referat.clopotel.ro

Manastiri

Bine sfatuit la vreme de rastriste de catre Daniile din Voronet, Stefan cel Mare si Sfant hotaraste, drept multumire, inaltarea unei manastiri care sa fie loc sfant de rugaciune. Constructia s-a savarsit in trei luni si trei saptamani ale anului 1488. Incat de la inceput a fost binecuvantata de calugari cu aleasa viata duhovniceasca, in vremea Sf. Cuvios Daniil Sihastru fiind o adevarata lavra a isihaismului romanesc.

Viata monahala s-a intrerupt in anul 1785 dupa anexarea Bucovinei la imperiul Habsburgic si s-a reluat la 1 aprilie 1991, de data aceasta cu obste de calugarite sub staretia Stavroforiei Irina Pantescu. Tanara obste se straduieste sa imbine armonios rugaciunea cu munca in gospodarie, in camp, in atelierul de pictura si indrumarea vizitatorilor.

Arhitectura:

Forma initiala mai poate fi vazuta in tabloul votiv: asezata pe un soclu de piatra, cu turla inaltata pe o baza patrata pentru a-i accentua zveltetea, elanul catre inaltime. Exonarthexul i-a fost adaugat in 1547 la initiativa mitropolitului Grigorie Rosca, considerat al doilea ctitor al bisericii.

Asa cum se infatiseaza astazi, Voronetul reprezinta unul dintre primele monumente moldovenesti creatoare de stil propriu, sinteza originala de elemente bizantine (plan treflat cu turla pe naos), gotice (tendinta de elansare a edificiului, arcurile frante la chenarele usilor si ferestrelor, prezenta contraforturilor) si strict autohtone (turla pe patru arcuri si baza stelata, ocnite sub cornisa, arcade oarbe la abside, friza si discuri smaltuite).

Pictura interioara:

Naosul si altarul pastreaza ansamblul iconografic din vremea lui Stefan cel Mare: bine adaptat spatiului, armonios, cu personaje impunatoare, oranduire scenica mai putin obisnuita in Moldova (Patimile lui Iisus, in naos), compozitii neintrecute prin sobrietate, vigoarea gesturilor si formelor (Intrarea in Ierusalim, Rugaciunea de pe Muntele Maslinilor, in conca), elemente ce vadesc apropierea de mediul real, patetic uman (Coborarea de pe cruce, Sfantul Teodor, tabloul votiv).

Pictura pronaosului, ulterioara, alterneaza ornamente si figuri ce vor sa faca parca legatura cu exteriorul, trecand totusi prin pridvor unde Calendarul bisericii dar mai ales Sfantul Ilie se bucura de o prospetime stangace cu o nota de umor anuntatoare cumva a icoanelor pe sticla transilvanene (sec. XVIII-XIX).

Pictura exterioara: se datoreaza aceluiasi Grigore Rosca, eruditul teolog care a urmarit personal realizarea operei calugarilor-zugravi anonimi.

Rezultatul a fost exceptional: Judecata de Apoi ocupa tot peretele de apus intr-o uriasa compozitie pe cinci registre, unica in arta orientului crestin; specialistii o considera prin amploare, stiinta efectului decorativ si stralucirea policromiei, superiora compozitiilor de la Athos si celor de la Camposato (Pisa), demna de a fi alaturata Capelei Sixtine din Roma, mozaicurilor geamiei Khrie (Istambul), imaginilor de la San Marco (Venetia), din Siena, Assisi, Orvieto. Originalitatea artistului consta in curajul sau de a introduce in scena instrumente muzicale moldovenesti (bucium, cobza), peisaj local, stergare, vesminte populare - totul pe un fond albastru ce a nascut in sintagma 'albastru de Voronet' egala verdelui Veronese si rosului Titzian.

Peretele de sud este ocupat de Arborele lui Ieseu si filozofi antici, portrete socotite capodopere. Langa intrare sunt chipurile fauritorilor istoriei manastirii: Sf. Daniil Sihastrul si mitropolitul Grigorie Rosca. Pe abside, conform regulei impamantenite, Cinul aduna zeci de figuri intr-un adevarat alai. Pe cat a mai ramas din peretele nordic nespalat de ploi, Adam ara, Eva toarce lana (Facerea lumii), in vreme ce Zapisul lui Adam si Vamile Vazduhului inseamna de fapt legende folclorice. Jilturile si o parte din strane apartin secolului al XVI-lea. Daruite de Stefan cel Mare si trase cu mestesug, doua clopotnite evoca numele marelui voievod...

