UNIVERSITATEA

FACULTATEA

DENUMIREA LUCRARII

PROFESOR COORDONATOR

STUDENT

1

CUPRINS

INTRODUCERE

CAPITOLUL I DELIMITĂRI CONCEPTUALE

1.1 ADMINISTRATIA PUBLICĂ:- CENTRALĂ

- LOCALĂ

1.2 CONCEPTUL DE DEZVOLTARE LOCALĂ

1.3 CONCEPTUL DE DEZVOLTARE DURABILĂ

1.4 CONCEPTUL DE STRATEGIE DE DEZVOLTARE

1.5 REFORMA ADMINISTRATIEI PUBLICE

CAPITOLUL I ELEMENTE PRIVIND DEZVOLTAREA LOCALĂ

2.1 MODELE ŞI SISTEME ALE DEZVOLTĂRII LOCALE

2.2 SUPORT LEGISLATIV ŞI INSTITUŢIONAL AL DEZVOLTĂRII LOCALE

2.3IMPORTANŢA PARTENERIATULUI ÎN DEZVOLTAREA LOCALĂ

2.4 ASPECTE MANAGERIALE ŞI FACTORI DE REUŞITĂ AI DEZVOLTĂRII LOCALE

CAPITOLUL III CONSIDERAŢII PRIVIND ROLUL FS DEZVOLTAREA LOCALĂ

3.1POLITICA DE COEZIUNE

3.2 POLITICA DE DEZVOLTARE REGIONALĂ

2

CAPITOLUL IV CAPACITATEA ADMINISTRAŢIEI PUBLICE LOCALE PRIVIND

ACCESAREA ŞI IMPLEMENTAREA PROIECTELOR FINANŢATE DIN FONDURI

STRUCTURALE

4.1 CAPACITATEA DE COFINANŢARE A AUTORITĂŢILOR PUBLICE LOCALE

4.2. RESURSELE UMANE ŞI FINANCIARE ALE PRIMĂRIILOR DIN ROMÂNIA

4.3. DESCENTRALIZAREA

4.4 INFORMAREA PRIVIND FINANŢAREA EUROPEANĂ

4.5. ACCESAREA FONDURILOR EUROPENE

4.6. CAPACITATEA DE ABSORBŢIE

4.6. PROIECTE FINANŢATE DIN FONDURI STRUCTURALE

CAPITOLUL V. STRATEGIA DE DEZVOLTARE - (CAZUL IAŞI)

5.1 PREZENTAREA STRATEGIEI DE DEZVOLTARE A MUNICIPIULUI IAŞI

5.2 PORTOFOLIU DE PROIECTE

5.3 IMPORTANŢA ŞI APORTUL ADUS DE PROIECTELE FINANŢATE DIN FS ÎN

IMPLEMENTAREA STRATEGIEI LOCALE

ÎNCHEIERE

BIBLIOGRAFIE

3

Listă acronime

UE Uniunea Europeană

FC Fondul de Coeziune

FEOGA Fondul European de Orientare şi Garantare Agricolă

FSE Fondul Social European

FEDR Fondul European de Dezvoltare Regională

PND Planul Naţional de Dezvoltare

CNSR Cadrul Strategic Naţional de Referinţă

OI Organisme Intermediare

IMM Întreprinderi Mici şi Mijlocii

POR Program Operaţional Regional

PODCA Program Operaţional de Dezvoltarea Capacităţii Administrative

POCCE Programul Operaţional Creşterea Competitivităţii Economice

POM Programul Operaţional de Mediu

POT Programul Operaţional de Transport

POAT Programul Operaţional Asistenţă Tehnică

POSDRU Programul Operaţional Sectorial Dezvoltarea Resurselor Umane

ONG Organizaţii Non-Profit

DESL Dezvoltare economico-socială locală

SEADL Sistem ecoomico-administrativ de dezvoltare ecnomică

PNB Produs Naţional Brut

PND Plan National de dezvoltare

4

CSNR Cadrul Strategic de Referinţă

5

CAPITOLUL I.1 ADMINISTRAŢIA PUBLICĂ

Pentru început voi face o scrută prezentare a administraţiei publice atât la nivel central cât si

la nivel local.

''Executivul sau puterea executiva este recunoscută ca fiind o funcţie a statului care asigură

executarea legii''1.În România administraţia publică este împarţită în doua categorii: administraţia

publică de stat ( guvernul, administraţia de specialitate şi prefectul) şi administraţia publică locală

care cuprinde (consiliul judeţean, consiliul local, primarul şi serviciile publice locale).

I.1.1 Administraţia Publică Centrala

Guvernul este alcătuit din instituţiile administraţiei publice, instituţii care au particularităţi de

organizare, natură juridică, având în comun punerea în aplicare a legii.Guvernul asigură

funcţionarea şi dezvoltarea sistemului economic şi social pe plan naţional şi promovează interesele

ţării pe plan mondial.Aparatul de lucru al guvernului este alcătuit din Cancelaria primului-ministru,

Secretariatul General al Guvernului, Departamentul pentru Afaceri Europene, Departamentul pentru

relaţia cu Parlamentul, Departamentul pentru Relaţii Interetnice, Departamentul pentru control al

Guvernului, ultimele două neavând personalitate juridică.

Membrii guvernului sunt: primul-ministru (cea mai înalta funcţie din guvern), miniştrii de

stat, miniştrii delegaţi, miniştrii. Atribuţiile guvernului sunt de natură politică, economică,

administrativă cât şi de natură normativă.

În ceea ce priveşte administraţia de specialitate, în România, în decursul anilor numărul

ministerelor a variat în funcţie de partidul aflat la guvernare.”Ministerele sunt organe de specialitate

ale administraţiei publice centrale care realizează politica guvernamentală în domeniul de activitate

al acestora”2,acestea funcţionând conform articolului 16 din Constituţia României, în subordinea

guvernului.Astăzi în România funcţionează un număr de 15 ministere (Ministerul Administratiei si

Internelor,Ministerul Afacerilor Externe,Ministerul Agriculturii si Dezvoltarii Rurale, Ministerul

1 Drept Administrativ Editia a II-a, revizuita si adaugita, Profesor univ. dr. Ioan Alexandru, lector univ. d. Mihaela Carausan, lector univ. drd. Sorin Bucur, Editura Lumina Lex Bucuresti2 Drept Administrativ Editia a II-a, revizuita si adaugita, Profesor univ. dr. Ioan Alexandru, lector univ. d. Mihaela Carausan, lector univ. drd. Sorin Bucur, Editura Lumina Lex Bucuresti

6

Apararii Nationale,MinisterulComunicatiilor si Societatii Informationale,Ministerul Culturii si

Patrimoniului National,Ministerul Dezvoltarii Regionale si Turismului,Ministerul Economiei

Comertului si Mediului de Afaceri,Ministerul Educatiei, Cercetarii,Tineretului si Sportului,

Ministerul Finantelor Publice, Ministerul Justitiei, Ministerul Mediului si Padurilor, Ministerul

Sanatatii, Ministerul Transportului si Infrastructurii si Ministerul Muncii si Protectiei Sociale).

Ministerele au un numar diferit de posturi, atribuţii, funcţii, după importanţa şi

complexitatea activităţii pe care o coordonează. Pentru o mai bună coordonare a activităţii în

teritoriu, ministerele pot avea în subordine servicii publice deconcentrate în unităţile administrativ-

teritoriale.În funcţie de „volumul , complexitatea, şi specificul activităţii” desfăşurate ministerele

sunt compuse din: birouri(cu un număr minim de 5 posturi de execuţie), servicii(cu un număr minim

de 7 posturi de execuţie), direcţii(care cuprinde un număr minim de 15 posturi de execuţie ), direcţii

generale(numărul minim fiind de 25 de posturi de execuţie) şi departamente (care asigură

coordonarea mai multor direcţii).

Serviciile publice deconcentrate substituie ministerele în unităţile administrativ – teritoriale.

Termenul de serviciu public deconcentrat a fost introdus în anul 1991 prin constituţie. Articolul 119

al constituţiei din 1991 prevede faptul că, administraţia publică din unităţile administrativ –

teritoriale se întemeiazăpe principiul descentralizării, deconcentrării serviciilor publice.Acest lucru

este reluat şi în constituţia din 2003. Articolul 123 alineatul 2 al constituţiei în vigoare prevede că

prefectul este conducătorul administraţiei centrale în teritoriu, cu menţiunea că nu există raporturi

de subordonare între autorităţile locale şi prefect.

Ministerele pot avea servicii care funcţionează în afara statului.Astfel articolul 41 din legea

90/2001 care reglementează organizarea şi funcţionarea Guvernului României şi a ministerelor

prevede faptul că in funcţie de domeniul de activitate, ministerele pot avea compartimente în

strainătate.

I.1.2 Administraţia locală

7

Încă din anul 1990 s-a început procesul de descentralizare şi s-a pus accentul pe autonomia

locală.Primul pas a fost facut în anul 1991 prin legea 69/1991 prin care se reînfinţa instituţia

prefectului. Astăzi administraţia publică locală este reglementată de legea 215/2001 iar legea

34/2004 reglementează instituţia prefectului.

„Administraţia publică locală în unităţile administrativ-teritoriale se organizează şi

funcţionează în temeiul principiilor autonomiei locale, descentralizării serviciilor ublice,

eligibilităţii autoritoţilor administraţiei publice locale, legalităţii şi al consultării cetăţenilor în

soluţionarea problemelor locale de interes deosebit”3.

Conform articolului 2 alineatul 1 din legea 195/2006, descentralizarea este transferul de

competenţa administraţiei publice şi financiare de la nivelul administraţiei publice centrale la

nivelul administraţiei publice locale sau către sectorul privat.

În Constituţia României se stebileşte în art. 121 că „autorităţile administraţiei publice prin

care se realizează autonomia locală în comune, oraşe sunt consiliile locale şi primarii aleşi de catre

cetăţeni” prin vot liber,direct,egal şi universal.

Actuala structură administrativă este caracterizată prin prezenţa a două nivele:

1. Nivelul de bază, format din unităţi administrative locale, care este format din comune, oraşe

şi municipii.Includerea unei categorii administrative într-o unitate sau alta depinde de îndeplinirea a

11 criterii diferite(populaţie, economie, infrastructură, etc.).Toate aceste unitaţi administrative au

câte un consiliu şi un primar. Atât consiliul cât şi primarul sunt aleşi de catre cetaţeni prin vot pe o

perioadă de 4 ani.

Consiliul local – este alcătuit din consilieri aleşi, numărul acestora poate varia în funcţie de

numărul locuitorilor comunei sau oraşului.Astfel numarul minim de al consilierilor este de 9, iar

numărul maxim de 31.Consiliul se întruneste lunar în şedinţă publică, la convocarea a 2/3 din

consilieri sau a primarului.Existenţa consiliului prezintă aspectele auto-guvernării, consiliul avand

competenţă generală şi putând hotărî în toate prblemele de interes local.

2. Al doilea nivel este format din 41 de judeţe (care au existat ca număr şi dimensiune şi

înainte de 1990). Spre deosebire de sistemul centralizat existent înainte de 1990, judeţele îmbina

3 Drept Administrativ Editia a II-a, revizuita si adaugita, Profesor univ. dr. Ioan Alexandru, lector univ. d. Mihaela Carausan, lector univ. drd. Sorin Bucur, Editura Lumina Lex Bucuresti pg 253

8

elemente specifice auto-guvernării cu cele specifice administraţiei de stat de-concentrate. Instituţiile

administraşiei publice la nivelul judeţului sunt: consiliul judeţean şi instituţia prefectului.

„Consiliul Judeţean este autoritatea administraţei publice locale, constituită la nivelul

judeţean, pentru coordonarea activităţii consiliilor comunale şi orăşeneşti în vedera realizării

serviciilor publice de interes judeţean.”4Numărul membrilor ce alcătuiesc consiliul judeţean poate

varia în funcţie de populaţia judetului.Astfel numărul minim de consilieri este de 31 şi poate ajunge

pâna la 37.Preşedintele consiliului este ales din rândul consilierilor în funcţie, iar mandatul sau este

tot de 4 ani, la fel cu cel al consilierilor.

Consiliul Judeţean se întruneşte în şedinţe ordinare o dată la 2 luni în şedinţe publice şi poate

fi dizolvat doar prin referendum, deoarece, populaţia alege membrii săi şi doar populaţia îl poate

dizolva.

Instituţia prefectului a suferit modificari pe parcursul timpului, la început prefectul avea

statutut dublu „de om politic şi funcţionar public”5, prefectul fiind numit şi eliberat din funcţie de

Guvern, depunând jurământ în faţa Primului-ministru, anvând un mandat de 4 ani. Principala

sarcina a prefectului este de a analiza dacă deciziile judeţului sau ale autorităţilor locale sunt

conforme cu legislaţia naţională.Ca atare atunci când constată incompatibiliăţi, unele decizii pot fi

respinse.Toate instituţiile guvernamentale dintr-un judeţ (dependente de un anumit minister) sunt

subordonate prefecturii.

Legea administraţiei publice 215/2001 a balansat puterea de decizie în favoarea autorităţilor

caracteristice auto-guvernării(consiliul judeţean şi preşedintele acestuia), marcând astfel paşi

importanţi în direcţia descentralizării.

Autonomie locală şi descentralizare

4 Drept Administrativ Editia a II-a, revizuita si adaugita, Profesor univ. dr. Ioan Alexandru, lector univ. d. Mihaela Carausan, lector univ. drd. Sorin Bucur, Editura Lumina Lex Bucuresti pg 2645 Drept Administrativ Editia a II-a, revizuita si adaugita, Profesor univ. dr. Ioan Alexandru, lector univ. d. Mihaela Carausan, lector univ. drd. Sorin Bucur, Editura Lumina Lex Bucuresti pg 244

9

Prin autonomie locală, se întelege „ dreptul si capacitatea efectivă a colectivităţilor locale de

a rezolva şi greva, sub propria lor răspundere şi în favoarea populaţiei lor, o parte importantă din

treburile publice.”6

Autonomia locală se caracterizează şi prin dreptul consiliilor locale de a putea hotărî asupra

participării cu capital sau cu bunuri în numele şi interesul colectivităţilor pe care le reprezintă la

înfiinţarea unor servicii de interes public local.

Ideea de autonomie locală atrage după sine procesul de descentralizare administrativă şi

financiară.

„Descentralizarea reprezintă un sistem de organizare administrativă care permite

colectivităţilor umane sau serviciilor publice să se administreze ele însele, sub controlul statului,

care le conferă personalitate juridică, le permite constituirea unor autorităţi proprii şi le dotează cu

resursele necesare”7.Descentralizarea le permite colectivităţilor sa-şi definească singure normele de

acţiune şi să-şi aleagă modalitatea de intervenţie.De aici decurg două consecinţe:

Absenţa stării de dependenţă faţă de autorităţile centrale, această absenţă a

subordonării putând fi de intensităţi variabile datorită faptului că autorităţile colectivităţilor locale

nu se manifestă decât într-o anumită măsură.

Diversitatea situaţiilor locale , prin care înţelegem diversitatea structurilor,

modalităţilor şi acţiunilor întrepreinse de către colectivităţile locale.

Elementele componente ale descentralizării pe baza principiului autonomiei locale cuprinse

în Carta Autonomiei Locale adoptată la Strasbourg în 1985 sunt :

1. Existenţa unei colectivităţi locale – descentralizarea se face în legătura cu

existenţa unor colectivităţi sociale, nevoile şi interesele locale sunt legate de specificul fiecarei

colectivităţi

2. Recunoaşterea responsabilităţii colectivităţilor locale în gestionarea nevoilor

specifice - problemele specifice colectivităţii locale sunt rezolvate de către acestea, prin mijloace

materiale (patrimoniu, autonomie financiară, corp de funcţionari care gestionează problemele

publice)

3. Colectivitatea locală să dispună de autorităţi administrative proprii, faţă de stat –

autorităţile locale trebuie să rezulte din alegeri libere şi să dispună de o competenţă care se le

6 Art. 3 din Carta Europeană - Exerciţiul Autonom al Puterii Locale, adoptată la Strasbourg la 15 octombrie 1985.7 Drept Administrativ Editia a II-a, revizuita si adaugita, Profesor univ. dr. Ioan Alexandru, lector univ. d. Mihaela Carausan, lector univ. drd. Sorin Bucur, Editura Lumina Lex Bucuresti pg 178

10

confere autonomia faţă de autorităţile administraţiei publice a statului, dar nu înseamnă

independenţă faţă de autorităţile administraţiei publice centrale.

4. Supravegherea activităţii colectivităţii locale de către autorităţile puterii

executive - autorităţile publice centrale îsi rezervă dreptul de a supraveghea activitatea

colectivităţilor locale.

În acord cu strategia de reformă a administraţiei publice agreate de Comisia Uniunii

Europene, „conceptul de descentralizare în România este definit prin a trei elemente majore:

Continuarea descentralizării prin transferul de competenţe şi responsabilităţi administrative

şi financiare, de la nivelul autorităţilor administraţiei publice centrale la nivelul autorităţilor

locale

Continuarea procesului de deconcentrare prin delegarea de responsabilităţi în teritoriu în

funcţie de necesităţile de pe plan local, în cadrul aceleiaşi structuri administrative

Transformarea serviciilor deconcentrate în teritoriu, funcţie de necesităţile cetăţenilor şi

pentru eficientizarea acestora , în serviciile dedescentralizate în responsabilitatea

autorităţilor locale”.8

Procesul de descentralizare în România se desfăşoară în baza Legii 195∕2006 „Legea cadru a

descentralizării” şi are următoarele principii:

- principiul subsidiarităţii - care constă în „exercitarea competenţelor de către

autoritătatea administraţiei publice locale situată la nivelul cel mai apropiat de

cetăţean”9 şi dispune de capacitatea administrativă necesară.

- principiul asigurării resurselor – corespunzătoare competenţelor transferate.

- principiul responsabilităţii autorităţii locale – ce prvede obligativitatea realizării

unor standarde în furnizarea serviciilor publice.

- principiul asigurării unui proces de descentralizare stabil – nu trebuie limitată

autonomia financiară a autorităţii publice şi nici constrânsă activitatea acesteia.

- principiul echităţii – conform acestui principiu se asigură accesul tuturor

cetăţenilor la servicii publice şi de utilitate publică.

8 Marius Profiroiu, Tudorel Andrei, Dragoş Dincă, Radu Carp (),Reforma administraţiei publice în contextul integrării europene, Institutul European din România, p 359 Lucica Matei, Stoica Anghelescu (2009). Dezvoltare Locală, concepte şi mecanisme,Editura Economică, Bucureşti , p 61

11

- principiul constrângerii bugetare – prevede faptul că sunt interzise utilizarea

transferurilor speciale sau de subvenţii pentru a fi acoperite deficitele bugetelor

locale.

Gradul de descentralizare administrativă depinde de dimensiunea serviciilor publice

transferate în competenţa autorităţilor publice, de modul cum sunt organizate autorităţile publice

locale, de raporturile autorităţilor publice locale cu autoritatea publică centrală.

După responsabilităţile transferate descentralizarea este : politică, administrativă şi fiscală.

Descentralizarea politică presupune implicarea cât mai mare a cetăţenilor în procesul de

luare a deciziilor.

Descentralizarea fiscală face referire la mărirea controlului autorităţilor publice locale

asupra resurselor financiare, în termeni de repartizarea atât a cheltuielilor cât şi a veniturilor.

Autorităţile locale deţin mai multe informaţii pe baza cărora pot lua decizii mai bine justificate

decât organele de specialitate de la nivel central.

Într-o descentralizare administrativă, interesele locale pot fi rezolvate în condiţii mai

bune,măsurile şi deciziile pot fi luate mai repede de autorităţile locale, iar masurile financiare şi

materiale pot fi utilizate cu o eficienţă mai mare deoarece acestea trebuie să răspundă unor nevoi

prioritare pe care autorităţile centrale nu le cunosc atât de bine ca autorităţile locale. Prin aplicarea

descentralizării realizarea intereselor particulare ale unei unităţi administrative locale va fi mult

uşurată, la realizarea acestora va fi nevoie doar de eforturi doar din partea localnicilor.

Dezvoltare economică locală

„Baza dezvoltării economico-sociale o reprezintă resursele endoene, iniţiativa şi activitatea

antreprenorială la nivel local”, iar „definirea conceptului de „local” se face nu numai în legatură cu

unităţile administrativ-teritoriale,comună, oraşe ,judeţ ci şi la nivel interregional şi chiar

transfrontalier”10

În România conceptul de dezvoltare economico-socială locală (DESL) apare o dată cu

manifestarea fenomenelor de descentralizare teritorială şi deconcentrarea serviciilor

publice.Abordarea acestui concept constă şi din necesitatea integrării ţarii noastre în structurile

europene şi din nevoia de dezvoltare a colectivităţilor teritoriale din România.

10 Lucica Matei (2004) Strategii de dezvoltare economică locală. Abordări manageriale, Editura Politeia - SNSPA, p 105

12

„Dezvoltarea locală este un proces de diversificare şi de dezvoltare a activităţilor

economice şi sociale la nivelul unui teritoriu pornind de la mobilizarea şi coordonarea

resurselor şi energiilor existente.”11

Dezoltarea economică locală este la intersecţia mai multor domenii de intervenţie

publică: politici urbane, politici de amenajare a teritoriului, descentralizare, politici

industriale, politici sociale. Diferenţa dintre dezvoltarea locală şi politicile de dezvoltare

locală deoarece dezvoltarea locală poate apărea şi în mod spontan, fără intervenţie publică.

Obiectivul de bază al dezvoltării economice locale reprezintă înlăturarea obstacolelor

din calea dezvoltării economice şi îmbunătăţirea mecanismelor de funcţionare eficientă a

pieţii. Alte obiective se referă la orientarea eforturilor spre oferirea asistenţei sectorului de

afaceri existent, încurajarea deschiderii de noi afaceri prin identificarea noilor nevoi ale

oamenilor, atragerea investiţiilor la nivel local şi ridicarea nivelului de dezvoltare a

infrastructurii. Pentru realizarea acestor obiective şi atingerea scopului final este nevoie de a

opera strict în direcţiile de dezvoltare economică a zonei respectiv, având ca perspectivă

creşterea economică şi îmbunătăţirea calităţii vieţii locuitorilor zonei.

Politicile de dezvoltare locală apar ca „un element de dinamică al noilor politici

urbane”12.

Între dezvoltarea locală şi descentralizare este o legatura strânsă, fiind intr-un raport

de influenţa reciprocă.Recunoaşterea dezvoltării locale se înscrie în logica descentralizării,

care trebuie concepută nu numai ca o reformă politică şi juridică, ci şi ca o politică

economică. Astfel se favorizează o mai bună adaptare a serviciilor publice la nevoile

utilizatorilor, dezvoltarea locală trebuie să se sprijine pe noţiunea de eficacitate şi pe spiritul

de a întreprinde.

Dezvoltarea locală, privită ca rezultat al strategiilor coerente la scară locală constituie

un complement al politicilor industriale în susţinerea întreprinderilor mici şi mjlocii şi în

crearea de noi întreprinderi. Pe de altă parte dezvoltarea locală care se bazează pe coerenţa

unei microsocietăţi, pe solidaritatea persoanelor ce fac parte dintr-o comunitate , are multe

puncte comune cu politicile sociale: crearea locurilor de muncă în apropierea zonelor rurale,

realizarea unor activităţi economico-sociale stabile.

11 Alina Profiroiu , Dezoltare economică locală p 812 idem

13

Dezvoltarea locală nu poate fi obiectul unei politici izolate chiar dacă se sprijină pe un

domeniu şi pe un tip de acţiuni privilegiate.”Intervenţiile locale în favoarea dezvoltării nu

pot fi definite decât în sens larg, înglobând intervenţii ce vizează în mod tradiţional domenii

diferite”.13

Această definiţie se bazează pe punerea în valoare a unor caracteristici, dezvoltarea

locală:

1. poate fi în acelaşi timp economică, socială, culturală

2. poate avea în vedere teritorii care să nu corespundă cu împărţirea administrativă

3. nu constituie apanajul micilor colectivităţi teritoriale, putându-se manifesta atât la nivelul

unui judeţ cât şi la nivelul unei regiuni.

