Genetica talasemii

BAZA GENETICA MOLECULARA A SINDROAMELOR

TALASEMICE

Asist. Univ. Dr. Rodica Talmaci

HEMOGLOBINOPATII

CALITATIVE

CANTITATIVE

SINDROAMELE TALASEMICE

HEMOGLOBINE “ANORMALE”

CE CE SUNT SINDROAMELESUNT SINDROAMELE TALASEMI TALASEMICECE ? ?Talasemiile reprezinta un grup de boli genetice, caracterizate prin scaderea cantitatii de hemoglobina. Sediul hemoglobinei se afla in eritrocite. Daca hemoglobina este scazuta eritrocitele sunt mai mici si mai goale. Este ceea ce se numeste anemie hipocroma si microcitara.

Molecula integrala de hemoglobina este un tetramer 22.

Reprezentarea schematică a genelor globinice

http://www.dnalc.org/ddnalc/resources/chr11.html

BAZA GENETICA MOLECULARA A BAZA GENETICA MOLECULARA A TALASEMIEITALASEMIEI

Mutatii produse in aceste gene determina aparitia talasemiilorMutatii produse in aceste gene determina aparitia talasemiilor.. In prezent, in gena In prezent, in gena -globinei,-globinei, se se cunosc aproape 300 de mutaţii ce determina transformarea in gene talasemice. cunosc aproape 300 de mutaţii ce determina transformarea in gene talasemice.

Clusterul de gene -globinice

Lanturile polipeptidice -globinice sunt sintetizate de gena -globinica (11p15).

Clusterul de gene -globinice

Lanturile polipeptidice -globinice sunt sintetizate de genele -globinice (16p13).

CLASIFICAREA GENETICA A CLASIFICAREA GENETICA A TALASEMIILORTALASEMIILOR

• IN FUNCTIE DE GENA AFECTATA:

1. .α-TALASEMIE

2. .β-TALASEMIE

3. .δβ-TALASEMIE

4. .γδβ-TALASEMIE

CE ESTE CE ESTE β-β-TALASEMIA ?TALASEMIA ?

Cromozomii 11

DEFECTE GENETICE IN GENELE β-GLOBINICE PRODUC β-TALASEMIA

MUTATII CE DETERMINA MUTATII CE DETERMINA -- TALASEMIATALASEMIA

CONTROL GENEI β-GLOBINEI

MUTATII IN PROMOTORUL GENEI MUTATII IN PROMOTORUL GENEI ββ--GLOBINAGLOBINA

ATAAAAATAAAA

CCAATCCAAT

CCACACCCCCACACCC

CCTCACCCCCTCACCC

-31-31-76-76-93-93-108-108

G G CG

GTT

ββ-globina-globina

ADNADN

ARNmARNm

ADNADN

ARNmARNm

Norm

al

Norm

al

Mu

tan

tM

uta

nt

EROARE DE SPLICING IN GENA β–GLOBINEI: IVS I -110 – situs acceptor nou

IVS1 +110 G>AIVS1 +110 G>A

FORMELE HETEROZIGOTE DE β–TALASEMIE: •Talasemia minima/silentioasa – β++/ N•Talasemia minora – +/N sau 0/N

MANIFESTARILE FENOTIPICE (CLINICE)MANIFESTARILE FENOTIPICE (CLINICE)IN IN -TALASEMIE-TALASEMIE

Cariotip normal, 46, XY

FORMELE HOMOZIGOTE DE β–TALASEMIE: •Talasemia intermediara – +/+ sau 0/+ •Talasemia majoră – 0/0

HomozigotHomozigot

Heterozigot compus =Heterozigot compus =Dublu heterozigotDublu heterozigot

HeterozigotHeterozigot

Daca ambii parinti sunt purtatori de gena β-globinica defecta exista riscul de 25% ca la fiecare sarcina sa se nasca un copil cu β-talasemie majora sau anemie Cooley.

