Magazin al Fundaţiei „Mareşal Alexandru Averescu”...

Străjer în calea furtunilor

Magazin al Fundaţiei „Mareşal Alexandru Averescu”

Anul V, nr. 9, iunie 2011Cadran militar buzoian

www.fundatia-averescu.ro

OMAGIU EROILOR

- 2 -

Adresa:Buzău, str. Unirii nr. 140

Tel. 0735233264www.fundatia-averescu.ro

Director: gl. bg. dr. Nicolae CiucăCOLECTIVUL DE REDACŢIERedactor-şef: lt. col. Romeo FeraruRedactor-şef adjunct: Emil NiculescuSecretar de redacţie:col. (r) Constantin DinuRedactori:- col. (r) Mihai Goia- lt. col. Liviu Corciu - Viorel FrîncuDepartament economie:lt. col. (r) Gherghina OprişanDifuzare:m.m. Iulian CadulencuCorectură:plt. adj. Sandu Popa

Tipar: EditGraph, Buzău

ISSN: 1843-4045

Responsabilitatea pentru conţinutulmaterialelor publicate aparţine exclusiv autorilor, conform art. 205-206 Cod penal. Reproducerea textelor şi fotografiilor este permisă numai în condiţiile prevăzute de lege.Manuscrisele nu se înapoiază.

Revista pune la dispoziţia celor interesaţi spaţii de publicitate.

Numărul curent al revistei se găseştepe site-ul fundaţiei, în format pdf.

Copertele 1 și 4Ziua Veteranilor de Război,Divizia 2 Infanterie “Getica”,

29 aprilie 2011

S U M A R

- EDITORIAL -- Locotenent colonel Romeo Feraru, Ziua Eroilor (1)

- AGENDA FUNDAŢIEI -

- Ziua Veteranilor de Război, lecţie de istorie (2)

- Copiii au primit cu bucurie daruri de la Moş Crăciun (4)

- Ediţia a doua a concursulu de istorie „1 Decembrie Ziua Naţională aRomâniei” (6)

- La mulţi ani, România! (10)

- EVENIMENT -

- General maior prof. univ. dr. Visarion Neagoe, 95 de ani de istorie.

De la Armata a 2-a, la Divizia 2 Infanterie (11)

- TEATRELE DE OPERAŢII -

- Colonel dr. Vasile Cerbu, Islamul, o lume în schimbare. Religia (15)

- ISTORIE, CULTURĂ -

- Locotenent colonel Liviu Corciu, Momente de glorie în războiul pentru între-girea României Regimentul 48 Infanterie Buzău. Campania anului 1917 (31)

- Viorel Frîncu, Monumentul ridicat de medicul buzoian Petre Inotescu (38)

- Emil Niculescu, 1821 în zona Buzăului (39)

- Prof. univ. dr. Constantin I. Stan, Trecerea Tisei de către Armata Română (30iulie 1919) în conștiința contemporanilor (46)

- Emil Niculescu, Cezar Boliac, aboliționistul, și Buzăul (52)

- Viorel Frîncu, Personalități militare buzoiene în Campania din Bulgaria (1913) (57)

- Comandor aviator doctor Marius-Adrian Nicoară, Măsuri de organizare și in-struire a forțelor aeriene regale române pentru intrarea în cel de-al doilearăzboi mondial (60)

Memoria veteranilor- Colonel (r.) Petre Costea, Confesiunile unui veteran de război. De la CotulDonului, la Oradea (67)

Raftul cu cărţi (72)

- TEORIE MILITARĂ -

- General maior (r.) prof. univ. dr. Visarion Neagoe, Noul concept strategic alAlianţei Nord-Atlantice şi impactul său asupra securității și apărăriinaționale (75)

- Colonel dr. Vasile Cerbu, Rolul informaţiilor militare în procesul de luare adeciziilor în contextul aderării României la NATO (79)

- Căpitan comandor drd. Alfred Vasilescu, Reflectarea agresiunilor non-convenţionale în politicile de securitate ale NATO şi Uniunii Europene (83)

- Maior Marian Caloian, Retenția personalului în Ministerul ApărăriiNaționale (85)

- Locotenent Florinel Suciu, Telefonia VoIP (Voice over Internet Protocol) (87)

- AREALUL BUZOIAN -

- Locotenent colonel Romeo Feraru, Dealul Istrița (89)

- MOZAIC BUZOIAN -

- 22 decembrie, Ziua Victoriei Revoluţiei Române (91)

- Divizia 2 Infanterie „Getica”. Preluare de ștafetă (91)

- 60 de ani de la înfiinţare. Topogeodezii militari buzoieni (92)

- „Cultul Eroilor”. Conferința anuală a filialei Buzău (94)

- Rezerviștii în sărbătoare (95)

- Debut de carieră în Forțele Aeriene Române (96)

- Ziua NATO în România, sărbătoare a democraţiei şi spiritului euroatlantic (97)

- Zilele Buzăului (98)

- La ceas aniversar. Geniștii buzoieni (99)

Străjer în calea furtunilor

Revista se difuzează structurilor militare din Buzău, asociaţiilor partenere și instituţiilorpublice interesate.

- 1 -

Ziua Eroilor

EDITORIAL

Înălţarea Domnului, sărbătoare creştină în care seprăznuieşte şi Ziua Eroilor, se învecinează anul acestacu un eveniment pe care Divizia 2 Infanterie „Getica” îlare inscripţionat cu bronz în agenda sa, în calitate deurmaşă a tradiţiilor de luptă: 95 de ani de la înfiinţareaArmatei a 2-a, comandată de generalul AlexandruAverescu, una din capitelurile pe care s-a sprijinit cutărie fiinţa României Mari, a statului naţional unitar şi,după secole de ardentă şi comună aspiraţie naţională,întregit.

Pe drapelele de luptă ale Armatei a 2-a, pecete vic-torioasă a marcat-o bătălia de la Mărăşti, înfruntare încare, aşa cum consemnează generalul GheorgheDabija, în vasta sa istorie „Armata română în războiulmondial”, a însemnat un moment astral al istorieinaţionale: Armata a II-a română de sub conducereageneralului Averescu dobândise o victorie decisivă,care în tactică însemnează aruncarea inamiculuiînapoi, zdrobirea lui prin dezorganizarea unităţilor sale,făcându-i prizonieri, luându-i materiale şi panicându-l.

Visul unirii tuturor provinciilor româneşti îşi aflăatestarea şi în „Notiţele zilnice din război”, jurnalul co-mandantului Armatei a 2-a, care, în 13 iulie 1917,însemna: Generalul Văitoianu este de părere că în di-recţiunea Lepşei, am putea merge până peste frontieră.

Ideea îmi surâde; mi-ar plăcea să pot planta undrapel pe un petec din pământul ce voim să-l cucerim,pentru a simboliza aspiraţiile noastre.

Mihail Sadoveanu, în postura de reporter de front alziarului „România”, întâlneşte, imediat după bătălie, unconvoi de prizonieri germani, peisaj, în primul rândmoral, pe care îl creionează ferm: Un tânăr trist, cu faţăfiravă, vorbeşte trudit. Arată că e din Dettmold. De treiani a umblat pe toate fronturile Europei. Aici în Vrancea,cum spun şi ofiţerii lor, s-a întâmplat cu ei un lucruspăimântător.

S-au bătut în alte părţi necontenit. De multe ori au fostbiruitori. Au fost şi înfrânţi. Dar în poziţiile tari de laMărăşti au primit de la mânioşii noştri soldaţi o loviturăaşa de crâncenă încât nu şi-au mai venit în fire niciastăzi.

Văd acum deplin că prin această bătălie, armonioasăîn planul ei şi-n execuţia neşovăitoare şi exactă, in-diferent de ce poate fi mâni, armata noastră şi-a câşti-gat un titlu indiscutabil de glorie.

Bătălia de la Mărăşti va trece în istoria noastră ca ooperă serioasă şi solidă de artă militară.

Tensiunea, jertfa şi măreţia oştirii române în acelemomente vor fi fost copleşitoare, dacă între bătălia dela Mărăşti şi aceea de la Mărăşeşti aliaţii ruşi puneau

problema, conform doctrinei lor din timpul războaielorantinapoleoniene, evacuării Moldovei, urmând ca ar-mata noastră să fie retrasă undeva la Kerson, Poltavasau Harkov.

Preţul pierderilor umane ale ţării în timpul primei con-flagraţii mondiale, care, pentru noi a însemnat între-girea naţională, s-a ridicat în total la aproximativ unmilion (morţi, răniţi, mutilaţi şi dispăruţi), din care330.000 morţi din rândul militarilor, ceea ce se estima areprezenta 1/20 din populaţia totală a României.

În perioada interbelică, datoria morală a îngrijiriimormintelor eroilor reprezenta nu numai un act de re-cunoştinţă, ci şi o operă de educaţie şi cultură pentrucontemporani şi generaţiile viitoare. Mormintele şi mo-numentele de război s-a convenit a intra sub oblăduireaunei instituţii oficiale, iniţiativă demarată de generalulde corp de armată Arthur Văitoianu, unul dintre co-mandanţii Armatei a 2-a, fondatorul Societăţii„Mormintele Eroilor Căzuţi în Război”, înfiinţată prin de-cret regal, la 12 septembrie 1919, antecesoarea„Cultului Eroilor” de astăzi. Menirea acesteia era săidentifice, centralizeze şi amenajeze , pe teritoriul ţăriilocurile de veşnică odihnă ale tuturor ostaşilor românisau străini, căzuţi în timpul şi din cauza războiului, pre-cum şi ale tuturor celor care au căzut, îndeplinind unserviciu comandat, la oricare din formaţiunile armatei.

În municipiul Buzău, ultima garnizoană a Armatei a2-a, lângă „Biserica Eroilor”, ridicată în memoria jert-felor de sânge ale Diviziei 5 Infanterie, s-a inaugurat,în urmă cu optzeci de ani, la 8 octombrie 1931, înprezenţa suveranului Carol al II-lea, a primului ministru,Nicolae Iorga, a ministrului armatei, generalulŞtefănescu-Amza, secondat de alţi generali foşti com-batanţi în războiul întregirii, a episcopului Ghenadie alBuzăului, cimitirul eroilor români şi germani. Pe mau-soleul înălţat ulterior, în marmură albă, veghează in-scripţia: Încununând frunţile voastre cu laurii nemuririi,v-am cules cu recunoştinţă şi pietate de pe plaiurilejudeţului Buzău şi v-am aşezat sub acest dom pe voi,7867 eroi necunoscuţi din războiul 1916-1918.

Acestora li s-a adăugat, în istoria parcursă, alţi luptă-tori căzuţi pentru patrie şi alte semne ale neuitării.

Tuturor le aducem, la ceas de înălţare ortodoxă,pioasă recunoştinţă şi omagiu, în numele garanţilor deastăzi ai demnităţii şi suveranităţii naţionale aRomâniei.

Locotenent colonel Romeo Feraru

AGENDA FUNDAŢIEI

- 2 -

Fundaţia „Mareşal AlexandruAverescu” a sărbătorit, la 29 aprilie,eroii în viaţă ai celui de-al DoileaRăzboi Mondial.

Veteranii de război din judeţulBuzău au fost invitaţi de către ge-neralul de brigadă dr. NicolaeCiucă la sediul ComandamentuluiDiviziei 2 Infanterie „Getica”, undeau fost întâmpinaţi cu flori de ungrup de elevi de la Şcoala nr. 15„George Emil Palade” şi de militaridin garnizoană.

Invitaţii au vizitat muzeul cecuprinde aspecte din istoria mariiunităţi, începând cu Armata a 2-a,continuând cu Comandamentul 2

Ziua Veteranilor de Război, lecţie de istorie

AGENDA FUNDAŢIEI

- 3 -

Operaţional Întrunit „Mareşal Alexandru Averescu” şipână în zilele noastre.

În sala de conferinţe „General Ştefan Guşă” a avutloc o adevărată lecţie de istorie: veteranii de război audepănat amintiri din grelele zile ale războiului,amintindu-şi despre faptele de arme, iar elevii au asi-stat la un adevărat „film istoric”.

După prelegerea profesorului de istorie DoinaBalaban, o parte dintre elevi au citit eseurile dedicate„actorilor din film”.

În încheiere, generalul de brigadă Lucian Foca s-aadresat veteranilor afirmând că, astăzi, militarii îșiapără țara având ca model faptele de vitejie ale ve-teranilor celui de-al Doilea Război Mondial.

După fotografia de grup, invitaţii au participat la cere-monialul militar şi religios desfăşurat la MausoleulEroilor şi au primit onorul gărzii de onoare şi al uneipatrule de avioane IAR-99 „Şoim” de la Şcoala de Apli-caţie pentru Forţele Aeriene - Boboc, care a survolatcerul înnorat, parcă apăsat de greutatea evenimentului.

La final, gazdele şi veteranii de război au ciocnit ocupă de şampanie, continuând să depene aminitiri deneuitat.

Sponsori: S.C Boromir S.A și S.C. Adipan S.R.L.

A devenit deja o tradiţie ca, la sfârşit de an, Fundaţia„Mareşal Alexandru Averescu" să organizeze uneveniment adresat copiilor.

De această dată, copii de la Complexul de ServiciiComunitare nr. 2 „Sfântul Stelian", din cadrul Servi-ciului module rezidenţiale de tip familial şi cei ai mem-

AGENDA FUNDAŢIEI

- 4 -

Copiii au primit cu bucuriedaruri de la Moş Crăciun

AGENDA FUNDAŢIEI

brilor fundaţiei, au fost invitaţi să participe la un joc in-teractiv, prin care aceştia au participat la o incursiuneîn minunata lume a Crăciunului tradiţional românesc.

Atmosfera a fost una specială, unde sunetulclopoţelului din colindele tradiţionale s-a întrepătrunscu voia bună din cântecele de muzică populară inter-pretate de artiştii buzoieni, din formaţiile „Sânzienele”şi „Nemuritorii”.

La sfârşitul spectacolului, Moşul a împărţit daruri tu-turor copiilor, aceştia mulţumindu-i pentru cadourileprimite. De asemenea, Fundaţia „Mareşal AlexandruAverescu” a oferit bătrânilor din Centrul de persoanevârstnice asistate din Smeeni, cadouri constând înproduse alimentare specifice Crăciunului.

Întreaga activitate a beneficiat de sprijinul financiaral S.C. BETA S.A.

- 5 -

Fundaţia „Mareşal Alexandru Averescu”, a orga-nizat, cu sprijinul Consiliului Judeţean Buzău, ediţiaa doua a concursului de istorie, „1 Decembrie -Ziua Naţională a României”, adresat elevilor din

instituţiile de învăţământ preuniversitar din judeţul Buzău. În acest an, s-au înscris 47 de elevi din 11 colegii

naţionale, licee şi grupuri şcolare din: Buzău,Râmnicu Sărat, Pătârlagele și Beceni, care au con-

AGENDA FUNDAŢIEI

- 6 -

Ediţia a doua a concu„1 Decembrie, Ziua Naţ

curat, de această dată, individual. Concursul desfăşurat la 27 noiembrie la sediul

Diviziei 2 Infanterie „Getica”, a avut două probe: unchestionar cuprinzând 15 întrebări şi un eseu.

Subiectele au fost stabilite din istoria românilor întreanii 1821 şi 1947, având ca bibliografie, lucrareaprofesorului Florin Constantiniu „O istorie sinceră apoporului român”.

AGENDA FUNDAŢIEI

- 7 -

ursului de istorie ţională a României”

Juriul, format din locotenent-colonel dr. istoric Florin Şperlea,redactor-şef la ObservatorulMilitar, profesor Ana PredaTudor, inspector de istorie la In-spectoratul Şcolar Judeţean -Buzău şi profesor Sorin Turturică,muzeograf la Muzeul Aviaţiei Mil-itare, în urma evaluării lucrărilor,a stabilit următorii câştigători:locul I - Cristina Ciurea de laColegiul Naţional „B.P. Hasdeu” -Buzău, locul II - Larisa Dumitru totde la Colegiul Naţional „B.P. Has-deu" şi locul III - Teodor Baciu dela Seminarul Teologic „ChesarieEpiscopul” din Buzău.

Cele două menţiuni au fostobţinute de Raluca Ene de la„B.P. Hasdeu” şi Norela Feraru dela Colegiul Naţional „AlexandruVlahuţă” - Râmnicu Sărat.

Toţi participanţii, elevi şi profe-sori îndrumători, au primitdiplome, numărul 8 al revisteiFundaţiei – „Străjer în calea fur-tunilor” şi cărţi de specialitate,oferite de Fundaţia „GeneralŞtefan Guşă”.

Câştigătorii au fost premiaţi, cusume băneşti, în cadru festiv, de

către preşedintele ConsiliuluiJudeţean Buzău, domnul econo-mist Victor Mocanu şi de cătrepreşedintele Fundaţiei „MareşalAlexandru Averescu”, generalmaior dr. Nicolae N. Roman,în cadrul ceremonialului organi-zat cu ocazia sărbătoririi ZileiNaţionale a României, la

1 Decembrie, în faţa Prefecturii.Prin acest concurs, am vrut să

menţinem treaz interesul ado-lescenţilor buzoieni pentrucunoaşterea istoriei României şia faptelor de eroism ale înain-taşilor noştri, care au dus la în-făptuirea măreţului act de la 1Decembrie 1918.

AGENDA FUNDAŢIEI

- 8 -

AGENDA FUNDAŢIEI

- 9 -

Câştigătorii concursului de istorie Locul I - 300 lei - CIUREA Cristina - Colegiul Naţional „B.P. HASDEU” - Buzău.Locul II - 200 lei - DUMITRU Larisa - Colegiul Naţional „B.P. HASDEU” - Buzău. Locul III - 100 lei - BACIU Teodor - Seminarului Teologic „CHESARIE EPISCOPUL” - Buzău. Locul IV - menţiune 50 lei - ENE Raluca - Colegiul Naţional „B.P. HASDEU" - Buzău. Locul V - menţiune 50 lei - FERARU Norela - Colegiul Naţional „ALEXANDRU VLAHUŢĂ" - Râmnicu Sărat.Locul VI - STANCIU Ionuţ - Colegiul Naţional „ALEXANDRU VLAHUŢĂ” - Râmnicu Sărat.Locul VII - BĂICULESCU Elena-Andrea - Liceul Teoretic „RADU VLĂDESCU” - Pătârlagele. Locul VIII - DRAGOMIR Mădălina - Colegiul Naţional „MIHAI EMINESCU” - Buzău.Locul IX - FLOREA Alice - Colegiul Naţional „B.P. HASDEU” - Buzău. Locul X - PANĂ Iulian - Colegiul Naţional „MIHAI EMINESCU” – Buzău.

AGENDA FUNDAŢIEI

- 10 -

Primind o invitaţie, pe adresa fundației, de a parti-cipa la o manifestare dedicată Zilei Naţionale de la ogrădiniţă, sincer, mă întrebam ce pot înţelege copiii de3, 4, sau 5 ani dintr-o poveste frumoasă a istoriei noas-tre, pe care, poate, mulţi dintre cei mai mari decât ei,nu au desluşit-o.

După discuţia avută cu directorul grădiniţei cu pro-gram prelungit nr. 10, doamna Diana Muşat, caremi-a spus cum s-au gândit să organizeze activitateadouă dintre educatoarele care au iniţiat proiectul,Marilena Irimia şi Elvira Burciu, mi-am dat seama căpreşcolarii vor fi bucuroşi, dar şi curioşi să vadă printreei, un militar.

Nu mică mi-a fost mirarea, atunci când am intrat înmica sală de „spectacole”, să văd „o mulţime de copiigălăgioşi”, dar frumos îmbrăcaţi, de sărbătoare, încostume naţionale, o parte dintre ei, fluturând steaguritricolore, confecţionate chiar de ei, ajutaţi, probabil, depărinţi şi educatoare.

Programul artistic a început cu intonarea imnuluinaţional „Deşteaptă-te române!”, pe care copiii l-aucântat cuprinşi de o încărcătură emoţională, supe-

rioară adulților, pentru care acest ceremonial a virat,uneori, în rutină.

Copii din grupele pregătite de educatoareleNicoleta Râşnoveanu, Diana Bîra şi Georgeta Popaau interpretat cântece patriotice şi au recitat poezii.

Cu emoţie, am explicat copiilor, pe înţelesul lor,speram eu, despre ce s-a întâmplat la 1 Decembrie1918, folosindu-mă de un film unde se puteau vedeamilitarii români şi faptele lor de vitejie din PrimulRăzboi Mondial - Războiul de Întregire a Neamului.Mi-a fost destul de greu, dar, la sfârşit, am putut con-stata că majoritatea copiilor, chiar şi fetiţe, vroiau săse facă soldaţi.

Întâlnirea s-a încheiat cu un program de dansuripopulare, pregătit de educatoarele Florentina Zota,Filofteia Postolache şi Maria Tuţu.

Plăcut surprins de cele întâmplate, cred că proiec-tul doamnelor educatoare a fost motivat, iar copiilor,chiar la vârste fragede, li se stimulează sentimentelede dragoste şi respect faţă de valorile naționale, fațăde istorie și de cei care, cu jertfe, au determinat-o.

Locotenent colonel Romeo Feraru

La mulţi ani, România!

95 de ani de istorie

De la Armata a 2-a, la Divizia 2 Infanterie ---------------------- General maior (r.) prof. univ. dr. Visarion Neagoe

În urmă cu 95 de ani, România, în dorinţa întregiriihotarelor sale tradiţionale, a intrat în PrimulRăzboi Mondial alături de Antanta. În noaptea de

14/15 august 1916, în conformitate cu „Planul de mo-bilizare pentru anii 1916-1917” şi prevederile „IpotezeiZ”, din Comandamentul suprem român, au fost che-mate sub drapel, toate forţele militare române, inclusivcele ale Armatei a 2-a, structură organizatorică ce sepreconiza a se înfiinţa la campanie.

Aşa cum rezultă din Ordinul 40 al Marelui CartierGeneral, datat „Bucureşti. 15 august 1916”, şi careconstituia actul său de naştere, „cu începere din ziuade 18 (optusprezece August a.c., toate trupele şi ser-viciile prevăzute prin lucrările Ipotezei Z vor trece subordinele superioare ale comandamentului Armateia 2-a al cărui Cartier General se va găsi instalat, pânăla teminarea mobilizării, în localul Şcoalei de artilerieşi geniu�”

Ca eşalon operativ de mare importanţă din structuraArmatei României, plasată în centrul dispozitivuluistrategic de pe Carpaţi, Armata a 2-a avea să joaceun rol crucial în campania din 1916, asigurând, de unasingură şi în condiţii deosebit de grele, retragereaforţelor române spre Moldova.

Având în compunere, la început, Corpurile 2 şi 3 Ar-mată şi Brigada 3 Călăraşi, ce întruneau în total 78batalioane infanterie, 12 escadroane de cavalerie şi71 baterii de artilerie, iar la comandă pe generalul dedivizie Alexandru Averescu, numit prin „Înaltul DecretNo. 2784 din 14/ VIII/ 1916”, Armata a 2-a românăintră, cu viteza ce-o impuneau evenimentele aceleivremi, în prima etapă din istoria ce va cuprinde pe-

rioada august 1916 - mai 1918.

Armata a 2-a a participat, iniţial, la operaţia deacoperire în fâşia sa de front repartizată. Istoricul

Constantin Kiriţescu sesiza importanţa zonei de res-ponsabilitate încredinţată acesteia: „Armata a 2-aromână se găsea în mijlocul dispozitivului românesc,în partea cea mai întinsă a arcului carpatic. Importanţaacestui sector venea din două împrejurări. Aici segăseau, pe o întindere relativ mică cele mai multetrecători: Branul, Predealul Bratocea, Buzăul, spre anu pomeni decât pe cele mai importante. În al doilearând, acest sector domină calea cea mai directă şi maicomodă, care ducea din Capitala ţării în Ardeal. Eaavea, la 25 km de frontieră, Braşovul, important nunumai ca populaţie, ci şi ca centru comercial şi nod decomunicaţie a numeroaselor căi ferate şi sosele ceconverg spre acel punct din toată regiunea de sud-esta Ardealului.

Urmează, cu bune rezultate, ofensiva desfăşurată,în lunile august-septembrie 1916, pe frontul din Ardeal,traversând cele trei etape ale acestei prime operaţii.

Ofensiva Armatei a 2-a în Transilvania s-a încheiatîn a doua decadă a lunii septembrie 1916, când tru-pele acesteia au atins şi trecut la consolidarea alinia-mentului: Odorheiul Secuiesc, Paloş, Dăişoara,Ticuşul Nou, Noul Roman, Cârțişoara, Avrig. Începândcu această dată, raportul de forţe s-a echilibrat sub-stanţial în sectorul Armatei a 2-a, el devenind chiar ne-favorabil pentru partea română, în urma aducerii decătre Puterile Centrale, în această zonă, a Armatei a9-a germane. Raportul de forţe existent în acel mo-ment era de 1/3,65 în favoarea inamicului. Situaţia cre-ată a impus Armatei a 2-a trecerea la apărare peîntregul aliniament, formă de luptă predominantă pen-tru perioada septembrie – decembrie 1916.

Comandamentul acesteia şi forţele din compunereau fost nevoite, cu dificultăţi enorme şi în faţa unui ina-mic superior numericeşte şi tehnic, cu o experienţă de

EVENIMENT

- 11 -

război apreciabilă, să organizeze aliniamentele deapărare de pe Carpaţi, angajând memorabilele luptede apărare din trecătorile Predeal şi Bran-Câmpulungcu grupurile „Predeal” şi „Nămăieşti”, comandate degeneralii Arthur Văitoianu, respectiv Traian Găiseanu.Pe frontul Armatei a 2-a , în afară de bătăliile pentrucontrolul trectorilor Predeal şi Bran, forţele române auopus o aprigă rezistenţă pe văile Caşinului, Zăbalei,Bâscei Mici, Siriului Mare, la pasurile Tabla Buţii şiBratocea, respingând peste tot încercările vrăjmaşuluide a trece munţii.

După 43 de zile de lupte aprige în trecătoareaPredeal şi peste 20 de zile în pasul Bran – Câmpu-lung, ambele direcţii au rămas zăvorâte în calea înain-tării inamicului pe direcţia generală Bucureşti. Doarsituaţia grea creată pe frontul Armatei 1 în Oltenia şivestul Munteniei face ca, la 16 noiembrie 1916, ina-micul să intre fără luptă în oraşul Câmpulung, ce fu-sese evacuat cu o noapte înainte, la ordin, de cătreforţele Grupului „Nămăieşti”.

În urma consumării operaţiei de pe Argeş – Neajlov,la care Armata a 2-a a participat doar cu Divizia 21Infanterie, aceasta primeşte, cu începere de la 21noiembrie/04 noiembrie, misiunea de „a schimba fron-tul şi a ocupa pe malul stâng al Teleajenului un front cufaţa la vest, acoperind toate comunicaţiile care, de lamunţii Carpaţi şi până la Corlăteşti inclusiv (4 km sud-vest de Ploieşti), duc spre răsărit”.

Rând pe rând, timp de 40 de zile şi pe o adâncimede aproximativ 200 km., până la 01/14 decembrie, îm-preună cu forţe din Armata 1 română şi, de la aceadată, de una singură, având la dreapta şi la stângadoar trupe ruseşti, Armata a 2-a, reconstituită întretimp pe Grupurile „Vrancea-Oituz”, condus de gene-ralul de brigadă Constantin Cristescu, (ulterior„Mannerheim”) şi „Râmnic”, condus de generalulArthur Văitoanu, desfăşoară, pe timp nefavorabil, lupteaprige de apărare, organizând şi opunând rezistenţăpe aliniamentele: Cricov, Prahova, Ialomiţa, şi munţiiBuzăului, calea ferată Ploieşti-Buzău. În acţiunile pur-tate în zona Ploieşti-Mizil, ofiţerii şi soldaţii Corpului 2Armată s-au remarcat prin spirit combativ, fiind citaţiastfel într-un ordin de zi: „În luptele îndârjite ce au avutloc de la Ploieşti până la Mizil v-aţi distins şi v-aţi sa-crificat vitejeşte�Ajunşi în faţa oraşului Mizil cu efec-tive reduse, aţi primit să rezistaţi pe poziţie şi săcontra-atacaţi forţele superioare inamice. Aţi luptat cuvitejie şi bravură şi n-aţi cedat pământul scump al ţăriinoastre până nu v-aţi făcut datoria de ostaşi.”

Mai apoi, între 20-27 decembrie 1916, Armata a2-a, împreună cu trei mari unităţi de cavalerie rusă –divizia Usuriska, Zaamurskaia şi Zemna – va purtauna din cele mai aprige încleştări, aşa-numita „bătăliea Râmnicului” sau „bătălia de Crăciun”, în care au fostînfruntate grupurile de armate germane „Morgen”,„Ruiz”, „Kraft” şi „Stabs”. Un atac combinat al Armatei

1 austro-ungare, pe văile Oituzului şi Uzului, în spateleforţelor româno-ruse şi al grupului de armateMackensen, între munţii Buzăului şi Râmnicu Sărat ur-mărea străpungerea aripii de sud a frontului orientalşi, în consecinţă, scoaterea definitivă a României dinrăzboi. Armata a 2-a, înpreună cu aliaţii a reuşit să sta-bilizeze frontul , în mod definitiv, în prima decadă alunii ianuarie 1917, pe aliniamentul cuprins întreCaşin, la dreapta, şi Ireşti, la stânga, pe pantele di-napoia pârâului Limpejoara. Gene-ralul AlexandruAverescu avea motive să poată spera: „Nu s-a atinsexact şi peste tot linia indicată de mine, totuşi situaţias-a restabilit destul de bine şi inamicul a fost oprit.Cred că frontul nostru va căpăta stabilitate pe linia pecare ne găsim”.

În perioada de refacere a potenţialului militar şimoral al forţelor române, din prima jumătate a anului1917, Armata a 2-a, spre deosebire de celelalte struc-turi, a fost singura care a realizat, pe baza celor sta-bilite de Marele Cartier General, într-o manieră proprie,această operaţiune complexă, combinând activitateade refacere cu menţinerea dispozitivului de apăraredin zona Vrancei a majorităţii marilor sale unităţi şiunităţilor din compunere.

La 30 iunie 1917, când generalul AlexandruAverescu consemna în cunoscutele sale „Notiţe zilnicedin război”, „Totu-i gata, cel puţin la mine”, Armataa 2-a era pregătită, cu potenţialul substanţial refăcut,aptă să fie angajată în marile bătălii de la PorţileMoldovei.

Forţa combativă a Armatei a 2-a se ridica la 56 debatalioane de infanterie, înzestrate cu 448 mitraliere,

EVENIMENT

- 12 -

EVENIMENT

- 13 -

228 de tunuri, din care 52 grele, 14 escadroane decavalerie şi 21 de avioane.

Acesteia avea să-i revină cinstea şi onoarea de aparticipa la marea ofensivă de la Mărăşti, între 9 şi 14iulie, ce a avut drept rezultate de factură operativă şitactică ruperea frontului pe o lărgime de circa 30 km şirealizarea unei pătrunderi maxime de 28 km în dis-pozitivul inamic, cu un ritm mediu de 3 km/ 24 ore. Im-petuozitatea ofensivei executate a atras aprecierileelogioase ale comandantului Armatei 4 ruse, I.A.Ragoza, care a telegrafiat generalului Averescu; „Ad-mirând bravura şi activitatea excepţională a vitezelordumneavoastră trupe, vă rog să primiţi, domnule ge-neral, cele mai sincere felicitări din partea mea per-sonal şi a întregii armate 4 ruse. Suntem mândri căavem un vecin atât de viteaz”.

Nu se încheiaseră bine comentariile de răsunetasupra acestei operaţii victorioase, însoţite de regretulcă ea a fost oprită din ordin de către comandamentulsuprem, înainte de a i se exploata pe deplin succesul,când, Armata a 2-a , restructurându-şi dispozitivul spredreapta, participă, cu eforturi substanţiale, la operaţiade apărare de la Oituz, zăvorând, în urma unor aprigeşi dramatice încleştări, ce au durat peste 20 de zile,Valea Oituzului şi blocând înaintarea inamicului spreOneşti şi Adjud.

În ultima parte a războiului, după retragerea dintoamna anului 1917 a trupelor ruseşti de pe frontul dinMoldova, Armata a 2-a va ocupa o fâşie de apăraremult mai largă, de aproximativ 130 km, între loca-lităţile Bicaz, spre nord, şi Muncel, la sud.

La sfârşitul lunii ianuarie 1918, răspunzând soli-citărilor regelui şi guvernanţilor, generalul AlexandruAverescu predă comanda acestui glorios eşalon gene-ralului Arthur Văitoianu, dedicându-se carierei politice.

La 1 mai 1918, urmare a Tratatului de pace de laBucureşti, Armata a 2-a primeşte ordinul de demobi-

lizare şi se desfiinţează ca structură. Menţionăm că,în toamna anului 1918, la a doua mobilizare a armateiromâne, trupele Diviziilor 9 şi 10 Infanterie care, în pe-rioada interbelică şi după 1947, au făcut parte dinstructura Armatei a 2-a , au executat misiuni de luptăîn Basarabia, la solicitarea organelor puterii de stat,atât înainte, cât, mai ales, după unirea acesteia cuRomânia.

Etapa a doua de existenţă a Armatei a 2-a, ca struc-tură constituită, este premergătoare intrării Românieiîn cea de a doua conflagraţie mondială.

Astfel, ca urmare a mobilizării armatei decretată deMarele Stat Major român la 01 septembrie 1939, „cuîncepere de la 23 septembrie a.c., a luat fiinţă Armataa 2-a conform ordinului Marelui Stat Major nr.11251/39”, preciza într-un raport comandantul ei, ge-neralul de divizie Nicolae Ciupercă, nimeni altul decâtcel care era şeful Secţiei Operaţii, când la comandăse afla generalul Alexandru Averescu.

Dacă la 28 iunie 1941, Armata a 2-a avea în com-punere Corpul 2 Armată, Divizia 1 Grăniceri, Diviziile4, 9 10 Infanterie, Brigada a 7-a Cavalerie şi Detaşa-mentul „Dunărea”, după rapturile teritoriale aplicateRomâniei, în vara aceluiaşi an, marile unităţi operativeşi tactice, ce se aflau în dispozitiv în teritoriile ocupatevremelnic, se retrag spre interior şi îşi modifică struc-tura. Aşa se face că, la 12 septembrie, Armata a 2-aavea în subordine Corpul 2 Armată cu comandamen-tul la Bucureşti (pentru un timp şi în garnizoanaConstanţa) şi Corpul 3 Armată cu comandamentul îngarnizoana Buzău.

La 22 septembrie 1940, pe baza „Proiectului de re-organizare a Armatei”, iniţiat de conducătorul statului,Ion Antonescu, şi aplicat de Marele Stat Major român,comandamentul Armatei a 2-a se desfiinţează, Corpul2 Armată fiind pus la dispoziţia Marelui Stat Major, iarCorpul 3 Armată intrând în subordinea Armatei a 4-a.

Generalul Averescu în mijlocul ofițerilor din comandamentul Armatei a 2-a.

EVENIMENT

- 14 -

Chiar dacă au fost resubordonate, în perioada celuide al Doilea Război Mondial, altor structuri militare,marile unităţi din compunerea fostei Armate a 2-a, audesfăşurat acţiuni militare, atât în campania din est câtşi în cea din vest, constituind – prin faptul că se vorregăsi, după 1960, din nou în subordinea acesteia -,puntea de legătură între perioada interbelică şi post-belică a acestui comandament şi marcând continui-tatea lui în timp.

Procesul postbelic de reorganizare a armateiromâne a impus elaborarea de către Adunarea depu-taţilor, în anul 1947, a „Legii nr. 205 pentru organizareaşi funcţionarea Ministerului Apărării Naţionale” şi a„Legii 206 pentru organizarea armatei”.

În baza acestor acte normative, în iunie acelaşi an,se crează ca structuri organizatorice, 4 regiuni militare,Regiunea 2 Militară, cu comandamentul în Capitală,fiind continuatoarea tradiţiilor Armatei a 2-a.

Cu începere de la 1 mai 1960, în baza ordinuluiMarelui Stat Major nr. C.L. 0066 din 27.02.1960 şi aOrdinului comandamentului Regiunii 2 Militare nr. R.A.0903 din 28.04.1960, se desfiinţează Regiunea 2Militară şi ia fiinţă, în garnizoana Bucureşti, Coman-

damentul Armatei a 2-a, avându-i drept comandant şişef de stat major pe generalii-maiori Stan Marcu şi, re-spectiv, Ioan Jelev, de fapt, comanda structurii ce toc-mai se desfiinţase. Începe etapa a treia a existenţeiArmatei a 2-a, etapă ce s-a derulat până la01.08.2000.

În anul 1980, pe baza aprobării Consiliului Apărării,menţionată în protocolul nr. C.A. 004 al şedinţei din 06februarie şi a Ordinului General al ministrului apărăriinaţionale nr. 0008 din 02 aprilie 1980, începând cu 05aprilie, ia fiinţă Comandamentul Armatei a 2-a, dis-locat în garnizoana Buzău, subordonat ministruluiapărării naţionale, având ca zonă de responsabilitateMoldova şi Dobrogea ( zonele de operaţii de est şisud-est) şi, ca structuri subordonate, trei mari unităţimecanizate, una de rachete, un centru de instrucţie,precum şi unităţi de artilerie, transmisiuni, geniu, arti-lerie antiaeriană.

Redislocarea Comandamentului Armatei a 2-a îngarnizoana Buzău, în primăvara anului 1980,marchează o nouă etapă, a treia, a istoriei acestei armate.

În ziua de 16 aprilie, ministrul apărării naţionale, înbaza Decretului Prezidenţial nr. 80 din 17 aprilie ace-laşi an, instalează în funcţia de comandant al Armateia 2-a pe generalul maior Ion Dândăreanu, iar, prin or-dinul M.C. 213 din 21 aprilie, în funcţia de şef al sta-tului major, pe generalul-maior Grigore Drăghici.

Cu toate greutăţile inerente oricărui început, într-untimp relativ scurt, datorită responsabilităţii şi activităţiienergice a comenzii structurii ce se crea, a şefilor desecţii, compartimente şi birouri, ComandamentulArmatei a 2-a a devenit un organism bine închegat, cu

personalitate, care s-a bucurat de respectul coman-danţilor şi statelor majore subordonate şi de încre-derea conducerii Ministerului Apărării Naţionale.

În perioada 1980-1989, a organizat şi condus 31 deaplicaţii cu marile unităţi subordonate, abordând pro-blematici, forme de luptă şi situaţii tactice diverse, întoate zonele de operaţii, în special în cele de est şisud-est, în condiţii diferite de relief, anotimp şi stare a vremii.

Potrivit convenţiei realizate la nivelul ministerelorapărării din forţele statelor membre ala Tratatului dela Varşovia, Armata a 2-a a participat cu grupe opera-tive la mai multe aplicaţii de comandament şi statmajor de front , pe hartă, în garnizoanele Mangalia,Constanţa şi Neptun, precum şi pe teritoriul RepubliciiBulgaria - „Scut – 82”, „Balcan – 86”, „Balcan – 88” -,fiind, de fiecare dată, remarcată pentru coeziune,modul de lucru şi justeţea hotărârilor adoptate.

Evenimentele da la sfârşitul anului 1989 au găsitArmata a 2-a şi comandamentul acesteia cu majori-tatea efectivelor în garnizoanele de dislocare. O anal-iză şi situaţii statistice, ulterior întocmite, atestă căparticiparea Armatei a 2-a, la evenimentele din pe-rioada 22-31.12.1989, a inclus 3858 militari, 20 de tan-curi, 147 T.A.B., efective şi tehnică de luptă folosite cupreponderenţă în garnizoanele Bucureşti, Buzău șiBrăila.

Perioada 1990-2000 debutează cu schimbări în con-ducerea Armatei a 2-a, comandanţii acesteia fiind nu-miţi generalii locotenenţi Paul Cheler (01-07.02.1990)şi Dumitru Pletos (07-26.02.1990), iar, între 26 febru-arie 1990 şi 28 martie 1994, generalul-locotenentŞtefan Guşă, personalitate militară deosebită, care adedicat armatei tot ce a avut mai bun, întreaga sa ca-pacitate, experienţă militară, crezând până în ultimaclipă a vieţii în menirea de apărător al ţării.

La 19 iulie 1994, comandant al Armatei a 2-a estenumit generalul-locotenent Nicolae Păştinică, iar, din18 octombrie 1995 şi până la 12.09.1997, generalulde brigadă Eugen Bădălan.

În perioada 12.09.1997-21.01.1999, comandant alArmatei a 2-a este generalul de brigadă dr. MirceaMureşan, şi, între 05.02.1999-31.07.2002, generalulde brigadă Mihai Palaghia.

Aplicaţiile tactice organizate şi conduse de Coman-damentul Armatei a 2-a , sau cele conduse deeşaloanele superioare, la care aceasta a participat,precum şi convocările de pregătire de comandamentşi stat major, au fost concepute şi s-au desfăşurat pebaza principiilor luptei moderne, concluziilor şi în-văţămintelor reieşite din conflictele militare, inclusivcele desprinse din evenimentele din decembrie 1989.

Mai importante au fost aplicaţiile „Putna ‘90”, „Nep-tun ‘91”, „Bicaz ‘92”, „Siret ‘93”, „Ciuc ‘93”, „Dacia ‘93”,„Siriu ‘94”, „Siret ‘94”, „Danubius ‘95”, „Criza ‘99”,„Forţa 2000”. (va urma)

TEATRELE DE OPERAŢII

- 15 -

De-a lungul veacurilor, începând cu primele ates-tări scrise ale istoriei şi până în secolul al VII-lea, acea imensă peninsulă-situată între Marea

Roşie, Eufrat, Golful Persic şi Oceanul Indian, cunos-cută sub denumirea de Arabia - a rămas neschimbatăşi aproape neafectată de evenimentele care au zguduitrestul Asiei şi au cutremurat din temelii Europa şi nor-dul Africii1.

Arabii consideră că începuturile tradiţiei ţării lor sepierd în negura timpurilor, în istoria orientală făcându-se uneori referiri la vechii arabi primitivi sau la triburilepierdute. În secolul al VII-lea acest popor aproape ne-cunoscut de nomazii din peninsula Arabiei îşi fac intra-rea pe scena istoriei universale într-un modspectaculos: în mai puţin de zece ani, impulsionaţi denoua lor religie, arabii cuceresc Iranul, Mesopotamia,Irakul, Siria, Africa Septentrională şi Peninsula Iberică.Mai surprinzător, însă, a fost faptul că aceşti cuceritoris-au dovedit dotaţi şi cu remarcabile calităţi politice,administrative şi culturale.

Cadrul geografic în care au apărut arabii şi în careşi-au afirmat mai întâi creativitatea culturală şi civiliza-torică este arida Peninsulă Arabică. Arabii din regiunilecentrale şi septentrionale ale peninsulei sunt în gene-

rali nomazi, vorbind limba arabă prin excelenţă; arabiidin sud, populaţie în marea majoritate sedentară, vor-beau o limbă oarecum asemănătoare cu dialecteleetiopene. Peninsula Arabică, datorită climei sale caldeşi secetoase, este acoperită, pe cea mai mare supra-faţă, de întinse deşerturi nisipoase, unde, pe alocuricreşte o vegetaţie săracă. Condiţii mai bune se găsescnumai în regiunile Yemen şi Hedjaz, de pe coastele desud-vest şi vest ale peninsulei2.

În Yemen, unde ploiele sunt mai frecvente, se prac-tica o agricultură, grădinărie şi pomicultură relativ dez-voltate, cultivându-se cereale, orez, pomi fructiferi,îndeosebi curmali şi plante aromatice şi se creşteauanimale. De aceea încă din Antichitate, Yemenul eranumit Arabia Fericită. În Hedjaz, deşi condiţiile naturalesunt mai puţin prielnice decât în Yemen, au înflorit douăimportante aşezări, Mecca şi Yathreb (numită ulteriorMedina), centre comerciale apărute pe drumurile denegoţ, care legau Yemenul de Arabia de nord, de Egipt,de Siria şi de Irak.

În Arabia centrală, septentrională şi în deşertul Si-riei dominau nomazii, beduinii - marele rezervor demo-grafic al Arabiei, care se infiltrau în ţările din jurdevenind semi-nomazi. Cum s-a văzut, cea mai mare

Islamul, o lume în schimbare - Religia -

-------------------------------------- Colonel dr. Vasile Cerbu, Divizia 2 Infanterie „Getica”

În general, în lume, există o percepţie confuză şi preponderent negativă în legătură cu spaţiul musul-man: o lume conservatoare, puternic ataşată unor valori tradiţionale, puţin deschisă dezvoltării contem-porane, traversată de tot felul de orientări fundamentaliste, de mişcări violente etc. Nu contest faptul cărealitatea din ţările musulmane conţine şi asemenea trăsături. În orice caz, percepţia obişnuită despreaceastă lume este schematică, sărăcăcioasă şi în ultimă instanţă, deformată. Îmi propun, în ceea ceurmează, să ofer un tablou mai bogat, mai nuanţat şi, dacă se poate, mai aplicat al acestei lumi. Pentrucă este vorba despre un spaţiu care include 46 de ţări şi aproape o cincime din populaţia globului.

Fiind o lume mai puţin cunoscută, ar trebui să lămurim mai întâi conţinutul unor termeni şi teme carevor apărea frecvent în rândurile de faţă: Islamul, Coranul, Jihadul, raportul dintre lumea arabă şi ceamusulmană etc. Consider că aceste lucruri ar putea fi lămurite mai bine dacă voi face o scurtă istorie aapariţiei Islamului şi a civilizaţiei islamice; în felul acesta, vom putea asocia noţiunile şi categoriile re-spective chiar cu momentul naşterii lor, plasându-le, deci, în contextul cel mai potrivit de înţelegere a sen-sului şi semnificaţiei acestora.

parte a Peninsulei Arabice era populată de triburile debeduini (de la Badiya = stepă), cunoscuţi şi sub numelelor etnic, arabi (A’rab), această ultimă denumire extin-zându-se, treptat, la toţi locuitorii, nomazi sau nu.

Deşi mentalitatea nomazilor excludea ideea de stat,totuşi au existat şi în nord formaţiuni statale apărute înjurul unor centre comerciale organizate de-a lungul ma-rilor drumuri caravaniere. Două dintre acestea au avuto importanţă internaţională: drumul care din Yemenurca până în Siria de-a lungul coastei Mării Roşi, tre-când prin ţinutul Hedjaz, prin Mecca şi Medina; şicel care, pornind din părţile sudice ale Golfului Persic,urma cursul Eufratului până în Siria centrală.

În interiorul Peninsulei puternicul trib Kinda reuşeşte,în secolul al V-lea să reunească mai multe triburi într-oconfederaţie, dar pentru scurt timp.

Viaţa economico-socială, politică şi religioasă a evo-luat diferenţiat în funcţie de aceste condiţii. În Yemen şiîn Hedjaz, agricultura şi creşterea sedentară a anima-lelor, meşteşugurile, negoţul şi cămătăria au determinato varietate mai mare de ocupaţii. În aceste regiuni s-auformat o aristocraţie tribală, posesoare de turme maride animale şi de pământuri, negustori şi cămătari, în-deosebi la Mecca, meşteşugari, agricultori şi crescătoride animale, precum şi sclavi.

Arabii nomazi, ca şi cei sedentari, erau împărţiţi în tri-buri şi familii, fiecare condus de un şeic sau emir, acărui lance înfiptă în faţa cortului era însemnul ordinu-lui caracteristic. Cu toate acestea, funcţia respectivă,deşi transmisă din generaţie în generaţie, nu era strictereditară, ci depindea de bunul plac al taberei. Toţi şei-cii unui trib recunoşteau un conducător unic, numit Şei-cul Şeicilor, care putea aduna sub stindardul său toateramurile risipite în caz că ar fi fost ameninţaţi de vreunpericol.

În ansamblu, societatea arabă preislamică se găseaîn primele secole ale erei creştine, în stadiul destră-mării relaţiilor gentilice şi al apariţiei categoriilor sociale.În aceste condiţii, fiecare trib arab avea zeităţi proprii,dar în ajunul apariţiei islamului, devenise tot mai puter-nică tendinţa unificării politice şi religioase a arabilor.Religia Arabiei vechi este la fel de risipită ca şi poporulsău. Pe bază de animism, ea supunea viaţa oamenilorunui mare număr de puteri, djinn-ii, care-i însoţesc, îiispitesc, le inspiră gândirea şi faptele.

Centrul religios al triburilor arabe a ajuns Mecca,care, datorită aşezării sale prielnice, devenise aşeza-rea cea mai frecventată şi locul tradiţional de contactal lumii arabe preislamice. Oglindind tendinţele de uni-ficare politică şi religioasă a triburilor arabe, pantheonularab de la Mecca, templul Caaba, ridicat în cinsteacelui mai de seamă dintre zeii arabi, Alah, cuprindeaca principal obiect de cult, o mare piatră neagră cubică,probabil un meteorit, iar în nişe săpate în peretele tem-plului circa 360 de zeităţi, reprezentând zeitatea sauzeităţile fiecărui trib. În acelaşi timp, sub influenţa con-

cepţiilor religioase ale comunităţilor creştine şi evreieşti,stabilite la Mecca, Yathreb sau în Yemen, începuse săse răspândească şi în lumea arabă ideea existenţeiunei divinităţi unice. În aceste condiţii, în secolul al VI-lea a luat naştere doctrina hanifilor, care propovăduiaurenunţarea la cultul zeilor tribali şi recunoşterea exis-tenţei unei divinităţi unice3.

PROFETUL MAHOMED - FORMAREA STATULUI ŞI PROCESUL DE ISLAMIZARE.În primele decenii ale secolului al VII-lea, intensifica-

rea procesului de destrămare a relaţiilor gentilice şi deformare a categoriilor sociale a creat premisele socialenecesare ale apariţiei statului arab. Singurul organismpolitic pe care-l cunoşteau arabii - fie nomazi, fie se-dentari - era tribul; unele triburi mai slabe se puneausub protecţia altora mai puternice, altele se uneau prinalianţe în confederaţii4.

Formarea statului arab a fost grăbită totodată şi denecesitatea purtării luptelor cu statul persan, care reu-şise să cucerească şi să stăpânească Yemenul între572-628 şi să-şi exercite dominaţia asupra drumurilorcomerciale din sudul şi sud-vestul Arabiei. Premiselecreării unui stat arab unitar şi apoi a unui imperiu, aufost opera lui Muhammad (în arabă Preaslăvitul), fon-datorul unei religii universaliste şi în acelaşi timp un abilşi energic om de stat. Apariţia islamismului a fost pre-gătită de existenţa în credinţele arabe preislamice aconcepţiei despre o zeitate principală - Allah - ca şi deinfluenţa concepţiilor mozaice şi creştine despre o divi-nitate unică - Jahve, Dumnezeu - adaptate şi răspân-dite în lumea arabă de către hanifi.

Muhammad sau Mahomed, marele întemeietor al re-ligiei islamice, s-a născut la Mecca în luna aprilie a anu-lui 569, provenind din tribul Koreiş, care stăpâneaoraşul Mecca. Ca şi pe Iisus, tradiţia îl prezintă sărac:la moartea mamei sale nu moşteneşte decât o sclavă,câteva oi şi 5 cămile. La douăzeci şi nouă de ani ajungecaravanier în slujba unei bogate văduve, Khadidja, cucel puţin zece ani mai în vârstă ca el, cu care se căsă-toreşte. În această perioadă simte Muhammad primelesemne ale Revelaţiei: meditaţii, retrageri, plimbări înjurul Meccăi. În sfârşit, pe muntele Hira, spre anul 612,în 26/27 din luna Ramadan, are loc strălucirea supremăprin care Allah îi porunceşte: Predică în numeleDomnului tău! Muhammad şi-a elaborat doctrina între610-620, expunând-o oral în faţa auditorilor săi. Dupămoarte, expunerile sale, notate sau reţinute de cătrediscipolii săi, au fost adunate într-o carte, Coranul, carecuprinde învăţăturile de bază ale islamismului şi esteconsiderat drept cartea sfântă a islamiştilor5.

Islamul nu constituie o biserică şi el nu are sacerdo-ţiu, cultul putând fi săvârşit de oricine; nu este nicimăcar necesar să fie practicat într-un sanctuar. Dar lafel ca iudaismul şi creştinismul, islamul va sfârşi prin aaccepta un anumit număr de intermediari şi intercesori.


- 16 -

Etica musulmană îmbină în acelaşi spirit, pentru in-divid şi colectivitate, un ansamblu de practici în care seregăseşte o dublă preocupare de asceză spirituală şide eforturi spre fericirea tuturor. Din prima categorie de-curg interdicţiile, alimentare în special, de exemplu car-nea de porc sau de animale nesângerate. În materieeconomică, Coranul, născut într-un oraş negustoresc,nu condamnă comerţul, chiria, proprietatea sau muncasalariată6.

Datorită ostilităţii koreişiţilor mica comunitate, ce s-aformat în jurul lui Muhammad, va cunoaşte exilul. Înanul 615, Muhammad încheie un acord cu triburilearabe yemenite din Yathreb şi împreună cu partizaniisăi părăseşte Mecca: acesta fiind exilul sau fuga (hed-jira), Hegira, care va fi luată drept începutul erei isla-mice. Din simplu predicator, Muhammad a devenit şefulunei asociaţii noi, în care se vor destrăma vechile le-gături de trib şi prin negocieri abile sau cu ajutorul ar-melor el a instituit un model exemplar pentru urmaşiisăi, califii7.

Nici Coranul, nici Muhammad n-au reglementat insti-tuţional problema comunităţii, dispoziţiile luate pentruorganizarea statului la Medina, fiind luate de pe o zi pealta, emanând direct de la Profet şi concepute pentru ocomunitate pusă numai sub conducerea sa.

RAMURI ALE ISLAMULUI8

Muhammad nu a prevăzut şi istoria rămâne mutăasupra motivelor acestei carenţe, cine va fi succesorulsău şi pentru a rezolva această problemă comunitateade credincioşi a suferit acele rupturi care sunt cunos-cute şi astăzi: şiiţii şi suniţii. Primii considerau că auto-ritatea, dreptul, justiţia şi toate semnele puterii nuputeau fi separate de izvorul lor viu - scânteia divinăsupravieţuind în bărbaţii familiei - , fără încetare, reîn-noit prin intermediul descendenţilor lui Ali, ginerele şivărul lui Muhammad, descendenţi care deveneau ast-fel ghizii (imamii) comunităţii. Suniţii - ortodocşii mu-sulmani - considerau că Profetul nu putea aveadescendenţi ci doar înlocuitori, însărcinaţi cu perpe-tuarea şi aplicarea gândirii Profetului.

Pentru mulţi dintre noi, religia ocupă un loc foarte im-portant in viaţa de zi cu zi. Ca şi raspândire şi numar deadepţi, islamul ocupă locul doi în lume. Ne propunemsa oferim informaţii, ştiri şi alte aspecte legate de islamşi musulmani9.

Marea schismă islamică din anii 655-661 pricinuităde luptele pentru conducerea califatului, numită în iz-voarele islamice “Marea discordie”, stă la originea îm-părţirii musulmanilor în: sunniţi (90% dintremusulmani), kharigiţi (0,2%) şi şiiţi (9,8%), dintre care80% se află în Iran.

Din aceste ramuri principale derivă aproximativ do-uăzeci de subramuri. Această divizare are la bază, înprincipiu, ponderea acordată în dreptul canonic

(ar.: هقف fiqh) următoarelor surse: Coranul, Tradiţia pro-fetului Muhammad (sunna), reflecţia şi consensul.

Majoritatea populaţiei musulmane a lumii urmeazăIslamul Sunnit, iar aproximativ 10% urmează IslamulŞia. Şiiţii locuiesc in mai multe ţări, însă formează ma-joritatea în Iran, Iraq, Bahrein şi Azerbaidjan. De ase-menea, există un număr semnificativ şi în Afghanistan,Kuweit, Liban, Pakistan, Arabia Saudită, Siria şiYemen. Suniţii şi Şiiţii urmează aceleaşi principii reli-gioase, totuşi diferenţele dintre ei au condus câteodatăla intoleranţă religioasă, lupte politice şi confruntări vio-lente. În următoarele rânduri veţi citi o prezentareobiectivă a contextului istoric în care au evoluat acestedouă ramuri ale Islamului (secte) şi diferenţele practiceşi de credinţă dintre ele.

CONTEXT ISTORIC10

Diferenţele dintre Şia şi Sunni pornesc de la neînţe-legerile în ce priveşte succesorul Profetului Mohammed,care a murit in 632, şi în ce priveşte natura conduceriipolitice a comunităţii musulmane. Dezbaterea istoricăs-a centrat pe decizia de a oferi succesiunea unei per-soane calificate şi pioase care să conducă Ummah ur-mând obiceiurile Profetului, sau exclusiv unei persoanerudă cu el. Chestiunea a fost ridicată în momentul încare comunitatea a ales un companion apropiat deProfet (Abu Bakr) pentru a deveni primul calif. Deşi ceimai mulţi dintre musulmani au acceptat această deci-zie, unii au susţinut candidatura lui Ali ibn Abu Talib,vărul Profetului si ginere al său, soţul fiicei Fatima. Alia jucat un rol important pe timpul Profetului, dar nu a tri-umfat in cadrul sistemul tribal arab.

Situaţia a fost inacceptabilă pentru unii dintre urma-şii lui Ali care i-au considerat pe Abu Bakr şi cei doi ca-lifi care au urmat (Omar şi Uthman) ilegitimi. Urmaşiilui Ali credeau ca Profetul însuşi l-a numit pe Ali ca suc-cesor şi cele ce se petreceau erau împotriva dorinţeidivine. Câţiva dintre partizanii lui Ali au organizat uci-derea celui de-al treilea calif Uthman in 656, iar Ali afost numit calif. Ali, la rândul său, a fost asasinat in 661,iar fiii său Hassan şi Hussein, au murit în bătăliile îm-potriva forţelor califului sunnit. Cei care l-au susţinut peAli au devenit cunoscuţi mai târziu ca Şi’a, derivat de lashi’at Ali, adică susţinători ai lui Ali. Mai existau şi alţiicare respectau şi acceptau legitimitatea califatului său,dar se opuneau succesiunii politice bazate pe linie san-guină a Profetului. Grupul, care constituia majoritateamusulmanilor, s-au numit în timp Sunni, adică urmaşi aiobiceiurilor Profetului (Sunna). În concepţia lor, sunni-ţii cred că conducătorul comunităţii musulmane(imamul) trebuie selectat prin acord comun, pe ordineapolitică existentă şi pe baza meritelor sale individuale.Premisa a fost practicată neconstant în interiorul co-munităţii Sunni de-a lungul istoriei Islamului. Califatulnu a mai fost instituţie religioasă şi politică după seco-lul XIII, deşi termenul de calif continuă să fie folosit de


- 17 -

anumiţi conducători musulmani până în 1924, când afost total abolit de catre primul preşedinte al Turciei,Mustafa Kemal Ataturk.

ISLAMUL ŞIIT – DEZVOLTARE ŞI PRINCIPII11

Iniţial, mişcarea şiită a câştigat o susţinere masivă înzonele ce acum reprezintă Iraqul, Iranul, Yemenul şipărţi din Asia Centrală şi de Sud. În cea mai mare partea lumii, Şia reprezintă minoritate. Astăzi, potrivit esti-mărilor, Islamul şiit este practicat de către 10% din to-talul de musulmani de pe glob.

Pentru Şiiţi, primul lider adevărat al comunităţii mu-sulmane este Ali, considerat imam, termen folosit deŞiiţi nu doar pentru a indica abilităţile de conducător ciinseamnă şi relaţii de sânge cu Profetul Muhammad.