Autorităţile publice locale trebuie să aibă un rol de „animare” economică şi socială, ce

trebuie să se bazeze pe cunoaşterea proiectelor, pe difuzarea informaţiei şi pe coordonarea

tuturor factorilor implicaţi în acest proces.

Strategia

Strategia este un plan general de atac, o abordare a unor probleme, o incercare de a folosi

mijloacele si resursele de care dispunem pentru a atinge rezultatele pe care le avem in vedere.

Strategia exista numai in măsura in care exista un scop.Strategia este un set de decizii ce ghideaza

actiunile prezente si viitoare ale membrilor unei colectivitati sau organizatii. Este intalnita la toate

tipurile de organizaŃii, mari, mici sau mijlocii, publice sau private. Este intalnita la toate nivele

unei organizatii, de la nivelele cele mai inalte pana la nivel individual.

Reforma administraţiei publice

Dupa caderea regimului comunist, în România crearea unui sistem modern şi eficient de

administraţiei publică a fost considerată o prioritate pentru toate guvernele .Cauzele care au

determinat imposibilitatea aplicării unei reforme reale administraţiei au fost:constrângeri financiare,

lipsa de experienţă în ceea ce priveşte structurile administrative alternative, absenţa unor

reglementări clare privind personalul şi structurile administrative, lipsa de pregătire a politicienilor

şi a funcţionarilor publici pentru a răspunde cerinţelor ce decurg din schimbarea rapidă a mediului.

13 ibidem p 10

14

Reforma administraţiei publice în România, asigură un proces de transformare de tip

managerial-instituţional pe care îl traversează administraţia publică, atât la nivel central cât şi la

nivel local.

Priorităţile în domeniul reformei administraţiei publice sunt direcţionate pe descentralizare

administrativă, modernizarea administraţiei publice, absorbţia fondurilor structurale,

profesionalizarea funcţiei publice şi creşterea calităţii serviciilor publice.

Sistemul de management al administraţiei publice centrale doreşte instituţionalizarea unei

practici de lucru eficiente, în sensul fundamentării deciziilor pe baza indicatorilor de performanţă.

Transferul de competenţe de la nivel central la nivel local a necesitat creşterea capacităţii

autorităţilor administraţiei locale de a le exercita în mod eficient, fiind necesar asigurarea unui grad

mai mare de profesionalism în funcţionarea autorităţilor administraţiei publice locale.În vederea

eficientizării activităţii publice s-au creat: programul multianual de programare, schema tinerilor

profesionişti fondul de modernizare, reţeaua naţională de modernizare, asociaţiile de dezvoltare

intercomunitară, administratorul public,cadrul de auto-evaluare a modului de funcţionare a

instituţiilor publice.

Există numeroase motive pentru modernizarea structurală şi funcţională a administraţiei

publice din România, plecând de la necesitatea funcţionării eficiente a instituţiilor guvernamentale

în calitate de membru al U.E.14:

motive economice : crestere economică redusă şi diminuarea resurselor bugetare alocate

administraţiei publice;

motive tehnologice : introducerea tehnologiei informaţiilor în administraţia publică;

motive instituţionale : structura puternic ierarhizată trebuie înlocuită cu tipuri organizatorice

bazate pe structuri descentralizate;

motive sociologice : nevoile cetaţenilor, ca beneficiari ai serviciilor publice se schimbă.

Problemele de fond vizate de reforma administraţiei publice sunt15:

întărirea capacităţilor în domeniul elaborării politicilor publice, îmbunătăţirea calităţii

legislaţiei şi adoptării aquis-ului comunitar, creşterea capacităţii Guvernului de a firija

resursele către priorităţi;

dezvoltarea administraţiei publice locale

14 ***Strategia Guvernului privind accelerarea reformei administraţiei publice, 2004, p 615 ***Strategia Guvernului privind accelerarea reformei administraţiei publice, 2004, p 9

15

crearea unui corp stabil de funcţionari publici competenţi şi neutri din punct de vedere

politic;

În plan tactic reforma administraţiei publice trebuie să promoveze noile tehnologii în

administraţie, să imprime o dinamică favorabilă schimbării care să dureze, să asigure informarea

permanentă a cetăţenilor în legătură cu politica Guvernului.

Scopul reformei administraţiei publice este acela de a determina natura problemelor

existente şi de a propune soluţiile necesare, iar la nivel local de acrea administraţii care să asigure

dezvoltarea socio-economică.Obiectivele principale ale reformei vizează: restructurarea profundă a

administraţiei publice centrale şi locale( presupune un proces de modernizare şi adaptare a

administraţiei la realităţile economice şi sociale,de reducere a cheltuielilor guvernamentale şi

dezvoltarea capacităţii de gestionare a autorităţilor locale), schimbarea de fond a raportului dintre

administraţie şi cetăţean, descentralizarea serviciilor publice şi consolidarea autonomiei locale

administrative şi financiare(se urmăreşte accelerarea procesului de descentralizare a serviciilor

publice şi preluarea atribuţiilor de administrare şi finanţare a unor activităţi de către autorităţile

publice locale),depolitizarea structurilor administraţiei publice, stoparea birocraţiei în administraţia

publică, perfecţionarea managementului în administraţie (eficientizarea raporturilor dintre

administraţia publică centrală şi locală şi fundamentarea deciziilor privind politicile sociale pe baza

studiilor), întărirea autorităţii statului şi a răspunderilor acestuia, armonizarea cadrului legislativ cu

reglementările Uniunii Europene.

16

CAPITOLUL II. ELEMENTE PRIVIND DEZVOLTAREA ECONOMICĂ LOCALĂ

Reuşita comunităţii locale, în cadrul economic şi administrativ este în strânsă corelaţie cu

capacitatea de adaptare a acesteia la mecanismul pieţei regionale sau naţionale, acestea aflându-se

într-o schimbare permanentă.Procesul de schimbare se desfăşoară în condiţii date zonei, cum sunt:

factori geografici, istorici, culturali, sociali, administrativi.

În unele ţari ale U.E. , autonomia dezvoltată de care dispun colectivităţile locale rezultată în

urma procesului de descentralizare, favorizează concurenţa pe verticală şi colectivităţile de acelaşi

nivel în cadrul procesului de dezvoltare locală.

Dezvoltarea locală este procesul ce implică parteneriatul între autorităţile locale, mediul de

afaceri şi organizaţiile non-profit care au ca obiectiv principal stimularea investiţiilor, acestea

generând o dezvoltare durabilă.

„ Dezvoltarea locală pune accentul pe potenţialul existent al zonei sau localităţii şi identifică

organizaţiile ce pot şi trebuie să contribuie la creşterea potenţialului comunităţii locale”16.Acţiunile

întreprinse în procesul de dezvoltare locală trebuie să aibă un impact pozitiv asupra viabilităţii

întregii localităţi şi nu numai asupra unui sector al economiei locale.

Dezvoltarea locală se referă la dezvoltarea capacităţii unei comunităţi locale de a stimula

creşterea economică, prin crearea de noi locuri de muncă, dar si condiţii pentru valorificarea

trăsăturilor şi oportunităţilor proprii scimbărilor rapide ce au loc în plan economic, social, cultural,

tehnologic.

„Baza oricărui proces de dezvoltare locală o reprezină strategia de dezvolare locală în cadrul

careia caracteristicile zonei trebuie să primeze.”17

Planificarea strategică are o dublă misiune: mobilizarea potenţialilor parteneri publici şi

privaţi de la nivelul local şi realizarea unui echilibru între structurile ce compun dezvoltarea locală.

„Strategia de dezvoltare locală este acţiunea ce are în vedere oportunităţile ca cerinţe ale comunităţii

locale, lucru ce impune luarea unor măsuri, în funcţie de specificul zonei:

- reabilitarea şi modernizarea infrastructurii existente

- extinderea investiţiilor în infrastructură, factor- cheie în realizarea oricărui tip de

dezvoltare

- dezvoltarea şi promovarea IMM-urilor, sector ce conduce la creşterea economică rapidă

16 Lucica Matei, Stoica Anghelescu (2009). Dezvoltare Locală, concepte şi mecanisme,Editura Economică, Bucureşti, p 2717 Lucica Matei, Stoica Anghelescu (2009). Dezvoltare Locală, concepte şi mecanisme,Editura Economică, Bucureşti p 158

17

- promovarea activităţiilor în ramurile economice solicitate de colectivitatea locală şi care

au asigurate resursele necesare

- alocarea resurselor necesare pentru finanţarea capitalurilor umane

- extinderea şi dezvoltarea pieţelor

- dezvoltarea de parteneriate între sectorul public şi privat

- sprijin financiar pentru unele utilităţi de interes public.”18

II.1. Modele ale dezvoltării locale

Proceselor aferente dezvoltării locale li se subsumează procesele adiacente ce au ca obiectiv „

descentralizarea politicilor publice către administraţiile regionale sau locale, cooperarea şi reţelele

între diferitele nieluri ale administraţiei publice( locale, regionale, naţionale) şi aenţii publici şi

privati.”19Acţiunile necesare realizării politicii solicită un înalt grad de coordonare a administraţiilor

şi îmbunătăţirea cooperării între oranismele publice şi private.

„În România politicile de dezvoltare regională şi locală implică patru niveluri:

- european, pentru stabilirea normelor şi obiectivelor generale

- naţional, pentru adaptarea normelor mentionate la contextul naţional, precum şi pentru

monitorizarea implementării lor şi furnizarea aistenţei tehnice

- regional, cu rol fundamental în selectarea proiectelor, alocarea resurselor pentru acestea

şi monitorizarea implementării lor

- local, cu rol în antrenarea actorilor locali, elaborarea de proiecte şi promovarea

implementării acestora.”20

Din acestă ierarhizare a politicii de dezvoltare rezultă două concluzii si anume:

- eficienţa procesului luării deciziei publice locale nu poate fi atinsă decât în contextul

unei capacităţi ridicate de interacţiune a instituţiilor şi autorităţilor locale

- scopurile generale sunt stabilite de un nivel superior, prin consultarea tehnică şi politică

cu nivelurile inferioare.

18 Lucica Matei, Stoica Anghelescu (2009). Dezvoltare Locală, concepte şi mecanisme,Editura Economică, Bucureşti, p 2819 F. Barca, M Brezzi, F Terribile, F Utili (2005), Measuring for Decision making:Soft and Hard Use of indicators in Regional Development Policies, OECD, http://www.oecd.org/oecdworldforum, p 220 Ani Matei,Stoica Anghelescu (2009). Modele teoretice şi empirice ale dezvoltării locale , Editura Economică, Bucureti, p 14

18

Astfel putem vorbi de un sistem europen al dezvoltării regionale, în care gasim subsisteme ale

dezvoltării locale.”Sistemul european al dezvoltarii regionale este un sistem cu o arhitectură mixtă,

care încorporează mecanisme proprii de feedback şi ale căror evoluţii au finalităţi bine definite în

cadrul normativ, european şi naţional.”21

Sisteme economico-administrative de dezvoltare locală

Varietatea modelelor sistemice ale acţiunilor publice materializate fie prin politici

guvernamentale, afaceri publice sau politici de dezvoltare locală poate fi îmbunătăţită.În acest sens

ne putem referi la ipotezele modelului sistemic economico-administrativ al dezvoltării locale:

„existenţa a trei niveluri ale organizării sistemice: selector, transductor, realizator.”22

în dezvoltarea locală, activităţile corespunzătoare nivelului selector aparţin

instituţiilor sau autorităţilor publice (consilii judeţene, municipale) sau unor structuri

asociative ale acestora şi au ca scop fundamentarea strategiilor de dezvoltare locală,

accesarea fondurilor structurale.

nivelul intermediar ce cuprinde activităţile desfăşurate în operaţionalizarea

deciziilor, monitorizarea politicilor, evaluarea rezultataului şi ipactul ecomomic şi

social.

Atât nivelul selector cât şi nivelul intermediar (transductor) sunt specifice

administraţiei publice locale asigurând rolul de procesor public al acestuia, şi anume:

nivelul de bază - realizator- se suprapune peste activităţile actorilor

economici ai dezvoltării locale

proiectarea unui sistem economico-administrativ de dezvoltare locală

trebuie să aibă în vedere loica de acţiune a dezvoltării locale, care

trebuie să îmbine eficienţa proceselor econmice ale dezvoltării locale cu

interesul public al colectivităţii locale.

În concluzie putem vorbi despre ipoteza conform căreia sistemul economico-administrativ de

dezvoltare locală este constituit din două subsisteme principale, administrativ şi economic.Acestea

relationează prin mecanisme complexe ce decurg din cadrul legislativ, transferul de resurse şi

informaţii.

21 Ani Matei,Stoica Anghelescu (2009). Modele teoretice şi empirice ale dezvoltării locale , Editura Economică, Bucureti, p 1522 Ani Matei,Stoica Anghelescu (2009). Modele teoretice şi empirice ale dezvoltării locale , Editura Economică, Bucureti, p 29

19

Suportul legislativ şi instituţional al dezvoltării locale

În România conceptul de dezvoltare locală şi-a facut simţită prezenţa odată cu manfestarea

fenomenelor de autonomie locală şi descentralizare a serviciilor publice.

Stabilirea cadrului legal ce reglementeaza conceptul de dezoltare locală, stabilirea

obiectivelor acestui mod de abordare a dezvoltării, stabilirea instituţiilor şi a instrumentelor

necesare s-a făcut prin adoptarea Legii nr. 69/1991 privind administraţia publică.23 Potrivit acestei

legi consiliile locale au iniţiativă şi hotărăsc în problemele de interes local, astfel autorităţile

administraţiei publice locale sunt principalii actori în dezvoltarea locală.

Evoluţiile în timp ale fenomnelor sau proceselor economico-sociale sunt prevăzute de

prognozele bazate pe studiul proceselor care le determină apariţia şi evoluţia.Pe baza

prognozelor sunt adoptate de către autorităţile locale programe şi planuri de dezvoltare în

care sunt prezentate etapele de desfăşurare a acestora pentru o anumită perioadă de timp.

Putem spune că misiunea strategiei este aceea de a ghida într-o perioadă de timp dat

traseul dezvoltării locale, motiv pentru care dezvoltarea locală este cosiderată ca fiind un

proces continuu de planificare şi implementare a programelor şi a politicilor de dezvoltare

locală.

Aşadar,dezvoltarea locală este în primul rând un proces care are anumite scopuri, dar

scopul principal rămâne acela de îmbunătăţiree a calităţii vieţii, pentru întreaga cominitate

locală.

Actele normative şi legile apărute în domeniul administraţiei publice locale a contribuit la

extinderea unei ramuri a dreptului, şi anume dreptul administrativ. „Dreptul administrativ

reglementează acele raporturi sociale care constituie obiectul activităţii administrative a statului şi

a colectivităţilor locale, realizate de către autorităţile administraţiei publice, cu excepţia

raporturilor sociale care se nasc în procesul realizării activităţii financiare a statului şi a

colectivităţilor locale”24.

23 Legea nr. 69/1991 – Legea administraţiei publice locale , publicata în M.O. al României , partea I, nr 238 din 28.11.199124 I Alexandru (coordonator) (1999).Drept administrativ, Editura Omnia, Braşov, p 51

20

Administraţia publică locală participă direct la realizarea de programe şi prognoze de

dezvoltare locală, judeţeană sau regională, precum şi la coperarea internaţională.

Şi în România, activitatea de dezvoltare locală a căpătat o importanţaă deosebită în toate

componentele sale.În domeniul juridic au fost elaborate în acest sens legi, hotărâri guvernamentale

şi alte acte normative.

Prima reglementare, în domeniu, a constituit-o Legea administraţiei pulice locale nr. 69/1991,

lege care a fost modificată şi completată prin Legea nr. 24/1996. În 2001, Legea nr. 69/1991,

republicată, a fost înlocuită cu Legea nr. 215/2001 potrivit căreia principalele competenţe şi

atribuţii ale autorităţilor administraţei publice locale, în domeniul dezvoltării locale, sunt:

- avizarea sau aprobarea de studii, prognoze şi programe de dezvoltare economico-

socială, de organizare şi amenajare a teritoriului, inclusiv participarea la programe de

dezvoltare judeţeană, regională, zonală şi de cooperare transfrontalieră.

- stabilirea de măsuri necesare construirii, intreţinerii şi modernizării drumurilor,

podurilor şi a infrastructurii aprţinând căilor de comunicaţie de interes local.

- aprobarea documentaţiilor tehnico-economice pentru lucrările de investiţii de interes

local şi asigurarea condiţiilor necesare, în vederea realizării acestora.

- cooperarea sau asocierea cu persoane juridice române sau străine, cu ONG-uri şi cu alţi

parteneri sociali, în vederea finanţării şi realizării in comun a unor acţiuni, lucrări sau

proiecte de interes public local.

- cooperarea sau asocierea cu alte autorităţi ale administraţiei publice din ţară sau din

străinătate, în vederea promovării unor interese comune.

Ulterior adoptării şi publicării în M.O. al României, Legea nr. 215/2001 a fost

modificată şi completată printr-o serie de legi şi O.U.G., legea în vigoare şi în prezent este

Legea 286/2006.25

O altă reglementare care implică autorităţile administraţiei publice în procesul de dezvoltare

locală este Legea nr.326/2001 – Legea Serviciilor publice de gospodărie comunală, cadrul juridic

ce priveşte înfiinţarea, organizarea, monitorizarea şi controlul funcţionării serviciilor publice de

gospodărie comunală(judeţe, oraşe, comune).

25 publicata în MO al României partea I, nr 776 din 13.09.2006

21

Serviciile publice de gospodărie comunală reprezintă „ansamblul activităţilor şi acţiunilor de

utilitate şi de interes public, desfăşurate sub autoritatea administraţiei publice locale, având drept

scop furnizarea de servicii de utilitate publică, prin care se asigură”:26

- alimentarea cu apă

- canalizarea şi epurarea apelor uzate şi pluviale

- salubrizarea localităţilor

- alimentarea cu energie termică produsă centralizat

- alimentarea cu gaze naturale

- alimentarea cu energie electrică

- transportul public local

- administrarea fdului locativ public

- administratrea doeniuui public

Dezvoltarea şi îmbunătăţirea calitativă şi cantitativă a serviciilor publice de gospoărie

comunală, precum şi a infrastructurii edilitare a localităţii reprezintă atribute prioritare şi

permanente ale autorităţilor publice centrale şi locale.

Cu toate acestea, Legea nr. 51/2006 – Legea serviciilor comunitare de utilităţi publice,

reprezintă moul cadru juridic şi instituţional cu privire la înfiinţarea, organizarea, gestionare,

fianţarea, exploatarea, monitorizarea şi controlul furnizării/prestării serviciilor de utilităţi publice.

Autorităţile administraţei publcie locale, în exercitarea atribuţinilor şi competenţelor ce le

revinîn domeniul serviciilor de utilităţi publice urmarec:

- elaborarea şi aprobarea strategiilor proprii privind dezvoltarea serviciilor, a

programelor de reabilitare, extindere şi modernizare a sistemelor de utilitîţi publice

existente, precum şi a programului de înfiinţare a unor noi sisteme.

- coordonarea proiectării şi executării lucrărilor tehnico-edilitare intr-o concepţie unitară

şi corelată cu programele de dezvoltare economico-socială a localităţilor.

- contractarea sau arantarea împrumuturilor pentru finanţarea programelor de inestiţii, ce

au ca scop dezvoltarea, reailitarea şi modernizarea sistemlor existente.

26 Art. 2(1) din Legea nr.326/2001, Legea serviciilor publice de gospodărie comunală, lege publicată în Monitorul Oficial nr. 359/4 iulie 2001

22

Trebuie menţionat faptul că acţiunile respective au un rol deosebit de important în susţinerea

procesului de dezvoltare locală, atât în faza de programare cât şi in faza de execuţie.

O altă reglementare referitoare la dezvoltarea economico-socială a unităţilor administrativ-

teritoariale este Legea nr. 350/06.06.2001, privind amenajarea teritoriului şi urbanismului, al cărui

scop este de armonizare la nivel teritorial, a politicilor economice, sociale, ecologice şi culturale,

stabilite la nivel naţional şi local, pentru asigurarea echilibrului în dezvoltarea diferitelor zone ale

ţării, urmărindu-se creşterea coeziunii şi eficienţei relţiilor economice şi sociale dintre acestea,

pentru activitatea de amenajare a teritoriului şi de stimulare a evoluţiei complexe a localităţilor prin

realizarea strategiilor de dezvoltare locală pe termen scurt, mediu şi lung.

Aând în vedere faptul că „dezvoltarea locală este o parte din economia regională”27, se

impune extinderea studiului de la nivel local, la nivel regional, corelând în acest fel toate

mecanismele din unităţile administrativ-teritoriale(comună, oraş) cu regiunea de dezvoltare.

Pentru completarea cadrului legislativ necesar relizării politicii de dezvoltare regională şi

creării mecanismelor specifice şi instrumentelor structurale, au fost adoptate numerase acte

normative, legea în vigoare fiind în acest moment Legea nr.315/2004, privind dezvoltarea

regională în România, în aceasta fiind definite obiectivele de bază ale politicii de dezvoltare

regională, dupa cum urmează:

- diminuarea politicilor regionale existente, prin stimularea dezvoltării

echilibrate, recuperarea accelerată a întârzierilor în domeniul economic şi social

al zonelor mai puţin defavorizate, ca urmare a unor condiţii istorice, geografice,

economice, sociale, politice, precum şi preîntâmpinarea producerii de noi

dezechilibre

- corelarea politicilor sectoriale gvernamentale la nivelul regiunilor prin

stimularea iniţiativelorşi prin valorificarea resurselor regionale şi locale, în

scopul dezvoltării economico-sociale durabile şi al dezvoltării culturale a

acestora.

- stimularea cooperării interegionale, interne şi internaţionale , transfrontaliere,

inclusiv în cadrul euroregiunilor precum şi participarearegiunilor de dezvoltare

27 Lucica Matei, Stoica Anghelescu (2009). Dezvoltare Locală, concepte şi mecanisme,Editura Economică, Bucureşti, p 59

23

la structurile şi organizaţiile europene care promovează dezvoltarea economico-

socială şi instituţională a acestora, în scopul realizării unor proiecte de interes

comun, în conformitate cu acordurile internaţionale a care România este parte.

„Obiectivele prevăzute de această normă se realizează prin proiecte şi programe care se

finanţează din Fondul naţional pentru dezvoltare regională şi din Fondul pentru dezvoltare

regională, fond constituit din contribuţiile financiare ale consiliilor judeţene şi Cosiliul General al

Municipiului Bucureşti.”28

Instituţiile administraţiei publice locale au fost create în vederea rezolvării operative a

cerinţele colectivităţilor locale, prin cunoaşterea exactă şi completă a intereselor publice specifice.

Rolul general al instituţiilor şi organizaţiilor publice este de a oferi produse şi servicii publice de cea

mai bună calitate în vederea satisfacerii nevoilor sociale (generale şi specifice) ale membrilor

comunităţii.

Instituţiile angrenate în procesul de dezvoltare locală „au ca rol principal urmărirea

procesului prin care au loc importante transformări în structura economiei locale, utilizând în acest

sens instrumentele necesare pentru punerea în aplicare a obiectului său de activitate.”29 Instituţiile

dezvoltării includ entităţile de la nivel local, regional şi naţional, având sarcini precise.

Strategia de dezvoltare locală necesită resurse financiare, cunoştinţe şi imaginaţie în

domeniul dezvoltării locale.Trebuie să existe insituţii cu rol bine determinat în identificarea şi

mobilizarea resurselor necesare procesului de dezvolare lcoală. Astfel „persoanele şi instituţiile

implicate în dezvoltarea unei zone sau a unei localităţi trebuie să fie atrase în procesul de creare a

unei structuri instituţionale responsabilă cu dezvoltarea locală”30.

