Mânia

Problema

Tinerii experimentează şi abordează tot timpul mânia şi sentimentele de mânie. Uneori mânia este de înţeles şi previzibilă. Alteori ea vine ca o surpriză totală, chiar pentru tânărul mânios însuşi. Este normal ca tinerii să experimenteze stări comportamentale variate şi să fie instabili din punct de vedere emoţional. Însă atunci când mânia izbucneşte în afară în agresiune şi în reacţii violente, este un semn al unui comportament nesănătos.Sunt diferite stadii ale mâniei – de la una uşoară până la una violentă. Mânia poate fi ascunsă sau exprimată în mod deschis. Mânia poate dura puţin, sau poate persista ani întregi.

Sunt trei modalităţi prin care oamenii se ocupă de obicei de mânie. Prima este represiunea. Este o formă a negării. Dacă o persoană poate să nege că e mânioasă, atunci nu simte nici o obligaţie de a se ocupa de mânie. Un adolescent va spune adeseori „eu nu sunt mânios”. Această represiune aduce un succes de termen scurt, însă pe termen lung mânia devine din ce în ce mai puternică şi mai plină de amărăciune. Al doilea mod în care oamenii se ocupă de mânie este exprimarea acesteia. Aceasta nu se realizează de fiecare dată în mod verbal. Mânia poate fi exprimată prin comportament – o privire scânteietoare, o trântire a uşii, ignorarea persoanei pe care ei sunt mânioşi, ţipătul, sau chiar o privire rece. A treia modalitate prin care oamenii se ocupă de mânie este eliberarea de ea, sau „trimiterea ei la plimbare”. Aceasta este diferită faţă de exprimarea mâniei. În a se elibera de mânie, persoana respectivă realizează faptul că e mânioasă, însă decide că mânia nu mai este necesară şi o dă la o parte.

În mod normal, tinerii învaţă să reprime sau să exprime mânia lor. Cei care au fost învăţaţi că mânia este întotdeauna ceva greşit, vor tinde să o reprime. Cei care o exprimă, o exprimă de cele mai multe ori într-un mod greşit. Foarte puţini dintre tineri, ca de altfel şi dintre adulţi, au învăţat cum să se ocupe corect de mânie. Atunci când consiliezi un tânăr care este plin de mânie, este important să descoperi care sunt cauzele mâniei lui şi să înţelegi cum îl afectează aceasta pe tânăr.

CauzeMânia este cauzată deseori de frustrare, şi frustrarea este cel mai frecvent simţită în

adolescenţă. Frustrarea apare atunci când progresul unei persoane înspre un anumit scop este blocat sau întrerupt. De exemplu, dacă scopul unui copil este acela de a petrece seara cu câţiva prieteni, şi părinţii îl opresc, cerându-i să aibă grijă de frăţiorul lui mai mic, atunci apare mânia. Intensitatea cu care adolescenţii doresc lucrurile îi face candidaţi perfecţi pentru frustrare şi în cele din urmă pentru mânie. Mânia poate, de asemenea, să fie cauzată de alienare. Faptul de a fi acceptat de către grupul lor de vârstă este un lucru extrem de important pentru tineri. Ei sunt extrem de sensibili faţă de orice indicaţie a unei respingeri sau izolări faţă de grupul lor.

