a plecat!

Eoruon du Carral

si cum nimeni nu brgd in seamd vorbele idiofului, addugd:

- Dar eu qtiu unde e ea.

- o gtii? exclamd cavalerul d'Asti. Atunci sd incdlecim iute,unchiule, iute, iute!

- Da... ieri... noaptea... au plecat, urmd idiotul, concen_trdndu-gi amintirile. Au plecat... Ea e la pugcdriag.

La a'ztt'l acesfui nume, un murmur de groazd,trecu printre ceide fafi.

- Veni{i! Venifi! urmd idiotul. Vd voi duce acolo!

- Sd plecdm, unchiule, sd plecdm, repetd Cavalerul.

mfffdnt mistedns

Capitolul 4O

Triumful infamiei

Gontran qi Margareta agteptau in coliba pugcdriagului sd se

lumineze de ziud. Gontran se intinsese, imbrdcat cum era, pe obancd, la collul vetrei. Margareta se odihnea in singurul pat dinrnaghernild.

Tdndra fatd petrecuse o noapte oribild qi simlea chinuri infer-nale, la trei leghe departe de casa pdrinteaascd, de frumoasa casdalbd in care-qi petrecuse copildria, ocrotitd de privirea iubitoarea bdtr6nului eitatd, nemaiputdndu-se intoarce niciodati acolo; cdde acum inainte vardtdciprin lumea mare, mdnatd,numai de dra-gostea ei.

Margaretanu inchise ochii toatd noaptea. Domnul de Lacy, insd,rupt de oboseali qi zdrobit de emofiile prin care trecuse in cursulzilei, adormi addnc, intr-un somn greu gi agitat de visuri urdte.

Se frcuse demult ziud qi soarele pdtrundea curaze aurii in coli-bd, cdnd el se degteptd. Margareta era in picioare, pe prag, pali-cld, tristd, resemnatd gi uitdndu-se cu dragoste la domnul de Lacy.De acum inainte, el insemna pentru d0nsa viitorul, lumea toatd!

-Ah!, murmurd Margareta... ce noapte! Ce noapte oribil-dlEa-l inconjurd pe Gontran cu brafele gi urm6:

- Hai! Sd fugim! Sd fugim imediat! Cdci altfel nu voi mai aveaputerea si md indepdrtez de sdrmanul meu tatd!

Domnul deLacy se tulburd.

-Dar e imposibil, murmuri el. Trebuie sd agteptdm... sd maiaq;teptdm inc5... diligenfa nu va sosi decdt pe seari.

Deodatd, inainte ca Margareta sd fi putut spune weo vorbd, se

urzirdpaqi grdbili apropiindu-se de uqa colibei qi pugciriagul care,conform poruncii lui Gokan, veghease djn ajun, intrd inspdimdntat

5i zise:

10 Poruan At A.enat

- Domnule... domnule... se aud tropote de cai prin pidure...suntefi urmnrif.

Margareta scoase un lipdt qi se refugie in fundul colibei, pali-di, disperati, crezdnd cd vede de acum inaintea ei fa-ta tristd qiminioasd a bdtrdnului ei tatd pe care-l pdrEsise.

- Domnul de Lacy rimase nemiqcat, intocmai ca soldatul careagteaptd vitejegte un dugman. stdtea cu bralele incruciqate, hotd-rdt sd lin5 piept omului care va veni sd-i ceard inapoi copila gi si-ispund:

- E curatd... am respectat-o... dar ea imi aparfine, vreau sdfie a mea.

zgomotul cailor se apropia gi printre copacii inalli rdsuna unmurmur indbugit.

Deodatd se vdzu o umbrl pe prag; o femeie apdru...Gontranscoase un lipdt gi frcu un pas inapoi: Leona stdtia inaintea lui,linigtitE, rece, cu dispreful pe buze.

