Marcel Pinchis

12
http://www.arhitext.com/2012/08/dana-vais-utopie-in-era-pre- ecologista-martin-pinchis/ Dana Vais – Utopie în era pre- ecologistă: Martin Pinchis Martin Pinchis e o figură singulară în România anilor 1960. Deşi trăia într-o ţară cu arhitectură total controlată politic, el a fost legat de mişcările arhitecturale cele mai avansate ale timpului său. Viziunile urbane futurologice şi arhitecturile prospective din anii ’60 au definit o formă de utopie modernistă în care Pinchis s-a înscris perfect. Evadarea din realitatea imediată Viziunea lui Pinchis despre oraş era departe de realitatea în care activa ca arhitect în România. În jurul anului 1960, el participa la unul din primele ansambluri moderniste de blocuri de locuinţe din Bucureşti (1), în ceea ce se numea pe atunci «şantiere experimentale», adică cu «metode de construcţie cât mai industrializate» (2). Dar realitatea era că industria construcţiilor în România abia începuse să tatoneze prefabricarea, şantierele fiind încă un amestec de construcţie industrializată şi meşteşug. Utopia comunistă îşi definea oraşul într-un mod mai degrabă mărunt şi pragmatic, care să-i permită să fie imediat construit. Până la urmă, deficienţa majoră a realităţii româneşti nu stătea atât în înapoierea tehnică, cât în incapacitatea de a mai lăsa loc viziunilor, adică adevăratei utopii. De altfel ideile lui Pinchis au evoluat prea puţin pe scena arhitecturală din România (3). Educat la École de Beaux-Arts din Paris în interbelic, el nu se putea integra prea bine printre noile generaţii produse de şcoala locală de după 1948, rupte total de Occident (4). Deşi cazul său dovedeşte poate revenirea la o relativă deschidere a mediului românesc în anii ’60, el rămâne totuşi singular. Un arhitect trăind în România, care să corespondeze cu reviste din Franţa, Elveţia, Germania, Italia, America în nume propriu, fără să fie delegat sau cenzurat de vreun organ oficial, era ceva cu totul excepţional. O primă ieşire remarcabilă a fost participarea sa, în 1959, la polemica creată în jurul imobilului Pan Am din New York. O monografie recentă a clădirii îl plasează pe Pinchis în capul listei criticilor din străinatate (înaintea lui Bruno Zevi) (5). Pinchis a trimis atunci scrisori, însoţite de o contra- propunere desenată, la reviste ca Architettura Cronache e Storia, Werk, Bauen+Wohnen, L’Architecture d’Aujourd’hui. Clădirea lui Gropius, spunea el, era prea masivă, şi, încălecând peste Park Avenue, bloca perspectiva ca un mare ecran solid. Pinchis propunea în schimb două turnuri laterale legate de un corp central transparent, care lăsa vederea şi soarele să treacă prin structură; ar fi fost o soluţie mai dinamică şi s-ar fi încadrat, în opinia sa, mai bine în context (6). Gropius i-a răspuns câteva luni mai târziu în L’Architecture d’Aujourd’hui: contra-propunerea denotă neînţelegerea condiţiilor specifice ale construcţiei, scria el. Cum poate crede Pinchis că un client ar fi de acord să construiască, pe unul din cele mai scumpe terenuri din lume, un zgârie-nori aşa lipsit de sens, cu un buget de 100 mil.$? Propunerea lui Pinchis e desigur elegantă, dar îi lipseşte orice atenţie pentru nevoile funcţionale ale unui imobil de birouri; la asemenea investiţii, limitările economice sunt decisive, iar arhitectul e nevoit să le accepte – mai spune Gropius (7). Iată-l deci pe Pinchis vizionarul confruntat direct cu argumentele pragmatice ale capitalismului imobiliar. Criteriile lui de estetică arhitectural-urbană se loveau implacabil de cele ale realismului economic. Hotărât lucru, şi Occidentul real îşi avea limitele lui. . Continuarea articolului poate fi găsită în nr 4/2012 al revistei Arhitext.