1

Durerea emoţională sau teama de aceasta cauzează adeseori mânie. Mânia apare ca şi reacţie la durerea fizică sau emoţională. Când un jucător de hochei loveşte pe cineva cu crosa lui, acea persoană va răspunde foarte probabil cu mânie. Atunci când un părinte îl strigă pe copilul său cu un apelativ urât, copilul va răspunde probabil cu mânie, deşi această mânie este de obicei reprimată. Atunci când un tată nu petrece cu copilul timpul pe care a promis că îl va investi în el, copilul va experimenta durere şi mânie. Nedreptatea este o altă cauză a mâniei. Tinerii sunt foarte idealişti şi se ţin foarte puternic de un sistem de valori. Ei sunt sensibili la orice violare a codului acestuia din urmă. Ei pot deveni mânioşi dacă s-a făcut o nedreptate faţă de ei, faţă de un prieten, sau chiar faţă de un străin. Aceasta este una din cauzele valide pentru mânie. Isus a experimentat acest fel de mânie atunci când a răsturnat mesele vânzătorilor din templu. Teama este o altă cauză pentru mânie. Poate să fie vorba de teama de a nu ajunge în echipa de baschet a liceului, teama de nu rămâne repetent, teama de părerea celor din jur, sau teama de a nu fi invitat la o petrecere.În cele din urmă, mânia poate fi doar un comportament învăţat. Un tânăr poate să înveţe mânia ca şi un răspuns greşit, de la un părinte sau de la o altă persoană semnificativă pentru el. poate că au învăţat să îşi reprime mânia tot de la astfel de oameni. Televiziunea şi filmele au un efect profund şi pot să îi înveţe pe tineri să folosească violenţa atunci când sunt mânioşi.

EfecteStudiile au arătat că mânia este un factor semnificativ în formarea multor boli.

Mânia este cauza principală pentru mizerie, depresie, ineficienţă, boală, accidente şi pierderi financiare. Indiferent ce problemă are un tânăr, abordarea acesteia cu mânie este una din probleme.Efectele mâniei sunt foarte extinse – relaţii rupte, pierderi financiare şi probleme fizice. Mânia ne afectează în patru modalităţi majore.Prima este retragerea. E cel mai uşor rezultat al mâniei, însă este cel care durează cel mai puţin. Acesta include retragerea fizică din mijlocul situaţiei, aşa cum ar fi faptul de a ieşi din încăpere. Include de asemenea evitarea problemei prin afundarea în muncă, în studiu sau în orice altă activitate, cum este cititul, sau privitul la televizor. Forma extremă a retragerii este ascunderea de problemă prin consumul de alcool sau de droguri. Motivaţia unui asemenea comportament distructiv este aceea de a ne răzbuna pe persoana care ne-a mâniat. Al doilea efect al mâniei este interiorizarea. Mânia este ţinută în interior şi nu este exprimată, sau dată în afară. Rezultatul este foarte distructiv pentru persoana respectivă. Acest tip de reprimare a mâniei poate cauza simptome fizice de la dureri de cap la ulcer, la hipertensiune, până la atac de cord. Poate de asemenea să cauzeze probleme psihologice ca teama, anxietatea sau depresia. Această mânie reprimată poate să cauzeze încercări inconştiente de auto – rănire. Tânărul va deveni predispus la accidente, va face foarte multe greşeli şi va încerca chiar să se sinucidă. Tânărul va începe să se concentreze asupra unor gânduri de răzbunare. Mai mult, lucrul acesta îl va duce pe tânăr la multe lupte interioare de natură spirituală.Al treilea efect al mâniei este atacarea unui substitut. Tinerii pot să atace fără discernământ, din punct de vedere verbal sau fizic o persoană care este inocentă. Am consiliat odată un tânăr care încercase să îşi omoare pisica, iar atunci când fratele lui a

2

intervenit pentru a salva pisica, şi-a atacat fratele. El nu era supărat nici pe pisică, nici pe fratele lui, însă i-a atacat ca şi substitut. Este foarte important de reţinut faptul că persoana pe care ei o atacă nu este neapărat persoana pe care ei sunt supăraţi.

În cele din urmă, al patrulea efect al mâniei este acela de înfrunta sursa mâniei şi de a încerca să o rezolve. Acest lucru poate fi la rândul lui constructiv sau distructiv. Este distructiv atunci când este expresia agresiunii verbale sau fizice, a ridiculizării, a criticii, a refuzului de a coopera, a implicării în lucruri care ar face o persoană să îi fie ruşine de sine, cum ar fi consumarea alcoolului, sau exmatricularea din şcoală. Este constructiv atunci când tânărul admite că este mânios, încearcă să vadă care este cauza mâniei sale şi face tot ceea ce este posibil pentru a schimba situaţia, sau pentru a o vedea dintr-o cu totul altă perspectivă.

