Istoria rugby-ului

Strămoșul rugbyului este "la soule", sport practicat pe scară largă în Franța, începând cu perioada Evului Mediu. Varianta originală a sa a fost inventată pe terenului principalului colegiu din orașul Rugby, situat în Anglia. Potrivit legendei, în cursul unui meci de fotbal (care nu trebuie însă confundat cu varianta actuală a sportului desemnat cu acest nume), jucat în anul 1823, William Webb Ellis, elev al acestui colegiu și viitor pastor, a luat în brațe balonul și l-a purtat în spatele liniei porții adverse, deși tradiția cerea ca punctele să fie înscrise cu piciorul. În realitate, originele rugbyului sunt ceva mai complexe. În acea perioadă, fiecare dintre colegiile britanice practicau un joc cu balonul derivat din "la soule". Fiecare colegiu avea propriile sale reguli, iar jocul cu piciorul și cu mâna erau destul de răspândite. Gestul lui William Webb Ellis, de a ține balonul în mâini, într-o fază a jocului în care așa ceva nu era permis, a făcut ca regulile colegiului din Rugby să evolueze progresiv.Regulile de joc, care afirmau specificitatea fotbalului jucat în colegiul din Rugby, vor fi codificate pentru prima dată în anul 1846 de către elevi, iar la 8 decembrie 1863, la Cambridge, de către studenții acestei universități, foști elevi proveniți din Rugby.În anul 1871, pentru a se distinge în mod definitiv de fotbal și de "Football Association", se naște prima federație națională: Rugby Football Union (RFU). În același an, la Edinburgh are loc și prima întâlnire internațională, disputată între Scoția și Anglia, meci încheiat cu victoria gazdelor, cu scorul de 4-1.

În mod progresiv, RFU a adoptat diverse reguli pentru îmbunătățirea jocului, cum sunt suprimarea unor anumite lovituri

periculoase, permiterea pasei cu mâna (în 1875) sau diminuarea numărului de jucători de la 20 la 15 (în 1877).

Încetul cu încetul, rugbyul, rezervat inițial elitelor, câștigă toate păturile sociale. În anii 1880 se pune problema profesionismului, adoptat în 1885 de fotbal]], care va determina scindarea mișcării rugbystice. Începând cu anul 1891, respectiv la un an de la înființarea International Board, for însărcinat cu gestiunea jocului și a regulilor acestuia, cluburile din nordul Angliei reclamau un ajutor pentru compensarea muncitorilor pentru timpul de muncă pierdut prin jucarea meciurilor de sâmbătă (care era zi lucrătoare), dar RFU a refuzat să admită această pretenție. După mai multe tentative, "Northern Rugby Football Union", o copie profesionistă a RFU, a fost înființată la 27 august 1895. Ulterior, această organizație a dat naștere unei variante diferite a acestui sport, denumită "rugby league", care este practicat în țările anglofone. Abia la sfârșitul sec. XX, rugbyul va accepta profesionismul.

În anul 2007, se numărau circa 3,5 milioane de jucători legitimați în întreaga lume.

Istoricul jocului de rugby in tara noastra

La noi in tara rugby-ul a patruns in anul 1912, fiind promovat de studentii romani intorsi de la studii din Franta si Anglia. Printre acestia amintim : fratii Iconomu, Grigore Caracostea, fratii Tanasescu, Nicolae Marascu si altii.

La 28 septembrie1913 a avut loc primul meci intre Tenis Club si Sporting Club, incheiat cu scorul de 3 la 3.

In anul 1914 are loc primul campionat al Romaniei la care au participat trei echipe: Tennis Club, Sporting Club si Rugby Club. Inca de la

inceput ia fiinta si rugbyul scolar, “ Cupa Malta “ , disputata intre liceele “ Sf. Sava, Gheorghe Lazar, Matei Basarab si Scoala de Arte si Meserii “

In vederea organizarii si rezolvarii problemelor legate de acest sport, ia nastere in 1915 “Comisiunea de Footbal-Rugby” ca for tutelar

In 1919 apar primele echipe studentesti pe langa Scoala Militara de Educatie Fizica si are loc prima confruntare international la Paris in cadrul Jocurilor Inter – Aliate.

Jocurile Olimpice de la Paris din anul 1924 reprezinta singura participare a rugby-ului la aceasta competitie, precum si prima medalie olimpica Castigata de tara noastra in istorie, prin echipa de rugby care s-a clasat pe locul trei, dupa echipele Frantei si S.U.A.

In anul 1931 ia nastere Federatia Romana de Rugby,carese afiliaza la U.F.S.R. ( Uniunea Federatiilor Sportive din Romania ).

In anul 1960 se consemneza prima victorie romaneasca impotriva Frantei (3-0). Intre anii 1961-1965 castigam trei Cupe Europene : doua prin Dinamo Bucuresti si una prin Grivita Rosie.

Rezultate notabile la nivel de echipe nationale:- 21 august 1954 prima echipa britanica la Bucuresti – Swansea- 1957 – reluarea jocurilor anulate traditionale dintre Romania si

Franta- Castigarea Nation Cup 1969, 1968- Castigarea Cupei F.I.R.A 1974-1975, 1976-1977, 1980-1981,

1982-1983- Castigarea Cupei Europene pe Natiuni 2000, 2001-2002, 2004-

2006, 2010- Junior Locul III la Capionatul Mondial de la Brescia 1996- Seniori Locul XII la Cupa Mondiala din 1987- Calificari la toate Cupele Mondiale

1987 Noua Zeelanda 1991 Anglia, Scotia, Tara Galilor, Irlanda, Franta 1995 Africa de Sud 1999 Anglia, Franta, Tara Galilor, Irlanda, Scotia 2003 Australia 2007 Franta 2011 Noua Zeelanda

Gramada Ordonata

Gramada ordonata se defineste ca fiind faza statica in care balonul este introdus intru-un culoar format de cele doua echipe si se castiga prin tragere si impingere de catre jucatorii participanti.

Gramada ordonata este o faza statica importanta a jocului de rugby atat prin frecventa sa, cat si prin sfera solicitarilor pentru conservarea sau castigarea balonului. Nivelul de eficienta la aceasta faza statica are reverberatie in majoritatea celorlalte momente ale jocului de rugby.

In vederea reusitei unui atac este necesara respectarea urmatoarelor principii:Prioritati in gramada ordonata:- Castigarea tuturor care se introduc- 2 impingeri (2 socuri)- Incercarea de furare a balonului pe introducerea adversarului (in

aproprierea butului propriu sau al adversarului)- Daca suntem batuti trebuie sa dezaxam- Lucrarea iesiri balonului pe culoarele 1,2,3- Lansarea jocului se realizeaza prin una dintre cele trei forme de joc, in

functie de raportul de forte, sisteme de joc, zona de teren etc.- Pe partea stanga jucam cu treisferturile sa eliminam un jucator de

treisferturi ( nr. 9 advers )- Dupa centru la fel- Dupa partea dreapta nu jucam direct cu treisferturile, jucam intai cu

jucatorii de linia a-III-a si dupa jucam cu ei- Organizarea iesirii in aparare, om la om, zona, etc- Nr. 9 trebuie sa vorbeasca mult pentru a comunica pozitia balonului si ce

se intampla cu acesta- Viteza trebuie mentinuta pe tot parcursul actiunii de joc.

