Pământul e comoara noastră

Manual de educaţie ecologică

2

I. Cuprins I. CUPRINS 2

II. DRAGI PROFESORI! 4

INTRODUCERE 5

CE ESTE EDUCAŢIA DE MEDIU? 6 SUGESTII PENTRU PROFESORI 8 MULŢUMIRI 9

III. IMPACTE DE MEDIU 10

MEDIUL – CE REPREZINTA PENTRU NOI, CE DEFINESTE ACEST TERMEN? 11 CULEGERE DE CUVINTE 13 CONEXIUNI (LEGATURI) 14 MULŢUMIRE MEDIULUI 17 DILEMA MARELUI „PESTE” 20

IV. VALORILE NOASTRE 22

COMPORTAMENT DĂUNĂTOR 23 DEZBATERI DESPRE MEDIU 26 CE AI FACE? 28 NOI CONSTRUIM ACEST ORAS 32

V. LUMEA DIN JURUL NOSTRU 34

E NU NUMAI CASA NOASTRĂ… 35 ECOSISTEME DIN CURTEA SCOLII 39 DACĂ AM TRĂI PE O INSULĂ… 41 HABITATELE ACVATICE (ACVARIU ÎNTR-O STICLĂ) 44 EROZIUNEA PADURILOR TROPICALE 47 CLADIREA UNUI MUNTE MARET 49

VI. SCHIMBAREA COMPORTAMENTULUI FAŢĂ DE MEDIU 52

PROIECT: SĂ FACEM ORDINE ŞI CURĂŢENIE! 53 POLUAREA APELOR 55 FESTIVAL DE MEDIU PE TEMA RECICLARII MATERIALELOR 57 PRODUCEREA HARTIEI 59 DEŞEURILE: O PROBLEMĂ ACTUALĂ, PE CARE DESEORI N-O LUĂM ÎN CONSIDERARE 61 VORBESTE DESCHIS DESPRE RECICLARE! 63

VII. REGENERABILE SAU NU 65

TOTUL E ÎMPACHETAT 66 DACA UN ARBORE E DOBORAT IN PADURE 68 CONSERVAREA ENERGIEI 70

3

VIII. SPECII DIFERITE, REGIUNI DIFERITE, IDEI DIFERITE 73

PROBLEMELE MEDIULUI IN REGIUNEA POLARA 74 DE CE SUNT SPECIILE PERICLITATE? 76 ECOLOCAŢIA 81 LEGENDĂ ŞI ADEVĂR DESPRE LILIECI 83 SUBÎNŢELESURI 86

IX. PRIVIRE GENERALĂ ASUPRA MEDIULUI 88

PRIMEJDIILE (RISCURILE) MEDIULUI 89 CÂTEVA ÎNTREBĂRI ŞI RĂSPUNSURI PENTRU PROFESOR: 91

X. SUGESTII PENTRU PROFESORI 96

CATEVA SUGESTII CARE POT FI DE FOLOS PE INTREG ANUL 97 VÂNĂTOARE DE NECROFOARE: UN JOC PE CARE ELEVII ÎL VOR JUCA ÎN TIMP CE STUDIAZĂ NATURA 99 CUM SĂ ORGANIZĂM O ACŢIUNE DE CURĂŢIRE PROPRIE? 100 ACTIVITATI ALTERNATIVE DE PROTECTIA MEDIULUI 102 DICTIONAR DE CUVINTE 105 MATERIALE NECESARE 107 SURSE BIBLIOGRAFICE 108 ADRESE INTERNET 109 MODEL DE SCRISOARE CĂTRE PĂRINŢI 110 INDEX PENTRU LECŢII 111 MODEL DE EVALUARE A LECŢIILOR PROIECTULUI „PĂMÂNTUL E COMOARA NOASTRĂ” 112 MULŢUMIRI ERROR! BOOKMARK NOT DEFINED.

4

II. Dragi profesori!

‘Ca să fii dascălul altora, trebuie să fi fost tu însuţi ucenic, destulă vreme’

– proverb latin

5

Introducere

De ce se pune accent pe educaţie de mediu? Pentru că, în prezent, mai mult de 5.3 miliarde de oameni folosesc (abuzând deseori, cu bună ştiinţă sau fără) resursele naturale ale pământului. În fiecare colţ al lumii, omenii taie păduri, extrag minerale şi surse de energie, erodând solul de la suprafaţă, poluând aerul şi apa, creând deşeuri primejdioase şi producând o ruptură a zonelor naturale într-un ritm fără precedent în istoria vieţii pe pământ. Deoarece cerinţele care decurg din suprapopulare şi dezvoltare cresc, devine tot mai greu pentru oameni să-şi satisfacă nevoile şi dorinţele. Şi devine de asemenea imposibil să scape de consecinţele degradării serioase a mediului: dispariţia speciilor, extinderea deşertului, contaminarea cu pesticide, creşterea problemelor de sănătate, foametea, sărăcia şi chiar pierderea de vieţi umane. Mulţi experţi sunt îngrijoraţi de faptul că, dacă acest ritm de distrugere continuă, vom fi martorii distrugerii treptate chiar a sistemelor care sprijină viaţa pe pământ.

Educaţia privind mediul este un proces care are scopul să îmbunătăţească calitatea vieţii prin asigurarea oamenilor cu „uneltele” de care au nevoie pentru a rezolva şi împiedica problemele de mediu. Educaţia de mediu poate ajuta oamenii să câştige cunoştinţe, deprinderi, motivaţii, valori şi angajamentul de care au nevoie pentru a gospodări eficient resursele pământului şi de a-şi asuma răspunderea pentru menţinerea calităţii mediului.

Scopul nostru în traducerea materialelor acestea este de a ajuta pe cei care organizează asemenea cursuri în şcoli să dezvolte strategii creând programe efective de educaţie a mediului. Fie că lucraţi cu preşcolarii sau elevii din gimnaziu, din zone rurale sau urbane, în programele de educaţie a comunităţii sau ca profesor, puteţi introduce educaţia mediului în activităţile dumneavoastră. În ciuda părerilor multor oameni, educaţia de mediu nu se leagă numai de planul de învăţământ al obiectului ştiinţe, ci se intersectează cu toate celelalte obiecte de studiu, inclusiv în afaceri, economie, arta limbajului, istorie, studii sociale şi umanitare. Deşi acest manual pune accentul în special pe educaţia mediului în şcoli, multe din informaţii se pot aplica la programele neoficiale de educaţie ale comunităţilor.

Copiii sunt un public important pentru educaţia mediului deoarece sunt gestionarii şi consumatorii de mâine ai resurselor. Şi în unele cazuri copiii îşi pot influenţa părinţii şi alţi membri ai comunităţii. Educatorii şi toţi cei care lucrează în şcoli şi cu elevi pot avea un impact deosebit, de la creşterea conştientizării şi cunoaşterii până la formarea de atitudini şi proiecte active în numele educaţiei mediului. Este important să recunoaştem că nu este doar o singură cale corectă de a „face” educaţie de mediu.

În fine, credem că este important să menţionăm direcţia pe care o susţinem în acest manual. Credem că problemele de mediu sunt urgente şi trebuie abordate de întreaga comunitate, iar educaţia trebuie să fie o parte integrantă a soluţiei. Opiniile divergente privind starea mediului, consecinţele degradării acestuia şi rolul educaţiei sunt bune subiecte de discuţie şi dezbatere. De asemenea credem că educaţia mediului n-ar trebui să impună oamenilor un anumit fel de a gândi; speranţa noastră este că ea poate ajuta oamenii să înveţe cum să gândească – inclusiv cum să rezolve problemele, să ia decizii, să cântărească opţiunile şi să alinieze valorile cu acţiunile personale.

Ca educatori, aveţi puterea să schimbaţi vieţile oamenilor şi să serviţi ca modele pentru colegii voştri. Vă dorim mult succes şi sperăm că vom auzi de Dvs. (Adaptat şi tradus după Environmental Education in the Schools: Creating a Program that Works!, p. 1-13. )

6

Ce este Educaţia de Mediu? Obiectivele educaţiei de mediu în toată lumea sunt asemănătoare: să menţinem şi să îmbunătăţim calitatea mediului, să prevenim problemele mediului în viitor. Pe de o parte, educaţia de mediu înseamnă informarea şi sporirea cunoştinţelor elevilor despre mediul înconjurător. Elevii învaţă despre încălzirea globală, deşeuri solide şi alte probleme ale mediului, despre ecologie şi cum „funcţionează” pământul, despre urmările degradării mediului şi învaţă care este rolul lor în crearea şi prevenirea problemelor mediului.

Pe de altă parte, educaţia de mediu sporeşte conştientizarea problemelor şi înţelegerea valorilor personale prin „descoperirea” atitudinii şi înţelegerii, ajutându-i pe elevi să-şi evalueze şi să-şi clarifice sentimentele în ceea ce priveşte mediul şi cum contribuie la problemele acestuia. Ajută fiecare persoană să înţeleagă faptul că oamenii au valori diferite, iar conflictele dintre acestea trebuie abordate pentru a preveni şi rezolva, în final, problemele de mediu. Educaţia de mediu este şi practică, în sensul învăţării unor lucruri cum ar fi plantarea unui copac până la reducerea consumului sau cum să trăim producând un impact negativ cât mai mic asupra mediului. Şi, în final, educaţia mediului accentuează abilităţile de a acţiona ca cetăţean – de la scrierea efectivă a unei scrisori până la influenţarea consiliilor locale sau a oamenilor politici de stat şi a instituţiilor internaţionale.

În mod specific, educaţia de mediu accentuează aceste cinci obiective:

Conştientizarea: ajută elevii să capete o înţelegere şi sensibilitate faţă de întreg mediul şi problemele lui; le dezvoltă abilitatea de a pricepe şi de a deosebi stimulentele, de a procesa, rafina şi extinde aceste percepţii; contribuie la folosirea acestor abilităţi noi în mai multe contexte.

Cunoaşterea: ajută elevii să capete o înţelegere de bază privind funcţionarea mediului, interacţiunea oamenilor cu mediul şi despre cum apar şi cum pot fi rezolvate problemele legate de mediu.

Atitudinea: ajută elevii să capete un set de valori şi sentimente de grijă pentru mediu, motivaţia şi devotamentul de a participa la menţinerea calităţii mediului.

Deprinderi: ajută elevii să capete abilităţile necesare identificării şi investigării problemelor mediului şi să contribuie la rezolvarea problemelor acestuia.

Participarea: ajută elevii să capete experienţă în utilizarea cunoştinţelor şi abilităţilor dobândite, în vederea unor acţiuni pozitive şi bine gândite care vor conduce la rezolvarea problemelor mediului.

Mulţi oameni susţin că elevii de pretutindeni – în special din zonele urbane – pierd legătura cu lumea naturală. În multe locuri, experienţele în aer liber nu sunt o parte obişnuită a instrucţiei; experienţele în aer liber se reduc adesea la câteva ieşiri în clasele primare în loc ca ele să fi fost folosite de-a lungul întregii perioade de şcolarizare a elevului. Aducerea elevilor în mediul înconjurător în mod regulat este o parte importantă a unui program conştient de educaţie a mediului. Nimic nu poate înlocui propriile experienţe care îi ajută pe elevi să-şi înţeleagă propria comunitate, sistemele naturale şi problemele mediului.

Folosirea mediului ca sală de clasă este de asemenea un mod de a aduce elevii mai aproape de natură. De exemplu, mulţi profesori de limbă maternă (în Statele Unite) îşi duc elevii în natură la orele de lectură şi pentru a le stimula creativitatea în exprimarea scrisă. Mulţi profesori de ştiinţe şi matematică folosesc mediul ca un laborator în care elevii îşi efectuează investigaţiile şi

7

experimentele.

Este de asemenea important să fii sensibil la realităţile problemelor de mediu cu care se confruntă comunitatea. Mulţi dintre elevi şi familiile lor pot fi direct sau indirect responsabili pentru problemele de mediu pe care elevii le investighează. De exemplu, în oraşe mari, mulţi dintre părinţii elevilor, probabil, lucrează în fabrici care poluează aerul şi apa. Şi lângă păduri, poate unii dintre elevii şi familiile sau rudele lor s-ar putea să joace un rol în problema braconajului şi a tăierii excesive de copaci. Cu toate că n-ar trebui să evitaţi să discutaţi problemele de mediu din cauza acesta, trebuie să fiţi atenţi atunci când „învinuiţi” pe cineva şi este necesar să găsiţi cea mai bună cale de a prezenta anumite probleme.

Unul din scopurile programului de educaţie a mediului este să ajuţi elevii să-şi dezvolte capacitatea de a gândi – atât critic cât şi creativ. Un elev care ar putea face parte într-o zi din consiliul local va fi cel mai eficient dacă el sau ea va putea să cântărească bine opţiunile, să identifice alternativele, să comunice, să pună întrebările corecte, să analizeze sugestiile cetăţenilor, şi să ia decizii. La fel poate fi pentru un elev care ar putea fi într-o zi proprietar de pământ care încearcă să decidă cum să-şi administreze pământul sau pentru un cetăţean căruia i se cere să se implice intr-o problemă care afectează mediul şi comunitatea.

Educaţia de mediu cultivă şi un sistem de valori. Deoarece copiii se maturizează, sistemul de valori pe care ei îl promovează influenţează opţiunile şi deciziile pe care ei le iau referitor la toate aspectele vieţilor lor, inclusiv problemele de mediu. Valorile aduc de asemenea consistenţă vieţii unei persoane, ceea ce o ajută să realizeze un concept mai bun despre sine. Există o legătură strânsă între valori, convingeri, atitudini şi dezvoltarea unei etici a mediului înconjurător.

Un program educaţional al mediului poate face mult pentru a da putere elevilor să-şi îmbunătăţească calitatea vieţilor lor şi a celorlalţi. Iar această putere poate duce la amplificarea sentimentelor de mândrie şi auto-respect. Când elevii iau parte la un proiect al comunităţii pentru a ajuta la îmbunătăţirea calităţii mediului sau la rezolvarea unei probleme a comunităţii, ei se ajută pe sine şi îi ajută şi pe ceilalţi în acelaşi timp. Ei îşi afirmă propriile valori şi văd că acţiunile lor contează.

Ca educator, poţi avea un impact pe viaţă asupra elevilor tăi introducând strategiile educaţiei mediului în predare. Calitatea mediului se reflectă direct în vieţile elevilor şi a familiilor lor. Ajutându-i să-şi cunoască drepturile ca cetăţeni, dându-le puterea să acţioneze şi să simtă că ei contează, clarificând legăturile dintre sănătatea individuală sau familială şi mediu, arătând legătura dintre veniturile personale şi mediu, şi trezindu-le interesul faţă de lumea naturală, poţi aprinde o scânteie a proprietăţii personale în probleme de mediu. Şi nu-ţi face griji dacă nu poţi face totul – aprinderea unei scântei este un început bun.

8

Sugestii pentru profesori 1.Ieşiţi din clasă. Toate lecţiile au fost scrise pentru a fi predate în clasă dar se pot adapta foarte uşor şi în afara clasei. Lecţiile în aer liber sunt mult mai interesante şi mai distractive. În acelaşi timp dau posibilitatea studentului/elevului să şi cunoască in mod direct elementele despre care învaţă şi sunt un foarte bun factor motivant. 2.Adaptaţi lecţia. Puteţi adapta lecţia la stilul dumneavoastră de predare. Fiţi creativi şi distraţi-vă împreuna cu elevii-puteţi scurta lungimea lecţiei sau puteţi adăuga exemple şi orice alt material ajutător care va face lecţia mai interesantă. 3.Adăugaţi studii de caz. Acestea pot fi anexe ale lecţiilor şi pot fi realizate imediat după ce lecţia a luat sfârşit, cu scopul de a sublinia ideile manualului.Studiile de caz pot fi uşor de găsit pe internet

9

Mulţumiri Aş dori să aduc mulţumiri următoarelor organizaţii care m-au sprijinit în munca mea şi fără de care publicarea acestui manual de educaţie ecologică "Pământul este comoara noastră" nu ar fi fost posibilă: Corpul Păcii, organizaţia care a finanţat publicarea intregului manual; Societatea Carpatină Ardeleană-Satu Mare, organizaţia care a colaborat la realizarea manualului. De asemenea aş dori să aduc multe mulţumiri persoanelor care m-au ajutat în toate privinţele pentru a concepe acest manual şi care şi-au adus contribuţia la publicarea lui: Ikdikó Jankó Szép – pentru traducerea textului în limba maghiară Noémi Szállassy – pentru traducerea textului în limba română Heather Driscoll si Karen Brack –pentru ajutorul dat la editarea în limba engleză a manualului Abigél Szodoray-Parádi, Farkas Szodoray-Parádi şi János Márk - Nagy - editarea, publicarea şi distribuirea manualului.

Lui Kris Vagos si angajaţilor de la Rezervaţia Parcului Naţional Retezat pentru lucrul la „The Green Leaves Grew” care mi-au dat sugestii in legătura cu modul de realizare a manualului de Educaţie Ecologică.

Personalului Grădiniţei Tricotex care mi-au dat acces la computer si internet pentru a impărtăşi idei cu profesori din diverse colţuri ale ţării.

Lui Trent Ruder pentru ajutorul dat în editarea finală, pentru sprijinul moral si prietenia fără de care nu aş fi reuşit să finalizez acest manual. Manuelei Lăpădat care m-a impulsionat să realizez acest manual care să fie spre folosul profesorilor români. Şi nu în ultimul rând, mamei şi tatălui meu le mulţumesc pentru dragostea lor şi pentru tot sprijinul pe care mi l-au acordat de-a lungul celor doi ani petrecuţi in România. Jeanna Wersebe Scriitorul manualului Voluntar al Corpul Păcii România 2003-2005

10

III. Impacte de mediu

„Cel mai important scop să-l educăm pământul ca să-l putem salva” Peter Scott

11

Mediul – ce reprezintă pentru noi, ce defineşte acest termen? Obiective: Elevii vor defini mediul şi vor identifica importanţa acesteia în viaţa noastră. Nivel: 4-8 Lungimea activităţii: 50-55 minute Materiale necesare: Materiale pentru desen, markeri, creioane colorate, hârtie, coli mari de desen, cretă şi tablă. Sursă: “Şi frunzele verzi cresc”…de Kris Vagos şi Parcul Naţional Retezat Dicţionar de cuvinte: Mediu Subiect: Să învăţăm despre mediu

Introducere: Mediul poate fi definit ca tot ce se află în jurul nostru, vieţuitoarele şi obiectele. Este esenţial pentru noi toţi, reprezentând hrana, adăpostul, apa şi spaţiul, fără de care nu am putea trăi.

Este aerul pe care îl respirăm, soarele care ne dă căldura, apa şi hrana care ne întreţin organismul, reprezintă acoperişul deasupra capetelor noastre, plantele, animalele, pietrele şi pârâurile, oceanele şi munţii, insulele îndepărtate, tot ce se poate vedea, simţi, mirosi, auzi sau gusta. Reprezintă viaţa pentru noi, fără el nu am putea supravieţui.

Această lecţie este o introducere în educaţia ecologică, elevii vor începe să se gândească la definiţia “mediului” şi la importanţa lui.

Procedura: Întrebaţi elevii dacă au auzit vreodată termenul “mediu”. În ce context a fost folosit? Cine l-a rostit şi unde? Încercaţi să obţineţi cât mai multe informaţii pentru a forma o definiţie a termenului, dar nu o definiţi încă.

Formaţi grupe de câte 4-5 elevi.

În cadrul grupelor, elevii definesc “mediul” pe baza informaţiilor discutate cu colectivul clasei. Acordaţi-le cinci minute pentru această activitate.

Fiecare grupă îşi alege un reprezentant care citeşte definiţia, acestea sunt trecute pe tablă. Pe baza acestora definesc mediul ca fiind “tot ce ne înconjoară”.

După definirea termenului, elevii continuă munca în grup, jucând un joc. Fiecare grupă reprezintă o echipă, căreia elevii încearcă să-i găsească un nume. Având în vedere că găsirea unui nume adecvat durează mult timp, profesorul poate numerota echipele.

Fiecare grupă întocmeşte o listă cu lucruri din mediu, activitate pentru care au 10 minute.

În acest timp, profesorul împarte tabla în atâtea părţi câte echipe s-au format.

După expirarea timpului, câte un reprezentant al fiecărui grup scrie pe tablă lista întocmită.

Profesorul adună listele şi subliniază sau taie lucrurile comune care apar şi pe alte liste ale echipelor. Câştigă acea echipă pe a cărei liste apar cele mai multe cuvinte ce nu figurează şi pe alte liste. Fiecare cuvânt reprezintă un punct, profesorul adună punctele şi anunţă câştigătorul.

12

Desenaţi un diagram pe tablă în care treceţi cuvîntul “mediu” şi definiţia termenului. În jurul acestuia desenaţi cercuri mai mici, în care scrieţi cuvintele adunate de elevi pe parcursul jocului. Cercurile mici trebuie unite prin linii cu cel din mijloc (fig. 1.).

Folosind acest desen, explicaţi-le elevilor că nu numai cercul din mijloc, ci şi lucrurile scrise în cercurile mici sunt importante şi scrieţi şi motivările pe tablă.

Fiecare grupă să primească un carton hârtie poster sau coli de desen lipite laolaltă.

Pe acestea grupele vor desena câte o imagine care să redea diagramul de pe tablă, să conţină lucruri din mediu şi să redea importanţa acestuia.

Reprezentantul fiecărui grup va interpreta cele desenate, dând explicaţii colegilor.

Pentru a realiza o expoziţie, afişaţi posterele în sala de clasă.

Fig.1.

mediu

13

Culegere de cuvinte Obiective: elevii vor strânge cuvinte şi expresii utilizând termenul “mediu” şi vor crea o culegere de cuvinte cu scopul lărgirii vocabularului lor pe tema cuvântului “mediu”. Nivel: 4-8 Lungimea activităţii: pe perioada întregului an şcolar Materiale necesare: o coală mare de hîrtie întinsă în întreaga sală şi un marker color Subiectul activităţii: Să învăţăm despre mediu

Procedura: 1. La începutul anului le explicăm elevilor că vor învăţa multe lucruri noi despre mediu.

2. Le explicăm că întreaga clasă va lucra împreună şi vor învăţa noi cuvinte legate de conceptul “mediu”. Le vom arăta o coală mare de hîrtie pe care întreaga clasă o va folosi pentru a nota noile cuvinte învăţate. Coala va fi pusă în faţa clasei pentru a putea fi văzută de toţi elevii.

3. Ori de câte ori elevii vor avea o lecţie legată de mediu le vom aminti să se gândească la cuvintele noi învăţate care trebuie trecute pe coala de hîrtie. Pe aceasta vor fi trecute şi cuvintele auzite, dar neînţelese de către elevi.

4. Dacă nu există a coală mare de hîrtie, fiecare elev va avea un vocabular personal.

Evaluare Cuvintele noi învăţate pot fi utilizate în teste şi jocuri kviz. La sfârşitul anului şcolar, când s-au adunat mai multe cuvinte, elevii sunt rugaţi să aleagă un cuvânt pe baza căruia să întocmească un raport. De exemplu dacă cuvântul ales este “recircularea”, atunci elevul va scrie un report despre faptul cum recircularea schimbă aspectul oraşelor şi despre ce rol are în viitor. Elevii vor alege cuvântul dorit şi vor întocmi un raport despre lucrurile legate de acest termen.

14

Conexiuni (Legături) Obiective: Elevii vor identifica legătura dintre necesităţile vieţii şi fiinţele vii. Nivel: 4-8 Lungimea activităţii: 55 de minute Materiale necesare: Materiale de desen, hârtie, carton hârtie poster sau 4 coli lipite laolaltă, spaţiu suficient pentru desfăşurarea activităţii. Sursă: “Şi frunzele verzi cresc”…de Kris Vagos şi Parcul Naţional Retezat Dicţionar de cuvinte: ecosistem Subiect: Pânza vieţii

Introducere: În ce fel suntem legaţi de restul vieţuitoarelor pe această planetă? Ori de cîte ori respirăm, suntem legaţi de plantele care produc oxigenul pe care îl inhalăm. Cînd bem o ceaşcă cu lapte, suntem legaţi de vaca care o produce şi de iarba pe care o paşte. Sunt foarte multe căi prin care suntem conectaţi la plantele şi animalele din jurul nostru, dar în majoritatea timpului nu ne gândim la aceste legături. De obicei aceste legături sunt greu de observat. Cu toate acessta e important să conştientizăm că avem nevoie de alte fiinţe pentru a supravieţui, aceste conexiuni fiind esenţiale pentru viaţă.

În această lecţie elevii vor identifica legătura dintre necesităţile vieţii şi fiinţele vii. Vor lucra în perechi şi pe grupe pentru a observa cum se leagă hrana pe care o consumăm, locul unde locuim de plante şi animale şi vor realiza un desen despre toate conexiunile descoperite. După aceasta vor participa la o activitate de demonstrare ale acestor legături.

Procedura: Colectivul clasei discută împreună despre necesităţile unei fiinţe umane: apă, oxigen, adăpost. Se discută pe scurt de unde provin apa şi aerul; apa se găseşte în mari cantităţi pe suprafaţa pământului, oxigenul se găseşte în aer şi e produs de plantele verzi.

Elevii lucrează în perechi, fiecărei perechi îi corespunde un simbol, reprezintă sau “adăpostul” sau “hrana”. În cadrul perechilor, elevii vor întocmi o listă a legăturilor care se stabilesc între ceea ce mâncăm şi locul unde trăim, cu animalele şi plantele. De exemplu, dacă beau lapte, vor scrie: “lapte”-“vacă”-“iarbă” (10 minute).

Formaţi acum o grupă de 4-5 persoane dintr-o pereche “adăpost” şi una “alimente” şi lăsaţi ca timp de 5 minute elevi să-şi împărtăşească informaţiile.

Elevii primesc un carton poster sau 4 coli de hârtie lipite pe care vor desena conexiunile deja stabilite. Spre exemplu: o vacă mestecând iarbă sub un copac, care asigură oxigen vacii şi omului care trăieşte într-o casă din lemn (lemnul provine de la copac) şi bea laptele produs de vacă şamd. (15 minute). Afişaţi posterele făcute în clasă.

În continuare vor juca un joc, pentru care e nevoie de mult spaţiu. Acest joc va demonstra că de multe ori se pare că natura e foarte coatică, fără nici un pic de ordine. Natura poate fi privită nu numai a fi caotică, ci şi foarte ordonată, dacă stăm să ne gândim.

Fiecare elev va primio plăcuţă cu un nume (fig.2) o specie de animal sau plantă. Dacă în această perioadă clasa învaţă despre un ecosistem anume, puteţi alege plante şi animale din ecosistemul respectiv.

15

Grupaţi elevii în grupe de 10 persoane, e important ca fiecare grupă să conţină un număr par de elevi. Membrii grupei stau strînşi unul lângă celălalt în cerc, probabil vor fi 2-3 cercuri mari în funcţie de numărul elevilor.

Regulile jocului sunt:

Fiecare elev trebuie să se ţină de mână cu alţi doi colegi.

Fiecare trebuie să aibă o mână inclusă într-o conexiune.

A sosit timpul începerii stabilirii legăturilor: un elev spune cu voce tare ce specie de animal sau plantă reprezintă şi face un gest sau scoate un sunet specific acestuia/acesteia. Caută în cerc şi prinde mâna unui alt elev care reprezintă ceva de care depinde viaţa primului elev. Spre exemplu: elevul e “iarba”, ţine mâna “vacii” sau a “viermelui”. Iarba are nevoie de vierme pentru a aerisi solul pentru o mai bună creştere, iar iarba reprezintă hrana vacii. Jocul continuă până când fiecare mână e inclusă într-o legătură.

Ţinându-se de mână, elevii au format o adevărată pânză, cu noduri şi încurcături. Fără a rupe legăturile şi conexiunile şi a-şi lăsa mâinile libere, trebuie să încerce să formeze din nou un cerc. Aveţi grijă ca nici unul dintre elevi să nu fie rănit şi spuneţi-le că vor reuşi deznodarea pânzei numai dacă lucrează împreună.

Dacă au reuşit să formeze din nou un cerc, câţiva dintre elevi va sta cu faţa spre înafara cercului, deoarece numai aşa se poate ajunge la forma de cerc fără să se desprindă legăturile. Explicaţi-le că acesta este cercul conexiunilor, format din legături pe care le întâlnim zi de zi, dar nu ne gândim mai aprofundat la ele. Dacă ne-am dat seama de importanţa acestor legături şi le-am înţeles, ele devin foarte lucide şi simple.

16

PLĂCUŢE CU NUME DE ANIMALE ŞI PLANTE Fig.2.

Lup

Copac

Iepure

Om

Cereale

Vacă

Iarbă

Pasăre

Vierme

Insectă

17

Mulţumire mediului Obiective: Creîndu-şi obiectele preferate, elevii vor realiza importanţa resurselor provenite din mediul înconjurător. Nivel: 4-8 Lungimea activităţii: 50-55 minute Materiale necesare: Copii despre lista cu materiale de la fig.3; dacă acest lucru nu este posibil, lista materialelor va fi trecută pe tablă, materiale de desen, hârtie şi spaţiu suficient pentru desfăşurarea activităţii. Sursă: “Şi frunzele verzi cresc”…de Kris Vagos şi Parcul Naţional Retezat Dicţionar de cuvinte: resurse Subiect: Resursele naturale

Introducere: Toate lucrurile care ne înconjoară provin din “resursele” mediului. Nu am fi în stare să înregistrăm sau să ascultăm muzică fără materiale din mediu din care să se obţină CD-urile şi instrumentele; nu am putea folosi internetul, n-am putea sta de vorbă cu prietenii prin telefon, n-am avea case, n-am conduce maşini, n-am purta îmbrăcăminte, n-am avea nici un fel de obiect sau instrument fără a utiliza resursele provenite din mediul care ne înconjoară.

Prin această lecţie elevii vor învăţa mai multe despre felul cum se transformă resursele mediului în obiectele lor favorite. Vor juca un joc pentru a descoperi care sunt obiectele preferate ale colegilor.

Procedura: Fiecare elev se gândeşte în sine la obiectul lui preferat, acesta neputând fi o fiinţă (plantă, animal, om). Nimeni nu îşi spune secretul până la începerea jocului.

Elevii se împrăştie prin sala de clasă şi fără a se uita pe coala vecinului, fiecare îşi deseneză obiectul preferat. Pentru a fi bine delimitaţi unul de celălalt, elevii pot să clădească “bariere” din cărţi.

