MINISTERUL EDUCATIEI, CERCETARII SI TINERETULUISCOALA POSTLICEALA SANITARA ‘FUNDENI’

PROIECT DE DIPLOMA

INGRIJIREA BOLNAVEI CU FIBRON UTERIN

Coordonator : Prof: ELENA IANCU Asolvent : MANCIU O. SOFICA

BUCURESTI-2008-

CUPRINS

MOTIVATIE

CAPITOLUL I. NOŢIUNI DE ANATOMIE ŞI FIZIOLOGIE ALE APARATULUI GENITAL FEMININ

CAPITOLUL II. FIBROMUL UTERIN

1.Definiţia fibromului uterin2.Etiologie3.Anatomie patologică: -descriere macroscopică

-descriere microscopică -descriere electromicroscopică

4.Simptomatologie5.Evoluţii şi complicaţii 6.Diagnosticul medical şi diferenţial7.Localizarea fibromului8.Prognostic9.Profilaxia

10.Tratament: -chirurgical -radiologic -medical

CAPITOLUL III . ROLUL ASISTENTULUI MEDICAL IN INGRIJIREA BOLNAVELOR CU FIBROM UTERIN

CAPITOLUL IV. PROCES DE INGRIJIRE. – CAZURI DE STUDIU SI PLANURI DE INGRIJIRE

2

CONCLUZII PERSONALE BIBLIOGRAFIE

MOTTO

“ Ginecologia , o stiinta despre femei in general , o stare de sanatate si de boala . “

SNEGHIREV

3

MOTIVATIA

Obstetrica şi ginecologia alcătuiesc o ramură a ştiinţei medicale, care studiază morfologia şi fiziopatogenia organismului femeiesc cu scopul de a asigura profilaxia şi terapia stărilor patologice şi îndeosebi de a dirija şi asista procreaţia.

Pentru proiectul de diplomă mi-am ales ca temă “Rolul asistentului medical in ingrijirea pacientelor cu fibrom uterin”, deoarece consider ca este o boală frecventă şi care trebuie tratată corespunzător.

Fibromul uterin este o tumoră benignă a uterului, care se dezvoltă prin proliferarea miometrului. Boala se manifestă prin hemoragie uterină, la început prin prelungirea şi abundenţa menstruaţiilor, apoi prin metroragii neregulate abundente. Durerea, senzaţia de greutate sau apăsare în hipogastru sunt rezultatul compresiunii pe organele vecine.

Pe parcursul efectuării stagiului practic la patul bolnavilor mi-a plăcut să îngrijesc bolnavele cu fibrom uterin şi să le educ cum să prevină eventualele complicaţii ce pot apărea.

4

CAPITOLUL I.

NOTIUNI DE ANATOMIE SI FIZIOLOGIEALE APARATULUI GENITAL FEMININ

Aparatul genital feminin este format din: -ovar-calea genitală (trompe, uter, vagin)-organ genital extern (vulva).

Organele genitale ale femeii îndeplinesc funcţia de reproducere. Ovarele – sunt cele două glande sexuale care produc celulele sexuale

feminine – ovulele, şi în acelaşi timp secretă doi hormoni: foliculina şi luteina (progesteronul).

Acestea sunt organe perechi, situate pe pereţii laterali ai pelvisului. Au formă de ovoid turtit şi sunt legate de organele din jur printr-o serie de ligamente (utero-ovariene, tubo-ovariene şi lombo-ovariene).

Structura ovaruluiLa exterior acesta este acoperit de un epiteliu ovarian, sub care se

găseşte abugineea ovarului formată din ţesut conjunctiv. În interiorul ovarului se disting două zone: medulară şi corticală. Zona medulară conţine ţesut conjunctiv, vase de sânge, vase limfatice şi

nervi vegetativi. Zona corticală conţine foliculii ovarieni în diferite stadii evolutive.

La naştere, în ambele ovare există circa 400.000 foliculi, din care se maturizează 300-400 foliculi (unul lunar), începând de la pubertate (14-16 ani), când apare ciclu menstrual, până la instaurarea menopauzei (40-50) ani.

Restul foliculilor involuează (atrezie foliculară). Foliculii ovarieni primari sunt formaţi dintr-un ovocit de ordinul I, înconjurat

de câteva straturi de celule foliculare. Foliculii ovarieni veziculoşi (sau de maturaţie) rezultă din precedenţii, prin

acumulare de lichid folicular. La aceştia, o parte din celulele foliculare rămân în jurul ovocitului I şi o altă

parte se aşează la periferie, alcătuind stratul granulos, înconjurat de celule care formează tecile (internă şi externă).

Vascularizaţia ovarului - este asigurată de artera ovariană, ramură din aorta abdominală şi de o ramură ovariană din artera urinară.

Sângele venos este colectat de vena ovariană, care, la stânga se varsă în vena renală stângă, iar la dreapta în vena cavă inferioară.

Limfocitele merg în ganglionii lombari şi iliaci externi, aşezaţi de-a lungul venei iliace externe.

5

Inervaţia – este asigurată de plexul ovarian format din fibre simpatice şi parasimpatice (provine din plexul lombo-aortic).

Trompele uterine – sunt întinse între ovar şi uter. Au o lungime de 7-12 cm şi prezintă patru porţiuni:

a.intrauterină (care străbate pereţii uterului şi se deschide în cavitatea uterului);

b.istmul trompei (mai strâmtă); c.ampula tubei (mai dilatată, care se află mai lateral);d.infundibulul (în formă de pâlnie).În structura trompei – distingem la exterior peritoneul care formează şi un

mezou. Urmează adventiţia formată din ţesut conjunctiv, apoi stratul muscular format din fibre musculare netede dispuse în două straturi: un strat de fibre longitudinale la exterior şi un strat de fibre circulare la interior.

Musculatura favorizează înaintarea oului spre cavitatea uterină. La interior se află mucoasa cutată, formată dintr-un epiteliu cilindric simplu

ciliat. Vascularizaţia trompei – este realizată de ramuri tubare venite din artera

uterină şi artera ovariană. Sângele venos este colectat de venele omonime. Inervaţia – este dublă (fibre simpatice şi parasimpatice (plexul

hipogastric). Uterul - este un organ musculos, cavitar, impar în care se dezvoltă oul; la sfârşitul sarcinii el expulzează fătul şi anexele lui.

Este situat în pelvis, înapoia vezicii urinare, înaintea rectului şi deasupra vaginei.

Are formă de pară, cu porţiunea mai mare în sus, iar cea mică în jos. Are o lungime de 6-8 cm, iar lărgimea de 4 cm. Este turtit antero-posterior, astfel încât cavitatea uterină este virtuală.

Prezintă un corp de formă triunghiulară, a cărui bază se numeşte fund şi un col care are formă de butoiaş.

Între col şi corp se află o porţiune mai strâmtorată numită istmul uterului. Pe colul uterului se inseră extremitatea superioară a vaginei.

Datorită acestei inserţii, colul prezintă o porţiune supravaginală situată deasupra liniei de inserţie a vaginei şi o porţiune intravaginală situată în interiorul vaginei.

Structura uteruluiPeretele uterului este format din 3 tunici: seroasă ; musculară ; mucoasăLa exterior este acoperit de peritoneu, care se reflectă de pe feţele

anterioară şi posterioară a corpului uterin, pe pereţii laterali ai pelvisului, formând ligamente late, care împreună cu peritoneul care acoperă uterul, formează perimetrul.

Învelitoarea peritoneală este dublată pe faţa ei profundă de o pătură subţire de ţesut conjunctiv – stratul subseros (tunica subseroasă).

6

Sub peritoneu, se află tunica musculară sau miometrul, care reprezintă stratul cel mai dezvoltat al uterului. Fibrele musculare sunt dispuse în trei straturi: -un strat circular – la interior; -un strat pexiform mijlociu, gros, care conţine în ochiurile reţelei vase sanguine, provenite din artera uterină; -un strat muscular dispus sub formă de anae – la exterior. Tunica internă este mucoasa uterului sau endometrul, formată dintr-un epiteliu cilindric simplu. Mucoasa este aplicată direct pe stratul muscular şi conţine numeroase glande care pătrund până în miometru. Endometrul are o evoluţie ciclică lunară, în timpul menstruaţiei, celulele corionului se înmulţesc, mucoasa devenind mai îngroşată, vasele sanguine se dilată, în special capilarele venoase şi apasă asupra epiteliului, care se rupe şi se exfoliază în cea mai mare parte a lui; vasele pleznesc şi ele şi are loc scurgerea de sânge, care durează 3-4 zile; odată cu aceasta se elimină şi bucăţile de epiteliu exfoliat. După aceasta urmează perioada de regenerare, care durează 5-10 zile. În această perioadă capilarele se îngustează, se formează altele noi şi se reface epiteliul, prin înmulţirea celulelor epiteliilor care au rămas neexfoliate şi care constituie sursa de regenerare. Dacă ovulul a fost fecundat, mucoasa uterină se îngroaşă, iar vasele şi glandele se dilată. Mucoasa aceasta de sarcină, astfel modificată, a fost numită caducă sau deciduă.

La interior, se află cavitatea uterului care comunică în jos cu vagina prin oificiul uterin extern, iar sus, lateral cu cele două trompe; cavitatea uterină se subîmparte într-o cavitate a corpului uterin, mai mare, şi canalul cervical situat la nivelul colului uterin. Cele două părţi ale cavităţii uterine comunică între ele prin orificiul uterin intern situat în dreptul istmului uterin.

Vascularizaţia uterului - este asigurată de artera uterină, ramura din artera iliacă internă. Din artera uterină se desprind şi ramuri care vascularizează vagina, trompa uterină şi ovarul.

Sîngele venos este colectat de vena uterină, care se deschide în vena iliacă internă.

Limfaticele uterului ajung la ganglionii lombari şi iliaci. Inervaţia uterului - este asigurat de plexul uterin care conţine fibre

simpatice şi parasimpatice (plexul hipogastric). Situarea şi direcţia uterului. Uterul se găseşte situat în centrul cavităţii pelviene, înapoia vezicii

urinare, înaintea rectului, deasupra vaginei; fundul său se află sub planul strâmtorii superioare a pelvisului, pe care nu o depăşeşte decât în sarcină sau în unele procese tumorale mari (ex. Fibroame mari).

Corpul uterin este acoperit de peritoneu, care de pe marginile lui laterale se continuă cu ligamentele largi.

7

Variaţii fiziologice.Uterul este un organ mobil. Corpul se poate mişca în raport cu colul la

nivelul istmului, ca într-o articulaţie (balama). El poate fi însă deplasat şi în totalitate: înapoi de vezica plină, înainte de rectul plin. Ansele intestinale destinse îl pot deplasa fie înainte, fie înapoi – după faţa pe care apasă. Caracteristic pentru deplasările fiziologice este faptul că ele sunt pasagere, uterul revenind la poziţia sa normală îndată ce cauza care l-a determinat a trecut.

