Magazin al Fundaţiei „Mareşal Alexandru Averescu” Străjer...

Străjer în calea furtunilor

Magazin al Fundaţiei „Mareşal Alexandru Averescu”

Anul IV, nr. 8, decembrie 2010Cadran militar buzoian

www.fundatia-averescu.ro

ZIUA NAŢIONALĂ A ROMÂNIEI

- 2 -

Adresa:Buzău, str. Unirii nr. 138

Tel. 0338.117.937www.fundatia-averescu.ro

Director: gl. mr. dr. Nicolae N. Roman

COLECTIVUL DE REDACŢIE

Redactor-şef: mr. Romeo FeraruRedactor-şef adjunct: Emil NiculescuSecretar de redacţie:col. (r) Constantin DinuRedactori:- col. (r) Mihai Goia- lt. col. Liviu Corciu - Viorel FrîncuDepartament economie:lt. col. (r) Gherghina OprişanDifuzare:m.m. Iulian Cadulencu

Tipar: Vega Prod SRL, Buzău

ISSN: 1843-4045

Responsabilitatea pentru conţinutulmaterialelor publicate aparţine exclusiv autorilor, conform art. 205-206 Cod penal. Reproducerea textelor şi fotografiilor este permisă numai în condiţiile prevăzute de lege.Manuscrisele nu se înapoiază.

Revista pune la dispoziţia celor interesaţi spaţii de publicitate.

Numărul curent al revistei se găseştepe site-ul fundaţiei, în format pdf.

Coperta 11 Decembrie, Buzău - 2009

Coperta 4 Monumentul Eroilor

Regimentului 48 Infanterie din ParculEroilor - Buzău Revista se difuzează la structuri militare din Buzău, asociaţii şi fundaţii locale şi la insti-

tuţii publice interesate.

S U M A R

- LIDERUL -- General maior dr. Nicolae N. Roman, Ziua Naţională a României (3)

- AGENDA FUNDAŢIEI -- Tabăra „Tânărul cercetaş” (4) - O carte pentru istorie; Acorduri de toamnă (10) - Cupa 25 octombrie 2010 (11)- Un calculator pentru o elevă premiantă; Acţiuni caritabile (12)

- EVENIMENT -- Înfiinţarea Diviziei 2 Infanterie „GETICA”, interviu cu generalul maior dr. Nico-lae N. Roman (13)- Colonel (r) Constantin Dinu, 25 octombrie. Ziua Armatei României (16)

- TEATRELE DE OPERAŢII -- Maior Romeo Feraru, Sublocotenentul post-mortem Dan Ciobotaru. Eroul dela Pinu (18)- Colonel dr. Costel Olteanu, Afganistan, o nouă provocare (II) (19)

- ISTORIE, CULTURĂ -- Maior Romeo Feraru, Comandanţii Armatei a 2-a. Generalul de corp dearmată Nicolae Ciupercă (31)- Maistru militar principal Cornelia Mihalcea, Pagini din istoria maiştrilor militarişi subofiţerilor din Armata României (36)- Emil Niculescu, Alexandru Averescu în amintiri contemporane (41)- Emil Niculescu, Comandanţi buzoieni. Generalul C. Constantinescu-Claps (44)- Viorel Frîncu, Participarea militarilor buzoieni la cel de al doilea războibalcanic (1913) (48)- Emil Niculescu, La cea de a 575-a comemorare. Vlad Vintilă Vodă,un bu-zoian pe tronul Ţării Româneşti (54)- Colonel dr. Mircea Tănase: Căpitanul paraşutist Mihai Ţanţu, un nume pentru istorie (58)

Memoria veteranilor- Sublocotenent Nicolae Băescu, Un vânător de munte şi-aminteşte (66)- Interviu cu generalul de brigadă (r) Dumitru Radu, Între camarazi şi tovarăşiialiaţi. (71)

Raftul cu cărţi (74)

- TEORIE MILITARĂ -- General maior (r) prof. univ. dr. Visarion Neagoe: Evoluţii posibile în tipologiaoperaţiilor militare ale viitorului (77)- Colonel Ovidiu Preda, Insurgenţă şi contrainsurgenţă. Aspecte teoretice (80)- Maistru militar principal Cornelia Mihalcea, Mediul de securitate al secoluluiXXI (84)

- AREALUL BUZOIAN -- Maior Romeo Feraru, Lacul Vulturilor, lacul fără fund (91)

- MOZAIC BUZOIAN -(93)

- Ziua Înălţării Domnului Iisus Hristos, Ziua Eroilor; Centenarul geniului aero-nautic românesc; Competiţia „Subofiţerul - soldatul anului”; Şcoala Militară deMaiştri Militari şi Subofiţeri a Forţelor Aeriene la 90 de ani; 25 Octombrie; Cercul Militar Buzău. La luminile rampei; - Batalionul 60 Paraşutişti, la ceas aniversar- Exerciţiul de nivel strategic „DACIA 2010”

Străjer în calea furtunilor

- 3 -

Ziua Naţională a României

LIDERUL

Se împlinesc, în acest an, două decenii de cândZiua Naţională a României a fost desemnată a se săr-bători la 1 Decembrie, în memoria momentului în care,în prima zi de decembrie a lui 1918, prin votul MariiAdunări Naţionale de la Alba Iulia, s-a votat unireaTransilvaniei, Banatului, Crişanei şi Maramureşului cuRomânia, act aclamat de o impresionantă adunarepopulară. Aceasta urma unei repetitive adeziuni aprovinciilor româneşti aflate, până atunci, sub stăpâniristrăine; la 27 martie/ 9 aprilie 1918 Sfatul Ţării de laChişinău, ales prin vot universal, secret şi direct, adecis, în prezenţa buzoianului Alexandru Marghilo-man, prim ministru al României, cu majoritate de vo-turi, unirea cu România a Basarabiei, ruptă, cu maibine de un secol (1812) din trupul vechii Moldove.La 15/28 noiembrie, Consiliul Naţional din Bucovina, înpalatul mitropolitan din Cernăuţi, afirma prin glasulPreşedintelui Congresului, Iancu Flondor, că Buco-vina este parte organică a Moldovei în care se găseau„gropniţele domneşti” şi a fost smulsă samavolnic dintrupul Moldovei, că românii bucovineni au înduratmulte din partea „cârmuirii habsburgice, dar n-au pier-dut nădejdea că ceasul mântuirii, aşteptat cu atâta dorşi suferinţă a sosit. Raptul Bucovinei, petrecut şi cusumbră şi crapuloasă mită (odoare de aur) între aus-trieci şi turci a fost contestat şi plătit cu viaţa, la 1774,de domnitorul Moldovei, Grigore Ghica al III-lea, unuldintre fanarioţii care s-a simţit român. Erau, însă, do-cumente în piatră care rămăseseră chezăşie acolo –necropola voievodală a Muşatinilor de la Rădăuţi.

Marea Unire de la 1918 era şi o răsplată a jertfelorţării din campania 1916-1918, în urma căreia hotarelesale, implinite istoric, cuprindeau 295.049 kmp., faţăde 137.000, de dinainte de război şi o populaţie de18.057.028 locuitori (la recensământul din 1930), 71%români, în comparaţie cu 7.250.000 locuitori, în 1913.Între altele, tratatele de pace au purtat parafa tri-unghiulară inscripţionată Mărăşti – Mărăşeşti – Oituz.Şi nu a fost de-ajuns.

Armata a trebuit, în vara anului 1918, să apereRomânia Mare, ameninţată, înaintea iredentismuluimaghiar generat de pacea de la Trianon, de exportulde „revoluţie roşie”, pe care bolşevicii îl făcuseră înUngaria, prin Bela Kuhn, ce instaurase o republică dejaf şi operetă, făcând incursiuni în Transilvania, ca şi

cum puterea proletară s-ar fi simţit datoare să respectegraniţele coroanei urmaşilor creştinătorului lor, de la894, Ştefan cel Sfânt. Drept care, în prezenţa regeluiFerdinand şi a reginei Maria, oştenii români trec Tisa.Cum arăta armata noastră atunci, în criza economicăde după război, ne spune istoricul ardelean OnisiforGhibu: La data aceea armata română, care sepregătea să ia ofensiva contra ungurilor – deşi soldaţiiei purtau uniforme foarte diferite: româneşti, ungureştişi ruseşti, aşa cum ieşiseră din revoluţie – era su-fleteşte complet unificată, şi ar fi trebuit să fie nebunacel general care în acele clipe ar fi socotit că ăldintâi lucru este să unifice uniformele soldaţilor.Această armată, omogenă spiritual, a spulberat, dinscurt, spre stupoarea şi, uneori, nemulţumirea aliaţilordin război, „republica sfaturilor”; cavaleriştii colonelu-lui Rudeanu au defilat, în august, prin centrul Bu-dapestei. Decoraţii emise, mai târziu, pentru aceastăintervenţie-fulger, purtau inscripţia „pentru apărareacivilizaţiei” (desigur, şi europene). Populaţia flămândăşi jefuită de comisarii şi trupele anarhice, şovine şi destrânsură ale lui Kuhn, au găsit înţelegerea coman-danţilor români şi o porţie de hrană la marmita caldă aarmatei române.

În cel de-al Doilea Război Mondial, după raliereaRomâniei la Aliaţi, armata sovietică a scos din obiec-tiv trupele române, ce ajunseseră la periferia Bu-dapestei, le-a refuzat onoarea de a mai elibera, încă odată, capitala maghiară, îngăduindu-le, totuşi, să-şiverse sângele până în Cehoslovacia şi Austria.

Astăzi, România şi Ungaria sunt parteneri înN.A.T.O. Militarii celor două ţări luptă împreună înteatrele de operaţii din Afganistan şi Balcanii de Vest.Acest parteneriat este confirmat şi prin faptul că laArad este dislocat, în cadrul cooperării noastre mi-litare, un batalion mixt, româno-ungar, comandat, andupă an, prin rotaţie de ofiţeri ai ambelor părţi; în 2010,comanda aparţine Ungariei.

Dăm onorul cuvenit Zilei Naţionale a României, dingarnizoanele Diviziei 2 Infanterie „GETICA”.

La mulţi ani, România!

General maior dr. Nicolae N. Roman,preşedintele Fundaţiei „Mareşal Alexandru Averescu”

AGENDA FUNDAŢIEI

- 4 -

Fundaţia „Mareşal Alexandru Averescu” continuăseria de activităţi adresate elevilor buzoieni. Dacă înanii trecuţi a organizat concursuri de istorie, şah saufotbal în sală, de această dată, a organizat tabăra„Tânărul cercetaş”.

Aceasta s-a desfăşurat în perioada 30 august -5 septembrie la o cabană în munţii Tarcău, judeţulNeamţ, la care au participat 13 elevi. Elevii au fost se-lecţionaţi de Inspectoratul Şcolar Judeţean Buzău, dinclasele V-VII ale şcolilor din municipiul Buzău, cu

TTaabbăărraa „Tânărul cercetaş”

PARTICIPANŢI: Cazacu Iulia, Sarafolean Edith Diana, Dinu Ioana, Draghici Marius Robert, Nuţu Bogdan,Negoiţă Andrei Laurenţiu, Georgescu Vlad Ştefan, Marian Elena, Neagu Claudiu,

AGENDA FUNDAŢIEI

- 5 -

merite deosebite, care au obţinut numai premiul I şi auparticipat la olimpiade naţionale.

În luna august, copiii împreună cu părinţii s-au în-tâlnit cu preşedintele fundaţiei, generalul maior dr.

Nicolae N. Roman, la iniţiativa căruia s-a organizataceastă tabără. Părinţii, dar mai ales copiii au fost en-tuziasmaţi de programul propus şi au aşteptat cunerăbdare ziua de 30 august.

Tabăra „„TTâânnăărruull cceerrcceettaaşş””

Sponsor: SC BETA SA

Diaconu Nicolae, Stan Bianca, Perju George Gabriel, Zăinescu Cezar. COMANDANTUL TABEREI - lt. dr. Cojocaru Petru, INSTRUCTOR - plt. adj. Frîncu Mihai

Tabăra a fost organizată după un program „cazon”,începând cu înviorare şi terminând cu apelul de seară.Şi pentru că specificul taberei a fost unul de cercetaşi,programul fiecărei zile a cuprins: tehnici şi metode desupravieţuire - prin amenajarea de adăposturi im-provizate, filtrarea apei, procurarea şi preparareahranei, dar şi folosirea busolei şi a mijloacelor naturalede orientare în teren, deplasarea după azimut(orientare turistică).

Pentru că locul de desfăşurare al taberei se aflăîntr-o zonă istorică şi turistică deosebită, copiii au vi-zitat mai multe obiective din judeţul Neamţ: cheile Bi-cazului, Lacu Roşu, oraşul Piatra Neamţ, CetateaNeamţ, Casa Memorială „Ion Creangă” din Humuleşti,mănăstirile Agapia, Neamţ, Văratec, Tarcău şi altele.

În ultima zi de tabară, sub îndrumarea instructoru-lui, plutonier adjutant Mihai Frîncu, a fost organizat unconcurs de orientare turistică, care a avut pe podiumpe Cezar Zăinescu de la Liceul Pedagogic „SpiruHaret”, Ioana Dinu de la Şcoala nr.5 şi Andrei Negoiţăde la Şcoala nr.1, iar după focul de tabară, s-a des-făşurat un concurs de dans, câştigători fiind toţi copiii.Pe parcursul tuturor activităţilor, elevii au fost conduşide locotenentul medic Petru Cojocariu.

Duminică, 5 septembrie, la întoarcere, copiii s-aubucurat de reîntâlnirea cu părinţii, şi-au luat rămasbun, iar prieteniile legate vor continua.

Cu ocazia sărbătoririi Zilei Armatei, la 25 Octombrie,în cadrul ceremoniei militare organizate la monumen-tul Regimentului 48 Infanterie din Parcul Eroilor, eleviiau primit premii şi diplome de participare. La 12noiembrie, şase dintre tinerii cercetaşi au participat lao emisiune în direct a postului local TV Sat, cu ocaziaZilei Cercetaşilor Militari.

Fundaţia „Mareşal Alexandru Averescu”, prin activi-tăţile desfăşurate, va acorda în continuare o impor-tanţă deosebită relaţiei cu societatea civilă, pentru aatrage cât mai multe persoane în realizarea proiectelorpropuse şi, în special, aceea de a promova valorilereale ale ROMÂNIEI.

IMPRESII DIN TABARĂ

Experienţă minunatăZăinescu Iuliu Cezar,

Liceul pedagogic „Spiru Haret”

Pentru mine tabăra „Tânărul cercetaş” a fost o ex-perienţă minunată, iar cabana Ardeluţa a fost loculperfect pentru organizarea acesteia. Cabana a fost cu-rată, îngrijită şi avea un personal foarte amabil. M-amîmprietenit cu ceilalţi copii încă din prima zi a taberei.Domnul instructor a fost corect şi atent cu fiecaredintre noi, după performanţă şi nevoi.

Programul a fost unul cu totul nou pentru mine, darm-am acomodat cu el. Cel mai mult m-au impresionatlucrurile noi pe care le-am învăţat despre supravie-ţuire: să fac diferite tipuri de focuri (vânătoresc, înformă de stea, în formă de piramidă) fiecare cu folosullui, să confecţionez adăposturi pentru diferite situaţiiîn care mă pot afla, să mă orientez cu busola dupăazimut şi să citesc coordonatele unei hărţi.

De asemenea mi-au plăcut locurile pe care le-amvizitat: Cetatea Neamţului care este un punct strategicîn istoria românilor, Lacul Roşu din Cheile Bicazului,barajul de la Bicaz şi diferite mănăstiri, printre care,Mănăstirea Neamţului ce m-a impresionat prin istorie,arhitectură şi rezistenţă.

Concursul organizat în ultima zi, nu a fost foartegreu. Dar cum fac de obicei, la orice test am verificatfiecare traseu de două ori pentru a fi sigur că nugreşesc. În ciuda timpului pierdut, această precauţiea dat roade.

Focul de tabără a fost după părerea mea cel maifrumos eveniment. Flacăra se înălţa ca o rază desoare şi îmi doream ca acea clipă să nu se termineniciodată. Desigur, ca în orice tabără, năzbâtiile nu aulipsit. Dar oricum totul a fost perfect. Nu voi uitaniciodată clipele frumoase, petrecute alături de noiimei prieteni de la Ardeluţa.

AGENDA FUNDAŢIEI

- 6 -

Pregătirea unui grătar

Tăierea unui brad cu mijloace improvizate

AGENDA FUNDAŢIEI

O altă opţiune pentru viitorul meuDinu Ioana, Şcoala „Episcop D. Romano”

Am avut norocul să fiu printre elevii aleşi pentru aparticipa la această tabără organizată de Fundaţia„Mareşal Alexandru Averescu”. Aici am avut ocazia săcunosc alţi copii, care au fost minunaţi şi cu care m-amdistrat. Am fost însoţiţi de domnul instructor, plutonieradjutant Mihai Frîncu, domnul locotenent medic PetruCojocariu şi de domnul profesor. Dânşii ne-au ajutatşi ne-au desluşit multe lucruri. Mi-a plăcut foarte multcabana „Ardeluţa” în care am stat. Tabăra a fost orga-nizată după un program „cazon”. Ideea trezirii cugoarna, a fost ceva nou pentru mine. Am făcut zilnicînviorare, ceea ce m-a ajutat să îmi revin dinamorţeala acumulată pe parcursul verii, apoi am ridi-cat pe catarg drapelul. Ziua se termina cu apelul deseară. În fiecare zi am învăţat multe lucruri, care nevor fi de folos pe parcursul vieţii. (...)

La concursul de orientare turistică am fost pe loculdoi şi mă bucur, chiar dacă aş fi putut mai mult. Amfăcut focul de tabără care m-a uimit şi mi-a plăcut.După focul de tabără a avut loc un concurs de dans.

În drum spre tabără am vizitat Mausoleul de laMărăşeşti, unde am văzut aproximativ 150 de cripteale ostaşilor căzuţi în Primul Război Mondial. Am mersla Cheile Bicazului şi la Lacul Roşu. Am vizitatşi câteva obiective din Judeţul Neamţ: CetateaNeamţului, unde am avut un ghid minunat, carene-a explicat cum a fost înfiinţată cetatea şi CasaMemorială a marelui scriitor - Ion Creangă. Aceastacoincidea cu descrierea făcută în „Amintiri dincopilărie”. Am mai vizitat schitul Tarcău, precum şimănăstirile Agapia şi Văratec. Ne-am plimbat şi cutelecondola în oraşul Piatra Neamţ.

Această tabără nu a fost doar un mod de relaxareşi de obţinere de noi cunoştinţe, ci şi un mod prin caream descoperit o altă opţiune pentru viitorul meu.

Oglinda curajuluiNegoiţă Andrei Laurenţiu,

Şcoala „Cpt. Av. Mircea T. Bădulescu”

Era vară. După un an de şcoală plin de greutăţi înobţinerea notelor bune, a venit şi acest timp în care neputem relaxa, precum soldaţii veniţi după câmpurilede luptă.

Ca un mic soldat am fost într-o tabără a cercetaşilorunde trebuia să arătăm ce putem face pentru asupravieţui în condiţii extreme.

În fiecare dimineaţă, mai puţin sâmbăta şi duminica,făceam înviorare pentru a alunga somnul şi a nemenţine în formă maximă, necesară unei zi depregătire. Ca orice român care îşi iubeşte ţara, ridicamdrapelul naţional pe catarg.

Deseori, soldatul avea lângă el şi un animal credin-cios. Noi aveam un căţel pe nume Azorică. Ne însoţeaprin împrejurimi să ne apere de pericole, mai puţinatunci când plecam în drumeţii mai lungi, la mânăsti-rile din apropriere.

Pentru a supravieţui, instructorii ne-au învăţat săamenajăm adăposturi rezistente din pânză, din husaparaşutelor şi crengile copacilor. Am filtrat apă cu unsistem simplu făcut dintr-o sticlă tăiată, cărbuni arşi,nisip şi o bucată de tifon. Pentru a avea hrană şi căl-dură am învăţat mai multe tehnici de a face un foc.

După o săptămână ne-am întors triumfători, fiindîntâmpinaţi de familiile noastre care aşteptau cunerăbdare să le povestim impresiile din tabără.

Orientarea cu ajutorul busolei

- 7 -

Orientarea pe hartă

Imboldul de a învăţa mai bine Elena Marian, Şcoala generală nr.11, clasa a VII-a

În timpul cantonamentului de dans sportiv de laBuşteni primesc un telefon surpriză de acasă. Părinţiim-au anunţat că am fost aleasă să particip la o tabărăorganizată de fundaţia militară „Mareşal AlexandruAverescu”. Această tabără era destinată copiilor pre-mianţi din judeţul Buzău. Scopul taberei era de a ne in-strui şi antrena în arta supravieţuirii. Locul: munţiiTarcăului din judeţul Neamţ, cabana militară Ardeluţa.

Aşadar, Ardeluţa! Dar ce este Ardeluţa? Unde esteArdeluţa? Ce vom face noi acolo? Ne vom întoarceacasă teferi?

Mii de gânduri şi întrebări îmi fulgerau mintea. Numai fusesem niciodată într-o asemenea tabără. Cevom mânca la Ardeluţa? Şerpi, râme, bursuci şibroaşte aşa cum am văzut pe Discovery la BearGrills?

Ce surprize ne rezervau, oare, organizatorii?Deja mă închipuiam îmbrăcată în camuflaj cu mi-

traliera în spate pierdută în pădure cu staţia radio de-fectă şi cu busola spartă. Oare cum aş fi putut să mădescurc? Cu siguranţă la Ardeluţa voi învăţa să mădescurc în orice situaţie. Temerile mele aveau să iasfârşit când domnul general Nicolae Roman şi dom-nul colonel Cristian Serescu ne-au invitat la o întrunirede informare. Acolo am făcut cunoştinţă cu oamenideosebiţi, organizatorii taberei, precum şi cu instruc-torii care aveau să ne însoţească în îndepărtaţii munţiai Tarcăului. Domnul general Roman şi domnul colonelSerescu ne-au familiarizat cu expresia de «tabără desupravieţuire» sau «Tabăra tânărul cercetaş» ex-plicându-ne cu prietenie, răbdare şi umor ceea ceaveam să învăţăm acolo. Dar, totuşi, unele din temerinu m-au părăsit. Îmi apărea mereu o scenă în minte:eu cu un rucsac cu desen de camuflaj mare cât minecăutând prin pădure micul dejun, ascunzându-mă învizuini şi cântând în jurul focului cântece cercetăşeştialături de colegii ardeluţeni.

În sfârşit a venit şi marea zi a îmbarcării! Am fostconvocaţi în curtea comandamentului unde am fost cutoţii impresionaţi de curăţenia şi disciplina cazonă cedomneau acolo. I-am căutat, înfrigurată, din priviri, peinstructorii ce aveau să ne acompanieze în tabără.Domnul plutonier adjutant Frîncu Mihai, de careauzisem numai de bine, trebuia să fie un om şi jumă-tate, aşa cum mi-i închipuiam eu pe aceşti luptători dela care aveam, cu siguranţă, ce învăţa. Odată ce l-amzărit, alături de domnul doctor locotenent Petru Cojo-cariu, m-am calmat pentru că amândoi inspirau în-credere şi siguranţă. Eram impresionată şi decompania celorlalţi copii, pentru că ştiam că fuseserăaleşi pe sprânceană dintre premianţii Buzăului.

Odată îmbarcaţi în microbuz ne-am luat rămas bunde la cei dragi şi am pornit în aventura vieţii mele.Prima oprire a fost la Mausoleul de la Mărăşeşti, undese odihnesc, de peste 90 de ani, eroii neamului dinPrimul Război Mondial. Această vizită mi-a provocatemoţii intense, gândindu-mă că toţi cei căzuţi pe fron-tul de luptă pentru apărarea ţării au dorit ca noi, ur-maşii lor, să avem o viaţă mai bună şi mai frumoasă.Ne-am rugat la mormintele lor şi i-am asigurat că lesuntem recunoscători pentru sacrificiul lor suprem.Dumnezeu să-i odihnească în pace! Ne-am urcat,emoţionaţi de vizită, în microbuz şi am purces cătreArdeluţa cea misterioasă.

După o superbă călătorie am ajuns, în jurul prânzu-lui, la vestita tabără. Administratorul, domnul CroitoruIonel şi personalul taberei ne-au primit cu căldură şine-au invitat să vizităm cabana şi împrejurimile.

Domnul doctor Cojocariu ne-a repartizat în camereşi ne-a dat primele indicaţii cu privire la program şi re-gulamentul care trebuia respectat. Am început să necunoaştem şi să ne împrietenim. Am descoperit că toţicolegii erau de ispravă şi dornici, la rândul lor, de aforma cu toţii o echipă. Am luat cina în sala de mesea cabanei, iar domnii instructori ne-au prezentat pro-gramul şi acţiunile ce urmau să fie desfăşurate. Ne-auasigurat că totul va fi bine şi frumos, iar domnul

AGENDA FUNDAŢIEI

- 8 -

Filtrarea apei

Vizită la mănăstirile din Moldova

plutonier adjutant Frîncu, domnul doctor Cojocariu şiîntreg personalul taberei vor avea grijă ca noi să în-văţăm lucruri interesante, să vizităm locuri minunateşi să ne simţim cât mai bine. În zilele următoare amavut bucuria să asistăm, în fiecare dimineaţă, laînălţarea drapelului naţional, ocazie cu care nesimţeam profund emoţionaţi. Aproape în fiecare zi, pelângă activităţile specifice cercetaşilor, am făcut lungiexcursii prin împrejurimi, vizitând: Lacul Roşu, CheileBicazului, mânăstirile Neamţului, Agapia, Văratec şischitul Tarcău, cetatea Neamţului, casa memorială„Ion Creangă” şi alte locuri de o frumuseţe ne-maivăzută. Am privit frumosul oraş Piatra Neamţ dintelegondolă, iar pe muntele Cozla am desfăşurat ac-tivităţi ca: stabilirea punctelor cardinale, coordonatelorgeografice şi rectangulare şi am identificat formele derelief din împrejurimi.

Activităţile specifice micului cercetaş au fost: orien-tarea cu busola şi după indiciile naturii, stabilirea azi-mutului,cum să filtrăm apa pentru a fi potabilă, diferitetehnici de aprindere a focului, punerea capcanelor şiconstruirea de adăposturi. Doi colegi curajoşi, pentrucare am avut toată admiraţia, au avut curiozitatea sămănânce o „delicatesă” propusă de domnul instructorFrîncu şi anume, râma de pădure. (…)

După ce am căpătat toate deprinderile de bază aleunui bun cercetaş, domnul instructor ne-a organizatun concurs tematic unde trebuia să aplicăm cunoş-tinţele dobândite şi în care colegii noştri, Cezar Zăi-nescu şi Ioana Dinu au reuşit să se claseze pe primulloc, iar celelalte 2 locuri au fost ocupate de Andrei şide mine.

Personalul taberei s-a întrecut pe sine pentru ca noisă ne simţim cât mai bine. Ne-au răsfăţat cu cele maibune mâncăruri, iar noi ne-am simţit ca în paradis. Nune mai venea să plecăm. În ultima zi a taberei ni s-aorganizat un foc de tabără uriaş (cel mai frumos pecare l-am văzut vreodată) şi o petrecere de pominăunde s-a organizat un concurs de dans, câştigători

fiind, în pereche, George şi Bianca şi pe locul 2, eu cuBogdan.

Duminică dimineaţă, am constatat, cu regret, cătabăra s-a sfârşit şi trebuia să ne luăm rămas bun dela acele splendide locuri şi de la acei minunaţi oamenicare ne-au fost gazde primitoare. Le mulţumim din su-flet şi le suntem, la rândul nostru, recunoscători. Dru-mul spre casă a fost extrem de plăcut în companiaacelor străini care, în doar câteva zile reuşiseră să-midevină cei mai buni prieteni. Această tabără a fostpentru mine cea mai spectaculoasă experienţă pecăre am avut-o. Multitudinea de lucruri învăţate îmi vafi de folos, cu siguranţă, pe tot parcursul vieţii.M-am simţit protagonistă în documentarul de pe«Discovery» ce în fiecare serial reuşeşte să supravie-ţuiască ieşind cu bine din cele mai grele încercări.

Pe data de 25 octombrie 2010 toţi «ardeluţii-cerce-taşi» am fost invitaţi la sărbătorirea Zilei Armatei undeam asistat impresionaţi la un frumos şi emoţionantceremonial militar. La acest ceremonial domnulgeneral Nicolae Roman ne-a felicitat cu căldurăpentru rezultatele obţinute în aceasta tabără şine-a înmânat diplome şi premii. Tabăra «Tânărul cer-cetaş» a fost pentru noi o experienţă extrem de in-teresantă unde am avut ocazia să învăţăm lucruri pecare nu le poţi învăţa oriunde. Le mulţumesc tuturorcelor care au avut ideea de a organiza această tabărăşi în mod deosebit Fundaţiei „Mareşal AlexandruAverescu”, domnului general Nicolae Roman, domnu-lui colonel Cristian Serescu, domnului instructor MihaiFrîncu, domnului doctor locotenent Petru Cojocariu şigazdelor noastre ospitaliere de la cabana Ardeluţa înfrunte cu domnul administrator Ionel Croitoru.

În acest an şcolar, imboldul de a învăţa mai bine vafi alimentat şi de puternica impresie a Ardeluţei. Poate,cine ştie, la anul repetăm figura!

AGENDA FUNDAŢIEI

- 9 -

Focul de tabără

Acordarea de diplome şi premii.

AGENDA FUNDAŢIEI

- 10 -

Înainte ca toamna să pună cu totul stăpânire pecopacii din Crâng, buzoienii au fost invitaţi să retră-iască o tradiţie de altădată, specifică parcurilor şigrădinilor de vară.

Fundaţia „Mareşal Alexandru Averescu" a organi-zat, la începutul lunii septembrie, în colaborare cuConsiliul Judeţean Buzău, la foişorul din ParculCrâng, mai multe concerte de fanfară, denumitegeneric, „Acorduri de toamnă".

Repertoriul fanfarei a cuprins valsuri, arii deoperă, marşuri, muzică uşoară şi populară.

Spectacolele au fost răsplătite cu aplauze bine-meritate ale auditoriului, pe care îl aşteptăm şi cualte ocazii.

„Acorduri de toamnă"

La 13 mai a.c., de Ziua Eroilor, în aula„B. Iorgulescu” a Bibliotecii Judeţene „V. Voiculescu”din Buzău, a fost lansată cartea „Armata României înmisiuni internaţionale. 1991-2009”, apărută la EdituraCentrului Tehnic-Editorial al Armatei.

Colectivul de autori, din Comandamentul Opera-ţional Întrunit „Mareşal Alexandru Averescu”, subcoordonarea generalului maior dr. Visarion Neagoe, aalcătuit un compendiu de istorie recentă, a acţiunilor

desfăşurate de forţele armate la misiuni în afara teri-toriului statului român - Irak, Somalia, Angola, Balcaniide Vest şi Afganistan.

Au glosat pe marginea lucrării gl. (r) Niculae Spiroiu,directorul Fundaţiei „Ştefan Guşă”, locotenent colonel,doctor în istorie, Florin Şperlea şi coordonatorul cărţii.

La eveniment au participat elevi, militari activi şi înrezervă, personalităţi ale vieţii publice locale.

O carte pentru istorie

Armata României în misiuni internaţionale.1991-2009.

AGENDA FUNDAŢIEI

- 11 -

Garnizoana Buzău a organizat întreceri sportive,pe echipe şi individual, sub egida Cupei 25Octombrie 2010.

La întreceri au participat militari din toateunităţile Garnizoanei Buzău.

Cu ocazia ceremonialului desfăşurat la Monu-mentul Eroilor Regimentului 48 Infanterie, la 25ctombrie, comandantul garnizoanei, generalulmaior dr. Nicolae N. Roman, a înmânat câştigăto-rilor diplome şi premii constând în diferite articolesportive, oferite de Fundaţia „Mareşal AlexandruAverescu”.

Rezultatele întrecerilor sportive:

Fotbal: 1. Batalionul 60 Paraşutişti; 2. Batalionul200 Sprijin; 3. U.M. 02000.

Fotbal- tenis: 1. Şcoala de Aplicaţie pentru ForţeleAeriene; 2. U.M. 02000; 3. Batalionul 47 Comunicaţiişi Informatică.

Volei: 1. U.M. 02000; 2. Batalionul 47 Comunicaţiişi Informatică; 3. Comandamentul Diviziei 2 Infanterie„Getica”.

Şah: 1. Cpt. Marian Şerbănoiu (Şcoala de MaiştriMilitari şi Subofiţeri, Boboc); 2. Plt. adj. pr. ConstantinBirtu (U.M. 02000); 3. Lt.col. Dumitru Negru (Coman-damentul Diviziei 2 Infanterie “Getica”).

Tenis de câmp: 1. Plt. maj. Alin Stana (Batalionul200 Sprijin); 2. Cap. Cosmin Mîndruţă (Batalionul 200Sprijin); 3. Plt. maj. Daniel Dodan (Batalionul 200 Sprijin).

Tenis de masă: 1. Mr. Marian Lixăndroiu (Centrulde Instruire al Forţelor pentru Operaţii Speciale); 2. Mr.Bogdan Iorga (U.M. 02000); 3. Cap. Claudiu Ghercă(Batalionul 47 Comunicaţii şi Informatică).

Cros 6000 m (categoria sub 35 de ani): 1. Cap.Gabriel Ştefan (U.M. 02000); 2. Cpt. Vică Ilea (Şcoalade Aplicaţie pentru Forţele Aeriene); 3. Lt. Mihai Pen-ciuc (U.M. 02000).

Cros 6000 m (categoria peste 35 de ani): 1. Plt.maj.Ionel Pavel (U.M. 02000); 2. M.m. pr. Dorian Bănică(U.M. 02000); 3. Plt. Constantin Chiva (Batalionul 3Geniu).

Cros 2000 m (feminin): 1. Cap. Valentina Văsie(Batalionul 3 Geniu); 2. Slt. Silvana Berianu (U.M.02000); 3. Cap. Mariana Gherghe (Batalionul 3Geniu).

Cupa 25 octombrie 2010

AGENDA FUNDAŢIEI

- 12 -

Sorana are nevoie de ajutorSorana, în vârstă de 6 ani şi 9 luni, fiica plutonierului Valentin

Neagu, din Batalionul 47 Comunicaţii şi Informatică - Buzău, arenevoie de ajutorul nostru, pentru a trece peste o perioadă greadin viaţă ei, după operaţie pe creier. Fundaţia „Mareşal AlexandruAverescu”, fundaţia militarilor din Buzău, a donat 2000 de lei şi văroagă şi pe dumneavoastră să fiţi alături de Sorana!

Pentru cei care doresc să o ajute, am deschis contulRO17BTRL0100120531874000, în lei, la Banca Transilvania.

Mulţumim tuturor celor care sunt cu gândul şi cu sufletulalături de Sorana!

Fundaţia „Mareşal Alexandru Averescu” a oferitun calculator personal, Alinei Stanciu, elevă în clasaa X-a a Liceului Pedagogic „Spiru Haret” din Buzău.Alina este din satul Valea Caprei, comuna Tisău şi areo situaţie familială dificilă. Locuieşte cu chirie, împre-ună cu sora sa mai mică, elevă la acelaşi liceu. Clasaa IX-a a absolvit-o cu cea mai mare medie din pro-moţie, este silitoare şi are aptitudini deosebite la in-formatică şi chimie.

Preşedintele fundaţiei, general maior dr. VisarionNeagoe şi diriginta Alinei, doamna Adriana Onţeluş,i-au făcut o surpriză elevei, marţi, 1 iunie, de ziuacopiilor, oferindu-i calculatorul dorit.

Activitatea face parte din acţiunile caritabile alefundaţiei şi de ajutorare a elevilor care au rezultatedeosebite la învăţătură, dar care se confruntă cuprobleme financiare.

Un calculator pentru o elevă premiantă

Acţiuni caritabileFundaţia a acordat ajutor financiar în valoare de câte 2000 de lei pen-

tru diferite probleme medicale, locotenent-colonelului Ungureanu Sandu dela U.M.02000, plutonierilor Holeoleo Laurenţiu şi Neagu Valentin de laBatalionul 47 Comunicaţii şi Informatică.

1. Domnule general aţi revenit laBuzău, de această dată la co-manda Diviziei 2 Infanterie. Cumaţi regăsit comandamentul, oa-menii, locurile?

Buzăul a fost dintotdeauna „spe-cial”. Aici sunt dislocate unităţi dinaproape toate genurile de arme, cumisiuni diversificate şi complexe.Timp de cinci ani, cât am îndeplinitfuncţia de şef de stat major alComandamentului 2 OperaţionalÎntrunit „Mareşal AlexandruAverescu”, am cunoscut garni-zoana, oraşul, oamenii şi, mai ales,militarii.

Acum, oraşul este mai frumos,oamenii schimbaţi, sper în bine, iarmilitarii la fel de hotărâţi în în-deplinirea misiunilor încredinţate.Comandamentul diviziei are ostructură, nu mult diferită de cea aComandamentului OperaţionalÎntrunit. Am găsit aici aceiaşi ofiţerideterminaţi, care au făcut „istorie”,prin planificarea şi conducereaexerciţiilor de tip “joint”, naţionalesau multinaţionale, dar, mai ales,prin coordonarea trupelor dinteatrele de operaţii. Toate acestea,vor dăinui timpurilor, prin cartea„Armata României în misiuniinternaţionale. 1991-2009”, autoriifiind ofiţeri din comandament.Experienţa acumulată va fidefinitorie pentru nouă misiune, cutoate provocările ei.

2. Cum s-a înfiinţat Divizia 2Infanterie?

Comandamentul Diviziei 2 Infan-terie s-a înfiinţat prin transformareaComandamentului Operaţional În-trunit „Mareşal Alexandru Averescu" şiare în subordine mari unităţi şiunităţi de luptă, sprijin de luptă şilogistice dislocate în partea de estşi sud-est a teritoriului naţional.Constituit, la data de 15 aprilie2010, în baza Planului-cadru pen-tru continuarea procesului de re-structurare şi modernizare aArmatei României, aprobat prinHotărârea C.S.A.Ţ, Comandamen-tul Diviziei 2 Infanterie este subor-donat nemijlocit Statului Major alForţelor Terestre.

3. Ce activităţi a întreprins, pânăîn prezent, comandamentul în pro-cesul de înfiinţare a Diviziei 2 In-fanterie?

Concomitent cu procesul detransformare, a ComandamentuluiOperaţional Întrunit în Comanda-mentul Diviziei 2 Infanterie, a avutloc transferul responsabilităţilorprivind exercitarea comenzii ope-raţionale asupra structurilor careparticipau la misiuni în afara terito-riului statului român.

Au fost preluate structuri din sub-ordinea Diviziei 1 Infanterie şi Divi-ziei 4 Infanterie, s-au coordonatactivităţile de transformare şi reor-ganizare a structurilor subordonate.

EVENIMENT

- 13 -

Generalul-maior dr. NicolaeN. Roman s-a născut la18 aprilie 1956 în comunaDobroteasa, judeţul Olt. Aabsolvit Liceul militar „DimitrieCantemir” de la Breaza, cudiplomă de merit din parteaMinisterului Învăţământului -12 ani premiul I, şi Şcoala Mili-tară de Ofiţeri Activi „NicolaeBălcescu” de la Sibiu, 1978,arma infanterie, ca şef de pro-moţie. A comandat, succesiv,toate eşaloanele tactice(fără ani cadristici). A fostcomandant de pluton şi decompanie elevi infanterie, laŞcoala Militară de Ofiţeri Activi„Nicolae Bălcescu”, iar,după absolvirea AcademieiMilitare, în anul 1987, coman-dantul Batalionului 1 Infanterie

Am găsit aici aceiaşi ofiţeri determinaţi, care au făcut

„istorie”

Interviu cu generalul maior dr. Nicolae N. Roman, comandantul Diviziei 2 Infanterie „GETICA“

Înfiinţarea Diviziei 2 Infanterie „GETICA”

Pregătirea personalului care în-cadrează comandamentul, repre-zintă o altă direcţie de acţiune,pornind de la realitatea că, la bazaoricărui succes, stă factorul uman.În acest scop, intensificăm procesulde ridicare a nivelului competenţeiprofesionale, pentru atingerea cri-teriilor de performanţă impuse denoile cerinţe ale misiunii.

4. Care este nivelul de instruire aunităţilor din cadrul diviziei?

Pentru a vă face o imagine com-pletă asupra nivelului de instruire,trebuie să facem referire la celedouă obiective majore ale diviziei,şi anume: pregătirea militarilor pen-tru participarea la întreaga gamăde misiuni NATO, UE şi la cele detip „coaliţie”, precum şi la rezul-

EVENIMENT

- 14 -

din Regimentul 32 Mecanizat„Mircea” de la Timişoara. Înperioada 1991-1997, a fost în-cadrat la Cabinetul ministruluiapărării naţionale, apoi în Di-recţia planificare strategică şicontrol armamente din SMG.În 1999, a fost numit coman-dant al Brigăzii 7 MecanizatăGriviţa, Negoieşti-Prahova, iarîn 2001, al Brigăzii 1 Logisticăde la Ploieşti. În perioada2002-2007, a fost şef de statmajor la Comandamentul 2Operaţional Întrunit „MareşalAlexandru Averescu” de laBuzău, apoi, până în 2008, adeţinut funcţia de şef In-strucţie şi Doctrină (şi inspec-tor general al ForţelorTerestre) în SMFT. În anul1997, a obţinut titlul de doctorîn ştiinţe militare, specialitateaartă militară, iar în anul 2010,pe cel de profesor universitar.Şi-a perfecţionat pregătirea despecialitate urmând mai multecursuri, din care menţionăm:Cursul privind controlul demo-cratic al forţelor armate -Geneva, Cursul de negocierişi medieri pentru menţinereapăcii - Cornwallis, NouaScoţie, Cursul postuniversitarde perfecţionare în conducerestrategică - UNAp, Cursulmultinaţional de managemental crizelor - Oberammergau/Germania, Colegiul deApărare al NATO – Roma,Cursul postuniversitar de per-fecţionare în specializarea„Securitate şi bună gu-vernare", Colegiul Naţional deApărare - UNAp. În perioada,martie 2009 - mai 2010, a fostşef al Direcţiei structuri şi pla-nificarea înzestrării din StatulMajor General. La 1 Mai a fostnumit comandant al Diviziei4 Infanterie „Gemina”. De la1 iulie 2010 este comandantulDiviziei 2 Infanterie „Getica”din Buzău.

Divizia 2 Infanterie „GETICA”s-a înfiinţat, la 15 aprilie 2010, printransformarea ComandamentuluiOperaţional Întrunit „MareşalAlexandru Averescu” şi este purtă-toarea tradiţiei Armatei a 2-a. Înbaza ordinului nr. 40 al MareluiCartier General, din 15 august1916, Armata a 2-a ia fiinţă la 18august 1916. Militarii Armatei a 2-aparticipă la acţiunile de luptă dinPrimul Război Mondial, de pe fron-tul Carpaţilor, din anul 1916. Aces-tora le revine dificila şi onoranta

misiune de a intra în istorie, prin participarea la marea ofensivă de laMărăşti şi la aprigele încleştări de la Oituz, din vara anului 1917. La 1august 1918, Armata a 2-a primeşte ordin de demobilizare. În timpulcelui de-al Doilea Război Mondial, participă la acţiuni de luptă, atât petimpul campaniei din est, cât a celei din vest. În iunie 1947, a fost cre-ată Regiunea a II-a Militară, cu comandamentul la Bucureşti, iar, la 5aprilie 1960, aceasta se desfiinţează, formându-se ComandamentulArmatei a 2-a.

Alte date importante:- 1980: Comandamentul Armatei a 2-a a fost mutat la Buzău;- 2000: Comandamentul Armatei a 2-a a fost restructurat, devenind

Comandamentul Operaţional Întrunit;- 2001: Comandamentul Operaţional Întrunit devine Comandament

Operaţional;- 2003: Comandamentul Operaţional redevine Comandament 2

Operaţional Întrunit „Mareşal Alexandru Averescu”, cu rolul de a con-duce contingentele care execută misiuni în afara teritoriului statuluiromân, de a planifica şi conduce exerciţiile de tip întrunit, naţionale şimultinaţionale;

- 2008: Comandamentul 2 Operaţional Întrunit „Mareşal AlexandruAverescu” devine Comandamentul Operaţional Întrunit „MareşalAlexandru Averescu”:

- 2010: Comandamentul Operaţional Întrunit „Mareşal AlexandruAverescu” se transformă în Comandamentul Diviziei 2 Infanterie„GETICA“.

Primul comandant al Diviziei 2 Infanterie a fost generalul maior dr.Visarion Neagoe, care a trecut în rezervă la data de 29 mai 2010.

Începând cu data de 1 iulie 2010, comanda diviziei este: - comandant: general maior dr. Nicolae N. Roman;- locţiitorul comandantului: general de brigadă dr. Mihai Tofan;- şef de stat major: colonel dr. Costel Olteanu.

EVENIMENT

- 15 -

tatele obţinute la exerciţiile şitragerile de luptă desfăşurate peteritoriul naţional.

Multe dintre batalioanele divizieişi-au creat un renume prin partici-parea la misiuni internaţionale. ÎnAfganistan, Albania, Angola,Bosnia-Herţegovina, Kosovo şiIrak, militarii din Batalionul 151Infanterie „Lupii Negri”, Batalionul280 Infanterie Mecanizată, Bata-lionul 341 Infanterie „Rechinii Albi”,Batalionul 300 Infanterie Meca-nizată „Sfântul Andrei”, au doveditcă sunt pregătiţi să îndeplineascămisiuni de maximă complexitate şiangajament. Vreau să aduc un piosomagiu eroilor diviziei, căzuţi la da-torie, în teatrele de operaţii.

Cel de-al doilea obiectiv, des-făşurarea exerciţiilor - ca formă su-perioară, integratoare, dinamică şicomplexă a instrucţiei - a contribuitla creşterea coeziunii unităţilor şimenţinerea deprinderilor pentruducerea luptei în condiţii cât maiapropiate realităţii spaţiului de luptăintegrat.

Aş aminti doar câteva exerciţii încare au fost angrenate unităţile di-viziei: DEMEX 05, ROMEX 06,DANUBE GUARD 07, GETICA 08;ROUEX 09, la care militarii noştris-au evidenţiat prin modul profe-sionist în care au acţionat.

5. Domnule general, dacă untânăr ofiţer vrea să lucreze încadrul Comandamentului Diviziei 2Infanterie, ce calităţii trebuie săîndeplinească?

Drumul spre o carieră militară încomandamentul Diviziei 2 Infan-terie începe într-un mediu al disci-plinei, valorilor şi normelor militare.Pe lângă cerinţele impuse dereglementările managementuluiresurselor umane, pe linia se-lecţiei personalului, tinerii ofiţeri tre-buie să fie caracterizaţi de voinţă şideterminare, competitivitate, anga-jare efectivă şi afectivă, curiozitateintelectuală şi dorinţa de a lucra înechipă. Mândria de a face partedintr-o structură de nivel comanda-ment de divizie este împărtăşită detoţi cei care lucrează aici, indiferent

de grad. Tinerii ofiţeri trebuie să fieatraşi de renumele unei structuricare, deşi înfiinţată de câteva luni,are o tradiţie deosebită. Suntem şivom fi o structură în care, cutimpul, visurile fiecărui tânăr ofiţervor ajunge să prindă contur. Pentrufiecare ofiţer profesia trebuietratată ca un hobby: să fie făcută,pur şi simplu, din plăcere. Hotărâ-rea, implicarea, curajul de a-ţisusţine ideile sunt definitorii; lipsade idei, de sugestii, de opinii şi pro-movarea unei comodităţi conserva-toare, nu vor duce la succes încariera militară! Nu trebuie neglijatănici motivaţia materială. Chiar dacăţara trece printr-o perioadă grea,Armata, prin oamenii ei, a demon-strat că este un pilon de stabilitateal societăţii româneşti. Eu sper căse vor găsi soluţii prin care actualastare de fapt să nu se pre-lungească şi să nu afecteze deter-minant condiţia militarului, în traiulde zi cu zi, sau în procesul deinstruire şi executare a misiunilorordonate.

6. Cum s-au implicat militarii di-viziei în sprijinirea populaţiei afec-tate de inundaţii?

Militarii diviziei, la solicitările in-stituţiilor publice, au intervenit însprijinul populaţiei din mai multelocalităţi din Moldova.

La Dorohoi şi Şendriceni, înjudeţul Botoşani, au acţionat militaridin Batalionul 335 Artilerie Mixtă şidin Centrul 33 Depozitare, iar înmunicipiul Galaţi şi în localitateaŞendreni au intervenit militariiBatalionului 300 Infanterie şi Bata-lionului 284 Tancuri.

La Şăuceşti şi Letea Veche,judeţul Bacău, au acţionat militari aiBatalioanelor 631 Tancuri şi 635Apărare Antiaeriană, iar în judeţulIaşi, la Mirceşti şi Probota, au in-tervenit militari din Batalioanele151 Infanterie şi 198 Logistic.

În spirit de solidaritate culocuitorii localităţii Dorohoi, militariişi personalul civil din Forţele Tere-stre au donat bunuri, dorind, astfel,prin gestul lor, să fie alături depopulaţia afectată de inundaţii.

Divizia 2 Infanterie, prin unităţilesubordonate, Brigada 15 Meca-nizată „Podu Înalt” - Iaşi, Brigada282 Mecani-zată „Unirea Princi-patelor” - Focşani, a organizat untransport de 10 camioane cu ali-mente neperisabile ambalate, apă,îmbrăcăminte, lenjerie, materialede construcţii şi mobilier.

Permanent, serviciul operativ alcomandamentului monitorizeazăsituaţiile de urgenţă din zona deresponsabilitate, fiind în măsură, cala solicitarea autorităţilor locale,să dispună intervenţia cu forţeşi mijloace tehnice în sprijinulpopulaţiei civile.

5. Domnule general, ce proiectede viitor aveţi?

Am multe planuri, atât în ceea cepriveşte relaţiile militarilor dincadrul diviziei cu comunităţile lo-cale, cât şi în ceea ce priveşte in-strucţia. Din acestea din urmă,enumăr: aducerea comandamen-tului acestei mari unităţi, care laanul va aniversa 95 de ani de exis-tenţă, la parametri de performanţăimpuşi de standardele NATO;pregătirea ofiţerilor tineri pentru aurma forme superioare de în-văţământ militar, în aşa fel încât,cei care ne vor lua locul, să fie binepregătiţi, să fie oameni respon-sabili, cu picioarele pe pământ.

Tradiţia acestui comandamenteste una generoasă, ce a făcut cael să fie prezent la toate mo-mentele mari ale istoriei noastre.Voi face tot ce îmi stă în putinţă, cadespre Divizia 2 Infanterie să sevorbească cu respect şi admiraţie.

În calitate de comandant alDiviziei 2 Infanterie „GETICA”,voi face ca deviza „SEMPERDIGNITATE FIDELIS PATRIAE”(Întotdeauna cu demnitate fideli pa-triei), ce va sta mărturie pe steagulde identificare, să fie dăltuită şi îninimile tuturor militarilor acesteimari unităţi.

A consemnat maior Romeo Feraru

EVENIMENT

- 16 -

25 octombrie,

Ziua Armatei României----------------------------------------------- Colonel (r) Constantin Dinu

Ziua Armatei a fost mult timpasimilată, mai ales după 1877,când, la 9 mai, a fost proclamatăIndependenţa României, princomasare cu 10 mai, ziua în careprinţul Carol de Hohenzolern apăşit pe pământ românesc, cuaceastă festivitate anuală; maiapoi, la 1881, ţara s-a declaratregat la aceeaşi dată, de acumtradiţională, Carol I primind inves-tirea simbolică printr-o coroanăfăcută din oţelul unui tun turcesccapturat la cucerirea reduteiGriviţa. În 1902, când s-a împlinitun sfert de veac de la declaraţia deneatârnare, ca şi în 1906, la împli-nirea a 40 de ani de la fundareadinastiei regale, ceremoniilemilitare au avut un fast deosebit.După războiul Întregirii, va fiproiectat, de către arhitectul PetreAntonescu, Arcul de Triumf, inau-gurat la 1 Decembrie 1936, ziuaUnirii tuturor românilor, solemnitatemarcată de participarea regeluiCarol al II-lea, a primului ministru,Gheorghe Tătărescu, a ministruluiApărării Naţionale – generalul decorp de armată Paul Angelescu –şi ai celorlalţi membri ai guvernului,a invitaţilor de onoare din ţară şistrăinătate, a veteranilor de războişi a unui numeros public. Acestmonument al omagiului vitejiei şirecunoştinţei faţă de jertfele oştiriiva constitui unul dintre repereleimportante ale sărbătoririi armateidin a doua jumătate a secolului XX.Ceremonia din 10 mai 1939, de pecâmpul Cotrocenilor, este descrisă

chiar de rege, în însemnările salezilnice: Totul a mers dupăprogramul tradiţional, cu deose-birea însă că sentimentul publiceste mult mai conştient ca în aniitrecuţi asupra nevoiii şi importanţeioştirii. Fiind circumstanţe cu totuldeosebite, fiind nevoie de a arătaarmata, nu atât ca fast, cât ca omanifestaţie de forţă şi având anulacesta şi mult material nou dearătat, mai ales motorizate, amhotîrât că parada va fi în ţinută decampanie, fără fireturi, numai cucingătoarea de piele şi decoraţii.(…) Trec trupa în revistă, după careîncepe defilarea. În cap vineAviaţia, prea puţină pentru gustulmeu (…) Urmează, în capulArmatei, asociaţiile foştilor luptătorişi un grup de invalizi, care aimpresionat, ca întotdeauna, publi-cul. Detaşamentul premilitarilorurmează destul de bine, cu toatecă nu pot încă obţine să măreascăpasul. În sfârşit Armata, în cap cuGhiţă soldatul (generalul GheorgheArgeşanu, n.m.), urmat deBatalionul de Gardă, totdeaunaimpresionant în formaţia lor largă şiritmul încet al defilării. Restul înordine normală, în formaţia masivă,care da o impresie solidă de forţă.Aspect foarte ostăşesc şi impecabilîn uniforma kaki şi cu noile căşti pecap. Au aerul, cu această coiffure,de cavaleri medievali.(…) Mulţi aniam aşteptat să văd asta …). Înstricta proximitate a celei de a douaconflagraţii mondiale, suveranulpărea să aibă motive de satisfacţie.

După bătălia Stalingradului, diniarna anului 1942, când trupeleromâne au trebuit să împărtă-şească din greu soarta hărăzităgermanilor de decizia lui Hitler dea nu se retrage, optimismul români-lor şi al militarilor, în special, este încădere liberă; jurnalul generaluluiConstantin Sănătescu, aceastăstare de spirit este manifestă, înînsemnările din 1943: Luni 10 Maie o zi frumoasă. Defilarea are locpe fosta şosea Jianu, astăzi numităBulevardul Mareşal Antonescu. Celipsă de modestie din parteaMareşalului să-şi pună cu antici-paţie numele peste tot şi să nu laseposterităţii să recunoască dacă arevreun merit… Deşi este 10 Mai,constat o lipsă de entuziasm.Defilare anostă, din care un expertar putea vedea că nu avemmaterial. Au trecut la Şcoli trupe pejos şi camioane multe cu soldaţi,spre a da impresia că avem unităţimotorizate şi chiar blintate (Jurnalulgeneralului Sănătescu, Editura„Humanitas”, 2007, p.128). Un anmai târziu, atmosfera ca şi situaţiafrontului din Est se degradaserăpână la dramatic: 10 Mai 1944. Celmai trist pe care l-am trăit… Lumeaa părăsit Bucureştiul de zvonulunui bombardament. La ora 9 aavut un Te Deum la Patriarhie,unde m-am dus ca reprezentant alRegelui şi unde guvernul erareprezentat de generalul Pantazi,ministrul de război. În toatăPatriarhia nu erau mai mult dedouăzeci şi cinci de persoane.

EVENIMENT

- 17 -

Mareşalul şi Mihai Antonesculipseau (Op. cit., p.152). Totdeaunase pare că e loc de mai rău,generalul nu putea profetizaasupra statutului României, după„întoarcerea armelor”, se puteamiza, totuşi, pe statutul de ţarăcobeligerantă în cadrul alianţei: 10Mai 1945. Din lipsă de trupe nu s-afăcut defilarea obişnuită. La ora 11,a avut loc un Te Deum laPatriarhie, la care au asistatRegele, guvernul şi autorităţile.După Te Deum, Regele a venit laPalatul Regal din Calea Victoriei,unde populaţia l-a aclamat înde-lung. După amiază, la CerculMilitar a avut loc un festival artisticurmat de dans. De fapt operaţiunilemilitare pe frontul armatelorromâneşti s-au sfârşit la 10 mai1945 ora 10 – pe frontul Armatei 1;la 12 mai 1945 ora 5 – pe frontulArmatei a IV-a (Op. cit., p. 202).Victoria de la sfârşitul războiului,conform reglementărilor de laYalta, ne-a plasat între platniciidespăgubirilor faţă de U.R.S.S.,fără ca, formal, occidentul să neanunţe de abandon; „operaţiunile”diplomatice păreau să contrazicăideea că umbra Kremlinuluiajungea pe Calea Victoriei; cu o ziînainte de prima sărbătorire a lui 23august (1945) au loc diversiunidiplomatice promiţătoare pentru ceicare nu cunoşteau procentajulstabilit de Stalin, Roosevelt şiChurchill: Cum anglo-americanii aufăcut o notă că nu recunoscguvernul actual deoarece a fostimpus de ruşi şi nu exprimă voinţapoporului. Regele a cerut demisiaguvernului, însă guvernul, dupăîndemnul ruşilor, nu s-a supus,încălcând astfel Constituţia. Iată unconflict între rege şi guvern.