Activitatea de desen are loc timp de 15 minute, timp în care trebuie să precizeze şi materialul din care e creat obictul.

Folosindu-se de lista materialelor de la fig.3, elevii aleg care sunt resursele utilizate pentru crearea obiectului preferat (10 minute).

Împerecheaţi elevii, încercând să creaţi perechi din elevii care s-au situat departe unul de celălalt la începutul jocului. Scopul jocului este ghicirea obiectului preferat de persoana din pereche.

Punând întrebări referitoare la resursele utilizate pentru fabricarea obiectului, elevii vor ghici care este obiectul preferat al colegilor lor. Vor descoperi astfel materialele, părţile obiectului şi în sfârşit obiectul. Folosind lista de materiale, elevul “ghicitor” poate pune 20 de întrebări “da” sau “nu” despre materialele din care e făcut obiectul. Întrebări de acest gen sunt: “Obiectul e fabricat din lemn?”-celălalt elev va răspunde cu “da” sau “nu”, prin aceasta ghicitorul va şti din ce în ce mai mult despre obiectul care trebuie ghicit. Ghicitorul poate pune numai 20 de întrebări, iar dacă greşeşte determinarea obiectului, jocul ia sfârşit. Dacă ghiceşte corect, câştigă jocul. Fiecare elev trebuie să joace ambele roluri: cel al interogatorului (ghicitorului) şi a celui care răspunde la întrebări. (15 minute)

După ce s-a terminat jocul, elevii le vor prezenta colegilor obiectele favorite ale perechilor lor,

18

explicându-le din ce este acesta fabricat şi ce fel de resurse naturale se folosesc pentru obţinerea lui (10 minute).

Elevii vor scrie un mare “Mulţumesc” pe tablă, prin care aduc mulţumire “Pământului” , care le oferă resurse pentru obţinerea obiectelor preferate. (5 minute).

19

Fig.3.

Lista de materiale Materialele din care pot fi fabricate obiectele voastre preferate

De unde provin aceste materiale

Material plastic

Provine din petrol şi gaze naturale-acestea se găsesc în pământ şi se formează prin descompunerea plantelor şi animalelor timp de milioane de ani-sunt scoase la suprafaţă prin foraje adânci prin pietre şi pământ

Metale-acestea includ aluminium, aur, argint, bronz, cupru, fier, zinc şi altele

Metalele se găsesc în pământ şi sunt scoase la suprafaţă prin furaje

Sticlă

Sticla e formată din diferite tipuri de nisip, în special nisipuri cvarţoase, care se găsesc în pământ-combinate cu calcar şi cenuşă de sodiu (sodă brută)

Polyester/ Nylon

Provine din petrol şi gaze naturale-acestea se găsesc în pământ şi se formează prin descompunerea plantelor şi animalelor timp de milioane de ani-sunt scoase la suprafaţă prin foraje adânci prin pietre şi pământ

Bumbac

Lână

Piele

Mătase

Hârtie

Lemn

Arbuşti de bumbac

Lână de oaie

Piele de bovine

Viermi de mătase

Copaci

Copaci

20

Dilema marelui „peşte” Obiective: De a demonstra elevilor că continua creştere a populaţiei reprezintă o mare presiune asupra resurselor naturale. De a descrie care va fi rezultatul unei srategii egoiste de management a resurselor reînnoibile şi de a le explica că limitarea exploatării excesive a resurselor naturale va duce la prevenirea epuizării capacităţii Pământului. Nivel: 4-8 Lungimea activităţii: 50-55 de minute Materiale necesare: 2 kilograme de biscuiţi săraţi sau alte obiecte mici care pot fi ţinute uşor şi câte un vas pentru fiecare echipă de câte 4 elevi. Fiecare echipă va avea 16 biscuiţi. Sursă: Educaţia Protecţiei Mediului în Şcoli: Creaţi un program care funcţionează! Dicţionar de cuvinte: Proprietate obştească, curatelă, strategie de cooperare Subiect: Resurse naturale

Introducere: Există vreo dilemă a proprietăţii comune care urmează a fi rezolvată în comunitatea voastră? O proprietate comună sau o resursă împărtăşită este spre exemplu o pădure protejată, un areal acvatic sau chiar aerul pe care îl respirăm. Dilema rezultă din faptul că excesiva creştere a populaţiei periclitează viaţa acestor arii protejate şi duce la scăderea şi distrugerea ameninţătoare a resurselor naturale. Creşterea populaţiei într-o zonă duce la poluarea excesivă a aerului şi la înrăutăţirea calităţii acestuia, la folosirea mai multor locuri de parcare, la producerea mai multor deşeuri şi la poluarea apelor.

Procedura: 1. Elevii vor juca un joc şi li se vor comunica regulile, furnizându-le numai informaţiile necesare pentru începerea jocului:

2. Scopul jocului este de a prinde cât mai mulţi „peşti” din apa mării, dar de a avea grijă să rămână destui pentru pescuiturile următoare.

3. Într-un vas (mare) sunt 16 „peşti” (biscuiţi), aceştia reprezentând capacitatea mării. Pentru 4 „peşti” scoşi, elevul va primi un punct, cu cât pecuieşte mai mulţi, cu atât câştigă mai multe puncte.

4. La începerea jocului poţi scoate toţi „peştii”, numai câţiva sau nici unul. Grupele au la dispoziţie 4 posibilităţi de încercare de câte 20 de secunde, profesorul va nota ora startului şi cea a terminării încercărilor.

5. Fiecărui „peşte” rămas în vas după terminarea probei, i se va adăuga un alt „peşte”. Dacă rămân 4 „peşti”, tot atâţia vor fi adăugaţi, astfel încât numărul „peştilor” aflaţi în vas să nu depăşească 16.

6. Dacă o echipă scoate toţi cei 16 „peşti”, a terminat jocul, deoarece a epuizat întreaga capacitate a mării.

7. Profesorii pot introduce şi alte reguli pentru ca jocul să fie mai interesant şi realistic. Fiecare elev trebuie să aibă o peşte care trăeşte măcar 20 de secunde.

8. O altă opţiune care se poate adăuga este ca grupul va primi câte un punctaj pentru fiecare peşte rămas în viaţă la sfârşitul jocului. Acest lucra va încuraja pe ei să-şi păstrească o populaţie sănătoasă în vas în loc să aibă puţini sau nici unul din peşti în timpul jocului.

21

9. Se poate introduce mai mult de 4 încercări pentru a acorda elevilor mai multe posibilităţi pentru practicarea strategiei.

10. Împărţiţi colectivul clasei în echipe de 4 elevi, fiecare primind un vas cu 16 “peşti”.

11. Conduceţi cele patru sesiuni de câte 20 de secunde, notând rezultatele echipelor şi punctele câştigate de acestea. Dacă o echipă a scos toţi cei 16 peşti, ea va termina jocul.

12. După terminarea jocului, anunţaţi rezultatul şi elevii să ocupe loc în bancă.

13. Puneţi-le următoarele întrebări: Care este punctajul maxim câştigat de o echipă? Oare de ce am înlocuit peştii scoşi cu alţi indivizi? Ce urmare ar avea dacă toţi peştii ar fi scoşi şi nici unul nus-ar naşte în locul celor scoşi?

14. Alte întrebări: Ce se întâmplă dacă un membru al unei echipe nu utilizează strategia cooperativă? Care e cea mai bună strategie de pescuire? (8 peşti pot fi scoşi pentru ca echilibrul să nu fie răsturnat). Curatela unei resurse este utilizarea unei strategii cooperative, unui interes comun pentru păstrarea unei resurse. Scrieţi pe tablă câteva resurse care necesită responsabilitatea comunităţii. Cum va afecta continua creştere a populaţiei resursele naturale?

15. Dacă elevii doresc să afle mai multe lucruri legate de subiect, precizaţi-le sursele de unde pot afla noi informaţii.

Evaluare: Elevii să investigheze o problemă a unei proprietăţi obşteşti. Se pot gândi, spre exemplu la rezolvarea următoarelor dileme: declinul unei populaţii de peşti datorită pescuitului excesiv, folosirea bărcilor cu motoare şi a altor echipamente de recreaţie în zona umeda aflată în apropiere duce la poluarea apei şi la sporirea zgomotelor, distrugerea gardurilor într-un parc duce la utilizarea excesivă şi distrugerea locurilor înconjurate de către public.

După ce au identificat problema şi au adunat date privitoare la problema respectivă, elevii să determine ce legi există pentru protejarea resursei respective. Dacă nu există asemenea legi, elevii să încerce să găsească o soluţie pentru rezolvarea situaţiei. Problema centrală a utilizării proprietăţii obşteşti este folosirea acesteia având în vedere că resursele naturale sunt în scădere şi trebuie conservate.

22

IV. Valorile noastre

„Nu putem schimba pe alţii, dar dacă ne putem schimba pe noi înşine, putem înceta schimbarea

înfăţişării Pământului”. Melodie Beattie

23

Comportament dăunător Obiective: Elevii trebuie să se gândească ce efect are comportamentul dăunător asupra mediului natural şi ce activităţi alternative se pot face pentru a-l proteja. Nivel: 4-5 Lungimea activităţii: 50 de minute Materiale necesare: Lucruri pentru desen, foarfeci, lipici, hârtie, creioane şi imagini din reviste, dacă vă stau la dispoziţie, dar nu e necesar. Sursă: Manualul educatorului (Educator's Reference Desk) Dicţionar de cuvinte: comportament dăunător Subject: Etica Mediului

Introducere: Prin diferite activităţi pe care le practică, oamenii dăunează mediului natural. Dacă acest comportament dăunător continuă, în curând nu vom avea spaţii naturale, de care să ne bucurăm: nu vor exista parcuri, unde putem să ne odihnim, nu vor fi lacuri unde putem înnota sau pârâuri a căror apă ne potoleşte setea. Comportamentul oamenilor poate schimba radical înfăţişarea mediului.

În această lecţie elevii vor învăţa despre comportamentul dăunător al oamenilor care distruge mediul şi se vor gândi la soluţii care ar putea schimba aceste activităţi. Vor desena şi discuta practici alternative şi îşi vor împărtăşi ideile colegilor. Vor răspunde la întrebări despre cum trebuie să ne schimbăm atitutidea pentru a proteja natura.

Procedura: Grupaţi elevii în grupe de câte 4 în funcţie de numărul elevilor. Cereţi-le să creeze o listă despre activităţile despre care cred că dăunează plantelor şi animalelor din mediul natural.

Fiecare grupă are un reprezentant care va citi lista întocmită, în timp ce profesorul trece cele citite pe tablă, pentru a putea fi văzute de întreaga clasă.

Pe o coală de hîrtie fiecare grupă va face un desen al unei activităţi listate. Dacă e posibil, fiecare grupă să deseneze o altă activitate. Dacă vă stau la dispoziţie reviste, şi din acestea se pot decupa imagini cu activităţi dăunătoare şi pot fi lipite alături de desene.

Dacă grupele au terminat, strângeţi desenele şi distribuiţi-le altor grupe.

Elevii trebuie să privească cu atenţie desenul primit şi să discute lucruri ca de exemplu: Ce s-a întâmplat? Dăunează aceasta lumii sălbatice? De ce? Persoana care face această activitate se simte bine? Ce forme alternative ale aceleaşi activităţi a-ţi putea enumera, dar care e mai puţin dăunătoare? Cu întrebări de acest gen profesorul poate dirija discuţia.

După ce elevii au răspuns la întrebări, fiecare grupă discută cu celelalte grupe răspunsurile date şi le arată desenele şi recomandările posibile pentru activităţile mai puţin dăunătoare mediului natural.

Afişaţi desenele pe perete pentru a realiza o expoziţie care să le amintească elevilor despre comportamentul dăunător al oamenilor contra naturii.

Grupurile pot fi separate şi fiecare elev primeşte o copie de la pagina a “Activităţilor dăunătoare”. Scrieţi întrebările pe tablă, apoi adunaţi răspunsurile elevilor la sfârşitul activităţii pentru ca mai târziu să le puteţi compara cu răspunsurile altor elevi.

24

Evaluare:După ce elevii vor vedea multiplele activităţi prin care omul dăunează naturii, ei pot crea imagini ilustrând aceste activităţi şi găsind căi alternative mai puţin dăunătoare mediului. Fiecare elev poate să-şi creeze propriul desen pe care o poate duce acasă pentru a o arăta familiei şi prietenilor. Pot face şi postere cu activităţile alternative, postere ce pot fi afişate în şcoală.

25

Fig.4

Nume:

Indicaţie: Completaţi lista de mai jos, având în vedere Comportamentul Dăunător asupra Mediului Natural despre care am discutat astăzi:

Întocmiţi o listă cu cinci activităţi dăunătoare lumii sălbatice:

1.

2.

3.

4.

5.

Ce aţi putea face pentru a împiedica aceste activităţi?

Întocmiţi o listă de 10 activităţi prin care oamenii ar putea proteja natura:

1. 6.

2. 7.

3. 8.

4. 9.

5. 10.

Care sunt modalităţile prin care am putea educa/conştientiza lumea ca să-l schimbă comportamentul dăunător asupra mediului?

26

Dezbateri despre mediu Obiective: elevii vor participa la dezbateri cu diferite teme despre mediu, făcând distincţie între opinii şi lucruri certe. Nivel: 4-8 Lungimea activităţii: 55 minute Subiect: Etica mediului

Introducere: Deşeuri, deşeuri, deşeuri, ce putem face cu ele? În fiecare zi oamenii produc mai multe tone de gunoaie, de deşeuri. De ce sunt atâtea deşeuri? Avem destul loc pentru depozitarea gunoaielor? Acestea sunt numai câteva întrebări legate de situaţia deşeurilor care ne înconjoară şi despre problemele legate de depozitarea acestora.

În această lecţie elevii vor învăţa câteva idei legate de beneficiile şi primejdiile pe care le întâmpinăm în legătură cu depozitarea gunoaielor. Vor organiza o dezbatere în public pentru a discuta dacă depozitele de gunoaie sunt sau nu folositoare oraşelor.

Procedura: 1. Scriem cuvântul dezbatere pe tablă şi întrebăm elevii dacă cunosc înţelesul acestuia.

2. După ce elevii răspund, îi înştiinţăm că întrega clasă va participa la o dezbatere pe o temă legată de mediu.

3. Elevii vor organiza o dezbatere pe o temă importantă de mediu cu care se confruntă oraşul sau satul lor.

Un exemplu este: Oraşul Satu Mare are posibilităţile instalării unui depozit în apropierea oraşului unde oamenii pot să-şi depună deşeurile? Sunt multe subiecte care pot fi discutate în cadrul unei asemenea dezbateri şi elevii se pot gândi la alte teme similare.

4. O parte a elevilor afirmă că oraşul este în stare, cealaltă parte afirmă că Satu Mare nu are posibilitatea instalării unui asemenea depozit de deşeuri în apropierea oraşului.

5. Întrebări care pot fi puse elevilor înainte de separarea pe grupe: Eşti de acord ca Satu Mare să instaleze un depozit de deşeuri în apropierea oraşului? Ca răspuns ce alte alternative puteţi enumera? Cine va fi afectat cel mai puternic? Realizarea unor asemenea depozite poate rezolva marile probleme legate de mediu cu care se confruntă România? Dacă depozitul va fi amplasat în apropierea oraşului ce fel de restricţii trebuie urmate? Elevii nu trebuie să răspundă cu voce tare, acestea fiind întrebări care necesită timp de gândire.

6. Elevii pot începe dezbaterea, cu argumente pro şi contra. Pe tablă sunt trecute răspunsurile date de elevi pe două părţi diferite.

7. Alegem voluntari care vor juca diferite roluri: primar, directorul companiei care va construi depozitul, asociaţia localnicilor care locuiesc în apropierea ariei propuse, oameni de ştiinţă (ecologi), reprezentanţi ai firmei care se preocupă de recircularea deşeurilor, cetăţeni care cred că realizarea depozitului va avea ca urmare mai multe spaţii curate în oraş şi etc., orice alte personaje pe care elevii doresc să o formeze. De obicei şase persoane sunt de ajuns.

8. Voluntarii se vor aşeza în faţa clasei. Sunt rugaţi ca fiecare să respecte identitatea persoanei pe care o formează şi să se gândească bine la răspunsurile pe care urmează să le dea întrebărilor

27

puse, deoarece numai aşa dezbaterea va fi reală.

9. Dezbaterea va avea loc în public, audienţa (restul clasei) pune întrebări, comentează şi discută despre problemele cu care comunitatea se va confrunta în cazul realizării depozitului. Auditoriul este reprezentat de cetăţeni chemaţi pentru a discuta despre problemele legate de oraşul lor şi vor întreprinde dialoguri pro şi contra. Elevii din auditoriu sunt rugaţi ca fiecare să pună cel puţin o întrebare şi să facă măcar un comentariu pe parcursul dezbaterii.

10. La sfârşitul dezbaterii construirea depozitului în Satu Mare se supune votării.

Evaluare: Clasa va fi înştiinţată că va participa la o dezbatere pe o anumită temă. Elevii trebuie să facă cercetări înaintea dezbaterii şi să adune informaţii care pot fi folosite pe parcursul dezbaterii. După dezbatere elevii sunt invitaţi, dacă este posibil, să ia parte la primărie la o dezbatere adevărată, unde pot avea ocazia de a observa cum decurge munca într-un oficiu al oraşului şi cum se iau deciziile importante. O altă cale prin care elevii au posibilitatea exprimării punctului lor de vedere este realizarea unor caricaturi politice. Dacă acestea sunt destul de reuşite pot fi publicate în presa locală pentru ca oamenii să vadă care e opinia elevilor în legătură cu anumitele probleme de mediu.

28

Ce ai face? Obiective: Elevii vor discuta despre problemele cu care se confruntă reptilele şi amfibienii şi vor da exemple cum sunt afectate aceste animale de sentimentele şi supersiţiile personale ale oamenilor. Nivel: 4-8 Lungimea activităţii: 50-55 de minute Materiale necesare: Hârtie şi instrumente de scris Sursă: Educaţia ecologică în şcoli: Să creăm un program care funcţionează! Subiect: Etica mediului

Introducere: Deşi sunt adesea confundate, amfibienii (broaştele, tritonii) şi reptilele (şerpi, şopârle, crocodili) sunt două grupe diferite de animale. Amfibienii îşi depun ouăle în apă, iar larvele (mormolocii) îşi obţin oxigenul din apă cu ajutorul branhiilor. Pe parcursul dezvoltării lor (metamorfoză), amfibienilor le cresc picioare şi li se dezvoltă plămânii ca o adaptare la viaţa terestră. Amfibienii au o piele netedă şi umedă, pe care o folosesc ca pe un al doilea sistem respirator. Din această cauză sunt foarte sensibile la schimbările mediului. Reptilele depun şi ele ouă pe pământ sau în “cuiburi”, care sunt clocite de lumina solară. Au plămâni de la bun început şi sunt acoperiţi de solzi şi cornee.

În această lecţie elevii vor discuta despre viaţa amfibienilor şi a reptilelor, despre superstiţiile şi sentimentele oamenilor faţă de aceste animale.

Procedura: 1. Înainte de începerea activităţii faceţi copii a scenariilor de la fig.5 sau scrieţi pe tablă şi în caiete rolurile. Pot fi inventate şi alte scenarii, pentru a ajuta elevii să înţeleagă mai bine viaţa amfibienilor şi a reptilelor.

2. Întrebaţi elevii ce fel de cunoştinţe au despre reptile şi amfibieni: care e diferenţa dintre ele? există legi referitoare la protecţia lor? ce specii de animale aparţin acestor grupe? Scrieţi răspunsurile pe tablă. Dacă elevii nu prea au cunoştinţe despre aceste animale, ajutaţi-i cu următoarele afirmaţii:

1. Herpetologia este ştiinţa care studiază reptilele şi amfibienii.

2. Dacă vă întâlniţi cu un şarpe veninos, herpetologii vă recomandă să nu îl prindeţi; mulţi oameni au fost muşcaţi când au încercat să omoare un şarpe veninos.

3. Cei mai mulţi şerpi nu sunt veninoşi, doar 10% au venin şi sunt capabili de a provoca daune oamenilor.

4. Ţinuţi în captivitate, aceste animale necesită apă curată, umiditate, o dietă specifică; mulţi dintre ei nu se hrănesc în captivitate şi hrana lor nu e uşor de procurat. De asemeni sunt foarte receptivi la diferite boli.

5. Multe reptile, de exemplu broaştele ţestoase sunt purtătoare de boli transmisibile oamenilor. Unele reptile sunt veninoase, altele au muşcătura puternică (crocodilii, de exemplu).

6. Pentru a putea obţine pui de reptile în captivitate, e nevoie de echipament special pentru controlarea umidităţii şi a temperaturii.

29

7. Oamenii de ştiinţă ne avertizează să nu atingem ouăle amfibienilor, deoarece astfel am putea distruge învelişul gelatinos protector al acestora şi astfel am dăuna embrionilor în dezvoltare.

8. Vândute ca animale “hobby” sunt foarte scumpe, fiind vândute şi colectate ilegal. Netratate corespunzător, multe dintre ele mor înainte de a fi vândute.

3. Citind despre amfibieni şi reptile, elevii se vor întâlni cu tot felul de superstiţii şi lucruri interesante, dar lăsaţi-i pe ei să decidă dacă cred că aceste lucruri sunt adevărate sau nu. Ţelul acestei activităţi este ca elevii să cunoască viaţa acestor animale şi să discute despre sentimentele şi opiniile lor faţă de ele.

4. Unul dintre voluntari să citească scenariile, urmând ca după câtva timp, fiecare elev să decidă care rol îi place cel mai mult şi cum va reacţiona. Dacă nici unul dintre roluri nu sunt pe placul elevilor, cereţi-le să se gândească ei la alte opţiuni.

5. Dacă elevii au avut timp să se gândească la situaţii, notaţi-le reacţiile şi răspunsurile pe tablă şi anunţaţi scorul. Repetaţi aceşti paşi la fiecare scenariu.

6. Încurajaţi dezvoltarea unei discuţii şi lăsaţi timp elevilor să se gândească de ce au dat un răspuns într-un anumit fel sau altul. Întrebaţi-i ce anume au avut în vedere când au luat deciziile; la ce s-au gândit când au făcut o acţiune responsabilă? Au avut nevoie de mai multe informaţii înainte de luarea unei decizii?

7. Întrebaţi-i dacă discuţia în grup i-a ajutat pe elevi să privească lucrurile într-o altă perspectivă şi după ce au ascultat opiniile altor persoane, şi-au schimbat eventual opinia despre ceea ce trebuie făcut.

O altă opţiune pentru lecţie: Puteţi încerca această activitate discutând în grupe: o persoană să citească scenariul, un altul să noteze reacţia celorlalţi membrii de grup. Grupele să discute răspunsurile date, iar după 5 minute, grupele să îşi schimbe scenariul. După ce toate grupele au terminat de discutat toate scenariile, discutaţi despre una dintre ele cu întreg colectivul clasei. Pentru aceasta trebuie să aveţi copii xerox, pe care le puteţi îmnmâna grupelor.

30

Fig.5 Ce ai face? 1. Cel mai bun prieten al tău se pregăteşte în vacanţă într-unul din parcurile naţionale din sudul României. A citit despre şopârlele care trăiesc acolo şi doreşte să prindă una. Îţi povesteşte despre obiceiurile şopârlelor, ştie unde trăiesc, cu ce se hrănesc, cum se apără. Îţi explică cum doreşte să aibă grijă de şopârlă, când o aduce acasă, arătându-ţi cartea împrumutată de la librărie despre îngrijirea acestor animale. Ce ai face? Încurajează-l să ducă şopârla înapoi, pentru că astfel va putea învăţa mai mult despre ea. Spune-i că nu crezi că este un lucru bun să ţină acasă un animal sălbatic Citeşte şi tu mai mult despre şopârle pentru a-ţi ajuta prietenul să aibă grijă de ea Dacă găseşte eventual două şopârle, roagă-l să-ţi aducă şi ţie una Spune-i că este ilegal să colecteze orice vieţuitoare de pe teritoriul unui parc naţional Altele 2. Ion şi sora lui au găsit ouă albe, acoperite cu frunze sub o buturugă de copac. Ion crede că sunt ouă de şarpe, dar nu e sigur. Întotdeauna şi-a dorit un şarpe pe care să îl ţină acasă, dar singurul animal hobby pe care l-a avut a fost o broască ţestoasă. Ce ar trebui să facă Ion? Să colecteze ouăle şi să le pună într-un terariu când ajunge acasă Să lase ouăle la locul lor, dar să marcheze locul pentru a putea să se întoarcă să le verifice Să colecteze un ou pe care să-l ducă acasă şi să încerce să-l eclozeze Să colecteze ouăle şi să le ducă într-o arie protejată de lângă casa lui Altele 3. Eşti într-o excursie montană cu prietenii şi sora ta, când aceasta observă o viperă (crotal) care stă la soare pe cărare. Sora ta îi roagă pe ceilalţi să stea nemişcaţi, iar ea se apropie cu grijă de şarpe şi cu o bâtă lungă o omoară. Ce crezi? Sora ta a avut dreptate omorând şarpele, deoarece este o specie periculoasă Nu ar fi trebuit s-o omoare, deoarece aceasta stătea doar la soare; dacă şarpele ar fi atacat, ar fi avut dreptul să o omoare Ar fi trebuit să treceţi pe lângă ea, fără să o răniţi Sora ta a avut dreptate omorând şarpele, deoarece trebuie omorât orice şarpe, dacă se află prea aproape de om Altele 4. Tu şi familia ta vizitaţi o grădină zoologică cu expoziţie de şerpi şi alte reptile. După plătirea biletului de intrare, vizitaţi expoziţia şi vă daţi seama că animalele sunt ţinute în condiţii vitrege. Multe dintre ele nu au apă, iar altele sunt ţinute în terarii foarte mici, neavând destul loc. Într-una din terarii observaţi un şarpe mort aflat în colţ; cada cu apă a broştii ţestoase e plină de murdărie. Ce a-ţi face? A-ţi dori să vă întâlniţi cu proprietarul, căruia i-aţi explica cât de revoltaţi sunteţi din cauza condiţiilor în care trăiesc animalele Nu a-ţi spune nimic, pentru ca oamenii care lucrează acolo să nu se simtă jenaţi V-aţi cere banii înapoi şi a-ţi pleca V-aţi gândi să scrieţi o scrisoare sau să sunaţi la o organizaţie pentru protecţie a naturii sau la presa locală Nu a-ţi spune nimic, deoarece oamenii care lucrează acolo desigur ştiu mai multe despre ţinerea

31

în captivitate ale acestor animale Altele 5. Eşti în vacanţă în străinătate cu părinţii, iar mama doreşte să-şi cumpere o pereche de ochelari de soare cu ramă din carapace de broască ţestoasă. Îţi aminteşti că ai citit undeva că unele specii de broască ţestoasă sunt periclitate, dar nu eşti sigur că rama e făcută din carapacea unei astfel de specii. Ce ai face? Roag-o pe mama ta să nu cumpere ochelarii, numai dacă are mare nevoie de ei Roag-o pe mama ta să nu cumpere ochelarii, deoarece crezi că nu e drept să se facă rame de ochelari din carapacele broaştelor ţestoase, indiferent dacă acestea sunt periclitate sau nu Întreabă vânzătorul dacă rama e făcută din carapacea unei specii periclitate, iar dacă spune “nu”, mama ta poate să o cumpere Las-o pe mama ta să decidă singură ce doreşte Altele În fiecare an, mii de şerpi (gartner) hibernează în peşterile din regiunea lacului Manitoba din Canada. Primăvara, când eclozează, colectori din întreaga Americă de Nord vin să le prindă şi să le vândă magazinelor “hobby”. Pe parcursul anilor, numărul locurilor de hibernare a scăzut de la 100 la 30 şi oamenii de ştiinţă sunt îngrijoraţi că populaţia de şerpi este în pericol. Ce crezi? Şerpii se pot colecta pentru că mulţi dintre ei sunt folosiţi pentru educarea copiilor în şcoli Se pot colecta câţiva şerpi, dar numărul lor trebuie regulat Ar trebui să existe legi care să interzică colectarea şerpilor pentru profit Altele 7. Cel mai apropiat vecin al tău a făcut o excursie în India şi a adus cadouri familiei tale. Ţie ţi-a adus o curea făcută din pielea unui şarpe din India. Ce ai face? Îi mulţumeşti pentru cadou, dar îi spui că nu îl poţi accepta, deoarece crezi că e făcut din pielea unui şarpe periclitat Îi mulţumeşti şi accepţi cadoul, chiar dacă e făcut din pielea unei specii periclitate; mai târziu îi vorbeşti despre produse obţinute din pielea speciilor periclitate şi o avertizezi să nu mai cumpere astfel de produse în viitor Eşti furios că a cumpărat un asemenea produs şi îi spui că nu ar fi trebuit să cumpere nimic, dacă ştia că poate proveni de la un animal periclitat. Îi mulţumeşti şi porţi cureaua, deoarece tu eşti singura persoană în zonă care are o asemenea curea

32

Noi construim acest oraş Obiective: Conştientizarea necesităţii respectului faţă de natură şi de resursele naturale. Aplicarea acestor cunoştinţe şi crearea unui oraş cu aspect “ecologic”. Nivel: 5-6 Lungimea activităţii: 50 de minute sau două sesiuni de câte 50 de minute, depinde de voia profesorului. Materiale necesare: Materiale şi coli de desen Sursă: Manualul educatorului (Educator's Reference Desk) Subiect: Să gândim “ecologic”

Introducere: Înainte de a aduce decizii lucide despre schimbarea înfăţişării unui oraş, arhitecţii trebuie să ia în considerare şi mediul înconjurător. Ei trebuie să ia în considerare de la cum să fie deşeurile depozitate până la de unde provine electricitatea de fiecare dată când lumina se aprinde în casă. Dacă nu se iau măsuri de protejare a naturii şi clădirile se construiesc fără raţionament, împrăştiind deşeuri în toate părţile, apa va deveni nepotabilă, iar străzile murdare. Mediul are un impact uriaş asupra felului de a trăi în oraşe şi asupra modului în care arhitecţii proiectează oraşul.

Elevii vor construi un model al oraşului “ecologic” pe baza unui plan proiectat de ei. Se va lucra pe grupe, reprezentantul fiecărui grup va prezenta modelul acestuia colegilor şi va justifica planul proiect. Crearea acestui plan proiect trebuie să aibă un efect ecologic pozitiv asupra oraşului şi a elevilor.