description

TEXT

Transcript of Marcel Pinchis

http://www.arhitext.com/2012/08/dana-vais-utopie-in-era-pre-ecologista-martin-pinchis/Dana Vais Utopie n era pre-ecologist: Martin PinchisMartin Pinchis e o figur singular n Romnia anilor 1960. Dei tria ntr-o ar cu arhitectur total controlat politic, el a fost legat de micrile arhitecturale cele mai avansate ale timpului su. Viziunile urbane futurologice i arhitecturile prospective din anii 60 au definit o form de utopie modernist n care Pinchis s-a nscris perfect.Evadarea din realitatea imediatViziunea lui Pinchis despre ora era departe de realitatea n care activa ca arhitect n Romnia. n jurul anului 1960, el participa la unul din primele ansambluri moderniste de blocuri de locuine din Bucureti (1), n ceea ce se numea pe atunci antiere experimentale, adic cu metode de construcie ct mai industrializate (2). Dar realitatea era c industria construciilor n Romnia abia ncepuse s tatoneze prefabricarea, antierele fiind nc un amestec de construcie industrializat i meteug. Utopia comunist i definea oraul ntr-un mod mai degrab mrunt i pragmatic, care s-i permit s fie imediat construit. Pn la urm, deficiena major a realitii romneti nu sttea att n napoierea tehnic, ct n incapacitatea de a mai lsa loc viziunilor, adic adevratei utopii.De altfel ideile lui Pinchis au evoluat prea puin pe scena arhitectural din Romnia (3). Educat la cole de Beaux-Arts din Paris n interbelic, el nu se putea integra prea bine printre noile generaii produse de coala local de dup 1948, rupte total de Occident (4). Dei cazul su dovedete poate revenirea la o relativ deschidere a mediului romnesc n anii 60, el rmne totui singular. Un arhitect trind n Romnia, care s corespondeze cu reviste din Frana, Elveia, Germania, Italia, America n nume propriu, fr s fie delegat sau cenzurat de vreun organ oficial, era ceva cu totul excepional.O prim ieire remarcabil a fost participarea sa, n 1959, la polemica creat n jurul imobilului Pan Am din New York. O monografie recent a cldirii l plaseaz pe Pinchis n capul listei criticilor din strinatate (naintea lui Bruno Zevi) (5). Pinchis a trimis atunci scrisori, nsoite de o contra-propunere desenat, la reviste caArchitettura Cronache e Storia,Werk,Bauen+Wohnen,LArchitecture dAujourdhui. Cldirea lui Gropius, spunea el, era prea masiv, i, nclecnd peste Park Avenue, bloca perspectiva ca un mare ecran solid. Pinchis propunea n schimb dou turnuri laterale legate de un corp central transparent, care lsa vederea i soarele s treac prin structur; ar fi fost o soluie mai dinamic i s-ar fi ncadrat, n opinia sa, mai bine n context (6). Gropius i-a rspuns cteva luni mai trziu nLArchitecture dAujourdhui: contra-propunerea denot nenelegerea condiiilor specifice ale construciei, scria el. Cum poate crede Pinchis c un client ar fi de acord s construiasc, pe unul din cele mai scumpe terenuri din lume, un zgrie-nori aa lipsit de sens, cu un buget de 100 mil.$? Propunerea lui Pinchis e desigur elegant, dar i lipsete orice atenie pentru nevoile funcionale ale unui imobil de birouri; la asemenea investiii, limitrile economice sunt decisive, iar arhitectul e nevoit s le accepte mai spune Gropius (7). Iat-l deci pe Pinchis vizionarul confruntat direct cu argumentele pragmatice ale capitalismului imobiliar. Criteriile lui de estetic arhitectural-urban se loveau implacabil de cele ale realismului economic. Hotrt lucru, i Occidentul real i avea limitele lui..Continuarea articolului poate fi gsit n nr 4/2012 al revistei Arhitext.

http://adrian-rozei.net/straniul-destin-al-utopistului/Straniul destin al utopistului

