Lucrare de documentare 2

7/31/2019 Lucrare de documentare 2

http://slidepdf.com/reader/full/lucrare-de-documentare-2 1/5

Lucrare de documentare

Orasul Targu – Mures, de la inceputuri pana in 1850

Disciplina: Evolutia Oraselor

Indrumator: Conf. Dr. Arh. Agachi Ioana Mihaela

Studenti: Bataran Cristina Diana(sgr. 3a), Cseke Marius Gabriel(sgr. 5a)

Anul I, Facultatea de Arhitectura si Urbanism



1. Localizare

Municipiul Targu Mures este asezat aproximativ central in cadrul Transilvaniei,

aflandu-se la contactul celor trei regiuni naturale cu resurse economice diferite: Campia

Transilvaniei, Podisul Transilvaniei si zona forestiera a Muntilor Vulcanici si a Subcarpatilor

imterni. Este situat si in largul culoar al raului Mures, dupa iesirea din stramtoarea muntilor,

intr-o zona de interferenta a unor importante drumuri comerciale si cu reale conditii

geografice si climaterice, care au avut un rol important in nasterea si evolutia sa. Existenta

raului Mures a constituit unul din factorii cei mai determinanti in aparitia si dezvoltarea

orasului, al localitatilor inconjuratoare, el asigurand hrana si apa necesara locuitorilor, dar si

punerea in miscare a morilor, tranportul plutelor, etc.

2. Scurt istoric

Desi documentar este pomenit incepand cu secolul al XIV – lea, probabil orasul

dateaza inca de la sfarsitul perioadei feudale, bineinteles intr-o forma mai restransa ca

centru de schimb – targ – forma caracteristica vechiilor asezari romanesti, si care poate fi

pusa in legatura cu existenta celorlalte asezari sau cetati prefeudale, situale in jurul sau.

Se poate considera orasul ca existent intre anii 1296 – 1304, cu statutul de targ, sub

denumirea de Novum Forum Siculorum (Noul Targ al Secuilor) insa, la acea data, ca aspect

nu se deosebea prea mult de localitatile inconjuratoare, doar ca era ceva mai mare. Unii

istorici considera orasul ca intemeiat in perioada regelui Coloman Carturarul care, nu are

nici un suport documentar.

Geneza Targu – Muresului este legata de maturizarea unui proces social economic de

mai lunga durata, in care, din cadrul obstei satesti, s-au rupt treptat mestesugarii, gasindu-si

conditii favorabile activitatii lor. Un lucru destul de important in dezvoltarea asezarii initiale

si transformarea ei in localitate orasaneasca, cu caracter de targ, a fost asa cum am mai

amitit, si situarea acesteia la incrucisarea unor importante drumuri comerciale, devenind un

important centru de schimb. Fenomenul nu este singular, el ste intalnit, la o serie de orase

din Transilvania, ca: Satu Mare, Arad, Turda, Reghin, dar si in alte localitati din restul tarii,

ca: Pitesti, Ploiesti, Bacau etc.

Targu – Mures nu era o localitate izolata. Era la inceputul secolului al XIV – lea un

insemnat numar de asezari rurale, raspandite pe intregul teritoriu din jurul orasului, la

randul lor, dezvoltate de structura vechiilor asezari autohtone.

Localitatile care, pe parcurs, au fost cuprinse in teritoriul actualului municipiu, cu

denumirile acestora sunt: Benefalau (Benefalva, 1495), Cornatel (Egerzegh, 1567), Micesti



(Kwsfalwd 1567), Mureseni (Medysfalva 1390), Podeni (Hidveg 1760 - 1762), Remetea (

Remeteszeg 1602, 1603), Secuieni ( Zekelfalva 1467), Sasvar (Saswarij 1567).

3. Motivul din care a aparut localitatea

Orasului Targu –

Mures ii este caracteristica functia de targ. Inca din sec al XIV –

lea,

aici, in zona strazii Marton Aron, se afla vechiul loc de targ, unde, pe langa animalele aduse

spre vanzare, se adunau si vitele destinate ca tribut regilor (bovum signatura), cu prilejul

incoronarii, casatoriei sau nasterii primului lor fiu. Strada Marton Aron este considerata ca

fiind pintre cele mai vechi ale orasului care in anul 1700 inca mai purta denumirea de strada

Oborul vechi de animale. Datorita cresterii mestesugaresti, asezarea s-a intarit ca important

centru de desfacere a produselor, cu targuri saptamanale.