Procedura: Colectivul clasei să discute despre faptul că un oraş trebuie să asigure cetăţenilor condiţii optime de trai: să existe locuinţe, surse de furnizare a căldurii, electricitate, etc.

Definim ce înţelegem prin gândire ecologică şi se discută despre ce trebuie să ofere un oraş “ecologic” cetăţenilor săi.

Grupaţi elevii în grupe de câte 4.

Explicaţi-le că fiecare grup va modela un oraş “ecologic” şi va trebui să deseneze şi la sfârşitul orei să explice colegilor diferitele aspecte ale oraşului.

Fiecare oraş trebuie să includă:

Numele oraşului

Populaţia ei

Legile oraşului care îi fac pe cetăţeni să respecte responsabilităţile ecologice.

Un râu care să traverseze sau să înconjoare oraşul

Câteva metode pentru refolosirea deşeurilor

Două tipuri de industrii productive

Locuinţe pentru cetăţeni

33

Planuri despre sursele de iluminare şi căldură, pentru refolosirea deşeurilor

Aspectul oraşului “ecologic” prin ochii unei păsări, cu legendă care defineşte oraşul

Orice altceva despre care profesorul doreşte să fie inclus în oraş.

După ce fiecare grupă şi-a plănuit oraşul, un reprezentant va prezenta modelul grupei colegilor de clasă.

Desenele şi planurile pot fi afişate în sala de clasă pentru a le reaminti elevilor că întotdeauna trebuie să ţinem cont şi de mediul ce ne înconjoară şi să ne asigurăm că schimbările efectuate nu vor periclita natura.

Evaluare: Elevii vor câştiga noi cunoştinţe despre plănuirea unui oraş; organizaţi excursii pe teren la centre de purificare a apei, la locuri de refolosire a deşeurilor, încercaţi să discutaţi cu oficialităţile din oraş despre planul proiect al oraşului respectiv şi despre cum se ia în considerare mediul în efectuarea unor lucrări.

34

V. Lumea din jurul nostru

„Universul este atât de bine creat, încât a-şi dori să îi învăţ şi să îi aplic principiile, în loc să

îl exploatez în mod orbesc şi cu frica pentru supravieţuire”. R. Buckminster Fuller

35

E nu numai casa noastră… Obiective: Elevii vor defini “habitatul”, importanţa sa şi vor crea o listă a posibilităţilor de protecţie a acesteia. Nivel: 4-8 Lungimea activităţii: 55 de minute Materiale necesare: Copii ale cardurilor (fig.6) (alimente, spaţiu, adăpost, apă) scaune, o sursă de muzică care poate fi pornit şi oprit uşor (casetofon, CD), spaţiu mare în clasă. Sursă: “Şi frunzele verzi cresc” editată de Kris Vagos şi Parcul Naţional Retezat Dicţionar de cuvinte: habitat Subiect: Pierderea habitatelor

Introducere: Habitatul este spaţiul în care trăim şi de la care provin toate lucrurile necesare pentru viaţă: alimente, apă, adăpost, spaţiu. Imaginaţi-vă ce s-ar întâmpla fără aceste lucruri? Din nefericire plantele şi animalele de pe întreg globul simt lipsa acestor lucruri, deoarece, datorită schimbărilor negative din mediu, ei pierd spaţiul în care trăiesc. Pierderea habitatelor este una din cauzele extincţiei speciilor. Ce am putea face pentru oprirea acestor schimbări negative; cum am putea fi de folos plantelor şi animalelor ce ne înconjoară?

În această lecţie elevii vor defini ce importanţă au habitatele în supravieţuirea oricărei specii. Vor participa la o activitate “de ocupare a scaunelor” şi formând grupe vor juca un joc, după care vor discuta şi vor întocmi o listă cu 10 posibilităţi de protecţie a habitatelor.

Procedura: Discutaţi cu colectivul clasei înţelesul cuvântului “habitat”. Începeţi cu întrebarea: “de ce avem nevoie pentru a trăi?”Apoi explicaţi-le lucrurile incluse într-un habitat şi daţi definiţia: “Habitatul este spaţiul în care trăim şi care ne asigură hrana, apa, adăpostul şi toate lucrurile de care avem nevoie pentru a supravieţui”. (5 minute)

Elevii vor juca jocul “să ne ocupăm scaunele”. Pentru aceasta aşezaţi scaunele pe două râduri, spate în spate, cîte un scaun pentru fiecare elev. Pe fiecare scaun puneţi câte un card de la pag. (alimente, apă, adăpost, spaţiu). Jocul e destinat pentru 20 de elevi, dacă sunt mai mulţi elevi în clasă, repetaţi unele schimbări de la fig.6. Asiguraţi-vă că aţi copiat destule carduri pentru schimbările pe care vreţ să le faceţi. Scaunele “alimente” pot fi mutate numai atunci, dacă schimbarea citită afectează provizia e alimente. Pentru cei 20 de elevi, va fi nevoie de 20 de scaune şi câte 5 carduri pentru fiecare schimbare

Folosiţi o sursă de muzică care poate fi uşor pornit şi oprit: radio, casetofon, CD (5 minute).

Scaunele reprezintă habitatul. Fiecare scaun e ceva de care avem nevoie: hrană, adăpost, apă şi spaţiu.

Când începe muzica, elevii se plimbă în jurul scaunelor. La oprirea muzicii, fiecare încearcă să ocupe loc pe un scaun. Porniţi muzica, lşsaţi ca elevii să se plimbe şi brusc opriţi casetofonul.

Prima dată fiecare elev va avea posibilitatea de a ocupa loc pe un scaun. Explicaţi-le că de această dată habitatul e capabil de a întreţine toţi elevii pentru ca aceştia să supravieţiască.

Introduceţi o schimbare de la fig.7, scoateţi cel ma apropiat scaun. De exemplu, dacă schimbarea afectează provizia de alimente, scoateţi scaunul “alimente”.

36

Porniţi şi opriţi muzica din nou. De data aceasta unul dintre elevi nu va putea “supravieţui”. El va privi jocul în continuare şi se va ataşa colegilor într-o tură mai târzie.

Între aceste ture, introduceţi de fiecare dată o schimbare, scoateţi scaunul corespunzător, porniţi, apoi opriţi muzica şi rugaţi-i pe elevii care nu “supravieţuiesc” să privească jocul în continuare.

Continuaţi jocul până când rămâne doar un singur elev. Acum jocul ia sfârşit (25 de minute pentru joc)

Grupaţi elevii în grupe de câte 4, fiecare grupă are în faţa sa o hârtie de carton. elevii discută ce au învăţat din acest joc şi întocmesc o listă cu 10 posibilităţi de protecţie a habitatelor.

La sfârşit fiecare grupă îşi arată lista colegilor. (5 minute).

Fig.6 CARDURI

Hrană

Apă

Adăpost

Spaţiu

Fig.7.

Apă Oamenii îşi aruncă deşeurile în râuri, animalele şi plantele care trăiesc aici nu pot supravieţui poluării. Scoateţi scaunul “apă”.

Pentru a câştiga mai mult curent electric, oamenii construiesc baraje pe râuri, astfel apa nu curge în albia sa naturală. Scoateţi scaunul “apă”.

Datorită industriei carbonifere şi a poluării cauzată de aceasta, apa ploii devine acidă, schimbând pH-ul lacurilor şi a solului. Apa e totuşi bună de băut, dar plantele şi animalele sensibile nu pot supravieţui schimbărilor. Scoateţi scaunul “apă”.

În amonte se taie copacii, iar apa spală partea superioară a solului, cauzând eroziuni. Datorită

37

acestora apa râului devine plină de nămol şi nisip, în care nu pot trăi multe specii. Scoateţi scaunul “apă”.

În amonte o fabrică îşi emană deşeurile toxice în apa râului, apa devine nepotabilă. Scoateţi scaunul “apă”.

Adăpost: O mare companie de exploatare forestieră face o defrişare uriaşă într-o pădure, lăsând un spaţiu mare pustiu. Multe dintre animalele care trăiau în pădurea deasă nu vor supravieţui. Scoateţi scaunul “adăpost”.

Câteva dintre peşterile din zonă au prea mulţi vizitatori. Din cauza disturbării, liliecii părăsesc peştera, pe care o foloseau înainte ca loc de sălaş. Scoateţi scaunul “adăpost”.

Pentru crearea noilor locuinţe, sunt desecate zonele umede din zonă, lăsând astfel toate speciile de plante şi animale care trăiau acolo fără adăpost. Scoateţi scaunul “adăpost”.

Colectorii de specii de păsări rare adună cuiburile acestora. Scoateţi scaunul “adăpost”.

De când s-au făcut baraje, plantele care trăiau pe marginea râului nu supravieţuiesc, deoarece solul devine arid. Scoateţi scaunul “adăpost”.

Hrană: Peştii mor din cauza unor toxine emanate în apă. Animalele care se hrănesc cu peşti rămân înfometate. Scoateţi scaunul “hrană”.

Ciupercile sunt o delicatese populară, de aceea majoritatea lor sunt culese pentru vânzare. Animalele care se hrănesc cu ele rămân fără hrană. Scoateţi scaunul “hrană”.

Sunt omorâte toate dipterele cu insecticide. E adevărat că ele sunt dăunătoare oamenilor, dar reprezintă hrana a multor păsări, lilieci, broaşte, păjanjeni, etc. Scoateţi scaunul “hrană”.

Animalele fermelor pasc toate ierburile poienelor şi a câmpiilor, schimbându-le în arii deşerte, nisipoase. Alte animale, de ex. şoarecele de câmp şi alte rozătoare trăiesc pe aceste câmpii şi se hrănesc cu seminţele plantelor. Scoateţi scaunul “hrană”.

Lacul e declarat a fi “mort” din cauza ploii acide. Nimic nu poate trăi în lac, provizia de hrană dispare. Scoateţi scaunul “hrană”.

Spaţiu: O arie dintr-un teritoriu e transformat în carieră de piatră. Animalele din această arie sunt nevoite să-şi caute alt loc de viaţă, disturbând alte animale. Scoateţi scaunul “spaţiu”.

Turiştii care doresc să vadă animalele în habitatul lor, traversează pădurea zi de zi, din când în când apropiindu-se foarte mult de animale pentru a le face fotografii sau calcă plantele pe care le întâlnesc în cale. Pierderea proprietăţii private înseamnă pierdere de spaţiu. Scoateţi scaunul “spaţiu”.

Oamenii doritori de pescuit au introdus o nouă specie de peşte în lac, acesta fiind mult mai mare şi crescând mult mai repede decât speciile native, din faţa cărora mănâncă întreaga hrană. În scurt timp speciile native nu au suficient spaţiu. Scoateţi scaunul “spaţiu”.

38

E nevoie de cât mai multe terenuri agricole pentru care se taie mulţi copaci. Animalele care trăiesc în pădurile tăiate rămân fără spaţiu. Scoateţi scaunul “spaţiu”.

Lupii, urşii şi alţi carnivori mari au nevoie de spaţiul pe care omul îl utilizează, reducând din ce în ce mai mult spaţiul animalelor sălbatice. Scoateţi scaunul “spaţiu”.

39

Ecosisteme din curtea şcolii Obiective: Elevii trebuie să fie capabili de a sistematiza plantele şi animalele în familiile din care fac parte, să observe schimbările petrecute în natură şi să înveţe interacţiunile complexe ce au loc în natură pe parcursul unui an. Nivel: 4-5 Lungimea activităţii: pe parcursul întregului an şcolar Materiale necesare: ciorpac pentru insecte (mâner din lemn, inel din metal cu tifon), cutii din plastic pentru colectarea insectelor, lupă de sticlă, dacă e necesar, determinatoare de specii de plante şi animale de la bibliotecă, coli de desen, creioane colorate Dicţionar: ecosistem Subiect: Ecosistemele

Introducere Fiecare dintre multiplele ecosisteme de pe pământ sunt importante, deoarece reprezintă habitate, loc de viaţă pentru speciile de plante şi animale. Pădurile tropicale găzduiesc jumătate din speciile de plante şi animale de pe pământ şi deşi pare ciudat pe al doilea loc ca biodiversitate se află deşerturile. Făcând o scurtă plimbare în împrejurimi, în ecosistemul pe care îl vedem zi de zi, în care trăim, învăţâm multe lucruri care ne apropie de cunoaşterea mai aprofundată a planetei noastre.

Această lecţie decurge pe parcursul întregului an şcolar şi ajută la însuşirea a noi cunoştinţe despre ecosistemul în care trăim. Determinând speciile de plante şi animale, făcând colecţii de insecte şi plante, desene despre speciile observate şi prin alte metode adecvate care pot fi folosite, elevii ajung să obţină cunoştinţe despre mediul în care trăiesc.

Procedura: 1. Explicaţi elevilor că vor lua parte la un proiect de un an care are ca scop cunoaşterea ecosistemului în care trăiesc. Prezentaţi-le regulile care trebuie respectate în natură.

Elevii să nu distrugă natura

Elevii vor colecta plante şi insecte din mediul în care trăiesc, iar după identificarea acestora, insectele sunt eliberate în locurile de unde au fost adunate.

Se vor organiza grupe de câte două persoane (în funcţie de mărimea terenului şi a numărului de persoane, grupele pot fi mai mari sau mai mici) şi fiecare membru va aduna informaţii în carnetul său de notiţe despre ecosistem, informaţii pe care le va compara cu cele adunate de colegul de grupă.

Datele vor fi incluse într-un jurnal de teren pe tot parcursul anului (elevii pot avea un carnet de notiţe personal sau pot să-şi noteze observaţiile pe foi de hârtie, dar sunt responsabili de datele adunate şi de colecţiile realizate. Prin realizarea jurnalului de teren vor învăţa cum să facă notiţe, cum să-şi selecteze informaţiile.

În jurnalul de teren vor fi incluse: temperatura, data vizitei, lucrurile observate de elevi, desenele despre animale şi plante, plantele presate, condiţiile meteo şi orice lucru considerat a fi important de către profesor sau elev.

2. Parcurgem împreună cu elevii diferitele metode de colectare a animalelor şi a plantelor: cum pot fi colectate insectele cu ajutorul ciorpacului şi cum trebuie aşezate cu atenţie în sticluţele de colectare, cum se măsoară şi se desenează speciile găsite, le arătăm cum se presează plantele

40

fără a fi distruse.

3. După ce au înţeles cum trebuie clasificate speciile văzute, le explicăm sistematizarea făcută de oamenii de ştiinţă. Cu ajutorul determinatoarelor elevii vor fi capabili de a identifica speciile care trăiesc în ecosistemul lor.

4. După ce au înţeles pe deplin metodele de colectare a speciilor şi clasificarea acestora, ieşim cu colectivul clasei pe teren şi căutăm un loc potrivit pa care elevii vor face observaţii pe tot parcursul anului.

5. Ducem elevii într-un loc prin care trec în fiecare zi, dar care nu a fost distrus de către alţi elevi. Terenul pe care vor lucra elevii, punctele de colectare să nu fie pe teritoriul şcolii, iar dacă găsim un teren adecvat în apropierea curţii şcolii, de fiecare dată îi ducem acolo.

6. Ajunşi pe teren delimităm parcele pentru fiecare grupă. Parcelele să nu fie strâns unul lângă celălalt, ci în diferite părţi ale terenului, dar destul de aproape pentru ca profesorul să aibă elevii în vizor.

7. Vom desemna o parcelă model şi vom demonstra elevilor cum să clasifice, să colecteze şi să adune date privitoare la terenul în cauză.

8. Fiecare grupă îşi ocupă locul şi începe munca.

9. Ieşim cu elevii pe teren cel puţin o dată la două luni sau atunci când se schimbă vremea. Astfel vor avea posibilitatea de a nota schimbările petrecute în ecosistem datorită vremii şi îşi vor da seama că, condiţiile meteo au un rol important în viaţa ecosistemelor.

10. La sfârşitul anului şcolar elevii vor întocmi un raport despre observaţiile făcute, în care vor include atât colecţiile, cât şi desenele lor.

Evaluare Desenele şi colecţiile făcute trebuie afişate în sala de clasă pentru ca elevii să se poată gândi la relaţiile dintre specii şi să aibă în faţă plantele şi animalele din ecosistemul unde trăiesc. Dacă vremea e bună, vom ducem elevii în alte habitate pentru a vedea alte tipuri de ecosisteme: putem face excursii de teren în păduri, în zone umede, în munţi, pe terenuri agricole. Dacă se organizează vreo manifestare în oraş, desenele şi colecţiile elevilor pot fi prezetate largului public cu texte explicative despre diferitele tipuri de ecosisteme.

41

Dacă am trăi pe o insulă… Obiective: Să înţeleagă unele efecte pe care omul le are asupra mediului natural. Nivel: 4-8 Lungimea activităţii: Două sesiuni de 55 de minute, depinde de dificultatea programei şcolare Materiale necesare: Coli mari pentru desen şi instrumente de desen, copii ale foii de lucru de la fig.8. Foaia de lucru poate fi copiată şi pe tablă, dar nu e necesar. Sursă: Societatea Geologică a Statelor Unite Subiect: Ecosistemele

Introducere: Pădurile tropicale situate lângă ecuator sunt ecosisteme foarte importante, deoarece reprezintă locul de trai pentru jumătate din speciile de plante şi animale de pe Pământ şi sunt leagănul a multor culturi omeneşti. Oamenii de ştinţă sunt de părere că în aceste păduri se găsesc multe plante, care ar putea vindeca unele boli ale secolului: poate că antidotul (remediul) cancerului se află în rădăcinile vreunei plante din aceste păduri. De asemenea reprezintă loc de recreaţie pentru turiştii, care vin din lumea întreagă pentru a-i vedea minunăţiile. Există multe căi prin care aceste păduri pot fi protejate, dar din păcate lumea e plină şi de afacerile care nu iau în considerare importanţa şi frumuseţea lor.

În această lecţie elevii vor acţiona ca proprietari şi protectori al unei insule tropicale de 14 km2.

Având în vedere posibilităţile de dezvoltare, beneficiile ce rezultă din aceasta şi riscul unor acţiuni asupra insulei, elevii vor lucra pe grupe şi vor decide asupra metodelor folosite şi a gradului de dezvoltare a insulei.

Procedura: 1. Începeţi prin a-i felicita pe elevi: “Bravo!” Prin recunoaşterea devotamentului vostru faţă de mediu şi a experienţei în management, aţi ajuns proprietarii unei insule tropicale!!! Ca proprietari, aveţi următoarele responsabilităţi:

a. Creaţi locuri de muncă pentru locuitorii insulei, reprezentanţi al unei populaţii native, care trăiesc în colibe şi se hrănesc cu peşti, fructe şi nuci.

b. Insula trebuie astfel dezvoltată ca să fie un mediu prielnic pentru afaceri, dar în aşa fel încât natura să rămână nevătămată.

c. Insula e acoperită de păduri tropicale virgine, neatinse de nimeni şi e înconjurată de recife de corali bine dezvoltaţi. Ambele sisteme ecologice sunt în mare pericol pe întreg globul. Din această cauză elevii sunt respunzători pentru toate acţiunile întreprinse pe insulă.

d. Fiecare grupă îşi va prezenta insula colegilor şi va vorbi despre schimbările pe care doreşte să le facă.

2. Discutaţi împreună despre posibilele afaceri ce pot dezvoltate pe o asemenea insulă. Daţi cîteva sugestii elevilor, fără ca ei să le poată folosi pe acestea. De ex.: teren de golf, companie de exploatare a lemnului, “şcoală” de scafandrii.

3. Discutaţi despre posibilele rezultate ale proiectului care va fi prezentat. Să întocmească o hartă fizică a insulei, o broşură cu hartă şi cu reclame despre companiile aflate pe insulă, un reportaj despre insulă şi despre eforturile depuse pentru protejarea mediului.

42

4. Alcătuiţi grupe de interes din 3-5 elevi pentru a conduce proiectul.

5. Dacă grupele s-au format, discutaţi cu clasa despre defrişarea pădurilor tropicale. Ce benefit aduce acest lucru? Care este costul imediat şi cea de lungă durată de pe urma unei asemenea acţiuni? Cine plăteşte? Aceste întrebări îi fac pe elevi s se gândescă la modurile de coordinare eficace a insulei.

6. Dacă s-au discutat caracteristicile pădurilor tropicale şi a recifelor de corali, îndreptaţi atenţia elevilor asupra posibilităţile de afaceri pe care acest mediu îl oferă şi asupra riscurilor asociate acestor afaceri într-un mediu atât de fragil.

7. Completaţi a treia coloană a foii de lucru pentru a explora impactele afacerilor intreprinse. Graficul reprezintă un ghid pentru elevi despre cum trebuie întemeiate aceste afaceri.

8. După ce echipele au completat raportul despre soluţiile propuse pentru limitarea riscurilor prezentate în planul de dezvoltare, elevii pot să înceapă să lucreze la modul în care vor să-şi prezinte insula.

9. Fiecare echipă trebuie să-şi prezinte insula colegilor.

Evaluare: Acest exerciţiu poate fi făcut şi cu alte ecosisteme: zone umede, deşerturi, regiuni polare etc. Textul şi cererile proiectului trebuie corelate ecosistemului ales. Întrebaţi elevii ce componente ar fi necesare pentru a crea un mediu locuibil pe o altă planetă? Pentru un asemenea proiect ce echipament unic ar fi indisponibil şi ce fel de riscuri s-ar impune? Ce ar trebui transformat, de exemplu pe planeta Marte pentru a putea fi locuit de oameni? (Marte nu are oceane şi suprafaţa ei este de patru ori mai mare decât cea a Pământului). Echipele pot de asemenea crea un model de insulă folosind materiale reciclabile. .

43

Fig.8.

Consideraţii:

Riscuri: Soluţii:

Defrişarea pădurilor

Pierdere de habitate Pierderea capacităţii terenului de a filtra apă Risc crescut de furtuni Risc crescut de eroziune a solului şi pierderea clarităţii apei Extincţia unor specii

Construcţii şi drumuri

Procurare de materiale pe baza resurselor naturale Necesitatea aerului condiţionat şi a refrigerării, termocentrale Vulnerabilitea faţă de catastrofele naturale Cerere, încărcare mare

Provizii de apă

Pierderea calităţii Strecurarea apei sărate şi a contaminatorilor în pânza acvatică

Curent electric

Necesitatea centralelor nucleare, a furajelor petrolifere şi a minelor de cărbune Poluare prin arderea zăcămintelor fosile Riscul emanării materialului nuclear

Trafic de automobile Poluarea aerului Zgomot Necesităţi de reparare a drumurilor

Depozitare deşeurilor lichide şi solide

Poluare Limitarea spaţiului

Viaţa marină

Pescuit intens Pagube cauzate de oameni şi vapoare Distrugerea recifelor Necesitatea importării peştilor, dacă populaţiile de peşti declină Distrugerea plajelor Introducerea speciilor non-native

Animale şi plante acvatice şi terestre

Extincţia unor specii de plante şi animale

Cultura străveche, nativă Schimbări culturale Schimbări în relaţiile sociale Pierderea tradiţiilor Nemulţumire socială

44

Habitatele acvatice (acvariu într-o sticlă) Obiective: Cunoaşterea mai aprofundată a ecosistemelor acvatice. Nivel: 4-8 Lungimea activităţii: Două lecţii de 55 de minute şi o perioadă de observaţie de patru săptămâni Materiale necesare: două sticle de plastic de doi litri, sursă de apă şi lumină, peşti guppy, melci de apă, nisip, foarfeci, hârtie milimetrică, markeri şi alte instrumente de scris. Sursă: Fast Plants Dicţionar de cuvinte: Predaţie, parazitism, competiţie, mutualism şi comenzalism. Subiect: Ecosistemele acvatice

Introducere: 75% din suprafaţa Pământului e acoperită de apă, aceasta reprezentând cea mai mare parte a biosferei. Habitatele acvatice adăpostesc multe specii de plante şi animale. Fără apă, cele mai multe forme de viaţă nu ar putea supravieţui, iar Pământul ar deveni un loc pustiu, asemănător unui deşert.

Deşi temperatura apei variază mult, habitatele acvatice sunt umide, iar temperatura aerului este mai mult rece. Habitatele acvatice sunt de două feluri: ape dulci (râuri, pârâuri, izvoare, lacuri) şi ape sărate, marine (mări, oceane, estuare).

Apele dulci au o concentraţie mică de sare, de obicei sub 1%. Plantele şi animalele acestor ape s-au acomodat concentraţiei reduse de sare şi nu ar putea supravieţui în arii cu o mare concentraţie de sare (de ex. oceane). Apele dulci sunt de mai multe feluri: lacuri, râuri, pârâuri, izvoare, etc.

Apele sărate ocupă trei sferturi din suprafaţa Pământului şi includ mările, oceanele, recifele corale şi estuarele. Algele marine produc cea mai mare parte a oxigenului pe care îl respirăm şi folosesc mare parte a dioxidului de carbon atmosferic. Prin evaporarea apelor marine se produc ploile.

Cele mai mari ecosisteme, oceanele, dominează suprafaţa Pământului şi pot fi separate în zona pelagică, abisală, bentică şi flux-reflux. Oceanele au o mare biodiversitate de specii, după părerea unor oameni de ştiinţă există mai multe specii de animale şi plante în oceane decât pe suprafaţa Pământului.

În această lecţie elevii vor crea un sistem acvatic viu într-o sticlă de plastic de doi litri. Organismele colonizatoare vor fi plante acvatice, melci de apă şi peşti. Elevii vor nota observaţiile făcute timp de o perioadă de patru săptămâni.

Procedura: Prima zi

1. Începeţi prin a împărţi clasa în grupe de 3-4 elevi, depinde de numărul elevilor din clasă.

2. Explicaţi-le că trebuie să-şi creeze propriul ecosistem acvatic. Pentru aceasta e nevoie să aducă materiale pentru experiment.

3. Discutaţi despre lucrurile care trebuie luate în seamă la crearea unui ecosistem acvatic:

4. Timp de patru săptămâni vor nota observaţiile făcute în jurnale, fiecare elev având datele sale

45

proprii. Pot să observe creşterea plantelor acvatice, a animalelor, a schimbările petrecute în numărul indivizilor, schimbarea calităţii apei.

- Pot fi făcute măsurători cantitative: Ce mărime are…? Timp de câte zile a durat…? sau măsurători calitative: Ce culoare are…? Ce formă are…? se mişcă repede sau lent…?

- La sfârşitul perioadei de patru săptămâni, elevii îşi vor reprezenta datele pe grafice, pe hârtie milimetrică în aşa fel încât să se poată observa schimbările petrecute în ecosistem de la începutul şi până la sfârşitul perioadei.

- Vor scrie un raport despre cele observate, raport în care vor răspunde la următoarele întrebări specifice: Ce se întâmplă cu populaţia de plante dacă adăugaţi mai mulţi melci de apă? Ce credeţi ce factori de mediu influenţează creşterea şi dezvoltarea peştilor/melcilor/a plantelor? Ce s-ar întâmpla dacă populaţia de peşte s-ar dubla? Sau s-ar mări de patru ori?

- Elevii trebuie să aibă ipoteze pentru explicarea fenomenelor observate.

- Fiecare grupă va prezenta colegilor raportul întocmit şi observaţiile făcute.

4. Lucrurile care trebuie luate în seamă pe parcursul observaţiilor zilnice trebuie explicate elevilor înainte de crearea ecosistemului acvatic.

5. Discutaţi cu elevii despre definirea termenilor “habitat” şi “niche” (nişa ecologică) şi diferenţa dintre cele două. Întrebaţi-i care este după părerea lor habitat-ul sau nişa ecologică în care trăiesc. Nişa ecologică reprezintă rolul organismului în comunitate, habitatul este locul unde trăieşte.

6. Discutaţi cu elevii despre interacţiile dintre organisme şi despre diferenţele dintre acestea.

Predaţia, competiţia, parazitismul, mutualismul şi comenzalismul. Această discuţie va fi relevantă când elevii îşi vor face observaţiile pe propriul ecosistem acvatic. Întrebări de acest gen trebuie discutate înainte de construirea sistemului.

A doua zi

1. Elevii vor crea ecosisteme acvatice utilizând materialele aduse de ei sau profesor.

2. Împărţiţi elevii pe grupe.

3. Unul dintre elevi să taie partea de sus a unei sticle de plastic, unde aceasta se îngustează şi partea de jos a altei sticle

4. Sticla trebuie tăiată acolo, unde partea ei de sus se îngustează. Trebuie tăiată de asemenea partea de jos a altei sticle şi perforată, aceasta va fi capacul.

5. Umpleţi sticla cu nisip până la o înălţime de 5 cm.

6. Adăugaţi apă încet, pentru a nu împrăştia nisipul şi rădăcini de Elodea lungi de 3-10 cm (sau orice altă plantă acvatică), înfigându-le cu grijă în nisip. Pe suprafaţa apei puteţi pune şi linte de baltă.

46

7. Lăsaţi nisipul să se aşeze şi dacă aţi folosit apă de robinet, cloridele din apă să se risipească.

În ziua următoare adăugaţi doi peşti guppy şi melci de apă.

Puneţi sticlele marcate cu numele echipelor sau a elevului răspunzător de ea la o sursă de lumină.

Elevii să-şi facă primele observaţii, pe care le vor continua timp de patru săptămâni.

Evaluare: Elevii vor studia ecologia unei ape stătătoare şi viaţa organismelor din acest mediu pentru a dobândi cunoştinţe despre funcţionarea unui ecosistem acvatic.

47

Eroziunea pădurilor tropicale Obiective: Elevii vor înţelege că plantele fixează solul cu ajutorul rădăcinilor, prevenind astfel eroziunea solului. Nivel: 4-6 Lungimea activităţii: 55 minute Materiale necesare: o sticlă de plastic conţinând sol, o găleată cu apă, două cilindre graduate, 2 castroane, iarbă pe o suprafaţă de 1m x 1m, linear, prosoape de hârtie, elastic, materiale pentru desen, 2 găleţi. Hârtia şi instrumentele de scris vor fi folosite de elevi. Sursă: Manualul educatorului (Educators Resource Desk) Dicţionar de cuvinte: eroziunea solului Subiect: Eroziune

Introducere: Ce se întâmplă atunci când plouă pe un suprafaţă de teren, pe care nu cresc plante? Eroziunea solului este fenomenul prin care apa ploii spală particulele de pământ din solul neprotejat de plante. Prin rădăcinile lor, plantele protejează solul, fixându-l. Datorită marilor defrişări de păduri, pădurile tropicale, care găzduiesc jumătate din speciile de plante de pe Pământ se transformă în deşerturi, doarece nu sunt plante care să poată fixeze solul. Plantele ajută nu numai la producerea oxigenului, fiind ”plămânul verde” al Pământului, dar reprezintă şi valoare estetică, care trebuie păstrate.

