ROLUL BISERICII DIN BASARABIA ÎN PROMOVAREA IDEALURILOR NATIONALE ȘI A MARII UNIRI

Manică VasileAcademia de Teologie Ortodoxă din Moldova

vasilemanica@gmail.com+37378 21 11 92

Din momentul anexării până la Marea Marea Unire din 1918 a ţinutului dintre Prut şi Nistru a fost o perioadă

de tranziţie la un alt sistem politic . Politica autorităţilor ţariste a impus schimbări care sau răsfrânt în toate domeniile

existente perioade menţionate, lăsându-şi amprentele asupra culturii, religiei și mentalităţii basarabenilor.

Biserica rămâne motricea şi pilonul de bază a Basarabiei în menţinerea valorilor naţionale pe parcursul unui

secol.Cu toate încercările de subordonare şi cenzurare a publicaţiilor ecleziastice, de către Imperiul Rus, păstorii Bisericii

menţin trează conştiinţa populaţiei, promovând cu ardoare valorile naţionale a poporului jertfindu-şi de multe ori

demnitate ,iar alteori propria viaţă.

Concepţiile de eliberarea de sub ,, jugul păgân” cum încerca politica ţaristă să justifice anexarea Basarabiei în

1812,nu a fost susţinut de intelectualitatea şi nici de slujitorii băştinaşi a ţinutului dintre Prut şi Nistru,nemulţumirile i-au

amploare la mijlocul primului deceniu al sec. XX când Imperiul ţarist este cuprins de nemulţumiri din majoritatea

teritoriile de la periferii,astfel rolul direct a Bisericii Basarabene este reflectat prin intermediul publicaţiilor religioase şi a

predicilor,iar indirect prin marii militanţi care au luptat pentru, mişcarea de liberare naţională: Ion Pelivan,Alexei

Mateevici,Pan Halippa, și mulți alți care au îmbrăţişat studiile teologiei.

Cuvintele cheie: Politică Țaristă, presă, valori Naționale, Biserica Basarabeană, autonomie.

Prin semnarea tratatului de pace de la Bucureşti din 16/28 mai 1812, a fost consimțită anexarea

teritoriului Moldovei de est la Imperiul Rus, denumit din 1813, Basarabia.

Politica autorităţilor ţariste s-a extins asupra direcţiilor esenţiale ale societăţii basarabene:

aceasta s-a manifestat în organizarea politică-administrativă, în relaţiile social-economice, în viaţa

naţională-culturală a provinciei, lăsându-şi amprentele şi asupra culturii, religiei și mentalităţii

basarabenilor.

Pentru a înțelege mai bine esența schimbărilor intervenite în Basarabia ca rezultat al eforturilor

administrației țariste de a integra provincia în componența Imperiului, este necesar să urmărim politica

de rusificare și de deznaționalizare a românilor basarabeni în perioada anilor 1812-1918.

Imediat după anexarea Basarabiei la Sankt Petersburg se disting două grupări politice. O parte

a demnitarilor de stat insistau pentru lichidarea autonomiei provinciei, într-un timp mai scurt în timp ce

a doua categorie se orientă spre realizarea lentă, cu păstrarea pentru o perioadă mai îndelungată a

particularităţilor autohtone a provinciei.1

1 Valentin TOMULEŢ, Etapele şi specificul incorporării Basarabiei în sistemul economic şi politic al Imperiului Rus, , Revista Limba Română Nr. 5-6, anul XXII, 2012

Cu toate acestea ţarul a adresat un manifest plin de promisiuni divanurilor principatelor prin

care se respectă desfăşurarea tuturor privilegiilor şi obiceiurilor.2

Regulamentul administrării provizorii a Basarabiei, prevedea menţinerea limbii române şi

respectarea vechilor legi şi obiceiuri ale Moldovei, precum şi păstrarea vechii împărţiri

administrative.Scarlat Sturdza este numit în funcţie de reprezentatnt al guberniei dar “din motive de

boală” este înlocuit de general-maiorul rus I.Harting care a început limitarea autonomiei

provinciale,acest fapt a dus la nemulţumiri în rândul boierilor în frunte cu Mitropolitul Banulescu-

Bodoni 3 revendicînd citeva aspecte privind admnistrația Basarabie: păstrarea obiceiurile locale;

menţinerea limbii române în administraţie accesul liber al boierilor basarabeni în serviciul civil şi

militar; mitropolitul Basarabiei să fie membru al guvernului regional apoi este semnat la 29 apriilie

1818 Asazamintul obrazovaniei oblastei Basarabiei care recunoastea dreptul la autonomie, numirea

unui guvernator civil, însă acest document nu a făcut decât să limiteze mai mult aria de funcţionare a

legislaţiei locale şi a grăbit procesul de rusificare. O dată cu Regulamentul lui Vorontov, autonomia

practic dispare.