Sunt informat că trupele venitepentru defilare nu ştiu nimic deaceastă situaţie, iar pentru toatăsiguranţa li s-a luat muniţia. NumaiDivizia Tudor Vladimirescu aremuniţie (Op. cit., p.208).

Ceremonia, în sine, introducea oinovaţie, de natură politică,

anticipând cumva măsluireabrevetată de istoricii viitorului regimfaţă de momentul 23 august, aceeade a-l boteza „revoluţie popularăantihit-leristă şi antiimperialistă”;după Te Deum are loc o defilare aarmatei şi a unor lungi coloane demuncitori. Contrariat, generalulConstantin Sănătescu decodifică:Guvernul insinuează că la acestact au luat parte muncitorii, când înrealitate a fost opera Regelui şi aarmatei. În epoca anterioară aces-tor radicale schimbări politice, seserbau şi zilele armelor (trupele deuscat, de Sf. Gheorghe, aviaţia, desf. Prooroc Ilie, marina de Sf.Maria) iar unele arme şi specialităţila diferite aniversări religioase,marcate de desemnarea propriilorpatroni ocrotitori. Religia fiind„abolită” şi din armată, acestea auintrat, până după 1990, în uitare.

În 1951, prin Decretul nr. 125 din20 iulie, Ziua Forţelor Armate aleRepublicii Populare Române estedesemnată a fi sărbătorită la 2octombrie, dată ce era menită sărememoreze faptul că, la 2octombrie 1943, Stalin a aprobatorganizarea, pe teritoriul U.R.S.S.,unei unităţi militare formată dinvoluntari români, recrutaţi, de cătreAna Pauker, din rândul prizonierilorde război, Divizia „Tudor Vladimi-rescu”, ce va deveni, după război,furnizoarea de locţiitori/comisaripolitici ai armatei populare. Câţivadintre generalii de prestigiu aiarmatei române regale (încă, pânăla 30 decembrie 1947), între careN. Dăscălescu, au fost trecuţi înrezervă pentru aceea de a nu fiacceptat să „asimileze” intruziuneapoliticului bolşevizant în structuradecizională a armatei naţionale.

Decretul nr.381, din 1 octombrie1959, dat în condiţiile „dezgheţului”din lagărul socialist, ce a succedatdispariţiei lui Stalin (1953), „tătuculpopoarelor”, a cultului său, precumşi plecării trupelor sovietice din ţară(1958), stabilea ca Ziua ForţelorArmate să se sărbătorească la 25Octombrie, alegere motivată de

eliberarea ultimei localităţi dinArdealul de Nord de sub ocupaţiahorthystă. Formula dezrobirii„ultimei palme de pământromânesc” era, desigur, valabilănumai în ce priveşte raptul înfăptuitprin Diktatul de la Viena, trecândsub tăcere, cu „decenţa” politică ceo impunea atunci marele stat vecindin răsărit, teritoriile de la est dePrut, răpite în urma pactuluiRibentrop-Molotov. Oricum, dinpunctul de vedere al memorieiafective colective, momentuldesemnat avea, într-adevăr, oreală miză naţională, prinreaşezarea bornelor de graniţăantebelice pe vechea lor linie,aceea trasată la înfăptuireaRomâniei Mari, consfinţită şi dejertfele prin care, în toamna anului1944, s-a înfăptuit aceasta.

Complexul monumental de laCarei, dezvelit la împlinirea a douădecenii de la momentul istoricamintit, cinsteşte sacrificiul a49.744 de ostaşi români (morţi,răniţi şi dispăruţi) care, integraţi încele 27 de divizii combatanteîn Transilvania, în intervalul1 septembrie - 25 octombrie 1944,au eliberat 872 de localităţi, dintrecare 18 oraşe. Sculptorul VidaGheza, autorul acestui memorial înpiatră, se confesa: Ca punctculminant al acestui monument,am înălţat obeliscul sau flacăraveşnică, un obelisc ce seamănă cuturlele bisericilor de lemn dinMaramureş. Era încă o emblemătemerară, pentru momentulrealizării ansamblului arhitectonicomagial, a vechimii, spiritualităţii şilegitimităţii noastre în spaţiulreadus, prin luptă, între hotarelenaţionale. Ziua Armatei Române,îşi perpetuează, prin militarii deastăzi, oriunde flutură drapelele lorde luptă, memoria unor veacuri deluptă pentru libertatea şi integrita-tea naţională.

TEATRELE DE OPERAŢII

- 18 -

Aşa suna comunicatul de presă al MinisteruluiApărării Naţionale.

Au fost destule astfel de comunicate pe carele-am redactat, pentru a informa opinia publicădespre evenimente petrecute în teatrele de operaţii.Chiar dacă structura militară din care făceam partenu mai avea atribuţii pentru misiunile în afara terito-riului statului român, am fost nevoit, pentru primadată, şi, sper, ultima, să fac parte din comisia care aavut ingrata misiune de a anunţa familia.

Dan Ciubotaru este primul militar buzoian carecădea la datorie în războiul antiterorist. Prin jertfa sa,alături de alţi eroi, Dan şi-a respectat angajamentulfaţă ţară, apărându-i interesele, departe defrontierele ei.

Dan Ciobotaru s-a născut, în urmă cu 28 de ani, însatul buzoian Pinu, comuna Brăeşti, un cătun dinzona de deal a judeţului, stăpânit de o liniştenemărginită. Vestea că băiatul lui Ion şi al LuminiţeiCiobotaru şi-a pierdut viaţa în Afganistan, s-a răspân-dit pe toată valea. Clopotele bisericilor au împărtăşittuturor sunetul durerii. Dan era cel mai mare dintrecei trei copii ai familiei. Şi-a dorit, de mic, să ajungămilitar. Astfel, visul lui s-a îndeplinit, în anul 2007,când a absolvit Şcoala Militară de Maiştri şi Subofiţeria Forţelor Terestre din Piteşti.

A fost repartizat la Brigada 2 Vânători de Munte,din Braşov, unde, în acest an, i s-a oferit ocazia de apleca în misiune în Afganistan.

Mama militarului buzoian ne povestea că a avut opresimţire, cu puţin timp înainte de aflarea veştii.

Vorbise cu el, de curând, şi îi povestea că timpul treceuşor, va veni acasă şi îşi va ajuta familia.

Erau trei băieţi. Speranţa într-un viitor mai bun l-arăpus pe cel care era speranţa întregii familii. Adrian,fratele mijlociu, a făcut efortul de a trece pestedurerea pierderii şi a mers, în ziua înmormântării, sădea o probă a bacalaureatului, promiţând că el totmilitar vrea să devină.

Mezinul, Nicolae, are 13 ani şi nu părea a înţelegeprea bine ce se întâmplă. Va creşte şi îşi va da seamamai târziu de fapta fratelui său.

Oşteanul a fost înmormântat, în curtea bisericii dinsatul în care s-a născut şi a copilărit. Sute de per-soane au venit să-l conducă pe ultimul drum pe eroulpe care l-au cunoscut, sau despre care, doar au auzit.

Au fost prezenţi colegii lui din Braşov, care s-auocupat de tot ce era necesar creştineşte şi militariigărzii de onoare din Buzău. Au participat la ceremo-nial prefectul judeţului Buzău, Paul Beganu, primarulGheorghe Perţea, care i-a acordat, eroului demni-tatea de cetăţean de onoare al comunei Brăeşti, şireprezentanţi ai M.Ap.N.

La finalul slujbei religioase, colegii militarului bu-zoian au tras salve, în onoarea şi memoria cama-radului lor ucis în Afganistan. Generalul maior dr. DanGhica-Radu, şeful Statului Major al Forţelor Terestre,a înmânat familiei Drapelul naţional şi decoraţia.

Aceasta a fost povestea unui erou.Liniştea s-a aşternut peste cătunul Pinu, unde

colegii, apropiaţii şi, mai ales familia, îi vor păstra vieamintirea, aceea a unui erou.

Sublocotenentul post-mortem Dan Ciobotaru

Eroul de la Pinu„Doi militari din Batalionul 33 Manevră, dislocat în Afganistan, au căzut

la datorie miercuri, 23 iunie, ora 14.30 (ora României). Sergentul major Dan Ciobotaru şi caporalul Paul Caracudă executau o

misiune de luptă pe autostrada A1 Kabul-Kandahar. La aproximativ 30 dekilometri de Qalat, autovehiculul de tip HUMVEE în care se aflau a fostatacat cu un dispozitiv exploziv improvizat, acţionat de la distanţă. În urmadeflagraţiei, cei doi militari şi-au pierdut viaţa.

Sergentul major Dan Ciobotaru, promoţie 2007, avea 28 de ani şi eranecăsătorit. Caporalul Paul Caracudă, în vârstă de 36 de ani, era angajatîn Ministerul Apărării Naţionale din anul 1996, era căsătorit şi avea doi copii.

Ministrul apărării naţionale a acordat gradul de sublocotenent post-mortem celor doi militari care şi-au sacrificat viaţa sub culorile Drapelului naţional, săvârşind acte de devotamentexcepţional în timpul executării misiunii în teatrul de operaţii din Afganistan. De asemenea, Preşedintele Românieia decorat pe sublocotenenţii post-mortem Dan Ciobotaru şi Paul Caracudă cu Ordinul Naţional Steaua Românieiîn grad de Cavaler, pentru militari, cu însemn de război.”

----------------------------------------------- Maior Romeo Feraru, Divizia 2 Infanterie „GETICA”

- 19 -

1.4 GuvernareaAfganistanul, la sfârşitul anului 2001, se plasa pe o

poziţie situată între locurile 174 şi 178, în clasamentulONU, din punct de vedere al dezvoltării. Aceastăierarhizarea era generată de deceniile de conflictsuportate, aproape inexistenta infrastructură naţio-nală, speranţa mică de viaţă, rata mare aanalfabetismului, sărăcia endemică etc.2

În decembrie 2001, prin Acordul de la Bonn,3 s-afurnizat proiectul constituţional şi cadrul instituţionalpentru reconstrucţia noului Afganistan. Ca efect alacestuia, a fost elaborată o nouă constituţie (ianuarie2004), a fost ales, în urma unui proces electoral, unpreşedinte (octombrie 2004, cu 55,4% din voturi,proces repetat, în toamna anului 2009 (foto. nr. 01) şiun parlament (18 septembrie 2005) şi noua guvernarea început să funcţioneze cu sarcina de a-şi impuneautoritatea în toată ţara. Pe 18 septembrie 2010, s-audesfăşurat noi alegeri parlamentare a căror primerezultate vor fi date publicităţii pe 08 octombrie(conform planificării), iar cele finale vor fi cunoscutepe 31 octombrie4. Încă din 2006, guvernul afgan şicomunitatea internaţională s-au întâlnit, la Londra,

pentru a dezvolta strategia de transformare aAfganistanului5 a cărui scop fundamental era de a creaşi dezvolta instituţii eficiente naţionale, provinciale şidistrictuale capabile să furnizeze serviciile de bază.

Rolul NATO, în acest context, a fost să facilitezecrearea structurilor forţelor de securitate afgane, caelemente esenţiale de sprijin a unei bune guvernări.Aceste structuri au cooperat permanent cu ForţeleInternaţionale de Asistenţă pentru Securitate subcomandă NATO pentru a furniza acel nivel desecuritate necesar realizării dezvoltării economice şisociale propuse. La nivel local, Echipele deReconstrucţie Provincială (Provincial ReconstructionTeams - PRTs) ale ISAF au sprijinit şi continuă săsprijine activităţile de construcţie a edificiilor şiimplementare a programelor stabilite, furnizândmentori, instruire şi facilitând legătura efectivă întredezvoltarea comunităţii şi autorităţile afgane (foto nr.02). Prin cele 26 de PRT-uri ale sale, conduse de 14naţiuni diferite şi beneficiind de contribuţia a 30 de ţări,NATO - ISAF este puternic implicat în efortul de


Afganistan, o nouă provocare

-------------------------------------- Colonel dr. Costel Olteanu, Divizia 2 Infanterie „GETICA”

Continuare din numărul anterior

Foto. nr. 01. Un cetăţean este înscris în registrul de votare, în ianuarie 2009, în Farah.

Foto nr. 02. Reprezentanţi ai guvernului şi scolii, bătrâni aisatului şi membri ai PRT participă la ceremonia de inaugurare

a construcţiei unei şcoli de fete în districtul Behsood dinprovincia Nangarhar

reconstrucţie şi dezvoltare a Afganistanului. Ca efectal locului şi rolului lor în cadrul efortului internaţional,este demn de remarcat faptul că fiecare PRT are ocompunere mixtă, din civili şi militari. Componentamilitară se concentrează asupra construcţieistructurilor din cadrul sectorului de securitate şidezvoltarea stabilităţii, iar componenta civilăacţionează asupra aspectelor sociale, umanitare,economice, guvernamentale şi politice.

Capacitatea guvernului afgan este limitată datorităinsuficientei pregătiri a structurilor sale, a membriloracestora, precum şi a slabei remunerări, fapt ce l-afăcut vulnerabil la actele de corupţie. De asemenea,acesta nu are capacitatea necesară de a-şi extindeautoritatea efectivă asupra provinciilor şi districtelor.La nivelul provinciilor şi districtelor, administraţia localăse confruntă cu aceleaşi probleme ca şi guvernul.Continua insecuritate, criminalitatea şi tot maiputernica influenţă a traficanţilor de droguri au viciatacţiunile guvernului.

Cu toate acestea, guvernul afgan a reuşit să îşiimpună prezenţa – este adevărat, uneori, mai timidsau sporadic - chiar şi în zonele mai izolate ale ţării.

Fără a neglija progresele făcute, se poate afirmacă, încă din 2001, a existat o discrepanţă întrenumărul şi nivelul obiectivelor comunităţiiinternaţionale pentru Afganistan şi posibilităţilegenerate de realitatea dură din această ţară. Astfel, s-a dorit realizarea unui guvern central puternic care să-şi exercite prerogativele asupra întregii ţări, darAfganistanul nu a fost niciodată „cu adevărat un statcoerent, ci un grup de lideri tribali, de secţiuniteritoriale care funcţionau după bunul plac.” ÎnAfganistan nu există „… un sentiment naţional deapartenenţă…,nu existau birocraţi care înţeleg cumfuncţionează un guvern, nu a existat un guvern caresă fi avut grijă de toţi oamenii din ţară6,” fapt careexplică de ce instituţiile sale care să furnizezesecuritate nu existau şi de ce ISAF a trebuit să fiemandatat să asigure securitatea în Kabul. Era nevoiede timp pentru ca afganii să fie în măsură să-şi creezepropriul guvern şi nevoie de ani, pentru ca structurilesale naţionale de securitate să se dezvolte.

Prin urmare, cea mai mare problemă a guvernului afost, şi încă o reprezintă, incapacitatea acestuia de acontrola întregul teritoriu al ţării, de a-şi diseminaautoritatea la nivel local şi provincial. Nevoiacompensării lipsei structurilor de securitate adeterminat coaliţia să transfere unor lorzi ai războiuluilocali sarcina şi rolul de a furniza securitate în zoneleîn care structuri ale talibanilor şi al-Qaeda continuausă acţioneze. Câteva dintre aceste grupuri, mai târziu,au devenit un mare impediment în calea viitoruluiguvern central afgan de a-şi extinde prezenţa şiautoritatea în interiorul diferitelor regiuni ale ţării.

O altă provocare pe care o înfruntă, şi astăzi,Afganistanul o reprezintă insurgenţa.

Programul de dezarmare, demobilizare şireintegrare a mujahedinilor, lansat în 2003 subconducerea Japoniei, care a permis ca aproximativ60 000 de combatanţi să fie demobilizaţi şi reintegraţiîn societate, a decurs foarte greu, iar acţiunea deeliminare a grupurilor ilegal înarmate, începută în2006, a fost paralizată tocmai de intensificareainsurgenţei7. Forţele de securitate nu au avut succesîn eradicarea complexei insurgenţe din Afganistan,incluzând talibanii revoluţionari – aproximativ între25.000 şi 30.000 de luptători8 (foto nr. 03). Dezvoltareainsurgenţei reflectă, printre altele, resentimentele uneipărţi a talibanilor şi altor grupuri care nu au fostreprezentate la discuţiile de la Bonn, fiind lăsaţi pedinafara procesului politic ulterior. Dacă alte alternativesau posibilităţi de întâlnire cu participarea lor ar fi fostcorect şi la timp exploatate, câteva elemente aletalibanilor ar fi fost integrate până acum, reducândresursele locale ale insurgenţei. Aceştia ar fi putut fiaşa numiţii al 3-lea şi al 4-lea nivel al talibanilor a cărorideologie le-ar fi permis cooptarea, excluzând nucleuldur al comandanţilor talibanilor.

Guvernul afgan a încercat să conducă efortul dereconciliere la nivel naţional, dar fără succes, datoritămultor oportunităţi pierdute. Câţiva mari comandanţitalibani au încercat să ia contact cu noul guvern afgan,încă din 2002, pentru a se înţelege supra termenilorde reîntoarcere a lor, inclusiv în condiţii de arest ladomiciliu. Guvernul afgan nu a demonstrat suficientăvoinţă politică şi nu a depus efortul necesar pentru autiliza această oportunitate. Trebuie, însă, sărecunoaştem că nici comunitatea internaţională - înprincipal, SUA – nu au consiliat just guvernul afganasupra importanţei acţiunii de reconciliere cu aceştia.Totuşi, în ultimul an, în baza unei analize permanenteşi pertinente, s-au întreprins o serie de acţiuninaţionale şi internaţionale care - se speră – vor aducecorecţii acţiunile anterioare, pregătind terenul atingerii

- 20 -


Foto nr. 03. Grup de talibani în deplasare spre un nou obiectiv

rezultatelor propuse de atâţia ani Printre acestea, potfi amintite: Adunarea Naţională Consultativă pentruPace - „Peace Jirga”, Conferinţa internaţională de laKabul şi constituirea Înaltului Consiliu pentru Pace.

Un pas important a fost făcut pe parcursul AdunăriiNaţionale Consultative pentru Pace - „Peace Jirga” -pe timpul căreia a fost dezbătut programul de pace şireintegrare socială a luptătorilor talibani, publicat, ladata de 05 mai 2010, de către guvernul afgan.Principalele prevederi ale acestuia sunt: 1. Procesulde reintegrare a luptătorilor talibani se va realiza în maimulte etape: a). plasarea acestora în centre dedemobilizare pentru o perioadă de 90 de zile,b). luarea în evidenţă şi eliberarea unui „card dereintegrare” (profil biometric, date personale şi gradulde instruire şi oferirea unor alternative socioprofe-sionale în domeniile agriculturii, construcţiilor etc.;2. Implementarea programului la nivel local (care vanecesita fonduri de aproximativ 160 milioane de dolariamericani) va fi una dintre responsabilităţile principaleale guvernatorilor locali; 3. Iniţial, programul va fiimplementat în 220 districte din provinciile Kandahar,Helmand, Herat, Baghdis, Nangarhar, Konduz şiBaghlan urmând ca, în funcţie de rezultatele obţinute,să fie extins şi în celelalte provincii. Talibanii care nudoresc reintegrarea vor avea varianta exilului.

Conferinţa internaţională de la Kabul, din 20 iulie2010, referitoare la situaţia din Afganistan, la care auparticipat 70 de reprezentanţi ai organismelorinternaţionale, regionale şi financiare şi aproximativ 40de miniştri de externe, prezidată de preşedinteleafgan, Hamid Karzai, şi Secretarul General al ONU,Ban Ki – moon, a adoptat o declaraţie în care sestipulează, în principal, următoarele: 1. În domeniulsecurităţii: a). comunitatea internaţională susţineangajamentul autorităţilor afgane ca, până la sfârşitulanului 2014, FSA să atingă capacitatea operaţionalăcompletă pe întreg teritoriul afgan, preluândresponsabilitatea asigurării securităţii întreguluiteritoriu afgan. Guvernul va adopta măsuri pentruîntărirea capacităţii de luptă şi creşterii efectivelorFSA, astfel încât, în luna octombrie 2011, ArmataNaţională Afgană să aibă un efectiv de aproximativ171 600 militari, iar Poliţia Naţională Afgană, deaproximativ 134 000 de membri; b). până la sfârşitulanului 2010, guvernul afgan şi conducerea ISAF voranaliza condiţiile care trebuie îndeplinite pentruînceperea transferului responsabilităţilor asigurăriisecurităţii către FSA. 2. În domeniul reconcilieriinaţionale: a). Conferinţa Internaţională sprijinăProgramul de reconciliere naţională demarat deguvernul afgan, deschis tuturor forţelor militareinsurgente care renunţă la violenţă, întrerup legăturilecu al - Qaida şi acceptă să respecte Constituţia; b).guvernul afgan va colabora cu Consiliul de Securitateal ONU şi Conferinţa Internaţională pentru a elimina

interdicţiile impuse de Rezoluţia nr. 1267 a Consiliuluide Securitate al ONU asupra militanţilor care sereintegrează în societate. 3. În domeniul economiei şidezvoltării sociale: a) Conferinţa Internaţională vaacorda asistenţă guvernului afgan, astfel încât, înurmătorii 2 ani, să fie îndeplinite 80% din sarcinileasumate prin programele naţionale prioritare;b). guvernul s-a angajat să crească veniturile interneîntr-o manieră sustenabilă şi să adopte măsuri învederea realizării unei stabilităţi fiscale pe termen lung;c). autorităţile afgane vor lua măsuri pentruîncurajarea investiţiilor în extinderea reţelelor de caleferată şi rutiere dintre Afganistan şi statele vecine;d). s-a subliniat importanţa repatrierii graduale arefugiaţilor. 4. În domeniul administraţiei şi lupteiîmpotriva corupţiei: a). guvernul s-a angajat ca, întermen de 6 luni, să stabilească o comisie care sărevizuiască legile afgane în concordanţă cu ConvenţiaONU privind corupţia; b). autorităţile de la Kabul vorîncerca, în următoarele 12 luni, să alinieze practicilejudiciare tribale informale cu sistemul naţional dejustiţie formal.

Preşedintele Afganistanului, Hamid Karzai aconstituit, la începutul lunii septembrie, constituireaÎnaltului Consiliu pentru Pace, organism însărcinat cudemararea negocierilor cu forţele insurgente. El va fiformat din lideri ai insurgenţei, lideri tribali, reprezen-tanţi ai societăţii civile şi femeilor, foşti membri ai„Mişcării Talibane” şi membri ai grupării militante „Hezb– e Islami Gullbudin”.

O altă cauză a situaţiei actuale o reprezintăcorupţia. Centralizarea plasează o mare cantitate deputere câtorva persoane. Unele dintre ele, în bazaunei educaţii insuficiente şi unei moralităţi îndoielnicenu au putut rezista ispitei – în special când miliarde dedolari ai sprijinului extern curg înspre ţară. Corupţia acreat stimulente pentru a preveni descentralizarea.Totodată, trebuie recunoscut şi faptul că membriiguvernului central aveau puţine stimulente pentrudezvoltarea autorităţii la nivel districtual sau provincial.

Concentrarea efortului internaţional asupraguvernului central a generat dezvoltarea insuficientăa structurilor administrative la nivel local, districtual şiprovincial. Suprafaţa şi relieful Afganistanului, la carese adaugă lipsa infrastructurii, fac extrem de dificilădistribuirea serviciilor de către guvernul central cătretoţi cetăţenii ţării. Acest aspect a fost inteligentexploatat de către talibani care au furnizat guvernareşi servicii în zonele neglijate, constituind replici propriiale administraţiei în teritoriu.

Comunitatea internaţională, având ca scop finalcrearea unui guvern central puternic, şi-a concentratefortul spre construcţia instituţiilor la nivel naţional, fărăa conştientiza necesitatea unei foarte bune coordonăria acţiunii naţiunilor-lider, responsabile cu dezvoltareadiferitelor sectoare ale guvernării afgane. Astfel, Italia,

- 21 -


de exemplu, a avut responsabilitatea sectorului juridic,dar efortul său s-a canalizat asupra nivelului naţional.Ea nu şi-a coordonat efortul cu cel al Germaniei, careera responsabilă de dezvoltarea forţelor de poliţie, lanivel naţional, dar care s-a concentrat pe Kabul.

Sistemul juridic, în Afganistan, este foarte difuz. Înzonele unde poliţia a fost antrenată şi instalată, existăsemnificative lipsuri în ceea ce priveşte centrele dedetenţie, închisorile, structurile de anchetare,investigare şi tribunale. Se ştie foarte bine că aconstrui şcoli şi spitale este în consonanţă cu dorinţatuturor contributorilor, dar nu acelaşi lucru se poatespune despre construcţia de închisori, deşi ele suntelemente esenţiale ale întregului spectru al sistemuluijudiciar. De asemenea, sistemul suferă de slabăpregătire profesională, corupţie instituţionalizată şiinterferenţă a politicului în actul de justiţia

Crearea structurilor ANSF, ca elemente esenţialeale unei bune guvernări, a fost una dintre direcţiile deacţiune ale comunităţii internaţionale, în Afganistan.

Programul de creare a poliţiei naţionale afgane(Afghan National Police – ANP) a început, în august2002, sub conducerea Germaniei. Comunitateainternaţională nu a alocat suficiente resurse pentruacest program. Aceasta reflectă dezacordulcomunităţii internaţionale cu privire la tipul de forţe depoliţie – tradiţional, paramilitar sau ambele, subminândunitatea efortului şi eficienţa rezultatului. Obiectivuliniţial era de a instrui 62000 de poliţişti, până lasfârşitul anului 2005. O problemă deosebită s-adovedit a fi desfăşurarea lor în ţară datorită corupţiei şiincompetenţei unor ofiţeri cu rang superior din cadrulconducerii acestei structuri şi lipsei de fermitate aconducerii Ministerului de Interne. În martie 2007, secredea că s-a depăşit cifra de 60 000, dar aceastas-a dovedit a fi doar la nivel teoretic, în teren fiind cumult mai puţini. Corupţia la nivel naţional şi lipsacoeziunii comunităţii internaţionale în lupta cu ea aufost adevăratele cauze ale acestei situaţii grave. Şi înmomentul actual, încrederea populaţiei în membriiANP continuă să fie redusă comparativ cu aşteptările.

La 08 Februarie 2007, Consiliul Nord Atlantic aadmis necesitatea extinderii nivelului de implicare aNATO în pregătirea şi echiparea armatei naţionaleafgane (ANA), iar în februarie 2009, a fost aprobatăConcepţia de sprijin al ANA de către coaliţia NordAtlantică, subliniindu-se direcţiile de acţiune pentrucontinuarea misiunii forţelor NATO în Afganistan.

SUA, ca naţiune - lider, beneficiind de sprijinulFranţei şi Angliei, au fost însărcinate să conducăefortul comunităţii internaţionale de creare a ArmateiNaţionale a Afganistanului. Efortul iniţial s-a canalizatspre reformarea Ministerului Apărării care fuseseputernic infiltrat de elemente ce urmăreau sabotareaautorităţii guvernului9.

Lipsa resurselor umane şi financiare s-a resimţit şi

în acest domeniu, dar, cu toate aceste neajunsuri,efortul în instruirea ANA a avut un mult mai maresucces decât cel în ceea ce priveşte ANP. Într-adevăr,comparativ cu ANP, ANA este mult mai respectată îninteriorul Afganistanului. Două întrebări nerezolvatepun în umbră viitorul ANA: puterea finală şi susţinereafinanciară. Acordul de la Bonn a stabilit 70 000 depersoane în cadrul acesteia. În 2008, guvernul afganşi partenerii săi internaţionali au revizuit acest nivel,ridicându-l la 134 000. Astăzi, ca răspuns la situaţiade securitate, câţiva membri ai guvernului şi experţiexterni doresc o lărgire a forţei în jurul a 250 000 desoldaţi. Aceasta însă solicită un tot mai mare sprijinfinanciar, greu de obţinut. Totuşi, ţările puternicimplicate în Afganistan recunosc că forţele desecuritate afgane reprezintă unica soluţie pentruasigurarea retragerii cu succes a forţelor de securitateinternaţionale din ţară,10 iar pregătirea acestora vacosta oricum mult mai puţin decât a aduce alte forţemilitare ale ţărilor membre/contributoare.

În opinia noastră, este demn de remarcat puternicainfluenţă asupra întregii vieţi politice, administrative şisociale a producţiei de droguri şi comerţului cuacestea. Nu este nevoie de dovezi multiple pentru aînţelege corelaţia dintre opiu, insurgenţă şi crimăorganizată, acesta reprezentând sursa majoră dealimentare şi revigorare a celor două. De asemenea,comerţul cu droguri reprezintă sursa de alimentare acorupţiei şi de subminare a justiţiei, primejduind,totodată, creşterea economică şi sănătatea naţiunii,atât prin prejudicierea surselor de hrană, cât şi princrearea dependenţei de drog, pe termen lung, apopulaţiei afgane. Conform unor documente oficiale,aproximativ 100 - 200 de milioane de dolari, proveniţidin comerţul cu droguri, alimentează insurgenţa.

Pentru contracararea acestui flagel, guvernul afgan,cu un larg sprijin oferit de comunitatea internaţională(structurile de specialitate din ţările membre ale G.8,SUA, ONU etc.) a adoptat şi implementat, încă din2003 – în limita posibilităţilor - o amplă şi ambiţioasăstrategie naţională de control a drogurilor. Aceastainclude un spectru larg de acţiuni în domeniile:edificării instituţiile de profil, impunerea şi aplicarealegilor specifice, reformei justiţiei în domeniul penal,educaţiei naţionale, cooperării regionale, identificăriimijloacelor de trai alternative şi sprijinirii fermierilor încultivarea şi comercializarea produselor agricole şirenunţarea la cultivarea produselor opiacee.

Una dintre măsurile eficiente ale guvernului afgan,în acest domeniu, o reprezintă introducerea, încă din2006, a recompensei financiare a provinciilor carerenunţă la cultivarea macului şi care demonstreazăprogrese semnificative în atingerea ţintelor stabilite încadrul procesului de asistenţă, sume care variază întreo mie şi 1 milion de dolari pentru cele care au redussubstanţial cultivarea macului şi, respectiv, cele care

- 22 -


au renunţat total la cultivarea acestuia. Aceastămăsură, deşi timid, a dat roade, astfel că, în bazaraportului de specialitate al ONU, în 2008, cultura demac a scăzut cu 19%, menţinându-se concentrată,aproape în exclusivitate – în procent de 98% - însudul şi sud-vestul ţării (conform tabelului nr. 111).

Forţele Internaţionale de Asistenţă pentruSecuritate sub comandă NATO s-au implicat activ însprijinirea forţelor de securitate afgane în lupta contradrogurilor, oferind consiliere autorităţilor afgane înoperaţiile contra narcotice, atât în domeniul instruirii,informaţiilor şi logisticii, cât şi prin campaniile deexplicare a acţiunilor şi influenţare a populaţiei prinintermediul PRT-urilor, sau prin alte metode.

Ca rezultat imediat al întâlnirii miniştrilor apărării dela Budapesta din octombrie 2008, ISAF s-a pregătit şia început să sprijine guvernul afgan în pregătirea,organizarea şi desfăşurarea acţiunilor de distrugere alaboratoarelor de droguri şi de anihilare a traficanţilorce furnizează resurse indispensabile insurgenţilor înorganizarea şi desfăşurarea operaţiilor acestora.

Pentru a întări cele afirmate anterior, exemplificămcu una dintre primele operaţii contra drogurilor ce afost executată de către Forţele de Securitate Afganesprijinite de trupele engleze, membre ale Forţei deAsistenţă şi Securitate Internaţională, între 6 şi 7februarie 2009, în districtul Valea Sangin, dinprovincial Helmand – district cu aproximativ 50 000 delocuitori, caracterizat ca fiind centru al acţiunilorinsurgente în care marea producţie de narcoticefurniza resurse talibanilor. Aceasta este, totodată, unadintre cele mai violente zone din Afganistan, datorităterenului puternic accidentat, favorabil amplasăriifacile a dispozitivelor explozive improvizate şiascunderii insurgenţilor, drumurilor neasfaltate şi preaînguste pentru vehiculele de luptă, precum şiputernicelor conflicte intertribale. Aici şi-au pierdutviaţa o treime dintre cei 337 de soldaţi britanici care

au murit, din 2001 până în prezent, în această ţară12.Operaţia a avut ca rezultat: distrugerea sistemului decomandă şi control al insurgenţilor, a facilităţilorlogistice şi de confecţionare a dispozitivelor explozive

improvizate, distrugerea unei mari cantităţi denarcotice, inclusiv a 1295 kg de opium pur, a 4 fabriciimportante de obţinere a drogurilor, precum şi aechipamentelor specifice de laborator, descoperirea şiconfiscarea unei mari cantităţi de substanţe chimiceutilizate în procesul de fabricare a heroinei,confiscarea a unui număr considerabil de arme şimuniţii (pistoalele mitralieră AK 47, mitraliere,numeroase încărcătoare şi 3 aruncătoare de grenadeanti-tanc complete), precum şi descoperirea unormotociclete modificate pentru a fi utilizate în atacurisinucigaşe.

- 23 -


Tabelul nr. 1 Concentrarea producţiei de mac în regiunea sudică a Afganistanului.

Foto. nr. 04. 17,7 t seminţe de mac, 1 t opiu şi 1,4 t deheroină sunt arse de către forţele afgane de luptă contra

narcoticelor, în provincia Helmand, în februarie 2009.

2. REVEDEREA PLANURILOR DE ACŢIUNE ŞI VARIANTE DE ACTUALIZARE A ACESTORA

2.1 Redirecţionarea eforului comunităţii internaţionale în regiunile vecine Afganistanului Treptat – treptat, s-a concluzionat că includerea

regiunilor adiacente Afganistanului în rezolvareasituaţiei critice din cadrul acestei ţări a fost aproapeinexistentă, că actorii internaţionali implicaţi s-augândit la vecinii Afganistanului numai când au fostîngrijoraţi de securitatea liniilor lor de aprovizionare.Acum, se conturează tot mai clar un consens generalîn interiorul comunităţii internaţionale că problemaAfganistanului reprezintă una dintr-o serie deprovocări interconectate în Asia centrală şi de Sud.Prin urmare, se adevereşte că „acele căutări de aajuta Afganistanul şi Pakistanul trebuie să fie lărgitechiar mai departe, pentru a cuprinde ultimele state aleAsiei Centrale, India, Iran şi chiar China şi Rusia13”.

Un actor regional important îl reprezintă Pakistanul,atât prin poziţia sa geopolitică, cât şi prin rolulimportant ce îi este rezervat în rezolvarea situaţiei dinAfganistan.

Pakistanul este o ţară ce poate fi caracterizată princontraste puternice. Pe de-o parte, o populaţiemajoritar săracă - bază solidă de recrutare amembrilor grupărilor teroriste, iar pe de altă parte,structuri politico-administrative democratice, unorganism militar cu efective numeroase şi armanucleară, respectiv elită educată în renumiteuniversităţi din occident, inclusiv din SUA.

După plecarea sovieticilor, în 1989, ServiciulInterarme de Informaţii pakistanez a sprijinit creareamişcării talibanilor care au preluat puterea, în 1996, laKabul. După atacurile din 9 septembrie 2001,dovedindu-se că ei au găzduit gruparea teroristă, audevenit principalul inamic al SUA. Vânaţi înAfganistan, talibanii au migrat în Pakistan şi, împreunăcu alte grupări teroriste, au creat Zona Federală aAdministraţiei Tribale, cunoscută şi ca FATA. Din acelmoment, noi grupări extremiste şi-au făcut apariţia,dar şi cele vechi s-au reconfigurat, ca un corp militarmai violent, pentru care soluţiile politice nu au valoare.Deşi Pakistanul a fost de acord să înceteze sprijinireatalibanilor după 11 septembrie 2001, guvernulpakistanez a ignorat elementele talibane care trăiau lavedere în Quetta – mai ales - şi a menţinut sprijinulpentru alte elemente insurgente de dincolo defrontieră.

Creşterea insurgenţei în interiorul Pakistanului ademonstrat inabilitatea forţelor de securitate. Situaţiaa fost acceptată de politicienii de la putere şi dinopoziţie, dar şi de militari. Teritorii întinse din nord-estulPakistanului erau ieşite de sub controlul statului.Grupurile extremiste, de-a lungul şi de-a latul ţării,

cooperau tot mai eficient. Viaţa şi proprietatea audevenit din ce în ce mai nesigure în principalele oraşeale ţării - Islamabad, Karachi sau Lahore. Primul-ministru Yousuf Raza Gilani descria lupta împotrivaterorismului ca fiind „războiul ţării pentrusupravieţuire14”. S-a ajuns, în primăvara lui 2009, cainsurgenţa talibană să ameninţe capitala statului, faptce a determinat acceptarea introducerii legii islamiceîn Valea Swat.

Noile interese ale SUA în zonă a determinat oimplicare mai intensă a acestora chiar şi numai pentrufaptul că peste 60% din materialele de aprovizionareale forţelor de coaliţie din Afganistan trec prin Pakistanşi, asupra convoaielor de aprovizionare, s-au executatmulte atacuri cu impact asupra desfăşurării operaţiilor.De asemenea, acestea au reuşit să convingă – în ceamai mare parte - conducerea Pakistanului că propriasa securitate este ameninţată de extremismul islamicşi mai puţin de India, împotriva căreia cred că, în cazde război, talibanii i-ar oferi sprijinul necesar. Caurmare, astăzi, raportul de forţe în regiune s-aschimbat total. Noua strategie americană vizeazăcreşterea capabilităţilor contrainsurgenţei pakistaneze,prin dotarea cu echipamente moderne şi prinantrenarea forţelor armate. Prin urmare, la presiuneaSUA, dar şi a propriilor politicieni, armata pakistanezăa declanşat o amplă ofensivă, pentru a preluacontrolul regiunilor tribale de la frontiera cuAfganistanul.

Deşi eforturile noului preşedinte, Asif Ali Zardari,pentru combaterea terorismului cu sprijin americansunt evidente, relaţiile actuale americano-pakistanezepot fi caracterizate ca fiind rezervate, dacă nu deneîncredere deoarece, de-a lungul istoriei, atitudineaSUA a fost variabilă, când de cooperare - în deceniileşase şi opt, din veacul trecut -, când de aplicare asancţiunilor - în ultimul deceniu al secolului al XX-lea.

- 24 -


Foto nr. 05 . Un soldat ISAF, împreună cu un soldat ANA, discută cu un bătrân ţăran la un punct de control alăturat

graniţei cu Pakistanul.

Această atitudine determină grupurile politice,religioase şi cele extremiste pakistaneze să vadăprezenţa SUA, în Irak şi Afganistan, ca pe o forţă celuptă împotriva islamului.

Sunt interese comune, dar şi divergente, în ceea cepriveşte Afganistanul, între SUA şi Pakistan.Pakistanul vrea un Afganistan stabil, cu care sădezvolte relaţii comerciale bilaterale; doreşte unguvern prieten la Kabul, al cărui principal obiectiv săfie o relaţie deosebită cu Islamabadul, un executivdemocratic, pluralist, nedominat de un grup etnic şicare să fie în relaţii bune cu prietenii Pakistanului. Înacelaşi timp, serviciul pakistanez de informaţii şi lideriide la Islamabad nu doresc prezenţa americană înAfganistan pe o perioadă de timp mai lungă, din cauzarelaţiilor deosebite cu China, dar şi pentru că Armataconsideră ca principal inamic India. Astfel, o retragereprematură a forţelor americane şi a celor NATOdintr-un Afganistan nestabilizat ar crea, pentru toatăregiunea, o mare problemă de securitate.

Totodată, mulţi pakistanezi cred că în Afganistansituaţia nu se va rezolva, ţara va fi lăsată în haos, iarPakistanul va trebui să umple acest vid, determinândconducerea statului să mizeze pe sprijin şi toleranţă,oficial şi neoficial, către elementele insurgente. Deasemenea, Islamabadul nu vrea să-i aresteze pe toţitalibanii, din diferitele fracţiuni, deoarece unele au fostcreate pentru a lupta împotriva Indiei şi, în caz derăzboi, vor constitui „asul din mânecă”15.

Acum, SUA trebuie să recâştige încredereapakistanezilor de rând, indiferent de finalul campanieidin Afganistan, printr-un sprijin acordat dezvoltăriieconomice regionale.

Prin urmare, în opinia noastră, comunitateainternaţională trebuie să identifice soluţii pentru areduce dependenţa de Pakistan, din punct de vedereal aprovizionării, prin diversificarea rutelor spreAfganistan, iar NATO şi USA să-şi intensifice eforturilede securizare a graniţei comune (de aproximativ 2000de kilometri, niciodată percepută, în istorie, ca ograniţă reală, ci mai mult ca una imaginară cedesparte artificial familii paştune, ce o traverseazăzilnic, fără control16).

Ca urmare a vicisitudinilor istorice, între India şiPakistan există o continuă stare de tensiune care agenerat război, conflicte armate la graniţă şiamestecuri reciproce în treburile interne. Acuzaţiilereciproce, mai mult sau mai puţin fundamentate,circulă cu fervoare inclusiv la nivelurile înalte aleserviciilor de informaţii şi Armatei. Astfel, în rândulofiţerilor din cadrul serviciilor de informaţii pakistanezeşi din Armată există convingerea că Serviciul deinformaţii externe indian, furnizează sprijinseparatiştilor baluch şi paştuni de-a lungul graniţeiafgane, iar, la rândul lor, oficialii indieni cred căPakistanul continuă să furnizeze sprijin extremiştilor

islamişti care acţionează în India. Această stare existentă în cadrul relaţiilor indo-

pakistaneze influenţează evoluţia situaţiei dinAfganistan. Pe 07 iulie 2008, bombardarea ambasadeiIndiei din Kabul a împrospătat memoria comunităţiiinternaţionale asupra tensiunii continui dintre celedouă ţări, iar atacul din Mumbai a întărit această stare.Prin urmare, comunitatea internaţională trebuie săfacă mai mult pentru a opri acest ciclu al violenţeiastfel încât să nu afecteze progresul în Afganistan şisă ameninţe stabilitatea în regiune.

Pentru a sparge acest cerc, se impune reluareadialogului între India şi Pakistan. De asemenea, estenecesar ca cele două state, prin negocieri politice lanivel înalt, să ajungă la detensionarea relaţiilor dintreele. Totodată, este necesar ca Grupul de contactregional să desemneze pe trimisul UE în regiune camediator al acestui proces, iar SUA, Afganistanul şiPakistanul să includă, în cadrul Comisiei comune degraniţă, şi India17.

Atât comunitatea internaţională, cât şi Iranul nudoresc, în Afganistan, întoarcerea suniţilor extremiştila putere şi dezvoltarea comerţului cu narcoticele. Deşiaceste puncte de vedere sunt comune, Iranul nu a fostimplicat în nici o problemă importantă datorită, înprincipal, relaţiei încordate a acestuia cu SUA.

Este demn de remarcat că, iniţial, Iranul a sprijinitintervenţia din 2001, datorită opoziţiei sale faţă deregimul taliban sunit. De asemenea, a participat laConferinţa de la Bonn din 2001, oferindu-şi sprijinul încadrul efortului internaţional din Afganistan, faptmaterializat până în 2004, trecând peste relaţiile saleîncordate cu SUA.

Victoria în alegerile prezidenţiale a lui MahmoudAhmadinejad, coroborată cu neacceptarea instalăriiunor baze militare americane în vestul Iranului – înIrak – şi estul graniţei sale – în Afganistan – adeterminat o scădere a cooperării sale în Afganistan,trecându-se, treptat-treptat, la sprijinirea insurgenţeidin această ţară, inclusiv a talibanilor. Noua atitudinedemonstrează evident că interesele sale i-au fostputernic afectate de evoluţia situaţiei din Afganistan,fapt ce-i justifică o acţiune contra intereselor sale petermen lung. Se poate aprecia că Teheranului îi esteteamă că armata americană, prezentă la marginea devest şi est a sa, ar putea fi, într-o bună, vârful „de lanceal unui eventual atac împotriva Iranului18.”

Vizita preşedintelui iranian în Afganistan, la 10martie 2010, a ilustrat ambiguitatea şi complexitatearelaţiilor dintre cele două ţări determinate, în special,de raportul acestora cu SUA – preşedintele iranian sedeclară adversar al SUA, pe care o acuză deduplicitate, iar cel afgan, prieten. În timpul conferinţeide presă comune, preşedintele afgan, Hamid Karzaï,a încercat să atenueze temerile preşedintelui iranian:„…noi le-am spus mereu fraţilor noştri din Iran că ne

- 25 -



- 26 -

dorim ca nimeni să nu utilizeze pământul afganîmpotriva vreunuia dintre vecinii noştri şi sperăm cafraţii noştri iranieni să conlucreze cu noi pentru aaduce pacea şi securitatea în Afganistan; astfel,naţiunile noastre vor trăi în securitate19”. În opinianoastră, această vizită demonstrează, totuşi, o victorieîn cadrul acţiunilor de implicare a Iranului în efortulcomunităţii internaţionale în Afganistan.

Comunitatea internaţională trebuie să continueangajarea Iranului în Afganistan. Totodată, ţărileNATO, cu forţe dispuse de-a lungul frontierei comune,trebuie să iniţieze dialog bi- şi multilateral pentrurealizarea cooperării în domeniul luptei împotrivacomerţului cu drogurile, activităţilor infracţionale şipentru rezolvarea problemei refugiaţilor. Un pasimportant în această direcţie l-a făcut Italia, încă din200820.

Incapacitatea Pakistanului în asigurarea securităţiirutelor de aprovizionare a trupelor din cadrul misiunilorISAF şi Enduring Freedom din Afganistan i-audeterminat pe comandanţii acestora să iniţiezeacorduri cu alte state limitrofe pentru a stabili alte rutesigure care să permită asigurarea ritmică cu resurse aoperaţiilor în execuţie sau în pregătire. Politica faţă deaceste state nu a fost una coerentă şi stabilă,mizându-se prea mult pe reacţia favorabilă a tuturoracestor state în perioada imediat după 11 septembrie2001.

Un exemplu concludent îl reprezintă Uzbekistanulcare, iniţial, a pus la dispoziţia forţelor americane bazaaeriană Karshi – Khanabad (K2) pentru luptaîmpotriva talibanilor şi militanţilor al – Qaeda. În urmacriticilor adresate de guvernul american celui uzbekreferitor la represaliile executate împotrivademonstranţilor în 2005, acesta a interzis utilizareabazei aeriene K2 de către forţele americane. Dreptconsecinţă, SUA a trebuit să transfere operaţiile pebaza aeriană Manas din Kirghizstan. Încă din august2009, supus unui nou joc de interese, guvernul kirghizameninţă cu închiderea bazei Manas, obligând, înacest fel, comunitatea internaţională să identifice altecăi de aprovizionare pentru forţele din Afganistan.

Incertitudinea dovedită în utilizarea bazelor aerienedin regiune demonstrează necesitatea unei analizeatente şi pertinente a intereselor ţărilor din regiunepentru a putea fi implicate conform dorinţelor,capacităţilor şi intereselor acestora în operaţiile deasigurare a sprijinului forţelor din Afganistan. Stateledin Asia Centrală sunt sceptice în ceea ce priveştetransformarea Afganistanului într-un stat stabil şi sigur.Tadjikistanul, ca şi Uzbekistanul sunt îngrijorate deexistenţa talibanilor şi a extremismului islamic lagraniţele lor şi, cu atât mai mult, de posibilitateapătrunderii acestora în cadrul propriilor graniţe.Acestea sunt indicii că marii actorii internaţionaliimplicaţi în Afganistan pot acţiona cu mai multă

eficienţă în atragerea acestor state în cadrul efortuluicomun, convingându-le că interesele de securitatesunt aceleaşi.

Analizând succint atitudinea Rusiei, se poate afirmacă aceasta are două mari interese cu privire la situaţiadin regiune: 1. Nu îi convine prezenţa NATO înimediata sa vecinătate – prin operaţia ISAF – faptpentru care acţionează asupra guvernul kirghiz pentrua interzice accesul forţelor internaţionale pe bazaaeriană Manas. 2. Nu doreşte ca extremismul islamicsă recupereze poziţiile vechi din Afganistan, fiindconştientă de pericolul pe care îl reprezintă, inclusivprin influenţa pe care ar putea să o aibă în propriileregiuni cu religie islamică dominantă. Conflictul dinGeorgia a influenţat negativ cooperarea efectivă dintrecomunitatea internaţională şi Rusia în problemaAfganistanului. În ultima perioadă, s-au făcut paşiimportanţi în domeniul cooperării, dar rămâne de văzutcât de eficienţi vor fi.

2.2 Acţiunile practice determinate de autoevaluarea operaţiilor NATO în AfganistanDupă cum s-a afirmat, implicarea NATO în

Afganistan a presupus, cum era şi firesc, preluareaîntregii comenzi a operaţiilor, prin desemnareaComandamentului Forţelor Întrunite (Joint ForceCommand) din Olanda - Brunssum pentru exercitareacomenzii, controlului, coordonării şi planificării forţeiNATO puse la dispoziţie în acest teatru de operaţii. Înscopul materializării principiului deciziei centralizate şi

Foto. nr. 06. Generalul american Stanley Mc Chrystal, primul comandant al forţelor ISAF în noua configuraţie


- 27 -

execuţiei descentralizate, teritoriul statului a fostîmpărţit pe zone, corespunzătoare unui comandamentregional căruia i se subordonează operaţional diferiteforţe, constituite pe scheletul unor structuri naţionalesau multinaţionale, începând cu subunităţi de valoaremică (companie), continuând cu forţe de tip batalion,regiment, brigadă şi chiar divizie (Divizia 82Aeropurtată - SUA).

De asemenea, se cunoaşte că, în paralel cumisiunea NATO, în această ţară, sub comandaStatelor Unite – mai concret, sub comanda US Army -se desfăşoară operaţia „Enduring Freedom”, avândînsă o altă organizare, o altă concepţie de ducereaacţiunilor de tip kinetic şi nonkinetic. Comunitateainternaţională, odată cu trecerea anilor, a sporitefectivele desfăşurate în Afganistan cu forţe ONU(UNAMA), UE (EUPOL Afganistan), cu organizaţiiinternaţionale, organizaţii nonguvernamentale, aleCrucii Roşii, umanitare, civile etc., ceea ce a îngreunatconducerea tuturor acestor forţe, devenind extrem degreoaie, uneori chiar dificil de controlat.

Acest paralelism al conducerii şi desfăşurării celordouă operaţii – NATO / ISAF şi US Army / „EnduringFreedom” - a determinat întârzieri neaşteptate înatingerea obiectivelor strategice stabilite laînceputurile declanşării lor. O altă cauză a reprezentat-o multitudinea de sarcini repartizate comandantuluiISAF (COMISAF) – conducerea numeroaselor forţe ceaveau ca misiune acţiuni de tip combat, de stabilitate,nonkinetice, de asistenţă umanitară, de reconstrucţie,de instruire a forţelor de securitate afgane, în cadrulacţiunilor de nivel strategic, operativ şi tactic –respectiv, coordonarea problemele politice şistrategice, la nivel teatrului de operaţii, între ISAF,GIRoA (Guvernul Islamic al Republicii Afganistan),ANSF (Afgan National Security Forces - Forţele deSecuritate Afgane, Armata şi Poliţia), ONU prin UNAMA,Uniunea Europeană, organizaţii internaţionale,guvernamentale şi nonguvernamentale.

Cele afirmate anterior au determinat separareaconducerii la nivel strategic de conducerea la niveloperativ prin divizarea comandamentului ISAF îndouă: comandamentul ISAF, sub comanda unuigeneral cu 4 stele şi Comandamentul de tip corpmultinaţional, sub comanda unui general cu 3 stele,IJC (ISAF Joint Command) – ambele în Kabul. (Maiconcret, IJC a fost înfiinţat pe aeroportul internaţionaldin capitala Afganistanului, în locaţia KAIA-North.) IJC- între 12 octombrie 2009, când i-a fost declaratăcapabilitatea operaţională iniţială (Initial OperationalCapability, IOC) şi 12 noiembrie 2009, când i-a fostdeclarată capabilitatea operaţională finală (Final sauFully Operational Capability, FOC) - are ca misiuneexecutarea operaţiilor de nivel operativ şi tactic, petermen scurt şi mediu, de tip kinetic şi non kinetic, peteritoriul Afganistanului, subordonând, totodată,comandamentele regionale, structurile dereconstrucţie a provinciilor şi alţi actori din mediulinternaţional. Numirea comandantului acestuicomandament (Commander of ISAF Joint Command– COMIJC) este dreptul exclusiv al NATO.(Actualmente, COMIJC este generalul locotenent USADavid Rodriguez.)

În acest fel, comandamentul ISAF se va puteaconcentra pe îndeplinirea obiectivelor politico - militarela nivel strategic, va sincroniza acţiunile Alianţei cucele al forţelor de securitate afgane şi – un aspectdeosebit de important - va coordona efortul între ISAFşi comunitatea internaţională (ONU, UE, organizaţiileinternaţionale, guvernamentale şi non-guverna-mentale). Totodată, comandantul acestui comanda-ment strategic – primul fiind generalul americanStanley Mc Chrystal (foto nr 06), înlocuit, în iulie 2010,cu generalul David Petraeus - va exercita o dublă

comandă: COMISAF, dar şi comandantul forţeloramericane din Afganistan, care acţionează în cadruloperaţiei ,Enduring Freedom”. Sub comanda sa, vor

Foto. nr. 07. Generalul locotenent William B. Caldwell primul comandant al Misiunii NATO de Instruire din

Afganistan (noiembrie 2009)

Foto. nr. 08. Un militar ISAF dint-un OMLT monitorizeazămilitarii ANA pe timpul executării unei misiuni de patrulare.

acţiona IJC, SOF (Special Forces) şi nou înfiinţatastructură NATO Training Mission - Afganistan(NTM-A) – cu atribuţii în consilierea şi instruireaarmatei şi poliţiei naţionale afgane, al cărui comandanteste generalul locotenent William B. Caldwell(foto nr. 07) – numit, ulterior, şi comandant alComandamentului Întrunit de Transfer al Securităţii dinAfganistan.

NTM-A a fost realizată prin numirea comandantuluiComandamentului Integrat de Tranziţie şi Securitateîn Afganistan (Combined Security TransitionCommand – Afghanistan - CSTC-A) în funcţia decomandant al NTM-A şi integrarea, în CSTC-A, aDirecţiei pentru Instruirea şi Sprijinul cu Echipamental ANA (DATES).

Comandamentul TF Phoenix – structură din cadrulmisiunii „Enduring Freedom”, cu atribuţii în instruirea şiconsilierea ANSF, şi sub comandă exclusiv americană– a fost integrat în HQ IJC sub denumirea de „AfghanAssessment Group” cu misiunea de a exercitacontrolul operaţional asupra tuturor structurilor mobilede consiliere/instruire (Echipa de Instrucţie Mobilă –Mobile Trening Team – MTT, Echipa Mobilă de Însoţire–– Embeded Trening Teams - ETT21, EchipaOperaţională de Consiliere şi Legătură – OperationalMentor and Liason Teams - OMLT22 - foto nr. 08 - etc.)din teatru.

Urmare a reorganizării comenzii-controlului misiuniişi creşterii rolului ISAF în pregătirea militarilor afgani(preluare unor misiuni tip OMLT, tip garnizoană,batalion şi sprijin de luptă), detaşamentul românesc,ANA Trening, şi-a redus efectivele (din 48 militari aurămas 27) şi a fost resubordonat de la TF PHEONIX laIJC.

În baza celor afirmate, se poate aprecia că misiuniiNATO din Afganistan i se acordă o importanţă din ceîn ce mai mare, fiind considerată „piatra de încercaresau examenul cel mai dificil al Alianţei pentrupăstrarea credibilităţii şi poziţiei de lider al actorilorinternaţionali, responsabili cu asigurarea securităţii peplan mondial.23” Aceasta este, de fapt, principalacauză care a generat modificările la nivelul structuriide comandă-control, atât la nivelul comandamentuluiISAF, cât şi al comandamentelor regionale, precum şiimplicarea sa tot mai puternică în procesul depregătire a ANSF.

3. ADAPTĂRI ALE ACŢIUNILOR ROMÂNIEI - REZULTANT AL REALITĂŢII DIN AFGANISTANÎn cadrul efortului comunităţii internaţionale în

Afganistan, România, încă de la început, a contribuitdin plin, în sudul dificil al ţării - chiar mai mult decâti-ar fi revenit ca membru recent al NATO24 - faptapreciat permanent, în cadrul unor întâlniri oficiale sauprivate la diferite niveluri, dar recunoscut evident abiaprin vizita secretarului de stat, Clinton în ţară, în acest

an. În plus, chiar în condiţiile vitrege ale crizeieconomico-financiare declanşată încă din 2009,efortul său a fost amplificat, în 2010, prin creştereaefectivelor militare participante.

Se poate aprecia că angajamentul activ al Românieiîn Afganistan, chiar dacă costurile financiare şi, uneori,umane sunt mari – ceea ce generează reacţiicontradictorii25 -, se fundamentează pe câteva interesecoerente şi corelate, printre care pot fi amintite:1. Interesul României pentru stabilizarea şireconstrucţia Afganistanului, în calitatea sa demembru responsabil al comunităţii internaţionale şi destat conştient de influenţa evoluţiilor la nivel regional(în special Iran, Pakistan şi Asia Centrală) asupraspaţiului euro-atlantic. 2 Interesul României pentrusuccesul Alianţei în Afganistan, ca obiectiv în sine, denatură să confirme soliditatea şi coerenţa NATO, castructură credibilă de apărare colectivă.3. Confirmarea şi consolidarea poziţiei României cafurnizor de securitate, cu efecte benefice cuantificabilepentru prestaţia ţării noastre în structurile şiorganismele internaţionale. 4. Dezvoltarea cooperăriiîntre armata noastră şi cele care participă la procesulde stabilizare a Republicii Islamice Afganistan.5. Creşterea nivelului de instruire a militarilor româniprin experienţa acumulată în operaţiile desfăşurate(inclusiv în acţiuni de luptă, în operaţii speciale extremde dificile şi în culegerea de informaţii în medii ostile)26.