Instituţiile cu responsabilităţi în dezvoltarea locală trebuie să implice părţile interesate atât

oficial cât şi neoficial, deoarece fără implicarea acestora în procesul dezvoltării locale nu vor putea

fi atinse obiectivele şi programele stabilite în acest domeniu. Eficienţa dezvoltării rezultă din

28 Lucica Matei, Stoica Anghelescu (2009). Dezvoltare Locală, concepte şi mecanisme,Editura Economică, Bucureşti, p 6129 Lucica Matei, Stoica Anghelescu (2009). Dezvoltare Locală, concepte şi mecanisme,Editura Economică, Bucureşti, p 8530 Lucica Matei, Stoica Anghelescu (2009). Dezvoltare Locală, concepte şi mecanisme,Editura Economică, Bucureşti, p 86

24

stabilirea cu claritate a competenţelor fiecărei instituţii de la nivelul fiecarui palier , transpuse în

proceduri operative sub forma responsabilităţilor.

O instituţie implicată în acest proces de dezvoltare trebuie sa fie capabilă să realizeze

următoarele patru activităţi:

cercetare – o acţiune care se bazează pe colectarea informaţiilor despre nevoile pe care le au

locuitorii acelei zone

furnizare de informaţii – aceasta se referă la furnizarea datelor despre activităţile care au

fost identificate în cadrul localităţii respective şi care trebuie implementate

marketing – structurat în funcţie de strategiile de dezvoltare specifice alese

coordonare – coordonarea altor grupuri implicate în dezvolatarea lcoală

Instituţiile administraţiei publice care sunt direct implicate în dezvoltarea locală trebuie

să includă în structura lor atât „servicii de specialitate în domeniul programării, cât şi în

domeniul executării proiectelor de dezvoltare locală”31.Cu alte cuvinte autorităţile publice

trebuie sa fie capabile să întocmească şi să pună în implementare proiectele de dezvoltare

locală.

Un aspect cheie al autorităţilor publice locale implicate în dezvoltarea locală reprezintă

identificarea continuă a noilor cerinţe în cadrul unităţilor administrativ-teritoriale, astfel se

extinde procesul de dezvoltare locală la alte dimensiuni. Instituţiile trebuie să identifice în mod

permanent noi activităţi şi obiective de investiţii care să conducă la îndeplinirea scopurilor

pentru care au fost înfiinţate. Astfel, putem trage concluzia că structura unei instituţii,

responsabilă cu dezvoltarea locală depinde de circumstanţele existente în comunitate. Indiferent

de structura instituţiei, aceasta trebuie să îndeplinească doua caracteristici:

autoritatea – puterea de a acţiona în numele comunităţii;

resurse umane, materiale, financiare – necesare pentru susţinerea proiectelor de

dezvoltare locală.

31 Lucica Matei, Stoica Anghelescu (2009). Dezvoltare Locală, concepte şi mecanisme,Editura Economică, Bucureşti, pg 87

25

Sistemul autorităţilor şi instituţiilor administraţiei publice , cu rol direct în dezvoltarea

locală32

La nivel central

Principalele atribuţii ale instituţiilor administraţiei publice în acest domeniu, al

dezvoltării locale se referă la33 :

politica denerală de prognoză, orientare, dezvoltare

asistenţă tehnică pentru implementarea acţiunilor în cadrul procesului de dezvoltare

locală

32 Lucica Matei, Stoica Anghelescu (2009). Dezvoltare Locală, concepte şi mecanisme,Editura Economică, Bucureşti, p 8833 Lucica Matei, Stoica Anghelescu (2009). Dezvoltare Locală, concepte şi mecanisme,Editura Economică, Bucureşti, p 89

Autorităţi şi instituţii ale administraţiei publice centrale

Guvernul, ca autoritate de vârf a administraţiei publice

Ministerele, ca organ de specialitate ale administraţiei

publice

Alte autorităţi ale administraţiei publice centrale, cu rol direct în

dezvoltarea locală

Autorităţi şi instituţii ale administraţiei publice locale

Consiliile locale ale comunelor, oraşelor, municipiilor şi ale sectoarelor

municipiului Bucureşti

Consiliile judeţene şi Consiliul General al municipiului Bucureşti

Primarii comunelor, oraşelor, municipiilor şi sect. Municipiului

Bucuresti

Alte instituţii şi servicii publice organizate la nivel local, cu rol direct în dezvoltarea lcoală

AUTORITĂŢI ŞI INSTITUŢII ALE ADMINISTRAŢIEI PUBLICE CU ROL DIRECT ÎN DEZVOLTAREA LOCALĂ

26

activităţi prin care instituţiile centrale aduc semnificative economii de scară pentru

infrastructură şi prioiectele-cadru

relaţii de afaceri internaţionale ăn proiecte transnaţionale

schimburi largi de informaţii şi experienţă cu alte state

implementarea proiectelor pilot pentru dezvoltarea practicii inovative

Toate aceste responsabilităţi sunt realizate de administraţia publică centrală, autoritatea

executivă fiind reprezentată de guvern, ministere şi alte organe de specialitate aflate în subordinea

guvernului.De aici putem trage concluzia că guvernul este prima instituţie cu rol direct în domeniul

dezvoltării locale.

Dintre autorităţile ale administraţiei publice centrale un rol important în dezvoltarea locală îl

au: Ministerul Administraţiei şi Internelor, Ministerul Dezvoltarii Regionale si

Turismului,Ministerul Mediului si Padurilor şi Ministerul Agriculturii si Dezvoltarii Rurale.

Ministerul Administraţiilor şi Internelor în domeniul dezvoltării locale are următoarele

atribuţii:

reglementarea şi monitorizarea asociaţiilor de dezvoltare care au ca obiect de activitate

serviciile comunitare de utilităţi publice, parteneriatul şi dialogul cu societatea civilă;

constituirea unei baze de date privind infrastructura tehnico-edilitară aferentă serviciilor

de utilităţi publice şi evoluţia indicatorilor de performanţă ai acestora;

perfecţionarea cadrului legislativ şi instituţional necesar întăririi capacităţii decizionale

şi manageriale a autorităţilor administraţiei publice locale;

crearea şi perfecţionarea cadrului instituţional şi a instrumentelor necesare gestionării

eficiente a fondurilor de investiţii publice, inclusiv a fondurilor comunitare, destinate

modernizării, dezvoltării şi eficientizării serviciilor comunitare de utilităţi publice şi a

infrastructurii tehnico-edilitare;

îmbunătăţirea capacităţii autorităţilor publice locale de a iniţia, promova şi implementa

proiecte de investiţii publice de interes local.

27

În vederea îndeplinirii atribuţiilor enumerate mai sus, Ministerul Administraţiilor şi

Internelor cooperează cu celelalte ministere şi organe de specialitate, atât ale administraţiei publice

centrale cât şi locale.

Ministerul Dezvoltarii Regionale şi Turismului îşi desfăşoară activitatea în următoarele

domenii: planificare strategică, cooperare transfrontalieră,transnaţională şi interregională,

amenajarea teritoriului, dezvoltare regională, coeziune şi dezvoltare teritorială, amenajarea

teritoriului, dezvoltare imobiliară – edilitară. În ceea ce priveşte dezvoltarea locală Ministerul

Dezvoltării Regionale urmăreşte:

- elaborarea strategiilor, politicilor, programelor şi reglementărilor specifice domeniului

dezvoltării locale;

- armonizarea implementării politicilor şi programelor sectoriale;

- asigurarea corelării politicilor şi strategiilor sectoriale de dezvoltare, pentru asigurarea unei

strategii guvernamentale durabile de dezvoltare la nivel naţional, regional, local;

Funcţiile pe care le exercită Ministerul Dezvoltării Regionale în vederea atingerii

obiectivelor în domeniul dezvoltării locale sunt: de strategie, reglementare şi avizare, reprezentare,

autoritate de stat, administrare, implementare a programelor finanţate din fonduri structurale,

monitorizare şi control.În exercitarea acestor funcţii ministerul are ca principale atribuţii:

- participă la sprijinirea dezvoltării capacităţii administrative a structurilor implicate în

programele din domeniile sale de activitate,precum şi la consolidarea parteneriatelor

existente;

- susţine şi mediază constituirea de parteneriate atât la nivel cantral cât şi local;

- asigură coordonarea metodologică a elaborării planurilor de dezvoltare teritorială naţională

şi teritorială naţională şi regională;

- asigură managementul fondurilor publice şi comunitare alocate domeniului său de

activitate;

28

- elaborează sau avizează documentaţia de achiziţie publică aferentă proiectelor finanţate din

sfera sa de activitate;

- iniţiază împreună cu instituţiile de profil programe care sa sprijine pregătirea profesională a

funcţionarilor publici, din domeniul dezvoltării locale.

În concluzie, ministerul,susţine şi mediază constituirea de parteneriate în domeniul

dezvoltării locale şi în acelasi timp programează, coordonează, monitorizează şi controlează

utilizarea asistenţei financiare nerambursabile acordate României de U.E. pentru programele de

dezvoltare locală şi regională.

Ministerul Mediului şi Padurilor funcţionează ca organ de specialitate al administraţiei

publice centrale şi aplică strategia şi programul Guvernului în vederea promovării politicilor în

domeniul mediului şi dezvoltării durabile. În vederea exercitării funcţiilor ministerul are

urmatoarele atribuţii:

- elavorează strategii în domeniul mediului şi asigură implementarea acestora;

- stabileşte măsuri care să asigure conformarea politicilor şi programelor de dezvoltare

regională şi locală cu strategia naţională de dezvoltare durabilă;

- asigură controlul respectării de către toate persoanele reglementările din domeniul mediului

;

- întreprinde acţiuni şi iniţiative pentru participarea României la acţiunile de cooperare

bilaterală şi multilaterală, la nivel regional şi global pentru valorificarea facilităţilor de

asistenţă financiară;

- coordonează elaborarea poziţiei României în promovarea noului acquis de mediu la

nivelul U.E.;

Ministerul Agriculturii şi Dezvoltarii Rurale este organul responsabil cu elaborarea,

reglementarea şi implementarea politicilor agricole comunitare şi naţionale .Acesta elaborează şi

adoptă politici sectoriale în domeniulagriculturii, dezvoltării rurale, silvicultură şi

acvacultură.Principalele obiective în aceste domenii vizează:

29

- absorbţia fondurilor comunitare destinate finanţării acestor domenii;

- accelerarea procesului de dezvoltare rurală;

- susţinerea financiară şi fiscală a agriculturii prin programe multianuale;

Pentru a susţine aceste obiective ministerul îndeplineşte simultan funcţiile de strategie,

reglementare, administrare, gestionare, autoritate de stat, autoritate de management. Ministerul

Agriculturii şi dezvoltării rurale asigură fluxul financiar al fondurilor destinate cofinanţării

contribuţiei financiare a Comunităţii Europene pentru plata cheltuielilor aferente F.E.O.G.A.,

F.E.A.D.R.,la termenele prevăzute şi asigură controlul privind operaţiunile care fac parte din

sistemul de finanţare prin F.E.O.G.A..

La nivel local

Potrivit legii34, consiliile locale, comunale, orăşeneşti, municipale şi ale sectoarelor

municipiului Bucureşti sunt autorităţi prin intermediul cărora se realizează autonomia locală şi

descentralizarea serviciilor publice.

Principalele categorii de atribuţii ale consiliilor locale, care privesc domeniul

dezvoltării locale sunt:35

Atribuţii privind organizarea şi funcţionarea aparatului de specialitate al primarului,

ale instituţiilor şi serviciilor publice de interes local şi ale societăţilor comerciale şi

regiilor autonome de interes local;

Atribuţii privind dezvoltarea economico-socială şi de mediu a comunei, oraşului sau

municipiului;

Atribuţii privind administrarea domeniului public şi privat al comunei,oraşului şi

municipiului;

Atribuţii privind gestionarea serviciilor furnizate către cetăţeni;

Atribuţii privind cooperarea interinstituţională pe plan intern şi extern;

În ceea ce priveşte dezvoltarea economico-socială şi de mediu în unităţile

administrativ-teritoriale, consiliile locale aprobă documentaţiile tehnico-economice 34 din Legea nr.215/2001, Legea administraţiei publice locale, republicată în Monitorul Oficial nr.123 din 20 februarie 200735 Art. 36(2) din Legea nr.215/2001, Legea administraţiei publicelocale, republicată în Monitorul Oficial nr.123 din 20 februarie 2007

30

pentru lucrările de investiţii de interes local, strategiile de dezvoltare economico-socială

şi de mediu,documentaţiile de amenajare a teritoriului şi de urbanism. De asemenea

consiliile lcoale iau masurile necesare implementării şi conformării cu prevederile

angajamentelor asumate în procesul de integrare europeanădin domeniul mediului.

Consiliul Judeţean este autoritatea administraţiei publice locale, constituită la nivel

judeţean, cu rol în coordonarea activităţilor consiliilor locale pentru realizarea serviciilor publice de

interes judeţean, servicii ce au un aport ridicat în procesul de dezvoltare locală. În vederea

participării la realizarea dezvoltării locale acesta are atribuţii în ceea ce priveşte organizarea şi

funcţionarea aparatului de specialitate, dezvoltarea economico-socială a judeţului, gestionarea

patrimoniului, judeţului, gestionarea serviciilor publice din subordine, cooperarea

interinstituţională.Referitor la dezvoltarea economico-socială a judeţului, Consiliul judeţean aprobă

strategii, prognoze şi programe de dezvoltare economico-socială şi de mediu a judeţului (urmăreşte

în cooperare cu celelalte autorităţi ale administraţiei publice lcoale măsurile necesare de realizare a

acestora), proiectele de organizare şi de amenajare a teritoriului judeţului, proiectele de dezvoltare

urbanistică generală a unităţilor administrativ-teritoriale componente, documentaţiile tehnico-

economice pentru lucrările de investiţii de interes judeţean.

Consiliul Judeţean are şi o seride de atribuţii cu privire la gestionarea serviciilor publice

subordonate, atribuţii ce contribuie la procesul de dezvoltare locală:

asigurarea cadrului necesar pentru furnizarea serviciilor publice de interes judeţean privind:

- protecţia şi refacerea mediului

- podurile şi drumurile publice

- serviciile comunitare de utilitate publică de interes judeţean

acordarea de consultanţă în domeniile dezvoltării locale, unităţilor administrativ-teritoriale

din judeţ

O pondere deosebită în procesul dezvoltării locale o are Consiliul judeţean prin acţiunile de

cooperare interinstituţională.Consiliul poate adopta hotărâri cu privire la cooperarea sau asocierea

cu alte unităţi administrativ-teritoriale din ţară sau străinătate, înfrăţirea judeţului cu unităţi

31

administrativ-teritoriale din alte ţări, cooperarea sau socierea Consiliului judeţean cu persoane

juridice române ori străine, în vederea finanţării şi raşizării în comun a acţiuni, lucrări, servicii sau

proiecte de interes public judeţean.

O contribuţie destul de importantă la procesul de dezvoltare locală este adusă şi de

asociaţiile de dezvoltare intercomunitară, precum şi de zonele metropolitane şi de aglomerări

urbane.

Asociaţiile de dezvoltare intercomunitare „sunt structuri de cooperare cu personalitate

juridică, de drept privat şi de utilitate publică, înfiinţate în condiţiile legii, de unităţile administrativ-

teritoriale pentru realizarea în comun a unor proiecte de dezvoltare de interes zonal sau

regional.”36Scopul acestora este de a pregăti şi promova proiectele de dezvoltare locală în transport,

mediu, mediu de afaceri, turism şi de a obţine finanţări interne şi externe pentru derularea

proiectelor.

În realizarea obiectivelor sale, asociaţiile de dezvoltare intercomunitare colaborează cu

instituţii de specialitate cu persoane juridice de drept public sau privat, precum şi cu persoane fizice,

fără a exprima în vreun fel anume interese de grup.Ele acţionează în domeniul dezvoltării locale în

numele şi pentru autorităţile administraţiei publice asociate.

Zonele metropolitane şi aglomeraţiile urbane „sunt constituite cu acordul expres al

autorităţilor deliberative de la nivelul unităţilor administrativ – teritoriale”37 având ca scop principal

dezvoltarea infrastructurilor de interes comun. Activităţile care urmăresc dezvoltarea

infrastructurilor şi obiectivelor de interes comun sunt:

elaborarea şi implementarea conceptului strategic de dezvoltare economică, socială şi

culturală

promovarea strategiei de dezvoltare a zonei, care să includă şi atragerea de investiţii

directe

elaborarea unor proiecte eligibile şi sustenabile, care să atragă fonduri structurale

36 Lucica Matei, Stoica Anghelescu (2009). Dezvoltare Locală, concepte şi mecanisme,Editura Economică, Bucureşti, pg 10837 Lucica Matei, Stoica Anghelescu (2009). Dezvoltare Locală, concepte şi mecanisme,Editura Economică, Bucureşti, p. 109

32

diminuarea dezechilibrelor create între centru şi zona limitrofă

iniţierea şi dezvoltarea de proiecte care sa promoveze parteneriatul public-privat,

cooperare teritorială şi interregională

Pe langă instituţiile şi autorităţile administraţiei publice în dezvoltarea locală, au fost create o serie

de structuri funcţionale care, susţin procesul dezvoltării locale.Astfel de structuri sunt:

Uniunea Naţională a Consiliilor Judeţene din România este o organizaţie neguvernamentală

care reuneşte consiliile judeţene ca autorităţi ale administraţiei publice locale. Scopul pentru care a

fost creată această structură este acela de a participa la procesul de dezvoltare locală, de a promova

cooperarea regională şi interregională,de a colabora cu celelalte structuri asociative ale organelor

administraţiei publice locale existente.

Asociaţia Municipiilor din România are rolul de a promova şi proteja interesele comune

ale administraţiei publice locale în vederea soluţionării şi gestionării nevoilor publice în interesul

colectivităţilor locale.

Asociaţia oraşelor din România este o organizaţie care participă la realizarea unei

autonomii locale în conformitate cu Carta Europeană a Autonomiei Locale, prin formarea şi

perfecţionarea profesională a aleşilor locali şi a funcţionarilor publici, iniţierea unor structuri de

mediere cu autorităţile centrale în scopul soluţionării probelemelor de interes general ale

colectivităţii locale,promovarea unor forme de colaborare şi întrajutorare reciprocă.

Asociaţia comunelor din România este tot o organizaţie neguvernamentală, creată în scopul

reprezentării unitare a comunelor, în relaţiile cu autorităţile administraţiei publice centrale,

instituţiile U.E..

Federeţia Autorităţilor Locale din România este o organizaţie neguvernamentală şi

apolitică care reprezintă interesele celor trei asociaţii menţionate mai sus.Reprezintă interesele

autorităţilor locale, în contextul sistemului politic naţional şi acordă asistenţă profesională

autorităţilor locale.

Societatea civilă. Relaţia dintre autorităţile locale şi cetăţenii pe care acestea îi

deservesc reprezintă cel mai important factor în evaluarea democraţiei locale. Această relaţie

33

depinde foarte mult de experienţa ambelor părţi şi de dorinţa lor de colaborare. Persoanele fizice din

comunitate sunt acelea care sprijină sau din contra se opun atunci când este vorba de un program

DEL. Dialogul începe atunci când ambele părţi sunt convinse şi interesate în soluţionarea

problemelor existente.

ONG-urile se caracterizează printr-o mare mobilitate în ceea ce priveşte direcţiile de

acţiune. Mobilitatea reprezintă o condiţie obligatorie pentru supravieţuirea lor. ONG-urile joacă un

rol important în identificarea unor probleme, care la moment sunt trecute cu vederea de către

autorităţile locale. Prin utilizarea propriilor resurse, umane şi capacităţii lor organizatorice ele

contribuie substanţial la realizarea obiectivelor ce ţin şi de dezvoltarea locală. ONG-urile pot

acoperi anumite necesităţi ale comunităţii, oferind servicii mai calitative şi mai ieftine in comparaţie

cu sectorul public. Dar ele nicidecum nu pot fi privite ca "alternative" ale administraţiilor publice.

ONG-urile niciodată nu vor substitui administraţiile locale şi nu vor realiza sarcinile

administraţiilor. Ele completează activitatea administrativă şi oferă soluţii complementare,

deschizând calea spre colaborare cu administraţia publică locală

II.3 Importanţa parteneriatului în dezvoltarea locală

Acţiunile de dezvoltare locală sunt implementate în marea lor majoritate, pe bază de

proiecte.Un instrument destul de important în dezvolatarea locală îl reprezintă parteneriatul.

Întărirea capacităţii administraţiei publice locale de a realiza parteneriate locale reprezintă o

modalitate eficientă de a îndrepta dezvoltarea locală în direcţia dorită de comunitate şi de a genera

programe de dezvoltare la acest nivel

„Parteneriatul public – privat a fost definit în multe feluri.Unele definiţii accentuează notiunea

de cooperare dintre persoane şi organizaţii din sectorul public şi cel privat pentru un beneficiu

mutual (Holland, 1984), altele asupra mobilizării unei coaliţii de interese care se pregăteşte şi

acţionează pe baza unei strategii(Bailey, 1994).”38

38 Alina Profiroiu, Sorina Racoviceanu, Nicolae Ţarălungă(1999). Dezvoltare economică locală, Editura Economică, Bucureşti, p 43

34

„Parteneriatul poate fi definit ca un acord între două sau mai multe organisme, cu scopul

realizării unui obiectiv cu impact pozitiv asupra dezvoltării locale şi asupra pieţei locale a forţei de

muncă”.39

Un parteneriat public – privat poate fi realizat în diferite forme organizaţionale depinzând de

scară, complexitate şi poziţiile actorilor implicaţi.Puctul de plecare pentru acest parteneriat este

găsirea unui obiectiv comun pentru toţi actorii implicaţi, dar aceştia îşi promovează în acelaşi timp

propriile interese individuale sau organizaţionale.

Parteneriatul dezvoltării locale,a cunoscut mai multe etape determinate de probleme

tehnologice, sociale, economice. „În deceniul opt, parteneriatul era înţeles ca un acord între sectorul

public reprezentat de autorităţi publice locale sau regionale şi sectorul privat.”40 În acest tip de

parteneriat rolul sectorului public era de a facilita obţinerea diferitelor avize şi autorizaţii pentru

realizarea proiectului. Cu trecerea anilor complexitatea problemelor a dus la dezvoltarea unor noi

tipuri de parteneriat.Astfel definiţia parteneriatului a suferit trei modificări:41

un număr mai mare de activităţi

un număr mai mare de parteneri

noi structuri de lucru şi de partaj şi asumarea riscului

Parteneriatul dezvoltării locale impune consensul între unităţi ale sectorului public şi ale

celui privat, în scopul furnizării de bunuri şi servicii publice, în domeniul infrastructurii şi în alte

servicii complementare.Fiecare actor are definită partea de contribuţie şi modul de participare la

rezolvarea problemelor pe care le are comunitatea locală.

Partenerii reprezentativi ai sectorului public, în cadrul parteneriatului dezvoltării locale, sunt

guvernul, autorităţile administraţiei publice locale, iar asociaţii acestora provin din sectorul privat

sau comunitar.

39 Lucica Matei (1999). Managementul dezvoltării locale.Descentralizare,Inovaţie, Risc, Editura Economică, Bucureşti, p 9840 Lucica Matei (1999). Managementul dezvoltării locale.Descentralizare,Inovaţie, Risc, Editura Economică, Bucureşti, p 9941 Lucica Matei (1999). Managementul dezvoltării locale.Descentralizare,Inovaţie, Risc, Editura Economică, Bucureşti, p 99

35

Domeniile de aplicare a parteneriatului local vizează urmatoarele domenii:42

dezvoltare urbană;

dezvoltarea infrastructurii de susţinere a afacerilor;

promovarea turismului;

protecţia mediului;

marketingul localităţilor ;

încurajarea însuşirii şi transferul de tehnologie;

Pentru a se realiza o bună funcţionare a parteneriatului, este necesar realizarea schimbului de

informaţii şi a cooperării, plecând de la premisa că există dorinţă de a dialoga deschis, concomitent

cu crearea unui climat de interacţiune.Autorităţile publice locale trebuie să studieze şi să analizeze

toate informaţiile relevante înainte de a se implica într-un parteneriat.