Exista o variabilitate foarte mare in ceea ce inseamna severitatea acestor boli talasemice, astfel delimitarea intre TALASEMIA MAJORA si TALASEMIA INTERMEDIA poate creea confuzie. De aceea, in acest caz este absolut necesara investigarea prin metode de genetica moleculara.

Fenotip β-talasemie

majora

CE ESTE CE ESTE αα--TALASEMIA ?TALASEMIA ?

Daca o persoana are o singura gena α-globinica defecta (din cele patru), aceasta nu va avea nici un fel de manifestare clinica. Aceasta situatie se numeste conditie de purtator silentios de α-talasemie. Diagnosticul este pus numai prin teste genetice si este mai curand un diagnostic “deductiv” la o persoana aparent sanatoasa care are un copil cu α-talasemie.Daca persoana are doua gene α-globinice defecte, atunci diagnosticul va fi de α-talasemie minora. De regula, nu exista manifestari clinice, iar in hemograma aceasta va avea o anemie usoara hipocroma microcitara. De obicei, pacientul este gresit diagnosticat cu anemie prin lipsa de fier. Diagnosticul corect implica mai multa experienta din partea hematologului, deoarece inclusiv electroforeza de hemoglobina este normala. Genele alfa defecte pot fi situate pe acelasi cromozom (pozitie cis) sau pe fiecare cromozom din pereche (pozitie trans). Daca un parinte are α-talasemie minora cu genele defecte in pozitie cis (situate pe acelasi cromozom), iar celalat parinte are conditia de purtator silentios (o singura gena este defecta), exista riscul de 25% ca la fiecare sarcina sa se nasca un copil cu trei gene α-talasemice defecte, adica boala Hb H. Daca ambii parinti au α-talasemie minora cu genele defecte in pozitie cis (pe acelasi cromozom) exista riscul de 25% ca la fiecare sarcina sa apara α-talasemia majora, in care toate genele α-globinice sunt defecte, adica Hemoglobina Bart - Hidrops Fetalis si produsul de conceptie nu este viabil si va muri in uter.

Cromozomii 16

DEFECTE GENETICE IN GENELE α-GLOBINICE PRODUC

α-TALASEMIA

Daca ambii parinti au α-talasemie minora cu genele defecte in pozitie trans (pe cromozomi diferiti) copiii lor vor mosteni α-talasemie minora.

Daca un parinte are α-talasemie minora cu genele defecte in pozitie cis (situate pe acelasi cromozom), iar celalat parinte are conditia de purtator silentios (o singura gena este defecta), exista riscul de 25% ca la fiecare sarcina sa se nasca un copil cu trei gene α-talasemice defecte, adica boala Hb H.

Daca ambii parinti au α-talasemie minora cu genele defecte in pozitie cis (pe acelasi cromozom) exista riscul de 25% ca la fiecare sarcina sa apara α-talasemia majora, in care toate genele α-globinice sunt defecte, adica Hemoglobina Bart - Hidrops Fetalis si produsul de conceptie nu este viabil si va muri in uter.

VARIANTE TALASEMICEVARIANTE TALASEMICE -TALASEMIAConditia de -talasemie rezulta prin reducerea sintezei lanturilor - si -globinice si se caracterizeaza printr-o cantitate crescuta de Hb F, un nivel de Hb A2 normal sau scazut si un indice MCV scazut. Gena -globina, ce controleaza productia de lanturi - este localizata foarte aproape de gena - pe cromozomul 11. Daca o gena este indepartata din cromozom in urma unei deletii, atunci si cealalta gena poate fi afectata. In functie de deletia produsa in cromozomi, se pot distinge: Macedonia Sicilia Lepore-talasemia homozigota este similaracu -talasemia, dar simptomele sunt maiusoare. Majoritatea pacientilor supravietuiescpana la viata adulta cu necesitati minime detransfuzie.-talasemia heterozigota este similara cu-talasemia minora, dar simptomele tind safie mai putin severe.

