UNIVERSITATEA HYPERION

Facultatea de Stiinte Economice

SUPORT DE CURS

DISCIPLINA: MANAGEMENTUL PRODUCTIEI

Prof. Univ. Dr. Ing. ION PAUNESCU

Bucuresti 2008

1

CUVANT INAINTE

Prezentul suport de curs a fost conceput in exclusivitate pentru studentii Facultatii de Stiinte Economice din cadrul Universitatii Hyperion, (specializariile management si economia comertului, turismului si serviciilor).Continutul suportului curs, dimensionarea in timp a acestuia si a lucrarilor de seminar tine seama de portofoliul de cunostiinte necesar a fi insusit de catre studenti.

Unele subiecte au fost tratate mai dezvoltat, unele mai succint, uneori chiar numai enumerate in functie de importanta data de autor ca fiind necesara studentilor respective.Subiectele mai putin tratate se pot aprofunda prin consultarea bibliografiei.In bibliografia recomandata au fost mentionate numai lucrariile de specialitate fara a enumera si autorii trecuti in cartiile respective, autorul suportului de curs recunoscandu-i si pe acestia din urma ca sursa de documentare (pentru a nu se mari in mod necorespunzator lista bibliografica).

Pentru aprofundarea notiunilor din suportul de curs se recomanda utilizarea in mod corespunzator a orelor de seminar prin rezolvarea unor aplicatii, cu deosebire la capitolele : amplasarea utilajelor, calculul ciclului de fabricatie, imbinariile operatiilor in cadrul procesului de productie, folosirea graficului Gantt, optimizarea transportului, graficele de analiza generala detaliata etc.

Tinand seama de aceste idei de modul desfasurarii activitatilor la orele de curs si seminar, se poate aprecia ca la terminarea celor 2 semestre prevazute in planul de invatamant, studentii pot deveni bun cunoscatori ai managementului productiei,disciplina de baza in timpul scolarizarii.

Orice observatii sau sugestii primite sunt bine venite.

Autorul

2

Cap. I: INTREPRINDEREANotiuni generale

1.1 Concept – Intreprinderea este veriga de baza a economiei, in interiorul ei desfasuradu-se activitati de productie, prestatii, servicii etc. conform scopului pentru care a fost creat ( este o entitate economica si socaiala care produce bunuri si servicii destinate pietii in vederea satisfacerii nevoilor clientilor si realizarii de profit).

1.2 Principii de functionare – Acestea sunt:- principiul eficientei si rentabilitatii- principiul autonomiei functionale si financiare - principiul functionarii dupa cerintele pietii ( a

beneficiarilor)- principiul concurentei

1.3 Clasificare.Dupa profilul activitatii intreprinderiile pot fi :a) producatoare de bunuri materiale (intreprinderi

de productie) : industriale, agricole, de materiale pentru constructii etc.

b) prestatoare de servicii ( comerciale, pentru transporturi, turism, activitati bancare, etc.)

1.4 Abordare sistemica.Schema de functionare a intreprinderii este urmatoarea

Furnizor

Produse ↓↑ Mijloace financiare

Produse ↓↑ Mijloace financiare

1.5 Trasaturiile de baza ale intreprinderii sunt :a) unitate economico-productiva sau prestatoare de srvicii b) unitate organizatorico-administrativa

Intreprinderea

Client

3

c) unitate economico-sociala a) Ca unitate tehnico productive intreprinderea se caracterizeaza prin continerea in componenta a unor verigi care se pot organiza in 3 variante:

- verigi specializate tehnologic ( ex. : turnatorie, forja, prelucrari mecanice, montaj, etc.)

- verigi organizate pe produs ( ex. : produs A-bomboane, produs B-ciocolata, produs C-prajituri, etc.)

- verigi mixte ( combinare celor de mai sus) b) Privita ca unitate organizatorico-administrativa intreprinderea poate fi : de proprietate publica, proprietate private cu capital autohton, strain sau mixt, de proprietate mixta ( publica si private ), intreprindere bazata pe proprietate asociativa de tip cooperatist ( de grup ), etc.

Unitatiile economice pot fi organizate si ca regii autonome care privesc domeniile strategice ( energetice, de armament, exploatari miniere, gaze naturale, etc. ).

In functie de raspunderea asociatiilor intreprinderiile pot fi : - societati in nume colectiv- societati in comandita simpla- societati in comandita pe actiuni- societati pe actiuni ( S.A. )- societati cu raspundere limitata ( S.R.L. )

c) Drept unitate economico-sociala intreprinderea poate fi caracterizata ca fiind :

- organizatie economica - organizatie cu finalitate economica

- organizatie cu autonomie de decizieGupul de intreprinderi este o structura superioara organizata si

autonoma ce uneste capitalul mai multor intreprinderi controlate strategic de societatea numita mama. Dupa modul in care sunt controlate capitalurile unitatilor componente de catre societatea mama se cunosc :

- grupe primare ( industriale, comerciale, bancare )- grupuri complexe ( grupuri financiare si federatii

de grupuri financiare )- holdinguri ( in cadrul acestora societatea mama

detine gestiune titlurilor intreprinderilor componente – le controleaza fara a executa activitati ). Dupa finalitatea urmarita pot fi

4

holdinguri de participatie,holdinguri de animatie si holdinguri de mobilizare a capitalurilor.

1.6 Intreprinderiile mici si mijloci. Acestea de regula reprezinta un capitol special in activitatea economica a unui stat ( de regula cele care au pana la 9 salariati se numesc microintreprinderi, intre 10-49 salariati intreprinderi mici, inre 50-249 intreprinderi mijlocii )

Aceste unitati sunt caracterizate prin :- grad mare de flexibilitate- mare capacitate de inovare- creatoare rapide de locuri de munca noi- structura organizatorice simple- o buna gestiune a resurselor umane- control efficient- informare rapida- buna valorificare a resurselor locale, fapt ce duce

la echilibrarea zonelor geografice ale tarii1.7 Privita din punct de vedere sistemic intreprinderea poate fi

considerata ca avand 3 subsisteme :- subsistemul fizic ( procese de aprovizionare,

productie, prestari servicii si procese comercializare)

- subsistemul financiar ( fluxuri financiare ) : incasari, plati, buget, etc.

- subsistemul de gestiune ( informare si decizie ) Functiunile intreprinderii sunt :

- functiunea cercetare-dezvoltare- functiunea de productie- functiunea comerciala- functiunea financiar-contabila- functiunea de personal

Cap. II : PROIECTAREA INTREPRINDERII

Pentru proiectarea unei intreprinderi in primul rand se va tine seama de specificul acesteia, daca este de productie sau de prestari servicii.La intreprinderiile de productie si chiar la unele de prestari servicii ( reparatii utilaje de ex. ) se va tine seama de organizarea procesului de productie ( pe principii tehnologice, pe produs sau dupa fluxul de materiale ).