Încă din primii ani ai anexării, pentru omonegizarea populaţiei din Basarabia, Imperiul Ţarist

urmărește o politica intensă de colonizare a teritoriului. 4Coloniştilor nu li se ofereau doar pământuri,

ci şi privilegii, cel mai mult bucurându-se de ele, coloniştii germani, ei beneficiind de autonomie

religioasă, culturală, scutirea pe viaţă de serviciul militar,astfel pe parcursul stăpânirii ţariste, populaţia

ţinutului a sporit de la circa 493 mii persoane, în 1817, la 2 687 mii în anul 1915 şi acest lucru nu se

datorează nici pe departe sporului natural5.

Politica autorităților țariste a avut în centrul preocupărilor și instituțiile religioase, bisericile și

mănăstirile basarabene. Pentru că acestea constituiau adevărate centre de promovare și de conservare a

valorilor culturale și naționale românești. După pacea de la Bucureşti, Mitropolitul Bodoni stabilit la

Chişinău,6 cerea Sinodului rus la 4 noiembrie 1812 o nouă eparhie pentru teritoriul anexat,astfel la 21

august 1813 este înfiinţată Eparhia Chişinăului şi a Hotinului care mai cuprindea şi inteaga guberniei

Chersonului cu oraşele Odessa,Tiraspol,Ananiev şi Elisabetgrad7 în urma deciziei sfântului Sinod al

Bisericii Ortodoxe Ruse.8

Mitropolitul Bodoni motiva cererea de faptul că În Basarabia sunt peste 750 de biserici, ai

căror credincioşi aveau o limbă diferită de cea a imperiului .În proiectul său, Mitropolitul Bodoni

cerea să se ţină cont de tradiţiile locale, preoţii să fie scutiţi de dări pentru pământ, să aibă aceleaşi

2 Emanuel Balan :Biserica ortodoxa din Basarabia. mitropolia Basarabiei, de la inceputuri pana in prezent,2010,pag 143 Sergiu Cornea: Organizarea Admnistrativa a Basarabiei1812-1918,Cahul 2003,pag 454 Adrian Ignat: Aportul Bisericii la Marea Unire de la 1 Decembrie 1918 ,Bucuresti 2011,pag 1125 Stefan Purici : Istoria Basarabiei, Bucuresti 2011,pag 306 Adrian Ignat: Aportul Bisericii la Marea Unire de la 1 Decembrie 1918 ,Bucuresti 2011,pag 1147 Ibidem pag 114 8 Nicolae Popovschi, Istoria Bisericii din Basarabia în veacul al XIX-lea sub ruşi, Chişinău, 1931,pag 32-33Adrian Ignat: Aportul Bisericii la Marea Unire de la 1 Decembrie 1918 ,Bucuresti 2011,pag 114

drepturi ca şi clerul rusesc9, iar autorităţile laice să nu aibă nici un amestec în treburile bisericii.

Drepturile clasei clericale erau statuate în Aşezământul din 1818.Din aceste drepturi Mitropolitul

Bodoni a organizat biserica introducând unele elemente specifice bisericii ruse. Mitropolitul Bodoni

are însă şi meritul de a fi realizat lucruri cu un profund caracter românesc.A fost preocupat şi de

îmbunătăţirea şi organizarea vieţii monahale. A dorit ridicarea unei catedrale mitropolitane la