Hemoglobina LEPORE este un amestec in productia de lanturi non-. Capatul N-terminal al proteinei contine secventa aminoacidica a lantului -globinic, iar capatul C-terminal contine secventa aminoacidica a lantului -globinic. Exista mai multe variante de Hb Lepore, in functie de lungimea segmentelor fuzionate: Washington, Hollandia, Baltimore.In Hb Lepore homozigota nu exista productie normala de lanturi -globinice sau -globinice. Aspectele clinice si hemograma sunt identice cu cele de -talasemie majoraIn Hb Lepore heterozigota aspectele clinice si de laborator sunt identice cu cele de -talasemie minora

DIAGNOSTICUL MOLECULARDIAGNOSTICUL MOLECULAR

IN TALASEMIIIN TALASEMII

PRINCIPALII INDICI HEMATOLOGICI IN β-TALASEMIA HETEROZIGOTA

TESTELE DE GENETICA MOLECULARA TESTELE DE GENETICA MOLECULARA IN TALASEMIEIN TALASEMIE

STRATEGIA DE INVESTIGARE A MUTATIILOR TALASEMICE se refera la “cautarea” modificarilor

produse in genele globinice normale ce au dus la transformarea lor in gene talasemice.

α-talasemiile si -talasemiile sunt consecinta unor deletii ale genelor globinice, in timp ce β-talasemiile

sunt produse ca rezultat al mutatiilor punctiforme aparute in ADN la nivelul acestor gene β-globinice.

In scopul identificarii mutatiilor -talasemice se procedeaza la urmatoarea etape:

Recoltarea de sange periferic – extractie ADN din sange – amplificare prin PCR a genelor de investigat

Prin metode de biologie moleculara se realizeaza identificarea mutatiilor produse la nivelul genelor de interes.

Aceste metode ne indica exact mutatia produsa in gena studiata, fiind si metode de verificare, absolut

necesare intr-un diagnostic molecular.

SINDROAMELE TALASEMICESINDROAMELE TALASEMICE

•α-talasemie

•β-talasemie

-talasemie

-talasemie

•γ-talasemie

α-globina

β-globina

-globina

-,-globina

γ-,-,-globina

EXTRACTIEEXTRACTIE

ADNADN

EXTRACTIEEXTRACTIE

ADNADN

gena de interes

PCRPCRcu primeri specificicu primeri specifici

PCRPCRcu primeri specificicu primeri specifici

DETECTIEDETECTIEprin electroforeza in gel de agarozaprin electroforeza in gel de agaroza

DETECTIEDETECTIEprin electroforeza in gel de agarozaprin electroforeza in gel de agaroza

>106 copii>106 copii

ADN genomiccelulanucleata

SCHEMA DE REALIZARE A DIAGNOSTICULUI MOLECULAR

EXTRACTIE ADN

ETAPE:

1. Liza celulara

2. Liza nucleara

3. Deproteinizare

4. Precipitare ADN

5. Purificare ADN

6. Obtinere ADN genomic concentrat inalt purificat

Replicarea ADN semiconservativa

Principul PCR: Sinteza unei regiuni ADN prin refacerea structurii dublu catenare pe baza complementaritatii nucleotidelor: A (adenina) – T (timina)G (guanina) – C (citozina)

PRINCIPIUL PCR(Polymerase Chain Reaction)

REACTIA DE POLIMERIZARE IN LANT – PCR

3 ETAPE:3 ETAPE:

ADN genomic

gena de interes

http://www.dnalc.org/ddnalc/resources/pcr.html


3 ETAPE:3 ETAPE:

ADN genomic

gena de interes


1. Denaturare1. Denaturare – 90-9590-95ooCC – 1 min – 1 min


3 ETAPE:3 ETAPE:

20-3

0 ci

clur

i

ADN genomic

gena de interes


1. Denaturare1. Denaturare – 90-9590-95ooCC – 1 min – 1 min

2. Alinierea primerilorAlinierea primerilor – 55-6555-65ooC C - 0,5 min- 0,5 min

3. PolimerizarePolimerizare – 7272ooCC – 2 min – 2 min

Amestec de reactie PCR:

ADN (template) Amestec tampon PCR: Tris-HCl, KCl, (NH4)2SO4,

MgCl2

Primer F (forward) - secventa scurta de ADN care se imperecheaza cu o portiune complementara dintr-o catena ADN si formeaza un capat 3’-OH liber la care se ataseaza ADN-polimeraza si incepe sinteza unui lant ADN nou

Primer R (reverse) Nucleotide (dATP, dTTP, dGTP, dCTP) ADN polimeraza (Taq DNA polynerase)

AMPLIFICAREA EXPONENTIALA

DETECTIE PRIN ELECTROFOREZA IN GEL DE AGAROZA

VERIFICAREA IN GEL DE AGAROZA A FRAGMENTELOR DE ADN AMPLIFICATE

GENA GENA ββ-GLOBINA-GLOBINA

METODE DE IDENTIFICARE A METODE DE IDENTIFICARE A MUTATIILOR MUTATIILOR -TALASEMICE-TALASEMICE

ELECTROFOREZA IN GEL ELECTROFOREZA IN GEL CU GRADIENT DE CU GRADIENT DE

DENATURARE (DGGE)DENATURARE (DGGE)

Amplificare seriata a fragmentelor -globinice: Fr.F, Fr.I, Fr.II, Fr.III, Fr.IV

Electroforeza fragmentelor F, I, II, III, IV in gel de poliacrilamida

AMPLIFICARE SPECIFICA AMPLIFICARE SPECIFICA A ALELELOR MUTANTEA ALELELOR MUTANTE

(ARMS-PCR) (ARMS-PCR)

Electroforeza in gel de agaroza

ANALIZA SITUSULUI DE ANALIZA SITUSULUI DE RESTRICTIE IN FRAGMENTE RESTRICTIE IN FRAGMENTE

DE AMPLIFICARE PCR DE AMPLIFICARE PCR (PCR-RFLP)(PCR-RFLP)

Electroforeza in gel de agaroza

Amplificarea fragmentelor genice -globinice urmata

de restrictie enzimatica

ELECTROFOREZA îN GEL CU GRADIENT DE

DENATURARE (DGGE)

Amplificare seriată a fragmentelor -globinice: Fr.F, Fr.I, Fr.II, Fr.III, Fr.IV

AMPLIFICARE SPECIFICĂ A ALELELOR MUTANTE

(ARMS-PCR)

ANALIZA SITUSULUI DE RESTRICŢIE ÎN FRAGMENTE

DE AMPLIFICARE PCR (PCR-RFLP)

Electroforeza fragmentelor F, I, II, III, IV

în gel de poliacrilamidă cu gradient de denaturare

Electroforeza în gel de agaroză


Amplificarea fragmentelor genice -globinice urmată

de restricţie enzimatică

METODE DE IDENTIFICARE A MUTAŢIILOR

-TALASEMICE

ELECTROFOREZA ÎN GEL CU GRADIENT DENATURANT (DGGE)

In urmatoarea etapa se realizeaza electroforeza fragmentelor amplificate in DGGE.

In functie de modelul electroforetic obtinut avem informatia despre prezenta sau absenta unei mutatii in fragmentul analizat si locul genic al mutatiei.

Daca utilizam probe control, prin compararea modelelor electroforetice, obtinem informatia privind mutatia exacta.

Se arealizeaza scanarea intreagii gene -globinice pentru a identificarea mutatiilor.

Intr-o prima etapa se amplifica seriat 5 fragmente ce compun intreaga gena -globinica

DGGE

Fr. F

cd 2/N -87/N N/N +20/N N/N +20/N +20/+20 cd2/N -101/N N/N N/N -87/N N/N

cd 2/N -87/N N/N cd2/N +20/N N/N N/N -101/N N/N cd2/N cd2/N cd2/N cd2/cd2 N/N

Fr. F

Gena -globinei a fost împărţită în 5 fragmente diferite (Fr. F, Fr. I, Fr. II, Fr. III, Fr. IV), ce acoperă întreaga regiunea de codificare şi secveţele de flancare 5' şi 3'.