4. Forma urbana

Aspectul orasului la inceputurile sale din punct de vedere urbanistic, cand si in

perioada urmatoare este foarte greu de determinat. In prima faza, orasul cuprindea o mica

interndere de teren de pe platoul celei de a II-a terase a raului Mures, cunoscuta si ca

Platoul Cetatii . Limitele orasului, in secolele XIV – XV, erau conturate de strazile Avram

Iancu, Mitropolit Andrei Saguna, Mihai Viteazul, Borsos Tamas, partea superioara a strazilor

Bolyai si Marton Aron, cuprinzand o suprafata de circa 36 ha.

5. Descrierea tesutului urban

Datorita lipsei marturiilor documentare este imposibila cunoasterea exacta a vechii

structuri a orasului. Se presupune ca au existat la inceputul secolului al XV – lea trei nuclee

situate la nord, est si sud de biserica, dezvoltandu-se pe fondul vechilor asezaminte. Lotul

din zona strazii Marton Aron, unde se afla si targu de animale, este cel mai ordonat cu loturi

relativ mici dispuse unul langa altul, probabil locuite de numerosi mestesugari si unde se

aflau cele mai multe edificii religioase si sociale, fiind, ca atare, si zona cea mai veche aorasului.

Astfel s-a ajuns la formarea a numeroase pajisti intravilane prezentand spatii largi

care cu toate modificarile structurale, s-au pastrat in mare parte. Numai asa se explica

existenta largului bulevard de langa cetate, a pietii situate la est de acesta. Exista o pajiste

interna, destul de intinsa, in strada Marton Aron, in zona de intersectie cu strazile Sportivilor

si Arinului, probabil ca urmare a spatiului ocupat de vechiul targ de animale.

Caracterul neunitar al parcelelor existente pe teritoriul celei de a II-a terase a raului

Mures, determinat de realizarea loturilor in etape succesive, indica faptul ca la inceputulseculului al XIV – lea existau zone lotizate. Dupa pozitia in sit, oarecum centrala, marimea si



forma parcelelor – de regula de dimensiuni mici si forma neregulata – se poate trage

concluzia ca cele mai vechi loturi sunt cele din zona pietei Bolyai, zona care se presupune ca

exista inca inainte de anul 1300.

Evolutia ulterioara a orasului duce la cresterea numarului familiilor si, ca urmare,

pana la 1400 apar noi parcele. Intrucat spre vest spatiul era prea stramt, evolutia parcelelor

tinde spre est si sud, prin crearea de noi loturi. Incepand cu secolul al XV – lea, evolutia

parcelelor cunoaste o extindere mai intensa, prin creare de noi gospodarii care, de aceasta

data, strapung limitele perimetrului existend, cu tendinta de prelungire a fronturilor

parcelate existente. Avand in vedere natura terenului, in panta, cat si spatiul oarecum

limitat, se creaza un nou sir de loturi pe latura de vest strazii Targului, cat si alte noi parcele

pe latura de est, prin divizarea loturilor din strada Kogalniceanu.

Marimea deosebita a parcelelor, de forma mai alungita, arata ca in etapa urmatoare

s-a trecut la o mai accentuata extindere a orasului spre est, creandu-se fronturile

principalelor drumuri de mai tarziu: Revolutiei, Calarasilor si Trandafirilor.

Strazile sau ulitele, in cea mai mare parte a lor, erau inguste si intortochiate, fara a

avea aliamente rectilinii pe distante mai mare, configuratia lor fiin determinata in buna

masura si de relief. Cea mai veche denumire de strada este cunosctuta sub numele de

Sfantu Nicolae, aflata in partea superioara a strazii Bolyai, dupa numele bisericii invecinate,

pomenita in anul 1511. La sfarsitul secolului al XVI-lea, in ansamblul ei, reteaua stradala a

centrului istoric poate fi considerata conturata in cea mai mare parte. In general ea s-a

pastrat pana in zilele noastre, cu exceptia strapungerilor din perioada moderna.