5

2.1 Cerintele de baza ale planului general proiectat pentru intreprindere sunt :

- organizarea optima a procesului tehnologic- rationalizarea circulatiei materialelor si

personalului operativ- alimentarea cu energie electrica, termica, etc.- conditiile naturale existente si viitoare- cerintele de ordin arhitehtonic-urbanistica- cerintele tehnico-sanitare si de protectie contra

incendiilor2.2 Etapele proiectarii si infintarii intreprinderii :

- studierea amplasamentului - executia proiectului de ansamblu- elaborarea proiectului de executie- construirea propriu-zisa

2.3 Principalele zone de care se tine seama la proiectarea unei intreprinderi de productie sau servicii sunt :

- zona productiva sau de servicii- zone de intretinere ( reparatii utilaje, scularie, etc. )- zona energetica- zona depozitelor ( de materii prime, materiale,

produse finite, etc. ) de regula amplasata langa linile de transport ( cale ferata, auto, navala, etc. )

- zona social-administrativa ( birouri, cantine, unitati sanitare, cluburi, protectie sociala, etc. )

- zona rezervata extinderilor ulterioare ( daca este cazu )

2.4 Legaturile intreprinderii proiectate cu mediul inconjurator ( de regula ) sunt urmatoarele : -incadrarea in zona ( structura acesteia ) -existenta liniilor de cale ferata, auto si pietonale -existenta altor relatii de transport -existenta unor terenuri terasate -reteaua de apa-canal -reteaua electrica de inalta, medie sau joasa tensiune -existenta instalatiilor speciale ( aer comprimat, acetilena, oxigen, etc. ) in zona urmarita pentru proiectare

-existenta spatiilor verzi, de protectie, odihna- posibilitatile reale de executie in localitatea aleasa- posibilitati de protectie contra incendiilor

6

2.5 Fluxul tehnlologic urmarit la proiectarea generala poate avea urmatoarele configuratii : vertical, orizontal, mixt.

Cap. III : TIPURI DE PRODUCTIE

3.1 Tipul de productie este determinat de totalitatea factorilor tehnici si organizatorici care definesc starea functionala a intreprinderii:

-numenclatura produselor executate sau serviciilor prestate-volumul productiei -gradul de specializare al verigilor componente-modul de transport intern al obiectelor si semifabricatelor

Se cunosc urmatoarele tipuri de productie:-productia de masa-productia de serie(mare,mijlocie si mica)-productia individuala

3.2 Productia de masa se caracterizeaza prin: -nomenglatura foarte redusa a produselor(uneori unicate)-volumul foarte mare al productiei

7

-specializarea executantului(pe locul de munca) numai pentru o singura operatie tehnologica, pe o perioada indelungata-stabilitate in timp a volumului,nomeclaturii si structurii productiei-circulatia obiectelor intre locurile de munca in mod individual(bucata cu bucata)-folosirea de procese care combina elemente standardizate-sistem de organizare a productiei foarte rigid

Unii autori folosesc si notiunea de productie de process – care nu admite nici un fel de flexibilitate – dar aceasta se include in mod normal in productia de masa. In tipul de productie de masa intra:

- productia automatizata in flux(reperele se executa cu ajutorul mecanismelor,muncitorii avand numai rolul pornirii, supravegherii si opririi utilajelor)

- productia in flux neautomatizata(piesa se transfera intre locurile de munca de catre muncitori)

-productia in flux intermitent(operatiile au durate inegale pe fiecare loc de munca) Relatia ce caracterizeaza productia de masa este: Q.t > Td unde:

- Q = cantitatea de productie pentru un sortiment- t = timpul necesar executarii unui singur produs la un loc

de munca- Td = fondul total de timp disponibil al unui loc de munca,

intr-o perioada data. 3.3 Productia de serie – are urmatoarele caracteristici :

-nomenclatura produselor mai mare(dupa unele tratate nomenclatura la serie mare este de 2-6 produse, la serie mijlocie de 6-10 si la serie mica de 10-20 de produse; la productia de masa nomenclatura este de un produs iar la productia individuala peste 20 de produse)

- volumul de productie mai mic fata de productia de masa- gradul de stabilitate in timp a nomenclaturii si volumului

productiei este relative redus- lipsa unei specializari depline a locurilor de munca- circulatia produselor intre locurile de munca se face pe

loturi

8

- sistemul de fabricatie este mai flexibil decat la productia de masa Relatia ce determina productia de serie este:

Npo > Nlm unde :

-Npo = numarul de produse – operatii - Nlm = numarul locurilor de munca amplasate in veriga respectiva 3.4 Productia individuala se caracterizeaza prin : - nomenclatura foarte mare a produselor - volumul productiei pe fiecare pozitie excesiv de redus - gradul de stabilitate in timp a productiei foarte redus(system flexibil) - calificarea muncitorilor si tipul locurilor de munca universale - circulatia produselor intre locurile de munca se face pe loturi mici - gradul de organizare a productiei este stabilit pentru o perioada limitata Organizarea productiei individuale in majoritatea cazurilor se poate face prin utilizarea metodelor matematice ale drumului critic. Relatiile matematice ce caracterizeaza productia individuala sunt : Q.t < Td si Npo > Nlm ( specificatia indicilor este data mai sus) 3.5 Principiile organizarii productiei sunt : - principiul proportionalitatii intre verigile componente ale unitatii - principiul ritmicitatii(executarea aceleiasi cantitate de produse sau servicii intr-o perioada data) - principiul paralelismului(executarea produselor pe fronturi de lucruri multiple) - principiul liniei drepte(alegerea celui mai scurt drum de parcurs al semifabricatelor in timpul procesului de productie) - principiul continuitatii(desfasurarea procesului de productie fara intrerupere)

3.6 Trasaturile tipurilor de productie sunt prezentate in tabelul de mai jos:

9

Caracteristica Masa Serie Individual

- volumul produselor

- foarte mare - mare - mic

- nomenclatorul de produse

- foarte mic - restrans - mare

- repetabilitatea productiei

- continua - regulata - neregulata

- utilaje folosite - specializate - combinate - universale

- amplasare utilaje - flux - celule - grupe omogene

- ritmicitate - foarte precisa

- uneori - nedeterminata

- durata ciclului de productie

- foarte mica - mica - mare

- incarcarea locurilor de munca

0,85 - 1 0,04 – 0,08 0,09

- dispozitive - speciale - modulare - universale

- pregatirea fabricatiei

- plan operatii

- fisa tehnologica

- sumara

- scule - speciale - speciale - universale

10

3.7 Cunoasterea tipului de productie este importanta deoarece el conditioneaza caracterul si amploarea pregatirii tehnice,nivelul de specializare,formele si metodele de organizare si conducere operativa. Incadrarea unui proces de productie intr-un anumit tip se face utilizand si factori calitativi : stabilitatea fabricatiei, omogenitatea productiei, complexitatea construciva si tehnologica a produselor, nivelul inzestrarii tehnice, etc.

Cap. IV : PROCESUL DE PRODUCTIE

4.1 Procesul de productie este totalitatea actiunilor constiente (ale persoanelor) efectuate in vederea obtinerii de produse solicitate de beneficiari.In cadrul procesului de productie se indeplineste functiunea de productie a intreprinderii. 4.2 Clasificari : - in functie de natural or procesele de productie pot fii: a) procese de fabricatie a bunurilor materiale b) procese de executare de lucrari(montaj,reparatii,etc.) c) procese de prestari sevicii - in functie de implicarea omului in desfasurarea proceselor de productie acestea pot fii: a) procese de munca(omul intervine in desfasurarea lui) b) procese naturale(chimice,cu alti factori naturali etc. fara interventia omului in desfasurarea lui)

11

4.3 Alte clasificări ale proceselor de producţieÎn literatura de specialitate se întâlnesc specificate – de exemplu –

următoarele tipuri de procese de producţie:- pe bază de proiect (ex. în construcţii civile);- pe bază de comandă (în cazul unor utilaje speciale sau în

producţia artizanală);- pe loturi (pentru componente ale autovehiculelor, pentru

obiecte electrocasnice sau producţia de îmbrăcăminte);- pe linii de montaj (de ex. pentru motoare);- pe linii de fabricaţie (piese din industria orizontală – organe

de maşini – sau pregătirea mâncărurilor într-un restaurant);

- procese continue (metalurgie, industria chimică, a hârtiei);- producţia hibridă (procese industriale şi procese naturale,

ca de ex. fabricarea berii).Producţia se mai poate clasifica după următoarele criterii:

- economic – producţia manufacturieră şi de servicii- grad de specializare – producţia artizanală şi industrială- caracterul producţiei – continuă sau discretă- strategia utilizată – producţia pe comenzi sau pe stocuri- stadii necesare – fabricaţie şi montaj.