De mult, pe cnd eram copil, am citit o nuvel, al crei autor nu mil mai amintesc, istorisind aventurile unui muritor ajuns n rai, care se prezenta n faa Sf. Petru pentru a intra n Impria Cerurilor. Analiznd cu atenie comportarea sa n timpul vieii pe pmnt, Sf. Petru a decis c, avnd n vedere nenumratele fapte bune ndeplinite, muritorul nostru merit un tratament de favoare, drept care i-a propus si aleag locul n care dorete si petreac restul de venicie. Mai mult dect att: Sf. Petru i-a acordat privilegiul de a vizita ntregul Paradis, nsoit fiind de un sfnt minor, pentru ca alegerea s se fac n cunotin de cauz.Aa se face c, vizitnd toate colurile Impriei Cereti, cei doi cltori sau trezit, la un moment dat, n secia rezervat muzicienilor, care tocmai se aflau n adunare general n jurul unei mese bogat aternute, unde discutau despre problemele lor. Spre marea surprindere a vizitatorului neofit, n capul mesei, la locul de cinste, nu se afla nici Beethoven, nici Mozart, ci o figur total necunoscut. Cnd muritorul l-a ntrebat pe sfntul nsoitor ce a fcut pe pmnt acest personaj, i sa rspuns c a fost cizmar ntrun mic sat din Europa. Foarte mirat, vizitatorul nostru neavertizat de obiceiurile din Lumea celor Drepi, a vrut s tie cum se face c acest neprofesionist se afl n fruntea bucatelor la masa muzicienilor. Rspunsul a venit imediat: Aici, n rai, locuitorii nu sunt clasai dup ce au fcut pe pmnt, ci dup potenialitile lor. Probabil c acest cizmar avea calitile necesare pentru a crea de dou ori mai bine dect Mozart sau Beethoven, ns condiiile n care a trit, conjuncturile epocii, poate chiar i caracterul lui personal, lau mpiedicat s realizeze n mod concret operele pe care ar fi putut s le produc n virtutea talentului cu care era nzestrat.

De nenumrate ori, n ultimii ani, cnd m gndeam la Marcel, mi venea n minte aceast anecdot, citit n copilrie. Astzi, cnd Marcel ne-a prsit ntrun mod straniu i neateptat, sunt convins mai mult ca oricnd c, dac organizarea raiului reproduce principiul amintit mai nainte, Marcel se gsete undeva n capul mesei, dac nu cea a arhitecilor, cum ar dori el, cu siguran cea a artitilor plastici, cel puin alturi de un Picasso. Pentru c rare ori mi-a fost dat s vd un artist care pn la sfritul vieii, la aproape o sut de ani, s-i modifice stilul, preocuprile artistice sau tehnice la fiecare doi sau trei ani i s realizeze opere att de impactante la fiecare schimbare.* * *Martin Pinchis sa nscut n 1907 n Romania, la Galai, n familia unui inginer constructor de renume. De fapt, dintrun motiv neexplicat mie, nimeni nu i-a spus nici odat n familie Martin, ci Marcel. Mult mai trziu, pe cnd studia arhitectura, colegii l-au poreclit Pgase, probabile datorit fanteziei naripate care l caracreriza. Tatl lui, inspector general la C.F.R., a realizat, ntre alte lucrri, planurile dup care sa construit podul de cale ferat peste Prut, la Reni.

Cheiul Senei vazut de Marcel din insula Saint-Louisn perioada colii la Galai nu se poate spune c Marcel a fost un elev prea asiduitor. Mai mult, era chiar apul ispitor al profesorului de francez, Iftodiu, carei fcea o plcere din al trnti la examene. Civa ani mai trziu, ntors din Frana dup studiile treminate la Beaux-Arts n Paris, Marcel care vorbea acum o francez impecabil, aproape fr accent, i-a luat revana. ntlnindul pe Iftodiu pe strad, i sa adresat n francez. Jenat probabil de de nivelul francezei lui de provincie, profesorul dela liceul Vasile Alecsandri din Galai a refuzat si rspund n limba lui Molire, continund s biguie ceva n romnete.La sfritul studiilor de arhitectur din Frana, Marcel sa prezentat la un concurs internaional unde a ctigat un premiu, care consta ntro burs de studii timp de un an la Londra.Nu tim prea bine ce a fcut Marcel dup ntoarcerea n ar, la nceputul anilor 30. ns numele lui apare cu ocazia concursului pentru realizarea primriei oraului Bucureti. n 1935, un concurs a fost lansat pentru construcia acestui edificiu public de prestigiu. Din juriu fceau parte i doi arhiteci francezi, Emile Magrot i Jean Guilbert, care trebuiau s asigure tot att imparialitatea alegerii, ct i nivelul european al competiiei. Dup nenumrate avataruri i nemulumit de calitatea proiectelor prezentate, juriul a selecionat numai zece candidai crora li sa cerut s prezinte o nou variant a lucrrilor. Unul dintre cei zece invitai era Martin Pinchis. Pn la urm proiectul ctigtor, care a i fost realizat, sa dovedit a fi cel conceput de Petre Antonescu. Din pcate, proiectele prezentate nu sau pstrat, ns specialitii, lund n consideraie numele participanilor, consider c sau nfruntat trei curente: modernismul, stilul naional i neo-clasicismul. Cunoscnd evoluia ulterioar a concepiilor artistice promovate de Marcel, ne putem imagina c proiectul lui fcea parte din prima categorie.Din pcate nu avem prea multe informaii despre activitatea lui Marcel n cele dou decenii care au urmat. De altfel, perioada rzboiului i a instaurrii comunismului nu se preta la realizri de prestigiu sau activiti de rsunet.La nceputul anilor 60, cnd nc nu hotrsem exact ce cale profesional voi urma, m btea gndul s devin arhitect. M atrgea n aceast meserie, cel puin aa cum o vedeam eu la 14 sau 15 ani, dublul caracter tehnic i artistic. Cum ns eram absolut nul la desen, mam hotrt si cer sfatul lui Marcel de care m legau relaii familiare i pe carel cunoteam din copilrie.