Potrivit rolurilor ce le revin, părţile implicate aduc în parteneriat resursele necesare

astfel:43sectorul privat (capital de investiţii, cunoştinţe în managementul proiectelor), sectorul public

( investiţii de capital în infrastructură garanţii),ONG-uri (cunoştinţe şi stabilitatea de a mobiliza

anumiţi actori).

Parteneriatul dezvoltării locale este un proces care se desfăşoară în baza unui acord, având

următoarele avantaje:

a) reducerea costurilor – administraţiile publice pot obţine reducerea costurilor pentru

proiectele de investiţii, furnizarea serviciilor, întreţinerea reţelelor de utilităţi

b) împărţirea riscurilor – riscurile (depăşiri de costuri, dificultăţi în îndeplinirea condiţiilor de

mediu, venituri insuficiente) sunt împărţite între administraţiile publice şi partenerul privat.

c) îmbunătăţirea calităţii serviciilor furnizate – parteneriatul poate aduce inovaţii în organizarea

şi funcţionarea serviciilor (prin introducerea unor noi tehnologii)

42 Lucica Matei, Stoica Anghelescu (2009). Dezvoltare Locală, concepte şi mecanisme,Editura Economică, Bucureşti, p. 13843 Lucica Matei, Stoica Anghelescu (2009). Dezvoltare Locală, concepte şi mecanisme,Editura Economică, Bucureşti, p. 141

36

d) creştera veniturilor – prin intermediul parteneriatului, administraţiile publice pot introduce

anumite taxe de utilizare, care să reflecte costurile reale ale serviciului oferit. „Unităţile

administrativ-teritoriale pot încasa impozite de la partenerii care exploatează obiective

realizate în cadrul parteneriatului.”44

e) implementarea eficientă – astfel se poate reduce atât timpul de implementare al proiectului

cât şi costul

f) beneficii economice – prin implicarea în parteneriate de dezvoltare locală, autorităţile locale

contribuie la stimularea sectorului privat şi implicit la crearea unor noi locuri de muncă.

„Într-o formulare generală,parteneriatul dezvoltării locale exprimă o modalitate de cooperare

între o autoritate publică şi sectorul privat, respectiv organizaţii negurvernamentale, asociaţii ale

oamenilor de afaceri, ori companii, pentru realizarea unui proiect care produce efecte pozitive pe

piaţa forţei de muncă şi în dezvoltarea locală.”45

II.4 Aspecte manageriale şi factori de reuşită ai dezvoltării locale

Rolul administraţiilor locale în procesul de dezvoltare locală este acela de a obţine

“atractivităţi maxime pentru comunităţile”46 pe care le reprezintă.”Rolul managementul in procesul

de dezvoltare locală este acela de a îmbunătăţi activitatea şi pozitia competitivă a localităţii intr-un

mod armonios şi durabil.” 47Managementul utilizat în procesul de dezvoltare locală trebuie să

dezvolte o strategie, care sa ia în considerare relaţia dintre cererea de servicii, funcţionarea

localităţii (infrastructură, centre comerciale,zone industriale) şi finanţarea acestor operaţiuni. Astfel,

44 Lucica Matei, Stoica Anghelescu (2009). Dezvoltare Locală, concepte şi mecanisme,Editura Economică, Bucureşti, p. 15445 Institutul Pentru Politici Publice – Ghid practic pentru consiliile judeţene (2004) – Parteneriatul public-privat, soluţie pentru un mai bun management al comunităţilor localedin România, Bucureşti, p 1446 Lucica Matei, Stoica Anghelescu (2009). Dezvoltare Locală, concepte şi mecanisme,Editura Economică, Bucureşti, p. 17147 idem

37

managementul dezvoltării locale trebuie vazut ca fiind o activitate de integrare şi coordonare a

tuturor activităţilor publice şi private dezvoltate la nivel local.

Luând în considerare cele menţionate mai sus putem spune că “managementul dezvoltării

locale poate fi considerat un proces de dezvoltare, execuţie, coordonare şi evaluare a strategiilor

integrate cu ajutorul actorilor locali relevanţi, în concordanţă cu interesul public şi ţelurile sectorului

privat, în cadrul politicilor naţionale de dezvoltare, cu scopul de a identifica, a crea şi a exploata

potenţialul local, în vederea dezvoltării durabile”48

Procesul de dezvoltare locală este un proces de schimbare care se desfăşoară în condiţiile date

zonei. La nivelul comunităţilor locale are loc elaborarea planului strategic de dezvoltare a

comunităţii, ce are rolul de a schiţa drumul acesteia spre un viitor mai bun.Fiecare comunitate

locală are caracteristici specifice care trebuie luate în seamă la proiectarea şi aplicarea unei strategii

de dezvoltare locală.Elementele care trebuie luate în considerare în elaborarea unei strategii de

dezvoltare locală sunt de ordin economic, tehnologic, social, cultural şi de mediu. Astfel obiectivele

,sunt alese în funcţie de aceste elemente.

Managementul dezvoltării locale este un proces care cuprinde :

- planificare strategică : proces prin care comunităţile locale pot să-şi creeze o

imagine proprie despre viitor, elaborând astfel mai multe etape de dezvoltare în

funcţie de resursele disponibile;

- implementare strategiei: proces de alocare a resurselor în vederea sprijinirii

strategiei alese;

48 idem

38

- control strategic: are ca scop identificarea erorilor sau neconcordanţelor ce pot

apărea în procesul de implementare a strategiei de dezvoltare locală şi

corectarea acestora.

Planificare strategică Implementare strategie Control strategic

Dimensiunile managementului dezvoltării locale49

Existenţa unor strategii de dezvoltare locală coerente constituie cea mai bună garanţie a

utilizării optime a mijloacelor alocate pentru amenajarea teritoriului.Un aspect important în reuşita

dezvoltării locale îl constituie impactul intervenţiei locale asupra atragerii şi mobilităţii

întreprinderii.Realizarea concentrării spaţiale a întreprinderilor reprezintă un avantaj, deoarece

“aglomerarea activităţilor specializate într-un domeniu atrage industrii auxiliare”. 50

49 Lucica Matei, Stoica Anghelescu (2009). Dezvoltare Locală, concepte şi mecanisme,Editura Economică, Bucureşti, p. 17350 Alina Profiroiu, Sorina Racoviceanu, Nicolae Ţarălungă(1999). Dezvoltare economică locală, Editura Economică, Bucureşti, p 60

39

Localitate

Servicii de utilitate publică

Organizare

Implementare

Cuantificarea rezultatelor

Evaluarea rezultatelor

Actiune corectată

CAPITOLUL III. CONSIDERAŢII PRIVIND ROLUL FONDURILOR STRUCTURALE ÎN

DEZVOLTAREA LOCALĂ

Integrarea României la Uniunea Europeană trebuie interpretată ca fiind un proces care

contribuie la dezvoltarea economică, ţara noastră beneficiind ca şi celelalte state membre de ajutor

financiar prin Instrumentele Structurale.În contextul actual al României, în care încă se mai

confruntă cu probele structurale destul de serioase, este nevoie de strategii care să aibă obiectiv

prioritizarea şi urmărirea politicilor de dezvoltare naţională.

Deşi în 2006, economia românească a înregistrat o creştere a PIB-ului de aproximativ 7%, iar această creştere a fost cu mult peste media europeană de 3,1 %, România încă suferă de pe urma unei structuri moştenite din trecut.

Accesul la Fondurile Structurale şi de Coeziune dă posibilitatea României să dezvolte

echilibrat regiunile rămase în urmă, să modernizeze infrastructura de transport şi mediu, să sprijine

dezvoltarea rurală, să creeze noi oportunităţi de ocupare a forţei de muncă, mai ales în mediul rural,

să promoveze politici sociale care să ducă la creşterea standardului de viaţă.

România are nevoie de programele structurale, atât pentru a recupera decalajul existent faţă de

celelalte state membre, mult mai dezvoltate, cât şi pentru o dezvoltare durabilă.Este necesară

Politica de coeziune

Politica de Coeziune, definită de articolul 158 al Tratatului Comunităţilor Europene, este

necesară pentru promovarea “dezvoltării armonioase generale” a Comunităţii şi cere o reducere a

“disparitaţilor între nivelele de dezvoltare a variatelor regiuni şi lipsa de progres a regiunilor

defavorizate”, inclusiv pentru zonele rurale.”Politica de Coeziune a U.E. este o politică structurală

în sensul că, prin aplicarea acesteia, se urmăreşte eliminarea sau măcar atenuarea decalajelor dintre

regiunile şi cetăţenii Uniunii Europene în vederea unei dezvoltări echilibrate”.51

Politica de coeziune economică şi socială reprezintă o sumă de intervenţii la nivel

comunitar, incluzând, atât politica de dezvoltare regională (orientată, în principal, către

reducerea disparităţilor teritoriale, regenerarea zonelor industriale în declin), anumite

51 Bârgăoanu Alina, Fonduri Europene :strategii de promovare şi utilizare, editura Tritonic, 2009, pg 77

40

aspecte ale politicii sociale (combaterea şomajului pe termen lung, sprijinirea procesului

educaţional şi de formare continuă), precum şi o parte a politicii agricole comune (asistenţa

acordată dezvoltării rurale).

Politica de coeziune 2007- 2013

49.18

43.12

7.7

convergenta - 49.18%

competitivitate regionala siocuparea fortei de munca - 43.12%

cooperarea teritoriala europeana -7.7%

Sursa: http://ec.europa.eu/inforegio

Obiectivele prioritare ale Fondurilor Structurale pentru perioada 2007 - 2013

1. Convergenţa – “reprezintă obiectivul prioritar şi este destinat reducerii decalajului existent

între difertite regiuni ale statelor membre vizând îmbunătăţirea condiţiilor de viaţă şi de

lucru, prin creşterea calităţii investiţiilorîn capitalul fizic şi uman, dezvoltarea economiei

bazate pe cunoaştere, a cercetării şi inovării, îmbunătăţirea adaptării la schimbările de natură

economică şi socială, protecţia mediului şi eficienţă administrativă”.52 Vizează regiunile care

au un PIB/cap de locuitor mai mic de 75% din PIB-ul mediu al UE 25.În cazul României

toate regiunile sunt eligibile pentru acest obiectiv. (Este finanţat prin FEDR, FSE, Fond de

coeziune).

2. Competitivitatea regională si ocuparea fortei de muncă – este aplicabil în restul UE sau

în168 de regiuni, reprezentând aproximativ 65% din populaţa UE – 27.Sunt eligibile

regiunile care se află peste pragul de 75% din PIB-ul european.Aceasta “vizează

îmbunătăţirea competitivităţii, atractivităţii, şi a gradului de ocupare a regiunilor prin

anticiparea schimbărilor de ordin economic şi social, prin îmbunătăţirea şi creşterea

investiţiilor în capitalul uman, prin promovarea economiei bazate pe cunoaştere , a cercetării

52 Regulamentul CE nr. 1083/2006 din 11 iulie 2006, pg36

41

şi inovării, antreprenoriatului, protecţiei mediului şi prin îmbunătăţirea capacităţii de

adaptare a angajaţilor şi a firmelor la condiţiile pieţei.”53Direcţiile de acţiune sunt, prin

urmare, două: inovare şi promovarea societăţii bazate pe cunoaştere, pe de o parte, şi crearea

de locuri de muncă, pe de alta.Unele propuneri formulate în cadrul Comisiei Europene ar

include în obiectivul 2 şi zone urbane dens populate cu grad avansat de sărăcie şi

criminalitate şi/sau cu nivel scăzut al educaţiei.

3. Cooperarea teritoriala europeană – are ca scop facilitarea cooperării transfrontaliere,

transnationale şi/sau interregionale între autorităţile locale şi regionale. Populaţia care

traieşte în zone transfrontaliere ajunge la 181.7 milioane (37.5% din populaţia UE).

Sprijină politicile de adaptare şi modernizare a educaţiei, de creştere a calificării

profesionale şi de folosire eficientă a resurselor umane. Eforturile la nivel Comunitar se vor

corela aici cu strategiile naţionale şi cu intervenţiile la nivel regional. Partea Comunităţii, la

rândul ei, se axează pe: (a) cooperarea transnaţională, transfrontalieră şi interregională; (b)

dezvoltarea rurală şi cooperarea transnaţionalăpentru combaterea discriminării; (c)

prevenirea inegalităţilor pe piaţa forţei de muncă (Este finanţat de FEDR).

Criteriile de eligibilitate a repartizării pe obiective a fondurilor structurale sunt: populaţia

eligibilă, prosperitatea naţională şi cea regională şi rata şomajului, în special pentru obiectivele 1 şi

2 , respectiv gradul de excludere socială, nivelul de pregătire profesională şi de educaţie şi rata

participării forţei de muncă feminine, pentru obiectivul 3.

Fiecare stat membru îşi stabileşte priorităţile de finanţare în concordanţă cu priorităţile

europene: încurajarea inovării şi a antreprenoriatului, accelerarea apariţiei economiei bazate pe

cunoaştere şi crearea de locuri de muncă mai multe şi mai bune.Această direcţie strategică se

reflectă în modul în care sunt canalizate fondurile pentru susţinerea Politicii de Coeziune:” 24%

pentru inovare, 22% pentru transport, 22% pentru resurse umane, 19% pentru mediu şi 13% în alte

direcţii”54

Fonduri Structurale

53 Idem

54 http://europa.eu/pol/reg/overview_en.htm.

42

Fondurile Structurale Comunitare sunt principalele instrumente ale Uniunii Europene pentru

promovarea coeziunii economice şi sociale şi a solidarităţii.” Fondurile Structurale reprezintă un

important complement al politicilor nationale şi, atât direct cât şi printr-un efect de pârghie,

contribuie la dezvoltarea armonioasă a UE ca întreg, precum şi la promovarea unui mediu

durabil”55. Ele au o mare importanţă pentru a obtine o creştere durabilă a pieţei muncii şi a

concurenţei.

Instrumentele Structurale denumesc Fondurile Structurale şi Fondul de Coeziune, luate în

ansamblu. Mai mult de o treime din bugetul Uniunii Europene este destinat dezvoltării regionale şi

coeziunii economice şi sociale, prin intermediul Fondurilor Structurale.

Instrumentele Structurale denumesc Fondurile Structurale şi Fondul de Coeziune, luate în

ansamblu. Mai mult de o treime din bugetul Uniunii Europene este destinat dezvoltării regionale şi

coeziunii economice şi sociale, prin intermediul Fondurilor Structurale. Instrumentelor structurale

le revin câteva cerinţe:56

(1) influenţa considerabilă asupra rentabilităţii întreprinderilor;

(2) câmpul larg de aplicare şi efectul substanţial asupra economiei regiunilor ţintă;

(3) producerea de avantaje proporţional volumului lor;

(4) să evite efectele contrarii celor aşteptate, ca şi crearea de noi necisităţi de finanţare.

Fondurile structurale ale UE sunt gestionate de către Comisia Europeana şi au ca destinaţie

finantarea măsurilor de ajutor structural la nivel comunitar, în scopul promovării regiunilor cu

întarzieri în dezvoltare, reconversia zonelor afectate de declin industrial, combaterea somajului de

lungă durată, inserţia profesională a tinerilor sau promovarea dezvoltării rurale (sursa MIE).

În cadrul instrumentelor de tip structural, includem urmatoarele fonduri comunitare: Fondurile

Structurale: Fondul de Coeziune şi Fondurile Complementare: Fondul Social European,

Instrumentul Financiar pentru Orientarea Pescuitului. Această separare pe politici specifice a

Fondurilor cu acţiune structurală pentru perioada 2007- 2013 a rezultat ca urmare a reformei

55 Fondurile structurale in UE. Ghid pentru intreprinzatori – pag 8

56 Andrei Liviu – Suport de curs Economie Europeana , 2008

43

Politicii de Coeziune necesară in condiţiile extinderii fără precedent a Uniunii Europene. În plus,

pentru simplificare şi pentru a susţine reforma Politicii Agricole Comune şi a Politicii Comune

pentru Pescuit efectuată în 2002- 2003, fondurile pentru agricultură şi pescuit au fost transferate

către politicile aferente, nemaifiind încadrate în Fondurile Structurale, dar functionând pe aceeaşi

tipologie.

Instrumentele de tip structural sunt o forma de finanţare nerambursabilă, dar funcţioneaza pe

principiul cofinanţării. Proiectele sunt cofinanţate în special din fonduri publice ale Statului

Membru, dar pot fi atrase si fonduri private.

a) Fondul european pentru Dezvoltare Regională (European Regional Development Fund -

FEDR) a fost înfiinţat in 1975 a fost şi a devenit principalul instrument al politicii regionale a

Comunităţii. Obiectivele FEDR sunt în principal: promovarea dezvoltării şi ajustării structurale a

regiunilor a căror dezvoltare este rămasă în urmă şi susţinerea conversiei economice, redezvoltarea

şi dezvoltarea zonelor cu probleme structurale, inclusiv regiunile industriale în declin, zonele

urbane în dificultate, zonele lovite de criză dependente de pescuit şi zonele dependente puternic de

servicii. Poate finanta infrastructuri, investitii care creează locuri de muncă, investiţii ITC, proiecte

locale de dezvoltare, ajutoare pentru IMM-uri.

b) Fondul Social European (European Social Fund - FSE) a fost infiinţat în 1958. În scopul de

a întări coeziunea economică şi socială şi de a contribui la implementarea Strategiei Europene

privind locurile de muncă, FSE are ca sarcină îmbunătăţirea oportunităţilor de angajare pentru

şomeri şi muncitori în piaţa internă prin creşterea mobilităţii lor şi prin facilitarea adaptării lor la

schimbările industriale, în particular prin instruire vocaţională şi reinstruire şi prin ajutorul

sistemelor de recrutare.

c) Fondul European de Orientare şi Garantare pentru Agricultură (Guidance Section of

the European Agricultural Guidance and Guarantee fund - FEOGA) a fost creat în 1962, urmând să

servească (intermedierii) finanţării Politicii Agricole Comunitare (PAC) lucrând pe doua secţiuni:

orientare şi garantare agricolă. Secţiunea Orientare era creată în 1962 în scopul ajustării

structurale, respectiv al reconversiei producţiei agricole şi dezvoltării de activităţi complementare în

şi pentru aceasta ramură. Cealaltă, secţiunea Garantare avea ca principal scop sprijinul dualitătii

preţurilor agricole- veniturile agricultorilor. Politica de Dezvoltare Rurala se va axa în perioada

2007 – 2013 pe trei linii tematice: îmbunataţirea competitivităţii agricole şi forestiere; protecţia

44

mediului şi a zonelor rurale; îmbunatăţirea caliăţii vieţii şi diversificarea economiei rurale, la care se

adaugă axa “Leader” care susţine iniţiativele locale de dezvoltare rurală.

d) Instrumentul Financiar de Orientare în domeniul Pescuitului (Financial Instrument for

Fisheries Guidance – FIFG), înfiinţat în 1993, contribuie la adaptarea şi modernizarea industriei

pescuitului prin îndepărtarea capacităţii în surplus şi orientarea industriei către susţinerea unei

dezvoltări integrate a regiunilor costiere care sunt dependente puternic de pescuit. Fondul susţine

acţiuni având ca scop atingerea unui echilibru susţinut între resurse şi exploatare; promovarea

dezvoltării intreprinderilor viabile economic în sectorul pescuit; îmbunatăţirea aprovizionării pieţei

şi creşterea valorii adăugate la produsele din peste şi acvacultura prin procesare; revitalizarea

industriilor care depind de pescuit şi acvacultura. În afară de finanţarea înnoirii flotei şi investiţiilor

industriale, fondul finanţează masurile având ca scop căutarea de noi pieţe şi noi domenii

alternative de activitate.

Fondul de Coeziune a fost creat de Tratatul de la Maastricht în 1992, pentru a furniza

contribuţie financiară proiectelor din domeniul mediului şi reţelelor trans-europene din zona

infrastructurii de transport. Spre deosebire de Fondurile Structurale, sprijinul financiar acordat prin

intermediul Fondului de Coeziune se susţine prin proiecte (nu programe, ca în cazul Fondurilor

Structurale). Proiectele primesc finanţare în proporţie de 80-85% din totalul costurilor eligibile.

Proiectele sunt selectate şi implementate de către statele membre beneficiare, care sunt, în acelaşi

timp, responsabile de managementul şi monitorizarea lor financiară.

Domeniile vizate de Fondul de Coeziune sunt protecţia mediului şi reţele de transport trans-

europene asociate infrastructurilor de transport, fiecare domeniu beneficiind de câte 50% din

bugetul alocat.

.

Fondurile Structurale de mai sus, fondul de coeziune nu co-finanteaza programe. În schimb

ele furnizează finanţare directă pentru proiecte individuale, care sunt clar identificate de la inceput.

Decizia de a finanţa un proiect este luată de Comisie, în acord cu Statul Membru beneficiar, în timp

ce proiectele sunt administrate de autorităţi nationale şi supervizate de un Comitet de Monitorizare.

45

Noutatea introdusă Instrumentelor Structurale în perioada 2007-2013 este corelarea dintre

obiectivele acestora cu obiectivele Strategiei de la Lisabona.Astfel fondurile aferente respectivelor

instrumente sunt alocate, intr-o proporţie considerabilă, pentru următoarele domenii: cercetare şi

dezvoltare tehnoologică, inovare, societatea informaţională, eficienţă energetică şi dezvoltarea

resurselor umane.

Fondurile Structurale operează pe baza urmatoarelor principii cheie57:

Subsidiaritatea este un principiu de bază al funcţionării UE, şi înseamnă că autoritatea unui

nivel mai înalt nu trebuie şi nu poate prelua activităţile în orice caz în care nivelul inferior poate să

atingă scopul în mod eficient. De aceea, Fondurile Structurale nu sunt direct alocate de Comisie, dar

principalele prioriţăti ale unui program de dezvoltare sunt definite de autorităţi regionale/nationale

în cooperare cu Comisia, în timp ce alegerea şi managementul proiectelor sunt în unica

responsabilitate a autorităţilor nationale şi regionale.

Concentrarea resurselor pe câteva obiective prioritare (obiectivul 1, 2 si 3 plus un numar

limitat de iniţiative Comunitare) având ca scop asigurarea ca marea parte a fondurilor este ţintita

către zone în cea mai proastă situaţie economică şi către grupuri sociale în cea mai mare nevoie.

Adiţionalitatea implică faptul că asistenţa furnizată de Uniunea Europeana este

complementara celei date de un Stat Membru. Cu alte cuvinte, ajutorul Comunitar trebuie să fie

adiţional şi nu un substitut pentru activităţile şi cheltuielile nationale existente.

Programarea implică diagnosticarea situaţiei actuale, formularea unei strategii multi-anuale

integrate şi coerente şi definirea de obiective concrete care să fie atinse.

Parteneriatul este un principiu cheie şi implică cooperare stransă între Comisia Europeană şi

autorităţile corespunzatoare naţionale, regionale şi locale, inclusiv parteneri economici si sociali.

Monitorizarea şi implementarea – este urmarită permanent cheltuirea fondurilor, alături de

implementarea programelor finanţate.