La vederea acestei femei pe care nu o cunoa$tea, dar c,ne-l zdro-bea cu privirea pe Gontran, domnigoara de pons fu cuprinsd deacea infiorare ce o provoacd vederea unei reptile gi se drdu gi eainapoi, dupd cum frcuse gi Gontran.

Leona nu rimase pe prag. Ea se duse de-a dreptul la Margareta,frri sI adreseze mdcar o vorbd domnului de r,acy gi zise Tinereifete:

- Domnigoard, se vede ci n-afl qtiut ce cursi infami v-a intinssoful meu!

- Soful ei? exclamdMargaretain culmea nedumeririi.

- Sunt marchiz.s Gontran de Lacy!Si vocea acestei femei, care minfea, suna aqa de,adevdrat, in

gesturile, in privirea ei era o autoritate atat de poruncitoare, cd.Gontran rdmase ca trisnit de atataindrdzneald. iar Margareta seintreba daci nu cumva e prada unui cogmar.

- in scurta clipd de t5cere ce se fbcu int "

u""rt" trei persoaneinmrrmurite ca nigte statui, doi brrbafi nivdlir5 in colibd: baro-nul de Pons gi cavalerul. Baronur aveaoinftligare teribil5. Fata-iera rogie de indignare, ochii ii fulgerau; se linea drept gi [eapdn

Suridul misfrsrfod ltqi se pdrea ci vigoarea tinerefii ii revenise acestui mogneag, al c5ruicimin gi a cdrui familie fuseserd terfelite.

Cavalerul era grav gi demn, ca omul cdruia i s-a incredinfat omisiune de inaltd moralitate.gi de ispdgire solemn6.

Baronul se indreptd spre Gontran, care sta tot nemigiat giimpietrit:

- Mizerabile! zbieri bdtr0nul, ridicdnd cravaqa asupra lui.Dar o mdnd opri mdna baronului gata sd loveasci: Margareta

se puse intre tatd gi seducdtor.Tot orgoliul jignit al rasei sale umpluse inima gi se rdspdndise

pe figura tinerei fete; domniqoara de Pons il stripunse pe Gontrancu o privire, inaintea c[reia trebui sd plece capul la pdm6nt.

- Tatd, zise ea cu vocea gravd, qi tremurdnd de indignare, nulovi pe omul acesta.

Euitandu-se la d'Asti, ea addugd:

- Domnule, dafi braful marchizului deLacy 9i iegifi!Margareta lud braful tatdlui sdu qi,l trase afard din colibd;

Cavalerul se aplecdla urechea lui Gontran gi-i zise:

- De ce dracului iei gi dumneata lucrurile aga de serios?!Cavalerul ieqi, ldsdndu-l pe Gontran tot neliniqtit gi trdsnit; se

cluse la baron qi ldsdndu-se in genunchi inaintea lui, ii zise cu gra-vitate:

- Unchiule, nici un minut nu trebuie sd fie m0njiti onoareanumelui Pons; vrei s[-mi faci cinstea de a-mi acorda mAna dom-rriqoarei de Pons, veriqoara mea?

Margareta scoase un fipdt - lipdtul naufragiatului gata s[ fieinghifit de valuri gi care vede aplrdnd inaintea lui st0nca salva-toare. Cu un gest spontan ea intinse mdna gi zise:

- Ai o inimd nobild... toatd viafa mea {i-o voi inchina gi tevoi iubi!

,,Bietul Gontran! murmurd Cavalerul. Bietul Gontran.'oDupd o sdptdmdnd, Gontran se inapoie la Paris, cu inimaplind

<la necaz gi de deznddejde. Relud jugu-i fatal care avea numeledc Leona. Acum nu mai avea puterea sd se ellbereze de el. ..