Fragmentele de amplificare din gena -globinei pentru electroforeza în gel cu gradient denaturant. Porţiunile negre reprezintă exonii, iar porţiunile albe – intronii. 5’ UTR şi 3’ UTR – regiunile netranslate 5’ şi 3’

350 pb

Cele mai frecvente mutaţii identificate în fragmentul F:Mutatia –87 (C-G) - ++Polimorfismul +20 (C-T) lincat cu mutaţia IVS II-745 (C-G) - +Polimorfismul cd2 (C-T)

DGGE

N/N +20/+20 cd 6/N N/N +20/N N/N + 20/N N/N cd 2/N N/N cd 5/N

Fr.I

+20/+20 +20/N cd 2/N cd2/N N/N cd2/N cd6/N

Fr. I

Fragmentele de amplificare din gena -globinei pentru electroforeza în gel cu gradient denaturant. Porţiunile negre reprezintă exonii, iar porţiunile albe – intronii. 5’ UTR şi 3’ UTR – regiunile netranslate 5’ şi 3’.

250 pb

Cele mai frecvente mutaţii identificate in fragmentul I:cd 6 (-A) - 0Polimorfismul +20 (C-T) lincat cu mutaţia IVS II-745 (C-G) - +Polimorfismul cd 2 (C-T)

DGGE

Cd 39/N N/N cd 39/N N/N IVS I-1/N IVS I-1/N

Fr. II

IVS I-110/N N/N IVS I-110/ cd39/N IVS I-110/N IVS I-6/N cd 39/N

IVS I-110

Fr. II

Fragmentele de amplificare din gena -globinei pentru electroforeza în gel cu gradient denaturant. Porţiunile negre reprezintă exonii, iar porţiunile albe – intronii. 5’ UTR şi 3’ UTR – regiunile netranslate 5’ şi 3’

370 pb

Cele mai frecvente mutatii identificate infragmentul II:IVS I-1 (G-A) - 0IVS I-6 (T-C) - +IVS I-110 (G-A) - +cd 39 (C-T) - +

IVS I-110/N N/N N/N cd 39/N N/N IVS I-110/N

Fr. II

DGGE

Fragmentele de amplificare din gena -globinei pentru electroforeza în gel cu gradient denaturant. Porţiunile negre reprezintă exonii, iar porţiunile albe – intronii. 5’ UTR şi 3’ UTR – regiunile netranslate 5’ şi 3’.

420 pb

300 pb

Poli A cd+6/N poli A

(+1480)

Fr. IV

Cele mai frecvente mutatii produse in fragmnetul IV:

•mutaţia în semnalul de poliadenilare (AATAAA-AATGAA) - +

•mutatia +1480 (C-G) - +

ELECTROFOREZA ÎN GEL CU GRADIENT DE

DENATURARE (DGGE)


AMPLIFICAREA SELECTIVĂ A ALELELOR MUTANTE

(ARMS-PCR)









METODE DE ANALIZĂ A MUTAŢIILOR

-TALASEMICE

AMPLIFICAREA SELECTIVĂ A ALELELOR SPECIFICE

Metoda se aplica pentru identificarea mutaţiilor punctiforme cunoscute. In amplificarea PCR se utilizeaza un primer care prezinta aceeasi secventa de nucleotide cu ADN matrita, cu exceptia nucleotidului terminal 3‘. Acesta este complementar cu nucleotidul modificat prin mutatie.

Taq-polimeraza necesita o complementaritate perfecta a primerului la capatul 3' pentru a putea realiza polimerizarea.

Astfel, alela dorita este intens amplificata. In cazul neamplificarii rezultatul este nepotrivirea dintre ADN matrita si oligonucleotidul primer.