Variaţii patologice Sunt acelea în care modificările direcţiei sau poziţiei uterului sunt

definitive. Procesele inflamatorii, prin aderenţele pe care le determină, fixează cel mai adeseori uterul în aceste poziţii.

Aceste modificări interesează în primul rând unghiurile de flexiune şi de versiune.

În modificările unghiului de flexiune, colul îşi păstrează poziţia normală, iar corpul se deplasează înapoi (retroflexiune) sau lateral (latero-flexiune).

În modificările unghiului se versiune se schimbă raportul dintre colul uterin şi vagina, dar nu se schimbă raportul dintre corp şi col. Vom avea: retroversiune (deplasare înapoi) şi lateroversiune (deplasare laterală). De obicei, retroversiunea se asociază cu retroflexiunea (retro-flexiune-versiune).

Dimensiunile uterului - la femeia adultă, nulipară, sunt următoarele:-lungimea de 6 cm-lăţimea la nivelul fundului de 4 cm-grosimea de 2 cmLa multipare aceste dimensiuni cresc cu aproximativ 1 cm: -lungimea de 7 cm-lăţimea la nivelul fundului de 5 cm-grosimea de 3 cm. La nouă născută şi la fetiţă, colul este mai mare decât corpul (circa 3/5 din

lungimea totală a uterului). La nulipare cele două segmente sunt aproape egale (corpul e ceva mai

mare). Consistenţa uterului – este fermă, dar elastică, uşor de perceput la

examenul ginecologic (tuşeul vaginal combinat u palparea abdominală). Datorită acestor particularităţi, la care se adaugă mobilitatea organului, el

tinde în timpul examinării să scape printre degete, ca un sâmbure de cireaşă. În sarcină, uterul devine mai moale, păstos. Greutatea uterului – este în medie de 50-70 gr, fiind mai uşor la nulipare

(50-60 gr) decât la multipare (60-70 gr.). VAGINA (Vagina Volpos) – este un conduct musculo-conjunctiv, median

şi nepereche, care prin extremitatea superioară se inseră pe colul uterin, iar cu extremitatea inferioară se deschide în vestibulul vaginal; spaţiu delimitat de cele două labii mici.

Vestibulul vaginal are două regiuni: - una anterioară, în care se deschide orificiul extern al uretrei – meatul urinar; una posterioară, în care se află orificiul vaginal.

8

La limita dintre orificiul vaginal şi vestibul se află o membrană numită himen, care închide incomplet acest orificiu. Vagina are o lungime de 7-9 cm şi prezintă un perete anterior şi unul posterior. Peretele anterior al vaginei are raporturi cu fundul vezicii urinare şi cu uretra, iar peretele posterior cu rectul. Peretele posterior este mai lung.

Structura vaginei. Peretele vaginei reprezintă la exterior adventiţia formată din ţesut

conjunctiv. Urmează tunica musculară, formată din fibre musculare netede dispuse într-un strat longitudinal la exterior şi unul circular la interior.

Sub tunica musculară se află mucoasa formată dintr-un epiteliu pavimentos stratificat. Mucoasa are glande.

În porţiunea inferioară a vaginei, unde se deschide în vestibulul vaginal, vagina este înconjurată de sfincterul extern al vaginei care are fibre musculare atriate.

Vascularizaţia vaginei – este asigurată de ramuri vaginale din artera iliacă internă şi din artera uterină.

Sângele venos ajunge în vena iliacă internă. Limfocitele sunt tributare ganglionilor iliaci interni.

Inervaţia – este asigurată de plexul vaginal format din fibre simpatice şi parasimpatice (plexul hipogastric).

VULVA – reprezintă organul genital extern al femeii, alcătuită din două cute perechi numite labii (mari şi mici).

Labiile mari (7-9 cm lungime) sunt două cute tegumentare, care anterior se unesc la nivelul muntelui Venus, iar posterior se unesc înaintea orificiului anal.

Fiecare labie prezintă o faţă laterala acoperită de peri şi o faţă medială despărţită de labia mică prin şanţul interlabial.

Labiile mici (3-4 cm lungime) sunt două cute simetrice, acoperite de labiile mari. Prin feţele lor mediale delimitează vestibulul vaginal. Anterior, labiile mici se împart în ramuri laterale care formează prepuţul clitorisului şi ramuri mediale care formează frâul clitorisului.

Posterior, labiile mici sunt unite prin comisura labiilor mici. Organele erectile ale vulvei sunt bulbii vestibulari, care corespund corpului

spongios al uretrei la bărbat şi clitorisului, care corespunde corpilor cavernoşi la bărbat.

În structura vulvei mai menţionăm şi glandele vestibulare mari (Bartholin), situate în partea posterioară a vestibulului vaginal.

Vascularizaţia – vulva este vascularizată de ramuri din artera ruşinoasă internă. Vasele sunt tributare venei iliace interne. Limfa ajunge la ganglionii inghinali. Inervaţia – este asigurată de ramuri din nervul ruşinos intern, pentruorganele erectile este asigurată de fibre vegetative parasimpatice venite prin nervul pelvin (S2-S4).

9

CAPITOLUL II

FIBROMUL UTERIN

1.DEFINIŢIA FIBROMULUI UTERIN

Prin fibrom uterin înţelegem tumoarea benignă a uterului, care se dezvoltă prin proliferarea miometrului.

Fibromul poate fi localizat în afara uterului şi în alte segmente ale tractului genital feminin, care posedă musculatura netedă ca:

-ligamentele rotunde-ligamentele proprii ale ovarelor-hilul ovarian-peretele trompei-vaginul

2. ETIOLOGIE

Cauzele care determină fibromul uterin nu sunt cunoscute, dar sunt incriminate cauze favorizante, care pot fi:

a)-ereditateab)-inflamaţii genitalec)-starea endocrină, în special excesul de foliculină (hiperfoliculinemia)a)-Ereditatea – CALENHEIN a susţinut rolul eredităţii, bazat pe faptul că

se constată de multe ori apariţia tumorii la mai multe persoane din aceeaşi familie.

b)-Inflamaţia – VIRCHOW – a stăruit asupra factorului inflamator, bazându-se pe cele constatate la unele examene microscopice.

c)-Starea endocrină – MOSSABUAN, WITHESPAERE, FORGUL au pus accentul pe echilibrul hormonal.

Fibromul uterin se dezvoltă în mod obişnuit în timpul activităţii ovarelor între 25 şi 50 de ani. Fibromul este mai frecvent la multipare şi poate să dispară după o sarcină dusă la termen.

10

3.ANATOMIE PATOLOGICĂ

Tumorile fibromatoase sunt formaţiuni rotunde sau lobulate, consistente din cauza ţesutului conjunctiv abundent. Uneori au o duritate de piatră din cauza impregnării cu săruri calcare.

La periferia fibromului, condensarea ţesutului conjunctiv formează o capsulă.

Fibromul uterin este constituit din fibre musculare netede tipice şi din ţesut conjunctiv.

Fibrele musculare strâns juxtapuse sunt aşezate ca vârtejuri, în toate sensurile, în jurul unui vas capilar.

Înmulţirea fibrelor musculare netede este primară, ţesutul conjunctiv pătrunde în mod secundar în spaţiile interfasciculare, înconjurând fibrele musculare.

Fibroamele se remarcă prin bogăţia ţesutului conjunctiv. Uneori vasele sunt dezvoltate, formând numeroase lacune pline cu sânge.

Din statisticile autopsiilor reiese că frecvenţa fibromului deasupra vârstei de 35 de ani este în jurul cifrei de 20%, sub 35 de ani, este în jur de 3%. De multe ori fibromul este descoperit întâmplător, cu ocazia unui examen ginecologic, 90% din fibroame survin între 35-50 ani.

Fibromul se dezvoltă exclusiv în perioada activităţii sexuale, îndeosebi în a II-a jumătate a acesteia, nu apare înaintea pubertăţii şi nu evoluează în menopauză.

Din aceste caractere rezultă că dezvoltarea fibromului uterin este în dependenţă de funcţia ovariană.

S-a constatat că fibrele musculare din miometru reacţionează la stimulul estrogen, mărindu-şi volumul nu numai în timpul sarcinii ci şi în cursul ciclului menstrual.

Creşterea volumului unui fibrom şi după încetarea influenţei hormonale ovariene denotă cu multă probabilitatea, degenerescenţa sarcomatoasă a fibromului uterin.

Din punct de vedere diagnostic şi terapeutic, trebuie cunoscută frecvenţa degenerescenţei fibromului uterin în sarcom sau cancer.

Fibromul uterin poate fi deseori sediul unor transformări secundare benigne.

Focarul tumoral, al cărui punct de plecare este aşezat în miometru, va tinde să se dezvolte spre suprafaţă, din cauza rezistenţei reduse a musculaturii înconjurătoare.

11

Dacă fibromul este aşezat în apropierea seroasei, el se va dezvolta spre suprafaţa peritoneală, va proemina din peretele uterin, sau va fi legat printr-un pedicul cu corpul uetrin, în acest caz vorbim de fibromiom uterin subseros.

Dacă nodulul miomatos este situat mai aproape de mucoasa uterină, el va creşte spre cavitatea uterină, ridicând endometrul; în acest caz vorbim de fibrom submucos.

Când focarul este înconjurat uniform de miometru, vorbim de fibrom intramural.

În caz de fibrom submucos, miometrul prezintă contracţii cu scopul de a-l expulza în cavitatea uterină, iar nodulul fibromatos va lua treptat o formă de pară, corespunzătoare formei alungite a cavităţii uterine. În acest caz, fibromul se pediculează.

Pediculul alcătuit din musculatură şi endometre se subţiază din ce în ce mai mult, nodulul fibromatos dilată canalul cervical şi orificiul uterin exterior şi se exteriorizează prin el miomul în “status nascendi”.

Dacă tumoarea nu se extirpă se rupe şi astfel tumoarea se elimină din uter.

Dacă nodulul are o bază largă de implantare, naşterea lui poate duce la inversiunea uterului.