12 Eowon afu Garail

Capitolul 4lDureri intime

Acum hebuie sd ne ?ntoarcem cu cdteva luni in urmd, ra o epocdin care colonelul Leon nu se gdndea inci sd intemeieze Asociatia*fT*tnYf"t*,-

de rrecut pentru infelegerea o"""run,noastre.La inceputul iernii anurui 1g37, baronul de Mort-Dieu pdrdsi-

se locuinfa de la [ard, spre a se instala la paris., cu toate c[ era dejaluna decembrie. Baronul de Mort-Dieu locuia la mogia cu acelaginume, sifuatd in fundul provinciei Berry,, intre localitd,tile La Chdtregi chdteauroux. Mort-Dieu nu era un castel gotic, ci o clddire fru-moasd, reconstruitd dupd gustul modern, inconjurati cu un parcenglezesc ai mobilatd, decorati gi impodobiti ca o vild din impre-jurimile Parisului.

Baronul de Mort-Dieu petrecea mare parte din an pe mogia sa;unii spuneau cd din disprei faf[ de out""i, uiilil;lu o"o-tru a fi mai multd vreme singur cu tdndra lui sofie. Domnul deMort-Dieu, recdsdtorit de aproape doi ani, era un bdrbat de vreocincizeci gi cinci sau cincizeci gi gase de ani, hdrdzitsd trdiascd ovia!5 lungd, judecdnd dupd pdrul lui aproape negru, talia inaltd qidryagtd ca un plop. Dar un observatoi mai ateit ar n p.rirt A"r_minli aceastd, aparentd" sdndtate gi tinerefe tdrzie. La o examinaremai amdnun[itd, ar fi zdrit, ici gi colo, p,e fagaintot;;a;;a fafiaaa baronului, zbdrcituri addnci tdiate de namant drire viegii, braz-de negterse, sdpate de durere gi a cdror cauzds-ar fi putu.aulu lnprivirea-i tristd, fbrd rumind, din care uneori ,.afaru i ,Jri.i. a.furie concentratd, dar care se stingea numaidecdr. Uo ,n.Ai. nui-ar fi dat domnului de Mort-Dieu mai mult de doud luni ae viala:omul acesta care pdrea cd va ajunge la addnci bdtrdnegi, uuea sa

lFarisut mistnios t3

se stingd deodati frrd, zgomot, frrd zbucium, ca o candeli lipsi-td de ulei.

intr-o seard de decembrie, aproape de Crdciun, domnul baronde Mort-Dieu qedea l0ngd soba marelui salon din conacul sdu; pri-virea-i eru a[intitd pe jarul din sob6, capul il linea ?nclinat cu tri-stefe, gAndurile-i erau purtate in trecutul viefii sale gi nu vedea acolodecAt ruind qi dezolare. Lingd el qedea baroneasa, linOnd un lucruin m0n5, qi-l privea pe furiq cu dragoste gi durere.

Doamna de Mort-Dieu era o femeie de treizeci de ani, inal-td, brun6, cu ochii albaqtri gi p6ru1 negru ca pana corbului, cubuzele rogii qi cu un zdmbet trist gi fermecdtor.Fa[a ei avea tr[-sdturi foarte fine qi trdda un amestec ciudat de putere gi de bldn-dele ingereascd.

Doamna de Mort-Dieu era una dintre acele femei cu inima de

aur, cu voinfa puternicd gi curajoasd, carepar ndscute pentru a inde-plini pe pdmdnt o misiune, care iqi urmdresc tinta frrd, teamd qi

ffird govdire.Era a cincea fiicd a unui nobil breton de Mort-Dieu.Se pare cd pentru familia ei cdsdtoria aceasta a fost o afacere ren-tabild, cum se face frrd rugine in societatea modern[. Ea, insd,ascultd de o atracfie misterioasd, de o simpatie tainicd ce-i inspi-ra acest om trist gi zdrobit, a cdrui via[d pdrea si fi fost frdmdn-tatd, de tot felul de vijelii.