Penele lui Marcel dela BucurestiCnd mam dus la el acas, ntro duminic dup amiaz, -locuia n blocul Macul Rou, pe Calea Victoriei, imobil proiectat de soia lui, Margareta, tot arhitect i ea- am avut un oc emoional. Peste tot prin cas se gseau desene de arhitectur, machete din ghips sau plastilin, ns care nu reprezentau case sau proiecte, cum vedeai pe la ali arhiteci sau n vitrinele Institutului de Arhitectur Ion Mincu. Desenele lui Marcel prezentau o viziune artistic a oraului viitorului, La ville future. Impresionat poate mai mult de aspectul artistic dect de cel tehnic, am ascultat ore n ir explicaiile lui Marcel i am revenit duminic dup duminic, fascinat de viziunea futurist pe care o prezenta.Bine neles c numi mai amintesc n detaliu, dup 40 ani, explicaiile pe care le-am primit atunci, ns, din fericire, am regsit de curnd articolele publicate de Marcel n acea vreme n dou dintre cele mai prestigioase reviste internaionale de specialitate:Architecture daujourdhui din Paris i Arts & Architecture din Los Angeles.Istoria acestor articole este i ea foarte special, pentru c pe atunci era aproape imposibil unui arhitect romn, aflat n spatele Cortinei de fier, si fac cunoscute lucrrile n lumea occidental. Mai ales dac nu era agreat de nomenclatur, ceeace era departe de a fi cazul lui Marcel. Chiar mai mult, datorit caracterului su difficil, Marcel i fcuse o specialitate din a intra n conflict cu superiorii sau colegii lui, ceeace l mpiedica deseori si valorizeze competenele, probabil net superioare celor cel nconjurau.mi amintesc de un episod tragi-comic cnd, n urma unui conflict cu direcia Institutului de Proiectare pentru Construcii, cauzat tot de lurile lui de poziie artistice, Marcel a fost dat afar din ntreprindere ; imediat directorul Institutului de Cercetri pentru Materialele de Construcie l-a angajat, oferindui un birou unde lucra singur pentru ca s nu aibe cu cine s se certe! A fost probabil o idee salutar, pentru c Marcel, n plus de lucrrile curente, a propus realizarea unei pene, un monument de beton armat, compus din trei coloane de mai bine de 15 m, care strjuie o fntn artezian, decorat cu ptrele de ceramic policrom i nconjurat de trei bnci de beton n arc de cerc. Acest monument, care se afl i azi n curtea Institutului, bine neles ntro stare de jalnic de nengrijire, este probabil singura mrturie artiscic i arhitectural lsat de Marcel n Romnia.n 1964, Guillaume Gillet [1], reputat arhitect francez, scria ntrun articol din revista Architecture daujourdhui:n 1962, delegat al Franei la un colocviu n Romnia, l ntlneam pe Pinchis i i mprumutam aceste crochiuri, publicate n acelai an n Architecture daujourdhui. Cu un minimum de mijloace grafice i o abilitate de desen excepional, aceste schie, regrupate n articolul Villes, visions et prvisions par a reflecta viziunea unui ora al viitorului. Astfel arhitecturile imaginarului au fost de mult vreme un gen poetic i uneori profetic, deseori amestecat cu decoraia mural, pictat sau sculptat, uneori solitar i concentrat n aqua-forte , acuarel sau desen.Egiptul, Grecia, Roma, Bizanul, arta din Evul Mediu la Renatere, sunt pline de exemple ale acestei expresii pe o tem monumental. Ieri Breughel, Bibiena Brangwin, Tony Garnier, SantElia ; astzi Louis Khan dup Wright au adus marca lor la cellalt panou al dipticului. Sunt ncntat de a regsi astzi, alturi de Mario Galvani, rud apropiat cu Ledoux, alturi de Mathis i Franois Lehel, care au preluat mai mult sau mai puin tafeta, numele prietenului meu Pinchis Martin. El i termina acum 30 ani studiile, elev la Atelier Expert lEcole des Beaux-Arts din Paris i a perfecionat n Romnia sa natal marele talent care promitea deja i care i-a inut promisiunile, dublu i triplu talent de pictor, arhitect i poet, pe scurt un mare dar de vizionar.Tot n Architecture daujourdhui, Alexandre Persitz scria pe atunci:Desenele lui Pinchis urmresc Imaginea oraului, spaii i masse n intercomunicare. Prin aceastase nsereaz cu mult propos n preocuprile noastre actuale. ns mai departe, fiecare desen pstreaz valoarea intrinsec a unei opere de art. Marele talent al lui M . Pinchis ar trebui si permit s atace suprafee cu mult mai mari. Ar trebui, n pictur pur, s obin efecte surprinztoare i pe teme nc mai puin practicate, care se preteaz de manier admirabil la freti monumentale ; o expoziie cu aceste desene sar impune.