Lucruri interzise la gramada ordonata:- Interzis de pierdut baloane pe introducerea proprie- Interzis de a recula - Blocarea incercari de intoarcere a gramezii ordonate- Interzis de iesit in ofsaid- Comiterea de infractiuni si luarea de lovituri de pedeapsa

Un lucru foarte important in desfasurarea jocului dupa gramada ordonata este coordonarea nr.9 cu nr.2, pt introducerea balonului, si circulatia balonului in gramada ordonata.

Circulatia balonului in gramada ordonata:

9

1 2 3

7 4 5 6

8Zonele de joc dupa o gramada ordonata:

Gramada ordonata pe partea stanga

Gramada ordonata pe centru

Gramada ordonata pe partea dreapta

0

1 1

2

3

2

0

1 1

2

3

2

0 1 1

Presiune Zona “C” puternica a atacului

Presiune Zona “B”echilibrata

Presiunea Zona “A”puternica a apararii

1 2 33 2 12 1 2

Culoarul 1(sau zona 1), in sau aproape de locul de contestare a posesieiCuloarul 2(sau zona 2), in centru su in aproprierea contestarii posesieiCuloarul 3(sau zona 3), departe de zona de contestare a posesieiObiective in zonele de joc sunt:

Zona “A” – IESIRE – prin Jocul cu piciorul Joc grupat penetrant

Presiunea este defensive

Zona “B” – DEZECHILIBRU – Alternanta celor trei forme de jocPresiunea este echilibrata.

Zona “C” – MARCARE – prin : Eseu Lovitura de pedeapsa dropgol

Presiunea este ofensiva

Rolul jucatorilor in grămada ordonată

Construcţia (Posturi)

Trăgator

Legarea1. Deasupra umerilor stîlpilor, mîinile sub axilele lor, asigură o bună

coeziune pentru cea mai bună penetrare în grămada adversă. Picioarele care sunt apropiate de linia de repunere în joc, asigură o bună împingere şi o bună stopare a trăgătorului advers.

2. Braţul drept pe deasupra stâlpului, braţul stâng fiind pe sub axila. Coeziunea poate fi mai puţin bună decît prima, dar rotirea bazinului trăgătorului este mult mai uşurată.

3. Braţele pe deasupra braţelor stâlpilor. Această legare poate fi convenabilă unui trăgător de talie mică.

Sprijinul inferior1. Picioarele pe aceeaşi linie, în poziţie de împingere.2. Bazinul întors către partea introducerii.

Sprijinul superior1. Apucă ceafa adversarului cu umărul drept.2. Ridică adversarul cu umărul stâng.

Împingerea1. Se va împinge în sus şi către partea dreaptă pentru a opri o acţiunea

trăgătorului advers.2. Nu trebuie să lase presiunea în timpul tragerii balonului.

Stâlpii

Legarea cu partenerii1. Stâlpii încadrează trăgătorul cu braţul interior.

Reglementare = o bună securitate

2. Stâlpul drept se leagă de stâlpul stâng, prinde partenerul de şort (partea interioară a centurii).Admisă de arbitru = soliditate bună = fără depărtare

Legare cu adversarul direct- Stâlpul drept (capul în interior) se leagă de tricou pe deasupra

braţului stîlpului stâng advers. Stâlpul stâng (capul în exterior) nu este obligat să se lege de adversarul direct.

Sprijinul superior- Umărul de sprijin este cel drept. Umărul liber este stângul. Într-o

grămadă, stâlpul care împinge mai puternic trebuie să flexeze partea inferioară, apoi cea de mijloc şi la sfărşitul acţiunii partea superioară. Angajarea cu capul în dreptul pieptului advers şi întodeauna în contact cu el (umărul stâng chiar umărul drept advers). Aşezarea spatelui spatelui bine întins înaintea celuilalt (capul ridicat).

Sprijinul inferior- Cele două tălpi sunt retrase, picioarele întinse înapoia centrului de

greutate. Stâlpul stâng va avea piciorul stâng foarte larg deschis către partea stângă. Bazinul mult mai jos decât linia umerilor pentru a asigura o împiedicare de jos în sus.

Împingere1. Împingerea poate fi orientată către axa grămezii, dar o împingere

colectivă către dreapta poate fi mai eficientă.2. Stîlpul stîng înceracă se se impună prin îndreptarea capului şi

trenului superior. Stîlpul drept se impune prin îndreptarea trenului inferior şi a bazinului. (Avantajul împingerii colective către dreapta).

Linia a II-a

Legarea între ei

1. La centură2. Sub axilă

Jucătorul care are bustul mai scurt îşi va trece braţul pe sub axila partenerului.

Sprijinul superiorPlasarea umărului sub plica fesieră a stâlpului. Probleme ce pot apărea: alunecarea (glisarea) pe stâlp din cauza legării insuficient de strânse, iar slăbiciunea musculară se evidenţiază prin curbarea spatelui şi depărtarea de stâlp.

Sprijinul inferiorCele două piciore sunt retrase şi pe aceeaşi linie pentru a împinge, posibilitate de transfer a greutăţii prin poziţionarea corpului în funcţie de culoarul pe care balonul va ieşi sau de împingerea adversarului.

ÎmpingereaFoarte joasă, orizontală. (atenţie să nu-şi ridice propriul stâlp). În general, ea va fi axială, asupra stâlpului orientată fie la tânga, fie la dreapta în funcţie de presiunea primită sau exercitată.

Linia a III-a închidere, Nr. 8

Legarea cu linia a II-a1. Între picioarele celor doi jucători de linia a II-a. O mai bună împingere,

dar poate împiedica înaintarea liniei a II-a.2. Braţul în exterior. Strânge bazinul jucătorilor de linia a II-a.

Sprijin superiorSub plica fesieră a jucăturilor de linia a II-a.

Sprijin inferiorCele două picioare retrase aproape pe aceeaşi linie pentru a ajuta

împingerea.

RemarcaExistă posibilitatea de a se poziţiona la fel între linia a III-a aripă şi linia a II-a (diverse formaţii ale grămezii), mai puţin la U19.

Linia a III-a aripă

Legarea cu linia a II-a1. Sub axilă.2. De şort3. De şortul liniei a II-a opuse

Sprijin superior1. Sub plica fesieră a stâlpului (mâna liberă pe sol).2. Sub plica fesieră a stâlpului (mâna liberă e fesa stâlpului).

Sprijin inferiorCele două picioare retrase pentru o mai bună împingere. Depărtate larg pentru o acţionare mai rapidă.

ÎmpingereAşezarea jucătorilor de linia a III-a se realizează înaintea intrării în grămadă. Împingerea va realiza echilibrarea împingerii stâlpului în ax.

Progresia în grămadă şi respiraţia

Progresia

Această progresie se bazează pe trei principii ale efortului de împingere:

1. Puterea de împingere este mult mai mare când sprijinul este pe două picioare.

2. Este mai uşor de închis un unghi mic,decât un unghi deschis.3. Progresia şi menţinerea se face în cea mai mare presiune.

Împingerea se efectuează:Pe două picioare, retrase şi aşezate pe aceeaşi linie. Se deschid cele două unghiuri vecine de 20° (130° - 150° trunchi – pulpe, 160° - 180° pulpe – gambe). Deplasare cu sprijin foarte scurt.

Trei posibilităţi:1. Stâlpii adverşi îşi păstrează sprijinul lor superior şi îşi retrag

picioarele. Trebuie să împingem în continuare înainte ca ei să-şi regăsească spijinul inferior.

2. Stâlpii adverşi (sau doar unul) îşi vor pierde sprijinul superior, însă nu obligatoriu picioarele se vor retrage. Vor obosi şi nu vor mai transmite acelaşi impact partenerilor.