Proces de productie

Procese de baza

Procese de organizare a

calitatii productiei

Procese auxiliare (reparatii

utilaje, exec. SDV, energie)

Procese de service

(transport, depozite,

retele energ.)

Procese de inovare :

atel. Proiectare - laboratoare

Procese anexe (valorificare materii recuperabile)

Pregatire DefinisareMontajOperatii

tehnologice

12

Pentru a individualiza elementele distincte ale proceselor de producţie apare ca necesară analizarea unor aspecte principale precum evoluţia caracteristicilor produselor fabricate, a proceselor utilizate, a materialelor, a informaţiilor, a manoperei, a organizării acestor procese.

a) Evoluţia produsului:- Descreşte numărul de modele- Volumul de producţie creşte- Descreşte personalizarea produsului, crescând concomitent gradul de standardizare- Introducerea produselor noi devine mai puţin frecventă şi mult mai scumpă- Competitivitatea se bazează, în principal, pe preţ- Aspectele cantitative sunt importante mai ales la producţia pe loturi sau flux intermitent, iar la fluxul continuu diferenţele calitative devin mai puţin semnificative.

b) Evoluţia proceselor:- Procesul productiv devine mai rigid- Fazele procesului sunt corelate mai bine- Sunt utilizate echipamente specializate- Creşte volumul de producţie- Cresc dimensiunile şi complexitatea construcţiilor- Utilajele sunt utilizate mai intens- Amplasarea utilajelor se face in linii mai lungi şi articulate- Ritmul de producţie este determinat de la proiectare- Capacitatea de producţie este cuantificabilă în unităţi fizice- Creşterea capacităţii se realizează, în principal, prin salturi mari- Locurile înguste apar mai putin frecvent- Ajustările parţiale devin mai frecvente în timp ce schimbările radicale sunt mai scumpe

c) Evoluţia materialelor- Gradul de integrare verticală se măreşte- Se utilizează materie primă similară pentru produse diverse

13

- Creşte siguranţa la cantitatea ce trebuie fabricată- Creşte necesarul de materii prime şi regularitatea livrării- Valabilitatea contractelor este mai mare- Creşte puterea contractuală asupra distribuitorilor- Se reduc stocurile de produse semifabricate- Se măresc cantităţile de produse finite care se vând prin canale controlate direct

d) Evoluţia informaţiilor- La primele procese nu este o procedură organizată pentru un sistem informaţional- Apar previziuni de vânzare pe termen lung- Se intensifică integrarea în sistemul informaţional şi cel de producţie- Programarea operativă apelează la tehnici moderne- Se gestionează un volum mare de produse finite- Fluxul informaţional este unidirecţional şi, de regulă, descendent (top-down)- Controlul calităţii utilizează standarde formalizate- Nivelul stocurilor este gestionat urmărind creşterea ciclică a comenzii- Procesul se adaptează încet la oscilaţiile comenzii

e) Evoluţia managementului Activităţile de conducere devin mai importante Creşte importanţa managerilor de înalt nivel Secţiile sunt considerate mai mult centre de cost

decât centre de profit Managerii se interesează mai mult de activităţi

strategice decât de cele operative Ponderea managerilor în cadrul forţei de muncă creşte progresiv,

ca de exemplu, arătată în tabelul de mai jos:Proces Ponderea managerilor

Artizanal 0,1Pe loturi 0,06

În flux întrerupt 0,07În linie 0,11Hibrid 0,12

14

Continuu 0,15

4.4 Organizarea şi analiza procesului de producţie – constă în întocmirea următoarelor:

- graficul general al desfăşurării procesului de producţie- graficul detaliat- graficul de circulaţie

Pentru elaborarea acestor grafice se folosesc următoarele simboluri:- - reprezintă operaţia tehnologică- - operaţie de control- - operaţie de transport intern- D - operaţie de aşteptare (imobilizarea temporară a pieselor în timpul procesului de producţie)- - operaţie de depozitare

Se prezintă mai jos câte un exemplu din fiecare tip de grafic:

15

Graficul general pentru un produs complex Graficul de circulaţie

Denumirea Produsului: ……………………. U/M = buc.Secţia: ………………………………………………………

Nr. crt.

Operaţii (desfăşurarea

procesului)

Cantitate (buc)

Timp (minute) Distanţa (m)

Indicativul operaţiilor

Unitar Total D1 Transport din

depozit100 1 100 20

2 Debitare 100 2 200 -

3 Aşteptare 100 0,5 50

4 Transport la maşina urm.

100 1 100 10

5 Vopsire 100 5 500 -

Etc.

76

31

2

Ieşire

Intrare

D

45

8

9

Clădire

10

16

Reper 1 Reper 2 Montaj

1

2

3

4

5

6

7

8

9

10

11

Graficul de analiză detaliată a desfăşurării procesului de producţie (ex)

Cap. V: ORGANIZAREA STRUCTURALĂ ŞI PROCESUALĂ A PRODUCŢIEI ÎNTREPRINDERII

5.1 Structura organizatorică a unei întreprinderi are 2 componente:a. Structura de management (departamentele şi compartimentele

funcţionale)b. Structura de producţie (structura de desfăşurare efectivă a

procesului de producţieCursul de management al producţiei se ocupă, în principal, de

structura arătată la punctul b.Structura de producţie cuprinde ansamblul de verigi structurale

(utilaje, locuri de muncă, secţii, ateliere etc şi legăturile dintre acestea).Veriga este unitatea de producţie ce execută semifabricate sau

operaţiuni parţiale care intră în componenţa produsului finit (loc de muncă, atelier, secţie, uzină etc).

Verigile de bază pot fi organizate pe principiul:a. tehnologic – care presupune specializarea secţiilor şi atelierelor

pe fluxuri tehnologiceb. pe obiect – specializarea secţiilor pe grupe de produse

omogene, repere, subansamble etcc. mixt – combinarea celor două sisteme de mai sus.

Structura de producţie a întreprinderii respectă configuraţia structurii procesului de producţie prezentat în capitolul anterior şi conţine: verigi de bază, verigi de asigurare a calităţii, verigi auxiliare, verigi de service, verigi de inovare şi verigi anexe.

Mai jos sunt prezentate două exemple ale componenţei structurii unei întreprinderi:

a. de tip tehnologic (întreprindere mecanică): secţia de turnătorie -> strungărie -> strungărie fină -> găurire -> eboşare -> … -> asamblare.

b. de tip pe obiect (o întreprindere de confecţii textile) poate avea ca verigi de bază: secţia de cămăşi bărbăteşti; secţia de taioare; secţia de rochii damă; secţia de costume bărbăteşti; secţia de paltoane etc.

5.2. Organizarea producţiei în flux5.2.1 Liniile de producţie în flux se pot clasifica astfel:a. după gradul de mecanizare sau automatizare:

- linii de producţie în flux cu preponderenţă muncă manuală

17

- linii de producţie în flux semi-mecanizată- linii de producţie în flux cu producţie mecanizată- linii de producţie automatizate

b. după gradul de continuitate:- linii de producţie în flux continuu- linii de producţie în flux intermitent

c. după modul de amplasare a utilajelor:- flux monolinear

- flux tehnologic convergent (pentru procese sintetice)

- flux tehnologic divergent (pentru procese analitice)

- flux tehnologic convergent-divergent

La liniile de producţie în flux continuu transportul semifabricatelor între locurile de muncă se face în mod continuu după un tact stabilit, fiecare operaţie având timpul de execuţie un multiplu al tactului. Prin tact se înţelege intervalul de timp la care linia de fabricaţie livrează un singur produs.