Parada aeriana in 2001Cam greu de realizat ns, cnd trieti ntro ar unde oriice contact cu lumea liber este privit cu suspiciune!n 1965, dup o vizit n Romnia carei dduse ocazia sl ntlneasc, Richard Neutra [2], alt celebru arhitect din Statele Unite, i cere lui Marcel s realizeze coperta unui numr din revista Arts & Architectures, a crei redactor fusese numit. n acelai numr din luna ianuarie 65 Marcel public articolul Cities insight and foresight, alturi de care se afl desenele realizate n Romnia de ctre Richard J. Neutra.Dup cum comenteaz specialitii dela FRAC [3], 40 ani mai trziu:Desenele citadine ale lui Pinchis se disting prin extraordinara lor vigoare expresiv, accentul asupra micrii, prins n momentul nsui al percepiei sale. El dezvolt n 1967 noiunea de astro-urbanizm i particip, prin lurile lui de poziie, la habitatul prospectiv, la concepiile urbanistice ale oraelor spaiale tridimensionale alturi de Yona Friedmann, Bernard i Albert.Toate aceste reprezentri vizionare, n acea vreme mai mult artistice dect tehnic realizabile, plecau dela un argument statistic i dela o serie de constatri privind evoluia demografic mondial, care erau justificate n articolele lui Marcel.Astfel, emind ipoteza c n anul 2000 planeta Terra va fi locuit de 6 sau 7 miliarde de umanoizi, Marcel constat c va trebui s se construiasc n 40 ani cca. 1000 milioane de locuine, corespunznd la 20 sau 30 000 noi orae, dintre care vreo 17 000 cu 100 000 locuitori. Cum spaiul disponibil pe pmnt este limitat, apare evident c noile orae vor fi construite dup principii diferite de cele actuale. Asta nseamn acceptarea unei noi ierarhii a valorilor urbane industriale, de comunicaie i de odihn. De unde posibilitatea construciei unui ora locuit de 20 milioane de persoane care s ocupe un ptrat cu o latur de numai 5 km. iMarcel imagineaz un astfel de ora sub forma unui cremnit n care foile inferioare vor fi ocupate de industrie, cele intermediare de constucii educative i cele superioare de locuine. Ca urmare el prevede separarea oraelor prin enorme zone verzi frecventate intens n cele trei zile de repaus sptmnal, devenit regul general. Marcel critica, pe atunci, de manier virulent principiul strvechi al agriculturii bazate pe cultura extensiv, -omul i pogonul preferndui separarea net ntre locul deMUNC, locuina i spaiul prevzut pentru odihn. Mai trziu, Marcel a imaginat i crearea unor staiuni spaiale, adevrate orae zburtoate, compuse din aceleai straturi segregate.Este inutil s epilogm astzi despre fiascoul acestor teorii care, dup 40 ani, se dovedesc a face parte mai degrab din domeniul tiinifico-fantasticului, dect al lumii reale. ns pentru a nelege spiritul epocii, trebuie s ne amintim c pe atunci omenirea tria excitarea provocat de primele zboruri circumterestre i mai tot omul se vedea deja trind pe Lun! De altfel, nenumrai arhiteci de renume mondial sau nelat de o manier tot att de spectaculoas privind evoluia urbanismului viitor, lsndu-ne n plus opere magistrale de care astzi nu tim cum s ne debarasm. Este cazul unui Le Corbusier sau Walter Gropius, din perioada postbelic.n aceast ordine de idei, Marcel a fost unul din actorii unei polemici internaionale provocat de construcia imobilului PANAM, proiectat de Walter Gropius. Chiar i astzi, dup aproape o jumtate de secol de existen METLIFE building, cunoscut nc sub numele de PANAM building, este probabil unul dintre zgrie norii pe care cea mai mare parte dintre new-york-ezi ar dori sl vad demolat. La nceputul anilor 60, Walter Gropius i Pietro Belluschi, doi dintre cei mai reputai arhiteci ai epocii, au proiectat, dup o idee nerealizat a lui Le Corbusier i asemntor cu imobilul Pirelli din Milano conceput de Gio Ponti i Pier Luigi Nervi, un zgrie-nori ecran de 246 m nlime, compus din 390 700 m2 de birouri, clare peste Park Ave., una din principalele artere new-yorkeze. Imobilul, fr nicio form arhitectural particular, prezint inconvenientul de a bloca perspectiva arterei i, prin massa lui opac, de a arunca o umbr dezagreabil peste cartierul nconjurtor. Mai mult, pentru ai valoriza creaia artistic, Walter Gropius a propus demolarea imobilului Grand Central Station, care urma s fie nlocuit de un parc.Astzi, cnd Central Station, oper reprezentativ a arhitecturii dela 1900, a fost restaurat i pus n valoare, ne dm seama, mai mult ca oricnd, c imobilul PANAM este o enorm eroare arhitectural motivat exclusiv de argumente mercantile. La polemica strnit dup inaugurarea imobilului PANAM n 1963 Walter Gropius sa justificat afirmnd c proprietarii, avnd dou terenuri de o parte i de alta a bulevardului, spaiul disponibil trebuia utilizat la maximum. Marcel a rspuns atunci trimind un proiect de imobil care se compunea din dou turnuri, de o parte i de alta a bulevardului, reunite printrun imobil de sticl transparent, care lsa s treac lumina soarelui. Astfel, suprafaa cerut era asigurat, evitnduse ns un ecran opac care defigureaz oraul. Spre marea surpriz a tuturor, Walter Gropius i-a rspuns lui Marcel, felicitndul pentru soluia propus.Din pcate ns, scrisoarea trimis dela New-York a sosit la Bucureti pe adresa Uniunii Arhitecilor. Ruine i scandal! Cum i-a permis un arhitect obscur s atace lucrarea faimosului Gropius ? Ce lumin va arunca aceast intervenie asupra muncii arhitecilor romni ? n plus, oriice contact cu lumea occidental trebuia s treac, n mod obligatoriu, prin Uniunea Arhitecilor (ceeace, bine neles c Marcel nu fcuse). De unde necesitatea imperioas de a convoca o adunare general de blam, unde Marcel, rebel ca de obicei, sa bucurat s le rspund, fcndui cu ou i cu oet. Drept care a fost liceniat dela Institutul de Construcii, cum am vzut mai sus.Tot atunci, Marcel a conceput un proiect de sistematizare i valorizare a Pieii Roii din Moscova, care urma s fie decorat n diferite tonuri ale culorii a crui nume o poart.* * *Dup plecarea mea din Romnia, n 1967, nam mai avut contacte cu Marcel timp de civa ani, pn cnd ne-am regsit la Paris. Marcel plecase din Romnia i, dup un sejur de un an n Israel, ajunsese n Frana n 1971.S ncepi o carier de arhitect n occident la mai bine de 60 ani este un challange aproape imposibil! Cu att mai mult cu ct la aceast vrst e greu s ai caracterul sumis pe carel impun magnaii acestei arte, care controleaz piaa contractelor.

