Luxatii ROM
-
Upload
balica-pavel -
Category
Documents
-
view
288 -
download
2
description
Transcript of Luxatii ROM
ORTOPEDIA ŞI TRAUMATOLOGIA este ştiinţa şi arta care studiază etiologia, patogenia,
manifestările clinice, tratamentul şi profilaxia traumatismelor şi maladiilor aparatului locomotor.
Ortopedia se ocupă de diagnosticarea, profilaxia şi tratamentul afecţiunilor, maladiilor congenitale şi dobândite a aparatului locomotor pe parcursul vieţii.Traumatologia se ocupă cu profilaxia şi tratamentul traumatismul scheletului, articulaţiilor, muşchilor, vaselor, nervilor trunchiului şi membrelor.
Ortopedia (orthos - drept, corect; paidion - copil) - denumire dată de Nicolas Andry în 1741 în lucrarea „Ortopedia sau arta de a preveni şi corecta la copii deformităţile aparatului locomotor."Lui îi aparţine şi simbolul ortopediei: un tânăr copac încovoiat, legat de un tutore pentru viitoarea corecţie şi creşterea corectă
Părintele medicinei raţionale Hippocrates (460-370 î.e.n) printre cele 60 cărţi sunt şi „Fractures", „De Articulis" şi alt. despre diagnosticarea şi tratamentul diverselor traumatisme.
Celsus (50 î.e.n. - 50 e.n.):4 semne cardinale ale inflamaţiei;bandaje cu faşe muiate în amidon; refracturarea şi realinierea
fragmentelor;fixarea cu sârmă a dinţilor în
fractura de mandibulă;gimnastica curativă după
consolidarea fracturilor.
EVENIMENTELE IMPORTANTE ÎN DEZVOLTAREA ORTOPEDIEI Şl TRAUMATOLOGIEI :
• utilizarea aparatelor gipsate în fracturi de medicul olandez Matyssen (1851) şi medicul rus Pirogov (1853) în timp de război
• în 1846 Morton descoperă anestezia cu eter şi cloroform
• în 1857 Pasteur descoperă microbii, în 1860 Lister descrie antisepsia, în 1868 Semelwelss - asepsia
• Introducerea implantelor metalice de către Lane (1890) şi fraţii Lambotte(1905)
• descoperirea razelor X de către Conrad Rontgen în 1895
• întroducerea antibioticoterapiei de către Fleming în 1940
• descoperirea materialelor şi instrumentelor de osteosinteză, artroplastie
Traumatismul este un complex de dereglări locale şi generale în organismul uman asupra cărui a acţionat un agent traumatic cu o forţă, care depăşeşte rezistenţa ţesuturilor.
Traumatismele sunt produse de 4 factori:– Factorul mecanic– Factorul fizic prin energia termică,
electrică, nucleară– Factorul chimic– Factorul biologic
DIN DATELE OMS:• Anual în accidentele rutiere se traumatizează circa 8-10
mln oameni, decedează din ei 1,2 milioane accidentaţi;• La fiecare 1,5 min pe glob are loc un accident rutier;• Fiecare 50 min cineva decedează pe drumurile globului;• Fiecare 2 sec cineva devine invalid după accidente
rutiere.Prima cursă de automobile a avut loc în Franţa în 1894 cu
viteza maximă de 20 km/oră.Primele două accidente mortale de automobil - în Marea
Britanie în 1896 la o viteză de 17 km/oră:• Bărbaţii sunt traumatizaţi de 2 ori mai frecvent decât
femeile.• Mai frecvent se traumatizează bărbaţii la vârsta de 15-29
ani şi ocupă locul I printre toate maladiile acestei vârste.
I. Traumatismele în activitatea de producţie sau profesionalea. industrialeb. agricole
II. Traumatismele în munca neorganizatăa. casnice sau habitualeb. de stradăс. produse de transport
III. Traumatismele sportiveIV. Traumatismele intenţionate (suicide, crime,
acte de terorism si alt.)V. Traumatismele la copii, legate de
particularităţile vârstei copiilor.
CLASIFICAREA TRAUMATISMELOR ÎN FUNCŢIE DE PROVENIENŢĂ:
I. TRAUMATISME IZOLATE - traumatismul unei formaţiuni anatomo-funcţionale a aparatului lococmotor, a unui organ. În limitele unei cavităţi a corpului uman (80 - 85% din toate traumatismele)
Aparatul locomotor are 30 regiuni anatomo – funcţionale: 4 – impare şi 13 – pare.