La cea de a doua categorie (flux intermitent) nu există o sincronizare a executării în timp a operaţiilor tehnologice (nu există un tact bine stabilit).

1 2 3 4

1 2 3 4

5 6 7 8

9 10 11 12

13 14

materiale

materiale

produse

3 4 5 6

71 2

11

materiale

8 9 10

12 13 14

produse

produse

1 2

3 4

5 6

7 8

materiale

materiale

9 10

11 12

13 14

produse

produse

18

materiale produse

materiale

produse

materiale produse

5.2.2 Schema formelor organizatorice ale producţiei în flux (după cursul ASE Bucureşti) este următoarea:

5.2.3 Principalele elemente ale unei linii de producţie în flux, ce folosesc la proiectarea acesteia, sunt:

a. tactul (intervalul de timp în care iese un reper de pe linia de flux)T=(Td*60)/Pp

unde: T=tactul exprimat în min/buc; Td=fondul de timp disponibil al liniei exprimat în ore;Pp=producţia prevăzută a se realiza în perioada respectivă

exprimată în unităţi naturale.b. ritmul de lucru al liniei (mărime inversă tactului)

R=1/Tc. numărul total de locuri de muncă

Nlm=Dt/Tunde: Dt=suma duratelor operaţilor necesare a se efectua pentru obţinerea unui produs finit.

d. numărul de muncitori care lucrează pe linia de flux (se calculează conform procesului tehnologic)

e. lungimea liniei de producţie în fluxL=d*Nlm

unde:

19

d=distanţa dintre două locuri de muncăNlm=numărul de locuri de muncă

f. viteza de deplasare a mijlocului de transport internV=d/T (cu specificaţile de mai sus).

5.2.4 Echilibrarea linilor de flux se poate face după:a. un model matematicb. după modele euristice, ca de exemplu cel formulat de M.D.

Kilbrigde şi L. Wester (modelul se va studia la seminar).5.3 În organizarea procesuală a producţiei, în ultimul timp, au fost

proiectate sisteme de automatizare (simple sau complexe), cum sunt: conducerea centralizată a proceselor tehnologice, conducerea automată cu calculator, maşini-unelte cu comandă numerică, folosirea microprocesoarelor, a roboţilor şi inteligenţei artificiale.

5.4 Automatizarea producţieiOrganizarea fabricaţiei impune căutarea de la început a mijloacelor

care pot automatiza producţia. Se poate automatiza o operaţie, o celulă de fabricaţie, o linie de fabricaţie, un atelier sau chiar întreaga întreprindere. Efectul automatizării se regăseşte în micşorarea ciclului de fabricaţie, în creşterea productivităţii muncii şi, mai ales, în creşterea calităţii produselor.

5.5 Gradul de automatizare se măsoară prin procentul de operaţii automatizate, iar durata ciclului în ore/produs. Se constată că, iniţial automatizarea influenţează durata ciclului, dar apoi, peste un anumit prag, influenţa se micşorează. S-a constatat că o automatizare prea mare micşorează eforturile făcute pentru căutarea noului.

O primă soluţie găsită pentru automatizare a fost robotizarea producţiei.

Un studiu efectuat pe plan internaţional arată următoarele motive care conduc la introducerea roboţilor:

- creşterea productivităţii – 25%- îmbunătăţirea calităţii – 15%- operaţii nocive pentru om – 25%- lipsa forţei de muncă – 10%- flexibilitatea fabricaţiei – 10%- îmbunătăţirea controlului – 10%Aceste noi sisteme tehnice modifică elementele fundamentale ale

producţiei, inclusiv organizarea şi conducerea acesteia. Robotul este un sistem complex ce poate rezolva probleme dificile fără

schimbări în structura sa. Este alcătuit dintr-un bloc de recepţie ce preia informaţii din mediu, un bloc de execuţie, care are mijloace

20

pentru manipulare şi deplasare şi un bloc de conducere prin care operatorul comunică cu el.

În timp, au existat mai multe generaţii de roboţi:- zero – executau secvenţe fixe de mişcări;- prima – aveau reglaje prin senzori mecanici sau optici (puteau

memora mişcările efectuate de un operator)- a doua – prezentau coordonate de tip “ochi – mână” (recunoşteau

formele, aveau vedere artificială)- a treia – folosesc inteligenţa artificială ce le permite să se adapteze la

diferite situaţii.În producţie se folosesc următoarele tipuri de roboţi:a. de prelucrare

- sudare – traiectoriile urmate de electrod sunt înregistrate punct cu punct

- vopsire – traiectoria(programul) de vopsire este întragistrată pe casete

- turnătorie – se execută extragerea pieselor turnate sub presiune, precum şi aşezarea pieselor în presa de debavurare şi tăierea reţelelor de turnare. Aceşti roboţi se mai folosesc la îndepărtarea zgurei, agitarea topiturii, luarea probelor, montarea miezurilor, asamblarea cutiilor de miez

b. de asamblare – primii roboţi strângeau elementele de asamblare la un loc, iar apoi se foloseau pentru asamblarea simplă. Trecerea la asamblări complicate s-a putut face în urma analizei mai profunde a mişcărilor.

Studiul montajului motoarelor (la firma Westinghouse) a dus la descoperirea a 8 diferenţe majore în metodele de asamblare, ceea ce a condus la proiectarea unui centru de asamblare. Este mai eficientă proiectarea produsului pentru a folosi un centru de asamblare existent decât de a proiecta un robot separat pentru fiecare tip de asamblare. Utilizarea operatorului uman alături de robot duce – de regulă – la cele mai bune rezultate.

Sunt unele deosebiri între roboţii de montaj şi cei de prelucrare în privinţa posibilităţilor de lucru conform figurilor de mai jos, unde p reprezintă roboţii de prelucrare, iar m roboţii de montaj.

21

O condiţie a folosirii roboţilor este fiabiliatatea lor, ei trebuie să funcţioneze între două defectări peste 400 ore. Un robot se amortizează în aproximativ 3 ani.

Roboţii utilizaţi în sistemele flexibile de fabricaţie (FMS) pot fi grupaţi după funcţiile dezvoltate în mai multe categorii conform tabelului:

Tipologii FuncţiiDeplasare

piese uşoareDeplasare piese grele

Mişcare scule

Măsurare Asamblare Debavurare

Antropomorfi x x x XCartezieni x x x xMăsurare xTransport x x

p

pm

m

p

mmkg

p

m

Greutatea piesei Precizia de poziţionare

100 ore

Număr de reglări

m

22

timp

Număr piese manipulate

Ultima soluţie găsită pentru automatizare este crearea fabricii automate. Cu câtva timp în urmă se vorbea de fabrica fără oameni, în care omul nu trebuia să intervină pentru că sistemul era în stare să gestioneze totul. În prezent, s-a constatat că acesta era doar un vis, iar despre roboţii care fac totul singuri nu se mai vorbeşte. În paralel, a fost conturat conceptul de automatizare a atelierului. Se pare că viitorul oferă o automatizare diversă de cea preconizată anterior, mai difuză, orientată spre factorul uman, spre interacţiunea om-maşină. Aceste lucruri rezultă din dezvoltările sistemelor informatice, „prietenoase”, informatica tradiţională nemaifiind suficientă. Esenţa fabricii automate (FA) constă în integrarea diverselor domenii funcţionale (proiectare, gestiune, producţie) şi a diverselor tehnologii (mecanică, electronică, informatică). Integrarea este un proces care cere inteligenţă. Automatizarea se obţine prin echipamente precum FMS (Flexible Manufacturing System) şi roboţi AA (Automatic Assembly), dar şi prin sisteme CAD/CAM componente ale CIM (Producţie cu Calculator Integrat). Se pot identifica cinci nivele care reprezintă piramida CIM:

Un efect principal al automatizării este, printre altele, reducerea timpului de apariţie a produselor noi.