Elevii vor desena şi vor descrie concluziile lor în legătură cu experinţa următoare: vor toarne apă într-un castron cu sol fixat de plante şi într-unul lipsit de plante. Vor încerca să găsească soluţii referitoare la oprirea eroziunii în pădurile tropicale.

Procedura: 1. Explicaţi-le elevilor că vor face un experiment cu sol, arătaţi-le tipurile de materiale cu care vor lucra. Experienţa se poate desfăşura în echipe sau poate fi făcut de profesor sub formă de demonstraţie, depinde de sursele disponibile. Materialele folosite sunt de uz zilnic sau pot fi găsite oriunde.

2. În faţa clasei se află un castron cu sol fixat de plante (A) şi unul fără plante (B). Convingeţi-vă că tipul de sol folosit este unul bun, cu ajutorul căreia se poate demonstra ce efect are apa asupra diferitelor soluri.

3. Întrebaţi elevii incare dintre castroane se va dislocui mai mult sol când aceeaşi cantitate de apă se va turna în ele?

4. Pentru a nu provoca multă mizerie, dedesuptul fiecărui castron să existe o găleată în care va cădea apa şi solul dislocuit.

5. La început elevii se vor gândi care dintre containere va dislocui mai mult sol cu apă şi de ce. Răspunsurile vor fi trecute pe o foaie de hârtie, după care profesorul va executa experienţa cu ajutorul a unor voluntari. Între timp restul clasei va determina dacă masa de sol dislocuit este mare sau mică şi va răspunde la întrebarea: Cum se petrece eroziunea cauzată de apa ploii?

6. Întinde-ţi un prosop de hârtie în partea de sus a containerului gol şi fixaţi-l cu ajutorul elasticului. Aceasta va separa apa de murdăriile dislocuite.

7. Puneţi un filtru deasupra containerului şi daţi la o parte iarba şi solul. Câţiva elevi voluntari trebuie să strângă toată apa, murdăria şi noroiul într-o găleată.

48

8. Turnaţi apă în castronul A, iar după ce apa se strecoară şi rămân doar murdăriile pe prosopul de hârtie, elevii să deseneze ce au observat.

9. Faceţi acelaşi lucru şi în cazul castronului B şi elevii să răspundă la următoarele întrebări: Din care castron s-a dislocuit mai mult sol şi oare de ce?

10. După experiment, întrebaţi din nou elevii care este denumirea fenomenul desfăşurat? Eroziunea. Cum se petrece aceasta? Eroziunea solului se întâmplă atunci cînd apa ploii dislocuie solul neprotejat.

11. De ce s-a erodat mai puţin sol din containerul care conţinea iarbă? Plantele previn eroziunea solului, deoarece rădăcinile lor fixează solul.

12. Elevii să întocmească un raport ştiinţific despre fenomenul eroziunii, să facă desene pe tablă şi să explice ce au înţeles din experiment.

13. După discuţie, faceţi o grămadă din solul de pe tavă, apoi puneţi o ceaşcă de apă pe ea. Spuneţi-le elevilor că aceasta reprezintă un morman (deal) într-o pădure tropicală. Care sunt căile de prevenire a unei surpări de teren? Elevii vor răspunde la întrebare, iar răspunsurile vor fi trecute pe tablă.

14. Gândiţi-vă ce s-ar întâmpla cu plantele şi animalele din pădurea tropicală în cazul tăierii copacilor şi a distrugerii pădurilor? De ce s-ar produce acest lucru? Elevii să-şi împărtăşească ideile cu colegii.

15. Lăsaţi elevii să-şi creeze propriile ipoteze şi idei, acestea să fie notate şi să se gândească la alte întrebări de genul celor de mai sus.

16. După experiment faceţi ordine şi duceţi solul rămas afară.

Evaluare: Dacă vremea permite, efectuaţi experimentul în aer liber. Dacă aveţi la dispoziţie o cantitate mai mare de sol, permiteţi-le elevilor ca fiecare să lucreze individual. Clădiţi alţi “munţi” din materiale ce vă stau la dispoziţie, de exemplu ciment sau bolovani. Construiţi “mormane”, care previn eroziunea în pădurile tropicale. Asiguraţi-vă că terenul nu va fi distrus în acest proces.

49

Clădirea unui munte măreţ Obiective: Elevii vor înţelege că apa poate schimba aparenţa formaţiunilor de teren. Vor obţine noi informaţii despre conceptul eroziunii, utilizând materialele ce le stau la dispoziţie şi vor clădi un “munte” despre care cred că ar rezista forţei devastatoare ale apei. Nivel: 4-8 Lungimea activităţii: 55 minute Materiale necesare: Elevii vor avea nevoie de instrumente de scris, hârtie, imagini cu diferite formaţiuni de teren (procurate din biblioteca şcolii), găleţi mici, apă, căni pentru apă, pietre, pământ pentru ghiveci, nisip, 6 copii ale foii de lucru de la fig.9. Sursă: Manualul educatorului (Educators Reference Desk) Subiect: Eroziunea

Introducere: Eroziunea este un proces natural, fizic şi chimic prin care rocile (pietrele) şi particulele de sol de pe suprafaţa pământului sunt în continuu tocite. O cauză majoră a eroziunii o constituie apele curgătoare: pietrele şi bolovanii purtaţi de curenţii apei freacă, tocesc albia şi malurile râului. Valurile şi curenţii oceanici erodează stâncile şi malurile nisipoase în special în timpul furtunilor. Când un teren primeşte mai multă apă decât cantitatea care poate fi înghiţită de sol, excesul de apă se scurge pe suprafaţă, erodând particulele mici de sol. Eroziunea cauzează schimbări constante în înfăţişarea pământului.

Elevii vor “construi” propriul lor munte din materialele ce le stau la dispoziţie şi urmând instrucţiunile profesorului vor observa ce efect are apa asupra formaţiunii. Îşi vor nota observaţiile şi vor face desene despre cele observate.

Procedura: 1. Prezentaţi elevilor imagini despre diferite formaţiuni de teren: canioane, râuri, deşerturi, plaje etc. Asemenea imagini pot fi găsite în cărţi împrumutate de la bibliotecă. Puneţi următoarele întrebări: Ce fel de formaţiuni se pot vedea în imagini şi oare cum s-au format acestea? Unele materiale care le alcătuiesc sunt mai grele decât altele? Odată formate, acestea îşi mai schimbă forma? Oare cum?

2. Discutaţi despre conceptul eroziunii, elevii să dea o definiţie a acesteia şi să îşi spună opinia despre care dintre formaţiunile observate poate fi cauzată de eroziune.

3. În Transilvania există formaţiuni cauzate de eroziune? Care sunt acestea?

4. Grupaţi elevii în 6 echipe explicându-le că vor avea de “construit” un munte pe tava aflată în faţa lor: 2 echipe vor lucra cu nisip, alte 2 vor primi pământ pentru ghiveci, iar ultimele 2 vor construi din pietre.

5. Elevii îşi notează observaţiile pe foaia Proiect de construcţie de la fig.9. Fiecare grupă are la dispoziţie doar o foaie, deci proiectarea trebuie executată cu atenţie. Separat pe coli de desen fiecare elev îşi poate face o schiţă, pentru ca profesorul să se asigure că toţi elevii participă la activitate.

6. După ce şi-au schiţat planul, pot începe să construiască. Echipele care lucrează cu acelaşi material să nu fie unul lângă celălalt.

7. După ce muntele a fost creat, elevii trebuie să scrie o predicţie (presupunere) despre efectul apei aupra muntelui lor.

50

8. Dacă echipele au terminat, elevii se adună în jurul fiecărui munte şi observă ce efect are apa turnată dintr-o cană asupra tipurilor de “munte”.

9. Se discută rezultatele, echipele îşi trec rezultatele pe foile de proiect şi profesorul pune următoarele întrebări: Aţi avut dreptate în privinţa presupunerii? Dacă nu, din ce cauză? De ce aspectul unor munţi s-a schimbat sub forţa apei, din ce materiale au fost construiţi cei care s-au opus apei? Cum se schimbă munţii noştri sub efectul apei? Cereţi-le elevilor să compare materialele din care au construit munţii: care e asemănarea şi deosebirea dintre ele.

10. Dacă elevii şi-au terminat de completat foile de lucru, adunaţi-le şi aranjaţi-le în ordinea celor mai bune lucrări.

11. Întregul colectiv al clasei va crea un munte din orice combinaţie de materiale ce le stau la dispoziţie. Înafara orei de clasă, elevii pot să creeze astfel de “construcţii” fără să distrugă lucrurile din împrejurimi.

51

Fig.9.

Proiect de construcţie

Numele celor care construiesc muntele:

Numele muntelui:

Materialul folosit:

Enumeraţi trei proprietăţi ale materialului din care construiţi:

Desenaţi o imagine despre cum aţi dori să arate muntele vostru:

Predictaţi ce se va întâmpla când va fi vărsată apă asupra muntelui vostru:

Desenaţi imaginea muntelui după ce apa a ajuns în contact cu ea:

52

VI. Schimbarea comportamentului faţă de mediu

Nu există nici o îndoială că o mică grupă de cetăţeni devotaţi poate schimba lumea; este singura care a realizat-o vreodată.”

Margaret Mead

53

Proiect: Să facem ordine şi curăţenie! Obiective: Elevii trebuie să înţeleagă problemele de mediu cu care se confruntă planeta noastră. Lucrând în echipă vor curăţa curtea şcolii. Nivel: 4th-8th Lungimea activităţii: 50 de minute Materiale necesare: Saci menajeri, mănuşi de cauciuc; dacă mănuşi nu vă stau la dispoziţie, elevii să-şi pună pungi de plastic pe mâini pentru a-i proteja, hârtie şi ustensile pentru desen, Sursă: Manualul educatorului (Educators Reference Desk) Dicţionar de cuvinte: poluare şi deşeuri Subiect: Deşeurile

Introducere: Poluarea este una din marile probleme cu care se confruntă globul. Există multe tipuri de poluări care dăunează animalelor, plantelor şi bineânţeles oamenilor; una dintre sursele de poluare, la care participă şi omul zi de zi este producerea deşeurilor în cantităţi foarte mari. Prin deşeu se înţelege orice tip de gunoi care nu este depozitat în mod adecvat. O mare problemă este că oamenii nu îşi dau seama că deşeurile sunt foarte dăunătoare, afectându-ne viaţa de zi cu zi: de exemplu aruncate în apă poluează pânza freatică, apa devenind nepotabilă. Omul crede că deşeurile dispar după un anumit timp: adevărul e că unele se descompun într-adevăr, altele însă (de ex. materialele plastice) rămân pe suprafaţa pământului, cauzând daune plantelor, animalelor şi omului. Mulţumită omului Pământul e acoperit de deşeuri. Să facem deci ceva pentru a opri acest lucru!

Prin această lecţie elevii vor învăţa despre diferitele surse de poluare care afectează planeta şi vor participa la o activitate de curăţare a curţii şcolii. Se vor familiariza cu diferitele tipuri de deşeuri care se găsesc chiar şi în curtea şcolii şi vor învăţa despre metodele de recirculare ale acestora. Prin curăţirea curţii, împrejurimile şcolii devin mult mai frumoase. Vor face un grafic despre tipurile de deşeuri colectate.

Procedura: Discutaţi despre tipurile de poluare care afectează mediul şi scrieţi pe tablă răspunsurile date de elevi.

Explicaţi-le că poluarea este una dintre cele mai mari probleme cu care se confruntă planeta şi că aceasta afectează în mod negativ mediul în care trăim.

Întrebaţi-i prin ce metode putem ajuta: dacă unul dintre elevi rosteşte “curăţirea deşeurilor” opriţi discuţia, spunându-le că tema orei din acea zi este chiar aceasta.

Împărţiţi clasa în două echipe, fiecare elev să primească o pereche de mănuşi şi un sac menajer.

Regulile sunt: timp de 15 minute fiecare să strângă atâtea deşeuri cât poate din curtea şcolii, precizându-le care sunt limitele curţii. Numai în interiorul acesteia pot aduna gunoaiele. Obiectele din sticlă şi cele ascuţite nu trebuie adunate.

Dacă timpul a expirat, elevii trebuie să sorteze deşeurile în saci diferiţi pentru a fi recirculaţi. Mănuşile se adună şi ele.

Ne întoarcem în sala de clasă.

Fiecare elev să scrie o listă despre tipurile de deşeuri pe care le-a adunat: resturi de mâncare,

54

sticle de plastic, etc. Acestea trebuie reprezentate pe un grafic şi trebuie interpretate de către profesor pentru a le reaminti elevilor care tipuri de deşeuri sunt cele mai frecvent întâlnite.

Puneţi următoarele întrebări: Ce fel de obiecte aţi găsit în cea mai mare cantitate? Ce fel de obiecte au fost rar întâlnite? Ce alt lucru am putea face pentru a ajuta Pământul? Dacă în 15 minute am ajutat aşa de mult, închipuiţi-vă ce s-ar putea face timp de 3 ore? Ce ar putea face colectivul şcolii pentru a menţine curtea şcolii curată?

Evaluare: Scrieţi împreună cu elevii scrisori primarului şi presei locale pentru a implica cât mai multe persoane în activităţi de colectare selectivă a deşeurilor. O dată pe lună elevii să organizeze împreună cu alţi colegi o activitate de curăţire a şcolii. Cu cât mai mult îşi dau seama elevii că şi ei sunt responsabili de înfăţişarea şcolii şi pot face multe pentru ea, cu atât vor fi mai mândrii dacă clădirea şi împrejurimile şcolii arată bine.

55

Poluarea apelor Obiective: Elevii să poată identifica doi sau mai mulţi poluanţi într-un pârâu, lac, baltă sau altă zonă umedă şi să relateze prin cuvinte sau prin metode artistice un mesaj de prevenire a poluării. Nivel: 4-8 Lungimea activităţii: două sesiuni de 50-55 minute Materiale: materiale pentru desen, cutii de plastic, deşeuri de plastic, mănuşi de cauciuc, 5 pahare de plastic, vată, apă şi substanţe (poluanţi) care se dizolvă în apă. Sursă: Manualul educatorului (Educators Reference Desk) Dicţionar de cunvinte: logo Subiect: Poluarea apelor

Introducere Există multe substanţe care poluează apele, afectând în acest fel viaţa plantelor şi animalelor avatice. Poluarea este de trei feluri: chimică, termică şi ecologică. Deoarece nu toate tipurile de poluări sunt cauzate de oameni, elevii vor învăţa prin intermediul acestei lecţii că există şi poluare naturală, aceasta ajutându-i să înţeleagă mai bine fenomenul poluării apelor şi efectele potenţiale ale acesteia asupra habitatelor naturale şi antropice.

Procedura: Prima sesiune

1. Duceţi elevii într-o zonă umedă pentru a se familiariza cu un habitat acvatic. De exemplu în Satu Mare puteţi ieşi pe malul râului Someş.

2. Duceţi şi saci pentru gunoaie (deşeuri) şi mănuşi din cauciuc de protecţie. Elevii să aibă la ei caiet de notiţe şi instrumente de scris.

3. Împărţiţi elevii în grupe de câte 3-4 persoane.

4. Fiecare grupă are de cules cât mai multe surse poluante de pe malul apei, în timp ce un elev din grupă va desena poluantele pe o coală de hârtie. După 5-7 minute elevii se vor aduna pentru a discuta ce fel de surse poluante au găsit. Pe când poluarea vizibilă e adesea sub forma de grămezi de gunoaie explicaţi-le elevilor că apa poate fi poluată, fără ca aceasta să fie vizibilă.

5. După ce discuţia a luat sfârşit, împărţiţi elevilor saci menajeri şi mănuşi pentru a aduna deşeurile, mergeţi înapoi la şcoală şi puneţi deşeurile adunate în containere.

Sesiunea a doua

1. Reluaţi cu elevii tipurile de poluare despre care au învăţat şi pe care le-au văzut pe malul apei (5 minute).

2. Discutaţi diferitele metode prin care oamenii pot preveni poluarea apelor. Scrieţi-le pe tablă, cerându-le elevilor să se gândească la un logo care să reflecte prevenirea poluării apei.

3. Împărţiţi-le coli şi instrumente de desen

4. Dacă elevii au găsit un logo, trebuie să facă un desen despre mediu, în care să folosească logo-ul creat (20 minute).

5. Încuraja-ţi elevii să se gândească la surse de poluare şi la măsuri de prevenţie a acesteia.

56

6. După ce au terminat de desenat, purtaţi desenele prin clasă ca elevii să poată observa diferite căi de a spune “nu” poluării.

7. Dacă timpul permite, elevii să-şi cureţe băncile cu apă curată. Explicaţi-le că apa curată nu e pe deplin lipsită de poluanţi.

8. În timp ce elevii desenează, puneţi 5 lichide curate în pahare de plastic. Conţinutul paharelor trebuie să fie uşor de recunoscut pentru elevi, de exemplu: apă dulce, sărată, cu lămâie, apă de robinet şi oţet.

9. Cereţi câtorva elevi să guste fiecare lichid şi să spună ce gust au simţit, apoi arătaţi-le ce au gustat. Dacă timpul permite, experinţa se poate face cu fiecare elev, dar atunci elevii vor nota pe colile de hârtie aflate pe bănci gusturile simţite (10 minute).

10. După terminarea experienţei, avertizaţi-i că multe tipuri de poluanţi nu pot fi văzuţi cu ochiul liber, dar pot avea un impact negativ asupra apei potabile, astfel ca aceasta să devină nesănătoasă pentru oameni. Discutaţi despre măsurile de prevenţie care trebuie luate pentru a păstra apele curate şi a putea bea o apă bună, sănătoasă (5 minute).

Evaluare Ieşiţi cu elevii ori de câte ori aveţi posibilitate pe malul diferitelor ape pentru a le curăţa împrejurimile. Într-un jurnal de mediu elevii să noteze cum a fost afectată apa de poluanţi, care este masa totală de deşeuri pe un an şi dacă e cazul, să contacteze agenţiile de protecţie a mediului, presa locală sau primăria pentru a rezolva împreună problema concentrării poluanţilor în zonă.

Elevii să voteze care este cel mai reuşit logo şi cu folosirea acesteia să facă postere, care pot fi afişate în întreaga şcoală. Directorul şcolii poate adopta acest logo ca fiind simbolul şcolii, aşa încât la alte evenimente de protecţie a mediului acesta poate fi folosit.

57

Festival de mediu pe tema reciclării materialelor Obiective: Elevii vor fi conştienţi de importanţa ecologică a recilării şi refolosirii deşeurilor Nivel: 4-8 Lungimea activităţii: două lecţii de 50-55 minute Materiale necesare: Deşeuri curate Dicţionar de cuvinte: recirculare şi festival de mediu Subiect: Recirculare

Introducere: Recircularea constă în utilizarea repetată a diferitelor materiale: metale, sticle de plastic, cutii de conserve şi produse de hârtie, aceste materiale fiind colectate, înainte de aruncarea lor şi trimise manufacturilor care le transformă în noi produse. Prin recirculare resursele naturale utilizate pentru obţinerea unor produse sunt reutillizate pentru fabricarea altor produse noi.

În această lecţie elevii vor învăţa noi căi de utilizare a materialelor despre care au crezut că nu mai au nici un folos. Ei vor învăţa deasemenea importanţa recirculării şi vor vedea cum lucrurile folosite zi de zi şi uzate pot fi transformate în alte produse noi. Cu ajutorul imaginaţiei lor, elevii vor transforma o bucată de deşeu curat într-un produs nou, care poate fi utilizat în viaţa de toate zilele.

Procedura: 1. Scrieţi cuvântul “recirculare” pe tablă şi întrebaţi elevii ce înţeles are acest cuvânt pentru ei şi ce înseamnă pentru Pământ. Întrebaţi-i ce fel de lucruri pot fi recirculate şi care sunt produsele pe care le folosim zi de zi şi care provin din lucruri deja recirculate.

2. Explicaţi elevilor că aţi adus o grămadă de deşeuri curate, pe care bineînţeles le depozitaţi în afara sălii de clasă pe o masă.

3. Chemaţi elevii în apropierea mesei ca fiecare dintre ei să poată vedea deşeurile aflate pe masă. Dacă vreun elev are vreun deşeu pe care doreşte să-l pună pe masă, încurajaţi-l s-o facă.

4. Spuneţi-le că vor participa la un proiect prin care deşeurile aflate în faţa lor vor fi transformate în lucruri folositoare, urmând astfel un comportament ecologic.

5. Rugaţi-i să se aşeze la loc şi împărţiţi elevii în echipe de câte doi. În fiecare echipă să fie acelaşi număr de persoane.

6. Explicaţi următoarele reguli clasei:

a. Fiecare grupă îşi va alege un obiect din cele aflate pe masă

b. Trebuie să folosească cel puţin un obiect din cele aflate pa masă, dar pot utiliza deşeuri aduse de acasă, dacă acestea sunt curate

c. Produse alimentare nu se folosesc

d. La atingerea produsului, mâna celui care l-a atins să fie curată

e. Grupele vor crea un produs care va fi expus la un “festival de mediu”, organizat în ziua în care se desfăşoară proiectul

58

f. Acest “festival de mediu” este de fapt o competiţie, unde produsele create vor fi notate de un juriu. Membrii juriului vor cere participanţilor să facă o demonstraţie a proiectului lor. Fiecare participant va sta lângă produsul său, fără a se deplasa în altă parte până la anunţarea câştigătorului.

a. Elevii pot să dea orice fel de demonstraţie, aceasta putând consta într-un cântec, un dans, un logo etc. despre produsul lor. Ideea este să-şi poată vinde produsul juriului.

b. Trebuie să demonstreze care sunt beneficiile produsului creat de ei.

c. Fiecare grupă trebuie să aibă idei diferite şi deci şi produse diferite.

d. Înainte de a începe fabricarea noului produs, elevii să facă desene preliminarii pentru a vedea dacă produsul va funcţiona, desene care vor fi de asemenea prezentate în cadrul festivalului.

f. Fiecare grupă trebuie să aibă un nume, la fel ca şi produsul creat.

7. Elevii pot să înceapă lucrul prin a-şi găsi nume echipelor. Pot lua deşeurile de pe masă, numai după ce şi-au terminat desenele provizorii.

8. Echipele pot lucra la crearea produsului ori de câte ori profesorul le dă voie, chiar şi în timpul lor liber, condiţia este ca produsul să fie finisat până la o dată stabilită preliminar.

9. În ziua organizării “festivalului de mediu” produsele trebuie aranjate în aşa fel încât juriul să se poată plimba printre produsele expuse, fără ca atenţia sa să fie distrasă de vederea unui alt produs. Juriul trebuie să se oprească la fiecare produs şi să pună aceleaşi întrebări fiecărei echipe, judecând cu corectitudine fiecare lucru prezentat. După aceasta fiecare echipă îşi face demonstraţia. Dacă sunt alţi colegi ai profesorului amatori de a juca rolul juriului, profesorul să le ofere această posibilitate.

10. Juriul să facă comentarii pozitive fiecărui produs pentru ca fiecare echipă să fie satisfăcută pentru munca depusă. După aceasta este desemnat câştigătorul.

11. Profesorii ar putea pregăti certificate de apreciere pentru toţi participanţii şi câştigătorii festivalului de mediu. Acestea ar putea fi înmânate de care juriu la ceremonia de premiere.

Evaluare: Întreaga şcoală să participe la “festivalul de mediu”. La eveniment poate fi invitată şi presa locală, pentru a face fotografii despre câştigători. Ca juriu pot fi desemnaţi leaderi ai agenţiilor de protecţie a mediului sau chiar primarul. La festivale câştigătorii competiţiei trebuie să explice oamenilor că din deşeuri se pot crea diferite varietăţi de produse noi.

59

Producerea hârtiei Obiective: Hârtie folosită pentru scris de către elevi va fi recirculată şi utilizată pentru îndeplinirea unei sarcini. Nivel: 4-8 Lungimea activităţii: Două lecţii de 55 minute Materiale necesare: Mixer, hârtie, apă, două cade largi, spaţiu mare şi uscat pentru lucru, prosoape de bucătărie, ziare, sucitor (chiar dacă nu vă stă la dispoziţie, lecţia se poate executa), rame (idei despre producerea ramelor se găsesc în partea “Procedura” a acestei lecţii). Sursă: Educaţia ecologică în şcoli: Să creăm un program care funcţionează! Subiect: Recircularea

Introducere: Hârtia este un material simplu. Pentru producerea ei e esenţială papura sau rogojina şi poate fi produs din aproape orice fel de material fibros, de exemplu lemn sau hârtie recirculabilă. Procesul producerii hârtiei a fost inventat în China în sec. al doilea şi până în 1798 se putea face deodată numai o coală de hârtie. Cu toate că tehnologia de producere a hârtiei a evoluat foarte mult în ultimele secole, paşii principali au rămas aceeaşi, astfel putem produce hârtie şi manual, acasă.

În această lecţie elevii vor învăţa să recircule hârtia folosită, vor înţelege mai bine procesul de reutilizare a resurselor şi cel al producerii hârtiei.

Procedura: 1. Înainte de începerea procedurii, explicaţi elevilor că în următoarele două ore din hârtia odată folosită vor produce hârtie nouă, deci materialul va fi reutilizat.

2. Adunaţi toate hârtiile folosite în mijlocul clasei.

3. Scoateţi coperţile, orice obiect lipit pe aceste coli şi rupeţi-le în mici bucăţele, apoi înmuiaţi hârtia în apă caldă pentru cel puţin 30 de minute, dar o puteţi lăsa o noapte întreagă.

4. Până când hârtia se înmoaie în apă, fiecare elev să facă o ramă, iată câteva posibilităţi de utilizare a acestora:

a. Ramă de lemn: creaţi o ramă de lemn pe care fixaţi o plasă de sârmă cu ajutorul cuielor.

b. Umeraş din sârmă: pentru a ajunge la forma dorită îndoiţi sârma şi acoperiţi-o cu nylon. Acest fel de ramă e cel mai uşor de făcut, mai ales dacăfiecare elev îşi prepară propria hârtie. Elevii pot să aducă şi de acasă materiale pentru producerea unor rame. B

c. Gherghef: fixaţi nylon sau material dintr-o perdea între două gherghefuri şi fixaţi-le.

5. Dacă hârtia s-a uscat, umpleţi mixerul până la jumătate cu apă caldă şi adăugaţi o mână de hârtie îmbibată, după care porniţi mixerul la o viteză medie, pînă când bucăţelele de hârtie se dizolvă şi amestecul va avea o consistenţă lichidă. Pentru schimbarea structurii hârtiei, puteţi adăuga bucăţi de hârtie colorată, flori sau ierburi presate, uscate.

6. Turnaţi amestecul mixat într-un cadă mare şi amestecaţi-l cu apă caldă, până când tot componentele sunt dispersate în mod uniform.

7. Puneţi cu grijă rama pregătită în cadă, astfel încât apa să o acopere şi încet mişcaţi-o înainte şi

60

înapoi pentru ba fibrele de hârtie să se depună pe suportul ramei.

8. Ţinând-o în poziţie orizontală, scoateţi rama din apă şi lăsaţi-o pe marginea cadei, până când apa picură de pe ea. Pe suportul ramei ar trebui să fie depus un strat uniform din amestecul obţinut. Pentru a înlătura umiditatea, excesivă, apăsaţi uşor amestecul de pe suport cu ajutorul pălmii. Îmbibaţi excesul de apă de pe marginea ramei cu ajutorul unui burete.

9. Puneţi prosoape de hârtie sau ziare pe suprafaţa netedă şi acoperiţi-o cu suportul cu hârtia îndreptată jos. Ridicaţi uşor suportul, pentru ca hârtia să rămână la loc.

10. Acoperiţi din nou hârtia cu ziare sau prosoape şi înlăturaţi excesul de apă cu mâna sau cu ajutorul sucitorului. Colile de hârtie rezultate trebuie puse la uscat la aer liber. Pentru obţinerea rezultatelor mai bune, le puteţi lăsa la uscat o noapte întreagă.

11. Dacă hârtia s-a uscat, înlăturaţi cu grijă ziarul sau prosopul de bucătărie.

12. După terminarea procesului de preparare a hârtiei, restul de amestec poate fi aruncat sau păstrat pentru alte grupuri de elevi, care urmează să efectueze aceeaşi activitate. Nu aruncaţi însă amestecul în chiuvetă sau în toaletă.

Evaluare: Dacă au terminat de preparat hârtia, elevii vor scrie ceva pe hârtia obţinută: pot să treacă pe ea procesul recirculării hârtiei sau a altor obiecte pe care le folosesc zi de zi.

61

Deşeurile: o problemă actuală, pe care deseori n-o luăm în considerare Obiective: Elevii să cunoască cele mai importante surse de poluare, de producere a deşeurilor şi să înţeleagă că acestea trebuie reduse; să încurajeze şi alţi elevi să producă cât mai puţine deşeuri. Nivel: 4-8 Lungimea activităţii: 50 de minute Materiale necesare: Un cântar, deşeuri acumulate într-o zi, un sac menajer Sursă: Earth Day Network Subiect: Reciclarea

Introducere: Mediul înconjurător este afectat de foarte mulţi factori, unul dintre cei mai dăunători fiind deşeurile, în special cele necolectate şi depozitate corespunzător. Imaginaţi-vă ce s-ar întâmpla dacă fiecare dintre noi şi-ar arunca gunoiul pe stradă. Ar fi peste tot murdărie, nu ne-am putea mişca pe străzi. Dacă fiecare numai un singur deşeu ar arunca, şi atunci pe străzile oraşului Satu Mare s-ar afla 130.000 de gunoaie aruncate, ceea ce este foarte mult. Ce ar fi dacă toţi locuitorii ţării ar arunca câte o bucată de gunoi?

Elevii vor măsura cantitatea de deşeuri produsă de clasă într-o singură zi şi vor socoti cam cât gunoi se produce în toată ţara. Activitatea este individuală. Vor discuta care dintre aceste deşeuri sunt reciclabile şi care nu sunt şi vor găsi metodele adecvate pentru reciclarea materialelor. Pentru fiecare gunoi aruncat, se vor gândi la locul de unde poate proveni şi la locul unde va ajunge.

Procedura: 1. Profesorul va aduna deşeurile produse într-o zi de colectivul clasei, punând deoparte conţinutul coşului de gunoi. Va colecta separat deşeurile reciclabile şi cele nereciclabile.