Transferurile din Fondurile Structurale ar trebui să ajute statele membre să susţină rate de

creştere economică mai ridicate, mentinând în acelaşi timp stabilitatea financiară şi minimizând

57 Ministerul Finantelor Publice, http://anaf.mfinante.ro/wps/portal

46

riscul unei inflaţii excesive. Prin urmare, transferurile vor contribui semnificativ la finanţarea

investitiilor publice atât de necesare, atât în infrasctructura de diverse tipuri cât şi în capital uman,

contribuind astfel la intărirea ofertei economice şi, în consecinţa, la potenţialul de creştere al

acestuia. În acelaşi timp, se va reduce necesitatea împrumuturilor publice, reducând astfel presiunea

asupra ratelor dobânzilor, moderând riscul blocării investitiilor publice ăi ajuâand la menţinerea

încrederii pieţei financiare. Pe scurt, susţinerea din Fonduri ar trebuii să faciliteze sarcina de

gestionare a economiei în vederea susţinerii ratelor ridicate de creştere, menţinând în acelaşi timp

inflaţia sub control şi evitând deficitele bugetare excesive şi creşterea datoriilor din sectorul public.

Reformele structurale

Ţările europene au câte un program naţional de reformă, care are drept scop stimularea

creşterii economice şi a ocupării. Politicile subsumate programelor de reformă se aplică în trei

planuri: macroeconomic, microeconomic şi ocuparea forţei de muncă.

“Politicile macroeconomice şi-au propus ca obiectiv principal consolidarea bugetară şi anunţă

o reforma a regimurilor de pensii şi de sanatate.”58

În ceea ce priveste politicile la nivel microeconomic, majoritatea statelor membre fac din

cercetare şi inovare şi din crearea de firme şi a mediului propice dezvoltării acestora, principalele

lor sfidări, altele concentrându-se asupra consolidării bazei lor industriale prin sprijinirea creării de

“clustere”.

Privitor la preocupările în domeniul ocupării, la nivelul statelor membre cea mai frecventă

opţiune este aceea de sprijinire, prin diferite mijloace, a imbunatăţirii capacităţii de adaptare a

lucrărilor şi a firmelor la schimbări şi nu intervenţiei statale în favoarea sprijinirii creării de noi

locuri de muncă. Obiectivul central al acestor măsuri este de a atrage şi a reţine cât mai multe

persoane pe piaţa muncii.

58 Scenarii privind evolutiile comunitare in domeniul competitivitatii politicii de coeziune si dezvoltare regionala – Institutul European din Romania pg 79

47

Raportul Comisiei privind creşterea şi ocuparea subliniază şi perpetuarea anumitor deficienţe

de politica naţională la nivelul statelor membre, în anii 2005-2006, precum: finanţe publice

neconsolidate, o reforma a pieţei muncii lenta, concurenţa redusă în sfera serviciilor.

Alocarea financiara pentru România 2007-2013

Fondurile structurale si de coeziune

2007 2008 2009 2010 2011 2012 2013 Total

Convergenta 830 1.215 1.654 1.997 2.154 2.319 2.489 12.660

Fondul de coeziune 445 638 858 1.030 1.109 1.192 1.278 6.552

Cooperare Teritoriala 60 61 62 64 66 68 70 454

Total 1.335 1.915 2.576 3.092 3.330 3.580 3.837 19.668

Pachetul financiar al fondurilor structurale si de coeziune pentru România în perioada 2007

Sursa: Cadrul Strategic Naţional de Referinţă - Sumele sunt exprimate în milioane de euro

(www.fonduri-structurale.ro).

14 domenii pot fi finantate din fondurile structurale si de coeziune ale UE: 59

-- Cercetare si dezvoltare  tehnologica

-- Informatizarea societatii

-- Transport

-- Energie

-- Protectia mediului si prevenirea riscului

-- Turism

-- Cultura

-- Regenerare urbana si rurala

-- Suport pentru companii si antreprenori

-- Acces la locuri de munca stabile

-- Incluziune socială pentru persoane defavorizate

59 http://www.euractiv.ro/uniunea-europeana/articles|displayArticle/articleID_7211/Totul-despre-fondurile-structurale.html

48

-- Dezvoltarea capitalului uman

-- Investiţii în infrastructura socială, inclusiv cea de sănătate şi educaţie

-- Promovarea dezvoltării parteneriatului

Politica de dezvoltare regională

Capitolul de negociere referitor la Politica Regională a U.E. şi coordonarea Instrumentelor

Structurale a fost deschis în 2002 şi închis în 2003.Capitolul stabilea criteriile pe care românia

trebuia să le îndeplinească în perspective eligibilităţii pentru Instrumentele Structurale.

Politica de dezvoltare regională include un ansamblu de măsuri planificate şi promovate

de către autorităţile administraţiei publice locale şi centrale, în parteneriat cu diferiţi actori

economici şi cu societatea civilă, în vederea asigurării unei creşteri economice şi sociale dinamice şi

durabile, prin valorificarea eficientă a potenţialului local şi regional.

Altfel spus, politica de dezvoltare regională include toate acele măsuri şi acţiuni care pot

influenţa în mod semnificativ dezvoltarea unei regiuni. Obiectivul principal al politicii de

dezvoltare regională îl reprezintă realizarea unei cât mai eficiente şi echitabile repartiţii inter şi

intra-regionale în cadrul activităţilor şi a rezultatelor acestora. Obiectivele specifice, la rândul lor,

includ: reducerea şomajului, creşterea nivelului de trai, atragerea investiţiilor străine, îmbunătăţirea

infrastructurii, echilibrarea şanselor şi a condiţiilor sociale între mediul urban şi rural etc.

Cadrul legislativ privind politica regional în România a fost conceput din 1998 prin legeaa

nr. 151/98, care a fost ulterior modificată cu legea 315/2004.Potrivit acestei legi “politica de

dezvoltare regională reprezintă ansamblul politicilor elaborate de Guvern , prin toate organele

administraţiei publice centrale şi locale în scopul asigurării creşterii economice şi dezvoltării sociale

echilibrate şi durabile ale unor arii geografice constituite în regiuni de dezvoltare, al îmbunătăţirii

competitivităţii internaţionale a României şi a reducerii decalajelor economice şi sociale existente

între România şi celelalte state membre ale U.E. “60

PND este un concept specific Politicii Regionale şi de Coeziune şi reprezintă documentul de

planificare strategică multianuală având obiectivul general de a reduce cât mai repede disparităţile

60 Legea nr. 315 din 28 iunie 2004 privind dezvoltarea regională în România, art.2

49

de dezvoltare socio-economică între românia şi celelalte ţări membre U.E.PND 2007-2013 este

primul plan care fundamentează accesul ţării noastre la Instrumentele Structurale în calitate de stat

membru. Obiectivele existente în PND 2007-2013 (creşterea competitivităţii, dezvoltarea economiei

bazate pe cunoaştere, dezvoltarea şi modernizarea infrastructurii de transport, dezvoltarea

economiei rurale şi diminuarea disparităţilor de dezvoltare între regiuni ) sunt regăsite şi în Cadrul

Strategic de Referinţă, care reprezintă documentul strategic pentru programarea Instrumentelor

Structurale.

CSNR a fost a fost adoptat de către Comisia Europeană în iunie 2007.El face legătura între

priorităţile naţionale de dezvoltare şi priorităţile existente la nivel european. CSNR stabileşte în

termeni generali modul în care România, în perioada 2007-2013,va utiliza suma alocată din resurse

europene de 19,21 miliarde de euro, pentru a-şi duce la îndeplinire obiectivele de promovare a

creşterii economice, de creare de noi locuri de muncă, de consolidare a capitalului uman şi de

asigurare a unei dezvoltări echilibrate şi armonioase, care include reducerea disparităţilor dintre

regiuni.

Fondurile europene pot fi folosite şi la crearea de poli de competitivitate, prin susţinerea

incubatoatelor de afaceri, pentru dezvoltarea IMM-urilor şi atragerea investitorilor. Având în vedere

că diversitatea regională privind distribuţia industriilor este mare, abordarea acestor poli de

competitivitate trebuie făcută distinct de la o regiune la alta. Alocarea fondurilor structurale către

regiuni (în special FEDR) va ţine cont de specificul regiunii respective, avantajul competitive

existente încurajează dezvoltarea polilor de competitivitate. Este necesară o viziune de ansamblu,

unitară, asupra întregului tablou al dezvoltării social-economice al ţării şi totodată, o îmbunătăţire a

managementului acestor fondur, printr-o ajustare a structurală potenţială sau o reprioritizare a

alocării acestora, atunci când este cazul.

Pentru implementarea Instrumentelor Structurale România a conceput şapte Programe

Operaţionale. Aceste programe sunt:

Programul Operaţional Sectorial de Transport – este finanţat din FEADR şi din FC, fiindui

alocate 4,56 miliarde de euro. Ponderea acestuia este de 23,7% din fondurile nerambursabile pe care

România le primeşte de la U.E.Are ca obiectiv crearea şi reabilitarea reţelelor de transport.

50

Programul Operaţional Sectorial de Mediu - este finanţat din FEARD si din FC. Îi sunt

alocate aproximativ 4,51 miliarde de euro şi are o pondere de 23,5% .

Programul Operaţional Sectorial Creşterea Competitivităţii Economice – este finanţat doar

din FEADR, îi sunt repartizate 2,55 miliarde de euro, reprezentând 13,3%.Obiectivul acestuia este

de a creşte productivitatea întreprinderilor româneşti pentru a putea fi competitive pe piaţa

europeană.

Programul Operaţional Sectorial Dezvoltarea Resurselor Umane – este finanţat doar din

Fondul Social European cu 3,47 miliarde de euro.Oviectivul urmărit prin acest program este

dezvoltarea capitalul uman şi creşterea competitivităţii pe piaţa muncii, prin asigurarea egalităţii de

şanse pentru învăţarea pe tot parcursul vieţii.

Programul Operaţional Dezvoltarea Capacităţii Administrative – scopul acestuia fiind

obţinerea unui set de schimbări structurale care permit guvernelor să îmbunătăţească formularea şi

implementarea programelor în vederea obţinerii de rezultate sporite.Este finanţat din FSE cu 0,2

miliarde de euro.

Programul Operaţional Regional – este finanţat din FEDR cu 3,72 miliadre de euro,având o

pondere de 19,4% din totalul banilor alocaţi României din Instrumentele Structurale.Are ca obiectiv

general accelerarea creşterii economice, prioritate având regiunile cele mai slab dezvoltate

urmărindu-se ca la sfârşitul perioadei de programare, distanţa dintre cea mai dezvoltată şi cea mai

slab dezvoltată să se diminueze.Astfel, alocările fondurilor pe regiuni sunt diferite în funcţie de

gradul de dezvoltare.

Programul de Asistenţă Tehnică - a fost creat pentu a asigura buna desfăşurare a celorlalte

programe, acesta fiind un process care susţine activităţile legate de implementarea Instrumentelor

Structurale.Este finanţat din FEDR cu 0,17 miliarde de euro.

Sursa: www.fonduri–ue.ro

După cum putem observa obiectivele programelor operaţionale finanţate din Instrumentele

Structurale, fiecare autoritate publică locală este eligibilă pentru acestea.Obiectivele Programelor

Operaţionale se pliază foarte bine pe rezolvarea problemelor de la nivelul local.Este destul de

important ca autorităţile locale să se folosească de aceste fonduri nerambursabile în implementarea

51

strategiei de dezvoltare locală, având în vedere situaţia actuală a României, în care finanţarea în

totalitate a unei strategii de dezvoltare locală din bani naţionali este destul de dificilă.

52

CAPITOLUL IV CAPACITATEA ADMINISTRAŢIEI PUBLICE LOCALE PRIVIND

ACCESAREA ŞI IMPLEMENTAREA PROIECTELOR FINANŢATE DIN FONDURI

STRUCTURALE

4.1 CAPACITATEA DE COFINANŢARE A AUTORITĂŢILOR PUBLICE LOCALE

În acest capitol voi realiza un studiu asupra capacităţii autorităţilor publice locale din

România de a accesa fondurile puse la dispoziţia României de catre Uniunea Europeană. Acesta are

la bază un studiu facut de Fundaţia Soroş în anul 2009 asupra unui număr considerabil (3185

primării) de autorităţi publice locale. Voi încerca să evidenţiez problemele pe care le întâmpină

autorităţile publice locale în drumul pe care îl au de parcurs în accesarea şi în implementarea

proiectelor finanţate din fondurile structurale. În momentul de faţă, în relaţiile cu Uniunea

Europeană, miza reală pentru România o constituie cât de pregătită este România să absoarbă

fondurile substanţiale la care are acces. Cu alte cuvinte, miza reală o constituie dobândirea unei

capacităţi de absorbţie corespunzătoare a fondurilor comunitare.

53

Secretar

Secretar Secretar

Secretar

SecretarSecretar

SecretarPrimar

Primar Primar

Referenti

Referenti

Asistenti sociali

Contabili Contabili

Primar

0.0

5.0

10.0

15.0

20.0

25.0

30.0

35.0

40.0

45.0

CG_Sect. A CG_Sect. B1 CG_Sect.B2_consilieri

romi

CG_Sect. C CG_Sect. D CG_Sect. E CG_Sect. F CG_Sect. G

Referenti

Agenti agricoli

Asistenti sociali

Inspectori

Contabili

Consilieri

Secretar

Viceprimar

Primar

Alte functii

Nedeclarat

61

61 ACCESUL AUTORITĂŢILOR LOCALE LA FONDURILE EUROPENE, Cercetare exhaustivă pe primăriile din România, Manuela Sofia Stănculescu (coord.), Purtan Raluca, Marin Monica, Simona Anton

54

Serviciile, facilităţile, ajutoarele pe care Primăria le oferă, din iniţiativă proprie, unor grupuri dezavantajate, altele decât ajutoarele prevăzute de programe naţionale.

0% 20% 40% 60%

1

2

3

4

5

6

7

8

9

PERSOANE CU VENITURI REDUSE SAU

FARA VENITURI

Urban N=127

Rural N=714

0% 20% 40% 60%

1

2

3

4

5

6

7

8

9

PERSOANE CU DIZABILITATI

Urban N=85

Rural N=399

NR=1

ÎN ROMÂNIA

1277 primării furnizează

5110 servicii sociale pentru

3240 grupuri dezavantajate

9. Ajutoare băneşti

8. Ajutoare în natură (alimente, haine, lemne)

7. Servicii de consiliere

6. Reduceri, gratuităţi

5. Facilitarea găsirii

55

unui loc de muncă

4. Servicii de îngrijire la domiciliu

3. Servicii sociale în cadrul unui centru de zi

2. Acordarea de locuinţe sociale

1. Alte tipuri de ajutoare

RURAL URBAN

0% 20% 40% 60% 80%

1

2

3

4

5

6

7

8

9

ROMI

Urban N=99

Rural N=308

NR=

0% 20% 40% 60%

1

2

3

4

5

6

7

8

9

SINISTRATI, PERSOANE AFECTATE

DE CALAMITATI NATURALE

Romania N=187

0% 20% 40% 60%

1

2

3

4

5

6

7

8

9

FAMILII MONOPARENTALE

Romania N=119

56

0% 20% 40% 60%

1

2

3

4

5

6

7

8

9

PENSIONARI

Urban N=81

Rural N=289

0% 20% 40% 60%

1

2

3

4

5

6

7

8

9

FAMILII CU MULTI COPII

Urban N=53

Rural N=306

0% 20% 40% 60%

1

2

3

4

5

6

7

8

9

COPII DIN FAMILII CU VENITURI REDUSE

Urban N=39

Rural N=249

0% 20% 40% 60%

1

2

3

4

5

6

7

8

9

COPII INSTITUTIONALIZATI

Romania N=71

62

62 ACCESUL AUTORITĂŢILOR LOCALE LA FONDURILE EUROPENE, Cercetare exhaustivă pe primăriile din România, Manuela Sofia Stănculescu (coord.), Purtan Raluca, Marin Monica, Simona Anton

57

4.2. RESURSELE UMANE ŞI FINANCIARE ALE PRIMĂRIILOR DIN ROMÂNIA

N=3185 primării

46561

73915Personal angajat in serviciile aflate in subordinea sau in coordonarea Primariei

21045

40764

Personal contractual

Functionari publici

1989420865

URBAN RURAL

115825 total angajaţi în

302 primării

107219 total angajaţi în

2662 primării

58

Ponderea angajaţilor tuturor Consiliilor locale existente în Romania, care au studii superioare, se poate observa în tabelul următor. După cum se poate observa în mediul urban ponderea angajaţiilor cu studii superioare este mai mare decât ponderea angajaţilor din mediul rural, procentual vorbind, numărul angajăţilor cu studii superioare din mediul rural reprezintă aproximativ 61 % din numărul angajaţilor cu studii superioare din mediul urban, un procent foarte bun din acest punct de vedere.

38%

25%

0%

10%

20%

30%

40%

URBAN RURAL

Notă: Nu au răspuns 21 primării de oraşe şi municipii, primăriile a 2 sectoare din Bucureşti şi 198 primării de comune.

Numărul de angajaţi ai Primăriilor din România care în iunie 2008 - iunie 2009 au participat la programe de instruire profesională, este foarte mic în comparaţie cu numărul de angajaţi total, aproximativ 6 %.

Număr total angajaţi instruiţi Număr total zile de instruire

59

5699

12862

7163

0

2000

4000

6000

8000

10000

12000

14000

URBAN RURAL ROMANIA

34184

41309

75493

0

10000

20000

30000

40000

50000

60000

70000

80000

URBAN RURAL ROMANIA

În iunie 2008-iunie 2009:

- 5,8% din toţi angajaţii primăriilor din România (4,9% în urban şi 6,7% în rural) au beneficiat de instruire profesională, în medie 6 zile de instruire / angajat.

- 778 primării (24% din primăriile din ţară) nu au avut nici un angajat la instruire

N=3185 primării

60

22

17

286

761

1880

219Primării care nuau răspuns

Primării fără niciun angajat la

instruire

Primării cu 1- 263angajaţi lainstruire

RURAL

URBAN

Număr de primării

Din aceste 2166 primării

mdoar 1950 au raportat

numărul de zile de instruire

Numărul de angajaţi ai Primăriilor din România care în iunie 2008 - iunie 2009 au participat la programe de instruire legate de Fonduri Europene, este bine reprezentat în următorul tabel. Număr total angajaţi instruiţi în Fonduri Europene

1209

3076

1867

0

500

1000

1500

2000

2500

3000

3500

URBAN RURAL ROMANIA

Notă:

Date furnizate de 2957 primării (93% din toate primăriile din ţară), din care 1345 primării (42%) au avut între 1 şi 56 angajaţi în Fonduri Europene şi 1612 primării au declarat că nu au avut nici un angajat instruit în Fonduri Europene.

Nu au răspuns 22 primării de oraşe şi municipii, 2 sectoare din Bucureşti şi 204 primării de comune.

61

Numărul primăriilor ai căror angajaţi au beneficiat de programe de instruire legate de Fonduri Europene este de 1612 primării (51% din toate primăriile din ţară) nu au avut nici un angajat instruit în Fonduri Europene.

N=3185 primării

Tematica programelor de instruire legate de Fonduri Europene este următoarea, aşa cum se poate observa şi în tabelul următor:

65

194

147

150

172

153

10

889

651

636

620

603

23

1547Primarii in care nici un angajat nu

a beneficiat de instruire in FE

Informatii generale despre FEpentru APL

Procedurile de achizitii publice incadrul FE

Informatii specifice unui anumitprogram FE pentru APL

Chestiuni legate de managementulproiectelor

Chestiuni practice legate deintocmirea proiectelor FE

Alte teme

RURAL

URBAN

63

Primăria are un departament specializat în proiecte cu finanţări europene? Răspunsul la această întrebare îl putem observa în graficele de mai jos.

N=3185 primării

URBAN: 2,4 %

RURAL: 72,5 %

63 ACCESUL AUTORITĂŢILOR LOCALE LA FONDURILE EUROPENE, Cercetare exhaustivă pe primăriile din România, Manuela Sofia Stănculescu (coord.), Purtan Raluca, Marin Monica, Simona Anton

62

DA Primării care nu au răspuns 6.3 % NU

18.7% 74,9 %

În timp ce primăriile din 227 oraşe şi municipii (adică 70% din toate localităţile urbane) au departamente specializate în proiecte cu finanţări europene, doar 370 comune (adică 13% din toate localităţile rurale) au astfel de departamente.

Departamentele specializate aduc un real plus de valoare.

În perioada 2007 - 2009, 95% din primăriile cu departamente specializate au depus sau au pregătit cereri de finanţare din Fonduri Europene şi 45% au reuşit să atragă fonduri.

Din primăriile fără departamente 84% au depus cereri de finanţare şi doar 24% au reuşit să atragă fonduri.

Această situaţie a angajaţiilor şi primăriilor din ţară se mai poate prezenta şi astfel:

- 2301 angajaţi din primăriile din ţară, pregătiţi în elaborarea de proiecte europene;

- Personalul primăriilor pregătit în elaborarea de proiecte finanţate din fonduri europene;

- Numărul de primării după numărul de angajaţi pregătiţi în domeniu;

Situaţia primăriilor după numărul de angajaţi pregătiţi în domeniu este următoarea:

63

77 10049

20

567

159

15 0

1 angajat 2- 4 angajaţi 5- 10 angajaţi peste 10 angajaţi

URBAN

RURAL

Total primării

246

741

Total personal pregătit1276

1025

Primăriile care au cel puţin un angajat pregătit în acest domeniu au un procent de 31,0% din totalul de 987 primării cu angajaţi.

Primăriile care nu au răspuns acestui chestionar sunt, procentual, în proporţie de 9,8% din totalul primăriilor din România.

Primăriile care nu au nici un angajat pregătit în acest domeniu reprezintă 59,2% din cele 1887 primării.

RURAL : 57,9 %

(1843 primării)

URBAN : 1,3 %

(44 primării)

64

În perioada 2007-2009, Primăria a participat la consultări iniţiate de Consiliul Judeţean pe probleme legate de proiecte cu finanţare europeană ?

N=3185 primării

RURAL: 15,6 % RURAL: 74,5 %

(2184 primării) (496 primării)

URBAN: 7,8 %

(249 primării)

RURAL: 74,5 %

(2184 primării)

URBAN: 1,7 %

(55 primării)

RURAL: 15,6 %

(496 primării)

DA

76.4%

NU

17.3%

Primării care nu au răspuns 6.3%

65

Din câte asociaţii de dezvoltare intercomunitară face parte Primăria?

URBAN RURAL

N=2860 N=325

Notă: URBAN include toate municipiile şi oraşele (319), plus cele 6 sectoare ale capitalei Bucureşti.

20 55103 98

33 16

177

676

908

639

307

153

0

100

200

300

400

500

600

700

800

900

1000

Primarii carenu au

raspuns

Nici oasociatie

1 asociatie 2 asociatii 3 asociatii 4 sau maimulte

asociatii

OBIECTIVELE proiectelor/ acţiunilor desfăşurate de Primărie în parteneriat în 2007-2009

Din totalul primăriilor din România, doar 1681 de primării au proiecte în parteneriat.

Note:

REABILITARE/CONSTRUIRE CLĂDIRI include proiecte precum reabilitarea şcolilor, reabilitarea/ dotarea căminului cultural, construire/ dotare grădiniţă, modernizare sediu poliţie, sediu nou primărie, construire biserică, noi locuinţe sociale, construire centru de zi pentru copii, înfiinţare centru de îngrijire pentru bătrâni, amenajare parc de joacă, expo-parc, bază sportivă, stadion, pârtie de schi.

ALTE OBIECTIVE se referă la Centru/ incubator de afaceri, piaţă agroalimentară, creşterea competitivăţii economiei locale, energie curată, programul “Drumul Apelor Minerale”, înfiinţare atelier covoare, extracţia şi prelucrarea calcarului, exploatare balast, încurajarea creşterii animalelor/ a vacilor de rasă, promovarea cooperării în domeniul agro-industrial,

66

creşterea spiritului antreprenorial în rândul femeilor din zona rurală, extinderea reţelei de transport public, radar fix, dar şi e-guvernare şi creşterea participării cetăţenilor.