Pentru a confirma aceasta conditie, in amestecul de reactie se introduc 2 primeri control care amplifica un fragment de alta dimensiune.

Banda control de 861 pb

Banda specifică mutaţiei IVS I-110 de 390 pb

Mutatia IVS I-110 (G-A)

ELECTROFOREZA ÎN GEL CU GRADIENT DE

DENATURARE (DGGE)


AMPLIFICAREA SELECTIVĂ A ALELELOR MUTANTE

(ARMS-PCR)









METODE DE ANALIZĂ A MUTAŢIILOR

-TALASEMICE

ENZIME DE RESTICTIE

EcoRI (Escherichia coli)

ANALIZA SITUSULUI DE RESTRICŢIE ANALIZA SITUSULUI DE RESTRICŢIE PRIN METODA PCR - RFLPPRIN METODA PCR - RFLP

Prin stabilirea polimorfismului lungimii fragmentelor de restrictie ne dam seama daca s-a produs mutatia cautata.

Unele mutaţii punctiforme pot crea sau desfiinţa un situs de restricţie în secvenţa ADN. Aceste mutatii pot fi identificate prin analiza situsului de restricţie.

SECVENTIEREA ADNSECVENTIEREA ADNMetoda prin care se poate afla secventa in baze azotate a unui fragment ADN de interes

PARAMERII HEMATOLOGICI PRINCIPALI LA PURTATORII DE -

SI -TALASEMIE

IDENTIFICAREA DELEŢIILOR IDENTIFICAREA DELEŢIILOR - Si- Si --TALASEMICETALASEMICE GENICE GLOBINICE PRIN GENICE GLOBINICE PRIN

METODA GAP-PCRMETODA GAP-PCRMetoda GAP-PCR se aplica in identificarea deletiilor genice mari. Metoda se bazeaza pe tehnica de amplificare PCR cu 3 primeri specifici pentru fiecare deletie. Acestia sunt utilizati in aceeasi reactie de amplificare, conducand la amplificarea unui singur produs specific deletiei si o banda control, de marime diferita, corespunzatoare alelei normale.

0 MED-I (17,5 kb) / +(3.7 kb) = Boala Hb H

-talasemia

MED-I/ MED-I/ 20,5/ MED-I/ 20,5/

deleţia Macedonia (11,5 kb) -talasemia

STUDIUL TALASEMIEI IN ROMANIASTUDIUL TALASEMIEI IN ROMANIA

SPECTRUL MUTATIILOR -TALASEMICE IDENTIFICATE IN ROMANIA

-talasemia α MED/Nα 3.7/N

0 MED-I (17,5 kb) / +(3.7 kb) = Boala Hb Hααα/N

-talasemia deleţia Macedonia (11,5 kb)

deleţia Lepore

O NOUA MUTATIE IN SITUSUL CAP AL GENEI β-GLOBINEI - MUTATIA

CAP+3 (A-T)

Probele de material fetal se obtin prin AMNIOCENTEZA sau prelevare de probe din VILOZITATILE CORIALE. Ambele pot fi efectuate numai in centre specializate sub control ecografic.Amniocenteza se efectueaza dupa saptamana a 15-a de sarcina prin recoltarea de 10-15 ml de lichid amniotic. Biopsia din vilozitatile coriale se poate efectua in saptamana 10-12 de sarcina prin recoltare de fragmente foarte mici de tesut cu origine fetala.

TESTAREA PRENATALA PENTRU TESTAREA PRENATALA PENTRU TALASEMIETALASEMIE

ADNul extras din lichid amniotic sau vilozitati coriale este analizat prin metodele moleculare pentru identificare şi caracterizare de mutaţii -talasemice prezente în genotip.

Prin aceste metode se stabileste diagnosticul de homozigot (bolnav) sau heterozigot (purtator) al -talasemiei, se identifica mutatia exacta prezenta la fat si se anticipeaza fenotipul sau.