Baroneasa se cdsdtorise cu bitrdnul ei so! din devotament, cdciin inimile fetelor nobile din Bretaniamai trdiegte poezia sfbntd gi

cantatea. Ea conviefuise zece ani cu acest bdtrdn chinuit de o dure-re tainicd qi timp de zece ani ea-l inconjurase cu grijd, cu atenfii,consimfind si trdiasci la[ar6, vegnic singurd cu el -, care nu vor-bea ore intregi gi pdrea chinuit de remuqcdri grozave.

larna, in luna ianuarie, cind domnul de Mort-Dieu igi pdrdseamogia gi se muta la Paris, eardmdnea inchisd intr-un palat vast qi

sobru din strada Saint-Dominique; ei nu primeau decdt pu,tini musa-firi gi la ocazii rare; in palatul acesta nu se aprindeau niciodatdcandelabrele de sirbdtoare, nu risuna niciodati weo orchestrdzgo-motoasd de bal. Doamna de Mort-Dieu nu se plingea niciodatide aceasti izolare. Ea se deprinsese cu aceastd viald de abnega-

14 . Panson afu f-,errail

fie gi de devotament gi niciodatd nu scdpa din gura ei un murmurde revoltd, fruntea nu i se incrunta niciodatd de menie; nici un minutnu dispdrea de pe buzele ei zambetul trist gi bl6nd, c6nd bdtranulei sog o privea.

Baronul, care fixa de multd vreme jdratecul din sobi gi era duspe gdnduri' ridicd deodati capul 9i alinti asupra sofiei sate privi-rea-i abdtutd.

-Aurelia, zise el, vino de te aqeazdaici, l6ngd mine; am sd_tispun ceva.

Ea se ridicd zdmbitoune, igi apropie scaunul de fotoliul hii, iiintinse fruntea albd pe care o sdrutd pirintegte gi puse m6na ei ?ntr-alui.

copila mea, zise baronur, de multd weme tot am6n si-ti vor-besc despre ce-mi apasd sufletul. Dar acuma. ..

".uri" ;;'f....

nu vreau si mai agtept... moartea va veni.

- Doamne! zise ea inspdimdntatd"ra aunilacestui cuvdnt pecare b[rbatul il rostea frrd ceamai micd fulburare in grai.

- o simt, zise er linqtit. Dar nu e vorba de asta. AsJultd-ma...Domnul de Mort-Dieu se uiti cu o privire atdt deplirre oe o.a-

goste la sofia sa, ca gi cum ar fi vrut sd-i mulgum"ur.a pent u ceizece ani de devotament.

Aurelia dragd,, zise el, inainte de toate te rog sd md ier,ti cdfi-am incdtugat tinerefe a, viafa ta carc putea fi plini de bucurie gide un viitor frumos dacd,te mdi,tair' ult"in.r,u, .u

"*i.t"rr1a meahisti gi degartd, cu bltrdnefea mea premafurd.

- Nu mai vorbi aga, dragul meu, munnurd baroneasa: nu suntoar-e aldturi de tine, cea mai fericit5 femeie?

li stranse m6na ji p" u*.t"];ifl"*d unzimbetugor, plin derecunogtinfd.

Egti bund, zise el. Eqti nobild gi bund asemenea ingerilor qiDomnul te va rdspldfi. Aurelia dragd,gtii our., cd atunci c6nd te-amluat de sofie nu credeam si mai trei.r. mai mult de gase luni, atetde $u mI chinuia durerea sufleteascd?

it privi cu un fel de spaiml qi ochii ei parcdspuneau:,,Agadar, ai suferit atdt de mult? ,.

SaxBulmfuilrrtod 15

- Da! rdspunse el cldtinflnd din cap, cdci ii inlelegeaprivirea.Apoi addugd:

- Copila mea, socoteam cd sunt atins mortal, qi cand m-amclsdtorit cu tine, speftrm sd te las curdnd vdduvl, bogati gi tntr-ositualie in care o femeie frumoasi qi virtuoasd ca tine poate sd

glseascd fericirea intr-o altd unire.