2. La începutul orei întrebaţi elevii dacă ei produc multe deşeuri. Scrieţi răspunsurile pe tablă. Puneţi-le următoarele întrebări: Ştiţi că numai două construcţii făcute de om sunt atât de mari încât se pot vedea din spaţiu? Ce credeţi, care sunt acestea? Răspunsul este Marele Zid din China şi Fresh Kills Landfill on Saten Island, New York.

3. După începerea discuţiei, surprindeţi elevii prin a le arăta sacul cu deşeurile produse în ziua precedentă de colectivul clasei.

4. Arătaţi-le conţinutul sacului/sacilor; dacă conţin şi materiale murdare, e convenabil să purtaţi o mănuşă.

5. Chemaţi un elev în faţa clasei pentru a măsura cu cântarul sacul menajer. Elevii să se gândească la cantitatea care poate fi produsă de colectivul şcolii, a oraşului sau a judeţului, înmulţind cantitatea de deşeu produsă de o singură persoană (greutatea sacului menajer se împarte cu numărul elevilor din clasă) cu numărul elevilor din şcoală, oraş sau judeţ. Conştientizaţi faptul că aceasta este doar cantitatea de deşeuri produsă într-o singură zi şi cereţi-le să socotească cantitatea produsă în decurs de un an (înmulţind cu 365).

6. Întrebaţi oare ce se întâmplă cu deşeurile?

7. Discutaţi cu elevii despre materialele reciclabile : materialele plastice, metale, sticlă, hârtie şi

62

daţi şi exemple din fiecare; exemplele să nu coincidă cu cele aflate în faţa clasei. Oare ce se poate produce din materialele reciclabile ? Există vreun loc unde se efectuează reciclarea ?

8. Căutaţi acum care sunt materialele reciclabile şi cele ne–reciclabile din sacul vostru şi în timp ce profesorul explică diferenţa dintre ele, dând şi exemple, puneţi-le în saci diferiţi.

9. Măsuraţi din nou conţinutul sacului fără materialele reciclabile . Ce greutate are? Prezentaţi acum diferenţa şi în cazul cantităţii de deşeuri produse de colectivul şcolii, a oraşului, a judeţului într-o singură zi şi într-un an (dacă diferenţa e nesemnificativă, subliniaţi diferenţa de mărime).

10. Cereţi-le elevilor să se gândească la posibilele metode de reducere a cantităţii de deşeuri. (Fiţi siguri că ei ştiu că multe forme de deşeu sunt dăunătoare mediului). Gândiţi-vă la metode prin care şcoala sau colectivul oraşului poate produce mai puţin gunoi. Alegeţi una dintre căile propuse de clasă şi începeţi a doua zi prin a pune-o în aplicare.

Evaluare: Cereţi-le elevilor să adune informaţii despre eforturile comunităţii de compostare sau reciclare a deşeurilor. Discutaţi despre cele observate. Sunt satisfăcuţi de rezultatele obţinute? Ce s-ar mai putea face? Scrieţi o scrisoare presei locale, conducătorilor comunităţii, primarului sau oficialităţilor politice în care descrieţi rezultatele investigării făcute de elevi şi faptul dacă aceştia sunt sau nu satisfăcuţi de cele obţinute. Dacă în oraşul/localitatea în care trăiţi, oamenii nu au început colectarea selectivă a deşeurilor şi recircularea acestora, încercaţi să aflaţi dacă în localităţile vecine se face asemenea acţiune şi dacă există, cu ce metode se lucrează. Dacă nu sunt întreprinse asemenea acţiuni, colectivul clasei să se gândească la modalităţile prin care ar putea convinge oamenii să o facă.

63

Vorbeste deschis despre reciclare! Obiective: Elevii vor plănui şi prezenta un discurs convingător, bine organizat despre stabilirea unui program de reciclare într-un loc ales de ei. Nivel: 4-8 Lungimea activităţii: Două lecţii de 50-55 de minute Materiale necesare: Instrumente de scris, informaţii, discursul schiţat Subiect: Reciclarea

Introducere: Reducerea cantităţii de deşeuri, reutilizarea şi reciclarea sunt subiecte discutate de multă vreme în toate şcolile lumii. Programele inovative încurajează elevii să reducă cantitatea de deşeuri, să reutilizeze şi să recircule materiale. Cunoştinţele dobândite ajută la formarea gândirii ecologice a fiecărui elev, îi îndeamnă să participe la programe de recirculare, de protejare a naturii şi menţinere a biodiversităţii. Planurile de recirculare ale şcolilor constă în general dint-un component operativ şi unul educativ. Componentul operativ se adresează efortului de recirculare la nivel şcolar cu întrebarea “cum”, iar cel educativ li se adresează elevilor şi direcţiunii cu întrebarea “de ce”. Pentru a obţine succese trebuie să fie incluse în activitate toţi partenerii potenţiali, cum ar fi:

• Coordonatorii de proiect • Administraţia şcolii şi a oraşului • Custodial and unelte de bucătărie • Elevi • Reprezentanţii intreprinderii de salubritate • Comitetele de părinţi • Oameni din guvernământul local

Dacă elevii adună selectiv deşeurile în cadrul şcolii se reduce mult timpul necesar angajaţilor intreprinderii de salubritate pentru colectarea deşeurilor. În şcoala generală şi în liceu, elevii pot folosi în sălile de clasă coşuri pentru a separa hârtia, metalele, materialele plastice şi sticla. Elevii trebuie încurajaţi să formeze un club de protejare a mediului/recirculare a deşeurilor. Unul dintre profesorii interesaţi în domeniu trebuie desemnat să supravegheze şi să coordoneze activitatea. Containerele pentru colectare selectivă reprezintă una dintre cele mai eficace moduri de atragere a atenţiei, contribuie la vizibilitatea programului, pe ele pot fi afişate materiale informative. Pentru promovarea programului poate fi creat un afişier cu informaţii despre program, care va ajuta la aderarea noilor membrii la proiect. În această lecţie elevii vor învăţa cum să scrie un discurs convingător pentru realizarea unui program de reciclare a deşeurilor, care funcţioneze la nivel şcolar, orăşean sau judeţean.

Procedura: Prima zi 1. Întrebaţi elevii dacă au auzit vreodată un discurs; ce caracteristici cred că trebuie să aibă un discurs pentru a fi bun, convingător şi pe înţelesul tuturor. Scrieţi răspunsurile date pe tablă. De ce ţin oamenii discursuri? De ce este important pentru elevi să înveţe cum se ţine un discurs?

2. Menţionaţi câteva dintre lucrurile care trebuie luate în seamă pentru a ţine un bun discurs:

Gândiţi-vă bine la afirmaţiile care vor fi rostite! Acestea trebuie să fie pozitive.

Gândiţi-vă la explicaţiile şi argumentele pe care se bazează ideea şi la modul în care le prezentaţi: începeţi cu cea mai puţin convingătoare pentru a termina cu cea mai convingătoare.

64

Scrieţi o mică introducere, care să includă: o scurtă relatare a situaţiei sau a problemei.

Pentru a atrage atenţia începutul discursului trebuie bine gândit. Puteţi începe prin a pune o întrebare.

Ca discursul să aibă continuitate scrieţi fraze scurte de legătură între diferitele idei.

Scrieţi un rezumat/o concluzie în care amintiţi din nou pe scurt cele mai importante idei, astfel auditoriul va rămâne cu ceva.

Dacă discursul e gata, încercaţi să-l spuneţi pentru a vedea cât timp durează şi pentru a exersa rostirea lui fără să vă uitaţi în pagină. Trebuie să vorbiţi liber, ţinând contact vizual cu auditoriul.

Orice alte idei nemenţionate până acum, dar despre care profesorul crede că sunt folositoare.

3. Pentru ca elevii să înţeleagă mai bine, daţi-le exemple de discursuri şi menţionaţi că acestea trebuie să fie diferite de alte tipuri de prezentare; oamenii reţin cuvântările, discursurile care le atrag atenţia, în care sunt rostite lucruri care îi interesează.

4. Elevii trebuie acum să-şi scrie propria cuvântare despre un program de recirculare pe plan şcolar/orăşenesc sau judeţean. Trebuie să aleagă programul despre care doresc să vorbească şi să adune informaţii de la bibliotecă sau de pe internet despre subiectul prelucrat. Dacă repet informaţii preluate din cărţi, trebuie să menţioneze referinţele în bibliografie.

5. Subiectul este ales de elevi şi poate fi orice problemă legată de reciclare , cu condiţia ca şi profesorul să verifice dacă subiectul e bine ales.

6. Elevii îşi vor prezenta discursurile în faţa clasei într-o expunere de 3-5 minute. Profesorul decide timpul acordat expunerii, în funcţie de numărul elevilor, de asemeni poate introduce şi alte reguli.

7. Dacă eventual elevii nu îşi termină de scris şi prezentat discursurile, pot să le continue şi acasă.

A doua zi 1. Fiecare elev îşi prezintă cuvântarea, pe care restul clasei o ascultă cu atenţie şi pun întrebări.

2. Dacă elevii nu pun întrebări, li se scad puncte din evaluare. Acest lucru trebuie făcut pentru ca fiecare elev să ia parte la activitate.

3. Profesorul notează discursurile pe baza reacţiilor colegilor.

Evaluare: Elevii pot să-şi ţină cuvântarea în faţa unei comunităţi: a consiliului local sau judeţean, dacă aceste cuvântări sunt convingătoare. Pot să organizeze întâlniri cu alte subiecte şi să evalueze efectivitatea prezentărilor. Profesorul poate invita avocaţi, pentru a discuta cu elevii despre cum trebuie scrisă o prezentare şi ţinută o cuvântare pentru a fi convingătoare.

Elevii pot să organizeze clubul lor de recirculare împreună cu alţi elevi ai şcolii sau alte colective din oraş. Acest club poate funcţiona în afara sălii de clasă pentru ca elevii să nu rămână cu ideea că această activitate se leagă strâns de şcoală.

65

VII. Regenerabile sau nu

„Când vrem să obţinem ceva de la sine, ne dăm seama că depinde şi este în legătură cu alte

lucruri din univers.” John Muir

66

Totul e împachetat Obiective: Elevii vor înţelege care este rostul împachetării şi vor putea face diferenţă între risipirea materialelor pentru împachetat şi recircularea acestora. Nivel: 4-8 Lungimea activităţii: 55 de minute Materiale necesare: Diferite obiecte aduse de elevi sau profesor care pot fi împachetate, materiale de împachetat, instrumente de scris, hârtie. Sursă: Asociaţia Nord Americană pentru Educaţia Ecologică Dicţionar de cuvinte: Împachetarea Subiect: Împachetarea

Introducere: Oare de ce cumpărăm mult mai uşor acelaşi produs dacă e împachetat frumos, decât dacă se află numai pe raft? Împachetarea consitituie 10-15% (uneori 50%) din costul produsului şi materialele pentru împachetat reprezintă 1/3 din deşeurile pe care o familie le aruncă. Excesul de materiale pentru împachetare şi faptul că multe dintre ele nu sânt recirculabile constituie o cauză a faptului că încet tot globul e plin de deşeuri. În acelaşi timp faptul că produsele sunt împachetate are şi laturi pozitive: protejează produsul în timpul transportului, protejează consumatorul de contaminare şi produsul de falsificare. Împachetarea este o importantă latură a marketingului şi diferă din cultură în cultură. Americanilor le place ca obiectele cumpărate să fie împachetate în pungi de hârtie sau plastic, pentru a putea fi mai uşor transportate acasă; românii pornesc la cumpărături cu sacoşele proprii, pe care le folosesc de mai multe ori. Împachetarea este deseori o latură a promovării unui product. De multe ori suntem dispuşi să cumpărăm obiecte de care nici nu avem cu adevărat nevoie doar pentru că sunt împachetate arătos.

Elevii vor înţelege cauza din care companiile îşi împachetează produsele şi modalităţile acestora. Vor încerca să găsească modalităţi cât mai puţin risipitoare de a împacheta produsele folosit zilnic şi îşi vor împărtăşi ideile cu colegii.

Procedura: 1. Cereţi-le elevilor să spună exemple despre tipuri de împachetări: cum se împachetează alimentele, obiectele casnice, lucrurile electronice, revistele vechi, etc. Profesorul poate să aducă şi el exemple.

2. Începeţi lecţia prin a discuta exemplele aduse. Din ce cauză se împachetează un produs? Răspunsurile pot fi: pentru protecţia produsului, pentru protecţia sănătăţii, pentru prevenirea furării sau falsificării produsului, pentru a atenţiona sau convinge cumpărătorul, pentru a promova cumpărarea ei, pentru a-l face să pară mai mare, mai atrăgător. Împachetarea este necesară, esenţială sau risipitoare? Pe baza căror criterii decideţi la cumpărarea unui produs? Ce credeţi, ce influenţă poate avea faptul că un produs e împachetat asupra vânzării acestuia?

3. Elevii să facă categorii despre materialele pentru împachetare: pot fi de exemplu categorizate ca a fi “naturale” (banane, mere, alune), reciclabile (sticle refolosibile ) şi ne-reciclabile. .

4. Discutaţi cu elevii despre ce se întâmplă cu aceste materiale după ce produsul cumpărat a fost folosit? Care materiale pentru împachetare sunt făcute din resurse regenerabile , reciclabile ? La care dintre tipurile de împachetare aderaţi: risipitoare sau mai puţin risipitoare? De ce?

5. Împărţiţi clasa în grupe de câte 4-5 elevi. Fiecare grupă să primească un produs diferit de al celorlalţi. Fiecare grupă reprezintă o companie care a creat produsul respectiv. Compania se plânge din cauză că se foloseşte prea mult material pentru împachetarea produsului. Elevii au

67

sarcina de a găsi o metodă de reducere a risipirii materialului pentru împachetare. Fiecare grupă trebuie să găsească soluţii şi să deseneze, să scrie măsuri creative pentru reducerea împachetării.

6. Grupele să-şi prezinte ideile profesorului şi colegilor.

7. După ce prezentările au fost făcute, discutaţi încă o dată cu elevii ce au învăţat în această lecţie. Puneţi-le întrebări de genul: Enumeraţi trei materiale reciclabile şi ne- reciclabile. . Ce criterii luaţi în considerare când decideţi că împachetarea e necesară sau risipitoare? Ce se întâmplă cu cele mai multe materiale de împachetat cumpărate? Ce credeţi despre acest lucru?

Evaluare: Invitaţi o persoană dintr-o companie locală, responsabilă de împachetarea produselor fabricate, care să vorbească elevilor despre diferitele modalităţi de împachetare. Elevii să pună întrebări despre felul cum se împachetează produsele fabricate.

Pot să-şi trimită ideile, desenele şi descrierile detaliate privitoare la împachetare companiei care fabrică produsul.

68

Dacă un arbore e doborât în pădure Objective: Elevii vor identifica produsele secundare utilizate în viaţa de toate zilele şi vor descrie câteva modalităţi prin care viaţa omului depinde de pădure. Nivel: 4-8 Lungimea activităţii: 55 de minute Materiale necesare: Instrumente şi materiale de desen, hârtie Sursă: National Geographic Xpedations Subiect: Pădurea

Introducere: Pădurile acoperă aproape o treime din suprafaţa pământului şi ne furnizează lemn, hrană, medicamente, hârtie şi multe alte produse folosite zilnic. De asemenea frunzele copacilor oxigenează aerul, modifică clima şi pădurea consituie zona de recreaţie a multora dintre noi. Fără păduri, viaţa omului ar fi foarte diferită, ele constituind “plămânul verde” al pământului.

În această lecţie elevii vor învăţa despre rolul pădurilor în viaţa omului şi vor întocmi o listă a produselor făcute din lemn, categorizându-le în obiecte des folosite şi cele mai puţin cunoscute.

Procedura: 1. Scrieţi pe tablă: în general un cetăţean român foloseşte atât lemn şi produse din lemn cât ar echivala cu “un copac înalt de 30 m şi lat de jumătate de m”. Discutaţi cu elevii despre faptul că acestă cantitate este foarte mare pentru o singură persoană.

2. Întocmiţi o listă cu produse fabricate din lemn, pentru ca elevii să-şi dea seama de importanţa lemnului, a pădurii: de exemplu hârtia de scris, bancnotele, cărţile provin din lemnul copacilor. Întrebaţi elevii ce fel de beneficii mai avem de pe urma copacilor (ne ţin umbră, reprezintă spaţiu de recreare, oxigenează aerul). Explicaţi-le că există nenumerate produse fabricate din lemn sau din derivatele acestuia, dar care nu au o importanţă aşa mare.

3. Colectivul clasei sau micile grupe alcătuite din aceasta să întocmească o altă listă despre produsele fabricate din lemn, cum ar fi:

1. Alimente pe care le obţinem din păduri: migdale, nuci, alune, lămâi, cafea, mere, scorţişoare etc.

2. Produse obţinute din diferitele părţi ale copacilor: creioane, cărţi, lemne de foc, covoare, cerneală, case din lemn, linguri de lemn, carton, ziare, reviste, plicuri de ceai şi cafea, mâncare pentru peşti, mobilă din lemn, chitare, şampoane, şerveţele, medicamente, gumă de mestecat etc.

3. Beneficii aduse mediului: absoarbe poluarea de zgomot, produce oxigen, reprezintă adăpost pentru păsări şi alte animale, rădăcinile copacilor fixează solul etc.

4. Recreaţie: loc de plimbare şi popas, case de lemn, producerea de canoe şi diferite tipuri de bărci, etc.

4. Elevii mai pot adăuga şi alte categorii: valorile estetice ale unei păduri, produce umbră împotriva razelor solare, răcoreşte asfaltul, ţine piept vântului, etc.

5. Dacă elevii au lucrat pe grupe, să le citească colegilor listele întocmite şi să le discute.

6. Rugaţi-i pe elevi să se gândească cum ar decurge o zi fără arbori şi copaci: prin ce ar diferi

69

rutina lor zilnică? Cum s-ar schimba mediul înconjurător? Vor desena sau scrie o scurtă poveste despre o zi fără copaci. Pot opta pentru a descrie o zi în şcoală, un eveniment sportiv sau recreaţional. Elevii trebuie să aibă grijă ca pe desen sau în povestire să nu apară nici un obiect produs din lemn.

7. După terminarea activităţii, elevii să prezinte desenele sau să citească povestirile colegilor.

Evaluare: Elevii să facă investigări pentru a afla care sunt beneficiile directe ale pădurii şi prin utilizarea cărţilor din bibliotecă sau a internetului să afle şi despre moduri de folosire mai puţin cunoscute. Întocmiţi o listă cu produsele şi modurile de utilizare a lemnului, aflate de elevi. Ca altă temă, elevii pot investiga procesele de manufacturiere ale acestor obiecte şi pot învăţa metode prin care sunt folosite diferitele părţi ale copacilor. Elevii trebuie să cunoască problemele pădurilor din apropierea lor, de exemplu: care sunt primejdiile care periclitează viaţa acestor păduri: pericol de foc, invazie de insecte; ce programe sunt intreprinse în România pentru prevenirea primejdilor de acest fel şi pentru protecţia pădurilor.

70

Conservarea energiei Obiective: Elevii vor înţelege că energia joacă un rol important în viaţa generaţiilor viitoare şi trebuie conservată. Nivel: 4-8 Lungimea activităţii: Două lecţii de 50-55 de minute. Lecţiile nu sunt interdependente, nu trebuie ţinute una după cealaltă. Materiale necesare: Două termometre, două pungi de plastic (una mică, una mare), două sfori pentru a lega pungile, materiale despre sursele de energie, instrumente de scris. Sursă: Agenţia pentru Protecţia Mediului Dicţionar de cuvinte: Energie, surse neregenerabile , surse generabile , combustibile fosile, încălzire globală. Subiect: Energia

Introducere: Conservarea energiei previne poluarea şi ajută la păstrarea resurselor şi pentru generaţiile viitoare. Dacă omul continuă să folosească sursele de energie într-un ritm atât de ridicat, peste puţin timp aceste surse vor deseca. Folosirea combustibilelor fosile duce la poluarea aerului: dioxidul de carbon e produs din arderea uleiului, a gazului în motoarele maşinilor, în centralele electrice, etc.

Dioxidul de carbon aflat în atmosferă acţionează ca o “pătură” transparentă, contribuind la încălzirea globală a pământului şi la “efectul de seră”. E posibil ca această încălzire globală să provoace schimbarea vremii. Alte impacte posibile sunt: daune asupra sănătăţii omului, ridicarea nivelului mărilor, care nu sunt favorabile coastelor şi malurilor mării, schimbări majore în creşterea vegetaţiei, care pot cauza extincţia unor specii de animale şi plante. Pentru ca resursele naturale să poată fi folosite şi în viitor, e important să conservăm resursele care ne stau la dispoziţie sau să le folosim pe cele care pot fi reînnoite.

În această lecţie elevii vor înţelege ce efect au asupra mediului încălzirea globală, resursele regenerabile , resursele naturale şi pierderea acestora. Prin experimente, studii şi discuţii vor fi capabili de a conserva energia într-un fel mult mai adecvat.

Procedura:

Prima zi

1. Cereţi-le elevilor să încerce să definească termenul “energie” şi să enumere toate activităţile pe care le-au făcut cu plăcere în ultima săptămână. Ar fi putut să le facă fără electricitate? Scrieţi toate răspunsurile pe tablă, pentru ca elevii să le poată vedea.

2. Explicaţi-le că există multe feluri de energii, energia electrică, pe care o folosim zilnic, fiind una dintre ele. Explicaţi-le diferenţa dintre sursele de energie regenerabile şi cele ne-regenerabile .

3. Descrieţi sursele de energie, ca de exemplu: soare, vânt, apă, vegetaţie, căldura internă a pământului (surse regenerabile ) şi combustibile fosile (resurse ne-regenerabile). Odată ce aceste fosile sunt folosite, ele nu mai pot fi înlocuite.

4. O altă sursă a curentului electric este energia nucleară. Din cauză că deşeurile nucleare nu pot fi depozitate în mod adecvat, nu vor fi construite în viitor centrale nucleare.

71

5. Imaginaţi-vă că în comunitatea în care trăiţi toată electricitatea provine de la o singură sursă şi din cauza creşterii populaţiei, creşte şi necesitatea producerii mai multei energii electrice.

6. Împărţiţi clasa pe grupe, fiecare grupă va reprezenta o sursă de energie: energie eoliană, solară, hidroenergie, energie geotermală, nucleară, ulei, gaz, cărbune.

7. Folosind enciclopedii şi cărţi de ştiinţă împrumutate de la bibliotecă, respectiv informaţii de pe Internet, elevii să citească despre sursele de energie pe care le reprezintă.

8. Elevii trebuie să afle cum poate fi înlocuită această sursă de energie, care este costul ei relativ faţă de alte surse, avantajele şi dezavantajele folosirii ei. Această activitate va necesita timp.

9. Grupele să discute în comun despre informaţiile găsite şi să găsească cea mai bună sursă de energie pe care o poate folosi comunitatea.

A doua zi

1. Acest exerciţiu trebuie făcut la începutul orei, deoarece rezultatul va putea fi văzut abia după 30 de minute. Se va discuta ce se întâmplă după experimentul executat cu pungile de plastic.

2. Puneţi termometrul în punga de plastic mai mică şi umflaţi punga cu aer, înnodând partea ei superioară. Apoi introduceţi punga mică în cea mare.

3. Umflaţi şi a doua pungă cu aer, nodaţi-o şi puneţi-o la soare, lăsând al doilea termometru lângă ea.

4. Citiţi termometrul după 30 de minute, unul dintre elevi să vă ajute, iar altul să observe ce s-a întâmplat cu pungile şi în interiorul lor.

5. Explicaţi elevilor că ambele straturi au lăsat ca energia solară să intre, iar această radiaţie este absorbită şi reţinută, ca apoi să fie reflectată de suprafaţa pământului. Ca rezultat, temperatura creşte deasupra pământului, formând un înveliş cald, ceea ce cauzează “efectul de seră”. Similar, în demonstraţia noastră, când razele solare pătrund în pungă (în atmosfera pământului), punga dinăuntru (sau gazele atmosferice, de exemplu dioxidul de carbon) absorb şi emană căldura înapoi spre termometru (sau pământ), aceasta cauzînd încălzirea termometrului (a pământului). Acest fenomen este încălzirea globală.

6. Cu cât mai multe gaze sunt emanate în atmosferă prin utilizarea combustibilelor fosile, cu atât mai multă căldură va fi absorbită şi reflectată.

7. Discutaţi cu elevii despre fenomenul de încălzire globală. Cum afectează aceasta viaţa de toate zilele? Este un fenomen îngrijorător?

8. Elevii să se gândească la efectele negative ale încălzirii globale, de exemplu: secete în interiorul continentelor, care distrug recolta, climat extrem (uricane şi inundaţii), ridicarea nivelului mării cauzată de topirea gheţarilor polari, extincţii ale unor specii datorită schimbării creşterii vegetaţiei.

9. Elevii să se împerecheze şi fiecare pereche să se gândească la 10 obiceiuri care pot fi schimbate pentru a reduce contribuirea lor la încălzirea globală. Fiecare pereche să îşi prezinte lista colegilor din clasă. Scrieţi toate răspunsurile pe tablă. Discutaţi despre obiceiuri neamintite,

72

dar care pot fi schimbate.

10. Între timp au trecut cele 30 de minute. Citiţi termometrele din pungile de plastic: unul dintre elevi să scrie valorile pe tablă. Există diferenţă între temperatura indicată la începutul şi între cea indicată la sfârşitul experimentului? Puneţi şi alte întrebări legate de încălzirea globală şi cereţi-le explicaţii elevilor în legătură cu ridicarea temperaturii în pungi.

Evaluare: Cereţi-le elevilor să numească toate instalaţiile şi aparaturile de acasă despre care cred că consumă energie. Făcând o mică cercetare (citind cărţi de la bibliotecă, uitându-se pe internet sau în cutiile instalaţiilor), elevii trebuie să afle care instalaţie consumă cea mai multă energie. Elevii trebuie să creeze un “Chestionar energetic al aparaturilor de casă”. Scopul acestuia este ca oamenii să îşi dea seama cât de multă energie consumă aparaturile de acest fel. Chestionarul poate fi distribuit membrilor de familie, prietenilor, clasei şi poate fi chiar tipărit în presa locală.

73

VIII. Specii diferite, regiuni diferite, idei diferite

„Alungaţi natura şi ea se va întoarce în galop” P.N. Detouches

74

Problemele mediului în regiunea polară Obiective: Elevii vor întocmi o listă despre problemele de mediu pe care le cunosc şi se vor gândi care dintre acestea pot afecta regiunea polară. Vor scrie un avertisment într-o revistă pentru a încuraja oamenii să susţină problema protejării naturii în regiunea polară. Nivel: 4-8 Lungimea activităţii: 50-55 de minute Materiale necesare: Instrumente pentru desen şi harta lumii, dacă e disponibilă Sursă: National Geographic Xpedations Subiect: regiunea polară

Introducere: În discuţii despre mediu regiunea polară e adesea ignorată, deşi nu ar trebui să fie. Mediul regiunii polare e foarte sensibil la impactul antropic, în special la poluare şi la subţierea stratului ozonic. Încălzirea globală are de asemenea un efect negativ asupra regiunilor polare, efect care va avea urmări ce se vor simţi pe întreg globul.

Elevii vor învăţa despre efectul poluării asupra regiunilor polare şi vor crea anunţuri în reviste pentru a educa şi a convinge publicul că trebuie să ne îndreptăm atenţia asupra Arcticului şi Antarcticului.

Procedura: 1. Cereţi-le elevilor să arate pe hartă unde se situează Arcticul şi Antarcticul şi care e deosebirea dintre ele.

2. Să se gândească la probleme de mediu locale sau care afectează alte zone ale globului, apoi scrieţi răspunsurile pe tablă, pentru ca toţi elevii să le poată citi. Lăsaţi elevii să decidă care dintre aceste probleme afectează şi regiunile polare.

3. Elevii să încerce să răspundă la următoarele întrebări; dacă nu reuşesc, ajutaţi-i să găsească răspunsurile la bibliotecă:

Ce este gaura de ozon şi ce efect are?

Cum afectează regiunile polare şi ce implicaţii poate avea asupra restului lumii încălzirea globală?

Ce tipuri de poluări afectează regiunile polare şi de ce sunt aceste regiuni mult mai sensibile decât alte părţi ale globului?

4. Explicaţi-le elevilor că din cauza că aceste regiuni polare sunt foarte rar locuite, mulţi oameni nu le cunosc caracteristicile şi de aceea aceste regiuni sunt de multe ori ignorate când e vorba de probleme de mediu şi de protecţia ariilor naturale.

5. Cereţi-le elevilor să se gândească la posibilele beneficii aduse oamenilor dacă aceştia ar fi mai devotaţi protejării regiunilor polare. Să scrie avertismente în reviste de interes public cu scopul de a convinge oamenii să susţină problema protecţiei acestor regiuni. Aceste avertismente să includă şi informaţii despre Arctic şi Antarctic.

6. Elevii pot lucra individual sau în perechi, depinde de dorinţa profesorului. Scrierea unui asemenea avertisment poate constitui şi o temă pentru acasă, elevii putând obţine informaţii despre regiunea polară şi de pe internet. Avertismentele vor fi apoi prezentate în cadrul clasei,

75

de către fiecare elev.

7. Atunci când scrierile sunt terminate, profesorul le adună pentru a întocmi o revistă, accesibilă şi altor elevi. Avertismentele pot fi afişate în şcoală, pentru ca şi alţi elevi să se familiarizeze cu problemele cu care se confruntă regiunile polare.

Evaluare: Elevii crează “Pagini cu probleme de mediu” pe care le înmână membrilor organizaţiilor de protecţie a mediului, politicienilor, colectivului şcolii sau largului public pentru a le atrage atenţia asupra problemelor de mediu ce afectează regiunile polare. Elevii pot să-şi adune informaţiile de la bibliotecă sau de pe internet. Fiecare elev poate fi responsabilul unei teme. Aceste “pagini” pot fi distribuite oamenilor şi cu ocazia organizării zilelor de mediu. Trebuie să fie descrise cauzele, efectele şi predicţiile problemelor de mediu care afectează Antarcticul şi Arcticul.