De-a lungul deceniilor, aspectul orasului cunoaste transformari, peisajul urban fiind

incontinuu imbogatit. Pe langa cetatea aflata in constructie sunt realizate o serie de alte

cladiri, cu unu sau doua niveluri, in mare parte din materiale durabile. Analizand evolutia

spatiului urban, constatam ca din pun de vedere urbanistic, strazile si pietele s-au conturat.

In formare se afla si Piata Trandafirilor care, la inceput, a avut cladiri modeste, pe parter, cu

intregul fond fiind inlocuit in secolele XVIII – XIX, cu actualele constructii.

6. Componenta orasului

Incepand cu secolul al XVI – lea, hotarele orasului ajung destul de intinse, pana catre

satele invecinate: Micesti, cele doua Sasvaruri, Secuieni, Remetea, Cornatel si altele.

Continua sa se largeasca acest perimetru prin cuprinderea de noi teritorii, inclusiv ale

satelor invecinate, pe cai si mijloace obisnuite in acele timpuri: cumparari, zalogiri, donatii

etc, ajugandu-se la formarea unui domeniu rural al orasului, fenomen frecvent intalnit la

orasele transilvanene.



Cel dintai sat invecinat intrat in posesia orasului a fost Micesti. In secolul al XVI – lea,

orasul isi sporeste domeniul cu alte parti de mosii si sate. Astfel intra in posesia orasului o

bucata de teren arabil, apartinand satului Budiu si padurea de la Acatari, ca mai apoi sa

detina si satul Secuieni, situat la nord, pe malul drept al raului Mures.

Domeniu nou si important avea sa dobandeasca orasul la sfarsitul ultimului deceniu

al secolului al XVI –lea, prin primirea mosiei Sasvar. Prin cumparare, mai devine orasul

proprietar asupra terenului din zona de trecere peste raul Mures in vederea construirii unui

pod peste rau, terenul este cumparat de satul Cornatel, care astazi este inglobat in oras.

Si in secolul al XVII – lea orasul continua sa-si sporeasca domeniile rurale cu sate si

alte parti de mosii. In anul 1606 primeste sub forma de ipoteca, pasunea aflata la hotarul cu

localitatea Santana de Mures. Tot in anul 1606 orasul cumpara un teren apartinator satului

Barbesti pentru suma de 11 florini. La 14 decembrie 1609 orasului ii este donat satele

Sesvar, Bardesti, Secuieni si Santana, cu toate terenurile, apele, padurile, morile, dealurile,

vaile, viile etc.

7 Conformare cladirilor

Tipologia si evolutia constructiilor din prima perioada a existentei orasului Targu –

Mures cu greu poate fi reconstruita. Cele mai numeroase edificii erau casele de locuit, care,

la acea data, se deosebeau prea putin de cele situate la sate al caror partiu era influentat de

tipul de case existent la romani. Casele ridicate la suprafata solului si compuse dintr-una sau

doua, uneori si mai multe incaperi, erau de plan dreptunghiular. Ca tip principal de casa ceputea exista la Targu – Mures este cel cu cuptor in tinda, forma deosebit de raspandita in

Transilvania. Existau si case simple, formate dintr-o singura incapere, fiind si forma cea mai

arhaica al casei taranesti din Transilvania, dar si case cu camara, drept urmare a influentei

secuilor, nu demult asezati in aceasta zona.

Casele erau construite fie din schelet de pari si impletitura de nuiele cu lipitura de

lut, tehnica cunoscuta si sub numele de gradel, fie din paianta, adica pamant calcat si

amestecat cu paie, fie din barne asezate orizontal si inbinate la colturi. Mai putin probabil ca

existau si case de caramida sau piatra si acestea numai ale locuitorilor instariti.

8. Forme de relief

Topografic, municipiul este situat pe ambele maluri ale raului Mures, cea mai mare

parte a teritoriului sau fiind situat pe malul stang, unde se afla si zona veche, istorica, a

localitatii. Dealurile ce marginesc municipiul si care au altitudine medie de 500 de metrii, au

spinari aliniate, orientarea lor generala fiind NV-SE, pe bordura Podisului Transilvan. Astfel

orasul s-a dezvoltat pe formele de relief existente, ele fiind rezultatul formei urbane.

Lucrare de documentare 2

Documents

Transcript of Lucrare de documentare 2