- Dragul meu, drag[... murmurd baroneasa fulburat5, pentrunumele lui Dumnezeu, nu mai vorbi astfel! Fericirea pentru minec cd te-am putut pdsha in via,ti, ci am trdit lingd tine gi cd voirnai trdi astfel. Ah! dragul meu, adiugd ea inconjwindu-i g6tulcu frumosul ei bra1, te voi mai pdstra mult, multd vreme, clci voiavea grijd de tine... voi veghea asupra zilelor tale.

O lacrimd se ivi in ochii bffranului.

- Eqti un inger! zise el.

- Te iubesc...rEspunse ea.

- Ei bine, relud el. Ascult6-md.T6ndra puse ambele m0ini intr-ale lui qi el i le sErutd cu evlavie.

- Scumpi copili, zise el, nu gtii cd, inainte de a mi insura cutine, cu multi weme inainte, inima mea bffuse la vederea suro-rii tale mai mari.

-- Sora mea! exclamd baroneasa mirati.

- Da, sora ta, doamna de Verne, moarti acum gi al cirei unicliu e ofi{er in armata africand.

[bum doamna de Mort-Dieu continua sd-qi arate uimirea, baro-rrul urmd:

- O, 1as5-m5, Aurelia dragi, o s5-f, spun aceastd poveste ciu-datd gi vei vedea cdt de scumpd mi-a fost fiinfa ta, incd inainte dea-mi fi ingdduit si-!i ofer numele meu.

Doamna de Mort-Dieu ascultape solul ei cu acea atenfie exclu-sivd qi curioasd, cum numai femeile caste qtiu sd asculte.

- Dupd teroare, a urmat un regim mai bhnd gi cifva emigranfsitui de pdinea exilului, incepurf si se intoarcdpe furiq in Franfa.'l'atdl tiu, domnul de Verne, gi eu, eram dintre acegtia.

Tatil meu, cavaler de Kargas, se inapslri pirintele a cinci copii,patru fete gi un bdiat, se intorcea - ca gi mine, ca gi majoritatea

16 Eowon fu Gerratl

dintre noi - fird avere, cdci toate bunurile noasfre fuseserd con-fiscate qi vdndute sub regimut ,onurnjiri.Domlyl de Verne, mai fericit, gisise la intoarcerea sa un in

3:::":1*r":::'ii'1i,care-i;;p;;;;;;iib::ffi#::_:: lTfiT::f jdele renubricane .;.;;i ;;i,;;;;t:::: i ",','::1 fl11",1; p;ffi Fffi ;d1";'

" #Hi;'3ifflrOsrl aspre a i le restitui de indatd ce imprejurdrile pcpolitice o vor ingd-*::.^T ulf-nuld; verne eram de at"er"J si.#;;;i,1#;tdu aveipa;;. T, nu venisesi t .u o:fi;:uiavea de acum gaisprezece ani.

$r sora ta Malvina

lllt-.:fl1-":sd era. incepusem s_o iubesc cu patimd gi vo:::t

.::"*,:Td am observat.a qiO. V"_ ;;.r""il3:::*::l*,*:1":i.'u'u3;3J1 r",-"' $;;;;;; ffi ; ;;;:ff ::i ti: i._ A.- inf e I es c d' Matvina ; ?

-i";t. t,E'rl,i, i,' .'., u,o

i1T:: ll.l-qrd qi u- cerut virrufii severe

".."","_.rn f.i, ,u_?"fdea puterea de a lupta impotriva deznddejdii mele.De verne s-a cdsdtorit cu Malvina. Stii c6t de fericitr a fost.rUDL.

3":: ""^tltL !::::-..u:."3 te-_1m luat de nevastd numai pentru cillil:,.:ltyll': ":lii rumii _ matuia ;;"il; 6ffi il";:,care-gi face serviciul in Africa.