ANALIZA ADN

Pentru cuplurile la care diagnosticul de talasemie minora a fost pus la ambii parinti, dupa ce partenera a ramas insarcinata, se recomanda efectuarea testelor de genetica moleculara la fat pentru a identifica prezenta mutatiilor talasemice.

PRIMUL CAZPRIMUL CAZ

Fragmente de amplificare din gena -globinei pentru electroforeza in gel cu gradient denaturant.

250 pb

Pattern-uri DGGE in fragmentul I.

1-ADN mama (N), 2-ADN tata (pozitiv), 3-ADN bunic (pozitiv), 4-ADN fetal pozitiv pentru mutatia IVS II-745 (C-G), 5-ADN bunica (N).

“SCANAREA” GENICA PENTRU IDENTIFICARE DE MUTATII

Fragmentele de amplificare din gena -globinei pentru electroforeza in gel cu gradient denaturant.

370 pb

Pattern-uri DGGE in fragmentul II.

1-ADN bunica (N),2, 3-ADN fetal pozitiv pentru mutatia IVS I-110 (G-A),4-ADN mama (pozitiv),5-ADN control negativ.

Allela IVS II-745

Alela Normala

Allela IVS I-110

Alela Normala

REZULTATEREZULTATE

GENOTIP FENOTIPFETUS Homozigot IVS I-110

(G-A) / IVS II-745 (C-G).β+/ β+

MAMA heterozigot IVS I-110 (G-A) / N

.β+/ βA

TATAL heterozigot IVS II-745 (C-G) / N

.β+/ βA

BUNICUL PATERN heterozigot IVS II-745 (C-G) / N

.β+/ βA

BUNICA PATERNA Normal .βA/ βA

AL DOILEA CAZAL DOILEA CAZ

Fragmente de amplificare din gena -globinei pentru electroforeza in gel cu gradient denaturant.

250 pb Pattern-uri DGGE in fragmentul I.

1-ADN control negativ,

2-ADN fetal din proba de lichid amniotic (pozitiv-contaminare),

3-ADN control pozitiv pentru polimorfism cd 2 in stare heterozigota,

4-ADN mama (pozitiv pentru mutatia cd 8 (-AA + polimorfism cd 2 in trans),

5-ADN fetal din proba CVS, pozitiv pentru mutatia cd 8 (-AA) in stare homozigota,

6-ADN tata (pozitiv pentru mutatia cd 8 (-AA) in stare heterozigota,

7-ADN control pozitiv pentru mutatia cd 8 (-AA) in stare heterozigota,

8-AND control pozitiv pentru mutatia cd 8 (-AA) in stare homozigota.

“SCANAREA” GENICA PENTRU IDENTIFICARE DE MUTATII

Alela normala

Alela patologica cd 8 (-AA)

REZULTATEREZULTATE

GENOTIP FENOTIP

FETUS Homozigot cd 8 (-AA) / cd 8 (-AA)

.β0/ β0

MAMA heterozigot cd 8 (-AA)/ N .β0/ βA

TATA heterozigot cd 8 (-AA)/ N .β0/ βA

RESULTSRESULTS

GENOTYPE PHENOTYPEFETUS Homozygot IVS I-110 (G-A) / IVS II-745 (C-G) .β+/ β+

MOTHER heterozygot IVS I-110 (G-A) / N .β+/ βA

FATHER heterozygot IVS II-745 (C-G) / N .β+/ βA

FETUS Homozygot CD 8 (-AA) / CD 8 (-AA) .β0/β0

MOTHER heterozygot CD 8 (-AA)/N .β0/βA

FATHER heterozygot CD 8 (-AA)/N .β0/βA

FETUS Homozygot IVS I-110 (G-A) / IVS II-745 (C-G) .β+/ β0

MOTHER Heterozygot IVS II-745 (C-G) / N .β+/ βA

FATHER Heterozygot IVS I-110 (G-A) / N .β0/ βA

Genetica talasemii

Documents

Transcript of Genetica talasemii