DSS

CAD/CAM

FMS

Roboţi şi mapiluare CN

Senzori

Conducere Strategică

Conducere Ateliere

Conducere Zonală

Conducere Procese

23

Conducere Operaţii

Cap. VI : ORGANIZAREA IN SPATIU A PRODUCTIEI ( AMPLASAREA VERIGILOR DE PRODUCTIE IN CADRUL

INTREPRINDERII ).

6.1 Scopurile amplasarii rationale a locurilor de munca sunt in principal urmatoarele :

- reducerea numarului de muncitori angrenati in transportul intern

- micsorarea cheltuielilor pentru transportul intern- reducerea ciclului de productie- cresterea vitezei de rotatie a mijloacelor circulante- cresterea productivitatii muncii- marirea gradului de utilizare a suprafetelor productive- creearea unor conditii de munca corespunzatoare- eliminarea incrucisarilor si a intoarecerilor

semifabricatelor in timpul procesului de productie- asigurarea normelor de protectie a muncii, etc.

6.2 Metode de amplasarea a locurilor de muncaSe cunosc in principal urmatoarele metode :

a) metoda verigilorb) metoda gamelor fictivec) metoda simularilord) metoda de grupare a locurilor de munca

- metoda Cameron (gruparea locurilor de munca intre care exista relatii tehnologice)

- metoda taxonomiei (gruparea locurilor de munca in functie de tehnologia folosita)

e) metoda machetelor bidimensionale si tridimensionale f) diagrama cu fire (stabilita prin ace amplasate pe schita

cladirii legate intre ele prin fire colorate divers care indica circulatia produselor si semifabricatelor)

6.3 Se prezinta in continuare principalele 2 metode folosite in amplasarea locurilor de munca

6.3.1 Metoda verigilorVeriga este un cumplu de 2 masini care se succed in procesul

tehnologic, un termen folosit in cadrul metodei este „legatura”.Legatura reprezinta deplasarea unei piese intr-o veriga.

24

Pentru rezolvarea problemei amplasarii trebuie cunoscute date despre : - reper (procesul tehnologic, numarul de bucati, gabaritul, modul de transport).

- utilaje (tipul, numarul din fiecare tip)- configuratia spatiului in care se face amplasarea

Etapele necesare pentru stabilirea variantei optime de amplasare sunt : 1. evidentierea verigilor la fiecare proces tehnologic

2. centralizarea datelor referitoare la verigi intr-o matrice cu urmatoarea configuratie :

MU1 MU2 MU3MU3MU2MU1

Dupa cum se observa se scrie pe orizontala multimea masinilor

unelte, iar pe verticala aceeasi multime, dar in ordine inversa. Acest tablou are o dubla intrare. Un patrat reprezinta o veriga posibila. Fiecare legatura efectiva in veriga respectiva se insemneaza cu o linie sau un punct.

3. numarul de relatii ale fiecarui post se inscrie in patratul comun coloanei si liniei postului respectiv, deasupra liniei V/L se indica numarul de verigi, iar dedesubt numarul de legaturi.

Numarul de verigi V se stabileste adunand patratele ocupate pe orizontala si verticala. Numarul de legaturi L se stabileste adunanad numarul de puncte din patratele ocupate.

4. ordonarea utilajelor se realizeaza dupa numarul de verigi. Daca mai multe utilaje au acelasi numar de verigi, ordonarea se face dupa numarul de legaturi. In caz de egalitate se calculeaza intensitatea transportului lunar. Numarul de containare transportate este egal cu numarul de piese fabricate impartit la numarul de piese ce intra intr-un containar. In caz de egalitate si a numarului de transporturi se pot gasi si alte criterii de clasificare.

5. amplasarea utilajelor se face in ordinea stabilita intr-o retea triunghiulara conform schitei de mai jos :

25

Latura unui triunghi din retea se numeste modul. Se amplaseaza primul utilaj intr-un mod oarecare in cadrul retelei si pe urma celelalte utilaje, astfel incat fiecare veriga sa fie la ujn modul. Se fac mai multe incercari pana se ajunge la cea mai buna amplasare.

6. pentru fiecare reper se prezinta schema legaturilor dintre posturiile de lucru.

7. se transpune varianta optima intr-un model fizic la scara, cu ajutorul machetelor. Pentru desenul de amplasare se tine seama de suprafata fiecarui post dar si de configuratia suprafetei reale disponibile. In acest fel se poate calcula suprafata verigii de fabricatie. 6.3.2 Metoda gamelor fictive. Gama fictiva reprezinta un proces tehnologic fictiv din care eliminand unele operatii de obtin procesele tehnologice reale pentru mai multe tipuri de repere.

Etapele necesare pentru aplicarea metodei sunt :1. intocmirea gamei fictive – pentru aceasta se

porneste de la procesul tehnologic care cuprinde cele mai multe operatii si printre ele se pun si operatiile care se intalnesc la celelalte piese.

2. centralizarea operatilor din procesul tehnologic fictiv se face in functie de frecventa cu care ele apar pe diferite pozitii. Se construieste un tabel in care pe orizontala se scriu operatiile din procesul tehnologic fictiv, iar pe verticala numarul de operatii din procesul real cel mai lung.

3. stabilirea pozitiei probabile a operatiei se face pentru operatiile care apar la o singura pozitie care este si pozitia probabila. Pentru operatiile care apar la mai multe pozitii, pozitia probabila este aceea unde se constata frecventa cea mai mare. Se sublinieaza pozitia probabila.

26

4. se stabileste succesiunea locurilor de munca, operatiile se reordoneaza astfel incat sa apara o scara descrescatoare continua.

5. in functie de aceasta ordonare a operatilor se reprezinta circuitele pieselor si se reordoneaza operatiile, incat aceste circuite sa nu prezinte intoarceri.

se stabilesc nivelele de amplasarea a utilajelor astfel incat sa existe o circulatie continua a pieselor intre nivele.

6.4 Calculul suprafetei de productie pentru un utilaj se face dupa formula :

St = Ss + Sg + Se

In care: St = suprafata totala necesara amplasarii unui utilaj Ss = suprafata statica ( suprafata ocupata efectiv de utilaj ce se calculeaza dupa dimensiuniile fizice ale acestuia )

Sg = suprafata de gravitatie ( reprezinta suprafata necesara pentru servirea de catre muncitor a locului de munca, incluzand si suprafete necesare pentru depozitarea materialelor )

Se = suprafata de evolutie ( reprezinta suprafata ce trebuie asigurata la locurile de munca pentru deplasarea personalului si pentru transporturi )

Suprafata halei se determina pe baza calculului de mai sus la care se adauga alte suprafete necesare desfasurarii in bune conditii a procesului de productie ).

Cap. VII : ORGANIZAREA IN TIMP A PROCESULUI DE PRODUCTIE ( CICLUL DE PRODUCTIE )

7.1 Notiuni :- ciclul de productie al unui reper sau produs reprezinta

succesiunea stadilor in care se afla materiile prime si semifabricatele din momentul intrarii in fabricatie pana la obtinerea produsului finit sau al reperului respectiv.