Biblia şi mâniaBiblia ne provoacă să fim înceţi la mânie (Iacov 1:18-21), să ne ocupăm de ea (Efeseni 4:25-27) şi să practicăm autocontrolul (Galateni 5:22-23). Sunt câteva adevăruri pe care le putem învăţa din aceste pasaje biblice.

1. Este posibil să fii mânios şi totuşi să nu păcătuieşti. Isus însuşi a fost mânios.2. Trebuie să învăţăm să ne ocupăm imediat de lucrurile care ne călăuzesc la mânie,

înainte ca să apună soarele.3. Nu orice mânie este lipsită de păcat.4. Mânia păcătoasă este iraţională şi fără sens, rezultând în lupte interioare.5. Autocontrolul este primul aspect care trebuie luat în considerare atunci când

încercăm să rezolvăm mânia din vieţile noastre.

Răspunsul nostruEste dificil să îi ajutăm pe tineri să se ocupe de mânie, lucrul acesta luând foarte mult timp. Iată câteva lucruri care vor trebui luate în considerare în acest proces.

1. Ascultă. Nu produce noi frustrări prin faptul că nu vei asculta. Ascultă la ceea ce spun ei despre ceea ce simt. Fii atent atât la comunicarea verbală, cât şi la cea nonverbală. Ajută-i să admită cum se simt. Ajută-i să înţeleagă că mânia creşte doar atunci când încercăm să o negăm. Dacă ei continuă să nege mânia lor, măcar fă-i să admită posibilitatea de a fi mânioşi.

2. Identifică-te. Caută în trecutul tău, pentru a vedea dacă ţi-ai reprimat şi tu mânia, sau ai exprimat-o aşa cum nu trebuia. Alte lucruri pe care le poţi face şi care includ identificarea sunt: să stai aplecat în scaun înspre cel cu care vorbeşti, să ai contact vizual, să dai din cap din când în când pentru a arăta că ai înţeles, să repeţi afirmaţiile cheie pe care le face pentru a te asigura că le-ai înţeles corect şi să ai răbdare în momentele de tăcere şi de lacrimi.

3. Afirmă. Este un lucru umilitor să admiţi că eşti mânios, să admiţi că nu te-ai ocupat aşa cum trebuie de mânie sau că ţi-ai pierdut calmul. Tinerii au nevoie de o afirmare constantă (recunoscându-le valoarea lor ca şi oameni) şi apreciere (recunoscându-le valoarea atitudinilor şi acţiunilor lor).

4. Direcţionează. Ajută-i să descopere sursa mâniei lor. Confruntă apoi durerea care cauzează mânia lor. Invită-L pe Dumnezeu acolo, în durerea lor şi cere-I să lucreze şi să îi elibereze de ea. Laudă-i pe tineri, atunci când se ocupă într-un mod corect de

3

mânie. Discută apoi cu ei despre una din modalităţile incorecte – cum este critica. Aminteşte-ţi, uneori nu este nici o cale posibilă pentru a rezolva mânia din viaţa cuiva. Sursa mâniei s-ar putea să nu mai existe. Ajută-i să înveţe să iasă din ea, să vorbească despre ea, sau să facă o altă activitate relaxantă, fără să caute să nege mânia. Ajută-i să se întrebe întotdeauna dacă mânia este cu adevărat necesară în situaţia respectivă.

5. Dezvoltă un plan. Poate că vei vrea să îi înveţi cum să se ocupe în mod corect de mânie. Un plan bun de acţiune poate fi următorul:a. Întreabă „sunt eu mânios?” Identifică orice comportament activ sau pasiv care

ar putea să indice prezenţa mâniei.b. Întreabă „pentru ce anume sunt mânios?” Evaluează cauza mâniei.c. Întreabă „o rezolv sau nu?” decide dacă trebuie ca ei să exprime mânia lor în

mod corect, şi dacă da, în ce fel.d. Păstrează o listă cu răspunsuri corecte care te-au ajutat în trecut.

6. Prezintă. Dacă problemele sunt prea mari ca să le poţi înţelege, atunci prezintă problema părinţilor, pentru a putea căuta un ajutor de specialitate.

Material tradus şi folosit cu permisiunea Reach Out Youth Solutions

4