În acest sens, obiectivele ce trebuie atinse în cadrulevoluţiilor din Afganistan sunt: a). Afganistanul trebuiesă devină un stat auto-sustenabil şi funcţional dinpunct de vedere al propriei securităţi, al guvernării(inclusiv din punct de vedere al consolidării cadruluiinstituţional la nivel central şi provincial) şi al asigurăriielementelor de bază pentru creşterea nivelului de traial populaţiei. Toate acestea vor trebui să aibă loc pefondul ireversibilităţii procesului democratic intern, curespectarea realităţilor specifice afgane (religie, multi-etnicitate, tradiţii, descentralizare); b) integrareaAfganistanului într-un cadru regional favorabildezvoltării economico-sociale de o manieră optimă înplan intern şi care să contribuie la menţinereastabilităţii sale statale, cât şi la nivelul zonei din careface parte.

România poate să atingă obiectivele de mai sus încondiţiile menţinerii şi chiar a sporiri angajamentuluisău militar – aşa cum s-a decis şi materializat în acestan - cuplat cu implicarea efectivă şi vizibilă înactivităţile de reconstrucţie şi dezvoltare dinAfganistan.

Menţinerea angajamentului militar este necesar săse facă pe o perioada determinată, dar care se vaîncadra în categoria unei implicări pe termen lung(durata acesteia urmând a fi determinată în funcţie deresursele disponibile, de susţinerea politică şi sprijinulopiniei publice, precum şi de alţi factori), corelate cu


- 28 -

priorităţile Alianţei Nord – Atlantice. (Aşa cum secunoaşte, începând cu luna august a anului 2011, seva iniţia perioada de transferare a responsabilităţilorîn domeniul securităţii către afgani, urmată deretragerea progresivă a forţelor internaţionale.27) Nutrebuie neglijată adăugarea dimensiunii civile lademersul specific deja existent. Aceasta va contribui lavalorificarea eforturilor depuse până acum în planmilitar, în conformitate cu angajamentele asumate lanivel înalt. Absenţa acesteia are potenţialul de aafecta valorificarea în plan politic, atât în cadrulAlianţei., cât şi ai altor organizaţii internaţionale, aparticipării României la faza de securizare şistabilizare a efortului internaţional privind Afganistanul.Prezenţa dimensiunii civile va asigura plusul deimplicare şi vizibilitate dorit pentru un stat activ, şi nureactiv, în forurile internaţionale din care face parte.Va induce, în schimb, provocări de securitatesuplimentare, care trebuie atent cântărite.

În subsidiar, experienţa ce va fi dobândită în cursulunui atare exerciţiu (cu precădere pe partea dereconstrucţie şi dezvoltare) ar putea avea valenţepozitive în creşterea capacităţilor instituţionale şioperaţionale din domeniul asistenţei pentrudezvoltare, cu efect în posibila lor utilizare ulterioară înpromovarea intereselor de politică externă a Românieiîn diverse zone.

Pornind de la aceste coordonate, se poate apreciacă liniile principate ale acţiunii politice ale României înceea ce priveşte Afganistanul pot fi următoarele:1. Continuarea angajamentului operaţional decis alpărţii române, cu luarea în considerare a necesităţiidiversificării acestuia pe dimensiunea civilă şieconomică, aferentă procesului de reconstrucţie şidezvoltare al Afganistanului. Mai mult, România poateparticipa şi la proiectele civile cu finanţare din fondurieuropene dezvoltate de Uniunea Europeană, prinStrategia UE pentru Afganistan.

În plan militar, esenţială este îndeplinireaangajamentelor asumate în cadrul procesului deformare şi îndrumare a Armatei Naţional Afgane.2. Completarea acestui angajament operaţionalsemnificativ (unul din cete mai importante aleRomâniei în acest moment) cu susţinerea necesară înplan politic în teatru, prin deschiderea unui oficiudiplomatic al României la Kabul (şi, eventual, numireaunui ambasador rezident în Afganistan) şi implicareaîn structurile de lucru deschise la Kabul ale NATO, UEşi, respectiv, ONU. (Se pare că, în acest domeniu,încep să se întreprindă unele acţiuni, chiar dacă,deocamdată, sunt numai la nivel declarativ28.)3. Utilizarea calităţii de membru al UE şi, respectiv,ONU în vederea creşterii vizibilităţii în aceste foruri aproblematicii Afganistanului şi rolului NATO în statulasiatic, şi a susţinerii unei participări cât maiconsistente a acestor organizaţii internaţionale la

eforturile internaţionale în Afganistan, în special înactivităţile de reconstrucţie şi dezvoltare. 4. AsociereaRomâniei la aceste eforturi, în coordonare cu Aliaţii şipartenerii din cadrul comandamentului regional încadrul căruia acţionează, dar cu alte state importanteale NATO şi UE, precum Germania, Italia şi Franţa. Omodalitate practică de implicare a României pe acestpalier o poate reprezenta participarea la proiecte civilerealizate cu finanţare din fonduri europene înconformitate cu prevederile strategiei UE pentruAfganistan. 5. Susţinerea consolidării cooperării de tipparteneriat a Alianţei Nord - Atlantice cu Afganistanul;crearea unui program de asistenţă bilaterală pentru

Afganistan care să genereze, atât contribuţii(a parteneriatului NATO-Afganistan), cât şi proiectecivile. 6. Conferirea unei substanţe sporite relaţiilorbilaterale ale României cu statele vecine Afganista-nului în acele domenii care ar prezenta un potenţialbenefic pentru integrarea la nivel regional a acesteiţări.

Este tot mai evident faptul că, în această ţară,confruntarea, pe lângă caracterul neconvenţional,îmbracă o haină aparte, nu neapărat nouă – aceeadintre două culturi – occidentală, modernă, bazată pecreştinism şi orientală, conservatoare, bazată peislamism. Prin urmare, nu se poate eluda faptul că„războiul împotriva terorii nu este un război împotrivaterorii”, ci include, mai mult sau mai puţin indirect,aspecte ale unui „război împotriva Islamismului şijihadismului.”2 Asupra acestei laturi, apreciem cătrebuie să se facă o mai profundă şi amplă analiză înscopul desprinderii unor concluzii pertinente care sădefinească direcţii clare de acţiune.

În opinia noastră, în perspectivă, rolul afganilor înrezolvarea propriilor probleme va creşte şi va fiprimordial. Comunitatea internaţională - în cadrulcăreia România a acţionat şi acţionează vizibil şi


- 29 -

Foto. nr. 09. “It is better to let them do it themselves imper-fectly than to do it yourself perfectly. It is their country, their

way, and our time is short.”

eficient şi în care efortul statelor musulmane trebuiesă crească tot mai mult, - doar sprijină în creareacondiţiilor de securitate în care aceştia să se manifesteşi să acţioneze. (foto nr. 09).

Note:1 Urmare la articolul cu acelaşi titlu din nr. 7, mai 2010;2 În 2001, media de viaţă a afganilor era în jurul a 42,5 ani,

procentul de alfabetizare era de 36%, iar 70% din populaţie erasub-nutrită (după „Afghanistan Report 2009”, editat de NATO’sPublic Diplomacy Division, Brussels – Belgium, Website:www.nato.int, p.31);

3 Acordul de la Bonn a instituit Autoritatea Interimară înAfganistan şi a furnizat planul iniţial de guvernare a ţării (n.a.).

4 Din cele 17 milioane de persoane cu drept de vot, auparticipat la scrutin aproximativ 3,7 milioane, în cele 5355 desecţii de votare deschise din 5816 planificate. În ziua alegerilor,au fost semnalate 485 de incidente de securitate, faţă de 479 întimpul alegerilor prezidenţiale din 20 august 2009, soldate cu22 de persoane ucise (faţă de 57, în 2009) şi 100 rănite. (n.a.)

5 Înţelegerea realizată în urma Conferinţei de la Londra din01 februarie 2006, Afganistanul Unit a definit principiilecooperării politice dintre Comunitatea internaţională şi guvernulafgan pentru perioada 2006-2011;

6 Ziarul „Adevărul”, 20 iun 2010, Ion M. Ioniţă, OctavianManea, „William B. Caldwell, comandantul Misiunii NATO deInstruire din Afganistan: «Trupe SUA sub comandăromânească. Admirabil!»”

7 INFOSERIES, Parliamentary Information and ResearchService Publication (PRB 07-26E), 15 November 2007, p.3;

8 Agenţia Naţională de Presă AGERPRES, 31.08.2010,Andrei Vălan, în “Petreus: Talibanii rămân puternici în anumiteregiuni din Afganistan”;

9 INFOSERIES, Parliamentary Information and ResearchService Publication (PRB 07-26E), 15 November 2007, p.3;

10 „Afghanistan:Changing the Frame,Changing the Game”,de Yll Bajraktari şi Peter Roady, Harvard Kennedy School,martie 2009, p.30;

11 Afghanistan Opium Winter Rapid assessment, UNODC,January 2009, în „Afghanistan Report 2009”, editat de NATO’sPublic Diplomacy Division, Brussels – Belgium, Website:www.nato.int, p.31;

12 Ileana Maros, Mews In, 20.09.2010, „Trupele britanice aupredat SUA controlul uneia dintre cele mai violente zone din;Afganistan, Sangin”

13Apud, general David Petraeus, în „Afghanistan:Changingthe Frame,Changing the Game”, de Yll Bajraktari şi PeterRoady, Harvard Kennedy School, martie 2009, p. 35;

14 Gl. lt. (r) dr. Alexandru GRUMAZ, „SUA - Pakistan: alin-ierea intereselor militare”, în ziarul Observatorul militar, nr 11(17 – 23 martie 2010, p.14;

15 Cf. op. cit.;16 Gl.lt, dr. Sorin Ioan, „Caracteristicile misiunilor militare în

Afganistan”, în Gândirea Militară Românească, nr.3 din mai-iunie 2010, p. 85;

17 Yll Bajraktari şi Peter Roady „Afghanistan:Changing theFrame,Changing the Game”, Harvard Kennedy School, martie2009, p. 55;

18 www.presamil.ro, martie 2010;19 Ibidem;20 Apud, Slobodan Lekic, “NATO cere membrilor săi să im-

plice Iranul în sprijinirea Afganistanului” în Y. Bajraktari şi P.Roady, op.cit., p. 56;

21 MTTs au misiunea de a pregăti militarii afgani în armele şispecialităţile infanterie, auto, transmisiuni, artilerie şi cercetare,în acordarea primului ajutor, întreţinerea şi folosireaechipamentelor şi tehnicii medicale şi de comunicaţii din dotareaplutoanelor, companiei şi batalionului, ca şoferi pentru LTV,camioane de 7 t. şi vehicule din familia M113, în executareamentenanţei autovehiculelor, armamentului de infanterie(pistoale şi puşti mitraliere tip AK-47, aruncătoare de grenadeanti-tanc tip AG-7 şi AG-9, aruncătoare calibru 82 mm.);

ETTs au misiunea de a de a observa/supraveghea toateacţiunile batalioanelor şi companiilor, atât pe timpul instruirii, câtşi pe timpul desfăşurării operaţiilor împotriva insurgenţilor,inclusiv prin pregătirea şi exercitarea controlului ofiţerilor de statmajor pe timpul planificării, pregătirii şi executării operaţiilor. –Passim, Visarion Neagoe, Armata României în misiuniinternaţionale, 1991 – 2009, Editura Centrului Tehnic – Editorialal Armatei, Bucureşti, 2010, p. 144 - 146;

22 OMLT – sunt de garnizoană, de batalion şi de sprijin deluptă. OMLT de garnizoană are următoarele misiuni principale:consilierea şi asigurarea legăturii cu grupa de comandă,consilierea şi antrenarea tuturor domeniilor funcţionale în cadrulstatului major de garnizoană în vederea elaborării procedurilorde operare la nivelul garnizoanei, asigurarea funcţionăriicentrului de comunicaţii al NATO, instruirea personaluluigarnizoanei pe domenii specifice de activitate (S 1, 3, 4, 6,medic, geniu), asistarea în administrarea. proiectelor deinfrastructură, participarea la instruirea subunităţilor degarnizoană etc. OMLT de batalion răspunde de: instruirea şiconsilierea statului major al batalionului în concordanţă cumisiunile esenţiale ale unităţii ANA, pentru planificareaoperaţiilor şi însoţirea subunităţilor pe timpul executăriimisiunilor de cercetare, scotocire, bază de foc, protecţia forţei,sprijin de foc sau logistic, facilitarea cooperării şi asigurarealegăturii cu forţele ISAF etc. – Passim, op.cit, p. 156;

23 Ziarul „Observatorul militar Nr. 11 (17 - 23 martie 2010)”,colonel Tudorică PETRACHE, seniorul naţional al României dinT.O. Afganistan, „Examenul cel mai dificil al NATO”

24 Passim, „Afghanistan:Changing the Frame,Changing theGame”, de Yll Bajraktari şi Peter Roady, Harvard KennedySchool, martie 2009, p.52;

25 “Consider că participarea bravilor noştri soldaţi în teatrelede operaţii nu se mai justifică absolut deloc în acest moment iarjertfele soldaţilor români sunt inutile. Cred că România şi-a făcutdatoria cu prisosinţă din acest punct de vedere. Am demonstratcă putem fi parteneri loiali ţărilor membre NATO, că marile puteriale lumii se pot baza pe noi, însă jertfele umane trebuie săînceteze…” - Călin Potor, deputat independent de Alba, în“Opriţi tragediile din Armata Română!”, în informatiadealba.htm,07.10.2010. ;

26 Passim, Razvan Belciuganu, „Ce căutăm în Afganistan?”,în Jurnalul naţional, 09.06.2010;

27 Andrei Vălan, “Principalele puncte ale discursului luiBarack Obama în faţa naţiunii”, în Agenţia Naţională de PresăAGERPRES, 01 septembrie 2010

28 „În perioada următoare se impune analizarea mai aplicatăa posibilităţilor întăririi dimensiunii militare a participăriiromâneşti cu una diplomatică. Ulterior, în funcţie de evoluţii, vomurmări, împreună cu partenerii noştri, şi diversificarea prezenţeidiplomatice în teatru” - Teodor Baconschi, “Baconschi vrea caRomânia să fie prezentă şi diplomatic în teatrele de operaţiuni”,în News In, 01 septembrie 2010;

29 Michael A Palmer, Ultima cruciadă Americanism versusIslamism, Editura Curtea Veche, Bucureşti, 2010, p.221.

- 30 -


Viitorul comandant al Armatei a 2-a, NicolaeCiupercă, s-a născut, la 20 aprilie 1882, la RâmnicuSărat, într-o familie modestă; după ce absolvă în urbeşcoala primară şi cursul inferior al liceului, se înscrie la1896 în Şcoala fiilor de ofiţeri din Iaşi, al cărei şef depromoţie devine în 1900. Îmbrăţişând cariera armelorurmează Şcoala de ofiţeri de Infanterie şi Cavaleriedin Bucureşti, unde se evidenţiază, încă o dată, şef depromoţie, în 1902. Este repartizat, cu gradul desublocotenent, la Regimentul 9 Infanterie RâmnicuSărat, mai apoi la Regimentele 30 Muscel (locotenent,1907), R. 34 Constanţa (căpitan, 1911, şi R. 36 „VasileLupu”, 1912)

În războiul de întregire naţională, maiorul NicolaeCiupercă este şef al Biroului Operaţii al Armatei II-a,sub comanda generalului Averescu. Pentru meritelesale în pregătirea şi desfăşurarea bătăliei de la Mărăştia primit Odrinul „Coroana României” în grad de ofiţer,„Croix de Guerre” şi „Steaua României” în grad de decavaler (în 1917 este avansat locotenent-colonel).

În perioada interbelică urcă treptele ierarhiei militare,numit în diverse funcţii şi, în 1930, este avansat lagradul de general de brigadă, cea mai înaltă dintrefuncţiile deţinute fiind aceea de comandant al Corpului3 Armată (1937), ocazie cu care primeşte gradul degeneral de divizie.

Loialitatea, înaltul civism şi simţul nestrănutat aldatoriei îl determină să demisioneze din funcţia deministru secretar de stat la Departamentul ApărăriiNaţionale, la scurt timp după numire (14 octombrie1938 – 1 februarie 1939), ca urmare a faptului că nu afost de acord cu schimbarea destinaţiei unor fonduridin bugetul armatei.1

În urma izbucnirii celui de al doilea război mondialprin atacarea Poloniei de către Germania, la1 septembrie 1939, Marele Stat Major decreteazămobilizarea generală, constituindu-se, în acestecondiţii, şi comandamentul Armatei a 2-a, în

garnizoana Bucureşti: „Cu începere de la 12septembrie a.c. (1939), a luat fiinţă Armata II, conformOrdinului Marelui Stat Major nr. 12251 – se precizeazăîn Raportul nr. 98/19 septembrie 1939, adresat decomandantul acesteia, generalul de divizie NicolaeCiupercă, ministrului apărării naţionale -, şifuncţionează pe zona ei de concentrare. Avemonoarea a vă ruga a aproba ca şi pentru personalulactiv şi de rezervă: ofiţeri, subofiţeri, funcţionari civili ceîncadrează comandamentul Armatei II, care activeazăcontinuu pentru bunul mers al operaţiilor şi serviciilor,să li se acorde de la data de mai sus cuvenita alocaţiede hrană prin D.M. nr. 787 din mai a.c.2

Preconizându-se probabilitatea unei agresiuniconcentrice asupra României, se urmăreşte realizareaunui „Front de sud” care să contracareze posibilul atacal forţelor bulgare, estimat la valoarea a 7 divizii, motivpentru care Armata a 2-a, formată din corpul 2 Armată

ISTORIE, CULTURĂ

- 31 -

Comandanţii Armatei a 2-a

Generalul de corp de armată Nicolae Ciupercă

----------------------------------------------- Maior Romeo Feraru, Divizia 2 Infanterie „GETICA”

şi diviziile 30, 4 şi 32 infanterie îşi mută comandamen-tul la Constanţa. Rapturile succesive din vara anului1940 determină o reconfigurare a Armatei a 2-a, la 30iunie 1940, în componenţa acesteia intrând: Corpul 2Armată, Divizia 1 Grăniceri, Diviziile 4, 9 şi 10Infanterie, Brigada 7 Cavalerie şi Detaşamentul„Dunărea”, la 10 septembrie, după readucereacomandamentului la Bucureşti (Diviziile 3, 4, 11 şi 13Infanterie), adăugându-se şi Corpul 3 Armată, cucomandamentul la Buzău (Diviziile 5, 6, 9 şi 15Infanterie). Conducătorul statului, Ion Antonescu, înideea de a crea „o armată mică, dar puternică”, la22 septembrie 1940, desfiinţează Armata a 2-a.

La 3 iunie 1940, când i se încredinţează conducereaArmatei 4, generalul Nicolae Ciupercă se adreseazăsubordonaţilor: Venind în capul acestui însemnatcomandament aduc cu mine un suflet cald, unsimţământ de împlinire a datoriei dezvoltat în cel maiînalt grad, o energie neînfrântă şi rog pe fiecare dinvoi, de la cel mai umil soldat până la cel mai marecomandant, să mă ajute în sarcina grea, dar frumoasăpe care Majestatea Sa Regele, şeful suprem al oştiriimi-a încredinţat-o: apărarea gliei strămoşeşti dinblajina provincie basarabeană. Am credinţanestrămutată că ostaşii Armatei 4 sunt însufleţiţi deaceleaşi sentimente ca şi mine, comandantul lor, şi căîn piepturile voastre bate sufletul oştenilor lui Ştefancel Mare şi Sfânt, care ani de zile au fost străjeriineclintiţi ai hotarelor de răsărit ale Moldovei. La 28iunie 1940, la cel de al doilea ultimatum sovietic, cândarmata română va trebui să evacueze Basarabia,generalul Nicolae Ciupercă va acţiona hotărât şi

energic pentru redresarea moralului comandanţilor şiaducerea materialelor militare dincoace de Prut, nufără a remarca exigent, la 6 iulie, că această operaţiea scos la iveală lipsuri în pregătire şi slăbiciuni morale,pe care dacă nu le îndreptăm vom pierde totul, întreacestea figurând situaţii inadmisibile, anume aceleade a se ajunge la unităţi dezarmate şi batjocoritedepopulaţia străină, cu ofiţeri insultaţi, fără ca să sedea o ripostă imediată, cu orice risc, aşa cumporuncea buna tradiţie militară. Între cauze, cele maimulte imputabile ofiţerilor, era şi una care amintea defaptul că acest comandant nu se îndepărtase deobârşie, ţăranul devenit oştean: lipsa de legăturăsufletească între ofiţeri şi trupă, fiindcă disciplina slabăşi încrederea slabă nu au putut să depăşeascăîndemnurile răuvoitoare de a lăsa armele şi pleca. Secerea „propagatorilor de panică” să predea comenzilecare le deţineau.

După intrarea României în război, Armata 4 avutmisiunea de a elibera centrul şi sudul Basarabiei, lucrude care s-a achitat cu onoare, dar, datorită unordirective fie ale conducerii „centrale” române, fie alegermanilor, înfăptuite cu mai multe jertfe decât ar fi fostimpuse de ofensivă. În Ordinul de zi nr. 25 bis, din 9septembrie 1941, dat de comandantul Armatei 4,aproape la o lună de la începerea ofensivei, se arătarespectul pentru spiritul de sacrificiu al combatanţilor:Regimentul 10 Vânători din Divizia 15 Infanterie desub comanda colonelului Halunga Raul, în luptele dinzilele 3, 5 şi 6 iulie 1941, la forţarea Prutului şi ataculasupra dealului Oneşti şi Sărăţeni a făcut minuni devitejie.

ISTORIE, CULTURĂ

- 32 -

Generalul locotenent Nicolae Ciupercă (al cincilea din stânga) în mijlocul unui grup de ofiţeri români şi germani (august 1941)

Sursa: /www.ww2incolor.com/

Atacând eroic a străbătut lunca Prutului, lată de 4-5km., plină de mlaştini, sub o ploaie torenţială şi subfocul puternic al artileriei şi infanteriei duşmane, şi areuşit prin ocuparea puternicelor rezistenţe inamice depe dealul Sărăţeni – Obileni Vechi şi la Corbi, sădeschidă întregului corp de armată calea depătrundere pentru recucerirea Basarabiei.

13 ofiţeri, 6 subofiţeri şi 250 trupă morţi, care şi-auvărsat sângele pentru reuşita înaltei acţiuni de luptă,arată cu prisosinţă spiritul de sacrificiu şi vitejia fărăseamăn a acestui eroic regiment.3 Ulterior, bravuraaceluiaşi ofiţer şi a trupei sale îl vor determina pegeneralul Nicolae Ciupercă, în chiar ziua când trebuiasă predea comanda armatei, să revină: în Basarabiaşi Ucraina a luat parte la luptele de la BuldinovkaAlimanul (Ajalîc) comandând eroic un batalion dinRegimentul 10 vânători şi unităţi de cavaleriedescălecate, cauzând inamicului pierderi mari.

În ziua de 28 august 1941, fiind trimis sărestabilească o situaţie critică şi să ia comanda unuidetaşament compus din infanterie şi cavalerie, cadevitejeşte sfărâmat de un obuz, la cota 59 sud-vestBujalîc (Ucraina) la atacul Odessei.

Pentru faptele sale de arme de care a dat dovadăacest ofiţer, ordon citarea prin ordin de zi a Armatei 4

a colonelului Halunga Raul, comandantulRegimentului 10 Vânători.4 Armata 4 a dat, la 7 iulie1941, şi prima jertfă din cel de al doilea războimondial, un ofiţer cu gradul de colonel, GheorgheNiculescu, din Regimentul 12 Dorobanţi, avansat„post-mortem” la gradul de general de brigadă şidecorat cu Ordinul „Mihai Viteazul”, clasa a III-a.5

Încă din 19 iunie 1941, generalul Ion Antonescu,„comandantul de căpetenie”, prin ordinul de operaţiinr. 19, redistribuie armatele 3 şi 4 şi divizii componenteale acestora, astfel încât prima menţionată intră încompunerea Armatei 11 germane; Armata a 4 –aromâna a avut, spre exemplu, în luprele pentrueliberarea sudului Basarabiei, şi Divizia 10 Infanterie,comandată de generalul Octav Georgescu, care făceaparte din Armata a 2 - a din Dobrogea. Subordonareacătre germani, mai apoi crearea unui Grup de armate“Ion Antonescu”, o structură de operetă creată maimult pentru opinia publică, fără nici o iniţiativăoperaţională sau o decizie, care era, după ConstantinI. Kiriţescu, o titulatură mai mult onorifică întrucâtconducerea strategică a operaţiilor armatelor germaneşi române pe Frontul de Sud-Est o aveau ÎnalteleComandamente germane6, a înăsprit relaţiile dintregeneralul Ciupercă şi viitorul mareşal.

ISTORIE, CULTURĂ

- 33 -

Construcţia podului peste Prut (1 iulie 1941)Sursa: /www.ww2incolor.com/

La 14 august, Hitler îi cerea lui Ion Antonescu săangajeze în operaţiunile de la est de Nipru unităţile decavalerie şi de munte (subordonate Armatei 11germană) şi Divizia blindată, iar la 17 septembrieacesta îşi trimitea acordul cu privire la angajarea încontinuare a respectivelor unităţi care, la acea dată,aveau un efectiv de 2774 ofiţeri, 2086 subofiţeri şi69840 trupă. Armata a 4-a este agajată în Crimeea,în bătălia sângeroasă pentru Odesa. Lupta dincolo defrontiera firească a ţării, fără o miză proprie, în condiţiiextrem de grele, înregistrează o scădere de moral, pecare comandantul o înregistrează: Aproape toatediviziile noastre din primul eşalon se găsesc la limitaposibilităţilor ofensive: limită morală şi fizică. BrutusCoste, fost consilier al Legaţiei Române din Lisabona,arăta, în 1943, : Poporul român şi armata sa au intratîn război contra Rusiei pentru singurul scop alrecâştigării a ceea ce ne fusese furat prin ameninţarecu forţa. Pentru a pune capăt umilirii ce au suportat-oîn urma deciziei guvernului lor de a capitula fărăvărsare de sânge, românii au resimţit moraliceştenecesitatea de a lupta pentru recâştigarea pământuluice aparţinea de drept României. Procedând astfel einu s-au gândit nicicând să participe la vreo cruciadăori la vreo campanie mondială de o asemenea natură;ei au conceput războiul lor contra Rusiei ca o acţiunemilitară purtată pentru recâştigarea a două provinciiromâneşti pe care ei fuseseră gata să le apere prinforţa armelor cu un an mai devreme şi, de asemenea,pentru eliberarea a două milioane de ţărani români, acăror viaţă, sub ocupaţia sovietică, fusese o lungăserie de persecuţii, deportări şi ucideri în masă (numaiîntr-un singur an de ocupaţie, peste 300000 de românidin Basarabia dispăruseră prin forţă).

Trebuie adăugată încordarea continuă între românişi germani, în numai o lună de la declanşareacampaniei din Est; este de consemnat faptul că, înfaţa acestui simptom, comandantul Armatei 4române, generalul Nicolae Ciupercă, intervenea, înaugust 1941, la Marele Cartier General pentru a cerecomandamentelor germane să ordone să încetezemăsurile vexatorii pentru ostaşii români(…); săînceteze abuzurile semnalate ce se fac de trupelegermane, în caz contrar, trupele să procedezeconform legilor militare, întrebuinţând armele. Ostaşulromân care se va lăsa dezarmat va fi asprusancţionat.7

Analizând „grandoarea şi amărăciunea unei victorii”,aceea de la Odesa, istoricii militari au arătat că, încondiţiile date, conducerea operaţiei la nivelulcomandamentului Armatei 4, au cântărit trei factori:concepţia Comandamentrului de Căpetenie şi aMarelui Cartier General (prevăzând, pe rând, „luareadin mişcare”, „atacurile generale” şi „asediulincomplet”; situaţia terenului (deschis, fără acoperiri şi

fragmentat de limanuri); tăria dispozitivului inamic (treilinii fortificate, un efectiv de 80.000-90.000 de oameni,supremaţie aeriană şi sprijin naval). Cu atât mai multeste salutar faptul că generalul Nicolae Ciupercă aremeritul de a fi avertizat pe superiorii săi că sovieticiisunt pregătiţi să se opună cu încrâncenare, ca şiideea de a ataca inamicul pe frontul stâng, între Dalnikşi Tatarca, într-un loc vulnerabil, plasat la cea maiscurtă distanţă în linie dreaptă de Odesa.8

În 9 septembrie 1941, generalul Nicolae Ciupercă şişeful său de stat major, Nicolae Pălăgeanu, suntînlocuiţi de la comanda Armatei 4, ce lupta în zonafortificată a oraşului-port Odesa, la iniţiativa luiAntonescu, sub motivaţia „lipsei de spirit ofensiv”. Înmod formal, nu i s-au adus reproşuri de incompetenţă,mareşalul elogiindu-i chiar activitatea prin ordin de zipe armată, iar Regele Mihai decorându-l cu Ordinul„Mihai Viteazul” clasa III-a, pentru devotamentul,abnegaţia şi energia cu care a comandat în situaţiifoarte grele Armata 4, în intervalul 22 iunie la 9septembrie 1941.9

Ordinul de zi nr. 14 din 9 septembrie alcomandantului Armatei 4, cu ocazia predării comenzii,este elocvent pentru starea de spirit a acestuia: Dragiostaşi ai Armatei 4! V-am făgăduit, la intrarea noastrăîn război, că voi da putinţa să ştergeţi urmele înjosiriipe care duşmanul secular al Neamului Românesc ofăcuse Oştirei anul trecut şi să răscumpărămpământul sfânt al lui Ştefan cel Mare, BasarabiaRomână. După sângeroase lupte suntem StăpâniiBasarabiei. Nu vom putea stăpâni însă cu adevăratfrumos şi roditor pământ până ce duşmanul nu va fiîngenunchiat. La porţile Odessei sunteţi numai la unpas de acest ţel! (…)

Imprejurările fac să nu vă pot întovărăşi şi peaceastă ultimă voastră stăruinţă..

Plecând din fruntea voastră, mă închin cu cucerniciela memoria sfântă a celor ce şi-au jertfit viaţa pentrumarea şi scumpa noastră cauză şi vă mulţumesc dintot sufletul, de la soldat la general, pentrudevotamentul cu care m-aţi ascultat şi urmat.

Înainte cu Dumnezeu ostaşi ai Armatei 4!Dreptatea este cu noi.10

Un memoriu al fostului comandant către mimistrulde Război, datat 23 septembrie, arăta a fi fost „silit “să-şi înainteze demisia din armată „din cauza gravelorjicniri” ce i le-a adus conducătorul statului; la 13noiembrie 1941 a fost trecut în rezervă.

Ruptura de Antonescu a avut loc, după propria-imărturisire, în august, când a refuzat să dea curssolicitării, făcută prin generalul Gheorghe Gheorghiu,de a redacta o scrisoare către comandamentulgerman, prin care să ceară îngăduinţa şi „onoarea dea continua mai departe operaţiunile la cot cu armatagermană”; răspunsul expediat generalului Gheorghiu

ISTORIE, CULTURĂ

- 34 -

ISTORIE, CULTURĂ

- 35 -

preciza: „Regret, o astfel de scrisoare nu pot facepentru simplul motiv că eu personal sunt contraoperaţiunilor de aşa mare amplitudine din parteaarmatei noastre, care nu este armată mondială saueuropeană.”

În toamna lui 1944, va solicita generalului MihaiLascăr reactivarea, dar este refuzat pentru „a nuîncuraja apetiturile altor demisionaţi”.

În primăvara anului 1946, sub impresiasamavolniciilor sovietice şi a abandonului în careoccidentalii păreau a ne lăsa, va intra în organizaţia„Graiul Sângelui”, condusă de profesorul IonVulcănescu, socotită de autorităţi a fi „de tip fascist,paramilitar”, şi, pentru destabilizarea regimului„democrat-popular” ar intenţiona să recurgă la„răscoală armată”. Dintre militari, în aceastăorganizaţie politică şi militară mai făceau partegeneralul Aurel Aldea, colonelul Ioan Gradin, maiorulConstantin Lăţea, generalul Ion Mihăescu, colonelulIon Tobă (zis Hatmanul, din Buzău).

Din 1948, după ce generalul Aurel Aldea a fostarestat, generalul Nicolae Ciupercă a fost numitcomandantul militar al organizaţiei.

În paralel şi în aceeaşi subversivitate existaorganizaţia Mişcarea Naţională de Rezistenţă, între aicărei conducători se afla şi amiralul Horia Măcellariu;după căderea acestei reţele şi arestarea câtorva dinproprii membri de către securitate, s-a pus problemaca „Graiul Sângelui”, să se autodizolve sau să îşiînceteze temporar activitatea. Aceastor prudentevariante Nicolae Ciupercă li s-a opus, cum atestămemoriile lui Constantin Lăţea, spunând: Vom intra înpuşcărie, să se ştie că n-am vrut ca România sădevină o Republică a Uniunii Sovietice. Au fost ridicaţi,acuzaţi de „crima de uneltire contra ordinii sociale” iarTribunalul militar Bucureşti, Secţia 2-a, prin sentinţadin 11 iulie 1950, i-a condamnat la ani gei de temniţă;capii acestui „lot” au primit pedepse exemplare: IonVulcănescu – 25 de ani de muncă silnică şi 10 anidegradare civică, generalul Ion Mihăescu 20 de ani demuncă silnică şi zece ani degradare civică (militarul şi-a sfârşit zilele, fără a-şi împlini sorocul, la 22 octombrie1957, în penitenciarul de la Văcăreşti). Tot laVăcăreşti, în aprilie 1949, a fost ucis de către gardienigeneralul Radu Korne, cum atestă şi fostul locotenentIon Pantazi. Fiul generalului Constantin Pantazi, fostministru de război decedat în închisoarea de laRâmnicu Sărat, în 1956, el însuşi „absolvent” a 16 anide temniţă politică, va consemma în memoriile sale:Se pomeneau lucruri îngrozitoare despre ceea ce sepetrecuse în acest reduit numai cu un an mai înainte.Maromet, directorul închisorii, care fusese portar laprimăria de Galben sau Verde, împreună cu gardienii,şeful lor fiind Ivănică, veneau şi strigau: “Coloneii şigeneralii să iasă afară”. Apoi se puneau cu ciomegele

pe ei până îi lăsau laţi. În aceste condiţii înfiorătoare afost ucis unul dintre cei mai viteji şi distinşi ofiţeri pecare i-a avut Armata Română, generalul RaduKorne.11 Regimul de exterminare fizică a seceratspornic din toate loturile (oameni politici, intelectuali,militari, preoţi, muncitori şi ţărani, supuse prigoanei şicarceralităţii.

Generalul Nicolae Ciupercă nu a compărut în faţacompletului de judecată anticipată şi de porunceală,întrucât nu a supravieţuit perioadei de cercetare,decedând pe 25 mai 1950, în Spitalul central nr. 1 alpenitenciarului Văcăreşti; diagnosticul de pe actul deverificare a morţii indica: „scleroză cerebrală, sindromParkinson, miocardită, azotermie”. În memorialul săude serviciu, de-a lungul unei cariere militare, seadunaseră caracterizări din cele mai elogioase: „ofiţercapabil, laborios şi conştiincios”, cu „simţul onoarei şicurajul militar cerut de cariera sa”, un „om decaracter”, „inteligent cu o judecată admirabilă”,„exemplu de probitate sufletească, demn cu superioriişi părintesc cu inferiorii”, „de o modestie care aproapecă nu se întâlneşte la nimeni în vremurile noastre”.Toate aceste calităţi îl făceau indezirabil regimuluipolitic ce fusese adus pe tancurile sovietice. Printr-unnedrept şi ironic paradox, generalului i-a reuşit ultimaretragere, aceea în lumea celor drepţi.

Note:

1. Dimitrie Rusu, Nicolae Livinţ, Didi Miler şi Eugen Mavriş,Scut pentru ţară. 1916-1996 – Opt decenii de la înfiinţareaArmatei a 2-a române, Editura „Porto Franco”, 1996, p.181.

2. Idem, p.135.; 3. Jipa Rotaru, Alesandru Duţu şi Florica Dobre,

Camoania din Est în ordine de zi (1941-1944), Vol.1, Editura„Metropol”1993, p. 64.

4. Idem, Vol 2, Editura „Metropol”, 1995, p.48.5. Dorin Gheorghiu, Ion Cioară şi Gheorghe Tudor-

Bihoreanu, Armata a IV-a “Transilvania” la 80 de ani, Cluj-Napoca, Editura „Dacia”, 1996, p. 248.

6. Idem, p.202.7. România în anii celui de al doilea război mondial, Vol.1,

Editura Militară, 1989, p. 377; 473.8. Jipa Rotaru, Octavian Burcin, Vladimir Zodian şi

Leonida Moise, Mareşalul Antonescu la Odessa.Grandoarea şi amărăciunea unei victorii, Editura „Paideea”,1999, p. 80.

9. Alesandru Duţu şi Florica Dobre, Drama generalilorromâni (1944-1964), Editura Enciclopedică, 1997, p. 80.

10. Jipa Rotaru, Octavian Burcin, Vladimir Zodian şiLeonida Moise, Op. cit., p.141.

11. Ion Pantazi, Am trecut prin iad, Sibiu, Editura„Constant”,1992, p. 59.

Avându-şi începuturile în proce-sul de reorganizare a armatei ro-mâne moderne, corpul subofiţerilorevoluează odată cu Armata Naţio-nală, participând împreună cu ce-lelalte categorii de ostaşi ai ţării lamarile momente din istoria poporu-lui român.

În Transilvania, apariţia corpuluisubofiţerilor coincide cu creareaunor unităţi militare româneşti dis-tincte şi anume cele grănicereşti.

Potrivit Patentei din 16 martie1764, semnată de împărăteasaMaria Tereza, existau posibilităţi caîn posturi de comandă în unităţigrănicereşti din Transilvania să fienumiţi subofiţeri din rândurile po-pulaţiei româneşti. Însă româniitransilvăneni au sesizat că acesteunităţi erau menite să slujescă sco-puri străine intereselor naţiunii ro-mâne şi de aceea înrolarearomânilor în regimentele grănice-reşti a întâmpinat deseori opoziţie.

Statutul grăniceresc din 1766prevedea că dintre soldaţii grăni-ceri români, aceia care vor mani-festa dorinţă şi vor dovedi oaplicaţie deosebită şi vor arătaisteţime şi înclinare pentru serviciulmilitar să fie recomandaţi pentru aocupa posturi de subofiţeri şi chiarde ofiţeri. Aplicată destul de rar,

această prevedere va fi materiali-zată abia în 1771, când în Regi-mentul 2 românesc de grăniceri(Năsăud) se constată prezenţaunor subofiţeri români ca Ioan dinSuplai şi Ioan Lupşai din Ilva Mare.

În 1775 au fost numiţi în frunteaunor comune subofiţeri cu opregătire corespunzătoare, caremanifestau interes şi spirit de iniţia-tivă în aplicarea dispoziţiilor datede comandantul regimentului. Ca oconsecinţă pozitivă, în urma milita-rizării, în fiecare comună unde erasediul companiilor s-au înfiinţatşcoli în care se pregăteau copiiigrănicerilor.

Eroismul grănicerilor năsăudenia fost cunoscut în toată Europachiar de către împărătul Franţei,Napoleon.

În ziua de 22 iunie 1815, Batalio-nul I de câmp din Regimentul IINăsăud, în marş spre Verona, intraîn componenţa corpului austriac şila Waterloo, armata Franţei este în-frântă, Napoleon fiind silit să abdicepentru a doua oară.

În războaiele purtate de ImperiulAustriac, grănicerii năsăudeni audat mari jertfe de sânge pe diferitecâmpuri de luptă din Europa. Înrăzboiul cu turcii din 1788-1791,Regimentul II Năsăud a pierdut

1218 oameni, iar în campaniileaustro-franceze din perioada 1792-1801, pierderile acestui regimentau fost de 1534 soldaţi. La aceastăcifră se mai adaugă şi numărulcelor căzuţi (1497) în luptele dinperioada 1805-1815.

Deşi înfrântă, Revoluţia de la1821, condusă de Tudor Vladimi-rescu, a dus la restabilirea domni-lor pământeni, atât în ŢaraRomânească, cât şi în Moldova. Înaceastă situaţie necesitatea consti-tuirii unei armate naţionale, capa-bilă să sprijine realizarea idealurilorde libertate, unire şi independenţăale românilor se va impune din ceîn ce mai mult în programele poli-tice ale vremii. În mod deosebit s-apus accent pe refacerea instituţieiostăşeşti în ţările române odată cunoul statut dobândit de acestea caurmare a Păcii de la Adrianopol. Lapunctul 4 al Convenţiei anexateTratatului de Pace de la Adriano-pol, se stipula că în cele două prin-cipate Moldova şi Ţara Româneas-că se puteau înfiinţa “carantine”pentru paza hotarelor, numărul oa-menilor din miliţie ce trebuiau săasigure serviciul carantinelor ur-mând să fie stabilit de domnitori îm-preună cu divanurile din fiecareprincipat. În baza prevederilor ace-

ISTORIE, CULTURĂ

- 36 -

Pagini din istoria maiştrilor militari şi subofiţerilordin Armata României

---------------------------------- Maistru militar principal Cornelia Mihalcea, Divizia 2 Infanterie „GETICA”

stei convenţii, în anul 1831, Diva-nul din Muntenia a întocmit Regu-lamentul ostăşesc pentru miliţiapământenească a Prinţipatului Va-lahia, document adoptat ulterior cufoarte puţine modificări şi în Mol-dova.

În rândul cadrelor armatelorpământene reorganizate potrivitcelor două reglementări menţio-nate se întâlnesc şi instructori, ca-tegorie ce include şi pe cei careulterior vor primi denumirea de su-bofiţeri. Astfel, după datele pe carele prezintă Nicolae Iorga în lucra-rea “Istoria armatei româneşti”, înanul 1834, în unităţile militare dinMuntenia erau încadraţi 51 subo-fiţeri – denumiţi cu un termen străin“unterofiţeri”, în anul 1850 aproape400 de subofiţeri, iar în 1843, înuniăţile din Moldova erau 182 desubofiţeri. Prin urmare, se poateaprecia că apariţia subofiţeriloreste strâns legată de momentulformării armatei române moderne.

La început, principala modalitatede recrutare a subofiţerilor constaîn promovarea în acest corp a celormai destoinici ostaşi, cu ştiinţă decarte, care se remarcau prin între-gul lor comportament. Regulamen-tul ostăşesc din anul 1831 precizacă subofiţerii trebuie să aibă capregătire “şcoala recruţilor” şi“învăţătura de companie”.

În anul 1833 au fost înfiinţate înMuntenia “comenzi de învăţătură”– primele forme de învăţământ mi-litar destinate şcolarizării şi pregăti-rii de specialitate a soldaţilorsusceptibili să fie promovaţi subo-fiţeri. În aceste “comenzi deînvăţătură” cursanţii căpătau cu-noştinţe elementare, îşi însuşeaunormele de conduită în cazarmă şiîn afara acesteia, precum şi cu-noştinţe teoretico-practice nece-sare îndeplinirii misiunilor deajutoare ale ofiţerilor, în procesulde instruire a trupelor şi demenţinere a ordinii şi disciplinei mi-litare.

În Moldova această treaptă deînvăţătură a primit denumirea de

“Lesnicioasa învăţătură la lagăr”(lagăr – termen folosit în epocă cuînţelesul de tabără militară).

Gradul de subofiţer (sergent)constituia în acea epocă cea maiînaltă treaptă a gradelor inferioare,pentru obţinerea căruia era nece-sar un stagiu de cel puţin 6 luni îngradul de caporal sau brigadier şitrecerea unui examen.

Nu exista, încă, stabilită o moda-litate de înaintare în grad, ci doar

avansare în funcţie (furier, secretar,armurier sau funcţii superioare desergent major, sergent adjutant,plutonier adjutant), ca şi unele gra-daţii la solde, la pensii şi recom-pense. După satisfacerea serviciu-lui militar activ, subofiţerii (sergenţii)se puteau reangaja pe o perioadăde 2 la 4 ani, până la împlinireavârstei de 47 de ani. Prin urmareexistau două categorii de subofiţeri:în termen şi reangajaţi.

ISTORIE, CULTURĂ

- 37 -

Eroul din Războiul de Independenţă ale cărui fapte de vitejie l-au inspirat pe Vasile Alecsandri a fost Constantin Ţurcanu, sergent în Regimentul 13

dorobanţi, născut în oraşul Vaslui la 1 martie 1854. După ce în 1877 a luptat la Plevna împotriva otomanilor, în 1916, deşi trecuse de 60 de ani,

prototipul lui Peneş Curcanul s-a înrolat în armată şi a luptat la Oituz împotriva trupelor germane

ISTORIE, CULTURĂ

- 38 -

Privită în ansamblul ei, perioadacuprinsă între anii 1821- 1878 a re-prezentat pentru corpul subofiţeri-lor, ca şi pentru întreaga armatăromână, o etapă de acumulări careva duce la conturarea statutului so-cial al acestei importante categoriide militari.

Diversele măsuri care vizau îm-bunătăţiri ale conduitei sociale şiprofesionale a subofiţerilor s-au do-vedit insuficiente pentru a le conferiacestora prestigiul şi autoritateanecesară în faţa trupei, cât şi pen-tru a se asigura o încadrare core-spunzătoare, sub raport cantitativşi calitativ, a uniăţilor cu subofiţeri.

În anii 1838 – 1839, la şcoalapentru subofiţeri din Bucureşti, de-numită “Şcoala de carte pentru in-fanterie” a predat viitorul militant defrunte al revoluţiei române de la1848, Nicolae Bălcescu.

În anul 1844, în Moldova, la Iaşişi Galaţi au luat fiinţă şcoli pentrusubofiţeri ale căror cursuri durau 6luni şi se încheiau cu un examenpublic.

La 1845, domnitorul MihailSturza participând la examenul deabsolvire a unei serii de cursanţi, s-a declarat mulţumit de răspunsurileacestora, “care au reuşit să înveţetot ceea ce le trebuia pentru a-şi în-deplini serviciul”.

Prin “Porunca către oştire nr.132”din 23 noiembrie 1865, domnitorulMihail Sturza a hotărât că nu maipot fi avansaţi subofiţeri, decât aceimilitari care fac dovada calităţilorlor prin examen. În acelaşi an, înŢara Românească, în “Poruncacătre oştire nr.137”, domnitorulGheorghe Bibescu hotărăşte căsubofiţerii se aleg din rândul sol-daţilor care posedă aptitudini şi cu-noştinţele necesare, în urma susţi-nerii unui examen.

În timpul revoluţiei române de la1848, în Muntenia, încadrarea ar-matei a reflectat într-o anumitămăsură un spirit înoitor. Astfel, con-comitent cu înlăturarea din armatăa elementelor ostile prefacerilor re-voluţionare preconizate de fruntaşii

paşoptişti, au fost luate măsuripentru completarea efectivului per-manent atât cu ofiţeri cât şi cu su-bofiţeri. În luna iulie 1848 au avutloc peste 70 de “ridicări în grad” aunor ostaşi la gradul de subofiţer şia unor subofiţeri şi cadeţi la gradulde sublocotenent.

Până la actul istoric al Unirii Prin-cipatelor Române în 1859, numărulsubofiţerilor în cadrul oştirii românea cunoscut o continuă creştere. Încele trei regimente mixte care for-mau armata Munteniei erau 372subofiţeri la un efectiv total de 4676de militari, revenind în general câte1 subofiţer la 13 soldaţi. În Mol-dova, unde era un singur regimentmixt, cu un efectiv de 1129 de mili-tari, erau 62 de subofiţeri, proporţiafiind de 1 la 18.

Prin alegerea colonelului Alexan-dru Ioan Cuza, ca domnitor al am-belor principate, prin “Legeaasupra recrutaţiei” din 7 septembrie1859 se anulează reglementărileprin care “se apără clasele privile-giate de a da recruţi” şi se stabi-leşte principiul egalităţii în drepturi,dar şi în obligaţii militare pentru toţicetăţenii ţării. Legile de organizarea armatei din 1868 şi 1872 dezvoltăaceastă prevedere stabilind princi-piul obligativităţii serviciului militarprin conscripţie. Potrivit acestuiprincipiu, “Toţi locuitorii ţării pămân-teni, de la etatea de 21 de ani îm-pliniţi, sunt datori a purta armele”.În acest mod s-au generalizat obli-gaţiile militare pentru toţi cetăţeniitării, cu implicaţii majore în compo-ziţia şi nivelul de pregătire a subo-fiţerilor în raport cu modificărilestructurale pe care le-a cunoscutArmata Română după Marea Uniredin 1859.

Începând cu 1858, oştirea ro-mână păşeşte într-o nouă fază aevoluţiei sale, materializată în prin-cipal prin măsurile intreprinse dedomnitorul Cuza, în scopul spoririiefectivelor, înfiinţării unor noi genuride arme, modernizarea structurilorexistente, perfecţionarea sistemu-lui de pregătire a cadrelor, ca şi a

instrucţiei şi educaţiei trupelor. Una dintre reformele înfăptuite

de către domnitorul Alexandru IoanCuza a fost şi înfiinţarea unor şcolispeciale pentru perfecţionareapregătirii subofiţerilor pe diferitespecialităţi. Prin Ordinul de zi nr.62, din 30.03.1860, ia fiinţă ŞcoalaRegimentală de gradul I, care eraîmpărţită în 4 clase şi era subordo-nată direct comandantului de regi-ment. Militarii erau învăţăţi să scrie,să citească şi să socotească dupăsistemul lancasterian (întemeieto-rul şcolilor în secolul al XIX-lea, Jo-seph Lancaster) cu ajutorul a 4monitori (caporali sau soldaţi) şi aunui monitor general (sergent). Ab-solvenţii acestor şcoli erau avansaţisergenţi şi intrau, de fapt, în rându-rile subofiţerilor.

Un pas important în pregătireasubofiţerilor s-a făcut şi în anul1863, pe baza Înaltului Ordin de Zinr. 984 din 12 octombrie, când s-atrecut la organizarea primei şcoli încadrul căreia s-a asigurat pregăti-rea intensă a militarilor ce urmausă intre direct în corpul subofiţeri-lor. Este vorba de Şcoala Copiilorde Trupă, din Iaşi, în cadrul căreiaelevii se recrutau din rândul copii-lor de trupă din unităţi (câte 4 dinfiecare unitate) şi care, la absolvi-rea cursurilor, erau avansaţi la gra-dul de sergent.

La 19 iulie 1872, a intrat în vi-goare Regulamentul şcolilor regi-mentare, divizionare, Regulamen-tul şcolii fiilor de militari, Regula-mentul şcolii de infanterie şi cava-lerie, Regulamentul şcolii specialede artilerie şi geniu. Primele douăcategorii de şcoli menţionate eraudestinate asigurării pregătirii subo-fiţerilor. Acestea erau împărţite înpatru clase corespunzătoare celorpatru ani de şcolarizare. Promova-rea primelor două clase oferea cur-sanţilor dreptul la avansare lagradul de caporal, iar la absolvireaşcolii regimentare ei erau avansaţila gradul de sergent. Şcoala eracondusă de un ofiţer ajutat de patrusubofiţeri monitori.

ISTORIE, CULTURĂ

- 39 -

Completarea şi lărgirea cu-noştinţelor subofiţerilor urmau săfie asigurate în cadrul şcolilor divi-zionare de gradul al II-lea, organi-zate de divizii. Astfel de şcoli aufost înfiinţate la Craiova, Bucureşti,Galaţi şi Iaşi. La cursurile şcolilordivizionare de gradul al II-lea erauînscrişi subofiţeri care susţineauexamen de admitere.

Prin Înaltul Decret nr.889 din 18aprilie 1873, şcolile regimentare degradul I şi II s-au unificat în una sin-gură, denumită “Şcoala divizionarăde sergenţi” ale cărei cursuri durauun an de zile şi a fost ataşată Şco-lii Militare de Infanterie şi Cavaleriedin Bucureşti.

Prin Decretul nr.2289 din 3 mai1895 se înfiinţează două şcoli decadre pentru infanterie: una la Bi-striţa (jud. Vâlcea) pentru Corpul 1şi 2 de Armată, şi una la Focşanipentru Corpul 3 şi 4 Armată. Laaceste şcoli erau trimişi şi subofiţericare trebuiau să îndeplineascăurmătoarele condiţii: să aibă pur-tare bună, să aibă o vechime în ar-mată de cel puţin 2 ani în gradul desergent, să fi trecut cu succes unexamen la corpul de armată, la ni-velul celor 6 clase de liceu real, sănu fie însurat, să fie român sau na-turalizat, să nu se fi prezentat maimult de 3 ori pentru acest concurs.

Prin Decretul nr.2861 din 5 iulie1859 apare “Regulamentul şcoaleipregătitoare de subofiţeri” carepregătea subofiţeri din toate armeleşi serviciile armatei pentru a urmacu succes învăţământul şcolii mili-tare de ofiţeri, de administraţie şiguarzi, cu o durată a pregătirii deun an de zile.

Prin Ordinul Circulat nr.9 din anul1901 se stabileşte solda lunară aunui subofiţer, care era compusădin două părţi: solda de hrană, carerămânea la o valoare constantă, şiun supliment de soldă, carecreştea progresiv pentru fiecare re-angajare.

După anul 1909, pentru admite-rea subofiţerilor în şcolile de ofiţeris-au păstrat vechile condiţii, fi-

xându-se ca limită de vârstă maxim23 de ani şi obligativitatea absolvi-rii a cel puţin patru clase secundarepentru şcolile de ofiţeri de infanterieşi de cavalerie, şi a cel puţin şaseclase secundare pentru cele de ar-tilerie, geniu şi marină. Ca elementnou, reglementările cereau ca, înmemoriul biografic al candidatuluiîntocmit de comandantul de uni-tate, să se introducă, pe lângăaprecierile asupra profilului moral,şi date privind poziţia socială a fa-miliei acestuia. Această dispoziţiedezvăluie tendinţa cercurilor con-ducătoare de a permite accesul încorpul ofiţerilor, cu precădere, acelor din categoriile sociale maiavute.

Pentru prima dată, în anul 1911,s-a pus problema înfiinţării cercuri-lor militare ale subofiţerilor şi s-aprevăzut, la art. 54 al Bugetului Mi-nisterului de Război, un credit de20.000 lei, ca ajutor pentru instala-rea Cercurilor Subofiţerilor din Bu-cureşti, Craiova, Galaţi, Focşani,Roman şi Constanţa. Nicolae Fili-pescu, ministrul de război din aceavreme, menţiona: ”Aceste cercuriau menirea de a contribui în modprecumpănitor asupra părţii educa-tive şi chiar instructive a corpului desubofiţeri”

O contribuţie deosebită la creşte-rea nivelului de pregătire militară şicultură generală a subofiţerilor aavut-o “Revista subofiţerilor”, carea apărurt în 1913, ca publicaţie lu-nară, având un conţinut relativbogat, de la articole cu specific mi-litar sau cultural până la informaţiicu caracter particular (mutări saudetaşări de personal).

În 1916, s-a stabilit un model unicde uniformă pentru toate genurilede arme. Capela urma să fie pur-tată la toate ţinutele de către toţisubofiţerii, cu excepţia celor de jan-darmi şi de marină. De asemenea,a fost introdusă centura cu diago-nală pentru toate categoriile decadre.

O imagine cuprinzătoare a parti-cipării subofiţerilor la epopeea de

luptă a anilor 1916-1918 ne esteoferită de numeroasele citări ale di-feritelor eşaloane de comanda-ment, ordinele de zi, decoraţiile sauevocările faptelor lor.

În luptele desfăşurate în toamnaanului 1916 pentru apărarea Car-paţilor s-a remarcat şi fapta pluto-nierului-major Stan Dimancea, întimpul luptei de la Poiana Coştilei,când toţi ofiţerii Batalionului 2 aucăzut la datorie. Dându-şi seamade gravitatea situaţiei şi văzând în-grijorarea ostaşilor, a luat comandabatalionului şi, prin exemplul per-sonal, a reuşit să mobilizeze ostaşiişi să respingă cu hotărâre şi defini-tiv puternicul atac declanşat de ina-mic, subofiţerul fiind grav rănit.

În ziua de 1 august 1917, cândRegimentul 9 Infanterie RâmnicuSărat a fost angajat în lupta de laPrisaca, plutonierul Cristea Iorda-che, comandantul unei secţii de mi-traliere, pentru a sprijini cât maieficient acţiunea subunităţilor de in-fanterie, le-a însoţit permanent înprima linie, contribuind cu foc la re-spingerea a trei contraatacuri ger-mane. Subofiţerul şi-a îndeplinitdatoria cu suprema jertfă, căzândla datorie.

Sunt doar câteva din numeroa-sele exemple de îndeplinire a dato-riei de către subofiţeri, în acelelupte eroice, în care numai voinţade oţel şi vigoarea luptătorilor aufăcut ca superioritatea tehnică aadversarului să nu poată juca unrol decisiv.

În anul 1917, a fost instituită omare răsplată pe care o putea primiun subofiţer, şi anume aceea deînaintare la gradul de “ajutor de su-blocotenent”. Aceasta se acorda,numai în timp de război, plutonieri-lor-majori şi plutonierilor comba-tanţi de la unităţile aflate pe front.În iulie 1917 pentru fapte excepţio-nale săvârşite pe câmpul de luptăau fost înaintaţi la gradul de ajutorde sublocotenent 129 de plutonierimajori şi plutonieri de infanterie, ca-valerie şi artilerie.

ISTORIE, CULTURĂ

- 40 -

La 1 Decembrie 1918, la Alba-Iulia, subofiţerii din gărzile româneau votat “Rezoluţia – Declaraţie”prin care Transilvania s-a unit cupatria mamă, demonstrândataşamentul lor la marile idealuriale naţiunii române.