3. Stâlpii adverşi îşi pierd atât sprijinul superior, cât şi cel inferior şi astfel nu se mai pot opune presiunii.

RespiraţiaNecesitatea contracţiei musculare pentru a produce un efort de împingere se face în general în detrimentul aportului de oxigen necesar alimentării muşchilor ce lucrează. Coordonarea efortului de împingere cu respiraţia: respiraţie abdominală înaintea efortului de împingere maximă; expiraţie abdominală prelungită în momentul împingerii maxime. Timp de apnee după expiraţie dacă efortul se prelungeşte. Inspiraţie abdominală în momentul recăpătării sprijinului.

Coordonarea împingeriiGrămada trebuie să-şi impună împingerea care va fi în funcţie de diversitatea presiunii adverse.Dar este indispensabil ca toate forţele convergente, să fie către ax sau către dreapta. Presiunea trebuie să se efectueze de jos în sus.Împingerea colectivă este legată de problema flexie-extensie colectivă.Introducere în flexie.Talonare în extensie.Problemele respiratorii sunt legate de flexia şi extensia:Inspirare în flexie.Blogaj lejer în tensiune.Expiraţie la extensie.

Marginea

Se defineste ca faza static de reluare a balonului, dupa ce acesta a parasit suprafata de joc. In aceasta faza, balonul este repus pe un culoar delimitat de doua coloane de jucatori si se castiga prin prindere si impingere de catre jucatorii participanti.

Marginea este o faza static foarte importanta a jocului de rugby, avand ponderea cea mai mare din totalul fazelor statice.

Totodata, lansarea de la margine, in contextul celor 10m distanta intre participant si neparticipanti, ofera o prespectiva foarte favorabila jocului treisferturilor, pe de-o parte, si pozitionarea participantilor cel mai aproape de linia avantajului in raport cu toate fazele statice, pe de alta parte.

In acelasi timp, castigarea si/sau conservarea balonului la margine trebuie inteleasa ca actiune colectiva a tuturor participantilor, indifferent de rolul jucat:

aruncator, prinzator, sustinator. Fiecare din acestia au sarcini bine delimitate, a caror indeplinire influenteaza pozitiv sau negative jocul de margine.

La nivelul jocului de rugby in XV, marginea se desfasoara in conditiile luptei pentru castigarea si/sau conservarea posesiei balonului.

Numarul de participanti este variabil intre 2 si 8 jucatori, in contextul respectarii regulamentului.

Margine se particularizeaza prin asezarea jucatorilor participant. Astfel, in rugbyul international au existat mai multe modele – sisteme de asezare.

Marginea se structureaza pe zone, in functie de numarul de participant:

5 M 15 M

X X X X X X X X

A C

B D

Zona A – este delimitata intre jucatorii aflati in pozitiile 1 si 3 si avand pe pozitia 2 jucatorul prinzator.

Zona B – este delimitata intre jucatorii aflati in pozitiile 3 si 5 si avand pe pozitia 4 jucatorul prinzator.

Zona C – este delimitata intre jucatorii aflati in pozitiile 5 si 7 si avand pe pozitia 6 jucatorul prinzator.

Zona D – este delimitata de linia de 15 M si nivelul mijlocasului la deschidere, si nu are jucator prinzator specializat, este recuperate de diferiti jucatori in functie de tactica fiecarei echipe.

Marginea incepe cand balonul paraseste mana repunatorului, si se termina cand:

- Cand balonul este lovit, sutat sau aruncat din margine- Cand balonul sau purtatorul de balon ajunge in zona dintre 5 m si linia de

margine.- Cand un jucator din aliniament da balonul unui coechipier care se

desprinde intr-o circulatie razanta.- Cand balonul este aruncat dincolo de linia de 15 m sau cand un jucator il

pune sau il duce dincolo de 15 m. - Cand se formeaza gramada spontana sau un mol in margine si toate

picioarele jucatorilor participanti la gramada spontana se deplaseaza dincolo de linia de repunere.

- Cand balonul a devenit nejucabil.Eficienta atacului este determinata de resectarea urmatoarelor principia:- Trecerea rapida a liniei de avantaj prin actiuni tactice individuale sau

collective- Lansarea jocului se realizeaza prin una din cele trei forme de joc ( jocul

grupat penetrant, jocul desfasurat sau jocul cu piciorul )- Cheia lansarilor este reprezentata de viteza actiunilor de jocIn functie de zona in care vom vrea sa ducem balonul din margine vom tine

cont si de zona unde vom arunca balonul in margine.Zonele de joc dupa margine:

0 1 2 3 Margine

pe partea dreapta

3 2 1 0 Margine

pe partea stanga

Rolul jucatorilor in margine

Cum lucrăm marginea

Principii:

1. Ce trebuie să facă toţi aprticipanţii- Nu doar 3 / 4 jucători- Toate problemele de concentrare, seriozitate, sincronizare,

aplicare sunt importante.

2. Necesitatea de informare (invizibil pentru adversari)- Unde vom lansa ?- Cum vom sării (în avansare sau în retragere) ?- Pentru ce o facem ?- Cine va fi desemnat ?

3. Bloc de 3- Necesitatea de a fixa în locul de aruncare un bloc de 3 jucători:

1 prinzător, 2 susţinători pentru:- asigurarea cîştigării posesiei.- consolidarea căştigării şi permiterea unei bune utilizări.- Crearea unui „ecran” pentru facilitarea eliberării

balonului.- Permite sau evită trecerea printr-o regrupare.

Rolul fiecăruia:

1. Efectiv complet:L: lansator

S1: susţinător înainte

S2: susţinător înapoi

P: prinzător

Prinderea balonului în zona A (1)

În avansare Fix În retragere

Prinderea balonului în zona A (1)

În avansare Fix În retragere

L: în serviciul P- Declanşeză lansarea- Se adaptează la moment,

traectoria, viteza lansării

S1: aşezat departe de P- Cu faţa la adversar- Sprijin fix: piciorul apropiat

de P- Sprijin mobil: piciorul

depărtat de P- Nu trebuie să privescă pe

L- Se uită fix la piciorele lui P- Pivotează şi va transforma

săritura în avansare a lui P într-una verticală

- Jucătorul tampon îl va menţine pe P

S2: lipit de P- Cu faţa la adversar- Sprijin fix: piciorul apropiat

de P- Linia umerilor în culoar- Se uită fix la piciorele lui P- Îl urmăreşte pe P- Ajută urcarea lui P- El declanşează rotirea şi

coborârea lui P- Îl echilibrează pe P în aer- Priză interioară şi înaltă

L: idem

S1: aşezat aproape de P- Întors ¾ cu faţa la

adversar- Se uită fix la piciorele

lui P- Se angajează- Ridică- Echilibrează- Întoarce

S2: aproape de P- Cu faţa la adversar- Se uită fix la piciorele

lui P- Ridică- Echilibrează- Rotire - Întoarce

L: idem

S1: lipit de P- Întors ¾ cu faţa la

adversar- Se uită fix la piciorele

lui P- Îl urmăreşte pe P- Ajută la ridicare- Echilibrează şi curăţă- întoarce

S2: lipit de P- Cu faţa la adversar- Se uită fix la piciorele

lui P- Jucător tampon- Ridică şi menţine p- Rotire - Întoarce

Poziţia susţinătorilor în flexie

Prinderea balonului în zona B (2)