Cum descendenţii lui Ali au preluat conducerea co-munităţii şiite, funcţiile unui imam au devenit mult maiclar conturate. Fiecare imam ales alegea un succesorşi, conform credinţei şiite, transmitea o anumită cu-noaştere spirituală următorului conducător. Imamii ser-veau atât ca conducători spirituali cât şi politici. Darcum şiiţii incepeau cu precădere să piardă bătăliile po-litice cu conducătorii musulmani sunniţi, imamii s-auaxat pe dezvoltarea unei spiritualităţi care să devinăesenţa practicilor şi credinţelor religioase şiite. Şiiţiicred că atunci când linia imamilor-conducători politici(cunoscuţi ca mujtahizi) de după Ali s-a terminat, ei aucâştigat dreptul de a interpreta cunoştinţele religioase,mistice şi legale ale comunităţii mai largi. Cel mai în-văţat dintre aceşti interpretori i se numeşte ayatollah(semnul lui Dumnezeu).

Sursele jurisprudenţei, indiferent de sectă, sunt Co-ranul şi Sunna (hadisuri – (relatări ale spuselor şi fap-telor Profetului, qiya – analogii, ijma’- consensuri şiijtihad). Funcţia principală a învăţaţilor religioşi este in-terpretarea legii islamice (şaria’). Nu există legi codifi-cate nici în Islamul Şia nici în Sunni. Mai degrabă,există surse de interpretare a legii, la fel pentru şiiţi şisunniţi. Hadisurile şiite diferă de hadisurile sunnite,multe în care conţin spusele imamilor şiiţi care se con-sideră inspiraţi divin. Interpretarea legală şiită, spre de-osebire de cea sunnită, ingăduie mai mult spaţiu pentruinterpretare personală.

Practicile religioase şiite se centrează în jurul reme-morării fiului cel mic al lui Ali, Hussein, care a fost mar-tirizat lângă oraşul Karbala în Iraq de către forţelesunnite in 680. Moartea sa este comemorată în fiecarean în a zecea zi a lunii Muharram din calendarul isla-mic, printr-un ritual sumbru şi câteodată violent numitAshura. Ca minoritate deseori persecutată de unii sun-niţi, şiiţi găsesc consolare in ritualul de Ashura, prinamintirea martiriei lui Hussein şi lecţiile morale ce sedesprind din ea.

Secte ŞIITEŞiismul doisprezecar, cea mai comună formă de

şiism în ziua de azi, domină în Iran, Iraq, Liban şi Ba-hrein. Doisprezecarii acceptă o linie de 12 imami infai-libili descendenţi ai lui Ali, pe care îi consideră aleşidivin încă de la naştere. Cei 12 imami sunt văzuţi capurtători ai credinţei şi interpretorii ideali ai legii şi teo-logiei. Doisprezecarii cred ca al 13-lea şi ultimul dintreimami au dispărut spre sfârşitul secolului al nouălea.Acest „imam ascuns” este aşteptat sa conducă comu-nitatea într-o zi. După cum notează un învăţat, cu pri-vire la dispariţia celui de-al 13-lea imam, mulţiDoisprezecari „aleg să se retragă din politică şi îi aş-teaptă venirea”. Acest lucru este considerat un curentpacifist printre Doisprezecari. În secolul al 20-lea, cândschimbările în peisajul politic din Orientul Mijlociu che-mau la activism unele grupuri din Liban şi Iran, un noucurent competitiv activist a găsit interes printre anumitegrupuri doisprezecare, de exemplu liderul religios ira-nian Ayatollah Khomeini.

Ismailiţii sau Şiismul Şeptar. Deşi majoritatea şiiţi-lor sunt de acord asupra premisei că Ali a fost primulimam adevărat, nu se înţeleg asupra succesorilor lui.Ismailiţii, care este a doua mare sectă şiită, s-a dezvă-luit în secolul opt, ea recunoscând doar primii 7 imami(al şaptelea fiind numit Ismail). Istoric vorbind, saumăcar până în secolul al XVI-lea, ismailiţii au fost multmai dispuşi să urmărească puterea militară şi teritorialădecât Doisprezecarii. În trecut, ei au menţinut state pu-ternice, care au jucat roluri importante în dezvoltareaistorică a Islamului. Astăzi, ismailiţii sunt răspândiţi înlume dar sunt mai proeminenţi în Afghanistan (sub cla-nul Naderi), India şi Pakistan. Există de asemenea co-munităţi ismailite şi în Africa de Est si Sud.

Alte secte şiite. Zaizii (zayd), care recunosc primiicinci imami şi contestă identitatea celui de-al cincilea,sunt o sectă minoritară a Islamului şiit, cei mai întâlniţiîn Yemen. Zaizii resping conceptele cum ar fi „imam in-failibil” sau „imam ascuns”. Alte secte, cum ar fi Alawi-ţii şi Druzii, sunt în general considerate ca fiind derivateale şiismului, deşi unii adepţi nu se consideră musul-mani. Alawiţii există mai mult în Siria şi Liban. FamiliaAssad, care efectiv a condus Siria incepând cu 1971,este alawită. Cel mai mult, Alawiţii interpretează stâlpiiIslamului simbolic şi nu aplicat, şi au sărbători atât creş-


- 18 -

Ţări în care musulmanii reprezintă mai mult de 10% din totalul populaţiei.

tine cât şi islamice. Puţin se cunoaşte despre acestesecte pentru că cele mai multe dintre practici sunt se-crete. În Turcia, Aleviţii sunt un grup ce face parte dinIslamul şiit, deseori confundat cu Alawiţii sirieni sau altecomunităţi şia. Nu se cunoaşte mult despre practicilelor religioase. Aleviţii sunt, în cea mai mare parte, bineintegraţi în societatea turcească, unde vorbesc atâtturca cât şi limba kurdă. Comunitatea Druză, concen-trată în Liban, Iordania, Siria şi Israel, este o des-prindere din secolul XI din secta ismailită. Cele maimulte dintre practicile druze sunt secrete.

După ce al doisprezecelea Imam dispare fără urmă,conducătorul Shiiţilor este ales de un consiliu şi numitAyatollah. Islamul Sunni continuă să se extindă dinSpania până în India în timpul dinastiei Ummayazilor(fondată de Mu’awiya). Astăzi există aproape un miliardde musulmani în Indonezia, India, Asia Centrală, Pe-ninsula Arabică şi Africa, dintre care 90% sunt Sunni.Iranul şi Irakul au populaţie majoritară shiata.

ISLAMUL SUNNIT: DEZVOLTARE ŞI PRINCIPII12

Majoritatea musulmanilor din ziua de azi este sun-nită. Ei acceptă primii 4 califi (inclusiv Ali) ca urmași aiProfetului, dar resping ideea că imamii sunt inspiraţidivin care trebuie veneraţi/respectaţi. Musulmanii sunninu acordă fiinţelor umane acest statut deosebit, ci doarprofeţilor menţionaţi în Coran, spre deosebire de ve-nerarea şiită a imamilor. Sunniţii au o ierarhie religioasămai puţin elaborată şi puternică decât şiiţii. De aseme-nea, învăţaţii religioşi sunniţi au fost sub control statal,faţă de conducătorii şiiţi. În acelaşi timp, Islamul Sunnittinde să fie mai flexibil faţă de oamenii care conduc ru-găciunea şi predica, prezintă o diferenţă subtilă în cepriveşte obligativitatea rugăciunilor faţă de şiism, daramândouă grupurile deţin o înţelegere similară a cre-dinţelor islamice de bază.

În Islamul sunnit, există 4 şcoli de jurisprudenţă careoferă interpretări alternative ale deciziilor legale. În modtradiţional, studierea legii se face la şcoli instituţionaleislamice numite madrasa. Cele 4 şcoli de jurisprudenţăse bazează în cea mai mare parte pe analogie ca modprincipal de formula legile, şi cântăresc în mod diferitspusele Profetului şi a companionilor săi în deciziile pecare le iau . În anumite ţări seculare, cum ar fi Turcia,opinia învăţaţilor religioşi reprezintă o călăuzire moralăşi socială drept cum ar trebui musulmanii să îşi practicereligia, şi nu se consideră legi „legale”.

CELE PATRU ŞCOLI LEGALE, CARE VARIAZĂ ÎN ANUMITE ASPECTE, SUNT:Malekismul sau şcoala malekită, ce îl are drept fon-

dator pe Malik bin Anas (m. 795), autorul primului tra-tat de drept islamic, Al-Muwattā (Cel simplificat), sebazează pe opinia personală raţională (ar.: ىأر ra’y) şipe raţionamentul prin analogie (ar.: سايق qiyās) maimult decât pe tradiţii. Malekismul este predominant în

Maghreb, sudul Egiptului, Africa occidentală (inclusivîn Nigeria).

Hanefismul sau şcoala hanefită, ce îl are drept fon-dator pe Abu Hanifa (700, Kufa – 767, Bagdad), ac-ceptă, pe lângă izvoarele primare ale dreptului canonic,Coranul şi Tradiţiile, opinia personală raţională (ar.: ىأرra’y), atunci când nu se găseşte un precedent al cazu-lui în discuţie în sursele amintite. Hanefismul este pre-dominant în Turcia şi în regiunile aflate cândva subdominaţie otomană, în afară de Maghreb şi Egipt. Musul-manii din Dobrogea sunt hanefiţi.

Şafiismul sau şcoala şafiită, ce îl are drept fondatorpe Aş-Şafi’ (m. 820), se bazează pe Tradiţii şi pe raţio-namentul prin analogie, atunci când situaţia o cere.Consensul – ’iğmā‘– învăţaţilor (ar.: ‘ulamā’) este ac-ceptat, fără să fie însă privilegiat. Şafiismul este majo-ritar în Indonezia, Malaezia, Filipine, Africa orientală, şiprezent, într-o oarecare măsură, în Egipt, Caucaz, Kur-distan, Asia Centrală, Yemen şi Palestina.

Hanbalismul sau şcoala hanbalită, ce îl are dreptfondator pe Ahmad bin Hanbal (mort în 855), respingeopinia personală şi raţionamentul prin analogie, pentrua elimina posibilitatea apariţiei inovaţiei păcătoase (ar.:bid‘a), limitându-se la o interpretare strict literală a ةعدبCoranului şi a Tradiţiilor. Deşi această şcoală va intra îndeclin începând cu secolul al XIV-lea, sub otomani, eava renaşte sub o nouă formă în secolul al XVIII-lea, prinmişcarea wahhabită sau salefită, iniţiată de Muham-mad bin ’Abd al-Wahhab, pornind de la gândirea ma-relui teolog hanbalit Ibn Taymiyya (m. 1328). Islamulwahhabit este recunoscut ca religie oficială a ArabieiSaudite şi are o influenţă importantă in lumea islamicădin cauza controlului saudit al oraşelor sfinte Mecca şiMedina, şi din cauza finanţării saudite a unor şcoli şimoschei din alte ţări.

KHARIGIŢII13 Kharijiţii (ar.: ةجراوخ khawāriğa „sece-sionişti”), la început susţinători ai lui Ali, l-au părăsit în657, considerându-l prea şovăielnic şi imputându-i fap-tul că a acceptat ca problema conducerii comunităţiiislamice să fie obiectul unor tratative. Pornind de laideea egalităţii tuturor credincioşilor, ei cred că imama-tul şi califatul pot reveni oricărui credincios, indiferentde originea sa etnică sau socială, dacă este ireproşa-bil din punct de vedere moral şi religios. Puritani


- 19 -

Musulmani rugându-se

desăvârşiţi, kharigiţii îi exclud din islam pe toţi aceiacare se fac vinovaţi de păcate grave. Descendenţi ailor trăiesc astăzi în oazele din Mzab (Algeria), pe in-sula tunisiană Djerba, ca şi în Oman, sub numele deibadiţi, unde reprezintă jumătate din populaţie.

SECTE SUNNITEDiviziunile sectare. Islamul sunnit a cunoscut divi-

ziuni sectare mai puţin proeminente decât Islamul şiit.Secta Ibadi, care exista mai mult în Oman, Africa deEst şi părţi din Algeria, Libia şi Tunisia, a fost deseoridesconsiderată ca sectă sunnită. Pe când, în general,dogma religioasă şi politică conţine doctrine de bazăsunnite, ibadiţii nu sunt nici sunniţi nici şiiţi. Ei cred cutărie în existenţa unei societaţi musulmane drept-cre-dincioase şi corecte, al cărui conducător să fie alespentru cunoştinţele sale şi pietate, fără a lua în consi-derare rasa cu linia de descendenţă, selectat de cătreliderii comunităţii.

Mişcarea puritană numită Wahhabism a devenit bi-necunoscută în ultimii ani şi este aproape cea maiproaspătă mişcare din lumea islamică. Fondată în Ara-bia de către învăţatul Muhammad ibn Abd al-Wahhab(1703-1791), mişcarea este considerată o continuarea şcolii Hanbali. Spre deosebire de alte şcoli, care deobicei se bazează pe interpretări ale textelor religioase,urmaşii Hanbali tind să aplice Coranul şi Hadisurile insens literal. În acelaşi mod, Abd al-Wahhab a încurajatreîntoarcerea la practica pură, ortodoxă, a Islamului,aşa cum este prezentată în Coran şi în viaţa ProfetuluiMuhammad. În secolul XVIII, Muhammad ibn Saud,fondatorul dinastiei moderne Saudi, a format o alianţăcu Abd al-Wahhab şi a început procesul unificării tribu-rilor dispersate din Peninsula Arabă. De la acest punct,a existat o relaţie strânsă între familia conducătoare

saudită şi stabilimentul religios wahhabit. Cele mai con-servative interpretari ale Islamului Wahhabit privesc şii-ţii şi alte secte non-wahhabite ca eretici.

Religia populară şi sufismul14. Sufismul a fost câ-teodată înţeles greşit ca fiind o sectă islamică, însăpracticile Sufismului transced, în multe feluri, diviziu-nile sectare ale Sunni şi Şia. Sufismul poate fi descrisca un mod de practică al Islamului. Este un termen fo-losit pentru a desemna numeroase ordine mistice, careîn general învaţă că prin practici mistice, un musulmanpoate căuta o înţelegere a experienţei divine şi perso-nale cu Dumnezeu. Datorită învăţăturilor sale adaptive,sufismul a servit de asemenea ca un vehicol pentru camusulmanii să accepte ambele trăsături de bază aleIslamului sunnit şi şiit. De exemplu, mulţi sufiţi îl vene-rează pe Ali cum o fac şi şiiţii, fără a respinge primii treicalifi sunniţi. Istoric vorbind, cele mai multe grupuri Sufiau fost flexibile în a adapta obiceiurile locale non-mu-sulmane oriunde s-a răspândit Islamul, dar această fle-xibilitate a condus la persecuţia sufiţilor de către uniimusulmani „ortodocşi”care considerau practicile sufisteeretice.

Deşi doctrinele Islamului Sunni contrazic ideea că fi-inţele umane posedă anumite puteri, Sufismul a răs-pândit practicile religiei populare prin încurajareavenerării indivizilor pioşi, a mormintelor sfinte în multepărţi ale lumii islamice. Sufismul a fost deseori repre-zentat ca o formă strict pacifistă şi apolitică a Islamului, iarrecent a fost numită, o formă moderată a wahhabis-mului puritan. Unele grupuri Sufi, totuşi, nu sunt strictpacifiste, iar în epoca modernă, unele grupuri sufistedin Asia Centrală şi Balcani au participat la lupte mili-tare defensive.

Imamul de la Mecca critica valul de proteste dinlumea araba. Imamul de la Mecca, principalul loc sfânt


- 20 -

Repartiţia sunniţilor şi şiiţilor în ţările musulmane


- 21 -

al Islamului, a criticat vehement valul de proteste carezguduie lumea araba, calificandu-l drept “haos religiossi moral”. “Au izbucnit furtuni in tarile arabe” unde pro-testatarii cer “separarea religiei de stat, multipartidismsi libertati neconforme cu sharia, ceea ce duce la haosreligios si moral”, a declarat seicul Saleh Ben MohamedAl-Taleb. Imamul, care a facut aceste declaratii in timpulpredicii tinute cu prilejul rugaciunii musulmane de vi-neri, le-a recomandat liderilor arabi “fermitate” fata deastfel de revendicari, scrie AFP

Credinţă de bază. Deşi există diferenţe considera-bile între Sunni şi Şia, cele două secte islamice au tra-diţii comune, credinţe şi doctrine. Toţi musulmanii credcă Profetul Mohammed a fost trimisul lui Allah, cred înrevelaţiile trimise Profetului (Coran şi hadisuri). Con-ceptele de pietate, străduinţa pentru îmbunătăţire, jus-tiţia socială sunt fundamentale pentru practica şicredinţa islamică. În plus, toţi musulmanii trebuie să tră-iască în acord cu cei cinci stâlpi ai Islamului: mărturisi-rea de credinţă (shahada), rugăciunea zilnică (salat),dania/pomana (zakat), postul în Ramadan (sawm) ţipelerinajul la Mecca dacă e posibil (hajj).

CEI 5 STÂLPI DE BAZĂ ÎN RELIGIA ISLAMICAObligaţiile musulmanului se constituie, în primul rând,

din “Cei Cinci Stâlpi” (ar.: al-arkan al-khamsa). Pentruducerea la îndeplinire a acestor obligaţii, musulmanultrebuie să fie major şi cu mintea întreagă. De aseme-nea, înainte de a începe îndeplinirea uneia dintre obli-gaţii, el trebuie să-şi exprime (în sinea lui) intenţia (ar.:niyya) a ceea ce vrea să facă, adică să conştientizezepe deplin actul respectiv. Din această cauză, îndeplini-rea unei obligaţii este precedată de o serie de pregătiri(cum ar fi spălările rituale, de exemplu) care au exactaceastă menire15.

SAHADA (ar.: Aš-Šahāda) - Mărturisirea de credinţă Mărturisirea de credinţă (ar.: šahāda), prin care o per-

soană îşi exprimă apartenenţa la islam, şi care constăîn afirmarea unicităţii lui Dumnezeu, al cărui trimis esteMuhammad16:

„Lā ilāha illā Allāh wa Muhammad rasūlu-Allāh!” Aceasta înseamnă: „Mărturisesc că nu există alt

Dumnezeu în afară de Allah şi Mahomed este trimisulsău”.

Este principala modalitate prin care musulmanii îşiafirmă apartenenţa la religia islamică. Mărturisirea decredinţă este omniprezentă în viaţa musulmanului.

SALAH (ar.: Aš - Salāt) – Rugăciunea Rugăciunea (ar.: salāt),ce constă într-un ansamblu

de gesturi - prosternări, îngenuncheri, înclinări - însoţitede rostirea unor formule rituale, se desfăşoară de cinciori pe zi, în momente bine precizate, anunţate de mue-zin (fie direct prin vocea sa , fie printr-o înregistrare):rugăciunea din zori (subh), de la prânz (zuhr); de după-amiază (‘isr), de dinainte de apusul soarelui (maġrib),de după lăsarea serii (išā). Vinerea, la prânz, are loc

rugăciunea comunitară la moschee, rugăciune însoţităde predica (khutba) imamului.

Rugăciunea se efectuează în direcţia Al-Kaaba(Casa sfântă) aflată în Mecca. Înainte de a se ruga,musulmanul trebuie sa fie curat pe haine şi corp, iarlocul unde intenţionează să facă rugăciunea trebuie safie curat. Religia islamică interzice rugăciunea la Ma-

homed, alţi profeţi sau îngeri. Musulmanul se roagădoar la Dumnezeu. În afara de cele 5 rugăciuni obliga-torii musulmanul poate să facă şi alte rugăciuni opţio-nale17.

SAWM (ar.: Aš - Sawm) - Postul din luna Ramadan.Postul (ar.: sawm), ce constă în abţinerea de la mân-

care, băutură, relaţii sexuale pe timpul zilei (începândcu puţin înainte de răsăritul soarelui până după asfinţi-tul acestuia)pe tot parcursul lunii Ramadan, a IX-a lunăa calendarului islamic18.

Luna Ramadan este a noua lună a calendarului Isla-mic şi comemorează luna în care profetul Mahomed aprimit revelaţia de la Dumnezeu. Timp de 30 de zilemusulmanii adulţi trebuie să postească din zori până laapusul soarelui. Aceasta înseamnă abstinenţă de lamâncare, băutură, fumat şi relaţii conjugale în timpulorelor de post. Călătorii, femeile gravide, femeile carealăptează şi bolnavii pot amâna postitul, urmând să-lţină ulterior. În afara de acest lucru musulmanii trebuiesă-si modifice comportamentul; să nu mintă, să nu-i jig-nească pe ceilalţi. Luna Ramadan este considerată olună a iertării şi a milei. Religia islamică stabileşte pos-tul ca un mijloc de purificare, un exerciţiu de auto con-trol şi o dovadă de credinţă19.

HAJJ (ar.: Al - Haj) - Pelerinajul la Mekka Pelerinajul (ar.: hağğ), realizat în primele două săp-

tămâni ale lunii dhū-l-hiğğa, la Mecca şi în împrejuri-mile sale, care este obligatoriu o dată în viaţă pentrucei care au posibilitatea materială.

Orice musulman care are capacitatea financiară şi obună stare de sănătate este obligat să efectueze măcaro dată în viaţă acest pelerinaj. Al-Kaaba (casa lui Allah)este o clădire cubică cu un etaj despre care religia isla-mică spune ca a fost construită de Adam şi reconstruitămai târziu de către profetul Ibrahim şi fiul sau Ismail20.

ZAKAT (ar.: Az- Zakāt) - Dania rituală Dania (ar.: zakāt), care reprezintă a 40-a parte (2,5%)

din economiile ţinute mai mult de un an, cu puţine ex-cepţii, pentru fiecare musulman a cărui avere depă-şeşte nisab-ul, şi 10% sau 20% din producţia agricolă.Aceşti bani sau produse vor fi distribuite săracilor.

In limba arabă cuvântul zakat înseamnă purificare,curăţire. Religia islamică stabileşte plata daniei camodul de a păstra averea curăţită de lăcomie şi avari-ţie. Dania rituală este obligatorie de 2,5 % din valoareaveniturilor. Dania rituală are o destinaţie precisă cum amenţionat Coranul: “Milosteniile - din dania - suntnumai pentru săraci, pentru sărmani, pentru cei careostenesc pentru ele, pentru cei ale căror inimi se adună- întru credinţă -, pentru slobozirea robilor, pentru ceiîndatoraţi greu, pentru calea lui Allah şi pentru călăto-rul aflat pe drum”. Persoana care îl oferă trebuie sa nuaştepte nimic în schimbul lui şi să nu urmărească laudedin partea celorlalţi pentru actele sale de caritate21.

IZVOARELE PRINCIPALE ALE ISLAMISMULUI CORANUL. Coranul este cartea sfântă a islamului. În original se

numeşte نآرق şi înseamnă “recitare”. Deşi este numit“carte”, când un musulman se referă la Coran, se re-feră la text, la cuvinte, nu la lucrarea tipărită. Coranul afost păstrat de-a lungul timpului prin memorarea între-gului text, cuvânt cu cuvânt. Tipărirea în masă a Co-ranului în arabă şi traducerea în alte limbi suntconsiderate facilităţi moderne22.

Coranul a fost revelat, conform tradiţiei islamice, pro-fetului Muhammad de către îngerul Gabriel (Gavriil; ar.:Ğibrīl) în numeroase ocazii între anii 610 şi moartea lui

Muhammad în 632. Pe lângă faptul că îi memorau re-velaţiile, unii dintre însoţitorii săi le-au notat, sporadic,pe pergamente, pietre, omoplaţi de cămilă23. O parteprobabil importantă dintre ele au sfârșit prin a se regăsiîn versiunea osmanică a Coranului, a cărei formă a foststabilită de către o comisie, însă o comisie nu maiputea garanta fidelitatea şi veracitatea formei alese, înmăsura în care rezultatul muncii ei este punctul de ve-dere al unui om (Zaid) sau al unui grup de oameni. (Do-minique Sourdel, profesor la Université de Paris-Sorbonne,în lucrarea Islamul, publicată de Humanitas în 1993,spune la pagina 53 despre versiunea introdusă deOsman (‘Othman): „Această Vulgata, al cărei cel maivechi exemplar păstrat datează din 776 şi care nupoate pretinde că ar cuprinde totalitatea revelaţiilor,conţine fără îndoială unele pasaje interpolate.”)24.

Schematic, versiunea tradiţiei a faptelor, spune cădupă moartea profetului Muhammad (632), Abu Bakr,primul calif, i-a poruncit lui Zayd bin Thabit să strângăşi să înregistreze toate versetele autentice ale Coranului,după cum erau păstrate în forma scrisă sau orală.Exemplarul lui Zayd, păstrat de văduva profetului Mu-hammad, Hafsa bin Umar, stă la baza textului coranicîntocmit în vremea celui de-al treilea calif, Uthmanbin Affan, între anii 650 şi 656, care a poruncit alcătui-rea unui exemplar model, care să înlăture toate dife-renţele survenite cu timpul între versiuni, acestexemplar rămânând fundamental până acum. El a tri-mis copii ale acestui exemplar în toate provinciile cali-fatului, şi a ordonat ca toate celelalte variante să fiedistruse, fiind considerate de atunci ca inexacte. Istori-cii Coranului vorbesc însă de un proces mai gradualchiar decât cel prezentat de tradiţie, Coranul fiind rodulunei munci redacţionale ale cărturarilor islamici aflaţi înslujba puterii califale contemporane lor, o muncă întinsăpe o perioadă de mai bine de un secol.

Versiunea lui Uthman (cunoscută sub numele Mus-haf ‘Uthmān “Vulgata lui Osman”) organizează revela-ţiile în ordinea lungimii, cu cele mai lungi capitole (sura)la începutul Coranului şi cele mai scurte la sfârşit. În vi-ziunea conservatorilor ordinea capitolelor este stabilităde divinitate. Mai târziu specialiştii au încercat să aşezecapitolele în ordine cronologică, şi printre musulmaniexistă un consens privind împărţirea capitolelor în celerevelate la Mecca şi cele revelate la Medina. Unelesure (de exemplu Sura XVII - Al-Isrā‘) au fost revelateîn mai multe locuri, în perioade diferite25.

Deoarece Coranul a fost scris într-un sistem grafic cenota doar consoanele şi care nu poseda încă un sis-tem de puncte diacritice care să diferenţieze literele izo-morfe, şi deoarece existau tradiţii diferite ale recitării,pe măsură ce persoane care nu vorbeau limba arabăse converteau la islam, exista o neînţelegere privindlectura exactă a anumitor versete. Până la urmă s-audezvoltat forme de scriere care folosesc “puncte” pen-tru a indica vocalele. Sute de ani după Uthman, cărtu-rarii musulmani au încercat să determine aplicarea


- 22 -

Pagină din Coran

punctelor şi citirea corectă în textul nevocalizat al luiUthman. În urma cercetărilor, au fost acceptate şaptevariante canonice de citire a Coranului (acestea se re-feră doar la intonare şi la decuparea textului - scris fărăpunctuaţie - în fraze), diferenţele dintre acestea fiindconsiderate minore şi nu afectează înţelesul general altextului.

Forma Coranului cea mai răspândită astăzi este tex-tul publicat de Universitatea-moschee Al-Azhar dinCairo, în 1923.

Coranul, încă de la începuturile sale, a devenit cen-trul devotamentului islamic şi până la urmă subiectulcontroverselor teologice. În secolul 8, mu’taziliţii aususţinut crearea Coranului de-a lungul timpului. Opo-nenţii lor, din diferite şcoli, au pretins eternitatea şi per-fecţiunea Coranului, existent în ceruri înainte să fierevelat lui Muhammad. Teologia aş’arită (care a deve-nit predominantă) susţine eternitatea Coranului şi fap-tul că el nu a fost creat. Totuşi, unele mişcări modernedin cadrul islamului se apropie de poziţia mu’tazilită.

Cei mai mulţi musulmani privesc Coranul cu venera-ţie, înfăşurându-l într-o pânză curată, păstrându-l pe unraft înalt şi spălându-se ca pentru rugăciuni înainte dea citi din Coran. Vechile exemplare ale Coranului nusunt distruse ca hârtia obişnuită, ci arse sau depozitateîn cimitire pentru Coran. Coranul este, pentru musul-mani, o călăuză infailibilă pentru pietatea personală şiviaţa în comunitate, un adevăr istoric şi ştiinţific. Dinperspectiva ştiinţei însăşi (istoria religiei), Coranul re-prezintă un text de literatură sacră a cărei evoluţie şi fi-xare tardivă este tipică acestui tip de documente (existăun paralelism cu istoria textului sacru creştin, în ceeace priveşte perioada de tradiţie orală ca şi în privinţamultiplicităţii surselor). Astfel, aşa cum acceptă tradiţiaislamică însăşi, în mod surprinzător, cuvântul lui Alah afost practic transmis spre păstrare de către Profet to-varăşilor lui, şi asta prin memorare, astfel încât, cumera de aşteptat, au survenit curând după dispariţiaacestuia neînţelegeri şi dispute, provocate de inadver-tenţele exprimate de multitudinea de crâmpeie oraleale companionilor care i-au supravieţuit lui Mahomed.Ştiinţa, de asemenea, în contrast cu credinţa, nu poateignora faptul ca religia islamică s-a născut la margineaunui puternic imperiu creştin, anume Bizanţul (Imperiulroman de răsărit, Ρωμανία (Romania)), imperiu creştinortodox care domina în regiune diverse state cliente-lare arabe, ce erau şi ele creştinate. În aceste statecreştine (de orientare eretică cel mai adesea) s-a dez-voltat pentru prima dată cultura arabă, aici apărând, deex., scrierea arabă în care mai târziu a fost fixat Cora-nul însuşi. În plus, în deşertul arab unde s-a născut re-ligia islamică, erau statornicite numeroase comunităţievreieşti, care, evident, şi ele împărtăşeau o religie mo-noteista (iudaismul). Iatrib (Medina) este un astfel deexemplu de aşezare în care exista o comunitate evre-iască sedentară şi cu mare influenţă economică asu-pra oraşului.(1) Mai mult, fricţiunile teologice interne din

sânul Imperiului bizantin au produs valuri succesive derefugiaţi, în majoritate creştini eretici (nestorieni, de ex.)care s-au instalat în diverse oaze situate pe drumurilecomerciale ale epocii. Sclavia era, si ea, o altă sursă depopulaţie creştină aflată în zonele ocupate de triburilede arabi politeişti din vremea lui Mahomed, astfel exis-tând mărturii ale tradiţiei care ne vorbesc despre scla-vii creştini etiopieni. Preexistenţa şi preeminenţa ideilormonoteiste din diversele surse mai sus menţionate, nusunt privite, desigur, de către ştiinţe, ca fiind simple în-tâmplări. Ele reprezintă sursa de inspiraţie a lui Maho-med în enunţarea mesajului său religios, aşa cum auînţeles chiar şi prea mulţi arabi contemporani lui, carel-au acuzat adesea de a copia precepte ale religiilor stră-ine de lumea tribal-politeistă arabă26.

(1) În lucrarea Fundamentele islamului a profesoruluiîn islam Alfred Louis De Prémare (cercetător la IRE-MAM), de la pagina 99 până la pagina 102 în ediţiafranceză de la Seuil (Univers historique) din 2002, searată situaţia favorită pe care evreii, populaţie seden-tară şi lucrătoare în agricultură și artizanat, o aveau laIatrib27.

(2) În lucrarea “Mahomed” a islamologului francezAnne-Marie Delcambre (doctor în drept islamic), la pa-ginile 42 si 43 din ediţia originală a lui Desclée De Bro-wer (1999), se povesteşte că unii dintre contemporaniilui Mahomed credeau că revelaţiile îi sunt dictate decătre un sclav creştin grec din Mecca, care se ocupa cuproducţia şi vânzarea de bijuterii, şi care se numeaGiabr. În apărarea sa, Mahomed mai produce un crâm-pei de revelaţie în care se apăra spunând că revelaţiilesale sunt într-o arabă pură, în timp ce grecul nu vor-beşte decât imperfect araba. Evident, asta nu de-monstrează nimic privitor la originea revelaţiilor sale,însă logica vremii se pare că era alta28.

Coranul- ultima Carte Sfântă Coranul are 114 capitole, numite “sura”, compuse din

versete; versetele sunt numerotate.” Aproape toate ca-pitolele încep cu “în numele lui Allah cel Milos şi Milos-tiv! „bism Allah al-Rahman al-Rahim!. Coranul începecu sura următoare, care este folosită în fiecare din cele5 rugăciuni zilnice:

Sura - 1: El - Fatiha (Începutul) 1.În numele lui Allah cel Milos şi Milostiv! 2.Slava lui Allah, Stăpânul Lumilor! 3.Cel Milos şi Milostiv!

4.Stapânul Zilei de-apoi! 5.Numai Ţie ne rugăm şi numai în Tine avem nădejde!


- 23 -

6.Călăuzeşte-ne pe noi pe calea cea dreaptă; 7.Calea celor care se bucură de mila Ta! Nu calea celor asupra cărora se varsă mânia Ta şi

nici calea celor rătăciţi! Coranul nu este organizat pe anumite teme. O sura

tipică poate adresa teme variate ca: creaţia lumii, pro-feţii, societatea islamică, legea islamică, responsabili-tatea omului în faţa lui Allah. Învăţaţii musulmaniconsideră că universalitatea şi profunzimea Coranuluiexplică forma narativă non-liniară.

Musulmanii recunosc originea divină a Bibliei, însăconsideră că aceasta a fost schimbată în timp de oa-meni, şi de aceea folosesc doar Coranul, care a fostpăstrat în forma practic neschimbată de la Mahomedpână astăzi. Coranul a fost revelat în peste 20 de ani,fiecare capitol fiind dictat de Mahomed (Coranul estecuvântul lui Allah iar Mahomed doar un intermediar) şiscris imediat de scribi29.

În 20 de ani de la moartea profetului, aceste scrieri aufost adunate în cartea pe care o cunoaştem astăzi, decătre apropiaţii profetului. Prioritatea lor a fost păstra-rea textelor în forma exactă, fără a le edita sau recom-bina în vreun fel - de aici forma narativă dezorganizatăa Coranului. Păstrarea, studierea şi copierea Coranu-lui a fost prima prioritate a învăţaţilor musulmani încăde la moartea profetului.

Deoarece Coranul este o continuare a cărţilor evre-ieşti şi creştine anteriore, dar şi o corectare a greşelilorintroduse de oameni în aceste cărţi, multe din poveştilebiblice sunt repetate în Coran, inclusiv unele despreIsus, de obicei cu subtile modificări. Sau, în unele ca-zuri (când este vorba de Isus) modificări importante -Coranul respinge categoric ideea că Allah si-ar puteaîmpărţi divinitatea cu fii sau fiice. De asemenea, înCoran se spune ca Allah îşi protejează profeţii, inclusivîn faţa suferinţei fizice şi că Isus a fost ridicat la cer în-ainte să fie pus pe cruce30.

Această repetare a poveştilor biblice a fost adusă caargument pentru originea divină a Coranului, logicafiind că dacă Mahomed nu ştia să scrie sau să ci-tească, cum ar fi putut el să cunoască atât de bine iu-daismul şi creştinismul, care nu erau religiile dominanteîn ţinutul său natal.

Coranul este considerat a fi ultima carte sfânta, făcutpentru stadiile cele mai avansate ale societăţii şi vala-bilă până la sfârşitul lumii.

În pofida păstrării textului în mod exact, timp de câ-teva secole scrierea s-a făcut doar cu consoane (con-form standardelor vremii). Adăugarea a diferite vocalela aceste consoane produce, ocazional, diferite cuvinteşi de aici diferite interpretări ale Coranului.

Coranul este principala sursă care stabileşte legea,morala şi teologia islamică. În anumite cazuri însă, Co-ranul nu dă destule detalii - spre exemplu în cazul ru-găciunii. De aceea, el este completat de exemplul datde Mahomed - ce se ştie că a zis sau a făcut el (Ha-dith). Hadith însă, spre deosebire de Coran, nu a fost

scris şi a circulat sub forma orală timp de două secole31. În secolul 9, autorităţile islamice au încercat să redea

autenticitatea Hatithului. Acesta a fost studiat intens,unele lucruri au fost respinse ca neautentice, iar alteleadmise.

Se consideră ca prin traducere din arabă, Coranul îşipierde din înţeles şi profunzime. Traducerile sunt doaraproximaţii ale textului în arabă, care este cuvântul luiAllah.

SUNNA (CUTUMA). A doua sursă a legii islamice,după Coran, este Sunna. Sunna (ar.: ةنس sunna “con-duită”, în cazul de faţă, conduita profetului Muhammad) seconstituie din spusele şi faptele profetului Muhammad, aşacum sunt ele cuprinse în hadīth-uri (termen redat prin“tradiţii”) pe care se bazează jurisconsulţii şi teologiipentru a preciza mai bine conţinutul legii islamice, iz-vorâtă din Coran. Sunna cuprinde spusele profetuluiMuhammad şi faptele acestuia şi ale unora dintre în-soţitorii săi, pe care le-a aprobat.

Sensul general al cuvântului hadīth (ar.: ثيدح) esteacela de povestire, pildă, spusă memorabilă transmisăde-a lungul generaţiilor. Culegerile de hadīth-uri se ba-zează pe o moştenire eminamente orală, deoareceprofetul Muhammad interzisese notarea propriilor salecuvinte pentru a nu fi confundate cu textul coranic re-velat. Cele mai cunoscute şi apreciate culegeri dehadīth-uri sunt: Sahīh-ul (Autentic) Al-Bukhari (m. 870),Sahīh-ul lui Muslim (m. 875), cunoscute împreună subnumele de As-Sahīhāni (Cele două autentice).

Hadīth-ul, din punct de vedere al formei, se compunedin două părţi.

Lanţul martorilor sau al garanţilor şi textul propriu-zis.Lanţul (ar.: دانسإ isnād, دنس sanad, ةلسلس silsila) esteo înşiruire de martori sau garanţi de o înaltă probitate.Lanţul începe cu menţionarea ultimului garant, con-temporan cu autorul care povesteşte hadīth-ul, şi urcă,apoi, din generaţie în generaţie până la un însoţitor cu-noscut al profetului Muhammad care l-a văzut peacesta, într-o situaţie dată, procedând într-un anumitfel sau decretând un anume lucru. Pentru ca hadīth-ulsă fie considerat autentic (ar. حيحص sahīh), lanţul degaranţi trebuie să fie neîntrerupt. Dacă lanţul nu estecomplet, adică are puncte ce pot fi contestate, atuncihadīth-ul respectiv este considerat slab (ar.: فيعضda’īf), iar dacă lanţul nu are nici o consistenţă, atuncihadīth-ul respectiv este declarat fals (ar.: روزم muzaw-war).

Textul propriu-zis (ar.: نتم matn) relatează într-unmod extrem de concis o spusă sau o atitudine a profe-tului.

Allah a susţinut profeţii pe care i-a trimis prin miraco-lele pe care aceştia le-au făcut. În cazul lui Mahomed,Coranul a fost miracolul său şi dovada că este un pro-fet adevărat. Musulmanii cred că Coranul este cuvân-tul lui Allah şi că nici un om nu poate inventa un textatât de perfect.


- 24 -

FUNDAMENTELE CREDINŢEI ISLAMICE

Credinţa în Dumnezeu şi în unicitatea lui. Musul-manii cred în unicul, atotputernicul şi incomparabilulDumnezeu. Dumnezeu este Creatorul, Stăpânul, Sus-ţinătorul a tot ceea ce este în univers şi este înzestratcu 99 de calităţi. Unicitatea lui Dumnezeu este cel maiimportant principiu al religiei islamice. Coranul spune“El este Dumnezeu, cel Unic! Dumnezeu este Stăpânul!El nu zămisleşte şi nu este născut”. A spune că Dum-nezeu are fii sau fiice (în religia Arabiei pre-islamice sespunea că Dumnezeu are fiice) este mare păcat şi con-travine principiului unicităţii lui Dumnezeu.

Credinţa în Îngeri. Conform religiei islamice îngeriisunt creaţi de Dumnezeu din lumină. Rolul lor este dea îndeplini poruncile lui Dumnezeu. Spre deosebire deoameni, îngerii sunt fiinţe imortale care nu păcătuiesc,se supun întotdeauna lui Dumnezeu şi nu fac decâtceea ce el hotărăşte. Îngerii sunt foarte prezenţi în viaţanoastră. În anumite situaţii îngerii au luat chip de om şiau vorbit profeţilor. Maria, Avraam, Lut au avut ocaziasa-i vadă.

Trimisul lui Dumnezeu, Mahomed l-a văzut pe înge-rul Gabriel. Dumnezeu a dat fiecărei categorii de îngerio anumita calitate.

În pofida acestor lucruri, oamenii sunt din multepuncte de vedere superiori îngerilor.

Dumnezeu a încredinţat pământul oamenilor şi nu în-gerilor; acestora li s-a spus să se plece în faţa lui Adamşi oamenii au acces la un nivel de cunoaştere la careîngerii nu au32.

Credinţa în cărţile lui Dumnezeu. Credinciosul mu-sulman crede în toate cărţile revelatoare care suntmenţionate în Coran. Acestea sunt: Tora, Psalmii luiDavid, Evanghelia, Pergamentele lui Avraam. Totuşi,musulmanul urmează doar Coranul şi nu celelalte cărţi,deoarece Coranul este singura carte care s-a păstratintactă, fără nici o modificare. Trebuie menţionat că Co-ranul îşi pierde din înţeles prin traducere, deoarecemulte cuvinte arabice au semnificaţii exacte care nu potfi traduse.

Credinţa în profeţi. Musulmanii cred în profeţi şi înmesagerii lui Dumnezeu. Dumnezeu a trimis profeţi şimesageri în anumite perioade critice din istoria omeni-rii. Mahomed este ultimul profet. Primul a fost Adam.Alţi profeţi sunt Noe, Avraam, Ismail, Salih, Enach,Iacob, David, Ioan, Moise, Iov şi Isus. Profeţii au fostaleşi de Allah dintre oamenii care puteau fi model deurmat pentru comunităţile lor. Toţi profeţii se bucură deacelaşi grad de respect din partea musulmanului.

Profeţii sunt dovada iubirii lui Dumnezeu faţă de oa-meni, El nu îşi abandonează creaţia şi încearcă să îiinformeze. Totuşi, odată ce mesajul a fost revelat, esteresponsabilitatea oamenilor să îl accepte, iar ei vor firăsplătiţi (sau pedepsiţi) în funcţie de alegerea lor33.

Credinţa în Ziua Judecaţii. Musulmanii cred în ziuajudecaţii şi în faptul că în aceasta zi oamenii îşi vorprimi pedeapsa sau răsplata de la Dumnezeu. În religiaislamică Ziua Judecaţii se mai numeşte şi Ziua Soco-tirii, Ziua cea Adevărată, Ziua Adunării, Ziua Veşniciei,Ziua Ieşirii din Morminte, Ziua Durerii, Ziua Chemării. ÎnCoran este scris în detaliu despre ceea ce se va în-tâmpla în această zi. Paradisul este de asemenea des-cris, în termeni metaforici. Este posibil cane-musulmanii sa ajungă în paradis, cu condiţia să fifost oameni buni şi să creadă în acelaşi Dumnezeu (safie Creştini sau Evrei).

Credinţa în destin. Credinţa în destin înseamnă a ficonştient de faptul că viaţa şi tot ceea ce există este înmâinile lui Dumnezeu. Oamenii nu pot avea ceea ceDumnezeu hotărăşte să nu aibă. Numai Dumnezeu cu-noaşte destinul oamenilor. Un musulman crede în des-tin şi în predestinare indiferent dacă destinul e bun saurău. Credinţa în destin nu este în contradicţie cu voinţaomului34. Omul este capabil să aleagă între bine şi rău.Responsabilitatea aparţine omului iar faptele suntcreate de Dumnezeu. Nimeni nu poate aduce ca argu-ment pentru păcatele sale destinul.

ISLAMUL ŞI FEMEILE. Bărbatul şi femeia sunt egaliîn islam, dar ei au fost creaţi diferiţi şi au roluri diferite.Islamul consideră că soţul şi soţia se completează re-ciproc. Nici unul nu-l domină pe celalalt. Fiecare aredrepturile şi îndatoririle sale individuale, împreună eiformează o familie liniştită şi fericită care constituiebaza unei societăţi unite şi prospere.

Femeia nu este nici pe departe lipsită de drepturi. Eaare dreptul de a-şi alege singură soţul, să aibă şi să


- 25 -

moşteneasca avere, să divorţeze în anumite condiţii(când bărbatul nu îşi îndeplineşte îndatoririle de soţ, nuo poate întreţine sau o maltratează). Ea nu este supusăbărbatului ci doar lui Allah, şi are dreptul să-l înfrunte pesoţul sau tatăl sau dacă i se cere să meargă împotrivaporuncilor lui Allah. Coranul stabileşte reguli cu privirela felul în care trebuie să se îmbrace o femeie, daracestea au fost interpretate în diferite culturi cu diferităstricteţe.

Controversatul voal pe care femeile trebuie sa îlpoarte în public îşi are originea în Biblie, unde estemenţionat ca obligatoriu de către apostolul Paul (aţivăzut vreodată o călugăriţă creştină cu capul descope-rit?). Desigur, cum creştinii au ales să ignore aceastăregulă şi majoritatea musulmanilor care trăiesc în so-cietăţi moderne au ales să o ignore (în Turcia estechiar interzisă purtarea voalului în şcolile statului).

De asemenea, islamul stabileşte reguli cu privire lacum trebuie să se îmbrace bărbaţii (spre ex, genunchiitrebuie sa fie acoperiţi - în Iran este ilegal sa porţi pan-taloni scurţi!). Dacă aveţi impresia că creştinismul estemai puţin strict cu privire la portul bărbaţilor, iată cespune Pavel în I Corintieni 11:14: “necinste este pentruun bărbat să-şi lase părul lung”35.

Apariţia islamului a avut ca urmare o imediată şi dras-tică îmbunătăţire a condiţiilor de viaţă a femeilor din pe-ninsula arabică. După moartea profetului însă, regulilestabilite în Coran au fost interpretate în mod diferit şisituaţia femeilor a devenit similară cu cea din epocapre-islamică. În general însă, Coranul nu face diferen-ţieri între femeie şi bărbat. Spre exemplu, când se în-curajează studiul se subînţelege că aceasta se aplicăatât pentru femei, cât şi pentru bărbaţi. Diferenţele careexistă în acest sens în unele ţări islamice se datoreazăculturii şi obiceiurilor locale, şi nu religiei.

Poligamia. În timpul vieţii profetului, războiul continuua lăsat un număr mare de femei văduve care nu mai

puteau să se întreţină şi să îşi crească copii. Conside-rând că este mai bine ca un bărbat să aibă mai multeneveste, decât o femeie să trăiască singură şi să nuaibă posibilitatea de a se întreţine, Coranul permite po-ligamia. Un bărbat nu trebuie însă să aibă mai mult depatru neveste şi trebuie să fie capabil de a fi drept şijust faţă de fiecare dintre ele. O femeie care va devenia doua soţie poate refuza să se căsătoreasca cu unbărbat pe motivul că acesta are deja o soţie. Poligamianu este încurajată cu excepţia situaţiilor de mai sus, iarîn zilele de astăzi este foarte rar practicată şi interzisăprin lege în majoritatea ţărilor islamice.

Discriminarea femeilor în general. Este adevăratcă femeile în majoritatea ţărilor islamice au un statut in-ferior bărbaţilor. Acest lucru nu se datorează islamului,ci societăţii. De fapt, discriminarea împotriva femeiloreste o problemă a umanităţii în general.

În toată lumea, speranţa de viaţă a femeilor e cuaproximativ 5 ani mai mare decât cea a bărbaţilor. Cuexcepţia Indiei, unde speranţa de viaţă este aproapeaceeaşi, pentru că familia preţuieşte mai mult un bărbatşi în cazul unei boli acesta beneficiază de asistenţă me-dicală mai rapid (şi mai bine). Este aceasta vina Hin-duismului?

În China, un fiu este mai preţuit decât o fiică. Cândnumărul de copii a fost limitat de stat la unul pe familie,au început să se nască mai mulţi băieţi decât fete (înmod normal, într-o ţară trebuie să se nască 50% băieţişi 50% fete; diferenţa o reprezintă fetele omorâte lanaştere). Este aceasta vina Budismului?

În fine, dacă un grup ca Talibanii ar avea ocazia săcreeze o societate bazată pe o interpretare extremă aBibliei, ce statut ar avea femeile, când Biblia conţineparagrafe ca:

“N-a fost zidit bărbatul pentru femeie, ci femeia pen-tru bărbat.” I Corintieni 11:9

“Nu îngăduiesc femeii nici să înveţe pe altul, nici săstăpâneasca pe bărbat, ci să stea liniştită. Căci Adama fost zidit întâi, apoi Eva. Şi nu Adam a fost amăgit, cifemeia.” I Timotei 2:11-14

“Femeile voastre să tacă în biserică, căci lor nu leeste îngăduit să vorbească, ci să se supună, precumzice şi Legea. Iar dacă vor să înveţe ceva, să întrebeacasă pe bărbaţii lor, căci este ruşinos ca femeile săvorbească în biserică.” I Corintieni 14:34-3536.

MUNCA ŞI STIINŢA COMPLETEAZĂ CREDINŢA ISLAMICĂ În credinţa islamică, este o datorie a musulmanului

să muncească şi să studieze. Allah răsplăteşte omulpentru timpul în care munceşte sau învaţă, conside-rând aceasta ca o rugăciune.

Profetul Mahomed spune: “Cine călătoreşte pe undrum în căutarea ştiinţei, călătoreşte pe drumul lui Allahspre Rai”. De asemenea, credinţa islamică spune că“avantajul celui credincios-învăţat asupra celui credin-cios-neînvăţat este ca şi luna plină faţă de celelalte


- 26 -

stele.” Un om obişnuit nu se întreabă de ce crede înAllah ci pur şi simplu ştie că trebuie să creadă şi crede,spre deosebire de cel învăţat care caută dovezi că cre-dinţa islamică este adevărata şi că Allah există. Rezul-tatul este ca omul învăţat va crede mai târziu decâtomul simplu, dar credinţa lui va fi mult mai puternică,deoarece această credinţă are o temelie solidă37.

Există o poveste cu privire la un om care atunci cânds-a întâlnit cu profetul i-a fost ruşine să dea mâna cu elpentru că avea mâinile aspre. Văzând aceasta,Mahomed i-a luat mâinile şi i le-a sărutat, spunând:acestea sunt mâinile uni om ce slujeşte pe Allah (pen-tru ca era om muncitor).

Teoriile ştiinţifice moderne despre formarea univer-sului, apariţia şi dezvoltarea vieţii pe pământ nu sunt încontradicţie cu credinţa islamică: “Ştiinţa trebuie să nesporească credinţa. Este greşit ca oamenii să nu vadăceea ce se află în faţa ochilor lor. Pentru un musulman,fosilele şi dinozaurii descoperiţi nu reprezintă o ame-ninţare, ci o confirmare a puterii lui Allah.”

LEGEA ISLAMICĂ SAU SHARIA38. Shari’a (ar.:šarī‘a “calea cea bună”, avea în pre-islam sensul de“cărare ce duce la o oază”, aşadar singura cărare care-i garanta viaţa celui ce-o urma) este legea islamică cecuprinde totalitatea poruncilor lui Dumnezeu aşa cumau fost ele păstrate în Coran şi în Sunna (Cutuma, ba-zată pe hadīth-uri) sau deduse, uneori, prin alte mij-loace (vezi şi “Ramurile islamului”). Erudiţii musulmaniau elaborat o ştiinţă numită fiqh (jurisprudenţa islamică)referitoare la Shari’a prin care se încearcă găsirea unorrăspunsuri la toate problemele vieţii, de la cele mai sim-ple şi banale, legate de cotidian, până la cele mai com-plicate, legate de doctrină. Legea se referă la cei “CinciStâlpi” ai islamului, la dogmă, la dreptul privat, la drep-tul penal, la viaţa socială, familială, la interdicţii ali-mentare, la impunerea unei anumite vestimentaţii (maiales în cazul femeilor) etc39.

Legea islamică se bazează pe cinci postulate careguvernează întreaga viaţă a unui musulman:

- datoria obligatorie (ar.: fard) care trebuie îndeplinităîntocmai, aşa cum a fost prescrisă. fără nici o abatere.Cel ce încalcă o datorie obligatorie este supus pedep-sei lui Dumnezeu în Viaţa de Apoi şi pedepsei legiuito-rului în această viaţă;

- îndatorirea (ar.: wāğib) sau ceea ce este de dorit afi îndeplinit având ca model faptele profetului Muhammad.Dacă musulmanul îndeplineşte îndatorirea va fi răsplă-tit, dacă nu o îndeplineşte nu va fi pedepsit, ci va fi con-siderat doar neglijent;

- lucrul îngăduit (ar.: halāl), ceva ce este permis, licit(în orice domeniu : alimentar, vestimentar, social etc.);

- lucrul nerecomandabil (ar.: makrūh, “detestabil”,“scârbos”), un lucru pe care Legea l-a interzis, însă fărăsă insiste asupra acestei interziceri;

- lucrul interzis (ar.: harām), un lucru oprit total decătre Legiutor, iar săvârşirea lui atrage după sine atâtpedeapsa în Lumea de Apoi, cât şi o pedeapsă înlumea aceasta.

Legea islamică la nivel de guvernare si justiţie socialăse aplică doar acolo unde la conducere se află un gu-vern islamic.

Există şcoli diferite şi mişcări în cadrul islamului carepermit o anumită flexibilitate. Mai mult, islamul este oreligie foarte diversă pe măsură ce multe culturi l-auadoptat. În acelaşi timp totuşi, se pot decela anumiteconstante ale gândirii juridice islamice, care traver-sează atât timpul cât şi spaţiul/frontierele de stat. Ex-plicaţia acestui fenomen stă în unicitatea surselor carestau la baza viziunii juridice a Legii islamice, şi deşiaceasta din urmă este interpretabilă şi modernizabilă,ea comportă totuşi anumite linii directoare greu de adusla zi, o dovadă fiind şi dificultăţile majore cu care seconfruntă toate statele islamice în procesul lor de mo-dernizare şi democratizare.

Legea islamică reprezintă un sistem judiciar complex


- 27 -

Kaaba noaptea

bazat în principal pe sfântul Coran, (Coranul stabileşteprincipii de bază pentru comportamentul uman, dar nucuprinde un cod judiciar propriu-zis), învăţăturile profe-tului Mahomed cât şi din interpretări ulterioare ale aces-tor învăţături. Legea Sharia a continuat să fiereinterpretată şi adaptată la noi circumstanţe sociale.După moartea profetului, Califii din dinastia Ummayazilorau completat legea Sharia şi au adaptat-o la noile cir-cumstanţe din imperiul islamic. Deoarece acest impe-riu ajunsese să cuprindă teritorii vaste în afarapeninsulei arabice, elemente din legea greacă, iudaică,creştină şi persană sunt incorporate în Sharia.

În timpul dinastiei Abbasidilor, se formează două gru-puri. Unii consideră că Sharia trebuie să fie formatădoar de învăţăturile profetului şi Coran. Celălalt grupconsideră că Sharia poate include învăţăturile unor ju-decători şi învăţaţi de seamă. În cele din urmă sistemuladoptat în lumea islamică are următoarea formă: un ju-decător încercând să rezolve un caz trebuie să con-sulte întâi Coranul, apoi învăţăturile lui Mahomed. Dacărăspunsul nu se găseşte în acestea, el urmează opiniagenerală a judecătorilor Musulmani sau dacă este uncaz cu totul nou, îl rezolvă prin analogie cu cel maiapropiat caz cunoscut.

Legea Sharia ajunge la forma clasică (tradiţională) înjurul anului 900, deşi continuă să se dezvolte şi în ur-mătorii 1000 de ani. Legea Sharia tradiţională cuprindeprintre altele: pentru adulter - pedeapsa cu moartea;pentru furt - tăierea mâinii drepte; pentru consumul dealcool - 80 de lovituri de bici. Crima sau rănirea gravăse pedepseşte ‘ochi pentru ochi’. Spre exemplu, dacăo persoană atacă o altă persoană şi cea de a doua per-soană îşi pierde ochiul în atac, iar prima este găsită vi-novată de un judecător, cea de a doua persoană aredreptul să îi scoată acelaşi ochi primei persoane. Dacăinsă a doua persoană răneşte mai mult pe prima per-soană, ea este aspru pedepsită. Această regulă des-curajează victimele de la a se răzbuna în acest fel şide obicei se ajungea la o înţelegere, acceptându-sebani sau obiecte de valoare în schimb. Pentru alte

crime mai puţin serioase, criminalul trebuie să plă-tească o sumă de bani victimei, să primească lovituride bici sau să fie închis o perioadă de timp. Legea Sha-ria descrie şi modul în care se desfăşoară procesul.Reclamantul sau o rudă a sa depun plângere. Pârâtulse consideră nevinovat până la dovedirea contrariului,are dreptul să nu spună nimic până la proces şi să fiereprezentat de un avocat. Un sistem de apeluri permiteca un caz să fie transferat la curţi superioare sau încele din urmă la conducătorul ţării. Mărturia unei femeivalorează jumătate din cea a unui bărbat, motivul prin-cipal fiind că femeile din acea perioadă erau mult maipuţin educate decât bărbaţii.

Începând cu secolul 19, Sharia este influenţată pu-ternic de sistemul legal occidental. Unele ţări (Turcia)abandonează complet Sharia, pe când altele o adap-tează (interzicând poligamia spre exemplu). Majorita-tea specialiştilor în Sharia cred că aceasta poate fiadaptată condiţiilor lumii moderne fără a abandona spi-ritul legii islamice. Astfel de sisteme judiciare modernebazate pe Sharia sunt folosite spre exemplu în ArabiaSaudită şi Iran. Un număr mic de autorităţi locale înAfrica continuă încă să aplice Sharia tradiţională.

FAPTE ŞI LUCRURI INTERZISE ÎN RELIGIAISLAMICĂ Printre altele, religia islamica interzice: carnea de

porc, carnea animalelor care au murit natural, băutu-rile alcoolice, drogurile (în cazul în care nu sunt folo-site ca medicament), vânătoarea ca sport, cultivareadrogurilor şi a tutunului, adulterul, prostituţia, divorţulfără motiv sau ameninţarea cu divorţul, maltratarea so-ţiei, neascultarea părinţilor, dispreţul, aroganţa, min-ciuna, superstiţiile, vrăjitoria, înşelăciunea, blestemele,invidia, specula, împrumutul cu dobânda, jocurile denoroc, sinuciderea, mita, risipa, bârfa şi indiferenţa înrelaţiile umane. Cele 10 porunci au o importanţă la felde mare în islam ca în iudaism sau creştinism - deşi nuau aceeaşi formă40.

Al-kaba’ir - Marile păcate 41. În funcţie de cele cincipostulate enumerate mai sus, Legea islamică defineştepăcatele pe care ar putea să le săvârşească un mu-sulman şi pedepsele care i se aplică de către comuni-tate, în afară de pedeapsa divină. Dintre acestea cele


- 28 -

mai grave, numitele Al-kaba’ir “marile păcate” sunt (cf.Az-Zahabi, Al-kaba’ir):

- facerea de părtaşi lui Dumnezeu; - uciderea unui suflet;- vrăjitoria;- neîmplinirea rugăciunii;- sodomia; - neachitarea daniei;- neascultarea şi supărarea părinţilor;- luarea de camătă;- întreruperea postului în Ramadan fără justificare şi

fără îngăduinţă;- mărturia mincinoasă;- sinuciderea;- consumarea cărnii de mortăciune, a sângelui şi a

cărnii de porc.

