Dor de Eminescu!...

Sezatoare literara

,,E cel dintâi scriitor român care scrie către toţi românii într-un grai pe care românii de oriunde îl pot recunoaşte ca al lor.’’ (Nicolae Iorga)

Cel mai mare poet al românilor, Mihai Eminescu, s-a născut la Botoşani, la 15 ianuarie 1850. Era al şaptelea fiu din cei unsprezece ai lui Gheorghe Eminovici din Călineştii Sucevei şi ai Ralucăi Eminovici (n. Juraşcu) din Joldeşti.

Poetul şi-a petrecut copilaria la Ipoteşti, hoinărind prin păduri şi culcându-se lângă izvoare, precum îşi va aminti mai târziu.

Între 1867-1866, Eminescu urmează cursurile primare şi pe cele secundare la gimnaziul din Cernăuţi.La 24 ianuarie 1866 moare profesorul său, Aron Pumnul. Cu această împrejurare elevul M. Eminovici

compune oda funebră La mormântul lui Aron Pumnul.Adevăratul debut a avut loc în revista Familia din Pesta, la 25 februarie1866, cu poezia De-aş avea..., când

redactorul-şef, Iosif Vulcan, îi schimbă numele din Eminovici în Eminescu.Între anii 1866-1870, tânărul Eminescu, pasionat de teatru şi însetat de cunoaşterea ţării, face, cu diferite trupe

de teatru, o serie de călătorii în Ardeal şi Muntenia.

Între anii 1869-1872 este student la Viena; urmează ca "auditor extraordinar" Facultatea de Filosofie şi Drept (dar studiază şi cursuri de la alte facultăţi). Aici cunoaşte pe Ioan Slavici.

În decembrie 1872, poetul se înscrie ca student la Universitatea din Berlin, unde va urma cursul de filozofie, istorie si economie politica, timp de 2 ani.

Întors în ţară este numit director al Bibliotecii centrale din Iaşi. Deşi îşi făcuse conştiincios datoria, este îndepărtat din funcţie peste un an.

Titu Maiorescu, pe atunci ministru al Instrucţiunii publice, îl numeşte revizor şcolar în judeţele Vaslui şi Iaşi. Din această perioadă datează marea sa prietenie cu Ion Creangă, pe care îl îndeamnă să aştearnă pe hârtie

minunatele sale povestiri şi amintiri. Prietenia lor nu se va stinge până la moarte.

La sfârşitul anului 1877, Eminescu vine la Bucureşti, chemat de Titu Maiorescu să lucreze în redacţia ziarului "Timpul", alături de Slavici si Caragiale.

In 1883 publica capodopera sa "Luceafarul". La 28 iunie 1883, dupa 6 ani de munca istovitoare, surmenat, subalimentat, "luceafarul" intră într-o ,,eclipsă” din care nu va ieşi niciodată complet.

Prin grija lui Titu Maiorescu este internat intr-un sanatoriu. Şi tot prin grija lui Titu Maiorescu, la finele anului 1883, este tipărită prima ediţie de "Poezii", care adună tot ce publicase poetul şi câteva poezii noi, între care "Mai am un singur dor", cu trei variante: De-oi adormi…, Nu voi mormânt bogat, Iar când voi fi pământ.

Dupa mai multe momente de luciditate, în februarie 1889 boala îi revine si este internat din nou în sanatoriul doctorului Şuţu din Bucureşti. Moare la 15 iunie, după o suferinţă de aproape 5 luni, la vârsta de 39 de ani. Este înmormântat la cimitirul Bellu din Bucureşti, pe Aleea Scriitorilor.

Teme ale creaţiei eminescieneUnivesul operei lui Eminescu izvorăşte din adâncul fiinţei româneşti şi se cristalizează în câteva motive şi

teme specifice gândirii şi concepţiei existenţiale ale poporului român. Creaţia sa surprinde orizontul sub care se înscrie fiinţa naţională în timp şi în spaţiu, într-o mare varietate de ipostaze, printre care omul în relaţie directă cu istoria, cu natura, iubirea şi aspiraţia sa cosmică.

.......................................................

1) Neguri albe, straluciteNaşte luna argintie, Ea le scoate peste ape, Le intinde pe câmpie;

2) S-adun flori în şezătoareDe painjen tort să rumpă, Si anină-n haina nopţiiBoabe mari de piatra scumpa.[...]

.......................................................

3) Pe urme dalbe de colindma poarta din nou gândulstrâng amintirile siragsi doruri, rânduri, rânduri.

4)Blajin, Craciunul a trecutsi eu tot numar aniidalbe flori, cântari ascultmatanii în zapada ...