Forma uterului se modifică în mod variat în caz de fibrom intramural. Uterul fibromatos poate să se dezvolte foarte mult, ca un uter de sarcină,

cu care de altfel, se confundă uneori. Dacă există un focar mic, care este înconjurat uniform prin creşterea

concentrică a miometrului, uterul va avea o formă ovoidă. În urma creşterii inegale a mai multor focare intramurale, uterul va avea

forme din ce în ce mai variate. Focarele intraligamentare dezvoltându-se în sens lateral desfac foiţele

ligamentelor largi, dislocă vezica, ureterele, anexele şi comprimă vasele. Miometrul nu suferă modificări esenţiale, totuşi deseori fibrele musculare

se hipertrofiază şi uterul se măreşte în întregime.Creşterea de volum este mai frecventă în cazul focarelor submucoase. Volumul fibroamelor este diferit, de la un ou până la dimensiunile unui

pumn. Tumorile mai mici sunt descoperite deseori întâmplător. Un focar submucos, de mărimea unui bob de mazăre, poate cauza

tulburări de menstruaţie. Tumorile de mărimea unui cap de adult pot fi remarcate prin fenomenele de compresiune. Acestea, umplând micul bazin, pot fi confundate cu tumorile ovariene.

Ritmul de dezvoltare a fibroamelor este de obicei lent. Creşeterea fibromului uterin este subordonată anumitor factori ca:

vascularizaţia şi procesele degenerative. Creşterea rapidă a fibromului atrage atenţia asupra degenerescenţei

maligne sau chistice. Consistenţa fibromului se deosebeşte de cea a uterului normal, prin duritatea sa. Uneori, tumoarea poate fi elastică şi moale.

Numărul nodulilor fibromatoşi este diferit, de obicei existenţa nodulilor multipli de mărimi diferite, nodulii solitari se întâlnesc rareori. Pe secţiune, pe

12

lângă focarul principal, apar de obicei şi multe focare mai mici. Deosebirea dintre focar şi peretele uterin se evidenţiază prin proeminenţa focarelor deasupra planului de secţiune, faţă de peretele muscular, elastic, retractat. Pe secţiune se văd fasciculele musculare colorate în roz, grupate în vârtejuri, formând capsule în jurul focarelor. Endometrul nu este de obicei alterat prin prezenţa tumorii şi nu-şi modifică activitatea, deoarece stratul funcţional îşi păstrează grosimea. Descuamarea stratului funcţional este deficientă în cursul menstruaţiei şi va fi urmată de prelungirea fluxului menstrual, din cauza regenerării întârziate a epiteliului.

ASPECTUL MACROSCOPIC

Fibromul ovarian este o tumoră de volum variabil, de la o nucă la un cap de adult. S-au descris cazuri când fibromul a ajuns la o greutate de 30 kg.

Tumora este în general, unilaterală, cu suprafaţa alb-sidefie, alb-gălbuie sau alb-roşcată, netedă sau baselată, dură şi se secţionează greu. Pe secţiune poate fi solidă în întregime sau să conţină cavităţi pseudochistice de diferite dimensiuni. Travee fibroase albe, dure, dispuse în reţea, străbat ţesutul tumoral. În urma tulburărilor nutritive, în tumoră pot apărea necroze, unele segmente de tumoră se pot ramoli, apărând zone brune-închise sau roşu-brune; aceste zone pot degenera, formându-se ulterior cavităţi umplute cu mase friabile. Unele tumori pot fi legate de ovar numai printr-un pedicul fin, care prin torsiune duce la necroză şi infarctizarea hemoragică a tumorii.

ASPECTUL MICROSCOPIC

Tumora este uniformă, formată din fibre conjunctive de diferite grosimi dispuse în fascicule care se întretaie în diverse direcţii şi sunt mai bogate sau mai sărace în celule cu citoplasmă fusiformă şi nuclei alungiţi. În zonele edematoase, celule sunt stelate. Din loc în loc se găsesc macrofage vasculare umplute cu picături lipidice. În unele fibroame, aşa-zise fibroame difuze, nu se găseşte deloc ţesut ovarian normal. Mai rar sunt fibroame care formează în interiorul ovarului nuclei net delimitaţi de ţesut ovarian intact pe care îl comprimă, Aceste tumori pot fi localizate în porţiunea marginală a ovarului. Unele fibroame pot să sufere transformarea mixomatoasă, luând aspectul de mixon ovarian. Forma cea mai frecventă este fibromul, care are o consistenţă mai puţin dură şi o coloraţie mai roşcată. În această tumoră fasciculele de fibre musculare netede se întrepătrund cu fasciculele de fibre conjunctive.

13

4. SIMPTOMATOLOGIE

La un important număr de cromozomi, fibromul evoluează asimptomatic şi tumoarea este descoperită cu ocazia unui examen de boli interne sau ginecologice. Simptomatologia fibromului este dominată în primul rând de prezenţa hemoragiei. Durerile sunt inconstante. În general, fibromul uterin nu provoacă dureri. Bolnavele se plâng de greutate sau de apăsare în pelvis, accentuate premenstrual sau de oboseală. Când fibromul este dureros spontan şi la examinare, trebuie cercetat dacă nu s-au produs complicaţii: infecţii, compresiune sau necrobioză. Se pot întâlni simptome asociate: vezicale: disurie, retenţie; şi rectale: constipaţie şi tenesme.

Durerile şi hemoragiile depind de: localizare, direcţia de dezvoltare, mărimea şi proprietăţile anatomo-patologice ale focarelor tumorale. Hemoragiile sunt de obicei menoragii, adică menstruaţii abundente şi prelungite. Ele se explică prin scăderea capacităţii de contractabilitate a peretelui uterin, care este presărat cu nodulii miomatosi. Hemoragiile uterine nu sunt în raport cu mărimea fibromului şi cu sediul lor. Sunt fibroame mari cu menstre normale şi fibroame mici, în general submucoase, cu menoragii profunde. Tulburarea de menstruaţie, uneori se bazează pe starea de hiperplexie a endometrului. Durata hemoragiei şi cantitatea sângelui eliminat creşte treptat, intervalul dintre hemoragii se scurtează treptat, mai ales dacă ciclul a devenit mai scurt. Mai târziu, hemoragia îşi pierde periodicitatea, apărând o metroragie cu caracter neregulat.

Menoragiile sunt caracteristice pentru fibroamele intramurale, metroragiile aciclice pentru fibroame submucoase. La femeile cu fibroame asimptomatice menopauza se instalează uneori mai târziu. Hemoragiile duc la stări de anemie gravă, apar tulburări vasomotorii, ameţeli, dureri de cap. Tegumentele sunt palide şi chiar bolnavele bine nutrite au un aspect păstos cu paliditate de ceară. Valoarea hemoglobinei poate scădea la 20%. Viaţa bolnavei poate fi periclitată prin anemie sau tromboză şi embolie. Inima prezintă de multe ori alteraţii ale miocardului, în urma efortului necesitat de starea de anemie şi de compresia vaselor datorate creşterii tumorii. Tulburările cardiace caracterizate prin insuficienţa circulatorie, sunt simptome tipice şi frecvente la bolnavele cu fibrom.

Durerea este în parte consecinţa compresiunii pediculilor nervoşi exercitate de tumoare. Sunt mai frecvente durerile în regiunea sacrală, care îşi au punctul de plecare de la excavaţia sacrului, bogată în receptor senzitivi cerebro-spinali. Tulburările de defecaţie şi de micţiune apar relativ precoce. Tulburările de micţiune sunt complicate de o cistită secundară care apare în urma stazei urinii reziduale. Uneori apare o disurie paradoxală ca şi în cazul incarceraţiei ulcerului gravid. Compresiunea poate cauza şi nevralgii sciatice, care pot fi uneori simple coincidenţe. Tumoarea submucoasă determină colici

14

uterine, datorită contracţiilor, care tind să împingă în vagin. Rareori se produc hemoragii în tumoare, manifestate prin dureri violente şi semne de iritaţie peritoneală. Durerile dismenoreice nu sunt rare şi de multe ori, fibromul este descoperit cu ocazia cercetării cauzei dismenoreei.

Necroza aseptică sau necrobioza fibroamelor declanşează dureri spastice în etajul abdominal inferior; bolnava acuză în plus dureri de cap, inapetenţă şi are faţa gălbuie.

Torsiunea fibroamelor subseroase pediculate se manifestă prin dureri violente, însoţite de vărsaturi, febră, puls frecvent, metronism. Torsiunea fibromioamelor este mult mai rară decât cea a chisturilor ovariene, din cauza grosimii şi rigidităţii pediculului. O complicaţie extrem de rară, dar foarte periculoasă o reprezintă torsiunea axială a uterului fibromatos în jurul colonului. Aceasta se manifestă prin simptome abdominale acute şi hematometrie. Febra este semnul unei complicaţii, survenind în urma unei tulburări de nutriţii, cu necroză sau supuraţie consecutivă sau a torsionării atunci când fibroamele, prin compresiune, duc la stază urinară.

5. EVOLUŢIE ŞI COMPLICAŢII

EVOLUŢIA – este de obicei de lungă durată şi de cele mai multe ori fără tulburări majore care să necesite vreun tratament medicamentos sau chirurgical. Cele mai multe fibroame uterine evoluează lent şi sunt bine suportate. Momentele critice apar între 40-50 de ani, cînd hemoragiile sunt mai accentuate. După menopauză fibromul încetează să mai crească şi uneori suferă un proces de involuţie prin transformarea tesutului miomatos în ţesut fibros. Corelaţia dintre fibromul uterin şi tumorile maligne ale uterului este parţial cunoscută. Din punct de vedere diagnostical şi terapeutic trebuie cunoscută frecvenţa degenerescenţei fibromului uterin în sarcom sau cancer. Fibromul lipis poate cauza metastaze. Observaţiile arată că 1-2% din fibroamele care persistă mai mulţi ani, se transformă în miosarcoame sau fibrosarcoame. Există de asemenea, o legătură între dezvoltarea cancerului de corp uterin şi fibrom. S-a arătat că frecvenţa cancerului de corp uterin este mai mare în uterele fibromatoase. Tulburările de regenerare ale endometrului uterelor fibromatoase pot avea rolul unui stimul cancerigen.

15

COMPLICAŢIIa). Complicaţii locale sunt: -infecţia se traduce prin febră şi dureri-necrobioza care dă semne de abdomen acut-torsionarea la fibroamele pediculate care poate să fie bruscă (cu dureri

violente, vărsături) sau torsionarea lentă cu dureri suportabile. -hemoragia datorată rupturii unui vas mucos de la suprafaţa fibromului ce

produce hemoragia internă şi indică o operaţie chirurgicală de urgenţă sau prin hemoragie exteriorizată ce necesită chiuretaj.

-degenerescenţă malignă care este foarte rară de obicei, care trebuie să existe împreună cu cancerul

b).Complicaţii generale, asupra: -aparatului respirator prin compresiunea diafragmului -aparatului circulator produce: palpitaţii, tahicardie, flebită-aparatului digestiv: colită-aparatului urinar: disurie, polatiurie.