Cel mai de temut păcat este «facerea de părtaşi luiDumnezeu», căci prin aceasta se neagă însăşi esenţareligiei islamice «la ilāha illā allāh» nu există Dumne-zeu în afară de Dumnezeu: “Dumnezeu nu iartă să-i fiealăturaţi alţii, însă El iartă cui voieşte păcate mai puţingrele decât acesta” (Coran, IV, 48). Pedeapsa – datăpe aceasta lume – celui ce se face vinovat de un ast-fel de păcat este moartea. De altfel mare parte din pă-catele mari sunt pedepsite fie cu moartea (de exemplu,şi sodomia este pedepsită cu moartea celor implicaţi),fie cu amputarea unor membre (mâini, picioare, urechi,de exemplu, pentru furt), fie cu biciuirea în public (deexemplu, pentru prostituţie).

Acestui prim păcat, Legea islamică, îi asociază şiapostazia şi blasfemia, ambele pedepsite cu moartea.Apostazia, convertirea unui musulman la altă religie,este lipsa de loialitate faţă de islam a oricui a făcut măr-turisirea de credinţă. Blasfemia este lipsa de respectpentru principiile esenţiale ale islamului. Nu există odistincţie clară între aceste concepte, mulţi credincioşiconsiderând că nu poate exista blasfemie fără apostazie.

În perioada califatului islamic, apostazia era consi-derată trădare, si era tratată ca ofensă capitală; pe-depse cu moartea erau executate sub autoritatea

califului. In zilele noastre apostazia poate fi pedepsităcu moartea in Arabia Saudită, Qatar, Yemen, Iran,Sudan, Pakistan şi Mauritania. Blasfemia este de ase-menea pedepsită în multe din aceste ţări.

În cele mai multe ţări, aceste legi sunt invocate doarsporadic si selectiv; condamnările sunt anulate la ni-vele superioare, sau daca nu sunt anulate, condamna-ţii pot fi lăsaţi să plece din ţară. Unele ţări, mai ales Iransub Republica Islamică, Afghanistan sub Talibani siSudan au aplicat legea fără compromisuri. În fiecaredin aceste ţări regimurile islamiste au executat şi închissute de mii de oameni consideraţi ca săvârşind apos-tazie sau blasfemie.

Alte pedepse indicate de Shari’a (în funcţie de inter-pretare) pot să ducă la anularea căsătoriei cu un mu-sulman, îndepărtarea copiilor, pierderea proprietăţii şidrepturilor de moştenitor sau alte sancţiuni.

În ultima perioada, organizaţiile care apară drepturileomului încearcă să se implice într-un dialog cu autori-tăţile islamice pentru eliminarea acelor pedepse pre-văzute de legea islamică, pedepse ce aduc o gravăatingere drepturilor fundamentale ale omului. Astfel dedialoguri se află încă la început, rezultatele nefiind încăvizibile.

Lucrurile interzise sunt numite haram şi cele permisehalal. Acest sistem al lucrurilor permise şi interzise estemai complicat şi include şi lucruri rele dar nu total in-terzise (Makruh) şi lucruri recomandate dar nu obliga-torii (Mustahab)42.

Multe lucruri nu sunt interzise în mod absolut; cândmusulmanul se află într-o situaţie dificilă şi nu are deales, unele lucruri devin permise. Spre exemplu, mu-sulmanul are voie să mănânce carne de porc dacă nugăseşte altceva şi moare de foame. Sau, deşi împru-mutul cu dobândă este interzis, musulmanul poate de-pozita sau chiar împrumuta bani de la bancă pentru căacest lucru este necesar în societatea occidentală şinu există alternative care să nu folosească dobânda(aceasta presupune că musulmanul depozitează baniila bancă din necesitate, şi nu cu scopul de se îmbogăţidin dobândă).

JIHADUL 43. Deşi cuvântul ‘Jihad’ poate însemnarăzboi sfânt, el are un înţeles mai general, însemnând‘luptă’. Prin Jihad înţelegem folosirea tuturor energiilorşi resurselor pentru a stabili sistemul islamic de viaţă,pentru a obţine favoarea lui Allah. Spre exemplu, Jihadulpoate fi o luptă cu tine însuţi, când un musulman învaţăsă-şi controleze propriile sale dorinţe şi intenţii rele.

În pofida percepţiei destul de largi că islamul s-a răs-pândit prin război şi cucerire, când ‘Jihad’ înseamnărăzboi sfânt, acesta este prin definiţie război de apă-rare, având ca scop înlăturarea persecuţiei, şi nu răs-pândirea islamului. Islamul respectă libera alegere aomului şi nimeni nu poate fi forţat să se converteascăla Islam, deşi se aşteaptă ca o persoană să recu-noască adevărul din Coran şi să nu mai poată reveni lareligia anterioară odată ce s-a convertit la islam. Cetă-


- 29 -

Moschee din Isfahan, Iran

ţenii creştini sau evrei se bucură de protecţia statuluimusulman şi au dreptul să-şi practice religia, dar austatut de toleraţi, au mai puţine drepturi şi trebuie săplătească o taxă specială. Totuşi, ei nu sunt obligaţi săparticipe la războiul sfânt (care este obligatoriu pentrutoţi musulmanii de sex masculin). De asemenea, ne-musulmanii nu pot încerca să convertească musulmanila religia lor, acest lucru fiind interzis şi în zilele noas-tre într-un număr mare de ţări islamice44.

Islamul este religia păcii şi a toleranţei (islam se tra-duce ca ‘pace’ şi ‘supunere faţă de Dumnezeu’ din

arabă). Crima este una din marile păcate. ProfetulMahomed spunea ca ucigaşii vor fi pedepsiţi cu foculIadului. Musulmanii sunt încurajaţi să fie atenţi şi cuanimalele. Profetul Mahomed a spus: „O femeie a fostpedepsită pentru că a ţinut închisă în casa ei o pisicăşi nu i-a dat de mâncare. Pisica a murit din aceastăcauză. Acum acea femeie este chinuită în Iad”45. Îndreptul Islamic şi în alte texte islamice distrugerea ca-selor şi proprietăţilor, incitarea la acte de violenţă, mu-tilarea oamenilor nevinovaţi sunt considerate acte strictinterzise.


- 30 -

------------------------------

Note:

1 cf. http://www.referat.ro/referat/Islamul si expansiunea arabă 5894.html, 07 mai 2011, ora 01.112 cf. Ibidem, 07 mai 2011, ora 03.303 cf. Sellier Jean, Sellier Andre, Atlasul popoarelor din Orient, Editura Niculescu, Bucureşti, 2006, pp 11-13

4 cf.http://www.referate.ro/referate/Islam-702.html, 07 mai 2011, ora 01.095 cf. http://www.studentie.ro/Referate/Religie/Referat-Islamul-Credinta si ritual_i46_c985_64253_html, 07 mai 2011, ora 02.096 Ibidem, ora 02.127 cf. http://www.referate.ro/Islamul si expansiunea araba.5894.html, 07 mai 2011, ora 01.168 cf. http://www.indiscutabil.com/referat-despre-islamul-si-expansiunea-arabă-download-referat-gratuit, 07 mai 2011, ora 03.079 cf. Sellier, Jean, Sellier, Andre, Atlasul popoarelor din Orient, Editura Niculescu, Bucureşti, 2006, p. 1710 cf. Sellier, Jean, Sellier, Andre, Op. cit., p.1711 cf. Ibidem, p.1812 cf. Ibidem, p.1813 cf. Ibidem, p.1714 cf. Sellier, Jean, Sellier, Andre, Op. cit., p.18, 15615 cf. http://www.referate.ro/Referate/Islamul 1118 html. 07 mai 2011 ora 01.2516 cf. http://www.calificativ.ro/referate-Islamul-rid5755, html, 07 mai 2011 ora 02.0617 cf. http://www.studentii.ro/Referate/Religia/Referat-Religie-Islamul-credinta-si-ritual_i46_c985_64253.html., 07 mai 2011, ora 01.0018 cf. http://www.referate.com/referate/istorie/online8/Islamul-referatele-com.php, ora 01.4019 cf. Ibidem, 07 mai 2011, ora 01.4520 cf. http.//www.studentie.ro/Referate/Religie/Referat-Religie-Islamul-credinta-si-ritual-i46_C985_64253.html, 07 mai 2011, ora 02.3421 cf. Ibidem, 07 mai 2011, ora 02.3922 cf. http://www.referat.ro/referate/Mhammad si bazele teologice ale Islamului, 07 mai 2011, ora 01.0723 cf. http://www. preferatele.com/docs/istorie/5/Islamul21.php, 07 mai 2011, ora 01.5224 cf. http.//www.studentie.ro/Referate/Religie/Referat-Religie-Islamul-credinta-si-ritual-i46_C985_64253.html, 07 mai 2011, ora 02.1525 cf. http://www.free-referate.ro/referat-Islamul-si-expansiunea-araba-3638.html, 07 mai 2011, ora 03.4426 cf. Ibidem, 07 mai 2011, ora 02.3027 cf. http.//www.studentie.ro/Referate/Religie/Referat-Religie-Islamul-credinta-si-ritual-146_C985_64253.html, 07 mai 2011, ora 03.5628 cf. Ibidem, 07 mai 2011, ora 04.1529 cf. http.//www.studentie.ro/Referate/Religie/Referat-Religie-Islamul-credinta-si-ritual-146_C985_64253.html, 07 mai 2011, ora 02.1730 cf. http://referate.ro/referat/Islamul1118.html, 07 mai 2011, ora 01.2431 cf. http://www.preferatele.com/docs/istorie/5/Islamul-21.php32 cf. http://referatele.com/referate/istorie/online8/Islamul-referatele-com.php, 07 mai 2011, ora 01.3533 cf. http://referatele.free-referate.roindex.php?page=reclama & nume = Islam=3210, 07 mai 2011, ora 02.4034 cf. Ibidem, 07 mai 2011 ora 02.4535 cf. http://www.preferatele.com/docs/istorie15/Islamul-21.php, 07 mai 2011, ora 01.5636 cf. Ibidem, 07 mai 2011, ora 02.05

37 cf. http://preferatele.com/docs/istorie/5/Islamul-21.php, 07mai 2011, ora 01.5538 cf. http://www. free-referate.ro/referate-Islamul-si-expansiunea-araba-3638.html, 07 mai 2011, ora 03.4739 cf. http://www.referatele.com/referate/istorie/online8/Islamul-referatele-com.php, 07 mai 2011, ora 01.4440 cf. http.//www.studentie.ro/Referate/Religie/Referat-Religie-Islamul-credinta-si-ritual-i46_C985_64253.html, 07 mai 2011, ora 02.5041 cf. Ibidem, 07 mai 2011, ora 03.0542 cf. http://www.referate.k5.ro/referate/referat/ce-este-islamul/3495/, o7 mai 2011, ora 03.1743 cf. http.//www.studentie.ro/Referate/Religie/Referat-Religie-Islamul-credinta-si-ritual-i46_C985_64253.html, 07 mai 2011, ora 02.4544 cf. Sammes, Henri, Islamul-credinte şi instituţii, Editura Corint, Bucureşti, 2003, p.7545 cf. http.//www.studentie.ro/Referate/Religie/Referat-Religie-Islamul-credinta-si-ritual-146_C985_64253.html, 07 mai 2011, ora 21.05

Bibliografie1. Sammes, Henri, Islamul - credinte şi instituţii, Editura Corint, Bucureşti, 2003.2. Sellier, Jean, Sellier, Andre, Atlasul popoarelor din Orient, Editura Niculescu, Bucureşti, 2006.

RETRAGEREA ÎN MOLDOVA

Campania anului 1916 s-a înche-iat cu pierderi catastrofale de par-tea Armatei Române1, unele surseindicând cel puţin 250,000 de oa-meni, din care 100.000 morţi oridispăruţi, 50.000 răniţi şi 100.000prizoneri. La sacrificiile umane s-au

adăugat şi pierderi importante înechipament: 290.000 puşti (67%din total), 250 mitraliere (55% dintotal) şi 450 tunuri (24% din total),care constituiau cantităţi aprecia-bile raportate la gradul de înzes-trare a trupelor române.2

Din cei 250.000 de soldaţi ră-maşi, care plecaseră pe front atât

de entuziaşti cu câteva luni în-ainte, mai puţin de 100.000 rămă-seseră constituiţi pe unităţi. Restulerau ”frânturi de armata scăpate dedezastru”3 care erau nevoite să îm-partă drumurile şi sărăcia părţii denord a Moldovei, căci în partea desud fuseseră cantonaţi aproximativ1 milion de soldaţi ruşi, cu popula-

ISTORIE, CULTURĂ

- 31 -

Momente de glorie în războiul pentru întregireaRomâniei

Regimentul 48 Infanterie Buzău Campania anului 1917 (prima parte)

--------- Locotenent colonel Liviu Corciu, Divizia 2 Infanterie „Getica”

Mărturisesc că am fost plăcut surprins de interesul iscat printre colegi şi cunoscuţi în ultima vreme, faţăde istoricul Regimentului 48 Infanterie Buzău şi faptele de arme ale oamenilor acestei unităţi: „Nu zău,regimentul ăsta chiar a luptat la Mărăşeşti??” sau „Cum adică a contribuit decisiv la soarta războiu-lui?”.... Acest gen de întrebări gâdilă plăcut orgoliul creativ al oricărui debutant în ale scrisului şi îl poateface să se creadă vreun pui de cronicar ori romancier sau chiar o combinaţie a celor două.

Într-o notă mai sobră, a scrie despre nişte lucruri atât de importante, cum este rolul jucat de Regimen-tul 48 Infanterie Buzău în Marele Război, cu o aşa puțină experiență în contribuții de istorie militară, esteo provocare şi implică o mare responsabilitate faţă de memoria unor oameni dar, în acelaşi timp, o ispită.

Fiindcă e vorba despre nişte oameni cărora valul impersonal şi implacabil al evenimentelor, numite denoi, cei de acum simplu istorie, le-a afectat iremedibil existenţa şi vieţile lor tinere. Doar supravieţuitori-lor. Celor care au avut şansa de a se întoarce de pe front, fiindcă ceilalţi, neştiuţii, necunoscuţii, anoni-mii, sunt numiţi generic Eroi.

Motto: De-a lungul drumurilor nămeţite sau prin colibele sărace, se îngrămădeau victimile, muceniciinecunoscuţi ai marii cauze, cari-şi dădeau sufletul fără glorie, îngheţaţi, înfometaţi, uitaţi.(...).

Lunile ianuarie şi februarie 1917 sunt groaznicile luni ale tifosului exantematic şi febrei recurente, cariau secerat zeci de mii de suflete şi au întins zăbranicul negru al morţii peste Moldova mult încercată. (...).

Epidemia a costat atâtea vieţi, câte s-ar fi pierdut în zece mari bătălii.Constantin Kiriţescu, Istoria Războiului pentru Întregirea României

ţia refugiată din Muntenia plecatăîn bejenie din faţa invaziei cu ca-rele, bagajele şi vitele lor4.

Cu toate că această catastrofăare cauzele complexe şi multiple,C. Kiriţescu5 reuşeşte să subliniezeuna dintre acestea: ”Cu o totalălipsă de cunoaştere a împrejurărilorrăzboiului modern, cu deprinderitactice anacronice, cu importantecomandamente ocupate de oa-meni puţin pregătiţi, ridicaţi la situ-aţii înalte nu pe bază de selecţiunea meritelor ci pe legături de in-terese sau prietenie, am începutrăzboiul având ca duşman pe acelpopor pentru care războiul era „oindustrie naţională” - după vorbaunui om politic francez şi „o nece-sitate biologică”, după un celebrugeneral german, “cu acea armatăai cărei şefi, selecţionaţi prin probaa doi ani de războiu crâncen, eraucreatorii înşişi ai celor mai multedin noile metode de luptă.”

Marşul Regimentului 48 Infan-terie Buzău, mai bine zis arămăşiţelor sale, către zona deiernare din comuna Deleni, astăziîn judeţul Iaşi, era menţionat în ar-ticolul precedent fără a fi descrisăînsă, şi atmosfera în care s-a des-făşurat acesta. Într-o singură frază,Hamilton Fyfe, corespondent spe-cial pe lângă Armata Română, sin-tetizează poate cel mai binetragedia şi disperarea acelor zile6:

”Când Bucureştiul a fost evacuat,Romania s-a prăbuşit ca un casteldin cărţi de joc”.

Într-o foarte documentată lucrarea profesorului Constantin I. Stan7,sunt descrise condiţiile foarte greleale retragerii civililor şi militarilor înMoldova: trenuri supraaglomerate,debandadă şi panică, oameninevoiţi să parcurgă drumuri des-fundate de ploile reci, pe jos. Mar-toră a evenimentelor, Elena Th.Emandi, consemna în memoriilesale: „Se strivea lumea prin gări săapuce trenurile, care veneau atâtde ticsite, că mureau adesea copiiînăbuşiţi, şi trebuiau să le aruncecadavrele pe fereastră (�) Dru-

murile şi şoselele erau pline deconvoaie nesfârşite de trăsuri, decupeuri, de care şi căruţe de toateformele şi toate mărimile înhămatealandala (�) Şi mergeau bieţii fu-gari cât puteau de iute, cu groazaîn ochi de ce văzuse, fără să ştieunde se duc şi unde să seoprească.”8

Corespondentul britanic amintit9

descrie în termeni asemănătoritabloul deznădejdei: ”refugiaţiisufereau de foame, de frig şi deepuizare, nu se găsea nimic demâncare, câteodată nici măcarpentru soldaţi. Drumurile ţării eraucurăţate de orice era comestibil decătre grupuri dezorganizate, detineri cărora li se ordonase sămeargă către nord, pentru a fi înro-laţi în noua armată pe care Româniaspera să o aibă gata până în primă-vară. Nu li se asigurase niciun felde mijloace de transport şi nimic nufusese organizat pentru a li seasigura hrană pe drum, fiind astfelobligaţi să se desurce cu oriceputeau găsi.”

Aceste grupuri de tineri care fă-ceau parte din contingentele 1917,1918, 1919 şi 1920, evacuate şinerecrutate încă10, aveau să setransforme, în numai câteva luni, înluptătorul conştient şi viteaz, înflă-cărat pentru apărarea patriei lui,dispreţuitor al oricărui pericol, gata

ISTORIE, CULTURĂ

- 32 -

Militari germani în marș pe străzile Bucureștiului. Decembrie 1916.

la orice jertfă; marea biruinţă a su-fletului românesc în campania anu-lui 1917.11

La 21 decembrie 1916 cantona-mentul Regimentului 48 InfanterieBuzău s-a mutat din localitateaMaxut, în comuna Deleni cu cătu-nele ei, aceasta rămânând canto-namentul definitiv al unităţii pe tottimpul refacerii. Aici s-a început re-organizarea.

REFACEREA

Reorganizarea armatei românes-a făcut chiar de la vârf, generalulIliescu fiind înlocuit la şefia Marelu-lui Stat Major al Armatei române cugeneralul Constantin Prezan, con-siderat de către generalul H.M.Berthelot, şeful Misiunii MilitareFranceze, ca fiind singurul militar(român-s.n) care este într-adevăr ca-pabil12.

În administrarea refacerii arma-tei, una din cele mai importante şicomplexe probleme cu care s-aconfuntat noua conducere a Mare-lului Stat Major a constituit-o aceeaa disciplinei militare, care, datorităgreutăţilor determinate de retra-gere şi de boli, începuse să slă-bească.

De aceea, la începutul lunii ia-nuarie 1917 a fost emis Ordinulnr.8892, care cerea în mod impe-rios: „Până la 6 ianuarie 1917, toţiofiţerii şi soldaţii trebuiesă fie la posturile lor. Ră-tăcesc prin ţară numaicine este lipsit de suflet şivoinţă. Nimeni nu aredreptul să acorde permisiisau concedii ofiţerilor şisoldaţilor. Permisiile sevor acorda numai odatăpentru toţi, la data cândMarele Cartier General vaordona.”13

Armata I-a română, dincare făcea parte şi Regi-mentul 48 InfanterieBuzău, a fost reconstituităcu multă greutate datorităaceloraşi disfuncţii admi-

nistrative, împrăştierea şi răzleţireasoldaţilor de unităţile lor, lipsa de in-formaţii la nivelul autorităţilor lo-cale, dar şi datorită vremiinefavorabile, a ninsorilor ori geruri-lor straşnice din acea perioadă.

C. Kiriţescu 14 decrie acest pro-ces ca unul de simplificare, bazatpe învăţăturile campaniei anului1916; din cele 80 de regimente deinfanterie de la începutul războiu-lui, regimentele 1-40, care existaudin timp de pace, au fost menţinutecu compunerea lor de bază, fiinddoar completate în efective, în timpce regimentele 41-80, au fost com-binate două câte două, fiecare re-giment constituit purtând un numărdublu.

Astfel, Regimentul 48 InfanterieBuzău şi Regimentul 49 InfanterieRâmnicu Sărat fuzionează15 for-mând un singur regiment, Regi-mentul 48/49 Infanterie, constituitpe 3 batalioane a câte 4 companiide infanterie şi 1 companie de mi-traliere, la care se adaugă un al 4-lea batalion – batalionul de marş –constituit pe 4 companii de infante-rie şi în care intrau recruţii contin-gentelor 1917 şi 1918.

Compania de infanterie număraaproximativ 180-190 de oameni, iarun batalion de infanterie avea unefectiv de aproximativ 750 de sol-daţi. Fiecare companie de infante-rie era dotată cu câte 8 puşti

mitralieră, iar compania de mitra-liere număra 8 piese.

Regimentul 48/49 Infanterie intraîn compunerea Brigăzii 26 Infante-rie comandată de colonelul MarinNedeianu, din Divizia 13 Infanterie,comandată de colonelul IonPopescu16, şi dispunea, ca toateregimentele reorganizate, de efec-tive de aproximativ 2100-2300 deoameni, 24 mitraliere, 96 puşti mi-tralieră şi aproape toţi soldaţii erauşi grenadieri.17

La 1 februarie 1917 la comandaregimentului este numit colonelulIoan Gavrilescu, care, fiind clasatulterior pentru serviciu interior emutat în Divizia 5-a, iar la 9 martieia comanda regimentului locote-nent colonelul Alexandru Rotaru.Totodată, se detaşează cu serviciulla acest regiment, ca instructor şiajutor al comandantului corpului,căpitanul Mahieux din MisiuneaMilitară Franceză.18

Misiunea Militară Franceză acontribuit hotărâtor, în cea maimare măsură, la reorganizarea ar-matei române19, fiind compusă dinofiţeri şi tehnicieni din toate armeleşi specialităţile: 277 ofiţeri, 37 de pi-loţi şi observatori, 88 de medici, far-macişti şi veterinari, 4 ofiţeri demarină şi 8 ofiţeri de intendenţă, lacare se adăugau 1150 de subofiţerişi grade inferioare. Conducerea Mi-siunii era formată din generalul

Henry Mathias Ber-thelot, fostul şef destat major al mareşa-lului Joffre în bătăliade pe Marna, supra-numit cu simpatie desoldaţii români TaicaBertălău sau TaicaBurtălău, datorităcorpolenţei sale de-osebite, colonelulPetin, şeful de statmajor al misiunii, pre-cum şi inspectorul ar-tileriei, generalulVouillemain şi ajutorulsău, colonelul MarieLaffont.

ISTORIE, CULTURĂ

- 33 -

Tranşee româneşti pe frontul Moldovei în iarna 1916/1917Sursa: Alexandru Averescu - Notițe zilnice de războiu

Concomitent cu măsurile dereorganizare administrativă, omuncă uriaşă este depusă pentruinstrucţia ofiţerilor şi soldaţilor,pentru familiarizarea lor cu noilemetode de luptă şi categorii dearmament, practic, cea maiimportantă secţiune din lucrarea derefacere a armatei. Pe lângăfiecare comandament de divizieera un centru de instrucţie divizio-nar, care avea: o şcoală de cadre,şcoală de mitraliere, şcoală degrenadieri, şcoală de telefonie şisemnalizatori cu rachete luminoa-se, şcoală de puşti mitralieră,şcoală de fortificaţii, şcoală depatrule, şcoală de observatori,şcoală de agenţi de legătură, debrancardieri.20

Ofiţerii francezi au fost repartizaţipe lângă toate comandamentele caşi consilieri şi instructori: pe lângăMarele Cartier General, comanda-mente de corpuri de armată, diviziişi regimente, fiind creierul şi inimatuturor şcolilor pentru toatespecialităţile21, din toate centrele deinstrucţie.

Pentru Regimentul 48/49 Infante-rie toate aceste şcoli se aflau laHârlău, unde era dislocat coman-damentul Diviziei 13 Infanterie22,unde sunt trimişi ofiţeri şi trupă dinregiment pentru a se specializa,mai ales că întreg armamentul cor-pului se schimbase, înlocuindu-se

cu cel franţuzesc. Instrucţia în regi-ment însă e suspendată din ordinulDiviziei 13 din cauza epidemiilorce-l bântuie, în special tifosul exan-tematic.

EPIDEMIA DE TIFOS EXANTEMATIC 23

Înainte de războiul din 1916, tifo-sul exantematic era aproape necu-noscut în România, rar seînregistrau mici focare izolate, înspecial în rândurile populaţiei no-made din jurul Bucureştilor. Cumaceste cazuri erau rare, medicii mi-litari nu cunoşteau boala şi nu auavut o experienţă în momentulcând epidemia s-a declarat, iar întimpul războiului nu s-au semnalatcazuri până la retragerea armatei,epuizată de marşuri şi lupte, înMoldova.

În satele moldovene, afluxul tru-pelor extenuate şi exodul populaţieicivile au creat cele mai favorabilecondiţii pentru extinderea epide-miei. Nu erau rare cazurile când25-30 de persoane se îngrămă-deau într-o cămăruţă ţărănească.Lipsa de localuri pentru cazareaoamenilor sau pentru izolarea bol-navilor, a rufelor de schimb pentrusoldaţi şi imposibilitatea acordăriiasistenţei medicale populaţiei civilea satelor, medicii fiind aproape toţiocupaţi, sunt factorii care au dus la

declanşarea îmbolnăvirilor.Oficial, epidemia a fost recunos-

cută în a doua jumătate a lunii ia-nuarie 1917, timp în care,neluându-se nicio măsură, de la în-ceputul lunii februarie, boala s-aextins cu o intensitate puţin obiş-nuită.

Paralel cu epidemia de tifosexantematic, s-a desfăşurat şi oepidemie de febră recurentă, de ovirulenţă anormală, acestea evo-luând simultan și remarcabil,declanşate în acelaşi timp, progre-sând concomitent şi atingând îm-preună maximum de morbiditate şimortalitate, după care epidemia defebră recurentă scade rapid în lunaaprilie 1917, şi se stinge complet laînceputul lunii mai.

Mortalitatea medie dată de tifosulexantematic a fost între 15 şi 17%,variind între 12 şi 27% în centrelespitaliceşti. Maximum de mortali-tate a corespuns maximului demorbiditate, nedepăşind 7,9% laînceputul epidemiei (luna ianuarie1917), a depăşit 30% în luna mar-tie, pentru scăderea la 10% în lunaiunie 1917.

Un tribut deosebit de mare a fostdat de medicii care au îngrijit bol-navii de tifos exantematic, undemortalitatea în rândul personaluluimedical a atins cifra de 41%, majo-ritatea cazurilor fiind forme grave.Aproape 350 de medici, aproxima-tiv 1/5 din corpul medical român aumurit de această boală. Printreaceştia, au fost şi 4 medici francezi.

Pentru combaterea epidemieis-au luat o serie de măsuri profi-lactice. Prima a fost internarea obli-gatorie în spitalele militare saumilitarizate a bolnavilor militari saucivili, indiferent de sex şi de vârstă.S-a instituit un control sever al po-pulaţiei civile, a satelor şi s-au luatmăsuri de deparazitare riguroasă şisistematică.

Regimentul 48/49 Infanterie afost greu lovit de tifos. Cartiruit înbordeie la marginea satului Deleni,în condiţii precare de igienă, solda-ţii şi subofiţerii regimentului au

ISTORIE, CULTURĂ

- 34 -

murit pe capete, sub privirile nepu-tincioase ale camarazilor. În regis-trele regimentului găsite în arhivă2

sunt înscrise numele şi prenumele,locul şi data morţii pentru cei 591de militari (aproape de efectivelecomplete ale unui batalion), soldaţi,gradaţi şi subofiţeri seceraţi de ne-miloasa epidemie. Mulţi au zăcut şiau murit în bordeiele din Deleni,alţii în centrele de convalescenţi şispitalele înfiinţate în acest scop.

Eforturile autorităţilor civile şi mi-litare în eradicare a flagelului se potdeduce cu uşurinţă din numărulmare de spitale menţionate în evi-denţe ca fiind locul decesului mili-tarilor: Spitalul de izolare nr.477Hârlău, Spitalul regional nr.243Hârlău, Ambulanţa Diviziei 13,Centrul de Infirmi MânăstireaNeamţ, Spitalul Cuza Vodă din co-muna Ruginoasa, judeţul Iaşi, Cen-trul Sanitar Roman, Spitalelemobile nr.3,10,13,14, Spitalul La-zaret nr.220 Bacău, Spitalul de izo-lare nr.263 Iaşi, Spitalulruso-francez,Trenul sanitar, Spita-lul Misiunii franceze, Spitalele deevacuare nr.9, 12,14,15, Spitalelede contagioşi nr.3,5,220, Spitalulde Campanie nr.157, Spitalul tem-

porar nr.4, Spitalul corpului 5 ar-mată, Spitalul de Campanie nr.4Tg.Bujor, Spitalul din localitateaSoroceni, judeţul Botoşani, şi listapoate continua.

Pentru a se înlătura acest pericol,s-a stabilit în zona armatelor, lamică distanţă de spatele frontului,centre de carantină, unde recruţii şirezerviştii plecaţi de la depozite launităţile de pe front, erau obligaţi aface un stagiu de câteva zile aici,unde, după ce erau supuşi la o de-

parazitare riguroasă, erau puşi subobservaţie un timp corespunzătorperioadei medii de incubaţie a tifo-sului exantematic.25

Concomitent cu valul de îmbol-năviri, la nivelul Regimentului 48/49Infanterie se iau toate măsurilepentru a combate epidemiile carefăceau adevărate ravagii în rându-rile trupei.26 Se îmbunătăţeştehrana trupei, se încadrează regi-mentul cu medici, iar când epide-miile încep a se stinge, simultan cuspecializările în diferite centre, sereîncepe instrucţia.

Pe măsură ce timpul se încăl-zeşte, trupa e scoasă din bordeielece se construiseră în satul Delenişi se munceşte cu multă activitate27

la instruirea unităţilor sub direcţiacăpitanului francez Mahieux, aşacă, la 16 mai 1917, întreaga Divi-zie este inspectată de M.S. Regele,ca (fiind-s.n.) una din diviziile refăcuteşi pregătite îndestul pentru a intra pefront.

C.Kiriţescu redă unul din acestemomente, al vizitelor regale în uni-tăţile în refacere: „Vouă, fiilor de ţă-rani, cari aţi apărat cu braţulvoastru pământul unde v-aţi năs-cut, unde aţi crescut, vă spun, Eu,Regele vostru, că, pe lângă răs-plata cea mare a izbânzii, care văasigură fiecăruia recunoştinţa nea-mului nostru întreg, ați câştigat to-

ISTORIE, CULTURĂ

- 35 -

Piesă de artilerie germană cal. 210 mm pe frontul Siretului, 1917

todată dreptul de a stăpâni într-omăsură mai largă pământul pe carev-aţi luptat. Vi se va da pământ. Eu,Regele vostru, voiu fi întâiul a dapildă. Vi se va da şi o largă partici-pare la trebile statului...”28

PLECAREA PE FRONT

La 4 iunie 1917, batalionul I pă-răseşte tabăra din Deleni mărşă-luind de la ora 8 seara până laLespezi, unde ajunge la 5 iunie di-mineaţa, de aici cu trenul pînă lagara Tutova (sud vest de Bârlad-s.n.).

Aici (Tutova-s.n.) debarcă în ziuade 6 iunie ora 21 şi se pune înmarş la ora 24 până la pădurea delângă satul Adam la care ajunge în

dimineaţa zilei de 7 iunie. Şi de aici (satul Adam) porneşte

tot seara la ora 8 în direcţia Băleniunde ajunge în dimineaţa zilei de 8iunie, ora 71/2 bivuacând în pădu-rea (aflată la - s.n) Sud Est de satulBăleni, Călugăriţa.

Itinerariul a fost astfel stabilit catrupa să mărşăluiască numai noap-tea până în zona de concentrare, şia fost strict executat şi de celelaltedouă batalioane care au plecat dinDeleni la interval de o zi.

10 iunie tot Regimentul 48/49 In-fanterie se găsea bivuacat în pă-durea Băleni, unde rămâne până la15 iunie.

15 iunie marş de noapte din pă-durea Băleni până la satul Mânjina.

17 iunie, ora 20 Regimentul

48/49 Infanterie pleacă din Mânjinaşi soseşte a doua zi, la ora 4 dimi-neaţa la pădurea Hanu Conachi.

18 iunie marş de noapte de lapădurea Hanu Conachi la Blehaniunde ocupă tranşeele de la sudulsatului.

19 iunie, ora 21 Regimentul48/49 Infanterie s-a pus în marşpentru a schimba pe frontul de laSud-Vest Blehani, regimentul rus 2de puşcaşi. Schimbarea s-a făcutîn bune condiţiuni, instalându-sebatalioanele I şi II în linia I-a întranşee, iar batalionul III în rezervăîn linia II-a, tot în tranşee.Se începlucrările de întărire, începând culărgirea şi amenajarea tranşeelor şişanţurilor de comunicaţie existente.Se lucrează cu multă intensitate la

ISTORIE, CULTURĂ

- 36 -

întărirea poziţiei aşa că la 4 iulie,când regimentul a fost schimbat depe front se găseau complet termi-nate patru şanţuri de comunicaţie,alimentare şi evacuare şi trei liniide tranşee legate între ele prin şan-ţuri de comunicaţie la distanţa de200 m de inamic.

În noaptea de 4 iulie 1917, Regi-mentul 48/49 Infanterie a fostschimbat de pe front de Regimen-tul 47/72 Infanterie, trecând în re-zervă de Brigadă în tranşeele de laLişteava, Sud Vest de Blehani. Re-gimentul găsindu-se la Lişteava, lu-crează la amenajarea tranşeelorpe care le ocupă şi dă ajutor cupărţi din unităţi, atât ziua cât şinoaptea, la întărirea poziţiilor dinlinia I-a în sectorul Regimentului47/72 Infanterie şi la executareacelei a 4-a linii „Principele Carol”,care avea să formeze paralela de

asalt a trupelor de prima linie, înmomentul luării ofensivei.

În vederea ofensivei ce avea săse ia pe acest front de către ArmataI-a, pentru a se întoarce toate po-ziţiile inamice, se hotărâse trei ata-curi false cu scopul de a distrugereţelele de sârmă inamice şi tranş-eele de prima linie, precum şi pen-tru a demasca forţele inamice:mitraliere, artilerie şi poziţiile lor.Atacurile au avut loc în zilele de 10,11 şi 12 iulie şi şi-au atins cu pri-sosinţă scopul.

21 iulie Regimentul 48/49 Infan-terie a schimbat noaptea Regimen-tul 51 Infanterie şi 2 companii dinRegimentul 47/72 Infanterie, carese aflau pe front la Sud-Vest deNămoloasa, aşezându-se cu bata-lioanele I şi III în linia I-a, iar bata-lionul II în linia a II-a, în rezervă.

În această formaţie a stat până în

noaptea de 22 iulie când a fostschimbat de pe front cu trupe ru-seşti, trecând în repaus şi ocupândtranşeele de la sud de Blehani.

23 iulie 1917 marş de la Blehanila Mânjina.

24 iulie pleacă la ora 2230 în marşde la Mânjina la Matca, jud. Tecuci,unde soseşte la 7 dimineaţa.

25 iulie marş de noapte de laMatca la Ionăşeşti din Deal unde arămas în repaus până în data de27 iulie.

27 iulie Regimentul 48/49 Infan-terie a executat marş de noapte dela Ionăşeştii din Deal la Cosmeştiidin Deal, trecând în rezerva Cor-pului III Armată.

28 iulie marş de la Cosmeştii dinDeal trecând pe dreapta Siretului,la Sud-Est de Mărăşeşti ca rezervăa Diviziei 5.

(va urma)

ISTORIE, CULTURĂ

- 37 -

NOTE:

1 Glen Torrey, Romania and World War I: A Collection of Studies (Portland, OR: Center for Romanian, Studies, 1999)2 Constantin I. Stan, Generalul Traian Moşoiu – ostaşul şi omul politic (1868 – 1932), Ed. ALPHA MDN, 2009, 3 C. Kiriţescu, Istoria războiului pentru întregirea României, 1916–1919, vol.II, Ed. Casa Şcoalelor, Bucureşti 1927, p.363.4 Idem.5 Idem6 Hamilton Fyfe în articolul O ţară în ruine, publicat în revista The War Illustrated, 26 Aprilie 1917. 7 Constantin I. Stan, Generalul Traian Moşoiu – ostaşul şi omul politic (1868 – 1932), Ed. ALPHA MDN, 2009, p.82. 8 Idem.9 Hamilton Fyfe în articolul “O ţară în ruine”, publicat în revista “The War Illustrated”, 26 Aprilie 1917.10 C. Kiriţescu, Istoria războiului pentru întregirea României, 1916–1919, vol.II, Ed. Casa Şcoalelor, Bucureşti 1927, p.363.11 Idem, p.689.12 Constantin I. Stan, Generalul Traian Moşoiu – ostaşul şi omul politic (1868 – 1932), Ed. ALPHA MDN, 2009.13 Idem.14 C. Kiriţescu, Istoria războiului pentru întregirea României, 1916–1919, vol.II, Ed. Casa Şcoalelor, Bucureşti 1927, p.380.15 Centrul de studii şi păstrarea arhivelor militare istorice, Piteşti, fondul R.48 Infanterie, dosar nr.11, fila 132;16 Idem.17 C. Kiriţescu, Istoria războiului pentru întregirea României, 1916–1919, vol.II, Ed. Casa Şcoalelor, Bucureşti 1927, p.380.18 Centrul de studii şi păstrarea arhivelor militare istorice, Piteşti, fondul R.48 Infanterie, dosar nr.11, fila 132;19 C. Kiriţescu, Istoria războiului pentru întregirea României, 1916–1919, vol.II, Ed. Casa Şcoalelor, Bucureşti 1927, p.389.20 Idem, p.386.21 Idem, p.390.22 C. Dumitrescu, Colecţia de manuscrise, vol.IX B – Material documentar privind viaţa oraşului Buzău - Armata, Arhivele Naţionale

ale României, Direcţia Judeţeană Buzău.23 Col.(r) dr. Gheorghe Sanda, ISTORIA MEDICINEI MILITARE ROMÂNEŞTI, Fundaţia „G-ral Mr.Dr. C. Zamfir” Bucureşti –

1996,p. 32724 Centrul de studii şi păstrarea arhivelor militare istorice, Piteşti, fondul R.48 Infanterie, dosar nr.11, filele 8-18;25 Col.(r) dr. Gheorghe Sanda, Istoria Medicinei Militare Româneşti, Fundaţia „G-ral Mr.Dr. C. Zamfir” Bucureşti – 1996, p.32726 Centrul de studii şi păstrarea arhivelor militare istorice, Piteşti, fondul R.48 Infanterie, dosar nr.11, filele 8-18;727 Idem, p.13128 C. Kiriţescu, Istoria războiului pentru întregirea României, 1916–1919, vol.II, Ed. Casa Şcoalelor, Bucureşti 1927, p.388.

ISTORIE, CULTURĂ

- 38 -

Printre buzoienii care au participat efectiv lacampania din Bulgaria, în timpul celui de-al doilearăzboi balcanic, s-a numărat şi medicul Petre Inotescu(n. iulie 1859, Mizil – m. 1922, Buzău)i. Absolvent alFacultăţii de Medicină din Iaşi, acesta a fost primulpreşedinte al Societăţii Studenţilor Medicinişti dinRomânia şi bun prieten cu Constantin Bacalbaşa şi C.Dobrogeanu-Gherea, unul dintre primii adepţi aisocialismului din Vechiul Regat. Până la izbucnireacelui de-al doilea conflict balcanic, în 1913, printre altefuncţii, a fost numit medicul şef al oraşului Buzău şi, dela 8 octombrie 1907, al Spitalului Gârlaşi.

În noaptea de 22 / 23 iunie 1913, deşi avea 54 deani, este concentrat şi mobilizat, cu gradul de maior,ca şef al Serviciul de Ambulanţă al Diviziei 4, cu sediulîn Bucureşti.

După trecerea Dunării, la 9 iulie, unitatea a fostcantonată în localitatea Teliş, între localităţile Plevna,unde îşi avea sediul Cartierul General al ArmateiRomâne, în frunte cu principele Ferdinand, şi Sofia,capitala Bulgariei.

În iulie, aici au fost instalate mai multe corturi aleCrucii Roşii, pentru îngrijirea bolnavilor de holeră dar,în ciuda eforturilor depuse de medicii Serviciului deAmbulanţă, 13 dintre militarii români şi-au găsitsfârşitul, alături de mai mulţi bulgari. Despre iniţiativamedicului buzoian de a ridica un monument înamintirea celor răpuşi de epidemie, cităm din ziarul„Adevărul”i:

„Înainte de părăsi localitatea, din iniţiativamedicului (maior în rez.) P. Inotescu, au fost ridicate,prin munca şi subscripţia trupei şi a ofiţerilor, douămonumente «la mormintele soldaţilor cari au căzutvictime ale holerei». Pentru a fi sigur de îngrijirearespectivelor monumente, şi «înţelegând mentalitateabulgărească, ca şi din dorinţa ca monumentele ridicatede ambulanţa Diviziei 4 să nu aibă soartamonumentelor ruseşti (dedicate Războiului de la1877-1878, aflate în paragină – n.n.), am recurs la unexpedient (sic!): am încuviinţat ca lângă mormintele

soldaţilor noştri, să se îngroape şi bulgarii morţi deholeră. Am avut satisfacţia de a vedea apoi că şimormintele soldaţilor noştri erau respectate conformuzului bulgăresc: se stropeau şi se acopereau cuflori». Inimosul medic-maior lasă posterităţii şilocalizarea pioasei şi patrioticei sale întreprinderi:«Românii cari vor mai avea ocazia de a străbateBulgaria pe linia ferată Samovit-Plevna-Sofia, vorputea vedea, chiar din tren, pe partea dreaptă a liniei,în dreptul macazului de eşire, spre direcţia Sofiei, peo culme mai înaltă, două monumente şi o cruce destejar, desemnând cele trei locuri în care s’au îngropatsoldaţii morţi de holeră: aceia cari vor aveacuriozitatea şi se vor opri pe loc, pot vedea scris pemonumentul cel mare din mijloc:

Iulie-August 1913 Ambulanţa Diviziei IVSoldaţilor româniVictime ale holerei

Pe laturile monumentului sunt săpate cu literefrumoase, scrise mai întâi de un inginer care’l aveamca sanitar, numele soldaţilor morţi (13 soldaţi – n.n.)»

Dr. P. Inotescu / medic şef al spitalului Gârlaşi dinBuzău, fost şef al ambulant. diviz. IV/, Monumentuldela Teliş (Bulgaria). Ridicat de Ambulanţa Diviziei IV(din Bucureşti) în memoria soldaţilor morţi de holeră.

Pentru conduita sa în lupta contra epidemiei deholeră, Petre Inotescu a fost decorat cu „SteauaRomâniei” în grad de mare comandor, de către regeleCarol I.

Note:1 Valeriu Nicolescu, Oameni de ieri, oameni de azi. Buzău

– Râmnicu Sărat, vol. II, partea a 2-a, EvenimentulRomânesc – Editura S.A., Buzău, 2001, pp. 156-157.

2 Monumentul dela Teliş (Bulgaria), în: „Adevĕrul”, XXVI,nr. 8.620, 17 septembrie 1913, p. 4.

Monumentul ridicat de medicul buzoianPetre Inotescu--------------- Viorel Frîncu, Biblioteca Județeană Buzău

Revoluţia română de la 1821 condusă de TudorVladimirescu constituie un important reper în is-toria naţională; în 1871, la comemorarea semi-

centenarului, ceremonie datorată societăţii„Românismul”, condusă de B.P. Haşdeu, istoricul şi li-teratul, în discursul de deschidere, de pe câmpiaCotroceni, unde-şi avuseseră tabăra pandurii, se pro-nunţa, cu notoria-i vervă polemică: Cu anul 1821 în-cepe istoria modernă a României, cu anul 1821 securmă veacul nostru de mijloc, periodul de întuneric,epoca de ruşine sub giulgiul plăcintarilor din Ţarigrad,un lung secol de palme pe divina icoană a lui badeaTraian; cu 1821 se redeşteaptă din dureroasa-iletargie conştiinţa naţională a ramurei latine de pe ţer-mii Dunării1.

Cu acelaşi prilej, tânărul, pe atunci şi buzoian(Mizilul, în perioada 1845-1948 a aparţinut judeţuluiBuzău), Gr. G. Tocilescu, părintele epigrafiei noastrelatine, va avea intervenţia Anul 1821 în faţa istorieiromâne, în mare măsură un studiu ştiinţific, tipărit subtitlul Mişcarea din 1821; făcea o meritată asemuireîntre asasinarea lui Mihai Viteazul în 1601 şi cea a luiTudor din 1821, sesizând că pentru acel de pe urmă,în planurile sale nu se cuprindea emanciparea de subsuzeranitatea Turciei; pentru dânsul nu era alt vrăjmaşdecât Rusia şi grecii, creaturile ţarului şi ţinta resculăriiera re-nturnarea dreptăţilor ţerei în cuprinderea capitu-laţiilor, adică abolirea sistemului fanariot şi obiectivulstrategic al independenţei.

Forţa motrice a mişcării a reprezentat-o ţărănimealiberă, căreia i s-au alăturat şi clăcaşii. Buzăul, judeţulcu cel mai mare număr de sate moşneneşti din Munte-nia, a fost unul dintre cele în care ecoul Proclamaţieide la Padeş a ajuns mult mai târziu şi cu serioaseadăugiri în favoarea ţăranilor, fapt pentru care aceştiaîncep să aibă o atitudine îndârjită faţă de boieri şi au-torităţi, abia în a doua decadă a lunii martie. La Muzeuljudeţean există două fotocopii ale documentelor ce

atestau legătura locuitorilor cu Vladimirescu: unul esteproclamaţia-apel adresată buzoienilor, celălalt, un ra-port al lui Stan Logofătul către Nicolae Greceanu, is-pravnicul de Buzău, în care este semnalată prezenţalui Tudor la Moşia Vintilă Vodă, cu puţin înainte deizbucnirea revoluţiei2.

Vestea ridicării lui Tudor a fost primită cu bucurie dar,de la început, ţărănimea n-a putut face distincţie întreaverile cele rău agonisite şi cele apărate de procla-maţie, tot astfel cum nu va decela diferenţa între sluj-başii stăpânirii şi cei ai boierilor, eteriştii sau turcii încare vedeau pe asupritorii ei şi ai intereselor sale.

Întâmpinarea Eteriei

Samavolniciile săvârşite de armata eteristă, în dru-mul ei de la Iaşi la Bucureşti, ajunseseră la Buzăuînaintea sosirii acesteia. Proclamaţiile Eteriei, ultimadată la Bacău, deşi liniştitoare, nu au întrunit preamultă încredere. Aceasta este şi principala cauză pen-tru care populaţia judeţului începe să se risipească,majoritatea satelor luând drumul dificil al bejeniei, aşacum consemnază şi Naum Râmniceanu în Corespon-denţa moldoveanului cu munteanul : S-au răsipit în-dată şi lăcuitorii judeţelor Focşani şi Buzăul, una, dinjafurilor celor de o lege tâlhari, al doilea, având temerenu cumva să năvălească în aceste judeţe şi veciniiturci de la Brăilă şi să socotească şi pe dânşii de-opotrivă cu cei răi iar mai mult pentru că să încre-dinţaseră că şi viteji(i) elini cei după lângă Ipsilant totasemene, încă şi mai cu prisos, tâlhărie au lucrat încămai mult cu moldovenii, unde după ce au luat de laticăloşii lăcuitori acei eparhii mai întâi toţi caii şiarmele, apoi i-au golit de toată averea lor de la marepână la mic fără osebire (�)3.

Populaţia judeţului avea experienţa necazurilor careo călcaseră şi nu se hazarda să creadă în menirea deeliberatori a eteriştilor. În secolul al XVIII-lea, în vre-

ISTORIE, CULTURĂ

- 39 -

1821 în zona Buzăului

------------------------------------- Emil Niculescu, Cercul Militar Buzău

Patrie să cheamă norodul iar nu tagma jefuitorilor!

mea războaioaielor ruso-turce, oraşul avusese partede incendieri succesive, cum atestă şi „Istoria ŢăriiRomâneşti de la văleat 1769”: Sate, oraşe frumoase/Toate până la pământ arse/ La Râmnic şi la Buzău/Tot ferise Dunnezeu/ Tot mai rămăsese nearse,/ Iaracuma de curând/ Le-au ars şi acelea la rând. DimitrieIonescu arăta că în 1807, Constantin Ipsilanti (domni-torul al cărui fiu, Alexandru, conducea acum Eterian.m.) încercând de frica turcilor să treacă în Rusia, undetaşament turc din raiaua Brăilei nu izbuteşte să-lprindă la Buzău dar pradă oraşu, ucide 230 delocuitori, pustieşte două sate din apropiere (Săgeata şiGălbinaşi), retrăgându-se încărcat de prăzi. În oraşulincendiat, în afară de biserici şi casele de zid, totulrămăsese vraişte4.

Însemnările vornicului Alecu Beldiman, scrise în chipde prefaţă la Jalnica tragodie a Moldovei , dau seamăde starea de spirit pe care anarhia „volintirilor” cauzeigreceşti o creaseră: Îndată după sosirea lui Ipsilantuau poruncitu să puie sub sabie şi să prăde pe toţi tur-cei din Eşi şi târguri.(�) Toată curtea domnului s-auinarmatu. După a ei pildă, începură a să scrie la Eteriibăeţăi de prin dugheni, tot ce era grecu.

Eforii dau proclamaţie că priimescu ostaşi cu leafă,care proclamaţii s-au lipitu pe toate uliţile oraşului. Cuaciastă urmare s-au curăţitu târgu de toţi răii. Şi pen-tru ca să poată da arme la cei ce nu avea, au publicatucă orişicine ar avea arme, să le ducă la mânăstireaTrisfetitelor spre a-şi priimi plata pe iele, căci la dim-potrivă urmare le va lua cu sila. Totuodată au cerutu şi2000 de cai din ţară. La care toate aceste, boierei cumitropolitul s-au împotrivitu. Atunci au început a prădahanurile, dughenile şi toate casile, fără cruţare, subcuvântu că caută arme şi cai.5

La starea de nesiguranţă a contribuit şi trecerea de-taşamentelor de arnăuţi spre Moldova, în întâm-pinarea lui Ipsilanti, şi care, în drumul lor până laFocşani, tot pe sub deal, au prădat totul în cale.Oastea de arnăuţi se opreşte la Buzău, apoi, împre-ună cu armata eteristă (la Focşani, Ipsilanti înfiinţase„Batalionul sacru”), se întoarce la Bucureşti.

Cum va fi arătat oastea eteristă care, în afară demavroforii fanatizaţi ai „Batalionului sacru”, înveşmân-taţi în negru şi purtând la chivără un craniu cu douăoase încrucişate (pieriţi cu toţii, eroic dar fără nici oşansă, în lupta cu turcii, la Drăgăşani), era eteroclită şide un pitoresc grotesc, ne confiază acelaşi cleric,Naum Râmniceanu: Lemongii şi bragagii,/ Arnăuţi şisimigii,/ Slugile de la boieri, / Ţigani, meşteri, cujniceri,/Copii de la cojocari,/ Şi slugi dă pă la brutari,/ Popi,călugări rasofori,/ Cu nume de mavrofori, / Mai în scurtcâtă crăime/ Au fost risipiţi în lume/ Şi câţi caliciticăloşi,/ Nevolnici şi păduchioşi/ Toţi aceştia venise/Cu Ipsilant se unise6.

Ipsilanti, fostul general ţarist, șters din evidența oștirii

de către împărat, fiincă rebeliunea elenă punea în peri-col tratatele Rusiei cu Înalta Poartă, îşi permitea săafecteze uimirea față de cele ce i se raportau privindstarea de spirit a locuitorilor din zona de curbură extra-carpatică: mare mirare m-a cuprins strămutarea fărănici un temei a lăcuitorilor oraşăleor Râmnicului şiBuzăului şi socotind răzvrătirea şi zarva ce să va fipricinuit în toată ţara dintr-acest fel de urmare, nu lipsicu grabă a vă înştiinţa pentru netemerea ce trebuie săaveţi şi vă rog să publicuiţi către toţi cei ce se neguţă-toresc să nu aibă nici o bănuială pentru negoţul lor şila toţi dă obşte lăcuitorii petrii voastre nesupăraţi şinebântuiţi7. Pe 6 martie revine, cu o scrisoare cătremitropolitul, episcopii şi boierii Ţării Româneşti, pre-cum că el se face chezaş din partea oştirii lui cătră toţilăcuitorii ţării pentru nesupărarea persoanelor cu ave-rile lor, făgăduindu-le prieteşug adevărat; să află însăla mare mirare , înţelegând cea fără de cuvânt dosirea lăcuitorilor din Focşani şi Buzău (�), cum înregis-trează Naum Râmniceanu8.

Dezorganizarea ce domnea în sânul armiei eteristepoate fi probată şi de faptul că, la Buzău, unde îlaşteptau trupele sale de avangardă, şeful eteriştilors-a trezit că nu are praf de puşcă9. Situaţia, în contex-tul ei „tactic”, are, cum arăta N. Stoicescu, o alurăburlescă, vecină, am spune, cu aceea întâlnită înepopeea lui Budai-Deleanu, „Tiganiada”: Lângă Buzăus-a petrecut o întâmplare hazlie, care arată lipsa decuraj a eteriştilor. La 16 martie 1821, Alexandru Ipsilante afost „speriat de o neaşteptată întâmplare ce a avut loclângă Buzău. Soldaţii (greci) văzând de departe ocireadă de boi, au crezut că este duşmanul şi dorind,nenorociţii, să ia poziţie de luptă cer muniţii”. ÎntrucâtIoan Kolocotronis, care însoţea transportul prafului depuşcă, a fugit în munţi, Alexandru Ipsilanti a fost silit

ISTORIE, CULTURĂ

- 40 -

Alexandru Ipsilanti (1792 - 1828) conducătorul „Eteriei”.

„să urmeze drumul prin munţi spre Ploieşti”, iar vitejiisăi ostaşi s-au împrăştiat10.

Ispravnicii de unii singuri

Teama de eterişti şi de turci a făcut ca „spargereasatelor” să fie o caracteristică pentru judeţul Buzău(Vizirenii, Movila Oii, şi Strâmbul sunt cele dintâi careîncep bejenia), în perioada martie – aprilie. Încercărilecelor doi ispravnici de Buzău, Nicolae Greceanu şiGrigore Tăutu, de a strânge satele risipite nu daurezultate, după cum eşuează şi tentativa de a adunaprovizii pentru oastea eteristă, aşa cum fuseseră în-demnaţi de vistiernicul Alexandru Filipescu. Cu toateacestea, se strâng pentru nevoile acestei armii întranzit aproximativ 1100 de taleri, 23 de vaci şi 75 deoi11. Revolta ţăranilor era de nezăgăzuit, astfel că, la 3aprilie 1821, ispravnicii din judeţul Buzău informau vis-teria că „s-au răzvrătit tot judeţul� nu se pot odihni săse-ntoarcă la satele lor, nici să se apuce de hranăpământului�dar pă noi ne-a lăsat singuri toţi orăşenii.Încât un suflet în oraş n-a mai rămas, rămânând numainoi amândoi ispravnicii”12.Satele Moşeşti şi Găvăneştirefuzau să mai dea „conac”, (încartiruire și proviant),invocând moartea domnitorului Şuţu, şi cereau să deaboierii conac, iar nu „ţara”. Tot în judeţul Buzău, alţisăteni refuză să lucreze via lui Iordache Filipescu,zicând că li s-a poruncit�să caute de conace şi altetreburi ostăşeşti, iar viile boiereşti de să vor găsi lu-crând li să taie mâinile13, iar cei din Maxenu taie obună parte din pădurea apropiată ce aparţinea Epis-copiei Buzăului.

Silit de împrejurări (boierii potrivnici şi dezavuareamişcării sale de către Rusia şi Austria), TudorVladimirescu dă o proclamaţie către ţară, la 3 martie1821, în care cerea populaţiei achitarea rămăşiţelorde dăjdii şi supunere faţă de stăpânire. Noua procla-maţie, ajunsă la Buzău, la 27 martie, nu reuşeşte săpacifice ţărănimea, aceasta răspunzând cu „zur-balîcuri” asupra zapciilor şi slujbaşilor orânduiţi custrângerea dajdiilor.

Tudor e silit, în cele din urmă, să încheie o înţelegerecu Alexandru Ipsilanti, în urma căreia s-a împărţit ad-ministraţia judeţelor ţării, generalului revenindu-i zonajudeţelor de munte, între care şi Buzăul. Eteriştii vorocupa militar judeţele respective, postând în fiecarecâte o companie şi rânduind slujbaşi pentru strân-gerea de dări şi rechiziţii. Lipsiţi de hrană, atelaje şivite, şi chiar arme, aceştia vor încerca să-şi com-pleteze lipsurile prin rechiziţii forţate, incursiuni orga-nizate, cum a fost aceea a căpitanului Athanasie,cărora li se adaugă jafurile comise de arnăuţi şi volintiri.

Eteriştii vor prăda chiar şi biserica catedrală a Epis-copiei de toate bunurile sale cele mişcătoare, aşa cumse consemnează în pisania aşezată în 1834.

Totuşi, Vladimirescu pare să-şi fi păstrat, dupăAndrei Oţetea, autoritatea asupra mai multor plaiuridin zona atribuită eteriştilor, între care Câmpina, plaiuldespre Buzău.14 Pentru aceasta pledează şi demer-surile sale făcute în vederea sporirii numărului deoşteni: pe 5/17 aprilie 1821, într-o adresă către mitro-polit şi vistiernic, pledează pentru a se concentra „ toţipolcovnicii şi căpitanii cu toţi oamenii lor într-armaţibine şi cu merinde pentru 20 de zile, ca să putem cudânşii întâmpina trebuinţele, atât cele politiceşti, cât şicele ostăşeşti”. La sporirea efectivelor pandurimiiurmau să-şi aducă aportul şi plăieşii din Câmpina,Buzău, Cloşcani, Vâlcan şi Novaci, cei înrolaţi înoastea revo-luţionară fiind îndrumaţi spre capitală15.

Panica boierilor creşte, astfel că vor fugi la mână-stiri, schituri sau moşii din apropierea graniţei cuTransilvania, mulţi îndreptându-se, pe valea Buzăului,spre Braşov.

Intervenţia trupelor turceşti, pentru spulberareaEteriei şi „liniştirea spiritelor” tulburate de mişcarea luiVladimirescu, agravează şi mai mult situaţia ţării. Lavestea sosirii otomanilor, nu numai satele s-au spart,ci însuşi oraşul Buzău, a cărui populaţie fuge la munte.

Turcii îşi fac apariţia în judeţ încă de pe la mijlocullunii aprilie; Ruşeţu, Cilibia, Tăbărăşti sunt etape par-curse rapid înspre urmărirea şi distrugerea „apos-taţilor”. Într-adevăr, încă din 24 martie, patriarhulGrigore al Ţarigradului „anatemizase” pe Ipsilanti şi,după istoricul cu înaintaşi buzoieni, I.C. Filitti, dealtfelfiloeterist, la 1 aprilie publică şi mitropolitul Veniaminblestemul patriarhului împotriva Eteriei16. Acesta ar fiavut motivaţie să creadă mai mult celor care au su-portat vitregiile, dacă avem în vedere că un înaintaşal său, Costandie, fusese episcop de Buzău şi, dinaceeaşi familie cu origine bizantină, se trăgea şi unPaharnic Răducan Filitti (care) primi în 1811 de laCaragea sălaşe de ţigani „pentru pricopseală la tre-buri delicate”. Unul din juristconsulţii timpului. Favora-bil lui Tudor Vladimirescu17.