Hotelul cu 10.000 camere proiect-desen din 1964Dup cteva ncercri puin reuite, Marcel a ales o soluie diferit pentru a obine ceva comenzi i ai asigura existena: calea politic.nelegnd c puterea gaullist, prin Jacques Chirac i prietenii lui aflai la conducerea primriei din Paris, controlau obinerea comenzilor n ora, Marcel sa nscris n partidul R.P.R., ceeace i-a permis s supravieuiasc n aceste condiii dificile. Nu fr destule bti de cap, pentru c lucrrile executate pentru administraie erau pltite cam cu doi ani ntrziere, timp n care, pentru a supravieui, trebuia s fac mprumuturi laBANC.Cu toate acestea, Marcel gsea timpul necesar ca s creeze!Aa se face c, ncepnd dela vrsta de 80 ani, el sa dedicat din ce n ce mai mult activitii picturale, de cele mai multe ori plecnd ns dela o tem arhitectural. Rnd pe rnd, Marcel a atacat nenumrate teme i subiecte, pe care le schimba la fiecare doi sau trei ani. Sa ocupat de mti africane, de lumea pestri a suburbiilor pariziene, de viziunea coloristic a imaginii personalitilor politice sau artistice, de aspectele turistice ale Parisului i multe altele.n 1989, pe cnd edificiul impuntor Arche de La Dfense era nc n construcie, Marcel i instala evaletul pe esplanada din faa construciei i o picta ca i cum ar fi fost terminat! Astfel turitii japonezi puteau pleca din Paris cu o amintire din viitor. Aceast idee original a facut subiectul unui articol publicat n ziarul Le Figaro Dfense.La 84 ani, Marcel i-a cumprat primul computer i nu dup mult vreme, lucra cu trei ordinatoare n reea, ieea cutat fiind de ai pune lucrrile pe Internet pentru a le face cunoscute i, eventual, a le putea vinde. Tot n acest scop, Marcel sa lansat n acelai timp n practica macrofotografiei, pentru ai putea vulgariza machetele.n 2002, Marcel lucra la realizarea unor machete care urmau s ilustreze un brevet legat de utilizarea foilor pliate de plastic pentru proiectarea unor construcii uoare, demontabile, necesare n domeniile sportive i de distracie. Bine neles c, de-a lungul anilor, Marcel a depus nenumrate brevete n domeniul arhitecturii i a materialelor de construcie, dintre care unele nau fost aplicate dect la zeci de ani dup crearea lor.n 2003, Marcel a fost invitat de ctre Centrul Pompidou s participe la o expoziie care amintea arhitectura experimental a anilor 1950-2000. Cu aceast ocazie, a fost publicat o carte n care au fost reproduse i cteva din desenele lui din anii 60.n 2005, cteva din creaiile lui Marcel au fost expuse la Mori Art Muzeum din Japonia.Proiectul de care se ocupa n 2005, era executarea unor machete n trei dimensiuni cu o baz de mai bine de 1 mp, reprezentnd complexe arhitectonice de locuine care, ntrun viitor mai mult sau mai puin ndeprtat, ar putea fi construite n vulcanii din planeta Marte.Acum civa ani, Marcel spunea: Am 94 ani i mi-am propus smi continui activitatea pn ce voi trece de o sut de ani.