În avansare Fix În retragere

L: în serviciul P- P declanşeză lansarea- Se adaptează la moment,

traectoria, viteza lansăriiS1: a) Direct – idem zona A (1)b) Regrupare – idem + după

„aterizare” îşi eliberează braţul pentru a se lega şi împinge

S2: a) Direct – idem zona A (1),

însă stă cu faţa la lansatorb) Regrupare – idem +

eliberează P; intră în culoar; se leagă; împinge; impune contactul

L: idem

S1: a) Direct – idem zona A (1)b) Regrupare – idem ca în

avansare

S2: a) Direct – idem ca în

avansareb) Regrupare – idem ca în

avansare

L: idem

S1:

a) Direct – idem zona A (1)

b) Regrupare – idem + eliberează P; intră în culoar; se leagă; împinge; impune contactul

S2: a) Direct – idem zona

A (1)b) Regrupare – idem

îşi eliberează braţul pentru a se lega cu S1 şi împinge

Prinderea balonului în zona C (3)

În avansare Fix În retragere

L: - Se adaptează la moment,

traectoria, viteza lansăriiS1: Departe de L- Cu faţa la adversar- Se uită fix la piciorele lui P- Jucător tampon

S2: - Îl urmăreşte pe P- Mai puţin lipit de el- ¼ cu faţa la adversar- În cazul în care balonul

trece de el este foarte atent

L: idem

S1: Foarte aproape de P- Întors ¾ cu faţa la adversar- Se angajează- Un mare efort pentru a

ridicaS2: Aproape de S1- ¼ cu faţa la adversar- Ajută ridicarea- Echilibrează P + ecranare- Atenţie: dacă este trecut de

balon va fi înlocuit de releyeur

L: idem

S1: Aproape de P

- Cu faţa la adversar- Rămîne lipit- Ajută ridicarea- Echilibrează

S2: Depărtat de P- ¼ cu faţa la

adversar- Jucător tampon- Ridică- Menţine- Rotire şi ecranează- În cazul în care

balonul trece de el este foarte atent

Jucătorii în Peel-offJucătorii nu depăşesc balonul

Alţi jucători din aliniament- Trebuie să lucreze pentru asigurarea unui baraj ce va împiedica

infiltrarea adversarilor.- Dacă penetrăm (regrupare dinamică)

- Lucru pentru construirea molului- Închizătorul şi lansatorul rămân disponibili

2. Permătări: jucătorii trebuie să se deplaseze câte 2- Susţinerea se deplasează

- O bună coordonare cu lansatorul- Schimbarea jucătorilor declanşată de lansator- Susţinerea „urcă”,saritorul se deplaseaza.

Rolul antrenorului de rugby

Pentru a fi un antrenor de succes trebuie să îndeplinim o serie de roluri cum ar fi:

lider, organizator,manager,prieten, profesor, motivator, inovator, erou, om de decizie,model,conducator.

Pentru a-şi ajuta jucatorii sa inteleaga jocul, antrenorii trebuie să aibă:

- O cunoaştere profundă a jocului de rugby dacă antrenează la nivelul seniorilor sau o cunoaştere a diferitelor forme şi variante de joc dacă antrenează la alte categorii de vârstă sau la alte nivele (juniori/copii sau rugby 7/rugby TAG, etc)

- O atitudine pozitivă, centrată pe dezvoltarea sportivilor.- O cunoaştere amănunţită a cât mai multor exerciţii pentru

îmbunătăţirea tehnicii.- O varietate de metode de corectare a greşelilor.

UN BUN ANTRENOR trebuie să-şi dezvoltae abilitatea de a :

- Dezvolta continuu toţi jucătorii- Descoperii cei mai buni sportivi pe posturile respective- Dezvolta tehnica şi polivalenţa sportivilor- Dezvolta jucătorii în „logica jocului”, astfel încât să aibă posibilitatea

de a folosi oportunităţile tactice şi de lua cea mai bună decizie în timpul cât mai scurt.

Pentru a dezvolta tehnica sportivilor, antrenorii trebuie să se asigure că lecţia de antrenament urmează principiul A.P.D.S.:

Activ – Să fim siguri că toţi jucătorii sunt implicaţi în permanenţă.

Provocator – să fim siguri că obiectivele sunt clare.

Distractiv – să fim siguri că antrenamentul este variat şi plăcut

Sigur – Să fim siguri că ne desfăşurăm activitatea pe suprafeţe propice jocului

= SUCCES !

UN ANTRENOR BUN:

- Vede ce este bine şi laudă- Vede ce este greşit …- …recunoaşte ce este greşit, şi …- … ştie cum să corecteze.

Proiect de dezvoltare personala pentru termen lung (5 etape)

In fiecare etapă, esenţa şi caracteristicile jocului, jucătorilor şi antrenorilor sunt evidenţiate ca puncte de referinţă pentru toţi participanţii implicaţi in practicarea,antrenarea, arbitrajul şi managementului jocului.Aceste caracteristici sunt prezentate in următoarele pagini:

Capacităţi tehniceCunoaşterea şi inţelegerea deprinderilor specifice, necesare practicării cu eficienţă ajocului de rugby. Capacităţi tacticeCunoaşterea şi inţelegerea jocului şi aplicarea principiilor pentru indeplinirea obiectivelorjocului. Capacităţi fiziceCunoaşterea şi inţelegerea componentelor fizice specifice in legătură cu maturizarea şidezvoltarea individuală Capacităţi mentaleCunoaşterea şi inţelegerea deprinderilor şi strategiilor psihice legate de eficacitatea performanţelor. Capacităţi de conducere personală a vieţii extra-sportive Cunoaşterea şi inţelegerea problemelor legate de auto-evaluare, auto-dezvoltare, şi stabilire a unei perspective echilibrate, realiste.

Cunoaşterea şi inţelegerea componentelor fizice specifice in legătură cu maturizarea şidezvoltarea individuală Capacităţi mentaleCunoaşterea şi inţelegerea deprinderilor şi strategiilor psihice legate de eficacitatea performanţelor. Capacităţi de conducere personală a vieţii extra-sportiveCunoaşterea şi inţelegerea problemelor legate de auto-evaluare, auto-dezvoltare, şistabilire a unei perspective echilibrate, realiste.

ETAPA 1 – FUNDAMENTAL JUCĂTORUL – JOACĂSportivii din această categorie sunt copii cu vârste cuprinse între 6 şi 12 ani

Capacitatea de invăţare a copiilor din această categorie se bazează in principal pe joc.Această capacitate de a invăţa nu se regăseşte doar in jocurile modificate de rugby, ci şi in exerciţiile şi situaţiile pedagogice organizate sub formă de concurs. Tehnica specifică şi corectările pot fi integrate in activitate chiar păstrand plăcerea şi implicarea maximă a micilor jucători. ANTRENORUL – GHIDEAZĂ Pentru a răspunde necesităţilor şi capacităţilor micilor rugbyşti, antrenorul trebuie să reacţioneze ca şi un ghid, asigurand un mediu in care sportivii pot explora jocul intr-o deplină siguranţă şi intr-o manieră stimulantă. Corecţiile şi ghidarea trebuie să fie subtile şi simple, furnizandu-le informaţiile generale inainte de a detalia perspectiva. JOCUL – PLĂCERE

Rezultatul final trebuie să fie plăcerea şi siguranţa experienţei. Evidenţierea se face in jocul deschis / mişcarea generală, in care toţi jucătorii aleargă, pasează şi plachează. Copii vor veni in continuare la antrenamente dacă ele sunt plăcute şi motivante. Odată cu dezvoltarea capacităţilor copiilor, ei vor avea alte necesităţi şi cerinţe ce privesc jocul. Etapa fundamentala este o etapa de alegere si descoperire a rugbyului.