În 1920 au fost reluate cursurile,ca urmare a războiului, în următoa-rele şcoli de subofiţeri activi: de in-fanterie – Braşov şi Slobozia, decavalerie la Sibiu, un an mai târziu,cea de subofiţeri de artilerie, laRâşnov, de subofiţeri de geniu şisubofiţeri tehnici la Bucureşti, iar în1925 şcoala de subofiţeri de admi-nistraţie, tot la Bucureşti.

Este semnificativă, pentru dina-mica corpului subofiţerilor, consti-tuirea unui important număr demari unităţi, unităţi şi subunităţi re-partizate pe întreg teritoriul Româ-niei, în scopul asigurării pazeihotarelor ţării cu un profil tehnic totmai pronunţat; la armele con-venţionale adăugându-se cea maimare parte a armelor nou apărutecare se afirmase pe câmpul deluptă al primului război mondial, re-spectiv: aviaţia, tancurile, trupelechimice, artileria antiaeriană.

În 1921, numărul de subofiţeri seridica la cifra de 16400, ceea ce re-prezenta 61% din efectivul decadre al armatei.

În aprilie 1930, apare Legea or-ganizării armatei, care are efecteasupra corpului subofiţerilor, re-marcându-se o anumită tehnicizarea acestuia. Aceasta s-a datorat exi-genţelor impuse în planul pregătirii,ca urmare a creşterii ponderiiunităţilor de transmisiuni, geniu, căiferate şi cu tracţiune automobilă, şica urmare a constituirii de brigăzide luptă şi, într-o formă incipientă,a trupelor motorizate şi mecani-zate.

Un moment important l-a repre-zentat apariţia Legii corpului subo-fiţerilor, aprobată prin Decretulnr.77/1932, în care se specificăgradele pe care le integrează cor-pul subofiţerilor, şi anume: subofiţerinstructor, plutonier şi plutoniermajor . Conform acestei legi subo-

fiţerii se împart în două categorii:subofiţeri combatanţi – cei destinaţiserviciului de front (instrucţie) şi su-bofiţerii necombatanţi – cei desti-naţi diferitelor servicii ale armatei(administraţie, sanitari, veterinari,tehnicieni, muzicanţi, meseriaşi.Subofiţerii se recrutau numai dinabsolvenţii şcolilor de subofiţeri şise putea afla în una din următoa-rele situaţii: în activitate, în disponi-bilitate şi în retragere. Prin acestdecret dispare gradul de ajutor desublocotenent şi ia fiinţă, în aviaţieşi marină - corpul maiştrilor mili-tari.

În august 1936, prin Decretul 131se fac modificări în organizarea ar-matei, datorită agravării situaţieiexterne şi creşterii pericolului iz-bucnirii războiului. Astfel, izbucni-rea celui de-al doilea războimondial, găseşte armata românăîn curs de modernizare a structuri-lor, dar având, faţă de alte armate,un decalaj mare sub raportul dotăriitehnico-materiale al structurii pecategorii de forţe armate şi genuride arme şi, implicit, pe categorii decadre, ofiţeri şi subofiţeri.

Din 21 iunie 1941 până la 23 au-gust 1944, Armata Română a luptatpe frontul de est, iar din august1944 până la 12 mai 1945, pe fron-tul de vest. În această ultimă perio-adă, din cei 167.000 de militariromâni care s-au jertfit 5000 au fostsubofiţeri.

În anul 1948 s-a reorganizatînvăţământul militar românesc po-trivit noilor cerinţe, înfiinţându-senoi şcoli de ofiţeri şi subofiţeri carepregăteau tehnic şi profesional,educativ şi fizic cadrele tinere alearmatei.

În vederea asigurării unei înaltecalificări a subofiţerilor, statutul şinoile reglementări prevedeaupregătirea lor în şcoli şi cursuri, pearme şi specialităţi militare. Admi-terea în şcoli era precedată de unconcurs, iar candidaţii erau se-lecţionaţi dintre sergenţii în termensau tineri din viaţa civilă, până lavârsta de 25 de ani.

În anul 1952, în cadrul forţelor ar-mate existau 11.673 de subofiţeri.

În octombrie 1965, se aprobăStatutul corpului maiştrilor militari şisubofiţerilor, care stabileşte struc-tura acestei categorii de cadre pearme şi specialităţi şi îi conferă unrol tot mai important în procesul in-structiv-educativ din armată. Potri-vit acestui statut, subofiţerii care auliceul terminat, au o comportaredemnă, au obţinut rezultate bune şifoarte bune, pot susţine examen laAcademia Tehnică sau instituţii ci-vile de învăţământ superior, iardupă absolvire pot trece în corpulofiţerilor. De asemenea, suntprevăzute criterii prin care subo-fiţerii pot trece în corpul maiştrilormilitari. În perioada anilor 1978 –1982, au trecut în rândul ofiţerilorprin această filieră un număr de250 de subofiţeri.

Înainte de 1990, subofiţerii aveauun rol de execuţie şi acţiune fărăprea multă iniţiativă, libertate de ex-primare şi gândire. Definirea in-certă a statutului său profesional aconferit subofiţerului rolul unui per-sonaj auxiliar ducând la compromi-terea lui şi lipsa motivaţiei pentrucariera militară.

În anul 2001, odată cu apariţia“Ghidului carierei militare” subo-fiţerii sunt pregătiţi să îndeplinescăfuncţii de execuţie şi de comandă,de la baza ierarhiei militare până lacele de stat major şi de consilierea comandanţilor pe toate trepteleierarhice. În raport cu domeniul încare îşi desfăşoară activitatea şi custadiul carierei militare în care seaflă, subofiţerii se pot afla în unadin următoarele categorii: subofiţeriluptători, subofiţeri specialişti, su-bofiţeri de stat major şi subofiţeri deadministraţie.

Corpul subofiţerilor armatei deastăzi este aşadar, purtătorul unorbogate tradiţii în evoluţia armateiRomâniei.

Adversităţile dar şi fluxul de simpatie care s-au în-dreptat către generalul şi, mai apoi, omul politicAlexandru Averescu au fost de oarecare notorietate înepocă şi au persistat, lacunar, dincolo de existenţapământească a mareşalului.

Unele „recapitulează” momentele vulnerabile (sauastfel privite) ale militarului şi vin, în parte, dinspreofiţerii cu care a conlucrat în anumite împrejurări. Niştemanevre militare, desfăşurate în zona Râmnicu Sărat,ridicole/inadecvate, au fost respinse de generalulSergiu Băicoianu, pe baza unor referate întocmite deAlexandru Iarca şi lt. col. Rădulescu, fost şef de statmajor al Diviziei a VI-a. Colonelul, pe atunci, Iarca vaprotesta şi în 1907, faţă de decizia lui Averescu de a

desfiinţa cel de al patrulea batalion de pe lângă fiecareregiment de infanterie, astfel că armata rămânea cu57 de batalioane mai puţin decât bulgarii. Aceeaşisursă narează maşinaţiunile politice şi presiunile ex-ercitate asupra unor comandanţi de către adversariigeneralului Averescu, în perioada de neutralitate aRomâniei; în aprilie 1915, Costin Petrescu, însoţit dedoi indivizi, se prezintă, la Buzău propunând gene-ralului de Divizie Iarca Alex., ca – în schimbul a câ-torva mii le lei – să-i probeze cu acte şi documente căgeneralul Averescu este autor atât al pamfletului care-l viza personal, cât şi pe cel al Istoricului Campanieidin 1913. Scârbit până în adâncul sufletului de acesttârg ruşinos, d-l general Iarca, - unul din cei mai cinstiţi

ISTORIE, CULTURĂ

- 41 -

Alexandru Averescuîn amintiri contemporane--------------------------------------- Emil Niculescu, Cercul Militar Buzău

Generalul Alexandru Averescu în vizită la Vatican. Septembrie 1926.

ISTORIE, CULTURĂ

- 42 -

la suflet din vechii şefi ai oştirii – refuză cu indignareaceastă ticăloasă propunere, care dealtfel se făcea înprezenţa d-lui general Remus Boteanu, venit din Bu-cureşti ca să intervie pe lângă d-l general Iarca dinpartea primului ministru a nu persista în demisiuneasa, pe care i-o respinsese ministerul, întrucât îl so-cotea încă necesar armatei în acela timpuri grele.1

Nu toţi cei care nu nutreau o accentuată simpatiefaţă de Averescu aveau cavalerismul generalului Iarca(n. 21 noiembrie 1853, în Ojasca, jud. Buzău – m.1929), absolvent al seminarului teologic al EpiscopieiBuzăului2; cel care „compusese”, la îndemn averes-cian, broşura „Cazul generalului Iarca”, nu era CostinPetrescu, ci Corvin M. Petrescu (n. 1885), diplomat îndrept, intrat în presă la 1906, şi autorul al “Istoriculuicampaniei din 1913” (1914).3 Ofiţerul buzoian era unuldintre cei mai importanţi teoreticieni militari români dinepoca modernă, adept al ofensivei; el îşi va susţine,după demisia din armată (1 aprilie 1916) şi încheierearăzboiului, poziţia sa faţă de fostul neamic, prin douăintervenţii polemice: „Generalul Averescu în timp depace” ( Bucureşti, Tipografia „Mărăşeşti”, 1922, 48 p.)şi „Generalul Averescu în război. Anii 1913-1916-1917” ( Bucureşti, 1924, 87 p.).4

Opinia publică bucureşteană era, însă, mai relaxatăîn ce priveşte prizarea imaginii publice a lui Averescu,după cum reiese şi din confesiunile ElisabeteiOdobescu-Goga, atmosfera publicistică fiind una per-misivă, iar atitudinea autorităţii (faţă de a patra putereîn stat), tolerantă: Şi regele era criticat. Era o revistăde caricaturi care-i spunea „Furnica”. Toţi oameniipolitici, toţi oamenii însemnaţi, actorii, acriţele, toţierau, şi regele era caricaturizat. (…) Fratele buniciimele, generalul George Manu, (…) decupa caricaturilelui şi le lipea într-un caiet. (…) Şi avea o caricaturăcare era… avea o burtă enormă şi picioare scurte…Era o caricatură a lui Sancho Panza şi Averescu, careera subţire, în Don Quichotte /râde/. Caricaturile eraupline de haz. Şi nimeni nu se supăra. O vară de-a meaa avut o vorbă foarte bună, că oamenii de rând s-aunăscuţi ofensaţi.5 „Furnica” (1904-1930) era o revistăumoristică săptămânală, aflată sub direcţia scriitoruluişi gazetarului mizilean G. Ranetti, amic şi admirator allui Caragiale, şi a lui N. D. Ţăranu; grafica aparţineacaricaturistului Ary Murnu, care studiase pictura laMunchen. Oricum, nu i s-ar putea imputa „coanei Lizi-ca” lipsa umorului, nici chiar în momentele critice, cândCapitala se afla sub ocupaţia germană; miercuri, 23noiembrie 1916, are această vedere de „la vârf” a fan-faronadei prusace: Generalul Mackensen este guver-natorul militar al provinciei. (…) Poate fi văzut înfiecare zi plimbându-se călare, precedat de un husarîn costum verde şi urmat la o distanţă considerabilăde un aghiotant, apoi, ceva mai departe de încă doihusari, mai dparte un al treilea care încheie coloana.

Această procesiune ridicolă seamănă cu un circ debâlci.

Pe parcursul aceloraşi mărturisiri, datorate uneidoamne din protipendada Capitalei – era soţia luiEugen Goga (1888-1935), fratele poetului, el însuşigazetar şi romancier, fost combatant şi mutilat (ciungde mâna dreaptă) în primul război mondial.6 - mai aparcâteva referiri, de fiecare dată elogioase asupraoşteanului şi omului politic Averescu: După cădereaTurtucaiei, Nicu Filipescu, bolnav, aproape de moarte,s-a dus la Brătianu să-l implore ca să-l înlocuiască peIliescu cu Averescu. Brătianu a refuzat. România n-artrebui să-i ierte niciodată acest refuz; asupra conduiteipolitice a fostului general, nu planează nici urmă deresentiment, dimpotrivă: Averescu era un om absolutintegru. Ştiu de la diplomaţi că era singurul partid carenu accepta subvenţii de la străini. Singurul Partid. (…)Ştiu că Averescu a avut o enormă popularitate dupărăzboi. Enormă! În memoriile lui Duca puteţi vede căera la betế noire a lui Brătianu, care îl acuza că vreaabsolut să ia un rol politic.7

Alte testimonii, la mâna a doua, cum sunt cele alescriitorului şi publicistului interbelic Pericle Martinescu,atestă probitatea politică şi toleranţa, atunci cândcrede de cuviinţă, a omului politic, ce între timp, în re-zervă, va primi gradul de mareşal. Momentul evocatse plasează prin anul 1932, în timpul crizei de guvernce a umat experienţei „tehnicienilor” (Iorga – Arge-toianu), când regele îl cheamă să se consulte cu el înprivinţa formării unei noi echipe: Printre altele,Averescu a fost solicitat să accepte în guvernul săuoamenii propuşi de rege: Manoilescu şi Argetoianu. Laaceastă condiţie, Averescu a răspuns: „Manoilescu afost omul meu, l-am avut în guvernul trecut, apoi m-apărăsit. Totuşi, e un om tânăr, i se pot ierta multe şipoate fi de folos. Îl accept. Cât priveşte Argetoianuînsă, Majestate vă rog să-mi îngăduiţi a nu fi de acordcu Majestatea Voastră. Eu nu pot răspunde de un gu-vern în care ar exista asemenea lichele”.8 Sentimentuletic este, după depoziţia jurnalierului citat, probat şi demărturia lui Stan Ghiţescu, fost lider al PartiduluiPoporului din Teleorman, la vremea confesiunii,funcţionar la Canalul Dunăre-Marea Neagră, deschisde Dej; acesta narează modul în care s-a derulat, în1927, „negocierea” unei liste de decorări, vreo 25 denume, propusă şefului de partid: A început cu capullistei: „- Nicolae Iliescu. Ăsta cine este? – Ăsta e pre-fectul nostru, domnule general. Un partizan devotat. –Nu mă îndoiesc că e devotat, dar e prefect. Prin ur-mare, a căpătat o răsplată pentru devotamentul lui.Trebuie să fie mulţumit, deocamdată, cu atâta. Nu tesupăra, Stane, dar nu se poate.” Şi a tras cu creionulpeste numele prefectului. Al doilea. „-Ăsta cine este?– E şeful camerei agricole, e foarte activ pe tărâmpolitic. – Da, dar are o funcţie bună, de ce să-I mai

ISTORIE, CULTURĂ

- 43 -

dăm decoraţie?!” Şi a tras iar o linie. Şi aşa mai de-parte, până la al 25-lea de pe listă. N-a acordat nici odecoraţie. „Dragă Stane, toţi oamenii tăi sânt buni,ne-au ajutat şi ne ajută. Dar ei au primit câte o răs-plată pentru activitatea lor. Gândeşte-te însă că sântmii şi mii de alţi membri ai partidului nostru, tot atât dedevotaţi, tot atât de cinstiţi, care n-au primit nici o răs-plată. Cu ei ce facem?” Interogaţia, deloc retorică, re-flecta spiritul de dreptate ce l-a animat pe militar şi peomul politic, cel care a scris, imediat după război,strâmgând într-o broşură, cu titlul “Răspunderile”, ar-ticolele tipărite în ziarul său, „Îndreptarea”(aceste arti-cole, vizând pe „responsabilii” cu angajarea Românieiîn război, fără prealabila pregătire logistică a armatei,sarcină în portofoliul partidului liberal, i-a atras inoxi-dabila antipatie a lui I.I.C. Brătianu). Averescu sedorea, şi în politică, faţă de numeroşii săi partizani, unnepărtinitor.

Ecouri ale modului elegant de comportament al şe-fului de partid vin şi din lumea îndemniţaţilor politici,de după al doilea război mondial. Robert Cahuleanu,alias scriitorul Andei Ciurunga, a fost arestat, în 1949,pentru placheta de versuri „Cântece de dor şi război”;era, încă, vorba de „războiul sfânt”, din Est, editată, laChişinău, în februarie 1944. La Văcăreşti, imprudentulpoet va împărţi patul cu I. Peltz, cunoscutul scriitor, şiel cu anume antecedente politice. Ca redactor şef alziarului „Îndreptarea” – notează memorialistul - , organal Partidului Poporului de sub preşedenţia generalului(pe atunci) Averescu, I. Peltz avea datoria să-şi în-soţească şeful politic în campaniile electorale, pentrua relata ulterior în ziar întrunirile respective. Aşa seface că într-una din zilele lui ianuarie 1926 se găsea învagonul-restaurant al trenului Bucureşti-Iaşi, aşezat laaceeaşi masă cu Averescu şi Trancu-Iaşi, viitorul mini-stru averescan al muncii. Fie din cauza vârstei, fiepentru că a vorbit mai mult decât a mâncat, generalulAverescu se găsea abia la friptură, în timp ce Trancuîşi comandase cafeaua. Comiţând a doua impoliteţe,a aprins şi o ţigare, suflând fumul în farfuria şefului departid. La care Averescu, zâmbind cu o jenă bine stu-diată, l-a întrebat:

- Domnule Trancu, pe dumneata, când fumezi, nu tesupără mirosul de friptură.9 Era aici ironia fină a omu-lui de lume, decis să sancţioneze, dar cu cenzura dea nu ofensa, atribut care, în epocă, nu i-a înlesnit o an-vergură politică pe măsura celei militare.

Un necrolog al lui N. Iorga (La plecarea mareşaluluiAverescu) îi conferă maiestatea de comandant, fărărezerve: Alexandru Averescu nu era numai un marestrateg, chibzuind încet, rece şi sigur planuri în a cărorexecutare nu-l tulbura nimic din ce agită sufletul oa-menilor slabi. Nu mai trebuie amintită înalta lui mintecreatoare, căreia îi datorăm singura iniţiativă dinmarele război şi acea încredere în oastea noastră aşa

de greu lovită, prin care ne-am putut reface pentru arecâştiga măcar onoarea. Dar era ceva mai presus deaceste aşa de rare însuşiri pe cari în acele zile desupremă încercare nu le-a împărţit cu nimeni.

Era fibra eroică din el şi misterul din care venea şicare înconjura orice acţiune a lui.10 Istoricul şi scriitorul,nu de puţine ori în tensiuni de atitudine cu învingă-torul de la Mărăşti, a intuit un Ianus bifrons în „civilul”din arena politică: …cine cunoaşte pe generalulAverescu ştie că doi oameni se luptă în această neo-bişnuită şi atât de complexă personalitate: o deciziunepromptă, necruţătoare, fără consideraţii şi milă,sfidând toate riscurile dar, în momentul executării, carenu se prezintă în condiţiile, perfect calculabile, ale uneiacţiuni militare, comandantul, deprins să fie ascultatfără şovăire face loc omului care numai prin atâta in-teligenţă şi muncă şi-a câştigat cu greu locul în lume,omului care e deprins să asculte, să se supuie. Şi înalte împrejurări se va putea observa aceeaşi dualitatecatastrofală pentru cine vrea să îndeplinească un rostde dictatură naţională.11 Aceste observaţii, scrise lasfârşitul anului 1921, nu avea perspectiva sumbră aceea ce a urmat să fie „dictatura” (regală, legionară,comunistă) din „secolul extremelor”, căruia însuşi pa-sionatul memorialist avea să-i cadă pradă, în pădureade la Strejnic.

Note:1. Colonel A. Stoika, Activitatea d-lui General Averescu.

Înainte, în timpul şi după război, Tipografia Curţii Regale F.Gobl Fii, 1919, p. 6; 8; 10; 13.

2. Valeriu Nicolescu şi Gheorghe Petcu, Buzău – RâmnicuSărat. Oameni de ieri, oameni de azi, Buzău, Editura „AlphaMDN”, 1998, p.

3. Lucian Predescu, Enciclopedia României. Cugetarea.Material românesc. Oameni şi înfăptuiri, ediţie anastatică,Editura „Saeculum” & „Vestala”, 1999, p. 652.

4. Petre Otu, Teofil Oroian şi Ion Emil, Personalităţi alegândirii militatre româneşti, Vol.1, Editura Academiei deÎnalte Studii Militare, 1997, p. 177.

5. Zoltan Rostas, Secolul coanei Lizica. Convorbiri din anii1985-1986. Jurnal din perioada 1916-1918, Editura„Paideea”, 2004, p. 191-192.

6. Mircea Zaciu, Marian Papahagi şi Aurel Sasu (coord),Dicţionarul scriitorilor români, Vol.2, Editura Fundaţiei Cul-turale Române, 1998, p. 413.

7. Zoltan Rostas, Op. cit., p. 224; 210; 113.8. Pericle Martinescu, 7 ani cât 70. Pagini de jurnal (1948-

1954, Editura „Victoria”, 1997, p. 298-399.9. Andrei Ciurunga, Memorii optimiste. Evocări şi versuri

din închisori, Editura Fundaţiei Culturale Române, 1992,p.45.

10. Nicolae Iorga, Oameni cari au fost, Editura Militară,1975, p. 241.

11. N.Iorga, O viaţă de om aşa cum a fost, Editura „Mi-nerva”, 1976, p. 610.

ISTORIE, CULTURĂ

- 44 -

Insolitul cognomen al generalului buzoian duce cugândul, pentru cei care au mai prins, în perioadaşcolarităţii, penarul cu toc de scris, la una dintre

mărcile faimoase de peniţe se numea „klaps”, ştiam căe, parcă, ceva pe nemţeşte, dar nu şi ce semnifică. Învirtutea acestei informaţii lacunare, poţi fi tentat să crezică „porecla” generalului derivă dintr-o pasiune, cu totulaccentuată, pentru caligrafie, dintr-o pedanterie aspiritului cancelaristic. Departe de realitatea ce agenerat o mult mai „romantică” în resorturile ei.Relatând despre campania Armatei 4 române în Est,aflată sub comanda generalului Constantinescu-Klaps,Titus Gârbea precizează: De ce „Klaps”? DeBobotează, la Constanţa, în prezenţa Regelui Carol I,s-a aruncat crucea în apă. Comentându-se cine-arputea s-o scoată pe acel ger, un tânăr sublocotenent s-a aruncat în apă cu tot echipamentul, inclusiv sabia.Surprins, Regele a comentat: „Er mist ein Klaps haben”(Trebuie să aibă ceva sărit la cap). Era vorba tocmai deacest general, pe atunci sublocotenent.1

S-a remarcat, prin competenţă şi bravură, încă dintimpul celui de al doilea Război Balcanic (1913), cândera în Regimentul 12 Artilerie, unitate cu care aparticipat la campania ofensivă din Transilvania, 1916,unde a fost decorat cu Ordinul „Coroana României” cu

spade în gradul de cavaler; în bătăliile din 1917 îl aflăm,la Măgura Caşin, în funcţiile de comandant de baterieşi de divizion.

Va îndeplini mai mule funcţii importante, în perioadainterbelică, astfel: comandant al Regimentului 4 Artileriegrea (1925-1933), al Brigăzii 7 Artilerie (1933-1935) şial Diviziei 12 Infanterie (1937-1939); devine comandan-tul corpurilor de armată 10 şi 11 (octombrie 1939-noiembrie 1941). În perioada ocupării de către U.R.S.S.a Basarabiei şi a Bucovinei de nord, a asiguratretragerea Corpului 10 Armată din nordul Bucovinei.

După intrarea României în cel de al doilea războimondial i se va da comanda sectorului de luptă de pecursul inferior al Prutului, contribuind la eliberarea părţiide sud a Basarabiei şi la apărarea Nistrului pe sectorulVadul lui Vodă. Pentru modul în care s-a achitat deaceste însărcinări, comandantul Armatei 4, generalulNicolae Ciupercă consemna: Generalul Constantinescua condus corpul de armată cu multă destoinicie (…)cauzând indirect retragerea forţelor bolşevice întreLimanul Nistrului şi lacul Suhoz. (…) Îl consider cafoarte bun comandant de corp de armată care sedistinge prin devotament deosebit şi printr-un optimismpreţios.

Comandanţi buzoieni

Generalul C. Constantinescu-Claps--------------------------------------- Emil Niculescu

Constantin Constantinescu-Claps, general de armată (n. 1884, Beceni, judeţul Buzău – m. 1961,Bacău). Absolvent al şcolii militare de artilerie şi geniu (1905) şi al Şcolii Superioare de Război (1920).La începutul războiului, în 1941, a comandat Corpul 11 armată în acţiunile militare pentru eliberarea părţiide sud a Basarabiei, apărând Nistrul în zona Valul lui Vodă, pentru care este evidenţiat de generalulNicolae Ciupercă, şi în operaţia Armatei 4 de la Odesa, pe direcţia Tatarka-Odesa. S-a remarcat în timpulacţiunilor din Stepa Calmucă, în sud de Stalingrad (septembrie-decembrie 1942), în pofida faptului căacestea s-au soldat cu înfrângerea marilor unităţi române. La 10 februarie 1943 a demisionat din armată,fiind trecut în rezervă. Arestat, la 17 septembrie 1951, şi închis la Văcăreşti şi Jilava. La 20 noiembrie 1954a fost condamnat la 15 ani muncă silnică pentru aşa-zise crime de război. În urma „cererii de îndreptare”,a procurorului general, Tribunalul Suprem l-a declarat nevinovat, fiind eliberat la 26 septembrie 1955.

Cu un deceniu mai în vârstă decât Pamfil Şeicaru,fostul sublocotenent de rezervă în războiul reîntregirii,cavaler al Ordinului „Mihai Viteazul”, gazetarul şipolemistul de după război, generalul, prin obârşiabuzoiană comună, va fi cunoscut, în campanie sauperioada interbelică, pe directorul ziarului „Curentul”, şichiar a legat o trainică prietenie cu acesta. Astfel seexplică geneza unora dintre romanele lui CezarPetrescu, coleg de redacţie cu Şeicaru, atât la „Hiena”,cât şi la „Gândirea”, cum nota, în amintirile din exil, celde pe urmă: Zaharia Duhu din „Comoara RegeluiDromichet” şi din „Aurul negru”, a existat, se numeaGhiţă Brăescu din comuna Beceni, judeţul Buzău. Eraunchiul generalului Constantin Constantinescu, fostcomandant al armatei a IV-a din campania contraRusiei sovietice. I-am vorbit lui Cezar Petrescu de acestmoşnean care, în copilărie, mă fermecase cu poveştilelui despre daci şi mă surprinsese pornirea lui împotrivaromanilor. Cezar Petrescu mă ascultase cu interes.Cum mă duceam des la Beceni, l-am rugat să măîntovărăşească. A pretextat ceva şi n-a mers. După ceau apărut cele două romane, le-a trimis cu dedicaţie luiGhiţă Brăescu. Mai târziu a mers cu mine la Beceni casă-şi cunoască în carne şi oase eroul.2 Cele douăromane, apărute în 1931, respectiv 1934, au întrepersonaje luptători idealişti, combatanţi pentru o cauzănobilă (sau deja pierdută – cum era dacismul, dupăHasdeu şi Nicolae Densusianu, cu a sa „Daciepreistorică”), nestrămutaţi în temeiurile drepte alecredinţei lor. Această prietenie avea să aibărepercursiuni nefaste asupra unor proprii atitudini cumşi a carierei sale militare.

Conduita generalului buzoian, în calitate decomandant al Armatei 4 (noiembrie 1941- februarie1943), pe frontul din Est, este reflectată şi în conţinutulcâtorva ordine de zi. Astfel, la 28 noiembrie 1941, înOrdinul de zi nr. 56 pe Armata 4, citează Ambulanţa şiautosanitarele Diviziei 14 Infanterie care, în luptele dinfaţa Odesei, au tratat şi evacuat peste 5000 răniţi aiDiviziei 14 şi alţi 5000 de răniţi de la unităţile vecine,prizonieri şi populaţie civilă.3 A avut nenorocul săconducă Armata 4 în una din cele mai grele situaţii, înStepa Calmucă, la sud de Stalingrad, în faţa unuiinamic cu o superioritate zdrobitoare în număr şitehnică, în special tancuri. În 10 decembrie 1942, vacita în ordin de zi pe armată, pentru ajurorul dat, înluptele grele duse din 2 noiembrie, Escadrila 16observaţie şi Escadrila 14 legătură, iar după o zi, Divizia8 cavalerie care a întârziat înaintarea inamicului şi a datrăgaz trupelor noastre să se reconstruiască pe poziţiisuccesive.4

Înainte de a se confrunta cu cruda, dramatica iarnărusească, comandantul Armatei 4, nu pare, dupăjurnalul generalului Constantin Sănătescu, să fi fostlipsit de un optimism condamnabil; în 25 decembrie1942, aflat la Vodino, Sănătescu notează: Crăciunul! –Cel mai trist din viaţa mea. (…) După masă sunt iar

singur în camera mea şi răsfoiesc ziarele cu data de 9decembrie. Îmi atrage atenţia un articol de fond scrisde Pamfil Şeicaru în „Curentul”, prin care preamăreştepe G-al Constantinescu (comandantul Armatei a IV-a).Nimic de mirare, prieteni fiind şi din acelaşi sat. Darcum vine această laudă tocmai acum? Armata a IV-a afost adusă în august şi comandamentul nu a avut nici oîntrebuinţare până în ultimele zile din noiembrie, cândrămăşiţele trupelor ce luptau la sud de Stalingrad aufost puse sub comanda acestei armate. GeneralulConstantinescu, plictisit de anonimatul ce domnea înjurul său, a trimis o telegramă direct mareşalului, princare spunea că trupele sale, după zece zile de luptegrele, au încheiat cel mai răsăritean front românesc şisunt cu gândul la Mareşal. O telegramă în termenilinguşitori, dar al cărei tâlc era: vedeţi că sunt şi eu peaici; oare n-ar fi momentul să-mi dea şi mie „MihaiViteazul”? Într-adevăr generalul Constantinescu a reuşitsă iasă din anonimat, fiindcă toate ziarele i-au publicattelegrama cu caractere mari, iar „Curentul” îi consacrăarticolul de fond de care am pomenit. La ora actuală dece nu revine G-al Constantinescu cu vreo telegramă?Fiindcă trupele sale sunt complet sfărâmate – şiinexistente. Nu telegramă de linguşire trebuia să trimită,ci telegramă de protest, în care să arate situaţia tragicăîn care ne-a vârât Mareşalul.5

Demisia lui Costantinescu-Claps, la 10 februarie1943, spune multe despre modul său de autoevaluaredupă înfrângerea de la Stalingrad. Nici gazetarulŞeicaru nu va mai avea atitudini optimiste faţă deoperaţiunile de pe Frontul de Est, după acest momentde cotitură în desfăşurarea războiului.

Mărturii ale acestei durabile prietenii sunt furnizate şide unii din locuitorii evrei ai Bacăului, în timpul celui deal doilea război mondial, când puseuri antisemite semai iveau, când şi când; Marius Mircu narează:preşedintele evreilor din Iaşi, S.C. Cristian, „încurajatde articolul din ziarul „Curentul” („Regăsirea omeniei”,de Pamfil Şeicaru, n.m.) s-a prezentat la redacţia luiPamfil Şeicaru, şi i-a expus primejdia care îiameninţase pe evreii din Moldova. Pamfil Şeicaru (caretocmai căuta să-şi procure „mărturii de omenie”),, larândul său, s-a adresat generalului Constantinescu-Claps, care-l avusese în subordine pe generalul M.Racoviţă (şeful regiunii Bacău, n.m.). Iată discuţia dintrecei doi generali, aşa cum mi-a relatat-o S.C. Cristian:

- Domnule general Racoviţă, nu trebuie să execuţiordinele mareşalului Averescu pentru înfiinţarea deghetouri. Nu trebuie să execuţi un ordin – în calitate decomandant suprem, cu răspundere pentru zona ta,unde eşti suveran – fără să examinezi dacă esterealizabil, şi dacă este în interesul general al ţării. Eştidator să raportezi că nu e bine să faci ghetouri. Cândvor veni răspunderile – şi vor veni! – nu vei invocaargumentul că ai executat un ordin superior! Tu veirăspunde!

ISTORIE, CULTURĂ

- 45 -

După un moment de reflecţie, generalul Racoviţă i-arăspuns.

- Ai dreptate! Nici nu mă gândesc să execut ordinul!Voi comunica ministrului de război că nu pot înfiinţaghetourile.6

Cu toate partipris-urile „deponentului” mărturisirii, laadresa lui Pamfil Şeicaru, rămâne certă dovada deechilibru şi compasiune, faţă de cei prigoniţi, ageneralului. Care, desigur, la acel moment, nu erasingurul care să nu mai creadă că „războiul sfânt” aretot mai puţine şanse de a fi şi victorios.

Colonelul Radu Dinulescu (n.1898, Cândeşti, judBuzău – m. 1984), ataşat millitar la Helsinki, transmiteacătre Bucureşti, la 9 februarie 1944, poziţia mareşaluluiMannerheim, comandantul trupelor finlandeze şi aliatal Germaniei: În general, Hitler a cerut trupelor sale maimult decât puteau da, şi la un moment dat acesta poateavea consecinţe.

Referitor la situaţia politică, mareşalul admite că seobservă o ezitare din partea Aliaţilor în ceea ce priveşteînceperea invaziei sau efortul ce fac în Italia. Paresemnificativ, de asemenea, că nu se repetăbombardamentele asupra regiunii petroliere de la noi,totuşi se arată sceptic.

Eu cred că sprijinul ce putem aştepta de la anglo-americani este iluzoriu. Aceştia fac jocul lui Stalin.Manevra politică a lui Stalin din ultimele zile este menităsă anihileze unele idealisme ce se manifestă înAmerica şi să dea argumente conducătorilor anglo-americani spre a convinge pe cei ameninţaţi să nu semai opună tendinţelor de expansiune sovietice.

Astfel, dacă Europa se găseşte astăzi în pericol de afi bolşevizată, toată vina cade asupra anglo-america-nilor. Aceştia trebuiau să lase pe Hitler să se măsoaresingur cu Stalin. Din acest duel este probabil că ambiiar fi ieşit obosiţi şi Hitler ar fi trebuit să mai pună apă învinul său (referitor la pretenţiile de hegemonie înEuropa), şi situaţia Europei era mai bună.7 S-ar puteaspune că Radu Dinulescu a fost profet pentru ţara lui,chiar din Finlanda.

Pamfil Şeicaru însuşi, după înfrângerea de laStalingrad, pe măsură ce frontul se apropia şi armateleAxei se „retrăgeau strategic” pe aliniamente dinainteîntărite, pierduse optimismul iniţial, văzând tot mai clardezastrul spre care se îndreaptă ţara, pericolul caumbra Kremlinului să bată până la Bucureşti. La oîntâlnire a gazetarilor şi scriitorilor la „Hanul cu tei”,unde se aflau: Ion Vinea, Mihai Fărcăşanu, lider altineretului liberal şi Gh. Jurgea-Negrileşti, autorul unorsagace şi pline de farmec memorii, directorul„Curentului” jetează, indignat de inerţia celor careminimalizau iminentul cataclism politic al României: -Degeaba se laudă Churchill că nu e cioclul ImperiuluiBritanic, el este ce nu vrea să fie, după cum astăzi Hitlereste groparul poporului german. „Anglia e gata să luptepână la ultimul soldat străin”…e o butadă des repetatăastăzi de anglofilii noştri. Dar creieraşul lor anemic nu-i ajută pentru a digera faptul istoric crud, autentic.

Fiindcă, domnilor, pentru ca istoria să se poată repeta,trebuie în mod fatal să aibă momente iniţiale unice, deunde porneşte repetiţia. Aşadar nu mi-e teamă să spuncă Anglia luptă până la ultimul ei soldat pentru a creaimperiul lui Stalin… ca şi Statele Unite dealtfel!

Să nu uităm că Şeicaru vorbea nu în ’50 sau ’60, ci învara anului’44.8

Memorialistul înţelege că, astfel cum, în primul războimondial, imperiul lui Lenin s-a ivit cu complicitateaoccidentalilor, tot aşa se profilează, mult maiameninţător, hegemonia europeană a succesoruluiacestuia: Din ceaţa viitorului – ca să vă răspund înacelaşi stil - a continuat cel care era considerat „unTalleirand al Balcanilor” – se ridică o umbră uriaşă,înspăimântătoare, a lui Stalin, a marelui câştigător. Îlstudiez, îl urmăresc de ani de zile. Până să facabstracţie de legendă şi să ajung la realitate a trebuit săcitesc munţi de cărţi. Am procedat la fel cu Hitler, cuMusolini, cu Roosvelt, cu Churchill. Primii doi sunt afarădin discuţie. Rămâne Roosvelt – un paralitic imbecilizatde diverse convingeri mai mult sau mai puţin mistice –şi Churchill. O fi el beţiv – vorbesc de Churchill – darasta nu-l împiedică să fie lucid şi să realizeze căGoebbels are dreptate! E groparul Imperiului Britanic.Dar nu numai atât. Printr-o împletire diabolică aîmprejurărilor, el vede – şi aici e drama lui – cum aajuns complicele lui Hitler în ridicarea Imperiuluisovietic. Degeaba râdeţi. În clipa de faţă se făureşte celmai mare imperiu din câte a cunoscut umanitatea.Unde se va opri? Asta mă interesează personal. LaBerlin, la Viena sau la Paris? Poate că fugind de aici arfi mai cuminte să mă topesc în imensitatea Braziliei, aAmericii de Sud.

Era apocaliptică viziunea naţionalistului care seexila?; un minim bilanţ arată că, dintre cei ce se aflau lamasă, Mihai Fărcăşanu va fugi, în 1947, după cepublicase, în 1946, sub pseudonimul Mihail Villara,romanul „Frunzele nu mai sunt aceleaşi”, iar Ion Vineava face puşcărie politică.

Din Spania, la numai trei zile după „insurecţiaarmată”, în 26 august 1944, Şeicaru îi scria generaluluiC. Constantinescu-Klaps, preşedintele Consiliului deadministraţie al „Curentului”: Dacă lupta a fost pierdută,nu înseamnă că a fost nedreaptă cauza. Aş vrea caevenimentele să-mi dovedească netemeinicia temerilormele şi aş fi fericit, chiar cu preţul unei existenţe pribegepentru restul vieţii, să nu fi avut dreptate şi o colaborarecu Rusia sovietică să fie posibilă, România păstrându-şi întreaga ei suveranitate…

Mă despart cu tristeţe de acest ziar căruia i-amînchinat 17 ani de pasiune, de muncă, de credinţă…Şirenunţând, eu servesc aceeaşi cauză românească.9

Zadarnice speranţe, la 20 septembrie 1944 imprimeriaziarului „Curentul” a fost ocupată de autorităţilesovietice care, culme a ironiei şi cinismului (forţei), vorimprima acolo „Buletinul Armatei Roşii”, în timp celocuinţa lui Pamfil Şeicaru, din strada Anghelescu nr.39, a fost rechiziţionată de către nou apărutul Front al

ISTORIE, CULTURĂ

- 46 -

Plugarilor, mai apoi, servind de domiciliu noului ministrual agriculturii, omul lui Petru Groza, Romulus Zăroni.Aceasta deşi, la plecare, Şeicaru lăsase intreprindereaunui consiliu din care făceau parte generalulConstantinescu Claps, Ion Vinea, Romulus Dianu şiLorin Popescu. Pe Romulus Dianu, îl va întâlni, în 1949,la Zarca (Aiud), fostul deţinut buzoian Teodor Duţu, careîi va fi coleg de celulă; despre acest „internat” al nouluiregim, memorialistul consemnează: Romulus Dianufusese ziarist, redactor între altele la ziarul „Curentul”şiavea vreo 50 de ani. Era arestat de vreo patru ani, fiindcondamnat încă din 1945 în lotul ziariştilor, la 20 de anide d(etenţie) gr(ea). Toţi cei din lotul său fuseserăcondamnaţi pentru activitatea de gazetar, învinuiţi căau contribuit , prin scrisul lor, la la incitarea poporuluiromân la ură şi război împotriva U.R.S.S. şi acomunismului, participând prin toată activitatea lor ladezastrul ţării.10

Relaţiile generalului Constantinescu-Claps cu PamfilŞeicaru, condamnat la moarte, în contumancie, funcţiasa militară pe frontul din Est, au cântărit mult laîncercarea de anulare a sa, de exmatriculare dinsocietate, prin mijloacele atât de la îndemână epocii:condamnarea politică. Iniţial este „ridicat”, la 15 august1949, din rezidenţa sa de la Bacău, fiind învinuit că arfi avut legături cu fostul Partid Naţional-Ţărănesc.

Realitatea este că, la fosta imprimerie a lui Şeicaru,în anii 1944-1946, adică până la suspendarea de cătrecomunişti, s-a tipărit ziarul ţărănist „Dreptatea”, subdirecţia lui Nicolae Carandino, încă unul dintre cei careminimalizaseră mesajul gazetarului buzoian: Ladespărţire, Şeicaru mi-a propus să plec cu el şi cu PuiuDumitrescu (fostul secretar al lui Carol al II-lea) careera de faţă. De ce să plec? De ce să fug?

Propunerea lui mi se părea echivalentă, în acea clipă,cu a lui Al Capone sau a lui Dilinger dacă ei mi-ar fipropus să fugim că „vine poliţia”. Nu numai că măsimţeam „nevinovat”, dar, cu ani în urmă, luptasemconstant pe poziţii de stânga. (…) Dar Şeicaru insista.Enervat, la un moment dat i-am tăiat-o scurt, la care,cu maniera lui brutală, m-a apucat de guler şi mi-aspus: „Vezi tu, mă! De cravata asta o să te spânzureîntr-o zi comuniştii. Şi atunci o să-ţi aduci aminte demine! Dar o să fie prea târziu!”11 Desigur, şi Vinea şiCarandino erau de stânga, de cea socialistă,tradiţională, iar nu comunistă; cel de al doilea,incriminat în „lotul Tămădău” (când, la îndemnul luiManiu, a vrut să plece, a numerit într-o cursă organizatăde autorităţi) va fi şi el încarcerat, şi după mulţi ani, vaavea, în prelungirea condamnării, domiciliu obligatoriu,în Bărăgan, în satele special „amenajate”. Chiar şi înprivinţa modei, pronosticurile lui Şeicaru se vor adeveri,în bună măsură: cravata va fi abolită, gulerul va firăsfrânt peste revere, iar pălăria burgheză va ceda înlocul şepcii proletare.

În ce priveşte colaborarea generalului C. Constan-tinescu-Claps cu organul de presă al lui Iuliu Maniu, aici

mărturia lui Carandino denotă că, în urma bramburelii,de după lovitura de palat, s-a produs un fel de„rechiziţie”, cam în spiritul bolşevic al „eliberatorilor”sovietici: Intreprinderile „Curentul” se aflau în plinăanarhie. În virtutea dreptului revoluţionar am confiscatdepozitul de hârtie, am luat comanda în tipografieşi…am găsit un administrator, pentru noul ziar careurma să apară. (…) Avioanele germane bombardauoraşul. Nu se ştia încă rezultatul loviturii de stat. Amcomuniacat redacţiei transformarea „Curentului familiei”(o subredacţie a trustului „Curentul”, n.m.) în redacţia„Dreptăţii”.

Generalul va fi eliberat la 1 septembrie subconsemnul unei clauze de amnezie/discreţie: a semnatun angajament că nu va divulga nimănui locul undefusese reţinut. La 17 septembrie 1951, reînchis,preventiv, la Văcăreşti, sub acuzaţia că ar fi ordonatexecutarea şi apoi spânzurarea a patru partizani ruşi, laIaska; în apărarea sa generalul depune în instanţălucrarea „Patru ani de urgie – notele unui evreu dinRomânia”, în care se menţiona atitudinea umanitară pecare o avusese faţă de populaţia civilă, inclusiv faţă decea evreiască, precum şi scrisoarea generaluluiVorobiev, prin care generalui R. I. Malinovski, coman-dantul Frontului 2 ucrainian, interzicea trupelor sovietice„ca în gospodăria generalului ConstantinescuConstantin, din raionul Bacău, să se facă confiscarea şirechiziţionarea produselor şi inventarului.12

Condamnarea la 15 ani de temniţă grea, din 30 mai1955, va fi revizuită şi, prin Decizia nr. 1057 aTribunalului Suprem, acuzatul ConstantinescuConstantin, zis Claps, a fost achitat. Este eliberat la 26septembrie 1955.

Generalul s-a stins din viaţă, în 1961, la Bacău. Înexil, Pamfil Şeicaru a supravieţuit până în 1980.

Note:1. Doi generali de excepţie. În viziune proprie (Titus Gârbea şi

G.D. Marinescu), Editura “V. Cârlova”, 997, p. 53.2. Pamfil Şeicaru, Scrieri din exil. Figuri din lumea literară, Vol.1,

Ediţie îngrijită şi prefaţată de I.Oprişan, Editura „Saeculum I.O.”,2002, p. 426.

3. Jipa Rotaru, Alesandru Duţu şi Florica Dobre,Campania din Estîn Ordine de zi (1941-1944), Vol.2, Editura „Metropol”, 1995, p.139.

4. Florica Dobre şi Alesandru Duţu, Campania din Est în Ordinede zi (1941-1944), Vol 4, Editura „Vasile Cârlova”, 1997, p. 38-39.

5. Jurnalul generalului Sănătescu, ediţia 2, Editura „Humanitas”,2006, p.95.

6. Marius Mircu, Oameni de omenie la vremuri de neomenie,Editura „Hasefer”, 1996, p. 50-5

7. Alesandru Duţu, Lenuţa Nicolescu şi Alexandru Oşca, Ataşaţiimilitari transmit,,,(1938-1944), Editura „Europa Nova”, 2001, p.328.

8. Jurgea-Negrileşti, Troica amintirilor. Sub patru regi, Editura„Cartea românească”, 2002, p.344.

9. Dinu C. Giurescu, Uzurpatorii. România. 6 martie 1945 – 7ianuarie 1946, Editura „Vremea XXI”, 2004, p. 265.

10. Teodor Duţu, După 50 de ani. Amintiri despre cei care nu maisunt, Vol.1, Buzău, Editura „Alpha MDN”, 1999, p,.272

11. N. Carandino, Nopţi albe, zile negre. Memorii, Editura„Eminescu”, 1992, p. 251.

12. Alesandru Duţu şi Florica Dobre, Drama generalilor români(1944-1964), Editura Enciclopedică, 1997, p.84.

ISTORIE, CULTURĂ

- 47 -

CU OCHII LA BULGARIA, CUGÂNDUL LA TRANSILVANIA

În ziua de 20 iunie/3 iulie 1913,guvernul român dispune mobili-zarea generală a forţelor armate,această hotărâre fiind primită demajoritatea opiniei publice din ţarăcu mult entuziasm, în contextul încare se cunoşteau acţiuneaduplicitară şi ameninţările directeale Austro-Ungariei, de a obţineneutralitatea României şi a atrageBulgaria în sfera sa de influenţă.Viena preconiza să pună bazeleunui al doilea front în Balcani,îndreptat împotriva ţării noastre, îneventualitatea declanşării unuirăzboi de eliberare a Transilvaniei

şi de întregire naţională. „AcţiuneaRomâniei – nota în Amintirile saleTake Ionescu – semnifica primulpas al emancipării noastre de subjugul austro-ungar, iar creştereaprestigiului României avea săîntărească marele ideal al unirii.„Vorba soldaţilor noştri din vara lui1913: «Noi trecem în Bulgariapentru a ajunge în Transilvania»exprima – după acelaşi memoria-list – unul din aceste adevăruriprofunde pe care Budapesta nuputea să nu-l ghicească”.2

Acţiunea militară a României aavut la bază planul de operaţiimilitare elaborat de Marele StatMajor, în frunte cu generalul dedivizie Alexandru Averescu, în

prima jumătate a anului 1913, subdenumirea cifrată de „Ipoteza nr. 1bis”,3 potrivit căruia armata românăurma să fie concentrată rapid de-alungul Dunării şi în Dobrogea, cuscopul de a se desfăşura pe douădirecţii strategice: una, principală,spre Sofia, cea de-a doua în aşanumitul „Cadrilater mic”.

Mobilizarea armatei române aînceput în noaptea de 22 iunie/5iulie spre 23 iunie/6 iulie. Au fostchemate sub drapel contingentele:1901-1911 pentru unităţileoperative; 1895-1900 din miliţii;1897-1909 pentru marină.4

Buzoienii din Regimentul 7Artilerie au dat curs ordinului primitîntr-o atmosferă de năvalnic

ISTORIE, CULTURĂ

- 48 -

Participarea militarilor buzoieni la cel de al doilea

război balcanic (1913)--------------------------------------- Viorel Frîncu, Biblioteca Judeţeană „V. Voiculescu" Buzău

Declanşarea celor două războaie balcanice, desfăşurate între anii 1912-1913, au avut cauze istoricemult mai vechi, acestea acutizându-se începând cu cea de a doua parte a secolului XVIII.

Războiul ruso-român-otoman din 1877-1878, luptele de eliberare naţională ale unor state, precumRomânia, Serbia şi Muntenegru, la care se va alătura şi Grecia, după Congresul marilor puteri europenede la Berlin (1878), au creat premizele unor noi mişcări de emancipare în Tracia, Macedonia şi Albania,culminând cu declararea independenţei Bulgariei (1908) faţă de Turcia.

„Chestiunea orientală” a atras şi atenţia marilor puteri europene, în principal Austro-Ungaria şi Rusia,dar şi a Franţei şi Marii Britanii, care căutau să-şi ralieze Antantei şi Puterilor Centrale noi forţe din statelebalcanice.

Înfrângerea Turciei de către Bulgaria şi aliaţii săi a stârnit îngrijorare la Bucureşti, pentru că ameninţasă tulbure echilibrul din zonă. În aceste condiţii, guvernul român a cerut compensaţii teritoriale din parteaBulgariei, dar aceasta refuză orice propunere. În vara anului 1913, Bulgaria îşi atacă foştii aliaţi – Serbiaşi Grecia -, ca urmare a disputei asupra împărţirii teritoriilor luate de la Turcia, ceea ce obligă Româniasă îi declare război.1

entuziasm şi adâncă însufleţirepatriotică: „La 23 iunie, zi senină şicălduroasă de vară – clopotelebisericilor şi trompetele uitate şiruginite, ce stau spânzurate în cineştie ce ungher din primăriile satelor,începuseră să sune alarma şi săcheme toată suflarea românească,de la un capăt la altul al ţării, seridică, ca un singur om, şi într-unelan cum nu s-a mai văzut, isbucniîn chiote şi urale de bucurie”.5

Concentrarea trupei şi a StatuluiMajor al regimentului, în compo-nenţa căreia intrau două divizioanecu şase baterii, s-a făcut peparcursul a cinci zile, sub comandacol. Gheorghe Spirescu.6 În acesttimp, la regiment se prezentaseră3947 de mobilizaţi. La 27 iunie,regimentul se punea în marş cu4341 soldaţi activi şi rezervişti,1051 trăsuri şi cu 4185 de cai.7 Înzilele de 28-30 iunie, militarii s-auîmbarcat în gara Buzău cudestinaţia Bucureşti. Aici facjoncţiunea cu Regimentul 19Artilerie şi se constituie în Brigadaa 5-a Artilerie. Între 2 şi 7 iulie,militarii vor mărşălui pe ruta:Bucureşti – Drăgăneşti – Vlaşca,până la Isbiceni – Corabia –Siliştoara, iar în seara zilei de 7iulie, la orele 21,30, începetrecerea Dunării pe un pod de

vase, lung de 1500 m, construit depontonierii români.8 Acest momenteste descris astfel de comandantulregimentului, col. Gh. Spirescu: „Înziua de 7 iulie trecurăm Dunărea.În marş triumfal ajunseserăm pânăla poalele Balcanilor la Ciumak-Kovitza. Aici regiunea eracontaminată, epidemia de holerăfăcând primele victime”.9 Artileriştiibuzoieni au mărşăluit pe valeaIskerului, au trecut peste râulGulem Isker şi poposesc în satulStaverţ. De aici, trec prin localitateaLuncaviţa şi ajung pe dealurile delângă Sofia, în jurul trecătoareiArab-Komak, tăind astfel oricecomunicaţie a capitalei cu nordulţării. La Ciumak-Kovitza ajunsesevestea că o întreagă brigadă

bulgară fusese făcută prizonieră deun divizion din Regimentul 7roşiori, care ocupase localitateaFerdinandovo. De menţionat gestulumanitar al conducătorilor ArmateiRomâne care, în baza Convenţieide la Geneva, i-au eliberat peprizonieri, eliberându-le „bilete devoie” pe care erau scrise,româneşte pe o parte şi bulgăreştepe alta, următoarele: ROMÂNIA.Soldaţii mai jos notaţi care au fostfăcuţi prizonieri în lupta delaFerdinandov şi care şi-au datcuvântul de onoare că nu mai ridicăarma contra armatei române selasă liberi şi are voe a merge lavetrele lor. Comand. Diviziei deCavalerie General (ss) Bogdan.

În tot drumul cât au mers prinBulgaria, ostaşii români nu auîntâlnit, după cum consemneazămaiorul medic Nicolae Burghele încartea sa, decât „locuri sterpe,sălbatice; satele murdare,sărăcăcioase; casele pustii,nevăruite, din cărămidă nearsă,fără grădini, cu grămezi de titzic; segăseau animale şi păsări fărăstăpân; câţiva bătrâni şi copii carevorbeau româneşte”.10

Dacă pe tot parcursul campanieidin Bulgaria militarii români nu auîntâmpinat vreo rezistenţă aarmatei bulgare, în schimbepidemia de holeră a făcutnumeroase victime în rândurilenoastre. Deşi medicul regimentului,col. dr. Nanu Pârlogea, utilizeazătoate metodele de prevenire a

ISTORIE, CULTURĂ

- 49 -

îmbolnăvirilor, inclusiv pompe deextracţia apei, la 31 iulie, cad loviţide holeră caporalul ClementiAnisinof şi soldatul DumitruBăjenaru, apoi alţi doi militari –soldaţii Alexandru Dumitru şi AndreiIoniţă.11

La 5 august, regimentul s-a pusîn marş spre ţară, trecând pe ValeaVidului, prin Plevna, ca la 7 augustsă se ajungă în satul Debova, pemalul râului Osma. În ziua de 10august artileriştii buzoieni au trecutDunărea pe podul ce lega Nicopolede Turnu Măgurele. În drumul spreSlatina, de unde urma să seîmbarce în tren, la 12 august,plecând de la Vispeşti, la 40 km dedestinaţie, un alt militar – sold. IoanIleana, din bateria I – cade victimăholerei. Până la plecare garnituriispre Buzău şi după aceea, vor maimuri din cauza epidemiei: cap. IoanPişcoci şi soldaţii GheorgheCristache, Gh. Junghiatu, IoanLungu, Ioan Drăgulin şi Gh.Bălănescu. De asemenea, cadpradă molimei soldaţii Andrei Ioniţăşi Alexandru O. Dumitru, evacuaţi

din Bulgaria, cap. Nicolae Balea şisold. Gh. Roşu, de la Coloana deMuniţii ale Parcului Corpului 3Armată, precum şi soldaţii IoanBaciu, Radu Vasile, Stan Lăzăroiuşi Gh. Ghiţă de la Coloana de MareParc.

În cele din urmă, la 18 august,militarii buzoieni debarcă în staţiaUlmeni, unde vor rămâne încarantină „până vineri 23 august1913, când se intră în cazarmaregimentului din oraşul Buzău,unde cetăţenii oraşului îi primesccu flori”.12

Mai apoi, la iniţiativa comandan-tului regimentului, col. Gh.Spirescu, se va înălţa „un monu-ment care să spună generaţiilorviitoare [despre] «Avântul Ţării» şiostaşului român în campania din1913”, lucrare executată desculptorul Deldebio şi inaugurată îndecembrie 1913, în prezenţacomandantului Diviziei 5, generalulGeorgescu, a Episcopu-lui Dionisieal Buzăului, precum şi al reprezen-tanţilor autorităţilor locale.13

REGIMENTUL 8 INFANTERIE,JURNAL DE CAMPANIE

În rândurile care urmează, vomreda cele mai importante momenteale drumului parcurs deRegimentul 8 Infanterie Buzău, încampania din Bulgaria, citând

ISTORIE, CULTURĂ

- 50 -

adesea jurnalul de campanieîntocmit de plt. major Gh. Anghel.14

Sub comanda col. Aristide Razu,cel care va fi numit, mai târziucomandatul Diviziei 5 Infanterie, iarîn Primul Război Mondial, vaconduce Corpul 3 Armată, înnoaptea de 22 spre 23 iunie, ora12.00, se începe mobilizarea trupeişi îmbarcarea acesteia în garni-turile de tren staţionate în garaBuzău. Momentul este astfeldescris de memorialist: „Delirul erala culme. Trenurile parcă erau nişteelefanţi uriaşi împodobiţi decostumele ţărăneşti cu care erauîmbrăcaţi ostaşii, căci erau atât demulţi în trenuri încât mai mulţiîncăpeau pe scările vagoanelor şipe acoperişuri decât în vagon,încât dădea trenului un aspect de ofloare mare înflorită cu tot felul deculori. Mai pe fiecare vagon sevedeau câte o mulţime de steaguritricolor care fâlfâiau în aer privindmaiestuos la flăcăii de sub el”.15

În noaptea de 27-28 iunie, la ora12,52, trenul s-a pus în mişcare cudestinaţia Bucureşti. Pe toatevagoanele era scris cu litere mari:Buzău – Sofia. După plecareaprimei garnituri, urmează alteunităţi militare ce pornesc din garaBuzău; la ora 2,50 din noapte iaudrumul Bucureştilor Batalionul 3 şiStatul Major al regimentului, pedirecţia Ploieşti – Chitila – GaraMogoşoaia, unde sosesc la ora

11,55, militarii fiind cantonaţi însatul Băneasa-Herăstrău. La ora23,14, în noaptea de 28-29 iunie,pleacă din Buzău ultima garniturăde tren cu militarii din Batalionul 1şi cu Cartierul Brigăzii 10, peitinerariul Făurei – Feteşti – GaraObor (Bucureşti).16

În după amiaza zile de 29 iunie,la orele 4 p.m., trupa porneşte înmarş pe direcţia Turnul Măgurele –Corabia, locul pe unde se stabilisetrecerea Dunării în Bugaria. Acestmoment este evocat astfel deautorul jurnalului: „La ora 1,30 amajuns la Silişteoara, mai jos deCorabia, aici, apoi la ora 5,15 p.m.regimentul a început să treacăDunărea. La 5,45 p.m., regimentula călcat pe pământ bulgăresc.(...)La trecerea podului era A.S.R.