6. DIAGNOSTICUL MEDICAL ŞI DIFERENŢIAL

Diagnosticul medical: poate fi stabilit cu uşurinţă şi prin tactul vaginal, combinat cu palparea abdominală. Consistenţa şi forma ovoidă a tumorii care face corp comun cu uterul, ne uşurează precizarea diagnosticului, la care se adaugă şi simptomatologia subiectivă. Se mai adaugă examenul cu valvele vaginale, pentru a exclude şi alte cauze de hemoragie.

Diagnosticul diferenţial: se face cu chistul ovarian, tumorile anexiale, inflamatoare, pelviperitonită cronică fibroadezivă, sarcina extrauterină şi sarcina normală. Fibromul poate avea o consistenţă asemănătoare unui chist ovarian, alteori chistul ovarian are o consistenţă dură şi este aderent de organele din pelvis. Chisturile ovariene intraligamentare pot da impresia de tumoare solidă. Ele pot simula un fibrom şi prin aderenţa lor cu uterul. Diagnosticul diferenţial cu sarcina se impune, când fibromul intramural duce la mărirea uniformă a corpului uterin. Uterul fibromatos nu-ţi modifică însă consistenţa nici prin palpare, nici prin injectarea de glandnitrin; în schimb, uterul gravid se contractă în urma administrării de glandnitrin. Diagnosticul este uşurat prin anamneză, reacţiile biologice de sarcină şi examenul radiologic, în cazul unui fibrom voluminos.

16

7. LOCALIZAREA FIBROMULUI

Localizarea submucoasă nu poate fi precizată prin tactul vaginal combinat cu palparea abdominală, uterul fiind mărit uniform. Când colul uterin este deschis, vom palpa cu degetul endouterin un fibrom submucos pediculizat, pe cale de a fi eliminat în vagin. Un focar submucos poate fi descoperit şi prin histerometrie sau în cursul unui chiuretaj. Tumorile acuşate în vagin sunt vizibile şi palpabile. Ele sunt însoţite de o leucoree abundentă, care, după ramolirea tumorii, devine fetidă şi sangvinolentă, în acest caz trebuie făcut diagnosticul cu cancerul uterin. Diagnosticul diferenţial nu este greu, prin faptul că neoplasmul colului apare ca o masă tumorală neregulată, ramolită şi friabilă. Nodulul fibromatos submucos, acuşat în vagin, are o suprafaţă netedă, sferică, consistentă, fiind înconjurat de marginile subţiate ale colului.

8. PROGNOSTIC

Fibromul uterin este diferit de la caz la caz. Tumoarea în sine este beningnă şi inofensivă, regresând prin atrofie după încetarea funcţiei hormonale ovariene. Deseori însă, fibromul poate cauza simptome grave, periclitând viaţa bolnavei, prin anemie gravă, complicaţii cardiace, necroză, degenerescenţă sarcomantoasă şi asociere cu cancerul de corp uterin. Din acest motiv, orice femeie cu fibrom uterin trebuie controlată periodic, la 4-6 luni.

9. PROFILAXIA

Ţinând seama de factorii favorizanţi pentru profilaxia fibromului uterin, se recomandă:

-diagnosticul şi tratamentul hormonal al stărilor de hiperstrenism, folosindu-se pentru aceasta pe lângă semnele clinice, frotiul cito-hormonal vaginal şi dozările hormonale.

-control ginecologic de 2 ori pe an-combaterea factorilor locali şi generali care pot realiza stări de

hiperstrogenie şi dereglări metabolice hormonale.

17

10. TRATAMENT

Tratamentul fibromului uterin poate fi: a.chirurgical

b.radiologicc.medical

TRATAMENTUL CHIRURGICAL - este indicat în cazurile când fibromul duce la anemie gravă, prin hemoragii repetate, exercită fenomene de compresiune, sau cauzează tulburări cardiace. Se tratează de asemenea chirurgical fibromul torsionat, submucos cu hemoragii necrotice, infectat.

Fibroamele mici care nu produc nici un simptom nu trebuie tratate chirurgical, dar bolnava va fi supravegheată în mod permanent. Chiuretajul uterin poate fi socotit şi ca o metodă terapeutică de urgenţă; prin faptul că el este urmat de oprirea hemoragiei, pe timp de mai multe zile sau săptămâni, mai ales dacă bolnava stă în repaus. Intervenţia se poate face pe:

a.cale vaginalăb.cale abdominală

a.Pe cale vaginală se operează fibroamele submucoase pediculate, acuşate în vagin. Se apucă tumoarea cu o pensă Nuseaux, se torsionează într-o direcţie până când pediculul se rupe şi tumoarea poate fi îndepărtată. Intervenţia este însoţită de o hemoragie moderată, ce poate fi oprită prin tamponarea uterului, în cursul ei.

Histeroctomia pe cale vaginală se practică în cazul fibroamelor care nu sunt mai mari decât un pumn, dacă uterul este mobil şi vaginul destul de larg.

b. Calea abdominală – permite examinarea situaţie locale şi executarea unei intervenţii cât mai conservatoare. Miomectomia constă în exereza nodulilor subseroşi sau intramurali, cu păstrarea uterului şi a ovarelor. Miomectomia sagitală, după Aburel, reprezintă o metodă de tratament chirurgical conservator al fibromului uterin, având la bază următoarele principii:

-ablaţia nodulilor-păstrarea unei importante porţiuni de miometru-păstrarea endometrului-păstrarea posibilităţilor de procreare.

Histeroctomia subtotală este indicată la femeile tinere când fibromul este complicat cu anexită, endometrioză sau tumoare ovariană.

Histerectomia totală este indicată în caz de fibrom complicat, sau stări precanceroase ale colului.

18

TRATAMENTUL RADIOLOGIC – se bazează pe observaţia că fibromul nu se mai dezvoltă după încetarea funcţiei ovariene şi se micşorează în menopauză. Tratamentul radiologic acţionează asupra fibromului numai prin sistarea funcţiei ovariene. El nu va avea nici un rezultat în caz de fibroame mari cu efect compresiv, noduli submucoţi, supuraţi sau necrotici, deoarece în aceste cazuri, încetarea funcţiei ovariene nu influenţează simptomele cauzate de tumoare. Condiţiile tratamentului radiologic al fibromului uterin sunt următoarele:

-durata fluxului menstrual să nu depăşească 8 zile, iar ciclul menstrual să nu fie mai scurt de 17 zile.

-vârsta bolnavei să fie peste 45 de ani, excepţie poate forma starea generală prea alterată pentru tratamentul operator şi urgenţa aplicării tratamentului radiologic.

-tumoarea să nu fie mai mare decât un pumn, astfel nu putem aştepta micşorarea corespunzătoare a tumorii şi dispariţia simptomelor.

TRATAMENTUL MEDICAL – este indicat la fibroamele care evoluează lent şi produc hemoragii moderate.

Mijloacele tratamentului medical al fibromului sunt: -substanţe ocitocice, care modifică secundar circulaţia uterină:

glandnitrin, derivaţii ergotinei: ergomtrină, sinergin, sarcogen. -modificatori ai coagulităţii sanguine: Ca, Vitamina K; -modificatori al dezechilivbrului hormonal: epifiza, extract mamar,

progesteron, testosteron, ACTH, cortizon. Tratamentul hormonal poate încetini evoluţia tumorii. Tratamentul

medicamentos curativ: -folosirea prelungită a ergotinei poate genera necroze ale tumorii-anticoagulante, când există anomalii de coagulare-hormonoterapia are drept scop blocarea adenohipofizei (FSHLH),.

În vederea asigurării unui echilibru homeostazic hormonal s-au încercat: progesteronul, asocierea progesteron-testosteron, inhibitori hipofizari, estrogeni ca tratament paradoxal înregistrându-se uneori rezultate bune.

19

CAPITOLUL III

ROLUL ASISTENTEI MEDICALE ÎN ÎNGRIJIREA BOLNAVELOR CU FIBROM UTERIN

Fata de bolnave, asistentul medical trebuie sa aiba un comportament deosebit, incat sa-si atraga stima si ascultarea lor. De buna pregatire si de felul cum intelege sa-si faca datoria asistentul medical, depinde rezolvarea cu succes a tuturor problemelor. Sarcinile asistentului medical ce ii revin pentru examinarea ginecopatelor este mult mai substantial decat la alte categorii de imbolnaviri. Ele constau in: asezarea bolnavelor pe masa ginecologica, toaleta locala, golirea vezicii urinare, evacuarea rectului, pregatirea manusilor sterile de cauciuc, pregatirea instrumentelor si a valvelor vaginale si tinerea acestora in pozitia ceruta de medic. Asistentul medical recolteaza secretia vaginala pentru frotiuri colorate, face insamantarile pe medii de cultura pentru identificarea germenilor si determinarea sensibilitatii la antibiotice si face recoltarile pentru dozarile hormonale. La cererea medicului, pregateste si asista preexaminarile colposcopice si citologice, de amprente tisulare, biopsie, explorari radiologice ale organelor genitale. Asistentul medical trebuie sa ia toate masurile de prevenire a infectiilor bolnavei cu microbi intraspitalicesti. Asistentul medical va pregati patul cu anexele necesare: rezematori adecvate, masa mobila, semnalizatori la indemana bolnavei. In afectiuni insotite de metroragii la care repausul este obligatoriu, asistentul medical va utiliza musamale si aleze. Adesea bolnava soseste la spital cu toaleta nefacuta, caz in care asistentul medical va face toaleta bolnavei, numai dupa ce aceasta a fost examinata de medic si a dat dispozitii necesare. Toaleta organelor genitale externe se face cu ajutorul solutiilor dezinfectante caldute. Spalarea suprafetelor se face intotdeauna unidirectional de sus in jos, pentru a nu readuce impuritatile pe regiunile deja curatate. Supravegherea bolnavei de catre asistentul medical, prevede si urmarirea febrei, a cantitatii si aspectului scurgerilor, felul si localizarea durerilor, sensibilitatea sanilor, tulburari de mictiune, prurit vulvar, precum si unele manifestari psihice al bolnavei. Regimul dietetic trebuie sa fie alcatuit din alimente usor digerabile, dar cu continut caloric inalt. Necesitatile din vitamine se vor satisface, parte din alimente corespunzatoare, parte din preparate medicamentoase. Asistentul medical trebuie sa fie atent la tranzitul intestinal al pacientei care trebuie sa fie normal, sa nu prezinte balonari si constipari. Inflamatia organelor interne,

20

reduce pe cale reflexa, peristaltismul intestinal, de aceea asistentul medical trebuie sa stimuleze emisiile de fecale cu supozitoare cu glicemie sau clisma. In atributiile asistentului medical, se vor avea in vedere si pregatirea preoperatorie si ingrijirile postoperatirii aplicate in fibromul uterin tratat chirurgical. Oricare ar fi locul de munca, dar in special acolo unde responsabilitatea ei este integrala, asistentul medical nu trebuie sa uite niciodata invataturile adunate in anii de studiu, in timpul lucrarilor practice si a stagiilor efectuate in marile unitati spitalicesti.