Obiective cadru si de referinta:a) Orientarea copiilor catre jocul de rugbyb) Ameliorarea coeficientului de sanatatec) Initierea procedeelor tehnico-tactice de baza si dezvoltarea

motricitatii generaled) Insusirea principiilor de bazae) Invatarea unor notiuni teoretice fundamentalef) Ameliorarea sferei psihice

Aceasta etapa are 3 faze:Faza 1 „Plăcere” (6 – 8) – Dezvoltare prin joc structurat(in aceasta faza nu se executa gramezi ordonate si margini)In aceasta perioada jucatorul de rugby isi dezvolta abilitatile cognitiv-intelectuale (cunoastere), se formeaza autocontrolul, constientizeaza nevoia de socializarea si si-o manifesta, incepe sa ia cunostinta de normele sociale sisa le foloseasca pentru a se integra in societate. Structura fizica este in formare, remarcandu-se schimbarile ce-l diferentieaza pe baiat de fata. Motricitatea este mai dezvoltata si mult mai rafinata, existand un oarecare control al echilibrului, creste capacitatea de coordonare. Cresterea aceasta este raportata la perioada copilariei medii, 3-6 ani.Din punct de vedere al senzorialitatii, sensibilitatea se situeaza la un maxim de maturizare, mai putin cea vizuala.

Faza 2 „Plăcere, siguranţă şi elemente tehnice de bază” (8 – 10) –Consolidarea si dezvoltarea fazei 1(si in aceasta faza nu se executa gramezi ordonate si margini) Pentru a putea fi un bun educator si pentru a putea capta foarte bine atentia fiecarui jucator, pentru a le putea urmari indeaproape evolutia, antrenorul nu-si poate forma o echipa cu un numar mai mare de 20-25 de copii. Statistica ne arata ca actul de predare nu mai este eficient atunci

cand trebuie sa captam atentia unui numar mai mare de 20 de copii din diferite motive, cum ar fi:- la varsta de 8-10 atentia si puterea de analiza sunt inca in formare, de aceea este absolut necesar sa-ti acorzi timp pentru fiecare membru in parte pentru a vedea daca a inteles informatia transmisa;- in general, atentia asa zisa concentrata, focusata, pe informatia transmisa se incadreaza intr-un interval de timp intre 2 si 7 minute. Ceea ce este peste se pierde sau nu se fixeaza suficient de bine.Totodata, informatia se dilueaza iremediabil in maxim 4 zile de la momentul initial daca nu se produce repetarea ei cu rol de fixare-memorare.;- copiii isi fixeaza atentia foarte bine pe joc, ca mod de formare general valabil si, in special, pe jocurile care evidentieaza liderul in cadrul grupului. Asadar, orice informatie ce dureaza mai mult de 5 minute va permite copiilor sa-si indrepte atentia spre jocurile disturbatoare care ofera pozitii de genul superior-inferior in cadrul grupului.Impartindu-i in mici grupuri de cate 4 -5 persoane si transmitand informatia necesara in cadrul unui joc care sa puna in evidenta superioritatea unui astfel de microgrup fata de celelalte, antrenorul va reusi sa-i capaciteze si sa le mentina atentia pentru un interval de timp relativ lung si cu rezultate pozitive in memorare si intelegere.

Particularitatile celor doua faze In aceste etape pregatirea fizica are o pondere de 15% si vizeaza aptitudinile motrice si psihomotrice cu grad foarte mare de heritabilitate. Pregatirea tehnico-tactica cu pondere de 50% urmareste initierea in jocul de rugby prin invatarea unor procedee tehnico-tactice de baza,insusirea principiilor fundamentale,deprinderea formelor de joc.Accentul se va pune pe pregtirea tactica 30% si doar 20% pregatire tehnica. Pregatirea teoretica are pondere de 5% si continua transmiterea de informatii privind jocul de rugby,cu accent pe fair play.Sedintele de pregatire teoretica sunt 1-2 pe saptamana cu durata de 15 minute,fiind pozitionate inainte de antrenamentul propiu-zis sau in antrenament,desfasurandu-se si/sau pe terenul de rugby. Pregatirea psihologica are pondere de 30%,cea mai semnificativa,urmand optimizarea sferei psihice cu rol marcant in formarea jucatorului de rugby si apare in fiecare moment al antrenamentului sportiv. Lectile de antrenament au durata de 50-60 minute,se pot desfasura pe terenul de rugby sau sali de sport. Se programeaza 1-2 teme cu o durata de 35-40 minute(ambele teme).Temele de pregatire fizica vor ocupa prima pozitie din partea fundamental.

Mijloacele de antrenament recomandate urmaresc fundamentarea rationamentului vezi-judeca-actioneaza,in care jucatorul trebuie sa opteze pentru cea mai buna solutie.

Faza 3 „Elemente tehnice de bază şi înţelegere” (10 – 12) – Consolidarea şi dezvoltarea fazei 2.La aceasta categorie de virsta G.O. din 3 jucători în linia I-a fără a împinge. Cine bagă scoate,cel care introduce nu este atacat şi pasează fără a avansa cu balonul. Marginea se executa din maxim 3 jucatori,nu se contesta si nu se face lift. Elemente tehnice de baza pentru grămada ordonată · Poziţia corpului individual - Stabilitate· Dezvoltarea coordonării· Siguranţa – Controlul unei grămezi ordonate prăbuşite Elemente pentru margine· Jucători de suport şi prinzătorul – molul de marginePentru jucatorii care participa la margine nu se va efectua o pregatire fizica specifica iar pentru pregatirea tehnico-tactica :-lansatorul va arunca la punct fix-prinzatorii vor efectua exercitii cu sarituri cu bataie pe unul sau doua picioare.

ETAPA 2 – ÎNVAŢĂ SĂ JOCI ŞI SĂ PRACTICIJUCĂTORUL – EXPLOREAZĂSportivii din această categorie sunt copii cu vârste cuprinse între 12 şi 14 aniCapacitatea de invăţare a copiilor din această categorie se bazează pe explorare.Incercand noi metode, urmărind soluţii şi noi experimente ale mediului in care işi desfăşoară activitatea se vor dezvolta in această etapă. Sportivii sunt capabili să rezolve diverse situaţii pedagogice şi trebuie să fie incurajaţi să-şi exprime propriile opinii.ANTRENORUL – PREDĂOdată cu inceperea pubertăţii, sportivii sunt capabili de o concentrare şi atenţie mentală pe o perioadă mai lungă de timp. Astfel, predarea este mai potrivită pentru facilitarea invăţării. Cunoştinţele despre cum să uşurăm

invăţarea, precum şi dezvoltarea progresivă a deprinderilor tehnice sunt cruciale in această etapă.JOCUL – STRUCTURATCu o capacitate de inţelegere mărită şi cu competenţe tehnice importante, jocul se dezvoltă de la mişcarea generală la un format mult mai structurat prin apariţia jocului pe compartimente (inaintaşi, treisferturi). Jocul rămane plăcut, sigur şi distractiv cu o amploare mai mare a acţiunilor cum ar fi alergarea cu balonul, pasarea şi placajul. Particularitatile acestei etape sunt:-selectia intermediara-pregatirea de baza a rugbystului-debutul specializarii pe post si compartiment. Obiectivele de instruire ale etapei:-optimizarea indicatorilor morfo-functionali-dezvoltarea aptitudinilor motrice de baza si specifice jocului de rugby-cresterea capacitatii de effort-consolidarea si perfectionarea procedeelor tehnico-tactice de baza si invatarea de procedee tehnico-tactice specifice-consolidarea actiunilor tactice colective si invatarea actiunilor de tactica individuala-integrarea in activitatea competitionala-dezvoltarea aptitudinilor psihice-motivationale,afective si competitive.