Toate leziunile din cadrul traumatismelor izolate pot fi:
a.) Monofocaleb.) Polifocale
CLASIFICAREA TRAUMATISMELOR IN FUNCŢIE DE NUMERIC ŞI LOCALIZARE
II. POLITRAUMATISMELE este o noţiune cu sens mixt,care include traumatismele multiple şi asociate ce auparticularităţi comune In etiologic, clinică şi tratament (15-20%);
Gruparea AO (2002) defineşte POLITRAUMATISMELE ca o traumatizare a diverselor regiuni anatomice corporale în care una sau mai multe prezintă pericol pentru viaţă.
A. Traumatismul multiplu - include In noţiunea sa leziunea adouă şi mai multor organe dintr-o cavitate, traumatisme înlimitele a două şi mai multor formaţiuni anatomo-funcţionale ale sistemului locomotor
B. Traumatismele asociate - leziunea organelor interne a 2 şimai multe cavităţi, a unei şi mai multe cavităţi concomitent cu leziuni 1 şi mai multor regiuni anatomo-funcţionale ale aparatului locomotor.
CLASIFICAREA TRAUMATISMELOR IN FUNCŢIE DE NUMERIC ŞI LOCALIZARE
III. TRAUMATISME COMBINATE - prezintă acţiunea a doi şi mai multor factori etiologici de geneză diferită:
– mecanic -traumatisme izolate, multiple, asociate
– termic - combustii, congelaţii– chimic - intoxicaţii, arsuri chimice– nucleară - maladia actinică, acţiunea locală.
CLASIFICAREA TRAUMATISMELOR IN FUNCŢIE DE NUMERIC ŞI LOCALIZARE
• rezultă după un traumatism direct cu un corp contondent cu păstrarea integrităţii tegumentului
• din punct de vedere clinic sunt 2 forme de contuzii:a) superficialăb) profundă
CONTUZIA ŢESUTURILOR MOI
SIMPTOAMELE
• dureri în focarul contuziei
• dereglarea funcţiei din cauza durerii
• echimoza precoce• hematomul
suprafascial • seromul traumatic
Morel-Lavallee• tumefacţie dureroasă
CONTUZIA ŢESUTURILOR MOI
TRATAMENTUL• repaos în mişcări cu segmentul traumatizat• hipotermie locală pe parcursul primelor 24 ore
(punga cu ghiaţă şi alt.)• antidolorante primele 3-4 zile • după 24 ore - optimizarea rezorbţiei
revărsatului sanguino-limfatic (comprese, termofoare, duş, băi calde, electrofonoforeze, şi alt.)
• termenul de tratament este în funcţie de forma clinică:
• o contuzia superficială - 7-12 zile• o contuzia profundă - până la 28-30 zile
CONTUZIA ŢESUTURILOR MOI
Sunt leziunele traumatice prin tensionarea aparatului capsulo-ligamentare şi a ţesuturilor periarticulare de o energie ce le depăşeşte rezistenţa.
După gradul de gravitate:- entorsă de gr, I -uşoară -o simplă întindere, elongaţie a aparatului capsulo-ligamentar cu distorsiune a terminaţiunilor nervoase.
- entorsă de gr, II -moderată -ruptura parţială a ligamentelor la nivelul fibrelor la diferite niveluri, planuri. - entorsă de gr, III -gravă -ruptură ligamentară totală sau smulgerea inserţiei osoase.
ENTORSELE
Simptomatologia• o durere vie în regiunea articulaţiei
traumatizate• impotenţa funcţională parţială sau
totală• edem, hemartroză, deformitatea
articulaţiei• ştergerea reliefurilor osoase, mărirea
în volum a articulaţiei• dureri la palpare pe parcursul
ligamentelor lezate• prezenţa mişcărilor anormale
(laxitatea articulaţiei)
ENTORSELE
Tratamentul
• imobilizarea; bandaj elastic (gr,l), aparat ghipsat (gr,ll, III);
• antialgice; • hipotermie locală primele 24
ore, poziţie ridicată, RUS;• după abandonarea
imobilizaţiei: proceduri fizioterapice, recuperarea mişcărilor.
ENTORSELE
• modificarea permanentă a raporturilor dintre extremităţile osoase articulare cu pierderea contactului normal între ele.