Represiunea otomană

Turcii tăiau şi cu bănuială (...) şi fără bănuială şi je-fuiau ceea ce mai rămăsese. Oştile din raiaua Brăileitrimise spre Buzău şi Focşani au dat naştere unorepisoade tragice. La Bradu, mânăstire fortificată dinsecolul al XVII-lea, cu ziduri de 7-8 metri şi turnuri deapărare la colţuri, pe valea Tisăului, are loc o ciocnireîntre otomani şi eteriştii aflaţi înăuntru, de pe urmacăreia au rămas încrustare în ziduri urmele plumbilor,aşa cum se văd şi astăzi, precum şi cinci cruci mari ceveghează mormintele celor ucişi18. La schitul Cârnu,lângă Cislău, ctitorie, din 1546 a lui Mircea Ciobanuşi a Doamnei Chiajna, se dau, de asemeni, lupte întreturci şi eterişti, după care locaşul de cult a fost prădat

ISTORIE, CULTURĂ

- 41 -

şi incendiat. La schitul Găvanu, unde vreo şapteboieri, în frunte cu paharnicul Constantin Hrisoscoleu,se refugiaseră căutând adăpost, are loc o scenăsângeroasă: un mic detaşament otoman de repre-siune, urcă dinspre Râmnicu Sărat, pe la Jitia, mână-stirea Poiana Mărului şi Bisoca, interceptează şi ucidcâţiva boieri şi negustori, egumenul şi doi robi ţigani,incendiind, apoi, schitul.

Familia Hrisoscoleu/Chrisoscoleu apare în acteleBuzăului prin secolul al XVIII-lea şi, la vremea zaverei,făcea parte din pătura luminată a protipendadei;Alexandru Filimon, în Ciocoi vechi şi noi (capitolulXVIII, Muzica şi corografia în timpul lui Caragea) vor-beşte despre muzica nemţească, ce începuse a fi cul-tivată şi în Valahia, aceea care cânta marşul zis al luiNapoleon şi alte piese muzicale de recreaţiune, pre-cizând, într-o notă de subsol, cu acea rigoare a croni-carului muzical ce însoţea romancierul: Dupăinformaţiile ce am, în timpul lui Caragea, existau douămuzici europene în ţară: una a lui Niculescu, laBucureşti, alta a lui Chrisoscoleu, la Buzău19.

Uciderea urmată de sinistru, impresionante în de-talii, au stat la baza unuia din primele romane ale lite-raturii noastre, Catastrofa întâmplată boerilor înmuntele Găvanu – 1821, publicat de Al. Pelimon, la1864. În paginile acestuia vomîntâlni un sugestiv şi minuţiosportret al lui TudorVladimirescu:�el era un om d-o talie mijocie, în etate ca de 40de ani, smead la chip (cu unsemn pe obraz în jos sub ochiulstâng, ca cum i-ar fi picat olacrimă) al cărui aer dovedeaun caracter ferm şi mare ca-pacitate militară; portul său: odulamă, pantaloni leşeşti ceera la modă p-atunci, încins cuun brâu peste mijloc, cu obundă mare îmblănită; cu o că-ciulă înaltă gelepească dehârşie şi înarmat de o spadă ceo purta atârnată de nişte găi-tane pe după gât, cu pistoale lacingătoare etc. Vocea sa eratunătoare20. Se pare că scrii -torul se „documentase”, la faţalocului, după cum consem-nează G. Călinescu: În vara lui1860 vizitează mânăstirile din Buzău, Râmnicu Sărat,Ialomiţa, Focşani (Memoriu – Descrierea S. Monas-tiri) (�). La mânăstirea Râmnicelu de lângă RâmnicuSărat călugării sărbătoreau cu tambură şi bătăi dinpalme pe egumen; această ultimă consemnare dăseama de orientalismul ce-şi prelungise stagiul în orto-

doxia noastră, până aproape de secularizarea impusăde Cuza. În jurul anului 1900, Vlahuţă va întâlni laGăvanu, în călătoria consemnată în România pitore-ască, pe schimnicul Sofronie, care, după propria-imărturisire, fusese, în tinereţe, ostaş sub Ipsilanti şihaiduc de codru.

La 1821 haiduceau în judeţul Buzău Ion TanteaCreţăscu (în Saac şi Buzău) şi Constantin Grecu, careacţiona pe Valea Buzăului şi carele ieşia pă subcumpăt din Vama Buzăului împreună cu oamenii săide jefuia familiile care se întorceau ăn ţară21.

Ecouri baladeşti şi culte

Un haiduc, intrat în baladă, este Gheorghelaş, fiulmoşneanului Negoiţă, despre care Basil Iorgulescu,profesor şi director al gimnaziului din Buzău, a publi-cat, la 1872, alături de versurile ce-l evocau, o „schiţăbiografică”, din care decupăm câteva antecedente aleeroului: �Gheorghe, cunoscut sub diminutivele Gheorghiţă,Gheorgheleş. Gheorghieş etc., semăna cu tatăl săuîntru toate. Din frageda-I etate se făcu renumit pringâlcevile şi bătăile povocate la cârciuma grecilor dinCislău. (�) Când, la 1821, izbucni mişcarea naţio-nală în contra regimului fanariot, Gheorgheleş nici că

mai aşteptă. Părăsi totul şi alergăsă se înroleze între panduri, cucare participă la luptele date încontra arnăuţilor la Pătârlage, lamânăstirea Cârnul, la Nişcov şi lamânăstirea Găvanul. E de notatcă d-nul Alexandru Pelimon, înscrierea „Catastrofa întâmplatăboierilor la mânăstirea Găvanul în1821”, vorbeşte ceva despreacest haiduc, însă într-un modpalid şi după nişte date greşite22.Folcloristul G. Dem. Teodorescureproduce două variante, primaculeasă, la Chiojd, în 1885,cealaltă, la Lacul Sărat, în 1883,de la Petrea Creţul Şolcan, lău-tarul Brăilei, ceea ce poate daseama despre răspândireabaladei, care are peste 30 de vari-ante, acoperind aproape toateprovinciile tradiţionale româneşti.

După „zaveră”, între 1821 şi1827, când a fost ucis, la

Chichilăi, după B. Iorgulescu, Gheorghelaş a haiducitprin munţii Buzăului. Inamicul său, armaşul ŞtefanMacovei, omul banului Dumitrache Ghica, zis şiCăciulă Mare, cel ce uzurpase munţii Penteleu,Brăieşti. Muşa şi Furu de la obştile moşneneşti, va firăpus justiţiar de haiduc, se regăseşte în documentele

ISTORIE, CULTURĂ

- 42 -

Alexandru Pelimon

vremii; „depune” şi el, în baladă, pentru statutul decăpitan de panduri al răzvrătitului: Şi vezi, nu vezi peGheorghiţă,/ C-am cu el o pizmuliţă,/ De când era-nrăzmeriţă23. După cum, în varianta Prejbean, se con-semnează apartenenţa lui, la un moment dat, la un or-ganism militar: Când erai tu flăcăiaş/ Erai mândru şigingaş/ Înalt, înalt şi subţirel/ Erai tras ca prin inel/ Eraitânăr ca o floare/ Erai iubit de cocoane/ De ostaşi eraiiubit/ Ca un căpitan vestit.

Există, şi alte opinii asupra sfârşitului lui „căpitanGheorghiţă” (una dintre variante menţionează şiaceastă calitate a răzvrătitului: Frunzuliţă/ Ş-o crăiţă/Cine-mi urcă la Istriţă?/ Savai , căpitan Gheorghiţă),anume aceea că a fost răpus, prin trădare, abia de ceade a doua poteră, trimisă împotriva lui (în anii 1830-1835), dar important este faptul că personalitatea luis-a impus nu numai în poezia orală, ci şi într-un marenumăr de tradiţii şi legende locale24.

Cântecul haiducesc al lui Gheorghelaş pătrunde şiîn literarura „cultă”, figurând în deschiderea romanului„Domniţa din Snagov”(1926) de Panait Istrati, primacarte scrisă după întoarcerea scriitorului în România,cum anunţă într-o notă de subsol; reproduce întreagabaladă, una dintre variantele tipărite de Gh. DemTheodorescu, în ediţia „Poezii populare române”(1885). Tot acolo, precizeazăautorul, fiind victimă a uneiconfuzii: Haiducul Gheorghiţăeste cel mai autentic dintre toţi,deoarece este singurul careare un mormânt atestat is-toriceşte (�). Ar fi vorba de„Crucea fetei” (două cruci delemn, despre care un ciobanursuz deconspiră eroinei,Floarea Codrilor: Astea-smormintele haiducului Gheo-rghiţă şi ale ibovnicii lui, amân-doi împuşcaţi de potere chiaraici). Într-un alt capitol, „Muri-bundul din Bisoca”, trateazădespre samavolniciile „otusbir-ilor” otomani: prădaseră bise-rica, îşi băgaseră acolo caii,spărseseră icoanele şi pră-daseră obiectele preţioase, pecare le vindeau apoi pe dru-muri. Foile cărţilor sfinte sfâşi-ate, ca şi vechile documente.Le găseai risipite pretutin-deni25.

Victor Eftimiu, în romanul„Pe urmele zimbrului” (1957),va pomeni şi el de un Ivaşcu,feciorul vestitului Gheorghelaş

haiducul, din părţile Buzăului, ale cărui isprăvi le cântăîncă lăutarii moldoveni şi despre care a lăsat scrisuriprietenul său din tinereţe, popa Neagu, protopopaBuzăului, care a trăit mai bine de o sută de ani. (...)Veni răscoala din 1821. Mult nu i-a trebuit luiGheorghelaş să se hotărască a porni la drum spreplaiurile olteneşti, să intre în rândurile pandurilor. Aluptat alături de ei şi alături de ceata lui Iancu Jianu,împotriva arnăuţilor domneşti la Pătârlage, la Nişcov(mânăstirea Bradu, n.m.), la Monastirea Cârnului.(..)Mai multe potere fuseseră trimise în urma lui Gheo-rhelaş; din multe capcane a scăpat, până l-a vândutun cumătru al său, Ştefan din Cătina, mai mare pesteo ceată de arnăuţi. Acesta l-a împuşcat cu un glontefăcut dintr-un inel, pe care însuşi haiducul i-l dăruise.Capul lui Gheorghelaş a fost trimis la Bucureşti, undea stat pe Pod câteva zile, în văzul trecătorilor, iar trupuli-a fost îngropat la Chihălui (Chichilăi, n.m.), lângă opotecă ce urcă spre piscul Penteleului26. „Protopopade Buzău” era, de fapt, paşoptist, militant pentruemanciparea clăcaşilor Râmnicului Sărat, devenit, din1852, protopop de Cislău. Un desen al acestuia îlcreionează pictorul Nicolae Grigorescu, ori la 1866,când vizitează Episcopia Buzăului, ori ceva mai de-vreme, când a trecut pe Valea Buzăului mărturie stând

portretul dârzului paşoptist,preotul Neagu Bebescu, de laCislău. E un desen–cărbune,în galeria naţională, nesemnat,dar cu însemnarea olografă apictorului: „Părintele pro(to)P(op) Neagu Benescu. Depu-tat la 1848”27.

Între cei care au luat parte larăzmeriţa Vladimirescului, seafla şi un anume Stan Olaru,de prin părţile Ploieştiului, fostpandur ce, în 1822, deveneadascăl (învăţător) la nou înfi-inţata şcoală din Glodeanu Si-liştea. Faptul că anul 1821 afost cu adevărat crucial pentruistoria românilor, este probat şide discursul pe care-l ţine obştiibuzoiene Chesarie, la insta-larea lui în scaunul EpiscopieiBuzăului. Opinând despre in-fluenţa grecească în viaţabisericească şi cea laică, faceun elogiu al patriei, aducândlaudă unirii şi vestejinddezbinarea. Agenţii zavistiei aufost fanarioţii, care au folosit„făţarnice mijloace” şi o „arhi-tectură a relelor lor cugetări”.

ISTORIE, CULTURĂ

- 43 -

În 1825, la patru ani după revoluţia lui Tudor,Chesarie considera că anul revoluţiei este „meşterpovăţuitor românilor pentru vremuri viitoare”: Este unadintre evocările cele mai pregnante, venite din parteaunui contemporan, unde comandantul pandurilor estenumit „omul bunătăţii Domnului” şi propune să i seridice un monument în capitala ţării. Anul revoluţieieste, pentru episcopul luminat,, o piatră de hotar, cepoate arăta românilor „ce aţi fost până acum şi cumtrebuie să fiţi de acum înainte”. G.D. Iscru a stabilit o„sursă” de inspiraţie a înaltului clerirc în pomenitelepagini ale lui Naum Râmniceanu care, retras la Epis-copia Buzău, aşeza, în „corespondenţa” dintre fraţiidespărţiţi de Milcov, spre final, aceste cuvinte: O,anule cu leat 1821! Tu, cu adevărat, prin intrare-ţi, deai şi pricinuit românilor amărăciune, dar deodată şideşteptarea. Lunile tale academii s-au închipuit pentruromâni. Zilele tale învăţături s-au făcut pentru români.(�) Neamul românilor are sfânta datorie ca în mijloculpatriei lor să ridice spre pomenirea ta un monumentspre veşnica ţinere de minte, pentru că întru adevăr,tu eşti anul bunătăţii Domnului28. Imitaţia n-am cate-gorisi-o drept plagiat, ci, în cazul lui Chesarie, el în-suşi patriot, alegerea unui model de predică, maipresus de puterile sale stilistice, la care a rezonat cu totul.

Un martor direct al revoluţiei, ajuns, mai târziu, lacoaptă maturitate, fiu adoptiv al Buzăului, a fostPetrache Poenaru (1799-1875), secretar particular allui Tudor Vladimirescu, fondator al „Gazetei satelor”(1845), promotor al învăţământului naţional şi, parcă,inventator al „condeiului purtăreţ” de sine alimentatorcu cerneală (stiloul). Discret privind „păcateletinereţilor”, va fi precaut, în discursul de recepţie înAcademie (1870, tipărit, un an mai târziu) despre„Giorgiu Lazăr şi şcoala română”; o parte dintre con-temporani nu uitaseră, credem, că inginerul şi cărtu-

rarul transilvan fusese consilierul lui Vladimirescu, peprobleme de artilerie, în tabăra de la Cotroceni.Emanoil Hagi-Moscu aminteşte de precaritateasănătăţii fostului „grămătic” al conducătorului pan-durilor precizând că Alexandru Odobescu a fost celcare în locu-i a citit discursul de recepţie, Poenaru ne-fiind în stare să se exprime clar. Discurs, totuşi frumosredactat, în care preamăreşte pe predecesorul său,Gheorghe Lazăr, în renaşterea limbii româneşti şiaruncă anatema asupra grecilor29.

În ce priveşte Buzăul, Petrache Poenaru a fost trimisde către Mihalache Ghica, fratele domnitorului şi De-partamentului din Lăuntru (internelor), la 1838, săcerceteze şi recupereze tezaurul de la Pietroasele,„Cloşca cu puii de aur”, şi să facă investigaţii la loculdescoperirii, spre a se vedea dacă nu apar noi piese.În 1846, se va căsători, la Buzău, cu Caliope (1820-1890), fiica Elenei, văduva lui Constantin Hrisoscoleu,cel ucis de turci la mânăstirea Găvanul. Mireasaaducea ca zestre 1300 ha. din moşia Slobozia-Câl-nău, cu pădurea şi satul, 3 prăvălii în Bucureşti şi 2300galbeni împărăteşti30.

Faptul că anul revoluţiei înseamnă şi o nouă treaptăîn unităţii de neam este slujit şi de intervenţiile boieri-lor „conservatori”, din Muntenia şi Moldova, refugiaţi,de frica zaverei, la Braşov şi Sibiu, între care NicolaeVăcărescu, Grigore Băleanu, ConstantinCâmpineanu, Constantin Golescu, Ioan Câmpineanu,Emanoil Băleanu, Emanoil Bălescu şi chiar episcopulde atunci al Buzăului, Gherasie Rătescu, care fuseseîn delegaţia ce l-a rugat pe Tudor să nu intre în Bu-cureşti. Nu atât frica de mişcarea pandurilor îi deter-minase, cât alte raţionamente, cum nota NaumRâmniceanu: Îndată ce a sosit ştirea că Ipsilanti căl-când pământul Valahiei se apropie de oraşul Mizil, dinjudeţul Săcuienilor, prădând şi jefuind tot ce-i stătea înfaţă, şi că Tudor se apropie de Bucureşti, boieriideznădăjduiţi (�) au fost nevoiţi să plece din ţară,suferind multe până au străbătut cu greu munţii ca sătreacă în pământul Austriei, ca să nu cadă jertfe, bieţiide ei, ale răutăţii apostaţilor.

Conceptul de patrie, neam şi naţiune, chiar înaceste momente vitrege, capătă noi temeiuri cu şi, un-eori, fără voia, acestor „actori” pe scena istoriei: boieriimunteni refugiaţi la Braşov invocau în demersurile lordiplomatice numele locuitorilor „Dachiei”. Ei aco-pereau, printr-o asemenea denumire, numele particu-lare ale tuturor provinciilor româneşti. ConducătorulEteriei, Alexandru Ipsilanti, printr-o proclamaţie cătrelocuitorii Bucureştilor spunea că trecuse prin „provinci-ile dacice”31. Astfel, Tudor Vladimirescu a reaprins oveche aspiraţie naţională.

Dintre semnele de preţuire, de admiraţie adresate,în postumitate, conducătorului revoluţiei, desprindemcuvintele pe care le află criticul literar NicolaeManolescu, privitoare la rostirile acestuia: Un covârşi-

ISTORIE, CULTURĂ

- 44 -

Petrache Poenaru

tor document emoţional îl prezintă proclamaţiile şiunele ziceri atribuite lui Tudor Vladimirescu. Legendavrea ca el să fi rostit acest sumar discurs, demn de unstoic roman, după prinderea lui de către eterişti şiînainte de a fi ucis mişeleşte, cum se ştie că a fost:„Vreţi să mă omorâţi? Eu nu mă tem de moarte. Euam înfruntat moartea în mai multe rânduri. Mai înaintede a fi ridicat steagul spre a cere drepturile patrieimele, m-am îmbrăcat în cămaşa morţii.”

Iar faimoasa lui proclamaţie este la fel de directă închemarea la sacrificiul suprem, ca şi cum ar vorbiSaint-Just. Este primul document al romantismuluipolitic românesc (�)32. Genealogistul Hagi-Moscugăseşte cu priinţă a aminti, în acest context, de des-cendentul boiernaşilor Poenari şi baş-boierilorOteteleşeni: Proclamaţiile, scrisorile epocii sunt da-torate penei, de atunci iscusite, a lui PetrachePoenaru.

Între bunurile cele mişcătoare ale Episcopiei Buzău-lui, desigur, se numărau şi cărţile; din punctul devedere la martorului Naum Râmniceanu, credem că, şiaici, s-a săvirşit un „bibliocid”, aşa cum narează o altălucrare a sa, Izbucnirea şi urmările zaverei din Valahiapână la pieirea celor doi conducători ai ei, principeleAlexandru Ipsilanti şi Tudor Vladimirescu, un umil ne-cunoscut din judeţul Mehedinţiului, datorat eteriştilor:Vivliothecile mânăstirilor şi ale boierilor şi cărţile lerumpea şi le risipiia, ca lucruri netrebnice, şi multe alterăotăţi nepomenite făcea, care de s-ar scrie toate, artrebui fieşcare lăcuitor dintr-aceste două ţări , scriind înparte ale lui pătimiri, să unmple testele de hârtie, şiaşa s-ar putea face o vivliothecă întreagă. „Evghenis-tul” moldovean Alexandru Beldiman aduce şi el jalbălirică asupra stricăciunilor pricinuite de ienicerii veniţisă curme „zurbaua”, care, cel puţin, nu erau creştini:Enicerii, de mândrie, îngâmfaţi cât nu s-au dat/ Vindecu o fală mare acele ce au prădat:/ Blane, straie şiodoară, cât văzând te minunai,/ Iar aere, antimisurierau harşele la cai;(�)Evanghelii de preţ mare, sfintepsaltire cum vrei,/ Care de care să vânză, se gâl-cevesc între ei33.

În chip de cinstire a marelui patriot, primul gimnaziubuzoian, înfiinţat la 1867, va purta, între 1870 şi 1875,numele „Tudor Vladimirescu” (actualul Colegiu „B.P.Hasdeu”); prin strădania directorului Basil Iorgulescu,spre sfârşitul secolului al XIX-lea, aici se afla una dincele mai valoroase biblioteci publice (şi şcolare) dinţară. Ca o pasăre phoenix, paradoxal, simbolulvexilologic al Eteriei, cartea îşi refăcea unul din vechilecuiburi. Până la „civilizata” ocupaţie germană din1916-1918; dar aceasta este o altă istorie.

Note:.1 B.P. Hasdeu, Publicistica politică. 1869-1902, vol.2, Editura

„Saeculum I.O.”, 2001, p.256.2 Buzău. Ilustraţii de Ion Miclea. Text introductiv de Eugen Marius

Constantinescu, Editura Sport-Turism, 1988, p. 17

3 Naum Râmniceanu, Corespondenţa moldoveanului cumunteanul, în: Izvoare narative interne privind revoluţia de la 1821condusă de Tudor Vladimirescu, Editura „Scrisul românesc”, 1987,p. 67.

4 Dimitrie Ionescu, Istoria oraşului Buzău, Bucureşti, Editura „Lite-ra”, 1979, p. 89-90.

5 Ilie Corfus, Însemnări de demult, Editura „Junimea”, 1975, p. 39-40

6 G. Călinescu, Studii şi cercetări de istorie literară, Editura Tinere-tului, 1955, p.22..

7 Documente privind istoria României. Răscoala din 1821. Izvoarenarative, vol.5, Editura Academiei, 1962, p.63.

8 Naum Râmniceanu, Op. cit., p.6899 Marin Mihalache, Tudor Vladimirescu, Editura Militară, 1971, p.

88.10 N. Stoicescu, Cronica evenimentelor istorice petrecute în

eparhia Buzăului (sec. IV-1848), în: Spiritualitate şi istorie la întor-sura Carpaţilor, Vol.1, sub îngrijirea dr. Antonie Plămădeală, EdituraEpiscopiei Buzău, p. 153.

11.Constantin Corbu, Rolul ţărănimii în istoria României. SecolulXIX, Editura Ştiinţifică şi Enciclopedică, 1982, p. 119,; 135-136.

. 12 Viorel Frîncu, Drăgaica. Târgul dintre ţări, Editura „Tempus”,2004, p.51.

13 Dan Berindei şi Traian Mutaşcu, Aspecte militare ale răscoaleipopulare din 1821, Editura Militară, 1962, p. 103.

14 Andrei Oţetea, Tudor Vladimirescu şi mişcarea ereristă în ţărileromâneşti, Bucureşti, 1945, p.269

15 Cristache Gheorghe, Formaţiuni populare militare româneşti.1800-1830, Editura Militară, 1982, p. 59

16.. I.C. Filitti, Frământările politice şi sociale în principatele românede la 1821 la 1828,, în : Opere, Editura „Eminescu”, 1985, p.91; 93

17Octav-George Lecca, Familiile boiereşti române,. Istorie şi ge-nealogie (după izvoare originale),ediţie de Alexandru Condiescu,Editura „Litera” şi Muzeul Literaturii Române, (f.a.), p. 621.

18. Lazăr Băciucu, Valentin Georgian şi Aurelian Piţu, Buzău. Ghidturistic al judeţului, Editura Sport-Turism. 1978, p.68-69; 101; 124.

19Nicolae Filimon, Ciocoi vechi şi noi, Editura “Minerva”, 1977, p132.

20. G. Călinescu, Istoria literaturii române de la origini până înprezent, ediţiqa a 2-a, Editura „Minerva”, 1988, p. 274.

21. Nicolae Vrapciu, Ecouri buzoiene la mişcarea revoluţionară dinanul 1821, în: Studii şi cercetări de istorie buzoiană, Buzău, 1973,p.77-83.

22 G. Dem Teodorescu, Poezii populare ale românilor, Vol.2, Edi-tura „Minerva”, 1985, p. 326-327.

23. Gabriel Cocora, Pentru libertate şi unitate. Studii, articole şi doc-umente de istorie buzoiană, Editura „Litera”, 1983, p. 149; 151.

24 Adrian Fochi, Coordonate ale culturii populare în zona Buzău-lui, în: Spiritualitate şi istorie la întorsura Carpaţilor, vol.2, EdituraEpiscopiei Buzău, 1983, p.286.

25 Panait Istrati, Neranţula şi alte povestiri, Editura „Minerva”, 1984,p.102; 113.

26 Victor Eftimiu, Opere, Vol.16, Editura „Minerva”, 1987, p.101-193.

27Gabriel Cocora, Peneluri şi condeie, Editura „Litera”, 1978, p. 39.28 G.D. Iscru, Revoluţia română din 1821 condusă de Tudor

Vladimirescu, ediţia a doua, Casa de Editură şi Librărie „NicolaeBălcescu”, 1996, p. 199.

29 Emanoil Hagi-Moscu, Bucureşti. Amintirile unui oraş. Zidurivechi. Fiinţe dispărute, Editura Fundaţiei Culturale Române, 1995,p.132.

30 Valeriu Nicolescu, Buzău-Râmnicu Sărat. Oameni de ieri, oa-meni de azi, Vol.2, partea I, Editura „Evenimentul Românesc”, 2001,p.238.

31 Unitatea naţională a românilor în epoca modernă 1821-1918.,Editura Academiei, 1985, p. 18.

32 Nicolae Manolescu, Istoria critică a literaturii române, Vol.1,Editura „Minerva”, 1990, p. 136.

33 G. Călinescu, Istoria literaturii române de la origini până înprezent, ediţia a 2-a, Editura „Minerva”,1988, p.54.

ISTORIE, CULTURĂ

- 45 -

În timp ce la Paris se derulau lucrările Conferinţei dePace, armata română înainta pe teritoriul Transil-vaniei, cu toată atitudinea, destul de rezervată, a

Aliaţilor occidentali. Regele Ferdinand a pus problemaînaintării trupelor sale dincolo de linia de demarcaţie,cu ocazia şedinţei Consiliului de Miniştri desfăşuratăpe 28 martie/10 aprilie 1913 la Palatul Cotroceni. Înurma discuţiilor purtate, s-a ajuns la concluzia că

această înaintare „nu mai poate fi amânată fără a pe-riclita în chipul cel mai grav şi cel mai hotărât intere-sele neamului şi întreaga unitate naţională.” Şefulstatului român, luând seama de părerile exprimate afost întrutotul de acord cu punctele de vedere expri-mate de participanţii la şedinţa Consiliului de Miniştri„susţinând necesitatea de a se da trupelor române or-dinul de înaintare.”1 Generalul Constantin Prezan a

ISTORIE, CULTURĂ

- 46 -

Trecerea Tisei de către ArmataRomână (30 iulie 1919) în conștiința contemporanilor --------------------------- Prof. univ. dr. Constantin I. Stan, Universitatea „Dunărea de Jos” Galaţi

Generalii Moşoiu şi Olteanu asistând la trecerea Tisei.

avut în cadrul dezbaterilor o atitudine destul de pru-dentă, chiar defensivă. El a arătat că unităţile ma-ghiare dispuneau de 55.000 de oameni în timp cearmata română avea doar 30.000 de oameni, fapt carenu corespundea însă cu realitatea. Şeful Marelui StatMajor al Armatei Române a invocat apoi în cuvântulsău situaţia grea din sudul Rusiei, unde bolşevicii seapropiau impetuos de linia Nistrului. De aceea, gene-ralul C. Prezan cerea, după opinia noastră greşit, re-tragerea unor trupe din Transilvania în vederea întăririiforţelor noastre aflate pe teritoriul Basarabiei.2

În schimb generalul Arthur Văitoianu deşi i-a fost su-bordonat lui Prezan era de părere că acţiunea militarănu mai trebuia amânată, cerând celor prezenţi „săarunce în balanţă spade şi riscurile, căci va avea cu si-guranţă izbândă”.3 Surprinde desigur atitudinea ezi-tantă a generalului C. Prezan. Ea se explică mai alesprin cunoaşterea capacităţii scăzute a forţelor militarealiate, în special franceze, care sătule de război ma-nifestaseră o condamnabilă pasivitate. Nici propune-rea maiorului Dumitru Oancea, ca generalul francezPruneau, comandantul trupelor Antantei din zonă săprimească în semn de preţuire şi recunoştinţă, cel maiînalt ordin militar românesc „Mihai Viteazul”, clasa aIII-a4 nu a schimbat radical situaţia.

Grăbirea eliberării întregului teritoriu locuit de româ-nii din Transilvania şi Banat era necesară şi datorităabuzurilor, ilegalităţilor şi chiar crimelor săvârşite debandele bolşevice maghiare în teritoriile pe care încăle controlau. Pe data de 13 martie 1929, un grup de in-telectuali şi fruntaşi politici români din Ţara Silvanieiprecum: Alexandru Aciu, Coriolam Mezezan, Iuliu Popsunt arestaţi de unguri, fiind acuzaţi de „trădare de pa-trie” şi închişi în penitenciarul din Șimleu5. Nouă zilemai târziu însă, pe 22 martie 1919, a avut loc un altval de arestări printre români. Cu acest prilej, au fostreţinuţi: Valentin Coposu, tatăl lui Corneliu Coposu îm-preună cu Vasile Anceanu, cumnatul său, şi alţi oa-meni paşnici din zonă. Împreună cu alţi 30 de ostateciei au fost aruncaţi cu cinism în vagoane de vite şi tri-mişi la Nyregyhaza. De aici cei 32 de prizonieri au luatdrumul Budapestei. În capitala Ungariei au ajuns doar12, întrucât 20 dintre ei, profitând de împrejurări, darriscându-şi viaţa au reuşit să evadeze, ajungând dupămai multe peripeţii în teritoriile eliberate de armata ro-mână.6

După, practic două luni, pe 23 mai 1919 se ajunsesetotuşi la un schimb de prizonieri, evenimentul cares-a desfăşurat în localitatea Tiszafured. Un număr decirca 100 de ostateci români au fost puşi în libertatede autorităţile ungureşti în schimbul predării familiei li-derului bolşevic maghiar Bela Kun, originar din co-muna sătmăreană Lelia.7 Printre cei eliberaţi s-au aflatşi surorile lui Iuliu Maniu, ales preşedinte al PartiduluiNaţional Român, după moartea luiGheorghe Pop de Băseşti.

Tot în martie 1919 a fost aruncat în temniţă de gu-vernanţii de la Budapesta şi preotul greco-catolic Cor-neliu Abrudan, din comuna Reşeg-Piscult judeţulSălaj, escortat până la penitenciarul din capitala Un-gariei. El era acuzat pe nedreptate de propagandă antimaghiară. De aici, potrivit propriei mărturii publicatădupă mai bine de două decenii „am fost salvat de ar-mata română la 5 august 1919”.8

În aceste condiţii extrem de dificile Consiliul Dirigental Transilvaniei a elaborat şi dat publicităţii un Ordinde chemare, unde cerea încorporarea Corpului Vo-luntarilor români în întregime şi în afară de acest corppe toţi tinerii născuţi în anii 1896, 1897 şi 1898. Ofiţe-rii se vor prezenta în timp (termen n.n.) de 48 de orede la publicare, gradele inferioare şi trupa la 7 februa-rie 1919 (stil nou). Oamenii corpului voluntarilor ro-mâni se vor prezenta individual. Cei care nu vorrăspunde ordinului de chemare la mobilizare „nu vor fipărtaşi la pământurile ce se vor împărţi”.

Semnatarul documentului, Iuliu Maniu evidenţia tot-odată latura patriotă a chemării la arme subliniind că„Nu frica de pedeapsă să vă ducă la împlinirea ordi-nului de chemare, ci mândria conştientă că îndepliniţio sfântă datorie faţă de pământul nostru liberat, faţăde pământul vostru liberat; faţă de fraţii care nu se potbucura încă de libertate şi faţă de patria noastră ro-mână.”9

Ordinul de chemare a avut efecte extrem de pozi-tive. Mii şi mii de români s-au înrolat în cele două divi-zii de infanterie a XVI-a şi a XVII-a, creat special deMarele Cartier General Român pentru ostaşii ardeleni.Ele cuprindeau regimente de infanterie, artilerie, pre-cum şi un batalion de vânători de munte. Efectivele to-tale ale celor două mari unităţi s-au ridicat la 35.796 deluptători.10

Diviziile române au fost grupate în corpurile 4 şi 5armată. Cu totul surprinzător, la 12 aprilie 1913, Ma-rele Cartier General Român a numit în fruntea trupe-lor noastre din Transilvania în locul generalului TraianMoșoiu, fiu al Branului, pe generalul de divizie Gheor-ghe Mărdărescu apropiat colaborator al familiei Bră-tianu, „iar pe mine scria T. Moşoiu – m-a însărcinat cucomanda Grupului de Nord.”11

În noaptea de 15/16 aprilie 1919, a început ofensivaromână spre vest. Deşi liberalii au lăsat impresia căacţiunea a început fără ştirea şi acordul lui Ion I. C.Brătianu, aflat la Paris „care va fi pus astfel în faţa fap-tului împlinit” realitatea s-a dovedit cu totul alta. Dinopoziţie, Al. Marghiloman afirmă în notele sale politicecă: „- Pherekyde a spus dr-ului Dinu Brătianu că a datordin trupelor române să treacă dincolo de linie şi sămeargă contra ungurilor << Ni se ucid oamenii, se faceuz de tun; doi francezi au fost ucişi şi ordinul de a în-ainta a fost dat fără ştirea lui Brătianu, care va fi pusîn faţa unui fapt împlinit >>. Aceasta e o glumă şi toată

ISTORIE, CULTURĂ

- 47 -

ISTORIE, CULTURĂ

- 48 -

lumea crede că lucrul s-a reglat din Paris, între Bră-tianu şi Clemenceau. De altfel, o astfel de contradicţiecu hotărârea luată joia trecută, încât e evident cănumai în urma unui ordin al lui Brătianu s-a luataceastă măsură.”12

Operaţiunea militară cu caracter ofensiv declanşatăpe 16 aprilie 1919 s-a realizat cu acordul şi sprijinul di-rect al Franţei, care avea forţe armate în zonă. Dinaceste motive este foarte puţin probabil că o aseme-nea acţiune de anvergură, care implica numeroasetrupe s-ar fi desfăşurat fără acceptul lui I. C. Brătianu,respectiv premierul francez Georges Clemenceau.„Regia” pe care ei au pus-o la cale era destinată şe-fului executivului de la Casa Albă Woodrow Wilson şiconducătorului guvernului de la Londra David LloydGeorge. Din nefericire „spectatorii” n-au receptat me-sajul care le era destinat.13

Diviziile române înaintau vertiginos ocupând înscurtă vreme localităţile Hodoa şi Ciucea de pe dealulPietrosu. Divizia 16 infanterie comandată de genera-lul Hangu, abia intrată în luptă a pus stăpânire pe zonaJirlău-Zalău. Cele mai grele lupte s-au dat în zilele de16-17 şi 18 aprilie 1919, când coloanele româneşti auzdrobit puternica rezistenţă a inamicului.

Divizia 6 infanterie a acţionat în flancul drept purtândbătălii crâncene în sectorul Crasna. La 17 aprilie 1919,trupele române au eliberat oraşul Şimleul Silvaniei, iarîn noaptea de 19/20 iulie acelaşi an inamicul era alun-gat din Salonta. Pe 20 aprilie, militarii acestei mari uni-tăţi au intrat triumfători în Oradea.14

În ciuda presiunilor tot mai intense ale Antantei, re-gimentele române au trecut pentru prima dată Tisa pe22 aprilie/5 mai 1919 şi au ocupat relativ uşor malulstâng al fluviului. Preoţii ataşaţi pe lângă unităţilenoastre au făcut slujbe religioase de pomenire a celorcăzuţi la datorie pentru întregirea neamului şi au ţinutpredici în care au evocat eroi şi ale lor fapte de armepe câmpurile de război. Confesorul Regimentului 2Vânători, spre exemplu, pretinde într-un raport redac-tat la Solnok şi înaintat pe 21 aprilie/14 mai 1919 Ma-relui Cartier General Român, Serviciul Religios că „Amfăcut sfinţirea apei pe ţărmul Tisei în prezenţa ofiţeri-lor şi trupei. Am înălţat inimile spre rugăciune pentrubravii ofiţeri şi oşteni căzuţi pe câmpul de luptă, am bi-necuvântat ţarina ce acoperea trupurile lor.”15

Unităţile militare române au pătruns, de asemeneala 4/17 mai 1919 în oraşul Arad, mare centru al româ-nismului din Banat. Subunităţile Regimentului 6 Ro-şiori, primele intrate în bătrâna cetate au fostîntâmpinate cu flori şi multă bucurie mai ales de po-pulaţia românească din localitate care îi considera peostaşii din Regat ca adevăraţi eroi.16

Înaintarea regimentelor române, impetuoasă pânăatunci, a fost însă oprită ca urmare a puternicei con-traofensive maghiare declanşată în noaptea de 19/20iulie 1919. Istoricul american Charles Upson Clark,

bun cunoscător al realităţilor româneşti consemna într-o carte dedicată României, publicată la New York înanul 1932, dar tradusă şi la noi acum un deceniu ur-mătoarele: „Bela Kun a atacat cu şase divizii şi trei bri-găzi la ora 3 dimineaţa, pe 20 iulie 1919. El a lansattrei din aceste divizii asupra liniei de apărare subţire aromânilor la Szolnok, după un bombardament susţi-nut al tunurilor lui Mackensen. Alte atacuri au pornit înacelaşi timp în sectoarele Tokai şi Proszha în nord şiîn regiunea Csongrad din sud.

În nord maghiarii au trecut Tisa la ora 8:30 lângăSzabolcs-Sighet şi Tisa-Döb. Având forţe superioare,ei au ocupat satele Timar, Rakmoz şi Tisa Eszanâr.Trupele care au traversat la Tisa Dob şi Tisa Dada aufost totuşi întâmpinate de forţele de rezervă ale româ-nilor şi împinse înapoi peste Tisa până în seara zilei de20. la sud, inamicul a traversat în apropiere de Szolnok,Szentes şi Mindszent, împingându-i pe români şi ocu-pând Török-St-Miklós, Szentes şi Hozmedö-Vasáhely.”17

Aflat în zona confruntărilor militare, generalul C.Prezan a luat o serie de măsuri imediate. El a dispusaccelerarea deplasării unităţilor Diviziei 7 infanterie şiconcentrarea Diviziei 2 infanterie aflată în Olteniacătre Banat. Această unitate trebuia, potrivit ordinuluişefului Marelui Stat Major al Armatei române să aflu-iască spre Arad. Pentru această operaţiune militară seimpunea folosirea căi ferate Vârciorova-Timişoara,care se găsea sub controlul trupelor sârbe de ocupa-ţie. Generalul C. Prezan a solicitat autorităţilor de laBelgrad aprobarea pentru utilizarea amintitei linii fe-rate, dar acestea nu i-au dat-o.18

Armata română s-a văzut nevoită iniţial să se retragăşi să organizeze apoi o contraofensivă. Aflat în cel din-tâi regiment de artilerie ardelean aparţinând Diviziei16 infanterie, tânărul sublocotenent Ion Grosu mărtu-risea în memoriile sale că a preluat comanda Bateriei69 de tragere şi „Mai mult de 24 de ore, o zi şi onoapte întreagă am fost într-o situaţie destul de grea:pe punctul de a fi luat prizonier şi eram hotărât ca în ni-ciun caz să nu mă las prins.”19

Flancul stâng al Grupului de nord a fost perturbat defaptul că Regimentul 23 infanterie care traversa sec-torul Brigăzii 3 vânători a intrat în panică şi s-a împră-ştiat în dezordine. Comandantul Grupului a intervenitenergic şi a restabilit situaţia. Totuşi, generalul C. Prezana sosit pe 22 iulie 1919 la Oradea fiind însoţit de lt. co-lonelul Ion Antonescu, şeful Biroului Operaţii din Ma-rele Stat Major, care concepuse întreagacontraofensivă.20 Rememorând aceste tumultoaseevenimente, viitorul Şef al statului român în anii 1941-1944 arăta în martie 1938 într-un memoriu înaintat mi-nistrului de război de atunci că: „Dacă generalulPrezan şi cu mine n-ar fi alergat cu disperare (intrândodată la Oroshaza chiar în mijlocul inamicului) de laun capăt la altul al frontului, dacă nu am fi întors dinaceastă goană trupe şi comandanţi din drumul retra-

ISTORIE, CULTURĂ

- 49 -

gerii, dacă nu am fi luat pe loc măsuri de ordine şi ope-rative, am fi înregistrat cea mai ruşinoasă dintre în-frângeri.”21

Contraofensiva a început prin acţiunea Grupului deManevră condus de generalul Traian Moşoiu, înteme-iat chiar pe 20 iulie 1919. Acest grup era format din Di-vizia 2 cavalerie, Diviziile 1 şi 6 infanterie. Prima mareunitate era concentrată în zona Madara-Raczog, ceade-a doua se găsea în sectorul Barovka-Bihor Udva-caba.22 Acţiunea trupelor comandate de generalul T.Moşoiu a fost încununată de succes, forţele maghiareau suferit înfrângeri grele. La 24 iulie 1919 ostaşii ro-mâni au cucerit localităţile Kukegyeg şi KonderesSzolnok, unităţile militare ungureşti se retrăgeau de oaşa manieră încât produceau o degringoladă gene-rală.23

În data de 20 iulie 1919, Regele Ferdinand şi Re-gina Maria au asistat alături de Ion I. C. Brătianu la tre-cerea Tisei de către diviziile Grupului de Manevră.Rememorând aceste clipe entuziaste de profundă vi-braţie patriotică, generalul C. Prezan scria peste aniurmătoarele: „Contraatacul nostru principal de la Szol-nok reuşind am hotărât şi fixat ziua trecerii Tisei, cuînaintarea până la ocuparea Budapestei şi apoi amanunţat pe rege şi pe primul ministru care au asistat laaceastă operaţiune importantă.”24 Profund impresio-nată de înălţătorul eveniment, Regina Maria con-semna în amintirle sale între altele: „Am întâlnitnesfârşite coloane de trupe, pe drum am fost ovaţio-naţi cu urale frenetice şi entuziaste dar, totodată, amfost acoperitţi de un praf maroniu. Am văzut, de ase-menea numeroase trupe trecând podul. M-am amuzat

aruncând nenumărate pachete de ţigări soldaţilor caretreceau. Aceasta i-a umplut de bucurie. Oriunde mergdau din plin ţigări, din care am întotdeauna destule(...). Ballif cu mine şi cu Mamulea aveam grijă ca mâi-nile să-mi fie mereu pline, indiferent cât de departemerg, cu ce mijloace de transport. În final, am trecutTisa pe un pod de vase la Tisa Bo şi ne-am dus pe undrum de şes într-un sătuc Kokelec, unde am inspectato altă divizie şi am văzut cum arată o casă distrusă debolşevici. Şi aici am împărţit numeroase ţigări, apoi ammers într-un sat îndepărtat unde Moşoiu îşi are car-tierul general. El ne-a dat o masă excelentă pe o ve-randă (...). Imediat după masă am pornit din nou săinspectăm o altă divizie şi o altă trecere a Tisei, pe unalt pod de vase într-un loc numit Tisa-Bure. Am sositchiar în momentul în care podul era gata şi regimen-tul meu urma să treacă primul (...)

Ne-am înapoiat cu mare viteză şi cu un sentimentde satisfacţie, dar cu pielea foarte arsă de soare şiochii injectaţi. Ajunşi la gară, am descoperit că sosiseBrătianu. Am fost neplăcuţi impresionaţi de un grup detineri soldaţi bolşevici îmbrăcaţi la întâmplare, uniiaproape elevi. Ei au fost prinşi cu mâinile pline desânge şi mi s-a spus că vor fi împuşcaţi la apusul soa-relui. Aproape că mi s-a oprit inima.”25 La rândul său,comandantul trupelor române generalul Gheorghe D.Mărdărescu descria în amintirile sale publicate în anul1922 emoţionantul eveniment astfel: „La ora 17 începetrecerea Tise Divizia a II-a de cavalerie în prezenţaM.M.L.L. Regele şi Regina care şi acum ca totdeauna,au ţinut să vină în mijlocul trupelor pentru a le răsplătişi a le îmbărbăta. Timp de 3 zile (30, 31 iulie şi 1 August)

Regele Ferdinand I și Regina Maria asistă la momentul treceriiTisei de către trupele din Divizia 2 Infanterie, 13 august 1919.

ISTORIE, CULTURĂ

- 50 -

M.M.L.L. însoţite de generalul Prezan, Şeful StatuluiMajor General al armatei au asistat la trecerea trupe-lor noastre peste Tisa, atât la Kis-Köre, cât şi la Tisa-Bö, înălţând încă cu prezenţa lor, moralul destul de ri-dicat al ofiţerilor şi trupei. M.M.L.L. au trecut şi pesteTisa până la linia trupelor celor mai înaintate, inter-sectându-se de aproape de mersul operaţiunilor şidând asfel cel mai înălţător exemplu de împlinire a da-toriei către Ţară.”26

Aflat la comanda Brigăzii 4 Roşiori, generalul Ghe-orghe Rusescu înfăţişează peste ani trecerea Tisei înfelul următor: „În seara zilei de 29 iulie 1919, toţi şefiide unitate suntem chemaţi la Marele Cartier Generalpentru a primi directive ca urmare a Consiliului deRăzboi ce avusese loc în prezenţa Regelui (...). Înacea noapte, prima divizie de vânători a trecut pedreapta Tisei, pe la Tiszabö. În după amiaza zilei de 30iulie, Majestatea Sa Regele, însoţit de Majestatea SaRegina Maria şi de suită se afla pe malul Tisei, la Kis-köre, în mijlocul trupelor de cavalerie, masate la capulpodului pentru trecere. Ajungând în faţa Brigăzii 4 Ro-şiori şi întinzându-mi mâna zise: La revedere, generalRusescu, la Budapesta. Răspund: Majestate în treizile vom fi acolo!”27 Maiorul Bădescu surprinde trece-rea fluviului Tisa de către militarii Diviziei 2 Vânători înnoaptea de 28/29 iulie 1919 astfel: „După un violentbombardament şi după un atac la baionetă dat de ocompania din (Regimentul n.n.) 9 vânători, ce a fosttrecută în bărci a trecut toată divizia.”28 Un alt martorocular înfăţişează evenimentele de la Tisa-Bö dupăcum urmează: „Trecerea armatei pe podul de la Tisa-Bö sub ochii Regelui şi Reginei sosiţi de curând pefront. Cu zece minute înaintea sosirii perechii regaletrei aeroplane inamice au aruncat bombe asupra po-dului (...). toată armata trecea aşa în sunetul muzicii,cu încurajări că trece hotarul ţării. Regele exclamă: <<Trec oltenii mei! >>”29

Tânărul ofiţer Constantin C. Luca având gradul delocotenent şi funcţia de comandant de companie înRegimentul 15 infanterie Piatra Neamţ susţine înamintirile sale că: „În noaptea de 29/30 iulie 18 bateriiale Diviziilor de vînători bombardarează violent malulTisei în dreptul satului Tisa Bö. Nu-i răspund decât câ-teva mitraliere semn că paza e slabă. Generalul Hol-ban dă ordin ca trecerea să înceapă. Pe la ora 3noaptea, o companie din regimentul 2 vânători a de-barcat. Posturile inamice se retrag, o rachetă anunţăcă vânătorii sunt stăpâni pe mal. Celelalte bărci ur-mează, iar pontonierii în 2 ore şi jumătate construiescpodul. La 5 dimineaţa Brigada a IV-a Vânători (Reg. 9şi 10) a trecut urmată de Brigada a III-a (Reg. 2 şi 3).

Departe de a se gândi la cea mai mică rezistenţă,ungurii au fugit părăsind mari depozite de muniţii şimateriale. În acelaşi timp 20 km mai jos, la Solnok sedezlănţuia o canonadă violentă între trupele grupuluiMoşoiu şi cele ungare convinse că pe aici vor încerca

românii trecerea Tisei. Pe podul de la Tisa Bö conti-nua trecerea Diviziei II Vânători, pe sub privurile Re-gelui, Reginei şi a primului ministru Brătianu, care apărăsit conferinţa de la Paris şi priveşte cu mândriecum soldaţii României înfăptuiesc ceea ce diplomaţiide la Paris îi refuzau. Spre seară a trecut şi Divizia a6 a din grupul Moşoiu, urmată de Divizia I. La nord însectorul Tokai, trupe din Divizia a 16 a au trecut Tisape la Tisa Dab, întărind pe cele trecute din ajun.”30

Un alt foarte tânăr ofiţer de rezervă, istoricul GheorgheI. Brătianu, fiul preşedintelui P.N.L. Ionel Brătianu îşiamintea peste ani între altele: „La capul podului de laTisa Bö au asistat la trecerea Diviziei 1 Vânători, Re-gele Ferdinand, Regina şi Ion I. C. Brătianu.” Semna-tarul acestor rânduri făcea o legătură între momentul1919 şi cel de la 1877, când ostaşii români treceauDunărea „sub privirile lui Carol I şi primului ministru IonC. Brătianu, mica oştire a României independentemergea să se afirme sub zidurile Plevnei”31 Subloco-tenentul Nicolae C. Popescu viitorul ginere al genera-lului traian Moşoiu scria în 1924 sub pseudonimulNeculai Cibin o lucrare cu caracter memorialistic încare pretinde că „Trec sub ochii Regelui şi Reginei do-robanţii diviziilor ce biruise la Kislei-Szalleis şi Fegy-vernek, iar mai spre miazănoapte încă trec Roşiorii.Marşul se urmează grabnic înainte. În nisipurile dintreNagy-Koros şi Czeghed, întreaga armată bolşevică ră-masă, peste patruzeci de mii de oameni, peste şasesute de tunuri, e prinsă de diviziile Grupului de Mane-vră.”32 Şi subofiţerul V. Gheorghe Vică din Regimentul10 infanterie Putna îşi amintea acest eveniment me-morabil în felul următor: „Regele, Regina, flori, bom-boane, ţigări, voie bună. Aşteptăm să ne vină rândul latrecere până seară, deoarece pentru un moment sun-tem în rezerva diviziei. Din cauza întunericului, opera-ţia durează cam mult, însă pe la vreo 11 (23 n.n.)suntem gata adormiţi la adăpostul unei clăci de fân dinmarginea şoselei Kis-Kore-ului.”33

Constantin Kiriţescu înfăţişează şi el această scenăafirmând în monumentala sa sinteză dedicată partici-pării României la primul război mondial că alături decei doi monarhi se afla şi Ion I.C. Brătianu „Pe podulde la Tisa- Bö continuă trecerea coloanelor de vână-tori, care calcă voios în sunetele muzicii militare şiaclamă cu entuziasm pe suverani. Alături de ei, primulministru al ţării Ionel Brătianu care a părăsit conferinţade la Paris.”34

Aflat în anturajul Familiei Regale române de maibine de două decenii ca şef al Serviciului P.T.T. (PoştăTelegraf Telefon), Eugeniu Arthur Buhman notează înînsemnările sale din 4 august 1919 că „În acest timp,Regele asistă la Tisza Bö, timp de 2 ore, la trecereatrupelor noastre noastre în Ungaria. Soldaţii l-au ova-ţionat. În urmă, Suveranul s-a deplasat şi pe altepuncte ale frontierei. A doua zi au trecut Tisza la Szol-nok şi Kiszkoe. La înapoiere au vizitat spitalele de la

Cluj. La Copşa Mică au fost salutaţi de Iuliu Maniu.”35

Într-adevăr, la întoarcere, conform notiţelor SidonieiDocan, secretara preşedintelui Senatului NaţionalRomân din Cluj, dr. Amosticăncu, Regele Ferdinandşi Regina Maria au poposit în capitala Transilvaniei pe2 august 1919. Suveranii au vizitat cu acest prilej can-tina Crucii Roşii din gară fiind plăcut impresionaţi.36

Aflată în centrul evenimentelor, Regina Maria reiteraîn însemnările sale din 2 august 1919 că „Am avut o ziextrem de obositoare, de dimineaţă la Cluj, am mersdin spital în spital. A fost o zi splendidă, cu un soarestrălucitor, după atât de multă ploaie. Spitalele erau încondiţii bune şi sosirea noastră a fost întâmpinată cumultă bucurie.”37

După trecerea Tisei, trupele române au înaintat ver-tiginos în teritoriul Ungariei. Aflat cu regimentul său deartilerie în contact direct cu inamicul, Ion Grosu subli-niază în amintirile sale că „După câteva zile, reluân-duse operaţiunile ofensive am pătruns în adâncime,lupte mai importante având loc la trecerea Hornadului,unde inamicul a marcat o puternică rezistenţă.”38 To-tuşi, primele unităţi ale armatei României, care au pă-truns în Budapesta au făcut parte din Brigada 4Roşiori a generalului Gh. Rusescu, ce intra în compo-nenţa Diviziei 2 cavalerie. Aceste trupe constituiau defapt avangarda Grupului de Manevră al generalului T.Moşoiu. Regimul lui Bela Kun s-a prăbușit. Încă din 1august 1919 el a prezentat demisia cabinetului său.Imediat s-a constituit un guvern prezidat de Gyula,Peide. A doua zi, Bela Kun a părăsit Budapestaîndreptându-se spre Viena.

România Mare se înfăptuia, astfel, cu imense sacri-ficii materiale şi umane.

Note1 Ion Stanciu (editor), Un nou document privitor la acţiunea politică

şi militară a României în aprilie 1919, în „Revista istorică”, serienouă, tom. 1, nr. 2/1990, pp. 189-190

2 Ibidem, p. 190; vezi şi Viorica Zgutta, Constantin Prezan: Mare-şal al României, Iaşi, Editura Dosoftei, 2005, p. 96

3 I. Stanciu (editor), op.cit., p. 1604 Apud Încorporarea Timişoarei la România Mare. Date istorice

adunate de dr. Pompiliu Ciobanu, Tmişoara, Tipografia Atheneu,1934, pp. 22-23

5 Vasile Mircea Zaberca, Românii din Banatul iugoslav şi MareaUnire. Alba Iulia 1 Decembrie 1918, Timişoara, Editura Hastia, 1995,p. 13

6 Viorel Ciubotă (editor), Documente inedite privind schimbul de os-tateci de la Tişzafurea din 23 mai 1919, în „Satu Mare studii şi co-municări”, vol. XV-XVI/1998-1999, pp. 371-372

7 Ibidem; Marin Pop, Biografia protopopului Valentin Coposu sem-natal al Marii Uniri de la 1 Decembrie 1918, în „Sargelie”, XVIII-XXIX/1999-2000, p. 405

8 Pr. Grigore N. Popescu, Preoţimea română şi întregirea neamu-lui. Temninţe şi lagăre, vol. II, Bucureşti, Tipografia „Vremea”, 1990,p. 236

9 Arhivele Naţionale Braşov, fond Pompiliu Nistor, dosar 24/1919,f: 1-2

10 Ibidem, f: 3; vezi şi C.I. Stan, Generalul Traian Moşoiu ostaşul şiomul politic (1868-1932), ed. a II.a, Buzău, Editura Alpha M.D.N.,2009, p. 169

11 General Traian Moşoiu, Ocuparea Budapestei în legătură cu ope-raţiile din Ardeal 1918-1919, Simleul Silvaniei, Atelierele CarteaRomânească, 1919, p. 6

12 Al. Marghiloman, Note publice, vol. III, ediţie de Stelian Neagoe,Bucureşti, Editura Machiavelli, 1995, pp. 284-289

13 Lucian Leuştean, O dilemă istoriografică. Cine a atacat în aprilie1919?, în vol. In Honorum Ioan Caprosa. Studii de istorie, Iaşi, Edi-tura Polirom, 2002, p. 499

14 Lt. colonel Constantin Drăgănescu, Campaniile din 1848, 1849şi 1919 în Transilvania şi Ungaria, Bucureşti, Tipografia „Izvorul”,1930, pp. 144-145; Mihai Drecin, Eliberarea oraşului Oradea în apri-lie 1919, în „Cetatea Biharei”, I, nr. 1/1992, p. 8

15 Gheorghe Nicolescu, Gheorghe Dobrescu, Andrei Nicolescu(editori), Preoţi în lupta pentru Marea Unire 1916-1919. Documnete,Bucureşti, Editura Europa Nova, 2000, p. 455, doc. 254

16 „Românul”, Arad, nr. special, din 18 mai 1919; Banatul,Timişoara, I, nr. 18 din 25 mai 1919; Andrei Caciora, Mircea Timbuş(coord.), Oraşul şi judeţul Arad după 1 Decembrie 1918. Studii şidocumente, Arad, Editura Gutenberg-Univers, 2008, p. 152

17 Charles Upson Clark, România unită. Traducere de DoinaRovenţa, Bucureşti, Editura Malasi, 2001, p. 201

18 Dumitru Preda, Vasile Alexandrescu, Costică Prodan, În apăra-rea României Mari. Campania armatei române din 1918-1919,Bucureşti, Editura Enciclopedică, 1994, p. 275

19 Ion Grosu, Memoriile unui ofiţer de informaţii, Bucureşti, EdituraMilitară, 2009, pp. 91-92

20 Petre Otu, Mareşalul Constantin Prezan. Vocaţia datoriei, Bucu-reşti, Editura Militară, 2008, p. 310

21 Ion Antonescu, Citiţi, judecaţi, cutremuraţi-vă!, ediţie de Ion Ar-deleanu şi Vasile Arimia, Bucureşti, Editura Tinerama, 1997, p. 15

22 Lt. colonel C. Drăgănescu, op.cit., p. 230; vezi Charles UpsonClark, op.cit., pp. 203-204

23 Ion Ţepelea, 1919-1920. O campanie pentru liniştea Europei. Bi-lanţuri paradoxale, Cluj-Napoca, Editura Dacia, 1996, p. 109

24 Eftimie Ardeleanu, Adrian Pandea (editor), Din „dosarul” secret alMareşalului Prezan (3), în „Revista de istorie militară”, nr. 1/1997, p.20

25 Maria, Regina României, Însemnări zilnice (ianuarie 1918 - de-cembrie 1919), vol. I, ediţie de Vasile Arimia, Bucureşti, Editura His-toria, 2006, pp. 253-254

26 General G.D. Mărdărescu, Campania pentru dezrobirea Ardealului şiocuparea Budapestei (1918-1920), Bucureşti, Editura Cartea Ro-mânească, 1922, p. 149

27 Neculai Maghior, Ion Dănilă, Vasile Popa, Ferdinand văzut decontemporanii săi, Bucureşti, Editura Militară, 2006, p.218

28 Radu Cosmin, Românii la Budapesta, ed. a II-a, de MirceaDogaru, Arad, Editura Fundaţiei „Moise Nicoară”, 2007, p. 166

29 Ibidem, p. 10730 Lt. colonel (retr.) Constantin C. Luca, Cărămizi de temelie nouă

14 august 1916-14 noiembrie 1919, Bucureşti, Editura Axy, 2005, p. 36631 Gheorghe I. Brătianu, Acţiunea politică şi militară a României în

1919 în lumina corespondenţei diplomatice a lui Ion I.C. Brătianu,ediţie de Şerban Papacostea, Bucureşti, Editura Corint, 2001, p.100

32 Neculai Cibin, Războiul nostru, Bucureşti, f.e., 1914, p. 13233 V. Gheorghiu Vică , „Câteva pagini” din trecutul glorios, Constanţa,

Tipografia „Albina”, f.a., pp. 9-1034 Const. Kiriţescu, Istoria Războiului pentru întregirea României

1916-1919, ed. a II-a, vol. III, Bucureşti, Editura Casa Şcoalelor,1925, p. 477

35 Eugeniu Arthur Buhman, Patru decenii în serviciul Casei Regalea României. Memorii. 1898-1940, ediţie de Cristian Scarlat, Bucureşti,Editura Sigma, 2006, p. 223

36 Cornel Tucă (editor), Notiţe pe zile din toamna anului 1918. Con-semnate de Sidonia Docan, secretara preşedintelui SenatuluiNaţional Român din Cluj, în vol. Marea Unire a tuturor românilor din1918, Focşani, Editura Pallas, 2008, p. 93

37 Maria, Regina României, op.cit., vol. I, p. 25538 I. Grossu, op.cit., p. 93.

ISTORIE, CULTURĂ

- 51 -

Iunkerul Boliac şi confinii

Cezar Boliac, fiul unui italian, Anton Bogliacco, „doc-tor şi anterprenor de club”, şi al Zincăi, s-a născut(25.III.1813) tocmai când ciuma aşa-zisă a lui Carageaera în toi; după lichidarea flagelului, în 1815, tatăl serepatriază iar mama se recăsătoreşte cu stolniculPetrache Peretz, în a cărui casă va învăţa carte (gre-cească) având dascăl pe Neofit Duca, cel ce-i va in-duce pasiunea pentru istorie şi scriitorii clasici. Îşicontinuă studiile la colegiul „Sf. Sava”, unde îl are pro-fesor pe I. Heliade Rădulescu şi, intermitent, pePetrache Poenaru, acestuia din urmă dedicându-i, la1845, un imn deosebit de optimist: Istoria se întinde/Al tău nume a primii,/ Şi-aureola ce-l cuprinde/ Pestesecoli va luci.