31

16

6

20

10

15

15

16

32

27

55

13

8

69

43

90

77

21

34

23

36

54

59

92

70

120

134

179

266

244

329

498

Primarii cu parteneriate care nu au precizat obiectivele

Promovarea/ dezvoltarea TURISMULUI

Cooperare Transfontaliera

Incluziunea sociala a ROMILOR

Introducere/ extindere sistem GAZE

Proiecte de MEDIU

Sistem SITUATII URGENTA

CULTURAL

ALTE OBIECTIVE

Asociere, instruire, informare, strategii

SERVICII social, educatie, sanatate

Modernizare DRUM

Proiecte INTEGRATE (Masura 322)

Alimentarea cu APA

Reabilitare/ construire CLADIRI

Managementul DESEURILOR

URBAN RURAL

Numărul proiectelor în parteneriat în funcţie de obiectiv, se poate reprezenta ca în tabelul de mai sus.

Situaţia totalului de proiecte în parteneriat se prezintă astfel:

1. România – 2594 proiecte

2. Urban – 435 proiecte

3. Rural – 2159 proiecte

4.3. DESCENTRALIZAREA

Cât de multe lucruri aţi spune că ştiţi despre strategia Guvernului în domeniul descentralizării serviciilor publice ?

67

Procente din total respondenţi:

(a) Primari

(b) Viceprimari, secretari, alte funcţii

(c) Funcţie nedeclarată

Reprezentanţii primăriilor urbane susţin că ştiu mai multe despre strategia Guvernului în domeniul descentralizării decât angajaţii primăriilor rurale.

URBAN (N=325 primării)

RURAL (N=2860 primării)

URBAN

Primari (N=119)

Viceprimari, secretari, alţii (N=143)

Funcţie nedeclarată (N=63)

RURAL

Primari (N=1258)

Viceprimari, secretari, alţii (N=1175)

Funcţie nedeclarată (N=427)

Suma procentelor pe fiecare grup este 100%.

Funcţie nedeclarată (c)

Viceprimari, secretari, alţii (b)

Primari (a)

68

49%

3%

13%

27%

8%

0%

7%

33%

53%

7%

0%

8%

20%

54%

18%

0 0.2 0.4 0.6

Primării carenu au

răspuns

Foartepuţine

Destul depuţine

Destul demulte

Foarte multe URBAN

56%

8%

20%

15%

1%

0%

20%

42%

36%

2%

0%

16%

40%

40%

5%

0 0.2 0.4 0.6

RURAL

De la începutul anului 2009 aţi fost vreodată consultat în legătură cu procesul de descentralizare a serviciilor publice ? Răspunsul la această intrebare este următorul:

URBAN: 4,5 % (144 primării)RURAL: 22,3 % (711 primării)

NU

64.7%

(N=2060)

DA

26.8%

(N=855)

Primării care nu au

răspuns

8.5%

URBAN: 4,7 %

(150 primării)

RURAL: 66,4 %

(1910 primării)

69

12.4%

23.4%

24.3%

28.8%

33.1%

26.8%

Funcţienedeclarată

Alte funcţii

Secretariprimărie

Viceprimari

Primari

TOTAL

ALTE FUNCŢII: referenţi, consilieri, agenţi agricoli, asistenţi sociali, inspectori, contabili.

Din ceea ce ştiţi până în prezent, ce impact credeţi că va avea descentralizarea asupra activităţii primăriei pe care o conduceţi ?

Descrierea impactului descentralizării (%) în funcţie de impactul aşteptat

5%

10%

17%

26%

34%

30%

9%

9%

3%

2%

1%

15%

39%

9%

7%

Dezvoltarea localitatii

Alt impact

Ingrijorare cu privire la lipsa sau insuficientafondurilor/ Putere de decizie in folosirea

fondurilor

Autonomia deciziei, cresterea atributiilor APL

Eficientizarea serviciilor locale, debirocratizare

Notă: Suma procentelor pe fiecare grup (impact negativ, impact pozitiv, nici un fel de impact) este 100%.

70

De ce anume ar avea în primul rând nevoie Primăria pentru a fi eficientă în îndeplinirea responsabilităţilor care îi vor reveni în urma procesului de descentralizare?

Procente din totalul primăriilor din mediile urban / rural care au răspuns la această întrebare, şi răspunsurile acestora la întrebare, sunt cele care se pot observa în următorul grafic:

54%

23%19%

7% 5%

27%

50%

19%

10%7%

4%

34%

RESURSEFINANCIARE

RESURSE UMANE(inclusiv cursuride specializare,

instruire siperfectionare)

LEGISLATIEnecesara in

vedereadescentralizarii

serviciilorpublice

DOTARI, spatii,materiale

ALTELE Primării care nuau răspuns

Notă: URBAN include toate municipiile şi oraşele (319), plus cele 6 sectoare ale capitalei Bucureşti.

Suma procentelor pe fiecare grup (urban/ rural) este mai mare de 100% pentru că întrebarea a fost deschisă şi a fost recodificată multiplu.

Primăriile din mediul rural şi cele din mediul urban au în primul rând nevoie de resurse financiare

URBAN RURAL

N=325 N=286064

64 ACCESUL AUTORITĂŢILOR LOCALE LA FONDURILE EUROPENE, Cercetare exhaustivă pe primăriile din România, Manuela Sofia Stănculescu (coord.), Purtan Raluca, Marin Monica, Simona Anton

71

4.4 INFORMAREA PRIVIND FINANŢAREA EUROPEANĂ

În perioada iunie 2008-iunie 2009, de la care din instituţiile de mai jos Primăria a solicitat informaţii despre oportunităţile de finanţare europeană?

Marea majoritate a primăriilor rurale solicită informaţii Consiliilor Judeţene, în timp ce primăriile urbane preferă Agenţiile de Dezvoltare Regională.

N=3185 primării

72

72%

57%

51%

19%

13%

9%

4%

21%

36%

42%

74%

80%

84%

90%

Consiliul Judeţean

Prefectura

Agenţii de Dezvoltare Regională

Ministerele de resort

Agenţii guvernamentale

Organizaţii neguvernamentale

Alte instituţii (in principal, firme deconsultanţă)

DA NU

RURAL(N=2860)

57%

43%

80%

52%

31%

13%

5%

36%

50%

14%

42%

63%

89%

80%

DA NU

URBAN(N=325)

Note:

Diferenţa până la 100% o reprezintă 6,3% din primării care nu au răspuns: 19 primării de oraşe şi municipii, 2 sectoare din Bucureşti şi 180 comune.

URBAN include toate municipiile şi oraşele (319), plus cele 6 sectoare ale capitalei Bucureşti

73

Care sunt cele trei surse de informare unde Primăria a găsit cele mai multe informaţii utile legate de oportunităţile de finanţare europeană?

Procente din total primării din mediul urban/ rural

6%

2%

0%

13%

3%

11%

15%

45%

60%

15%

26%

56%

21%

6%

1%

0%

2%

3%

6%

9%

25%

30%

33%

34%

66%

68%

Primării care nu au răspuns

Nu ştiu/ nu am căutat

Institutia Prefectului

Alti primari

Seminarii/ conferinte organizate deinstitutii private

Mass media

Diverse persoane cu experienta in FE

Firme de consultanta

Sedinte/ intalniri organizate de ConsiliulJudetean

Alte site- uri

Seminarii/ conferinte organizate deautoritati centrale/ locale

Site- ul Guvernului sau site- urileministerelor

Site- urile autoritatilor de management

RURAL (N=2860)

URBAN (N=325)

Note:

URBAN include toate municipiile şi oraşele (319), plus cele 6 sectoare ale capitalei Bucureşti.

Suma procentelor pe fiecare grup (urban/ rural) este mai mare de 100% pentru că o primărie poate avea mai multe surse de informare.65

65 ? ACCESUL AUTORITĂŢILOR LOCALE LA FONDURILE EUROPENE, Cercetare exhaustivă pe primăriile din România, Manuela Sofia Stănculescu (coord.), Purtan Raluca, Marin Monica, Simona Anton

74

4.5. ACCESAREA FONDURILOR EUROPENE

În perioada 2007-2009, Primăria a depus cereri de finanţare pentru fonduri europene nerambursabile?

N=3185 primării

FS si alte FE32.4%

DOAR FE altele decat FS3.9%

DOAR FS44.1%

Primării care nu au răspuns

5.6%

NU13.1% DA

81.3%

Notă:

1.8%

2.7%

16.8%

24.4%

76.5%

Programe de finanţare ale unorambasade sau donori europeni

Alte fonduri europenenerambursabile

Fonduri SAPARD, ISPA etc.

Fonduri PHARE

Fonduri Structurale

75

Suma procentelor este mai mare de 81.3% (ponderea primăriilor cu cereri de finanţare) pentru că o primărie poate să aibă mai multe proiecte finanţate din tipuri diferite de FE.

Procente din grupări de comune realizate în funcţie de gradul de sărăcie

RURAL

N=2860 primării

4%

0%

7%

3%

6%

5%

7%

7%

5%

6%

6%

76%

89%

79%

81%

81%

83%

79%

81%

83%

79%

80%

20%

11%

15%

16%

13%

12%

13%

12%

13%

15%

14%

Nepublicat

12- 19.9%

20- 24.9%

25- 29.9%

30- 34.9%

35- 39.9%

40- 44.9%

45- 49.9%

50- 54.9%

55- 59.9%

60% si peste

Primării care nu au răspuns

Primării care AU DEPUS sau AU ÎN PREGĂTIRE cereri de finanţare din Fonduri Europene în 2007-2009

Primării care NU AU DEPUS şi NU AU ÎN PREGĂTIRE cereri de finanţare din Fonduri Europene în 2007-2009

NUMĂRUL TOTAL de PROIECTE DEPUSE în perioada 2007-2009 pentru finanţare din Fonduri Europene

URBAN

76

284 primării cu proiecte finanţate din FE, din care:

272 primării au declarat toate informaţiile privind numărul de proiecte

12 primării au dat informaţii despre unele categorii de proiecte, dar nu au raportat numărul total de proiecte din FE.

RURAL

2306 primării cu proiecte finanţate din FE, din care:

2281 primării au declarat toate informaţiile privind numărul de proiecte

25 primării au dat informaţii despre unele categorii de proiecte, dar nu au raportat numărul total de proiecte din Fonduri Europene.

Note: Nu au răspuns la chestionar 5,6 % din primării:

16 primării de municipii şi oraşe, 2 sectoare din Bucureşti şi 159 comune.

Suma procentelor din grafic pe fiecare grup (urban/ rural) este de 100%, aşa cum se poate observa mai jos,

RURAL, 4785

proiecte din FE

URBAN, 1756

proiecte din FE

77

din care următoarele procente revin proiectelor, aşa cum se poate observa şi în figura următroare:

38.6%

0.8%

19.8%

21.0%

19.8%

2.4%

20.2%

15.9%

16.8%

44.6%

Proiecte in FAZA DE EVALUARE

Proiecte REPORTATE, RETRASE

Proiecte RESPINSE

Proiecte APROBATE, IN DERULARE

Proiecte IMPLEMENTATE

NUMĂRUL de PROIECTE ÎN FAZA DE PREGĂTIRE în octombrie-noiembrie 2009 pentru finanţare din Fonduri Structurale este reprezentat prin următoarele grafice:

78

URBAN, 433

proiecte

RURAL, 899

proiecte

1%

42%

26%

13% 15%

2%1%

74%

17%

5% 3%0%

Primării cuproiecte FEcare nu au

răspuns

Nici unproiect inpregatire

1 proiect inpregatire

2 proiecte inpregatire

3- 9 proiectein pregatire

10- 18proiecte inpregatire

URBANRURAL

URBAN

284 primării cu proiecte finanţate din FE,

RURAL

2306 primării cu proiecte finanţate din FE

79

Note: Nu au răspuns la chestionar 5,6 % din primării: 16 primării de municipii şi oraşe, 2 sectoare din Bucureşti şi 159 comune.

Suma procentelor din grafic pe fiecare grup (urban/ rural) este 100%.

Evaluaţi global procesul de obţinere a fondurilor europene pe scala de la 1 – proces foarte simplu la 10 – proces foarte dificil

URBAN

N=325

RURAL

N=2860

Procente din total primării din mediul urban/ rural

Suma procentelor din grafic pe fiecare grup este 100%.

1% 1% 1%

3%

8% 9%

13%

22%

14%16%

0% 0% 0%2%

5% 5%

7%

13%12%

33%

1 Procesfoartesimplu

2 3 4 5 6 7 8 9 10Procesfoartedificil

Primăriicare nu

aurăspuns

Evaluarea procesului de obţinere a fondurilor europene a avut rezultatul care se poate observa mai sus.

80

Evaluaţi procesul de obţinere a fondurilor europene din punct de vedere al costurilor (umane, financiare, de timp etc.) pe scala de la 1 – costuri foarte mici la 10 – costuri foarte mari

URBAN

N=325

RURAL

N=2860

Notă: URBAN include toate municipiile şi oraşele (319), plus cele 6 sectoare ale capitalei Bucureşti.

Procente din total primării din mediul urban/ rural

0% 1% 2% 2%

11%

7%

15%

21%

15%

0% 0% 1%2%

5% 5%7%

14%12%

31%

13%

1Costurifoartemici

2 3 4 5 6 7 8 9 10Costurifoartemari

Primăriicare nu

aurăspuns

81

Ce credeţi că ar trebui schimbat pentru a îmbunătăţi accesul autorităţilor locale la Fondurile Europene?

70%

3%

1%

0%

3%

3%

6%

19%

29%

6%

2%

5%

5%

5%

11%

50%

Primării care nu au răspuns

Altele

Personal specializat, consultanţă,informare

Stabilitatea ghidului solicitantului

Simplificarea metodologiei de aplicare(documentaţie, birocraţie)

Transparenţa procesului

Asigurarea cofinanţării/ fondurilor şireducerea costurilor

Modificarea criteriilor de eligibilitate

Procente din total primării care în 2007-2009:

AU AVUT proiecte finanţate din FE

82

N=2590

NU AU AVUT proiecte finanţate din FE

N=595

CELE MAI MULTE PRIMĂRII SPUN:

- “Ghidurile să nu mai fie modificate, să fie publicate din timp şi să nu mai fie părtinitoare”

- “Punctajul să nu mai fie acordat pe criterii politice”

- “Criteriile de eligibilitate sunt sunt foarte multe şi prea drastice”, “greu de îndeplinit”

- Criteriul de eligibilitate privind gradul de sărăcie să fie reevaluat sau eliminat, pentru că “este arbitrar” sau nu este “real”/ “adevărat”

- Criteriul de eligibilitate privind mărimea localităţii să nu mai dezavantajeze localităţile mici: “fondurile să fie acordate în funcţie de utilităţile existente, nu în funcţie de numărul de locuitori”

- “Reducerea numărului de avize şi acorduri care trebuie obţinute.”; “Avizele şi acordurile să fie cerute doar dacă proiectul este acceptat”

- “Să nu se mai schimbe permanent documentele cerute”.66

-

4.6. CAPACITATEA DE ABSORBŢIE

Aceasta reprezintă gradul în care o autoritate publlică este capabilă să cheltuiască efectiv şi

eficient resursele financiare alocate din Fondurile Structurale. Dacă am lua în considerare că pentru

a realiza acest lucru este nevoie, pe de o parte, de capacitate de absorbţie din partea sistemului

instituţional creat de statul respectiv pentru a administra fondurile în cauză şi, pe de altă parte, de

capacitate de absorbţie din partea beneficiarilor cărora li se adresează aceste fonduri, am putea

considera că este vorba de două caracteristici distincte, respectiv de capacitate de absorbţie din

partea ofertei (de fonduri) şi capacitate de absorbţie din partea cererii. Aceasta din urmă are de-a

face cu capacităţile potenţialilor beneficiari de a crea proiecte şi de a le cofinanţa. Este dificil însă,

dacă nu imposibil, de a realiza o evaluare a acestor calităţi înainte de desfăşurarea propriu-zis a

66 ACCESUL AUTORITĂŢILOR LOCALE LA FONDURILE EUROPENE, Cercetare exhaustivă pe primăriile din România, Manuela Sofia Stănculescu (coord.), Purtan Raluca, Marin Monica, Simona Anton

83

programelor implicate de utilizarea fondurilor europene. De aceea, se vor avea în vedere doar

aspecte legate de capacitatea de absorbţie din punctul de vedere al ofertei.

Capacitatea de absorbţie din punctul de vedere al ofertei este determinată de trei

factori principali şi anume:

A. Capacitatea macroeconomică de absorbţie. Aceasta poate fi definită şi măsurată în legătură cu

Produsul Intern Brut (PIB). Astfel, Regulamentul Consiliului nr.1260/1999 prevede că suma anuală

de care beneficiază un Stat Membru din Fondurile Structurale – împreună cu asistenţa primită din

Fondul de Coeziune –nu trebuie să depăşească 4% din PIB. De capacitatea macroeconomică se

leagă şi necesitatea creşterii cheltuielilor bugetare ca urmare a aderării. Există astfel un consens în

ceea ce priveşte necesitatea ca, începând cu anul 2007, România să asigure cheltuieli bugetare cu

cel puţin 2% din PIB mai mari decât în prezent, cheltuieli determinate strict de obligaţiile asumate

în contextul integrării europene: contribuţia României la bugetul U.E. (circa 1% din PIB),

respective sumele din bugetul naţional necesare priorităţilor şi măsurilor care vor fi cofinanţate cu

fonduri comunitare - (încă circa 0,8 – 1% din PIB). În fine, tot de capacitatea macroeconomică de

absorbţie ţine şi capacitatea de a absorbi efectele macroeconomice generate de cheltuielile

suplimentare ce vor fi efectuate. Astfel, este evident că toate aceste cheltuieli vor determina o

creştere a cererii agregate, dar vor avea efecte şi asupra ofertei agregate, în special a componentei

acesteia legate de piaţa muncii (în condiţiile în care creşterea volumului activităţii economice,

generată de transferul fondurilor comunitare, ar putea conduce la apariţia unor resurse insuficiente

de mână de lucru calificată în anumite sectoare_şi/sau zone ale ţării). Toate acestea au legătură şi cu

aspectele referitoare la convergenţa nominală (stabilitatea preţurilor, rata dobânzilor, şi cursul de

schimb -intrările masive de capital străin putând pune presiuni asupra acestuia, cu potenţiale urmări

negative asupra competitivităţii), dar şi la cea reală (convergenţa în sensul politicii de coeziune,

respectiv dezvoltarea socio-economică şi reducerea decalajelor faţă de media comunitara). O

84

evaluare ex-ante a impactului macroeconomic al fondurilor structurale va fi efectuat în contextul

elaborării Planului Naţional de dezvoltare 2007-2013.

B. Capacitatea financiară de absorbţie. Aceasta reprezintă capacitatea autorităţilor centrale şi locale de a co-finanţa programe şi proiecte sprijinite de UE, de a planifica şi garanta aceste contribuţii interne în bugete multi-anuale şi de a le colecta de la diverşii parteneri implicaţi într-un proiect sau program.

C. Capacitatea administrativă de absorbţie. Aceasta se referă la capacitatea autorităţilor centrale şi locale de a pregăti planuri, proiecte şi programe în timp util, de a le selecta pe cele mai bune dintre ele, de a organiza un cadru partenerial eficient, de a respecta obligaţiile administrative şi de raportare, precum şi de a finanţa şi superviza procesul de implementare, prin evitarea oricărui fel de iregularitate. 67

4.6. PROIECTE FINANŢATE DIN FONDURI STRUCTURALE

RATA DE SUCCES ÎN ACCESAREA FONDURILOR STRUCTURALE =

nr. proiecte aprobate % =(nr. proiecte aprobate + nr. proiecte respinse)

URBAN

Rata de succes în accesarea FS - 54% (oct. 2009)

266 primării cu proiecte finanţate din Fonduri Structurale

RURAL

Rata de succes în accesarea FS - 39% (oct. 2009)

2171 primării cu proiecte finanţate din Fonduri Structurale

67 Institutul European din România – Studii de impact III

85

RURAL, 3891

proiecte din FS

URBAN, 1306

proiecte din FS

Notă: La chestionar nu au răspuns 5,6 % din primării: 16 primării de municipii şi oraşe, 2 sectoare din Bucureşti şi 159 comune.

5197 cereri de finanţare din FS aflate în faza de pregătire sau depuse de 2437 primării din ţară.

Număr de primării şi de cereri de finanţare din Fonduri Structurale pe judeţe grupate în funcţie de afilierea politică a preşedintelui Consiliului Judeţean

111

94

668

433

341

524

2095

931

Proiecte APROBATE,finalizate/ in derulare

Proiecte RESPINSE

Proiecte depuse, incurs de EVALUARE

Proiecte in FAZA DEPREGATIRE, pe lista

de asteptare

86

Numărul de primării şi de cereri de finanţare din Fonduri Structurale pe judeţe grupate în funcţie de afilierea politică a preşedintelui Consiliului Judeţean este reprezentat, în tabelul următor, astfel:

Număr de proiecte

Număr de primării

2738 37

50 4858

64 6878

5560

7179

102

35 3850

60

77

42

3038

65 67

53 50

68

5161

7076

89

69

82 8489

3244 44 46

88

6374 78

94 96

111

125127

184

228

5768

117128

170

62

81

9399

105113117

128129

176

195196

227

85 8796

195

135

179

135

173

130 134

153160

53

IF TL

MM

MH AB

AR

CS

BT

DB

BN

NT CJ

TM SV CL

GR

BV

HD

BH IL BR

GL

BZ

TR GJ SJ PH V

N

CT VS

VL DJ

BC

OT

AG IS

CV

HR SB SM MS

Presedintele CJ - PDL PNL PSD UDMR

Notă: Bucureşti este exclus din grafic

87

Cereri de finanţare din Fonduri Structurale în funcţie de anul în care au fost depuse

9% 10%2% 7%

56%48%

9%

77%

4%

22% 41%

81% 99%

12%28%

87%95%

5%

59%

ProiecteAPROBATE,finalizate/ in

derulare

ProiecteRESPINSE

Proiectedepuse, in

curs deEVALUARE

Proiecte inFAZA DE

PREGATIRE,pe lista deasteptare

ProiecteAPROBATE,finalizate/ in

derulare

ProiecteRESPINSE

Proiectedepuse, in

curs deEVALUARE

Proiecte inFAZA DE

PREGATIRE,pe lista deasteptare

2009

2008

2007

100%

URBAN (N=1306 proiecte din FS)

RURAL(N=3891 proiecte din FS)

La chestionar nu au răspuns 5,6 % din primării: 16 primării de municipii şi oraşe, 2 sectoare din Bucureşti şi 159 comune

88

Diferenţa până la 100% sunt proiecte pentru care nu a fost precizat anul în care au fost depuse

Proiectele aprobate, proiectele respinse şi rata de succes în accesarea Fondurilor Structurale sunt prezentate în figura următoare.

Nr. proiecte

APROBATE

(N=452 proiecte)

Nr. proiecte

RESPINSE

(N=618 proiecte)

89

La chestionar nu au răspuns 5,6 % din primării: 16 primării de municipii şi oraşe, 2 sectoare din Bucureşti (1 şi 5) şi 159 comune

Proiectele RESPINSE spre finanţare din Fondurile Structurale

Motivul pentru care proiectul nu a fost selectat spre finanţare

Procente din total proiecte RESPINSE din mediul urban/ rural

URBAN

N=94 proiecte respinse

RURAL

N=524 proiecte respinse

Proiectele în CURS DE EVALUARE şi proiectele în FAZA DE PREGĂTIRE pentru finanţare din Fondurile Structurale pe judeţe, sunt cele din următoarea figură:

Nr. proiecte în FAZA DE PREGĂTIRE 1364 proiecte

Nr de proiecte depuse, ÎN CURS DE EVALUARE 2763 PROIECTE

1 2 25

8

14

8

22

5

117

14

711 11 12 11

16

7 7

13

7

1814 14

12

7

16

9

47

17

22

11

31

1311

1513

17

107 6 5 6 5 6

21

1115

1714

16

3

13

22

56

37

29

24 24

0 0

610

15

26 27 27 28 2831 31 32 33 33 34

38 39 39 40 4144

46 47 4750

52 52 54 55 56 57 58 59 59 6163

68 6971

7472

CV B TR BZ IF PH AG VS SJ IS GR OT CT BC TM NT SB MS MH SV VN AR DB MM CJ BT GJ TL HR DJ BR CL IL BH BN AB VL GL CS HD BV SM

Rata de succes in accesarea

Fondurilor Structurale (%)

= Nr. proiecte aprobate % (nr. proiecte aprobate+nr. proiecte respinse)

90

92 92 90 89 88 85 83 78 73 72 72 68 65 65 63 63 61 59 55 52 48 48 47 46 45 44 43 42 41 42 40 34 30 30 2716

53

4655 58

43 3943

68

22

6048

17 2925 38

2737

30 3044 44

2541 40

23 3430 26 19

42

7 1430 30 24

8 10 29

1021 23

22

102104106

108120

135

SV AG TM MS DJ BH CJ OT CT IS BC DB VN NT VL BT PH BN AR CS HD TR VS BV BZ GJ AB GL MH SJ GR SB SM HR BR CL IL MM CV TL IF B

Pentru realizarea documentaţiilor necesare (pentru cererile de finanţare din Fonduri Structurale) aţi folosit consultanţă specializată?