Marcel in atelier, la 94 aniNumai c, pe 15 aprilie 2005, Marcel i-a prsit domiciliul i na mai aprut acas. Toate cutrile sau dovedit fr succes.Dup vreo dou sptmni, ambasada Franei din Austria a informat familia c Marcel a fost gsit n gara din Viena, practic fr cunotin i, dup numai cteva zile, ne-a prsit pentru paradisul arhitecilor.Probabil c nimeni nu va ti niciodat ce cuta Marcel, singur, la aproape o sut de ani, n gara dela Viena. Nenumrai sunt cei care cred ns c, simind sosirea ultimilor ore din via, cel care se prezenta deseori n public cu titlul romanian architect, voia si termine existena pe meleagurile unde vzuse lumina zilei.* * *n octombrie 2005, la bine cunoscuta cas de licitaieHtel Drouotdin Paris, erau dispersate n vnzare public mai bine de 175 de obiecte (picturi, desene, machete, articole) care aparinuser atelierului Martin Pinchis and associates. Asistam cu inima strns la mprtierea acestor mrturii ale unei viei de artist i vistor.ns plecnd din sal, mi spuneam c, fr ndoial, Marcel ar fi fost fericit s asiste la vnzarea aceasta. Nu numai c operele lui au aprut cteva luni pe Internet n perioada de pregtire a licitaiei, ns acum, prin intermediul celor care le-au cumprat, ele i ncep o nou via. Cu att mai mult cu ct imaginile futuriste create de Marcel au trezit un ecou n inimile amatorilor de frumos. Era, n ultim instan, un mesaj de speran. Dup cum spunea Jacques Rougerie, alt arhitect al spaiului cosmic:Quand lhumanit naura plus dutopies pendant un demi-sicle, je crois que ce sera lasphixie![4]Adrian Irvin Rozei, Paris, octombrie 2005Note:[1]. Guillaume Gillet (1912-1987):arhitect ef la Batiments civils et palais nationaux, arhitect oficial a numeroase orae din Frana i Liban, profesor la Ecole des beaux-arts din Paris[2]. Richard J. Neutra (1892-1970):conceptor a nenumrate construcii n sudul Statelor Unite, caracteristice pentru stilul californian[3]. FRAC: Fondation Rgional pour lArt Contemporain organizatorul expoziiei Archilab 2003 cu subiectul Arhitectura experimental 1950-2000[4]. Cnd omenirea nu va mai avea utopii timp deo jumtate de veac, cred c va urma asfixierea! Jacques Rougerie dezvolt de ani de zile un proiect de construcie al unui centru submarin de antrenament al astronauilor n vederea instalrii unei baze permanente pe planeta Marte.http://www.frac-centre.fr/collection/collection-art-architecture/index-des-auteurs/auteurs-58.html?authID=152Martin Pinchis