I. Pregatirea preoperatorie generala si locala

- masurarea functiilor vitale si vegetative. Este necesara in toate cazurile. Cand operatia se face de urgenta, nemaiexistand timp necesar pentru o investigatie si pregatire completa, pregatirea preoperatorie este mai redusa. Asistentul medical are in sarcina lui o buna parte din problemele acestei pregatiri si cum, de calitatea ei este conditionata in mare m,asura reusita operatiei, atentia si scrupulozitatea in aceasta perioada trebuie sa fie deosebite. Actul operator se poate asemana cu un traumatism puternic, la care se adauga influenta anesteziei, si a factorilor psihici; acestia se acumuleaza, isi exercita influenta asupra intregului organism, pot declansa o stare de soc operator a carei consecinta nu se poate prevedea. Mai mult decat atat, ei intervin cu intensitate in perioada postoperatorie, producand un ansamblu de fenomene cunoscute sub numele de boala postoperatorie, care imbraca diferite grade, unele simple, ce trec aproape neobservate, dar altele foarte grave. Complexul-interventia chirurgicala propriu-zisa, anestezia, traumatismul psihic-tulbura intreg achilibru biologic al bolnavului; rolul cel mai important in aceasta actiune il are asistentul medical si anume pregatirea psihica a pacientului. Metodele prin care va actiona formeaza regimul curativ de protectie. -Inlaturarea din spital a tuturor factorilor ce influenteaza negativ sistemul nervos. Linistea, curatenia, crearea unui mediu ambiant placut, comportamentul plin de grija si interes fata de bolnava a asistentului medical, constituie baza acestei metode profilactice. Se vor prezenta cazurile ce au o evolutie postoperatorie favorabila, se va face izolarea de bolnave aflate in perioada imediata postoperatorie, se vor scoate foile de observatie din camerele pacientelor, spre a nu le da posibilitatea citirii lor. In toata aceasta perioada, asistentul medical, prin conversatii cu bolnavele, prin sfaturi, va cauta si inlatura teama de actul operator. Prelungirea somnului fiziologic se va face prin administrarea unor medicamente sedative, hipnotice, deconectate.In preziua operatiei se vor

21

administra deconectate in doze mici, dar suficiente, pentru a produce un dezinteres fata de operatie si pentru a asigura un somn bun si indelungat. Inlaturarea durerilor de orice natura: explorari ale diferitelor organe, punctii, analize etc. pentru a creste increderea bolnavelor si a-i inlatura teama de actul operator.

Examen clinic si de operator complet pentru a stabili un bilant al starii de sanatate si a aprecia posibilitatile de rezistenta ale bolnavei. Astfel, se vor controla pulsul, temperatura, tensiunea arteriala. Examenele de laborator obligatorii sunt:-Hemoleucograma - se recolteaza 5 ml sange cu Na EDTA (etilen diamino tretacetat de sodiu), prin punctie venoasa. Valorile normale ale hemoleucogramei sunt: -hemoglobina 13-15% -hematii 450000/mm³ -leucocite 4000-8000/mm³ -neutrofile - segmentate - 60-70% nesegmentate –0-3% -eozinofile 1-3% -bazofile 0,5% -limfocile 20-30% -monocite 4-8% -trombocite 150.000-300.000/mm³ -plasmocite numai in cazuri patologice-V.S.H.(viteza de sedimentare a hematiilor) – se extrag 1,6ml sange in 0,4ml citrat de sodiu 3,8% prin punctie venoasa fara staza. Valori normale: 6-12 mm/1h 10-20 mm/2h -Teste de coagulare – se recolteaza prin punctie venoasa 4,5ml sange cu 0,5ml oxalat de sodiu. Valorile normale: Timp Quick - 12”-16” Timp Howell – 60”-120” - Uree – se recolteaza 5-8 ml prin punctie venoasa. Valori normale : 20-40 mg% -Timpul de sangerare – perioada care se scurge din momentul inteparii lobului urechii sau a pulpei degetului pana la oprirea sangerarii. Valori normale : 1'-3' -Timpul de coagulare – perioada scurta de la recoltarea sangelui pana la coagularea lui. Valori normale : 6'-8'-Stabilirea grupului sanguin si Rh.-Examenul urinii si masurarea diurezei.-Examenul secretiilor cervico-vaginale.

22

Aceste examene se completeaza dupa caz cu altele mai complexe, ce vizeaza explorarea functiilor hepatice, renale, cardio-vasculare, etc. Orice stare patologica constatata trebuie tratata pana la vindecare, inaintea interventiei care se amana in acest scop. Preoperator, alimentatia trebuie sa fie usoara atoxica.

Ingrijiri igienice

Zilnic bolnava este indrumata, ajutata sa faca baie, dus, urmata de igiena cavitatii bucale, ingrijirea parului, taierea unghiilor.

PREGATIREA DIN PREZIUA INTERVENTIEI CHIRURGICALE

1. Pregatire generala

- Asigurarea repausului : - repaus fizic - repaus intelectual - repaus psihic - Seara se administreaza un somnifer - Asigurarea alimentatiei necesare – va fi compusa din alimente usor digerabile. -Evacuarea intestinului – seara se va efectua clisma evacuatoarie simpla. - Asigurarea igienei corporale – baie, dus.

2.Pregatirea campului operator

Pregatirea campului operator se face prin dezinfectia pielii regiunii pe care se va interveni si ordinea in care se va interveni. Modul in care se procedeaza este urmatorul : baie cu apa si sapun, raderea parului, degresarea pielii cu benzina iodata si in cele din urma badijonarea pielii in mod ingrijit cu tinctura de iod diluat.

PREGATIREA IN DIMINEATA INTERVENTIEI

Se intrerupe alimentatia; Bolnava va fi imbracata cu camasa de noapte si sosete in picioare; Este necesara indepartarea lacului de pe unghii si a fardului (face dificila depistarea semnelor de anorexie, manifestata prin cianoza la nivelul extremitatilor); Golirea vezicii urinare – bolnava se atentioneaza pentru mictiune voluntara sau se efectueaza sondaj vezical; Administrarea medicatiei preanestezice indicata de medicul anestezist.

23

- se administreaza un hipnotic-opiaceu (morfina, mialgin) sau un hipnotic (fenobarbital) - se administreaza injectabil si un vagalitic (atropina); Dozele si ora injectarii vor fi indicate de medicul anestezist.

II. Ingrijiri postoperatorii

Ingrijirile postoperatorii revin de asemenea in buna parte asistentului medical. Supravegherea bolnavei operate trebuie sa continue si in perioada postoperatorie, urmarind o serie de fenomene clinice pana la reluarea functiei normale a organismului. Uneori in perioada postoperatorie pot aparea complicatii, dintre care cea mai severa este socul ireversibil. In evolutia postoperatorie se disting 3 perioade :

PERIOADA I – in primele 24 ore; in acest interval, complicatiile care pot surveni sunt : socul, urmarile anesteziei si hemoragia. Pregatirea camerei : aerisirea, schimbarea patului cu lenjerie curata si protejare cu aleza de cauciuc – se efectueaza in timpul interventiei chirurgicale. Odata instalata bolnava, va fi supravegheata pana la trezirea din anestezie. Se vor controla pulsul, tensiunea arteriala, respiratia. Daca bolnava are varsaturi, va fi ajutata pentru a evita aspiratia lor. Ca tratament, daca este necesar, se administreaza analeptice cardiovasculare, transfuzii de sange, plasma, seruri clorurate si glucozate. Se combate durerea administrand analgezice. Se continua administrarea discontinua a oxigenului. In aceasta perioada, bolnava nu paraseste patul, fiind permise miscarile in pat. Alimentarea : hidrozaharata (ceai indulcit, apa in cantitati moderate si fractionate).

PERIOADA a-II-a - Bolnava trebuie sondata de doua ori pe zi,daca nu urineaza spontan. Combaterea durerii trece pe primul plan. Inca din aceasta perioada se mobilizeaza bolnava, care nu va parasi insa camera in care este izolata. Mobilizarea produce o diminuare a stazei pulmonare, o stimulare a circulatiei de intoarcere a membrelor inferioare; stimulare a sistemului nervos, cardio-vascular. Hidratarea se face prin administrarea de sucuri de fructe, zeama de compot, in cantitati suficiente dar nedepasind 1000ml in 24 de ore. In ziua a-2-a, daca apare balonarea abdominala, se introduce un tub de gaze. In a-3-a zi se face o clisma evacuatoare. Alimentatia se imbogatestetreptat, trecandu-se la supe sarate, iar dupa primul scaun se introduce progresiv paine prajita, carne fiarta, branza de vaci, iaurt, smantana. Se continua calmarea durerii, daca mai este necesar.

24

PERIOADA a-III-a - Este o perioada de convalescenta. Alimentatia devine completa, variata, vitaminizata. Mobilizarea se face mai intens. In aceasta perioada se urmareste functia intestinala, curba termica, evolutia plagii operatorii; daca este necesar, se instituie tratamentul cu antibiotice. Intrebuintarea preventiva a acestora nu este recomandabila decat in cazuri speciale, in vare au existat timpi septici, s-au facut decolari largi de tesuturi sau bolnava prezinta o stare de anemie pronuntata favorabila dezvoltarii infectiei. In ziua a saptea a, a opta a se scot firele.

25

CAPITOLUL .IV PROCES DE INGRIJIRE

CAZURI DE STUDIU SI PLANURI DE INGRIJIRE

CAZUL I CULEGEREA INFORMAŢIILOR

Secţia Obstretică Ginecologie Salon 7

Data internării: 18.01.2008Ora: 10:18,10Diagnostic medical: fibrom uterin,

metroragie

Informaţii sociale

Nume şi prenume: T.E.Vârsta: 37 aniNaţionalitatea: RomânăSituaţia familială: căsătorită, 4 copii (3 fete şi un băiat) toţi sănătoşi, 3

căsătoriţi. Locuinţa: casă cu 6 camere, locuită de 5 persoane. Domiciliul: Argeş, Comuna Budeasa, loc. Budeasa. Loc de muncă: casnicăMotivul internării: sângerare vaginală moderată, durere în etajul inferior al

abdomenului cu iradiere în pelvis, febră 38 grade C, cefalee, ameţeli, constipaţie, inapetenţă, impotenţă funcţională.

Istoricul bolii: Din relatările bolnavei reiese că are ciclu menstrual neregulat, Momentan are o întârziere de menstruaţie de aproximativ 15 zile, iar din data de 07.11.2007 a început să piardă sânge cu cheaguri mici. Starea generală se alterează, ameţeşte, prezintă cefalee, lipsa poftei de mâncare, dureri abdominale localizate în etajul inferior, motiv pentru care solicită internare.