Obiective cadru si de referinta:a)Ameliorarea dezvoltarii morfo-functionale: -optimizarea indicilor antropometrici; -imbunatatirea capacitatii functionale (aerob-anaerob) -capacitatea fizica corespunzatoare sustinerii eforturilor.b)Dezvoltarea aptitudinilor motrice de baza: -viteza sub toate formele de manifestare: -mobilitatea generala si specifica: -coordonare complexa in actiuni si pozitii neobisnuite; -orientarea spatio-temporala si echilibru la un nivel optim; -rezistenta si forta generala.c)Consolidarea si perfectionarea procedeelor tehnico-tactice de baza si invatarea paselor speciale: -procedee tehnico-tactice de baza in aparare; -procedee tehnico-tactice de baza in atac; -procedee tehnico tactice de pasa special.

d)Consolidarea actiunilor tactice colective si invatarea actiunilor de tactica individuala: -actiuni tactice colective ofensive si defensive la nivel de echipa; -circulatia de balon si jucatori in cadrul formelor de joc; -actiuni tactice colective ofensive si defensive in2-4 jucatori si a sistemelor aferente; -actiuni tactice individuale ofensive si defensive; -gramezi ordonate nedisputate,marginile disputate si aglomerarile; -principii de baza; avansare,sustinere,continuitate,pressing(avansare,pastrarea posesiei,agresivitate)e)Integrarea in activitatea competitionala: -aprofundarea notiunilor de regulament specific; -invatarea notinilor de igiena echipamentului,refacere,recuperare,etc.; -legitimarea obligatorie.f)Educarea aptitudinilor psihice: -nivel motivational si afectiv optim; -atitudine combativas de colaborare; -asigurarea integritatii jucatorilor.

Capacitati tehnice ale etapei:Elemente pentru gramada ordonata-atac[5jucatori]-introducerea liniei aII-a-formare-angajarea-introducerea si impingerea-conducerea balonului-culoarul 1sau2-eliberarea si folosirea balonuluiElemente pentru gramada ordonata-aparare(5jucatori)-formare-angajare-contestarea posesieiElemente pentru margine-atac-formarea-coduri,comunicare si variante-aruncare,saritura si prindere-eliberarea balonuluiElemente pentru margine –aparare-formare-miscare si reactie-contestarea posesiei

-prevenierea pierderii teritoriale

ETAPA 3 – ÎNVAŢĂ SĂ TE ANTRENEZI JUCĂTORUL – CONCENTRARE Sportivii din această categorie sunt adolescenţi cu vârste cuprinse între 15 şi 17 ani Jucătorii din această categorie de varstă au capacitatea de a se focaliza şi chiar işi pot creşte radical capacitatea lor de atenţie şi aplicare a corectărilor. Auto evaluarea şi responsabilitatea sunt caracteristice aceste varste şi vor forma fundamentul viitoarelor realizări şi succese. Jucătorii sunt foarte competitivi datorită atenţiei acordate spiritului de echipă şi valorilor şi obiectivelor comune. Jucătorii acestei varste au competenţe tehnico-tactice similare cu cele ale adulţilor, insă datorită faptului că nu au ajuns la maturitate deplină, capacităţile lor fizice, mentale şi din viaţa personală pot progresa imens in etapele următoare. ANTRENORUL – PROVOACĂ Avand in vedere capacităţile mai mari ale jucătorilor din această categorie de varstă ,cerinţa principală a antrenorilor este de a trece dincolo de cele predate şi de a crea situaţii in care jucătorii sunt provocaţi să ajungă la un nivel mai inalt de performanţă sub presiunea exercitată de exerciţiile propuse (presiunea adversarului, a timpului, a spaţiului, a volumului şi intensităţii efortului). JOCUL – STRUCTURATChiar dacă jucătorii sunt acum extrem de competitivi şi joacă intr-un campionat de regularitate, punctul cheie in această etapă este precizia performanţei individuale, de compartiment şi colective. Jocul este clar structurat, cu accent mai mare pe rolurile din compartimente. Cu toate acestea, pentru a maximiza dezvoltarea, accentul ar trebui pus pe performantele pe termen lung si nu neaparat pe rezultatele immediate.

Particularitatile acestei etape sunt:-selectia intermediara-pregatirea de baza a rugbystului-debutul specializarii pe post si compartiment.

Etapa de debut a specilizarii Obictive cadru si de referinta: a)Optimizarea indicatorilor morfo-functionali: -ameliorarea indicilor somatici -imbunatatirea capacitatii functionale(aerob-anaerob)b)Dezvoltarea aptitudinilor motrce specifice jocului de rugby -viteza sub toate formele de manifestare -mobilitate generala si specifica -coordonare complexa -forta generala si specifica postului si compartimentului -rezistenta generala si specifica compartimentului si postuluic)Perfectionarea procedeelor tenico-tactice de baza si invatarea de procedee tehnico-tactice specifice si speciale -procedee tehnico-tactice de baza,atac si aparare -procedee tehnico-tactice specifice postului si compartimentului -procedee tehnico-tactice specialed)Perfectionarea actiunilor tactice colective si consolidarea actiunilor de tactica individuala: -actiuni tactice colective ofensive aferente compartimentelor si echipei -actiuni tactice colective defensive aferente compartimentelor si echipei -actiuni tactice colective ofensive si defensive in relatia 2-4 jucatori -circulatia de balon si jucatori in cadrul formelor de joc -gramezi ordonate disputate,margini disputate,aglomerari -actiuni tactice individuale specifice postului,ofensive si defensive -proiectul de joc(corelat cu FRR) -prinicipiile fundamentale ale joculuie)Integrarea in activitatea competitionala -notiuni regulamentare aplicate -cunostiinte de igena,biomecanica -participarea la competitii regionale si nationalef)Ameliorarea sferei psihice: -optimizarea motivationala si afectiva -atitudine combativa si de colaborare

-intarirea spiritului de fair-play -incredere si dorinta de castig

Capacitati tehnice ale etapei:

Elemente pentru gramada ordonata-atac-dezvoltarea unei platforme pentru atac-formare-angajarea-introducerea si impingerea-conducerea balonului-culoarul 1sau2-eliberarea si folosirea balonuluiElemente pentru gramada ordonata-aparare-ingreunarea eliberarii balonului-formare-angajare-contestarea posesieiElemente pentru margine-atac-dezvoltarea unei platforme pentru atac-formarea-coduri,comunicare si variante-aruncare,saritura si prindere-eliberarea balonuluiElemente pentru margine –aparare-ingreunarea eliberarii balonului-formare-miscare si reactie-contestarea posesiei-prevenierea pierderii teritoriale

Procedee tehnico-tactice specifice compartimentelor si posturilor.