Principele Carol şi Ferdinand,uralele pe pod nu mai conteneau,mici vaporaşe pline se plimbau pelângă pod, ne urau drum bun prinurale ce răspundeau la cele ieşitedin piepturile ostaşilor după pod.Dincolo, la capătul podului, era D-lGeneral Georgescu, comandantulDiviziei 5, care ne-a strigat: Ura,băieţi pe pământul bulgăresc!”17

După trecerea Dunării, militarii aumărşăluit până în satul Ghigen,unde s-au cantonat, după care şi-au continuat drumul trecând râulIsker, apoi prin localitateaCruşaveni, tabăra fiind constituităîn apropierea satului Staverţ. Pevalea Iskerului, ostaşii buzoieni îşivor ridica bivuacuri în satul Gustilia,aici urmând a avea loc o slujbăreligioasă, urmată de cuvântărientuziaste şi „o horă între ofiţeri şisoldaţi”.

În după amiaza zilei de 14 iulie,trupa înaintează spre localitateaKneaja, unde vor cantona,încartiruiţi prin casele sătenilor, plt.major Gh. Anghel constată:„Ţăranul bulgar deşi mai bogat înpământ ca cel român, dar trăieşteîntr’o mizerie nespusă, aci amcantonat la un bulgar care ne-a datun pat, dar nu am putut dormi căcicum am adormit niţel au şi năvălitinsectele bălane peste noi, caresimţise că este un hoit strein în patşi nu am mai putut dormi până la 1noaptea când am fost nevoiţi să nesculăm căci din ce în ce insectele

ISTORIE, CULTURĂ

- 51 -

deveniau mai furioase. (...) Cândam intrat în casă la bulgar femeiaavea un copil mic şi de frică să nu’ltăem îl pitise într’o odae din fundsub o ţoală, copilul care nu ştia dece e pus acolo ţipa cât îl lua gura,observ acest lucru, chem un soldatcare ştia bulgăreşte şi îi spun săvorbească cu bulgăroaica ca sănu’i fie frică şi să scoată copilul deacolo căci noi nu facem cum au

făcut soldaţii lor la turci, greci şisârbi”18.

La 15 iulie, infanteriştii buzoieni,se vor cantona în localitatea Ieniţa,„sat sărac, dar bogat în vite, căcidupă 3 rechiziţii ce făcuse bulgariiîncă era turme de bivoli şi vaci”.Aici, „pe un platou la vest de satulIeniţa, de unde se văd Balcanii ceiînalţi, suntem la 60 km. de Sofia şisuntem nerăbdători să o vedem şinoi căci este păcat să te duci înţară streină şi să nu-i vezi capitala”,mai notează memorialistul.

„Dar ce este mai trist este căholera şi-a plasat coasta în trupeledin linia I făcând 40 victime. Se zicecă medicii bulgari au infectat apaIskerului cu microbi de holeră deunde s’au contaminat trupele.Când mă gândesc că poate voimuri de holeră, iar nu de glonţ măia groaza. Moartea de glonţ îmi

este aşa de familiară ca şi cumm’aş gândi că la un dejun am sămănânc ciorbă dela cazan căcialtceva lipseşte. Doar pentru a măîntâlni cu glonţul am trecut pepământ bulgăresc: iar nu să mor caorice muritor de alte boale”,conchide combatantul.19

În aşteptarea ordinului de aînainta spre capitala Bulgariei,Sofia, militarii infanterişti îşicontinuă programul de instrucţie,dar organizează şi activităţicultural-sportive: scurte piese deteatru, recitări, întreceri la oină. Aiciare loc şi un emoţionant moment,prin care au fost sărbătoriţii eroiiromâni participanţi la războiul din1877, la care au fost prezenţi, pelângă militarii români şi reprezen-tanţi ai autorităţile bulgare din satulIeniţa. Primarul localităţii a spus, îndiscursul său: „Voi ne-aţi dat

independenţa de la 1877, voi ne-aţiadus acum pacea şi aţi oprit gârlelede sânge ce trebuia să mai curgăîncă între fraţi, voi ne-aţi dat linişteaşi pacea pe care nu am văzut-o deun an, ne-aţi păstrat fecioarele şinu v-aţi atins de căminurilenoastre, ne-aţi adus isvoare debani în ţară. Fiţi mari şi tari ca săputeţi încă ţine pacea veacuriîntregi între popoarele creştine dinBalcani”.20

La Bucureşti demaraseră dejanegocierile de pace, convenidu-seîncheierea unui armistiţiu de cincizile, începând din 18/31 iulie ora12,00. La 23 iulie/5 augustarmistiţiul a fost prelungit cu treizile, şi apoi „sine die”, până lasemnarea tratatului de pace.21

În aceste condiţii, în ziua de 5august, ora 5 dimineaţa, ostaşiiRegimentului 8 Infanterie mărşălu-

ISTORIE, CULTURĂ

- 52 -

ORDINUL DE ZI No. 25 din 7 august [1913]

dat

Ofiţerilor şi Trupei Corpului 3 Armată

CAMARAZI !

V-aţi mobilizat ca mişcaţi de ceva magic, aţi mirat pe toatălumea: să ştie.

Trecând în Bulgaria, v’aţi menţinut entuziasmul de acasă,aţi arătat respect şi iubirea de şefi, precum şi un desăvârşit de-votament pentru tot ce vi s’a cerut. Aţi suportat tot cum numaiRomânul ştie să supoarte. Am văzut pe unii din voi, bolnavi deo crudă boală, fără să observ o lacrimă pe faţa cuiva, fără săaud un geamăt ori o dorinţă oarecare; erau muţi şi cuhotărârea cea din urmă în inima lor.

Camarazi! Dacă cineva se poate numi cetăţeni ai unei ţări,voi sunteţi desigur cei dintâi. Toţi dau şi fac ceva pentru ţaralor, dar nimeni ca voi, căci nimeni nu’şi pune viaţa lapicioarele ei, decât voi.

Sunteţi dar tot ce ţara noastră are mai scump, sunteţi mân-dria şi puterea ei. Aveţi dreptul la toate onorurile şi la soartacea mai bună. Şi le veţi avea, sper, şi una şi alta.

Reîntorşi pe pământul nostru, mă despart de voi, cuprinsde o adâncă emoţiune sufletească.

Comandant Corp 3 Armată

General de Divizie (ss) IARCA

iau spre Nicopole, trecând prinBreniţa, apoi peste râul Isker,ajungând în satul Mahlâta, unde segăsea Corpul 3 Armată şi Divizia 5.Militarii îşi continuă calea prinlocalitatea Mitropolia de Jos, dinapropierea Plevnei, şi Opanez,locuri amintind de eroismulsoldaţilor români în războiul din1877, apoi Rabina, Breslaniţa,Meşavle şi Asanova, unde şi-auinstalat tabăra.

Spre Nicopole, trecând prinsatele Debovo şi Muselin Selo,după ce au trecut râul Osman, înziua de 9 august, la Brigada 10 seînregistrează primul caz suspectde holeră. În noaptea de 9-10august, ora 2,00, oştenii buzoienitrec Dunărea pe la Nicopole, fiindîntâmpinaţi de Principele Ferdinand.

Pe 11 august se înregistreazăprimul caz de holeră la Compania9, cauza fiind intrarea în contact cualte unităţi militare dejacontaminate. În aceiaşi zi, trupelesunt îmbarcate pe 11 şlepuri traseremorcherul „Petru Rareş”, la carese ataşează şi militarii Regimentu-lui 9 Infanterie Râmnicu Sărat,având ca destinaţie portul Brăila.Între timp, numărul cazurilor deholeră se înmulţeşte. La 14 august,din Brăila militarii călătoresc cutrenul, urmând să ajungă, laBuzău, în aceeaşi zi. „La Buzău seluase măsuri de a ne primi cu marealai, la iniţiativa domnului inginerScutaru. 22 de maşini din Depou

aveau să anunţe intrarea noastrăîn oraş prin semnalele lor ascuţite.Populaţia civilă din oraş a fostanunţată de a veni să neprimească; mare deziluzie –consemnează memorialistul -, căcitotul a rămas jos, pentru că unordin superior ne opreşte în garaTăbăreşti pentru a face carantinaaici”.22 În continuare, se înregis-trează noi cazuri de holeră, ceiloviţi de epidemie fiind internaţi înSpitalul Gârlaşi.

În ultima zi de carantină, militariistrâng bani pentru familiile celorrăpuşi de holeră, iar spre seară, înmijlocul taberei, se organizează unfoc de artificii, ce transformăposomorâta tabără într-o zi de 10mai.

În 24 august, militarii vor intra încazarmă, unde col. Aristide Razu

va ţine un înflăcărat discurs,mulţumind tuturor ostaşilor pentrucontribuţia la campania dinBulgaria, precum şi maioruluimedic Mihail Gafencu şi celorlalţimedici „care au muncit dinrăsputeri pentru a face ca holerasă plece dintre noi”. De asemenea,s-a luat iniţiativa ca, în memoriacelor ce şi-au pierdut viaţa înaceastă campanie, să se ridice unmonument. Acest însemn omagiala fost ridicat, în anul 1914, şiamplasat, iniţial, în Cimitirul „Sf.Gheorghe”, apoi mutat în CimitirulEroilor, unde încadrează, cu altetrei monumente, Domul.23

Drapelul Regimentului 8 a fostdecorat cu medalia „Avântul Ţării”.

ISTORIE, CULTURĂ

- 53 -

_____________________________ Note:

1 Mihai Bărbulescu, Denis Deletant ş.a., Istoria României, Ed. Corint, Bucureşti, 2005, p.340.2 Take Ionescu, Souvenirs, Paris, 1919, pp. 29-30; apud Istoria militară a poporuluiromân, vol. IV, Ed. Militară, Bucureşti, 1988, p.2753 Istoria militară a poporului român, p. 275.4 Ibidem p.2765 Constantin Sătcoeanu şi Dumitru Serbescu-Lopătari, Regimentul 7 Artilerie – cincizecide ani de viaţă. Însemnări, fapte şi povestiri trăite, Tipografia „Dacia – Fraţii Dumitrescu& Co”, Buzău, 1935, p. 201.6 Col. Gh. Spirescu, avansat general, a venit la Buzău în anul 1899, la Regimentul 7Artilerie, cu gradul de maior. A fost numit comandantul Diviziei 2, iar din anul 1900conduce Biroul mobilizare pe care îl reorganizează. În acelaşi an este numit director alŞcolii regimentare. În perioada 1 oct. 1911 – 1 iul. 1914, este comandantul Regimentului7 Artilerie.7 Ibidem, p. 220.8 N. Burghele, Amintiri din timpul războiului româno-bulgar din 1913,Bucurelti, 1913,Noua Tipografie Profesională Dimitrie Ionescu, p. 10.9 Constantin Sătcoeanu..., op. cit., p. 242.10 N. Burghele, op. cit., p. 11.11 C. Sătcoeanu, op. cit., p. 235.12 N. Burghele, op. cit., p. 39.13 Ibidem, pp. 242-244.14 Gh. Anghel / Plutonierul major din Regimentul Buzău No. 8/, Amintiri. Din înălţătorulavânt din 1913. Peste Balcani sau Bucureşti-Sofia pe jos cu 34 kilograme în spate,Tipografia Ioan Călinescu, Buzău, 1915.15 Idem, p. 6.16 Ibidem, p. 11.17 Ibidem, pp. 26-27.18 bidem, pp. 36-37.19 Ibidem, pp. 42-43.20 Ibidem, p. 50.21 Istoria militară a poporului român, p. 284.22 Gh. Anghel, op. cit., p. 72.23 C. Dumitrescu, Material documentar privind viaţa oraşului Buzău până în anul 1944,vol. VII, cap. „Cimitire”, p. 448.

Medalie din 1913

ISTORIE, CULTURĂ

- 54 -

Viforosul domn şi vânător

Secolul al XVI-lea este una dintre cele mai tulbu-rate epoci ale Ţării Româneşti. Moartea lui NeagoeBasarab (15 septembrie 1521) dă semnalul unorîndârjite lupte pentru putere; fiul lui Neagoe, Teodosie,nevârstnic şi bolnav, va fi „girat” de regenţa mameisale, Elena Doamna şi a cumnatului ei, PredaCraiovescu. Profitând de conjunctură, pretendenţii,pribegiţi în Moldova, au venit ţară şi, împreună cubuzăienii, au ridicat alt domn, pe Dragomir Câlugărul,cu ascendenţă necunoscută, şi puindu-i numele VladVoevod, pornesc împotriva lui Teodosie. BiruieDragomir, în lupta de la Târgovişte, dar venirea paşeide la Nicopole, chemat ajutor împotriva pribegilor, răs-toarnă sorţii conflictului – învins şi prizonier, Vlad estetrecut Dunărea şi descăpăţânat. Buzoienii sunt, şi ei,prădaţi de otomani pentru sprijinul dat pretendentuluiucis. Letopiseţul cantacuzinesc în-semnează: au luat mulţi oamenivoinici şi fete şi dobitoc mult şi multăpagubă au făcut pre locul acela, insăpre apa Buzăului, în luna lui mai, în 2zile. Rezultă, după această primăafirmare a buzoienilor în planulluptelor politice de anvergură, că, înanii crizei ce a urmat morţii lui Nea-goe Basarab, ţinutul Buzăului eradestul de puternic pentru a se angajaîn luptele pentru tron, susţinându-şiproprii candidaţi.

Următorul domn propus de partidaboierilor buzoieni a fost Vlad Vintilăde la Slatina (Vintilă Vodă), fiul luiRadu cel Mare şi al doamneiCătălina. Părintele său, domn al Ţării

Româneşti (1495-1508), înfiinţase, la 1504, EpiscopiaBuzăului, a doua nouă episcopie după cea a Râm-nicului Vâlcii.

Vintilă, care, la 1426, pe când era în rangul de por-tar, câştigă moşia Brăgeşti; o serie de documenteatestă că deţinea proprietăţi pe valea superioară aSlănicului, la Izvoru Dulce (Fureşti), Brăgeşti (V.Vodă), Căpreşti (Cărpiniştea, Câmpulungeanca).1 Eracăsătorit cu Rada din Runceni şi Cislău, fiica vistier-nicului Vlaicu, bunicul Doamnei Neaga, soţia lui Mih-nea Turcitul. O însemnare contemporană îl numeşteIo Braga voievod, ca desemnare a moşiei deţinute înacest ţinut. Cronicarul Radu Popescu îl localizează cafiind de obârşie din judeţul de la Slatina,2 dar o altămărturie, tot din aceeaşi vreme, consemnează că erabuzoian, Slatina nefiind aceea de Olt, ci o traducereslavonă a Săratei, Sărăţelului.

Devine voievod al Ţării Româneşti în septembrie1532. Domnia lui a fost sprijinită, ini-ţial, de o parte din boierii Craioveşti,deţinători ai unor funcţii de vază în di-vanul domnesc, cum şi de boieriiCândeşti, care îi erau ţinutaşi. Croni-ca semnalează, însă, că boierii care i-au fost favorabili s-au căit, întrucât,Vlad Vintilă, pentru a-şi consolidapoziţia, au venit la cruzie de au tăiatpă mulţi boieri; consemnarea rezumălapidar o încercare de răsturnare avoievodului şi o sângeroasă repre-siune. Întâmplarea a făcut ca aven-turierul Aloisio Gritti, veneţian deorigine şi omul de încredere al tur-cilor, să treacă prin Valahia, în drumspre Transilvania. La intrarea înMuntenia, pe lângă Turnu Măgurele, ,

La cea de a 575-a comemorare

Vlad Vintilă Vodă, un buzoian

pe tronul Ţării Româneşti--------------------------------------- Emil Niculescu

Vlad Vintilă şi fiul său

ISTORIE, CULTURĂ

- 55 -

în iulie 1534, este întâmpinat de mai mulţi boieri ostililui Vlad Vintilă, printre care şi Craioveştii, ca folosindu-l de sol, să ceară Porţii un nou domn.

Vodă reacţionează prompt – Gritti şi escorta samodestă de soldaţi otomani, incluşi boierii complotiştisunt înconjuraţi de un puternic detaşament de ostaşimunteni, iar pe drum, între Piteşti şi Târgovişte, însuşidomnitorul soseşte cu împortante efective armate şi,având asupra sa şi aprobarea scrisă de la ÎnaltaPoartă, pedepseşte pe cei răzvrătiţi. Represaliile aulovit zeci de participanţi (79, după unele mărturii, 184,după raportul lui Aloisio Gritti): le-au tăiat amândouăurechile şi nasurile şi le-a scos amândoi ochii, apoi i-au lăsat cu rănile aşa de-a lungul drumului, în suferinţăşi în caznă…Pe fruntaşii opoziţiei îi taie la Piteşti. Grittitrece între cei căzuţi sub mânia domnitorului pe lo-gofătul Vâlsan, fratele lui, spătarul Radu, pârcălabulStan şi cei doi fii băieţandri, marele vistier Staico şimulţi alţii. Soţiile celor ucişi, care ceruseră ocrotire laNicopole sau în Transilvania, sunt revendicate decătre cel ce le lăsase văduve, după mărturia prea puţinbinevoitoare a aceluiaşi veneţian ca şi părţii femeieştisă i se aplice pedepse, cazne şi prigoane. Detaşa-mente de pedepsire sunt trimise imediat în Oltenia: Şii-au pregătit pentru acea ţară a băniei pe oamenii săidin ţara Buzăului care îi este supusă lui şi de undeeste el însuşi ca să fie una şi uniţi cu el când se varidica.3

În acelaşi an, cârmuirea lui Vintilă Vodă este pusăîn cumpănă de Radu Paisie, care, cu sprijinul unor ad-versari ai celui înscăunat, cucereşte puterea, darnumai pentru două luni, în noiembrie fiind silit săpribegească în Transilvania. Vlad avea însă multepoliţe de plătit unor boieri care scăpaseră mâniei lui.

Atmosfera de suspiciune, tenebre şi comploturi estesurprinsă şi de solul polonez Petre Opalinski, care areo întrevedere cu „palatinul” Vlad Vintilă, din a cărui re-latare sugestivă cităm: am fost în taină la ora a treia anopţii. Îmi făcu cunoscut că avea să-mi spună un lucrutainic şi de mare însemnătate pentru mine. Am venit în„întuneric” fără lumânare în cămăruţa sa unde l-amgăsit – fiind doar noi doi – şezând cu buzduganul şisabia înaintea sa şi cu doi câini.4

Câini de pază şi de vânătoare, care, însă, nu-l vorajuta să treacă primejdia rea a tulburatelor vremi încare vieţuia. Asasinarea unor alţi purtători de coroanăvoievodală ce îl precedaseră: Vlăduţ cel Tânăr (1512),Radu de la Afumaţi (1529), Moise Vodă (1530), făceaca păstrarea capului să fie un lucru nu tocmai lesnede făcut şi dădea seama de climatul politic intern.

În luna iulie 1535, voievodul s-a dus la plimbarecătre Craiova, să vâneze în pădurile Jiului, ca săprinză cerbi şi alte vânaturi mai mari, scrie RaduPopescu. Cu acest prilej şi pretext, urma să scape dealţi câţiva boieri care-i erau adversari. Aceştia, aflând

de urzeala domnului, i-o iau înainte. Însuşi cumnatullui Vintilă Vodă, logofătul Momce, se sfătui cu boierica să omoare pre Vintilă vodă şi învăţă pre 2 slugi alelui, unul arvat (croat, n.m.) şi unul ungurean, când vormerge ei cu Vintilă vodă pre malul Jiiului vorbind, iar eisă se răpează cu caii şi să-l ia în suliţă să-l omoare. Şiaşa păziră acea vreme şi mergând Vintilă vodă îm-preună cu toţi boierii, iar slugile acele începură arepezi caii şi într-o parte şi într-alta. Şi căutând VintilăVodă înapoi, zisără: ce aleargă cu cai? Iar cumnată-său zisă: cei nebuni ai mei ungureni. Şi aşa îi păru căvor să treacă pre lângă dânsul înainte, iar ei să alătu-rară şi-l junghiară cu suliţele şi muri.5 Vânătorul a fost,el însuşi, vânat. La 12 iunie vestea morţii lui Vlad Vin-tilă ajunsese la Braşov.

„Lepiseţul cantacuzinesc”, a cărui paternitate esteatribuită lui Stoica Ludescu, într-o altă variantă decâtcea reprodusă mai sus, consemnează scurta domniea buzoianului şl dramaticul lui sfârşit: Şi au făcut Vin-tilă Vodă sfânta mânâstice Meledic şi au tăiat mulţiboieri. Deci când au fost al treilea anu dă domnia lui,s-au dus Vintilă Vodă la Craiova să vâneze cerbi pesteJiu şi s-au sfătuit cu oamenii lui, pe taină, că acolo sătaie şi alţi boieri. Iar boierii prinzând de veste, încă s-au gătit şi au grăbit de au tăiat pe Vintilă Vodă.6 Loculuciderii a fost pădurea Leamna, de la Bucovăţ. Înmor-mântat iniţial la Craiova, este, apoi, strămutat în ctito-ria sa de pe valea Sărăţelului.

Privitor la boierii conjuraţi, între care şi logofătulMomce, care îi era şi cumnat, un toponim de pe ValeaSlănicului, desemnând un sat şi un drum pe o culmede deal, pare a-l aminti: Podul Momcei, alterat, în timp– Podul muncii; între cei pe care Vlad Vintilă îi dădusepieirii, în 1534 şi 1535, se numărau şi „ghiaurul sîrb”Peia, mare portar (o ţinea pe Neacşa, fiică a logofătu-lui Harvat; dacă dăm crezare numelui, şi acesta eraun sud-dunărean, de neam croat, probabil), care îlpârâse turcilor pe Vodă pentru gânduri de hainie(…) şimarele logofăt Vâlsan Furcovici…7 De aici şi filonulbalcanic al unora din făptuitorii complotului ucigaş.

Ctitorul magnanim de la Buzău

După uciderea lui Vlad Vodă, soţia sa, Rada, se re-trage la Meledic, mânăsrire ce se afla în perimetrulsatului Răghinari, începută de către cel pierit (…şi aufăcut mânăstirea den Omenedic, scrie RaduPopescu). Biserica avea hramul Sântul Nicolae şicopia, la scară redusă, planul celei Mânăstirii Dealului,ctitorită de tatăl său, Radu cel Mare. Tradiţia şi oare-cari înscrisuri vechi spun că zidirea s-a făcut pe loculîn care avuseseră lăcaş de rugă nişte mai vechi dois-prezece călugări, aflaţi sub ascultarea unui Benedict,de unde şi toponimele: Menedic, Meledic.

Mânăstirea-cetate a meteoricului domnitor a fost

ISTORIE, CULTURĂ

- 56 -

cercetată, în deceniul al treilea al secolului trecut dearheologul Virgil Drăghiceanu care nota că incinta for-tificată (50 X 70 X 46 X 69 m.) care da mânăstirii as-pectul unei cetăţi, nu are nimic comun cu fortificaţiileobişnuite de tip bizantin, ce existau în jurul celorlaltemânăstiri din ţară, ca la Hurezi.

E un vechiu tip occidental, adus desigur de la Saşi,care se găseşte şi în jurul mânăstirii Bradul, zidită deascendenţii Doamnei Rada. Lucrul nu e de mirare ,când ştim că Vintilă-Vodă a adus zidari şi pietrari dinArdeal, în 1533 şi 1534.8 În colţuri erau turnuri rotundede pază, iar intrarea în incintă se făcea printr-o poartăaflată sub turla clopotniţei.

N. Iorga, referindu-se la amplasarea locului mână-stirii –cetăţi, supoziţiona că Vintilă se va fi gândit la oultimă apărare şi la o retragere peste munţi din acestcuib aşa de bine întărit; lucrul era plauzibil, dacă avemîn vedere relaţiile prieteneşti pe care le cultiva cu Şte-fan Mailath, voievodul Transilvaniei.

Ca şi alţi domnitori munteni, domnul fusese un pro-tegiuitor al mânăstirilor de la Muntele Athos, făcânddanii anuale la Hilandar, Marea Lavră a SfântuluiAtanasie, Zograf, Xenopotam şi Cultumuz. În aceastadin urmă se păstrează o dveră (poală de icoană, n.m.)brodată înfăţişându-l pe Vlad Vintilă, soţia şi fiul lor,Drăghici, mort de tânăr; o alta o înfăţişează pe

Doamna Rada, într-un costum bogat şi elegant,purtând pe cap coroană înflorită, bătută cu rubinesafire şi mărgăritare, cu plăci de aur ovale şi pande-locuri grele de fir atârnând în dreptul urechilor.9

În anul 1533, voievodul muntean a acordat o maresumă de bani cu care s-a rezugrăvit catoliconul MareiLavre, construită în anii 960-962, în vremea împăra-tului bizantin Nikifor Fokas; pentru mărinimia acesteidanii, Vlad Vintilă, împreună cu doamna şi fiul au fostpictaţi, alături de vechii ctitori.10

Conform mentalităţii medievale, condiţia de ctitor,de “sponsor” al acestor puncte cardinale ale ortodo-xiei, confereau celui ce îndeplinea această demnitateo poziţie privilegiată în ce priveşte rânduielile cere-moniilor cultice. Pentru culoarea şi singularitatea ex-presiei – nota Iolanda Ţighiliu - , voi aminti aici un actdat la 27 aprilie 1534 de Vlad Vintilă prin care I se în-tăreşte mânăstirii Hilandar de la Athos un obroc anualde 10.000 de aspri ş.a. şi stabileşte, tot aşa, zilele şifelul în care să I se facă slujbele. În încheiere domnulcere călugărilor să se roage lui Dumnezeu “şi pentrumine păcătosul şi leneşul în sfintele voastre taine”.11

La tradiţia aulică a donaţiilor de preţioase broderiicătre mânăstirile athonite, unde îl continuă cu onoarepe Neagoe Basarab, cercetătorii vechii arte româneştiadaugă: Tot magnanimităţii lui Vintilă Vodă se dato-

Planul mânăstirii Meledic cuincinta cetăţii din studiul luiVirg. Drăghiceanu (1933).

ISTORIE, CULTURĂ

- 57 -

rează o frumoasă cruce de mână sculptată în lemn şiferecată cu argint aurit, capodoperă de orfevrerie dinprima jumătate a secolului al XVI-lea.12

Memoria acestui viforos domnitor pare a mai fi păs-trată şi de târgul, iarmarocul şi bâlciul Moşilor. Înînsemnările lui Ionescu Gion, fastuos monograf şi is-toric al Bucureştilor, aflăm că Moşii au fost în urmaluptei care a avut loc la colina lui Radu Vodă, pe tim-pul lui Vintilă Vodă, domnul găsind de cuviinţă,evlavios cum era, ca, în fiecare an, de sufletele celormorţi să aibă loc praznice şi pomeni.13

Ctitoria lui Vlad Vodă de la Menedic a adunat întreziduri oameni cu dragoste de carte, cu dorinţa de a îm-părtaşi şi altora tainele scrisului; a existat aici o şcoalăde dascăli care, în secolul al XVII-lea, a dat multorsate buzoiene diecii şi grămăticii întocmitori dehrisoave şi zapise. Matei Basarab, marele iubitor decultură şi ctitor, a ocrotit mânăsticea buzoiană; un actemis de cancelaria voievodului, la 8 august 1643,poruncea vătafului de plăieşi Neniţă de la Slănic-Buzău: să cauţi să-ţi fie aminte şi de sfânta mănăstireMeledicul să socoteşti să nu dea niscare oameni răisă ucigă nişte călugări şi să facă vreo pagubă ci foartesă vă fie aminte că apoi de se va face vreo pagubămânăstirii, tu ştii cu capul tău. Să nu vă pară glumă.Asta-ţi scriu.14

Despuiată de odoare şi pustiită de năvălirile turcilorşi ale tătarilor, mai târziu, la 1739, cade pradă şi “că-tanelor muscăleşti” care, cum se însemnează pe obiblie, ce a aparţinut mânăstirii, au prădat Focşanii,apoi au plecat pe sub munţi la mânâstirea lui VintilăVodă şi de acolo au prădat prin ţara munteneascăpeste apa Buzăului pe sub podgorii…

La 1748, episcopul Buzăului, Metodie, o reclădeşte,ceva mai jos de vechile ziduri, iar, în 1846, are loc onouă reamplasare a mânăstirii, sub oblăduirea epis-copului Chezarie şi a egumenului Theofilact.

Ultimul eveniment trecut pe răbojul istoriei locului s-a petrecut în 1848, când un grup de revoluţionaripolonezi, venit din Transilvania, a fost atacat, ucis şicapturat, cu căpeteniile lui, de către oasteacăimăcămiei, condusă de ispravnicul de atunci aljudeţului Buzău, Samurcaş.

Este posibil ca domnia lui Vlad Vintilă şimenţionarea ţinutului său de baştină să fi dus pânădeparte renumele acestui important oraş medieval alŢării Româneşti. Astfel, în cronica raguzanului Gia-como di Pietro Luccari, „Bogatul rezumat al analelorRaguzei” (1605), tradusă numai fragmentar (undeapare pentru prima dată menţionarea numeluiRomâniei (în limba italiană) în legătură cu ŢaraRomânească) se pomenesc numele succesivelor ca-pitale ale acesteia. Cercetătorul Mihai Sorin Răd-ulescu presupune că Luccari e posibil să fi cunoscutlimba română şi chiar să fi călătorit în această parte

de lume. Istoria raguzanului se aseamănă, în cepriveşte începuturile Ţării Româneşti, cu „Letopiseţulcantacuzinesc”, cel în care este numit şi Vintilă Vodă,făcut după o cronică scrisă în timpul lui Radu de laAfumaţi. Se observă faptul că, după vechea capitală aŢării Româneşti, Câmpulungul, primul oraş menţionateste Bucureştiul – sub forma „Bucoreste” – reşedinţădomnească la acea dată încă nepermanentă -, „Floc”este evident dispărutul „Oraş – sau Târg – de Flocide la vărsarea Ialomiţei (pe locul satului Piua Petrii,dispărut şi el ca urmare a unei mari inundaţii), iar„Busa”, fireşte Buzăul.15 Domnul, care a folosit şi put-erea boierilor buzoieni pentru a accede la tron şi acondus trupe din această zonă în acţiuni de represalii,spre întărirea autorităţii sale, în acele vremuri nesta-tornice şi înfricoşate, nu este exclus să fi făcut din târ-gul cu episcopie una din capitalele provizorii ale ŢăriiRomâneşti.

Psihologia valahilor din veacul al XVI-lea era destulde „specială”, în ce priveşte pretendenţii la tron, aşacum remarcă, pe la 1549, şi un călător ungur, A.Verancsics, anume că aspiraţia la domnie era un pasaproape voluntar făcut către moarte: Şi nu se află niciunul din neamul acestora care să nu ştie de maiînainte că merge la moarte sigură când este făcutdomn.16 Totuşi, ispita era atât de mare încât nici VladVintilă nu şi-a putut-o refuza.

Note:1. Valeriu Nicolescu şi Gheorghe Petcu, Buzău- Râmnicu Sărat.

Oameni de ieri, oameni de azi, Buzău, Editura „Alpha MDN”,1999,p.425-426.

2. Radu Popescu, Istoriile domnilor Ţării Româneşti, Editura„Minerva”, 1984, p.57.

3. Constantin C. Giurescu şi Dinu C. Giurescu, Istoria românilor,Vol.2, Editura Ştiinţifică şi Enciclopedică, 1976, p. 239-241.

4. N. Iorga, Istoria Românilor prin călători, Editura „Eminescu”,1981, p. 32.

5. Dan Horia Mazilu, Văduvele sau despre istorie la femininm,Editura „Polirom”, 2008, p.65.

6. Idem, p. 897. Lazăr Băciucu, Valentin Georgian şi Aurelian Piţu, Buzău.

Ghid turistic, Editura Sport-Turism, 1978, p. 98.8. Virg. Drăghiceanu, Mânăstirea Vintilă-Vodă (Buzău), în:

Datina românească, Anul XXVI, nr.78, octombrie-decembrie 1933,p.167-170

9. Relu Stoica, Doamnele românilor. Dicţionar, Buzău, Editura„Editgraph”, 2009, p. 89.

10. Dumitru Cristea-Mânzăleşti, De la Vlad Vintilă Voievod la co-muna Vintilă Vodă. File de monografie rurală, Buzău, Editura „AlphaMDN”, 2004, p. 205-206.

11. Iolanda Ţighiliu, Societate şi mentalitate în Ţara Româneascăşi Moldova. Secolele XV-XVII, Editura „Paideea”, 1997, p. 264.

12. Vasile Drăguţ, Tradiţii ctitoriceşti la curbura Carpaţilor, în:Spiritualitate şi istorie la întorsura Carpaţilor, Vol. 2, Buzău, EdituraEpiscopiei, 1983, p. 156.

13. Toma George Maiorescu, De unde şi când au apărut Moşii,în: Almanah „Viaţa românească”, 1985, p.322.

14. Aneta Boiangiu, Şcoala şi mânăstirea Menedicu, din co-muna Vintilă Vodă, în: Mousaios, Vol.2, Buzău, 1978, p. 48.

15. Mihai Sorin Rădulescu, Despre numele României, în: Româ-nia literară, nr. 41, 16 octombrie 2009, p.12

16. Iolanda Ţighiliu, Op. cit., p. 108.

ISTORIE, CULTURĂ

- 58 -

La ocuparea Basarabiei, în 1940, de către sovietici,aceştia i-au căutat pe toţi cei care făcuseră parte dinSfatul Ţării şi realizaseră, în 1918, unirea Basarabieicu România. Pe toţi cei care mai trăiau i-au arestat şideportat în URSS, dintre mulţi în RASS Tătară, undeşi-au găsit sfârşitul repede.2 Pe Vasile Ţanţu, plecat înlumea celor drepţi cu câţiva ani mai înainte, nu l-aumai găsit. S-au răzbunat în schimb pe familia acestuia,omorându-i doi dintre fii. Cel de-al treilea, Mihai Ţanţu,era ofiţer în armata română şi avea să devină o figurămarcantă în timpul evenimentelor din august 1944 şiimediat următoare. Va căuta, în noile condiţii createdupă 23 august 1944, să continue lupta tatălui său,declarând că nu mai are alt scop în viaţă decât luptapentru Basarabia3.

Mihai Ţanţu a absolvit cu diplomă de bacalaureat

Liceul Militardin Iaşi, iar în1932 ŞcoalaPregătitoare de Ofiţeride la Bucureşti. În1935 a absolvit Şcoalade Ofiţeri de Infanterie“Principele Carol” de laSibiu. La terminareaşcolii, comandantul săude companie îi con-semna în foaia califica-tivă: “Se va remarca princalităţile sale.”4

Repartizat laRegimentul 53

Căpitanul paraşutist Mihai Ţanţu s-a născut la 16 iulie 1914 la Ghermăneşti, judeţul Bălţi, Basarabia,fiul lui Vasile şi al Mariei.

Tatăl său, învăţătorul Vasile Ţanţu, a fost deputat în Sfatul Ţării de laChişinău, unul dintre principalii artizani ai unirii Basarabiei cu România la23 martie 1918. La 20 noiembrie 1919, în sala mare a Ateneului Român, ladeschiderea lucrărilor primului Parlament al României întregite, din carefăceau parte şi trimişii Basarabiei, Vasile Ţanţu reprezenta ca deputatjudeţul Chişinău. A fost prefect de Chişinău de trei ori, deputat şipreşedinte al Camerei de agricultură. Dezamăgit de viaţa politică, s-aretras la ţară, profesând în continuare ca învăţător. La 30 ianuarie1937, la vârsta de 55 ani, în urma unei boli grave, a fost operat la Iaşi,dar nu a supravieţuit operaţiei. Autorităţile române i-au făcut funeraliinaţionale. A fost înmormântat la Cimitirul Central din Chişinău. IoanPelivan afirma cu acest prilej: “Cu Vasile Ţanţu dispare unul dintecei mai vajnici luptători basarabeni pentru realizarea idealuluinaţional: Unirea.” 1

Căpitanul paraşutist Mihai Ţanţu,

un nume pentru istorie-

-------------------------------------------- Colonel dr. Mircea Tănase, Statul Major General

ISTORIE, CULTURĂ

- 59 -

Infanterie, comandantul acestuia, colonelul Seracinconsemna în foaia calificativă pe anul 1935 asublocotenentului Mihai Ţanţu, comandant alplutonului de transmisiuni: „Este bine pregătit dintoate punctele de vedere şi promite de a deveni uneminent ofiţer.”

Între anii 1935-1937 a urmat cursurile Şcolii deAplicaţie a Infanteriei, iar comandantul acesteia,generalul Gheorghe Gheorghiu îl aprecia la sfârşitulprimului an de studiu ca având o educaţie aleasă şiconduită foarte bună, fiind un „ofiţer bun sub toateraporturile”.5 La absolvire, colonelul Palangeanu, noulcomandant al şcolii, îl caracteriza pe subloco-tenentulŢanţu ca având energie în luarea hotărârilor, voinţăfermă, fire deschisă, vioaie, model de energie în faţafrontului, iar “la aplicaţiunile în teren a arătat că-şipoate stăpâni unitatea prin hotărâri şi comenzi clare şiprecise.”6

În 1939, comandantul său de regiment, colonelulConstantin Caraman, îl caracteriza ca posedând “ofrumoasă cultură profesională”, cu “simţământulîmplinirii datoriei şi cel al onoarei foarte dezvoltat”,concluzionând că este “un foarte bun ofiţer, cu tendinţe

frumoase în carieră.”7

La 25 octombrie 1939 a fost înălţat la gradul de lo-cotenent.

În foaia calificativă pe anul 1940 este consemnatfaptul că “a luat parte la retragerea din Basarabia,unde s-a comportat foarte bine.”8

După înfiinţarea, la 10 iunie 1941, a primei companiide paraşutişti din armata română, în cadrul Centruluide Instrucţie al Aeronauticii de la Popeşti- Leordeni,locotenentul Mihai Ţanţu a fost printre primii ofiţericare a răspuns apelului de încadrare în aceastăunitate care avea să se situeze în scurt timp în elitaoştirii române. Ca elev al Şcolii de Paraşutişti,locotenentul Ţanţu a fost remarcat de comandantulCentrului de Instrucţie al Aeronauticii ca „un ofiţerexcelent, sub toate raporturile de activitate, putând fiîntrebuinţat în foarte bune condiţiuni în orice misiunede războiu, precum şi ca instructor la noile serii deparaşutişti.”9

Încadrat în cadrul Companiei Paraşutişti la co-manda unui pluton de paraşutişti şi apoi la comandacelei de-a doua companii, înfiinţată o dată cu consti-tuirea Batalionului de Paraşutişti, în martie 1942, lo-

ISTORIE, CULTURĂ

- 60 -

cotenentul Ţanţu s-a remarcat ca un ofiţer inteligent,disciplinat (deşi unii dintre comandanţii săi anterioriaveau rezerva asupra unor manifestări impulsive aleacestuia) şi foarte curajos, devenind un foarte buninstructor de paraşutism. Demnă de menţionat pentruprofilarea portretului profesional şi moral al lui Ţanţueste consemnarea comandantului Flotilei 1 Aerostaţiede la Pantelimon (în cadrul căreia fusese mutat Bata-lionul de Paraşutişti în 1942) în foaia calificativă aacestuia pe anul 1942: “[…] Ţinută ostăşească, foartesănătos şi rezistent. La toate aplicaţiile din teren a datdovadă că poate suporta greutăţile cu uşurinţă.Practică toate sporturile. Foarte inteligent, judecatăclară, memorie bună, gândire cu reacţiuni repezi şilogice, expunere clară. Cultură generală şiprofesională foarte bună. Disciplinat şi foarteconştiincios. Munceşte din convingere şi cu multădragoste, cu simţul datoriei bine dezvoltat. Caractersincer şi loial, simţul onoarei bine desvoltat, demn,moral, modest. Foarte bun camarad. Spiritul desacrificiu dezvoltat la maximum. Are o mare putere demuncă. Compania ce a comandat de la 1.VI.-1.X. a.c.a fost compania şcoală, unde s-a instruit seria nouăde paraşutişti. Cu multă prestanţă şi destulă autoritateîn faţa frontului. Are o concepţie sănătoasă, bazată perespectarea principiilor, foarte multă iniţiativă, dotat cumultă voinţă şi energie. Deşi compania era formată dinelemente de toate armele, deci neomogenă, din toatepunctele de vedere, totuşi prin stăruinţele şi muncadepusă a obţinut rezultate bune. Rezultatul era şi maibun dacă era mai autoritar. A căutat însă să-i câştigesufleteşte, să-i facă să lucreze numai din convingere,dar n-a fost înţeles. Rezultatele instrucţiei, din toatepunctele de vedere, au fost foarte bune. În urmaexperienţei din anul acesta poate conduce o companiede paraşutişti în foarte bune condiţiuni. A executattoate lansările, fiind exemplu pentru subalternii săi. Aluat parte la toate tragerile şi aplicaţiile în teren. Estefoarte bine pregătit pentru războiu. Nu a fost pedepsit.În concluzie, este un «Foarte bun» ofiţer paraşutist.Îndeplinind condiţiile de stagiu cerute, îl propun:«Merită a înainta la gradul de căpitan paraşutist laalegere».”10

De la 11 decembrie 1942 şi până la 19 aprilie 1943căpitanul paraşutist Mihai Ţanţu a făcut stagiul defront, detaşat la Divizia 1 Vânători de Munte. Aici s-aremarcat ca un bun specialist, energic, hotărât, cubune aptitudini în teren. Fiind însărcinat săpregătească şi să ţină ofiţerilor şi subofiţerilor unităţii oconferinţă despre acţiunea paraşutiştilor, “a datdovadă că îşi cunoaşte temeinic meseria.”

Totuşi, spre a respecta întocmai adevărul celor con-semnate în documente, trebuie făcută precizarea cănu toate aprecierile la adresa sa au fost elogioase, înspecial în ceea ce priveşte anumite manifestări com-

portamentale. Dacă a fost apreciat în general ca fiinddemn, moral şi devotat, în ceea ce priveşte morali-tatea sa, comandantul Batalionului 2 Vânători deMunte, unitatea unde fusese detaşat pentru stagiu pefront, face menţiunea că aceasta lasă câteodată dedorit, fiind amintit faptul că la plecarea de pe front aluat un panou de jalonare făcut din mătase (probabilpentru a-şi confecţiona anumite obiecte de lenjerie) şică este înclinat spre petreceri, uneori chiar cu gradeleinferioare.

În schimb, la revenirea în cadrul Batalionului deparaşutişti, comandantul Flotilei 1 Aerostaţie, coman-dorul aviator Gheorghe Popa, îl caracterizează peŢanţu ca fiind “[…] disciplinat, autoritar şi cu mult pres-tigiu. Cu simţul datoriei bine dezvoltat şi cu destulăbună voinţă. Foarte bun camarad. Simţul onoarei binedezvoltat. Foarte curajos – fără frică – şi foarte sincer.Pătruns de spirit militar, foarte devotat, plin de sacrifi-ciu şi foarte patriot. Leal, moral, integru. Foarte mo-dest şi manierat. Duce o viaţă normală şi are ofrumoasă conduită în societate. Nu destul de strict înexecutarea ordinelor. Foarte sincer şi drept. În con-cluzie este un ofiţer moral.”11

La 20 martie 1943 a fost avansat la gradul de căpi-tan.

Tot din foaia calificativă pe anul 1943 reies şi câtevaaprecieri în plus la adresa calităţilor sale militare rele-vate deja. Este vorba de preocuparea sa susţinutăpentru pregătirea specială a paraşutiştilor din subor-dine în vederea îndeplinirii unor misiuni cu caracterdeosebit. Astfel, se menţionează că a luat parte latoate aplicaţiile cu compania şi batalionul de pa-raşutişti, conducând atât tragerile de război cu grupelede Brandt-uri, tunuri anticar şi mitraliere (la aplicaţiadin iulie-august 1943 în zona Nehoiu, Buzău), dar maiales diferite acţiuni diversioniste cu Plutonul de MisiuniSpeciale, “dovedind excepţionale aptitudini în instrui-rea elementelor sale ca saboteuri, informatori şi tero-rişti”.12

Din foaia calificativă pe anul 1944 reies şi alte în-suşiri ale lui Ţanţu, unele dintre ele puse în valoare înproba de foc la care a fost supus batalionul de pa-raşutişti între 23-28 august 1944, când această uni-tate a fost vioara întâi în reprezentaţia pe care au dat-otrupele române în luptele pentru apărarea Capitaleiîmpotriva trupelor germane: “A comandat companiade comandă. Nu am avut timp să verific instrucţiaunităţii sale, însă din modul cum s-a comportat în lup-tele de la Băneasa-Otopeni am putut vedea că avea oinstrucţie completă şi bine îndrumată spre o victoriesigură. Din prea mare elan am avut însă prea multepierderi. Căpitanul Ţanţu i-a condus spre această vic-torie sigură, fără nici o precupeţire. Unde a vroit a su-primat orice rezistenţă. Ofiţer foarte zelos, mai alescând i se încredinţează misiuni de specialitatea sa.

ISTORIE, CULTURĂ

- 61 -

Are foarte multă grije de soldat, nu tot atâta grije însăde material. Nu suferă a fi îngrădit în ordine, programeşi ore de serviciu. […] Pentru viitor promite a deveni unbun commandant de batalion paraşutişti. Cu ocazialuptelor de la Băneasa-Otopeni (23-29 august 1944)a dat dovadă de foarte multă energie, pricepere şi undeosebit spirit de sacrificiu. Pentru faptele sale bravea fost propus la decorare cu «Steaua României cupanglică de Virtute Militară» ”13

Batalionul de Paraşutişti se găsea în iunie 1944dislocat la Curtea de Argeş, “pentru aplicaţiunispeciale”, ferit de bombardamentele anglo-americaneasupra Bucureştiului, dar şi de “ochii” aliatului german.Din ordinul Subsecretariatului de Stat al Aerului, s-aconstituit, din cei mai bine instruiţi soldaţi aibatalionului, un Detaşament Operativ format din treicompanii puşcaşi, un pluton misiuni speciale şi ocompanie armament greu (aproximativ 350paraşutişti), destinat ca unitate de primă intervenţie îndispozitivul de siguranţă al Capitalei. Detaşamentul afost echipat pentru luptă şi consemnat în cazarma dela Flotila 1 Aerostaţie de la Pantelimon. În bazaaceluiaşi ordin, comanda acestui detaşament a fostîncredinţată, căpitanului paraşutist Mihai Ţanţu, celmai bun ofiţer al batalionului, după cum avea sădeclare mai târziu comandantul acestuia, maiorulTeodor Dobre.14 Celelalte efective ale batalionului(aproximativ 800 paraşutişti), sub comanda maioruluiTeodor Dobre, se aflau la Curtea de Argeş şi urmau afi aduse la Bucureşti, de îndată ce i se puneau ladispoziţie mijloacele de transport cerute.

În seara zilei de 23 august 1944, DetaşamentulOperativ “Căpitan Mihai Ţanţu” a fost pus în stare dealarmă în jurul orelor 23.00 şi s-a dispus intrarea sa îndispozitiv, cu un pluton de paraşutişti pe aeroportulBăneasa, un pluton pe aerodromul Boteni (Titu), undeera dislocat Statul Major al Aerului, un pluton pentrupaza Subsecretariatului de Stat al Aerului (Bucureşti)şi un pluton la Comandamentul Artileriei Antiaeriene(ACA/Apărarea Contra Aeronavelor) din Parcul Carol.Celelalte forţe ale detaşamentului, sub comandacăpitanului paraşutist Mihai Ţanţu, se aflau înaşteptare, gata de acţiune.

Subunităţile trimise la Băneasa şi Boteni au primitmisiunea de a întări paza aerodromurilor şi a nupermite decolarea sau aterizarea avionelor germane.

Atacul german asupra capitalei României a începutîn dimineaţa zilei de 24 august, printr-un masivbombardament asupra Palatului Regal şi a altorobiective din centrul oraşului. În acelaşi timp,subunităţile germane aflate în tabăra din pădureaBăneasa, încercând să ocupe oraşul, au deschis foculasupra militarilor români intraţi în dispozitivul deapărare. Pentru apărarea zonei de nord a Bucureştiu-lui (Băneasa-Pipera-Herăstrău) Comandamentul

Militar al Capitalei a constituit Detaşamentul“Comandor Marin Anton”, format iniţial din douăcompanii de elevi ai Centrului de Instrucţie al Aviaţiei,la care s-au adăugat ulterior paraşutiştiiDetaşamentului Operativ “Căpitan Mihai Ţanţu“, unpluton aruncătoare Brandt şi o secţie tunuri de 57 mm.Misiunea acestei grupări era de a pune stăpânire pesatele Băneasa şi Herăstrău şi pe clădirile de pe laturade sud a aeroportului Băneasa până la şoseauaBucureşti-Ploieşti şi a curăţi acest sector de trupelegermane. Abia în ziua de 24 august, către orele 19.00,Comandamentul Militar al Capitalei a pus la dispoziţiagrupării un batalion de infanterie din recruţiiRegimentelor 27 şi 10 Infanterie, iar în seara zilei de25 august Divizia Gardă Instrucţie. Alte subunităţi auintrat în luptă pe parcursul următoarelor zile: un plutonaviaţie (Grupul Aero Transport), un batalion jandarmi(în seara zilei de 26 august), o baterie din Regimentul13 Artilerie.

În această compunere, Detaşamentul “ComandorMarin Anton”, având ca principali protagonişti luptătoriiBatalionului de Paraşutişti, a participat cu succes larespingerea grupării de forţe germane din zonaBăneasa-Pipera-Herăstrău, contribuind alături decelelalte unităţi ale armatei române la apărareaBucureştiului, unde germanii erau hotărâţi săreediteze represaliile la care au supus Varşovia, laînceputul lui august 1944.

În dimineaţa zilei de 28 august, Batalionul deParaşutişti a primit ordin să se regrupeze peaerodromul Pipera, în vederea înapoierii în cazarmaFotilei 1 Aerostaţie din pădurea Pantelimon.

În aceste lupte paraşutiştii au capturat mai mulţiprizonieri, 5 avioane, armament şi mai multe mijloaceauto, remarcându-se în acest sens locotenentulparaşutist Ioan Ţetcu care, împreună cu 6 militari dinsubordine, a capturat 25 de maşini şi 150 militarigermani.15

În luptele pentru apărarea părţii de nord a Capitalei,paraşutiştii români şi-au plătit tributul de sânge,batalionul având 19 morţi, 59 răniţi şi 3 dispăruţi.Pentru faptele de arme săvârşite, ofiţerii, subofiţerii şitrupa au fost citaţi prin ordine de zi şi propuşi pentrudecorare. Comandantul Batalionului de Paraşutişti,maiorul Teodor Dobre, a fost decorat cu Ordinul “MihaiViteazul”, clasa a II-a, cu spade. Căpitanul MihaiŢanţu, eroul de la Băneasa, deşi fusese propus pentrudecorare, nu a mai apucat să-şi vadă prinsă în pieptbinemeritata distincţie. Pentru el victoria de la 23august 1944 şi, mai apoi, sfârşitul războiului, vorînsemna începutul calvarului.

Armata română, angajată total după 23 august1944 în războiul antihitlerist, a fost supusă din parteanoilor aliaţi unei nemeritate umilinţe. Amplei operaţiunide destructurare a acesteia i-au căzut victimă şi

ISTORIE, CULTURĂ

- 62 -

paraşutiştii care, deşi nu luptaseră pe frontul derăsărit, reprezentau totuşi un potenţial pericol încoasta armatei sovietice, pornită “umăr la umăr” cuarmata română pe frontul de vest.

La 12 septembrie 1944, la Moscova s-a semnatConvenţia de armistiţiu dintre URSS (din parteaNaţiunilor Unite) şi România. Convenţia de Armistiţiuprevedea, la articolul 18, înfiinţarea Comisiei Aliate deControl, cu misiunea de a reglementa şi a controla,până la încheierea păcii, executarea clauzelor dearmistiţiu. Alcătuită din reprezentanţi ai URSS, SUA şiMarii Britanii, Comisia Aliată de Control a acţionat “înnumele Puterilor Aliate”, însă “sub directivele generaleşi ordinele Înaltului Comandament Aliat (sovietic).”16

În conformitate cu poziţia adoptată de cele trei mariputeri faţă de România, considerată în continuare (înpofida contribuţiei pe care o aducea, alături deNaţiunile Unite, la lupta împotriva Germaniei naziste)ca stat fost inamic învins în război, Comisia Aliată deControl (sovietică) a impus, cu de lasine putere, măsuri care nudecurgeau din prevederileConvenţiei de Armistiţiu, cuconsecinţe din cele mai grave asupraîntregii dezvoltări a societăţiiromâneşti, în condiţiile în careautorităţile române îndeplineaucorect prevederile impuse deArmistiţiu.

În domeniul militar s-a urmărit cuinsistenţă, în special în toamnaanului 1944 şi în vara anului 1945,diminuarea drastică a efectivelor şistructurilor militare româneşti deapărare care nu participau la lupte pefrontul antihitlerist, iar după aceeadesfiinţarea cât mai multor unităţioperative, lichidarea bazelorindustriei româneşti de apărare etc.,precum şi reducerea structurilororganizatorice pentru instruireatrupelor şi pregătirea cadrelor17

Deciziile acestei comisii au influenţatîn mod negativ evoluţia aeronauticiiromâne şi, implicit, a trupelor deparaşutişti. În urma restructurărilor(desfiinţărilor) ordonate de ComisiaAliată de Control (sovietică) dinAeronautică, la 15 decembrie 1944,Flotila Aerostaţie s-a transformat înBaza Specialităţi Aeronautice(Ordinul nr.740/3 decembrie 1944 alStatului Major al Aerului)18, în cadrulcăreia Batalionul de Paraşutişti s-atransformat în Batalionul 5 Pază,

având în compunere Companiile 33, 34, 35 Pază,deşi, la 1 noiembrie 1944, în sarcinile de mobilizareale Flotilei Aerostaţie erau prevăzute două batalioanede paraşutişti.

La 1 martie 1945 Statul Major al Aerului a dispus,prin Ordinul nr. 930/28 februarie 1945, în,,conformitate cu adresa Comisiei Aliate de Control înRomânia nr. 466 din 28 februarie 1945”19, desfiinţareaBatalionului 5 Pază, alături de alte unităţi dinAeronautică. A fost curmată astfel brusc existenţa uneistructuri militare pe care armata română o considera ounitate de elită, al cărei grad ridicat de pregătire a fostdovedit în acţiunile de apărare a norduluiBucureştiului, dar care, poate tocmai datorită acesteipregătiri, devenea incomodă noului aliat, ştiindu-se cuexactitate că paraşutiştii n-au agreat deloc ocupaţiasovietică. De altfel, mulţi dintre ei vor alege luptaarmată împotriva ocupantului sovietic şi a regimuluicomunist impus de acesta, intrând în Mişcarea

ISTORIE, CULTURĂ

- 63 -

Naţională de Rezistenţă, asumându-şi riscul de a fiarestaţi şi condamnaţi la ani grei de detenţie înînchisorile comuniste.

Iubit până la devoţiune de subalternii săi, capabil săexecute misiuni cu cel mai înalt grad de risc, căpitanulparaşutist Mihai Ţanţu nu a acceptat sub nici o formăocupaţia sovietică şi regimul comunist impus deaceasta după 6 martie 1945.

În februarie-martie 1945, a fost implicat în “cazulSchmidt-Stoicănescu”. Andeas Shmidt, liderulGrupului Etnic German din România şi ConstantinStoicănescu, fruntaş legionar, care fuseseră trimişi degermani să tatoneze disponibilitatea autorităţilor de laBucureşti pentru găsirea unor soluţii în vederearăsturnării situaţiei create după 23 august 1944 –acţiunea“Deşteptarea primăverii”20, au încercat să iasădin ţară la bordul unui avion românesc. Ţanţu a primitmisiunea să-i însoţească până la Oradea. La Misckolz,în Ungaria, avionul a fost doborât de sovietici, se paredatorită trădării unui agent dublu, dr. Ţăranu, carelucra atât pentru germani cât şi pentru sovietici, iarpasagerii săi au fost arestaţi. Ţanţu a încercat să-ielibereze, dar acţiunea a eşuat. A fost sfătuit desuperiorii săi să dispară, ştiind bine că sovieticii nu-lvor ierta, cum nu i-au iertat nici pe cei doi fraţi ai săirămaşi în Basarabia ocupată în 1940 şi ucişi debolşevici pentru “vina” tatălui lor, Vasile Ţanţu, de a fivotat, ca deputat în Sfatul Ţării de la Chişinău, unireaBasarabiei cu România în 191821.