26

Medicul care îngrijeşte: Dr. Lăzărescu MarianProbleme anterioare de sănătate: cezariană la un copilProbleme financiare cauzate de îmbolnăvire: NuData internării: 18.01.2008

Data externării: 27.01.2008Diagnostic la internare: fibrom uterinAntecedente fiziologice: - menstră la 13 ani

-ciclu menstrual regulat-flux moderat-durata 4-5 zile

Naşteri: 4, Avorturi: 6Neagă alte îmbolnăviri şi boli infecto-contagioaseAntecedente heredo-colaterale: neagă lues şi TBC în familie

Impresii de la spitalizările anterioare: pacienta a fost mulţumită de modul cum a fost tratată pe perioada spitalizărilor.

Elemente de igiena alimentaţiei

Alimentaţia: obişnuităApetit: scăzut, inapetenţăNumărul de mese: 2-3 pe ziAlimente preferate: legume, cartofi prăjiţi, ouă, sosuriLichide preferate: sucuri şi ceaiuriAlimente pe care nu le poate consuma: nu areRegim: -hidric (hipocaloric, hipoglucidic, hipolipidic, hiperprotidic)

-în primele 2 zile după operaţie: ceai neîndulcit sau îndulcit cu zahăr fiert în el

-a III a zi: supă de zarzavat strecurată, sărată -a IV a zi: iaurt, lapte, piure de legume, carne slabă, fiartă sau

friptă. Serveşte masa: singură.

Obişnuinţa privind somnulProbleme în legătură cu somnul: insomnie datorată dureriiUtilizarea sedativelor: DaActivitate fizică: nu are în timpul spitalizăriiMod de a petrece timpul liber: citeşte, ascultă muzică.

Activităţi sexuale obişnuiteIncidenţa bolii asupra vieţii sexuale: viaţa sexuală este afectată din cauza

metroragiei.

27

Comportament

Îi place să fie singură: Nu, cu alţii: DaEvoluţia comportamentului cu anturajul: îi place să fie înconjurată de

familie şi de prieteni şi în mod special de cei doi nepoţei. Pacienta: este comunicativă, se exprimă cursiv, în timpul culegerii

informaţiilor pacienta a prezentat înţelegere şi a cooperat cu asistenta. Înţelege starea actuală şi urmează cu stricteţe recomandările medicale.

Familia a manifestat interes faţă de starea bolnavei, o vizitează zilnic. Atitudinea personalului faţă de bolnavă: adecvată.

Informaţii fizice

Greutatea: 70 kgÎnălţimea: 1,68 m

CAPULAspectul şi culoarea tegumentelor: palideAspectul: -gurii: -uscată

-buzelor – subţiri-nasului – normal-dinţilor - nu prezintă proteză-părului – scurt, bine îngrijit-limbii – normale

Probleme: -vizuale – nu prezintă -auditive – nu prezintă

TRUNCHIULSemne particulare: - cicatrice de la operaţia cezariană, apendicităAspectul şi culoarea tegumentelor: palideSistem musculo-adipos: normal reprezentatSistem ganglionar limfatic: nepalpabilAparat respirator: -torace normal comformat

-murmur vezicular păstrat -temperatura: 380C -respiraţia: 25/min

Aparat cardio-vascular: -cord în limite normale -zgomote cardiace ritmice -TA 120/70 mm Hg -P: 94 b/min

Aparat digestiv: -abdomen suplu, dureros la palpare-apetit scăzut-tranzit intestinal modificat-cicatrice după operaţia de apendicită

Ficat şi splină în limite normale. Aparat uro-genital: -loji renale libere

28

-micţiuni fiziologice: număr: 6-7/zi, diureza: 1-1,2 l/zi, lichide ingerate 1,3 l/zi

-metroragie în cantitate moderată, prezenţă de cheaguri

SNC: -Rot normale

-orientare temporo-spaţială

MEMBRESemne particulare: nu prezintăAspectul şi culoarea tegumentelor: palideMobilitatea articulaţiilor: mobile nedureroaseBolnava nu are probleme în legătură cu mersul, se ridică singură fără

ajutor; în primele 2 zile după operaţie i se recomandă repaus la pat. Este dreptace.

Obiceiuri în legătură cu eliminările

Scaun: WC – 1 la 4 zile, aspect normal, prezintă constipaţie. Urina: WC – număr micţiuni: 6-7/zi aspect normal, diureza: 1000-1200

ml/zi, lichide ingerate: 1300 ml/zi.

Obişnuinţe de igienă individuale

Bolnava îşi realizează toaleta singură: în primele 2 zile de la operaţie este ajutată.

Se spală: singurăSe piaptănă: singurăSe îmbracă şi se dezbracă: singurăÎşi spală dinţii: singură.

Informaţii medicale

Alergică la medicamente: Nu, alimente: Nu, animale: NuTratamentul este înţeles şi urmat: DaTratamentul actual: -Penicilină, 1000000 ui la 6h i.m.

-Ca gluconic: un flacon/zi, i.m. dimineaţa-Ergomet un flacon/zi dimineaţa i.m.-Algocalmin 1-2 f/zi i.m.-Vitam B6, C-Glucoză 33% i.v.-Diazepam 1 tb/zi seaara-Adenostazin VI f.-Fenobardital II tb/zi-Betadine ovule VI /zi-Diclofenac sup.

29

Resursele bolnavei: buneResursele familiei: buneResursele serviciului: bune

Manifestări de dependenţă Diagnostic de nursing1.Metroragie 1.Scurgerea menstruală neadecvată

în cantitate şi calitate manifestată prin metroragie

2.Temperatură 380C-transpiră-cefalee-ameţeli

2.Hipertermie manifestată prin temperatură 380C, transpiraţii, cefalee, ameţeli

3.Agitaţie-teamă-frică-nelinişte

3.Anxietate manifestată prin: agitaţie, teamă, frică, nelinişte

4.Absenţa scaunelor de mai multe zile

4.Alimentaţie insuficientă în cantitate şi calitate manifestat prin inapetenţă, anemie.

5.Trezire frecventă-somn agitat

5.Insomnie manifestată prin: trezire frecventă, somn agitat

6.Ameţeli-stare de rău-spaţiu

6.Imposibilitatea desfăşurării activităţii manifestată prin ameţeli, stare de rău, apatie.

7.Tegumente şi mucoase palide-plagă operatorie

7.Alterarea tegumentelor şi mucoasei manifestată prin tegumente şi mucoase palide, plagă operatorie

8.Dificultatea de a se mişca, a se ridica, aşeza

8.Imobilitate manifestată prin dificultatea de a se mişca, a se ridica, aşeza

9.Facies crispat, gemete, iritabilitate tahipnee, tahicardie, crampe abdominale

9.Durere manifestată prin facies crispat, gemete, iritabilitate, tahignee, tahicardie, crampe abdominale datorită procesului infecţios sau inflamator.

30

Obiective de realizat

1.Reglarea fluxului menstrual2.Combaterea febrei3.Combaterea anxietăţii4.Combaterea constipaţiei5.Combaterea insomniei6.Prevenirea complicaţiilor şi accidentelor7.Revenirea la normal a coloraţiei tegumentelor şi mucoasei8.Combaterea inapetenţei9.Calmarea durerii.

Analiza situaţiei

TRĂSĂTURI SEMNE DE INDEPENDENTA

SEMNE DE DEPENDENŢĂ

SURSA DE DIFICULTATE

1.Nevoia de a eliminaDimensiunea bio-fiziologicăFrecvenţa urinară 6-7 /ziFrecvenţa fecală Constipaţie: 1 scaun

la 4 zileProcesului infecţios

Menstra Metroragie Procesului infecţiosCantitatea de urină 1000-1200 ml/ziCantitatea de fecale Scaune rare DureriiCantitatea menstrei Metroragie

abundentăProcesului infecţios

Mirosul: urinii Fecalelor Menstrei

Aromaticputridputrid

ConstipaţieiProcesului infecţios

Senzaţia de: Micţiune Defecare Menstrei

uşurareuşurare

dismenoree

Dezechilibrului endocrin

Aspectul: urinii Fecalelor Menstrei

limpedeomogen

prezenţa de cheaguri Procesului infecţios

Controlul: urinei Fecalelor

Obişnuitefort de defecare Constipaţiei

Culoarea: urinei Fecalelor

chihlimbarbrună

Fluxul urinar ModeratConsistenţa fecalelor tari ConstipaţieiMobilitate gastro-intestinală

senzaţii de defecare Constipaţiei

Exudaţia transpiraţii febreiHidratarea Piele suplă şi

elastică, mucoase Umede

Dimensiunea psihologicăReacţia, în raport cu umorul, stress,

alterarea funcţiei Bolii

31

emoţii, durereDimensiunea socio culturală şi spiritualăSensul acordat eliminărilor

Act normal

2.Nevoia de a menţine temperatura corpului în limite normaleDimensiunea bio-fiziologicăGradul temperaturii corpului

Hipertermie: 380C, febră moderată

Procesului infecţios sau inflamator

Curba termică Variaţii patologiceAspect de febră recurentă

Bolii

Mecanisme de termoreglare

Piele caldă şi roşietranspiraţii

Procesului infecţios

Dimensiunea psihologicăReacţia, în raport cu umorul, stress, emoţii, durere

alterarea funcţiei Bolii

Dimensiunea socio culturală şi spiritualăObişnuinţa de a se încălzi: (băutură, îmbrăcăminte, aparate de încălzire, activitate fizică)

Respectate

3.Nevoia de a evita pericoleleDimensiunea bio-fiziologicăAgresiuni terapeutice

intervenţie chirurgicală

bolii

Dimensiunea psihologicăSentimentul de bine durere, nelinişte,

îngrijorareEvenimentelor ameninţătoare (intervenţiei chirurgicale)

Imaginea de sine EchilibratăRăspunsuri la un agent stresant

Adaptate şi eficace

Dimensiunea socio culturală şi spiritualăEfectul împrejurărilor şi apartenenţei socio-culturale

Adaptat mijlocului

4.Nevoia de a bea şi a mâncaDimensiunea bio-fiziologicăRaportul între alimentele ingerate şi nevoi

Regim adaptat

Masticaţie ineficace boliiDeglutiţia UşoarăDigestia lentă dureriiStarea de nutriţie slăbiciune ameţelii, dureriiDimensiunea psihologicăReacţia în raport cu umorul, stress, durere, emoţii

fără influenţare

Gust şi valoare acordate mîncării

Intacte

Dimensiunea socio culturală şi spiritualăOrar neobişnuit Evenimentelor

32

ameninţătoareAlegerea alimentelor perturbată spitalizăriiObişnuinţa de a servi masa: în grup, singură

mănâncă la pat Evenimentelor ameninţătoare (boală, spitalizare)