-pozitia fundamentala a prinzatorului la margine

-pozitia fundamentala a sustinatoruli la margine-pozitia fundamentala de impingere la gramezi ordonate a: -stilpului -tragatorului -linia a II-a -linia a III-a(R xv)-repunerea balonului la gramezi ordonate-repunerea balonului la margine-prinderea balonului la margine Pregatire tactica

Gramezi ordonate -sisteme de legare-3-2(R XII) -3-4-1(R XV) -sisteme de aparare R XII-R XVMargine -sisteme de asezare-2 jucatori(R XII) -2-8 jucatori(R XV)

Particularitatile etapei

Prezenta etapa, asa cum se observa din denumire, determina initierea jucatorului de rugby in vederea specializarii pe post. In acest context pregatirea fizica are o pondere de 30% si urmareste asigurarea suportului fizic minimal satisfacerii cerintelor de post si compartiment. Metodele si mijloacele utilizate sunt cu caracter general,mixt si specific,recomandandu-se mijloacele complexe care vizeaza dezvoltarea aptitudinilor motrice sau psihomotrice si/sau in conditii de abilitati tehnice. Pregatirea tehnico-tactica are o pondere de 50%(25% tehnic si 25% tactic) si vizeaza,prin metode si mijloacele specifice,debutul specilalizarii jucatorului de rugby pe post si compartiment,pe fondul perfectionarii pregatirii de baza. Pregatirea teoretica are o pondere de 5% si vizeaza,prin metode si mijloace specifice,ameliorarea sferei cognitive care sa contribuie la manifestarea optima a jucatorului de rugby.Sedintele se programeaza in numar de 2-3/saptamana au o durata de 10-15 minute. Pregatirea psihologica are o pondere de 15% si se realizeaza atat in antrenamente cat si in sedinte separate,in special,cu ocazia competitiilor si a pregatirilor centralizate. Se recomanda constientizarea jucatorilor asupra importantei pregatirii psihologice.

Lectiile de antrenament se programeaza in numar de 3-4/saptamana cu o durata de 75-90 minute,din care partea fundamentala reprezinta aproximativ 60-70 minute. Programarea temelor se realizeaza in numar de: -2 teme – o tema din pregatirea fizica - o tema din pregatirea tehnico-tactica -2 teme din pregatirea tehnico-tactica -1 tema din pregatirea tehnico tactica Mijloacele elaborate sa coreleze nivelul formativ si particularitatile de varsta cu nivelul de joc. Jucatorii de inaintare vor incepe sa faca exercitii de intarirea musculaturii cervicale si lombare.Aceste exercitii vor fi de izometrie sau cu ajutorul partenerului. Exemple:-flexii/extensii,rotatii,inclinatii ale capului-jucatorul se afla in pozitia sezut cu spatele si capul perpendicular cu solul,cu ajutorul unei benzi elastice partenerul va trage din fata sau din spate pentru al dezechilibra timp de 5’’-jucatorul se afla intins pe sol cu spatele si gitul blocate,partenerul va incerca sa il ridice de la sol ridicindu l de cap.

ETAPA 4 – ÎNVAŢĂ SĂ CONCUREZI JUCĂTORUL – SPECIALIZARESportivii din această categorie sunt tineri cu vârste cuprinse între 18 şi 21 aniJucătorii din această categorie de varstă, s-au decis ca rugbyul să devină sportul lorprincipal şi sunt dispuşi să investească o cantitate semnificativă de timp şi energie pentrua deveni rugbyşti de succes. Ei işi conduc acţiunile şi acordă o mare atenţie pentru a-şiinsuşi toate competenţele legate de joc. Jucătorii acordă acum o mai multă atenţie pentrudezvoltarea specializării lor pe anumite posturi in vederea efectuării cu succes a rolurilorlor funcţionale.Odată cu creşterea capacităţii lor de cunoaştere şi a maturizării, jucătorii sunt capabili de

a lua opţiuni puternice şi să-şi asume mari responsabilităţi pentru a rezolva multe dinproblemele apărute.

ANTRENORUL – FACILITEAZĂOdată cu formarea caracterelor jucătorilor, rolul antrenorului este de a uşuracunoaşterea, de a facilita punerea in practică a cunoştinţelor acumulate.Permiterea jucătorilor de a avea opţiuni in rezolvarea de probleme, este fundamentalăpentru a dezvolta increderea şi o relativă autonomie.Antrenorul, incă este obligat să recurgă la metode de predare, provocare şi ghidarepentru a evidenţia abilităţile jucătorilor de a „naviga / explora”, mai mult decat a „copia”. Jocul devine la această categorie foarte competitiv, avand influenţe din partea jucătorilor JOCUL – OBIECTIV

specializaţi pe posturi, din partea jocului compartimentelor şi a celui colectiv, prinreducerea erorilor şi eficientizarea acţiunilor. Jocul este concentrat pe indeplinireaobiectivelor propuse atat in atac şi in apărare.De exemplu, caştigarea posesiei in margine este mai importantă acum, la acest nivel,decat caştigarea meciului in sine; oricum esenţa stagiilor trecute (performanţă,organizare, plăcere) contribuie la randul lor la indeplinirea obiectivelor generale. Acest nivel se mai numeste si nivel de performanta si include pregatirea juniorilor republicani si seniorii vizind urmatoarele:-selectia finala-specializarea intensiva pe post si compartiment-optimizarea potentialului individual si obtinerea de performante superioare Obiectivele de instruire ale etapei:-adaptarea indicilor morfofunctionali la specificul competitional-cresterea capacitatii de effort

-dezvoltarea aptitudinilor motrice specific-perfectionarea procedeelor tehnico-tactice de baza si consolidarea si perfectionarea procedeelor tehnico-tactice specifice si speciale,pe compartimente si posturi,modelate competitional.-consolidarea si perfectionarea actiunilor tactice individuale si colective;-participarea la concursuri si atingerea obiectivului de performanta;-selectionarea in loturile reprezentative si participarea la competitii internationale;-educarea capacitatii psihice si de adaptare la regimul complex al vietii cotidiene.

Obiective cadru si de referinta a acestei etape(etapa specializarii intensive)

a) Optimizarea indicilor morfofunctionali: -indici morfologici conform modelului antropometric; -indici funcutionali superiori;

b) Educarea aptitudinilor motrice specifice: -indici superiori de viteza,coordonarea forta si rezistenta a actiunilor tehnico-tactice specifice jocului de rugby; c) Perfectionarea procedeelor tehnico-tactice de baza si consolidarea si perfectionarea procedeelor tehnico-tactice specifice si speciale: -corectarea deficientelor de executie a procedeelor tehnico-tactice; -procedee tehnico-tactice specifice postului si compartimentului; -procedee tehnico-tactice speciale; d) Consolidarea si perfectionarea actiunilor tactice individuale si colective,ofensive si defensive; e) Participarea la concursuri si atingerea obiectivului de performanta; -aprofundarea notiunilor de regulament; -pregatirea temeinica pentru jocuri; -va demonstra ritmuri variate de joc in atac si aparare; -pregatire suplimentara in orele de antrament: f)Educarea capacitatii psihice si de adaptare la regimul complex de viata.

PREGATIREA FIZICA

-capacitatea anaeroba alactacida

-capacitatea anaeroba lactacida-anduranta scurta-anduranta medie-anduranta lunga-aptitudini motrice combinate precum: -viteza-forta -viteza-coordonare -forta-viteza -forta-coordonare -rezistenta-viteza -rezistenta-forta -rezistenta-coordonare-aptitudini motrice complexe: - detenta,viteza-rezistenta - forta exploziva si forta-anduranta -rezistenta viteza si rezistenta-forta-mobilitate si suplete specifice postului si compartimentului

Procedee tehnico-tactice specifice compartimentelor si posturilor:

- pozitia fundamentala a prinzatorului la margine- pozitia fundamentala a sustinatorului la margine- pozitia fundamentala de impingere la gramezi ordonate a: -stilpului -tragatorului -linia a II-a -flankerului -inchizatorului- repunerea balonului la gramada ordonata- repunerea balonului la margine- prinderea balonului la margine-protejul prinzatorului

Actiunile tactice si sistemele aferente gramezilor ordonate si marginilor: Gramada ordonata

- sisteme de legare 3-4-1,3-3-2- combinatii tehnico-tactice tip”89” si”98”

- sisteme de aparare Margine -sisteme de asezare -sisteme de platform -combinatii tehnico-tactice pe fata marginii -combinatii tehnico-tactice pe spatele marginii -sisteme de aparare.