[...]

...................................................... 5)O ramii, ramii la mine, Te iubesc atât de mult!Ale tale doruri toateNumai eu stiu se l-ascult;

6)In al umbrei intunericTe asaman unui print, Ce se uit-adânc în apeCu ochi negri si cuminti;

7)Si prin vuietul de valuri, Prin miscarea naltei ierbi, Eu te fac s-auzi în tainaMersul cirdului de cerbi;

8)Eu te vad rapit de farmec, Cum ingini cu glas domol, In a apei stralucireIntinzind piciorul gol.

9)Si privind în luna plinaLa vapaia de pe lacuri, Anii tai se par ca clipe, Clipe dulci se par ca veacuri".

10)Astfel zise lin padurea, Bolti asupra-mi clatinind;Suieram l-a ei chemareS-am iesit în cimp rizind.

11)Astazi chiar de m-as intoarceA-ntelege n-o mai pot...Unde esti, copilarie, Cu padurea ta cu tot?

.......................................................

12)Fiind baiet paduri cutreieramSi ma culcam ades lânga izvor, Iar bratul drept sub cap eu mi-l puneamS-aud cum apa suna-ncetisor:

13)Un freamat lin trecea din ram în ramSi un miros venea adormitor.Astfel ades eu nopti întregi am mas, Blând îngânat de-al valurilor glas.

14)Rasare luna, -mi bate drept în fata:Un rai din basme vad printre pleoape, Pe câmpi un val de argintie ceata, Sclipiri pe cer, vapaie preste ape,

15)Un bucium cânta tainic cu dulceata, Sunând din ce în ce tot mai aproape...Pe frunza-uscate sau prin naltul ierbii, Parea c-aud venind în cete cerbii.

16)Alaturi teiul vechi mi se deschide:Din el iesi o tânara craiasa, Pluteau în lacrimi ochii-mi plini de vise, Cu fruntea ei într-o maramă deasă, Cu ochii mari, cu gura-abia închisă;Ca-n somn încet-încet pe frunze pasă, Calcând pe vârful micului picior, Veni alaturi, mă privi cu dor.

17)Şi ah, era atâta de frumoasă, Cum numa-n vis o dată-n viaţa taUn înger blând cu faţa radioaă, Venind din cer se poate arăta;

[...].......................................................

18)A fost odată ca-n poveşti, A fost ca niciodată, Din rude mari impărăteşti, O prea frumoasă fată.

19)Si era una la pãrinţiSi mindră-n toate cele, Cum e Fecioara între sfinţiSi luna între stele.

20)Din umbra falnicelor bolţiEa pasul si-l îndreaptă

Lingă fereastră, unde-n colţLuceafarul asteaptă.

21)Privea în zare cum pe măriRasare şi straluce, Pe mişcătoarele cărăriCorăbii negre duce.

22)Il vede azi, îl vede mâni, Astfel dorinţa-i gata;El iar, privind de săptămâni, Ii cade dragă fata.

23)Cum ea pe coate-şi răzimaVisind ale ei tâmpleDe dorul lui şi inimaSi sufletu-i se împle.

24)Si cât de viu s-aprinde elIn orişicare sară, Spre umbra negrului castelCând ea o sã-i apară.

[...]

..............................................

25)Vino-n codru la izvorulCare tremura pe prund, Unde prispa cea de brazdeCrengi plecate o ascund.

26)Si în bratele-mi intinseSã alergi, pe piept sã-mi cazi, Sã-ti desprind din crestet valul, Sã-l ridic de pe obraz.

[...]

27)Vom visa un vis ferice, Ingina-ne-vor c-un cântSinguratice izvoare, Blinda batere de vint;

28)Adormind de armoniaCodrului batut de ginduri, Flori de tei deasupra noastraOr sã cada rinduri-rinduri.

.......................................................

[...]

29)- , , Hai la codrul cu verdeata, Und-izvoare plang în vale, Stanca sta sã se pravaleIn prapastia mareata.

30)Acolo-n ochi de padure, Langa bolta cea seninaSi sub trestia cea linaVom sedea în foi de mure.

31)Si mi-i spune-atunci povestiSi minciuni cu-a ta gurita, Eu pe-un fir de romanitaVoi cerca de mã iubesti.

[...]

......................................................

[...]

32)Nu mă încântati nici cu clasici,Nici cu stil curat si antic -Toate-mi sunt de o potrivă,Eu rămân ce-am fost : romantic.

......................................................

33)Cu perdelele lasate, Sed la masa mea de brad, Focul palpaie in soba, Iara eu pe ganduri cad.