(număr proiecte)

91

Nu, 538NR, 874

Da, 3785

Da, 813

Nu, 235NR,

258 NR, 616

Nu, 303

Da, 2972

URBAN RURAL

92

N=1306 N=389168

Pentru realizarea documentaţiilor necesare (pentru cererile de finanţare din FS) aţi folosit consultanţă specializată?

56%67%

61%

46%

85%76%

17% 14%32%

8% 8% 9% 6%

4%13%

25% 22%

5%16% 16% 17% 14% 18%

11%

76% 75% 76% 76%85%

8%

10%

20%

26%

PSD, PC PDL PNL UDMR Alteformatiunipolitice si

independenti

PSD, PC PDL PNL UDMR Indepen- dent

Alteformatiuni

politice

URBAN(N=1306 proiecte din FS)

RURAL(N=3891 proiecte din FS)

N=441 N=441 N=264 N=74 N=86 N=79 N=1547 N=1048 N=824 N=236 N=157

DA

NU

Nedeclarat

Numărul cererilor de finanţare din Fondurile Structurale depuse în 2007-2009 de autorităţile locale din urban şi rural, pe Autorităţi de Management şi Programe Operaţionale

68 ACCESUL AUTORITĂŢILOR LOCALE LA FONDURILE EUROPENE, Cercetare exhaustivă pe primăriile din România, Manuela Sofia Stănculescu (coord.), Purtan Raluca, Marin Monica, Simona Anton

93

0

6

0

11

5

17

3

69

0

7

0

1

3

5

6

9

11

299

Nedeclarat

POSCCE

PNDR

PCTE

POSMED

PODCA

POSDRU

POR

Măsura322 -FEADR

ME

MA

DR

MD

RL

MM

MA

IM

MFP

SM

DRL

MA

DR

8

14

0

6

3

14

4

43

2

30

1

0

5

21

15

1

41

410

100

6

0

51

19

70

18

4

189

1

5

37

91

92

11

201

RURAL

N=2960 proiecte din FS

URBAN

N=873 proiecte din FS

AUTORITATEA DE MANAGEMENT

MADR – Ministerul Agriculturii, Pădurilor şi Dezvoltării Rurale

MDRL – Ministerul Dezvoltării Regionale şi Locuinţei

MMFPS – Ministerul Muncii, Familiei şi Protecţiei Sociale

MAI – Ministerul Administraţiei şi Internelor

MM – Ministerul Mediului

ME – Ministerul Economiei

PROGRAMUL OPERAŢIONAL

Măsura 322 - FEADR – Fondul European Agricol pentru Dezvoltare Rurală

POR – Programul Operaţional Regional

POSDRU – Programul Operaţional de Dezvoltare a Resurselor Umane

94

PODCA – Programul Operaţional de Dezvoltare a Capacităţii Administrative

POSMED – Programul Operaţional Sectorial de Mediu

PCTE – Programe de Cooperare Teritorială Europeană

PNDR – Programul Naţional de Dezvoltare Rurală

POSCCE – Programul Operaţional Sectorial Creşterea Competitivităţii Economice

Rate de succes în accesarea Fondurilor Structurale ale proiectelor depuse de autorităţile locale urbane şi rurale, calculate pe Axe Prioritare/ Domenii Majore de Intervenţie

AXELE PRIORITARE / DOMENIILE MAJORE DE INTERVENŢIE:

AP2 - POR

Îmbunătăţirea infrastructurii de transporturi regionale şi locale

AP3 - POR

Îmbunătăţirea infrastructurii sociale

DMI 1.1 - PODCA

Îmbunătăţirea procesului de luare a deciziilor la nivel politico - administrativ. Operaţiunea Strategiilor de Dezvoltare Locală.

MĂSURA 322 - FEADR

Renovarea, dezvoltarea satelor, îmbunătăţirea serviciilor de bază pentru economia şi populaţia rurală şi punerea în valoare a moştenirii rurale

AP5 - POR

Dezvoltarea durabilă şi promovarea turismului

AP3 - POSCCE

Tehnologia Informaţiei şi comunicaţiilor pentru sectoarele public şi privat

Axele prioritare / domeniile majore de intervenţie se prezintă astfel:

95

8168

53

312921

40 42

75

54

39

AP2 - POR AP3 - POR DMI 1.1 -PODCA

Masura 322- FEADR

AP5 - POR AP3 -POSCCE

Rata medie de succes a proiectelor depuse de primăriile urbane

primăriile rurale

69

Trei etape trebuie luate în considerare în legătură cu administrarea Fondurilor Structurale:

- Proiectarea (design-ul), care apare ca o variabil_ de intrare. Elementele care definesc această

etapă crează condiţiile pentru managementul efectiv şi eficient al fondurilor structurale. Capacitatea

de proiectare trebuie evaluată prin raportarea la cerinţele ce rezultă din reglementările referitoare la

fondurile structurale Regulamentele nr. 1260/99 şi 438/2001).

- Funcţionarea, adică măsura în care fondurile structurale sunt administrate efectiv şi eficient.

- Performanţa, adică măsura în care fondurile structurale au fost administrate efectiv şi eficient.

Este o variabilă de ieşire, care măsoară rezultatele. Performanţa nu poate fi evaluată decât ex-post,

la sfârşitul perioadei de programare. Măsurarea capacităţii administrative implică evaluarea a trei

elemente (i) structura, (ii) resursele umane şi (iii) sistemele şi instrumentele:

(i) Structura se referă la repartizarea clară a responsabilităţilor şi sarcinilor pe instituţii sau, mai

degrabă, pe unităţi şi departamente ale acestor instituţii. Această repartizare se referă la o serie de

sarcini legate de fazele ciclului de viaţă al administrării fondurilor structurale, adică managementul,

programarea, implementarea, monitorizarea şi evaluarea şi, respectiv, managementul financiar

69 ACCESUL AUTORITĂŢILOR LOCALE LA FONDURILE EUROPENE, Cercetare exhaustivă pe primăriile din România, Manuela Sofia Stănculescu (coord.), Purtan Raluca, Marin Monica, Simona Anton

96

şi controlul. 70

(ii) Resursele umane au în vedere capacitatea de a detalia sarcinile şi responsabilităţile până la

nivelul de fişa a postului, de a estima numărul şi calificarea personalului şi de a efectua activitatea

de recrutare de personal. Aceasta deoarece asigurarea la timp şi menţinerea unui personal cu

experienţă, calificat şi motivat reprezintă unul dintre factorii care condiţionează succesul

administrării fondurilor structurale.

(iii) Sisteme şi instrumente au în vedere existenţa metodelor, instrucţiunilor, manualelor,

sistemelor, procedurilor, formelor s.a.m.d. Cu alte cuvinte, toate acestea reprezintă elemente

ajutătoare care pot spori efectivitatea funcţionării sistemului. Ele permit organizaţiilor să transforme

cunoaşterea tacită şi implicită (existentă în calificările personalului) în cunoaştere explicită care să

poată fi împărtăşită în interiorul şi în exteriorul organizaţiei. Existenţa sistemelor şi instrumentelor

reduce vulnerabilitatea instituţiilor (de exemplu, în cazul plecărilor de personal) şi contribuie la o

funcţionare eficientă a acestora.

Combinând sarcinile legate de ciclul de viaţă cu elementele care definesc capacitatea

administrativă, rezultă următoarea Matrice de Administrare a Fondurilor Structurale (MAFS):

Design (Proiectare) Funcţionarea Performantă Structură Resurse umane Sisteme şi

Instrumente Management Programare Implementare Monitorizare şi evaluare Management

financiar şi control.

MAFS de mai sus crează cadrul general şi oferă lista de elemente care au un rol în

administrarea fondurilor structurale de-a lungul întregului ciclu de viaţă.71

70 Kehew, R., Giosan, V. et al (2001) Manual de evaluare preliminară a credibiliăţii financiare a autorităţilor publice locale din România utilizând indicatori financiari primari, USAID/România, Programul privind Administraţia Publică Locală;

71 Kehew, R., Giosan, V. et al (2001) Manual de evaluare preliminară a credibiliăţii financiare a autorităţilor publice locale din România utilizând indicatori financiari primari, USAID/România, Programul privind Administraţia Publică Locală;

97

Numărul de PROIECTE în FAZA DE PREGĂTIRE ale autorităţilor locale din mediile urban şi rural, pentru finanţare din Fondurile Structurale, pe Autorităţi de Management şi Programe Operaţionale.

16

5

18

12

2

21

207

3

149

11

11

27

37

48

83

126

232

356

POSCCE

POSDRU

PCTE

PODCA

PNDR

POSMED

POR

FEADR

NedeclarateM

EM

MFP

SM

DR

LM

AI

MA

DR

MM

MD

RL

MA

DR

RURAL

N=931 proiecte

URBAN

N=433 proiecte

Evaluaţi procesul de întocmire şi depunere a proiectului (finanţat din Fonduri Structurale) pe scala de la 1 – proces foarte simplu la 10 – proces foarte dificil

RURAL

N=3891 proiecte

URBAN

N=1306 proiecte

98

Procente din total proiecte finanţate din Fonduri Structurale depuse sau pregătite de autorităţile locale din mediul urban/ rural

0%1%

3%4%

11%

8%

17%

6%

25%

1% 1% 1%2%

6% 6%

26%

12%12%

12%

14%

10%

22%

1 foartesimplu

2 3 4 5 6 7 8 9 10 foartedificil

Nu potaprecia

AUTORITATEA DE MANAGEMENT

MADR – Ministerul Agriculturii, Pădurilor şi Dezvoltării Rurale

MDRL – Ministerul Dezvoltării Regionale şi Locuinţei

MMFPS – Ministerul Muncii, Familiei şi Protecţiei Sociale

MAI – Ministerul Administraţiei şi Internelor

MM – Ministerul Mediului

ME – Ministerul Economiei

PROGRAMUL OPERAŢIONAL

FEADR – Fondul European Agricol pentru Dezvoltare Rurală

POR – Programul Operaţional Regional

POSDRU – Programul Operaţional de Dezvoltare a Resurselor Umane

PODCA – Programul Operaţional de Dezvoltare a Capacităţii Administrative

POSMED – Programul Operaţional Sectorial de Mediu

PCTE – Programe de Cooperare Teritorială Europeană

99

PNDR – Programul Naţional de Dezvoltare Rurală

POSCCE – Programul Operaţional Sectorial Creşterea Competitivităţii Economice

Notă: La chestionar nu au răspuns 5,6 % din primării:

16 primării de municipii şi oraşe, 2 sectoare din Bucureşti (1 şi 5) şi 159 comune.72

72 ACCESUL AUTORITĂŢILOR LOCALE LA FONDURILE EUROPENE, Cercetare exhaustivă pe primăriile din România, Manuela Sofia Stănculescu (coord.), Purtan Raluca, Marin Monica, Simona Anton

100

CAPITOLUL V. STRATEGIA DE DEZVOLTARE - (CAZUL IAŞI)

5.1 PREZENTAREA STRATEGIEI DE DEZVOLTARE A MUNICIPIULUI

IAŞI

Oraşul Iaşi este un oraş cu clădiri frumoase, precum mănăstiri şi biserici, prima universitate

fondată din România, muzee, palate, teatre şi parcuri. Dar în acelaşi timp puteţi găsi clădiri cenuşii

de beton construite în timpurile comuniste, care se găsesc peste tot în oraş şi uneori se află în

apropierea clădirilor frumoase.

Oraşul este de asemenea cunoscut pentru festivalul de câtece şi dansuri populare,

Simpozionul Naţional Mihai Eminescu. În jurul oraşului se întâlnesc dealuri cu vederi splendide.

Există şi suprafeţe mari industriale, utilizate parţial, care sunt uneori localizate aproape de centrul

oraşului şi de cartierele locuite ale oraşului. Dintr-un anumit punct de vedere, oraşul Iaşi poate fi

numit oraş al contrastelor.

101

102

103

104

Europa pe timpul nopţii

105

106

CONCEPTE TEMATICE

1) ORAŞ DURABIL

Verde, ecologic, atractiv, sănătos, interesant

- creşterea în interiorul limitelor oraşului, în loc de suburbii

- redescoperirea locaţiilor existente

- soluţii mixte de folosinţă

- stimularea transportului public şi folosirea bicicletelor

- reţea de spaţiu public pietonal (în favoarea pietonilor)

- industrii curate

2) ORAŞ CREATIV

Oraş creativ, industriile culturale şi educaţionale sunt parte integrantă din revitalizarea urbană

- imagine nouă

- impuls de dezvoltare

- activităţi continue

- dezvoltări economice simultane

107

3) ORAŞ AL INDUSTRIILOR CUNOAŞTERII

Stimularea locaţiilor de business prin

- infrastructura de fibră optică

- locaţii pentru centre de afaceri

- târguri pentru produsele ICT

- conferinţe ICT

- proiect oraş virtual

- oraş universitar

4) ORAŞ AL CULTURII ŞI TURISMULUI

Provocarea turistului de a-şi prelungi şederea în Iaşi

- promovare turistică

- festivaluri

- atracţii turistice, inclusiv staţiuni de odihnă

- zone pentru destindere şi amuzament73

În ultimii ani s-au elaborat o multitudine de planuri pentru a pregăti România, regiunea de

Nord-Est şi municipiul Iaşi pentru aderarea la Uniunea Europeană şi pentru dezvoltările lor viitoare.

Menţionăm,pentru exemplificare, o scurtă selecţie a acestora:

• Planul Naţional pentru Dezvoltare

• Planul Regional pentru Dezvoltare

• Iaşi - Agenda Locală 21

• Planurile sectoriale

• Planul pentru Dezvoltarea Zonei Metropolitane Iaşi

Fiecare plan are specificul său zonal, termene specifice de planificare şi unele scopuri

sectoriale. Fără a ne permite să judecăm planurile sus-citate, nu a existat de fapt un plan care să se

concentreze pe aspectele forte ale oraşului Iaşi şi, plecând de la acestea, să contureze complex

dezvoltarea sa de viitor, împreună cu propuneri de proiecte specifice.

73 Strategia de dezvoltare economico – socială durabilă a Municipiului IAŞI, Orizont 2020

108

Pe baza rezultatelor celei de a 2-a Mese Rotunde şi a anchetei publice din luna Iunie în care

au fost interogaţi 1097 locuitori ai oraşului, s-au desprins următoarele concluzii privitoare la

scenariile de dezvoltare:

Primul obiectiv strategic este ca Iaşul să deţină o industrie şi servicii bazate pe cunoaştere şi

antrenate de activităţile ITC.

Cel de -al doilea obiectiv strategic este ca Iaşul să-şi folosească cunoştinţele şi talentele

pentru industrii inovativ-creative.

Cel de-al treilea obiectiv strategic este ca oraşul Iaşi să fie larg cunoscut precum capitală

culturală şi turistică a României.

Cel de - al patrulea obiectiv strategic este ca Iaşi să devină centrul de servicii pentru întreaga

Regiune de Nord-Est. În realitate, prin dimensiunile sale îndeplineşte deja o puternică funcţie

regională. – ORAŞ AL INSPIRAŢIEI

CONDIŢIILE NECESARE STRATEGICE: CONSTRUIND IAŞI 2020

Planificarea şi echilibrarea dezvoltării urbane

În analiza noastră a situaţiei, am realizat că există o viziune a oraşului Iaşi cu clădirile sale

frumoase, faimoasele mănăstiri şi biserici, cu prima universitate fondată în Româmia, muzee, palate

teatre şi parcuri. Alte cadre ale Iaşului arată blocurile de beton gri din perioada comunistă întinse pe

toată suprafaţa oraşului, uneori situate în apropierea unor frumoase edificii. Chiar în centrul oraşului

se întinde o panoramă superbă a frumoaselor dealuri ce împrejmuiesc oraşul, însă există de

asemenea zone industriale abandonate, uneori localizate în apropierea centrului oraşului şi a

cartierelor de locuit. Este evident faptul că oraşul Iaşi are calităţile necesare pentru a deveni un oraş

în care e plăcut să locuieşti şi să munceşti. Iaşul poate fi mândru de moştenirea sa culturală, de

universităţile sale, de poziţia sa geografică între dealuri şi pe malul râului.

Este de asemenea evident că oraşul necesită o viziune a dezvoltării pe termen lung, fără a-şi

pierde unele din calităţile sale. Există un risc major ca activităţile viitoare şi din vecinătate să

elimine unul sau mai multe dintre aspectele pozitive ale oraşului. De aceea, este esenţială pentru

oraş, dezvoltarea unei viziuni echilibrate, ample şi coerente pe termen lung şi o planificare a

109

viitorului. Considerând această planificare pe termen lung, funcţiile spaţiale şi programatice ale

oraşului trebuie descrise într-o manieră sistematică, fiind trasate unele priorităţi. Unele linii

principale care vor fi trasate se referă la:

o Poziţia şoselei de centură;

o Locaţia şi poziţia aeroportului;

o Decizii referitoare la ariile în care se va construi şi la

cele în care nu se va întâmpla acest lucru;

o Funcţiile râului Bahlui şi a zonelor învecinate;

o Dealurile verzi şi zonele de agrement.

Principala provocare a dezvoltării urbane viitoare va fi protejarea spaţiilor deschise şi a

colinelor verzi 絜vecinate, pentru a menţine sentimentul placut de a trăi şi de a respira Obiectivul

strategic Orizont 2020: Iaşi va fi şi va rămâne un oraş cu spaţiu pentru respiraţie.74

Acest obiectiv strategic va fi realizat prin următoarele activităţi:

• Planul de dezvoltare urbană (acest proiect este deja realizat

în cadrul unui studiu de caz)

• Proiectul de mobilitate al oraşului (propunere de proiect

realizată);

• Proiectul de revigorare a zonei Ciric (propunere de proiect

nerealizată încă);

Procesul de revigorare a zonei Ciric a fost adăugat deoarece, după părerea experţilor şi a

opiniei publice,constituie una din priorităţile majore ale dezvoltării urbane. Proiectul va conduce la

apariţia unui parc modern de agrement, distracţie şi sport în afara oraşului. Compoziţia şi

funcţionarea acestei zone va fi dezvoltată în acord cu planul general de dezvoltare urbanistică

Pentru îmbunătăţirea unor zone specifice, drumuri, pasaje, tuneluri, există o mulţime de idei

promiţătoare. Pentru a lua o decizie asupra acestor idei este important de reţinut faptul că există un

buget redus pentru realizarea acestor activităţi 絜 anii următori. Prin urmare, priorităţile trebuie

fixate într-o manieră sistematică şi transparentă.

74 Strategia de dezvoltare economico – socială durabilă a Municipiului IAŞI, Orizont 2020

110

Aceasta se va face prin evaluarea ideilor de proiect în corelare cu planul de dezvoltare

urbană, într-o anumită ordine:

Tuneluri şi poduri;

Zona staţiilor de cale ferată;

Pasaje subterane şi supraterane;

Noi complexe de construcţii şi centre;

Dezvoltarea zonelor industriale;

Ariile pietonale;

Zone de agrement/ joacă şi parcuri.

Obiectivul strategic Orizont 2020: Iaşi va fi un oraş uşor accesibil

În momentul considerat (august 2007), două proiecte vitale pentru accesibilitatea viitoare a

Iaşului erau în pregătire:

1. Planificarea şi construirea şoselei de centură din jurul Iaşilor

2. Modernizarea aeroportului

Alte proiecte importante de infrastructură sunt de asemenea în curs

de construcţie:

3. Reabilitarea şi modernizarea sistemului de străzi a oraşului;

4. Reabilitarea şi modernizarea sistemului de tramvaie în Iaşi;

5. Modernizarea sustenabilă a flotei şi sistemelor de transport în comun.

Aceste 5 proiecte laolaltă, reprezintă o agendă amibiţioasă privind infrastructura. În special

şoseaua de centură şi aeroportul vor avea consecinţe economice enorme în anii ce vor urma. Pentru

a implementa cu succes aceste proiecte în anii ce vor urma, vor fi absorbite majoritatea resurselor

disponibile (buget, forţă de muncă, suport) şi de aceea vor solicita mult timp şi atenţie deosebită din

partea directorilor de proiect şi a liderilor politici.

Pentru planificarea pe termen scurt, recomandăm ca aceste proiecte să includă:

o Continuarea pregătirii şi executării proiectelor în derulare;

o Luarea unor decizii ireversibile numai când acestea sunt în concordanţă cu strategia de dezvoltare

urbană vitoare. Deciziile legate de infrastructură, legate de aeroport şi de reţeaua de drumuri vor

schimba imaginea oraşului pentru secolul următor.

111

o Ajustarea planificării acestor proiecte în acord cu planul de dezvoltare urbană c穗d acest plan este

finalizat.

La o agendă deja ambiţioasă, am dori să adăugăm următoarele activităţi:

6. Conceperea şi construirea de spaţii de parcare în oraşul Iaşi (acest proiect este soluţionat într-un

studiu de caz). S-a realizat un studiu de fezabilitate, în care sunt prezentate alternativele pentru

construcţia aeroportului, iar acum, (august 2007) proiectul tehnologic.75

7. Managementul transportului în comun de pasageri (propunere de proiect pregătită). Locurile de

parcare sunt, conform studiului public, una dintre principalele nemulţumiri ale locuitorilor

Municipiului Iaşi. Până acum nu există o a bordare sistematică pentru a face faţă problemei.

Management-ul proiectului privind transportul în comun pentru pasageri va consta într-o analiză a

cererii privind mobilitatea şi în identificarea „ştrangulărilor ” referitoare la mobilitate, în ceea ce

priveşte o formă modernă de management al traficului. Rezultatul acestui proiect va consta în real

un sistem modern de taxare.

Unele idei de proiect pot fi uşor de implementat şi ar trebui finalizate în scurt timp (de

exemplu organizarea transportului public spre şi dinspre aeroport).

Alte idei de proiect au caracter mai inovativ şi trebuie să depindă de planul de mobilitate şi

de managementul transportului în comun de pasageri.

Obiectiv strategic Orizont 2020: Iaşi va dispune de servicii publice funcţionale 

Un exemplu important al unui proiect actual în execuţie este:

• Modernizarea sistemului de încălzire

Acest obiectiv strategic va fi soluţionat prin următoarele activităţi:

• Managementul sistemului de încălzire a oraşului (propunere de proiect pregătită).

• Managementul integrat al deşeurilor solide în Iaşi (propunere de proiect care nu a fost încă

pregătită).

Scopul va fi de a stabili modalităţi noi sustenabile de administrare a sistemului de încălzire

pentru a realiza o abordare orientată spre client.

În viitorul îndepărtat va fi necesară introducerea de noi tehnologii pentru managementul

sustenabil al energiei.