În 1830, intră voluntar în armată („straja pămân-teană” nou creată), asemeni multor juni învăţaţi dingeneraţia sa, mânaţi de elanul romantic al redeştep-tării virtuţilor şi gloriei strămoşeşti; va primi la începutgradul de iuncăr, fiind avansat, în anul următor, 1831,praporgic (locotenent)1.

Oarecarele discriminări de încadrare, conform pozi-ţiei sociale, a aspiranţilor la cariera militară (toţi fiii deboieri, cu rang de la ban până la paharnic sau stolnicinclusiv, erau primiţi cu grad de sublocotenent (pra-porgic), iar de la paharnic în jos, ca iunkări2), vor fi am-putat elanul tânărului rebel care. deşi legase cevaprietenii cu camarazii Teodor Socoleanu, ConstantinTelegescu (viitor coleg complotist, la 1840), ChristianTell (viitor general), va demisiona din armată; la acestava fi contribuit şi un accentuat simţ al echităţii, lezat decutumele de comportament ale ofiţerilor timpului, aşacum reiese dintr-un portret şarjat aflat în „Epistola”dedicată lui D.K.A.K.: Fuşi comandir în oştire: întâiavuşi escadron/ Şi pe urmă după asta comandaşibatalion./ Şi întâi mai la urmă, tu îmblai tot cu cuvânt/Să înveţi pe soldat slujba; nici o coastă nu i-ai frânt,/Nu i-ai dezlipit ureche, n-ai scos ochi, de păr n-ai tras,/Nici măcar un bobârnac nu l-ai ciocănit în nas. / Un

ostaş când va să bată, nu dă douăzeci şi cinci;/ Strigă:Toţi und ofiţirii! Daţi până cădeţi pe brânci,/ Soldatuluimâncă-i hrana, leafa, nu-I da nici mondir, / Dă-i demuncă, dă-i bătaie, de eşti zdravăn comandir!

Prezenţa sa în breasla ostăşească este atestată şide poezia „Plângea sentinela comandirul său”, oelegie, datată „1841, februarie 10”, care exteriorizeazăregretul unei santinele care nu-şi putea părăsi postulpentru a-i aduce un ultim omagiu de dragoste şi re-spect comandantului său, stins din viaţă: Plângea co-mandirii! “Plângea şi soldaţii!�/ Şi noi, toată roata, îlplângeam ca fraţii;/ Căci îl iubeam tare, - şi el neiubea!�/ Îl săruta lumea; dar eu n-am putut,/ Căcieram la postu-mi, - n-avui astă parte!/ Suspinamfierbinte, priveam de departe!/ Aşa ne e slujba!�Mijlocn-am avut!3 “ Luarea la cunoştinţă de sfârşitul impre-vizibil al ofiţerului, care-şi chemase subordonaţii, pen-tru a-şi lua adio, exploatează stereotipiile salutuluimilitar, inadecvat în situaţia dată: Ne silim, ne ştergemca să-i dăm raport,-/ Veseli, ca să-i placem, intrarăm încasă�/ Îi citea un preot, �era-ntins pe masă,-/ Sătrăieşti! Strigarăm; dar, el era mort!!�4

Vântul înnoitor ce prepara revoluţiile europene de la1848 era stârnit şi de socialismul utopic, de „doctrina”Fourier, ce avea în Teodor Diamant, prieten cu Boliac,un adevărat practician, cu totul insolit, în Valahia,acesta fiind iniţiatorul falansterului de la Scăieni-Prahova, pemoşia lui Manolache Bălăceanu: obştea a fost desfi-inţată, la sfârşitul anului 1836, de către domnitorulAlexandru Ghica, iar Diamant exilat la mânăstireaSnagov.

Frecventarea unor saloane bucureştene cu vederiliberale, între care cel al maiorului (viitor colonel) IonCâmpineanu, boierul patriot, propagator de idei gene-roase, îi prilejuia, cum narează Ion Ghica, în evocarealui Gr. Alexandrescu, întâlnirea cu ofiţerii români dintr-unregiment cu Câmpineanu, căpitanii Goleşti, Ştefan şiNicolae, căpitanii Creţuleşti, Costache şi Scarlat, căpi-tanul Teologu, căpitanul Voinescu II, sublocotenentulRusetache şi mai mulţi tineri de pe atunci, care petre-

ISTORIE, CULTURĂ

- 52 -

Cezar Boliac, aboliționistul,și Buzăul --------------------------------------- Emil Niculescu

ceu citind istorii militare: campaniile lui Napoleon,memoriile lui Frederic cel Mare şi scrieri ale poeţilorcu renume: Lamartine, Hugo, Beranger etc.

Faptul că amfitrionul este arestat de oamenii agiei, la21 februarie 1840, şi întemniţat la Mărgineni, îi prile-juieşte poetului Boliac, autor de versuri satirice laadresa stăpânirii, un adevărat „manifest” liric instigatorla rebeliune, distribuit în foi volante: Aideţi fraţi laMăgureanul!/ Să scăpăm pe Câmpineanul!

În surghiun la Poiana Mărului

Intră, astfel, în vederile căpitanului Costache, şefulagiei Bucureştilor, şi , în mai 1841, soarta com-plotiştilor se hotărăşte după cum urmează: MarinSerghiescu e trimis la ocna de sare de lângă Telega;ceilalţi sunt duşi la Snagov şi prin alte mânăstiritransformate în închisori. Boliac, după cum are să scrieIon Ghica (în „Amintiri despre Gr. Alexandrescu” din„Scrisori către V. Alecsandri”, n.m.) - „mai norocit, etrimis să respire aer curat de munte la Poiana Mărului,unde un cucernic călugăr îi citeşte în toate dimineţilemoliftele sfântului Vasile”5Mânăstirea, ridicată la sfârşi-tul secolului al XVIII-lea, între Bisoca şi Jitia, fuseseun important centru al isihastismului românesc şi seafla în (pe atunci) judeţul Râmnicu Sărat. Surghiunitulavea o înfăţişare insolită pentru obştea călugăreascăşi sătenii din împrejurimi, după cum reiese din de-scrierea de pe „paşaportul” arestuitului: de statură mij-locie, cu păr negru şi des pe care-l purta totdeaunafoarte îngrijit, mustăţi negre, pomeţi proeminenţi,purtând în permanenţă ochelari. De aici va trimite epis-tola „La maior Voinescu II”, profund marcată de un gi-gantesc al propriei persoane, ce se alătură uneiîntregi coloane de martiri ai lirei şi gestului sfidător,sfârşiţi, de multe ori, în mizerie, o întreagă enciclope-die: Tasso, Milton, Cervantes,Chenier, Hugo etc.: Şi

d-om arunca privirea peste timpi de la-nceput,/ Vomvedea un lanţ de chinuri printre care au trecut/ Aştimartiri de când e lumea. Temniţe şi sugrumări,/Goana, lanţul le-au fost plata l-ale lor cereşti cântări.

Modest şi nu prea, îşi justifică stufosul preambul,prin comunicarea pedepsei sale politice şi a ambien-tului natural şi moral în care îşi duce canonul: Prealungii astă scrisoare. Vrând să-ţi spun ce am păţit/ Dincauza ciocoimii; vrând să-ţi spun că-s surghiunit/ ÎnCamceatka României, într-o hoardă d-otentoţi,/ Într-ocapişte druidă, unde cer să vezi nu poţi,/ Ş-unde Teu-tates s-aude prin copaci bătrâni zbierând,/ Primind ritulcel de groază de la eremiţi turbând,/ Unde oamenipitagorici zac pe tabernaculi beţi, / Unde şoimul şi vul-turul de scald vara în nămeţi�Asupra darului său de„peisagist” montan (Specialitatea sa este panoramade sus (�) În poezie, Boliac este un excursiomist careştie să vadă peisajele (�) şi dezvăluie o artă decorativăvrednică de un Th, Gautier, observa G. Călinescu6) s-aupronunţat mai toţi cercetătorii operei sale; astfel, în di-agnoza Elenei Tacciu, poetul resimte muntele ca peun catalizator romantic al antinomiilor, între derizoriulbiologic şi expansiunea titanismului său7. La fel credeMircea Scarlat despre „O dimineaţă pe Caraiman”, ce,dacă n-ar fi stânjenit de prolixitate, acest poem ( careconţine un foarte frumos vers: “Şi buciume din stâne s-aud pe vânt venind”) ar fi putut fi unul din cele maibune scrise în epocă8.

Scrisoarea către maiorul Voinescu II , deşi conside-rată de criticul antecitat doar importantă sub aspect is-toric pentru indicarea mitologiei literare a unei epoci,are, totuşi, în finalul reprodus aici, o expresivitate par-ticulară; bolgia văzută de Boliac, cu ochii unui meri-dional, îngrozit de rigorile boreale, amestecăgeografiile, mută hotentoţii în septentrion, druizii înzona Buzăului şi Vrancei, unde „oameni pitagorici” îşianesteziază, înşişi, frica de mediul ostil cu alcool. E,desigur, o exageraţiune, cu remarca unul dintre scri-itorii buzoieni, Dumitru Ion Dincă, ce i-a refăcut itine-rariul: Se vede că exilul din zona Râmnicului Sărat nuatât că l-a marcat pe Bolliac, cât I-a alimentat „orgoliul”de martir al neamului. Supralicitează după cum credede cuviinţă şi după...necesităţi. Când nouă luni, cândşapte (durata surghiunului, n.m.). Important este cădupă momentul Poiana Mărului spiritul de dreptaterăbufneşte în el vijelios9 .

Pot fi, destul de îndreptăţite, „suspiciuni” că şi poezia„Schitul” este inspirată de aceeaşi perioadă desurghiun; un aer hieratic patronează sosirea sihaştrilorşi călugărilor la slujba miezonoptică, pe care, încondiţiile ştiute, scriitorul a putut-o urmări câteva an-otimpuri, cu toate ritualurile ei: Acum e miezul nopţii, şituciul deşteptat,/ Loveşte şi răsună din nalta-i locuinţă,/Ca glasul ce porneşte o oaste-n biruinţă,/ Şi-n munţi,din stâncă-n stâncă, eco l-a repetat.//(�) Pe sute de

ISTORIE, CULTURĂ

- 53 -

potece bătute ne-ncetat/ De greii sandali negri ce-nnopţi fără de stele,/ În zile fără soare, pe lapoviţegrele,/ Pe vijelii, pe vifori, de loc n-au pregetat,-/ Semişc prin întuneric părinţii singuriţi,/ Mai negri decâtnoaptea, mai vechi decât stejarii, / Cu pletele ca blanape care-mbracă ţarii,/ De privegheri şi posturi neîn-cetat slăbiţi,// Şi când luceşte-un fulger pe câţiva gâr-bovi, orbi,/ Al căror sânge-ngheaţă în vinele slăbite,/Se văd jucând pe raze acele barbe-albite,/ Ca fulgiiunei ierne pe penele de corbi.//(�) Nimic nu îi con-duce spre templul înegrit,/ Nimic decât o lampă ceparcă licurează/ În fundul monastirii, precum ne lu-minează/ O rază de speranţă când sufletu-i mâhnit.Derizoriul biologic este, însă, învins de credinţanestrămutată care îl căleşte : Aşa se hrănesc şi ei demana cea din cer;/ Aşa credinţa vine pe-ascuns de îinutreşte,/ Pe când asprimea rugii şi postu îi slăbeşte/În lunga lor veghere pe un toiag de fier. Se prefigu-rează, cu accentuată pregnanţă, figurile asceţilor,pustnicilor semimineralizaţi din poezia eminesciană,oficianţii „domelor” şi peşterilor, înţelepţii şi purtătoriide taine şi credinţe de când lumea.

Cu sprijinul tatălui său adoptiv, ce recurge labunăvoinţa marelui ban Mihalache Ghica, fratele dom-nitorului, vodă îl iartă, nu înainte ca, la 10 mai 1841,exilatului să nu i se solicite pocăinţa, printr-o scrisoareexpediată de la Poiana Mărului: înălţate doamne, dacăaş şti că omul poate să-şi reguleze şi gândirea pre-cum îşi poate regula faptele, m-aş socoti netrebnic dea mă arăta înaintea Măriei tale; dar gândirea fuge şi nueste om care să poată zice că e stăpânit de dânsa.Împins de demonul scrisului, am greşit şi eu şi mă rogsă mă iertaţi10. De unde ar rezulta că arta este un actluciferic, semn că ceva din molifrele Sf. Vasile rodiserăîn „raţiunea” tânărului scriitor.

Aboliţionistul la Buzău

În jurul acestui răstimp al surghiunului Boliac scrieo sumă din ciclul de poezii sociale, grefate pe stareade lucruri a timpului său: „Ţiganul vândut”, „Fata deboier şi fata de ţigan”,„Sila”, „Carnavalul”, „Lepădatul”,„Epistolă la colonelui I. Câmpineanu”, „Pedeapsa cumoarte”, texte saint-simoniste în concepţie.

Boliac este un aboliţionist, combătând pentru: elibe-rarea ţiganilor robi, desfiinţarea pedepsei capitale.

„Pedeapsa cu moarte”, întrunind ambeleteme/doleanţe, cum semnalează D. Popovici,aparţine, tematic, unei bogate literaturi ce milita înacest sens; cea mai răsunătoare scriere în această or-dine este „Le dernier jour d’un condamné” a lui VictorHugo. (�) Romanul lui Hugo a fost tradus înromâneşte de căpitanul Stoica şi traducerea a provo-cat un schimb de scrisori între el şi Heliade.

Acesta din urmă, încântat de starea poporului român

în comparaţie cu popoarele occidentale, ajunge lamărturisirea că în Ţara Românească nu se află călăupentru că, deşi pedeapsa cu moartea este prevăzutăîn legi, ea nu se aplicase nimănui.(�) Poezia porneşteînsă de la date locale. Un oarecare Vernescu dinBuzău pusese pe un ţigan să ucidă pe alt Vernescudin acelaşi oraş. Cei doi erau veri şi pricina era soţiacelui ucis. Au fost condamnaţi la moarte şi Vernescu şiţiganul. Boierul a fost graţiat de Bibescu. Ţiganul însănu. Totuşi execuţia nu s-a putut îndeplini pentru că nus-a găsit nimeni în toată ţara să facă pe călăul11. Defapt, poetul generalizează, şi se voalează mobilulcrimei, totul întrând, în lipsa de instrucţiune şi manip-ularea ucigaşului de facto, nu a instigatorului la crimă:Când face vita moarte o osândiţi să moară?-/ El a privitciocoiul cum bate şi doboară,/ Lăsând pe zile morţii ţi-ganii ce-i robeşte,-/ Şi nu se face vorbă. I-au dat debăut bine,/ I-au dat o armă-n mână, când nu era însine,/ I-au zis: omoară-ţi gâdea şi eu te ocrotesc.// Tumâine vei fi liber cu copilaşii-n pace;/ Îţi dau de chel-tuială, îţi dau orice-ţi va place,/ Te-oi face negustor./Te-oi face om de lume; iar altfel, - vai de tine!-/ Acumadar alege-ţi, ca ce-ai voi mai bine:/ S-omori sau să te-omor?. Intervine, e drept penuria de călău, dardorobanţii, inventivi, găsesc un „voluntar” – un altţigan, silit să-l spânzure pe vinovat. Aici, s-ar zice, in-tervine mâna destinului: ştreangul se rupe de trei ori.Probabil că l-au forţat să persevereze, producând oadevărată regresie în vremuri crunte, cum rezultă din

ISTORIE, CULTURĂ

- 54 -

Cezar Bolliac, portret de Th. Aman.

strofele finale: Poporul, plin de scârbă, în groaza luicea mare,/ Era uimit de spaimă, şi fără răsuflare/Fugea necontenit./ Priveliştea aceasta el nu o maivăzuse/ Încă de când cu turcii. De mult nu se produse/Revista de-ngrozit// Buzăul şoptea nopţii, spunea d-ogrozăvie,/ Plângea pe unde luna, şi câinii pe câmpie/Urlau necontenit./ A doua zi, în aer, pe linişte, răcoare,/Sta, vânăt ca porumba, cu ochii albi în soare,/ Ţiganulspânzurat. Dacă la François Villon se simte un fluxumanitar, compasiune pentru executaţii prin ştreang,între care, în urma activităţilor sale extrapoetice, caapartenent la „frăţia scoicarilor” organizaţie ban-ditească a epocii sale, Boliac, uzând de un par-nasianism de invidiat, obţine, probabil împotrivaintenţiei sale, un pictural aproape cinic prin tuşă şi şle-fuirea estetă. Uneori, uneltele îl trădează.

Militantismul pentru eliberarea ţiganilor va fi conti-nuat în activitatea sa gazetăreascu; la 1844, publică în„Foaie pentru minte, inimă şi literatură” o ştire despreo faptă ce s-ar fi dorit imitată: în Moldova, odată căs-au slobozit ţiganii mănăstireşti, iar domnitorul MihailSturdza a dat slobozenie la toţi ţiganii săi, a jertfit unvenit de patru mii de galbeni pe an. Apelul se îndreptaşi spre mobilizarea intelighenţiei: Veniţi domnilor, veniţitoți câţi aţi pus mâna odată pe condei, porniţi de unsentiment nobil, profesotri, jurnalişti şi poeţi, veniţi săfacem pentru întâia oară o cauză comună, cauza ţi-ganilor şi să luptăm pentru slobozenia lor: religia, in-teresul statului şi duhul înaintării noroadelor ne vor fide ajutor12.

George Potra arată că, abia în 1856, sub BarbuŞtirbei, se dă o listă a celor care şi-au eliberat ţiganii,nepretinzând în schimb nici o despăgu-bire de la stat (420 de boieri eliberează2611 robi); dintre aceştia vom numinumai ofiţerii ce au dat curs iniţiativei:Burchi, N., căpitan (27), BudişteanuDimitrie, căpitan (9), Constantinescu,parucicul (13), Cerchez C., maior (9),Câmpineanu Ioan (11), Golescu Radu,maiorul şi fraţii (90), Podeanu, maior(11), Solomon, colonel (9), VoinescuIoan, colonel (15), Vlădoianu Ştefan,colonel (26). Ar rezulta că vreo 12 ofiţeriau dat libertate la 220 de ţigani, ceeace, în procente, faţă de situaţia gene-rală, indică o „rată de entuziasm” maimare cu 50% decât cea manifestată decelelalte categorii sociale.

Pentru unii, ţiganii intrau în inventaruldomestic, erau „bunuri” incluse în foilede zestre, şi, uneori, semn de aparte-nenţa la boierie, chiar dacă scăpătată,cum notifică George Ranetti, în piesa„Romeo şi Julieta la Mizil”: Tu uiţi,

voyons, că-n timpul domniei lui Ştirbey,/ Strămoşulmeu Tănase avea la Fefelei/ Cinci robi ţigani şi zecepogoane de moşie?/ Uiţi tu că făceam parte din aris-tocraţie? Barbarie contra căreia Boliac şi-a manifes-tat, pe front literar şi publicistic, poziţia evropenească.

Revoluţionarul, istoricul, gazetarul

Un prilej de a reveni, temporar, la amintirile vieţii os-tăşeşti va fi revoluţia de la 1848, mai întâi în ŢaraRomânească, când se implică în procurarea armelorpentru ostaşi şi căuzaşi (cum va nara, în 1860, în„Românul” - „Armarea”): Din armele adunate deGrigore Ghica am scos eu la 1848 ca la 5000 de puştide lux ce erau într-o pivniţă la Mihai-Vodă, cu uşa şi cuferestrele zidite. Le-am depus la vornicia de poliţie,după care am ales şase sute carabine de Damasc,pentru care comandasem paturi noue şi capsule dinordinea guvernului13. Va participa şi la revoluţia dinTransilvania, editând, la Braşov, ziarul „Espatriatul”.

Încearcă să creeze solidaritate între capii revoluţieimaghiare, în speţă Kosshut şi conducătorii revoluţieiromâne din Ardeal, se străduieşte să atragă pe gene-ralul ceh Bem, comandantul oştirii ungureşti de parteacauzei noastre naţionale, cum rezultă dintr-o scrisoarea lui Bălcescu destinată lui Ion Ghica („Bolliac cumţi-am spus e bine cu Bem și i-a zis într-o zi că noi îiputem face o carieră mai strălucită decât i-au făcut-oungurii”) sau din poezia „România solidară”, scrisă laSeghedin, în iulie 1849, în care se includea, ca refren,un îndemn potatoric, toastativ, nu lipsit de adeziunea ambe-lor tabere: Să bem, să bem, să bem,/ Cu noi e bătrânul Bem!

ISTORIE, CULTURĂ

- 55 -

Adeverință de emancipare a țiganilor, semnată de Arh. Snagoveanu, Cezar Boliac și Petrache Poenaru

Dealtfel, către maturitate şi senectute, se va dedicapublicisticii, după cum se confesează: Am lăsat şcoalapentru armată, am lăsat armata pentru litere, am lăsatliterele pentru publicitate; voi lăsa publicitatea forţat deaceastă lege draconică şi imorală pentru ştiinţă.Mediocru în toate, nu-mi voi îngropa „talantul” pânăcând voi putea face uz de dânsul14.

Disciplina căreia se i va dedica, datorită şi genera-lului Mavru, care îi va fi naş de cununie, în 1846, a fostarheologia. Va face excursii de explorare în anii 1845,1846, 1858, 1869: în anii 1864-1866 este director ge-neral al Arhivelor statului.

Deşi ironizate de Al. Odobescu (în „Fumuri arheo-logice scornite din lulele preistorice”) campaniile salepentru descoperirea de antichităţi, în urma cărora în-tocmeşte rapoarte, au salvat piese muzeisticepreţioase. Materiale asupra acestora vor intra încoloanele periodicului „Trompeta Carpaţilor”, între care„Călătorie arheologică în România” (1858), „Despredaci” (1858), „Numismatica”(1868).

În calitatea sa de director, va vizita, în 1865, schitulCârnu, din judeţul Buzău, ctitorie din anul 1546 a dom-nitorului Mircea Ciobanu şi a soţiei sale DoamnaChiajna, prilej cu care a ridicat o parte din manus-crisele şi icoanele vechi aflate aici, pentru arhivelestatului15. Încă înainte de legea dată de Cuza pentrusecularizarea averilor mânăstireşti, Cezar Boliactipăreşte „Mânăstirile din România (zise închi-nate)”(1862), unde arăta: Chestiunea mânăstirilor, şimai cu seamă a celor închinate, este o chestiunenaţională de economie şi de autonomie. (�) A treiaparte din pământul Ţării Româneşti este proprietateasinţilor (sfinţilor), prin urmare şi a treia parte dinlocuitorii țării muncesc pentru aceşti divini proprietari.

În 1870, la propunerea unui colectiv format din B.P.Hasdeu, Şuţu, V.A. Urechia şi Dim. Sturdza, colecţiade medalii a lui Boliac, între care se detaşau cele bă-tute de Traian, va fi achiziţionată de stat pentru MuzeulNaţional de Antichităţi (132 monede de aur, 97 deargint şi 126 de bronz).

Memorialistul Constantin Bacalbaşa semnalează căprimul congres al presei naţionale (1871) consta într-oadunare de ziarişti săraci şi începători, afară de CezarBolliac o adunare de necunoscuţi. Şi ce erau ziarele?

Ziarul „Românul” nu-şi putea plăti dările şi fotoliul luiC.A.Rosetti se vindea.

„Trompeta Carpaţilor” d’abia îşi ţinea zilele. În lunaNoiembrie 1871 acest ziar anunţa astfel că CezarBolliac îşi vindea colecţia de tablouri spre a-şi susţineziarul:

OCAZIUNE„Sunt de vânzare 60 tablouri originale de marii

maeştri: Albert Dűrer,. Paul Peters Braunner, Le Bour-guignon, Ribbera, Salvator Rosa, Ioseph Rosa, Zean-belin, P. Braghel, Albanuo, Iordano, Van Dick etc.

Această galerie se vinde pentru fondul <TrompetaCarpaţilor> etc. etc.”16.

Lovit de o boală neiertătoare, se stinge din viaţă la25 februarie 1881, după ce, câţiva ani, vegetează într-o inactivitate silită, atât de improprie firii sale.

În 1956, când i se editează opera în două volume,cu o consistentă prefaţă, îndatorată, totuşi, epocii pro-letcultului, George Munteanu aduna câteva dinaprecierile unor contemporani: caracterizarea lapidarăşi definitivă a lui Eminescu din „Epigonii” asupra luiBolliac – poetul, care „cânta iobagul şi-a lui lanţuri dearamă”; aprecierea admirativă a lui Hasdeu, care – îndedicația cu care-şi însoţea monografia „Ion-Vodă celCumplit” – îl numea pe Bolliac „Ercule al prozeiromâne”, gândindu-se fără îndoială la prodigioasa şioriginala pubicistică din ultima parte a vieţii scriitorului;în sfârşit părerea nu mai puţin entuziastă a luiMacedonski, pentru care Bolliac era „marele nostrupoet şi prozator”. La cea de a 130-a comemorare scri-itorul rămâne, nu mai puţin pregnant, prin entuziasmulsău umanitar, capacitatea de empatie şi elanul„căuzaş” ce i-au marcat existenţa, civismul călăuzitor,propriu epocii de renaştere naţională în care s-a im-plicat cu toată dăruirea.

Note:

1 Florian Gheorghe, Mihai Popescu şi Ion Rotaru, Prezenţe mili-tare în ştiinţa şi cultura românească. Mic dicţionar, Editura Mili-tară, 1982, p. 57.

2 Amintirile colonelului Locusteanu, Editura „Porto Franco”,1992, p.

3 Teodor Vârgolici, Scriitorii clasici şi armata română, EdituraMilitară1986, p. 22.

4 Cezar Bolliac, Opere, Vol.1, Editura de Stat pentru Literaturăşi Artă, 1956, p. 257.

5 Tudor Şoimaru, Cezar Bolliac, Editura Tineretului, 1962,p.125.

6 G. Călinescu, Istoria literaturii române de la origini până înprezent, ediţia a 2-a, Editura „Minerva”, 1988, p.250

7 Elena Tacciu, Romantismul românesc, vol.2, Editura „Min-erva”,1985, p. 134.

8 Mircea Scarlat, Istoria poeziei româneşti, vol.1, Editura „Min-erva”, 1982, p. 333.

9 Dumitru Ion Dincă, Nevăzuta faţă a tezaurului de la Pietroasa,Editura „Eminescu”, 1985, 0p. 122.

10 Tudor Şoimaru, Op. cit., p. 133.11 D. Popovici, Romantismul românesc, Editura „Albatros”,

1972, p. 12 George Potra, Contribuţii la studiul ţiganilor din România,

Mihai Dascal Editor, 2002, p. 105; 109.13 Teodor Vârgolici, Op. cit., p. 60.14 Mircea Scarlat, Op. cit.,p. 334.15 Lazăr Băciucu, Valentin Georgian şi Aurelian Piţu, Buzău.

Ghid turistic al judeţului, Editura Sport-Turism, 1978, p. 68.16 G. Caliga, Almanahul dicţionar al presei din România şi al

celei român4eeşti de pretutindeni, cu o prefaţă de d-l ConstantinBacalbaşa, Imprimeria Fundaţiei Culturale „Principele Carol”,1926, p.7.

ISTORIE, CULTURĂ

- 56 -

Generalul Alexandru Iarca,în timpul celui de-al doilearăzboi balcanic (1913), a

fost comandantul Corpului 3 Ar-mată. S-a născut în 21 noiembrie1853, la Palanca, în fosta comunăOjasca (azi comuna Măgura –n.n.), jud. Buzău, fiul lui CostacheIarca (1819-1901), proprietar la Jideni(Podgoria), şi al Irinei Caţacal(1823-1880). În veacul al XIX-lea,

boierii Ierculeşti au avut dregătoriiimportante în judeţul RâmnicuSărat, iar pe uliţa (I)erculeştilor (aziStr. Lalelelor) şedea macedonea-nul Constantin Iarca, cu moşii înCâmpia Râmnicului. La cumpănasecolelor XIX şi XX, întreaga ma-hala din partea de miazăzi a ora-şului se numea Erculeşti. Viitorulgeneral îşi începe studiile la Buzău– şcoala primară şi seminarul -,după care urmează cursurile ŞcoliiMilitare de Artilerie din Iaşi. Dupăabsolvire, este avansat la gradul desublocotenent şi repartizat la Regi-mentul 1 linie, cu care participă larăzboiul de independenţă (1877-1878). După încheierea războiului,se căsătoreşte cu Zoe ConstantinCaloenescu. Îşi continuă studiilemilitare, în perioada 1880-1883, laŞcoala de Stat Major din Bruxelles,după care este avansat locotenentşi numit ofiţer în cadrul Regimentu-lui 4 linie (1885-1886), apoi co-mandant de companie la Şcoalamilitară şi profesor de tactică.Avansat la gradul de maior, întreanii 1890-1892, îşi desfăşoară acti-vitatea în cadrul Ministerului deRăzboi, după care va fi numit co-mandant al Regimentului 5 Călă-

raşi (1893-1894), cu gradul de lo-cotenent-colonel. Pentru Alexan-dru Iarca urmează o perioadăfastă, fiind numit şef de Stat Major, laDivizia a IV-a Bucureşti (1894-1896),şi apoi la comanda Corpului 3 Ar-mată.

În această calitate, coordoneazăacţiunile militare ale unităţilor dinsubordine, printre care regimentelede Infanterie 8 Buzău, 9 RâmnicuSărat, 10 Prahova, 7 ArtilerieBuzău, în campania din Bulgaria(1913). La 9 iulie 1914 este numitsubinspector al armatei, având încompetenţă problemele privind în-zestrarea armatei, pledând, prinnumeroase memorii adresate pri-mului-ministru, I. C. Brătianu, pen-tru dotarea infanteriei cu armemoderne, precum şi pentru adop-tarea unor reforme în cadrul armatei.

La 1 aprilie 1916, se pensio-nează şi se stabileşte la Buzău, iarla 13 mai 1933, trece la cele veşnice.

Este autorul a 21 de lucrări despecialitate militară1, şi a volumuluiMemorialul meu, tipărit, în anul1922, la Tipografia „Ioan Călinescu” dinBuzău, unde autorul face un inte-resant istoric al Regimentului 7 Ar-tilerie.

ISTORIE, CULTURĂ

- 57 -

Alexandru Iarca

Personalități militare buzoieneîn Campania din Bulgaria (1913)

------------------------------------------- Viorel Frîncu, Biblioteca Judeţeană „V. Voiculescu" Buzău

În cel de-al doilea război balcanic, în care România a fost implicată, atât diplomatic şi militar, pe fron-tul din Bulgaria au fost prezente atât unităţile militare buzoiene, cât şi viitoare personalităţi care au mar-cat viaţa cazonă din garnizoana Buzău. În rândurile de mai jos, vom creiona fişele biografice ale unoradintre aceştia.

Generalul Aristide (Aristarh)Razu s-a născut, la 7 martie 1868,în oraşul Cahul, dintr-o familie demedici. A urmat studiile la Faculta-tea Politehnică din cadrul Universi-tăţii din Liège (Belgia), pe care letermină la 18 octombrie 1895, fiindlicenţiat în specialitatea inginerieelectrică. La 15 iunie 1902, se că-sătoreşte cu Margareta Laura ZoeMandrea, nepoata lui CostacheAman, fratele vitreg al pictoruluiTheodor Aman. În timpul campa-niei din Bulgaria, a fost comandan-tul Regimentului 8 InfanterieBuzău. La sfârşitul războiului bal-canic, la întoarcerea în cazarmă, înziua de 24 august 1913, acesta vaţine un înflăcărat discurs, mulţu-mind tuturor ostaşilor pentru contri-buţia la campania de la sud deDunăre. De asemenea, a luat ini-ţiativa, ca în memoria celor ce şi-aupierdut viaţa în acest război, să seridice un monument, ce va fi am-plasat, în anul 1914, iniţial, în cimi-tirul „Sf. Gheorghe” din Buzău, şi,apoi, mutat definitiv în CimitirulEroilor. Avansat la gradul de g-ralde brigadă, în timpul Primului RăzboiMondial, a fost comandantul Divi-ziei 21 Infanterie (25-30 august1916), apoi va comanda Divizia 22,

până pe 8 decembrie 1916, cândaceastă structură militară va fi des-fiinţată. De la 23 februarie până la29 iulie 1917 şi de la 2 septembrie1917 până la 7 februarie 1918, vacomanda Divizia a V-a Infanterie.De la 1 august până la 2 noiembrie1917, conduce Corpul 3 Armată cucare va participa, între 6 - 19 au-gust 1917, la eroicele lupte de laMărăşeşti.

La 30 septembrie 1920 esteavansat la gradul de general dedivizie şi numit comandant al Cor-pului 1 Armată. Din anul 1928, vafuncţiona în calitate de inspectorgeneral în cadrul Comandamentu-lui de Geniu al Regimentului de co-municare şi semnalizare. Se vapensiona în anul 1932. La 23 mai1918, a fost decorat cu Ordinul„Coroana României cu spade”, îngrad de comandor şi cu „VirtuteaMilitară”, cu panglică, „pentru cura-jul şi vigoarea cu care a condus Di-vizia a V-a Infanterie pe câmpul deluptă”.

Generalul Gheorghe Spirescu2

s-a născut, la 16 februarie 1862, înlocalitatea Motău - Muscel. A ab-solvit Şcoala Militară de Infanterie,Geniu şi Marină. Având gradul demaior, în anul 1899, este repartizat

la Regimentul 7 Artilerie, după careeste numit la comanda DivizionuluiII, format din bateriile 4 şi 5. Dinanul 1900, conduce Biroul Mobili-zare pe care îl reorganizează. Înacelaşi an, este numit director alŞcolii Regimentare. În perioada 1octombrie 1911 – 1 iulie 1914, afost comandantul Regimentului 7Artilerie Buzău. În această calitateparticipă la cel de-al doilea războibalcanic (1913), regimentul ajun-gând, în urma strategiilor militareaprobate şi a ordinelor de război

ISTORIE, CULTURĂ

- 58 -

Aristide Razu în grad de căpitan Generalul Gheorghe Spirescuui

Generalul Razu împreună cu ofițerii unui regiment de transmisiuni (1928)

transmise, pe aliniamentul final dela Ciumrok-Kovitza. La întoarcereaîn ţară, la iniţiativa sa, se va ridicaun monument, în faţa cazărmii, înmemoria celor căzuţi pe câmpul deluptă3. În timpul primului răboi mon-dial, ia parte, cu gradul de general,la campania din Dobrogea şi lamarea bătălie de la Mărăşeşti. Estepreşedintele comitetului care a avutiniţiativa construirii localului Cercu-lui Militar al Ofiţerilor din Buzău4.

A decedat la 3 mai 1933, în ora-şul Buzău.

Generalul Traian Epure5, născutla 1 aprilie 1869, în Bârlad, va func-ţiona, cu gradul de maior, în Regi-mentele 18 Gorj, 40 Călugăreni şi76 Infanterie, cu cel din urmă parti-cipând efectiv la campania din Bul-garia. La 10 mai 1918, este ridicatla gradul de general şi detaşat înBasarabia, iar la 8 septembrie1920, ia comanda Diviziei a V-a In-fanterie Buzău, pe care o conducevreme de opt ani. La 1 aprilie 1929,iese la pensie. A fost căsătorit cuSmaranda, fiica lui Constantin Siş-man, căpitan în războiul de Inde-pendenţă, nepoată a coloneluluiŞtefan Sişman, fost comandant alRegimentului 8 Infanterie, în răz-boiul din 1877. Soţia generaluluiTraian Epure a făcut parte din con-ducerea Societăţii de CruceaRoşie.

Locotenent-colonel Octav I.Constantinescu6, ofiţer de infan-terie. S-a născut, la 19 octombrie1889, în comuna Beceni, jud.Buzău. După absolvirea Liceului„Al. Hajdeu”, a urmat cursurile Şco-lii de Ofiţeri de Infanterie din Bucu-reşti (1911-1913). La 23 iunie 1913a fost avansat sublocotenent şi re-partizat la Regimentul 8 InfanterieBuzău, cu care a participat la cam-pania din Bulgaria. De asemenea,s-a numărat printre ofiţerii care auluptat eroic în timpul primei confla-graţii mondiale a secolului XX, între

anii 1916-1918. După încheierearăzboiului, în 1920, s-a căsătorit laTarantino, în Basarabia, cu fiicaunui medic veterinar, Wieder. A de-cedat în anul 1931, în oraşulBuzău.

Generalul de aviaţie ConstantinFotescu7 s-a născut la Buzău, la29 ianuarie 1883. A absolvit Liceul„Al. Hajdeu”, după care a urmat, în

perioada 1902-1904, cursurile Şco-lii de Ofiţeri de Cavalerie dinBucureşti. În anul 1911, a trecut înaviaţie, când a primit brevetul depilot, cu gradul de căpitan. În anul1913, a participat, ca aviator, laoperaţiunile de recunoaştere ae-riană a armatei române în Bulgaria.Chiar de la începutul operaţiunilor,la Calafat, căpitanul ConstantinFotescu, având ca observator pecpt. (r) I. Aryon, a trecut în zborDunărea şi a operat o recunoaşterespre Belogradgic. La o altă încer-care de a trece Dunărea, în vede-rea îndeplinirii misiunii derecunoaştere, din cauza curenţilor,avionul acestora a luat foc, cpt. C.Fotescu reuşind să aducă aparatulla aterizare. Pilotul şi observatorulau avut de suferit arsuri grave pefaţă şi pe corp. Pentru comporta-mentul său eroic şi pentru serviciileaduse, căpitanul ConstantinFotescu a fost decorat cu „VirtuteaMilitară” de război.

În timpul primului război mondial,între anii 1916-1918, a fost pilot peun avion de recunoaştere. În anul1925, era colonel şi comanda Flo-tila de luptă. Se va pensiona,înainte de 1941 cu gradul de gene-ral de escadron.

ISTORIE, CULTURĂ

- 59 -

Constantin Fotescu în grad de căpitan

________________________________________________________________________

NOTE:

1 Arhivele Naţionale Buzău (se va cita, în continuare, Ar.N.Bz.), Primăriaoraşului Buzău, act deces nr. 254/15 mai 1933; apud Valeriu Nicolescu, File decronică – o istorie a Buzăului în date, Ed. Editgraph, Buzău, 2008, p. 213.

2 Arh.N.Bz., Primăria oraşului Buzău, act deces nr. 227 din 4 mai 1933; apudValeriu Nicolescu, Oameni de ieri, oameni de azi. Buzău-Râmnicu Sărat, vol.II, partea 2, Bucureşti, Ed. Evenimentul Românesc”, 2001, p.

3 G. Sătcoeanu; D. Serbescu-Lopătari, Un jubileu (1833-1933). Regimentul 7Artilerie, Cincizeci de ani de viaţă, Buzău, 1935

4 Col. dr. Mihai Goia, SOS Cercul Militar Buzău. Lăcaş de păstrare şi cultivarea tradiţiilor militare, în: „Străjer în calea furtunilor”, an. 1, nr. 1, p. 11-12.

5 C. Dumitrescu, Material documentar privind viaţa oraşului Buzău până înanul 1944, vol. VIII, p. 225.

6 Ibidem7 Realitatea ilustrată, anul XIII, nr. 646, 06 iunie 1939

În operaţiile aeriene a contat şicontează încă foarte mult, faptulcă spaţiul aerian permite în mod

natural mişcarea nelimitată, largă şirapidă, la dispoziţia tuturor luptători-lor aerieni, în cele trei dimensiuni alesale. Pentru folosirea cu succes aacestuia şi crearea de avantaje tac-tice, a fost şi este nevoie de lucru înechipă, iar individual de calităţi psi-hice (caracter puternic, curaj, agresi-vitate) şi fizice (aptitudini, rezistenţă)pentru fiecare luptător aerian. Analizaorganizării şi instruirii Forţelor Ae-riene Regale Române2 la începutulcelui de-al doilea război mondial, re-constituite conform documentelortimpului, ne oferă imaginea exactă aAeronauticii Române la intrarea înamintitul conflict. Acest model orga-nizatoric s-a realizat în principal con-form „Instrucţiunii 2100 pentrureorganizarea şi funcţionarea Aero-nauticii” din 25 ianuarie 1941, a „Di-rectivei speciale de instrucţie înAeronautică” din toamna anului1940,3 şi a altor acte normativeemise în perioada octombrie 1940 –iunie 19414 în strânsă legătură cu Mi-siunea Aeronautică Germană din Ro-mânia.

Dezmembrarea României Mari, înurma rapturilor teritoriale din varaanului 1940 şi periclitarea fiinţei sta-tului român, a creat o situaţie deose-bit de gravă din punct de vederepolitic, militar şi economic. În aceste

condiţii o alianţa cu Germania deve-nea necesară, deşi aceasta jucaseun rol decisiv în mutilarea ţării, pentrucă o alternativă la această alianţă nuexista, aliaţii tradiţionali Anglia şiFranţa, fuseseră eliminaţi ca factoride putere în Europa.

Rapturile teritoriale din anul 1940au redus efectivele mobilizate ale Ae-ronauticii cu aproximativ 25%.5 La 1noiembrie 1940 când s-a trecut la re-organizare, efectivul disponibil pen-tru mobilizare prezenta o reducerede circa 35%6. De aceea pentru a re-zolva acest deficit s-a hotărât com-pletarea organică a tuturorstructurilor funcţionale. Sprijinul acor-dat în acest sens de către MisiuneaMilitară Germană în România (sosităla Bucureşti în data de 12 octombrie1940)7 a fost important şi a ajutat launificarea instruirii în domeniul aero-nautic.8 De aceea analiza modeluluiAeronauticii Române de la începutulanului 1941, include şi evaluarea re-laţiilor româno-germane de coope-rare în domeniile înzestrării cutehnică (avioane de luptă, tunuri an-tiaeriene) şi a instruirii militare.9 Înansamblul relaţiilor româno-germanedin anii 1940 – 1941, cooperarea îndomeniul Aeronauticii a beneficiat deun interes deosebit, chiar special, dinpartea ambelor părţi sub multiple as-pecte precum: a) doctrinar, în sensulintegrării spiritului ofensiv german înconcepţia întrebuinţării categoriilor

de aviaţie în război; b) al dotării, co-operarea în acest domeniu, bazatăpe importul materialului volant dinGermania, a fost permanent un„punct fierbinte” al alianţei; c) al ac-ţiunilor militare propriu-zise ş.a.m.d.10

Potrivit cererilor părţii române, Mi-siunea Militară Germană, a avutdouă componente de bază, una pen-tru Trupele de Uscat iar cealaltă pen-tru Aeronautică, urmând a „funcţionaîn legătură cu Marele Stat Major” şitrebuind să dispună „de ofiţeri spe-cialişti necesari.” Pentru Aeronauticăse prevedeau: 6 - 8 escadrile debombardament; 10 - 12 escadrile devânătoare; 6 escadrile de asalt(Stuka); 24 baterii de artilerie antiae-riană, (în continuare art. a.a.) de 75 -88 mm; 20 baterii art. a.a. de 37 - 40mm; 30 baterii mitraliere de 13 - 20mm; 6 baterii proiectoare, toate com-plet dotate şi cu muniţia necesară.11

Se mai preciza că unităţile de in-struire necesare centrelor de instruc-ţie vor fi luate din unităţile amintitemai sus şi se vor completa cu unităţispeciale necesare: a) la avioane derăzboi (formarea personalului) cu 2escadrile de vânătoare şi 2 escadrilede bombardament, toate cu rezer-vele lor; b) la avioane de şcoală (fazaa 2-a) cu 80 avioane ARADO 96, 70avioane ARADO 96 B, 30 avioaneFoke - Wulf, tipul de trecere pe ma-terial modern; c) la apărarea contra-aeronavelor cu 2 baterii de 75 - 88

ISTORIE, CULTURĂ

- 60 -

Măsuri de organizare și instruirea forțelor aeriene regale românepentru intrarea în cel de-al doilea război mondial

------------------------------------------ Comandor aviator dr. Marius - Adrian Nicoară1

mm, 3 baterii de 37 - 40 mm şi 1 ba-terie mitraliere grele de 20 mm. Dereţinut că în mod real, la instalareaMisiunii Aeriene Germană în Româ-nia, doar o parte din aceste opţiuniromâneşti au fost satisfăcute. Misiu-nea Militară Germană având scopurimai diversificate decât solicitările ini-ţiale.12

Propunerile guvernului român serefereau şi la necesitatea de „a neapropia în cel mai scurt timp doctrinade luptă a armatei germane şi învă-ţămintele trase din ultimul război (Po-lonia, Franţa)”13, fapt pentru care sesolicitau 3 - 4 ofiţeri de stat-major dinarmata germană pentru a fi detaşaţipe lângă Şcoala Superioară de Răz-boi,14 „în scopul de a colabora cu pro-fesorii Şcoalei pentru difuzareaprincipiilor şi procedeelor de luptă alearmatei germane şi funcţionarea sta-telor majore la armata terestră şi ae-riană”15 De asemenea, un număr deofiţeri români tineri urmau a fi trimişila Centrele de Instrucţie din Germa-nia şi în unităţile armatei germanepentru „a fi pregătiţi şi desăvârşiţi(perfecţionaţi – n.n.) în spiritul dedoctrină şi instrucţie al armatei ger-mane şi a realiza încrederea şi legă-tura sufletească între cele douăarmate”.16 În ceea ce priveşte cola-borarea în caz de război, şeful gu-vernului român solicita ca aceasta săfie „stabilită în timp, direct între gu-vernele celor două ţări”.17

Observăm că Misiunea MilitarăGermană în România în pofida apa-renţelor, nu a fost o structura militarăfolosită pentru ocuparea României.Ea a fost cerută de statul român, nua fost impusă de către Germania(precum cazul Cehoslovaciei, al Po-loniei) şi s-a instalat în ţară în bazaunor acte juridice (protocoale) cu res-ponsabilitate internaţională, chiardacă nu a existat un tratat (politic, mi-litar) româno-german. Mai mult înRomânia această misiune nu a exer-citat ingerinţe în treburile interne alestatului (nu a impus, spre exemplu,schimbarea regimului politic, numireaunui nou guvern etc.), fiind în modpractic, sub controlul administrativ alorganelor statului român (plata acti-vităţilor prestate, subvenţii hrană,transport etc.). Dar sub raport strate-

gic, prin misiunea militară din Româ-nia, Germania a controlat spaţiulsud-est european, inclusiv spaţiul ro-mânesc.18

Potrivit programului convenit decătre părţile română şi germană şi aProtocolului din 22 octombrie 194019,Misiunea Militară Germană s-a insta-lat în România în perioada 19 oc-tombrie – 14 noiembrie 1940, cândultimele transporturi dinspre Germa-nia au fost încheiate, pentru Aero-nautică sosind din Germania: 189ofiţeri, (2 generali, 19 ofiţeri superiori,168 ofiţeri inferiori); 648 subofiţeri;3832 trupă; 1013 autovehicule; 256motociclete; 64 avioane,20 121 tunuria.a., 21 mitraliere a.a., 12 proiec-toare.21 Şeful Misiunii Germane Ae-ronautice în România a fostgeneralul-locotenent (echivalent ro-mânesc al vremii – general de divi-zie) Wilhelm Speidel, iar şef destat-major, colonelul inginer diplomatBassenge.22

La 18 octombrie 1940, Statul Majoral Aerului (şef: general de escadrăaviator Ramiro Enescu), prin Ordinulcircular nr.171 făcea cunoscut în Ae-ronautica Română că pentru legăturaStatul Major cu Misiunea AerienăGermană în România, a dispus înfi-inţarea unei Secţii de legătură.23 Atri-buţiile şi organizarea Secţiei erau: -conlucrarea cu Secţia 5 (Instrucţie,Regulamente, Învăţământ) din StatulMajor al Aerului; - asigurarea cazăriişi urmărirea aprovizionării comanda-mentelor şi unităţilor germane în gar-nizoanele de dislocare; -transmiterea şi urmărirea programe-lor de instrucţie între unităţile ger-mane şi române ş.a. Un ofiţer dinaceastă Secţie era detaşat la secţiade legătură de la Marele Stat Major,denumită, Secţia 7 Legături cu arma-tele aliate.24

Misiunea Aeriană Germană în Ro-mânia a avut un rol deosebit de activîn pregătirea teritoriului naţional ro-mânesc pentru acţiunile militare ger-mane în Balcani şi contra U.R.S.S. înprimăvara şi, respectiv, vara anului1941. La 23 ianuarie 1941, Coman-damentul Superior al Trupelor Arma-tei Germane din România a notificatforţelor militare româneşti Ordinulnr.51/1941 pentru intrarea în dispozi-

tiv a forţelor aeriene germane în Ro-mânia, referitor la „apărarea spaţiuluiaerian «România»” de către forţeleaeriene germane.25 În baza acestuiordin, s-a constituit ComandamentulAviaţiei de Vânătoare German dinRomânia, comandat de maiorul deaviaţie Handrick, comandantului Gru-pului 3 din Flotila 52 Vânătoare, su-bordonat direct şefului MisiuniiAeriene Germane, care potrivit înţe-legerilor subordona şi „unităţi deaviaţie de vânătoare române, pe mă-sură ce acestea urmează instrucţiagermană”.26

Se poate aprecia că acţiunile între-prinse în prima parte a anului 1941de către Misiunea Aeriană Germanăvizau pregătirile necesare pentruoperaţiile viitoare cuprinse în planul„Barbarosa” (atacul asupra U.R.S.S.)mai ales că în concepţia comanda-mentului german, România repre-zenta la acea dată pentru „un centrustrategic şi o bază pentru suprema-ţia politică asupra Europei de Est şiSud-Est”, prefigurându-se astfel ocooperare militară deosebit de ac-tivă, consumată pe parcursul a treiani şi două luni de război (22 iunie1941 – 22 august 1944), cu lumini şiumbre, potrivit cu evoluţia evenimen-telor militare la flancul sudic al fron-tului germano-sovietic şi profundmarcată de inexistenţa unui docu-ment (tratat) alcătuit expres în acestscop.

Instrucţia aeronautică desfăşuratăîn colaborare cu instructorii germania urmărit: a) cunoaşterea experienţeiaviaţiei germane din perioada 1 sep-tembrie 1939 – decembrie 1940 şiprima parte a anului 1941; b) dobân-direa deprinderilor practice necesareexecutării misiunilor; c) însuşirea„spiritului ofensiv” în executarea mi-siunilor, specific doctrinei germane;d) cultivarea „legăturilor de camara-derie cu aviatorii germani” ş.a..27

Deja în august 1941 Subsecretaria-tul de Stat al Aerului aprecia că: „Re-zultatele colaborării de instrucţieromâno-germane au evidenţiat faptulcă aviaţia română este capabilă să-şiînsuşească cunoştinţele necesarepentru executarea perfectă a misiu-nilor ce-i revin şi pe care ea le po-sedă (aceste cunoştinţe – n.n.) în

ISTORIE, CULTURĂ

- 61 -

cea mai mare parte. Dacă i se punela îndemână aceeaşi bogăţie de mij-loace de toate categoriile, se sperăca rezultatele obţinute să fie egale cucele ale aeronauticii Germane”(subl.n.).28

Forţele Aeriene Regale Române29

au intrat în marele conflict mondial cudouă organe centrale de conduceresuperioară, subordonate Subsecre-tariatului de Stat al Aerului (cu misiu-nea principală de coordonare aacţiunilor unităţilor subordonate):Statul Major al Aerului, care făceaparte din Marele Stat Major al Arma-tei cu scopul de a asigura „pregătireade război a forţelor aeriene şi a apă-rării antiaeriene”, funcţionând ca„organ de concepţie, conducere şidotare” a Aeronauticii şi SecretariatulGeneral, care era organ de condu-cere superioară tehnică şi adminis-trativă a Aeronauticii.30

S-au prevăzut iniţial două organesuperioare de comandament, con-trol, îndrumare şi supraveghere apregătirii de război: ComandamentulForţelor Aeriene pentru aviaţie, ae-rostaţie şi geniu aeronautic; Coman-damentul Apărării Antiaeriene pentruapărarea antiaeriană, a armatelor te-restre şi a teritoriului, apoi a apărutcel de-al treilea, ComandamentulApărării Pasive pentru prevenirea efi-cientă asupra atacurilor aeriene peîntreg teritoriul ţării.31

Aviaţia era organizată pe categoriide aviaţie (informaţii, bombardament,vânătoare, transport şi legătură) încadrul Flotilelor de aviaţie compusedin 2 – 3 Grupuri de aviaţie, fiecaregrup fiind compus din 2 – 3 Escadriledupă modelul german, care au per-mis: a) un grad ridicat de operativi-tate şi eficienţă în acţiunile de luptă;b) un spor de personal la toate nive-lele. Flotila de aviaţie, pe timp de răz-boi a fost organul de execuţie aoperaţiilor aeriene ordonate, dislo-cându-se cu sau fără toate unităţilesale conform planurilor de mobili-zare, dovedind un ridicat grad de mo-bilitate a forţelor luptătoare. Fiecareflotilă aeriană avea în subordine şicâte o Bază Aeriană, cu sarcini prin-cipale în asigurarea funcţionării teh-nice, administrative şi de servicii aunităţilor de aviaţie. Astfel, fiecare co-

mandant de flotilă era degrevat deatribuţiile administrative directe,având în atenţie doar sarcinile rezul-tate din acţiunile de luptă. Aceasta asporit capacitatea de dislocare a uni-tăţilor de aviaţie deoarece nu mai de-pindeau de logistica terenurilor debază. În acest scop s-au constituit cudeosebită eficienţă eşaloane de di-slocare, care pentru executareaacestei manevre aeronautice extremde complexe, împărţeau unităţile deaviaţie în eşaloane volante (de zbor),eşaloane rulante (rutiere şi pe caleaferată) pentru tehnică şi materialeauxiliare şi eşaloane pedestre (la ne-voie) pentru trupă. Să menţionămfaptul, că şi în prezent, dislocările deaviaţie se execută cu acelaşi tip deeşaloane, fiind considerat modul delucru cel mai eficient

Artileria antiaeriană română cu-prindea Centrul de Instrucţie al Apă-rării Antiaeriene, şi iniţial şaseGrupări (Regimente) de Artilerie Anti-aeriană, fiecare având în compunerecâte o Bază tehnică şi patru Grupuri(Divizioane) a câte trei baterii de apă-rare antiaerienă.32

Structura incipientă de apărare pa-sivă a fost organizată pe două bata-lioane a câte trei companii pândăradio, dispuse pe trei cercuri concen-trice în interiorul ţării, în centrele salecele mai importante. Iniţial, aceastaa făcut parte din organica Comanda-mentului Apărării Antiaeriene.

Pentru legătura cu forţele terestreoperaţionale au funcţionat Coman-damentele Aero ale Armatelor Ro-mâne ce au coordonat activitateastructurilor din subordinea lor şi folo-seau aeronave uşoare de informaţiitip I.A.R. - 39. Misiunile aeriene spe-cifice acestor comandamente au fostcondiţionate de mersul operaţiilor în-treprinse de trupele terestre pe carele deserveau. Au executat misiuni decercetare.

Pentru legătura cu forţele navale afuncţionat Comandamentul Aero Do-brogea ce avea în baza din Con-stanta, în cele trei hidroscale de pelacul Siut - Ghiol, aparate de tip Kant- 501 Z şi He. - 114.33 Forţele Co-mandamentului Aero Dobrogea şi alehidroaviaţiei române s-au dovedit ex-trem de eficiente, efectuând misiuni

de sprijin nemijlocit al forţelor terestreşi navale din zonă.

Teritoriul naţional era împărţit în treizone, numite Regiuni Aeriene, princare se realiza comandamentul şiadministrarea tuturor unităţilor aero-nautice, mai puţin şcolile militare.Acestea asigurau instrucţia armelordin categoria forţelor aeriene (aviaţie,artilerie antiaeriană, apărare pasivă,aerostaţie, paraşutişti etc.), cunoaş-terea reciprocă a acestora şi modali-tăţile de conlucrare între ele, precumşi activitatea sanitară. Regiunile 1, 2,şi 3 Aeriene Române, deşi aveau însubordine unităţi neoperative, aureacţionat cu maximă eficienţă înapărarea bunurilor şi infrastructurii,pregătind totodată condiţii eficientede refacere a personalului şi a tehni-cii în curs de deplasare spre zonelede dislocare.

Erau prevăzute trei Baze AerieneÎnaintate şi opt Baze Aeriene în teri-toriul naţional, pentru asigurare teh-nică şi logistică a unităţilor aerieneluptătoare. În plus, Bazele Aerienedin teritoriu aveau greaua reponsabi-litate de a asigura familiilor cadrelormilitare plecate pe front plata salarii-lor, a primelor de zbor şi facilitareaaprovizionării cu alimente, lemneetc.34 Atunci când unităţile de aviaţieromâne se aflau pe teritoriul ţări, so-ţiile personalului aeronautic „volun-tare necombatante,” puteau urma pesoţii lor spre a le uşura viaţa de frontîn problemele gospodăreşti, dislo-cându-se la nevoie cu eşalonul ru-lant. Bazele Aeriene Înaintate urmauitinerariile de deplasare ale forţeloraeriene pe care le deserveau.

Aerostaţia şi paraşutiştii din ForţeleAeriene Regale Române erau orga-nizaţi într-o Flotilă de aerostaţie, carecuprindea un batalion de baloane deprotecţie şi un batalion de paraşu-tişti.35

Geniul aeronautic român dispuneade toate specialităţile armei şi avea odotare corespunzătoare. A fost ex-trem de activ în amenajarea terenuri-lor de zbor şi infrastructurii necesareaeronauticii, în dinamica extraordi-nară a activităţilor aeriene.36 Trans-misiunile aeronautice române auţinut pasul cu dezvoltarea tehnică atimpului, mai ales că se aprecia că

ISTORIE, CULTURĂ

- 62 -

pentru o reuşită deplină a misiuniloraviaţiei, comunicaţiile radio erauesenţiale. Apăruseră mijloacele denavigaţie radio pe unde intersectate,ca mijloace eficiente de radionaviga-ţie pe timp de noapte.