76

De ce sunt speciile periclitate? Obiective: A ajuta elevii să înţeleagă de ce omul este cel care prin activitatea sa periclitează viaţa multor specii şi dăunează mediului înconjurător. Nivel: 4-8 Lungimea activităţii: Trei lecţii de 50-55 de minute. Materiale necesare: Instrumente pentru desen, coli mari de hârtie, cartoane poster, foarfeci, lipici, copii xerox despre “Profilul speciilor periclitate”; dacă acestea nu vă stau la dispoziţie, lista poate fi scrisă pe tablă Sursă: Science Net Links Dicţionar de cuvinte: Specii periclitate, pe cale de dispariţie, extinse Subiect: Specii periclitate

Introducere: Pământul e locuit de diferite vieţuitoare: plante, animale, oameni şi alte organisme, legate prin relaţii interdependente şi care alcătuiesc un sistem complex ce schimbă mereu înfăţişarea planetei, a oceanelor, a atmosferei. Creşterea explozivă a populaţiei umane în ultimele două secole a dus la dezechilibrarea acestor sisteme ecologice şi la periclitarea speciilor de plante şi animale, de care în mod direct sau indirect depinde supravieţuirea fiinţei umane.

Creşterea populaţiei umane atrage după sine răspândirea activităţilor umane devastatoare (defrişarea pădurilor, emiterea poluanţilor chimici în atmosferă, agricultura intensivă) pe întreg suprafaţa Pământului şi schimbarea înfăţişării peisajului, a componenţei atmosferei, a oceanelor. Multora dintre aceste schimbări mediul nu e în stare să le facă faţă.

Federaţia Naţională a Lumii Sălbatice (The National Wildlife Federation NWF) a prevăzut că populaţia umană cu un număr de 5,2 bilioane în 1990 va ajunge la 8,5 bilioane în 2025, iar speciile de plante şi animale vor dispărea într-un ritm de 1000 de ori mai rapid decât în ultimele 65 milioane de ani. Pierderea habitatelor este responsabilă pentru 75% dintre extincţii. În timp ce statisticile devin din ce în ce mai ameninţătoare se pare că omul nu face tot posibilul pentru a opri aceste procese distrugătoare.

Elevii vor învăţa în această lecţie despre cauzele umane şi naturale, prezente şi de viitor care periclitează supravieţuirea speciilor; lucrând pe grupe vor realiza un poster intitulat “Salvaţi animalul nostru”.

Procedura: Prima zi

1. Începeţi lecţia cu următoarele întrebări: Pământul este un loc sigur pentru toate plantele şi animalele? Din ce cauză? Ce reprezintă pentru o specie să fie “periclitată”? Ce ştiţi despre acest fenomen? Ştiţi să daţi exemple de plante şi animale periclitate sau extinse?

2. Elevii îşi vor da seama că lecţia se referă la plantele şi animalele periclitate. Puneţi-le următoarele întrebări:

De ce credeţi că speciile sunt periclitate?

Ce credeţi despre această problemă globală?

Ce se întâmplă cînd un animal o specie de animal sau plantă dispare?

77

Ce credeţi există metode prin care se poate rezolva această situaţie? Care sunt acelea?

Care este deosebirea dintre o specie pe cale de dispariţie şi una periclitată? (Speciile periclitate sunt acelea ale căror număr este foarte mic şi scade în continuu, fără ca acestea să fie ameninţate de dispariţie în prezent. Speciile pe cale de dispariţie sunt speciile atât de rare, încât sunt ameninţate de extincţie).

De ce e nevoie de protecţia acestor specii? (Răspunsuri posibile: salvând speciile, salvăm ecosistemele, deoarece aceste animale şi plante reprezintă parte integrantă a ecosistemelor; menţinând ecosisteme naturale asigurăm “sănătate” biosferei. Aceste specii au valoare practică şi estetică: dacă le pierdem, pierdem obiecte ale frumuseţii, fascinaţiei.)

Ca fiinţe umane ce credeţi despre această problemă globală? (Acceptaţi toate tipurile de răspunsuri, încurajând elevii să îşi susţină ideile şi sentimentele cu exemple.)

Cum puteţi voi, ca indivizi, fi de folos în schimbarea situaţiei? (Răspunsuri posibile: susţinerea grădinilor zoologice şi botanice, a rezervaţiilor naturale; cu idei şi sprijin financiar voluntar; prin realizarea unei “mini grădini botanice sau zoologice”; prin evitarea cumpărării obiectelor fabricate din pielea, blana unui animal periclitat (curele din piele de şarpe, pantofi produşi din piele de aligator); învăţarea a noi cunoştinţe despre aceste palnte şi animale şi împărtăşirea cunoştinţelor altor persoane.

3. Atenţia elevilor trebuie îndreptată spre problema speciilor periclitate. Cerinţa este ca elevii să creeze un proiect special intitulat “Salvaţi animalul nostru” şi postere cu speciile de plante şi animale ameninţate pentru a atrage atenţia comunităţii asupra acestor probleme globale.

4. Regulile sunt următoarele:

Lucrâd în echipe de trei, elevii trebuie să-şi aleagă un animal periclitat, despre care să facă un poster colorat, interesant şi informativ, care poate fi expus în parcuri, şcoli şi alte locuri publice pentru a atrage atenţia comunităţii asupra pericolelor care duc la posibila extincţie a speciei.

Înainte de crearea posterului e nevoie ca elevii să se familiarizeze cu specia pe care au ales-o, să cunoască cauzele, problemele cu care se confruntă, efectele negative ale activităţii omului asupra ei şi potenţialele soluţii care pot preveni extincţia ei.

Pentru aceasta e nevoie ca elevii să se orienteze din cărţi şi de pe internet pentru a obţine informaţii despre specia aleasă. Vor completa de asemeni “Profilul speciilor periclitate” de la fig.10., pe care îl vor prezenta clasei împreună cu posterul făcut. Profilul trebuie să includă informaţii despre animal, date şi statistici despre statutul acestuia, recomandări şi metode de orientare a atenţiei comunităţii asupra speciei pe cale de dispariţie. Profilul trebuie copiat, fiecare echipă va primi o copie; dacă acest lucru nu e posibil, profesorul va trece întrebările pe tablă, iar elevii le vor scrie în caiete.

Înainte de crearea posterului, elevii să citească întrebările de pe “Profilul speciilor periclitate” pentru a vedea care sunt informaţiile de care vor avea nevoie pentru completarea acestuia, informaţii care trebuie trecute şi pe poster.

Deoarece rolul cel mai important al posterelor este atragerea atenţiei, acesta trebuie bine gândit, trebuie trecute pe el cele mai interesante, convingătoare şi folositoare informaţii, statistici şi date ştiinţifice despre specia aleasă. Este important ca aceste informaţii să atragă şi să îndrepte atenţia publicului asupra problemelor serioase şi ameninţătoare cu care se confruntă specia şi asupra posibilelor metode prin care pot fi salvate aceste animale.

78

Pentru realizarea posterului, elevii vor avea nevoie de carton poster, instrumente de scris şi desen şi alte materiale. Posterul trebuie să includă următoarle informaţii: numele comun şi ştiinţific al speciei, o descriere scurtă a habitatului în care trăieşte, a cauzelor care au dus la faptul că specia a devenit periclitată şi un desen, imagine sau foto a speciei.

Membrii echipei trebuie să decidă cine ce responsabilităţi are: adunarea informaţiilor despre specie, aspectul de atragere a atenţiei publicului, crearea-design-ul posterului. E recomandat ca membrii echipei să aleagă împreună specia cu care vor lucra şi să încerce să muncească împreună, împărtăşindu-şi ideile, deoarece diferitele aspecte sunt dependente una de alta.

Posterele vor fi prezentate clasei, iar profesorul le va nota pe baza următoarelor criterii: creativitate, design, mesaj, conţinut şi impresie, următoarele două fiind cele mai importante criterii.

5. După ce toate regulile şi întrebările au fost discutate, împărţiţi clasa pe echipe şi distribuiţi-le cartoanele poster şi “Profilul speciilor periclitate”. Echipele trebuie să-şi aleagă specia cu care vor lucra, iar profesorul să controleze ca aceeaşi specie să nu figureze de două ori.

A doua zi Echipele vor continua să adune informaţii şi să realizeze posterul, lucrând cît mai eficace în timpul orei. Profesorul trebuie să răspundă la toate întrebările care i se adresează şi să controleze toate posterele. Dacă activitatea nu se termină în timpul orei, elevii o pot continua ca temă pentru acasă.

A treia zi Fiecare echipă va prezenta în faţa clasei “Profilul speciilor periclitate”şi va fi pregătită să răspundă la întrebările puse.

Echipele îşi vor prezenta posterele, astfel încât fiecare membru să vorbească cel puţin o dată pe parcursul prezentării.

O listă scurtă a animalelor rare: sursa este: www.animalinfo.org/rarest.htm, care include informaţii, imagini şi numele speciilor listate. Pentru a afla informaţii detaliate, scrieţi adresa web pe tablă.

Yangtze River Dolphin – Delfin chinezesc de râu, delfin de Yangtze - Lipotes vexillifer Seychelles Sheath-tail Bat – Liliac din Seychelles - Coleura seychellensis Javen Rhino – rinocer de Java - Rhinocerus sondaicus Assam Rabbit – iepure de Assam - Caprolagus hispidus Northern Hairy-nosed Wombat – wombat australian - Lasiorhinus krefftii Dwarf Water Buffalo –specie rară de bou din China ce trăieşte lângă ape - Bubalus mindorensis Dwarf Blue Sheep – specie de oi din china- Pseudois schaeferi Yellow-tailed Woolly Monkey - Oreonax flavicauda, maimuţa cu coada galbenă din Peru Cambodian Forest Ox - Bos sauveli – specie de bou din nord-estul Cambogiei Riverine Rabbit – specie de iepure din Sud Africa, une din cele mai ameninţate specii de mamifere Sud Africa - Bunolagus monticularis Submatran Rhino – rinocer de Sumatra - Dicerorhinus sumatrensis Iberian Lynx – Linx iberian - Lynx pardinus North American Right Whale – Eubalena glacialis specie de balene din Atlanticul de Nord

79

Black-faced Lion Tamarin – Tamarin cu capul negru - Leontopithecus caissara – specie de maimuţe din America de sud Ethiopian Wolf – Canis simensis – lup etiopian Giant Panda - Marele Panda Bactrian Camel - Camelus bactrianus – specie de camila din Mongolia şi China Golden-rumped Lion Tamarin - Leontopithecus chrysopygus – Tamarin auriu, specie de maimuţe din America de sud Indus River Dolphin - Platanista gangetica minor – specie ce trăieşte în râul Idus

Evaluare: Colectivul trebuie să decidă unde vor fi afişate posterele: de exemplu pot fi expuse în şcoli pentru a atrage atenţia altor elevi asupra acestor probleme de mediu. Pot fi trimise unei organizaţii de protecţie a animalelor sălbatice pentru a putea fi folosite în campaniile de publicitate ale acestora.

Posterele pot apărea şi în presa locală. Elevii pot face o cercetare detaliată despre specia în cauză, cercetare despre rezultatele căreia vor vorbi în viitor colegilor şi pot întocmi un raportaj ştiinţific.

80

Fig.10.

Profilul speciilor periclitate

Nume:

Instrucţiuni: Completaţi spaţiile goale cu informaţii, idei şi sugestii despre specia aleasă.

Numele speciei: Numele ştiinţific:

Descrierea habitatului:

Lucruri interesante despre specia în cauză: Estimările populaţiei, rata de supravieţuire a acesteia: Motive din cauza cărora specia este periclitată: Motive pentru care e important să salvăm speciile periclitate: Posibilele soluţii pentru supravieţuirea speciilor: Potenţialele daune ale mediului dacă speciile dispar:

81

Ecolocaţia Obiective: elevii se vor familiariza cu noţiunea ecolocaţiei şi vor învăţa cum este aceasta folosită de oameni şi animale, dar în special de lilieci. Nivel: 4-8 Lungimea activităţii: 55 de minute Materiale necesare: Legarea la ochi se poate face cu bandaje pregătite din resturi de materiale sau hârtie Sursă: The Bat Conservation Trust: Lilieci în Scoţia Dictionar de cuvinte: ultrasunet şi ecolocaţie Subiect: Ecolocaţie şi lilieci

Introducere: Cu două sute de ani în urmă italianul Spallanzani a descoperit că liliecii pot zbura chiar şi în întuneric fără a se lovi de firele întinse strâns unul lângă altul în camera în care făcea experienţa. Şi-a dat seama că aceste animale se hrănesc cu insecte, pe care le prind tot în întuneric. Suedezul Charles Jurine a citit raportul italianului şi a mai făcut câteva experienţe: a astupat urechile liliecilor cu ceară şi aceştia nu au mai fost capabili de a-şi găsi drumul. Cu toate că aceasta a demonstrat că liliecii îşi folosesc mai mult auzul decât vederea pentru navigare, nimeni nu a înţeles acest lucru, (animalele nu scoteau nici un sunet) până în 1920, cînd savanţii ţi-au dat seama că liliecii folosesc ultrasunete. În 1938, un student la Harvard University, Donald Griffin a auzit pentru prima oară ultrasunetele scoase de lilieci cu ajutorul unui aparat de detectat ultrasunete ale insectelor.

În această lecţie elevii vor învăţa despre ecolocaţie şi despre faptul cum este aceasta folosită de către lilieci pentru navigare şi pentru căutarea hranei. Vor fi încurajaţi să exploreze diferite căi pentru a demonstra fenomenul ecolocaţiei, ca de exemplu ricoşarea mingii de la perete

Procedura: 1. Scrieţi pe tablă cuvântul “ecolocaţie” şi întrebaţi elevii dacă cunosc înţelesul acestuia şi dacă ştiu ce fel de animale folosesc ecolocaţia. Cuvântul cheie pe care trebuie să-l rostească este “liliecii”, deoarece întreaga lecţie se referă la aceştia.

2. Explicaţi ce reprezintă ecolocaţia pentru lilieci în termeni cât mai accesibili elevilor. Liliecii produc sunete în laringele lor, care are aceeaşi structură ca şi la alte specii, dar e mult mai mare. Liliecii eliberează un sunet care se loveşte de piedica care îi stă în cale, iar sunetele ecou (vibraţii ale aerului) care sunt reflectate de piedică ating timpanul liliacului, transformându-se în vibraţii în oasele din urechea internă, de unde informaţia e trimisă creierului.

3. Întrebaţi elevii ce cred despre faptul cum folosesc oamenii ecolocaţia, spre exemplu: semnalele radar şi radio, detectarea submarinelor.

4. Elevii vor juca un mic joc pentru a observa cum funcţionează ecolocaţia

Faceţi loc în clasă, puneţi catedra la o parte, astfel încât să rămână un mare spaţiu liber în mijloc

Alegeţi o persoană care va juca rolul liliacului şi legaţi-i ochii cu un bandaj pentru a nu vedea nimic

Ceilalţi elevi vor fi insectele

Alegeţi un conducător. Conducătorul (liliacul) arată alternativ spre insecte, iar insecta imită

82

sunetul “clic” emis de liliac, de atâtea ori, de câte ori şi liliacul a făcut-o. În funcţie de cum doreşte, conducătorul jocului poate alege de mai multe ori aceeaşi insectă sau altele.

Liliacul încearcă să prindă insecta şi să-şi modifice poziţia

Ideea este ca insectele să nu fie capturate

Nu vă grăbiţi!

Dacă liliacul reuşeşte să prindă insecta, cei doi elevi îşi schimbă rolul

Jocul se joacă până când elevii îşi dau seama ce înseamnă ecolocaţia

Jocul se poate juca şi în aer liber, dacă vremea e frumoasă

4. După terminarea jocului elevii vor ocupa loc în bănci şi li se vor pune următoarele întrebări: Oare ce simt liliecii atunci când încearcă să captureze insectele? Le este uşor? Ce a deranjat insectele sau liliecii? Oamenii pot să folosească ecolocaţia?

5. Răspunsul la această ultimă întrebare va fi găsită pe parcursul unui alt scurt joc.

Împărţiţi clasa în perechi.

Unul dintre elevi va fi legat la ochi, celălalt va fi gardianul care va avea grijă ca cel legat la ochi să nu se plimbe printre obiecte.

Profesorul va fi cel care va aplauda şi va sta unde doreşte aplaudând din când în când.. Elevii vor trebui să se deplaseze lent în direcţia în care se află profesorul.

Între timp profesorul se poate deplasa în orice direcţie

Înainte de a face o mişcare, elevii legaţi la ochi trebuie să asculte cu atenţie de unde vine sunetul.

Şi acest joc se poate juca în aer liber.

După ce au ajuns în dreptul profesorului, jocul se poate relua, elevii schimbându-şi rolurile.

6. După terminarea jocului, elevii se întorc în clasă unde sunt întrebaţi ce gândesc despre ecolocaţie. Şi-au dat seama când au fost foarte aproape de perete sau de obiecte?

7. Dacă oamenii ar trăi într-o lume unde n-ar vedea nimic, dar ar putea folosi ecolocaţia, ce anume ar fi diferit? Cum li s-ar schimba obiceiurile?

Evaluare: Luaţi legătura cu cea mai apropiată asociaţie de protecţie a liliecilor. Reprezentanţii acestora i-ar putea ajuta pe elevi să înţeleagă viaţa liliecilor, ar putea organiza excursii pe teren, unde li s-ar demonstra elevilor cum funcţionează detectoarele de lilieci. Prin aceasta elevii vor înţelege mai bine fenomenul ecolocaţiei. Invitaţi reprezentanţii asociaţiei să ţină o lecţie despre viaţa şi protecţia liliecilor.

Asociaţia pentru Protecţia Liliecilor din România, tel/fax: 0261-711 395, tel: 0722 689 369, e-mail: batprotection@datec.ro, http://www.datec.ro/batprotection

83

Legendă şi adevăr despre lilieci Obiective: Prezentarea diferitelor puncte de vedere, a ideilor controversate şi a opiniilor eronate a oamenilor despre lilieci; dobândirea unor cunoştinţe despre viaţa acestor animale şi posibilitatea exprimării sentimentelor şi ideilor elevilor print-o lucrare de artă. Nivel: 4-8 Lungimea activităţii: 55 de minute Materiale necesare: Instrumente de scris şi hârtie Sursă: The Bat Conservation Trust: Lilieci în Scoţia Subiect: Legende despre lilieci

Introducere: Oamenii au sentimente foarte variate şi puternice faţă de lilieci: unii îi admiră şi respectă, altora le este frică de ei îi consideră urâţi, înfricoşători. Puţinii scriitori şi poeţi care au scris despre lilieci (fig.11) prezintă în poeziile şi proza lor sentimentele controversate a oamenilor faţă de lilieci.

Oamenii au fost întotdeauna fascinaţi de lilieci: au fost întruchipaţi de secole întregi în opere de artă, au reprezentat modele pentru meşteşugari. Iată câteva exemple din diferitele culturi:

- Cea mai veche pictură despre lilieci datează din 1800 î.e.n. şi este o pictură pe piatră de mormânt în Egipt, la Beni Hasen.

- În China liliecii reprezintă simbolul norocului, în limba chineză “fu” este numele liliacului, care înseamnă şi fericire.

- Tribul Maya din America Centrală au divinizat un dumnezeu liliac despre care credeau că este stăpânul cavernelor şi a întunericului.

- Stema oraşului Valencia din Spania are în vârf o pictură despre un liliac.

- Liliecii sunt adesea reprezentaţi cu un chip prietenos în caricaturi şi desene animate.

- O veche legendă orientală spune că liliecii au fost mai demult păsări, care au dorit să se transforme, iar dorinţa le-a fost îndeplinită: le-au crescut dinţi şi păr, cauză din care le era ruşine de alte păsări şi au început să zboare doar noaptea.

În această lecţie, elevii vor cunoaşte diferitele interpretări şi prezentări ai liliecilor în literatură, artă şi design. După discuţie, elevii vor crea o lucrare de artă despre imaginea şi sentimentele lor faţă de acest animal neânţeles.

Procedura: 1. Există multe atitudini şi legende diferite despre lilieci chiar şi în rândul elevilor. Puneţi următoarele întrebări elevilor; întrebările să fie scrise pe tablă sau rostite cu voce tare:

Credeţi că liliecii vi se agaţă în păr? Da sau nu?

De cele mai multe ori liliecii se odihnesc în turnuri de clopote? Da sau nu?

Ce credeţi, liliecii sunt orbi? Da sau nu?

Cauzează daune în locurile unde se odihnesc?Da sau nu?

84

2. Din cauza fricii cauzată de necunoscut, din păcate multe dintre legendele şi superstiţiile despre lilieci mai trăiesc şi astăzi. Adevărul e că aceste animale nu sunt oarbe, nu se agaţă în părul oamenilor, nu ţes pânze şi cele mai multe se hrănesc cu insecte. Discutaţi cu elevii despre legendele ştiute de ei şi despre atitudinea lor faţă de lilieci. Aceste legende se bazează pe adevăruri sau sunt doar prejudecăţi? Cum pot fi aceste superstiţii dezminţite?

3. Deşi multe lucruri nu sunt adevărate, oamenii au aceste sentimente faţă de lilieci, deoarece au citit lucruri de acest fel. Discutaţi cu elevii cum poate fi schimbată atitudinea negativă a oamenilor faţă de lilieci?

4. Există multe lucrări de artă despre lilieci: picturi, embleme şi steme, opere literare. Citiţi una dintre poeme sau poezii, alegând una de la fig.11. Pot fi citite şi lucrurile interesante din introducerea lecţiei. Poemele sunt citate în limba engleză, dar puteţi ruga colega de limba engleză să vă ajute la traducerea poemelor, sau să introducă poemele în materialul predat de către ea.

5. Discutaţi pe tema poeziei (a poemului). Puneţi următoarele întrebări: Ce credeţi ce sentimente a avut artistul faţă de lilieci? Sunt greşeli în ceea ce a scris despre ei? Una dintre cele mai reprezentative poeme este cea scrisă de John Swan, aceasta a fost scrisă însă cu mult timp în urmă, când s-a ştiut foarte puţin despre viaţa liliecilor.

6. Citiţi mai multe poeme şi puneţi aceleaşi întrebări. Profesorul poate pune şi alte întrebări despre care crede că sunt relevante. Scopul acestei discuţii este ca elevii să gândească “cu mintea poetului”.

7. Elevii trebuie să creeze şi ei o lucrare de artă despre lilieci: aceasta poate fi un poem, o scenă mică, etc. Fiecare elev va lucra individual, important e ca aceste lucrări să exprime cum sunt învinse superstiţiile şi prejudecăţile, dacă avem cunoştinţe adevărate despre lilieci. Profesorul poate să stabilească şi alte criterii despre lucrarea ce urmează să fie făcută.

Evaluare: Elevii pot să-şi întrebe şi familia despre sentimentele lor faţă de lilieci, iar răspunsurile pot fi comparate în sala de clasă. Care este vârsta la care oamenii cred cel mai mult în legendele şi superstiţiile despre lilieci? Care contingent are cele mai multe cunoştinţe despre aceste animale?

Invitaţi într-o seară elevii să meargă împreună cu un membru al unei asociaţii de protecţie a liliecilor pe teren, pentru a putea observa cum sunt detectate aceste animale cu ajutorul detectorului de ultrasunete.

Construiţi un “cuib” pentru lilieci cu ajutorul unui reprezentant al organizaţiei pentru lilieci: pentru aceasta veţi avea nevoie de lemn de 2,5 cm grosime, netratată cu chimicale. Locul de aterizare trebuie să aibă suprafaţa dură, pentru ca liliecii să se poată agăţa. Intrarea trebuie să aibă cel puţin 1,5-2,0 cm lăţime. Cuibul trebuie aşezat astfel încât intrarea ei să fie încălzită cât mai mult posibilde razele soarelui. Aşezaţi mai multe cuiburi la înălţimi mari, pentru ca liliecii să nu fie deranjaţi de oameni.

Asociaţia pentru Protecţia Liliecilor din România, tel/fax: 0261-711 395, tel: 0722 689 369, e-mail: batprotection@datec.ro, http://www.datec.ro/batprotection

85

Poemele despre lilieci Myself, I rather like the bat, It's not a mouse, it's not a rat. It has no feathers. Yet has wings, It's quite inaudible when it sings. It zigzags through the evening air And never lands on ladies hair, A fact of which men spend their lives Attempting to convince their wives. 'The Bat' by Ogden Nash ('A bat) is no bird but a winged mouse; for she creeps with her wings, is without feathers and flyeth with a kinde of skin, as bees and flies do; expecting that the Bats wings hath a farre thicker and stronger skin. And this creature thus mungrell-like, cannot look very lovely.' John Swan in 1635 Twinkle, twinkle little bat! How I wonder what you're at! Up above the world you fly Like a teatry in the sky. Lewis Carroll in Alice in Wonderland Lightless, unholy, eldritch thing, Whose murky and erractic wing Swoops so sickenly, and whose Aspect to the female Muse Is a demon's, made of stuff Like tattered, sooty waterproof, Looking dirty, clammy, cold. Wicked, poisonous and old: I have maligned thee!...for the Cat Lately caught a little bat, Seized it softly, bore it in. On the carpet, dark as sin In the lamplight, painfully

It limped about, and could not fly. Even fear must yeild to love, And pity make the depths to move. Though sick with horror, I must stoop, Grasp it gently, take it up, And carry it, and place it where It could resume the twilight air. Strange revelation! Warm as milk, Clean as a flower, smooth as silk! O what a piteous face appears, What great fine thin translucent ears! What chestnut down and crapy wings, Finer than a lady's things- And O a little one that clings! Warm, clean, and lovely, though not fair, And burdend with a mother's care: Go hunt the hurtful fly, and bear My blessing to your kind in air. 'The Bat' by Ruth Pitter Other bat poetry is: Bats by Randall Jarrell, Bat by D.H, Lawrence,and Midsummer Night's Dream and the witches spell in Macbeth are two expamples from Shakespeare.

86

Subînţelesuri Obiective: elevii să folosească forme poetice pentru definirea ideilor legate de resursele naturale Nivel: 4-8 Lungimea activităţii: 50 de minute Materiale necesare:creioane colorate, acuarele, pensule, coli de desen Sursă: Educaţia Ecologică în Şcoli: Crează un program care funcţionează! Dicţionar de cuvinte: diamante Subiect: Arta Mediului

Introducere: Natura a fost şi este în continuare una dintre subiectele favorite ale poeziei şi a literaturii. Întotdeauna oamenii au fost fascinaţi de frumuseţea naturii, de culorile unui apus de soare sau de haosul unei furtuni pe mare şi au fost inspiraţi de a descrie minunile pa care le-au văzut sau pe care le-au simţit în jurul lor. Privind natura ne dăm seama că, ca şi fiinţe umane suntem parte integrantă a ei. Acest simţ al unităţii şi al dependenţei ne dă putere.

În această lecţie elevii vor exprima cu ajutorul cuvintelor, a poeziei ce simt faţă de natură, cum o privesc. Poeziile scrise de elevi vor fi citate în plen pentru a fi auzite şi de către colegi.

Procedura: 1. Întrebaţi elevii dacă ştiu să numească orice lucrare literară sau de artă inspirată de natură. Faceţi o listă cu lucrările amintite de elevi. Dacă eventual elevii nu pot menţiona nici o lucrare, amintiţi-le câteva.

2. Explicaţi-le că vor crea o poezie inspirată de natură pe baza cuvintelor alese de către ei.

3. Cereţi elevilor să scrie un poem în formă de diamant care să aibă legătură cu natura şi să demonstreze că cuvintele sunt legate prin sensurile înţelesului dintr-un capăt la altul al poemului: un cuvânt să fie la început şi prin cinci rânduri ajungem la sensul opus al (antonimul) cuvântului iniţial. De exemplu: “naştere” şi ”moarte” sunt cuvintele ce reprezintă cele două extremităţi. Elevii pot alege metafore sau alte expresii literare, dar să aibă legătură cu natura.

4. Cuvintele alese de elevi trebuie să fie selectate din următoarele structuri gramaticale. Scrieţi-le pe tablă:

Substantiv adjectiv adjectiv verb verb verb

substantiv substantiv substantiv verb verb verb

adjectiv adjectiv Substantiv

5. Dacă elevii nu înţeleg cum trebuie să arate unastfel de poem, daţi-le un model. De exemplu:

naştere verde strălucitor

strălucire creştere înflorire căldură mişcare soare hrană

ofilire încetinire pălire maro bătrân

moarte

87

6. Perechile de cuvinte cu înţeles opus (antonimele) trebuie să includă: exploatare - ocrotire, recoltare – plantare, folosire - folosire incorectă, dar fiţi atenţi ca elevii să folosească într-adevăr antonime.

7. Elevii au la dispoziţie 20 de minute pentru a se gândi şi a scrie poemul (timpul acordat poate fi şi mai îndelungat).

8. După ce au terminat şi dacă timpul permite cereţi-le să deseneze despre ce e vorba în poemul lor.

Trebuie să deseneze o imagine care i-a inspirat în scrierea poemului sau să povestească ce imagine le apare în minte la citirea poemului. Afişaţi desenele cu poeme în sala de clasă pentru ca elevii să fie inspiraţi cât mai des de natură.

9. Când au terminat, un voluntar poate să-şi citească poemul, în timp ce restul clasei îl ascultă cu atenţie. Dacă elevii nu se angjează să-şi prezinte lucrarea, nu trebuie forţaţi.

Evaluare: Dacă elevii agrează ideea scrierii unui astfel de poem inspirat de natură, întregul colectiv al şcolii poate fi implicat într-o astfel de activitate. Poemele scrise de câştigători poate fi publicat în presa locală. La evenimentele organizate în cadrul şcolii pe teme ecologice, elevii pot să-şi citească poemele în plen pentru ca şi alţii să se poată bucura de ele.

88

IX. Privire generală asupra mediului

„Educaţia este ceea ce va supravieţui când cele învăţate vor fi deja uitate” B. F. Skinner

89

Primejdiile (riscurile) mediului Obiective: Elevii îşi vor exprima cunoştinţele despre mediu sub forma unui joc . Nivel: 4-8 Lungimea activităţii: 55 de minute Materiale necesare: Tablă şi cretă Sursă: Universitatea din Nord Texas Subiect: Să învăţăm despre mediu

Procedura: 1. Întreaga clasă va juca un joc.

2. Împărţiţi clasa în trei grupe, unul dintre elevi va fi arbitrul jocului şi el îl va ajuta pe profesor să urmărească care dintre elevi şi-a ridicat primul mâna.

3. Fiecare echipă să îşi aleagă un nume, pentru ca arbitrului să îi fie mai uşor să recunoască participanţii.

4. Explicaţi regulile jocului:

Clasa va juca un joc despre diferitele categorii de mediu

În fiecare rundă sunt cinci categorii cu câte cinci întrebări care au valori între 100 şi 500. Întrebarea de 100 este cea mai uşoară, cea de 500 e cea mai grea.

