Manipularea genetica ( continuare)In practica insa, un organism transgenic nu se obtine chiar ata de usor. Pentru un pepene, de pilda, sunt necesare cel putin sase luni de munca. Iar pentru o vaca sau orice alt mamifer, in functie de ritmul de reproducere a animalului, procesul poate dura de la unu la cativa ani. Pe de alta parte, atunci cand se introduce o gena noua intr-un organism, aceasta se poate prinde oriunde, chiar si la nivelul unei gene care codifica producerea unei proteine vitale pentru respectivul organism, ceea ce inseamna, practic, ratarea tentativei. In medie, pentru o capra, de pilda, e nevoie de manipularea a 500-1000 de embrioni, pentru a putea spera ca se obtine o singura capra viabila, fara anomalii si totodata purtatoare a caracterului dorit. Pentru multi dintre sustinatorii manipularilor genetice, medicina de maine va fi cu siguranta transgenica. Fructe-vaccin, bacterii-dopante, lapte-medicament, toate acestea sunt posibile si chiar pe cale sa se realizeze. Anumite proteine umane, precum insulina (folosita la tratarea diabetului) sau EPO (care stimuleaza producerea de globule rosii), sunt fabricate de pe acum de microbi. Ne putem asadar inchipui ca, nu peste multa vreme, vor aparea chiar ferme specializate in cresterea acelor animale modificate genetic, care, prin laptele lor, vor oferi in acelasi timp si un medicament (anume sintetizat de respectivul animal). De mai bine de 15 ani, o echipa de cercetatori australieni se incapataneaza sa obtina, prin manipulari genetice, primul trandafir albastru. Ei au reusit sa obtina gena responsabila de culoarea albastra a petuniilor, pe care nu aveau decat sa o introduca in codul genetic al trandafirului pentru a obtine prima floare albastra. In ciuda eforturilor depuse, cercetatorii nu au reusit sa culeaga trandafirul albastru si asta nu din vina petuniei. Asta deoarece ei au reusit sa grefeze aceeasi gena bleu la garoafe, iar varietatile transgenice astfel obtinute, una mov si una indigo, au primit numele de Moondust (pulberea Lunii) si Moonshadow (umbra Lunii). Motivul refuzului trandafirului de a deveni albastru avea sa fie gasit la nivelul celulelor petalelor, in interiorul vacuolei. Secretul culorii oricarei plante cu flori se afla in miezul celulei, acolo unde se gasesc antocienii (pigmenti responsabili de coloritul petalelor). Dintre cei 250 de pigmenti recenzati in natura, la flori au fost reperati mai ales trei: pelargonidina (pentru rosu-oranj), cianidina (pentru rozmagenta) si delfinidina (pentru bleu-violet). Combinati in fel si chip, dar si cu alte substante organice din celule, acesti antocieni confera petalelor tentele lor roz, oranj, rosu, bleu, sau violet. Neputand sintetiza delfinidina, trandafirii, la fel ca garoafele sau crizantemele, nu sunt niciodata bleu in natura. De aici si imposibilitatea de a obtine, prin incrucisare intre diverse varietati sau prin manipulare genetica, exemplare de culoare albastra. Prin grefarea genei de petunie, specialistii sperau sa-I confere trandafirului tocmai acele instrumente moleculare absolut necesare sintezei pigmentului. De aceea au recurs la petunie, care dispunea de enzimele dorite pentru producerea delfinidinei si cianidinei, din combinarea lor rezultand culori care merg spre violet, trecand prin magenta, dar nu si oranj, caci aceasta planta nu poate sintetiza pelargonidina. In 1987, cercetatorii germani au gasit solutia: prin grefarea unei gene de porumb, care programeaza enzima necesara producerii pelargonidinei, ei au obtinut o petunie rosu-caramizie, prima planta cu floare transgenica. Se parea ca de acum inainte totul va merge de la sine. Nu aveau altceva de facut decat sa procedeze la fel si cu trandafirul. Din pacate, tentativa lor s-a soldat cu un esec. Caci lucrul pe care nu-l cunosteau pana atunci delfinidinele sunt foarte sensibile la mediul din care fac parte. Daca acesta e bazic, ele raman albastre. Daca insa e prea acid, culoarea vireaza spre rosu. Ori, se pare ca vacuolele trandafirilor (deci chiar locurile de stocare a pigmentilor ) sunt atat de acide, incat delfinidinele se inrosesc instantaneu.

Cu toate acestea, cercetatorii australieni nu se dau batuti. Ei spera ca, intr-o buna zi, imposibila floare albastra va deveni o realitate, spre delectarea iubitorilor de flori din intreaga lume.

EutanasieCuvntul eutanasie creat n secolul al XVII-lea de c tre Francisc Bacon cu sensul de a muri u or i dulce a c p tat din secolul al XIX-lea sensul de a omor din mil . E vorba, a adar, de o omucidere voluntar viznd curmarea unor suferin e considerate inutile. n istorie au existat ntotdeauna cazuri de eutanasie. Popoarele nomade i abandonau b trnii i bolnavii care deveneau o povar n permanentele lor deplas ri. De regul , r ni ilor n r zboaie li se d dea lovitura de gra ie. Uneori, cei ncercui i, pentru a nu c dea vii n minile du manilor, se omorau reciproc. Dar nu to i aprobau acest punct de vedere. Pitagora i mai ales Hippocrate sau mpotrivit eutanasiei. Hippocrate a inclus n faimosul s u jur mnt aceast fraz : Nu m voi l sa determinat de cuvntul nim nui n a procura o otrav sau n a-mi da consim mntul la a a ceva . Cicero scria n Visul lui Cicero: Tu, Publius i toate persoanele drepte, voi trebuie s v p stra i via a i nu trebuie s dispune i de ea f r a primi porunca de la cel care v-a dat-o, ca s nu da i dovada c v-a i sustras de la misiunea umana pe care Dumnezeu v-a ncredin at-o . n aceast privin cre tinismul a nsemnat o schimbare a moravurilor i a modului de a privi moartea. Autorul cre tin care a tratat magistral tema sinuciderii legata de porunca a V-a S nu ucizi , a fost Sf. Augustin. Eutanasia este actiunea prin care, intr-un mod nedureros, se suprima viata unei persoane a carei suferinta grea si prelungita, este considerata iremediabila. Hotararea de a recurge la aceasta metoda, poate apar ine bolnavului, rudelor sau medicului, avand la baza compasiunea sau mila fata de persoana care sufera. Conform religiei, dreptul de ridicare a vietii omului apartine exclusiv lui Dumnezeu, ca Unul care ne-a creat, si nicio persoana nu are dreptul de a suprima viata altuia sau pe cea proprie. Biserica nu admite eutanasia, deoarece ea inseamna ucidere sau sinucidere. Totodata eutanasia incalca si "Drepturile omului". In articolul 3 din Declara ia Universal a Drepturilor Omului se spune ca "orice fiinta umana are dreptul la viata." iar in Conventia pentru protectia drepturilor omului si a libertatilor fundamentale este accentuat faptul ca "moartea nu poate fi aplicata in mod intentionat." (artic. 2.1)