Chişinău, însă piatra de temelie va fi pusă abia în 1830. Totuşi, în perioada sa au fost ridicate biserici

noi în Chişinău Sf. Treime şi alte localităţi, sau restaurate altele. Deşi este o figură controversată putem

afirma că, deşi a făcut politica autorităţilor ruse, el a urmărit promovarea vieţii morale şi intelectuale a

clerului basarabean. Tot Mitropolitului Bodoni se datorează înfiinţarea seminarului Teologic ,cu

predare în limba română ,iar mai apoi în limba rusă.10 Moartea mitropolitului Bodoni în 1821,

determină autorităţile ruse să modifice rangul bisericii, transformând-o în arhiepiscopie condusă de

acum încolo de episcopi ruşi.11

Dimitrie Sulima este cel ce păstoreşte Basarabia după ce decedarea Mitropolitului

Bodoni.Mitropolitul Sulima a înfiinţat numeroase şcoli elementare, în care erau numiţi profesori

cunoscători ai limbii ruse,supravegherea elevilor cu scopul ca aceştia să nu discute în limba maternă, ci

numai în limba rusă tot acestui ierarh i se datorează o construcţia Catedralei din Chişinău da şi în alte

teritorii cum ara fi Chilia, Ismail, Bender, Akkerman şi Hotin.Iar următorii ierarhi cum ar fi Irinar

Popov şi Pavel Lebedev naţionalişti a dus o politică de rusificare mai accentuată, limba română a fost

interzisă în toate instituţiile şi în biserică, şi sunt închise din ordinul său peste 300 de biserici şi

locaşuri sfinte.12 Iar unele surse afirmă ca Pavel Lebedeev următorul ierarh ar fi strâns toate cărţile

româneşti şi şi-a încălzit cu ele reşedinţa arhiepiscopală.13 Intervenitiile în cele două state Moldova și

Ț.Româneasca– revoluția de la 1848, Mica Unire a lui Alexandru Ioan Cuza, aducerea unui prinț străin

la tronul României (1866), obținerea Independenței de Stat a României în 1878 – toate acestea

nelinișteau autoritățile țariste, care se temeau de intensificarea mișcărilor de eliberare națională ce

cuprinde întreaga Europă în această perioadă.

Începând cu ierarhul Iacov Peatniţki, Vladimir Sinikovski, în Basarabia se resimte o dorinţă

de trece la autohtonism nucleul acestei tranziti nu o putea face decât prin intermediul jurnalelor care

care existau la momentul de față. Fenomenul presei basarabene, este conceput din perspectivă a doua

aspecte contextul imperial şi specificul local,astfel existenţa presa naţională în Basarbia este exclusă.

În ceea ce priveşte Contextul imperial trebuie să remarcat faptul că politica ţaristă era orientată

constant spre menţinerea în circuitul public a unor reviste de specialitate pur tehnice, medicale sau ale

unor ministere, în scopul de a distrage opinia publică de la problemele sociale mari care frământau

societatea din imperiu.

9 Emanuel Balan :Biserica ortodoxa din basarabia. mitropolia Basarabiei, de la inceputuri pana in prezent,2010, pag 1710 Adrian Ignat: Aportul Bisericii la Marea Unire de la 1 Decembrie 1918 ,Bucuresti 2011,pag 11511 Emanuel Balan :Biserica ortodoxa din basarabia. mitropolia Basarabiei, de la inceputuri pana in prezent,2010, pag 1712 Nicolae Popovschi, Istoria Bisericii din Basarabia în veacul al XIX-lea sub ruşi, Chişinău, 1931,pag 17613 Ibidem pag 19, Adrian Ignat: Aportul Bisericii la Marea Unire de la 1 Decembrie 1918 ,Bucuresti 2011,pag 119

Asupra specificul local apare dorinţa de a pune în valoare unele manifestări locale, în contextul

iniţiativelor ministeriale de organizare a presei în gubernii.Este un fapt incontestabil, că iniţiativa

creării unui periodic în Basarabia, „în limbile moldovenească şi rusă” cu titulatura de Curierul

basarabean, a intervenit ceva mai devreme decât directiva ministerială.Această frumoasă iniţiativă

considerată, pe bună dreptate, drept prima încercare de organizare a presei din provincie.14

Cu toate ca presa basarabeană din secolul al XIX-lea a fost scrisă aproape exclusiv în ruseşte ,

presa bisericească face execeptie în acest sens în urma decretului din 17 februarie 1867 emis de către