34)Stoluri, stoluri trec prin minte Dulci iluzii. Amintiri Taraiesc incet ca greieri Printre negre, vechi zidiri, Sau cad grele, mangaioase Si se sfarma-n suflet trist, Cum in picuri cade ceara La picioarele lui Crist.

35)In odaie prin unghere S-a tesut painjenis Si prin cartile in vravuri Umbla soarecii furis. In aceasta dulce pace Imi ridic privirea-n pod Si ascult cum invelisul De la carti ei mi le rod.

36)Ah! de cate ori voit-am Ca sa spanzur lira-n cui Si un capat poeziei Si pustiului sa pui; Dar atuncea greieri, soareci, Cu usor-maruntul mers, Readuc melancolia-mi, Iara ea se face vers. Cateodata... prea arare... A tarziu cand arde lampa, Inima din loc imi sare Cand aud ca suna cleampa... Este Ea. Desarta casa Dintr-odata-mi pare plina, In privazul negru-al vietii-mi E-o icoana de lumina.

[...]

.......................................................

37)Peste varfuri trece luna, Codru-si bate frnza lin, Dintre ramuri de arinMelancolic cornul suna.

38)Mai departe, mai departe, Mai incet, tot mai incet, Sufletu-mi nemangaietIndulgind cu dor de moarte.

39)De ce taci , cand fermecataInima-mi spre tine-ntorn?Mai suna-vei, dulce corn, Pentru mine vreodata?

.......................................................

40)Mai am un singur dor: În linistea serii Sa ma lasati sa mor La marginea marii; Sa-mi fie somnul lin Si codrul aproape, Pe-ntinsele ape Sa am un cer senin. Nu-mi trebuie flamuri, Nu voi sicriu bogat, Ci-mi împletiti un pat Din tinere ramuri.

41)Si nime-n urma mea Nu-mi plânga la crestet, Doar toamna glas sa dea Frunzisului vested.

[...]

.......................................................

[...]

42)Luceferii de focPrivi-vor din cetiniMormânt far' de noroc

Şi fără prieteni.

Eminescu, Mihai - Poezii, Editura Eminescu, Bucureşti, 1984.

- Craiasa din povesti

- Urme de colind

- O, ramai...

- Fiind baiet paduri cutreieram

- Luceafarul

- Dorinta

- Floare albastra

- Eu nu cred nici în Iehova

- Singuratate

- Peste varfuri...

- Mai am un singur dor

- Iar cand voi fi pamant

Concurs

1. Data naşterii lui Eminescu este:

a. 15 ianuarie 1889

b. 15 iunie 1889

c. 15 ianuarie 1850

d. 30 martie 1839

2. Mama lui Eminescu se numea:

a. Ruxandra

b. Raluca

c. Elena

d. Veronica

3. Casa părintească a poetului se află la:

a. Ipoteşti

b. Iaşi

c. Humuleşti

d. Botoşani

4. Numele de familie al părinţilor săi a fost:

a. Eminescu

b. Eminovici

c. Iominescu

d. Iminescu

5. Eminescu urmează studiile superioare la:

a. Berlin

b. Paris

c. Viena

d. Bucureşti

6. Prima poezie publicată a lui Eminescu, a fost:

a. ,,Somnoroase păsărele”

b. ,,De-aş avea”

c. ,,La mijloc de codru”

d. ,,Singurătate”

7. Capodopera poeziei lui Eminescu este considerat textul:

a. Luceafărul

b. Scrisoarea III

c. Epigonii

d. Lacul

8. Cele mai cunoscute texte eminesciene în proză sunt:

a. Făt-Frumos din Lacrimă

b. Sărmanul Dionis

c. Amintiri din copilărie

d. Crăiasa din poveşti

9. Principalele teme ale creaţiei eminesciene sunt:

a. natura

b. iubirea

c. istoria

d. filosofia

e. folclorul

10. Modul de expunere folosit în fragmentul următor din opera literară Craiasa din poveşti...

Neguri albe, stralucite

Naşte luna argintie,

Ea le scoate peste ape,

Le întinde pe câmpie;

este:

a. naraţiunea

b. dialogul

c. descrierea.

11. Întâlnirea îndrăgostiţilor din erotica eminesciană are loc:

a. pe malul unei ape, seara

b. la poartă, pe înserat

c. în codru, sub un tei

d. la marginea satului, după-amiaza

12. Data morţii poetului este:

a. 15 ianuarie 1889

b. 15 iunie 1889

c. 31 decembrie 1889

d. 30 martie 1850