În aceste condiţii, căpitanul paraşutist Mihai Ţanţua ales calea rezistenţei armate, după ce a încercat,fără succes, să se pună la dispoziţia serviciilor deinformaţii aliate care activau în România. A fost urmatîndeaproape de câţiva camarazi fideli: locotenentulVictor Sassu, sublocotenentul Vasile Niculescu,adjutantul Gheorghe Clapon, adjutantul stagiar VasileMelica, sergentul Teodor Neţa.22 A avut mai multecontacte cu liderii Mişcării Naţionale de Rezistenţă,unde a militat pentru gruparea tuturor organizaţiilor derezistenţă din ţară sub un comandament unic şi şi-aexprimat ca ţel suprem lupta pentru Basarabia.23

După arestarea sa, la 28 aprilie 1946, a fostanchetat în mai multe procese ale unor fruntaşi politicideclaraţi duşmani ai noii puteri instalate la Bucureşti.La ancheta din procesul Mişcării Naţionale deRezistenţă (unde a fost condamnat la 25 de aniînchisoare pentru “crimă de complotare întrudistrugerea unităţii statului”), a declarat că tatăl său afost coleg în Camera Deputaţilor cu fruntaşul naţional-ţărănist Ilie Lazăr (inculpat, de asemenea, în procesulMişcării Naţionale de Rezistenţă): “I-am explicat d-sale(Dl. Ilie Lazăr – nota confruntării) de posibilităţile meleşi că dispun de un grup de oameni cu care aşi puteaacţiona şi dorinţa mea de acţiune. Am spus apoipărerea mea, că acţiunea celor câteva organizaţiuni

existente în ţară, să poată fi coordonată şi unificată.Am ridicat apoi problema Basarabiei, ce mă priveadirect, afirmându-mi speranţa că Basarabia va reintraîn hotarele ei fireşti. I-am pus că mă adresez D-sale(Dl. dr. Ilie Lazăr – nota confruntării) întrucât îl cunoscca un element dinamic şi ar putea să-mi dea o utilizaresau o directivă asupra modului de acţiune, ca factorce cunoaşte momentele politice şi poate dirija înmomentul oportun diferitele faze ale unei acţiuniilegale ca aceea a mea, care corespunde discuţiei cea avut loc în seara întâlnirei noastre.”24 A mai fost, deasemenea, anchetat în procesele intentate lui IuliuManiu şi amiralului Horia Măcelariu.

După arestarea sa, biografia căpitanului MihaiŢanţu (cu o evadare insolită – sau dubioasă!? –, fugapeste graniţă şi activitatea în cadrul Serviciului deInformaţii al Militarilor Români din Exil de la Paris) intrădeocamdată în mister.

Să consemnăm totuşi că s-a întors în ţară (sau afost trimis de serviciile ocidentale?!) şi a fost arestatde Securitatea română în 1950. A urmat un lungperiplu prin închisorile Oradea, Lugoj, Jilava, Aiud,Văcăreşti, Gherla, Iaşi, Salcia, Colonia Periprava. Aniide detenţie, plini de încercări dintre cele mai dificile,pot constitui ei înşişi subiectul unei evocări distincte,la fel cum, desigur, se pot constitui ca subiecte aparteactivitatea sa în cadrul Mişcării Naţionale deRezistenţă şi aventura sa în Occident, descrise pe largîn declaraţiile date Securităţii după rearestarea sa. Darpentru aceasta mai este nevoie de un efort susţinut decercetare a arhivelor şi de punere cap la cap a tuturorinformaţiilor obţinute.

Istoricul Mihai Pelin, în lucrarea sa „Opisulemigraţiei politice…” îl fişează pe Ţanţu astfel: „Născutla 14 august 1914 în Basarabia (astăzi în RepublicaMoldova). Fost căpitan de paraşutişti. Arestat camembru al pretinsei MNR. În 1949 a evadat dinpenitenciarul Aiud şi a fugit din ţară la Viena, unde arfi fost recrutat de spionajul francez. La Paris, împreunăcu generalul Dumitru Petrescu şi comandorul MihaiOpran, a făcut parte din Serviciul de Informaţii alMilitarilor Români din Exil. Ar fi fost instruitcorespunzător de Biroul 2 francez, fiind apoi trimis înRomânia să verifice tăria rezistenţei din munţi şi săînfiinţeze un serviciu sedentar al PNŢ, serviciu careurma să fie condus de Dumitru Secară. În 1950 adescins în România şi a intrat în legătură cu LiaPopescu, o fostă amantă alui Mihai Opran. În scurttimp a fost arestat de Securitate, iar Lia Popescu a fostsurprinsă într-o tentativă de trecere frauduloasă afrontierei. Din acest moment soarta lui devine neclară– afirmaţiile din documentele cercetate suntevazive.”25

Iată cum l-a receptat Ion Antohe, unul dintre colegiide penitenciar de la Aiud: „Cu căpitanul Ţanţu m-am

ISTORIE, CULTURĂ

- 64 -

cunoscut bine când am lucrat la fabrică şi corvoadă.Era originar din Basarabia şi a fost comandantulsingurei companii de paraşutişti care a luat parte laluptele din Răsărit (sic!). Mic de statură, vânjos, foartedinamic, şi, cum spune la sorcovă, «iute ca săgeata».A fost un minunat antrenor şi luptător de jiu-jitsu şicarate. Şi-a instruit soldaţii paraşutişti, ca şi pe ofiţeriisubalterni, în practicarea acestor sporturi. Companialui a fost mereu în atenţia comandamentului armateiromâne şi socotită ca o unitate de elită. L-am văzutdemonstrându-şi măiestria într-o într-o pauză lafabrică. A fost provocat de un deţinut, care, având oînălţime neobişnuită şi o constituţie masivă, l-a luat înzeflemea, invitându-l la o trântă. Ţanţu n-a aşteptat să-i zică a doua oară. S-a dus în faţa lui şi din douămişcări l-a aruncat la pământ, unde a rămas năucit,spre hazul copios al asistenţei. Totul s-a petrecut cuiuţeala fulgerului, nici n-am avut timp să vedem cum aproce dat. Iniţial, căpitanul Ţanţu a fost condamnat, caşi ceilalţi mili tari, drept criminal de război. Pe urmă,însă, situaţia lui s-a com plicat. De la Aiud, a fost dus

la Bucureşti, la Ministerul de Interne, pentru unsupliment de cercetări. Acolo a reuşit să evadeze şi aajuns la Paris, unde s-a pus în serviciile spionajuluistrăin şi, peste vreo doi ani, a fost trimis în ţară. Aici afost prins şi adus înapoi la Aiud, unde a spus cum aevadat: la Ministerul de Interne, camera de anchetănu era departe de celula lui, care se afla către colţ. Demulte ori, anchetatorul, după ce ter mina ancheta, îltrimitea singur în celulă, fără gardian. În colţul de lângăcelula lui, îşi lăsa o echipă de zidari găleţile, bidineleleşi hainele de lucru. Ispita a fost mare. Trecând pelângă acestea, în drumul spre celulă, a luat cu el ogăleată cu bidineaua în ea şi nişte haine de lucru. Cuochii spre vizetă, ca să vadă dacă vine gardianul, s-aîmbrăcat în grabă cu hainele. Şi cu şapcă de zidar pecap, iar in mână ducând găleata, a ieşit chiar pe uşaprincipala în stradă. Apoi a grăbit pasul şi s-a dus la unprieten, iar de acolo a reuşit să ajungă în străinătate.După doi ani, s-a reîntors în ţară şi a fost depistat şiarestat. Acum, la prima pedeapsă s-a adăugat şi ceade spionaj. Lotul acelora implicaţi în proces cu el a fost

ISTORIE, CULTURĂ

- 65 -

mare.”26

A fost eliberat în 1964, în urma Decretului411/1964. A intrat repede în anonimat, trăind la limitasubzistenţei, prestând diferite munci cu mult subnivelul posibilităţilor şi pregătirii sale, măcinat de boliledobândite în timpul detenţiei, iar ultima parte a vieţiişi-a petrecut-o ţintuit de patul unui spital. Vechiicamarazi l-au supravegheat permanent.

În 1979 Ţanţu s-a stins din viaţă. A murit unparaşutist nervos şi ager, care a trecut prin viaţă ca unspadasin, mereu în poziţie de fandare. Foştii săisubordonaţi au suportat toate cheltuielile deînmormântare. Adunaţi de prin toate părţile ţării, ei l-aucondus pe ultimul drum spre cimitirul Cărămidarii deJos din cartierul bucureştean Berceni. N-au uitat căsunt paraşutişti.

Astăzi, ca şi în anii războiului, veteranii îldivinizează. Cei care au reuşit să supravieţuiascăvremurilor se închină încă la cu evlavie la icoana„tătucului Ţanţu” şi ar fi gata oricând să-l urmeze înorice acţiune.

De altfel, rămâne remarcabilă aprecierea lui Ţanţu,în timpul anchetei din 1946, asupra spiritului de corp alparaşutiştilor:”Îmi permit să fac o divagaţiune de laacţiuni concrete, spre a lămuri de ce, deşi măprezentam singur în acest complex politic, pe care nul-am priceput prea bine, constituiam totuşi o partidă şiun partener convenabil politicienilor ce mânuiaudiferite forţe de pe teren. Eu eram un tehnician. Şi, fărămodestie, abil, priceput şi foarte potrivit unei acţiuniorganizatorice. Aveam în spatele meu aproapeîntreaga unitate de paraşutişti. Oameni isteţi, bineinstruiţi. Oameni care m-au iubit, pentru că măconfundam cu vederile lor, cu năzuinţele lor. Deşi nueram comandantul unităţii, aveam un mare ascendentmoral asupra ei. Aceşti circa 1000 de oameni ar firăspuns chemării mele, indiferent unde i-aş fi dus. Eueram pentru ei «tătucul». Nu am uzat decât într-ofoarte mică măsură de acest ascendent moral. Şi,dacă câţiva au fost alături de mine, este din vina aces-tui ataşament faţă de fostul lor şef, în care s-au în-crezut orbeşte, crezând că ce face el, face bine.”27

Cercetările viitoare şi prelucrarea materialuli biblio-grafic pus la dispoziţie de cercetătorii de la ArhiveleConsiliuli Naţional pentru Studiul Arhivelor Securităţiivor permite întregirea într-o măsură considerabilă abiografiei lui Mihai Ţanţu, a cărui implicare în confrun-tarea dintre Securitatea română şi serviciile secreteocidentale prezintă deocamdată numeroase semne deîntrebare. Este, credem, prematur, să-l situăm cate-goric de o parte sau alta a baricadei, suntem abia la ni-velul supoziţiilor, dar avem speranţa că ni se vor relevaşi documentele necesare clarificării poziţiei sale.

Până atunci, nu ne rămâne decât să evocăm figuraacestui mare patriot român şi să-i apreciem curajul,

abnegaţia şi, înainte de toate, patriotismul dovedit cuprisosinţă.

Note:

1Ioan Pelivan, în Cuget Moldovenesc, nr. 1-2/1937, apud Iurie Colesnic, www dacia.edu. md/ ro-dacia

2 Iurie Colesnic, Masacraţi în RASS Tătară, înwww timpul.mdl.net/

3 Arhiva Consiliului Naţional pt. Studiul ArhivelorSecurităţii (în continuare ACNSAS), Dosar P.18,vol.1, f. 53.

4 Arhivele Miltare Române (în continuare AMR),Fond DCI, Dosar nr. 12666, f. 7.

5 Ibidem, f. 11. 6 Ibidem, f. 14.7 Ibidem, f. 17-18.8 Ibidem, f. 22. 9 Ibidem, f. 24.10 Ibidem, f. 25. 11 Ibidem, f. 27. 12 Ibidem.13 Ibidem, f. 29.14 ACNSAS, Dosar 6192, vol. V, p. 200.15 Vasile Bârză, Erau doar şapte... în Suplimentul

literar-artistic al Scânteii Tineretului, nr.48/1989, p.9.16 Alesandru Duţu, Comisia aliată destructurează

armata română, în Revista de Istorie Militară, nr.2-5/1999.

17 Ibidem.18 A.M.R., Fond Statul Major al Aerului, dosar 62,

f.128.19 Ibidem, f. 87.20 Mircea Tănase, Un „23 august invers”:mărturia

inedită a “tătucului”Ţanţu, în Dosarele Istoriei, nr.9(97)/2004 ,p.44.

21 Constantin Aldea, O istorie zbuciumată.Basarabia până în anul 1920, Editura Academiei deÎnalte Studii Militare, Bucureşti, 1993, p. 194.

22 Florica Dobre, A lesandru Duţu, Distrugerea eliteimilitare sub regimul ocupaţiei sovietice, InstitutulNaţional pentru Studiul Totalitarismului, Bucureşti,2000, p. 311-315.

23 ACNAS, Dosar P.18, vol. 2, f. 6.24 Ibidem, f. 60-61.25 Mihai Pelin, Opisul emigraţiei politice. Destine în

1222 fişe alcătuite în baza dosarelor din arhivelesecurităţii, Editura Compania, Bucureşti, 2002, p.320.

26 Ion Antohe, Răstigniri în România după Ialta,Editura Albatros, Bucureşti, 1995, p. 196.

27 ACNAS, Dosar S. I. E. - 2, vol. 1, f. 26.

ISTORIE, CULTURĂ

- 66 -

Sublocotenent Nicolae Băescu

Un vânător de munte şi-aminteşte

Nicolae Şt. Băescu s-a născut, în 1919, în comuna Aldeni, judeţul Buzău, tatăl fiind, un timp,primar liberal. Face liceul militar din Chişinău – Craiova, Şcoala Normală din Buzău. Participă la război(1941-1944) ca sublocotenent în rezervă, comandantul unui pluton de mitraliere grele (Z.B. şi Swartzlose),în Batalionul 17 Vânători de Munte, comandat de colonelul Anghel Ionescu, încadrat în Divizia 4 Munte,sub comanda generalului de divizie Gheorghe Manoliu, din Corpul de Munte al generalului GheorgheAvramescu. În cursul campaniei, va fi rănit de două ori. I se vor decerna, „Steaua României” cu spade,„Virtutea Militară” şi , de către germani, „Crucea de Fier” în rang de cavaler. După război este profesorde limba română în comuna Pleşcoi, judeţul Buzău. Se stinge din viaţă, în 1991, după ce fragmente dinmemoriile sale de front au fost publicate în gazeta „Focuri vii”, prima publicaţie posdecembristă buzoiană.Paginile reproduse sunt inedite. Subtitlurile aparţin redacţiei.

MEMORIA VETERANILOR

Final la Feodosia

În 4-5 zile am reuşit să lichidăm capul de pod pecare-l realizaseră sovieticii la Feodosia1 , după caream tras la adăpost, mai ales că se aşternuse o iarnăfoarte grea. Spuneau bătrânii, localnici, că de multăverme nu mai văzuseră o iarnă cu aşa multă zăpadăşi ger mare. N-am stat prea mult. Am lăsat sectorulcavaleriştilor noştri şi armatei germane, iar noi ampornit spre Sudak, o localitate la vreo 120 km. la vestde Feodosia, un portuleţ de pescari, însă renumitpentru vinurile sale şi o fabrică de şampanie. În timpce noi eram ocupaţi cu recunoaşterea Feodosiei,inamicul profitase că lăsasem o apărare slabă şilansase o campanie întărită, mai mult ca diversiune.Două batalioane din divizia noasră au încercuit şi aulichidat rapid această defecţiune. Noi am avut unsingur rănit, iar ei au pierdut 3 morţi, 15 răniţi şi peste150 de prizonieri, cu tot armamentul. Odată cuaceasta, în Crimeea, a mai rămas doar Sevastopolul,singura rezistenţă, puternic fortificată, care eraîncercuită de trupele Div. I Munte şi de trupele gen.Mattenklot din armata 11 germană.

Vacanţă pe litoral

Batalionul nostru a primit misiunea de a organizaapărarea Sudakului, eu am primit un sector de 1,500km. în care intra fabrica de şampanie , unde pescariisovietici, în anumite condiţii, pescuiau. În afaraserviciului pe litoral, eram într-un fel de vacanţă şi aşaam stat de la începutul lui martie, până în luna iunie1942. Foarte rar apărea, sus de tot, câte un avion decercetare probabil şi o singură dată a apărut unsubmarin inamic la 2 km. în larg şi a tras o singurălovitură de tun, pentru că l-au luat la ochi întreagaartilerie şi a intrat repede în imersiune. Nu ne-a maisupărat nimeni. A venit primăvara şi vara, foartefrumoase pe litoralul Crimeei. Noi ne refăceam şi, dincând în când, seara organizam în sectorul meu câteo petrecere cu camarazii şi cu invitate-rusoaice.

În timpul acesta, cam pe la jumătatea lunii aprilie,sunt chemat la Simferopol, la Comandamentul trupelorde Munte. Acolo suntem invitaţi într-o sală mare, câţivaofiţeri români şi germani. Am format un mic careu. Aintrat întâi generalul Avramescu Gh., C-dtul Corpuluide Munte cu statul major, urmat de gen. Mattenklot2,de asemenea urmat de alţi generali şi ofiţeri superiori.

ISTORIE, CULTURĂ

- 67 -

În câteva cuvinte, şi unul şi altul dintre generali auîncheiat spunând că înaltul comandament, în numeleconducătorului statului, ne-au acordat ordine celordouă armate, ca preţuire pentru abnegaţia şi spiritulde sacrificiu de care am dat dovadă în faţa inamicului.Mie, mi s-a acortat „Virtutea Militară” cl. II, care mi-aprins-o în piept generalul Avramescu şi m-a felicitat.Mi s-a mai dat „Crucea de Fier” în gradul de cavaler –cea mai mare decoraţie germană, pe care mi-a prins-o în piept gen. Mattenklot, care felicitâdu-mă m-a bătutpe umăr şi mi-a spus: „pentru bătălia de pe <frontuldracului> de la Azov. Gut ser gut!…″ Spunând căînaltul comandament german a apreciat rolul deosebitpe care l-a avut acţiunea mea în desfăşurarea bătăliei.Ni s-a servit o gustare, icre de Manciuria, şi câte ocupă de şampanie. Am toastat toţi pentru victoriafinală.

Nu pot trece fără a face o paranteză. Ce-am avut depătimit, prin anii 1950-1956 pentru această Cruce deFier şi pentru cele româneşti. Se înţelege că, imediatdupă instalarea ruşilor şi a comuniştilor la noi, amdistrus brevetul, iar medalia am aruncat-o şi am negatmereu că am primit-o vreodată. Avusesem norocul cănu-mi fusese trecută în controalele nostre şi mereufăceam pe niznaiul. Mă ameninţau cu tot ce era mairău, mă bruftuluiau, ca să nu spun mai rău,Doamne…, ce-am mai pătimit. Eu, care în faţainamicului nu tremurasem nici o clipă, eram o frunzăîn vânt în faţa vreunui neisprăvit, de care depindeasoarta mea şi a familiei mele. În ce stare de decăderemorală au împins comuniştii, sistemul aceasta nefast

milioane de oameni…Cel puţin în faţa inamicului eramfaţă-n faţă – egali, care pe care… care mai tare, caree mai pregătit şi mai oţelit învinge. Oricum, serăsturnaseră lucrurile. Câte un nevolnic şi un becisnicşi fiziceşte şi sufleteşte te putea răpune, coşcogeaomul… Vremuri…care nu trebuie să le uităm, măcardacă nu pentru altceva, măcar pentru ca ele să nu semai poată repeta vreodată pe pământul acesta alnostru şi să le cunoască şi cei care nu le-au trăit.

Dar să lăsăm gândurile acestea triste şi să neîntoarcem la tinereţea tumultuoasă a anului 1942.După ce ni s-a servit masa, împreună cu nişte ofiţeridin comaandament am făcut un tur al Simferopoluluişi, după aceea, am plecat la Bacci Sarai, la nord deSevastopolul încercuit, fosta reşedinţă a hanilor tătari.Ce splendori am admirat aici!…Şi, în mod deosebit,m-a impresionat „Fântâna lacrimilor”, o bijuterie demarmoră şi aur masiv, în interiorul fostului harem, pecare, aşa cum ne-a spus ghidul, unul dintre hani orealizase în amintirea unei frumoase cadâne, pe careo omorâse în urma unor intrigi. Fântâna, cum îi e şinumele, voia să imortalizeze regretele şi lacrimiletârzii ale crudului han după frumoasa odaliscă.

M-am înapoiat la unitate. Am fost felicitat de cătreşefii direcţi şi de camarazi şi viaţa şi-a reluat cursulnormal. Nu e lipsit de interes să spun că poştafuncţiona par avion f. regulat şi primeam zilnicabonamentele la „Curentul”, „Universul”3, etc., cu o ziîntârziere; azi primesc ziarele, aci, lângă Buzău, şi la3-4 zile….!

Sevastopol, iulie 1943. Fortul “Maxim Gorki”

ISTORIE, CULTURĂ

- 68 -

Spre Sevastopol

Huzurul s-a terminat la începutul lui iunie 1942, cândun ordin venit de la Divizie ne anunţa că, a doua zi înzori, vom porni cu mijloacele auto spre Sevastopol. Peseară, a doua zi am sosit în marginea unei păduriunde am debarcat. În apropiere se auzeu tunurile.Toată noaptea s-au auzit, când mai des, când mai rar.A doua zi, comandanţii de companie şi plutoane ammers în recunoaştere. Urma să schimbăm nişte trupegermane, care erau de mult pe poziţie şi eraudecimate şi obosite. Odată cu noi a mai venit şi odivizie de munte şi alte trupe proaspete, care aveaumisiunea ca, în cel mai scurt timp, să lichidămrezistenţa inamică. Aşa eram noi, vânătorii de munte,pe vremea aceea- „spărgători de fronturi”, nebotezaseră ceilalţi. Ba, şi ruşii se temeau de noi, iar ocântăreaţă vestită, pe vremea aceea, Lia Crăciunescu,lansase un şlagăr la modă, „La Crimeea peste mare”!Ce mai, eram afurisiţi rău…

Am mers la recunoaştere, am stat de vorbă cu cei pecare urma să-i înlocuim, interesându-ne de toate cele.De abia se ajunsese în interiorul primei linii defortificaţii. Pentru cei ce nu ştiu, spun că fortificaţiileactuale se bazau pe nişte lucrări făcute în timpulrăzboiului Crimeei din 1853-1856, de vestitul inginerTotleben. Ne dădeam seama că aici e o treabă grea,cu fortificaţii adânci în pământ, tunuri defortăreaţă…nu era de glumit. Cu aceste gânduri amocupat seara poziţia, sub adăpostul întunericului şifără gălăgie. Cei înlocuiţi se bucurau că au scăpat deaici, unde, dacă într-o zi ai înainta 100 m., e mult. Darordinul era ordin. Generalul Avramescu ne ordonaseca în cel mult 3 săptămâni să-i dăm cheea cetăţiiSevastopol. Şi i-am dat-o!

A doua zi, ne-am trezit într-un iad. Întreaga noastrăartilerie trăgea cu toate tunurile, iar de sus escadrilelede bombardament Stukas vărsau valuri de foc pestefortificaţiile inamice. Se înţelege că nici sovieticii nustăteu cu mâna în sân. Vă puteţiînchipui ce era acolo? Pământulcalcaros frământat de mii de bombescotea un praf alb care, amestecatcu fumul bombelor, crea o ceaţăartificială.

Pe la ora 8 am pornit la atac. Detrei ori am atacat şi am contraatacatziua aceea, iar bilanţul, făcut seara,ne arăta că deabia înaintasem vreo300 de metri. Puţin? Mult? Numaicine a fost acolo înţelege ceînseamnă asta. Ne ţinea în loc oînălţime dominantă, care se afla îmmâinile duşmanului. În limbanoastră îi spuneam „Căpăţâna dezahăr”4. A trebuit să se concentreze

toată aviaţia şi alte mijloace tehnice – aruncătoare deflăcări, etc., pentru ca, peste două zile, să depăşimînălţimea cu bucluc. De-acuma ne aflam în centrulfortificaţiilor duşmane şi avansam mai repede, darsovieticii, atât sub impulsul băuturii, cât şi al acţiuniipolitrucilor rezistau. După aproape două săptămâni,am început să zărim marea şi să coborâm spre port.Rezistenţa creştea cu cât ne apropiam de mare şipierderile noastre erau mari.

Într-o zi, când am pornit la atac, sub un duel dearuncătoare, am simţit în faţă o căldură mare şi amfost trântit la pământ. Am fost lovit de o ploaie de schijede brand. Mai multe la mâna stângă şi una la picior.Mai ştiu că un ostaş a strigat: „Să vină brancardieri, erănit.”5 M-am trezit la ambulanţa divizionară în nişteţipete grozave. Din lipsă de anestezice, medicii operaupe viu. Schija de la picior şi două de la mână mi-aufost extrase, fiind ţinut de patru sanitari zdraveni. Amleşinat. Nişte apă rece a făcut să-mi revin şi am auzitpe medicul şef: „îl trimitem în ţară, cu mijloacele pecare le avem nu putem să-l operăm şi riscă să piardămâna.”

Aniversare în spital

Aşa s-a făcut că am plecat cu avionul de laSimferopol la Tighina, de unde am continuat drumul,cu un tren de răniţi, spre Bucureşti. La Buzău, am scoscapul pe fereastră şi am spus unei eleve ce făcea deserviciu la Crucea Roşie cine sânt, de unde sânt, şi săle scrie alor mei că sunt rănit uşor şi merg la Bucureşti.Aşa au aflat ai mei mai repede despre mine. ÎnBucureşti, trenul a fost dirijat la gara regală Mogoşoaiaşi era 22 iunie – un an de la începutul războiului. Toatemegafoanele anunţau căderea Sevastopolului.6 Deci,cu două zile înainte de termen, generalul Avramescuprimea cheile cetăţii.7 Ce era acolo pe peron? Muzici,flori. D-na Maria Antonescu, Veturia Goga şi altepersonalităţi. Împărţeau daruri: fructe, ciocolată,

bomboane, prăjituri şi ne sărutauaşa cum eram: nebărbieriţi,nespălaţi, cum pornisem dintranşee. 8

O comisie ne tria şi ne repartizape spitale. Eu am nimerit la Spitalulde zonă interioară 301, carefuncţiona în fostul spital de orbi din„Vatra luminoasă”, unde am fostoperat chiar a doua zi. A fostnevoie de o perioadă de 20 de zilepentru vindecare. La sfârşit, ocomisie medicală a hotărât ca să mise dea un concediu medical de 12zile, după care să plec iar pe front.Am încercat să scot un concediumai mare, dar n-a mers.

ISTORIE, CULTURĂ

- 69 -

Ai mei, când m-au văzut, s-au bucurat, m-au pupat,au plâns, dar când au auzit că stau numai 12 zile, le-a pierit entuziasmul. Directorul meu de atunci – EmilPalade9– mi-a trimis vorbă să mă duc la şcoală şi săle vorbesc elevilor despre faptele de arme ale mele şiale colegilor. Nu m-am putut duce. I-am scris, maitârziu, o scrisoare, pe care am auzit că a citit-o, încareu, tuturot elevilor.

Concediul a trecut foarte repede şi cele 5 zile luatecu de la mine putere şi, când m-am prezentat la P.Neamţ, la partea sedentară, comandantul mi-a spuscă am cam întârziat şi că „mâine vei pleca împreunăcu 25 de recuperaţi”.Am plecat cu trenul pe o rutăfoarte ocolitoare: Cernăuţi – Lemberg – Golta –Zaporojie – Djonkoi – Kerci. Unitatea mea se deplasa,între timp, în satul Keneghez – lângă Kerci - şi aşteptaordinul pentru a trece, peste strâmtoare, în Kuban,unde ai noştri făcuseră deja un cap de pod mărişor.

Manevrele de toamnă-iarnă

Se desfăşura marea ofensivă din vara anului 1942,care trebuia să ducă trupele noastre pe Volga -–M.Caspică şi pe crestele Caucazilor, spre a punestăpânire pe petrolul rusesc şi grâul Kubanului.Ofensiva fusese declanşată şi în sectorul nostru şifăcea progrese simţitoare. Au trecut, peste 8 zile, înpeninsula Taman, unde am mers aproape două zile şidouă nopţi cu maşinile, până am ajuns în zonaluptelor. Am debarcat şi, în două zile, am intrat îndispozitiv. Am reluat înaintarea şi nu ştiu, ni se păreanouă, dar inamicul din faţa noastră ceda uşor, păreaobosit. Mulţi se predau. Rar mai întâlneam câte orezistenţă mai seruioasă, dar repede o dădeam peste cap.

Am mers aşa, apropape o lună, până am ajuns într-o zonă între Maikop şi Nalcik. Se simţeau în depărtaremiresmele Mării Caspice, mai aveam vreo 80 km. Pe

la sfârşitul lui octombrie pătrunsesem adânc în munţi.Vremea a început să se strice. Să ningă, să fie frig.Am primit dispoziţie să facem lucrări genistice deapărare îndelungată. Ceva nu ne mirosea a bine.După câtva timp, aflăm că sovieticii au dezlănţuit, înCotul Donului şi la Stalingrad, o mare contraofensivăşi se dau lupte extrem de grele. La noi, doar shimburide focuri de rutină, iar oamenii lucrau la amenajărilepentru iarnă. Vremea se înrăutăţea. Când ningea,când burniţa şi era frig afurisit. Într-o seară primimordin că, începând de mâine, era pe la jumătatea luinoiembrie, ne vom retrage pe eşaloane succesive,zilnic câte 25-30 km. Şi aşa am început să neretragem, fără o presiune deosebită din faţă. Dar,probabil, înţelegeam noi, suntem ameninţaţi de forţelecare lichidaseră Cotul Donului şi strângeau cercul înjurul Stalingradului. Aşa ne-am tot retras multe zile,până am găsit trupele noastre din urmă, careocupaseră, între timp, şi organizaseră o apărareserioasă, bine gândită, în aşa-numitul cap de podKuban., care va rezista încă aproape un an de zile –septembrie 1943.

Am rămas şi noi vreo câteva zile în această poziţie,până când au fost aduse două divizii de cavalerie şiuna de vânători de munte, plus trupe germane, carefuseseră până acum în rezervă, iar noi am trecut dinnou în peninsula Kerci, pentru refacere.

Am fost cantonaţi în satul Tehaltemir – un sattătărăsc. Aici am stat toată iarna 42-43, unde a avutloc o vizită a Mareşalului Antonescu. A venit cu toatăsuita de generali români şi germani şi a aterizat laLeninskoe, de unde au venit cu maşinile.

Au primit defilarea întregii divizii şi, după aceea, ne-a adunat pe ofiţeri şi ni s-au înmânat diferite ordine.Eu am primit „Coroana României” în grad de cavaler,pentru vitejie la Sevastopol. Ne-a spus câteva cuvinte.Mi s-a părut un om sobru, echilibrat, fără a fi infatuat.

În refacere la Piatra Neamţ, ianuarie 1943. Compania de mi-traliere

ISTORIE, CULTURĂ

- 70 -

Ştia să vorbească frumos ca un militar încercat şi ne-a spus că trebuie să luptăm, să distrugem bolşevis-mul, altfel, toate victoriile noastre de până acum nu voravea valoare.

NOTE:1. În vederea participării la contraofensivă, Brigada 4 Mixtă

Munte şi-a constituit două grupări de atac: prima, Grupul coloneluluiPetrescu, cu Batalioanele 17 şi 19 Vânători de Munte; a doua,detaţamentul Cazacu - două escadroane cavalerie şi o companiede vânători de munte.(…) Sacrificiile vânătorilor din Brigada 4 MixtăMunte în operaţia Feodosia – Sudak au fost pe măsura amploriiacesteia şi a condiţiilor în care s-a desfăşurat şi ele s-au cifrat la: 9ofiţeri, 7 subofiţeri şi 190 trupă morţi; 27 ofiţeri, 14 subofiţeri şi 582trupă răniţi şi 65 militari dispăruţi. (Gheorghe Suman şi VasilePricop, Istoria vânătorilor de munte din armata română, EdituraMilitară, 1998, p. 131).

2. Feldmareşalul Erich von Manstein era comandantul Armatei a11-a, iar Mattenklot, se pare, comandantul Corpului 30 Armatăgerman , ce a condus operaţia în ansamblu şi, la 18 ianuarie, atrimis comandantului Brigăzii 4 Mixte Munte telegrama: În numeledomnului general Manstein – comandantul Armatei a 11-a – şi almeu personal, vi se aduc felicitările recunoscătoare ale armateigermane pentru felul admirabil cum au operat, fulgerător, în condiţiiextrem de grele, unităţile…(Ibidem, p.131)

3. Dintr-o scrisoare a slt. N.B. către părinţi, datată 24 decembrie1942: „Scumpii mei, Eu sunt bine şi aştept sărbătorile ca pe oricealtă zi.(…) Aţi trimis abonamentul la <Curentul>? Dacă nu, trimiteţi-l imediat şi la <Vremea>. Azi e ajunul Crăciunului, mă gândesc lacele de altădată. Erau prea frumoase pentru a le uita, mai alesacum. (…) Vă îmbrăţişează al D-voastră fiu, cu gândul la voi şi faţala inamic, Nicu Băescu.”

4. Sublocotenentul de vânători Aurel State (1922-1983),participant la cucerirea Sevastopolului, va scrie, în memoriile sale,despre câteva din forturile grandioasei fortăreţe/cetăţi întinsă pe oadâncime de 30 km., între care .Capela, Gora Sapun, , NasulCapelei, Luiza, Maxim Gorki, cum şi cazematele Căpăţânii de zahăr,con impozant de piatră din vestul fâşiei de atac, scăpărând fulgeredin vârf până în temelii. (…) Peste câteva zile aflarăm însă că“Zuckerhutul” din hărţile noastre de apărare se apărase în primulatac numai cu jumătate din efectivul său, restul apărării jucând cărţiîn adăposturile ferestruite din inima muntelui. Descoperii cu greu,în stânga, printre boschete şi viţa de vie a pantelor neregulate , careurcau în masivul Capelei, o grupă din compania întâi care făcusefront spre vulcanul în erupţie al Căpăţânii. De unde să ştiu atunci cădin observatorul artileriei, ca dintr-o lojă de gală, generalitateagermană şi română priveau primul tablou al spectacolului defuncţionare fără greş a maşinăriei scenice , dar nedumeriţi căvânătorii nu trecuseră nevătămaţi pe sub focul dezlănţuit(…)Uşurinţa, ca pe câmpul de instrucţie, cu care s-au rotit cu 90 degrade grupele şi impetuozitatea cu care ostaşii porniră în urcuş îifăcură pe oaspeţi să-şi ridice mâinile înmănuşate la chipiu, reînoindelogiul vânătorilor de munte. Despre sublocotenentul Simionescu,cel care asaltase spectaculos Căpăţâna, după căderea sa, PamfilŞeicaru îi închinase articolul de fond din „Curentul” ( Aurel State,Drumul crucii, Vol.1, Editura „Litera”, 1993, p.31;37). Memorialistul,capturat de sovietici, la 12 mai 1944, pe plaja de la Sevastopol, face12 ani de prizonierat, este arestat, între 1958-1964, pentru vina dea fi organizat înmormântarea prietenului său, căpitanul de vânătoriGeorge Fonea, poetul prizonierilor din Uniunea Sovietică şi ucis,pentru că a expediat, în Germania Federală, unde s-au şi tipărit, în1983, memoriile sale de luptător, prizonier şi deţinut politic.

5. Cucerirea Sevastopolului s-a făcut, din partea românilor, cupreţul următoarelor jertfe: 260 de ofişeri (din carer ăniţi 201) şi 8194de subofiţeri şi trupă morţi, răniţi şi dispăruţi (v. Adrian Pandea şiEftimie Ardeleanu, Românii în Crimeea, 1941-1944, Editura Militară,1995, p.280). Cântecele lăutăreşti ale epocii cuprindeau şi texte „latemă”: Vine trenul „Principesa” / Cu răniţi de la Odesa…

6. Ca şi în cazul luptelor de la Feodosia şi Sudak, din anul 1942,

la asediul Sevastopolului, Divizia 4 Munte, comandată de generalulGheorghe Manoliu, s-a acoperit de glorie. Prin curajul şiperseverenţa cu care comandantul ei a pledat în faţacomandantului Armatei a 11-a germane, s-a reuşit ca această mareunitate să pătrundă printre primele în oraşul Sevastopol, împreunăcu diviziile germane, şi să arboreze drapelul naţional tricolor românalături de drapelul german pe monumentul independenţei din acestoraş, considerat de sovietici „oraş-erou”. Jertfele de sânge pe altarulvictoriei de la Sevastopol au fost enorme pentru trupele române devânători de munte. 59 de ofiţeri, 1538 de subofiţeri şi trupă morţi,;277 subofiţeri şi trupă dispăruţi (Gheorghe Suman şi Vasile Pricop,Op. cit. p. 141). Momentul este consemnat şi într-un articolmemorialistic al generalului Gheorghe Avramescu („Revistainfanteriei”, nr.1, 1943): Divizia V.M. General Vasiliu şi DiviziaGeneral Băldescu au înălţat tricolorul la BALAKLAVA, iar V.M.General Manoliu la SEVASTOPOKL, pe monumentul comemoratival războiului 1854-1855. La postul de comandă de la ALSU, DomnulFeldmareschal von Manstein (comandantul Armatei 11 germană,n.m.) prezintă Corpului de Munte felicitări pentru victoriile câştigate( Ibidem, p.338).

8. Referitor la Societatea de Patronaj, generalul ConstantinSănătescu, la 18 august 1942, nota: În ziare a apărut un bilanţ alSocietăţii de Patronaj de sub conducerea D-nei Mareşal Averescu,aceasta pentru a linişti opinia publică, alarmată de fraudele ce se facacolo. În orice caz bilanţul este interesant – prin sumele fantasticepe care le mânuieşte această societate, sume vluate din bugetulstatului, iar membrele societăţii se laudă cu înfăptuiri undecontribuţia lor a fost zero. Ce deosebire între societatea de Patronajşi aceea a Crucii Roşii; mai apoi, pe 13 martie 1943, revine:Doamna areşal şi-a luat secretară o studentă, pe care o plăteştestatul cu 50.000 lei lunar, adică o leafă mai mare ca aceea unuigeneral de corp de armată (Jurnalul generalului Sănătescu, ediţia adoua, Editura “Humanitas”, 2006, p.36: 122).

9. Emil Palade (1885 -?), absolvent al Facultăţii de Litere şiFilozofie, 1920), profesor de pedagogie la Şcoala Normală „SpiruHaret”, din Buzău (1921-1943), director în ultimii 11 ani de catedră.Din 1928, fruntaş al P.N.Ţ. în Buzău.Tatăl lui Emil George Palade,laureat al Premiului Nobel pentru medicină (1974) –vezi: ValeriuNicolescu şi Gheorghe Petcu, Buzău – Râmnicu Sărat. Oameni deieri. Oameni de azi, Vol.1, Buzău, Editura „Alpha MDN”,1999, p. 354.

P.S. Între hârtiile rămase de la fostul ofiţer veteran de război, însperanţa de a le „sustrage” efemerului, se află şi o tăietură din ziarul„Gazeta luptătorilor” (sâmbătă, 7 aprilie 1945), în a cărei a douapagină, dedicată literaturii se află , la rubrica Chipuri de eroi, articolulEroul Sublt. Boncu Simion, al cincilea fiu dăruit Patriei de o mamăvăduvă. Căzut în Tatra, la lupta pentru cucerirea cotei 1084,sublocotenentul de pionieri, încadrat într-o divizie de putneni,brigada condusă de colonel Hristafi, era fiu al unei mame văduve dincelălalt război şi se născuse în satul Ruşavăţu, judeţul Buzău (unde, în 1923, s-a născut şi scriitorul, decedat în exil, 1986, IonCaraion). Pe căpătâiul de moarte, lovit mortal de o schijă de artilerie,Simion Boncu mărturiseşte că, din şase fraţi, el este al vincilea carecade pe câmpul de luptă. Reportajul de front este iscălit de sold.T.R. Larian Postolache, viitorul poet, ce va iscăli Ion LarianPostolache (n. Adjud, 1916, combatant pe fronturile celei de a douaconflagraţii, autor, la acea dată a două plachete de versuri: Fluturide bronz, Focşani, 1937 şi Hronic, Bucureşti, 1941 , mai târziu(1960), traducător al Imnelor vedice – v. Literatura română contem-porană. Poezia, Vol.1, Editura Academiei, 1980, p.511). Nucunoaştem cât de strict veridică este relatarea dar, în curtea bisericiidin Ruşavăţ (comuna Vipereşti de acum) se află un monument,ridicat, în 1919, pentru eroii din campania 1916-1918, „cu cheltuialamamelor, văduvelor de război şi a altor binevoitori”, la care , ulterior,s-au adăugat şi cei din Al Doilea Război Mondial; între morţii dincampania întregirii naţionale se află Boncu Avram, iar, în cea din1941-1945, Boncu Luigi – locotenent şi Boncu Simion –sublocotenent (v. Relu Stoica, Monumente şi eroi buzoieni, Buzău,Editura „Omega”, 2009, p. 283; 285). (E.N.)

ISTORIE, CULTURĂ

- 71 -

Confesiunile unui veteran de război

Între camarazi şi tovarăşii aliaţi------------------ interviu cu generalul de brigadă (r.) Dumitru Radu, preşedintele A.N.V.R. - filiala Buzău

A fi veteran de război este, astăzi, o stare de spirit. Înseamnă să fiidepozitarul unor amintiri, care se sting încet, şi în propria memorie, întimp ce, în aceea colectivă, ele există doar la un nivel oficial, reprezen-tat de manuale şi tratate de istorie.

Judeţul Buzău e din ce în ce mai sărac în veterani, pentru că vârstelepe care le au sunt tot mai înaintate şi puterile tot mai puţine. Redacţiarevistei are, începând cu acest număr, iniţiativa intervievării unor vete-rani de război, optând, apoi pentru transcrierea fidelă a înregistrăriloraudio.

Povestirile foştilor combatanţi sunt când dramatice, când pline defarmec. În câţiva ani, oamenii aceştia nu vor mai fi, iar mărturiile vor fio formă de conservare a memoriei, care, pentru noi, contează enorm.

Generalul de brigadă în retragere Radu Dumitru este unul dintre bu-zoienii care au participat, în 1944, la eliberarea ultimului petec de ţară,de sub dominaţia trupelor hitleriste. Veteranul de 87 de ani îşi aminteştecă cele mai grele clipe din perioada războiului le-a trăit după 25 oc-tombrie 1944.

Domnule general, vă felicit cuocazia proaspetei avansări, îngrad, în retragere. Vă rugăm să neîmpărtăşiţi câteva dintre gândurilesau din amintirile pe care le aveţidin timpul războiului.

Aş vrea să încep cu un episod:am fost în Germania trimis vreoşase luni, la o specializare înlegătură cu tragerile antiaeriene.M-am întors de acolo, în august şi,chiar în ziua de 23 august, amajuns la mine, în comuna natală, înAdunaţii-Copăceni, judeţul Giurgiu.

A doua zi, am plecat pe bicicletă

spre Bucureşti, să ajung la unitate.Până să ajung la podul de pesteArgeş spre Bucureşti, m-a prins dinurmă o coloană germană, tot dinartileria antiaeriană. S-au răspânditîntrebător, eu m-am ascuns subpod, am căutat să trec prin apă, săajung în comună; pe la orele 11noaptea am ajuns acasă, după cetrecusem Argeşul înot. În timpulăsta, cât am trecut prin faţa lor,adică de jos, pe albia râului, auînceput să tragă după mine,gloanţele şfichiuiau, lovindu-se deapă, şi ricoşau şi am scăpat,

bineînţeles. Menţionez că purtamuniforma armatei române deartilerist, aceea gri-bleu, aartileriştilor antiaerieni şi aviaţiei.Am ajuns la Bucureşti cumotocicleta, a doua zi dupăarmistiţiu, motocicletă a unuilocotenent de artilerie, care avea şiel familia evacuată, în comunaAdunaţii-Copăceni. Am plecat spreunităţi, spre Ploieşti, pentru că şi elavea unitatea acolo; eu mergeamla Măgurele, spre Scăieni. Amtraversat Bucureştiul şi am ajuns laBăneasa; la podul de la Băneasa,

au început nemţii de dincolo delacuri, dinspre Herăstrău, să tragăîn noi şi ne-am întors în oraş; atreia zi am plecat odată cu frontul,înaintând împreună cu el până laPloieşti, de unde am luat o maşinărusească cu care am ajuns amajuns la unitate, la Măgurele.

Care era atitudinea sovieticilor?Se purtau bine.La începutul lui septembrie, am

plecat în Ardeal, de acolol am ajunsla Soloc, am rămas câtevasăptămâni şi, înainte de Crăciun,ne-am instalat la margineaBudapestei, la aerodromul MatiashCorvin, având misiunea deapărare, în timpul zilei, acesta fiindocupat de sovietici, cu avioanele.Nu ne instalasem bine, că am fostbombardaţi de aviaţia germană şimaghiară, bineînţeles, şi amscăpat pentru că proiectilele nuaveau explozie. În Germania, pevremea când a avut atentatulîmpotriva lui Hitler, aflasem, de laceilaţi ofiţeri nemţi, că începusesabotajul în industria lor dearmament. Norocul nostru a fost căaceste bombe nu au explodat, aucăzut la 4-5 metri de grămada deproiectile, pe care le aveamdepozitate provizoriu, pânăconstruiam adăposturi pentrumuniţie, şi am scăpat.

Tot acolo, am mai avut, într-oseară, un incident cu doi ofiţerisovietici, pentru că noi, dacă întimpul zilei aveam misiune,noaptea puteam să mergem prinBudapesta. Întâlnisem acolo nişteardeleni, nişte unguri din Ardeal,care ştiau româneşte bine şi maiplecam în vizită, la ei, seara. La ointersecţie m-am întâlnit cu doiofiţeri ruşi şi, cum camuflajul eraperfect peste tot, nici ei nu măvedeau bine la faţă, nici eu pe ei, şine-au întrebat unde este poliţia. M-au văzut, aşa, militar şi le-am zis cănu ştiu, şi mi-au reproşat ignoranţa,după care a început să măchestioneze. Căpitanul, un ofiţerdestul de înalt, dacă am fost înRusia, la Stalingrad, în punctele defoc puternic. Le-am răspuns că nu

am fost, fiind că sunt tânăr; m-auîntrebat dacă am pistolet şi amspus că nu am, dar era în buzunarla manta, în toc; în situţia în caresunt atacat, să trag şi să mă apar.Ne-am certat vreo zece minute şim-au obligat să trec la scurgereade apă, la rigolă, la gura de canal,să mă împuşte. Şi am căutat să-ilămuresc că suntem tovarăşi, căluptăm împotriva nemţilor, căînvăţasem multe cuvinte ruseşti,mai ales că, acolo unde stăteam,făcusem rost de trei soiuri de vinTokay şi piloţii ruşi veneau acolo lanoi şi se pileau. Îl ştiam şi pe Paul,comandantul adjunct al aerodro-mului. În timpul cât ne certam, îşiface apariţia o maşină rusească,care putea să lumineze prin fantaacoperită; văzând că purtam şapcăde aviator, m-au întrebat dacă suntpilot şi am văzut că s-au camînmuiat, după care mi s-a cerut sătrec să mă împuşte şi eu i-am spussă treacă şi el să-l execut.” Hai cumine, să mergem la PaulMocmorti”, i-am propus. Când aauzit de Paul Mocmorti, au fugitamândoi.

Am dus lipsă de mâncare încâteva luni de zile, pentru că nici ei,cum se hrăneau din alimenteuscate nu prea aveau; apăramaerodromul lor, dar ne-au replicatcă armistiţiul prevede ca noi să leasigurăm subzistenţa şi, în sfârşit,am mâncat carne de cal, multăvreme, cai găsiţi morţi pe câmp; letăiam pulpele, coastele şi leafumam; cu sare şi cartofi degeraţi;ceapă găseam în grădinile deacolo, până am reuşit să luămlegătura cu ai noştri, să ne trimităraţii săptămânal. Expuşi nu preaam fost, pentru că eram în spatelefrontului, dar îmi aduc aminte că,pe 12 ianuarie, a căzut şi Buda.Pesta era dincolo de Dunăre şicăzuse mai demult. Bucurie marepe ostaşii noştri, că se întorc înţară, dar, a doua zi, au primit ordinsă plece în munţii Tatra şicavaleriştii şi infanteriştii şivânătorii. Noi am mers până laBudapesta şi am rămas acolo până

în august. S-au retras mai întâiunităţile de pe front şi, după aceea,noi.

Până să plecăm la Budapesta,imediat după 23 august, am fost peVârful Piţigaia, să apărămCâmpina cu tunurile nemţeşti de 75mm şi, aproape de Proviţa de Sus,am păzit câmpurile petrolifere. Afost bombardată mult Câmpina,explozia aruncase dintr-unmormânt, vis-a-vis de muzeul IuliaHaşdeu, o mireasă.

Aţi povestit la începutulinterviului, că aţi fost la o specia-lizare în Germania, vă rugăm să letransmiteţi cititorilor noştri cum aţifost selecţionat şi perioada în careaţi stat la pregătire.

Pe nişte aparate pentru reglatantiaeriene, zbura un avion cumanşă şi noi, de jos, aveam 40 deostaşi şi eram cinci elevi de laşcoala de subofiţeri. Chiar dinşcoala ne-au luat, ne-au repartizatla unităţi, eu am fost trimis laRegimentul 9 Antiaeriană de laGalaţi, urmând, după terminareaşcolii, în iulie, să ne prezentăm launităţi, dar, dacă evenimenteles-au precipitat, am rămas laCâmpina, la Măgurele, de unde amplecat pe Vârful Piţigaia. ÎnGermania am stat din februariepână în iulie, când am grăbitinstrucţia, pentru că avansasefrontul din est, şi am raportatcomandantului şcolii că trebuie sămergem să ne apărăm ţara, altfelrămâneam prizonieri acolo, cum,de altfel, s-a întâmplat să păţeascăde-ai noştri, capturaţi de nemţi.

Cum se comportau nemţii peperioada şederii dumneavoastră înGermania? Eraţi trataţi ca aliaţi, caparteneri?

Se purtau civilizat, respectuos,ne tratau ca pe aliaţi, gradele maimari erau mai pline de ele, însăceilalţi nu. Am plecat din Româniacu un sas în grad de plutonier, curol de translator, însă puteam sărefuz, dar nu ştiam ce ne aşteaptă.Am vrut să merg, să văd lumea, şi,într-adevăr, am văzut lumeacivilizată. Îmi aduc aminte că

ISTORIE, CULTURĂ

- 72 -

ISTORIE, CULTURĂ

- 73 -

aveam un coleg, fiu de comisar,care era singurul cu mănuşi depiele noi, ceilalţi, aveam de lână. Înîn prima săptămână, când amplecat spre Rostov, cu un autobuzcare funcţiona pe bază de lemne,am ajuns la prima staţie de tren,unde am mers la toaletă. Colegulnostru a uitat mănuşile acolo - astaera sâmbătă dimineaţa - şi, luni,când ne-am întors, fata şefului degară ne aştepta pe peron cumănuşile în mână, ştiind că noi le-am pierdut. Atunci ne-am datseama cât de corecţi şi cinstiţi suntnemţii.

Aţi avut şansa să luptaţi aliaţi şialături de nemţi şi alături de ruşi,cum catalogaţi relaţia între celedouă naţiuni?

La nemţi am găsit mai multăordine, respect. Bineînţeles, noi, caşi armă antiaeriană, nu ne-amîntâlnit prea mult cu nemţii decât lainstruire, la Bucureşti.

Ruşii ştiau de frica şefilor, pentrucă îi împuşcau, necontând doi ruşiîn plus sau minus.

Pe 3-4 septembrie, eram pevârful muntelui Muscel, încartiruiţimai jos, în Câmpina. Eu stăteamcu un coleg, cu care am fost înGermania, într-o casă şi ne-amtrezit ca a venit administratorulPalatului, Dumitru Barbu Ştirbei, sădăm câţiva ostaşi că erau prădaţi şiam plecat. Pe mine mă interesaudicţionare de limbi străine:germane, franceze. Am ajuns,după ce locuitorii din împrejurimifuraseră tot. Erau vreo 5, 6 ruşi,care stăteau în sufragerie, la omasă ovală, pe care era o tavă cubomboane de ciocolată şi o carafăde 5 litri cu ţuică, din 1932. M-auinvitat la un pahar şi, crezând căeste vin, l-am dat pe gât imediat.M-a ars. Au început să mă întrebede unde sunt, după care mi-auspus să mai beau. I-am refuzat, darau insistat spunând: de ce cu ei nubeau, şi cu nemţii da. Mi-au pus aldoilea pahar cu ţuică şi zahăr.Zahărul nu avea timp să se

topească, fiincă ţuica era rece.S-a aşezat un rus cu pistolul lângăuşă şi nu m-au mai lăsat să plec.Am început să beau şi să mânâncciocolată, care m-a liniştitmomentan. În acest timp, auînceput să mă întrebe, peromâneşte, de unde sunt şi cummă cheamă. L-am întrebat şi eucum îl cheamă şi mi-a zis că senumeşte Vasile şi că este dintr-ocomună de lângă Odessa, dinTransnistria, în care sunt numairomâni moldoveni. După cel de-altreilea pahar, a început să seînvârtă casa cu mine. Am plecat peo vreme ploioasă, am căzutmurdărindu-mi hainele de noroi;luasem o cravată şi nişte cărţi şidicţionare, pe care nu le-ammurdărit deloc, şi am ajuns, pe la6-7 seara, la gazdă. Când m-auvăzut gazda şi fiică-sa, m-audezbrăcat şi schimbat. În searaaceea puteam să mă intoxic, şichiar să mor. Ce se întâmplase,colegul care era cu mine fusese însat şi adunase ciuperci după câmp,din cele vinete, cu care a făcut ocratiţă de ciulama şi am mâncattoată mâncarea cu o pâine, dincele de doi lei, şi m-a salvat. Dupăacea ispravă, vreo 10-12 ani nuam mai putut să suport mirosul deţuică de prună.

Ce ne mai puteţi spune despreepisodul trăit de dumneavoastră laîncheierea păcii?

Am fost primiţi cu flori, la Curtici- Arad şi am venit la Regimentul 4Artilerie de la Braşov. M-au lăsat cudepozitul de muniţie de laCisnădie, eu şi cu un locotenent deaviaţie, Roler, un sas; el era cumuniţia aviaţiei şi eu cu restulmuniţiei. Am stat, până înprimăvara anului 1946, dormindacolo fără foc, mă băgam subplapumă îmbrăcat şi eram sănătostun. După acea perioadă, am ajunsla Braşov şi am găsit o cameră pestrada Lungă, după care m-amretras în comuna Sânpetru, fiindcă

era mai aproape de unitateanoastră şi era şi mai multă linişte.Am stat, acolo până în anul 1946,când am fost trecut în cadruldisponibil. Pentru că fusesem înGermania, trebuia neapărat să fiuprioritar... Am purtat uniformă pânăîn septembrie 1947. O problemăam avut şi acolo; am venit dinGermania cu o maşină de scrisOlimpia, iar în comună, dacă s-aaflat acest lucru, oamenii m-aurugat să le fac cereri de scutire decotele agricole. Nu le-am pretinsnimic. M-am trezit că a venit cei dela Securitate, care m-au acuzat căsunt instigator, şi m-a judecatTribunalul militar - Curtea Marţială,care era lângă Liceul Carol dinBucureşti. M-au întrebat de undeam maşina de scris. Am zis căcumpărat-o tata din talcioc; l-aucondamnat la un an şi şase luni cususpendare, pentru că tata arecunoscut că el a cumpărat-opentru copii. Întâmplarea a făcutca, la Şcoala de ofiţeri de ArtilerieAntiaeriană de la Ghencea, săavem curtea comună cu Centrul deInstrucţie Artilerie Antiaeriană şiRegimentul 1 Artilerie. Astfel, l-amcunoscut pe unul dintre ofiţeri -procurorul de serviciu care anchetacazul meu. Un martor din comunaSânpetru, a recunoscut că ei m-aurugat pentru cererii şi am fostachitat.Cum fusesem în Germania,m-au împropietărit cu pământ, dar,după doi ani l-au luat,considerându-mă fascist. Ca oironie, am înfiinţat în comună,UTM-ul. Şi, pentru că lumea măasculta, l-am legalizat.

- Vă mulţumim pentru interviulacordat urându-vă sănătate şi văpromitem că vom continua seria deinterviuri cu dumneavoastră şicolegii dumneavoastră veterani,interviuri care vor apărea în revistanoastră.

A consemnat locotenent colonel Liviu Corciu

- 74 -

ISTORIE, CULTURĂ

BIBLIOTECA MILITARĂ NAŢIONALĂ 150 de ani de existenţăEditura Militară

Un fragment din motto-ul acestui volum aniversar(Editura Militară, 2010, 164 p.), aparţinând lui IoanStoica, director al Bibliotecii Centrale Universitare dinBucureşti, scriitor, oferă o cheie pro domo a acesteiinstituţii: Cine zideşte biblioteci construieşte pace.Bibliotecile sunt modelul toleranţei, altruismului şibunei înţelegeri. Cine zideşte biblioteci seamănă iubireşi devotament. Bibliotecile se nasc din încredere înceib de azi, din dragoste pentru cei de mâine şi dinpreţuire pentru cei de ieri.

La un secol şi jumătate în serviciul cititorilor, profilulcelei mai de seamă biblioreci militare a ţării esteconturat de un colectiv de elaborare în care seprenumeră directorul acesteia, col.r. dr. ing. AlexandruMihalcea şi câţiva din scutierii cărţii, vreme de câtevadecenii, ei înşişi autori (ficţionari sau cercetători): col.r. Liviu Vişan, dr. Mihai Popescu şi Petre Florea.Lucrarea este structurată pe capitole, unele rezonanteîn cele ce le-au precedat sau cele ulterioare, privindtradiţia şi actualitatea acestei instituţii port drapel şi aunora care, la nivel de garnizoană, au premers-o,documente privind istoricul acestora, texte apărute înpresă asupra activităţii Bibliotecii Militatre Naţionale,în publicaţiile de epocă (ordine de zi, regulamente) şiîn actualitate, cartea de patrimoniu pe care otezaurizează şi oferă, profilurile memorialistice aleunor directori din perioada 1968-2004, interviuri.