Particularitatile etapei

Prezenta etapa are ca scop specializarea jucatorului de rugby pe post si compartiment. Astfel pregatirea fizica realizata,functie de periodizarea antrenamentului,prin mijloacele cu caracter general,mixt si specific, are pondere de 40% si tenta specifica. Mijloacele vor fi complexe si analogice structurii efortului din jocul de rugby. Pregatirea tehnico-tactica are pondere de 50% (25% tehnic si 25%tactic) si urmareste ridicarea maiestriei tehnico-tactice. Se recomanda ,in general,programarea unei singure teme in cadrul lectiei de antrenament. Pregatirea teoretica ,cu o pondere de 5%,cu 1-3 sedinte pe saptamana cu o durata de 20-30 minute,pune accent pe fair-play. La acestea se adauga sedintele video. Pregatirea psihologica cu o pondere de 5% se adreseaza tuturor laturilor pregatirii psihice. Aceasta pregatire se realizeaza in antrenamente sau in sedinte separate prin participarea constienta a sportivilor. Lectiile de antrenament se programeaza in nr de 3-5/saptamana,cu un total de 120-160 de antrenamente pe an si cu o durata de 60-90 minute/antrenament. Partea fundamental are o durata de aproximativ 45-65 minute si va programa: - 1 tema tehnico –tactica sau fizica (in conditii special) - 2 teme - o tema tehnico-tactica - o tema cu continut fizic. Ansamblul metodelor si mijloacelor utilizate in cadrul lectiilor vor avea un caracter complex si combinat astfel incat sa apropie jucatorul de viitorul performer.

Elemente pentru gramada ordonata: -atac-reactioneaza la presiunea adversarului

-formare -angajare -mentinerea presiunii constante -introducere si impingere -conducerea balonului pe culoarele 1,2si 3 -eliberearea si folosirea balonului. -aparare-atacarea punctelor slabe ale adversarului; -formare -angajare -exercitarea presiunii -contestarea posesiei.

Elemente pentru margine:

-atac-executarea rolurilor functionale: -aruncatorul-rol specializat -prinzatori/saritori -jucatori falsi/ optiuni de saritura -suportul -distribuirea balonului.-aparare- executarea rolurilor functionale; -prinzatori/saritori -suportul

Exercitii:-1 vs1 jucatorii stau fata in fata se lupta corp la corp pina un jucator il ia in brate pe celalalt;-1vs1 jucatorii stau piept in piept si se imping;-1vs1jucatorii stau in pozitie de legare, se lasa pina ating cu genunchii pamintul apoi se ridica;-1vs1 jucatorii stau in pozitie de legare si se imping;-se pot face impingeri 1vs2,3vs3,3vs5,5vs5,8vs8 La aceasta categorie de virsta se pot face impingeri la “jug” cu 3,5 si 8 jucatori. Acest exercitiu este foarte bun pentru forta de impingere cit si pentru gasirea unei pozitii bune de impingere in gramada ordonata.Se pune accent pe lucrul la sala de forta.

ETAPA 5 – ÎNVAŢĂ SĂ CÂŞTIGI

JUCĂTORUL – INOVEAZĂSportivii din această categorie sunt adulţi peste 21 de ani

Aceşti jucători au capacitatea de a trece dincolo repertoriile recitate, de strategii şi soluţiitactice impuse şi să inoveze in cazul in care situaţia cere. Extrem de competitivi şi bunilideri, ar trebui să fie excelenţi in rolurile lor funcţionale şi pe posturile lor, precum şi inindeplinirea rolurilor lor multiple in jocul general.Ei trebuie să aibă capacitatea de a face faţă presiunii aşteptărilor publicului, implicărilor şiimixtiunilor lui, precum şi să dea dovadă de auto-management şi auto-dezvoltare.ANTRENORUL – ÎNTĂREŞTEPrincipiile invăţării la nivelul adulţilor, precum şi caracteristicile sportivilor de inalt nivel, ii obligă pe antrenorii acestei categorii să elibereze mai mult decat să restricţioneze potenţialul sportivilor sau ai altor membrii ai staffului, astfel incat să stimuleze potenţialul pentru creaţie şi responsabilitate. Prin evaluarea precisă a jucătorilor ei vor firesponsabilizaţi şi controlaţi mult mai uşor. Pentru ca acest lucru să fie pus in practică, antrenorul trebuie să creeze un mediu in care increderea şi

respectul intre membrii colectivului este stabil şi care va conduce in final la responsabilitate colectivă pentru rezultate.JOCUL – REZULTATAcesta este scopul „afacerii” rugby, in care, ca in orice sport de elită / profesionist, trebuie să caştigi şi unde nu există prea mare consolare pentru cei care pierd. Analiza şi exploatarea punctelor slabe ale adversarului, ascunderea şi protejarea propriilor puncte slabe sunt caracteristicile principale ale acestui nivel.Oricum, printr-o imbunătăţire permanentă a performanţelor şi prin indeplinirea obiectivelor propuse, victoriile intamplătoare vor lăsa loc certitudinilor.

Aceasta etapa vizeaza:

- atingerea ‘maiestriei sportive’in urma perfectionarii pe post si compartimet;

- maximizarea potentialului individual si obtinerea de performante deosebite:

- formarea atitudinilor aferente statutului de profesionist.

Obiectivele de instruire ale stadiului

- ameliorarea indicilor morfofunctionali conform modelului international;- optimizarea componentei fizice la nivel maximal;- amplificarea la un nivel superior a complexitatii efortului;- perfectionarea componentei tehnico-tactice si tactice in contextual

jocului modern;- educarea capacitatii psihice in conditiile rezistentei la stresul de

antrenament,competitive si mass-media.

Particularitatile esentiale ale stadiului sunt reperzentate de:

- individualizarea pregatirii in cadrul colectivului. Astfel programele de pregatire se adreseaza caracteristicelor si necesitatilor fiecarui jucator in vederea exprimarii optime a acestuia in contextual efortului colectiv cerut de jocul de rugby;

- cresterea gradului de responsabilitate a jucatorului profesionist in ceea ce priveste propria pregatire;

- ca urmare a caracteristicilor parametrilor efortului aferenti stadiului este foarte importanta refacerea jucatorilor. In acest context se recomanda utilizarea intregului spectru de mijloace eficiente de refacere care vizeaza atat latura fizica cat si psihica;

- se utilizeaza cu prioritate mijloacele cu character competitional,astfel incat competitia este parte integranta a pregatirii;

- asa cum reiese si din prezentarea obiectivelor stadiului se observa ca o particularitate definitorie este tendinta de maximizare a potentialului jucatorului la nivelul fiecarui macrociclu.

Bibliografie

ROBERT ANTONIM,DANIEL MITREA- Academia de rugby 2011-2012

DAN BADEA- Rugby Particularitatile procesului de selectie DAN BADEA- Rugby-Fundamente teoretice si metodice