- durata ciclului de productie reprezinta intervalul de timp necesar executarii unui produs sau a unui lot de produse din momentul lansarii in fabricatie pana la momentul obtinerii produsului finit.

27

7.2 Structura duratei ciclului de productie se prezinta ca in figura alaturata:

Se exemplifica mai jos durata unui ciclu de productie pentru un produs complex :

Durata ciclului de productie – D cp

Durata perioadei de lucru –D pl

Durata perioadei de intreruperi de normate

–D in

Durata ciclului operativ– D co

Durata proceselor naturale – D pn

Durata operatiilor de control – D oc

Durata activitatilor de trasnport intern – D ti

Durata ciclului tehnologic –D ct

Durat lucraiilor de pregatire-incheiere –

D pi

Durata intreruperiilor normate

interoperatiilor –D io

Durata intreruperilor de asteptare –D ia

Durata intreruperilor de completare –D ic

Durata intreruperilor datorita lotului – D il

Durata intreruperilor normate intre

schimburi – D is

Durata intreruperilor pentru zile

nelucratoare –D zn

Durata intreruperolor schimburilor

nelucratoare –D sn

28

7.4 Legi, principii si reguli specifice organizarii procesului de productie

7.4.1 LegiLegiile productiei exprima legaturile esentiale, cauzale, relativ

stabile si repetabile ale procesului de productie.Acestea sunt : A. Legea organizarii . Aceasta lege implica in principal ca

planul principal al intreprinderii sa fie elaborat pe baza unui proces tehnologic de ansamblul care sa asigure succesiunea optima al stagiilor tehnologice si inlantuirea proceselor tehnologice componente. Lucrul acesta se v-a reflecta asupra sistemului logistic, parcului de utilaje si tactului fabricatiei.

B. Legea concordantei . Intre tipul de fabricatie si formele de organizare ale productiei, presupune ca fiecarui tip predominant de productie ( individual , serie ,masa) sa ii corespunda forme si metode specifice de organizare si programare a fabricatiei ( organizarea succesiva, paralela si mixta ). La intreprinderiile care au o nomenclatura larga si variata de produse, fabricate in cantitati mici sau unicate, se foloseste organizarea succesiva care permite o incarcare completa a utilajului si folosirea rationala a fortei de munca. La intreprinderiile specializate care fabrica o nomenclatura redusa de produse in serii mari sau masa se foloseste organizarea paralela daca durata operatiilor prezinta o proportionalitate sau organizarea mixta cand este imposibila sincronizarea in timp a executarii operatiilor. Organizarea mixta se mai foloseste si la intreprinderiile cu o nomenclatura redusa de produse, fabricate in serii mijlocii.La organizarea succesiva deplasarea pieselor de la o operatie la alta se face cu intreg lotul, la organizarea paralela deplasarea pieselor intre operatii este individuala iar la organizarea mixta deplasarea se face prin lotul de transport.

C. Legea continuitatii proceselor de productie in timp si spatiu urmareste creearea conditiilor necesare ca piesele ce reprezinta componentele discrete ale fabricatiei, sa fie astfel prelucrate incat procesul de productie sa se desfasoare in mod continuu ( fara micropauze pentru mijloacele de munca si obiectele muncii ). Productia

29

mecanica este discreta dar si ea trebuie sa se desfasoare in mod continuu ( continuitatea este asigurata prin stocurile de siguranta, folosite cand utilajele s-au defectat, insa ele trebuie sa fie la un nivel minim ). Timpul de intrerupere trebuie sa tinta catre zero incat piesele sa nu mai treaca prin depozite sau sa se opreasca la punctele de control. La organizarea succesiva nu exista continuitatea prelucrarii obiectelor muncii, existand numai continuitatea lucrului pentru mijloacele de munca. La organizarea paralela exista o discontinuitate a lucrului pentru masiniile unelte, desi piesele sunt prelucrate continuu. La organizarea mixta apar asteptari intre diferitele operatii la o anumita piesa.

7.4.2 Principiile organizarii productiei au fost enumerate la cap. III paragraful 5.7.4.3 Reguli pentru organizarea productiei. In principal acestea sunt : a. procesul de productie trebuie sa se suprapuna peste fluxurile existente.

b. procesul de productie trebuie sa se desfasoare continuu.c. procesul de productie trebuie se se desfasoare fara stocuri

de siguranta.d. precesul de productie trebuie sa fie economic.e. mixul productiei trebuie sa fie congruent cu mixul de

marketing.f. concentrarea preocuparilor trebuie sa urmareasca

procesele de productie si nu posturile de lucru.g. solutiile ieftina conduc la rezultate pozitive.

7.5 Se prezinta mai jos exemple de organizarea a procesului de productie succesiva paralela si mixta si modul de calcul a duratei ciclului de productie in cele 3 cazuri.

30

a) Executarea produselor in îmbinarea succesivă se prezintă în tabelul următor (exemplul este conceput pentru un lot de 4 piese şi 5 operaţii cu timpii prevăzuţi în tabel):0 … …44

Op T M Calendar de timp (minute)I 1 M1 P

1P2

P3

P4

II 2 M1 P1 P2 P3 P4

III 5 M1 P1 P2 P3 P4

IV 2 M1 P1 P2 P3 P4

V 1 M1 P1

P2

P3

P4

unde: T reprezintă timpii unitari ai operaţiei t1, t2, t3, t4, t5

31

P reprezintă piesele p1…p4 (np)Formula de calcul a duratei ciclului de producţie în cazul îmbinării succesive este:

Dcps = npt1 + npt2 + npt3 + npt4 + npt5 = npΣti = 4*11 = 44 (se poate constata şi din figură)

b) Executarea produselor in îmbinarea paralelă se prezintă în tabelul următor (s-au folosit datele de la îmbinarea de la punctul a):Op T M Calendar de timp (minute)I 1 M1 P

1P2

P3

P4

II 2 M1 P1 P2 P3 P4

III 5 M1 P1 P2 P3 P4

IV 2 M1 P1 P2 P3 P4

V 1 M1 P1

P2

P3

P4

Formula de calcul a duratei ciclului de producţie în cazul îmbinării paralele este:Dcpp = t1 + t2 + t3 + t4 + t5 + (np-1)tpr = Σti + (np-1)tpr = 11 + (4-1)*5 = 26 unităţi de timp (se poate constata şi din figură)

unde tpr este timpul operaţiunii principale.

32

După cum se observă din grafice şi din calculele de mai sus, durata ciclului de producţie în cazul îmbinării succesive este mai mare decât la cea paralelă, dar gradul de folosire a utilajelor este mai bun în cazul îmbinării succesive.

c) Executarea produselor in îmbinarea succesivă se prezintă în tabelul următor (exemplul este conceput pentru un lot de 4 piese şi 5 operaţii cu timpii prevăzuţi în tabel):0 … …44

Op T M Calendar de timp (minute)I 1 M1 P

1P2

P3

P4

II 2 M1 P1 P2 P3 P4

III 5 M1 P1 P2 P3 P4

IV 2 M1 P1 P2 P3 P4

V 1 M1 P1

P2

P3

P4

33

După cum se observă din grafic, durata ciclului de producţie în cazul îmbinării mixte cu transport de o singură piesă între locurile de muncă este de 26 unităţi de timp.