75 Strategia de dezvoltare economico – socială durabilă a Municipiului IAŞI, Orizont 2020

112

Al doilea proiect de management integrat al deşeurilor solide a fost adăugat deoarece atât

după opinia experţilor cât şi cea publică reprezintă una dintre priorităţile urbane majore. Proiectul

va conduce la închiderea locaţiilor vechi de colectare a deşeurilor solide şi la construirea unor zone

selective şi sustenabile de tratament a deşeurilor solide.

Alte activităţi posibile sunt:

• Promovarea activitiăţilor de reducere a poluării apei şi de

Îmbunătăţire a calităţii aerului;

• Facilitarea activităţilor de reabilitare a sistemului subteran de

drenaj şi a reţelelor de apă.

Pentru o viziune de ansamblu a măsurilor şi activităţilor în acest domeniu facem trimitere la

Planul de management metropolitan pentru Iaşi.76

Protejarea mediului

În analiza noastră stării de fapt, am realizat că în ceea ce priveşte mediul există anumite

îngrijorări referitoare la calitatea aerului, apei, a management-ului deşeurilor solide şi a utilizării

energiei.

Deşi există unele aspecte pozitive privitoare la mediu, cum ar fi prezenţa zonelor de

conservare naturale, parcurile dendrologice, ariile împădurite, există cu toate acestea probleme de

rezolvat.

• Calitatea aerului (concentraţia de pulberi)

• Solul (poluarea istorică şi despădurirea necontrolată)

• Apă (nivel înalt de poluare)

• Management-ul deşeurilor (absenţa coletării selective)

• Risipa de energie (slabă infrastructură de încălzire)

În următorii ani, odată cu creşterea economică şi creşterea situaţiei materiale a cetăţenilor,

aspectele legate de mediu vor fi supuse unor presiuni puternice. Deseori, câştigurile economice sunt

preferate calităţii pe termen lung.

Prin orientarea spre o economie sustenabilă, Iaşul îşi va organiza dezvoltarea economică de

o manieră încât să permită prezervarea ariilor naturale şi de vecinătate pentru un viitor îndepărtat.

76 Strategia de dezvoltare economico – socială durabilă a Municipiului IAŞI, Orizont 2020

113

Rolul administraţiei locale în protejarea mediului poate fi îndeplinit parţial prin realizarea

unui set clar de reglementări şi menţinerea acestora.

De altfel, într-un număr de zone ecologic sensibile (apă, electricitate, gaz, deşeuri),

administraţia locală este executantul direct al serviciilor publice. Prin urmare, subiectele de mediu

trebuie aliniate cu organizarea serviciilor publice.

Obiectiv strategic Orizont 2020: Iaşi va ţinti spre o economie sustenabilă

În opinia noastră, este de importanţă vitală ca aspectele de mediu să nu fie tratate ca

argument unic în confruntare cu interesele economice şi de infrastructură. În acest caz, interesele de

mediu pierd (aproape întotdeauna) meciul.

Prin urmare, propunem ca aspectele de mediu să fie integrate celorlalte domenii pe cât de

mult posibil.

Acest obiectiv strategic va fi soluţionat prin următoarele activităţi:

• Integrarea reglementărilor privind mediul în planul de dezvoltare urbană

• transformarea serviciilor publice de apă, gaz, electricitate, şi organizaţii eficiente din punct de

vedere energetic.

• management integrat al deşeurilor solide în Iaşi.

Alte activităţi posibile sunt:

• Promovarea activităţilor care să informeze populaţia despre efectele pe termen lung ale poluării.

• Stimularea şi facilitarea activităţilor de reabilitare a drenajului subteran şi a reţelelor de apă.

Obiectiv strategic Orizont 2020: Iaşi va avea o administraţie inovativă şi orientată către

client/cetăţean

Nu este suficient să reorganizezi administraţia oraşului spre o atitudine favorabilă

clientului/cetăţeanului şi eficientă din punct de vedere al costurilor; administraţia oraşului trebuie să

fie întreprinzătoare şi să-şi dezvolte propria abordare inovativă pentru a deveni un centru de

cunoaştere şi de excelenţă în ceea ce priveşte furnizarea de servicii publice. Acest obiectiv are în

mod evident o legatură cu opţiunea strategică a Iaşilor de a deveni un centru de inovare şi un centru

de industrii şi servicii bazate pe ICT. Se va atinge acest obiectiv strategic prin îndeplinirea

următoarelor activităţi:

• dezvoltarea unor servicii electronice eficiente şi calitative „e-government” 絜 legătură cu mediul

de afaceri şi instituţiile de învăţământ (acest proiect este deja elaborat într- un

proiect de afaceri “business case”);

114

• reorganizarea administraţiei oraşului (propunere de proiect pregătită).

Cooperarea între autorităţile locale, reprezentanţii mediului de afaceri şi instituţiile de

învăţămât, în ceea ce priveşte atât oferta cât şi cererea furnizării de servicii de 絜altă calitate, este

cea mai eficientă abordare pentru îmbunătăţirea accesibilităţii şi furnizării acestora.

Alte activităţi posibile sunt:

• Monitorizarea (sistemul informaţional de management, calitatea serviciilor publice)

• Analizarea (crearea unei hărţi sociale). Schimbările organizaţionale (agenţia de dezvoltare,

cadastrul urban, internaţionalizarea administraţiei oraşului).77

5.2 Portofoliu de proiecte

În total, 20 de propuneri de proiecte sunt remarcabile. Accentul va trebui pus pe dezvoltare

economică.

Planul Strategic de Dezvoltare Sumar:

1. Orizont 2020. O imagine centrală Iaşi

2. Cele patru obiective economice strategice

2.1. Iaşul va avea o industrie şi servicii bazate pe cunoştinţe de ICT 3

2.2. Iaşul va fi centrul pentru industrii creative si inovative

2.3. Iaşul va fi cunoscut tuturor ca şi capitala culturală si turistică a României

2.4. Iaşul va fi centru de servicii pe regiune

3. Condiţiile strategice necesare: construind Iaşul 2020

3.1. Dezvoltare urbană: Iaşul, un oraş cu spaţiu în care se poate respira

3.2. Infrastructura: Iaşul va trebui să devină un oraş accesibil

3.3. Iaşul va avea servicii sociale de înaltă calitate

3.4. Iaşul va avea servicii publice de calitate

3.5. Iaşul ţinteşte pentru o economie durabilă

4. Crearea unei organizaţii puternice

4.1. Iaşul va avea o administraţie inovativă şi orientată către client/cetăţean

Numărul total al propunerilor de proiecte 20

77 Strategia de dezvoltare economico – socială durabilă a Municipiului IAŞI, Orizont 2020

115

În ceea ce priveşte administrarea unui protofoliu de proiecte, precizăm următorii paşi de

urmat:

Pasul 1: Crearea unei imagini clare asupra a ceea ce este şi a ceea ce nu este un proiect.

Pentru a avea o imagine clară asupra proiectelor actuale, este crucial să folosim o definiţie clară.

Astfel, o activitate obişnuită îndeplinită de administraţia oraşului nu ar trebui să reprezinte

un proiect. De asemenea, o idee interesantă nu reprezintă un proiect.

Pasul 2: Definirea cerinţelor calitative ale proiectului, valabile pentru fiecare proiect. Un

proiect fără a avea un plan prestabilit, fără un buget corespunzător, fără activităţi planificate şi

rezultate bine definite, nu poate fi considerat proiect. În planul proiectului, trebuie acordată atenţie

rolului administraţiei locale şi altor instituţii implicate.

Pasul 3: Stabilirea procedurilor clare despre aprobarea unui proiect. În planul strategic de

dezvoltare am discutat proiectele aflate în fază de execuţie şi proiectele în fază de pregătire. Aceste

faze trebuie să fie clare tuturor celor implicaţi. De aceea, trebuie stabilite procedurile de aprobare. O

posibilă abordare ar putea fi:

• Ideea de proiect: nu există încă un status al proiectului. Departamentul strategic va avea periodic o

evidenţă a actualelor idei;

• Propunerea de proiect: pentru a o prelucra, idea de proiect trebuie să fie susţinută de unul sau mai

multi directori;

• Proiect de afaceri - “project business case”: pentru a-l elabora, acesta trebuie aprobat de un

comitet director – “steering committee” sau de o echipă de management “management team”;

• Începutul proiectului: pentru a începe, proiectul de afaceri trebuie să fie aprobat de comitetul

director/echipa de management şi de către factorii politici de decizie.

Pasul 4: Stabilirea unor proceduri clare privind aprobarea bugetului în general, există o serie

de resurse pentru a finanţa bugetul. În ordinea preferinţelor:

i. Finanţare UE

ii. Bugetele naţionale sau regionale

iii. Împrumuturi

iv. Bugetul local

Cu scopul de a evita procedurile administrative lungi şi complicate, câteva reguli pot fi

stabilite precum ar fi:

• proiectele mici ( < € 100.000) sunt în principal finanţate de la bugetul local;

116

• obiectivele strategice şi programele pot primi un buget deja alocat – “earmarked budget” pentru a

finanţa proiecte mici si alte iniţiative;

• proiectele de infrastructură sau proiectele de investiţii cu beneficii previzibile, pot fi parţial

finanţate din împrumuturi. Cheltuielile anuale directe nu pot fi finanţate din împrumuturi. De aceea,

trebuie stabilite reguli clare cu privire la folosirea împrumuturilor;

• unele proiecte vor avea avantaje macroeconomice pe termen lung prin impunerea de taxe pe

venituri sau alte beneficii. Trebuie stabilite reguli clare referitoare la modul în care sunt folosite

aceste beneficii indirecte pentru a se aproba investiţiile făcute;

• Finanţare UE este posibilă aproape în toate domeniile. Coordonarea este necesară pentru a decide

cine va investiga, dezvolta, aplica şi (în final) justifica cheltuielile.

Pasul 5: Organizarea programelor în grupuri de proiecte – “clusters of projects”. Pentru a

avea un portofoliu de proiecte administrabil, este important ca cel mai înalt nivel de management şi

factoriide decizie politici, să se concentreze asupra obiectivelor strategice şi asupra celor mai

importante proiecte, pe maxim 10 până la 20 de proiecte. O soluţie practică este aceea de a defini

programe (grupuri de proiecte - clusters of projects) la nivelul obiectivelor strategice. De exemplu:

un program de stimulare a turismului şi de realizare a obiectivului strategic. Activităţile specifice

menţionate în planul strategic de dezvoltare sunt parte ale acestui program. Un director ar

trebui să fie responsabil de implementarea unui astfel de program.

Pasul 6: Monitorizarea sistematică şi periodică a portofoliului de proiecte. Astfel, ar fi util a

se monitoriza lunar cele mai importante 10 – 20 de proiecte si programe strategice în comitetul

director, împreună cu directorii şi factorii politici decizionali. Scopul nu este de a discuta

fiecare proiect în detaliu, ci:

• De a avea o imagine de ansamblu asupra fazei în care se află proiectul

• De a discuta interdependenţele

• De a decide asupra impedimentelor / piedicilor principale

• De a decide asupra 絜ceperii unor noi proiecte

• De a decide asupra terminării unor proiecte

În comitetul director este imposibil să se discute toate proiectele. De aceea, proiectele mai

mici sunt delegate unui nivel mai jos de management .

117

Pasul 7: Management de proiect puternic. Asiguraţi-vă ca fiecare proiect are un manager de

proiect calificat care să-l conducă . Cursuri despre managementul proiectului pot fi utile, rapoarte de

audit, revizuiri, şi evaluări ale proiectelor finalizate.

Pasul 8: Încorporaţi planificarea proiectului în planificarea anuală. Este important de reţinut

că planificarea proiectelor nu poate fi independentă de alte activităţi. De aceea, în planificarea

normală,

activităţile proiectului trebuie luate în considerare.

Pasul 9: Informaţi publicul despre rezultate. Anual, autoritatea locală ar trebui să furnizeze

publicului un raport sistematic,monitorizând progresul obiectivelor strategice şi al principalelor

proiecte.78

5.3 Importanţa şi aportul adus de proiectele finanţate din FONDURI

STRUCTURALE în implementarea strategiei locale

Organizarea Oportunităţilor Financiare Europene

Până în momentul de faţă, Primăria a folosit în mod substanţial fonduri europene. Primăria

Iaşi a executat multe proiecte în perioada de preaderare care au îmbunătăţit calitatea vieţii în oraş.

Aceste proiecte au fost executate într-o mare parte în domeniul vieţii urbane. În primul rând,

sistemul de canalizare a fost îmbunătăţit în multe zone din oraş. Au fost construite şi amenajate atât

iluminatul public cât şi aleile pietonale, şi locurile de joacă. Blocurile de locuinţe au fost

înfrumuseţate şi părţi ale transportului public (reţeaua de de tramvai) au fost înlocuite. În perioda

2002 – 2007 un număr total de 63 milioane RON a fost dedicat acestor proiecte cu asistenţă

substanţială din partea fondurilor de pre-aderare.

78 Strategia de dezvoltare economico – socială durabilă a Municipiului IAŞI, Orizont 2020

118

PROBLEME CURENTE ÎN PROIECTELE CU FINANŢARE EUROPEANĂ

În acest moment cateva proiecte municipale şi judeţene sunt în stadiul de dezvoltare. Cele

mai importante sunt cele dedicate şoselei de centură şi aeroportului internaţional. Aceste proiecte au

fost dezvoltate în ultimii ani şi vor intra în stadiul de implementare în curând. Fonduri europene

substanţiale vor fi disponibile pentru ambele proiecte de infrastructură. Au fost determinaţi paşi

concreţi pentru a pune în mişcare realizarea acestor proiecte considerate drept esenţiale în

dezvoltarea oraşului.

OPORTUNITĂŢI DE FINANŢARE EUROPEANĂ 2007 – 2013

Cele două proiecte menţionate mai sus sunt parte dintr-un portofoliu mai larg de proiecte al

Primăriei. Primăria Municipiului Iaşi este foarte bine informată despre Fondurile Structurale

Europene care sunt disponibile în noua perioadă 2007 -2013. Portofoliul actual de proiecte europene

al Municipiului Iaşi este alcătuit din 39 proiecte majore cu o valoare totală mai mare de € 633

milioane.79

Începând cu 1 Ianuarie a acestui an, aderarea României la UE oferă ţării noastre multe

oportunităti de finanţare pentru diferite tipuri de proiecte, variind de la infrastructură până la

competitivitate economică şi prevenirea riscurilor. România, are acum oportunitatea de a folosi

aceste fonduri pentru dezvoltare. Aceasta se aplică în mod special Iaşului, din vreme ce acesta este

situat în una din cele mai slab dezvoltate zone ale Europei. Fondurile structurale sunt menite a oferi

asistenţă celor mai sărace regiuni în procesul lor de dezvoltare economică.

Romania va avea acces la fondurile Obiectivului 1 şi Obiectivului 3 ca şi resurse majore de

finanţare. Fondurile Obiectivului 1, menite să aducă regiunile la acelaşi standard european, oferă

Iaşilor de departe cele mai multe oportunităţi. Obiectivele privesc îmbunătăţirea standardelor

minime de viaţă. Acestea sunt proiecte mari cu fonduri substanţiale pentru dezvoltarea regională,

activare economică, incluziune socială, transport şi accesibilitate. Fondurile Obiectivului 3 sunt

menite a promova cooperarea şi parteneriatele internaţionale. Aceste proiecte de cele mai multe ori

79 Planul Integrat de Dezvoltare pentru Polul de Crestere Iasi 2009 - 2015

119

sunt mai mici, sunt noi, fiind proiecte pilot dar cu şanse substanţiale de a dezvolta proiecte

ulterioare şi de a obţine rezultate substanţiale. Obiectivul 1 are 6 programe operaţionale care sunt

intersante pentru Iaşi. Obiectivul 3 are 3 programe operaţionale aplicabile Iaşilor. 80

Este notabil că strategia propusă are foarte multe suprapuneri cu obiectivele UE pentru

următorii 7 ani, element reflectat prin faptul că fiecare temă de dezvoltare sugerată are 4 sau mai

multe suprapuneri cu prioritaţile din programele menţionate. Aceasta înseamnă că, depinzi de

abordarea pentru proiectele finale, ar putea exista fonduri UE substanţiale disponibile pentru

proiectele sugerate.81

80 Planul Integrat de Dezvoltare pentru Polul de Crestere Iasi 2009 - 201581 Strategia de dezvoltare economico – socială durabilă a Municipiului IAŞI, Orizont 2020

120

82

82 Planul Integrat de Dezvoltare pentru Polul de Crestere Iasi 2009 - 2015

121

ÎNCHEIERE/ CONCLUZII

În ceea ce priveşte structura instituţională, ar fi poate necesară o mai bună conectare a

întregului sistem de gestiune a fondurilor structurale la nivelurile superioare de decizie din cadrul

Guvernului. Comunicarea şi dezbaterea regulată, la nivel de miniltri, a problemelor legate de

operaţionalizarea structurii de gestiune a fondurilor structurale ar fi dezirabilă, pentru a se putea

prioritiza corespunzător acest proces.

Pe ansamblu, mai puţin de 40% din personal are experienţă în lucrul cu fonduri comunitare.

Este vorba mai ales de experienţă în sensul de a fi primit asistenţă tehnică sau de a fi monitorizat

programe finanţate din fonduri europene. Este mai puţin vorba de realizarea de analize economico-

sociale, elaborarea de strategii şi cuantificarea obiectivelor de dezvoltare.. În astfel de situaţii,

soluţia constă în programe de training, de pregătire a personalului. Sunt necesare programe

specifice de pregătire a personalului, axate pe aspectele legate de fondurile structurale, la toate

instituţiile implicate. Majoritatea acestora a beneficiat mai degrabă de cursuri cu caracter general

sau chiar nepotrivit cu sarcinile pe care le au (managementul stressului, conducere şi motivaţie,

managementul conflictelor, comunicare externă etc.). Este de aceea limpede că asigurarea

resurselor umane şi pregătirea acestora rămâne o problemă critică a procesului de gestiune al

instrumentelor structurale. O serie de constrângeri bugetare a limitat procesul de recrutare de

personal, astfel încât nivelul resurselor umane la sfârşitul anului 2009 este insuficient şi relativ

departe de angajamentele asumate de România în negocierile la Capitolul 21. Pe de altă parte,

schemele de personal au fost se pare, în câteva cazuri,83 supradimensionate, fiind imaginate ex-ante

fără un grad de detaliere adecvat, pe care doar procesul concret de management şi implementare îl

poate oferi. În plus, pentru o perioadă de câţiva ani, programele din perioada de pre-aderare

(PHARE, ISPA, SAPARD) au continuat să se deruleze în paralel cu programele noi, din perioada

post-aderare. Aceasta înseamnă că, în unele instituţii, personalul care are deja o oarecare experienţă

în lucrul cu fondurile comunitare va continua să lucreze pe fonduri de pre-aderare, iar pentru

fondurile de post-aderare va fi disponibil personal mai pu_in experimentat. Este recomandabil a se

83 Institutul European din România – Studii de impact III, Analiza capacităţii de absorbţie a fondurilor comunitare în România, Gheorghe OPRESCU (coordonator), Daniela Luminiţa CONSTANTINU, Florinel ILIE, Dragoş PÎSLARU

122

evita, totuşi, trecerea de la o extremă la cealaltă, prin flexibilizarea politicii privind resursele umane.

Nu trebuie ca personalul să fie subdimensionat, dar nici nu are sens să fie angajaţi funcţionari

publici doar de dragul îndeplinirii unor baremuri formale (a se vedea situaţiile când angajările se

realizează prin redistribuiri din interiorul aceleiaşi instituţii, fără a exista preocuparea pentru

asigurarea competenţelor necesare).

În contextul creat de noutatea şi complexitatea subiectelor legate de utilizarea fondurilor

structurale şi de coeziune precum şi de lipsa experienţei în acest domeniu impactul asistenţei

tehnice primite poate fi determinant. 84

Multe dintre programele de asistenţă tehnică aflate în curs de desfăşurare sunt programe

de înfrăţire instituţională (twinning). Sunt mai multe aspecte care merită relevate aici. În primul

rând, în multe situaţii, implicarea reală a instituţiilor din spaţiul comunitar este mai degrabă

formală. În al doilea rând, programul asistenţei tehnice a fost elaborat, de regulă, de partea străină,

care doar în rare cazuri a beneficiat de cunoaşterea prealabilă a mediului specific românesc. În al

treilea rând, nu de puţine ori, conţinutul cursurilor de pregătire este determinat şi de calificarea

experţilor străini care pot fi mobilizaţi a veni în România la momente date. Pe scurt, eficienţa

programelor de twinning nu este cea anticipată, şi asta din vina ambelor părţi, care au serioase

probleme de comunicare şi de implicare.

O analiză a eficienţei programelor de twinning pare a fi necesară. Se impune o implicare

masivă a acestor programe în construirea capacităţii de absorbţie a instituţiilor româneşti. Cu alte

cuvinte, dacă tot beneficiem de asistenţă tehnică, trebuie să o folosim la ceea ce avem nevoie.

Partea română însă trebuie să îşi identifice punctele slabe pe care le are şi să îşi formuleze

necesităţile. Această evaluare trebuie însă realizată caz cu caz, fiindcă lucrurile stau diferit de la o

instituţie la alta.

84 Institutul European din România – Studii de impact III, Analiza capacităţii de absorbţie a fondurilor comunitare în România, Gheorghe OPRESCU (coordonator), Daniela Luminiţa CONSTANTINU, Florinel ILIE, Dragoş PÎSLARU

123

BIBLIOGRAFIE

Legislaţie

1. Legea 151/1998 cu modificările făcute prin Legea 315/2004 privind dezvoltarea regională în

România;

2. Legea 213/1998 privind proprietatea publică, cu modificările şi completările ulterioare;

3. Legea 99/1999 prvind accelerarea reformelor economice;

4. Legea 215/2001 privind administraţia publică locală, modificată (

5. Legea 571/2003 privind Codul Fiscal, modificat.

6. Legea 313/2004 privind datoria publică;

7. Legea 339/2004 privind descentralizarea;

8. Ordinul MF 94/2001 privind armonizarea standardelor de contabilitate cu Directiva CEE şi IAS;

9. OUG 22/2002 (Legea 288/2002) privind obligaţiile de plată ale instituţiilor publice;

10. OUG 146/2002 privind utilizarea fondurilor de la Trezoreria Statului, modificată

11. Tratatul de aderare la UE a Bulgariei şi României, 2005;

124

Uniunea Europeană

12. COM(2004) 101 final/2 din 26.02.2004: “Building our common future – Policy challenges and

budgetary means of the enlarged UNION 2007-2013”

13. COM(2004) 487 final: “Financial Perspectives 2007-2013”

14. COM(2004) 657 final – “2004 Regular Report on Romania’s progress towards accession”;

15. Commission regulation setting out detailed rules in application of Council Regulation laying

down general provisions on the European Regional Development Fund, the European Social Fund

and the Cohesion Fund and Regulation of the European Parliament and of the Council on the

European Regional Development Fund (COM (2005) 7979 of 12 April 2005);

16. Communication From The Commission To The Member States of 2 September 2004 laying

down guidelines for a Community initiative concerning trans-European cooperation intended to

encourage harmonious and balanced development of the European territory INTERREG III (2004/C

226/02);

17. Regulation (EC) No 1059/2003 of the European Parliament and of the Council of 26 May 2003;

18. Kehew, R., Giosan, V. et al (2001) Manual de evaluare preliminară a credibiliăţii financiare a

autorităţilor publice locale din România utilizând indicatori financiari primari, USAID/România,

Programul privind Administraţia Publică Locală;

19. Strategia de dezvoltare economico – socială durabilă a Municipiului IAŞI, ORIZONT 2020

20. Planul Integrat de Dezvoltare pentru Polul de Crestere Iasi 2009 - 2015

125

Pagini internet

21. http://europa.eu.int/comm/regional_policy/ns_fr.htm.

22. http://europa.eu.int/comm/enlargement/index_en.html

23. http://europa.eu.int/comm/economy_finance/index_en.htm

24. http://www.mie.ro

25. http://www.mfinante.ro

126