Fiecare grup îşi alege un reprezentant, care va răspunde la întrebări.

Când reprezentantul ştie răspunsul, ridică mâna, iar profesorul ascultă răspunsul dat de grupa care a ridicat prima mâna. Dacă echipa spune răspunsul corect, primeşte puncte, dacă răspunsul e greşit, i se iau puncte. Oricine răspunde, deşi nu e din grupa celor care au ridicat primii mâna, pierde puncte. Aceste puncte îi fac pe elevi să răspundă numai în cazul în care sunt solicitaţi.

Echipa care a răspuns corect, poate pune următoarea întrebare.

Există o limită de timp de 10 secunde dacă o echipă a ridicat mâna şi până să dea răspunsul

Câteva întrebări au mai multe răspunsuri, dacă elevul care răspunde e convingător şi dă mai multe variante de răspunsuri, poate primi puncte în plus.

Dacă este timp pentru a doua rundă, există şi alte categorii de întrebări mai grele, cu un punctaj între 200 şi 1000.

După fiecare rundă, anunţaţi scorul şi câştigătorul jocului.

5. După ce regulile au fost explicate, profesorul scrie pe tablă categoriile şi punctajul. Iată cum trebuie să arate tabla:

Apă Aer Plante Animale Poluare 100 100 100 100 100 200 200 200 200 200 300 300 300 300 300 400 400 400 400 400

90

500 500 500 500 500 6. Elevul “arbitru” e responsabil de urmărirea punctajului echipelor, el va nota punctele câştigate şi pierdute de câte o echipă. La cererea profesorului, tot el poate da sau lua puncte. Trebuie să aibă o tablă cu punctajul, pe care întreaga clasă o poate urmări.

7. După ce au fost stabilite regulile, numele echipelor şi categoriile şi acestea sunt scrise pe tablă, poate să înceapă jocul.

8. Profesorul citeşte prima întrebare din cele întocmite. Este mai uşor dacă profesorul are toate întrebările şi răspunsurile trecute pe o coală de hârtie, pe care o ţine în mână.

9. Pe paginile următoare veţi găsi câteva întrebări pentru profesori. Întrebările sunt doar exemple, ele pot fi uşoare sa grele pentru elevi.

10. Delectaţi-vă împreună cu elevii!

91

Câteva întrebări şi răspunsuri pentru profesor: Iată câteva exemple de întrebări, care pot fi folosite de profesor; dacă elevii vor să joace jocul din nou, e recomandabil să creaţi diferite categorii de întrebări. La compunerea întrebărilor, puteţi găsi întrebări generale în almanahuri şi alte materiale de referinţă. Acest joc îi ajută pe elevi să revizuiască cele învăţate sub forma unui test. E rolul profesorului, ca atunci când se răspunde la o întrebare, să decidă dacă răspunsul e corect sau nu. Aer - Aerul e alcătuit din mai multe gaze. Care sunt acestea? Nitrogen, oxigen, dioxid de carbon,vapori de apă şi alte gaze în cantităţi mici. - Ce este poluarea aerului? Lucruri din aer care nu aparţin acolo. - Enumeraţi cel puţin trei cauze ale poluării aerului? Maşinile, fabricile, focul, etc. - Numiţi o cale prin care puteţi face ceva împotriva poluării aerului. Răspunsurile pot varia. - Care sunt cei şase poluanţi ai aerului care ar trebui sau care sunt deja regulaţi de legea românească? Particule, ozon, dioxid de sulf, dioxid de nitrogen,monoxid de carbon şi plumb.Răspunsurile pot varia în funcţie de timp. - Ce este o particulă? Este un lucru microscopic în aer. - Care este particula de bază a ariei DFW? Ozonul. - Ozonul este lichid, solid sau gaz? Ozonul este un gaz. - Unde poate ajunge poluarea aerului? Este purtat de vânt şi când ajunge la o înălţime potrivită, poate fi purtat de curenţii atmosferici mii de kilometri. - Numiţi câteva forme ale poluării naturale a aerului. Arderea pădurilor, vulcanii, etc. - Credeţi că ar fi mai bine să mergeţi cu autobuz-ul la şcoală sau să vă ducă părinţii cu maşina. Explicaţi răspunsul. - Care sunt câteva cauze ale poluării ridicate ale ozonului? Arderea, grilling. - Care este folosul plantării copacilor? Copacii produc oxigenul necesar animalelor pentru a respira. - Enumeraţi trei factori din care e compus ozonul? Dioxid de nitrogen, căldură şi viteza redusă a vântului. - Pe care îl putem controla? Dioxid de nitrogen. - Care sunt factorii care determină schimbarea nivelului de ozon pe parcursul unei zile? Temperatura ridicată, soarele, viteza scăzută a vântului, cantitate ridicată de ozon în ziua precedentă. - Smog-ul e mai mare vara sau iarna? Vara. - Numiţi trei acţiuni pe care le puteţi face pentru a împiedica distrugerea ozonului într-o “zi de acţiune”. Nu circulaţi cu maşina, circulaţi pe jos sau cu bicicleta, cosiţi seara târziu. - Dacă oamenii sunt conştienţi că automobilele cauzează poluarea ozonului, de ce circulă cu ele? Din motive de comoditate. - Numiţi şase surse de poluare şi amintiţi de unde provin ele. Dioxid de sulf-arderea cărbunelui şi a uleiului, dioxid de nitrogen-arderea benzinei şi a motorinei în maşini, centrale nucleare, plumb-topitoare, ozon-combinaţia razelor solare şi a chemicalelor, particule-fum şi praf, monoxid de carbon-arderi fără aer suficient, în special dim motoare. - În care perioadă a zilei ar trebui să circule maşinile cu gaz pentru a nu polua aerul? Dupămasa târziu sau seara. - Ce este inversiunea de temperatură? O condiţie meteorologică prin care poluanţii sunt reţinuţi sub un strat de aer cald. - Ce efect are poluarea aerului asupra vieţii animalelor? Răspunsurile pot varia. - Care parte a corpului uman este cel mai mult afectat de ozon şi de ce? Plâmânii; răspunsurile vor varia. - Toate tipurile de poluare sunt cauzate de om? Daţi exemple. Nu, un exemplu sunt vulcanii şi focurile.

92

- Dacă aerul este poluat, aceasta se poate vedea ori simţi? Nu. - Cu milioane de ani în urmă care au fost cele două surse de poluare? Vulcanii şi furtunile de praf. - Cele mai multe ţări au legi pentru împiedicarea poluării? Da. - Care este cel mai important poluant în smog? Ozonul. - Care poluant produce ploile acide? Dioxidul de sulf. - Care poluant produce ceaţa galben-maronie? Dioxidul de nitrogen. - Monoxidul de carbon are culoare? Nu. - Monoxidul de carbon are miros? Nu. - Care este ziua în care nivelul ozonului depăşeşte limitele normale? Ziua de acţiune-alert a ozonului. (Ozone Action Day alert) - Numiţi trei acţiuni pe care le faceţi în această zi. Plimbare, mersul cu bicicleta, prudenţă în cazul în care suferiţi de astmă, nu circulaţi cu maşina cu gaz, nu cosiţi. - Cum poate o particulă să vă rănească corpul? Devenind largă, crescând în plămâni şi provocînd o leziune care vă împiedică plămânii să se umfle. - Ce este ploaia acidă? Este apa de ploaie combinată cu poluanţi ai aerului ca dioxid de sulf şi oxid de nitrogen, care scad pH-ul şi provoacă aciditate. Apa - De ce trebuie să conservăm apa? Pentru că nu putem reînnoi sursele de apă. - Avem cantităţi nelimitate de apă curată? Nu. - Putem produce apă nouă? Nu, apa de pe întreg pământul este aici în jurul nostru. - În ce procent suprafaţa pământului e acoperită de apă? 70%. - Care sunt cele două surse de apă? Apa de la suprafaţă şi cea subterană. (interstiţială). - Ce înţelegem prin conservarea apei? Folosirea cât mai eficientă a apei. - Enumeraţi trei lucruri pe care le puteţi face pentru a conserva apa. Faceţi un duş în loc de o baie, nu lăsaţi apa să curgă în timp ce vă spălaţi pe dinţi, instalaţi o toaletă economică şi altele. - Cum puteţi face un plan de conservare a apei la voi acasă? Răspunsurile vor varia. - Care dintre următoarele exemple sunt pentru conservarea apei? A) spălarea maşinii în râu fără să aveţi o găleată B) clătirea toaletei cu multă apă C) a face un duş de cinci minute - Care dintre exemplele de mai jos duc la risipirea apei? A) închiderea robinetului în timp ce vă spălaţi pe dinţi B) spălarea câinelui pe pajişte C) lăsarea apei să curgă 10 minute până când se încălzeşte - Care sunt cei mai importanţi (trei) consumatori de apă? Enumeraţi-le în ordine crescătoare. Agricultura, industria, oamenii. - Ce este xeriscaping? - peisaje dominate de vegetaţie rezistentă la uscăciune, unde are loc conservarea apei şi mai puţină risipă (la tăierea ierbii). - Ce este un bazin de acumulare? Un bazin de drenaj, care poate fi un pârâu, un lac, un estuar sau ocean. Calitatea apei - Ce este poluarea apei? Lucruri în apă care nu aparţin acolo. - Enumeraţi trei cauze ale poluării? Poluarea canalelor de scurgere, bărcile, căderea unor substanţe poluante pe suprafaţa pământului. - Numiţi un lucru pe care îl puteţi face pentru prevenirea poluării. Răspunsurile vor fi diferite. - Ce cauzează cea mai mare poluare? Împrăştierea substanţelor poluante pe suprafaţa pământului, de unde sunt purtaţi în sursele de apă. - Ce efect are poluarea apei asupra vieţii animalelor? Răspunsurile vor varia. - Ce face o staţie de epurare a apei? Curăţă apa pentru ca aceasta să poată fi folosită în continuare în gospodării. - Ce se întâmplă cu apa deja curăţată după ce iese din staţia de epurare? Apa curăţată e introdusă

93

în lacuri sau râuri, de unde ajunge în locuinţe. - Ce foloseşte staţia de epurare pentru a curăţi apa? Microorganisme care “dizolvă” poluanţii. - Care sunt cele două tipuri de dezinfectanţi folosite de aceste staţii? Amoniacul şi clorul. - Cum se cheamă apa curăţită şi gata pentru folosinţă? Apă recirculată. - Enumeraţi patru factori care pot influenţa schimbarea calităţii apei dacă aceasta e testată. Temperatura, vremea, vântul, perioada anului (anotimpurile), barajele, etc. - De ce se numără insectele într-un pârâu? Pentru ca să obţinem informaţii despre condiţiile de viaţă ale apei. - De ce au nevoie organismele pentru a supravieţui în apă? De oxigen şi structuri de care se pot agăţa şi sub care se pot ascunde - Ce anume conduce electricitatea în apă? Sarea din ionii apei. - Ce este pH-ul? Este măsura care ne arată că o substanţă e acidă sau bazică. - De ce vrem să ştim pH-ul apei? Pentru că aceasta ne dă informaţii despre substanţele din apă şi despre faptul dacă apa a potabilă sau nu. - Ce este un disc Secchi? Este un instrument de măsurare a clarităţii apei. - Când facem un test al calităţii apei, de ce e important să luăm două monstre de apă? Pentru a asigura exactitatea testului şi pentru a nu face greşeli. - Ce reprezintă O.D.? Oxigen dizolvat. - Dacă nivelul de oxigen dintr-un pârâu este scăzut, vor fi vieţuitoare în acest pârâu? Vor fi numai foarte puţine, doarece vieţuitoarele au nevoie de oxigen. - Ce relaţie este între temperatură şi oxigenul dizolvat? Cu cât temperatura e mai scăzută, cu atât e mai mult oxigen dizolvat în apă. - Cum afectează mişcarea apei nivelul de oxigen dizolvat? Cauzează creşterea nivelului de oxigen dizolvat. - De ce este nevoie să existe o instalaţie de aerisire într-un acvariu? Ajută ca apa să dizolve mai mult oxigen pentru a face mediul mult mai favorabil peştilor. - Care este rolul matriţelor în care se imprimă mesaje ecologice despre prevenirea poluării? Îţi reaminteşte că aruncarea chemicalelor şi a deşeurilor ridică mult nivelul poluanţilor nonpoint. - Ce este un nivel de referinţă? Un nivel al apei care ne indică calitatea bună a apei.(reference site) - Ce este o sursă de poluare nonpoint? Daţi exemple. O poluare nemonitorizată, o sursă necunoscută de poluare. De exemplu: cineva toarnă ulei într-un canal de scurgere, care va ajunge direct în apă; îngrăşămintele aduse de apa ploii şi ajunse în reţeaua freatică de pe păşuni, câmpii şi alte terenuri agricole. - Daţi două exemple de surse de poluare nonpoint. Spălarea pensulei în grădină, aruncarea uleiului folosit pe suprafaţa pământului sau în canalul de scurgere, încărcarea peste limită a rezervorului de benzină al maşinii. - Cum pot polua îngrăşămintele apa? Dacă plouă imediat după ce şi-a fertilizat cineva pământul, toată substanţa e spălată şi purtată pe stradă şi în canale, de unde ajunge în pânza de apă. - Uleiul de motor poate fi aruncat în canalul de scurgere? Nu. - Dacă o substanţă e aruncată în canal, unde va ajunge?Direct în cea mai apropiată sursă de apă. Deşeurile - De ce trebuie reciclate ? Pentru a păstra resursele naturale, a produce mai puţine deşeuri şi a salva mai mult spaţiu. - Numiţi trei lucruri care pot fi reciclate în loc să fie aruncate. Hârtie, ziare, căni de aluminiu, produse de plastic:sticle pentru lapte, sticle de plastic, pahare. - Numiţi un produs făcut în România din hârtie refolosibilă . Ziarul. - Cum pot fi refolosiţi pomii de crăciun? Pot fi folosiţi pentru ameliorarea terenului cultivabil. - De ce doriţi să refolositi un pom de crăciun? Răspunsurile pot fi diferite. - Ce le spuneţi vecinilor, ce trebuie să facă pentru a recicla diferite obiecte? Răspunsurile vor diferi.

94

- Ce credeţi, cum poate recicla şcoala voastră cât mai multe deşeuri? Răspunsurile vor varia. - Ce fel de materiale se reciclează în şcoala voastră şi în ce locuri? Hârtie, materiale pentru depozitare, cutii de carton, etc. - Credeţi că aruncarea, depunerea gunoaielor ar trebui taxată? De ce sau de ce nu? Răspunsurile pot fi diferite. - Companiile de salubritate să impună o taxă pentru ridicarea obiectelor din plastic? Răspunsurile pot fi diferite. - De ce e important să reciclăm hârtia? Pentru a salva arborii. - Cum pot fi folosite hainele uzate? Pot fi date persoanelor mai sărace, vândute magazinelor second-hand etc. - Unde ajung deşeurile după ce “părăsesc” casa voastră? În mediu. - Cum poate afecta poluarea cu gunoaie animalele ? Răspunsurile pot fi diferite. - Numiţi trei avantaje ale gropilor de gunoaie sanitare. Costă mai puţin, protejează apa subterană, poate fi utilizată ca arie recreaţională, reţine rezidurile, poate fi o sursă alternativă de energie. - Numiţi trei dezavantaje ale gropilor de gunoi.. Necesită tipuri de sol specifice, este accesibilă comunităţii, se umple uşor, dacă nu e controlată şi condusă în mod corespunzător este o posibilă sursă de poluare. - De ce solul plasat la suprafaţa gropii de gunoi este impermeabil? Protejează straturile de sol aflate dedesubtul ei de strecurarea substanţelor şi a apei şi gaze. -Dacă munca ta ar fi împachetarea produselor unei fabrici, ce ai face pentru a reduce cantitatea de materiale pentru împachetat, deci a deşeurilor? Răspunsurile vor fi diferite. Compost - Ce este compostul? Compostul conţine resturi de buruieni, ierburi, frunze, fructe şi zarzavaturi şi alte gunoaie de pe urma descompunerii cărora rezultă un bun îngrăşământ. - Care sunt cele patru materiale necesare pentru compost şi unde pot fi ele găsite? Carbon: frunze, ramuri, scoarţe de copac, rumeguş, coji de nucă, seminţe de cereale. Micro/macro-organisme: melci, viermi,ciuperci, diplopode, colembole. Nitrogen: resturi de ierburi şi buruieni, bălegar de cal/bovine,coji de fructe şi bumbac. Apă: zeama fructelor, ploaie şi din robinet. - Numiţi trei lucruri, produse, alimente care pot fi aruncate la compost. Orice fruct, zarzavaturi, sucuri, resturi de plante. - Numiţi trei produse, care nu pot fi aruncate în compost. Ulei, resturi animale, carne. - De ce trebuie să compostăm deşeurile? Pentru a nu intra în landfill. - Ce putem face cu materialul compostat? Poate fi folosit în grădină ca îngrăşământ. - Cum pot fi recirculate alimentele? Prin compostarea lor. - Explicaţi ce este un depozit pentru compost? Acest depozit protejează compostul de vânt, soare şi ploaie. De asemenea ajută ca compostarea să fie mai uşoară şi compostul să fie de calitate. - Ce folos are mediul de pe urma compostării? Compostarea înlocuieşte îngrăşămintele chimice, care poluează reţeaua de apă. - Cum se poate construi un depozit pentru compost? Acest depozit trebuie să fie un loc îngrădit în interiorul grădinii, în care se pot arunca materiale ce se descompun, în special resturi de alimente. - Numiţi o sursă de nitrogen. Buruieni de grădină şi resturi de plante, bălegar de cal/bovine, coji de fructe, cosirea ierbii şi a pajiştii. - Gunoiul de câine sau pisică poate fi folosit în compost? De ce? Nu, pentru că pot conţine microbi provocători de boli.. - Care sunt trei avantaje ale compostării cu ajutorul viermilor? Mai mult spaţiu obţinut, mai puţină muncă, este un mod mai rapid de a composta hârtia şi crează un sol mai bogat. - Ce este viermicultura? Compostarea cu ajutorul viermilor. Diferite întrebări - Care este cea mai primejdioasă sursă de poluare? De ce? Răspunsurile pot fi diferite. - Care este cel mai important lucru de făcut pentru protejarea mediului în zilele noastre?

95

Răspunsurile pot fi diferite. - Care e cel mai important mod de prevenire a poluării? Răspunsurile pot fi diferite. - Ce lege ai adopta care să protejeze mediul? - Cum practică şcoala voastră conservarea? Depinde de şcoală. - Enumeraţi trei metode de colectare a deşeurilor din şcoala voastră. Diferite răspunsuri. - Ce este un habitat? Un loc de viaţă. - Care este sinonima conservării? Salvarea. - Care este antonima conservării? Risipirea. - Prin care metodă câştigăm mai multă energie: prin spălarea hainelor în apă caldă sau rece? În apă caldă. - Numiţi trei metode de conservare a energiei. Utilizarea unei cantităţi mai mici de apă caldă, plimbarea cu bicicleta sau pe jos, oprirea aparatelor electrice, pornirea termostatelor vara şi oprirea lor iarna. - Resursele naturale sunt limitate sau nelimitate? Limitate. - Care este rolul îngrăşămintelor? Ajută la creşterea mai bună a plantelor şi curăţă solul de animalele dăunătoare. - Când este Ziua pământului? În 22 aprilie. - Care sunt cele mai importante patru elemente ale unui habitat? Hrana, apa, adăpostul şi spaţiul. - Enumeraţi patru avantaje ale conservării. Resursele naturale vor ţine mai mult, pot fi reduse daunele provocate mediului, pot fi salvaţi bani, pot fi împiedicate secetele, etc. - Explicaţi partea economică a ecologiei. E important să protejăm mediul fără a dăuna afacerilor care crează locuri de muncă comunităţii. - De ce nu putem vedea atâtea păsări ca în trecut? Pentru că le-am distrus habitatele.

96

X. Sugestii pentru profesori

“Noi nu le vedem lucrurile cum sunt ele în sine, noi vedem numai ceea ce suntem noi”’

-Anais Nin

97

Câteva sugestii care pot fi de folos pe întreg anul Iată câteva sugestii despre activităţile pe care le puteţi face cu elevii înafara sălii de clasă pentru a studia natura şi diferitele aspecte de mediu. Dacă e posibil, ţineţi cât mai multe ore în aer liber! Cum să ne comportăm în parc?: E recomandat să scoateţi elevii în natură, în aer liber, dar înainte de toate trebuie să le reamintiţi câteva lucruri. Sursă: Parcul Naţional 1. Lăsaţi totul unde l-aţi găsit, pentru a cauza plăcere şi altora: nu rupeţi florile, nu adunaţi insectele. În România toate vertebratele sunt protejate de lege, parcurile naţionale au reguli de protejare a naturii, inclusiv a pietrelor, rocilor, a scoarţei copacilor, a animalelor de apă, etc. 2. Dacă aţi răsturnat o piatră, o buturugă sau aţi întors o frunză, întoarceţi-o înapoi la plecare. 3. Lăsaţi animalele să îşi procure singure hrana. “Un animal hrănit este un animal mort”. Dacă hrănim animalele, îi facem să se familiarizeze cu prezenţa noastră şi îşi pierd astfel frica de oameni, ceea ce pentru un animal sălbatic nu este de folos. Acest lucru poate deveni primejdios atât animalului, cât şi omului. 4. Lăsaţi locul pe unde umblaţi în starea în care aţi găsit-o sau într-o stare mult mai bună! Nu părăsiţi potecile şi duceţi deşeurile produse cu voi. Activităţi în natură pe timpul iernii: Încercaţi să faceţi următoarele activităţi iarna: 1. Mergeţi în vânătoarea unui gândac care hibernează! – Căutaţi sub o buturugă sau o scoarţă de copac coconi, fluturi, păianjeni sau buburuze. Căutaţi ouă de insecte în scorburi de copaci sau pe ramuri subţiri. În zile călduroase de iarnă, priviţi insectele mici care sar pe suprafaţa zăpezii (diptere), acestea caută hrană printre fulgii de zăpadă. Cu aceste insecte se hrănesc păsările mici, când îşi încearcă ciocul. 2. Mergeţi afară şi găsiţi evidenţe despre diferitele căi prin care animalele înfruntă (supravieţuiesc) iarna. Migraţia nord-sud şi verticală, hibernarea, acumularea de grăsime, îngroşarea blănii, camuflajul, acumularea de hrană, ungerea cu grăsime a penelor, ascunzişul în scorburile copacilor sunt metode de adaptare ale animalelor. 3. Studiul preferinţei de hrană a păsărilor. Aşezaţi la diferite distanţe hrănitoare artificiale de păsări. Măsuraţi ce cantitate de seminţe puneţi în fiecare dintre ele la începutul zilei şi cât a mai rămas la sfârşitul zilei. Notaţi zilnic şi temperatura. Există vreo relaţie între temperatură şi cantitatea de hrană consumată de păsări? Încercaţi să folosiţi seminţe de floarea soarelui, nuci şi stafide. Notaţi şi speciile de păsări pe care le vedeţi la hrănitoare şi condiţiile meteorologice. Ce alţi factori mai afectează numărul de păsări care vizitează hrănitoarea? Pentru a compara rezultatele, executaţi experienţa şi primăvara, când vremea este mai caldă. Cum veţi proceda? Ce concluzii puteţi trage de pe urma experimentului? Dacă ar fi să încercaţi din nou experimentul, ce aţi schimba? 4. Observaţi mugurii arbuştilor şi a copacilor iarna. Pe timpul iernii, arborii cu frunze căzătoare îşi protejează în muguri frunzele care urmează să se dezvolte. Coniferele nu au muguri până primăvara. Încercaţi să deschideţi un mugure, făcând o mică tăietură pe ea şi puneţi-o lângă fereastră în apă caldă timp de o săptămână. Ce se întâmplă? 5. Priviţi Natura. Închide ochii, iar cineva din jurul tău să identifice un obiect din natura înconjurătoare. Cu ochii închişi te vor conduce foarte aproape de acest obiect, astfel încât obiectul să fie la o distanţă minimă de faţa ta. Dacă îţi ating degetul mare, deschizi ochii şi te uiţi la obiect, făcând o “fotografie” despre acesta. La atingerea repetată a degetului tău mare, vei închide ochii şi vei descrie obiectul altei persoane. Vei avea astfel în minte o imagine vie a obiectului văzut, pe care nu îl vei uita curând. 6. Urmăriţi urmele animalelor în zăpadă. Pe timpul iernii o urmă găsită în zăpadă ne poate dezvălui multe lucruri despre obiceiurile animalelor. Putem vedea urma unui şoarece mic care a alergat pe suprafaţa zăpezii în căutarea seminţelor împrăştiate de vântul puternic şi apoi s-a

98

întors fugind în gaura sa. Urmele ne povestesc despre un iepure care a ieşit din protecţia adăpostului său şi a fost înşfăcat de o bufniţă, care şi-a lăsat urmele pe suprafaţa zăpezii. Urmele adânci indică un animal greu. Încercaţi să lăsaţi urme de acest fel, în jurul căreia se poate crea o povestire. Căutaţi şi alte urme, ca de exemplu urme de săpături şi de rozătoare. 7. Măsuraţi zăpada. Determinaţi câtă zăpadă a căzut într-o anumită dată; încercaţi să măsuraţi un volum cunoscut de zăpadă pentru a vedea câtă apă este în acea cantitate de zăpadă. Comparaţi volumul apei cu cea a zăpezii. 8. Măsuraţi şi comparaţi temperaturile: aerului şi a zăpezii la suprafaţa zăpezii, la o adâncime de 25, respectiv 100 cm sub zăpadă. Cum ţine zăpada căldură animalelor? Pot hiberna ele sub stratul de zăpadă? Cum? Încercaţi să săpaţi sub stratul de zăpadă pentru a găsi urme de animale sub zăpadă. Pot fi adeseori găsite gauri de şoareci şi alte rozătoare, seminţe şi altele. După cercetare acoperiţi din nou gaura. 9. Determinaţi grosimea gheţii şi cât de repede se schimbă aceasta. Într-un loc sigur, spre exemplu într-un doc faceţi o gaură în gheaţă, începând cu prima gheaţă şi măsuraţi grosimea stratului de gheaţă în fiecare săptămână. Măsurătorile să fie făcute în aceeaşi perioadă a zilei; notaţi şi temperatura din acea zi. Reprezentaţi grafic rezultatele obţinute, încercând să aflaţi o explicaţie a schimbării grosimii gheţii. 10. Faceţi o cetate de zăpadă. Măsuraţi temperatura aerului înăuntrul acesteia şi afară. În primele 10 minute cât staţi înăuntru, măsuraţi temperatura de mai multe ori. Ce se întâmplă? Care e cea mai ridicată temperatură pe care aţi măsurat-o înăuntrul fortăreţei, a cetăţii? Activităţi de vară: Spre sfârşitul anului şcolar, elevii doresc să fie cât mai mult în aer liber. Iată câteva dintre activităţile pe care le puteţi face. 1. Porniţi la vânătoare de insecte. Fiecare elev să primească o lupă cu ajutorul căreia să privească cu atenţie insectele aflate dedesubtul frunzelor şi a buturugilor, sub scoarţa copacilor sau înăuntrul florilor (asiguraţi-vă că vor întoarce pietrele şi buturugile la locul lor). Priviţi cu atenţie insectele, prinzându-le în mână cu grijă, apoi daţi-le drumul. Puteţi să le daţi şi nume în funcţie de culoarea, mişcarea sau alte obiceiuri ale lor. 2. Ascultaţi lumea care vă înconjoară. Căutaţi un loc într-o pădure, unde puteţi fi singuri şi ascultaţi zgomotele cu atenţie. Închideţi ochii şi număraţi pe degete diferitele sunete pe care le auziţi. Comparaţi sunetele naturale cu cele artificiale. Încercaţi acelaşi lucru şi în alte habitate, pe câmp, lângă un lac în pădure şi comparaţi diferitele sunete auzite. 3. Obţineţi o nouă perspectivă. Elevii să se culce sub un copac, cu faţa îndreptată spre vârful acestuia şi să se uite printre crengi. Puteţi vedea vârful copacului? Ce alte lucruri mai pot fi văzute? Să presupunem că elevii sunt rădăcinile arborelui în sol. Cum se vor simţi? Ce animale vor vedea mişcându-se în jurul copacului? 4. Foloseşte-ţi imaginaţia. Alegeţi un loc acoperit de frunze sau iarbă şi aşezaţi-vă. Daţi-le elevilor bucăţi mici de scobitoare sau paie. Să ne imaginăm că elevii s-au transformat în mici furnici. Rolul lor este să facă o mică plimbare în natură şi să numească 6 lucruri interesante întâlnite în calea lor lungă de un metru. Încurajaţi-i să-şi folosească imaginaţia. 5. Nasuri umede. Umeziţi-vă interiorul nasului. Aceasta vă ajută ca simţul vostru să devină mai sensibil, ca şi la iepuri sau cerbi. Căutaţi mirosuri deja cunoscute, spre exemplu mirosiţi o floare, apoi mirosiţi o frunză pe care aţi frecat-o între degete sau un ac de pin. Încercaţi şi alte mirosuri: cea a scoarţei de copac, cea a muşchilor, sau cea a solului amestecat cu frunze. 6. Descoperiţi culoarea în natură. Procuraţi dintr-un magazin 20 de bucăţi de material de diferite culori. Tăiaţi-le în pătrate uniforme şi daţi-le elevilor când sunteţi cu ei în natură. Elevii să se uite la culorile primite şi să încerce să găsească identicul acestora în natură. Vor fi uimiţi de varietatea de culori ale naturii. 7. Să atingem natura. Formaţi perechi, unul dintre membrii să fie legat la ochi şi condus în apropierea unui copac. Trebuie să atingă scoarţa copacului, să îi găsească ramurile, ca apoi să poată recunoaşte copacul, fără să-l fi văzut anterior. După aceasta, elevul legat la ochi e condus la locul de unde a pornit. După ce îşi scoate legătura, va încerca să găsească copacul, cu ajutorul simţului tactil. Ce alte simţuri vă mai pot fi de folos în localizarea unui copac? Schimbaţi rolurile.

99

Vânătoare de necrofoare: Un joc pe care elevii îl vor juca în timp ce studiază natura Lungimea activităţii: O oră, depinde de succesul echipelor de a găsi lucrurile. Materiale necesare: o listă cu obiecte, vieţuitoare şi lucruri care urmează a fi găsite. Câte o persoană din fiecare echipă va nota lista.