Între intervenţiile cu parfum de epocă, din presamilitară, amintim pe cele ale generalului EustaţiuPencovici (fondator al revistei „România militară”,1864), donator de carte, spre sfârşitul de secol XIX, şicătre biblioteca liceului “B.P.Hasdeu“ din Buzău, şicăpitanului , mai târziu, colonel, Radu Dinulescu (n.1898, Cândeşti, judeţul Buzău – m. 1984). El însuşi afost teoretician militar, ancorat în cea mai stringentăactualitate istorică – „Armata modernă”, 1930, premiulAcademiei Române; „Războiul german polonez”, 1939-, ataşat militar la Stockholm şi Helsinki şi, ca oparadoxală încununare a carierei sale militare, deţinutpolitic (a se vedea: Petre Otu, Teofil Oroian şi Ion Emil,Personalităţi ale gândirii militare româneşti, Vol.1,Editura Academiei de Înalte Studii Militare, 1997, p.143-148). Acesta propunea, într-un articol desprebibliotecile militare (1928) crearea unui organ centralde central de control şi coordonare a acestora, avânddrept ţintă organizarea ştiinţuifică a mijloarelorpedagogice de care trebuie să dispună marea şcoalăa naţiunii care este Armata.

Dintr-o intervenţie aparţinând lui Petre Florea,Cartea – o prezenţă continuă în armata românămodernă, semnalează că, în 1912, funcţionaubiblioteci ale cercurilor militare (care erau de şasecategorii, Buzăul încadrându-se în cea de a III-a,împreună cu Turnu Severin, Târgovişte, Constanţa,Focşani, Roman şi Botoşani, ca reşedinţe de divizie);între îndatoririle ofiţerului cu biblioteca figura şi aceeade a întocmi, în fiecare lună, un tabel de lucrările nouapărute sau cerute de ofiţeri, spre a fi cumpărate – ofericită, am zice, galaxie Gutenberg.

Profilurile unor personalităţi istorice (Alexandru IoanCuza) şi culturale (istoricul Nicolae Densuşianu,director în perioada 1884-1911, autorul monumentalei“Dacia preistorică”, 1913, “biblia” protocroniştilor de lafinal de secol XX), ce au marcat destinul BiblioteciiMilitare Naţionale cum şi ale celor care le-au continuat,în timp, proiectele. Un moment de cumpănă alinstituţiei l-a constituit “bibliocidul” ordonat în 1956 deLeontin Sălăjan prin care s-a scos toată literaturamilitară, mai puţin tablele de trageri.

Volumul este o similimonografie, construită ca unmozaic de artă, a instituţiei militare naţionale de spiritşi ordine bibliologică, ce a binemeritat, în ultimii cinciani, o dublă conferire a Ordinului Meritul Cultural îngrad de Comandor, categoria E - “Patrimoniul culturalnaţional”.

Încă o probă că dictonul potrivit căruia sabia nutrebuie să slujească la tăiatul foilor cărţii, ci carteatrebuie să slujească la ascuţirea sabiei nu şi-a pierdutactualitarea.

RAFTUL CU CĂRŢI

- 75 -

Constantin I. Stan

CRUCEA REEDUCĂRII

O istorie a „reeducărilor” în temniţele comuniste dinRomânia (1948 – 1964) (Bucureşti, Editura„Christiana”, 2010, 304 p.) reprezintă tălmăcirea, dinsubtitlu, a subiectului cercetării istoricului buzoian,recomandat, de directorul editurii, Răzvan Codrescu,a fi un excelent cunoscător al literaturii de detenţie (pecare se întemeiază cu precădere) dar şi aldocumentelor de arhivă. Acelaşi detectează, înprefaţă, faptul că ne aflăm în faţă cu o carte terifiantă,compusă, ca să fofosim una din sintagmele familiareautorului, cu acribie ştiinţifică, dar şi duh compătimitor:

Reeducarea, începută în închisorile din Suceava şiTârgşor, continuată cu maxim de randament/atrocitatela Piteşti (1949-1951), avea, iniţial, în vedere elevii şistudenţii încarceraţi, victime ale educaţiei burghezo-moşiereşti, „reacţionare”, chiar de aparţineau unorfamilii paupere sau mijlocii, şi recuperarea lor înfavoarea noului regim comunist; recuperaţii, prinizolare, muncă istovitoare, bătăi, foame şi frig, până larenegarea tururor valorilor morale şi sociale în carecrezuseră, deveneau recuperatori, adică torţionariicelor care nu abjuraseră/abdicaseră încă. Mai apoi,atenţia se îndreaptă şi asupra ţăranilor şi muncitorilor„înşelaţi” şi se extinde în închisorile de la Gherla, Aiud,Târgul Ocna sau Canal, ajungând, în anii 1960-1964,o condiţie a eliberării din carceralitatea politică, o fazăpropagandistică pregătitoare (lecturi, filmedocumentare şi chiar excursii care să învedereze

succesele regimului “democrat-popular”) reintegrării înnoua societate.

Ceea ce surprinde este, în primul rând, o anumestereotipie a formulărilor, o şablonardizare aintroducerilor, care ar presupune, teoretic măcar, oîncolonare, cu totul aleatorie, a celor trecuţi prinpurgatoriu şi cărora, credem că, fără intenţie, poatepentru evitarea repetiţiilor, li se acordă un grad diferitde credibilitate; astfel, La rândul său, Ioan Ianolidepretinde (p. 49), La rândul său Dumitru Bordeianususţine in amintirile sale(p.52), Costin Merişcapretinde în cronica sa (p.97), Constantin TicuDumitrescu consemna cu sinceritate în amintirilesale (p. 111), La rândul său, părintele Gheorghe Calciupretinde, peste ani (p. 237), şi exemplele ar putea,mult şi neprofitabil, continua. În alte împrejurăriasistăm la procustizarea unor staturi deloc compatibileîn istoria literară: Constantin Opriş, în detenţie, acompus o serie de poezii lirico-filozofice (p.229), dupăcum şi Nichifor Crainic a compus o serie de poemecare au circulat din om în om (p.236).

Salutară înregistrarea prezenţei şi unor foştideţinuţi/meomorialişti buzoieni (Virgil Maxim, TeodorDuţu, Gheorghe Mazilu, Nicu Păun), dar contrariantălipsa scriitorului de la Vipereşti, Ion Caraion, cuInsectele tovarăşului Hitler sau Ultima bolgie. Jurnal 3(Editura „Nemira”, 1998). Absenţa unor „mărturisitori”care, în afară de condiţia de deţinut, au avut-o şi peaceea de oameni de condei (precum NicolaeCarandino, coleg de celulă, la Sighetul Marmaşiei cuIuliu Maniu – Nopţi albe şi zile negre, Editura„Eminescu”, 1992, 400 p.), era de evitat. Remarcămşi numărul mic de militari din acest „catalog” almemorialiştilor. Locotenentul Ion Pantazi (fiulgeneralului Mihai Pantazi, fost ministru de război,dcecedat în penitenciarul de la Râmnicu Sărat),deţinut între 1946-1964, nici el inclus, depuneamărturie despre ultima fază a reeducării de la Aiud.Dacă scriitorul şi teologul Valeriu/ Bartolomeu Ananiaa văzut, tot la Aiud, „Darclee” şi „Tudor Vladimirescu”Ion Pantazi a avut parte de „Lalele..lalele”: Cevabanal, o intrigă pe un şantier, ce scoate în evidenţăconştiinciozitatea comuniştilor, cât şi pentrudescoperirea sabotorilor. (…) Filmul însă ne destindeprin câteva melodii frumoase şi printr-o actriţăîncântătoare! Cel puţin aşa mi se pare mie acum, carede cinci ani nu am mai văzut “picior de femeie” (Amtrecut prin iad, Sibiu, Editura „Constant”, 1992, p. 384).

În fine, fie şi numai ca ghid însoţitor al uneibibliografii de recomandare asupra reeducării, cartealui Constantin I. Stan are meritul de a schiţa, uneori cutuşe mai pregnante, calvarul carceralităţii în Româniaşi galeria celor încolonaţi pe traseul golgotei, care auavut tăria de a-l parcurge şi, mai mult, cum durereaeste rememorabilă, de a-l descrie.

ISTORIE, CULTURĂ

- 76 -

ISTORIE, CULTURĂ

Constantin Ciurea

DECORAŢII. ROMÂNIA. AL. I. CUZA ŞI CAROL I,Buzău, Editura „Editgraph”, 2010, 70 p.

O structură „enciclopedică” se vădeşte, dupăbibliografia de la sfârşitul volumului, ciudat intitulată„Lucrări apărute în publicistica profesorului ConstantinCiurea”, unde, în afară de cele de fizică, disciplinadidactică a autorului buzoian, aflăm, cu stupoareaaferentă : „18. Poeme; 19. Postume; 20. Proză,dedicate celor 150 ani de la naşterea celui ce esteReperul nostru naţional”( adică, autorul trece în numepersonal o ediţie de buzunar din opera lui MihaiEminescu – „Reperul”, plus că alte date de identificare– loc, editură, an, nr. pagini – rămân, cum ar spunepoetul, “poveşti şi basme, ghicitori, eresuri”).

Lucrarea de medalistică ce ni se propune, datoratăunui cu totul onorabil hoby, ar trebui să fie mult maistrictă, în ce priveşte termenii proprii heraldici utilizaţiîn descrierea pieselor; spre exemplu, Ordinul „SteauaRomâniei”, „instituit prin Înaltul decret nr. 1108 din 10mai 1877 – cf. Ion Safta, Jipa Rotaru , Tiberiu Velter şiFloricel Marinescu, Decoraţii româneşti de război1860-1947, Editura „Universitaria”, 1993, p.38 –lucrare absentă din bibliografie) sau “instituit prin D.D.(prescurtarea însemnând, probabil, DecretulDomnesc, n.m.) nr. 330 din 18 II, 1878”,, după d-lCiurea, ar cuprinde, pe avers, “vulturul”, iar nu „acvila

cruciată stând pe un fuger”, după sursa citată. Plusul de informaţie al cercetătorului buzoian ar fi că

dumnealui e că reproduce şi iconografic cele cincigrade: cele cinci grade: cavaler, ofiţer, comandor,mare ofiţer şi mare cruce, ataşându-le şi preţurile unorcase de licitaţie ( 80, 120, 320, 1500, respectiv 5000euro), la bibliografie figurând, credem, două surseInternet – Stambului Bogdan, Action II, 2003 şiStambuliu Bogdan, Action X, 2007. Aceste evaluăripecuniare, în măsura în care sunt la zi, dau un anumeinteres colecţionarilor neorientaţi sau posesorilor unorastfel de ordine şi decoraţii, dispuşi, în actualelecondiţii economice, să le vândă. Spre temperareaentuziasmelor, e profilactic să semnalăm că Ordinul„Carol I” (1906), în grad de colan, constând în „un lanţde aur, în lungime totală de 730 mm compus din zecepiese legate între ele prin cifre regale”, de care atârnăcrucea ordinului, este preţăluit la „minim 10.000 euro”;la polul mizer ar fi, între altele, decoraţia „Carul cubere”, „instituită în 1879, din iniţiativa patronuluiberăriei cu acelaşi nume, cu ocazia inaugurăriilocalului în Bucureşti”, pe care nu se poate spera aobţine, la rigoare, mai mult de 10 euro. Curiozităţileacestei bresle a numismaţilor sunt multe; astfel„Răsplata muncei pentru biserică” (1906), cls.I = 400euro, „Pentru curagiu şi devotament”,(1903), cls. I,„destinat agenţilor de poliţie care s-au distins înactivitatea lor” = 1.200 euro, iar „Generaţia nouă”(1880), pe margine cu înscrisul “Onoare susţinătorilorliteraturii Române” = 15; am putea spune, cu demnăpioşenie pentru epoca marilor clasici : onoaretarifurilor posterităţii!

În fine, volumul inventariază 117 ordine şi decoraţiişi, cum suntem preveniţi, „fără a pretinde că esteexhaustiv, încearcă să umple un gol”. Aspiraţia, maiales la capitolul „Decoraţii comemorative” (poziţiile 97-117), are serioase lacune, din care ne permitem săsemnalăm: medaliile dedicate lui Ion HeliadeRădulescu (1879 şi 1881), medalii închinate lui Ion C.Brătianu (1891), George Bariţiu (1892), „Epocadeliberaţiei României” (1898, la 50 de ani de larevoluţia paşoptistă), cele omagiindu-l pe VasileAlecsandri (1905), datorate gravorului ieşean F.Şaraga şi Societăţii Ştiinţifice şi Literare (vezi, fie şinumai, Cristache Gheorge şi Maria Dogaru, Revoluţiaromână de la 1848 reflectată în documente de metal,Editura Militară, 1988, 189 p.). Dintr-un anumit punctde vedere, au mai multă rezonanţă decât “Carul cubere” sau, să zicem, „Sfântul Nicodim”, ţinând o carteîn mână, “instituită sub coordonarea mânăstiriiTismana”, pe la 1900, şi evaluată, în zilele Înalt PreaSfinţitului Daniel, la 10 euro.

Bibliotecar

După sfârşitul războiului rece,s-au folosit numeroşi termenipentru a descrie operaţiile

care se desfăşoară într-un cadrudiferit atât de cadrul misiunilor deluptă, cât şi al celor tradiţionale demenţinere a păcii. Termenii folosiţipentru a descrie aceste misiuni(„operaţii altele decât războiul”, „adoua generaţie de operaţii demenţinere a păcii”, „operaţii strate-gice de menţinere a păcii”,„impunerea păcii”, „operaţii desprijin al păcii”, „operaţii de răspunsla crize”, „operaţii de stabilitate şireconstrucţie” etc) sugereazăîncercarea comunităţii internaţiona-le de a nu folosi denumiri cu cono-taţii politice.

Categoria mai largă în careacestea se încadrează, operaţiilede pace, cuprinde operaţiilemultiagenţii şi multinaţionale derăspuns la criză ce implică toateinstrumentele puterii naţionale prinmisiuni militare destinate stopăriiconflictelor, restabilirii păcii şiconfigurării mediului astfel încât săsprijine reconcilierea şi reconstruc-ţia şi să faciliteze tranziţia către oguvernare eficientă1.

Aceste misiuni implică o folosiremai accentuată a forţei pentru aatinge o gamă mai largă şi maiambiţioasă de obiective, incluzândsepararea forţelor, dezarmarea şiîncercarea de a restaura paceaîntre părţile aflate în conflict,protecţia zonelor „sigure” (safehavens) şi reconstruirea statelor

instabile, precum şi asistareamilitară a oferirii ajutorului umanitar2.

Operaţiile de pace recente,necesită mult mai mult decâtsimpla aplicare a forţei militare,implicând „o gamă largă deconsideraţii politice, diplomatice,economice, umanitare etc până lanivel opera-ţional ce necesită ocoordonare şi armonizare care săconducă la o formă de cadrustrategic sau plan al misiunii”3,subliniind astfel natura multidi-mensională a acestora

În afară de diferenţele semni-ficative între misiunile operaţiilor demenţinere a păcii tradiţionale şi decele din „a doua” generaţie diferă şiinteresele strategice urmărite deacestea.

În primul tip de operaţii demenţinere a păcii, părţile implicateîn conflict au decis să ajungă la unacord şi şi-au exprimat dorinţa de afolosi ONU ca serviciu internaţionalpentru a asista acest proces. Înacest caz, misiunile de menţinere apăcii urmăreau o agendă impusăde părţile implicate în conflict. În celde-al doilea, alte puteri alesocietăţii internaţionale, operândsub egida ONU, preiau iniţiativa înasigurarea unei forţe destinate sălimiteze efectele conflictelor şi săajute la crearea condiţiilor pentruterminarea conflictului. În acestcaz, forţele de menţinere a păcii auscopul de a schimba mediulstrategic, actorii internaţionaliavând iniţiativa strategică4.

Astfel, nu mai este vorba desatisfacerea intereselor părţilordirect implicate în conflict, ci despreimpunerea unei soluţii strategice,cum ar fi de exemplu cazul Irakuluisau Afganistanului. Acest tip deinter-venţii pune în dezbaterenatura intereselor urmărite deforţele de menţinere a păcii şi ridicăprobleme diferite pentru operaţiilede stabilitate şi reconstrucţieulterioare.

Operaţiile de stabilitate şireconstrucţie se desfăşoară ime-diat după intervenţie – moment încare nivelurile de acceptare alepopulaţiilor locale pot fi foartescăzute, ca reacţie atât la actulintervenţiei, cât şi la folosirea forţeide către forţele care au realizat-o.Localnicii nu vor face o diferenţămajoră între misiunea iniţială deintervenţie şi misiunile ulterioareale militarilor. Acest lucru a condusşi în Afganistan, şi în Irak la frustăriîn rândul forţelor coaliţiei care seaşteptau la o recunoaştere a tipuluipaşnic de misiuni pe care le aveaude îndeplinit, cum ar fi reconstru-irea serviciilor de bază pentrupopulaţie.

În ultimii ani, operaţiile de paceşi, implicit, cele de stabilitate, s-audovedit a fi din ce în ce mai dificilde gestionat, fiind accentuat carac-terul lor multidimensional.

Sistemul internaţional moderneste bazat pe ideea că statelesuverane au dreptul de neinter-venţie externă nedorită în afacerile

TEORIE MILITARĂ

- 77 -

Evoluţii posibile în tipologia operaţiilor militare ale viitorului

---------------------------------------------- General maior (r) prof. univ. dr. Visarion NEAGOE

lor interne. Totuşi, oponenţii lorconsideră că elementul de bază alunei lumi juste şi sigure este re-spectarea drepturilor omului, nu alestatului, restrângând astfel sfera deaplicare a suveranităţii.

Printre misiunile asociate opera-ţiilor de stabilitate şi reconstrucţiesunt asigurarea serviciilor de bază,poliţie, justiţie, educaţie, dezarma-re, demobilizare şi reintegrare însocietate a fostelor forţe comba-tante etc. sau chiar ajutoareumanitare. Totuşi, aşa cum afirmăWilkinson „Militarii trebuie să seimplice în operaţii majore de ajutorumanitar numai dacă nu existăagenţii civile disponibile sau cândcondiţiile fac imposibilă implicareaacestora”.5

Scopul forţelor multinaţionaleeste de a opri luptele şi de a ajutala atingerea unei rezolvări corecteşi de durată a conflictului, nu de aobţine o victorie militară. Astfel,eforturile militare multilateraletrebuie să fie doar o parte a uneicampanii vaste care să includăactivităţi diplomatice şi umanitare.Forţele multinaţionale trebuie să fiepregătite de luptă, dar folosirea lortrebuie să fie în scopul creăriicondiţiilor pentru o pace durabilă.În cele mai multe situaţii, vor trebuisă sprijine efectiv eforturile politiceşi umanitare. Dacă se schimbărolul forţei multinaţionale, atuncicomponenţa forţei trebuiereevaluată pentru a se asiguraadecvarea forţelor pentru noilemisiuni.

Operaţiile de stabilitate şi sprijinvor continua să joace un rolprimordial în prevenirea şigestionarea crizelor în oriceregiune sau zonă din lume, se vaaccentua caracterul întrunit alacestora şi se vor desfăşura cupreponderenţă în medii ostile.

În anii 1990, România a fost

printre primele ţări, care şi-a trimisobservatori în misiuni sub egidaONU sau OSCE, în zone deconflict pe diferite meridiane. Apoi,ca ţară parteneră NATO şi, curând,ca membru al Alianţei, a participatcu efective tot mai importante lamisiuni conduse de aceastăorganizaţie politico-militară sau încoaliţii internaţionale, cum suntcele din Irak sau Afganistan.România a participat două deceniila misiuni internaţionale în diverseteatre de operaţii precumAfganistan, Irak, Angola, Somalia,Bosnia, Herţegovina, Kosovo etc.,participând astfel la promovareavalorilor şi dezideratelor dezvoltăriidemocratice a societăţii globale:stabilitate, pace, securitate,încredere. Susţinătoare activă aprincipiului potrivit căruia o ţarădemocratică trebuie să fie nunumai consumatoare de securitate,ci şi producătoare a acesteia,România s-a angajat cu forţeledisponibile în operaţii de stabilitatemultinaţionale, în diferite regiuni aleglobului. La rîndul lor, operaţiile destabilitate desfăşurate în mediulmultinaţional, au determinatprezenţa tot mai activă a Românieiîn cadrul comunităţii internaţionaleşi participarea împreună cu altestate, la constituirea şi la acţiuneastructurilor de forţe sub egida ONU,NATO sau a organizaţiilorinternaţionale pentru prevenirea şisoluţionarea crizelor ori pentrumenţinerea unui climat de pace,securitate şi încredere colectivă,conform mandatului.

Natura şi tipologia operaţiilormultinaţionale la care au participatforţele armate române au înregis-trat schimbări fundamentale, aco-perind o gamă largă de misiunipornind de la monitorizarea zonelorde separare dintre forţele belige-rante cu observatori, asigurarea

pazei comandamentelor multinaţio-nale sau a unor obiective din zonade responsabilitate, participarea lastrângerea, depozitarea şi pazaarmamentelor, muniţiilor şi explo-zivilor, participarea la deminări înzonele de interes, participarea larefacerea infrastructurii distruse,asigurarea escortei şi pazeiconvoaielor, participarea la operaţiide căutare-salvare etc.6

Experienţa dobândită înasemenea operaţii a constituit unuldintre criteriile şi factorii ce aumarcat în mod considerabilprocesul de reorganizare şimodernizare a organismului militarromânesc în aceşti aproape 20 deani de transformări conceptuale,structurale, operaţionale şi, inclu-siv, de mentalitate.

Complexitatea fenomenelorpolitico-militare, evoluţia şi influenţalor asupra societăţii la început demileniu determină necesitateaadaptării atente, continue şi realistea politicilor, strategiilor, concepţiilorşi programelor necesare armoniză-rii eforturilor României cu cele aleinstituţiilor internaţionale. În acestcontext armata României va con-tinua să-şi dezvolte capacitatea decombatere a factorilor de risc, deprevenire şi gestionare a crizelor,precum şi de intervenţie oportunăşi eficientă pentru contracarareaameninţărilor şi provocărilor ce potafecta securitatea naţională,regională sau globală.

Schimbarea orientării doctrinarea operaţiilor de stabilitate în ArmataRomâniei, conform noilor provocăriale lumii moderne în sensultransformării acestui concept încadrul artei militare româneştiîntr-unul de o importanţă egalăalături de ofensivă şi apărare apregătirii şi instruirii forţelor armateromâne.

Doctrina permite forţelor armate

TEORIE MILITARĂ

- 78 -

să opereze ca parte a unei echipemultinaţionale sau întrunite. Seaplică tuturor operaţiilor din întregspectrul conflictelor actuale şi seadresează şi celor din viitorulapropiat. Doctrina ne oferă modulîn care gândim instruirea şioperaţiile şi nu ceea ce gândim. Odoctrină eficientă trebuie săîncurajeze iniţiativa şi gândireacreatoare a comandanţilor şimilitarilor. Doctrina stabileşte unfundament pentru modul degândire care să permită militarilorsă rezolve probleme complexe.Oferă o gamă de posibile alegeripe baza experienţelor anterioare şiasigură standarde şi măsuri deîndeplinire a sarcinilor militare petot spectrul operaţional. Schimbareadoctrinală este esenţială, deoareceva determina schimbarea instruiriişi în celelalte dimensiuni doctrina-re, organizaţionale, conducere,educaţie, resurse, personal şifacilităţi.

Forţele româneşti care desfă-şoară misiuni în afara teritoriuluinaţional îşi îndeplinesc obiectivelefolosind toată gama de operaţii, dela apărare la ofensivă, alături deprocedee specifice operaţiilor destabilitate. În operaţiile moderne,nu mai există graniţe formale întreformele specifice operaţiilor destabilitate şi sprijin şi operaţiileofensive sau de apărare, aşa cumsunt ele definite în DoctrinaForţelor Terestre.

„Chiar dacă scopul forţelorarmate este să lupte şi să câştigerăzboiul, realitatea ne-a demon-strat că nici un război nu a fostcâştigat până ce pacea nu a fostcâştigată” 7.

Deşi operaţiile de stabilitate sereferă în special la reconstrucţiasocietăţii în etapa post conflict şiinclud mai ales componentele civile

de ordine publică, sănătate,educaţie, totuşi nu exclud folosireaforţei sau ameninţarea cu forţa.

Rolul fundamental al forţelorarmate este în curs de schimbare,aşa cum ne-au demonstratconflictele ultimilor ani, mutândefortul de la întrebuinţarea lor înoperaţii majore de luptă în operaţiide prevenire, pace, stabilitate şireconstrucţie.

Este nevoie de o doctrină clarăa cărei aplicare să asiguresuccesul acţiunilor post-conflict şicare să se adreseze atât eforturilorpentru asigurarea securităţii,prosperităţii şi libertăţii în zoneleneguvernate, cât şi asistăriiteritoriilor aflate în reconstrucţiedupă un dezastru natural.8

Datorită schimbărilor produse înnatura şi tipologia operaţiilor,doctrina SUA stabileşte faptul căoperaţiile de stabilitate nu mai suntsecundare operaţiilor militare, ciforme specifice operaţiilor militare,similare operaţiilor ofensive sau deapărare. Această schimbare aabordării operaţiilor de stabilitateare implicaţii pentru tot sistemul degenerare şi operaţionalizare astructurilor militare, incluzânddoctrina, organizarea, instrucţia,educaţia, echipamentele comandaşi controlul etc.

Accentul pus pe diferiteleelemente ale întregului spectru deoperaţii se va schimba în funcţie decontextul, momentul şi locaţiaspecifică obligându-i pe coman-danţi să-şi adapteze atitudinea îndefinirea şi rezolvarea provocărilorprin dezvoltarea strategiei, tacticilorşi instruirii. În unele situaţii, forţelearmate, abordările militare tradiţio-nale pot spori abordările non-militare, în timp ce în altele forţelearmate pot beneficia de abordărilemajore civile – ultimii 20 ani ne-auoferit exemple de integrare adimensiunilor economice şi soci-ale în programele de stabilitate şisprijin civil.

Permanenta schimbare a me-diului de securitate şi vitezacrescută cu care forţele armatetransmit informaţii impune necesi-tatea schimbării modului în carefolosim cunoştinţele avute la dispo-ziţie. Istoria ne-a demonstrat înmod repetat că succesul prezent şiviitor depinde de modul în care reu-şim să extragem „best practices”din actualele misiuni, să acumulămcunoştinţe durabile şi să leintegrăm în doctrină pentru a fiaplicate de forţele armate înmisiunile prezente şi viitoare,ţinând cont de faptul că bugetelevor fi mai limitate şi ameninţărilemai solicitante.

TEORIE MILITARĂ

- 79 -

_________________ Note

1 Christopher Dandeker and James Gow, “The Future of Peace Support Opera-tions: Strategic Peacekeeping and Success”, Armed Forces and Society, Vol. 23, No.3, p. 331.

2 Philip Wilkinson, “Sharpening the Weapons of Peace: Peace Support Operationsand Complex Emergencies”, International Peacekeeping, Vol. 7, No. 1 (Spring 2000),p. 66.

3 Christopher Dandeker and James Gow, “The Future of Peace Support Opera-tions: Strategic Peacekeeping and Success”, Armed Forces and Society, Vol. 23, No.3, p. 331.

4 Philip Wilkinson, “Sharpening the Weapons of Peace” p. 75.5 Apărarea colectivă a României, gl.mr. Ioan Ciupei, Ed. UNAp, Bucureşti, 2007,

p. 63.6 Lucrare de doctorat, p. 75.7 OPERAŢIILE DE STABILITATE ŞI SECURITATEA UMANĂ, Dr. Alexandra

SARCINSCHI, Editura Universităţii Naţionale de Apărare “Carol I”, Bucureşti, 2008.

1. Introducere

Desigur, lumea de astăzi trece printr-oetapă de dezvoltare când un războisusţinut pe scară largă, între state, estemai puţin probabil, cel puţin în perioadaimediat următoare. În schimb insecuritateaprovocată de unele efecte ale globalizării,de existenţa regimurilor slabe, a statelordecăzute, de deteriorarea mediuluiînconjurător şi de creşterea crimeiorganizate, reprezintă tot atâtea surse deinstabilitate pe fondul cărora insurgenţa, înforma sa violentă de manifestare, poateprospera.

Insurgenţa, definită ca o insurecţie,răscoală sau revoltă, reprezintă o strategieadoptată de grupuri sociale care nu-şi potrealiza obiectivele lor politice prin mijloaceconvenţionale sau prin accederea rapidă laputere. Este o formă de luptă utilizată, îngeneral, de cei prea slabi ca să o facă înalt fel. În general, acest fenomen alinsurgenţei este caracterizat de utilizareaviolenţei în forme asimetrice, de lungădurată, cu folosirea terenului greu accesibil,a formelor de război psihologic şimobilizare politică, toate acestea destinatesă protejeze insurgenţii şi să dezechilibrezeraportul de forţe în favoarea lor. Grupul deinterese care formează insurgenţii poateavea ca scop obţinerea puterii şi înlocuireaguvernului sau poate avea scopuri mailimitate cum ar fi autonomia, separaţia saumodificarea politicii statului într-un anumitdomeniu. De obicei, evită lupta deschisă

unde sunt slabi şi se concentrează pemijloace psihologice şi politice, încercândpermanent să amâne confruntăriledecisive, fiind în măsură să se susţinăsinguri, mărindu-şi baza de susţinere cusperanţa că într-o zi echilibrul puterii se vaschimba în favoarea lor.

2. Apariţia şi evoluţia insurgenţei

Insurgent este numele dat coloniştiloramericani care s-au ridicat împotrivaAngliei în sec. XVIII. Mişcarea deinsurgenţă a apărut şi s-a dezvoltat de-alungul istoriei, fiind caracterizată uneori dedeclin, alteori de o înflorire semnificativă,dezvoltându-se chiar până la nivelstrategic. Uneori insurgenţa a reprezentatnumai ,,zgomotul de fond” al competiţieisau conflictului dintre marile puteri, iaralteori, ajungând la maturitate, a reuşit săsubmineze stabilitatea regională, implicânddiverşi actori externi conflictului şiexplodând în dezastre umanitare. S-aobservat că, din perspectivă sistemică, cucât este mai mică şansa de conflict directîntre marile puteri, cu atât se manifestă maiputernic tendinţa acestora de a sponsorizainsurgenţa care devine, în acest caz,semnificativă.

Insurgenţa din sec. XXI îşi are rădăcinileîn fenomenele profunde din epoca de aur ainsurgenţei din a doua jumătate a sec.XXcând multe state din America Latină, Asia,Africa şi unele de la periferia Europei erauconduse de guverne slabe, corupte, de

dictatori nepopulari sau colonişti. UniuneaSovietică, fără a realiza o expansiunedirectă, a adoptat o linie indirectă prin caremişcarea de insurgenţă ar fi slăbit putereaoccidentului. La fel au încercat mai târziuChina şi Cuba. Către sfârşitul sec. XXagresiunea indirectă prin folosireainsurgenţei a fost întrebuinţată înMozambic, Congo, Ciad, Uganda, Liberiaşi alte ţări. Dar cea mai mare influenţă aavut-o apariţia strategiei puternice bazatăpe insurgenţă numită războiul popularMaoist, război ce a fost iniţiat de un grupde activişti foarte motivaţi care au reuşit sămobilizeze şi să obţină un sprijin consistentîn mediul rural folosind ca bazănaţionalismul, nemulţumirile şi revendi-cările locale.

3. Caracteristicile insurgenţei

Într-un sens larg insurgenţa îmbracădouă forme. Prima formă este reprezentatăde insurgenţa de tip naţional, în careadversari sunt insurgenţii şi guvernulnaţional, care are un anumit grad delegitimitate si sprijin popular. În acest caz,diferendurile au ca subiect ideologia,identitatea, rasa, religia sau factori denatură politică. Guvernul poate avea şisusţinători din exteriorul ţării, dar conflictulse manifestă clar între insurgenţi şi guvern.Insurgenţele de tip naţional pot atrage înconflict şi o gamă largă de alţi actori care,cu siguranţă, pot influenţa relaţiile dintreantagonişti, într-o parte sau alta. Cel mai

TEORIE MILITARĂ

- 80 -

Insurgenţă şi contrainsurgenţăAspecte teoretice

---------------------------------------------- Colonel Ovidiu Preda, Divizia 2 Infanterie „GETICA”

important actor este întotdeauna populaţia,iar unele tipuri de insurgenţe chiar aunevoie de sprijin de masă, în timp ce altelenu sau chiar le convine pasivitateapopulară.

A doua formă a insurgenţei estemişcarea de eliberare, care îi pune peinsurgenţi contra unui grup conducătorvăzut ca ocupator extern (chiar dacă nueste) prin virtutea rasei, etniei sau princultură. Scopul declarat al insurgenţiloreste eliberarea naţională de sub ocupaţiestrăină. Exemple în acest sens suntinsurgenţele din Palestina, Vietnam după1965, insurgenţa afgană împotrivaocupaţiei sovietice, dar şi cea condusă detalibani în această perioadă, Cecenia şiRhodesia. Distincţia între insurgenţa de tipnaţional şi cea de eliberare nu se poateface întotdeauna clar. Insurgenţa de unanume tip poate conţine elementecaracteristice pentru ambele tipuri, poateîncepe într-un fel şi se poate schimba peparcursul ostilităţilor, devenind de celălalttip. Spre exemplu, insurgenţa comunistădin China a început ca insurgenţănaţională, a evoluat spre o combinaţie detip naţional şi de eliberare pe timpulocupaţiei japoneze, apoi a revenit la unade tip naţional.

Insurgenţele diferă de-a lungul timpuluişi zonelor dar majoritatea urmează acelaşiciclu de viaţă. Când ajung la maturitate şisunt capabile să ducă operaţii împotrivaregimului pot lua forma luptelor de gherilă,terorismului, asasinatelor, sabotajului. Înacelaşi timp, continuă să caute şi săacumuleze resurse, să deprindă tehnici noide luptă subversivă, cultivându-şi alianţenoi, aplicând măsuri în afara legii precumspălarea banilor, pirateria, contrafacereade mărfuri, folosirea ilegală a actelor decaritate, înşelătoria. Pot cumpăra arme dela aliaţii ideologici sau le pot captura de laregimul ţării respective, caută să-şilegitimiteze mişcarea, să mobilizezesprijinul popular şi, de asemenea, îşi extindrecunoaşterea cauzei pentru care luptă, înplan internaţional. Au, desigur, multemetode prin care realizează acest lucru,cum ar fi propaganda, informaţiile desprerăzboi destinate să popularizeze percepţiacă sunt căutătorii dreptăţii forţaţi să recurgăla violenţă pentru că regimul nu le oferădreptul la exprimarea revendicărilor în

sistemul politic existent şi vor sădemonstreze că oferă o alternativă maibună decât regimul aflat la putere.

În cursul evoluţiei unei mişcări deinsurgenţă sunt câţiva paşi care au loc cusiguranţă:

- apariţia insurgenţei;- dezvoltarea capabilităţilor militare prin

care insurgenţii pun în pericol regimul;- extinderea sprijinului popular pentru

insurgenţă până la punctul în carelegitimitatea guvernului este pusă laîncercare;

- crearea legăturilor dintre insurgenţă şicrima organizată sau intrarea insurgenţeiîn crima organizată;

- dezvoltarea capacităţii insurgenţilor desusţine la un anumit nivel o instabilitatecronică;

- extinderea largă a precepţiei cămişcarea de insurgenţă va avea câştig decauză;

- formarea unei organizaţii politiceinsurgente.

Multe din acţiunile violente specificeinsurgenţilor din perioada Războiului Receau avut loc în zone izolate, aşa că impactulpsihologic şi politic s-a limitat la populaţiadin vecinătate. În ziua de astăzi prininternet, reţelele de televiziune prin cabluşi camerele digitale ieftine, publicul ţintă alviolenţei excesive este imediat informatprivind acţiunile insurgenţilor. În plus,insurgenţa este modelată de o a treia forţă.Spre exemplu, în Irak bandele criminale s-au alăturat insurgenţilor pentru executareaunor acţiuni de tipul răpirilor, crimelor şisabotajelor, iar mijloacele media,intenţionat sau nu, au amplificat efectelepsihologice ale acestora.

Condiţia de bază pentru existenţainsurgenţei este credinţa puternică încauză şi frustrarea că aceasta nu poate fiameliorată prin sistemul politic actual.

Strategia mişcării insurgente esteconstruită pe trei componente simultaneinterdependente:

Protecţia forţei, realizată prindispersare, constituirea şi utilizarea unorbaze de instruire secrete, folosireaproprietăţilor de mascare oferite de teren,contrainformaţii eficiente);

Acţiuni îndreptate împotriva puterii, cuscopul de a eroda voinţa, tăria şilegitimitatea guvernului prin violenţă şi

programe psihologice şi politice;Completarea resurselor şi extinderea

sprijinului care ţin de personal, finanţare,echipamente, arme, muniţii, baze secreteinterne sau externe, informaţii.

4. Contrainsurgenţa

Pornind de la realităţile din teren,abordarea contrainsurgenţei, a lupteiîmpotriva insurgenţilor, ridică noi problemede instruire, necesită alte metode depregătire decât cele clasice. De exemplu,comandanţii diferitelor structuri implicate înastfel de acţiuni trebuie să facă dovadaînţelegerii foarte bune a mediului în careunităţile lor desfăşoară acţiuni, trebuie săînţeleagă profund cultura, structuraorganizatorică, organizaţiile şi valorilesupreme ale colectivităţii în care sedesfăşoară ostilităţile şi cu care intră încontact, iar în acest sens, abilitatea de astabili şi menţine relaţii personale cu lideriilocali şi nu numai, este relevantă.

Obiectivele unui război de acest tip esteca, în final, să se restabilească legitimitateaşi capacitatea statului afectat. Însă, unelestate au dovedit că guvernele centrale,chiar dacă au legitimitatea necesară datăde rezultatele unui scrutin electoral, suntincapabile să-şi exercite autoritatea decât,eventual, în capitală şi, limitat, în uneleregiuni din ţară.

Organizaţiile formate pe baza divizăriietnice, tribale, religioase sunt în măsură săfurnizeze securitate şi alte genuri deservicii, completând spaţiul lăsat gol deincapacitatea guvernului central. Aşa că ostrategie care ignoră grupurile mici, denivel zonal, şi caută numai să întăreascăguvernul din capitala statului estecondamnat la eşec. În timp ce doctrinamilitară nu reflectă aceste necesităţi,comandanţii din teatrele de operaţii simtaceastă nevoie şi s-au adaptat din mersrealităţii.

Abordarea contrainsurgenţei, având încentrul atenţiei statul are rezultate cândguvernul naţiunii respective este unpartener viabil, pe deplin angajat pe liniareformelor economice, politice şi desecuritate şi capabil să ia decizii ferme carese pun în practică pe tot cuprinsul statului.Spre exemplu Irakul, este divizat deneîncredere, partidele se suspectează

TEORIE MILITARĂ

- 81 -

reciproc şi au mai multă încredere însuporterii lor etnici sau tribali. La fel seîntâmplă şi în Afganistan iar în Somaliaeste şi mai grav, neexistând aici nici măcarun guvern slab.

Contrainsurgenţa, văzută din punct devedere militar trebuie să contrabalansezeşi să integreze şi celelalte componente aleunui conflict. Succesul în contrainsurgenţăeste greu de măsurat pentru că pot fi la felde multe victorii ca şi înfrângeri. Rezultatelela nivel naţional pot fi nerelevante la nivellocal, care, de asemenea, pot fi diferite dela o zonă la alta. Aşa că planificatorii şistrategii cu greu ştiu ceea ce funcţionează,este potrivit, sau nu.

Doctrina actuală este, parţial, esteirelevantă deoarece războaiele contempo-rane pot include unele elemente alecontrainsurgenţei dar nu sunt, strictosenso, contrainsurgenţe, reflectă mai multaspecte specifice secolului trecut privindducerea războaielor. Pe de altă parte,concentrarea pe contrainsurgenţă poateduce la pierderea deprinderilor formatedeja pentru războaiele clasice.

Participarea la misiuni multinaţionalepune câteva probleme, cel puţin teoreticepentru planificatorii militari, referitoare la:

- cum, la cel nivel şi cu ce rezultateprevizibile se poate face apărarea strictnaţională, fiind angajaţi cu trupe, chiar celeexperimentate, în contrainsurgenţă, înzone aflate la mare distanţă de propriulteritoriu;

- fiecare operaţie implică ameninţărimultiple şi solicită o paletă largă decapabilităţi militare ceea ce face cacontrainsurgenţa să fie mult mai complicatăşi să aibă un context multidimensional;

- intervenţiile timpurie sau măsurilepreventive oferă cea mai bună şansă asuccesului la un preţ acceptabil;

- când se ia în considerare intervenţiaîn insurgenţă statul trebuie să decidă nunumai cînd să intervină dar şi cum, cu aliaţisau nu. Istoria a dovedit că este mai indicatsă se asigure sprijin pentru partenerii localidecât să controleze direct operaţia. Forţelelocale sunt înrădăcinate în societate, sebucură de mai multă legitimitate şi cunoscmult mai bine obiceiurile locale precum şiterenul. O campanie de contrainsurgenţăcondusă de forţele locale poate adesea săîntâmpine mai puţină rezistenţă locală.

Problema este că cele mai multe mişcăriinsurgente sunt componente ale unuirăzboi civil, deci forţele de securitate pot fiapreciate ca fiind opresoare de unele părţiale populaţiei. În contrainsurgenţă seconsideră că 20% reprezintă implicaremilitară iar 80% politică, dar este greşit săse interpreteze că procentul de 80%reprezintă civili. În timp ce numai soluţiapolitică poate încheia un război, efortul celmai mare în personal şi costuri îl suportăarmata.

- operaţiile de tip contrainsurgenţăsolicită în particular capacităţi care deobicei sunt considerate de sprijin cum ar fiforţe pentru operaţii speciale, translatori,genişti, poliţie militară, specialişti în diferitedomenii, cum ar fi artă, istorie, religie etc. Înafară de acestea există multe altesubdomenii în care lipsa specialiştilor facemisiunea şi mai grea. Este vorba dereconstrucţia societăţii civile, dezvoltareeconomică, politici, informaţii, guvernare şialtele pe care elementul militar de multe oritrebuie să îl să-l ia în sarcina sa. Din acestpunct de vedere, problema pe care o ridicăinclusiv strategii celei bune armate dinlume, cea americană, este dacăsecuritatea poate fi mai bine asigurată prinangajarea de către forţele militare şi a unorasemenea sarcini sau autoritatea militarătrebuie augumentată cu agenţii şidepartamente nonmilitare. Dată fiindimportanţa câmpului de luptă politic saupsihologic în insurgenţă şi contrainsurgenţăarmata trebuie să integreze analizele şiconcepţiile din acest domeniu în planificareoperaţională şi strategică, activitate care vanecesita în plus personal pregătit îndomeniu, experţi în cultură, psihologiantrenaţi la multe nivele unde se faceplanificarea. De asemenea, trebuieînţeleasă legătura dintre insurgenţă şicrima organizată.

- acest tip de insurgenţă, război popularde tip Maoist, nu este similară cu cea dinsec.XXI sau din Vietnam, când insurgenţiişi contrainsurgenţii se găseau la o lungimede armă. Deoarece insurgenţii evită caspaţiul de luptă să devină decisiv,concentrând eforturile în mediul politic şipsihologic, designul operaţional trebuie săfie diferit faţă de o operaţie clasică.

- insurgenţii sunt foarte flexibili şi seadaptează foarte repede, mai ales la nivel

tactic şi operativ. Pentru a reuşi să le deaun răspuns potrivit contrainsurgenţiitrebuie, de asemenea, să se adaptezerapid şi să aibe capacitatea de a învăţa,lucru care se poate rezolva la nivelul celmai de jos printr-o maximă autonomie şiredefinirea metodelor de colectare,diseminare şi implementare a lecţiilorînvăţate.

O abordare mai eficientă a desfăşurăriioperaţiunilor în cadrul contrainsurgenţei arînsemna adoptarea unei metode deplanificare interagenţii, bazată pe efecte şiconcentrată pe următoarele activităţi cheie:

- divizarea mişcării de insurgenţă prinmijloace militare, psihologice şi politiceceea ce pot include lovituri directe, oferireade amnestii, mobilizarea unora împotrivaaltora, asigurarea de alternative pentrutineri pentru a putea opta pentru un alt modde viaţă. Relaţionarea cu insurgenţa nueste necesar să fie armonioasă. Folosireaintrigii în mişcarea de insurgenţăpoate determina dominarea conducerii.Identificarea acestor nişe şi exploatarea lorpoate fi o lovitură puternică în favoareacontrainsurgenţei;

- delegitimizarea mişcării de insurgenţăîn ochii populaţiei locale şi ai altororganizaţii internaţionale;

- demoralizarea mişcării de insurgenţă,prin crearea şi susţinerea percepţiei cărezulatele nu sunt cele dorite, viaţainsurgenţilor fiind copleşită de probleme şiinsatisfacţii şi periculoasă, prin presiunemilitară şi operaţii psihologice;

- ruperea legăturilor dintre mişcarea deinsurgenţă şi sprijinul venit din exterior, prindescoperirea şi distrugerea conexiunilorpolitice, logistice şi financiare;

- lipsirea mişcării de insurgenţă deresurse, atât prin tăierea canalelor dealimentare, cât şi prin risipirea celorexistente.

Fiecare din aceste măsuri necesitămijloace de evaluare a rezultatelor. Princombinarea acestora, comandanţii vorputea evalua dacă pot sau nu avearezultate în direcţia dorită şi să ia măsuride corecţie. Evaluarea însă, trebuie să fiefăcută de o structură independentă,nepartizană, dacă este posibil multina-ţională, cu personal cu expertiză îndomeniile conexe, nu de cel care conduceoperaţia, pentru a fi cât mai obiectivă.

TEORIE MILITARĂ

- 82 -

Sprijinul contrainsurgenţei a fost partea strategiei americane încă din 1960. Înciuda unei experienţe îndelungate privindinsurgenţa şi alte forme atipice de război,din punct de vedere doctrinar şiorganizaţional însă, SUA au fostnepregătite să contracareze războiulpopular atunci când s-a confruntat pentruprima dată cu acest fenomen, în Vietnam.

În timp ce multe guverne au găsit celemai potrivite căi şi mijloace de a cotracararăzboiul popular, factorii care îi motivau peinsurgenţi, respectiv percepţia derepresiune, furia, frustrarea şi incapacitateade a le ameliora prin mijloace politice, aupersistat. Ca urmare, insurgenţa a devenitmutantă, deşi unele lucruri nu s-auschimbat fundamental. Insurgenţa estecomplexă, violentă şi murdară datoritămijloacelor folosite, încurcată în multiplenivele de ambiguitate şi persistentă pentruperioade lungi de timp. Sunt, totuşi, câtevaschimbări cu efecte care nu sunt pe deplinînţelese:

- sprijinul diversificat al insurgenţei şicoaliţia acesteia cu crima organizată;

- interconectarea diferitelor mişcări înadevărate parteneriate zonale sau globalecu ajutorul tehnologiei informatizate;

- proiecţia asimetrică a puterii, prinaceasta se înţelegîndu-se capacitateainsurgenţilor de a-şi dezvolta capabilităţi lanivel strategic, de obţine informaţii deinteres strategic şi de a realizalegături regionale sau globale, fără a finevoie de un patron ca Rusia sau Cuba;

- schimbarea conţinutului ideologic. Întimp ce insurgenţele bazate pe ideologiamarxistă pierde teren, cea bazată peislamul radical este în ascensiune,inspirând teroriştii sinucigaşi;

- transparenţa, bazată pe tehnologie,globalizare şi tot mai evidenta posibilitatede mişcare, de călătorie, deplasare apopulaţiei.

Concluzii

Contrainsurgenţa şi angajarea luptei înmod clasic nu sunt sarcini care seconcurează una pe cealaltă, ci maidegrabă, care se integrează, fiind înmăsură să răspundă ameninţărilormultidimensionale ale mediului desecuritate contemporan.

Până nu demult SUA se implicau încontrainsurgenţă în scopul sprijiniriiregimului a cărui eliminare de la putere arfi reprezentat o ameninţare reală asupraintereselor naţionale. O largă gamă decriterii erau folosite pentru a vedea dacăintervenţia era garantată:

- ce tip de regim se confunta cuinsurgenţa (puţin probabil ca un regimrepresiv să se bucure de sprijinulamerican);

- natura insurgenţilor (SUA sprijinăregimurile care se confruntă cu ameninţăride tipul al Qaeda);

- importanţa economică saugeostrategică a statului care se confruntăcu mişcarea de insurgenţă;

- relaţiile tradiţionale cu statul ameninţat;- costurile umane ale contrainsurgenţei

(este mai probabil ca SUA să intervinăîntr-un conflict care produce dezastreumanitare, decât în altul care nu leproduce).

Din punct de vedere istoric, decizia deinterveni se lua în mod normal cândregimul pro-american se confrunta cu oinsurgenţă pe care nu o putea stăpânisingur, cu propriile mijloace. După11 septembrie 2001 mediul strategic desecuritate a suferit schimbări majore, iarinsurgenţa a izbucnit ca urmare adeclanşării operaţiilor de stabilitateENDURING FREEDOM şi IRAQIFREEDOM. Din moment ce acest tip deoperaţii este foarte probabil să rămână unelement important al strategiei desecuritate pe timpul războiului globalîmpotriva terorismului, este de aşteptat caarmatele statelor să fie întrebuinţate şi înviitorul previzibil în sprijinul contrainsur-genţei iar, în acest sens, există preocupăridincolo de ocean de a crea o organizaţiespecializată, o instituţie, o structură degenul Task Force, capabilă în oricemoment să-şi asume rolul de a contracaraefectele insurgenţei oriunde în lume undeinteresele ar fi lezate.

Strategia de intervenţie, după colapsulputerii unui stat constă, în general, în treifaze:

- intervenţia;- stabilizarea;- predarea responsabilităţilor.O organizaţie, structură de genul

precizat mai sus, care să combată eficient

insurgenţa, trebuie să poată îndepliniurmătoarele funcţiuni:

- identificarea şi prevenirea isurgenţeiprin prevenirea colapsului statal şiîncurajarea reformelor;

- pregătirea contrainsurgenţei princapacităţi interagenţii şi, pe cît posibil,multinaţionale;

- contracararea insurgenţei. De asemenea, o astfel de organizaţie

trebuie să aibă următoarele caracteristici:- să domine din punct de vedere infor-

maţional ;- structurată pe interagenţii şi multi-

naţională la orice nivel;- capabilă de reacţie rapidă;-c apabilă să ducă operaţii susţinute de

lungă durată; - integrabilă cu alte organizaţii;- să aibe specialişti în cultură şi psiho-

logie;- capacitate mare de adaptare şi

transformare.Indiferent dacă contrainsurgenţa va

domina sau nu, ca formă, acţiunile militareale viitorului, este necesar ca şi în doctrinamilitară românească să se abordeze acestaspect, cu relevanţă pentru procesul deinstrucţie, pentru pregătirea în general apersonalului militar care participă la acestgen de acţiuni, în misiuni individuale, încadrul unui stat major multinaţional, sau caunitate, structură,comandament constituitpentru o anume misiune.

Bibliografie

1. Steven METZ, Raymond MILLER,Insurgengy and Counterinsurgency in the21st Century. Reconceptualizing Threatand Response, 2004;

2. Steven METZ, Learning from Iraq:Counterinsurgency in American Strategy,2007;

3. Ralph WIPFLI, Steven METZ, Coin ofthe Realm: US. CounterinsurgencyStrategy, 2008

4. FM 3-24/ Counterinsurgency, 2006;5. FM 3-07.22/ Counterinsurgency

Operations, 2006.

TEORIE MILITARĂ

- 83 -

TEORIE MILITARĂ

- 84 -

1. Mediul actual de securitateTermenul de securitate a intrat în circulaţie după

anul 1945 şi s-a impus pe la mijlocul anilor 1970, caparte integrantă a sistemului statal, având ca scopmaterializarea ideii de libertate în faţa ameninţării.Această terminologie făcea referinţă directă la reacţiileîn situaţiile de criză care constituiau excepţii sauabateri de la starea naturală de fapt a statului existândaccepţiunea de normalitate socială.

În sens larg, securitatea este componenta esenţialăa vieţii indivizilor, colectivităţilor şi implicit a statelor, încare orice domeniu al vieţii individuale şi socialenecesită o securitate considerabilă. Aşa cum esteconsemnată şi în “Piramida trebuinţelor”, securitatease află pe nivelul vital de interes al individului, iar lanivel statal, primează identitatea politică, a cadrului şiinstituţiilor naţionale, susţinerea bunăstării economiceşi promovarea unei ordini internaţionale favorabilestatului şi aliaţilor săi.

Securitatea statului a fost considerată încă de laînceput un produs perisabil, care a reprezentatsubiectul unei dispute şi a unui efort academicconstant pentru o definire cât mai exactă şi odelimitare cât mai precisă a domeniului său.

În cazul României, securitatea este unul din cele maiperisabile produse ale societăţii, obţinerea securităţiifiind o preocupare majoră a statului carpato –danubiano – pontic, din punct de vedere istoric,insecuritatea fiind o lecţie însuşită de poporul românde-a lungul timpului înregistrându-se numeroaseconflicte în privinţa teritoriului şi integrităţii ca stat.

În mediul actual de securitate continuă să seidentifice cooperarea statelor în asigurarea proprieisecurităţi şi în promovarea, atât a intereselornaţionale, cât şi a valorilor universale, pe bazaafirmării tot mai evidente a principiilor democraţiei şieconomiei de piaţă.

Ierarhia centrelor de putere a cunoscut o modificare

Mediul de securitate al secolului XXI--------------------------- Maistru militar principal Cornelia Mihalcea

Secolul al XXI-lea a debutat abrupt şi violent, printr-un cutremur politic de amploare planetară – atacurileteroriste din septembrie 2001, care au vizat obiective simbolice importante pentru lumea democratică şia ucis, aproape instantaneu mii de civili inocenţi. Aceste evenimente au fost urmate, rapid de alte acţiunicriminale asemănătoare, în mai multe părţi ale lumii, declanşând un proces de transformare profundă amediului de securitate şi generând consecinţe ce afectează, pe termen lung şi în profunzime, comunitateainternaţională.

Într-un astfel de context tensionat şi complex, securitatea fiecărei ţări, ca şi securitatea comunităţiiinternaţionale în ansamblu, se bazează nu numai pe capacitatea de reacţie şi adaptare, ci şi, mai ales, pecapacitatea de anticipare şi de acţiune pro-activă. Într-o lume complexă, dinamică şi conflictuală, aflatăîn plin proces de globalizare, înţelegerea profundă a tendinţelor majore de evoluţie a securităţiiinternaţionale şi a modului în care fiecare ţară are şansa să devină parte activă a acestui proces constituieo condiţie esenţială a progresului şi prosperităţii. Cunoaşterea, înţelegerea şi evaluarea corectă aproceselor interne, a gradului de coeziune socială, a capacităţii de mobilizare publică reprezintă onecesitate la fel de importantă pentru realizarea proiectelor naţionale.

La peste două decenii de la Revoluţia din Decembrie 1989, poporul român a depăşit faza tranziţiei dela totalitarism la democraţie şi este angajat ferm în procesul de reconstrucţie morală, modernizareinstituţională şi responsabilizare civică, în deplin acord cu valorile sale fundamentale, cu valorileeuropene şi euroatlantice.

TEORIE MILITARĂ

- 85 -

semnificativă, atât prin schimbarea modului în careprotagoniştii îşi asumă şi joacă rolurile, cât şi prinaccentuarea treptată a tendinţelor de reconfigurarestrategică a parteneriatelor, în funcţie de obiectivele şiinteresele de securitate ale principalilor actori.

Geografia socială şi politica actuală secaracterizează prin: accentuarea competiţiei pentruresurse, a violenţei, criminalităţii, traficului de influenţă,creşterea presiunilor şi diversiunilor politice şieconomice; progrese remarcabile în domeniuleconomic, cultural şi social; accesul nelimitat lainformaţii; transfer de tehnologii şi de produseculturale; perfecţionarea sistemelor de arme şi, peaceastă bază, proliferarea vulnerabilităţilor şiameninţărilor tot mai greu de prevăzut şi de controlat.

În aceste condiţii, sunt posibile noi construcţii,organizări şi reorganizări în cadrul principalelororganisme internaţionale: NATO, Uniunea Europeană,ONU şi OSCE.

2. Tendinţe şi redimensionări ale mediului de securitate actualSchimbările profunde petrecute la început de

mileniu, care au culminat cu declanşarea războiuluiîmpotriva terorismului, extinderea istorică a NATO şiUniunii Europene, demonstrează dinamismul fărăprecedent al mediului actual de securitate.

Este începutul unei noi ere în care Europa se unifică,devenind mai puternică, stabilă şi prosperă, se afirmăca actor principal pe scena mondială şi îşiconsolidează poziţia de pilon al stabilităţii şi securităţiieuropene şi euroatlantice. În acest context, seconstată amplificarea şi diversificarea eforturilororganismelor internaţionale pentru edificarea stabilităţiila nivel regional, ca o etapă intermediară a procesuluide stabilitate la nivel global.

Eforturile depuse de comunitatea internaţionalăpentru instaurarea păcii în Balcani, Orientul Mijlociu şiAfrica sunt concludente, căpătând noi forme demanifestare. Instrumentele la dispoziţie, politice,diplomatice, economice şi militare utilizate pentrurealizarea şi dezvoltarea stabilităţii, vizează atâtdezvoltarea relaţiilor interstatale pe baza conlucrării şicooperării multilaterale, cât şi adoptarea şi asumareaunor decizii şi hotărârii comune.

Din această perspectivă, aranjamentele politice şimilitare, fie că sunt alianţe, coaliţii sau parteneriate seadaptează noilor circumstanţe şi vor continua să joaceun rol important în gestionarea situaţiilor de criză şi îndezamorsarea stărilor tensionate.