Secţia columbofilă a fost creatăpentru a transmite mesaje cu ajuto-rul porumbeilor special antrenaţi. Efi-cienţa şi discreţia evidentă aserviciului era asemănătoare omoni-mului său din forţele aeriene brita-nice.37

Serviciile aeronauticii cuprindeau:o bază înaintată, detaşamente de ae-rodrom, detaşamente de zonă, tre-nuri (atelier şi de carburanţi),depozite şi stabilimente aeroA.S.A.M. (Administraţia comercială aStabilimentelor Aerului şi Marinei).38

Organele tehnice pentru amenaja-rea aerodromurilor cu balizaj şi alteconstrucţii auxiliare ce au fost extremde eficiente în organizarea de zbor alocaţiilor. Numărul mare de aerodro-muri şi terenuri de zbor sau a locaţii-lor de artilerie antiaeriană folosite încel de-al Doilea Război Mondial deaeronautica română, au fost con-struite, în mare măsură, de personalşi tehnică de lucru românească, maipuţin pista betonată încălzită (singuradin sud - estul Europei) de la Ziliştea-Boboc construită de germani, cumână de lucru, prizonieri sovietici, înanul 1942.39

La nivelul Statului Major al Aeruluiexista un Detaşament al Trupei40

care asigura paza locaţiei sale,aceasta fiind principala misiune a os-taşilor din unităţile şi subunităţile dinaeronautica română.

De asemenea, funcţionau Centrede prevedere a vremii şi de protecţiea navigaţiei aeriene, începând cuanul 1938, la Băneasa şi Cluj, şi dinanul 1941, la Iaşi,41 cu scopul de afurniza oportun aviaţiei, informaţiiasupra condiţiilor meteorologice.

Statul Major al Aerului dispunea şide formaţiuni neoperative în teritoriulnaţional dislocate în zonele Bucu-reşti, Stâlpu-Buzău, Craiova, Stă-neşti, Turda, Blaj-Mediaş, Braşov,Balomir.42

De actualitate este şi studiul mo-dului de realizare al cooperării cu tru-pele de uscat sau cu forţele navale,

ca şi analiza restructurărilor, reorga-nizărilor şi dislocărilor operative,efectuate pentru realizarea misiunilorprimite în contextul în care de foartemulte ori reuşitele aeriene au acope-rit prin spectaculosul lor, grave difi-cultăţi la sol. Statele majore alemarilor unităţi sau unităţilor din aero-nautică, au avut un aport esenţial lasuccesele aeriene, prin elaborareaoriginală a concepţiei şi executareaexactă a acţiunilor militare aeriene şiterestre desfăşurate, prin reuşita di-slocărilor succesive ale unităţilor şimarilor unităţi, sau prin realizareablocării aerodromurilor.

Noile condiţii ale dotării şi instruiriiunităţilor de Aeronautică din toamnaanului 1940 şi prima parte a anului1941, s-au constituit ca parte inte-grantă a acţiunilor destinate realizăriimodelului organizatoric preconizatpentru intrarea acesteia. În acest răz-boi fără precedent, ComandamentulForţelor Aeriene a avut în dotareavioane: de vânătoare I.A.R. - 80 şiMe. - 109 de diferite variante; deasalt I.A.R. - 81, P.Z.L. – 11 F, Savoia- Marchetti (S) - 79; Henschel (Hs.) –129; de legătură Fieseler Storch –156; de transport Junkers (Ju.) - 52;de bombardament Heinkel (He.) -111 şi He. - 112, Ju. – 87 (Stukas) şiJu. - 88, hidroavioane Savoia Mar-chetti etc. Se observă o îmbinare atehnicii române cu cea germană şi ovarietate de tipuri şi caracteristici deaeronave, ceea ce a constituit omare problemă în asigurarea mente-nanţei, din cauza lipsei acute a pie-selor de schimb. În ceea ce priveştedotarea cu avioane româneşti, pro-ducţia internă a fost asigurată de: Ar-senalul Aeronauticii, fabricaAstra-Arad, fabrica S.E.T. (Societa-tea de Exploatări Tehnice), uzineleI.A.R. Braşov, întreprinderea I.C.A.R.(Întreprinderea de Construcţii Aero-nautice Române), întreprinderea mi-litară A.S.A.M. şi Societatea deTransport Constanţa (S.T.C.), careau fabricat avioane atât în perioadainterbelică, cât şi pe timpul războiu-lui. S-au produs aparate de zbor deconcepţie proprie dar şi sub licenţă(Me. - 109 de diferite variante; S - 79;Fieseler Storch – 156).43

La sfârşitul anului 1939, deci când

al Doilea Război Mondial începuse,aviaţia militară românească dispuneadoar de 276 avioane de luptă. Ca ur-mare, documentul „Ipoteza 32”, ela-borat în acel an de Marele Stat Majorsolicita ca strict necesare 838avioane pentru dotarea unităţiloroperative, detaliind pe categorii deaviaţie necesarul.44 Evenimenteledramatice din vara anului 1940, si-tuaţia grea în care se afla România,alianţa cu Germania, devenită practicunic furnizor extern de materiale derăzboi pentru Armata Română, auschimbat parţial datele problemei. Cutoate acestea, ca nici o altă categoriede forţe ale Armatei, Aeronautica,aviaţia îndeosebi, a continuat să ră-mână mare consumatoare de re-surse financiare – şi aşa puţine, înnoua situaţie geopolitică şi geostra-tegică a României - date fiind: a) cos-tul întotdeauna ridicat al aparatelorde zbor, înglobând şi piesele de re-zervă corespunzătoare (motoareetc.); b) uzura fizică şi morală extremde rapidă a acestor aparate de zbor.De remarcat că, renunţarea, peaceste motive, la Aeronautică şi laserviciile aduse de ea pentru apăra-rea ţării nu s-au conceput în epocă şinici ulterior. De la 1 aprilie 1935 pânăla 1 septembrie 1940 Aeronautica aprimit în cinci ani pentru înzestraresuma totală de 9.120 milioane lei dela bugetul de stat.45 Din 1941 până în1944, Aeronautica a primit anual de4,5 ori mai mult, fapt resimţit în cali-tatea materialului nou din dotare,deşi în cantităţi de cele mai multe oriinsuficiente.

Comandamentul Apărării Antiae-riene avea în înzestrare: tunuri de ca-libru mijlociu de 88 mm (de producţiegermană Krupp) şi de 75 mm (deproducţie engleză Vickers); de cali-bru mic 40 mm Bofors (de producţiesuedeză), 37 mm Rheinmetall (deproducţie germană), 25 mm Hot-chkiss (de producţie franceză),20 mm Gustloff (de producţie ger-mană) şi Oerlikon (de producţie sue-deză); mitraliere de calibru 13,2 mm;proiectoare de 150 cm Siemens sauNedalo şi de 60 cm. uşoare; teleme-tre şi altimetre stereoscopice cu bazade 4 sau 5 m. etc.46 Uzinele Reşiţaau fabricat tunuri antiaeriene de cali-

ISTORIE, CULTURĂ

- 63 -

bru 75 mm model englez Vickers, decalibru 37 mm. model Rheinmetallgerman şi ţevi pentru tunuri antiae-riene de calibru 88 mm. germane etc47.

Aşadar Aeronautica Română a in-trat în război cu tehnică de luptă deaviaţie şi artilerie antiaeriană prove-nită dintr-o mare varietate de surse(ţări Italia, Franţa, Anglia, Germania,Polonia, Suedia, România) şi tipuri,achiziţionate în răstimpul anilor 1936– 1941, nu numai în cantităţi insufi-ciente dar şi cu un grad de uzură mo-rală ridicat. Cu vădită amărăciune,dar şi firesc optimism, raportând Pre-şedinţiei Consiliului de Miniştri, reali-zările Subsecretariatului de Stat alAerului din anii 1940-1943, şefulacestei structuri de conducere, ge-neralul de escadră Gheorghe Jie-nescu arăta: „Cu toate eforturilefăcute în ultimii ani, şi pe care trebuiesă le recunoaştem, lipsurile sunt marişi la material şi la personal, iar mate-rialul volant este un muzeu cu 52 ti-puri de avioane şi 36 tipuri demotoare. Fabricile se luptă a găsi lu-crători, însă cererile abia satisfac ne-voile de pace (...) Deşi greutăţile deaprovizionare au fost enorm de mari,totuşi cu ceea ce s-a putut fabrica înţară şi ceea ce s-a obţinut din Ger-mania, dotarea a sporit simţitor, pu-tând ajunge la o modernizare aunităţilor operative şi la reducerea di-versităţii de tipuri care era o sarcinăfoarte apăsătoare”.48

În toamna anului 1940 Statul Majoral Aerului a elaborat documentul Di-rectiva specială de instrucţie în Aero-nautică, în baza căruia s-adesfăşurat, în anii 1941 – 1944, „in-strucţia armei în raport cu războiulmodern”,49 stipulând scopuri precise:a) „formarea raţională a specialiştilorceruţi de tehnicitatea armei”; b) „su-darea lor în echipaje, celule, patruleşi plotoane”.50 Documentul stipula cuclaritate: „Caracteristica principală cese evidenţiază în decursul formăriiexecutanţilor este metoda de in-struire practică, nelăsându-se expu-nerilor teoretice decât un minim detimp strict necesar” (subl. n.).51 Con-diţionată de situaţia de război, soluţiaadoptată (metoda de instrucţie prac-tică) s-a dovedit benefică. În întregulsistem de învăţământ (Şcoli de ofiţeri

şi subofiţeri, Centre de instruire etc.),pe întreaga durată a războiului, s-areuşit pregătirea unui număr ridicat(aproape dublu faţă de necesar) decadre: piloţi, tehnicieni etc. Aeronau-tica, atât aviaţia, cât şi artileria anti-aeriană nu au dus lipsă de personalspecializat care să încadreze tehnicade luptă din dotare. Numai în decursde aproape un an (septembrie 1940– august 1941) au fost instruiţi în uni-tăţile de învăţământ din ţară şi dinGermania peste 2000 oameni, dincare peste 1500 pentru aviaţie şicirca 500 pentru artileria antiaeriană,acoperindu-se practic toate speciali-tăţile şi nevoile de pregătire.

Instruirea în Aeronautica RegalăRomână era condusă şi coordonatăde Comandamentul Şcolilor şi Cen-trelor de Instrucţie în Aeronautică,având legături strânse cu Secretaria-tul General al Aeronauticii. Ca şcolimilitare, centre şi detaşamente de in-strucţie aero, existau sub conduce-rea acestui comandament la aviaţie:Şcoala de Ofiţeri de Aviaţie; Şcoalade Vânătoare; Şcoala Tehnică Aero-nautică; Şcoala de Zbor fără Vizibili-tate; Centrul de Instrucţie al Aviaţiei;Centrul Militar de Pilotaj; Centrul deTrageri şi Bombardament iar pentruartileria antiaeriană funcţionau Cen-trul de Instrucţie al Artileriei Antiae-riene şi Detaşamentul de InstrucţieAero. Fusese nevoie de o largă dez-voltare a învăţământului aeronautic,cu dese restructurări şi reorganizăripentru specializarea practică a per-sonalului. Dinamica ţinea cont de ne-cesităţi şi de experienţa de război, defoarte multe ori specializarea şi per-fecţionarea făcându-se chiar în uni-tăţile de pe front. Trebuie precizatfaptul că, la nevoie, şcolile au pututoperaţionaliza forţe şi mijloace.52

Remarcabilă a fost preocupareafactorilor de conducere ai Aeronauti-cii Române, pentru dezvoltarea învă-ţământului aeronautic civil precumaeromodelismul, zborul fără motor şizborul cu motor, care au asigurat re-zerva necesară de tineri deja instruiţipentru şcolile militare de aeronau-tică.5 Programele de instruire dinaceste şcoli, conduse de Direcţia Ae-ronautică Comercială al Subsecreta-riatului de Stat al Aerului, urmăreau

în principal, unificarea instrucţiei pilo-tajului în şcolile civile şi militare pânăla faza a doua (faza de formare) in-clusiv, şi asigurau o continuitate deinstrucţie de la iniţiere în şcolile civileşi până la specializare în şcolile militare.

Încă de la începutul marelui conflictinfluenţa germană asupra aeronauti-cii române a fost evidentă. Ea aschimbat fundamental concepţia deorganizare şi de funcţionare, modali-tăţile de pregătire şi execuţie a mi-siunilor de luptă, pornind de ladoctrina Douhet, la care s-au adău-gat principiile războiului de mişcareavând la bază binomul tanc – avion53

ale cunoscutului Blitzkrieg. Aviaţia ro-mână a adoptat în scurt timp filosofiade luptă a aviaţiei germane, organi-zând ca formaţiune indivizibilă deluptă celula de zbor („Rotte” = douăavioane de luptă cu un cap de for-maţie şi un însoţitor, iar ca dispozitiv„săgeata de luptă”), având superiororganizate patrula („Schwarm” = for-mată din două sau trei celule, 4 - 6aparate, conduse în luptă de un capde formaţie, iar ca dispozitiv de luptăîmbinarea celulelor, bază a celebruluidispozitiv aerian „Wallhalla”).54

Structurile organizatorice supe-rioare erau: escadrila („Staffel” germ,„Squadron” engl. „Eskadrilia” sov., 10- 16 aparate), grupul („Gheschweder”germ., „Group” engl., „Reghiment”sov., 30 - 64 de aparate), flotila ae-riană („Jagd Gheschweder” sau„Flotte” germ., „Wings” engl., „Divi-zia” sov., 90 - 256 de aparate), esca-dra sau corpul aerian („Luft Korps”germ., „Air Corps” engl., „VosduşnîiCorp” sov., 270 – 1.024 de aparate),armata aeriană („Luftwaffe” germ.,„Air Fleet” engl., „Sovietskîi VoenîiVosduşnîi Silî” sov., 810 – 4.096 deaparate).

O atenţie deosebită se acorda con-ducerii centralizate şi execuţiei des-centralizate, care să permităfolosirea aviaţiei în teatrul extern deacţiuni militare, dar şi în spaţiul ae-rian al României. De aici şi nevoia deconstituire a trei corpuri aeriene ro-mâne, niciodată în funcţiune în ace-laşi timp toate trei, din cauza lipseimaterialului aeronautic. Aşadar, auactivat concomitent cel mult douăcorpuri aeriene, care au funcţionat ca

ISTORIE, CULTURĂ

- 64 -

mari unităţi operative integrate,având în principiu, unul misiuni înafara teritoriului naţional, celălalt mi-siuni interne.

Ca modalitate de lucru, statele ma-jore ale marilor unităţi sau unităţilorde aeronautică, după primirea misiu-nilor, le analizau şi propuneau va-rianta optimă de întrebuinţare amijloacelor, care să asigure îndepli-nirea cu succes a misiunilor, fără a li-mita iniţiativele raţionale. Pentruluarea celei mai eficiente decizii deluptă de către comandanţi, statelemajore lucrau cu maximă responsa-bilitate la alegerea obiectivelor, con-centrarea forţelor, realizarea şievitarea surprizei, luarea măsurilorde siguranţă necesare şi imprimareaunui caracter ofensiv pronunţat tutu-ror acţiunilor aeriene, pentru câştiga-rea în final a iniţiativei şi impunereapropriului mod de acţiune în faţa in-amicului. Ulterior, în teoria artei mili-tare aeronautice postbelice, prinîmbinarea acestor cerinţe şi principiis-a consolidat conceptul de putere

aeriană.56

Putem concluziona, că deşi adver-sarii aerieni au fost cele mai valo-roase forţe aeriene57 ale momentului,sistemul româno – german de apă-rare aerienă a României a fost ex-trem de eficient şi a făcut faţă cusucces acţiunilor aeriene desfăşuratedeasupra teritoriului nostru naţio-nal.58 fiind astăzi greu de cuantificat.Eforturile şi sacrificiile grele ale aero-nauticii române, nu a putut săschimbe destinul României, dar ausalvat ceea ce se mai putea salvapână la acea dată. Profesionalismulridicat al aviatorilor români în campa-nia anului 1941, spiritul lor de jertfăşi camaraderia debordantă aveau săimpresioneze şi să convingă pe aliaţi,care, se vor manifesta ulterior prin re-cunoaşterea rolului diferitelor cate-gorii de Aeronautică, îndeosebi aaviaţiei de vânătoare şi a artileriei an-tiaeriene, precum şi a valorii deose-bite a personalului navigant român îndinamica acţiunilor de luptă.

Concluziile militare necesare, con-form tradiţiei de luptă a Forţelor Ae-riene Regale Române, ne aduc înatenţie modelul său de funcţionare,din punct de vedere organizatoric,administrativ şi funcţional-operativ.Adevărul istoric nepolitizat cu privirela această categorie de forţe armatene permite să urmărim şi modul încare s-au mişcat şi au evoluat marileidei ale artei militare aeronautice ro-mâneşti şi mondiale. Anticipând,putem spune că după cel de-alDoilea Război Mondial aeronautica afost desfiinţată şi fragmentată pe ar-mele din compunerea sa, conformdoctrinei militare sovietice, şi abiadupă evenimentele din decembrie1989 s-a revenit la matca normală aForţelor Aeriene Regale Române, deîntrebuinţare conform doctrinelor mi-litare aeriene occidentale, ca ele-ment central de structură militară, ocategorie de forţă armată care prinarmele din compunere sa, să pună înpractică conceptul de putere aeriană.

ISTORIE, CULTURĂ

- 65 -

NOTE:1 Comandantul Centrului de Instruire pentru Forţe Aeriene.2 Deşi nu am găsit un document juridic pentru fixarea acestei denumiri, ea a fost folosită în documentele oficiale ale timpului. (nota noas-

tră, în continuare n.n.)3 Arhivele Militare Române, în continuare A.M.R., fond 1376, dosar 1375, f.5.4 Pentelescu, comandor aviator (r) Aurel, „Aeronautica Română pe frontul de est”, teză de doctorat, Academia de Înalte Studii Militare,

Bucureşti, 1995, p. 145 A.M.R., fond 1377, dosar 73, f. 61.6 Ibidem.7 Roba, Jean-Louis, Mombeek, Eric, „La chasse de jour allemnde en Roumanie,” Edition Modelism International SRL, Bucarest, 1994, p.

38 În „Sinteza Subsecretariatului de Stat al Aerului din august 1941” se arată: „Ajutată de colaborarea de instrucţie româno-germană (...)

şi profitând de învăţămintele dobândite prin experienţa sa proprie în actualele operaţiuni, Aeronautica Română are un cadru solid pentrupregătirea de război a unui personal numeros, gata de a deservi materialul ce i se va pune la dispoziţie” Cf. A.M.R., fond 1376, dosar 1375, f. .8.

9 Pentelescu, comandor aviator (r) Aurel, „Op. Cit”, p. 2310 A.M.R., fond 1377, dosar 1, f. 252 În ceea ce priveşte acest ultim aspect, este deosebit de elocventă scrisoarea lui Adolf Hitler către

generalul Ion Antonescu din 18 iunie 1941, prin care îl pune la curent cu hotărârea luată de „a reduce definitiv pericolul pentru Europa” pecare îl reprezenta Rusia Sovietică, precizând între altele, locul şi rolul Aeronauticii Române în desfăşurarea războiului, astfel: „Pentru ar-mata aeriană română se pune în primul rând problema asigurării securităţii României şi în special a regiunii petrolifere. În cele din urmă,aviaţia română va trebui să sprijine acţiunea Marilor Unităţi Române”. În acelaşi timp, se făcea precizarea de maximă importanţă pentrufuncţionalitatea eficientă a legăturilor de comandament, potrivit căreia: „Pentru aceasta este necesar a se limita precis misiunile aviaţieiromâne faţă de acele ale Corpului aviaţiei germane şi faţă de acele ale unităţilor de cercetare ale Armatei 11 Germane”

11 În context, se preciza că „aceste unităţi reprezintă jumătate din necesarul pentru a apăra regiunea petroliferă şi principalele centre pecomunicaţiile între România şi Germania, în plus va trebui asigurată apărarea bazelor aeriene ocupate de aviaţia de mai sus”, vezi A.M.R.,fond DOC., dosar M 7b, f. 2

12 Pentelescu, comandor aviator (r) Aurel, „Op. Cit”, passim p. 26 – 29.13 A. M. R, fond DOC., dosar M 7b, f. 5.14 Râpan, comandor prof. univ. dr. Florian, Aviaţia în războaiele moderne, Editura Academiei de Înalte Studii Militare, Bucureşti, 2001, p.

71. precizează că începând cu anul 1939, în Şcoala Superioară de Război se înfiinţase o secţie de aviaţie în care au fost admişi pentrua fi pregătiţi ca ofiţeri de stat-major numai ofiţeri de aviaţie.

15 A. M. R, fond DOC., dosar M 7b, f. 816 Ibidem.17 Ibidem, f.6.18 Pentelescu, comandor (r) Aurel, „Op. Cit.”, p. 2619 Protocolul s-a încheiat „ca bază a unui acord ce se va încheia”, avînd şapte anexe care reglementau, în principal, aspectele adminis-

trative ale instalării, vezi A. M. R, fond DOC., dosar M 7b, f.7.20 Idem, f. 39, 46.

21 Ibidem, f.43.22 Ibidem, Fond 1377, dosar 2 f.195. „în vederea unei strânse colaborări cu Misiunea Aeronautică Germană în România (...) Statul Major

al Aerului a dispus înfiinţarea unei Secţii de legătură, ce va ţine contactul cu această Misiune Germană”,23 Ibidem, f.157.24 Ibidem, f.159, Ideea de secţie (compartiment) de legătură cu forţele aliate este permanent actuală în cadrul războiului de coaliţie. În tim-

pul războiului în Est, la nivel tactic, au funcţionat Detaşamente de legătură, prevăzute cu ofiţeri români şi germani.25 Ibidem, dosar 1, f.251-157.26 Ibidem, f.252.27 În „Sinteza situaţiei Aeronauticii la 15 octombrie 1940”, document al Statului Major al Aerului, se preciza: „Din punct de vedere nume-

ric, personalul navigant este complet faţă de numărul avioanelor. Rămâne a fi desăvârşit prin instrucţia în comun cu Misiunea Militară Ae-riană Germană”.

28 Ibidem.29 Forţele aeriene sunt definite ca: „instrumentul prin care se aplică puterea aeriană” în lucrarea lui Jamie Belich, Richard Holmes, The

Oxford Companion to Military History, Published dy Richard Holmes, Oxford, 200130 Pentelescu, comandor Aurel, „Op. Cit.”, p. 1531 Apărarea pasivă română era organizată pe principiul ternar, cu formaţiuni de pândă şi de informare aeriană, dispunând de experienţa

apărării pasive germane, una dintre cele mai eficiente pe parcursul celui de-al Doilea Război Mondial, beneficiind de radare eficiente şifiabile, Freya sau Wurtzberg, amplasate în zonele strategice vitale ale României şi de cele din Grecia, Bulgaria şi Iugoslavia, astfel încât,informaţiile utile soseau, în general, cu una la două ore înainte ca adversarii aerieni să ajungă pe teritoriul nostru naţional. Sistemul a fostextrem de eficient. Pentru observarea vizuală a spaţiului aerian, la fiecare post de observare existau albume cu siluete ale avioaneloramice şi inamice şi legături telefonice de anunţare a raidurilor aeriene. Au fost folosite în România staţii de radiolocaţie, dispuse în zonaPloieşti, Bucureşti (Băneasa, Otopeni, Herăstrău), Cernavodă, Ziliştea-Boboc şi pe Valea Prahovei (Crângul lui Bot). Nicoară, căpitan-co-mandor Marius-Adrian, Aeronautica Română pe frontul de vest, Editura Universtăţii Naţionale de Apărare, Bucureşti 2007, p. 44

32 Ibidem, p. 1533 Ibidem.34 A.M.R., Fond 359, Dosar 7/1944, f. 366.35 A.M.R., Fond de documentare Biblioteca A.M.R., Dosar 36, f. 93.36 Ibidem, f. 108.37 Ibidem.38 Ibidem. f. 108-109.39 Coşerea, comandor dr. Eminescu, Nicoară, locotenent-comandor Marius-Adrian, Şcoala aripilor româneşti la a 90-a aniversare. Trecut,

prezent şi perspective, Tipografia Statului Major al Forţelor Aeriene, Boboc, 2002, p. 28.40 A.M.R., Fond de documentare Biblioteca A.M.R., Dosar 36, f. 108. 41 Povară Rodica, Meteorologie generală, Editura Fundaţiei România de Mâine, Bucureşti, 2006, p. 21.42 Aripi româneşti-contribuţii la istoricul aeronauticii, Editura Militară, Bucureşti, 1966, p.122.43 Vezi: Istoria aviaţiei române, Editura ştiinţifică şi enciclopedică, Bucureşti, 1984, pp. 206 – 230; Aripi româneşti-contribuţii la istoricul ae-

ronauticii, Editura Militară, Bucureşti, 1966, pp. 78-82; Urdăreanu, general – locotenent (r) ing. Tiberiu, Factorul tehnic în războaiele Ro-mâniei moderne. 1877-1878, 1916-1918 şi 1941-1945, Editura Militară, Bucureşti, 1994, pp. 167 – 168.

44 Ibidem, p.150.45 A.N.R., fond P.C.M.C.M., dosar 37/1943, f.69.46 Bungescu, colonel I., Evoluţia artileriei contra aeronavelor, Tipografia Şcoalei Ofiţeri de Artilerie „Regele Carol I”, Piteşti, 1943, pp. 16

– 18, Cutoiu, general-colonel (r.) dr. Vasile, Istoria apărării antiaeriene a teritoriului României, Editura Militară, 1984, p. 79.47 Pentelescu , comandor Aurel, op. cit., p. 19.48 Arhivele Naţionale Române, (în continuare A.N.R.), fond P.C.M.C.M., dosar 37/1943, f.65; 70.49 A.M.R., fond 1376, dosar 1375, f.5.50 Ibidem.51 Ibidem.52 Aripi româneşti. Contribuţii la istoricul aeronauticii, Editura Militară, Bucureşti, 1968, p. 147.354 A.M.R., fond 1376, dosar 1375, f.29.55 Comandor av. Alexandru Sahini, „Arma aerului în arta militară”, Bucureşti 1943, passim, pp. 54-58.56 Celulele zburau două câte două, alcătuind în plan orizontal un dispozitiv aerian de luptă sub formă de romb, care se putea multiplica

în funcţie de numărul de avioane plecate în misiune, fiind greu de atacat în aer datorită compactităţii sale, Marcel Julien, Bătălia Angliei,Editura Politică, Bucureşti, 1968, passim, pp. 16- 28.

57 Comandor av. Alexandru Sahini, op. cit, p. 8. Teoreticienii timpului apreciau că, „mica, dar solida noastră forţă аеriană, a adoptat de laînceputul campaniei (războiului n.n.) normele doctrinei germane, prin stabilirea de faze de conduită strategică care au adus succesul stra-tegic al operaţiunilor înaintea celui tactic, grăbind şi uşurând prin aceasta, marşul operaţiunilor prin: câştigarea spaţiului aerian; paraliza-rea spatelui inamic; neutralizarea rezervelor strategice inamice, avantaje ce au deschis calea strategică spre victorie, mai mult decât vafi produs legarea aviaţiei de picioarele infanteriei sau cavaleriei, cum în mod instinctiv şi ancestral, părea că s-ar fi pretins în anumite ca-zuri locale, din necunoaşterea perfectă a proprietăţilor şi posibilităţilor armei aeriene. Cunoaşterea şi utilizarea armei аеrienе încă noutăţipentru mulţi ar fi putut duce la о superficială întrebuinţare, în cazul subordonării ei tactice sectoarelor terestre, dacă trecerea la noua reli-gie aeriană, inspirată de aliaţi (n.n. germani) şi impusă de puterea ei, nu ar fi fost pusă încă de la început în practică cu cele mai frumoaseşi fericite rezultate practice, evitându-se astfel măcinarea sigură a armei eminamente strategică, pentru cucerirea tactică a unei porţiunide poziţie, care putea cădea odată cu întreagă poziţie, în mod strategic.

5 Forţele aeriene sunt definite ca: „instrumentul prin care se aplică puterea aeriană” în lucrarea lui Jamie Belich, Richard Holmes, The Ox-ford Companion to Military History, Published dy Richard Holmes, Oxford, 2001, cf General de flotilă aeriană dr. Victor Strâmbeanu, „Pu-terea aeriană în paradigma securităţii naţionale şi globale,” Editura Centrului Tehnic-Editorial al Armatei, Bucureşti, 2006, p. 23.

58 Generalul de flotilă aeriană dr. Victor Strâmbeanu, op. cit., p. 107.

ISTORIE, CULTURĂ

- 66 -

ISTORIE, CULTURĂ

- 67 -

Confesiunile unui veteran de război

De la Cotul Donului, la Oradea

--------------------------------------------- Colonel (r.) Petre Costea

În luna februarie 1942, am fostîncorporat pentru satisfacerea ser-viciului militar la Regimentul 32Ploieşti. Am făcut instrucţie prin de-alurile Măneciului şi pentru a neobişnui cu efortul, raniţa era plinăcu 30 kg de pietre spre a ne căli cugreutăţile pentru front.

În august 1942 am plecat pe frontîn Rusia cu trenul de marfă în caream îmbarcat toate cele necesare.Direcţia era, deocamdată, Cri-meea, pentru că numai până acoloera cale ferată; armata rusă, în re-tragere, a demontat toate căile ferate.

Am trecut prin Basarabia şiTransnistria şi, o noapte, am dormitîntr-un sat numit Schirochinsii.

A doua zi, încolonarea şi direcţiainiţială: Caucaz, apoi, pe drum, amprimit ordin să schimbăm direcţiaspre Cotul Donului.

Până acolo nu am întâlnit niciunsat, mergând cu raniţele pline cumuniţie pe o căldură istovitoare.

Armament aveam românesc,însă mâncarea și solda le primeamde la nemţi. Acestea se distribuiauzilnic, seara pentru a doua zi, ceimai mulţi mâncau tot şi până a

doua zi seara nu mai aveau nimic.Am mers cam în marş forţat, de-

oarece ruşii încercau să facă podpeste Don, însă aviaţia germană lestrica tot ce făceau.

A venit ceaţa şi atunci au termi-nat şi ruşii podul peste Don. Amajuns la frontul propiu-zis, satul Fo-minschi, acolo am văzut cum se fă-ceau acte pentru un soldat român,care capturase un tanc rusesc şiprimea concediu să vină în ţară.

Noi ne-am instalat în tranşeelefăcute de nemţi şi am intrat „înpâine”, ruşii au tras asupra noastră

Pe domnul Petre Costea, colonel în retragereşi veteran de război, merită să-l cunoşti şi să-lasculţi vorbind. Căci nu numai că este un bătrân,căruia nici vorbă să-i dai cei 90 de ani (s-a năs-cut în anul 1921 în județul Ilfov), pe care-i poartăcu demnitatea conferită de participarea la cea de-a doua conflagraţie mondială, pe ambele fronturi,cum ne confirmă paginile sale memorialistice.

Nonagenarul a acceptat propunerea redacțieide a-și așeza amintirile de război pe hârtie.

Domnia sa face parte din acei oameni care autrăit istoria pe propria piele şi a încercat s-o des-crie aşa cum a trăit-o, direct şi nemijlocit. Me-morează anii de infern ai războiului, cu detaliiinteresante, ce trădează o bună memorie afectivă.

Petre Costea este vicepreședintele A.N.V.R.filiala Buzău.

Redacția

MEMORIA VETERANILOR

fără să ne facă victime sau alte stri-căciuni.

După câteva zile am fost mutaţiîn alt sector, care era în bătaia uneimitraliere ruseşti cu 4 ţevi şi car-tuşe de 16,5.

Compania noastră era chiar înlocul unde ruşii puteau trage asu-pra noastră.

Mitraliera rusească era foartebine amplasată şi camuflată şi tru-pele noastre nu au putut-o neutra-liza, din mai multe motive: nuaveau aviaţie, artileria grea nu seputea folosi pentru că armateleerau foarte aproape.

Comandantul Diviziei 5, din carefăceam noi parte, era instalat înpartea opusă ruşilor şi vedea tot cese întâmpla pe front.

Pentru a neutraliza mitraliera adat ordin ca compania a 4-a dinRegimentul 32, în care eram şi eu,să atace cu tot armamentul şi cutoţi soldaţii, inclusiv cu bucă-tari şi curieri.

Comandant de companienu mai aveam, deoareceacesta fusese rănit şi trimis înspate pentru recuperare, co-manda revenind plutonieruluicompaniei, un destoinic şifoarte capabil ostaș în alerăzboiului.

Pentru a conduce atacul,am primit un maior desemnatde general.

Am fost asiguraţi că vomprimi ajutor de la artilerianoastră care era amplasatăîn aproprierea generalului şicare vedea tot ce se întâm-plă.

Pregătirea atacului şi bom-bardamentul cu artilerie aufost foarte reduse. În acestfel, era şi normal ca atacul sănu aibă sorţi de izbândă.

Acesta a discutat cu ca-drele din companie şi, după osumară susţinere de către ar-tileria uşoară, am pornit laatac care s-a soldat cu mulţirăniţi şi morţi. Am înaintatcirca 100 m şi generalul co-mandant al diviziei care

privea atacul prin lunetă, văzândpierderile ce le aveam, a dat ordinsă fie oprit atacul şi să ne ampla-săm la teren, în gropile individualeşi, pe cât posibil, doi ostaşi la unamplasament.

Am executat ordinul dat şi, îndupă amiaza acelei zile, comandabatalionului a cerut ca un om dincei care luaseră parte la atac sădea unele relaţii în legătură cuacesta.

Comandantul companiei m-adestinat pe mine împreună cu serg.TR Constantinescu, din Ploieşti, sămergem la batalion; s-a mai dat şiun sanitar. Terenul pe care ne de-plasam era acoperit de arbuşti decirca 2,50-3,50 m şi buruieni înalte.

Ne-am deplasat circa 50 m şi ceide la mitralieră ne-au reperat şi autras câteva rafale asupra noastră,una din ele lovindu-l pe Constanti-nescu în abdomen; l-am văzut cu

intestinele pe jos. Sanitarul l-a pan-sat, dar fără efect, iar el a vorbit cumine circa 10-15 minute, rugându-mă să mă duc, dacă scap întreg, lafamilia lui şi să spun cum a murit.Menţionez că el era convins cămoare, cu care ocazie mi-a încre-dinţat ceasul de la mână şi câtevascrisori de la familie şi de la o prie-tenă din Ploieşti.

Mergând, fără să ne simtă inami-cul, cu el pe o foaie de cort, tâ-rându-ne, am ajuns la batalion,unde i s-au făcut actele respective,semnate de mine şi sanitar, şi l-amînmormântat în cimitirul din apro-pierea batalionului.

La acea data aveam 20 de ani şijumătate şi am plâns ca un copildupă acest drag camarad.

Comanda batalionului avea în in-formaţii că ruşii ne vor ataca cu tan-curi şi a dat ordin să ne facem gropiantitanc.

Pe înserat, am revenit lacompanie, iar cei care con-duceau în acel timp au datordinul necesar să ne am-plasăm la teren înarmaţi custicle incendiare, să-i pri-mim cum se cuvine pe tan-chişti.

Atacul a avut loc a douazi după masă, cu circa 20de tancuri, din care circa 5au fost distruse, iar restul,trecând linia frontului, nus-au mai întors. Menţionezcă tancurile nu au fost în-soţite de infanterie ceea cene-a ajutat să-i respingemcum se cuvine. Personalam distrus un tanc care afăcut explozie, ocupanţii,nu ştiu câţi, au murit înacest incendiu.

Unitatea nostră era am-plasată, cum am arătat maisus, lângă satul Fominschi,pe faimoasa vale a Zarizei,pe unde se infiltrau trupeleruseşti. Într-o seară, untanc a venit tocmai cândsosea mâncarea; a legatcăruţa de tanc, iar noi ampostit în acea zi.

ISTORIE, CULTURĂ

- 68 -

Martie 1942, două zile înainte de plecarea pe front. Petre Costea - stânga sus.

ISTORIE, CULTURĂ

- 69 -

După aceste evenimente, situa-ţia s-a mai liniştit în acest sector.Am primit misiunea să fac cercetăripe teren cam unde erau amplasatetrupe ruseşti, în dosul acelei per-dele de arbuşti.

Împreună cu un sergent şi doisoldaţi am plecat pe unde ni s-a in-dicat. Între noi şi ruşi era o creastăde deal. Ca armament aveam unbrand de 56 şi, fiecare, pistolul dindotare.

Când am ajuns aproape decreastă, am văzut 2-3 inamici carepregăteau un brand pentru trageredar nu ne-am descoperit. Am spussergentului să amplaseze brandulîn aşa fel ca să poată ataca loculunde erau rușii.

Când a fost gata, am tras un pro-iectil, care a căzut foarte aproapede ei. Ca să mărim ritmul de tras,am aranjat cu sergentul să introdu-cem proiectilele, în timp ce unulieşea pe ţeavă altul să fie băgat, înaşa fel se creia impresia că suntemmai mulţi decât ei. S-a întâmplatatunci un incident, eu eram pregă-tit să bag proiectilul în timp ce al luiieşea de pe ţeavă, o greşeală carene putea costa viaţa pe amândoi.

Pentru că nu aveam alt ordinne-am retras şi am spus celor carene-au trimis de cele executate.

În acest loc am stat câteva ziledupă care am fost mutaţi în alt sec-tor unde ruşii reuşise să constru-iască un pod şi să ne încercuiască.

Podul nu se putea termina, întru-cât aviaţia germană îi bombardacontinuu. Acest obiectiv era în sec-torul italian. Vremea s-a schimbat,s-a lăsat ceaţă şi avioanele nu maiputeau interveni, podul fiind termi-nat și gata pentru a fi folosit detrupe. Artileria uşoară, tancurile nuse puteau folosi de acest pod.

Comandantul diviziei a fost infor-mat că trupele ruseşti au trecut pepod şi au apărut pe creasta dealu-lui; noi fiind cam la jumătatea pan-tei, lucru ce-i avantaja pe inamici.A dat ordin ca din trupele unităţilorce erau în acel sector să se for-meze un tampon care să opreascăînaintarea ruşilor. Acest tampon era

format din circa două batalioane,dar prost dotate cu armament şiera un ger năprasnic. Noi erambine amplasaţi la teren în tranşeefăcute după regulile militare.

După câteva zile şi hărţuieli, ruşii,simţind că suntem o trupă nu binedotată, de adunătură, au declanşatatacul cu artileria uşoară şi brand-urile.

Am început să cedăm teren,până pe firul văii, care era în aceltimp fără apă. Retragerea noastrăs-a transformat într-o debandadă,iar morţiii şi răniţii erau cu sutele.Cred că a fost destulă carne pen-tru lupi şi câini.

Ruşii au mai slăbit atacul şi noine-am regrupat şi retras spre răsă-rit, ajungând pe un platou, de undeveneau alte trupe ruseşti. Până peseară, o parte s-au predat prizo-nieri, grupul din care făceam şi euparte am ocupat nişte cazemate fă-cute de artilerie unde am dormit.

Dimineaţa au apărut trupe ruseşticare strigau să ne predăm. În loculunde am dormit au apărut doi ruşişi, după un fel de negociere, ne-ampredat toţi, circa 7-8 persoane.

Ieşind din adăpost, am dat pesteo căruţă cu pâine şi, cu ceasul co-mandantului, am luat două pâinimari. Cu una am făcut schimb şiam luat conserve, iar una am oprit-opentru noi (eram trei persoane carenu ne-am despărţit până în lagăr).

Santinele nu prea existau decâtunele care ne îndrumau pe undesă mergem la o mănăstire pe malulDoneţului. Acolo, care apucau, mailuau câte ceva de mâncare, carenu, răbdau. De acolo eram maimult îndrumaţi decât păziţi, mer-geam spre gara Mihailovca undeerau mii de prizonieri şi, când era ogarnitură de tren liberă, ne îmbar-cau pe ger şi fără mâncare. Ammers la lagărul de triere 58 Tabov,unde am fost dezinfectaţi, spălaţişi cazaţi în cabane încălzite. Italie-nii erau cazaţi în cabane din foi decort.

Până a ajunge la Mihailovca, aumers prin zăpadă şi ger, zăpadafiind de un metru; noaptea dor-

meam în case distruse de război,fără foc.

Îmbarcaţi în vagoane, cât mai în-ghesuiţi pentru a ne încălzi, ceicare mureau de foame sau frigerau dezbrăcaţi de uniforme șiacestea erau puse la uşa vagonu-lui să oprească frigul sau zăpada.Pe şoseaua care mergea spreapus, treceau în viteză tancuri carenu ne dădeau nicio atenţie. Cerculera închis şi cine încerca să treacăspre apus murea de frig şi foameori erau împuşcaţi de către armatarusă.

Ajunşi în lagărul 58, unde am statcirca 10 zile, pe un ger năprasnic, oparte din noi eram îmbarcaţi în va-goane de marfă, acum cu o sobă,care aproape că nu se simţea căexistă. Am luat drumul Siberiei, Ce-liabinsk, prin Moscova, Kazan,Gorki şi alte localităţi. Am mers aşacirca 20 de zile, plecarea a fost deBobotează.

Ajunşi în noul lagăr, a urmat des-păducherea şi etuvele şi am fostcazaţi în cabane cu paturi, mai binezis trei rânduri de scânduri pe fie-care latură a cabanei. Am fost triaţi,după puterea de muncă, în patrucategorii. Cei apţi de muncă au fostrepartizaţi la exploatarea pădurilordin apropierea lagărului. Eu amfost categoria a patra şi stăteam încabană.

După 2-3 zile, a venit la mine uncomisar, care ştia româneşte şim-a întrebat ce înseamnă silvicul-tor. Datele au fost luate după fişelecare existau în lagăr. I-am explicatcu ce mă ocupam eu, cu creştereapădurii şi exploatarea ei pentru focsau construcţii. Mi-a propus sămerg şi să arătăm, cu pădurarul,cum se face tăierea pădurii. Amspus că nu pot să merg din cauzaanemiei, cred că aveam circa 45-50 de kg. Atunci am să am eu grijă,a zis el, ca în circa 10-15 zile săpoți căpăta ceva forţe. Deocam-dată am mers la biroul lui şi mi-aarătat cum se face calculul munciiprestată de fiecare echipă, în func-ţie de care se făcea distribuireapâinii, de la 600 gr., la 1 kg., con-

form cu procentul de realizare anormei, care era de un dublu sterde două persoane.

Când m-am simţit mai în putere,am mers la pădure şi, în fiecare zi,aduceam munca prestată peechipe, pentru a se da pâinea adoua zi. Într-o zi m-a întrebat dacăpot să fac o schiţă a lagărului. I-amspus că nu am instrumente, dar la-turile le voi face prin unghiuri con-form teoremei lui Pitagora. Cu oechipă de oameni am început sălucrez şi s-a deteriorat o parte dingardul de sârmă. În acel moment atrecut pe lângă noi şi a întrebat înruseşte cine conduce acea lucrare.M-am prezentat şi mi-a spus că,pentru deteriorarea gardului, voista la carceră 10 zile. M-a luat şiam trecut într-o cameră unde maierau câţiva pedepsiţi. A doua zi co-misarul cu care lucram a venit lamine şi m-a luat în biroul lui, iar cucarcera a promis că aranjează elsă nu o mai execut.

Cam aşa trecea timpul în lagăr. În luna martie o parte din noi am

fost îmbarcaţi în tren şi am mers înlagărul 156 la sud-est de Moscova,unde clima era mai dulce. În acestlagăr, pe baza lucrului la pădure,am primit o echipă de prizonieri şiam început lucrul la o mică fabricăde cherestea. Lucram numai noap-tea, pentru că lumină nu aveam,uzina electrică nu funcţiona uneoriziua.

În acest lagăr s-a format un nu-cleu care a cerut să fim înrolaţi într-ounitate cu care să luptăm contranemţilor şi ungurilor, cine vrea săfacă cerere. M-am sfătuit cu unprieten, Dragnea Marin, preşedin-tele veteranilor de astăzi, şi am ho-tărât să ne înscriem.

Am făcut cererea, în care, printrealtele, am pus condiţia că nu vomlupta contra armatei române, dra-pelului roşu, galben şi albastru.

Cu această ocazie am aflat că şicehoslovacii au format un corp dearmată pentru acelaşi scop. Amscris în cerere că vom lupta pentrualipirea Ardealului de Nord laRomânia, ceea ce am şi făcut.

Așa s-a creat Divizia „Tudor Vla-dimirescu” şi ne-am mutat într-o ta-bără în Riazan, am începutinstrucţia după modelul cel româ-nesc, cu armament rusesc.

O parte din prizonieri a condam-nat iniţiativa noastră, ba unii ne-aucalificat trădători, lucru ce ne-amirat pe mulţi dintre cei înscrişi.

Frontul se deplasa spre vest, iardivizia a început să se deplasezecu noi, camuflaţi prin păduri. Într-ozi am fost îmbarcaţi în tren cu des-tinaţia Vapriarka.

Iniţial am fost numit ofiţer cu cifrula Regimentul 1, apoi, neavând ceface acolo, am cerut să mi se deacomanda unei subunităţi la Regi-mentul 2, unde era şi prietenul meuDragnea Marin.

Am primit comanda unui plutonde pistolari şi, în fiecare zi, făceaminstrucţie desfăşurată conform pro-gramului unei trupe în rezervă.

Pentru a ajunge la staţia Va-priarka am fost îmbarcaţi în tren şi,pe înserat, am debarcat şi am fostîncartiruiţi, provizoriu, în jurul gării.

Noaptea, gara a fost bombar-dată, şeful staţiei anunţând aviaţiagermană de existenţa noastră; bi-neînţeles că acesta a fost desco-perit că anunţase de prezenţanoastră şi a fost împuşcat.

A doua zi am primit ordin ca îm-preună cu un sergent major sămergem în Transnistria şi să fixămcartiruirea regimentului; deplasareaam făcut-o pe jos, neavând alt mij-loc de transport.

Instalaţi în Transnistria, am aş-teptat ca luptele să ia mai multăamploare şi, astfel, s-a făcut încer-cuirea trupelor de la Chişinău şi,apoi, de la Iaşi.

Odată cu actul de la 23 august1944, am fost îmbarcaţi în ca-mioane şi am făcut deplasarea laBucureşti-Ciorogârla, unde am stat2-3 zile, ca apoi pe vagoane pla-formă să ajungem la Braşov.

În comuna Ilieni s-a făcut pregă-tirea de luptă, care începea cu bă-tălia oraşului Sf. Gheorghe, ocupatde armata maghiară. Când s-a datsemnalul de atac, soldaţii noştri au

pornit şi eliberat oraşul Sf. Gheor-ghe. Îmi reamintesc cum un ostaş,oltean, a plecat la atac cântând şia fost rănit la gât, nu grav încâtsă-i pericliteze sănătatea.

După ocuparea oraşului, ne-auaşteptat un contraatac din parteatrupelor maghiare şi am primit ordinsă ne facem amplasamente pentrua respinge un atac cu tancuri; întretimp,a venit ordin că alarma a fost falsă.

După eliberarea oraşului Sf.Gheorghe unitatea mea a mersspre nord, ţinta fiind Oradea şi eli-berarea totală a Ardealului.

Ajungând la râul Criş, am fostîntâmpinaţi cu focuri de armă dinpartea inamicului; am aşteptat şicercetat ce trebuie să facem pen-tru a trece Crişul fără pierderi.

După o noapte cu schimburi defocuri sporadice şi ceva odihnă, adoua zi, după o pregătire temei-nică, am trecut râul prin apă şine-am instalat pe o mirişte, deoa-rece inamicul se instalase şi ne pri-mea cu focuri de armă.

În aceeaşi seara s-au tras focuride armă din spate, şi la strigătelemele: „nu mai trageţi că suntem ro-mâni”, focul nu s-a oprit. Am trimiso grupă, şi, spre surprinderea mea,mi s-a raportat că sunt civili unguri,un grup mic care într-adevăr des-chiseseră foc cu arme ungureşti.

În acel grup se distingea unul maiînalt care trăgea cu arma. Am datordin lunetistului din unitatea measă-l împuşte.

După ce a căzut cel care trăgea,situaţia s-a liniştit şi, cercetândlocul de unde se trăgea, am con-statat că mai erau puţini. La vede-rea noastră au început să tremurede frică şi întrebându-i ce urmăresccu acele focuri de armă, au aruncatvina pe cel omorât; aveam unostaş care ştia ungureşte şi s-a în-ţeles cu ei.

Nu am putut să-i iau prizonieri,deoarece trebuia să micşorez efec-tivul care era amplasat la teren.Consideram închis incidentul; într-adevăr nu s-a mai întâmplat nimic,am continuat lupta cu inamicul dinfaţă, fiind atent ce se întâmplă şi în

ISTORIE, CULTURĂ

- 70 -

spate.După ce am lichidat lupta dusă

pe itinerarul principal, am trecut peşoseaua Oradea. Dintr-un lan deporumb, o mitralieră trăgea asupranoastră. Ne-am amplasat la teren.Am primit ordin de la comandantulde batalion, care era vecin cu uni-tatea mea, să neutralizăm aceastămitralieră care-i necăjea şi pe ei.

Între noi şi această mitralieră eraşoseaua Salonta-Oradea. Pentru ao neutraliza, trebuia să trecemaceastă şosea. De acord cu co-mandanţii de grupă, am luat urmă-toarele măsuri. Şoseaua trebuiatrecută pe rând, în timp ce celelaltegrupe trăgeau foc continuu asupramitralierei.

În acest mod, grupa mea a trecutcu bine, fără pierderi şi în viteză,apoi a urmat cealaltă grupă. Acumeram mai aproape de inamic.

Pentru a nu le permite să cearăajutor sau să tragă asupra noastră,am continuat trecerea şi cu cele-lalte grupe, și, la ultima grupă amconstatat o încetinire a focului. Mairămăsesem în acea parte de şoseaeu şi curierul meu, Ionică.

M-am deplasat la el, pentru că nurăspundea la chemarea mea.Acesta fusese împuşcat în cap demitraliera inamică; am rămas în-mărmurit, pentru că eram oarecumlegat de acest ostaş, la care ţi-neam, şi îi promisesem, la cererealui, că atunci când se vor terminaostilităţile şi se va încheia pacea, îlvoi cununa (coresponda cu o fatădin comuna lui).

Am ajuns la companie sub ordi-nele lt. Draga Petre, care mi-a co-municat că trebuie să atacăm şi săintrăm în oraşul Oradea. Eu fiind pemarginea şoselei Salonta-Oradea,am fost desemnat să intru primul înOradea. Trebuia să trec CrişulNegru, care era la circa 800 m. Co-mandantul de companie mi-a co-municat că voi avea ca ajutor untun antitanc de 45 mm., o mitralierărusească şi două branduri de 56mm. Am discutat cu sergentul Chi-ran, din partea dreaptă a unităţii, săţină legătura cu ei. În stânga nu

aveam pe nimeni.Am început atacul fără focuri de

armă de la inamic. Crezând că nueste nimeni dincolo de CrişulNegru, am mers cu încrederea căintrarea în Oradea va fi uşoară.

Când ne-am apropiat de râu, amprimit focuri de mitralieră ce aurănit un soldat din grupa care eraîn frunte. Am ordonat ca unitateasă se amplaseze la teren şi să secamufleze. Dinspre Oradea a tre-cut un tanc fără să tragă foc şi nuavea nici ostaşi care să-l apere deeventualele atacuri.

Tunul de 45 a tras în el şi dacă avăzut că noi avem cu ce să lefacem faţă, a făcut cale întoarsă. Înschimb am observat în parteastângă, o formaţie de 2-3 bata-lioane de unguri, care înaintau întrăgători, să ne înconjoare dacă amfi trecut Crişul.

Am dat ordin celor 2 aruncătoaresă tragă asupra inamicului, dar fărăefect, acesta fiind desfăşurat în tră-gători, şi pe o câmpie întinsă.

L-am întrebat pe Chiran dacă arepe cineva în dreapta şi mi-a răs-puns că nu are pe nimeni. Am pre-gătit un curier să meargă lacomandantul de companie, să-ispună care este situaţia şi ce tre-buie să fac. În acelaşi timp a venitun curier de la companie prin caremi se ordona să ne retragem pevechile poziţii şi să ne amplasămbine la teren.

Ne-am retras în ordine. A douazi, ungurii, sprijiniți de aviaţie, tan-curi şi artilerie şi de trupe germane,au atacat trupele noastre.

Pe liziera unui lan de porumb secamuflase un tun de 76 cu șase caişi servanţii respectivi. Aviaţia ger-mană i-a observat şi în repetaterânduri l-a atacat, distrugându-lcomplet.

Aviaţia de bombardament ger-mană, care decola de la Debreţin,a atacat artileria diviziei care eraamplasată în pădurile din jurul sta-ţiunii Felix, neutralizând-o aproapecomplet.

Unitatea mea era în apărare pelinia Chişirid-Păuşa.

Am stat în refacere circa 2 săptă-mâni şi s-au reorganizat unităţile.Pentru atacarea Oradei ni s-au ală-turat vânătorii de munte şi o unitatesovietică. Astfel, s-au izgonit tru-pele maghiare din oraş, după opregătire de artilerie la care s-auadăugat aviaţia şi tancurile.

În timp ce eram în refacere, amsimţit o durere în partea stângă şicu ajutorul şefului de stat major alregimentului, căpitanul Tutoveanu,am consultat medicul, care a găsitcă am cardiopatie şi că trebuie sănu mai depun efort. Căpitanul Tu-toveanu a propus să mi se ia co-manda plutonului şi m-a numitofiţer cu cifru la regiment, funcţiepe care am îndeplinit-o până la fi-nele războiului. Menţionez că amfăcut cursuri, după şcoala militară,pentru aceasta.

În afară de îndatoririle mele, amîndeplinit funcţia de ofiţer la obser-vator în timp ce unitatea era în apă-rare, și am primit comandacompaniei puşti anticar.

Spre sfârşitul războiului, în lunaaprilie, o parte din trupele divizieiau fost trimise în ţară. Eu am reve-nit cu trupele ce rămaseră pe front,în oraşul Caransebeş, unde amserbat 9 Mai 1945, fiind comandantal companiei de puşti anticar.

De la Caransebeş am fost mutaţiîntr-o comună din suburbia Bucu-reştiului; am fost numit ofiţer de le-gătură între Comenduirea capitaleişi regimentul din care făceamparte.

Pe data de 20 decembrie am fosttrecut în rezervă şi m-am încadratîn viaţa civilă, în silvicultură, deunde am ieşit la pensie.

Longevitatea, cu voia lui Dumne-zeu, mi-a permis să prind în ulti-mele două decenii o reparațiefăcută foștilor luptători: aceea de ali se lua în calcul și cei trei ani depe Frontul de Est. Un gând piospentru camarazii absenți și un salutmembrilor A.N.V.R. filiala Buzău.

ISTORIE, CULTURĂ

- 71 -

- 72 -

ISTORIE, CULTURĂ

Mircea TănasePARAŞUTIŞTI PE FRONTUL INVIZIBIL

,,Eroi ai nimănui: agenţi paraşutaţi în România întimpul şi după cel de-al Doilea Război Mondial” (Edi-tura Militară, 2010, 344p.), este cea de a patra con-tribuţie ,,în branşă” a autorului şi, cum suntemavertizaţi în introducere, un prim pas în decopertareaacestui subiect ,,fierbinte” al Războiului Rece, paraşu-tiştii lansaţi de serviciile speciale occidentale în ţară,pe măsură ce fondurile arhivistice vor deveni maitransparente şi se vor identifica şi fructifica alte lucrăridin literatura de specialitate străină.

Poziţia noastră geopolitică, în intervalul de timp in-vestigat, a făcut ca aceşti ,,orfani” ai unei istorii vitregesă aibă, totuşi, pe măsura desfăşurării războiului şi aevaluării consecinţelor acestuia în Europa de Est, omultiplă patenitate: URSS, inclusiv prin lideri comuniştiromâni convinşi de brand-ul sovietic, comandouri şiformaţii paramilitare ale Germaniei ce, iniţial, au încer-cat să contracareze actul de la 23 august 1944, Gu-vernul Naţional Român de la Viena, patronat de HoriaSima, Armata Naţională de Eliberare şi Mişcarea Le-gionară, Grupul Etnic German, sau Oficiului pentruCoordonare Politică american, Anglia şi Franţa, ce aufolosit ca ,,mână de lucru” legionari, pentru garanţiaoferită de fervoarea lor anticomunistă (de remarcat că,din punct de vedere al etniei, Aliaţii, deveniţi post be-llum adversari, au folosit ca agenţi şi evreii: din Tel-Aviv, americanii, din Chişinău, sovieticii).

Sunt consemnate reacţiile generate de acesteprovocări serviciilor române: Siguranţa, Jandarmeria,Serviciului Secret de Informaţii şi, mai apoi, Securi-tatea, care au anihilat, în majoritate, imediat sau dupăun timp, grupurile de agenţi paraşutate; de exemplu,dintr-un grup de sovietici ,,coborâţi” la Târgul Mureş, în1941, au fost prinşi, doi dintre ei, la 19 august 1942, înzona Cislău, judeţul Buzău, unde urmau probabil săacţioneze asupra Depozitului de Muniţie de la Cislău,depozitului de carburanţi de la Mărunţişu sau fabriciide cherestea de la Nehoiu. Tot în acest areal, la 4 au-gust 1944, pe teritoriul comunei Gura Teghii, serviciileroşii au lansat o adevărată ,,internaţională”, în caresexul frumos era vizibil discriminat – un grup de 12agenţi din care 4 prizonieri germani, 4 prizonieriromâni, 3 ruşi şi o rusoaică.

Un document ,,strict confinenţial”, din 1945, o listă aParticipanţilor activi ai complotului militar care facparte din organizaţia ,,Mişcarea de rezistenţă”,cuprindea şi pe buzoienii: generalul C. Constanti-nescu-Claps, generalul de divizie Ion Dumitrache şigeneralul Nicolae Ciupercă; în paginile cărţii va mai fiîntâlnit un personaj fabulos prin aura legendară (şi au-togenerată – erou al propriei imaginaţii - în puşcăriile

c o m u n i s t e ) ,maiorul IoanTobă Hatmanu,intim al celebru-lui ,,recuperator”şi comandant decomandouri cumisiuni secrete,Otto Skorzeny(vezi: TeodorDuţu, După 50de ani. Amintiridespre cei carenu mai sânt, 2vol., Buzău, Edi-tura ,,AlphaMDN”, 1999).

Experienţa şisimţul de proza-tor al lui MirceaTănase sunt probate şi de orchestrarea informaţiilorasupra marelui număr de ,,aventuri”, de cele mai multeori nefericite ale paraşutaţilor. În iunie 1944, Inspec-toratul General al Jandarmeriei făcea cunoscută popu-laţiei următoarea ofertă: un premiu de 20000 de leipentru cel care va denunţa un paraşutist sau agent in-amic, iar, în cazul tăinuirii acestora, deferirea vino-vaţilor către Curtea Marţială. Pâinea neagră ateroristului este certificată de jurnalul sublocotenentu-lui Mitrofan Cerina (3-15 iulie); lipsa de instruire a făcutca, din cei 12 ,,tovarăşi”, Mitrofan, cosilierul politic alcomando-ului, să nu se mai poată ,,regrupa” decât cuunul, care s-a predat a doua zi; cu o sumă mult maimare decât recompensa care se pusese pe capul luireuşeşte să se aprovizioneze restul zilelor; pe 8 iulienotează: Mă apropii de o casă şi bat la uşă: La geamse arată un moşneag. (�) Îi cer să-mi dea ceva demâncare şi bătrânul îmi spune că n-are decâtmămăligă. I-am dat 500 lei. Bătrâna a aprins focul, afăcut mămăligă şi mi-a fiert 5 ouă. Am mâncat 3 iardouă le-am oprit pentru altădată. (�) Am mâncatzeamă cu mămăligă, i-am mai dat 500 lei şi i-am maicerut câteva ouă. Bătrâna mi-a mai dat încă 3 ouă. Ul-timul rând din jurnal, înainte de capturare, este grotescde patetic: Îmi este foame. Blestemat este satulŢuţora. E drept că, în cazul ,,Schmidt-Stoicănescu”,sovieticii i-au plimbat pe complotişti prin lagărele de laVerhoiansk, Irkutsk, Krasnoiarsk, Vorkuta, dincolo deCercul Polar, pe unii timp de mai bine de zece ani,pentru ca, repatriaţi, să rămână în închisorile comu-niste naţionale până în 1964. ,,Blindată” de informaţiişi documente, cartea sa poate fi citită, spre meritul luiMircea Tănase, şi în cheia unui roman picanteresc,tragic şi păgubos totdeodată, prin destinele ,,eroilor”.