Expresie artistica a dreptei noastre credinte, a rafinamentului si gustului pentru frumos ale neamului nostru, Sf. Manastire Voronet indeamna la reculegere, incanta inima si mintea privitorului ce ajunde la noi din toate colturile lumii.

Manastirea Sucevita

Manastirea este ctitorie a boierilor Movilesti. In 1584 se considera incheiate lucrarile efectuate la biserica, o data cu urcarea pe tron in 1595 a lui Ieremia Movila incepand adevarata epoca de prosperitate pentru acest lacas monahal.

Muzeul manastiresc de astazi adaposteste - printre multe obiecte de cult de mare valoare artistica - un numar de broderii foarte vechi (epitaf din sec. al XV-lea, acoperamant, datand din 1493, cele ale mormintelor lui Ieremia Movila - 1606 si Simion Movila - 1609 s.a.) sau capsula de argint (1616) in care se pastreaza o suvita din parul doamnei Elisabeta Movila taiata in momentul in care, incercand sa puna pe tronul tarii pe fiul sau Alexandru, a fost capturata de turci. Acestia au dus-o la Istambul, incluzand-o in haremul imperial. In apropierea cimitirului localitatii se afla o biserica din piatra (1772) cu turnul sau clopotnita, monument istoric, care a conservat anumite forme traditionale din arhitectura constructiilor de cult moldovenesti.

Traditia asezata pe valea raului Sucevita, intre dealuri, o biserica din lemn si o schivnie de la inceputul veacului al XVI-lea; mai apoi, pentru rascumpararea a cine stie cate pacate, o femeie ar fi dus in carul ei tras de bivoli, timp de treizeci de ani, piatra necesara actualei constructii. Documentar, manastirea este atestata la 1586 ca rezultat al initiativei mitropolitului Gheorghe Movila, monumentul fiind in realitate ctitorie comuna a familiei Movilestilor (mari boieri, carturari si chiar domnitori ai Moldovei si ai Tarii Romanesti, sec XVI-XVII).

Arhitectura:

Edificiul, de mari proportii, pastreaza planul trilombat si stilul statornicit in epoca lui Stefan cel Mare, cu pridvorul inchis. Nota aparte fac celelalte doua mici pridvoare deschise (stalpi legati prin arcuri in acolada) plasati mai tarziu pe laturile de sud si de nord; prin excelenta muntenesti, ele constitue un evident ecou al arhitecturii Tarii Romanesti. Incinta este un patrulater (100 x 104 m) de ziduri inalte (6m) si groase de (3m) prevazute cu contraforturi, metereze,drum de straja, patru turnuri de colt si unul cu paraclis peste gangul intrarii (stema Moldovei); se mai afla incaperi ale vechii case domnesti si beciuri unde ar fi fost ascunsa o fabuloasa avere (Ion Neculce).

Pictura interioara:

este repartizata pe toata suprafata disponibila conform schemelor traditionale, imbogatita insa prin subiecte mai putin obisnuite in Moldova dar familiare pentru Muntenia. Naosul cuprinde un mozaic miniatural de intamplari din viata lui Iisus, trei imagini ale Genezei unde natura, peisajul ies in prim plan (sunt tratate cu generozitate si semnificativ, zugravii plasand fara sfiala in ambianta persano-mediteraneana maci, garofite si vita de vie). Tablou votiv bogat in personaje. Unica in pictura noastra este iconografia gropnitei (Viata lui Moise), tot ambianta marina. Pridvorul intampina, ca de obicei, cu Judecata de Apoi si cu o foarte pamanteanca relatare istorica: intampinarea moastelor sfantului Ioan cel Nou la curtea lui Alexandru cel Bun.

Pictura exterioara:

Sucevita, ultima biserica din Bucovina zugravita pe fatade (1596), momentul cu cel mai mare numar de imagini religioase din tara, este un 'testament al artei vechi moldovenesti' (Paul Henry). Traditia si inovatia se impletesc original si pitoresc intr-o desfasurare multicroma dominata de verdele cu 'intensitatea smaraldului si vigoarea ierbii proaspete dupa ploaie'. Imnul acatist -la sud (arhitectura italiana); Pocrovul (rusesc); Arborele lui Ieseu (peretele de sud) Scara lui Ioan Climax (la nord); Vamile vazduhului constituie principalele lucrari iconografice ale picturii exterioare.