Pe baza acestor tendinţe, evidenţiem o serie dereconfigurări posibile ale mediului actual de securitate:

- Naţiunile, chiar şi marile puteri, nu pot contracarasingure actualele ameninţări asimetricetransnaţionale. Alături de coaliţiile instituţionale -NATO sau Uniunea Europeană - coaliţiile ad-hoc devoinţă, de tip zonale sau regionale, vor fi, în continuareposibile şi de actualitate;

- Marile puteri vor reitera în permanenţă dreptul dea decide în problemele majore contemporane, fie elepolitice, economice sau militare;

- Disputele teritoriale reprezintă, în continuare, osursă generală de instabilitate şi de creşterepermanentă a situaţiilor de risc;

- Încă se mai menţin tensiunile acumulate de secole,prejudecăţi, traume şi dorinţe de revanşă, caregenerează stări conflictuale de tip zonal;

- Terorismul va continua să fie o ameninţarepermanentă, universală, manifestându-se ca factor depresiune politică violentă.

Tendinţele menţionate reclamă realizarea unuiclimat de stabilitate, care să ofere soluţii şi mijloacepentru combaterea riscurilor şi ameninţărilor specificeetapei actuale.

3. Caracteristici generale ale mediului de securitate internaţionalCadrul organizatoric al structurilor internaţionale de

securitate privind locul, rolul şi modul de implicare aacestora în rezolvarea şi gestionarea situaţiilor decriză se găseşte într-o dinamică imprevizibilă.

Evoluţia şi probabilitatea de producere a situaţiilorde criză, raportate la consecinţele ameninţărilor, se potevalua ca fiind în scădere.

Explozia sistemelor de comunicaţii şi a tehnologieiinformaţiei, reprezintă o oportunitate, dar şi oameninţare: aceasta oferă posibilitatea accesuluiaproape nelimitat, greu de controlat la informaţii agrupărilor teroriste.

Securitatea nu mai constituie o problemă exclusivăa statelor; aceasta nu se mai limitează doar la războişi pace, ci cuprinde şi acţiuni atipice, nemilitare, careau un impact deosebit asupra societăţii.

Statele Unite ale Americii vor continua să joace rolulde lider al lumii democratice, de forţă politică, militarăşi economică, financiară şi culturală, în măsură săgestioneze, împreună cu organismele de securitate,problemele majore ale mediului de securitate actual.

Uniunea Europeană, în noua sa dimensionare, îşiva consolida rolul de actor principal pe scena deputere globală şi se va implica tot mai mult însoluţionarea situaţiilor de criză şi de extindere a zoneide stabilitate şi prosperitate.

Federaţia Rusă va continua să fie atât un jucător, câtşi un arbitru important în luarea deciziilor majore cuimpact asupra stabilităţii şi securităţii continentale şiglobale şi va amplifica relaţiile cu NATO, va diversificacolaborarea cu Uniunea Europeană, Japonia şi China.

Alături de statele aliate şi partenere, apreciem căRomânia acordă o atenţie deosebită angajării, pe planpolitico-militar, în susţinerea proceselor de stabilizareşi democratizare din spaţiile adiacente.

4. Evoluţiile mediului de securitate mondial şi implicaţiile acestora pentru RomâniaDeciziile politice luate la Summit-urile NATO de la

Istanbul, Bruxelles, Nisa şi Bucureşti, au determinat, înmod pregnant, fizionomia şi evoluţia mediului desecuritate mondial şi implicit şi pe cel european, laaceasta adăugându-se procesul de extindere, aflat înplină derulare, al Uniunii Europene.

Conştientă de apartenenţa sa la cultura europeană,

TEORIE MILITARĂ

- 86 -

împărtăşind valorile euroatlantice şi principiiledemocraţiei occidentale, România, membră NATO şi aUniunii Europene, îşi promovează şi protejeazăinteresele naţionale prin realizarea obiectivelor desecuritate în strânsă concordanţă cu obligaţiile şiresponsabilităţile asumate în cadrul acestora.

Noul statut şi rol pe care NATO îl oferă României,reprezintă o dimensiune strategică diferită a ţăriinoastre, în contextul euro-atlantic. Ca atare, seimpune nu numai o reconsiderare a rolului geopolitic şigeostrategic al României, ci şi o reevaluare apotenţialului politic, diplomatic, cultural, economic,militar, pe care aceasta îl poate angaja în folosulîndeplinirii obiectivelor comune ale naţiunilor şiinstituţiilor de securitate.

România, ca actor activ pe scena internaţională,este supusă influenţelor multiple din mediulinternaţional de securitate şi este conectată laevoluţiile din sistemul relaţional continental şi global.

Influenţele majore asupra securităţii Românieiapreciem că decurg, din următoarele realităţi:

- apartenenţa la NATO şi Uniunea Europeană atrageasumarea unor riscuri şi ameninţări cu care se poateconfrunta Alianţa şi Uniunea, ca organism sau camembru în parte;

- în paralel cu derularea programelor de trecere la oeconomie viabilă de piaţă, România trebuie să facăfaţă şi sarcinilor impuse de participarea la identitateaeuropeană în domeniul securităţii şi apărării, fără caaceasta să afecteze îndeplinirea angajamentelor pelinie NATO;

- participarea la acţiuni comune cu efective lamisiunile internaţionale nu exclude pierderile umaneşi pagubele materiale, fapt ce impune asumareaacestora;

Din punct de vedere al asigurării securităţii,România nu mai este singură. Fiind membră NATO,se poate baza pe forţa aliaţilor în apărarea teritoriuluişi a intereselor sale naţionale, dar în acelaşi timp, îirevine misiunea de a participa la efortul de apărarecolectivă în cadrul Alianţei Nord-Atlantice, laîndeplinirea angajamentelor şi responsabilităţilorasumate către Uniunea Europeană sau alte organizaţiide securitate, de tip zonal şi regional.

Redimensionarea mediului de securitate actual, prinremodelarea organizaţiilor internaţionale de securitate,redefinirea conceptelor privind lupta colectivăîmpotriva terorismului internaţional, impune noiaspecte ale politicilor la nivel planetar, la careRomânia trebuie să mediteze cu mare atenţie. Alăturide statele aliate şi partenere, apreciem că Româniava continua să se implice activ în soluţionareaproblemelor ce vizează stabilitatea şi securitatearegională şi globală, îşi va consolida statutul în cadrulAlianţei Nord-Atlantice şi va sprijini demersurile noilorcandidaţi pentru accederea în NATO.

5. Globalizarea şi influenţa ei asupra mediului de securitate contemporanGlobalizarea a fost definită de către Fondul Monetar

Internaţional ca fiind un fenomen de integrare

internaţională crescândă a pieţelor, atât pentru bunurişi servicii, cât şi pentru capital. Termenul de„globalizare“ este utilizat pentru a explica şi a da sensconţinutului specific al capitalismului contemporan,deşi nu toate procesele ce sunt părţi componente aleglobalizării sunt noi.O mare atenţie este acordată, încadrul globalizării, aplicării noilor tehnologii, (în ceamai mare parte utilizând cuceririle revoluţieiinformaţionale) în procesul de producţie, dar şischimbărilor ce au loc concomitent, în organizarea,managementul şi comunicarea la nivelul unităţiloreconomice, al statului şi instituţiilor sale şi al întregiisocietăţi, în general.Contactele din ce în ce maiextinse (în plan economic, politic, social şi cultural)dincolo de frontierele statelor sunt elementecaracteristice ale globalizării şi conduc la reducerearolului de bariere pe care aceste frontiere statale încăle îndeplinesc. Pe lângă efectele pozitive în planulintegrării economice şi politice, al răspândirii fărăprecedent a tehnologiilor moderne şi a facilităriiaccesului la cultură şi civilizaţie, globalizarea are şiaspecte negative ce constau, în principal, în facilitarearăspândirii, proliferării în reţele transfrontaliere şi, mainou, chiar transcontinentale a activităţilor infracţionaledintre cele mai virulente, cu efecte destabilizatoareatât la adresa securităţii şi stabilităţii interne alestatelor cât şi ale celor internaţionale. Cele maiimportante asemenea fenomene negative sunt: crimaorganizată, terorismul internaţional, extremismul etnicşi religios. Componenta militară a globalizării nu poatefi tratată în mod abstract fără a o include îndimensiunea de securitate a globalizării care este ceamai sensibilă, atât în relaţiile cu tendinţele deglobalizare a riscurilor, cât şi cu ideea păstrăriiatribuţiilor şi componentelor statelor naţionale. Putereamilitară convenţională nu şi-a pierdut rolul de a fi un„indice” al puterii unui stat şi de a constitui undescurajant pentru o gamă largă de agresiuni, însăsecuritatea militară nu mai înseamnă doar asigurareainviolabilităţii teritoriale, ci şi protejarea individuluiîmpotriva violenţei militare, securitatea traiului şicondiţiilor de viaţă. Noile armate vor trebui săacţioneze într-o formă modulară care să corespundăimperativelor prezente şi viitoare. Caracteristicafundamentală va fi profesionalizarea, care va măriforma de angajare, bazată pe competenţă şiresponsabilitate.

6. Revoluţia în afacerile militare în concepţiaarmatelor moderne

Afaceri militare înseamnă, pe scurt acordareadoctrinei de utilizare a forţelor armate a structurilormilitare în general cu capacitatea tehnologică aarmamentului şi tehnicii cu care acestea sunt dotate.Este un concept dinamic, care tinde să păstreze ceeace este bun din „lecţiile învăţate” de la o revoluţie înafacerile militare împlinită de Napoleon, marcată detransformarea modului de conducere a războiului, prinintroducerea conscripţiei universale, până la orevoluţie în domeniul logistic, determinată de corpurilede armată şi de noua fizionomie a tacticii.

TEORIE MILITARĂ

- 87 -

Industrializarea secolului al XIX-lea a schimbatconducerea războiului, prin apariţia căii ferate, atelegrafului, a motorului cu aburi, a navelor blindate.Tehnologia de una singură nu poate sta la baza uneirevoluţii în afacerile militare. Mai este nevoie de otransformare a conceptelor operaţionale şi ametodelor organizatorice militare. Tehnologia nu esteo condiţie suficientă pentru o revoluţie militară. Cu altecuvinte, principiul de bază al unei revoluţii în afacerilemilitare se referă la faptul că progresul tehnologictrebuie să genereze schimbări semnificative înorganizarea şi funcţionarea forţelor militare, înpregătirea şi echiparea pentru luptă. Dar, uneori, arenevoie de decenii pentru a se întâmpla. Revoluţia înafacerile militare are drept condiţie de bază oschimbare instituţională profundă, ceea ce înseamnăprofesionalizarea forţelor şi modularitatea acestora,integrarea noilor tehnologii ale informaţiei în sistemelede armamente existente, context în care serviciilearmatei sunt nevoite să se schimbe la toate nivelurile,simultan, de la tehnologie şi cultură până laorganizare, strategie, doctrină, logistică şi instrucţie.

În prezent, nu există o definiţie exactă a conceptuluide „Revoluţie în Afaceri Militare”, întrucât celeexistente fie includ elemente de mare strategie şistrategie, fie se concentrează pe domeniul operaţionalşi tactic.

Cu siguranţă, pacea şi securitatea mondială suntdependente de succesul implementării revoluţiei înafaceri militare în armatele statelor democratice. Dartot aşa de bine, potrivit teoriei haosului este foarte greude anticipat care va fi efectul pe termen lung alrevoluţiei în afaceri militare: ori va creşte dominaţiaSUA şi a aliaţilor săi în spaţiul strategic, ori se varelansa cursa înarmărilor şi a marilor confruntărimilitare.

Pentru Armata României, acest concept americanare o mare importanţă. Armata noastră este în curs dea-şi adapta şi chiar remodela strategia pe coordonateeuro-atlantice, şi în acest cadru de a-şi redefiniconceptele sale strategice însuşindu-şi-le totodată pecele noi.

7. Factorii de risc şi consecinţele acestoraasupra securităţii naţionale

Riscurile şi ameninţările la adresa securităţiinaţionale a României sunt percepute, în primul rând,din perspectiva posturii de ţară membră a AlianţeiNord-Atlantice şi a Uniunii Europene. Se înscriu înaceastă categorie riscurile şi ameninţările ce privescsecuritatea şi apărarea frontierelor, în condiţiile în caresegmente importante ale graniţelor Românieiconstituie o parte importantă a frontierei terestre esticea celor două organizaţii.

Principalele riscuri şi ameninţări de naturăpolitică, economică, socială şi militară, capabile săpună în pericol siguranţa cetăţeanului şi securitateanaţională a României, valorile şi interesele sale, castat membru al comunităţii europene şi euroatlantice,sunt următoarele:

a) Terorismul internaţionalAtacurile teroriste din 11 septembrie 2001 asupra

unor obiective-simbol ale civilizaţiei şi puteriiamericane, ca şi acţiunile de aceeaşi natură care le-auurmat în Europa şi în alte regiuni ale lumii dovedescfaptul că terorismul, în general, şi terorismulinternaţional structurat în reţele transfrontaliere, înspecial, reprezintă cea mai gravă ameninţare laadresa vieţii şi libertăţii oamenilor, a democraţiei şialtor valori fundamentale pe care se întemeiazăcomunitatea democratică a statelor.

b) Proliferarea armelor de distrugere în masăExistenţa şi proliferarea armelor nucleare, chimice,

biologice şi radiologice constituie o ameninţaredeosebit de gravă sub raportul potenţialului dedistrugere, în condiţiile în care accesul la astfel demijloace devine tot mai uşor, iar tentaţia dobândirii lorsporeşte ameninţător.

c) Conflictele regionaleÎn pofida evoluţiilor pozitive din ultimul deceniu şi

jumătate, ce au făcut din Europa un loc mai sigur şimai prosper, arealul strategic în care este situatăRomânia este încă bogat în conflicte locale, cuputernice implicaţii pentru pacea şi securitatearegională şi europeană.

d) Criminalitatea transnaţională organizatăReprezintă o formă de infracţionalitate foarte gravă,

care a dobândit capacitatea de a influenţa politicastatelor şi activitatea instituţiilor democratice. Eaconstituie atât o expresie a proliferării unor fenomenenegative ce se amplifică în condiţiile globalizării, cât şio consecinţă directă a gestionării ineficiente atransformărilor politice, economice şi sociale radicalecare s-au produs în Europa centrală, de est şi de sud-est după prăbuşirea regimurilor comuniste. Pe fondulunei astfel de situaţii, spaţiul de interes strategic încare se află România s-a transformat într-o veritabilasursă, zonă de tranzit şi destinaţie a unor activităţiinfracţionale grave, constând îndeosebi în: trafic ilegalde armament muniţii şi explozivi; trafic de narcotice;migraţie ilegală şi trafic de fiinţe umane; trafic deproduse contrafăcute; activităţi de spălare a banilor.

e) Guvernarea ineficientăUn rol important în procesul de consolidare a

stabilităţii şi securităţii noilor democraţii din Europacentrală, de est şi de sud-est revine capacităţii statelorşi a societăţilor de a promova o gestiune eficientă aintereselor publice, de a garanta exercitarearesponsabilă şi eficientă a puterii, în deplin acord cuprincipiile democraţiei şi cerinţele respectăriidrepturilor omului.

f) Actuala criză financiarăCriza financiară actuală are, după unele estimări, un

impact mai puternic în 2010 asupra economiilorstatelor din Europa de Sud-Est. Încetinirea creşteriieconomice şi sporirea şomajului sunt principalele

TEORIE MILITARĂ

- 88 -

efecte ale acestei crize în spaţiu. De aceea UniuneaEuropeană se şi ocupă de a da mai multă soliditaterelaţiilor sale cu statele regiunii, prin continuareaaplicării acordurilor incheiate cu privire la dezvoltareaeconomică mai accentuată a Balcanilor. UniuneaEuropeană crede că o parte a soluţiei pentru criza cea cuprins toate statele europene de află în lărgireaorganizaţiei.

g) Alte riscuriSecuritatea naţională poate fi, de asemenea, pusă

în pericol de o serie de fenomene grave, de naturăgeofizică, meteo-climatică ori asociată, provenind dinmediu sau reflectând degradarea acestuia, inclusiv caurmare a unor activităţi umane periculoase,dăunătoare sau iresponsabile. În rândul acestorfenomene grave, trebuie avute în vedere: catastrofelenaturale sau alte fenomene geofizice sau meteo-climatice grave (inundaţii, furtuni puternice, stări desecetă gravă sau alte fenomene extreme generate deîncălzirea globală; alte modificări bruşte şi radicale alecondiţiilor de viaţă; alunecări de teren; cutremure);tendinţa de epuizare a unor resurse vitale; catastrofeindustriale sau ecologice având drept consecinţepierderi mari de vieţi omeneşti, perturbareasubstanţială a vieţii economico-sociale şi poluareagravă a mediului pe teritoriul naţional sau în regiunileadiacente; probabilitatea în creştere a producerii unorpandemii.

8. Consecinţele riscurilor asupra securităţiinaţionale

Consecinţele riscurilor la adresa securităţii naţionaleîn planul apărării sunt extrem de important de evaluat.Neidentificate, nedefinite şi necontracarate oportun,aceste riscuri pot avea consecinţe care se potmanifesta în timp, izolat sau, mult mai probabil,cumulat. Dintre acestea, menţionăm:

- pierderea credibilităţii României ca ţară angajatăferm în integrarea europeană şi euroatlantică;

- eşecul procesului de reformă; scăderea niveluluide trai al populaţiei sub limita suportabilă şi diminuareapotenţialului biologic al resurselor umane;

- scăderea moralului populaţiei şi a încrederii înfactorii de conducere;

- tulburări interne cu efect direct asupra stabilităţiidemocratice a României;

- diminuarea capacităţii combative a forţelor armateşi compromiterea credibilităţii armatei ca forţă deprevenire, descurajarea unei agresiuni;

9. Valorile şi interesele naţionale ale RomânieiPrincipalele valori care fundamenteză existenţa şi

prosperitatea statului român sunt: democraţia,libertatea, egalitatea şi supremaţia legii, respectulpentru demnitatea omului, pentru drepturile şilibertăţile sale fundamentale, responsabilitatea civică,pluralismul politic, proprietatea şi economia de piaţă,solidaritatea cu naţiunile democratice, pacea şicooperarea internaţională, dialogul şi comunicareadintre civilizaţii.

Interesele naţionale de securitate ale Românieisunt:

- menţinerea integrităţii, unităţii, suveranităţii şiindependenţei statului român;

- garantarea drepturilor şi libertăţilor democraticefundamentale, asigurarea bunăstării, siguranţei şiprotecţiei cetăţenilor României;

- dezvoltarea economică şi socială a ţării, în pas cudezvoltarea contemporană, reducerea susţinută amarilor decalaje care despart România de ţăriledezvoltate europene;

- îndeplinirea tuturor angajamentelor asumate deRomânia ca membră ţară NATO şi a UniuniiEuropene;

- afirmarea identităţii naţionale şi promovareaacesteia ca parte a comunităţii de valori democratice;

- valorificarea şi dezvoltarea patrimoniului culturalnaţional şi a capacităţii de creaţie a poporului român;

- protecţia mediului înconjurător, a resurselornaturale şi a calităţii factorilor de mediu la nivelulstandardelor internaţionale.

Prin aria de manifestare, interesele naţionale seadresează în primul rând cetăţenilor români caretrăiesc pe teritoriul naţional, dar şi tuturor celorlalţioameni aflaţi în România, precum şi românilor caretrăiesc sau îşi desfăşoară activitatea în afara graniţelorţării.

10. Construcţia noii identităţi europene şi euroatlanticeConstrucţia noii identităţi europene şi euroatlantice a

ţării noastre constituie o cerinţă esenţială pentrusecuritatea naţională a României. Acest procesnecesită canalizarea eforturilor politice, organizatoriceşi financiare ale autorităţilor publice şi instituţiilor cuatribuţii în domeniul securităţii şi apărării.

Alianţa Nord-Atlantică – organizaţie bazată pecomunitatea de valori şi interese, rămâne principalastructură de apărare colectivă capabilă să garantezesecuritatea democratică în spaţiul euroatlantic.Garanţiile de securitate de care românii beneficiază încadrul NATO sunt cele mai solide din istoria României.

În ultimul deceniu, Alianţa şi-a dovedit în modconvingător viabilitatea, eficienţa ca furnizor desecuritate şi capacitatea de transformare, dovedindu-se aptă să facă faţă eficient noilor riscuri şi ameninţări.Cooperarea cu statele membre, cu ţările participantela programul de Parteneriat pentru Pace şi lainiţiativele de cooperare regionale constituie, constitiepentru România, garanţia consolidării securităţii, înspaţiul euroatlantic şi în zonele adiacente, precum şişansa împărţirii echitabile a riscurilor, costurilor şiavantajelor.

România îşi intensifică eforturile pentru racordareala structurile de securitate ale Uniunii Europene, încondiţiile în care organizaţia promovează o politicăexternă, de securitate şi de apărare comună care -dincolo de dificultăţile inerente unui proces atât decomplex – avansează constant în direcţia dezvoltării şiconsolidării cooperării transatlantice. În acest context,ţara noastră urmăreşte şi realizarea celor patru piloni

TEORIE MILITARĂ

- 89 -

din cadrul Uniunii Europene:- Consolidarea Politicii Europene de Securitate şi

Apărare/Politicii Externe şi de Securitate Comună (do-tarea Uniunii Europene cu capacităţi civile şi militareeficiente, consolidarea prezenţei Uniunii Europene înmisiuni de gestionare a crizelor, stabilizare şi recon-strucţie post-conflict, coordonarea şi complementari-tatea acesteia cu NATO);

- Substanţierea Politicii Europene de Vecinătate,care devine nu doar un vehicul pentru propagarea va-lorilor şi standardelor UE în zonele răsăritene, dar şiun instrument de promovare a unei abordări strate-gice, care ţine de crearea unui cordon de vecinătate li-niştită şi sigură, de securitate şi confluenţă politică,economică, socială, culturală şi militară.;

- Strategia (externă) în domeniul energiei, care vatrebui să se potenţeze reciproc cu o veritabilă politicăenergetică comună, menită să sprijine eficienţa ener-getică, diversificarea resurselor şi a rutelor de trans-port şi liberalizarea acestui sector;

- Strategia (externă) în domeniul migraţiei prin careRomânia îşi propune să contribuie la consolidarea ca-pacităţii UE de a oferi răspunsuri credibile la problemefundamentale, precum atragerea de forţă de muncăextra-comunitară acompaniată de politici de integraresocială şi economică, combaterea migraţiei ilegale cuevitarea constituirii unei „fortăreţe UE”.

În ceea ce priveşte Uniunea Europeană, Româniava susţine dezvoltarea politicii externe şi de securitatecomună şi a politicii europene în domeniul manage-mentului resurselor umane, inclusiv prin creştereacontribuţiei cu resurse umane la capabilităţile militareşi la cele destinate combaterii terorismului şi gestiuniiurgenţelor civile în spaţiul unional

11. Securitatea şi stabilitatea regională În calitatea sa de stat aflat într-o arie geopolitică de

importanţă strategică, România urmăreşte să joace unrol substanţial în procesul de definire şi implementarea politicilor stabilizatoare, de cooperare şi asistenţă desecuritate ale NATO şi Uniunii Europene, în Europacentrală, de est şi de sud-est.

Interesul primordial al României în acest domeniuconstă în democratizarea, dezvoltarea economică,stabilitatea şi orientarea fermă a regiunii spreintegrarea europeană, simultan cu sporirea contribuţieiproprii şi asumarea unui rol pro-activ mai pronunţat cafactor de securitate regională. În acest context,eforturile strategice vor fi direcţionate pentrusoluţionarea problemelor de securitate care afecteazăîncă Balcanii de Vest şi vecinătatea estică a României,în aşa fel încât cele două regiuni să poată intra,treptat, într-un proces efectiv de integrare europeanăşi euroatlantică.

Ca stat de graniţă al Uniunii Europene şi ca membrual Alianţei Nord-Atlantice, în această regiune,România are interesul major de a se învecina cu statestabile, democratice şi prospere, deoarece numaiacestea sunt capabile să menţină pacea şi buna-înţelegere în relaţiile dintre ele, să creeze comunităţiregionale pluraliste şi să aibă un comportament

predictibil în domeniul securităţii. În consecinţă,construirea unui climat de securitate, stabilitate şiprosperitate în zona Mării Negre reprezintă o direcţiedistinctă de acţiune a acestei strategii.

Localizată la interferenţa a trei zone de importanţădeosebită - Europa, Orientul Mijlociu şi Asia Centrală- regiunea geopolitică a Mării Negre este o arie detranzit semnificativă a resurselor energetice şi,totodată, un spaţiu important de manifestare a unorriscuri asimetrice şi focare de conflict, cu un impactsubstanţial asupra securităţii euroatlantice.România apreciază că regiunea Mării Negre este unspaţiu geo-politic deschis comunităţii democraticeinternaţionale, în cadrul căruia se pot manifesta plenarstatele aliate, partenere şi prietene.

12. Securitatea naţională şi stabilitatea internăSecuritatea naţională reprezintă condiţia

fundamentală a existenţei naţiunii şi a statului românşi un obiectiv fundamental al guvernării; ea are cadomeniu de referinţă valorile, interesele şi obiectivelenaţionale. Securitatea naţională este un dreptimprescriptibil care derivă din suveranitatea deplină apoporului, se fundamentează pe ordineaconstituţională şi se înfăptuieşte în contextulconstrucţiei europene, cooperării euroatlantice şi alevoluţiilor globale.

Securitatea naţională se asigură atât prin efortnaţional intern, prin strategii şi forţe proprii, cât şi princooperare cu aliaţii şi partenerii, în consonanţă cuprevederile conceptelor strategice ale Alianţei Nord-Atlantice şi cu strategia de securitate a UniuniiEuropene, care oferă bazele operaţionale alecolaborării sistematice cu organizaţiile de securitate,apărare şi cooperare regională şi globală.

Securitatea internă reprezintă ansamblul activităţilorde protecţie, pază şi apărare a locuitorilor,comunităţilor umane, infrastructurii şi proprietăţiiîmpotriva ameninţărilor asimetrice de factură militarăsau non-militară, precum şi a celor generate de factorigeo-fizici, meteo-climatici ori alţi factori naturali sauumani care pun în pericol viaţa, libertăţile, bunurile şiactivităţile oamenilor şi ale colectivităţilor,infrastructura şi activităţile economico-sociale, precumşi alte valori la un nivel de intensitate şi amploare multdiferit de starea obişnuită.

Securitatea internă priveşte, deopotrivă, siguranţacetăţeanului şi securitatea publică, securitateafrontierelor, a energiei, a transporturilor şi a sistemelorde aprovizionare cu resurse vitale, precum şi protecţiainfrastructurii critice. Ea include, din punct de vederestructural, securitatea societală şi asigurarea stării delegalitate, contracararea terorismului şi a criminalităţiiorganizate, securitatea activităţilor financiar-bancare,a sistemelor informatice şi a celor de comunicaţii,protecţia împotriva dezastrelor şi protecţia mediului.

13. Transformarea instituţiilor cu responsabilităţiîn domeniul securităţii naţionale

România a parcurs o etapă de evoluţii profunde înacest domeniu. Obiectivul principal al acestei etape a

TEORIE MILITARĂ

- 90 -

fost atingerea parametrilor specifici ai statului de dreptşi integrarea în Alianţa Nord-Atlantică. În acestcontext, în ultimii 20 ani, accentul a fost pus pereforma şi reconstrucţia structurilor de securitate,precum şi pe consolidarea controlului democraticasupra acestora.

Principalele direcţii de acţiune sunt: transformareaprofundă a mecanismelor de proiectare,implementare, control şi evaluare a politicii externe, desecuritate şi apărare; creşterea gradului de expertizăa personalului ce realizează controlul democraticasupra instituţiilor cu responsabilităţi în domeniulsecurităţii naţionale; crearea unui sistem modern deproiectare, planificare şi evaluare a politicii desecuritate; fundamentarea unui nou cadru legislativprivind transformarea instituţiilor cu responsabilităţi îndomeniu, în acord cu cerinţele noului mediu desecuritate. Având în vedere complexitatea deosebităa acestor obiective, acţiunile sunt focalizate asupratransformării în următoarele domenii: politica externă;apărare; activitatea de informaţii, contrainformaţii şisecuritate.

În ceea ce priveşte transformarea apărării, în ultimuldeceniu, organismul militar a parcurs un amplu procesde reformă, modernizare şi restructurare, având cascop crearea unei capacităţi de apărare credibile şieficiente, apte să răspundă noilor provocări generatede evoluţia mediului de securitate internaţional şi săasigure îndeplinirea cerinţelor impuse de integrarea înNATO şi Uniunea Europeană.

România urmăreşte crearea unei armate moderne,deplin profesionalizate, dimensionată şi înzestratăcorespunzător, cu forţe expediţionare mobile şimultifuncţionale, rapid dislocabile, flexibile şi eficiente,capabile să asigure credibilitatea, apărarea teritoriuluinaţional, îndeplinirea angajamentelor asumate încadrul apărării colective şi participarea la misiuniinternaţionale, urmărindu-se îmbunătăţirea capacităţiide operare întrunită şi în cadrul multinaţional, sporireaeficacităţii procesului de generare a forţelor şi aeficienţei utilizării resurselor.

Materializarea obiectivului general al procesului detransformare va fi susţinută de îndeplinireaurmătoarelor obiective:

- finalizarea revizuirii structurii de forţe şi a procesu-lui de operaţionalizare;

- creşterea calităţii vieţii personalului militar şi civil şia nivelului de pregătire a acestuia;

- modernizarea managementului resurselor umane ;- optimizarea sistemului de achiziţii în domeniul mi-

litar în vederea înzestrării forţelor armate cu echipa-mente moderne şi performante;

- aplicarea lecţiilor învăţate referitoare la revoluţia înafacerile militare;

- crearea unor structuri de comandă şi control flexibile;- dezvoltarea pe baza standardelor NATO şi ale

Uniunii Europene a reţelelor de comunicaţii şi infor-matice ale tuturor structurilor implicate în sistemulnaţional de apărare şi interconectarea acestora cu Si-stemul general de comunicaţii NATO.

Concluzii Am evidenţiat doar câteva aspecte cu care ar putea

fi confruntate forţele armate, având în vedere climatulpolitic existent, caracteristicile situaţiei geopoliticeinternaţionale, dar mai ales europene. Frământăriledin spaţiul european demonstrează faptul că, dupădouă războaie mondiale, încă mai sunt situaţii neclare,teritorii de împărţit, că tratatele internaţionale şi dreptulinternaţional sunt aplicate de cel mare, pentru cel micîntr-o manieră cel puţin părtinitoare. Vechile rivalităţiau ieşit din nou la iveală sub alte forme şi aspecte,mult mai dure.

Tehnologiile extrem de avansate au dus ladesfăşurarea unor conflicte într-un alt mod decât celstudiat pe băncile şcolilor. Războiul, deşi este război,nu este război, pentru că nu a fost declarat şi pentrucă acţiunile militare se duc în numele apărăriidrepturilor omului, prin masacrarea altor mii de oameninevinovaţi şi prin distrugerea sistematică şi completăa infrastructurilor unui stat, despre care se afirmă căeste independent şi suveran.

Iată de ce considerăm că, în acest moment,reorganizarea armatei trebuie să aibă în vedere nunumai destinul armatei, ci şi al ţării în ansamblul ei, iaracest lucru trebuie înţeles deopotrivă de politicieni,guvernanţi şi militari, dar şi de către fiecare cetăţean alacestei ţări.

Bibliografie:

1) BĂDĂLAN, E., VĂDUVA GH. – Strategie militară contempo-rană, Ed. CTEA, Bucureşti. 2007;

2) DUŢU, P., MOTOFLEI, C., SARCINSCHI, A., ProfesionalizareaArmatei României în contextul integrării în NATO, Centrul de StudiiStrategice de Apărare şi Securitate, Bucureşti, 2003;

3) DUŢU P., SARCINSCHI A., Optimizarea regenerării structuri-lor Armatei României angajate în acţiuni militare în afara teritoriuluinaţional, Editura Universităţii Naţionale de Apărare, Bucureşti, 2005;

4) EPPERSON, A. RALPH, Noua ordine mondială, Ed. Alma, Bu-cureşti,1997;

5) EMANUEL A., MICHAEL B, Security Communities, CambridgeUniversity Press, Cambridge, 1998;

6) Hans Morgenthan – Another grate debate, The Nationalinterest of United States, 2004;

7) PERICLE ELENA, Referat de cercetare nr. 1, Resurseleumane şi securitatea, UNAp. 2009;

8) PINŢĂ, F., Managementul crizelor de securitate, Ed. CTEA,Bucurşti. 2008;

9) POPA V., Evoluţia mediului de securitate, riscuri, ameninţări şielemente acţionale în dimensiunea aerospaţială, Ed. UNAp., Buc.2009, p.20-23;

10) Strategia de securitate naţională a României, 2007, Cap.I,p.7,8.9,12 Cap. X, p. 50;

11) Strategia de transformare a Armatei României, M.Ap.N., Bu-cureşti, 2005;

15) VĂDUVA, GH., MUREŞAN, M., Războiul viitorului, viitorulrăzboiului, ediţia a II-a, Ed. U.N.Ap. Buc., 2006;

16) VĂDUVA,GH., Războiul bazat pe reţea în fizionomia noilorconflicte militare, Editura Universităţii Naţionale de Apărare „Carol I”,Bucureşti, 2005;

AREAL BUZOIAN

- 91 -

Lacul Vulturilor

LLaaccuull ffăărrăă ffuunndd

Localizare:Lacul Vulturilor este situat pe partea estică a

Vârfului Mălâia (1662 m), la altitudinea de 1420 m, înMuntii Siriu, judeţul Buzău. Este, ca vârstă periglaciarşi are o adâncime maximă de 2,5 m.

Legendă:Un lac, două denumiri, două legende:Lacul Vulturilor – conform legendei, preluată de

Alexandru Vlahuţă în „România pitorească”: „aici vinvulturii, primăvara, de beau apă ca să întinerească,aici îşi învaţă puii să zboare, deasupra acestei oglinzifermecate, mijesc de somn, cu aripile-ntinse, trufaşiiregi ai înălţimilor.”

Lacul fără Fund - pentru că, spune legenda, uncioban şi-a lăsat turma de mioare, a aruncat bâta înapa lacului şi a plecat. După un an de peregrinări îsiregăseşte bâta în apele Dunării şi, mistuit de dorulmioarelor şi al locurilor natale, se reîntoarce acasă. Se

sugerează o comunicare subterană cu fluviul care neşi defineşte: nord-dunăreni.

Trasee turisticeExistă mai multe trasee prin care poţi accesa acest

loc mirific al munţilor Buzăului, pe care o să-l apreciaţinumai atunci când o să trăţi cu adevărat momentulcând ajungeţi să vedeţi o „pată” de apă, de culoareverde, într-o linişte de nepătruns. Se spune că, înaintede Primul Război Mondial, pe acest lac exista o plutăde agrement pentru domnii şi cucoanele din acele vre-muri. Pluta era construită din şase buşteni groşi, debrad, lungi de câte şase metri fiecare. Pe ambelelungimi ale plutei se afla câte o băncuţă, pe carestăteau doritorii de plimbări lacustre; câte trei vâsle,pe fiecare lungime, asigurau deplasarea. În cel de-aldoilea Război Mondial, pluta a fost distrusă.

Personal, am urcat pe două trasee: cel mai uşoreste cel prin Crasna (judeţul Covasna). Mergând pe

----------------------------------------------- Maior Romeo Feraru

- 92 -

Drumul Naţional 10 (DN 10), de la Buzău la Braşov, laintrarea în localitate, se face, la stânga, pe un drumforestier, pe malul stâng al pârâului Crasna, până lacantonul cu acelaşi nume; acolo se mai află „vestigii”ale observatorului de unde preşedintele României,Nicolae Ceauşescu, vâna urşi, în anii ‘80.

Se ia la stânga, pe Valea Urlătoarea, pe un drumforestier, recent amenajat, urmând marcajul albastru,până sus, la Poarta Vânturilor. În 30 de minute sepoposeşte la Lacul Vulturilor.

Al doilea traseu, pe care l-am făcut în aceastătoamnă, este cel de pe Valea Neagră. Cum? Tot de peDN 10, după ce trecem de viaductul Stânca Tehărău,părăsim drumul national, mergând la stânga, pe lângafostele Băi Siriu, până la râul Buzău, pe care-l traver-săm pe o punte suspendată, peste care pot trece,chiar şi autoturisme. Lăsăm, în stânga cabana “ValeaNeagră” şi urmăm cu atenţie marcajul roşu, până îngolul alpin Poarta Vânturilor.

Călătoria este de dificultate medie, pe timp de vară,şi durează circa 3 ore. Iarna poate deveni periculosdatorită diferenţei de temperatură, a viscolului şitroienelor.

Se străbat locuri mirifice: păduri de foioase şiconifere, smeuriş, izvoare repezi şi reci, poieni în-sorite, iar la ieşirea în poiana alpină poţi găsi afini şi fragi.

La ieşirea în platoul alpin, ca o răsplată după unurcuş destul de greu, prin pădure, eşti întâmpinat deun peisaj superb. În dreapta se văd: Valea Buzăului,localităţile Crasna, Sita Buzăului şi Întorsura Buzău-lui. După aproape 30 de minute, se ajunge la PoartaVânturilor. Indiferent de anotimp, dacă zăboveşti maimult de 30 de minute, simţi de ce locul este numit ast-fel. Vremea fiind schimbătoarea, te poţi trezi cu noritrecând cu viteză pe lângă tine.

De la Poarta Vânturilor se bifurcă mai multe trasee:unul fiind ţinta noastră – Lacul Vulturilor (30 deminute), Vârful Mălâia - 1662 m. (2 ore) şi Tabla Buţii(5 ore) – locul unde se află, ruinele unei cetăţi ce

datează încă din secolul al XIII–lea şi Cimitirul sol-daţilor români şi străini, căzuţi la datorie în PrimulRăzboi Mondial, la 15/16 august 1916.

Aici a fost amplasată, prin grija Jandarmilor mon-tani, la 24 septembrie 2010, o troiţă metalică, sfinţităde preotul militar al Diviziei 2 Infanterie „Getica”,Alexandru Tudose. După un traseu anevoios şi ovreme schimbătoare, jandarmii, membrii Clubului deturism montan „Zenit” şi elevi de la Colegiul Naţional„B.P. Haşdeu” au avut prilejul să asiste la un faptmemorabil. Troiţa va dăinui mai mult decât “ctitorii”.

Continuăm drumul către lac. Mergând în direcţia in-dicată de troiţă, spre sud-vest, nici nu iţi dai seamaunde se ascunde acel “ochi verde”. În cale, trecem pelângă ”Lacul sec”, unde se aflau câţiva armăsari lapăscut. În partea de nord a lacului, se pot vedea treicruci ale unor tineri care au pierit, în anii ‘80, în încer-carea lor de a ajunge la cabană pentru a petrece Re-velionul.

Dar unde este lacul? Deodată, putem răsufla uşu-raţi, după trei ore de mers, când, în vale, se vedepunctul final al drumeţiei noastre. Coborând spre el,ne oprim la cabana. Aceasta este închisă, dar, lanevoie, te poţi adăposti într-o magazie.

Odată ajunşi pe marginea “obiectivului”, admiri lu-ciul de apă şi vezi cum adierea vântului formeazăunde. Vrei să le atingi, instantaneu, retragi mâna. Suntreci ca gheaţa, chiar dacă afară este destul de cald.De pe mal observăm cum peştii, probabil păstrăvi, sarşi înghit musculiţele plutind deasupra oglinzii. În parteade vest, un izvor, şi el foarte rece. Ne îndreptăm cătrecabană, unde, pe masa din faţa intrării, luăm o gustarebinemeritată.

După o odihnă, în imensă oaza de linişte, poateurma o şedinţă foto, care să memoreze frumuseţealocului. Nu trebuie să aştepţi, pentru a vedea vulturii,în albastrul cerului, în zborul lor spre stâncile munteluiMălâia.

Orice descriere, orice fotografie sunt departe demăreţia naturii. Pornind spre casă, uşor marcaţi de re-gretul de a părăsi aceste locuri, ce par de pe altă lume– poate Ţara Luanei.

AREAL BUZOIAN

- 92 -

Ziua Eroilor a fost come-morată prin ceremonii mili-tare şi religioase, la 13 mai,în municipiul Buzău, la Mau-soleul din Cimitirul Eroilor şila monumentul eroilor dincomuna Spătaru. La Cernă-teşti a fost dezvelit, în curteabisericii, monumentul eroilorcomunei.

La toate aceste manifestăris-au oficiat servicii religioase,rostit alocuţiuni, s-au depuscoroane şi jerbe de flori şi adefilat garda de onoare.

Cerul senin a fost survolatde elicoptere şi avioaneaparţinând Şcolii de Aplicaţiepentru Forţele Aeriene „AurelVlaicu” – Boboc.

La activităţi au participatreprezentanţi ai adminis-traţiei publice locale, veteranide război, militari activi şi înrezervă, elevi şi cetăţeni ailocalităţilor Buzău, Spătaru şiCernăteşti.

MOZAIC BUZOIAN

- 93 -

Ziua Înălţării Domnului Iisus HristosZiua Eroilor

Dezvelirea monumentului eroilor din comuna Cernăteşti

Monumentul eroului general Ştefan Guşă, din comuna Spătaru

Între 15 şi 17 iunie 2010, la Şcoalade Aplicaţie pentru Forţele Aeriene şipe aerodromul Boboc, s-a desfăşu-rat o serie de manifestări prilejuite deaniversarea centenarului primuluizbor efectuat de către Aurel Vlaicu,la 17 iunie 1910, cu un avion proiec-tat şi construit în ţara noastră, laArsenalul Armatei.

Cu acest prilej, au putut fi vizio-nate şi expoziţiile: „Centenarul Aero-nautic Românesc 1910 – 2010” –expoziţie itinerantă de fotografie, ex-poziţia de medalistică a cdor. (r) IoanGheorghe Botez şi o expoziţie tema-tică a sculptorului Constantin C.Sinescu.

MOZAIC BUZOIAN

- 94 -

Alături de personalul Şcolii de Apli-caţie pentru Forţele Aeriene, cepoartă numele lui Aurel Vlaicu, auparticipat oficialităţi militare şi civile,reprezentanţi ai autorităţilor publicelocale, ai unor asociaţii şi fundaţiiapropiate aviatorilor militari, cadremilitare în rezervă şi retragere,veterani de război. Aceştia au asistatla, inaugurarea simulatorului pentrupregătirea controlorilor de traficaerian, ceremonialul militar de deco-rare a Drapelului de luptă al Şcolii deAplicaţie pentru Forţele Aeriene„Aurel Vlaicu” şi dezvelirea monu-mentului „ASPIRAŢIE”.

Activităţile s-au încheiat cu unmiting aviatic.

În perioada 30.08 – 02.09.2010, în cadrul Coman-damentului Diviziei 2 Infanterie „GETICA”, s-a des-făşurat competiţia „Omul anului”, secţiunea „Soldatuluniversal” - grupa maiştrilor militari şi subofiţerilor, cudenumirea generică „Subofiţerul anului”. Au participatmaiştri militari şi subofiţeri din comandament, care auîndeplinit condiţiile prevăzute în regulamentul de des-făşurare al competiţiei.

Probele de concurs au constat în: evaluarea ca-pacităţii de efort fizic; realizarea unui eseu, evaluareacunoştinţelor de limbă engleză şi cunoaşterii regula-mentelor militare. De asemenea, concurenţii au fostsupuşi unui interviu şi au executat trageri cu arma-mentul individual. Activitatea a fost condusă de locţi-itorul comandantului diviziei, generalul de brigadădoctor Mihai Tofan.

La sfârşitul celor patru zile de competiţie, câştigă-torii au fost: locul 1 - plt.maj. Lucian Calotă, locul 2 -plt.adj Dan Tincă, locul 3 - m.m. Iulian Cadulencu. Co-mandantul Diviziei 2 Infanterie „GETICA”, generalulmaior doctor Nicolae N. Roman, le-a înmânat diplomede onoare şi cupa „Subofiţerul anului”.

În perioada 28.09 – 01.10.2010, la Buzău, a avutloc, competiţia „Subofiţerul anului”, la nivel divizie. Laactivitate au participat subofiţerii, soldaţii şi gradaţiivoluntari declaraţi câştigători ai etapei pe unitate, dintoate structurile subordonate Diviziei 2 Infanterie„GETICA”. Probele de verificare au fost aceleaşi cucele de la nivel unitate. Comisia de verificare a fost al-cătuită din subofiţeri ai comandamentului diviziei.

Cei desemnaţi câştigători sunt:- Grupa maiştrilor militari şi subofiţerilor:1. sg. Cristian Zota, U.M. 01375 Constanţa; 2. plt.maj. Ciprian Gîndu, U.M.01189 Botoşani; 3. plt. Rică Romică, Şerbu, U.M.01531 Brăila. - Grupa soldaţilor şi gradaţilor voluntari:1. cap. George Nicărel, U.M. 01375 Constanţa;2. cap. Marius Chirazi, U.M.01458 Bîrlad;3. sold. Marian Prodan, U.M.01552 Galaţi.Premiaţii au fost nominalizaţi în ordinul de zi pe uni-

tate, au primit diplome de onoare, iar ocupanţilorprimelor locuri le-au fost înmânate cupele pentru „Sub-ofiţerul/Soldatul anului”, etapa pe divizie, ediţia 2010.

Maistru militar principal Cornelia MIHALCEA

- 95 -

MOZAIC BUZOIAN

Competiţia „Subofiţerul-soldatul anului”

- 96 -

MOZAIC BUZOIAN

Şcoala Militară de Maiştri Militari şi Subofiţeria Forţelor Aeriene a împlinit 90 de ani

Sâmbătă, 16 octombrie, ŞcoalaMilitară de Maiştri Militari şi Sub-ofiţeri a Forţelor Aeriene „Traian

Vuia”, de la Boboc, a sărbătorit 90 de anide la înfiinţare.

Cu acest prilej, a avut loc înmânarea şidecorarea, cu Ordinul „Virtutea Aeronau-tică” în grad de cavaler, cu însemn pen-tru militari, a Drapelului de luptă.

De asemenea, au fost conferite dis-tincţii onorifice unor militari în activitate,în rezervă sau în retragere şi a fostdezvelită o placă omagială.

La manifestare, alături de personalulŞcolii Militare de Maiştri Militari şi Sub-ofiţeri a Forţelor Aeriene, ce poartă cumândrie numele lui „TRAIAN VUIA”, auparticipat oficialităţi militare şi civile,reprezentanţi ai autorităţilor publice cen-trale şi locale, cadre militare în rezervă şiretragere. Invitaţii au asistat la exerciţiidemonstrative, la sol şi în aer.

MOZAIC BUZOIAN

- 97 -

A devenit deja o tradiţie ca, la Buzău, de Ziua Armatei, mili-tarii din garnizoană să acorde respect înaintaşilor, printr-unceremonial militar şi religios, desfăşurat la monumentul„Eroilor Batalionului 48 Infanterie”, din Parcul Eroilor. Încadrul solemnităţii, au fost acordate, de către comandantulgarnizoanei, gl. mr. dr. Nicolae N. Roman, premii şi diplome,câştigătorilor întrecerilor sportive organizate sub egida „Cupa25 Octombrie”. De asemenea, Fundaţia „Mareşal AlexandruAverescu” a înmânat premii şi diplome elevilor participanţi latabăra „Tânărul Cercetaş”. La finalul activităţii, numerosulpublic, adulţi şi tineri, a asistat la defilarea Gărzii de Onoareşi a Muzicii Militare a Diviziei 2 Infanterie „GETICA”.

25 Octombrie

MOZAIC BUZOIAN

- 98 -

Cea de a XVIII-a ediţie a „Festivalului Formaţiilor deTeatru din Armată” (01-05 noiembrie) a fost„strămutată”, în acest an, de la Craiova la Timişoara,gazdă ospitalieră fiind Cercul Militar, condus ded-l Nicolae Drăgan.

La „turnir” şi-au aliniat reprezentanţii cercurilemilitare din Braşov, Buzău, Iaşi, Medgidia, Ploieşti,Roman, Sf. Gheorghe, Timişoara şi Şcoala Militară deSubofiţeri de Jandarmi din Drăgăşani. Texteledramatice puse în scenă au aparţinut unor variigeneraţii de scriitori, de la Caragiale şi Victor Ion Popa,dintre seniori, până la Marin Sorescu şi Matei Vişniec,de două „nominalizări” bucurându-se buzoianul IonBăieşu (1933, Cernăteşti –1992, New Jersey), cu:Boul, viţeii şi…noi (Medgidia) şi Tristeţea vânzătoruluide sticle goale (Buzău).

Personajele textului ultim amintit sunt doi„consumatori” din „epoca de aur”, care, în aşteptareaunui responsabil de la I.C.V.A. ( Intreprinderea deColectare şi Revalorificare a Ambalajelor), îşi omoarătimpul cu un schimb de experienţă pe cunoştinţedespre lume şi viaţă, cuprinzând consideraţii asupracondiţiei lor de profesionişti, reflectată din diverseunghiuri (varietatea gusturilor, motivaţia medicală,statutul moral în faţa unor categorii din câmpul muncii,înaintaşi celebri în lumea culturală, aspiraţiile spre omai dreaptă cinstire a tagmei/ breslei, reţete dedezmahmurizare, cu incursiuni în istorie şi trăireapersonală), toate vădind un orizont demn de „omulnou” al „societăţii multilateral dezvoltate”. Caresocietate, prin diverse componente ale ei, nu sevădeşte, de multe ori, la nivelul exigenţelor.

Nu lipseşte, secvenţial, nici componenta militară, cuanumite elemente de tactici de informare şi „psi”; esteinvocat Budionîi, comandantul Armatei de Cavalerie(roşie) din timpul războiului civil (1917-1921):Mareşalul, aflat în dificultate, în toiul unei lupte cugardiştii albi, ordonă să fie capturat un ofiţer din statulmajor al inamicului pentru a afla secretul rezistenţei.Misiunea e îndeplinită, ofiţerul inamic este schingiuitîn fel şi chip o zi şi o noapte – nimic. Refuză săvorbească. Atunci unul dintre anchetatori îi facemareşalului următoarea propunere: să-l îmbetezdravăn pe ofiţer cu vodcă, iar a doua zi dimineaţă sănu-I dea nimic de dres. „Îmi pare rău, a zis Budionîi,

dar noi suntem un popor civilizat, noi nu folosimmetode barbare.”

Sub semnul râsu-plânsului stă şi aceastăîntâmplare, purtând cumva o marcă ce, după părereaprietenului de o viaţă al autorului, Fănuş Neagu,scriitor şi academician, îl individualizează dar şialiniază antecesori de anvergură: Ceea ce mă încurcăla Băieşu, trăsătură întâlnită la toţi dramaturgii cupecete de ceară curată, e faptul că dedesubtul fiecăreiglume, simt distilându-se o tristeţe fină. Râsul seîmpleteşte cu un bob de durere şi nu-i aceasta, oare,masca teatrului din toate vremurile?

Juriul festivalului, prezidat de d-na prof. univ. dr.Violeta Zonte, poate pe aceleaşi considerente, şiapreciind, nu în ultimul rând, din motive de recesiune,economia de recuzită, a acordat Cercului Militar Buzăupremiul II pentru „Tristeţea vânzătorului de sticlegoale”, pe care au conturat-o scenic George Stoian şiEmil Niculescu, membri ai grupului „Ridendo”.

Cercul Militar Buzău

La luminile rampei

MOZAIC BUZOIAN

- 99 -

Militarii Batalionului 60 Paraşutişti „Băneasa-Otopeni “ au săr-bătorit, la 1 noiembrie a.c., 60 de ani de la înfiinţarea unităţii printr-o ceremonie militară în cadrul căreia a fost dezvelit monumentul„Însemnul paraşutistului militar”.

La activitate au participat reprezentanţi ai Ministerului ApărăriiNaţionale, ai Statului Major al Forţelor Terestre, comandanţiiunităţilor militare din garnizoana Buzău, cadre militare în rezervă şiretragere, veterani de război şi reprezentanţi ai autorităţilor publicelocale.

„Valoarea cea mai de preţ a unităţilor militare o reprezintă oa-menii care le încadrează, iar batalionul din care faceţi parte se poatemândri cu luptători excepţionali, de elită, profesionişti animaţi desimţul datoriei şi de forţa exemplului oferit de înaintaşi. Rezultateledeosebite obţinute la aplicaţiile şi exerciţiile tactice, la tragerile deluptă cu toate categoriile de armament, precum şi participarea la mi-siuni externe sub egida NATO, ONU şi OSCE demonstrează cu pri-sosinţă calitatea umană şi profesională a paraşutiştilor”, le-atransmis militarilor batalionului, printr-un mesaj, ministrul apărăriinaţionale, Gabriel Oprea.

Ministrul Gabriel Oprea a exprimat încrederea că, prin tenacitateşi rigoare, paraşutiştii batalionului vor fi permanent la înălţimea rezul-tatelor obţinute de predecesori şi că vor răspunde întotdeauna cupromptitudine pentru a îndeplini misiunile ce le revin la cei mai înalţiparametri de performanţă.

Istoria paraşutismului militar românesc începe la 10 iunie 1941,când la Popeşti-Leordeni se constituie prima subunitate de paraşu-tişti din Armata României, de nivel companie.

Militari din cadrul batalionului au participat până în prezent laschimburi de experienţă pe teritoriul ţării şi în afara acestuia cu mi-litari din alte armate membre NATO şi au executat misiuni în sprijinulpăcii în teatrele de operaţii din Irak şi Afganistan. În anii 2009 şi2010, militarii paraşutişti din Buzău au participat, cu câte o com-panie, la misiunile Forţei Multinaţionale de Menţinere a Păcii dinKosovo.

Batalionul 60 la ceas aniversar

La 1 noiembrie 1950 se înfiinţaBatalionul 1 Paraşutişti, încadrul Centrului de Instrucţie al

Aviaţiei din Tecuci, conform ordinu-lui ministrului Forţelor Armate, subcomanda căpitanului VasileCOSMA.

La 12 februarie 1951, Batalionul1 Paraşutişti a fost dislocat în gar-nizoana Botoşani - la comandaacestuia fiind numit locotenentul-major Grigore BAŞTAN - iar lascurt timp a fost redislocat în gar-nizoana Tecuci. În luna octombrie1951, ministrul Forţelor Armate aordonat dislocarea batalionului îngarnizoana Buzău, iar la 20 sep-tembrie 1952 a fost transformat înRegimentul 60 Aerodesant, subor-donat Comandamentului ForţelorAeriene Militare.

În 2 octombrie 1954 regimentul aprimit Drapelul de Luptă, iar la 25octombrie 1974 a primit denumireaonorifică „Băneasa-Otopeni”, carecunoaştere a jertfei de sânge pecare au dat-o paraşutiştii militari înluptele pentru apărarea părţii denord a Capitalei (Băneasa,Otopeni, Pipera şi în alte zone) înaugust 1944. În urma restructurăriiunităţii, la 30 noiembrie 1990,Regimentul 60 Paraşutişti a fosttransformat în Batalionul 60Paraşutişti, păstrând denumireaonorifică „Băneasa-Otopeni”.

În anul 1996 batalionul a primitnoul Drapel de Luptă, care în anul2004 a fost decorat cu OrdinulNaţional „Serviciul Credincios” îngradul de Cavaler cu însemnpentru militari, conferit prin decretprezidenţial.

MOZAIC BUZOIAN

- 100 -

Exerciţiul de nivel

Trageri de artilerie înPoligonul Babadag

Trageri pe timp de noapte,Poligonul Cincu

Infanteria trece la ofensivă,Poligonul Cincu

Peste 2700 de militari, din toate cele trei categorii de forţe ale armatei, şiaproximativ 200 de mijloace tehnice au participat, în perioada 2-4 noiembrie,în Poligoanele Cincu şi Babadag, la Exerciţiul de nivel strategic "DACIA2010" - exerciţiu de comandament, cu comunicaţii şi informatică în teren,

MOZAIC BUZOIAN

- 101 -

strategic „DACIA 2010”

Conducătorul exerciţiului tactic cu trageri de luptă, general maior dr. Nicolae N. Roman:

Activitatea desfăşurată în acest laborator alForţelor Terestre, demonstrează faptul că, la nivelulDiviziei, comandamentul acestei structuri este capa-bil să conceapă, să coordoneze, să conducă şi sărăspundă de deciziile şi acţiunile militarilor pe carenoi îi avem în subordine. Toată această muncă pre-supune multe luni de exerciţiu, multe luni de antre-nament şi, totodată, de activităţi care, împreună, au

reuşit să facă din această mare unitate o entitatecare face dovada pregătirii ofiţerului de stat major şia militarilor din marile unităţi, unităţile ce o compun.Personal sunt mulţumit de modul cum mili-tarii, dela general până la soldat, au răspuns exigenţelorcerute de această activitate complexă, fiind în mă-sură să se achite de toate sarcinile primite şi, toto-dată, să demonstreze că militarii români îşi facpermanent datoria, în ţară şi în misiunile din teatrelede operaţii.

de nivel strategic, combinat cu executarea de trageri în poligon, la nivel tac-tic, pe timp de zi şi noapte. Operaţia tactică din cele două poligoane a fostcondusă de Comandamentul Diviziei 2 Infanterie „GETICA".

- 102 -

CONSILIUL JUDEŢEAN BUZĂU

Fundaţia “Mareşal Alexandru Averescu”Buzău, Bd. Unirii nr. 138Tel. (fax) 0338117937

www.fundatia-averescu.roe-mail: fundatia_maresal_averescu@ yahoo.com

Magazin al Fundaţiei „Mareşal Alexandru Averescu” Străjer...

Documents

Transcript of Magazin al Fundaţiei „Mareşal Alexandru Averescu” Străjer...