34

d) Executarea produselor in îmbinarea succesivă se prezintă în tabelul următor (exemplul este conceput pentru un lot de 4 piese şi 5 operaţii cu timpii prevăzuţi în tabel):0 … …44

Op T M Calendar de timp (minute)I 1 M1 P

1P2

P3

P4

II 2 M1 P1 P2 P3 P4

III 5 M1 P1 P2 P3 P4

IV 2 M1 P1 P2 P3 P4

V 1 M1 P1

P2

P3

P4

În cazul îmbinării mixte cu transport şi prelucrare de câte 2 piese, durata ciclului de producţie este 32 unităţi de timp.

35

36

Cap. VIII: SISTEME DE ORGANIZARE ALE INTRETINERII SI REPARATIEI UTILAJELOR

8.1 Clasificare.Se cunosc in principal 2 sisteme de intretinere si reparatie a utilajelor:

a) pe baza constatarilor (supraveghere sistemica a functionarii utilajelor si consemnarea in cadrul unor fise tinute pe fiecare utilaj a functionarii acestora pentru determinarea intrarii in reparatie si a categoriei reparatiei respective);

b) sistemul de reparatii preventiv-planificate;In cadrul sistemului de reparatii preventiv-planificate se cunosc urmatoarele tipuri de interventii: - revizia tehnica (Rt); - reparatia curenta de gradul 1 sau 2 (Rc1 si Rc2); - reparatia capitala (Rk);Revizia tehnica cuprinde operatiile ce se efectueaza inaintea unei reparatii curente sau capitale si consta in reglarea si consolidarea unor piese si subansamble.Reparatia curenta se efectueaza in mod periodic pentru inlaturarea uzurii materiale care reclama inlocuirea unor piese componente ale utilajului sau inlocuirea partiala a unor subansamble.Reparatia capitala se efectueaza dupa expirarea ciclului de functionare prevazut si are in vedere mentinerea caracteristicilor tehnice precum si intampinarea iesirii din functiune prematur.In afara celor descrise mai sus se mai pot intalni:

- reparatii accidentale datorata unor defectari neprevazute;- reparatii de renovare (se pot face la utilajele care au trecut prin

mai multe reparatii capitale, utilaje ce necesita lucrari de modernizare);

- reparatii de avarii (in cazul deteriorarii utilajelor);

8.2 Planificarea repararii utilajelor se face dupa normele tehnice de exploatare elaborate, de regula, de catre constructorul acestora si consta in :

- stabilirea duratei ciclului de reparatii;- stabilirea structurii ciclului de reparatii;

- indicarea duratei dintre interventii si reparatii;- fixarea timpului de stationare in reparatii;

37

- determinarea procentului costului de reparatii fata de valoarea de inlocuire;

8.3 Exemplu de structura a unui ciclu de reparatii (in ore functionare)

Rt Rt1250 1250

RC12500

RC12500

RC12500

RC12500

RC2 10000

RC2 10000

RC2 10000

Rk = 30000

Pentru cresterea calitatii, reducerea duratei de executie si scaderea cheltuielilor reclamate de reparatia utilajelor se folosesc metode moderne de executare a reparatiilor precum:

- metoda de executare a reparatiilor pe subansamble ce consta in demontarea subansamblelor uzate si montarea acelorasi tipuri de subansamble din stocul existent;

- metoda repararii utilajelor in flux care consta in demontarea de pe fundatii a acestora si executarea reparatiilor in ateliere specializate;

- metoda reparatiilor rapide care consta in stabilirea din timp a tehnologiei de reparatii, asigurarea prompta cu scule si dispozitive necesare, stabilirea utilajelor de mecanizare si automatizare necesare reparatiilor etc.

8.4 Pentru organizarea lucrarilor de reparatii la utilajele complexe se poate folosi metoda grafelor (metoda PERT si metoda CPM) in care scop este necesar a se elabora tabelul cuprinzand activitatile,

38

succesiunea lor, precedentii imediati si durata acestora pentru executarea unei reparatii precum si elaborarea diagramei retelei PERT corespunzatoare.

8.5 Cateva notiuni despre mentenanta industriala Intreprinderea este un sistem ce cuprinde echipamentele necesare procesului de productie si operatorii. Se apreciaza ca aproximativ 30% din capitalul unei intreprinderi il reprezinta echipamentele, deci o valoare semnificativa. Din acest motiv mentinerea echipamentelor in functionare, la parametrii stabiliti, constituie o conditie a obtinerii eficientei intreprinderii. Aceasta activitate este cunoscuta astazi sub numele de mentenanta. In limba engleza “mentenance” inseamna “sustinere”. Semnificatia mentenantei este aceea de administrare al intregului proces productiv pentru a-l mentine in functiune la parametrii proiectati. Intr-o definitie larg utilizata, mentenanta /1/ reprezinta o directionare si o organizare a resurselor in vederea stapanirii disponibilitatii si performantelor unui sistem productiv la un anumi nivel.Ideea de a mentine echipamentele in stare de functionare in loc de a le inlocui cu altele noi are un aspect economic si ea s-a conturat in domeniul militar (Hadrian in anul 120 d. H. infiinta in Anglia ateliere de reparat arme). Mentenanta si-a pastrat pana in jumatatea secolului XX caracterul artizanal. Sume mari investite aici in ultimul timp (cca 25% din investitii) au impulsionat conturarea unei teorii a mentenantei (fondata de S. Nakajima in 1971). Acesta a sesizat trei etape in dezvoltarea mentenantei:

1. mentenanta corectiva (pana in 1950) ce presupune reparatii cand se defecteaza echipamentul; ea se bazeaza pe notiuni din ingineria tehnica: uzura, defect, oboseala materialului;

2. mentenanta preventiva (pana in 1970) presupune reparatii planificate ale echipamentelor; ea se bazeaza pe notiuni ale ingineriei economice: eficienta, ciclul de viata;

3. mentenanta sistemica (numita si productiva sau totala) ce se bazeaza pe teoria calitatii (fiabilitate, mentenabilitate, disponibilitate), teoria proiectarii, ingineria sistemica ( se incearca obtinerea unei disponibilitati crescute a intregului sistem productiv: celula de fabricatie, atelier de productie, intreprindere) si pe ingineria umana. In acest mod teoria mentenantei are concepte fundamentale de inginerie.

Importanta mentenantei decurge din faptul ca:

39

- a crescut valoarea echipamentelor industriale;- a crescut parcul de utilaje si instalatii;- au crescut pierderile in cazul avariilor;- au crescut cheltuielile de reparatii;

Din acest motiv mentenanta isi propune: - mentinerea utilajelor in stare de functionare; - evitarea opririlor accidentale; - modernizarea utilajelor, simultan cu reparatia lor; - limitarea costurilor pentru reparatii;

8.6 Teoria defectarii. Defectul reprezinta pierderea unei functii a echipamentului si el se datoreste aparitiei unor neconformitati (abaterea unei caracteristici de la nivelul prevazut). Starea in care trece echipamentul este de defectare si ea are drept cauza unul sau mai multe defecte. Dupa gravitatea lor se disting patru clase de defecte (ca in tabelul de mai jos) : critice; majore; minore; secundare.

Implicatiile defectarii Clase de defecte

Critice Majore Minore Secundare

Accidentari grave Probabil Posibil Nu NuFunctionare sub parametrii Sigur Sigur Probabil NuFunctionare intermitenta Sigur Probabil Nu NuMentenanta pe teren Putin probabil Putin probabil Posibil PosibilIntretinere suplimentara Sigur Sigur Probabil PosibilEfect suplimentar la instalare

Nu Da Nu Nu

Influenta asupra aspectului Defecte vizibile Defecte vizibile Defecte vizibile

Posibil neobservabile

Aparitie defecte Brusca Progresiva Probabil Nu

Avand in vedere modalitatea de defectare, aceasta poate fi: - partiala – incetarea unor functii, fara a duce la iesirea din exploatare; - totala – inceteaza toate functiile produsului si nu mai poate fi exploatat;Cauzele defectelor. Defectul apare din cauza unor factori materiali, umani si economici. a) Factorii materiali sunt:

40

- uzura dinamica ca urmare a procesului de frecare si care are drept consecinta degradarea suprafetelor de contact, modificarea dimensiunilor, a formei geometrice si a jocurilor. Ea este un proces progresiv in timp.