Procedura: Împărţiţi clasa în grupe de 5-6 elevi. Într-un interval de timp hotărât, fiecare grupă trebuie să adune vizual lucruri înscrise pe o listă, fără să provoace daune de orice fel mediului. Se marchează pe listă locul unde pot fi găsite lucrurile de pe listă. Dacă timpul a expirat, grupele se întorc şi împreună cu profesorul fac o plimbare pentru a găsi obiectele marcate pe listă. Câştigă acea grupă care a marcat locul a cât mai multor lucruri listate şi dacă acestea au fost găsite de către profesor. Elevii trebuie să fie creativi, deoarece dacă găsesc aceleaşi lucruri, jocul devine plictisitor.

Lista poate fi schimbată în funcţie de locul unde se joacă jocul:

- Trei lucruri verzi

- Trei lucruri albastre

- Ceva neobişnuit

- Ceva care să dovedească influenţa omului asupra naturii

- Adăpostul unui animal

- O vieţuitoare care trăieşte în apă

- O vieţuitoare zburătoare

- Ceva care poate fi mâncat

- Ceva care miroase plăcut

- Ceva care miroase neplăcut

- Ceva dur

- Sunetul unui animal

- Ceva neted

- Ceva periculos

- Ceva cârlionţat

- Un băţ înalt ca cel mai înalt elev al grupei

- O piatră mare (de mărimea unei pepene mare)

100

Cum să organizăm o acţiune de curăţire proprie? Sursă: Să menţinem America minunată (Keep America Beautiful)

Există ceva în comunitatea voastră care vă deranjează? De câte ori treceţi pe lângă un parc plin de deşeuri sau pe lângă un perete plin de graffiti şi fircălituri, nu vă simţiţi bine. Acest lucru deranjant poate fi un teren de joacă acoperit de mizerii sau poate fi un efort de recirculare a materialelor care merită să primească un impuls. Soluţia este însă întotdeauna la îndemână, trebuie doar să spunem “ne-am săturat, să facem ceva” şi să ne unim puterile pentru ca împreună cu alţi membrii ai comunităţii să eliminăm problema.

Iată câteva sugestii care vă pot ajuta să începeţi propriul program de Curăţire.

1. Problema trebuie abordată împreună cu alţi membrii dornici să vă ajute. Creaţi un comitet de “curăţire” din elevii şcolii interesaţi, stabiliţi o dată în care vă întâlniţi şi lăsaţi ca fiecare dintre participanţi să îşi poată spună opinia. Decideţi ce fel de proiect veţi adopta. Acesta poate deveni începutul unui club de mediu, care va funcţiona în cadrul şcolii.

2. Discutăm despre Deşeuri, Transportul şi Reciclarea lor. Luaţi legătura cu compania locală de salubritate pentru a cere sfaturi în legătură cu colectarea şi depoziterea deşeurilor, a echipamentului necesar etc.

3. Curăţenie şi Afaceri. Încercaţi să obţineţi suporturi financiare de la oamenii de afaceri sau companiile din zonă. Ei vă pot sprijini atât cu donaţii, cât şi cu asigurarea locului de prezentare a posterelor şi afişelor făcute de voi. Angajaţii lor vă pot ajuta în activitatea de curăţire.

4. Luaţi “legătura cu cel mai mare şi cel mai mic”. Luaţi legătura cu organizaţiile non-profit, agenţiile de protecţie a mediului, grupuri şcolare şi bisericeşti şi alte organizaţii comunitare pentru ca şi membrii acestora să ia parte la activitate. Contactaţi, de asemenea posturile locale de radio şi televiziune, presa locală pentru a face reclamă acţiunii voastre în întreg oraşul.

5. Întocmiţi un plan de activitate. De exemplu duminică dimineaţă de la 8 până la prânz va ţine activitatea de curăţenie, dacă vremea nu e corespunzătoare, activitatea e amânată pe duminica viitoare. Fiţi atenţi ca activităţile voastre să nu fie organizate în zile în care se organizează şi alte activităţi, unde participă voluntari.

6.Verificaţi lista voastră cu planuri. Elevii să aibă o listă cu ce e de făcut, ce echipament este necesar pentru a aduna deşeurile, unde trebuie acestea colectate. Fiecare să aibă asupra lui îmbrăcăminte adecvată, ochelari şi sepci împotriva soarelui, mănuşi de cauciuc, etc.

7. Nu s-ar fi putut face fără tine! După terminarea muncii, sărbătoriţi împreună cu voluntarii, mulţumindu-le că au participat. Puteţi organiza chiar un picnic, unde pot fi invitate şi oficialităţile locale, oamenii de afaceri, care v-au susţinut, grupele civile care v-au ajutat. În comunicările personale şi în presă nu uitaţi să amintiţi toate ajutoarele care v-au fost acordate.

Vă mai gândiţi unde să începeţi? Iată câteva sugestii în plus:

Organizaţi o activitate de plantare de pomi

Adoptaţi o stradă, un parc, un copac şi aveţi grijă ca aceasta să fie întotdeauna curată

101

Întocmiţi o contestaţie împotriva poluării cu deşeuri

Curăţiţi zona unui râu, unde s-au depozitat deşeuri ilegal

Posibilităţile sunt nesfârşite – elevii au posibilitate de alegere. Deci suflecaţi-vă mânecile de cămaşă şi faceţi ceva pentru mediul care vă înconjoară! Eforturile voastre vor fi încoronate de succes, comunitatea va fi mândră de voi.

102

Activităţi alternative de protectia mediului Aceste activităţi se pot transforma în evenimente la care să participe întreaga şcoală, deschise tuturor elevilor. Activităţile menţionate mai jos sunt activităţi potrivite pentru a se desfăşura pe întreg parcursul anului şcolar pentru a sărbători evenimente legate de mediu. Multe din activităţi sunt de asemenea bune pentru a ajuta şcolile să devină membrii ale sistemului Eco-şcoală din România. 1. Club de protecţia mediului: strângeţi un grup de elevi interesaţi de protecţia mediului, ajutaţi la planificarea unor activităţi în comunitate sau doar cu elevi şi profesori ai şcolii, organizaţi activităţi de curăţenie în şcoală, creaţi programe de reciclare în şcoală, desfăşuraţi excursii, găsiţi fonduri pentru dezbateri pe tema mediului cu invitanţi; puteţi să colaboraţi cu un ONG care se preocupă de probleme de mediu, pentru a obţine mai multe informaţii şi a organiza alte proiecte. 2. Organizaţi un concurs pe teme de mediu: Organizaţi un concurs de postere, eseuri, faceţi design de tricouri, fotografie sau concurs de desene, pe o temă de mediu. Toţi elevii sunt bineveniţi să participe şi operele de artă pot fi expuse prin şcoală pentru ca toată lumea să se poată bucura de ele. Câştigătorilor li se pot acorda premii. 3. Expoziţii de mediu: Fiecare clasă poate să organizeze o expoziţie de mediu cu scopul de a-i informa pe cei din şcoală. Fiecare clasă poate lucra pe diferite teme de mediu şi toţi elevii pot să contribuie cu idei .Creaţiile se pot afişa şi în afara şcolii pentru a educa membrii comunităţii, în locuri ca şi biblioteca publică, muzeu sau primărie. Un concurs între clase dotat cu premii poate să fie un stimulant pentru participarea claselor. 4. Plantaţi copaci: Copacii pot fi donaţi de către agenţia locală pentru protecţia mediului şi pot fi plantate pe terenul şcolii. Elevii şi profesorii pot să planteze diferite plante în zilele dedicate mediului în calendarul internaţional sau pentru a sărbători o zi specială pentru şcoală. Plăcuţe sau semen pot fi făcute şi plasate în faţa copacului pentru a comemora evenimentul. Se poate realiza şi o grădina a şcolii care poate fi sponsorizată de către cineva sau chiar dedicată unei anumite persoane. 5. Creaţi o hartă verde a comunităţii: Şcoala poate să alcătuiască o hartă pentru oraş care poate fi plasată prin oraş pentru turişti sau/şi locuitori, prin care aceştia să afle locurile “verzi” ale oraşului. Zonele verzi sunt parcuri, grădini publice sau pur şi simplu locuri în care oamenii se pot bucura de natură. Harta poate să conţină şi numele şcolii şi a celor care au alcătuit harta. Hărţi se pot pune şi în parcuri pentru a le arăta oamenilor ce are acesta de oferit. Se poate crea o hartă pentru şcoală în sine, pentru ca vizitatorii, elevii, profesorii şi membrii comunităţii să ştie ce fel de zone verzi are şcoala de oferit. 6. Adoptaţi un copac, o porţiune de râu sau parc: Şcolile ecologice locale pot să adopte un copac, un râu sau un parc. Şcoala este responsabilă pentru zona respectivă şi curăţenia acesteia. Un semn se poate posta lângă acea zonă pentru ca oamenii să afle cine este responsabil pentru acea zonă şi curăţenia acesteia. Ideea este ca elevii să se mândrească cu ceea ce îi înconjoară şi să menţină dorinţa de a menţine curată zona ce este asociată cu şcoala lor. Copaci, bănci pot fi plasaţi în curtea şcolii pentru a înfrumuseţa şcoala şi pentru ca elevii să se bucure de şcoala lor. 7. Creaţi un logo ecologic al şcolii şi imprimaţi-l pe pungi de plastic: Cereţi-le elevilor să creeze logo-uri pentru şcoală, în legătură cu mediul înconjurător. Organizaţi un concurs prin care să se decidă logo-ul ce urmează a fi folosit. Imprimaţi logo-ul câştigător pe pungi de plastic pentru ca elevii să folosească sau să vândă pungile de plastic comunităţii. Refolosirea pungilor de plastic este o parte a reciclării şi le poate arăta altora cum să refolosească plasticul, în loc să-l arunce. 8. Capsulă a timpului ecologic: Cereţi-le elevilor să creeze o “capsulă a timpului” despre eforturile şi problemele pe care oamenii le fac în legătură cu mediul înconjurător azi. Găsiţi un loc în curtea şcolii unde capsula timpului va fi îngropată pentru 25 de ani. Capsula timpului poate să le arate elevilor de mâine ce fel de lucruri au fost importante pentru elevii

103

dinaintea lor. Fiecare clasă alege un obiect pe care doreşte să îl includă, împreună cu o fotografie a clasei. Elevii pot să includă şi alte obiecte care sunt parte a culturii prezente. 9. Adunări ecologice: Elevii participă la discuţii ample cu membrii ai comunităţii care lucrează în diferite sectoare ce au legătură cu mediul. Atât şcoala cât şi membrii comunităţii pot propune o idee de proiect legat de mediu pentru comunitate şi şcoală. Acest tip de activitate oferă şansa elevilor să pună întrebări despre diferitele tipuri de lucruri pe care oamenii le fac pentru mediu în comunitatea lor. 10. Dezbatere pe teme de mediu: Organizaţi o dezbatere în întreaga şcoală despre diferitele probleme cu care se confruntă comunitatea în legătură cu mediul. Şcoala poate să formeze echipe de dezbateri pentru ca unele probleme să fie dezbătute cu alte şcoli sau între diferite clase. Aceste activităţi pot să dureze pe parcursul întregului an şi clasele pot să asiste şi să desemneze câştigătorii. 11. Ziua Mediului: Toţi elevii pot să participe într-o competiţie de o zi sau o jumătate de zi care implică activităţi în aer liber, legate de mediu. Probele pot să se axeze pe produse reciclabile, gândire critică şi abilităţi de lider. Activităţile pot să varieze în funcţie de grupa de vârstă. Elevii pot să participe la probe în care trebuie să construiască diferite lucruri respectând nişte reguli stricte, pentru a le pune la încercare capacitatea de gândire. Posibilităţile sunt nelimitate. Sau, organizaţi o “olimpiadă amuzantă a mediului înconjurător”, care este similară dar cu probe mult mai trăznite în care probabil că elevii se vor murdări sau uda. 12. Proiect de curăţenie: În fiecare lună se poate organiza o acţiune de curăţare a curţii şcolii, în care să fie implicate toate clasele. De asemenea, fiecare clasă poate să fie responsabilă într-o anumită perioadă prestabilită de curăţenia în curtea şcolii. Elevii pot să vadă diferenţa şi să discute efectele curăţeniei. Elevii ar trebui să aibă posibilitatea să participe la programe de conştientizare asupra efectului dăunător al gunoiului. 13. Centru de resurse pentru mediu: O mică secţiune poate fi amenajată în bibliotecă sau sertar biologic, unde să poată fi la îndemâna elevilor cărţi legate de mediu, animale sau alte lucruri legate de mediul înconjurător. Profesorii pot să le ceară elevilor ca în proiectele lor de documentare să folosească resursele disponibile. 14. Lecţii de ecologie: O dată pe lună profesorii (indiferent ce specialitate au) predau o lecţie pe o temă de mediu. În funcţie de materia predată profesorul va alege acel aspect care se leagă de pregătirea sa. De exemplu, profesorul de istorie poate să ţină o lecţie despre felul în care perspective asupra mediului s-a schimbat după al doilea război mondial, profesorul de literatură poate să arate rolul naturii în poezie etc. Profesorii pot să demonstreze cum natura este legată de toate domeniile şi cât de important este mediul înconjurător. 15. Târg pentru Pământ: Organizaţi un festival al comunităţii care poate să crească nivelul de conştientizare pe plan local despre metode de protecţie a mediului care pot fi sprijinite de O.N.G-uri, Agenţii pentru Protecţia Mediului şi chiar de primărie. Evenimentul poate să aibă loc în curtea şcolii, dacă nu se găseşte destul spaţiu în oraş. Clasele pot să joace diferite scenete pe probleme mediu, cele mai bune scenete urmând a fi premiate. 16. Parada speciilor: Puneţi-l pe elevii de toate vârstele sau doar elevii unei clase să se costumeze în animalul preferat sau ca un animal pe cale de dispariţie. Elevii pot să se plimbe prin şcoală sau prin oraş arătându-şi costumaţiile. Cereţi-le elevilor să facă postere sau desene pentru a le arăta celorlalţi importanţa protejării animalelor şi cum se poate contribui la aceasta. Posterele pot să exprime ce este relevant pentru elevi. Există multe sărbători internaţionale dedicate unui anumit animal, elevii pot să se costumeze ca şi animalul sărbătorit în respectiva zi. De exemplu, 4 octombrie este Ziua Animalelor. Elevii pot să se costumeze în diferite tipuri de animale şi să participe la un carneval. Invitaţi ziarele locale să participe şi să fotografieze elevii. 17. Târg pentru conştientizare: Cereţi-le tuturor claselor să prezinte un subiect la un “târg pentru conştientizare”. Fiecare clasă alege un subiect despre care să vorbească altora. Subiectele se pot axa pe diferitele probleme de mediu din prezent. Extincţia speciilor, încălzirea globală, scăderea resurselor, poluarea apei şi aerului. Clasele pot organiza discuţii, juca în scenete, scrie poezii sau orice alt fel de a gândi care îi poate educa pe alţii în legătură cu mediul. Târgul pentru conştientizare poate fi o zi în care elevii vorbesc altor clase despre subiectele lor, prin rotaţie.

104

18. Holul sau sala ecologică: Fiecare clasă poate să îşi decoreze sala într-un mod ecologic, după cum consideră potrivit. Elevii pot să adauge coşuri de reciclat, postere informaţionale cu desenele lor despre mediu peste tot în clasă sau orice alte lucruri care ei consideră că le-ar face clasa mai prietenoasă şi mai ecologică. Poate să existe un concurs în şcoală, ca să îi încurajeze pe elevi să îşi redecoreze clasele. 19. Broşuri despre mediul înconjurător: Fiecare clasă sau un grup de elevi poate să creeze o broşură despre diferite probleme de mediu pentru a-şi educa colegii, şcoala, publicul. Odată ce broşurile sunt gata elevii pot să le dea la imprimat în ziarele locale, în revista şcolii sau sub formă de pliante pe care agenţiile de mediu pot să îi distribuie comunităţii. Unele broşuri pot să trateze despre diferite feluri de a recicla, împotriva deşeurilor sau despre activităţile poluante pe care oamenii le întreprind în fiecare zi. 20. Coşuri de gunoi ecologice: Alcătuiţi design-ul coşurilor de gunoi pentru curtea şcolii. Fiecare clasă face designul propriului coş de gunoi pe care îl amplasează în curtea şcolii. Coşuri de gunoi pot fi amplasate în clase, holuri sau chiar în cartierul în care se află şcoala. Coşurile pot fi pictate sau pot avea diferite lucruri lipite pe ele, faceţi în aşa fel ca elevii să fie cât mai creativi. Teme de mediu pot fi amplasate pe coşurile de gunoi pentru a-i informa pe elevi, profesori sau alţii despre ce orori se pot crea dacă gunoiul nu este aruncat unde trebuie. Containere de reciclare pot fi decorate pentru a încuraja şcoala şi comunitatea să recicleze. 21. Găsiţi soluţii pentru o problemă de mediu locală sau globală: Fiecare clasă va decide asupra unei probleme de mediu ce trebuie investigată. Fiecare clasă va trebui să efectueze cercetări asupra problemei. Fiecare clasă va scrie un raport colectiv pe care îl va prezenta altor clase, incluzând soluţii posibile la care s-au gândit. 22. Realizaţi un sondaj pe probleme de mediu: Ce cantitate şi ce fel de energie, hârtie, produse de curăţat sunt folosite lunar în şcoală? Câtă apă se consumă? Cât de mult gunoi, şi ce tip de gunoi este generat? Identificaţi modalităţi prin care şcoala poate reduce consumul de energie şi alte resurse. Realizaţi un sondaj cu aceste întrebări şi alcătuiţi un raport cu rezultatele. 23. Dezvoltaţi o politică de mediu pentru şcoală: Aceasta este o activitate care este cel mai bine realizată printr-o colaborare între elevi, profesori şi alt tip de personal. Directorul va lansa politica oficială de ziua Pământului sau altă zi cu semnificaţie deosebită pentru mediu. 24. Imaginaţi-va viitorul: Clasele vor scrie esee răspunzând la întrebarea “Cum ar putea să fie mediul înconjurător în 2025?”Creaţi un afişier sau alte modalităţi de a expune eseele şi desenele în clasă, sau alocaţie centrală în şcoală.

105

Dicţionar de cuvinte Comenzalism – O relaţie între două organisme prin care una obţine hrană sau alte beneficii de la cealaltă fără a-i cauza acesteia daune sau beneficii.

Comportament dăunător – Ceva sau cineva care afectează negativ mediul natural, de ex. vânatul sau aruncarea de deşeuri.

Comun (paragină) – o bucată de pământ folosită de membrii comunităţii, o bucată de pământ neîmpărţită folosită ca păşune.

Custodie (curatelă) – Conducerea şi managementul unui habitat, a unei arii protejate de exemplu. Curatela resurselor noastre naturale.

Deşeuri – Gunoaie, hârtie folosită sau alte lucruri aruncate.

Diamant - Poem sub forma unui diamant.

Ecolocaţie – Un sistem sonor folosit de lilieci pentru detectarea obiectelor, care emite sunete, ce sunt reflectate înapoi spre sursa emiţătoare.

Ecosistem – O unitate ecologică formată dintr-o comunitate de organisme şi relaţiile dintre acestea.

Energie – O sursă de putere folosibilă (ca şi căldura sau electricitatea).

Eroziune – Activitatea sau procesul de eroziune este procesul prin care particulele de sol de la suprafaţa pământului sunt dislocuite.

Extinct – Care nu mai există, nu mai trăieşte.

Habitat – Mediul natural al unei plante sau animal, locul unde de obicei acesta poate fi întâlnit.

Împachetarea – Aranjarea unor lucruri în cutii, hârtie sau pungi; un container în care e pus ceva.

Încălzire globală – Creşterea temperaturii atmosferice în general care cauzează schimbarea climei.

Logo – Un motto, sau în termenii standardului de mediu un avertisment preventiv exprimat prin cuvinte.

Mediu – Factori şi energii din extern care afectează un organism, o persoană sau o populaţie.

Mutualism – Asociaţia benefică, folositoare dintre două organisme.

Parazitism – O asociaţie intimă, directă între două organisme diferite, dintre care una (parazitul) beneficiază de pe urma celeilalte organisme (gazdă), provocându-i daune.

Poluare – Acţiunea de producere a daunelor mediului prin contaminarea cu diferite substanţe, produse în general de către om.

Predaţie – O formă de viaţă în care hrana e obţinută prin uciderea sau consumarea altui

106

organism.

Reciclare – Procesul de folosire repetată a resurselor sau a deşeurilor cu alterare minimă.

Specii periclitate – Specii ameninţate de extincţie; în general : specii ale căror supravieţuire e ameninţată.

Ultrasonic- Utilizat, produs de vibraţii sau unde ultrasonice.

Zăcăminte fosile - Un zăcământ (cărbune, ulei sau gaze naturale) format în pământ din resturi de plante şi animale.

107

Materiale necesare Instrumente de scris şi desen: markere, creioane şi creioane colorate Hârtie Lipici Foarfeci Tablă de scris Cretă albă Bandă Spaţiu mare pentru desfăşurare Cartoane poster Elemente şi materiale ajutătoare Alte materiale: O sursă de muzică care poate fi pornită şi oprită uşor Saci menajeri Mănuşi de cauciuc sau pungi mici de plastic pentru ocrotirea mâinilor elevilor Cântar Pahare de plastic Vată Sursă de apă 2 kilograme de biscuiţi săraţi Numeroase vase Reviste vechi Bucăţi mari de hârtie Hartă de perete

Deşeuri curate Ciorpac pentru insecte (mâner din lemn, inel din metal cu tifon) Lupe de mână Borcane de sticlă Determinatoare de plante şi animale Bandaje de legat la ochii Sticlă de plastic conţinând sol O găleată cu apă 2 cilindrii gradaţi 2 tave 1m x 1m cub de iarbă cu sol Materiale pentru împachetat produse zilnic folosite Linear Prosoape de hârtie Bande elastice 2 găleţi Imagini despre formaţiuni de teren O găleată mică Cană pentru apă Roci, pietre Sol Nisip Două pungi de plastic (una mai mică, una mai mare) şi aţă puternică (sau ceva cu care se poate lega gura pungii) 2 termometre Două sticle de doi litri Sursă de lumină Peşti guppy Melci de apă Hârtie milimetrică Plante de apă

108

Surse bibliografice Braus, Judy and David Wood. Educaţia de mediu în şcoli: Să creăm un program care funcţionează! Washington, D.C.: Peace Corps ICE, August 1993. Vagos, Kris. Şi frunzele verzi cresc.

109

Adrese Internet 1. Educators Reference Desk: www.eduref.org 2. The Bat Conservation Trust: www.bats.org.uk/ 3. US Geological Society: www.usgs.gov Earth Day Network: www.earthday.net National Geographic Xpeditions: www.nationalgeographic.com/xpeditions/ Science Net Link: www.sciencenetlinks.com/ Texas Commission of Environmental Quality: www.tceq.state.tx.us/index.html Environmental Protection Agency: www.epa.gov Keep America Beautiful: www.KAB.org Nature Park: www.naturepark.com North American Association for Environmental Education: http://eelink.net/classroomresources-directories.html Fast Plants: www.fastplants.org Alte adrese importante pentru lecţii despre mediu: National Wildlife Federation: www.nwf.org Worldwide Fund for Nature: www.panda.org Wildlife Preservation Trust International: www.wptl.org Marco Polo- Internet Content for the classroom: www.marcopolo-education.org/index.aspx Environmental Defense: www.edf.org EnviroLink: www.envirolink.org Natural Resources Defense Council: www.nrdc.org/ Environmental News Network: www.enn.com/ Earth 911: Making Every Day Earth Day: www.earth911.org Environmental Education Directory: http://enviroeducation.com Ecokids!: www.ecokidsonline.com United Nations Environment Program: www.unep.org/

110

Model de scrisoare către părinţi Dragi părinţi, Avem plăcerea de a invita copiii dumneavoastră la un nou program de educaţie ecologică. Programul nostru se va adresa şcolilor din judeţul Satu Mare, pe întreaga perioadă a primului semestru, una dintre acestea fiind şi şcoala în care învaţă copilul dumneavoastră. Dacă acest program va avea rezultate pozitive, programul va fi extins şi la nivelul altor judeţe. Metoda de învăţat al acestui curriculum va fi foarte diferită de metoda tradiţională – noţiunile de educaţie ecologică vor fi prezentate într-un mod interactiv şi atrăgător pentru elevi prin intermediul jocurilor folosite. Aceste materiale, respectiv jocurile, sunt preluate din modelul de prezentare a noţiunilor de educaţie ecologică în SUA. Suntem convinşi că această nouă metodă va fi utilă şi amuzantă atât pentru elevi cât şi pentru profesori (elevii vor putea învăţa foarte multe lucruri într-un mod foarte simplu şi atrăgător). Ca oricare lucru nou care este experimentat, şi în acest caz avem nevoie de o evaluare care să ne ajute să realizăm varianta optimă care va fi extinsă în viitor la nivelul tuturor şcolilor din judeţul Satu Mare. De aceea noi vom aprecia foarte mult interesul manifestat de dumneavoastră pe întreaga perioada a semestrului în care vor avea loc aceste lecţii. De asemenea, vă rugăm să ne spuneţi dacă sunteţi de acord sau nu, cu acest program de educaţie ecologică. Mai jos veţi găsi o listă cu materialele necesare copilului dumneavoastră pentru participarea la aceste cursuri. Dacă credeţi că unele din aceste materiale sunt o problemă pentru dumneavoastră, vă rugăm să ne anunţaţi. Pe lângă aceste materiale necesare fiecărui copil, există posibilitatea ca pe întreaga perioadă a semestrului, unor copii să li se ceară să aducă câteva dintre următoarele obiecte care vor fi folosite pentru desfăşurarea lecţiilor. Dacă aveţi întrebări, vă rog nu ezitaţi să mă contactaţi, (numărul de telefon al profesorului/profesoarei sau numărul de telefon al şcolii, sau email…etc). Sau dacă v-ar face plăcere să participaţi la unul sau mai multe cursuri (pentru a observa sau pentru a ne ajuta) vă rugăm să ne anunţaţi. Noi vom fi foarte bucuroşi să vă avem printre noi, să muncim cu dumneavoastră şi cu copilul dumneavoastră. Cu stimă, numele profesorului/profesoarei

111

Index pentru lecţii IV V VI VII VIII în clasă afară subiecte

Mediul-ce reprezintă pentru noi?

X

X

X

X

X

X

să învăţăm despre mediu

Culegere de cuvinte X

X

X

X

X

X

să învăţăm despre mediu

Conexiuni X X X X X X pânza vieţii Mulţumire mediului X X X X X X resurse naturale Dilema marelui peşte X X X X X X resurse naturale

Comportament dăunător

X X X X etica de protecţia mediului

Dezbateri despre mediu

X X X X X X etica de protecţia mediului

Ce ai face? X X X X X X etica de protecţia mediului

Noi contruim acest oraş

X X X conştientizarea necesităţii

respectului faţă de natură

E nu numai casa noastră

X X X X X X pierdera habitatelor

Ecosisteme din curtea şcolii

X X X X X X ecosisteme

Dacă am trăi pe o insulă

X X X X X X ecosisteme

Acvariu într-o sticlă X X X X X X habitatele acvatice Eroziunea pădurilor

tropicale X X X X eroziune

Clădirea unui munte mare

X X X X X X eroziune

Proiect: să facem ordine şi curăţenie

X X X X X X poluare

Poluarea apelor X X X X X X poluarea apelor Festival de mediu pe

tema reciclării materialelor

X X X X X X recirculare

Producerea hârtiei X X X X X X recirculare Deşeurile X X X X X X recirculare

Protestează pentru reciclare

X X X X recirculare

Totul e împăchetat X X X X X X împăchetare Dacă un arbore e doborât în pădure

X X X X X X păduri

Conservarea energiei X X X X X X energie Problemele mediului

în regiunile polare X X X X X X regiunile polare

De ce sunt speciile periclitate?

X X X X X X speciile periclitate

Ecolocaţia X X X X X X ecolocaţia liliecilor Legendă şi adevăr

despre lilieci X X X X X X despre lilieci

Sensurile înţelesului X X X X X X artă de mediu Riscurile mediului X X X X X X să învăţăm despre

mediul înconjurător

112

Model de evaluare a lecţiilor proiectului „Pământul e comoara noastră”

Va rugam completati formularul de evaluare pentru lectia pe care doriti sa o folositi in timpul unei ore de curs. Va rugam sa fiti onest deoarece acesta evaluare ne va ajuta sa imbunatatim manualul de educatie ecologica “Pamantul e comoara noastra”.

Titlul:

Timp:

De cât timp aţi avut nevoie pentru a pregăti această lecţie?

Timpul alocat pentru desfăşurarea acestei lecţii a fost prea scurt? prea lung? suficient?

(Va rugăm să încercuiţi varianta de răspuns pentru care optaţi.)

Vă rugăm să ne explicaţi orice comentariu sau recomandare pe care o credeţi necesară în ceea ce

priveşte perioada de timp alocată desfăşurării lecţiilor.

Materiale:

Materialele necesare desfăşurării cursurilor au fost uşor de obţinut?

Dacă nu, aţi reuşit să creaţi o alternativă de succes?

Vă rugăm să explicaţi.

Cine a furnizat materialele? şcoala? dumneavoastră? părinţii elevilor?

(Vă rugăm încercuiţi răspunsul sau răspunsurile pentru care optaţi.)

Dacă dumneavoastră aţi furnizat materialele, au fost ele rambursate de către şcoală?

Vă rugăm să notaţi orice comentariu sau sugestie în ceea ce priveşte furnizarea materialelor.

113

Conţinut şi Metodă:

Consideraţi că informaţia transmisă de lecţie a fost importantă?

Vă rugăm să explicaţi.

Consideraţi că lecţia a atins scopurile propuse? Vă rugăm să detaliaţi.

Le-a plăcut elevilor lecţia?

V-a făcut plăcere să predaţi elevilor această lecţie?

Vă rugăm să notaţi orice comentariu sau recomandare în ceea ce priveşte conţinutul sau metoda

folosită în cadrul acestei lecţii.

Alte comentarii/sugestii:

114

Adresă de contact: Societatea Carpatină Ardeleană – Satu Mare Str. Aurel Popp nr. 14 440012 Satu Mare Tel/fax: 0261-711 050 E-mail: eke@xnet.ro http://www.eke.ro