Architecte (1908 - 2005)Ds la fin des annes 1950, Martin Pinchis revendique les possibilits constructives, esthtiques et industrialisables des matires plastiques, dans la ligne de Ionel Schein, Chanac, Peter et Alison Smithson ou Buckminster Fuller. Rsistant, tanche, transparent, ce nouveau matriau permet selon larchitecte d'envisager de nouvelles conceptions architecturales. Il s'adapte particulirement au contexte culturel des annes 1960, marqu par lphmre. Pinchis remet en cause la Charte d'Athnes qui, selon lui, a fait du principe d'urbanisation gnrale, une ruralisation intgrale avec de petits villages disperss dans les champs avec des habitants vivant en clan. Proche des villes spatiales tridimensionnelles de Yona Friedman ou ddouard Albert, il propose de structurer la ville en volume, de la compacter en un tout afin d'viter le gaspillage d'espace et lclatement caractristique de la ville moderne. En 1967, alors que tous les regards se lvent vers les toiles, Pinchis dveloppe la notion d'astro-urbanisme: de nouvelles structures urbaines doivent tre mises en orbite sous la forme de satellites artificiels hirarchiss afin de sloigner de cette mdiocrit gnrale terrestre.Peintre et architecte roumain, Martin Pinchis est diplm de l'cole Nationale des Beaux-Arts de Paris dans les annes 1930. En 1962, Guillaume Gillet, alors dlgu franais un colloque en Roumanie, rencontre Pinchis et emprunte ses croquis, publis la mme anne dansLArchitecture d'Aujourd'hui.En septembre 1965, il ralise la couverture de la revueArt & Architecture la demande de Richard Neutra, rdacteur du numro. Disparu en 2005, Martin Pinchis a ouvert, avec Kenzo Tange ou Yona Friedman, aux nouvelles conceptions urbanistiques des annes 1950-1960 travers une vision dynamique de la ville future.

Villes, 1961-1965Les esquisses de Martin Pinchis semblent reflter la vision d'une cit future. La projection dynamique des masses noircies dans l'espace, vritableleitmotivprsent dans tous ses dessins, prfigure et reprsente l'urbanisme de demain. Pinchis entend traduire, par le croquis, une nouvelle image de la cit, o espaces et masses se donnent en interrelation constante. Pinchis rflchit alors aux problmes urbains de densit, et propose dans le sillage de Yona Friedman des villes tridimensionnelles, animes par la mobilit. Une cit nest pas une campagne parseme dimmeubles () Il est ncessaire de poursuivre la ralisation dun nouveau type de ville qui, sans dtruire les qualits essentielles et caractristiques de la notion de ville, permette la construction de nouvelles concentrations de notre poque sur des principes radicalement nouveaux par rapport ceux du pass. (M. Pinchis) Ces diffrents dessins, raliss lencre et la gouache, se distinguent par leur extraordinaire vigueur expressive. Ils mettent laccent sur le mouvement, la dynamique qui animent lespace urbain, qui apparat toujours mouvant, jamais fig, saisi dans linstant mme de sa perception. Ils figurent et synthtisent la ville de manire presque abstraite, tachiste, travers des perspectives inattendues.