RAFTUL CU CĂRŢI

- 73 -

C-dor (r.) Jenică NicolaescuMISIUNEA ,,SIRIUS”

Binevenită, la chiar treizeci de ani de la începereamisiunii şi demararea jurnalului domnului Jenică Nico-laescu., această reeditare (Misiunea ,,Sirius”, Buzău,Editura ,,Teocora”, 2011, 244 p., prima ediţie a apărutîn 2006)), este o mărturie de ,,la sol”, în sensul figuratal cuvântului, despre una din importantele misiuni alezburătorilor români, aceea de a crea prima Şcoală Mi-litară de Aviaţie din Angola (1981-1982).

Autorul, pilot şi instructor de zbor, absolvent al ŞcoliiMilitare de Ofiţeri de Aviaţie ,,Aurel Vlaicu”, promoţia1965, rulând mii de ore de zbor pe nouă tipuri deavion, a aterizat, împreună, cu camarazii “de catedră”(150 de cadre), în fosta colonie portugheză, într-unmoment tensiv: la 1000 km se afla linia frontului întreangolezi (ajutaţi de trupe cubaneze şi consilieri sovie-tici) şi armata sud-africană. ,,Studenţii”, din care urmaca produsul finit să reprezinte 54 de piloţi, 18 ofiţeri destat major, 54 tehnicieni, 13 meteorologi şi 7 logisti-cieni, aveau un nivel de pregătire la altitudinea de 7-8clase elementare; totuşi, miracolul a fost posibil, prinambiţia şi dorinţa lor de a se instrui în tainele acestei,,meserii” dificile, aviaţia, şi eforturile, nu puţine, ale in-structorilor.

Jurnalul este un ,,altimetru” al ofiţerului, care, în lipsaunui confesor, în epocă nici nu putea fi vorba de oasemene funcţie, are ,,disciplina” şi sinceritatea de ase destăinui unui caiet; provocările nu sunt, de celemai multe ori, uluitoare: Aseară am mers la singurulcinematograf (din Nagage, n.m.), vizionând filmulfrancez (cu multe scene porno) NADA (NIMIC), alcărui conţinut s-a apropiat de titlu (desigur, incompa-tibil cu altepelicule adu-se din ţară,,Telegrame”,după Cara-giale, ,,Rug şiflacără”, du-pă romanullui Eugen Uri-caru, ,,Bala-da husarilor”(URSS) ,, ,Revanşa”sau chiar,,Expresul deB u f t e a ” ) .Între obiceiu-rile ,,tribale”,aduse dinţară, făceau

parte atât lecţiile de pregătire politică (4 ore), aniver-sările partidului (tot într-o sală de cinema, împreunăcu autorităţi locale, sovietici, cubanazi şi bulgari, pen-tru a comemora (sic!) şase decenii de la creareaP.C.R.), dar şi cazanul de ţuică (ce prelucra banane,papae, mango şi ananaşi) – lucru nu fără consecinţe:sancţiuni cu vot de blam.

Amalgamul existenţei cuprinde şi sărbătoareaPaştelui, cu cozonac şi ouă roşii (subversive!), au-dierea postului de radio BBC (despre scumpirea ali-mentelor în România) şi ,,prelucrări” referitor larespectarea legii vamale şi a traficului de valută, şicolecţia de fluturi a colonelului Iancu, şi repetiţia la cor(asta mai lipsea) în vederea programului artisticpregătit de români în cinstea zilei de 1 Mai, şi lecturadin ,,Pământul făgăduinţei” de Maurois, şi moarteacăpitanului Preda şi a ucenicului Ruy Nelson într-unaccident aviatic. Toate percepute nu din poziţia unorfavorizaţi de soartă, cât, mai ales a unor victime alesistemului, care nu-şi recunosc (public) condiţia (noi,umilii şi neputincioşii sacrificaţi pe altarul intereselorpatriei). A opta aniversare a Angolei prilejuieştelansarea unui brand – babicul de Buzău a întrecutaşteptările oaspeţilor – şi, din patria cafelei senotează: şansele de a trimite cafea în ţară s-au spul-berat (max,. 2 kg); cum orice nenorocire are partea eibună, în compensaţie, poate, expedia un pachet de15 kg. cu Enciclopedia britanică şi câteva articole deîmbrăcăminte (de unde şi prezumţia că ,,rezistenţaprin cultură” nu a fost chiar un slogan). Achiziţionareaunei statuete de fildeş era, în condiţiile momentului (di-urnele pe lunile august şi septembrie 1982 însumau188 dolari), aproape o extravaganţă. Până şi satis-facţiile de ordin profesional – aceea de a realiza, într-un limbaj compozit, care a dat dialectul rom-angol, unmixaj de română şi portugheză – buni ofiţeri de avi-aţie, din absolvenţi de şcoală generală, sunt grevatede indolenţa autorităţilor (festivitatea de absolvire a în-ceput cu patru ore întârziere) şi precaritatea economieide război (doar absolvenţii au fost beneficiarii unei sti-cle de bere).

Totul este narat cu naturaleţe, la zi, impresiile au oanume precizie de reporter, dar, pentru mulţi din lec-torii tineri, un aer ,,arheologic”; spre pildă, în escala dela Roma, ofiţerul este surprins de diferenţa dintre noişi fraţii de gintă latină: ceea ce-i mai curios e faptul căn-am observat nici o coadă; televizorul hotelului aveaprograme prin cablu şi telecomandă. Rudenia noastrăantică derapa, pe atunci în defavoarea lor, când şicând; astfel, un ofiţer de la Bobocu a fost furat, lângăFontana di Trevi, de 1.088.000 lire, adică echivalentula 800 dolari.

La sfârşitul misiunii, domnul Jenică Nicolaescuavea patruzeci de ani. Jurnalul, în primă ediţie, a văzut,cum se zice, lumina tiparului, după alţi douăzeci şi patru.

ISTORIE, CULTURĂ

- 74 -

ISTORIE, CULTURĂ

Refuzul oricărei literaturizări/cosmetizări conferăpaginilor din ,,Misiunea <Sirius>”, în pofida intenţiiloriniţiale ale ,,junalierului” – însemnări personale, strictconfidenţiale prin subiacentul şi, de multe ori, francul,,criticism” incumbat -, o valoare de document, dar fărăuscăciunea oficială a arhivelor ( pe 11 noiembrie 1982are loc a 7-a aniversare a Angolei, cu apostila că pe-trecerea a fost sobră datorită anunţării oficiale a de-cesului lui Leonid Brejnev, considerat mare prieten alpoporului angolez). Totdeauna popoarele mici au mariprieteni, sau vorba cronicarului moldovean, oameniisunt sub vremuri. Ceea ce, de multe ori, cu o savoarenepremeditată, transpare, merituos, şi din aceastăcarte.

Generalul de Flotilă AerianăION-STRATULAT DOBRAN veteran de război

Coordonatorii, Aurel Pentelescu, Marius-AdrianNicoară şi Dan Antoniu, volumului omagial GeneralulIon-Stratulat Dobran, veteran de război (Buzău, Edi-tura ,,Editgraph”, 2010, 294 p.) intreprind o restituire aunei memorii ocultate sau amputate de perioada co-munistă, (re)dând dimensiunea reală unei pregnantepersonalităţi aparţinând aşilor aviaţiei de vânătoare dincel de al Doilea Război Mondial.

Palmaresul/panoplia din breviarul biografic al fostu-lui luptător aerian relevă, în intervalul 1941-1945, 340de misiuni la inamic, 74 de lupte aeriene, 10 victoriiaeriene, un avion inamic distrus la sol, precum şi fap-tul că, împotriva ratei de pierderi a vieţii piloţilor devânătoare, a fost doborât de trei ori, supravieţuind fărăvreo rană, lucru ce ţine aproape de miracol.

Întârzierea cu care reintră în atenţia publică se da-torează şi faptului că, până acum douăzeci de ani, e-xista un lapsus, ce dicta că atitudinea ,,justă” a armateiromâne, în ultima conflagrație mondială, a început la23 august 1944 şi a luat sfârşit la 9 mai 1945 (ca probăşi micul dicţionar din fosta serie ,,Bărbaţi ai datoriei”).Ori, din cele unsprezece ,,victime” omologate, nouăsunt datate înaintea ,,întoarcerii armelor”, ceea ce îlfăcea pasibil pe ofiţer, în cazul în care ar fi devenit maicunoscut, prin mijloacele media ale epocii, să fie aptde condamnare, cum i s-a întâmplat unui alt celebruluptător (devenit, din personaj de şlagăr, deţinut – Aplecat la vânătoare Agarici/ Să vâneze bolşevici�).

Cele mai prestigioase ordine şi medalii româneşti şistrăine de război, dintre care lipsea numai Ordinul,,Mihai Viteazul”, deşi propunerea pentru conferireaacestuia fusese semnată de unul dintre aşii aviaţiei devânătoare, Bâzu Cantacuzino, nu au putut para frac-turarea carierei de zburător, survenită în 1952, cândeste ,,deblocat” şi împins, pentru zece ani (două cinci-

nale), în câm-pul muncii, laUzina ,,Tim-puri noi” (şiatroce faţă defoştii luptătoride pe Frontulde Est). Înechipa deacolo seaflau, la unmoment dat –1964, şi alţicamarazi aipilotului, uniiabia ieşiţi dinînch isoare,ce îşi conşti-entizau, cur e s e m n a r enoua condiţie: eram nişte paria, strecuraţi în clasamuncitoare, pentru reeducare.

Reabilitat, parţial, în 1966, devine pilot în AviaţiaUtilitară şi, între 1967-1973, deci până la pensionare,pilot de linie (intern-extern) la TAROM.

Timpul a fost îngăduitor cu militarul de altădată, asi-gurându-i răgazul să publice Jurnalul locotenentuluiDobran (1998, 2010), o istorie în imagini a ForţelorAeriene Regale Române (1941-1945), în colaborareşi în limba engleză, şi emoţia de a se întâlni, dupăaproape şaizeci de ani, în mai multe locaţii, între careCercul Militar Naţional, cu Barrie Davis, adversarulvânătorului român într-un duel aerian desfăşurat, cumtrece vremea, în mileniul trecut.

Volumul însumează un consistent şi pitoresc interviucu generalul veteran de război, realizat de AurelPentelescu (autorul, între alte contribuţii asupra avi-aţiei, monografiei unui pilot buzoian: Destinul unuizburător. Căpitanul aviator Mircea T. Bădulescu. 1917-1967, apărută în 2002), un capitol de mărturii asupraacestuia, texte inedite ale omagiatului, anexe,cuprinzând documente de arhivă şi pagini dincorespondenţă, precum şi o sumă de testimonii icono-grafice. Cartea reprezintă un semn de preţuire faţă defostul comandant de escadrilă din Grupul 9 Vânătoare,unul din decanii de vârstă ai Asociaţiei Române pen-tru Istoria Aeronauticii, ce este, el însuşi, personaj înaceastă istorie şi, graţie longevităţii, memoriei, şi ex-presivităţii, cum notează Cornel Marandiuc, MAR-TORUL, JUDECĂTORUL, SCRIITORUL (iar acestuiaîi voi spune şi DEGUSTĂTOR ÎN AMINTIRE).

Bibliotecar

1. IntroducereNATO a devenit, în secolul al XXI-lea, o organizaţie

care contribuie activ şi complex la securitatea globală,fără a-şi altera, însă, caracterul său de alianţă cu vo-caţie euroatlantică. Esenţa Alianţei o constituie princi-piul apărării colective, stipulat de prevederile Articolului5 al Tratatului de înfiinţare: un atac împotriva unui statmembru este considerat atac împotriva tuturor aliaţilor.NATO promovează cooperarea şi acţionează pe bazaprincipiului consensului: în luarea deciziilor, aliaţii lu-crează împreună şi se consultă permanent în pro-bleme de apărare şi securitate. Mediul de securitateîn continuă transformare cere ca răspunsurile la ame-ninţări să fie adaptate în conformitate cu tendinţele deevoluţie ale acestuia.

Alianţa a fost proiectată ca organizaţie politico-mili-tară cu rolul de a consolida democraţiile fragile din Eu-ropa din epoca post război mondial şi pentru a leapăra împotriva agresiunii comuniste reprezentată decapabilităţile militare în dezvoltare ale fostei Uniuni So-vietice. De atunci lumea s-a schimbat în mod radicalşi, în aceeaşi măsură, s-a schimbat şi Alianţa. De fapt,de la constituire, NATO a fost într-un continuu procesde adaptare. Evoluţia strategiei Alianţei din ultimeledecade şi primirea de noi membri după terminarearăzboiului rece a fost cel mai vizibil rezultat al acestuiproces.

Totuşi, în ciuda acestor schimbări, NATO a reuşitsă-şi păstreze valorile, acestea fiind, în acelaşi timp,liantul care-i ţine pe aliaţi împreună şi a făcut dinAlianţă o organizaţie de succes şi extrem de atractivăpentru noii membri. Azi, comunitatea euroatlantică

reuşeşte să-şi menţină şi să se bazeze pe valorile şiviziunile comune care includ: libertatea şi securitatea;pacea justă şi durabilă; democraţia, drepturile omului,libertatea individuală şi statul de drept; cooperarea şisolidaritatea; instituţii de piaţă şi întreprinderi libere.

2. Evoluţia conceptului strategic NATOÎn definiţia dată de către NATO, conceptul strategic

reprezintă modul de acţiune adoptat în urma analizeiunei situaţii strategice. Este enunţarea a ceea ce tre-buie făcut, în termeni suficient de flexibili, încât să per-mită dezvoltarea liniilor de acţiune militară,diplomatică, economică, psihologică, precum şi a altoracţiuni care reies din aceasta.

Trebuie, însă, subliniat că definirea conceptelorstrategice se realizează prin documente clasificateNATO, ce conţin orientări esenţiale de natură strate-gică şi militară. Versiunile publice nu subliniază stra-tegia generală pe care se bazează operaţiile, darexplică obiectivele politice generale ale Alianţei,esenţa existenţei sale, mediul în care operează şi vi-ziunea sa pe termen mediu şi lung.

În decursul istoriei sale, NATO s-a adaptat şi remo-delat continuu, făcând faţă cu succes schimbărilor înmediul global de securitate. Noul mediu de securitateinternaţional dinainte şi de după războiul rece, în spe-cial cel de după atacul terorist de la 11 septembrie2011, conduce la trei premise fundamentale, care tre-buie luate în calcul pentru procesul de transformare, şianume: noile ameninţări, în special cele asimetrice,implică un răspuns adecvat, cu noi tipuri de misiuni;noile tipuri de misiuni cer noi capabilităţi; noile misiuni

TEORIE MILITARĂ

- 75 -

Noul concept strategic alAlianţei Nord-Atlantice şi impactul său asupra securității și apărării naționale---------------------------------------------- General maior (r.) prof. univ. dr. Visarion Neagoe

şi noile capabilităţi necesită un nou cadru de coope-rare, noi relaţii, noi concepte doctrinare.

Primul concept de apărare colectivă a fost adoptat în1949, reflectând natura pur defensivă a Alianţei, cu ac-cent pe prevenirea războiului, importanţa unităţii stra-tegice, rolul armelor nucleare. Formularea acesteistrategii NATO pentru apărarea zonei nord-atlantice afost cunoscută sub denumirea de “Conceptul deapărare colectivă”. Conceptul a fost dezvoltat între oc-tombrie 1949 şi aprilie 1959, considerându-se căAlianţa a stabilit o strategie de operaţiuni la scară largăîn apărarea teritorială.

În 1967, când, în urma unor intense dezbateri în ca-drul Alianţei, Consiliul Nord-Atlantic aproba “RaportulHarmel” asupra viitoarelor sarcini ale Alianţei, Comi-tetul de Planificare a Apărării adopta noul concept stra-tegic al NATO, denumit “riposta flexibilă”. Trecerea dela doctrina şi strategia “represaliilor masive” la “ripostaflexibilă” reprezintă una dintre cele mai de seamă mo-dernizări ale conceptului strategic al NATO din aceaperioadă. Deşi cursa înarmărilor se declanşase verti-ginos, iar Statele Unite trecuseră deja la aplicarea uneistrategii de “îndiguire” în relaţia cu Uniunea Sovietică,potrivit conceptului geopolitic al rimland-ului, elaboratde americanul Nicolas Spykman, doctrina “ripostei fle-xibile” relansa ideea suficienţei strategice şi, peaceastă bază, a echilibrului strategic, deci facilita dia-logul politic şi menţinea (dar mult mai nuanţat) con-ceptul de descurajare.

Ideea de bază a strategiei “ripostei flexibile” era săasigure o structură mai echilibrată a forţelor NATO şisă permită o gamă mai largă de opţiuni politico-mili-tare, în funcţie de complexitatea situaţiei internaţio-nale. Conceptul a fost astfel gândit, încât să oferegaranţia că orice fel de act de agresiune va fi perceputca implicând riscuri inacceptabile şi contracarat pemăsură. Doctrina şi strategia “ripostei flexibile” repre-zentau un progres şi un act de maturitate al Alianţei.Aceasta era susţinută de o tehnologie performantă şide un sistem al valorilor democratice, care şi-au do-vedit, în timp, temeinicia şi forţa.

La reuniunea de la Londra din iulie 1990, şefii de statşi de guvern din ţările membre ale NATO au convenitasupra necesităţii de a adapta Alianţa Atlantică la nouaeră deschisă în Europa odată cu prăbuşirea sistemu-lui comunist. Se simţea nevoia unor schimbări strate-gice fundamentale, care însemnau, de fapt, un nouînceput pentru NATO, adică o alianţă reconfigurată.Aceştia au declanşat o reexaminare strategică apro-fundată, rezultatul fiind un nou concept strategic alAlianţei, ce a fost adoptat la reuniunea la vârf a Con-siliului Nord-Atlantic de la Roma din noiembrie 1991.Având puţine asemănări cu conceptele anterioare,acesta sublinia cooperarea în locul confruntării cufoştii adversari, dar adăuga obligaţia de a depune efor-

turi pentru extinderea şi întărirea securităţii în Europa.Odată cu acest nou concept a început şi procesul detransformare a NATO dintr-o alianţă militară într-oalianţă de apărare şi securitate.

Pentru prima dată, conceptul strategic al Alianţei afost publicat, fiind deschis discuţiilor şi comentariilorparlamentelor, specialiştilor în securitate, jurnaliştilorşi publicului larg. Conceptul strategic adoptat la Romadefinea caracterul defensiv al NATO şi voinţa mem-brilor săi de a-şi apăra securitatea, suveranitatea şi in-tegritatea lor teritorială, dar şi intenţia de a participa lagestionarea crizelor şi conflictelor, la asigurarea secu-rităţii în spaţiul euroatlantic, orientând politica de se-curitate a Alianţei pe baza dialogului, cooperării şi peo apărare colectivă eficientă.

În 1997, liderii NATO au fost de acord cu reexami-narea şi actualizarea conceptului, astfel încât acestasă reflecte schimbările din Europa survenite de laadoptarea lui, dar au reconfirmat hotărârea aliaţilor pri-vind apărarea colectivă şi legătura transatlantică, ofe-rind garanţia că strategia NATO este adaptată completla provocările secolului XXI.

Conceptul strategic al NATO aprobat la Washingtonîn 1999 lărgeşte aria de responsabilitate a Alianţei, di-versifică misiunile şi funcţiile ei, accentuând astfel ca-racterul NATO de organizaţie de securitate şi apărare.În anumite privinţe acest concept reprezintă o încer-care admirabilă de a cuprinde complexitatea securităţiiinternaţionale după războiul rece şi de a descrie posi-bilităţile multiple de răspuns ale Alianţei.

Prin Conceptul strategic din 1999, NATO a continuatsă aplice o abordare iterativă politicilor strategice, încare fiecare nivel strategic (larg, colectiv şi militar) leinformează pe celelalte, menţinând o prezenţă dis-cretă în procesul general. Acest concept este mai de-grabă descriptiv decât decizional şi datorită hotărâriide a-l face public a avut şi un rol de atragere şimenţinere a sprijinului public acordat Alianţei.

3. Noul concept strategic – Lisabona 2010Ţinând cont de ritmul şi natura schimbărilor în lume,

contextul conceptului strategic se modifică într-un ritmalarmant şi, într-o lume ideală, ar fi necesară actuali-zarea frecventă a acestuia. Problema care se puneeste aceea a modului în care este interpretat, acestanefiind de natură strategico-militară, ci politică. În con-secinţă, există o mică legătură între conceptul strate-gic şi viziunea strategică necesară pentru a face faţăschimbărilor şi a le “administra” ulterior. Foarte multeevenimente s-au petrecut începând cu 1999, cândconceptul strategic a fost în concordanţă cu centrul degreutate al majorităţii intereselor strategice ale mem-brilor Alianţei, mai presus decât ale Europei. Minimal,Alianţa a trebuit să schimbe focalizarea eurocentrică aconceptului strategic şi să-l repoziţioneze la un nivel global.

TEORIE MILITARĂ

- 76 -

Fără un concept strategic atotcuprinzător şi relevant,planificarea forţelor şi a apărării devine dezechilibrată.Prin asigurarea unei interfeţe eficiente între strategiapolitică şi cea militară, un conceptul strategic trebuiesă permită forţelor armate să păstreze acea abilitatetotală de a se reconstitui în faţa schimbărilor deose-bite ale mediului de securitate.

Atacurile teroriste asupra SUA din septembrie 2001au accentuat necesitatea ca NATO să se adresezesurselor de instabilitate aflate în regiuni din afara arieide responsabilitate tradiţională. Ulterior, operaţiile mi-litare din Afganistan, îndreptate împotriva surseloracestor atacuri teroriste, au demonstrat valoarea unorforţe moderne, uşoare, înalt tehnologizate, expediţio-nare, precum şi a unui sistem sofisticat şi rapid deluare a deciziilor, comandă şi control. Aceasta a re-confirmat nevoia unei analize militare cuprinzătoarenoi şi a demonstrat că apărarea colectivă nu se maipoate concentra exclusiv pe ameninţările tradiţionaleproduse de forţe numeroase, aflate faţă în faţă. Eve-nimentele din 11 septembrie au servit drept confirmarea faptului că terorismul global, potenţialul folosirii ar-melor de distrugere în masă, instabilitatea regională,statele dezmembrate, ideologiile radicale şi conflicteleîngheţate reprezintă acum cea mai mare ameninţarela adresa viitorului păcii şi a securităţii naţiunilor aliate.În ultimii zece ani, NATO a suferit o transformare con-tinuă, evoluând de la o structură al cărei rol era dedescurajare, preponderent în plan militar (fără a aveaun trecut activ în plan operaţional, acţional) la o orga-nizaţie cu rol de impunere a păcii, prin angajarea forţei.

Ca urmare a acestor evenimente istorice cheie şi aunei îngrijorări crescânde în cadrul Alianţei de a seadresa problemelor legate de securitate într-un con-text global, organizaţia nord-atlantică a început să re-cunoască nevoia implicării sale în roluri precumprevenirea conflictelor, managementul crizelor,menţinerea păcii, intervenţia în cazul unor dezastre şiajutorul umanitar. Pentru asigurarea succesului înaceste noi misiuni, NATO a recunoscut nevoia de a-şireadapta modul de gândire.

La summit-ul NATO de la Lisabona au fost adop-tate noul concept strategic şi decizia privind un scutantirachetă al NATO integrat cu proiectul american,Rusia a fost invitată să participe la acest sistem an-tirachetă şi şi-a dat acordul de principiu, iar deciziaprivind începerea transferului responsabilităţii de se-curitate forţelor afgane va începe în 2011 şi este pre-conizat că afganii vor avea controlul asupra teritoriuluipropriu în 2014.

Secretarul general al NATO, Anders Fogh Ras-mussen a declarat la adoptarea noului concept strate-gic că acesta creează cadrul pentru a „dezvoltacapabilităţi moderne, de apărare împotrivaameninţărilor actuale” şi a „ajunge la partenerii noştri

din toată lumea” 1

Conceptul strategic NATO, care va servi ca itinerarpentru Alianţă în următorii 10 ani, a fost descris cafiind viziunea pentru o alianţă care evoluează şi careîşi va păstra capacitatea de a-şi apăra membrii împo-triva noilor ameninţări şi care va transforma NATO într-o organizaţie mai activă şi mai eficientă.

Conceptul strategic NATO, denumit „Angajare ac-tivă, apărare modernă”, subliniază trei sarcini esenţialecare contribuie la protejarea membrilor NATO: apăra-rea colectivă (apărare şi descurajare), gestionarea cri-zelor (securitate prin managementul crizelor); şisecuritate prin cooperare (promovând securitatea in-ternaţională prin cooperare).

“NATO este o comunitate fără egal, de libertate,pace, securitate şi valori împărtăşite. Dar lumea seaflă într-o continuă schimbare. Ne confruntăm cu noiameninţări şi provocări. Acest concept strategicreprezintă asigurarea că NATO rămâne la fel de efi-cientă ca întotdeauna în apărarea păcii, securităţii şiprosperităţii membrilor săi”.2

Subliniind faptul că a venit timpul ca NATO să dez-volte noi capabilităţi şi noi parteneriate, noul conceptstrategic trasează şi facilitează modul în care alianţaîşi va moderniza abilitatea de a îşi îndeplini misiuneafundamentală de apărare colectivă, promovând înacelaşi timp stabilitatea internaţională.

Astfel, noul document îi îndeamnă pe aliaţi să in-vestească în capabilităţi cheie pentru a face faţă cusucces noilor ameninţări şi să dezvolte în cadrul NATOcapabilităţile necesare apărării în faţa atacurilor cu ra-chete balistice şi atacurilor informatice.

Noul concept strategic oferă ţărilor partenere de petot cuprinsul globului mai multe oportunităţi pentru di-alog şi cooperare, angajează NATO să intensifice co-operarea cu Rusia şi afirmă disponibilitatea Alianţei dea include în viitor şi alte state democratice europene.

Documentul accentuează nevoia NATO de a-şiasuma în continuare un rol activ în managementul cri-zelor, de fiecare dată când va fi nevoie.

De asemenea indică nevoia ca Alianţa să rămânăeficientă din punct de vedere al costurilor şi recu-noaşte reforma internă continuă a organizaţiei ca fiindun aspect cheie al modului în care NATO îşi vadesfăşura activitatea în viitor.

4. Implicaţiile noului concept strategic pentruRomânia

Noul Concept Strategic al Alianţei reprezintă primuldocument programatic la care România participă încalitate de membru NATO, conceptul strategic ante-rior fiind adoptat în 1999, când România nu eramembră NATO.

Documentul conţine trei aspecte de interes majorpentru România, care vizează: întărirea relaţiilor de

TEORIE MILITARĂ

- 77 -

parteneriat cu statele din vecinătatea Alianţei, în ve-derea contracarării ameninţărilor şi provocărilor carepersistă în Regiunea Extinsă a Mării Negre; continua-rea politicii uşilor deschise, ca modalitate de sprijin alprocesului de reformă în statele care aspiră la statutulde membru al Alianţei; dezvoltarea unei cooperăripragmatice cu Federaţia Rusă, dar fără a neglija va-lorile şi principiile de bază ale acestei relaţii. Unul din-tre aceste principii se referă la respectareaangajamentelor asumate în raport cu partenerii.

În privinţa sarcinilor fundamentale asumate deNATO prin noul Concept Strategic al Alianţei,preşedintele României consideră în special relevantăpentru România apărarea colectivă – „O să fac o micădezvoltare a primei sarcini, aceea de apărare colec-tivă, care rezultă din noua strategie. Ea este funda-mentată pe art. 5 al Tratatului de la Washington şi îninteriorul ei se stabileşte crearea sistemului NATO an-tirachetă pentru protejarea tuturor statelor europene.Asta înseamnă ca şi acordul bilateral dintre Româniaşi SUA devine parte a noului sistem de apărare anti-rachetă al NATO. Cu această ocazie, cei care au maicriticat iniţiativa bilaterală româno-americană pot săînţeleagă ceea ce este de înţeles, şi anume: Româniaa fost, poate, cel mult cu un pas înainte în deciziilestrategice pe care le-a luat.”3 Acest summit NATO sta-bileşte dezvoltarea unui sistem antirachetă la nivelultuturor statelor NATO, iar relaţia bilaterală România-SUA cu privire la sistemul antirachetă care să prote-jeze teritoriul României este o relaţie care seintegrează acum în noul Concept de apărare antira-chetă.

În Noul Concept Strategic ca document programatic,se regăsesc obiectivele şi poziţiile susţinute de Ro-mânia şi prin acesta statele de pe cele două maluriale Atlanticului transmit un mesaj politic clar privindîntărirea solidarităţii şi a acţiunii comune. Viziunea Ro-mâniei, care se regăseşte în noul Concept Strategic,este aceea a unei Alianţe transatlantice puternice şiunite, capabilă să răspundă provocărilor regionale şiglobale de o manieră cuprinzătoare şi în cooperare cualţi parteneri şi organizaţii internaţionale.

Viziunea României este aceea a unei alianţe trans-atlantice puternice şi unite, capabile să răspundă pro-vocărilor regionale şi globale din mediul de securitate,de o manieră cuprinzătoare şi în cooperare cu alţi par-teneri şi organizaţii internaţionale. În ceea ce priveştenoile ameninţări la adresa securităţii internaţionale,România a fost unul dintre statele care au susţinut in-cluderea în cadrul conceptului de apărare colectivă aalianţei a apărării antirachetă, precum şi importanţadezvoltării unor capacităţi adecvate la nivelul alianţeiîn domeniul securităţii energetice şi pentru a răspundeameninţărilor cibernetice. „România doreşte ca apăra-rea antirachetă să devină o componentă a apărării co-lective a alianţei, iar contribuţia românească la

proiectul iniţiat de SUA să devină astfel şi o contribuţiela viitoarea capabilitate NATO în domeniul apărării an-tirachetă”4, a menţionat ministrul Afacerilor Externe,exprimând totodată deschiderea României pentru co-operarea Alianţei cu Rusia în acest proiect.

România, fiind o ţară situată la frontiera alianţei, con-sideră ca importantă o atenţie sporită a NATO acor-dată vecinătăţii sale, continuării politicii uşilordeschise, precum şi dezvoltării reţelei de parteneriate,care capătă o valoare sporită atât din perspectivă po-litică, cât şi în plan operaţional, prin contribuţiile par-tenerilor la misiunile Alianţei. În acest context,România este deosebit de interesată de dezvoltarearelaţiei de parteneriat strategic între NATO şi UE, pre-cum şi pentru dezvoltarea relaţiei NATO-ONU.

Este tot mai evident că NATO se constituie, pe zi cetrece, într-un generator de securitate cu valenţe glo-bale. Stabilitatea din zona euroatlantică îşi extinde ariade influenţă asupra celorlalte spaţii strategice, cu-prinse adesea de tensiuni şi conflicte, situaţii de criză,pericolul escaladării nucleare, al diseminării armelorde nimicire în masă, iar aplicarea prevederilor con-ceptului strategic de la Lisabona extinde aria deacţiune a Alianţei şi, prin aceasta, măreşte zona de se-curitate în spaţiile complementare celui euroatlantic.

Note:

1 http://usacac.army.mil/blog/blogs/reflectionsfrom-front/archive/2010/11/25/the-lisbon-summit-nato-s-strategic-concept.aspx2 http://www.nato.int/cps/en/natolive/news_68172.htm3http://www.presidency.ro/index.php?_RID=det&tb=

date&id=12556&_PRID=search4 http://www.mae.ro/node/5351

Bibliografie:

- Cragg, A., “A new Strategic Concept for a new era”, NATO Review, 47/2, Summer 1999, p. 19.- Cornish, Paul, „A Strategic Concept for the Twenty-

first Century”, Defense Analysis Vol. 15, No. 3, pp.241–260, 1999- http://www.nato.int/- http://www.mae.ro- http://www.presidency.ro/- http://usacac.army.mil/

TEORIE MILITARĂ

- 78 -

1. Caracterizarea mediului de securitate.Actualul mediu de securitate din spaţiul euroatlantic şi

din zona de proximitate a acestuia aflat într-un procesamplu de restructurare şi de remodelare favori zeazăapariţia/ manifestarea stărilor de tensiune şi de incertitu-dini care pot degenera sau chiar generează conflicte mi-litare. Proliferarea unor riscuri, pericole şi ameninţărispecifice, convenţionale sau asimetrice, poate afectagrav evoluţia generală pozitivă de edificare a unei arhi-tecturi de securitate în Europa şi în lume.

Putem aprecia că actualul mediu de securitate este in-fluenţat de tendinţa de reconfigurare multipolară a arhi-tecturii de putere, de competiţia dintre noii actori globalişi regionali, de disputa pentru accesul la/ şi controlul re-surselor vitale precum şi de schimbare a regimurilor într-o zonă care tradiţional se caracterizează prin instabilitate/situaţii de securitate volatilă. Este vorba de Orientul Mij-lociu şi de zona Africii de Nord.

În plan internaţional, amplul proces de globalizare şireaşezare a raporturilor cu noii poli de putere şi noii ac-tori internaţionali de securitate statali şi non-statali, de-termină reluarea competiţiei pentru controlul şigestionarea, la nivel global cât şi la nivel regional, a re-surselor strategice şi a căilor de acces către acestea,concomitent cu creşterea gradului de interdependenţă şiinteracţiune între statele lumii. Protejarea intereselor fun-damentale şi realizarea obiectivelor de securitate naţio-nală ale României impun ca sistemul militar să fie înmăsură să prevină, să descurajeze şi să zădărniceascăorice încercare de agresiune, indiferent de modul subcare s-ar putea produce aceasta sau de modul în care s-

ar încerca justificarea în faţa opiniei internaţionale cât şia organismelor internaţionale de securitate.

Delimitarea netă între evoluţiile din mediul intern şi celinternaţional este din ce în ce mai greu de realizat în con-textul în care există acţiunea conjugată şi întrepătrunde-rea unor procese care crează condiţii favorabile pentruapariţia, previzibilă sau nu, a unor riscuri la adresa secu-rităţii naţionale. Acestea au de cele mai multe ori un im-pact transnaţional. Accentul se va deplasa, în viitor, totmai mult de pe riscurile, pericolele şi ameninţările de na-tură militară către cele non-militare, iar anumite vulnera-bilităţi vor influenţa evoluţia acestora.

În plan intern, continuă să existe situaţii sensibile caresunt determinate de diferite stări sociale şi economice,de imigraţii, de statutul unor minorităţi sau entităţi terito-riale. Aceste situaţii au evoluţii sau involuţii ale graduluide risc şi trebuie să determine atât creşterea atenţiei carese acordă acestor zone şi fenomene cât şi măsuri efi-ciente pentru supraveghere şi contracarare. Suprave-gherea este esenţială pentru identificarea indiciilor detransformare a acestora în pericole şi ameninţări laadresa intereselor naţionale ale statului român.

Actuala situaţie de securitate a României se exprimăprin diferenţa dintre dezideratul asigurării unei stări op-time în care statul român să se poată dezvolta liber, să-şi promoveze nestânjenit interesele, pe de o parte şistarea de fapt pe care i-o conferă mediile extern şi internde securitate pe de altă parte.

În spaţiul euroatlantic şi zona de proximitate a aces-tuia, s-a redus considerabil pericolul unor confruntări ar-mate dar se manifestă o creştere a riscului declanşării

TEORIE MILITARĂ

- 79 -

Rolul informaţiilor militare în procesul de luare a deciziilorîn contextul aderării României la NATO---------------------------------------------- Colonel dr. Vasile Cerbu, Divizia 2 Infanterie „Getica”

La începutul mileniului trei, situaţia globală de securitate, (inclusiv cea regională) este într-o continuătransformare. Această transformare este profundă, determinată de continua evoluţie a unor procese şifenomene de natură militară şi non-militară, care au impact asupra stării de securitate, asupra tuturor sta-telor, dar şi asupra politicii acestora de protejare a propriilor interese naţionale.

unor crize locale şi conflicte regionale .Astfel, pentru ţaranoastră, sursele de risc devin tot mai neconvenţionaledar ameninţările non-militare se amplifică şi provin din di-recţii şi surse greu de prevăzut, care, dacă sunt asociatetendinţelor antisociale şi antiromâneşti pot conduce ladestabilizarea societăţii şi implicit, la apariţia unor con-flicte care pot avea implicaţii militare ulterior. Deficienţeleeconomice, sociale şi politice, pot determina riscuri deordin militar, surse potenţiale de insecuritate, riscuri non-militare, noi tipuri de provocări şi pericole. Chiar dacă Ro-mânia nu consideră niciun stat ca potenţial agresor,într-o conjuctură nefavorabilă, poate fi victima unor ac-ţiuni ostile interne, externe sau combinate. În acest senseste necesar să se prevadă din timp, pe toate planurile şisub toate formele, efectele acutizării, modificării de echi-libru geostrategic.

Explozia fără precedent a terorismului şi formele din ceîn ce mai diversificate de manifestare a acestuia, au scosîn evidenţă o serie de vulnerabilităţi existente în societa-tea actuală românească şi internaţională precum, şi pro-vocări asimetrice, atipice, disimulate, neconvenţionalecare asigură o imagine mai completă la adresa stabilită-ţii şi securităţii.

Apreciez că evoluţia situaţiei internaţionale în primeledecenii ale secolului XXI, va depinde de factorii politico-militari şi economici, ale căror tendinţe sau chiar efectese manifestă deja în prezent, influenţând raporturile in-ternaţionale şi situaţia securităţii mondiale. O parte aacestor factori, potenţial generatori de crize, vor afecta şistarea de securitate a României într-o măsură mai maresau mai mică.

2. Crizele şi domeniile lor de manifestare.Noul concept strategic al NATO menţine gestionarea

crizelor ca o misiune fundamentală şi angajează NATO,de la caz la caz, şi prin consens, în conformitate cu arti-colul 7 al Tratatului de la Washington pentru a contribuieficient la prevenirea conflictelor şi pentru a se angajaactiv la gestionarea acestora, inclusiv în operaţiile de răs-puns la crize (denumite în continuare CROs). AstfelAlianţa dezvoltă proceduri robuste de consultare, aran-jamente pentru gestionarea crizelor, capacităţi militare şiinstruire pentru Planificarea acţiunilor în caz de urgenţecivile.

Se poate aprecia că eficienţa Alianţei în gestionareacrizelor este dată de contribuţia sa distinctă la eforturilecomunităţii internaţionale pentru prezervarea sau res-taurarea păcii şi prevenirea conflictelor. În acest sensNATO şi-a oferit şi continuă să-şi ofere prilejul pentruoperaţii de menţinere a păcii şi pentru alte operaţii subresponsabilitatea Consiliului de securitate al ONU, UEsau OSCE, inclusiv prin punerea la dispoziţie a mijloa-celor şi capacităţilor sale. România are o contribuţie im-portantă şi distinctă în gestionarea şi rezolvarea crizelor/conflictelor, unele aflate în curs de soluţionare.

La Summitul de la Lisabona, NATO a apreciat că mij-loacele sale de gestionare a crizelor trebuie adaptate lariscurile şi ameninţările pe care Alianţa le-ar putea solu-ţiona şi sunt necesare măsuri de dezvoltare a sistemului

NATO unic integrat de răspuns la crize. Atacurile ciber-netice au adăugat o nouă dimensiune cadrului NATO degestionare a crizelor, în sfera şi sub imperativul apărăriicolective. A fost luată astfel decizia de constituire a unorstructuri de apărare împotriva acestor atacuri/ acţiuni.

Toate statele NATO sunt participante la Sistemul Alian-ţei de Răspuns la Crize. În scopul realizării unui sistem in-tegrat, viabil şi interoperabil la nivelul NATO, se impunedezvoltarea Sistemului Naţional Integrat de Gestionare aCrizelor. Este necesar să se asigure compatibilitateaacestuia cu politicile şi procedurile existente la nivelulAlianţei.

În condiţile în care, în prezent, interesele statelor dinspaţiul euroatlantic nu sunt generatoare de stări conflic-tuale, în zona sudică de proximitate a acestuia se mani-festă fenomene de instabilitate şi conflict cu efecte,posibil majore, greu de determinat, tendinţe de fragmen-tare, marginalizare sau izolare a unor state.

Astfel, în spaţiul de interes al Alianţei se pot manifestacrize, care după domeniul în care se manifestă şi cau-zele care le determină sunt de natură politică, diploma-tică, economică, socială, financiară, militară, ecologicăsau de altă natură.

În contextul modificării substanţiale a mediului interna-ţional de securitate conceptul de supraveghere şi averti-zare timpurie capătă noi valenţe şi se impun măsuri dereconsiderare a acestuia în Armata României, precum şia rolului structurilor de informaţii.

3. Necesitatea avertizării timpurii.În condiţiile provocărilor diversificate legate de averti-

zare, în conformitate cu noul Concept Strategic NATOadoptat la Lisabona, Sistemul Informaţional de AvertizareNATO (NIWS), ţinteşte zone netradiţionale de expertizămilitară. Astfel se acordă o foarte mare importanţă acţiu-nilor de culegere a informaţiilor, a schimbului şi disimină-rii acestora, către potenţialii beneficiari naţionali sau lanivelul Alianţei cu privire la evoluţia riscurilor, pericolelor,ameninţărilor sau problemelor care ar putea avea impactasupra intereselor de securitate (ale Alianţei, statelormembre ale acesteia precum şi ale celor partenere). Pro-cesul de avertizare trebuie să fie instituţionalizat şi să nusurvină ad-hoc, să fie oportun şi corect, să asigure infor-maţii procesate şi structurate pentru formularea deciziilorcare să descurajeze sau să neutralizeze o criză în evo-luţie. Avertizarea este completă doar în momentul în carese ia o decizie iar pentru a fi eficientă trebuie să se rea-lizeze la timp dar să fie şi predictibilă. Oportunitatea şiacurateţea avertizării sprijină asigurarea necesarului deinformaţii. La un nivel minim poate fi premisa deciziei dea nu acţiona. Orice acţiune poate avea impact asupraopţiunilor preventive, măsurilor de răspuns la crize, con-tra-surprinderii sau contra-agresiunii.

4. Supravegherea şi Avertizarea Timpurie în noulcontext de securitate.

Riscurile şi ameninţările la adresa securităţii naţionalesunt multidirecţionale şi complexe iar locul şi modul încare acestea se pot dezvolta într-o criză sau o amenin-

TEORIE MILITARĂ

- 80 -

ţare militară sunt greu de prevăzut şi de evaluat. În cadrulAlianţei, Armata României trebuie să fie capabilă să răs-pundă acestor riscuri, pericole şi ameninţări, şi dacă estenecesar să şi intervină pentru asigurarea stabilităţii în Eu-ropa şi a securităţii membrilor NATO, precum şi pentrugestionarea unor situaţii conflictuale/ crize în zona de pro-ximitate a spaţiului euroatlantic.

La adresa securităţii naţionale sau a Alianţei, riscurile şiameninţările, cel mai probabil, rezultă din consecinţelenegative ale instabilităţii care poate rezulta din dificultăţieconomice, sociale şi politice majore. Aici includem tero-rismul, disputele de graniţă, tensiunile etnice şi naţiona-liste, fanatism religios, competiţie pentru resurse,presiunile ecologice şi ale populaţiei, luptele pentru pu-terea internă. Aceste riscuri pot rezulta din concentrareaunor cantităţi mari de armament convenţional în multeţări şi proliferarea armelor de nimicire în masă şi ale mij-loacelor de întrebuinţare a acestora. Acestea au generatultimele crize din nordul Africii şi din Orientul Mijlociu, darau afectat într-o măsură diferită şi ţările din spaţiul eu-roatlantic.

Structurile de informaţii militare, unităţile şi subunităţiledin forţele de supraveghere şi avertizare timpurie trebuiesă fie în măsură să supravegheze, să identifice, să mo-nitorizeze şi să semnaleze factorilor de decizie militarăindiciile de declanşare a unor crize externe, în spaţiul deinteres strategic a României sau crize interne, astfel încâtsă fie posibil a se adopta în timp util măsurile necesareprevenirii situaţiilor care să pună în pericol securitateanaţională şi integritatea teritorială.

Apreciez că, în sens larg, Avertizarea Timpurie – se ba-zează pe date şi informaţii, obţinute din mai multe surse,care includ şi reţele de ştiri sau sisteme specializate mul-tilateral, cum sunt cele din domeniul acţiunilor umanitareale ONU sau OSCE, ONG, centre de cercetări ştiinţificecare difuzează informaţii utile prin mass-media sau IN-TERNET.

5. Subsistemul de informaţii militare – componentăde bază a sistemului de sprijin a comenzii şi contro-lului operaţilor Forţelor Terestre.

Unul din elementele esenţiale ale sistemului de co-mandă-control a structurilor de forţe terestre îl constituiesistemul de sprijin şi cuprinde subsistemul de informaţiimilitare, subsistemul de comunicaţii şi informatică, sub-sistemul de sprijin logistic, punctele de comandă şi pro-cedurile de comandă-control.

Subsistemul de informaţii militare al structurilor de forţeterestre reprezintă un ansamblu de elemente interrela-ţionate (forţe, mijloace, acţiuni şi măsuri), conceput într-o idee unitară în scopul asigurării de informaţii oportuneşi eficiente, conducerii acestora şi a elementelor de co-mandă-control a forţelor terestre, de la nivelurile operativşi tactic, pe timpul operaţiilor. Acesta este element al pu-terii de luptă a structurilor de forţe terestre şi asigură in-formaţii relevante, procesate, pentru comandant şi statulsău major, în exercitarea comenzii şi controlului. De ase-menea, apreciez că informaţiile sunt cea mai importantăresursă aflată la dispoziţia comandantului pentru planifi-

carea operaţiilor. Informaţiile de la toate eşaloanele, dintoate sursele, generează imaginea operaţională comunărecunoscută a ameninţărilor, riscurilor şi vulnerabilităţilordin aria de confruntare/operaţii. În urma interpretăriiimaginii operaţionale comune integrate/recunoscute,comandanţii înţeleg situaţia şi iau decizii.

Luarea deciziei este produsul analizei situaţiei opera-ţionale comune recunoscute pentru a determina dia-grama de relaţii între factorii mediului operaţional(misiune, inamic/forţele de opoziţie, teren şi situaţia me-teorologică, forţele la dispoziţie) şi sprijinul acordat aces-tora, timpul la dispoziţie şi consideraţii civile. Analizasituaţiei operaţionale comune, facilitează procesul deluare a deciziei prin identificarea oportunităţiilor şi limită-rilor/restricţiilor pentru îndeplinirea misiunilor, forţelor ladispoziţie şi necesarului de informaţii.

În acelaşi timp, înţelegerea situaţiei, riscurilor, amenin-ţărilor şi vulnerabilităţilor inamicului/adversarului (atât subaspect cantitativ, cât şi calitativ) este întrebuinţată în pro-cesele de comandă şi control în sensul influenţării per-cepţiilor şi acţiunilor organizaţiilor neguvernamentale sauale unor instituţii/ organizaţii internaţionale. Aceste infor-maţii constituie suportul de informaţii şi al operaţiei infor-maţionale - componentă a oricărei operaţii.

Pe timpul etapei escaladării crizei, mai ales, un rol im-portant îl are supravegherea şi avertizarea timpurie.Componentele sistemului naţional de supraveghere şiavertizare timpurie sunt: a) supravegherea terestră; b)supravegherea aeriană; c) supravegherea navală; d) su-pravegherea electronică; e) supravegherea CBRN. For-ţele terestre participă/execută activităţi specificesupravegherii electronice, supravegherii CBRN, supra-vegherii terestre şi supravegherii aeriene (cu structuri deavioane fără personal la bord etc.).

Structurile de informaţii militare tip „2” şi elementeleISTAR din structurile de forţe terestre, atât de la niveloperativ cât şi tactic, trebuie să fie în măsură să supra-vegheze, să identifice, să monitorizeze şi să transmităfactorilor de decizie militari specifici acestor niveluri, in-diciile de declanşare a unor crize interne şi externe înariile de responsabilitate şi de interes. Aceste informaţiiasigură adoptarea în timp util a măsurilor necesare pre-venirii situaţiilor de criză. Obiectul avertizării timpurii îlconstituie informaţia prelucrată sub toate aspectele sale:secretă sau nesecretă/publică, codificată sau necodifi-cată, cu caracter civil sau militar, destinată identificării in-diciilor unor posibile crize şi/sau conflicte militare,gestionării evoluţiei factorilor de amplificare a riscurilor,pericolelor sau ameninţărilor. Este ceea ce genericnumim superioritatea informaţională, greu de realizat petoată perioada CROs, dar esenţială în momentele cheiede planificare şi executare a acestora.

Există o diferenţă între avertizarea timpurie şi preveni-rea conflictelor. Astfel, avertizarea timpurie are funcţia dea asigura informaţii procesate pe baza cărora la nivelulelementelor de comandă-control ale forţelor terestre potfi proiectate şi aplicate măsuri preventive pe termen scurtşi mediu şi pentru care se pot prevedea modalităţi de pre-venire a conflictelor pe termen lung. Prevenirea conflic-

TEORIE MILITARĂ

- 81 -

telor presupune măsuri şi acţiuni pentru a se evita mani-festarea riscurilor şi ameninţărilor şi escaladarea dispu-telor/dezvoltarea efectelor riscurilor.

Supravegherea la nivelul structurilor forţelor terestre serealizează prin culegerea informaţiilor prin toate surselespecifice disciplinelor OSINT, HUMINT, SIGINT, IMINT şiMASINT, fuziunea informaţiilor, analiza şi diseminareaacestora, gestionarea bazelor de date, protecţia infor-maţiilor şi activităţi de instruire.

Structurile forţelor terestre care constituie subsistemulISTAR (care asigură supravegherea şi avertizarea tim-purie) ca parte a sistemului naţional militar de informaţii,are o componentă de comandă-control, o componentăde execuţie (care asigură colectarea informaţiilor), com-ponentă proprie de comunicaţii şi informatică -parte a sis-temului de comunicaţii şi informatică existent la nivelulfiecărei mari unităţi şi unităţi şi subsistemul logistic. Estenecesară o componentă de comunicaţii şi informaticăproprie, deoarece acţiunile structurilor ISTAR preced ac-ţiunea structurilor care asigură prevenirea/managemen-tul crizelor, ceea ce presupune o ridicare a capacităţiioperaţionale/operaţionalizare anticipată, cantitatea de in-formaţii vehiculată este mare, iar vehicularea altor infor-maţii ar putea genera blocarea componentei decomunicaţii cu efecte negative majore asupra cunoaşte-rii situaţiei operaţionale integrate recunoscute.

Putem aprecia că realizarea superiorităţii/avantajuluiinformaţional în CROs are ca efect reducerea duratei ci-clului informaţional şi o superioritate/dominaţie decizio-nală, generează o putere de luptă crescută princonectarea în reţea a senzorilor, factorilor de decizie şisistemelor de armament. Se realizează o imagine de an-samblu sau partajată a situaţiei, o viteză de comandă-control crescută, un ritm înalt al operaţiilor, letalitatecrescută, viabilitate ridicată şi un grad sporit de sincroni-zare.

În opinia noastră, scopul superiorităţii informaţionaleeste de a asigura dezvoltarea unui alt concept de CROs,care să aibă ca efect dominarea operaţională a spaţiuluide confruntare/operaţii. Aceasta se poate realiza prin treiprovocări la adresa superiorităţii operaţionale: a) prelu-crarea automată şi transportul informaţiilor; b) cunoaşte-rea spaţiului de confruntare/operaţii; c) operaţiileinformaţionale, bazate pe o infrastructură informaţionalădezvoltată.

Putem aprecia că superioritatea informaţională reali-zată prin structurile ISTAR, potenţiază toţi factorii puteriide luptă a structurilor de forţe terestre mult mai pregnantîn operaţiile de răspuns la criză. Avantajul/superioritateainformaţională şi dominaţia/superioritatea decizională re-prezintă cheia succesului în operaţiile de răspuns la criză,atât în mediu naţional cât şi multinaţional.

** *

Tehnologia a revoluţionat spaţiul de confruntare şi con-tinuă să exercite o influenţă semnificativă asupra des-făşurării operaţiilor. Digitizarea, aplicarea tehnologiilorinformatice pentru a obţine manipula şi utiliza informaţii în

spaţiul tridimensional al câmpului de luptă conformnevoilor fiecărui comandant, structurilor subordonate şielementelor de sprijin, va permite acestora să aibă oviziune clară şi exactă asupra câmpului de luptă, asig-urând astfel superioritatea actului de comandă – control.Tehnologia modernă permite obţinerea unui mediu com-plex de informaţii integrat, atât pe orizontală cât şi pe ver-ticală, furnizând totodată metode rapide de procesare şidiseminare a informaţiilor militare. Digitizarea presupuneinteroperabilitate clădită pe un set comun de protocoaleşi standarde care să furnizeze date de comandă şi con-trol pe verticală de la nivel strategic până la nivel tactic şi,de asemenea, la orizontala câmpului de luptă. Acestlucru nu va înlocui însă analiza de informaţii militare re-alizată de om în cadrul procesării datelor şi informaţiilor.Digitizarea efectivă va îmbunătăţi şi va grăbi procesul deluare a deciziilor, permiţând comandantului o repartizareoptimă a forţelor în funcţie de misiuni, ca răspuns la de-ciziile inamicului. Totuşi, partea mai puţin analizată aacestei revoluţii tehnologice o reprezintă dependenţa desisteme vulnerabile la o gamă largă de acţiuni aleinamicului.

Creşterea numărului şi redimensionarea structurilor deinformaţii militare, va determina o îmbunătăţire semni-ficativă a datelor şi informaţiilor de care dispun coman-danţii şi structurile subordonate. O gestionarecorespunzătoare va îmbunătăţi capacitatea comandan-tului de a evalua o anumită situaţie şi de a planificaoperaţiile, astfel încât acestea să se desfăşoare cu suc-ces. Pe de altă parte, în cazul în care, conform planurilor,sistemul C4I nu poate face faţă volumului de informaţii,acesta se poate bloca. Astfel, volumul foarte mare de in-formaţii are dublă implicaţie şi trebuie analizat cu grijă.

Aplicarea tehnologiei „WEB” permite accesul la date şiinformaţii dintr-o gamă largă de surse de informaţii. Chiardacă abundenţa de date şi informaţii este benefică, oatenţie deosebită trebuie acordată datelor neverificatesau celor a căror sursă nu este cunoscută. Se impun pre-cauţii suplimentare pentru a se evita situaţiile în care dateşi informaţii confidenţiale, care se referă la capabilităţi şiactivităţi ale Forţelor Aliate, sunt prezentate ca fiindnesecrete.

O caracteristică principală a operaţiilor actuale derăspuns la criză - CROs o reprezintă asimetria totală din-tre părţile rivale. Această asimetrie este reprezentată, pede o parte, de un stat modern, puternic, cu forţe foartebine echipate şi cu interes naţional bine definit, precum şicu o politică severă şi constrângeri de ordin moral, iar pede altă parte, un stat sau un grup de oameni cu forţe micişi slab echipate, care nu se supun normelor inter-naţionale, cu o dăruire totală pentru cauza lor şi fără a lepăsa prea mult de viaţă şi bunuri materiale.

În războiul asimetric, procesarea informaţiilor militareeste deosebit de complexă din cauza volumului mare decereri de informaţii ce apar din nevoia de a conduceoperaţii împotriva unui adversar imprevizibil.

TEORIE MILITARĂ

- 82 -

TEORIE MILITARĂ

- 83 -

Reflectarea agresiunilor non-convenţionale în politicilede securitate ale NATO şi Uniunii Europene--------------------------- Căpitan comandor drd. Alfred Vasilescu, Statul Major General

Politicile şi strategiile de secu-ritate nu sunt apanajul ex-clusiv al naţiunilor.

Organizaţiile internaţionale îşi potcrea propriile politici şi structuricare să încerce rezolvarea proble-melor specifice de securitate laadresa statelor lor membre, în an-samblu. Aceste politici nu repre-zintă nici suma politicilor naţionale,nici reflectarea politicii statului maiputernic din organizaţie, dar nici nusunt politici cu totul diferite, mar-cate de un grad ridicat de originali-tate. Deşi ele se inspiră din politicilenaţionale, au de rezolvat chestiunispecifice mediului internaţional,precum ameninţările la adresa re-laţiilor dintre parteneri/aliaţi, coor-donarea eforturilor tuturormembrilor în situaţii de importanţămajoră (crize de mari dimensiuni,agresiuni ce depăşesc puterea derezolvare a statelor membre, înmod individual) sau promovareaunui set de valori comune, cu oforţă de penetrare exponenţial maimare. În prezentul articol am anali-zat două dintre aceste modele in-s t i t u ţ i o n a l - o r g a n i z a ţ i o n a l erelevante, NATO şi Uniunea Euro-peană, din perspectiva raportării lorla problematica agresiunilor non-convenţionale.

Într-un raport intitulat „Ameninţăritransnaţionale la adresa NATOpână în anul 2010“, Wiley Wilson,director adjunct pentru problemede informaţii al CIA, aprecia căprincipalele ameninţări la adresasecurităţii naţionale a SUA şi a par-tenerilor europeni din cadrul Alian-ţei vor fi terorismul, armele dedistrugere în masă, crima organi-zată şi traficul de droguri, migraţiailegală, ameninţările ecologice.1

Conceptul strategic al NATO din1999, document în 5 părţi care de-finea scopul şi sarcinile Alianţei,perspectivele sale strategice, abor-darea securităţii în secolul XXI şighidul principiilor de forţă ale stra-tegiei organizaţiei, avea în vedereriscurile agresiunilor non-conven-ţionale la adresa Alianţei: „opresiu-nea, conflictele etnice, neputinţaeconomică, colapsul ordinii politiceşi proliferarea armelor de dis-trugere în masă“ (art.3) precum şialte riscuri de o natură mai largă:„acte de terorism, sabotaj saucrimă organizată şi [�] întreru-perea fluxului de resurse vitale“(art.24).2 Conceptul identifica dreptpotenţiali agresori nu numai entită-ţile statale clasice ci şi adversarinon-statali, utilizând operaţii infor-maţionale pentru a contrabalansa

superioritatea NATO privind arma-mentul clasic (art.23). El prevedeacă Alianţa trebuie să deţină capabi-lităţi puternice de intelligence, su-praveghere şi război electronic(art.55), pentru cooperarea civili-militari (art.60), împotriva proliferă-rii armelor NBC (art.56) şi forţenucleare propriu-zise, „ca elementecredibile şi eficiente ale strategieialiaţilor de a preveni războiul“(art.63).

NATO a subliniat ca regiuni deimportanţă geostrategică Sud-estulEuropei (cuprinzând Balcanii şizona Mării Negre, inclusiv zonaCaucazului), Europa de Est (în par-ticular Rusia şi Ucraina), Asia Cen-trală, Orientul Mijlociu şi NordulAfricii. Această „hartă a intenţiilor“demonstra amplitudinea responsa-bilităţilor pe care NATO dorea să şile asume la nivel mondial, în bene-ficiul statelor membre şi al civiliza-ţiei democratice.