• luxat este segmentul distal în articulaţie.
LUXAŢII
Ca excepţie în luxaţia corpului vertebral şi a extremităţii acromiale a claviculei luxat se consideră segmentul proximal.
LUXAŢII
FRECVENŢA
Frecvenţa luxaţiilor în raport cu fracturile este de 1:8:
– luxaţia humerusului - 50-60% – luxaţia oaselor antebraţului - 18-25% – luxaţia degetelor mâinii, plantei - 8-9% – luxaţia femurului - 5-6% – luxaţia oaselor gambei - 0,5-0,8% – luxaţia oaselor trunchiului corpului uman
(claviculei, vertebrelor, alt.) - 3%
LUXAŢII
CLASIFICAREA
A. în funcţie de gradul deplasării segmentului:
A.1. Luxaţie completă (extremităţile osoase şi-au pierdut complet contactul)
A.2. Luxaţie incompletă - subluxaţie (extremităţile osoase şi-au pierdut contactul parţial)
LUXAŢII
B. După provenienţă:B.1. Congenitale B.2. Patologice
a. Prin afecţiuni ale părţilor moi a articulaţiei (patologii ligamentare, musculare, nervoase)
b. Prin leziuni osoase (TBC, osteoartrită, tumori)
LUXAŢII
B. După provenienţă:B.3. Traumatice:
a. Pureb. Fracturi - luxaţiiс. Cu unele complicaţii (leziuni
vasculare, nervilor, etc.)
LUXAŢII
C. În funcţie de durata posttraumatică până la reducere:
– Recente - primele 3 zile de la traumatism
– Postrecente (învechite) - pe parcursul a 3 săptămâni după traumatism
– Tardive (vechi) - peste 3 săptămâni după traumatism
LUXAŢII
Mecanismul luxaţiilor traumatice:1. Direct-foarte rar2. Indirect- mai frecvent
Luxaţia recidivantă - luxaţia repetată în aceeaşi articulaţie pe parcursul unui an calendaristic după prima luxaţie traumatică
LUXAŢII
A. Semnele subiective:1. Durerea foarte pronunţata redeşteptată de cea
mai mică mişcare;2. Dereglarea funcţiei
B. Semnele obiective:1. Deformarea regiunii articulaţiei;2. Cavitatea articulaţiei goala;3. Fixaţie elastica a segmentului luxat;4. Deformarea axei extremităţii cu unghiularii,
scurtări, rotaţii;5. Proeminenţa anomală a unei extremităţi
osoase;6. Semnele radiologice;7. Tumefacţia, echimozele sânt mai puţin
importante.
SIMPTOMATOLOGIA LUXAŢIILOR
TRATAMENTUL LUXAŢIILOR
Elementele fundamentale al tratamentului:
1.Reducerea;2.Imobilizarea;3.Tratamentul functional.
TRATAMENTUL LUXAŢIILOR
Reducerea cu respectarea următoarelor principii:• necesită să fie efectuată cât mai curând
posibil "luxaţia produsă în cursul zilei să fie tratată înainte de apusul soarelui, iar cea apărută noaptea să nu aştepte răsăritul".
• asigurată o anestezie adecvată;• în reducere extremitatea luxată va parcurge
în sens invers drumul traumatizam – respectarea legii lui Gun;
• reducerea se efectuează prin extensie şi contraextensie, asociate cu rotaţie;
• tracţiunea în continuu fără brutalitate;• reducerea se va efectua pe articulaţia în
poziţie intermediară sau în flexie.
– Prezenţa clicului articular;– Apariţia posibilităţii de a efectua în volum
deplin mişcările pasive în articulaţie;– Controlul radiografic cu constatarea
reducerii segmentului luxat.
TRATAMENTUL LUXAŢIILOR
Criteriile reducerii luxaţiei:
Imobilizarea - un repaos neîntrerupt pentru refacerea ţesuturilor moi lezate, în special celor capsulo-ligamentare. Durata acestei imobilizaţii este variabilă după articulaţia traumatizată -de la 2-3 săptămâni -până la 4~6 săptămâni.
Tratamentul functional - pe parcursul imobilizării cu porţiunele neimobilizate. După suprimarea imobilizării se va continua tratamentul funcţional si la nivelul articulaţiei fost traumatizate.
TRATAMENTUL LUXAŢIILOR