Sfântul Sinod al Bisericii Ruse către arhiepiscopul Antonie se menţiona se mntiona, că alcătuirea

Vedomostilor Eparhiei Chişinăului şi Hotinului se va face „în limba rusească cu tălmăcire pe limba

cea de loc moldovenească” cu toate acestea înfiinţarea unei publicaţii bisericeşti în Eparhia Chişinăului

şi Hotinului nu poate fi atribuită exclusiv unei iniţiative locale. Acest fapt cultural a urmat unu model

imperial: după pilda eparhiilor ruse. Buletinul eparhial Kišiniovskie Eparchial’nye Vedomosti a fost o

publicaţie pur oficială.Conducerea eparhială avea în supraveghere strictă programul de activitate al

revistei stabilit conform stipulărilor prevăzute de cenzură sinodală.

Revista fost întocmita de către profesorii Seminarului teologic şi era alcătuit din două părţi: una

oficială şi alta neoficială. Cea oficială era strict rezervată pentru hotărârile administraţiei imperiale

referitoare la viaţa bisericească: circulare ale conducerii eparhiale locale (numirile în funcţii sau

eliberări). Pe când cea neoficială cuprindea diverse statistici privitoare la istoricul eparhiei; texte-

explicaţii la Sf. Scriptură şi opera Sf. părinţi ai Bisericii Ortodoxe; diverse „învăţături” destinate pentru

predici; articole privitor la activitatea şcolilor eparhiale; materiale de etnografie, arheologie, literatură

sau folclor.

Cele mai multe publicaţii reflectau viaţa bisericească a basarabenilor „sub ruşi”, care,

bineînţeles sunt priviţi doar din perspectiva concepţiei imperiale ruse vis a vis de soarta acestora

„eliberaţi” de sub jugul păgân15.Criteriul bilingvismului a fost respectat doar în primii doi ani de

apariţie a revistei: 1867-1869, începând cu anul 1869, treptat este omisă traducerea în română a unor

texte, atât din partea oficială, cât şi cea neoficială. Iar în final, către anul 1872, în cuprinsul revistei

apar doar unele fragmente răzleţe a textelor traduse în română.

După anul 1906 revista eparhială a fost instituită şi editată pe lângă Seminarul Teologic din

Chişinău. Atât redactorii acestei publicaţii, cât şi cenzorii erau numiţi dintre funcţionarii Seminarului16

Printre traducătorii textelor în versiunea românească au fost identificaţi protoiereul Teodor

Baltaga şi preotul Emilian Ghepeţki, deşi numele acestora nu este menţionat special printre membrii

colectivului de redacţie.

Ultimul deceniu al secolului XIX-lea şi primul deceniua al sec XX, presei basarabene îi este

definitorie caracterul pur bibliografic,încercând astfel sa distragă atenţia asupra mişcărilor ce

14 Maria Danilov : Presă și cenzură în Basarabia, Documentar secolul al XIX-lea– începutul secolului al XX-lea,pag 22, Pontos,2012.15 Ibidem pag 45 16 Ibidem pag 44

parveneau în demeniile economice,social-politice ale Imperiului şi Rus care nemijlocit se răsfrângeau

şi asupra Basarabiei. Cu toate acestea la sfârşitul secolului XIX şi începutul sec.al XX-lea Biserica

basarabeană are rolul inconstestabil de trezirea la conştiinţa Naţional prin intermediul predicilor

preoţilor cât şi a publicaţiilor care apar în aceasta perioada.

Astfel adevărată tribună a preoţilor moldoveni din eparhie a fost revista Luminătorul. Primul

număr a fost tipărit la 1 ianuarie 1908, avându-i ca redactori pe misionarul eparhial, ieromonahul Gurie

Grosu şi fostul rector al Seminarului Teologic din Chişinău, protoiereul Constantin Popovici. În

programul enunţat al revistei se spunea că aici se vor publica „voroave, cuvântări ale preoţilor din

parohii, scrieri, privitoare la obiceiuri şi credinţe deşarte, hrisoave ce vor oglindi istoria vieţii

bisericeşti din Eparhia Chişinău, poezii cu conţinut moral-bisericesc, hotărârile adunărilor eparhiale.”17