Muzeul manastirii: este in posesia uneia dintre cele mai bogate si pretioase colectii de arta medievala din Moldova: acoperamantele de mormant ale domnitorilor Ieremia (1606) si Simion Movila (1609), capodopere ale broderiei, totodata printre cele mai reusite portrete laice din epoca; epitaful cu 10000 de margaritare (1597), caseta de argint cu parul doamnei Elisabeta, sotia lui Ieremia Movila. Remarcabile sunt si pietrele tombale din gropnita ale celor doi Movilesti, cu unele influente muntenesti in decoratia cioplita.

MANASTIREA MOLDOVITA

Pe locul bisericii de lemn, Alexandru cel Bun ctitorea in jurul lui 1410 biserica de piatra intarita pentru observare si straja. O alunecare de teren afecteaza grav constructia la sfarsitul sec. al XV-lea, asa incat acelasi domnitor, Petru Rares, inalta manastirea pe pamant mai sigur, in valea raului Moldovita, la 1532. -Arhitectura: Biserica este a doua (dupa Humor) si ultima cu pridvor deschis; pastreaza tainita deasupra camerei mormintelor, firide de abside si ocnite sub cornisa comune monumentelor epocii lui Stefan cel Mare. Chenarele ferestrelor si usilor sunt in arc frant cu rozete in trifoi, de inraurire gotica, iar soclul din piatra cioplita creste in partea superioara intruchipand loc de odihna. Planul cladirii este trilobat; bolta pronaosului, eleganta, mai putin obisnuita, se sprijina pe arce in loc de patru. Un moment valoros este si clisiarnita construita in 1612 prin osandia episcopului Efrem de Radauti, folosita ca resedinta, scoala de copisti-miniaturisti si loc de pastrare a tezaurului manastiresc. Zidul de incinta mai are metereze deasupra drumului de straja si turnuri intarite; arcada gangului a fost impodobita cu rozete si motive florale in sec al XVII-lea, sub influenta stilului promovat de Dragomirna.

Pictura interiora: nu se abate de la traditie, insa Rastignirea (naos) e socotita cea mai valorosa realizare pe aceasta tema din bisericile Bucovinei; se fac in mod curent asemanari cu arta italiana (Coborarea de pe cruce) sau cu iconarii Navgorodului din sec. XV (Plangerea lui Iisus, peretele nord). In conca altarului, la o masa concava, Cina cea de taina il are pe Iisus in centru intr-o atitudine plina de caldura fata de apostolul Ioan. Bogatia evenimentelor figurative si decorative, stralucirea coloritului sunt impresioniste la Fecioara oranta din bolta pronaosului ca si la Maica Domnului Indrumatoare din timpanul portalului , imagine mai umanizata si mai tragica decat in orice alta iconografie.

Pictura exteriora: (1537), mai mult inca decat cea interioara prezinta evidente asemanari cu fresca de la Humor, este complexa imagistic si bogata cromatic. In pridvor, ca peste tot, Judecata de Apoi include printre eretici pe Mohamed. Fatada sudica, avantajata, a bineconservat Imnul acatist si un impresionant Asediu al Constantinopolului, poate cel mai bine zugravit; alaturi, Rugul lui Moise completeaza ilustrarea invataturii mariologice ortodoxe. Tot la sud, intr-o compozitie generoasa, Arborele lui Ieseu, se inalta strajuit de capeteniile celor 12 semintii ale lui Israel. Pe abside este si aici reprezentat Cinul, ca graitoare legatura intre Biserica triumfatoare din cer si cea luptatoare pe pamant. Remarcabila impletirea si unitatea elementelor bizantine si locale, interpretarea romaneasca a unor teme traditional bizantine.

Muzeul manastirii: pastreaza manuscrisele din sec al-XV-lea unde se fac referiri pretioase la modul de organizare a scolii manastiresti, la activitatea culturala in general; aici au fost caligrafiate, printre altele, Tetraevangheliarul (1613) si o psaltire (1614). Jiltul domnesc din vremea lui Petru Rares (sec. XVI) este cea mai valoroasa opera de acest fel din Moldova, in buna vecinatate cu broderiile daruite de voievodul Stefan cel Mare (sec. XV).