- uzura statica ce apare ca urmare a influentei mediului (coroziune)

- oboseala ce reprezinta fenomenul de rupere a materialului la solicitari obisnuite

b)Factorii umani care influenteaza defectarea sunt proiectantii echipamentelor, operatorii si cei care repara utilajele. c)Factorii economici care depind de durata exploatarii si de cheltuielile facute in exploatare.

CAP. IX ORGANIZAREA PRODUCTIEI SI GESTIUNII SDV-URILOR

9.1 Fabricarea sculelor, dispozitivelor si verificatoarelor (S.D.V.) are o pondere insemnata in unele intreprinderi. Consumul de scule pe durata de viata a unui utilaj depaseste valoarea acestuia de cateva ori. In S.U.A. productia de SDV-uri este valoric egala cu productia de masini unelte iar in UE productia de SDV-uri este dubla fata de productia de masini unelte.In categoria SDV-urilor, sculele, matritele si modelele de turnatorie reprezinta cate 25% iar dispozitivele de verificare cca. 10% restul reprezentandu-l alte produse.La intreprinderile mari sculariile produc 80% din necesarul de SDV-uri restul fiind cumparat. Necesarul de SDV-uri se stabileste pe baza unor normative sau pe baza consumurilor anterioare, ponderate cu un coeficient. De regula SDV-urile speciale sunt fabricate in interiorul intrepriderii iar cele universale sunt cumparate de la intreprinderile specializate.SDV-urile influenteaza costul unitar al produselor.In cadrul productiei auxiliare SDV-urile reprezinta 25% din valoarea productiei, 33% din fondul de salarii si utilizeaza 35% din numarul de muncitori. La nivelul intreprinderii cheltuielile cu SDV-uri reprezinta 15% in productia de masa, 8% in productia de serie mare, 6% la seria mica si 4 % la productia individuala.

41

Proiectarea si fabricarea SDV-urilor ridica destule probleme. Deoarece deseori timpul de pregatire a fabricatiei se consuma in cea mai mare parte cu proiectarea produsului ce trebuie realizat, ramane putin timp pentru proiectarea SDV-urilor, desi ar trebui acordat ccaa. 60% din timpul de pregatire tehnologica. Dotarea sculariilor este facuta in general cu masini universale deoarece nomenclatorul de fabricatie este vast iar seriile sunt mici. Coeficientul de incarcare al masinilor este mai mic (cca. 65%), dar calificarea muncitorilor trebuie sa fie mai mare. Dotarile variate fac ca productivitatea sa difere mult si aceeasi scula se obtine cu cheltuieli diferite la fabrici diferite. Fabricarea in intreprinderi a sculelor le ofera o independenta dar sculele realizate sunt mai scumpe. O alta problema este gasirea sculelor folosite pentru fabricarea altor scule.Materialele folosite pentru scule sunt mai dure iar ponderea aschierii este in scadere, introducandu-se prelucrarile electrochimice.O solutie gasita pentru reducerea costului SDV-urilor este folosirea modularizarii.Sunt cazuri cand unele scule sunt realizate in sectiile de prelucrare sau invers cand productia de baza se realizeaza in scularii. Acest lucru duce la uniformizarea incarcarii utilajelor.Proiectarea si fabricarea SDV-urilor se desfasoara dupa aceleasi principii ca si productia de baza, creandu-se in intreprinderi sectii de scularie, formate la randul lor din ateliere pentru diferite tipuri de scule (daca este cazul). 9.2 Activitatiile compartimentelor intreprinderii pentru SDV-uri sunt in principal urmatoarele:

a) Activitati tehnico-economice:- planificare, achizitii materiale, calcul costurilor SDV-urilor;- metode de fabricatie SDV;- gestionare magazii si depozite de scule;

b) Activitati productive:- pregatirea productiei;- executia SDV-urilor si reconditionarea acestora;

In planificarea necesarului de SDV-uri se tine seama de normele de consum si de stocurile normate. Fiecare SDV trebuie sa aiba o fisa pentru a se cunoaste timpul folosit.Identificarea sculelor se face dupa sistemul zecimal care cuprinde in ordine : varianta, felul, subgrupa, grupa.De exemplu codul 2102 reprezinta: - grupa: scule aschietoare;

42

- subgrupa: cutite;- felul : strungire longitudinala ;- varianta: incovoiat cu tais suplimentar;

9.3 Asigurarea stocului de SDV-uri Deoarece SDV-urile isi cedeaza valoare in timp trebuie sa se tina evidenta stricta a existentului si consumului lor.Stocul de scule este format dintr-un stoc existent in depozitul central S1 si un stoc operativ S2 aflat in cadrul unitatilor de productie. Stocul central este format din stocul curent S3 si u stoc de siguranta S4. Stocul operativ este format din stocul curent S5, stocurile de la locurile de munca S6 si stocul de reconditionare S7.Determinarea marimii acestora s face potrivit metodologiei de calcul a stocurilor de productie. Reprezentarea grafica a stocului total pentru un anumit tip de scula este prezentata in figura de mai jos.

Sculele de uz curent se repartizeaza pe baza Inventarului de scule al muncitorului. Sculele de uz temporar se elibereaza la cerere contra unor jetoane cu marca individuala pe care un muncitor le are in dotarea sa. In unele intreprinderi eleberarea sculelor se face si pe baza bonului de lucru.Ascutirea sculelor este facuta fie de muncitorii productivi (cand sunt cantitati mici si fara conditii speciale) fie de muncitori specializati.

S4

S3

S5

S6

S7

S1

S2

STOC

TOTAL

43

Transportul sculelor de la magazie la locul de munca se face de catre muncitori auxiliari.Depozitul de scule are ca sarcini:

- depozitarea, conservarea, evidenta SDV;- distribuire SDV la locurile de munca;- controlul SDV-urilor restituite, reparatii, casare;

9.4 Calculul necesarului de sculeNecesarul de scule pentru o intreprindere se calculeaza dupa urmtoarele metode:

a) metoda bazata pe normele de consum – foloseste la calculul necesarului pe fiecare fel de scula sau dispozitiv in parte, in raport cu produsele de executat si normele de consum de scule sau dispozitive pe unitatea de produs, conform formulei:

Cs = Σ Qi x nci

Unde, Cs = consumul de SDV-uri; Qi = cantitatea de prelucrat din produsul i(i = 1 pana la n); nci = norma de consum de scule sau dispozitive pe unitatea de produs i;

De exemplu pentru scule aschietoare

nc = tm / Tmuz

unde, tm = timpul mecanic de prelucrare cu scula pe unitatea de produs Tmuz = timpul mecanic pana la uzura completa a sculei.

b) metoda statistica consta in stabilirea consumului de scule la 1000 lei productie sau la 1000 ore de functionare a utilajului, obtinuta pe baza datelor statistice din perioada anterioara;

c) metoda de calcul pe baza normelor de echipare tehnologica tine seama de locurile de munca consumatoare de scule si de felurile de SDV-uri cu care trebuie echipate aceste, de numarul de ore de folosire a sculei pe un loc de munca si numarul total de ore de utilizare a sculei pana la uzura completa.

44