Revista a urmărit manifestările cu caracter naţional din Basarabia, a publicat rezoluţiile

congreselor naţionale, a susţinut proclamarea autonomiei Basarabiei, sprijinind cu hotărâre ideea

Sfatului Ţării. În 1917 este publicat apelul preoţilor şi mirenilor din Eparhia Basarabiei în care se cerea

„Republică democratică cu largă autonomie a neamului” La 18 aprilie 1917, Luminătorul a publicat

adresarea către participanţii la Congresul Eparhial Extraordinar al Partidului Naţional Moldovenesc,

care vedea în preoţime forţa capabilă să aducă schimbarea în Basarabia.18

Aportul Bisericii în promovarea valorilor Naţionale din Basarabia la începutul sec. XX are loc

şi prin intermediul primului ziar în limba română numit ,,Basarabia” 1907! .Preotul Onofrei, un

colaborator al Basarabiei cheamă clerul la muncă pe terenul cultural, invocând exemplul Ardealului;

„În Transilvania preoţimea poporană a înscris o filă de aur în cartea străduinţelor poporului românesc.

Preoţii iubitori de neam au fost întotdeauna în fruntea norodului, luptând împotriva asupritorilor

Sarcina imediată a clerului constă în lupta pentru obţinerea dreptul legitim de a introduce limba

română atât în programele şcolare, cât şi în oficierea serviciului divin în biserică. Or, acea luptă

continuă a clerului pentru drepturile sale n-a fost una zadarnică. Izbânda nu s-a lăsat mult aşteptată. În

26 octombrie 1906, tipografia eparhială şi-a reînceput activitatea (închisă în 1883). 19

Iar o mare parte din cei ce scriau în acest ziar numit de unii revoluţionar atât învăţători,

seminarişti, profesori, jurişti, erau în cele mai multe cazuri copii de ţărani, de preoţi. Aveau cele mai

strânse legături cu poporul de jos,făcând astfel o legătură între ideile exprimate de intelectualitate şi

populaţia simplă de la sate.

Înăbuşirea revoluţiei din 1905 a fost una sângeroasă dar ea este baza procesului de redeşteptare

naţională, astfel Preoţii cer:

· introducerea limbii române în biserica şi în şcoli

· publicaţii proprii în sate ,sa fie rostite predici în limba poporului

17 Silvia Scutaru: aspecte privind presa Bisericească în Basarabia la sfârşitul sec.xix-începutul sec.xx, Revista Stiințifică a Universitățiii de Stat din Moldova,pag 64, 200918 Silvia Scutaru: aspecte privind presa Bisericească în Basarabia la sfârşitul sec.xix-începutul sec.xx, Revista Stiințifică a Universitățiii de Stat din Moldova,pag 65, 200919 Maria Danilov : Presă și cenzură în Basarabia, Documentar secolul al XIX-lea– începutul secolului al XX-lea,pag 89

· la Seminarul din Chişinău sa se introducă studiul limbii moldoveneşti 20.

· reînfiinţare a tipografiilor care în afară de imprimarea cărţilor de slujba sa fie imprimate şi

ziare în limbile populaţiei.

Când se începe avântul mişcării de eliberare naţională în Basarabia 19 şi 20 apriilie 1917 la

Chişinău s-a întrunit Congresul preoţilor din Basarabia , congresul fiind condus de Alexandru Baltaga,

solicitându-se:

· autonomia Bisericii;

· Mitropolie deosebită cu arhiereu moldovean în frunte;

· Preoţii să fie crescuţi în limba moldovenească şi toate slujbele bisericeşti să le facă în

această limbă;

· Formarea unui înalt sfat cu atribuţii admnistrative şi executive;

În una din scrisorile comitetului provizoriu al partidului naţional moldovenesc către preoţime

se menţiona faptul ca dacă în trecut adică perioda 1812-1905 ,,preoţimea moldovenească nu a putut

lupta pentru drepturile poporului moldovenesc ,precum a luptat preoţimea din Transilvania, şi ei sau

plecat la voia stpinirii vechi uitând de poporul în întuneric şi robie.Odată cu avântul mişcării naţionale

din Basarbia preoţimea va trebui sa fie în fruntea poporului şi să-l povăţuiască în idealurile

naţionale,iar mai apoi rolul preoţimii va fi acela de naţionalizarea Bisericii şi predarea în limba

poporului.21

În condiţiile proclamării independenţei Republicii Democratice Moldoveneşti în ianuarie 1918,

provoacă reacţia autorităţilor române. Sfântul Sinod de la Bucureşti l-a numit interimar pe episcopul de

Huşi, Nicodim Munteanu, până la alegerea unui nou titular,după ce Anastasie Gribanovschi pleacă la

Belgrad.