5.Nevoia de a dormiDimensiunea bio-fiziologicăDurata scurtarea în raport

cu durata obişnuităDurerii şi anxietăţii

Facultatea de a dormi

întrerupt Durerii şi stress-ului

Calitatea somnului treziri repetate DureriiNevoia de recuperare oboseală Evenimentelor

ameninţătoareDimensiunea psihologicăReacţia în raport cu umorul, stress, durere, emoţiiDimensiunea socio-culturală şi spiritualăRitualuri (băuturi calde sau reci, relaxare, muzică)

incapacitatea de a le realiza

Evenimentelor ameninţătoare

Poziţie RespectatăEfecte ale obligaţiilor sociale

Perturbarea orarului obişnuit

Evenimentelor ameninţătoare

6. Nevoia de a fi curat şi a menţine tegumentele şi mucoasele curateDimensiunea bio-fiziologicăCapacitatea neuro-musculară

incapabilă de a-şi realiza singură toaleta (în primele zile după operaţie)

Constrângerii fizice

Starea pielii, mucoase

Curată

Dimensiunea psihologicăAtitudinea faţă de curăţenia corporală şi aspect

Gradul sentimentului pozitiv

Dimensiunea socio-culturală şi spiritualăObişnuinţe şi norme de igienă (baie, duş)

imposibilitatea de a le realiza

Constrângeri fizice (operaţie)

7.Nevoia de a se mişca şi a menţine o postură corectăDimensiunea bio-fiziologicăAmplitudinea mişcărilor

diminuarea mişcărilor

durerii

Morfologie IntegruAmplitudinea articulară

Întreagă

Mersul Autonom, uşorEchilibru ameţeli metroragieiPoziţia corpului şi a membrelor

Autonomă şi diferită

Capacitatea de effort oboseală, diminuare Evenimentelor ameninţătoare

Dimensiunea psihologicăReacţia în raport de umor, stress, emoţii, durere

alterarea funcţiei bolii

33

Dimensiunea socio-culturală şi spiritualăPoziţie, activitate, exerciţii fizice în legătură cu rolul lor social

incapabilă în a le realiza

Evenimentelor ameninţătoare

8. Nevoia de a se recreaDimensiunea bio-fiziologicăComportamente, acte, gesturi necesare nevoii

incapabilă de a îndeplini activităţi recreative preferate

Evenimentelor ameninţătoare

Dimensiunea psihologicăDorinţa de a se recreea

Utilizează la maxim capacităţile proprii de a se destinde

Dimensiunea socio-culturală şi spiritualăEfectul împrejurărilor Obişnuinţe

respectate9.Nevoia de a respira şi a avea o circulaţie adecvatăDimensiunea bio-fiziologicăRitm respirator Neregulat Anxietăţii şi emoţiilorRitm cardiac Aritmic AnxietăţiiAmplitudine respiratorie

Profundă Emoţiilor

Amplitudine cardiacă Puternic Anxietăţii şi durerii

Frecvenţa respiratorie

Tahipnee=25 resp/min

Emoţiilor

Frecvenţa cardiacă Tahicardie=94 b/min BoliiColoraţia feţei, tegumente, extremităţi

PaloarePalidePalide

Tulburărilor circulatorii

Zgomot respirator SilenţiosPoziţia Autologică DureriiMişcări respiratorii SimetriceTensiune arterială Sistolică –120 mm/

HgDiastolică – 70 mm/ Hg

Vocea ObişnuităIrigaţia celulară Piele umedăDimensiunea psihologicăReacţia în raport cu umorul, stresul, emoţiile, durerea

Funcţie controlabilă

Dimensiunea socio-culturală şi spiritualăObişnuinţa de a se aerisi

Insatisfacţie bolii

10. Nevoia de a se îmbrăca, a se dezbrăcaDimensiunea bio-fiziologicăCapacitate neuro-musculară

Se îmbracă şi se dezbracă singură

Dimensiunea psihologicăAtitudinea faţă de îmbrăcat

Respectată

Alegerea îmbrăcăminţii

Poartă haine neadecvate

Spitalizării

Dimensiunea socio culturală

34

Efectul rolului socio-cultural

Nu poate purta o îmbrăcăminte personală

Spitalizării

11.Nevoia de a comunicaDimensiunea bio-fiziologicăReacţii senzoriale IntegreStare mentală Orientare bună în

realitateComunicare verbală Uşor, ritm moderat,

limbaj precisComunicare scrisă PosibilăComunicare nonverbală (gest, privire, postură, etc,

Mod obişnuit

Sexualitatea Exprimarea frustrării, durerii, inhibiţiei

Constrângerilor fizice

Dimensiunea psihologicăReacţia în raport cu umorul, stresul, emoţiile, durerea

În vreme ce modul de comunicare ar putea fi perturbat, mesajul rămâne inteligibil

Dorinţa de a comunica

Comunicare deschisăşi spontană

Dimensiunea socio-culturală şi spiritualăEfectul unei împrejurări

Bariere sociale Bolii

12.Nevoia de a practica religia şi de a acţiona conform credinţelor propriiDimensiunea bio-fiziologicăComportamentele, actele şi gesturile necesare realizării nevoii

Nu poate să meargă la serviciul religios

Spitalizării

Dimensiunea psihologicăReacţia în raport cu umorul, stresul, emoţiile, durerea

Fără influenţare

Dimensiunea socio-culturală şi spiritualăEfectul unei împrejurări

Fără influenţă

13.Nevoia de a fi util, a fi ocupatDimensiounea bio-fiziologicăComportamentele, actele şi gesturile necesare realizării nevoii

În spital, sunt imposibile anumite activităţi

Evenimentelor ameninţătoare

Dimensiunea psihologicăDorinţa de a acţiona Utilizează la maxim

capacitatea de a fi ocupată, de a lua decizii

Dimensiunea socio-culturală şi spiritualăRolul socio-cultural şi norme sociale de producţie

Exprimarea dificultăţii de a îndeplini un rol, descurajare, tristeţe

Evenimentelor ameninţătoare

14.Nevoia de a învăţa

35

Dimeniunea bio-fiziologicăCapacitatea de a memora

Reformulare uşoară a mesajului

Dimensiunea psihologicăDorinţa de informare Lipsa de cunoştinţe

despre starea de sănătate, tratament

Nivel intelectual scăzut

Formulează reprezentări în raport cu sănătatea şi schimbările

Se exprimă şi ţine să înţeleagă

Faza acceptării bolii Negaţie, culpabilizare

Dimensiunea socio-clturală şi spiritualăMod de a înţelege Selectiv, greu Nivel intelectual

scăzutCunoştinţe, reprezentări în raport cu sănătatea şi schimbările sale

Adaptări la dorinţe şi la situaţia sa

Efectul împrejurărilor Lipsită de resurse Bolii

36

Dialog la externareBolnava T.E.Data internării: 18.01.2008Destinaţia la externare: acasă, com. Budeasa, loc. BudeasaSituaţia acasă: casă cu 6 camere, locuită de 5 persoane

Reguli la externare: -evitarea expunerii la frig, umezeală, atmosferă poluată

-evitarea emoţiilor, stărilor de tensiune, surmenajului fizic şi intelectual

-continuarea tratamentului medicamentos pe o perioadă de 7 zile de la externare

-repaus sexual 3-5 săptămâni -asigurarea unei igiene locale riguroase -control clinic periodic

Impresii de la spitalizare: pacienta a fost plăcut impresionată de primirea călduroasă, de modul cum a fost îngrijită.

Obiectivele propuse au fost îndeplinite: Da-reglarea fluxului menstrual-prevenirea complicaţiilor şi accidentelor-calmarea durerii-combaterea febrei-combaterea anxietăţii-combaterea inapetenţei-combaterea constipaţiei-combaterea insomniei-recăpătarea culorii normale a tegumentelor şi mucoaselor-mobilizarea precoce a bolnavei-să efectueze activităţi recreative

Urmează tratament cu: -algocalmin 2 f/zi i.m. -penicilină 1000000 ui/6 h i.m. -paracetamol 1 tb/zi p.o. -Ca gluconic 1 f/zi i.v. dimineaţa

Evaluarea cazului

Bolnava T.E. în vârstă de 37 ani, sex feminin, cu domiciliul în Piteşti, com. Budeasa, s-a internat de la data de 18.01.2008, până la data de 27.01.2008 pentru metroragie în cantitate moderată, durere în etajul inferior al abdomenului cu iradiere în pelvis; constipaţie, febră, impotenţă funcţională, cefalee, ameţeli, inapetenţă. Pe baza examenului clinic, metroragie, durere, febră, cefalee, ameţeli, inapetenţă, impotenţă funcţională, analizelor de laborator: hemoglobină = 11,8 g%, leucocite=4600/mm3 , hematocrit = 31%, VSH = 16 mm Hg, glicemie= 0,4 g%, calcemie = 9. Examenul sumar al urinei: albumină= ? , urocultură sterilă şi a examenului paraclinic: examenul ecografic evidenţiază o formaţiune tumorală

uterină, de dimensiuni (14/7 cm) s-a confirmat diagnosticul medical de fibrom uterin şi diagnosticului de nursing de: 1.Scurgere menstruală neadecvată în cantitate şi calitate manifestată prin metroragie datorită dezechilibrului endocrin. 2.Durere manifestată prin facies crispat, gemete, iritabilitate, tahignee, tahicardie, crampe abdominale datorită procesului infecţios sau inflamator 3. Hipertermie manifestată prin temperatură 380C, transpiraţii, cefalee, ameţeli datorită procesului infecţios sau inflamator 4.Anxietate manifestată prin: agitaţie, teamă, frică, nelinişte, datorită neliniştii faţă de diagnostic şi tratament. 5.Alimentaţie insuficientă în cantitate sau calitate manifestată prin inapetenţă, anemie, scădere în greutate, datorită oboselii, durerii şi evenimentelor ameninţătoare. 6.Constipaţie manifestată prin absenţa scaunului de mai multe zile, datorită stress-ului, durerii şi anxietăţii.