Treptat, statele naţionale au rea-lizat importanţa de a-şi schimba vi-ziunile lor învechite asuprarăzboiului. NATO s-a îndreptat şiea, timid, precaut, către aceeaşi di-recţie. Pentru a fi capabilă să îşiatingă scopul strategic, NATO a în-ceput să îşi îmbunătăţească instru-mentele militare. Conform

TEORIE MILITARĂ

- 84 -

Angajamentului Capabilităţilor de laPraga (Prague Capabilities Com-mitment – PCC) din 2002, a fostcreată o Forţă de Răspuns a NATO(NRF) flexibilă, avansată şi dislo-cabilă cu începere din anul 2006,structuri militare de comandă efi-ciente şi eficace, dar şi noi capabi-lităţi militare (NBC, intelligence,supraveghere şi achiziţie a ţintelorşi de contracarare a atacurilor ci-bernetice). La Summitul de laIstanbul, din 2004, NATO a inclusprintre misiunile sale principalelupta împotriva terorismului. Acesteevoluţii au arătat că NATO înţele-gea necesitatea de a se adaptanoilor tipuri de agresiuni şi căutapermanent soluţii viabile pentru acontracara ameninţările viitorului.

Din păcate, Conceptul Strategical NATO din 1999, fiind un docu-ment precedent atacurilor de la 11septembrie 2001, nu a furnizat oevaluare adecvată a riscurilor şiameninţărilor la adresa Alianţei şide aceea nu a propus o foaie deparcurs corespunzătoare cuprin-zând priorităţile privind misiunile şiobiectivele potenţiale NATO şi nicicăile posibile pentru ca acestea săfie îndeplinite la nivel militar. Cualte cuvinte, acesta a rămas un do-cument prea generic care neglijaaspectele „soft“ ale puterii. Fără aavea acest ghid călăuzitor în vi-goare, într-o formă adaptată ame-ninţărilor de astăzi, multe dintre eleasimetrice, difuze, non-kinetice saunon-convenţionale, statele membreNATO nu au găsit motivaţia de a-şitransforma suficient capabilităţile.

Pe de o parte, NATO a înregistratunele succese în domeniul non-convenţional, mai ales în ceea cepriveşte utilizarea operaţiilor psiho-logice şi a operaţiilor informaţionaleîn Bosnia şi Herţegovina, Kosovoşi Afganistan. Pe de altă parte, ata-curile informatice ale Rusiei asupraEstoniei, din mai 2007, au de-monstrat necesitatea nu doar aunei coordonări naţionale împotrivaunor astfel de acţiuni, dar şi a uneicooperări internaţionale, cel puţin

la nivelul NATO şi UE, pentru con-tracararea lor. De altfel, la cerereasecretarului american al apărării,guvernele statelor membre NATOau analizat dacă aceste tipuri deatacuri nu intră sub incidenţa arti-colului 5 al Tratatului de laWashington, ceea ce ar fi putut de-termina pe viitor un răspuns militarîmpotriva agresorului.3

În această logică şi din acesteraţiuni, NATO avea nevoie de unnou Concept Strategic care să ia înconsiderare toate aspectelemenţionate. Autori precum PeterFaber au avansat în această pe-rioadă soluţii care ar fi putut să steala baza noului Concept Strategic,precum includerea în prevederilesale a elementelor propuse de teo-ria Războiului Combinaţiilor4, darfără un prea mare succes. Cauzelesunt multiple, fie de ordin legal, fieetic, fie, mai ales, datorate deseilipse de convergenţă a intereselornaţionale fundamentale ale statelormembre. Noul Concept Strategic alNATO, aprobat la summitul de laLisabona, la 19.11.2010, demon-strează că, până la un punct,Alianţa s-a adaptat noilor riscuri şiameninţări, dar are anumite limitepe care nu şi le poate depăşi. Ast-fel, printre aspectele pozitive seaflă faptul că, de la începutul docu-mentului, se reconfirmă intenţianaţiunilor membre de a se apăraîmpreună în cazul unui atac, „inclu-siv împotriva noilor ameninţări“5.Printre posibilele tipuri de agre-siune la adresa Alianţei se identi-fică, explicit sau implicit:agresiunea nucleară, agresiuneateroristă, agresiunea infracţională,agresiunea cibernetică, agresiuneavizând resursele, agresiunea spa-ţială şi agresiunea ecologică (Art.9-15).6 Marele câştig al prezentuluiConcept este sublinierea importan-ţei cruciale a dezvoltării capabilită-ţilor NATO în domeniulcibernetic,devenit noua „vedetă“ aalocărilor bugetare în SUA. Parteanegativă a Noului Concept Strate-gic (în opinia noastră o mare

eroare) este absenţa totală a preo-cupării Alianţei pentru agresiunileinformaţionale, psihologice, media-tice, culturale, religioase, imagolo-gice, simbolice, morale, adică acategoriei de riscuri şi ameninţăribazate pe mijloace „soft“. Putempresupune că această povară afost lăsată pe umerii naţiunilor, înmod individual, dar lipsa de coor-donare în domeniile menţionateeste posibil să ducă la slăbireaAlianţei, inclusiv prin erodarea sainternă.

Situaţia adaptării UniuniiEuropene la emergenţa tipurilor deagresiune non-convenţională nu di-feră prea mult faţă de cea a NATO.Acest lucru pare firesc, având învedere că majoritatea statelormembre fac parte din ambele or-ganizaţii. Astfel, în decembrie2003, statele membre UE au iden-tificat în cadrul Strategiei de secu-ritate a Uniunii Europeneurmătoarele ameninţări la adresalor: terorismul internaţional; armelede distrugere în masă; statele des-tabilizate; conflictele regionale şicrima organizată.7 După cum seobservă, un conflict convenţionalnu este considerat o ameninţaremajoră, covârşitoarea parte a ame-ninţărilor fiind de natură non-con-venţională (inclusiv pericolulstatelor destabilizate, care pot ge-nera ameninţări şi agresiuni de na-tură politică, socială, etnică saueconomică).

Instituţional, Uniunea Europeanăşi-a înfiinţat un Centru Întrunit deEvaluare (SitCen) în cadrul Secre-tariatului său General, care săpună bazele unei Politici Externe şide Securitate Comună (CFSP), ge-nerând o analiză integrată a situa-ţiilor şi a ameninţărilor şi facilitândprocesul de luare a deciziei în Con-siliul UE în situaţii sensibile.8 Spreexemplu, este de discutat dacă amputea defini presiunile exercitate deUE asupra Turciei pentru a-şiadapta modul de viaţă tradiţional larigorile europene, ca agresiune ci-vilizaţională.

O altă încercare europeană afost cea de aprobare a unei strate-gii comune de combatere a teroris-mului, după atacurile de la Madrid,din 11 martie 2004, care să pre-vadă obligativitatea companiilor decomunicaţii de a înregistra toateconvorbirile telefonice şi toată co-respondenţa electronică. În final,propunerea s-a redus doar la păs-trarea listei de apeluri cu data, ora,numele apelantului şi apelatului,pentru o perioadă de un an, dar nuşi a conţinutului convorbirilor. Co-

misia Europeană şi-a dat acordul,iar Parlamentul European a decla-rat că va da în judecată guvernelestatelor care vor încerca să oco-lească decizia Comisiei.9 În anul2005, Uniunea Europeană a adop-tat propria Strategie contra-tero-ristă10, centrată pe prevenire,protecţie, urmărire şi răspuns laagresiunile teroriste. Activitateacontinuă de combatere a teroris-mului s-a reflectat şi în creştereaspectaculoasă a numărului de per-sonal din serviciile de informaţii

existente ale tuturor ţărilor euro-pene, cât şi în adaptarea speciali-zării lor la noua realitate, în care,după cum spunea Richard J. Al-drich „Araba a devenit noua rusă“11.

Concluzionând, putem afirma căUniunea Europeană este departede a se poziţiona corect şi unitarfaţă de ameninţarea varietăţii agre-siunilor non-convenţionale, politici-le ei de securitate şi apărarenecesitând îmbunătăţiri substan-ţiale pentru a deveni viabile.

TEORIE MILITARĂ

- 85 -

NOTE:1 Cotidianul, 17 iunie 1999, în Cristian Troncotă şi Horaţiu Blidaru, Careul de aşi. Serviciile secrete ale Marii Britanii, S.U.A., Rusiei, Is-

raelului. O cronică a frontului secret la răspântie de milenii, Ed. Elion, Bucureşti, 2004., pp. 75-76.2 *** The Alliance’s Strategic Concept, North Atlantic Council, Washington D.C., 24 aprilie 1999.3 Cf. http://stiri.kappa.ro/externe/14-02-2008/razboiul-cibernetic-arma-viitorului-165962.html consultat la 20.10.2010.4 Peter Faber, NATO in Countering Terrorism: Today and Tomorrow, Rome, NATO Defense College, 2003.5 ***Strategic Concept For the Defence and Security of The Members of the North Atlantic Treaty Organisation, adoptat de şefii de

stat şi de guvern la Lisabona, 19.11.2010, în prefaţă.6 Idem.7 Anthony Glees, În căutarea unui nou sistem de informaţii. Experienţa britanică, în Steve Tsang, Serviciile de informaţii şi drepturile

omului în era terorismului global, Traducere de Irina Bondar, Cristina Dogaru, Laura Drăghici şi Adelina Negoiţă, studiu introductiv deAmbasador George Maior, Ed. Univers Enciclopedic, Bucureşti, 2008, p.299.

8 Ibidem.9 Anthony Glees, Op.cit., p.305.10 ***The European Union Counter-Terrorism Strategy, Council of the European Union, 30 noiembrie 2005.11 Richard J. Aldrich, Stabilirea priorităţilor într-o lume a ameninţărilor în schimbare, în Steve Tsang, Op.cit., p.313.

Retenția personalului în Ministerul Apărării Naționale --------------------------- Maior Marian Caloian, Divizia 2 Infanterie „Getica”

Citesc de ceva vreme refe-rinţe la studii şi investigaţiirealizate pe diverse compa-

nii, despre factorii care influenţeazăesenţial performanţa angajaţilorsau despre care sunt provocărilemajore ale companiilor în prezent.

Revin obsedant aspectele: reten-ţia angajaţilor valoroşi sau dezvol-tarea managerilor. Deşi mulţiacceptă că acestea sunt cele mai

mari provocări pentru o companie,eforturile şi resursele financiaresunt mereu direcţionate către zo-nele de vânzări şi marketing.

Atunci când vine vorba de reten-ţia personalului, mulţi managerigândesc în termenii următori:Dolar, Euro, Leu, şi uită că de fapte ceva mult mai important atuncicând vine vorba de motivarea unuiangajat să muncească sau să ră-

mână într-o companie: relaţia cuşeful direct.

Nu vă amăgiţi cu faptul că sala-riul mai mare, un bonus sau schim-barea maşinii de serviciu vadetermina o loialitate mai mare aunui angajat. Până la urmă, dacăeşti plătit mai bine, nu vei muncimai bine, cel mult vei spune: „Eraşi cazul, după cât m-a stresat pânăacum!”. Şi, data viitoare, vei vrea

TEORIE MILITARĂ

- 86 -

mai mult pentru acelaşi rezultat.Ceea ce motivează un angajat să

muncească mai bine, să rămânăloial unei companii sau îl determinăsă plece este relaţia cu şeful său.Felul în care un manager reuşeştesă comunice cu angajaţii săi, să ledea obiective clare (nu doar sătrăiască liniştit cu impresia că elesunt clare) sau felul în care le oferăfeedback pentru realizările lor.

În anul 2008, în România salariulîncepea să nu mai fie motivul cheiepentru care angajaţii erau loiali.Adică începeam să devenim civili-zaţi, începeam să urcăm pe drumulcătre un nivel de trai acceptabil sauchiar bun, comparativ cu anii pre-cedenţi. Pentru mine, companiile încare oamenii stau numai datorităsalariului sunt încă în faza de dez-voltare, în care încearcă din greusă îşi găsească o identitate. Esti-mez că acele companii au şi fluc-tuaţia de personal cea mai mare,pentru că încearcă stabilizarea an-gajaţilor prin metode punctuale, petermen scurt în loc să adopte stra-tegii de stabilizare şi motivate cubătaie lungă.

În anul 2010, criza economicăşi-a pus amprenta pe calitatea vie-ţii, şi vom observa că regulile jocu-lui se vor schimba foarte mult. Maimult ca niciodată se pot vedeareacţiile oamenilor în condiţiile di-minuării salariilor, în condiţiile in-stabilităţii locului de muncă şi poatecă nici nu preconizăm care ar mai puteafi aceste condiţii.

Retenţia de personal, factorcheie pentru succesul

organizaţiei militare

Criza economică, migraţia forţeide muncă, fluctuaţia de personal,globalizarea sunt doar câteva din-tre fenomenele care au indus pre-siuni şi exigenţe noi la nivelulstrategiilor şi practicilor manage-mentului de resurse umane. Indivi-dualismul, era contractelor pedurată determinată, a relaţiei nesi-gure şi temporare dintre organiza-

ţie şi individ, diminuarea salariilor,integrarea personalului într-un sis-tem unitar de pensii, alocarea defonduri diminuate la norma de echi-pare, la norma de hrană, mente-nanţă, achiziţionarea de tehnicănouă şi competitivă au diminuat lo-ialitatea angajaţilor faţă de armată.

Avem probleme cu retenţia!?

Putem spune că retenţia este oproblema fundamentală a zilelornoastre, însă nu putem spune căun anumit sector este mai afectatdecât altul. Valorile monetare carefac parte din pachetul salarial con-tează în continuare, dar nu suntsingurul factor de motivare. Ceeace vreau să subliniez este faptul căsalariul propriu-zis este o tacticăslabă a strategiei generale de re-munerare, deoarece este foarteuşor de copiat de competitori. Re-compensele intangibile, non - fi-nanciare sunt dificil de reprodus şiîn acestea constă unicitatea, aicise face diferenţa reală. Dar în con-diţiile actuale, de criză economicărecompensele financiare sunt şimai dificil de reprodus. Situaţia estedestul de complicată, oamenii nu-şi mai pot asigura nivelul minim deexistenţă şi de aici intervin o seriede probleme atât la nivel manage-rial cât şi la nivel de execuţie:

- lipsa de concentrare;- randament scăzut în îndeplini-

rea sarcinilor de serviciu;- imposibilitatea managerilor de a

recompensa financiar pe cei careîşi depăşesc atribuţiile funcţionale;

- relaţiile interpersonale încor-date;

- climatul organizaţional - impro-priu îndeplinirii obiectivelor stabilite.

Am fi tentaţi să credem că în si-tuaţia actuală, când privaţiunile sis-temului militar nu mai suntrăsplătite financiar, asistăm la unval de demisii şi la o reorientare apersonalului armatei către viaţa civilă.

Dar, cu aceste probleme enume-rate în pagina anterioară, nu seconfruntă doar armata ci şi cele-

lalte instituţii şi, bineînţeles, mediulprivat. Este o problemă generală.

Recunoaşterea oficială a valorii

De cele mai multe ori se întâm-plă ca un angajat să fie criticat şisancţionat atunci când nu-şi înde-plineşte la timp sau conform stan-dardelor sarcinile care îi revin. Însă,nu există şi reversul medaliei caresă prevadă mulţumiri din partea şe-fului direct pentru reuşitele înmuncă. Un simplu astfel de gest i-ar conferi angajatului mai multă în-credere şi dorinţă ca şi data viitoaresă performeze. Departamentul deresurse umane ar trebui să inter-vină şi să stimuleze astfel de com-portamente din partea şefilor dedepartamente.

Tratament echilibrat

Modul în care este perceput lanivel global tratamentul de care be-neficiază angajaţii joacă un rol im-portant în retenţia acestora. Însituaţia în care, unii angajaţi pri-mesc măriri salariale sau condiţiimult mai bune de lucru decât alţii,cu toate că aportul celor două ca-tegorii este egal, va crea nemulţu-miri în companie, iar cei care sesimt nedreptăţiţi vor dori să plece.Din acest motiv, o echilibrare a sis-temului motivaţional va garanta re-tenţia angajaţilor.

Concluzii

Oamenii nu părăsesc companiile,ei părăsesc managerii. Programelede retenţie implementate de depar-tamentele de resurse umane suntdrăguţe, dar nu rezolvă problema.Problema trebuie rezolvată la nive-lul Manager - Angajat. Manageriitrebuie să ofere îndrumare, training,instrumente şi suport dar, la sfârşi-tul zilei, este necesar să evaluezeindicatorii de retenţie ai echipei.Dacă managerii oferă suport şi încontinuare există probleme cu re-

TEORIE MILITARĂ

- 87 -

tenţia angajaţilor, sunt două va-riante de a remedia situaţia: fie ma-nagerul are nevoie de un programde dezvoltare, fie este nevoie să fieavertizat şi apoi concediat dacă nupoate menţine situaţia sub control.

Jobul managerului este să obţinăun angajat performant, iar cel alspecialistului de resurse umane săîl ghideze pe manager în aceastăîntreprindere dificilă. In acest mod,specialistul în resurse umane con-tribuie la succesul financiar al com-paniei şi la satisfacţia profesionalăa angajaţilor.

Motivarea şi păstrarea angajaţi-lor necesită însă abilităţi manage-riale solide, care să facilitezefuncţionarea unui sistem adecvatde lucru: aşa cum compania arenevoie de angajaţi potriviţi, aşa şi

aceştia au nevoie să li se pună ladispoziţie instrumentele şi condiţiilecorespunzătoare realizării atribuţii-lor zilnice. Un aspect la fel de im-portant este şi existenţa unui plande recompensare bazat pe perfor-manţă, care să consolideze loiali-tatea angajaţilor faţă de companieşi să-i încurajeze să aducă o con-tribuţie semnificativă acesteia. Înacelaşi sens acţionează şi un sis-tem de comunicare bine pus lapunct, menit pe de o parte, să flui-dizeze schimbul de informaţii în ve-derea realizării sarcinilor, iar, pe dealtă parte, să ofere fiecărui angajatşansa de a oferi şi primi feed-backla activitatea pe care o întreprinde.Identificarea frustrărilor pe care an-gajaţii le pot acumula şi găsireaunor soluţii pentru eliminarea lor

sunt, de asemenea, demersuri pecare un astfel de sistem comunica-ţional le poate înlesni. În egală mă-sură, angajaţii apreciază să li serecunoască valoarea şi să li se pre-ţuiască eforturile. Uneori, aprecie-rea, implicarea în luarea deciziilorimportante şi încrederea ce li seacordă, cântăresc mai mult pentruangajat decât o recompensă finan-ciară primită într-un mediu de lucruneplăcut şi apăsător.

Fără doar şi poate, cunoştinţeleşi abilităţile pe care le deţin cei res-ponsabili cu managementul resur-selor umane vor determinasuccesul în crearea unei atmosfereîn care angajaţii să se simtă moti-vaţi şi să rămână loiali companiei.

Telefonia VoIP (Voice over Internet Protocol)

-------------------------- Locotenent Florinel Suciu, Batalionul 47 Comunicaţii şi Informatică

Telefonia tradiţională, bazată pe linii de transmisiededicate, utilizată în ultimele decenii, şi-a găsit prin te-lefonia Voice over Internet Protocol un concurent im-portant, în special datorită diferenţelor de tehnologiedintre ele.

Voice over Internet Protocol, VoIP, numită şi Telefo-nie IP este procesul de transmitere a conversaţiilor vo-cale prin legături de date de tip IP sau prin reţele încare este folosit acest protocol.

Telefonia IP se caracterizează prin conversia vociiîn pachete de date ce se transmit prin reţele IP de lasursă la destinaţie, unde sunt puse din nou în ordineainiţială şi convertite în semnale acustice.

În momentul de faţă sunt 2 metode de implementarepentru VoIP: o metodă hibridă care constă în introdu-cerea telefoniei IP pe lângă cea tradiţională TDM şi ometodă care implementează sistemul de comunicaţiiIP începând de la zero.

Prima metodă, şi cea mai des întâlnită, oferă un

grad mai mare de protecţie a investiţiilor si o migraregraduală în timp ce a doua metodă este mai potrivităpentru implementarea într-o locaţie nouă sau în cazulîn care întregul sistem se doreşte a fi înlocuit. Aceastăa doua metodă este foarte simplă şi rapid de imple-mentat utilizând infrastructura existentă. Ambele me-tode de implementare au avantajul de a integraaplicaţiile IP la costuri foarte reduse.

O soluţie de telefonie IP necesită de obicei folosireaa trei tipuri de componente de reţea: Voice gateway -folosit pentru conectarea reţelei locale la reţeaua pu-blică PSTN (Public Switched Telephone Network) ast-fel încât să fie posibilă comunicarea între telefoaneleIP şi telefoanele tradiţionale (acest rol poate fi îndepli-nit de asemenea de un router special) ; Call Manager- oferă servicii specializate, centralizate pentru proce-sarea vocii către telefoane, gateway-uri şi servicii adi-ţionale (el acţionează ca un nucleu inteligent al reţeleişi îndeplineşte funcţii ca administrarea utilizatorilor,

TEORIE MILITARĂ

- 88 -

servicii de agendă telefonică, şi translatarea număru-lui de telefon într-o adresă IP); Telefoane IP - aparateletelefonice care transformă vocea în date şi invers(există diverse tipuri de telefoane în funcţie de servi-ciile disponibile, unele au facilităţi auxiliare cum ar fiacces la agenda telefonică, sistem de conferinţă,imagini video, şi chiar acces web).

Avantajele principale ale implementării telefoniei IPa. Reducerea costurilorReducerea de costuri se datorează utilizării acelu-

iaşi mediu de transport pentru voce şi date. Aşa cumam amintit mai sus implementarea telefoniei IP sepoate face pe reţeaua existentă fără a se face alte mo-dificari. Un alt avantaj îl poate constitui în funcţie denecesităţi, spaţiul foarte mic pe care echipamentelededicate pentru telefonia IP îl ocupă faţă de vechilecentrale telefonice.

b. Fiabilitate sporităSoluţiile de comunicaţii IP oferă mai multe niveluri

de redundanţă: infrastructura LAN/WAN poate asiguracea mai rapidă convergenţă a soluţiilor de comunicareîn cazul în care linia nu funcţionează (timpul de con-vergenta scade până la zeci de milisecunde); aplica-ţiile software pentru procesarea apelurilor şi aplicaţiilede comunicaţii pot funcţiona în arhitecturi de tip clus-ter sau main/standby, asigurând procesul automat defailover.

c. SiguranţaSoluţiile oferă posibilităţi sigure de conectare, iden-

tificare şi protejare împotriva accesului neautorizat,pentru toate componentele sistemului de comunicaţiiIP: infrastructura, procesarea apelurilor telefonice, ter-minale şi aplicaţii. În general se folosesc soluţii IP carefolosesc două unităţi separate care se sincronizeazăîn timp real astfel încât în cazul producerii unor avariisau defecţiuni la una din ele, cealaltă să preia funcţio-nalităţile fără nici un fel de întrerupere.

d. Funcţionalitatea îmbunatăţităUn alt avantaj important este funcţionalitatea îmbu-

nătăţită faţă de telefonia clasică. Unele din funcţiona-lităţile oferite de telefonia IP sunt dificil sau chiarimposibil de realizat în telefonia clasică. Printre acestefunctionalităţi se află posibilitatea de a utiliza un tele-fon IP oriunde există o conexiune la reţeaua Internet.Aceasta face posibil ca telefonul „fix" să aibă acelaşinumăr de apel peste tot.

e. Calitatea convorbirilorDatorită cererii tot mai mari a implementării soluţiilor

de telefonie IP, calitatea echipamentelor şi implicit aserviciilor pe care acestea le oferă a crescut semnifi-cativ astfel încât nu se mai poate vorbi de o diferenţăîn ceea ce priveşte calitatea vocii oferită de sistemeleclasice şi cele IP. Aceasta se datorează folosirii unorcodificări avansate şi sisteme de compresie/decom-presie care oferă o transmisie sigură şi eficientă a

semnalelor pe reţeaua de date.f. Management centralizatSistemul de management al unei centrale IP permite

administrarea într-un mod unitar şi centralizat. Termi-nalul de management se conectează la centrală utili-zându-se capacităţile native IP indiferent de locaţiafizică a acestora. Programul de administrare permitemodificări ale utilizatorilor, trunchiurilor, modificări aledrepturilor personale, intervenţii de la distanţă pentruremedierea unor defecţiuni, etc. De asemenea, prinintermediul programelor specifice de taxare se pot ex-trage rapoarte periodice referitoare la apelurile de ie-şire, calculându-se costurile pe fiecare utilizator,compartiment, sau după oricare alte criterii. O altă fa-cilitate majoră a managementului este că gestioneazăun sistem de alarmare centralizat făcând facilă interven-ţia în timp util la locul defecţiunii.

g. Servicii suplimentareDatorită utilizării unei conexiuni de date partajată, se

pot transmite imagini video, fişiere sau mesaje text înparalel cu apelul. Multe din soft-urile existente pentrutelefonia IP pun la dispoziţie astfel de servicii. Acesteservicii sunt deosebit de utile în cazul când există maimulte sedii şi puncte de lucru răspândite pe o arielargă în teritoriu, existând aparate de telefonie IP cucameră video şi cu display încorporat care pot faceposibilă o videoconferinţă fără alte echipamente so-fisticate.

Beneficiile aduse de telefonia IP faţă de cea clasică

Telefonie IP1. Facilităţi pentru securizarea comunicaţiei prin crip-

tarea traficului2. Controlul strict al accesului angajaţilor la serviciile

de telefonie3. Confidenţialitatea comunicaţiei între locaţii4. Nivel sporit de redundanţă, flexibilitate şi scalabili-

tate5. Reducerea TCO (Total Cost of Ownership) prin

managementul centralizat, identificarea şi localizarearapidă a problemelor apărute, reducerea costului deintervenţie

Telefonie „Clasică"1. Comunicaţie nesecurizată între furnizorul de ser-

vicii şi companie2. Flexibilitate limitată a acestor servicii3. Nu există garanţii în această privinţă4. Redundanţa se poate obţine numai cu însemnate

costuri adiţionale pentru upgrade-ul centralei (PBX)5. Serviciu susţinut de service providerDupă cum se poate observa, actuala tendinţă pare

să ne asigure că în viitor toate reţelele tradiţionale cucomutare de circuite vor fi înlocuite cu reţele bazatepe IP cu comutare de pachete.

AREAL BUZOIAN

- 89 -

Trebuie să recunoaştem că fru-museţea judeţului nostru se da-torează şi varietăţii formelor derelief. Buzăul se desfăşoară pecele trei mari trepte de relief -munţi, dealuri şi câmpie, cecoboară din vârfurile înalte alePenteleului până în Bărăgan.

Dacă, în numărul anterior alrevistei am „urcat” în munţii Siriului,la Lacul Vulturilor, de această dată,vă invit la drumeţie în zona de dealo zonă cu nenumărate obiective,turistice şi istorice, care se bucurăde bogăţii naturale de invidiat.Livezile de pruni, meri, caişi, pier-sici, vişini şi cireşi, dar şi renumitelepodgorii, fac ca judeţul nostru să fie

cunoscut în toată ţara şi nu numai.Tămâioasa de Pietroasele, ţuica dePătârlagele şi Chiojdu fac parte dinbrand-urile Buzăului.

Cunoscută sub numele deSubcarpaţii Buzăului este formatădintr-o succesiune de culmideluroase, cu altitudinea între 400şi 800 m.

Dealul IstrițaPartea vestică se află la aproxi-

mativ 35 km. de municipiul Buzău.Dealul Istrița face parte din grupasudică a subcarpaţilor de curburăşi cuprinde dealurile Năenilor,Istrița și cele ale Nişcovului.

Călătoria noastră începe din lo-calitatea Istriţa de Jos, aflată pe

Drumul Naţional 1B, Buzău -Ploieşti, de unde urcăm, spredreapta, către localitatea Năeni. Petraseu întâlnim panouri de infor-mare ce ne îndrumă spre obiec-tivele care pot fi vizitate.

După aproape 20 minute demers, pe un drum „românesc”ajungem pe dealul Colarea, laBiserica dintr-o Piatră, construită,după Revoluţie, integral dintr-unbloc de calcar, de artistul plasticGheorghe Tarascenco. Biserica seaflă în imediata apropiere a uneinecropole tracice, adusă la lumină,oficial, în anul 1938, de istoriculNestor care a descoperit mormintescobite în piatră şi chiar o sabie

----------------------------------------------- Locotenent colonel Romeo Feraru, Divizia 2 Infanterie „Getica”

Dealul Istriţa

Chilia lui Ambrosie

- 90 -

tip Akinakes. Pe muchea de sus adealului Colarea, într-un loc greuaccesibil, se află grotele preis-torice, săpate în piatra acum 4.000- 5.000 ani, unde au fost des-coperite o vatră, inscripţii rupestre,arme şi unelte ale epocii.

De curând, inimosul preot MihaiMilea şi-a propus să amenajezeaici, împreună cu Fundaţia „SfântulSava”, un sat dacic ce va cuprindebordeie, un atelier de olărit şi ofierărie.

Mergând mai departe, am atinsdealul Tigoarea, la tabăra de sculp-tură, unde, în fiecare toamnă, tineriartişti cioplesc în piatra moale deNăeni, piatră folosită încă de pevremea dacilor. Calcarul, format dincochilii fosilizate, uşor de modelat,a fost folosit în construcţia PalatuluiParlamentului, Casei Radio, Pala-tului Comunal din Buzău şi altorobiective importante din ţară.Primăria Năeni organizează, înluna octombrie, Festivalul „GlasulPietrei”, ajuns la ediţia a treia, de-dicat pietrei şi meşterilor cioplitori,ce constituie, în acelaşi timp, şi săr-bătoarea locuitorilor comunei.

În continuare, mergem către est,fără maşină, trecând prin satulVârf, iar, după aproximativ douăore, ajungem la o locuinţa rupestră,aflată într-un loc greu accesibil, pePiatra Şoimului. Locul a fost alesde monahul Ambrozie, de la Mânăstirea Ciolanu, pentru a trăi în si-

hăstrie, după întoarcerea sa de laSfântul Munte Athos. Pustnicul alocuit aici aproximativ 50 de ani,până prin anii 70.

Privind în jur, simţi că ţi seaşterne lumea la picioare. Spre sudse întinde Câmpia Română, iardacă întorci capul, poţi admira celemai înalte vârfuri ale Bucegilor.

Ne întoarcem pe acelaşi drum,dar, din Breaza, mergem la stânga,spre Pietroasele. Tradiţia cultivăriiviţei de vie, confirmată în timp derecunoaşterea naţională şi inter-naţională a soiurilor de struguri şi avinului, a făcut ca aceasta săreprezinte emblema localităţii.

Faima comunei este legată şi deistoria fascinantă a locurilor, unde,în anul 1837, s-a descoperit cele-brul tezaur gotic „Cloşca cu puii deaur”, format din 22 piese de aur,datat din secolul al IV-lea.

În anul 1980, dar şi în zilelenoastre, datorită amenajării„Drumului Vinului”, au ieşit la ivealăruinele unui castru roman şi unorterme, depre care revista noastră ascris în numărul 6/2009.

De la Primărie (clădirea esteaşezată pe locul castrului roman),mergem spre Pietroasa Mică, iar,după câteva curbe, în pantă, seface la stânga pe o uliţă şi seajunge la monumentul ce amin-teşte că acolo s-a descoperit teza-urul.

Ne întoarcem, pe acelaşi traseu,şi urmăm „Drumul Vinului”, până laMerei, unde, spre stânga mergemla staţiunea balneară, dar nu fără aopri la Staţiunea de Cercetare Viti-colă, unde putem degusta nobilelevinuri - Dealul Mare.

Drumeţia noastră pe DealulIstriţa se încheie la SărataMonteoru, unde, pe lângă staţi-unea balneară, se află singuramină de petrol din Europa, dar şivila şi capela familiei Monteoru.

AREAL BUZOIAN

- 90 -

Subcarpaţii Buzăului se împart în patru grupe: Grupa vestică este constituită din dealul Corneţel, situat între râulBuzău şi pârâul Bâsca Chiojdului; dealul Priporului situat între ValeaZeletinului şi Bâsca Chiojdului; Dealul Salcia, între Zeletin şi DealulCiolanu. În această zonă de deal se află depresiunea culoar Răteşti -Scorţoasa - Vintilă Vodă, precum şi depresiunile Nişcovului, Pătâr-lagele - Cislău şi Pîrscov - Berca.Grupa centrală - (Dealurile Botanului) este cuprinsă între văile Buzăuşi Slănic, având un contur sub formă de „inima”. Grupa estică este delimitată de văile Slănic şi Râmnic şi cuprindeDealurile Câlnău, Bisoca, Blăjani, Buda şi Dealul Căpăţânii.Grupa sudică cuprinde Dealurile Ciolanu şi Istriţa. Dealul Ciolanu estedelimitat la sud de depresiunea Nişcovului, iar la nord de văileCricovului şi Buzăului. Dealul Istriţa se împarte în trei subunităţi: DealulNişcov, în partea de est, Dealul Istriţa propriu-zis şi Dealul Năeni,situat în vestul grupei. (A se consulta o hartă fizică a Buzăului)

Dediței galbeni pe Dealul Istrița

Pe 22 decembrie, la MonumentulEroilor Revoluţiei din Decembrie1989, aflat în Piaţa Dacia din mu-nicipiul Buzău, s-a desfăşurat unceremonial militar şi religios înmemoria eroilor martiri ai Revo-luţiei.

Muzica militară a intonat Imnul deStat al României, iar un sobor depreoţi a oficiat o slujbă de pomenirea eroilor căzuţi în acele zile.

Despre cele întâmplate în mu-nicipiul Buzău, în urmă cu 21 deani, a vorbit profesorul CălinGheţu, participant la acele eveni-mente.

În continuare s-au depuscoroane şi jerbe de flori la monu-ment, iar manifestarea s-a încheiatcu defilarea gărzii de onoare şi amuzicii militare.

De asemenea, în localitateaSpătaru, s-a desfăşurat un cere-monial în memoria generalului

erou, Ştefan Guşă. Au fost prezenţimembrii familiei şi reprezentanţi aiFundaţiei „General Ştefan Guşă”.

La aceste activităţi au participatrevoluţionari, familiile eroilor martiri,

reprezentanţi ai autorităţilor publicelocale, cadre militare active, înrezervă şi retragere, veterani derăzboi, lideri politici, cetăţeni ai mu-nicipiului Buzău.

Generalul de brigadă dr. Nicolae-Ionel Ciucă a fostînvestit la 15 ianuarie 2011, în funcţia de comandant alDiviziei 2 Infanterie „Getica" şi comandant al Garni-

zoanei Buzău, în prezenţa şefului Statului MajorGeneral, general-maior dr. Ştefan Dănilă, locţiitoruluişefului Statului Major General, general-locotenent dr.Dan Ghica-Radu, şefului Statului Major al ForţelorTerestre, general de brigadă Ariton Ioniţă, primaruluimunicipiului Buzău, inginer dr. Constantin Boşcodeală,prefectului judeţului Buzău, inginer Paul Beganu şi acomandanţilor marilor unităţi şi unităţi din subordineadiviziei.

Generalul de brigadă dr. Nicolae-Ionel Ciucă a pre-luat comanda şi drapelul de luptă al Diviziei 2 Infan-terie „Getica” de la generalul-maior dr. Nicolae N.Roman, care a fost promovat în funcţia de şef alDirecţiei Instrucţie şi Doctrină din Statul Major General.

Generalul Nicolae Ciucă a fost comandant alBatalionului 26 Infanterie „Neagoe Basarab”, şef destat major al Brigăzii 2 Infanterie „Rovine", comandantal Brigăzii 282 Infanterie Mecanizată „UnireaPrincipatelor" şi a executat misiuni internaţionale înAngola, Kosovo, Bosnia-Herţegovina, Afganistan şiIrak.

MOZAIC BUZOIAN

- 91 -

Divizia 2 Infanterie „Getica” Preluare de ştafetă

22 decembrie, Ziua Victoriei Revoluţiei Române

Gl. bg. dr. Nicolae-Ionel Ciucă, gl.mr. dr. Ştefan Dănilă și gl. mr. dr. Nicolae N. Roman

Începutul acestui an a fost încăr-cat de evenimente şi emoţie pentruîntreg personalul Unităţii de In-strucţie şi Asigurare Topogeode-zică din Buzău: pe lângăresponsabilităţile de bază, misiu-nile avute în sarcină şi activităţilespecifice de închidere de an şi depregătirea pentru intrarea în noulan, unitatea s-a confruntat cu noiprovocări. Astfel, cadre militare dinbirourile de asigurare geografică,au participat la un amplu proiect,iniţiat şi condus de Direcţia Topo-grafică Militară, privind executareareperajului fotogrammetric în vede-rea realizării ortofotoplanurilor peteritoriul României.

Ca măsură a volumului şi com-plexităţii activităţilor, putând să fiecomparaţi ca un resort extins la li-mitele sale, a sosit şi decizia mută-rii unităţii în alt loc din garnizoană.Activitate laborioasă, cu implicareaunor mari resurse, dar mai ales curelevarea unor sentimente de...dezrădăcinare! Trebuie spus că eraamplasamentul istoric al topogeo-dezilor militari, edificat de generaţiide topografi şi geodezi, şi careaproape se identifica cu armanoastră, fiind locul unde şi-au făcut„ucenicia” toţi specialiştii militari îndomeniu. Mutarea se desăvârşeatocmai acum, când eram angrenaţiîntr-o altă activitate, la fel de im-portantă, dar mult mai apropiată desufletul personalului: aniversarea a60 de ani de la înfiinţarea unităţii.

Genealogia unităţii începe în anul1859, când domnitorul A.l. Cuzadecreta înfiinţarea Serviciului To-pografic Militar Român, devenit perând Serviciul Geografic al Armatei,

Institutul Geografic al Armatei, In-stitutul Geografic Militar. Evoluţia aavut salturi spectaculoase mai alesdupă 15 ianuarie 1951 când, prinOrdinul nr. 00316 din 13 ianuarie1951 se înfiinţează Direcţia Topo-grafică Militară, cu o structură nouăaxată pe fazele principale ale pro-ceselor tehnologice de realizare ahărţii.

În baza aceluiaşi ordin se înfiin-ţează Detaşamentul Geodezic şiDetaşamentul Topografic, subordo-nate nemijlocit Direcţiei TopograficeMilitare, specializate în executarealucrărilor de teren şi de cabinet ne-cesare întocmirii hărţii topograficea ţării, care vor constitui în anul1961 Unitatea de Geodezie şi To-pografie, cu sediul în garnizoanaBuzău; din anul 2002 denumireaeste schimbată în Unitatea de In-strucţie şi Asigurare Topogeode-zică „ General de divizie ConstantinI. Brătianu” (UIAT).

Lucrările la care a participat uni-tatea noastră de-a lungul timpuluiacoperă intregral domeniile topo-grafiei şi geodeziei, iar realizărileau depăşit sarcinile stabilite; astfel,în afară de misiunea de bază de aculege informaţii geografice în inte-resul forţelor armate, unitatea aparticipat la lucrări de reper în eco-nomia naţională cum ar fi CanalulDunăre-Marea Neagră, Centralaatomoelectrică de la Cernavodă,multiple hidrocentrale, aplicarealegii Fondului funciar. Proiecte la felde importante avem şi acum subconducerea Direcţiei TopograficeMilitare, iar unitatea răspunde cusucces misiunilor încredinţate, reu-şind să iasă mai puternică, mai

elastică şi mai eficientă după şirulde restructurări din armată. Astfel,unitatea este angrenată în proiecteimportante, cum ar fi actualizareahărţii topografice vectoriale VMAP2şi lucrări la teren pentru determina-rea si prelucrarea punctelor dereper fotogrammetrice.

Se poate afirma, fără teamă desupraevaluare, că nu a fost lucrarede importanţă naţională sau zonalăla care specialişti din unitate să nufi luat parte şi majoritatea dintreacestea au făcut cunoscută şiapreciată UIAT atât în mediul mili-tar cât şi în societatea civilă. Daram convingerea că puţini cunoscparticiparea şi contribuţia noastră.

Hărţile topografice, seturile decoordonate în diverse proiecţii car-tografice, planurile topografice exe-cutate pentru cele mai diversescopuri sunt produsele finale, de-numite generic informaţii geogra-fice, cunoscute şi accesate decolegii militari sau de instituţiile ci-vile; dar câţi dintre utilizatori cunoscimensele eforturi depuse de topo-geodezii militari, resursele profe-sionale, tehnice şi personalefolosite pentru realizarea lor?

De multe ori ne întâlnesc în celemai nebănuite locuri pentruaceștia, pe câmpuri, dealuri, munţi,în locuri izolate sau greu accesibile,pe ploaie, frig sau caniculă şi, decele mai multe ori se miră că înce-pem măsurătorile la răsărit şi nesurprind că ne întoarcem mult dupăapusul soarelui. Rămân pe teren,ca semne ale trecerii noastre, pira-midele care protejează şi semnali-zează punctele geodezice dinreţeaua geodezică naţională,

MOZAIC BUZOIAN

- 92 -

60 de ani de la înfiinţareTopogeodezii militaribuzoieni

dispuse pe întreg teritoriul naţional,plantate exclusiv de specialiştiiUIAT.

De aceea, este o mândrie ames-tecată cu afectivitate, atunci când,din fuga maşinii vedem o piramidăgeodezică, o privim îndelung între-bându-ne de numele ei, de cei careau ridicat-o, de povestea ei şi osimţim ca un liant peste timp pentrutoţi topogodezii militari.

Acum, reţeaua de puncte GPStinde să subordoneze reţeaua depuncte geodezice, aparatura mo-dernă de poziţionare prin sistemelede navigaţie cu sateliţi, precum şicea electrono-optică folosită în ridi-cările topografice a înlocuit total ve-chile aparate care „au făcut istorie”,dotările cu software şi hardware audiminuat radical timpul alocat pre-lucrării măsurătorilor şi întocmiriiproduselor finale şi toate acesteacongruează cu pregătirea supe-rioară a personalului unităţii şi ac-tualizarea constantă a acesteia cunoutăţile în domeniu.

La ora aniversării unităţii noastreputem spune, fără rezerve, că bi-lanţul activităţilor de-a lungul tim-pului se prezintă îmbucurător:avem o tradiţie care ne faceonoare, realizări ce par a excedanumărul anilor şi proiecte majorecare se derulează pe lungi pe-rioade de timp şi care se înca-drează în viziunea DirecţieiTopografice Militare de acoperire acerinţelor de informaţii geograficeîn sistem integrat NATO.

Satisfacţia întregului personalconstă în recunoaşterea meritelorgeneraţiilor de topogeodezi care auactivat în această unitate prin douăevenimente marcante: acordareaDrapelului de luptă prin Decretulprezindenţial nr. 497 din 30 noiem-brie 2000 şi decorarea cu emblemade onoare a Statului Major Gene-ral, în 15 ianuarie 2011, la data ani-versării a celor 60 de ani deexistenţă.

Aniversarea, în sine, am consi-derat-o reuşită citind aceasta în

ochii participanţilor, plini de bucuriarevederii colegilor, profesorilor, nu-melor mari a celor care au ridicatnivelul unităţii la grad de renume;dacă am urmărit să facem o orga-nizare simplă, restrânsă, asemenitimpurilor, invitaţilor li s-a părut real-mente grandioasă, probabil simţindînsufleţirea care a susţinut eveni-mentul.

În final, nedorind să încarc citito-rul cu date şi denumiri tehnice spe-cifice, doresc să aduc în luminăfaptul că multitudinea de realizări aunităţii, în scurta ei perioadă deexistenţă, a fost posibilă datorită te-nacităţii personalului acesteia, înal-tului profesionalism şi a aceleicaracteristici scoasă în evidenţăprin expresia „Semper ubivis /Oricând oriunde”, care a a fostadoptată ca deviză de topogeode-zii militari din Unitatea de Instrucţieşi Asigurare Topogeodezică „Ge-neral de Divizie Constantin I. Bră-tianu”.

Lt. col. Dorian Luparu

- 93 -

MOZAIC BUZOIAN

- 94 -

MOZAIC BUZOIAN

La începutul fiecărui an, Asociaţia „Cultul Eroilor” –filiala Buzău îşi prezintă raportul de activitate; luni, 21februarie 2011 reprezentanţii asociaţiei şi-audesfăşurat întâlnirea alături de membrii filialei şi deinvitaţi din garnizoană şi municipiu.

Preşedintele filialei, gl. bg. (r.) Achim Alstani a făcutcunoscut programul activităţii, care a debutat cu unistoric al „Cultului Eroilor”.

Asociaţia este continuatoarea nobilelor tradiţii aleSocietăţii Mormintele Eroilor Căzuţi în Război”,înfiinţată în 1919, prin Decretul-Lege nr. 4106, semnatde Regele Ferdinand, având ca fondator şi preşedintede onoare pe Regina Maria – care era şi preşedinte alCrucii Roşii din România –, iar ca preşedinte activ peMitropolitul primat Miron Cristea.

În anul 1948 a fost desfiinţată, iar după Revoluţie, înnoiembrie 1991, Cultul Eroilor a fost restatutat, iniţialprin Comitetul Naţional pentru Restaurarea şi ÎngrijireaMonumentelor şi Cimitirelor Eroilor.

În judeţul Buzău, la data de 18.07.2001, un grup deiniţiativă, a încheiat un Act Constitutiv, înregistrat la nr.201/18.07.2001, pentru înfiinţarea filialei judeţene a„Cultului Eroilor”.

În prezent, asociaţia are în evidenţă următoarele

opere comemorative: monumente ale eroilor – 126;cimitire – 19; osuare – 2; obeliscuri – 88; crucicomemorative – 38; troiţe – 14; mausoleu – 1; plăcicomemorative – 7; morminte – 877.

Între obiectivele asociaţiei pentru anul 2011, s-auenumerat: dezvoltarea relaţiilor cu autorităţileadministraţiei locale, cu asociaţiile şi uniunile care potcontribui la organizarea activităţilor de comemorare şicinstire a eroilor; completarea înnobilării

monumentului Regimentului 48Infanterie prin montarea unor plăcicomemorative conţinând numelecelor jertfiţi pentru patrie în Războiulde Întregire Naţională; întocmireaunor programe şi obiective cerevin filialelor locale din judeţ;sărbătorirea a 10 ani de laînfiinţarea Asociaţiei Naţionale„Cultul Eroilor” - filiala Buzău (18iulie).

Reprezentanţii GarnizoaneiBuzău şi ai autorităţilor locale ausalutat activitatea asociaţiei,propunându-şi să sprijine, încontinuare, demersurile acesteia,întru cinstirea eroilor neamului.

„Cultul Eroilor”

Conferința anuală a filialei Buzău

MOZAIC BUZOIAN

- 95 -

Rezerviștii în sărbătoareAsociaţia Naţională a Cadrelor

Militare în Rezervă şi Retragere(A.N.C.M.R.R.) este continua-toarea nobilelor tradiţii ale struc-turilor asociative ale cadrelormilitare în rezervă şi retragereatestate legal, din 1925, precum şimoştenitoarea patrimoniului aces-teia.

Deţine calitatea de persoană ju-ridică de drept privat, de utilitatepublică, independentă, democra-tică, apolitică, independentă şi de-schisă. Este o structură asociativăconstituită prin liberul con-simţământ al cadrelor militare înrezervă şi retragere provenite dinMinisterul Apărării Naţionale şi arestructuri în toate judeţele ţării, pre-cum şi în sectoarele Capitalei.

Deviza statutară a asociaţieieste: ONOARE, PATRIE, DEMNI-TATE.

Filiala Judeţeană Buzău s-a înfi-inţat la 22 ianuarie 1991 sub denu-mirea „Mareşal AlexandruAverescu”, prin strădania unui grupde iniţiativă coordonat de generalulde brigadă (r) Ion Lupu.

Filiala buzoiană şi-a conturat unprofil distinct, democratic, reuşindsă-şi reunească membrii în jurulunor nobile crezuri şi idealuri, unorinterese comune, menite să con-serve formaţia lor profesională, săprotejeze statutul lor social, săducă mai departe sentimentul ca-maraderiei, solidarităţii, al onoareişi demnităţii militare.

Pe parcursul „carierei” sale dedouă decenii, asociaţia a rezolvatfavorabil o serie de doleanţe şi

drepturi ce ţineau de îmbunătăţireavieţii tuturor acelora care au slujitpatria sub drapel, rămânând, încă,probleme ce îşi caută o mai bunărezolvare în unele domenii, precumcel al asistenţei medicale.

Filiala a colaborat foarte bine cuconducerea administraţiei locale,comandanţii structurilor care aupremers „Diviziei 2 Infanterie Geti-ca”, conducerea Comenduirii Gar-nizoanei, unde îşi desfăşoarăactivitatea asociaţia, cu veteraniide război, Asociaţia „Cultul Eroilor”şi, nu în cele din urmă cu PrimăriaBuzău.

La data aniversativă, filialaBuzău a A.N.C.M.R.R, reprezintăun reper între organizaţiile dinjudeţ, având 780 de membri.

Cu ocazia Zilei Rezervistului Mili-tar, generalul maior Ştefan Dănilăa conferit Emblema de onoare aStatului Major General, FilialeiJudeţene Buzău. Aceasta a fost în-mânată colonelului (r.) Ion Stanciu,preşedintele asociaţiei, de cătregeneralul de brigadă dr. NicolaeCiucă, la 31 mai, în cadru festiv.

MOZAIC BUZOIAN

- 96 -

În luna februarie, la Şcoala deAplicaţie pentru Forţele Aeriene„Aurel Vlaicu” s-a desfăşurat repar-tiţia pe prima funcţie şi festivitateade absolvire a cursului de bazăpentru ofiţeri aviaţie nenaviganţi –controlori de trafic aerian şi ofiţerirachete şi artilerie antiaeriană.

După șase luni în care tinerii ofi-ţeri au continuat pregătirea în armaşi specialitatea pentru care auoptat şi care a început atunci când

au păşit în Academia Forţelor Ae-riene „Henri Coandă”, după absol-virea cursului de bază din cadrulŞcolii de Aplicaţie pentru ForţeleAeriene „Aurel Vlaicu”, aceştia aufost repartizaţi pe prima funcţie înunităţile operaţionale ale StatuluiMajor al Forţelor Aeriene. La

această activitate a fost prezent re-prezentantul eşalonului superior,domnul general de flotilă aerianăAlexandru Gălușcă care le-a pre-zentat perspectivele lor în cadrulForţelor Aeriene Române şi i-a feli-citat pe tinerii ofiţeri cu ocazia ab-solvirii.

Primii clasaţi au fost şi cei dintâicare au accesat funcţiile puse ladispoziţie pentru încadrare.

Ne-au împartăşit impresiile lor,acum, la început drum:

- sublocotenent Ana-MariaSusan, ofiţer aviaţie nenaviganţi –controlori de trafic aerian: „Toatălumea are impresia că pentru noiacum la început de drum, cel maiimportant lucru este să găsim unloc bun atât în cadrul unităţii mili-tare în care am fost repartizaţi, câtşi în ceea ce priveşte noua noastră„casă”. Adevărul este că dincolo detoate acestea cel mai importantpentru noi este colectivul demuncă, unde căutăm modele ase-meni unor copii care vor să imite pecei mari cu experienţă. Avem sedi-mentat un cadru teoretic în ceea cepriveşte misunea noastră, aşa căde aici înainte primele impresii, pri-mele sfaturi, primele lecţii pe carele vom primi vor forma baza expe-rienţei. Avem nevoie de modelemai mult decât orice, aşa căaceasta consider că este direcţiade perspectivă.”

- sublocotenent Diana Manola-che, ofiţer de artilerie antiaeriană şirachete sol-aer: „Specialitatea deartilerie antiaeriană şi rachetesol-aer este una de natură tehnică,ce solicită mult studiu teoretic, darmai ales aplicarea tuturor cunoştin-ţelor în plan practic. Este o specia-litate cu mari deschideri spre viitorce ne oferă posibilitatea evoluţiei

ulterioare. În ceea ce priveşte func-ţia pentru care am optat, aceastaîmi va oferi ocazia de a-mi pune învaloare aptitudinile şi cunoştinţeledobândite atât pe parcursul celor 3ani din Academia Forţelor Aeriene,cât şi în cadrul cursului de bază dinŞcoala de Aplicaţie pentru ForţeleAeriene. Roadele eforturilor, atâtde natură teoretică, cât şi practică,depuse până acum se vor concre-tiza în îndeplinirea cu succes a tu-turor atribuţiilor specifice funcţiei.”

Le mulţumim pentru aceste im-presii desosebite şi, asemeni cu-vintelor frumoase spuse de coman-dantul şcolii, comandorul NicolaeGrigorie, citându-l pe NapoleonBonaparte, le transmitem „să as-pire către şi să poarte fiecare din-tre ei în raniţa lor, bastonul demareşal”.

Debut de carieră în Forțele Aeriene Române

MOZAIC BUZOIAN

- 97 -

Ziua NATO a fost celebrată în Piaţa Dacia din municipiulBuzău (luni 4 aprilie a.c) în prezenţa oficialităţilor locale,cadrelor militare active, în rezervă şi retragere, a reprezen-tanţilor societăţii civile, și a unui numeros public.

În cadrul ceremoniei militare, dedicată împlinirii a 62 de anide la crearea Organizaţiei Tratatului Atlanticului de Nord şi aşapte ani de la aderarea României la Alianţă, au fost înălţatepe catarg drapelele României şi NATO, în acordurile ImnuluiNaţional al României şi ale Imnului Alianţei.

După alocuţiunile susţinute de prefectul judeţului Buzău -ing. Paul Beganu şi comandantul garnizoanei Buzău - generalde brigadă dr. Nicolae Ciucă, garda de onoare şi muzicamilitară au dat onorul audienţei.

Activităţile prilejuite de sărbătorirea Zilei NATO, au continuatla sediul Comandamentului Diviziei 2 Infanterie „Getica" cusimpozionul: „NATO - trecut, prezent şi perspectivă", moderatde gl. Ciucă şi la care au avut intervenţii gl. mr. (r) prof. univ.dr. Visarion Neagoe, gl. bg. Lucian Foca şi col. dr. VasileCerbu.

Ziua NATO în ROMÂNIA sărbătoare a democraţiei și spiritului euroatlantic

MOZAIC BUZOIAN

- 98 -

În acest an, municipiul Buzău a împlinit 1639 deani de la prima atestare documentară, careaminteşte de martiruirea Sfântului Sava Gotul,

ocrotitorul oraşului, la 12 aprilie 372. Primăria Buzău a organizat, şi de această dată, o

serie de manifestări dedicate evenimentului aflat subgenericul „Zilele oraşului”.

Pe 13 aprilie, s-a desfăşurat simpozionul „Buzăul,străveche vatră de cultură şi civilizaţie”, în cadrulcăruia invitați de marcă au vorbit despre momenteleimportante din istoria municipiului, printre aceştia:acad. Dan Berindei, prof. univ. Ion Bulei, prof. univ.Mihai Păstrăguș, pr. Mihail Milea, publicistul NicolaePeneș, istoricii locali Doina Ciobanu și Valeriu Nicolescu.

La Galeriile de Artă, pe 21 aprilie, au avut loc,vernisajul expoziţiei Opera Omnia a lui GheorgheCiobanu și a volumului „Album retrospectiv”, precum şilansarea cărţii „Amintiri despre apusul zeilor” de BucurChiriac.

Au fost prezentate lucrările „Oraşul cu castani şiamintiri”, vol. II, de Nicolae Peneş şi „Sărata - Merei.500 de ani de atestare documentară” de ValeriuNicolescu, merituoase contribuții la istoria mai veche șimai nouă a județului.

Festivitatea de conferire a titlului de „Cetăţean deonoare al municipiului Buzău” a consemnat urmă-toarele personalităţi: exdirectorul Muzeului JudețeanBuzău, Doina Ciobanu, preotul Mihail Milea,

fostul primar al Buzăului, Gheorghe Milu, profesorulConstantin Ungureanu și publicistul Ștefan Iovan.

S-au premiat cetăţenii de onoare şi s-a conferit titlulde „Omul anului” profesorului preot Mihai Milea şi scrii-torului Dumitru Ion Dincă.

Vineri, 29 aprilie, în Piaţa Dacia, a avut loc un spec-tacol susţinut de artişti buzoieni, iar, a doua zi, s-a de-dicat o seară muzicii populare.

Zilele Buzăului s-au încheiat, la 1 mai, cu un spec-tacol dedicat tinerilor.

Zilele Buzăului

MOZAIC BUZOIAN

- 99 -

Batalionul 3 Geniu „General Con-stantin Poenaru” este continuatorultradiţiilor Regimentului 3 Geniu,unitate înfiinţată la 1 iunie 1969.

În cei 42 de ani de activitate, mili-tarii acestei unităţi s-au remarcatatât prin participarea la numeroasemisiuni pe teritoriul naţional (con-strucţia unor obiective civile şimilitare, amenajarea canalelor na-vigabile, prevenirea şi înlăturareaefectelor calamităţilor naturale,asigurarea viabilităţii căilor de co-municaţii), cât şi în misiunile inter-naţionale din toate teatrele deoperaţiuni la care au participat mi-litarii români.

Începând cu anul 1992, sub-unităţi din cadrul unităţii au acţionatîn Somalia, Angola (1993), Bosnia-Herţegovina (1992-2004), Irak(2003-2006) şi Afganistan (din2002 şi până în prezent).

După anul 2006, Batalionul 3Geniu a primit sarcini de operaţio-nalizare a unor structuri în vederea

punerii acestora la dispoziţaAlianţei Nord-Atlantice.

Astfel, până la sfârşitul anului2009, Detaşamentul Purificare Apăa parcurs etapele necesare pentruoperaţionalizare şi punere la dis-poziţia NATO. Această reuşită afost rezultatul unei munci susţinutepe parcursul a doi ani, timp în caremilitarii detaşamentului au partici-pat la evaluarea iniţială (2008), unexerciţiu de certificare (CERTEX09), un curs de purificare a apeidesfăşurat în comun cu militariamericani (Water PurificationCourse, în cadrul JTF East Rota-tion 09) şi la un exerciţiu naţionalde afirmare (ROUEX 09, evaluareafiind făcută de o comisie mixtă dela CC LAND MADRID şi StatulMajor General).

În cursul anului 2010, unitatea aîndeplinit o altă sarcină importantădin domeniul operaţionalizăriistructurilor. Prin eforturi susţinute,pe parcursul mai multor exerciţii

multinaţionale a fost atins dezide-ratul final şi anume, declarareaIEL-MILU (Unitatea MultinaţionalăLogistică Integrată cu Specific deGeniu) “gata pentru luptă”.

IEL-MILU este o iniţiativă regio-nală care urmează să acţionezesub egida NATO şi are în com-punere subunităţi din România,Bulgaria, Croaţia şi Georgia.

În prezent, militarii Batalionului 3Geniu are ca obiective majore,pregătirea unor subunităţi pentru aacţiona în teatrul de operaţii dinAfganistan şi menţinerea niveluluiatins de subunităţile operaţiona-lizate.

La ceas aniversar, geniştii bu-zoieni, la 152 de ani de la înfi-inţarea Armei Geniu de cătredomnitorul Alexandru Ioan Cuza, la31 mai 1859, şi la 42 de ani de is-torie a Batalionului 3 Geniu, dauonorul tuturor camarazilor care auservit patria de-a lungul anilor.

Locotenent Victor Curălea

La ceas aniversar

Geniştii buzoieni

Militarii Detaşamentului Purificare Apă şi omologii americani la Cursul de purificare a apei, Capu Midia, 2009.

- 100 -

CONSILIUL JUDEŢEAN BUZĂU

Fundaţia „Mareşal Alexandru Averescu”Buzău, Bulevardul Unirii nr. 140

www.fundatia-averescu.ro

Magazin al Fundaţiei „Mareşal Alexandru Averescu”...

Documents

Transcript of Magazin al Fundaţiei „Mareşal Alexandru Averescu”...