Ştefan Ciobanu, scria că preoţimea din Basarabia „ a jucat unul dintre cele mai importante

roluri în mişcarea naţională„. Afirmaţia sa este susţinută de activitatea preotului Andrei Madan care

organiza în fiecare duminică şezători culturale, cu lecturi din revista românească „Albina”, împrumuta

cărţi româneşti enoriaşilor ori le povestea fapte din trecutul istoriei naţionale. Emanuel Balan mentiona

rolul bisericii a fost foarte incotestabil pentru că „De n-ar fi fost Biserica, care prin reprezentanţii ei să

ţină deşteaptă conştiinţa naţională, n-ar fi fost acei fii care au făcut unirea.”22Unul dintre cei mai activi

preoţi este Alexandru Baltaga deputat în Sfatul Tarii în anul 1940  i se aduce învinuirea de lupta activă

împotriva clasei muncitoare şi mişcării revoluţionare (art. 54, p. 13) şi sabotaj contrarevoluţionar (art.

54, p. 14 Cod Penal al RSS Ucrainene), „fapte” care erau pedepsite cu ani grei de gulag, inclusiv cu

moartea,iar la interogare de către organele abilitate ale Uniunii Sovietice acordindui-se

întrebarea ,,Confirmaţi mărturiile anterioare precum că, în calitate de reprezentant al preoţimii, aţi

jucat un rol important în smulgerea Basarabiei de la Rusia Sovietică şi alipirea ei la România?”

20 Mircea Pacurariu Basarabia aspect din istoria bisericii si a neamului românesc ,Iasi 1993,pag 9321 Stefan Ciobanu : Studiu si Documente cu privire la Miscaea Nationala din Basarabia din 1917-1918,pag 1622 Emanuel Balan :Biserica ortodoxa din Basarabia. Mitropolia Basarabiei, de la inceputuri pana in prezent,2010, pag 34

Baltaga a răspuns ferm: Confirm. Într-adevăr, preoţimea a avut un rol important în dezlipirea

Basarabiei de la Rusia Sovietică şi alipirea ei la România. Toată activitatea mea ulterioară a fost

îndreptată pentru consolidarea poziţiei României în Basarabia, fapt care-l recunosc23.

1. Adrian Ignat: Aportul Bisericii la Marea Unire de la 1 Decembrie 1918 ,Bucureşti 2011 2. Ştefan Ciobanu : Studiu şi Documente cu privire la Mişcarea Naţională din Basarabia din

1917-1918 3. Sergiu Cornea: Organizarea Admnistrativa a Basarabiei1812-1918,Cahul 20034. Mircea Pacurariu basarabia aspect din istoria bisericii şi a neamului românesc ,Iaşi 1993

editura Mitropoliei Moldovei şi Bucovinei5. Ştefan Purici : Istoria Basarabiei, Bucureşti 20116. Nicolae Popovschi, Istoria Bisericii din Basarabia în veacul al XIX-lea sub ruşi, Chişinău,

2000.7. Maria Danilov : Presă și cenzură în Basarabia, Documentar secolul al XIX-lea începutul

secolului al XX-lea, Pontos,Chișinău 20128. Silvia Scutaru: aspecte privind presa Bisericească în Basarabia la sfârşitul sec.xix-începutul

sec.xx,revista Ştiinţifică a Universitățiii de Stat din Moldova, studia universitatis nr.10(30),20099. http://www.timpul.md/articol/martirii-basarabiei-destinul-crud-al-preotului-a--baltaga-

deputat-in-sfatul-tarii-22530.html?action=print10. http://www.dacoromania-alba.ro/nr43/biserica_unirea_basarabiei_romania.htm

23 http://www.timpul.md/articol/martirii-basarabiei-destinul-crud-al-preotului-a--baltaga-deputat-in-sfatul-tarii-22530.html?action=print