38

CAZUL II

CULEGEREA DATELOR

Date fixe : Numele : M. Prenumele : M. Varsta : 42 ani Data nasterii : 03 august 1966 Religia : Ortodoxa Nationalitatea : Romana

Date variabile :

Domiciliu : Bucuresti, sector 3 Str. Nedelcu Ion, nr. 3, bl. B12, ap. 11 Conditii de locuit : Corespunzator Ocupatia : Tehniciar dentar

Motivele internarii actuale : Pacienta se interneaza in data de 18 martie 2008, la ora 11:30, la Spitalul Clinic de Urgenta Sf. Pantelimon, sectia ginecologie cu urmatorul diagnostic: uter polifibromatos voluminos, anemie secundara. Motivul internarii metroragia. APF : N=2; AV=6. Menarha 17 ani, are ciclu regulat la 28 zile, timp de 4 zile. In urma cu trei luni, doamna M. M. a prezentat sangerare abundenta in afara ciclului menstrual, cu dureri abdominale, vertij, paloare accentuata. De 6 luni prezinta tulburari cantitative ale ciclului menstrual. Analizele si tratamentul efectuate la internare :

39

Ca analize i se efectueaza : -electrocardiograma (EKG ) -examinare ecografica -examen citovaginal -hemoleucograma (HLG ) -viteza de sedimentare a hematiilor (VSH) -uree sangvina -creatinina -Tymol -fibrinogen -transaminaze : TGO si TGP -examenul sumarului de urina -urocultura -secretie vaginala -grup sanguin si Rh. I s-a efectuat un tratament initial cu Distonocalm, Diazepam tb. si Glubifen, acid folic, vitamina C pentru corectarea anemiei si preoperator preventiv tratament cu Penicilina. Pe data de 27 martie 2008 in urma diagnosticului stabilit, pacientei i se face histerectomie totala.

Starea de sanatate a pacientei dupa operatie :

In ziua a treia de la interventia chirurgicala, doamna M. M. prezinta o respiratie normala, corespunzatoare varstei. Este nefumamatoare si nu consuma bauturi alcoolice. Cantitatea de lichide ingerate este de 1,5-2l/zi constand in ceaiuri si sucuri. Urineaza de 5-6 ori/zi, 1scaun/zi. Fiind o fire sociabila, comunicativa, vesela, s-a acomodat repede cu conditiile de spital, intretine relatii bune cu celelalte persoane internate si cu personalul medical. Se intereseaza pentru starea sa si doreste sa afle cat mai multe despre boala, fiind receptiva la sfaturile primite. Doamna M. M. este vizitata de cei doi baieti ai sai precum si de alte rude. Prin pregatirea preoperatorie facuta bolnavei, aceasta stiind in ce consta interventia chirurgicala si urmarile acesteia, nu s-a aflat intr-o stare de tensiune permanenta. Doamna M. M. a inteles ca vindecarea ei si totodata plecarea ei acasa depinde numai de dansa. Bolnava prezinta dureri la nivelul interventiei chirurgicale, fapt pentru care se mobilizeaza foarte rar, aproape deloc. Semne de dependenta: Bolnava nu coboara din pat, nu merge sa-si faca toaleta, deoarece ii este teama de durere. Problema : durerea In urma analizei si sintezei am formulat urmatorul diagnostic de ingrijire : - dificultate de a se mobiliza legata de lipsa de cunostinte despre tehnicile de mobilizare si manifestata prin durere, nesiguranta cand se ridica, aseaza, merge si teama de durere.

40

Obiectiv : - bolnava va fi capabila sa se mobilizeze singura.

Interventii :

- Asistentul medical va determina bolnava sa-si exprime senzatiile de durere. - Informarea bolnavei despre procesul de producere al durerii si felul in care poate fi alinata prin infasarea abdomenului cu un brau, sa comprime usor abdomenul cu mana cand coboara din pat, sa coboare la marginea patului, sa faca plimbari scurte prin salon cu trunchiul cat mai drept, sa se deplaseze la chiuveta, toaleta. - I se explica sa-si analizeze durerea, daca este insuportabila, asistentul medical va administra analgezicul prescris inainte de mobilizare. - Asezarea bolnavei intr-o pozitie confortabila. - Informarea bolnavei ca durerea va ceda in timp si ca mobilizarea este un factor important in procesul vindecarii si a fost sfatuita sa-si exprime tendinta de mobilizare.

EVALUAREA 3-IV-2008

Obiectivul a fost atins, bolnava se deplaseaza cu usurinta. Spune ca mai are durerii, dar sunt mici si nu-i mai este frica de durere, se deplaseaza cu usurinta prin salon, coridor, etc.

41

CAZUL III

CULEGEREA DATELOR

Date fixe :

Numele : R. Prenumele : G. Varsta : 45 ani Data nasterii : 27 septembrie 1963 Religia : Ortodoxa Nationalitatea : Romana

Date variabile :

Domiciliu : Bucuresti, sector 3 Str.Baba Novac, nr. 3, bl.D3, ap. 7 Conditii de locuit : Corespunzator Ocupatia : casnica

Motivele internarii actuale :

Bolnava se interneaza pe data de 20-III-2008 la Spitalul Cinic de Urgenta Sf. Pantelimon cu diagnosticul de fibrom uterin voluminos. Motivul internarii pirderi de sange prelungite. APT : N=4; AV=2; ciclu regulat la 29 zile, menarha 14 ani. Timp de mai multe luni pacienta a avut menstre foarte abundente care asociaza cu dureri abdominale puternice; in ultimele saptamani i-a slabit puterea de munca si acest lucru a speriat-o foarte tare pe pacienta. Analizele si tratamentul efectuate la internare :

42

Ca analize i se efectueaza: -electrocardiograma (EKG ) -examinare ecografica -examen pulmonar -hemoleucograma (HLG ) -viteza de sedimentare a hematiilor (VSH) -uree sangvina -creatinina -colesterol -glicemie

-hemoglobina -Tymol -fibrinogen -transaminaze : TGO si TGP -examenul sumarului de urina -grup sanguin si Rh.

. Medicul indica tratament cu Distonocalm, Glubifen, Algocalmin, Ampicilina. Pe data de 21-V-2008 i s-a administrat o perfuzie cu sange 500ml (dupa ce in prealabil i s-a facut o fiola de Romergan pentru evitarea eventualelor reactii alergice). Pe data de 23-V- 2008 i se face histerectomie. In ziua a patra de la interventia chirurgicala, d-na R. G. prezinta manifestari normale de ritm si frecventa respiratorie pentru varsta si starea de sanatate actuala. Apetitul este normal, starea danturii este buna, greutate normala. Cantitatea de lichide ingerate este de 1-1,5 l/zi

Incepand din ziua a treia de la operatie are cate un scaun/zi. Este comunicativa si este in relatii bune cu personalul medical si celelalte paciente. Este receptiva la sfaturile pe care i le dau cadrele medicale. Este vizitata de sot si de alte rude. Pacienta s-a dat jos din pat inca din seara zilei in care i s-a facut interventia chirurgicala. Bolnava prezinta dureri la nivelul operatiei pe care si le calmeaza prin aplicarea pungii cu gheata. I se supravegheza pulsul, F.A., temperatura de 2 ori/zi, precum si starea locala a pansamentului care se schimba in fiecare zi. Semne de dependenta: Adoarme greu si doarme doar cateva ore pe noapte. Se gandeste la posibilitatea recidivarii fibromului si la problemele familiale fapt pentru care este nerabdatoare sa plece acasa. Problema : - anxietatea In urma acestor date am enuntat urmatorul diagnostic de ingrijare: Insomnia legata de anxietate si manifestata prin dificultatea de a adormi, cresterea sensibilitatii la durere, oboseala.

43

Obiectiv : - Bolnava va fi capabila sa-si imbunatateasca somnul. Interventii: - Asistentul medical va stabili gradul de anxietate, care în speta este moderata. - Asistentul medical stabileste factorii care declanseaza anxietatea : -frica de a nu recidiva fibromul -spitalizarea indelungata -lipsa copiilor - Am identificat cu bolnava modurile de diminuare a starii de anxietate; i-am dat informatii corecte despre boala si i-am explicat ca odata ablactat uterul, fibromul nu mai poate recidiva. I-am spus ca medicul mi-a comunicat ca se va externa in curand. - I-am explicat ca va putea sa-si reia viata pe toate planurile. - Am sfatuit bolnava ca inainte de culcare sa aeriseasca camera si sa efectueze activitati care o relaxeaza. EVALUAREA: 30-V-2008

Obiectivul a fost atins, bolnava reusind sa doarma 6-7 ore pe noapte si 1-2 ore dupa-amiaza. Isi exprima bucuria ca va pleca acasa si nu-si mai face griji in privinta copiilor.

44

Concluzii personale

Prin studierea acestor cazuri am ajuns la o intelegere si cunoastere afiintei umane si a modului in care se pot initia si intretine relatii interpersonale cooperante bazate pe respect intre membrii echipei de ingrijire si cel ingrijit. Una din sarcinile importante ale asistentului medical este colaborarea si examinarea clinica a bolnavului. Ajutand medicul si pacientul , asistentul medical creeaza un climat favorabil pentru relatia : medic-pacient-asistent Pentru aceasta asistentul medical trebuie sa tina cont de urmatoarele sarcini :

- sa pregateasca fizic si psihic pacientele ;- sa pregateasca materialele si instrumentele necesare examinarii –

valve vaginare , etc ;- aseaza bolnavele pe masa ginecologica ;- in cazul in care bolnavele vin cu toaleta nefacuta , asistentul medical

va face toaleta locala ;- golirea vezicii urinare si evacuarea rectului ;- pregateste manusi sterile de cauciuc ;- pregateste documentele necesare : fisa de consultatii , foaia de

observatie clinica , rezultatele examinarii ;- ajuta medicul in efectuarea tehnicii ;- asigura linistea necesara desfasurarii examenului;- asigura conditii de microclimat in salon;- recolteaza secretia vaginala pentru frotiuri colorate si recoltari pentru

dozarile hormonale;- transporta in conditii optime produsele recoltate la laborator , dupa ce

in prealabil le eticheteaza;- administreaza tratamentul medicamentos numai la indicatia medicului;- pregateste patul cu anexele necesare : rezematori adecvate , masa

mobila , semnalizatori la indemana bolnavei ; - supraveghiaza bolnava si o fereste de traumatisme, curenti de aer si

infectii nozocromiale (intraspitalicesti);- asigura pregatirea postoperatorie si ingrijiri preoperatorii;- ajuta la reintegrarea individei in societate.

45

BIBLIOGRAFIE

1.V-NITESCU , Obstetrica si ginecologie - 2002

2. Dr. GEORGETA AURELIA BALTA , Ingrijirea bolnavului-tehnici generale-1995

3.Dr. A.VASILE , dr. M.GRIGORIU,Chirurgie si specialitati inrudite -1985

4.Prof.dr. IOAN NEGRUT , prof. dr. OCTAV RUSU, Ginecologie si obstretica-1981

5.VICTOR PAPILIAN , Anatomia omului -1982

6.CAROL MOZES , Tehnica ingrijirii bolnavului-1999

7.LUCRETIA TITIRCA , Ghid de nursing - 1996

46

47

48

49

50