- ce wei sd zici cuasta? intebd baroneasa , a cdreiuimire creg-tea tot mai mult.

- stai, sd vezi. Timp de cdteva luni, credeam cd voi muri dedisperarea de a fi renun{at la Malvina. Apoi soarta mi-a adus incale una din acele femei care exercitd o influenld ai"raiiai"uo_licd asupra vie,tii bdrba,tilor. Femeia uti"ua fost sofia mea, a fostbaroneasa de Mort-Dieu, cu.ur" *_u* irrr*ut aoilJ Jr# ""roMalvinei gi pe care am inceput s_o iubesc cu aceeagi,tirie gi pati_

Te .u-.o iubeam pe sora ta. Dar vai, dragamea, prima dragos_te nu e la fel ca a doua. prima rczisti ma] mult i" "up

Gat minim5, 9i de ea te vindeci. A doua std numai in inimd qi "i ;ria".o-iubeam pe doamna de Mort-Dieu dupd cum ingerii trebuie si

:9::=r:: l-. ?:1nylnosrru, rsus crisior, .urn nu se iubeste decdto-dati in via,td. o iubeam aqa de *utt, i"rai -l r**"ri, r"nri,cd renunfasem la Malvina.

t

ffiarGul miturios tT

Domnul de Mort-Dieu igi trecu m6na peste fruntea palidd gi't,bdrcit6", ca gi cum ar fi ?ncercat sd alunge o viziune oribiln.

- Ah, zise el, timp de doi ani fericirea noastri semdna cu acclor pufini, alegi. Doamna de Mort-Dieu dddu via!6 unui copilryi intre femeia aceasta gi leagdnul pruncului, eu md socoteam celrnai norocos dintre muritori-

Deodati baronul se opri, apoi se scul6, se indrept[ spre un scrinpc care-l deschise qi din care scoase un pachet voluminos de h0r-tii pecetluite cu grijd.

- Uite, zise el intorcdndu-se citre sofla sa, acesta e testamentullneu. Acest testament te instituie mogtenitoarea intregii mele averi,cu obligafia ca lardndul tiu si lagi aceastd avere lui Octav de Verne,locotenent in regimental de vdndtori din Africa gi toati via[a tasir-i pl5tegti o pensie anuald de dousprezece mii de franci. Iatd dece te-am luat de sofie, Aurelia dragd,.

Doamna de Mort-Dieu scoase un fipdt.

- Dar egti nebun, exclamd ea. Ai un fiu, un fiu care-fi poartdrrumele gi care e moqtenitorul tdu legitim.

- Draga mea, te ingeli, rispunse baronul a cdrui voce pdreacir ia o intona{ie batjocoritoare gi dezn[dijduitd. Eu nu am nicitun fiu din sdngele meu. Da, existd undeva in lume un fiu care serrumegte Cavalerul de Mort-Dieu, care la moartea mea va purtatitlul de baron; un om pe care lumea il va numi fiul meu.

- Atunci? intrebd baroneasa nedumerit[.

- Ei bine! urmd baronul. Tot n-ai infeles cd a venit o zi cdndtlczonoarea gi-a intins aripa-i sinistrd peste casa mea; cd femeiairceea, in dragostea cdreia credeam, md trdda in taind gi leaginulasupra cdruia md aplecam cu emofie confinea fructul crimei qi

tlovada vie a nenorocirii mele. Nici o glumi omeneascd n=ar puteapovesti cit am suferit eu in aceqti doudzeci de ani, cdt a finut acestsupliciu ingrozitor; nimeni nupoate infelege cdti stdpdnire de mineinsumi mi-a trebuit, cAt a trebuit s[-mi respect numele ca sd nupot ucide pe femeia aceasta gi pe copilul ei. Dar in sfrrqit ea a murit:liul ei a plecat din casa mea. Atunci am rdsuflat dupd cum rdsu-ll[ un condamnat nevinovat, linut multi vreme in tovdrIgia unui