Universitatea Liberă Internaţională din Moldova

Departamentul: Informatică şi Inginerie

Catedra: Design

Disciplina: ColoristicaTema: Influenta psiho-fiziologica a culorii asupra

omului

A efectuat st. gr. DI-34

Corina Verebcean

A verificat Dr.conf.univ.

Vitalie Malcoci

Chişinău 2010

1

Cuprins:Introducere...................................................................................................................................3 Capitolul I: PSIHOLOGIA CULORII......................................................................................5 I. 1. Originea semnificaţiei culorilor....................................................................6 I. 2. Fiziologia culorii.............................................................................................7 I. 3. Cum se produce perceperea culorilor?........................................................9 I. 4. Dezvoltarea vederii cromatice….................................................................10 I. 5. Consideraţii şi concluzii................................................................................11

Capitolul II: SEMNIFICATIA CULORILOR IN AURA SI TERAPIA CU AJUTORUL LOR.......................................................................................................................12 II. 1. Ce este cromoterapia?.................................................................................16 II. 2. Metodele folosite in cromoterapie..............................................................16 II. 3. Culori ce stimuleaza si culori ce frineaza..................................................16 II. 4. Bagheta magica a culorilor.........................................................................17 II. 5. Efectul de însanatosire al culorii portocalii...............................................18 II. 6. Culoarea verde este benefica pentru vedere..............................................18 II. 7. Efectul curativ al culorii albastre...............................................................19 II. 8. Un alt fel de cromoterapie...........................................................................19 II. 9. Efectul cromoterapiei asupra psihicului uman.........................................20 II. 10. Ce spune despre tine culoarea ta preferata? Problema/ Solutia/ Motivatia/ Cine ar trebui sa-l evite.............................................................22 II. 11. Consideraţii şi concluzii..............................................................................25

Capitolul III: INFLUENTA PSIHO-FIZIOLOGICA A CULORII ASUPRA OMULUI..............................................................................................................26 III. 1. Culoarea camerei si personalitatea............................................................26 III. 2. Mâncăruri colorate......................................................................................26 III. 3. Sticluţe colorate............................................................................................26 III. 4. Consideraţii şi concluzii...............................................................................26

Capitolul IV: ELEMENTE DIN TEORIA CULORII.............................................................27 IV. 1. Lumea culorilor............................................................................................27 IV. 2. Legile culorii.................................................................................................28 IV. 3. Suprapunerea culorilor...............................................................................28 IV. 4. Juxtapunerea culorilor................................................................................29 IV. 5. Consideraţii şi concluzii...............................................................................29

LISTA TERMENILOR DE ARTĂ........................................................................................30ANEXE.........................................................................................................................................32 BIBLIOGRAFIE.........................................................................................................................35

2

Capitolul I: PSIHOLOGIA CULORII

În timp ce cu1oarea a înconjurat lumea peste tot şi a supus-o influenţei sale din

vremuri imemoriale, comparativ, numai recent, am fost capabili să producem şi să

folosim culoarea atât de uşor, precum o facem astăzi. Înainte de sec. XIX numai un

număr limitat de vopsele şi pigmenţi se cunoşteau şi acestea erau în principal de

origine organică. Erau în acelaşi timp foarte scumpe, aşa încât fabricara culorii şi

a materialelor decorative era prerogativul bogăţiei. Sute de mii de melci au fost

sacrificaţi pentru ca un împărat roman să-şi poată purta roba de purpură în timp ce

supuşii trebuiau să fie mulţumiţi cu bumbac sau lenjerie nea1bită.Numai în cadrul

ultimei sute de ani această situaţie s-a schimbat material, la început cu sinteza

vopselurilor de anilină, mai apoi cu derivatele cărbunelui şi cu oxizii metalici,

astfel încât astăzi puţine lucruri pe care le facem au rămas la stadiul iniţial fără a fi

vopsite, pictate sau colorate în parte sau în întregime.Această folosire în creştere a

culorilor, combinată cu competiţia şi ea în creştere între manufacturi pentru

ridicarea vânzărilor a condus la o mare dezvoltare pe tărâmul psihologiei culorii.

De exemplu, cei care produc zahăr ştiu că nu trebuie să păstreze produsul în

ambalaj verde. Culorile îşi au influenţa lor asupra noastră şi această influenţă este

localizată în profunzimea materialului nostru fiziologic. În cazul lucrurilor pe care

le cumpărăm suntem liberi să alegem conform preferinţelor proprii. Din această

cauză producătorul trebuie să studieze, să se asigure că alegem produsele sale,

preferându-l produselor celorlalţi competitori. Dacă produsul său este zahărul

atunci ştie că trebuie să îl împacheteze în albastru, sau cel puţin să aibă undeva pe

pachet predominant albastru, că trebuie să evite cu orice preţ verdele, dar foarte

probabil că nu ştie de ce se face astfel. Totuşi, senzaţia fiziologică asociată culorii

albastru, este “dulceaţa”: verdele, pe de altă parte, este “astringent“ şi cine ar

prefera zahăr astringent? Liniile aeriene ai căror pasageri refuză să coboare cu

orice altă linie, fie că au cel mai mare record de siguranţă, fie cea mai bună

îndemânare (meserie), dar cauzele cresc dacă se folosesc de serviciile unor buni

consultanţi pentru culori.

3

Acolo unde culorile folosite în decorul interior au fost bine alese, tensiuni care

se asociază zborului, chiar şi la cei mai nepăsători pasageri impun mai puţin stres

nervos şi ajung la destinaţie într-o stare relaxată. Cînd privim o pictură sau

fotografii colorate, semnificaţia psihologică a culorii apare de obicei mai puţin,

deoarece mulţi alţi factori sunt implicaţi – subiectul, echilibrul de forţe şi

configuraţia, echilibrul culorilor însăşi, educaţia şi exerciţiul celui care priveşte şi

aprecierea estetică a acestuia.

Uneori este posibil a deduce caracteristicile personalităţii pictorului când acesta

pune un mare accent pe 2-3 culori, de exemplu, obsesia lui Gauguin pentru galben

– dar în general, când sunt folosite multe culori pentru a crea un întreg,

determinînd dacă ne place sau nu , decât reacţia psihologică la culorile

respective.În cazul unei singure culori, este posibil să fie mult mai specifică, mai

ales când culorile au fost alese cu exactitate, datorită directei lor asocieri cu

trebuinţele fiziologice şi psihologice, aşa cum este cazul în testul color Luscher.

În acest caz preferinţa pentru o culoare şi nepreferinţa pentru o alta semnifică ceva

definit şi reflectă o stare sufletească existentă a echilibrului glandular sau ambele

aceste lucruri. Pentru a vedea cum este posibil ca această relaţie să fie universală şi

de ce există independent de vârstă sex sau mediul cultural, e necesar să privim

înapoi, la lunga expunere a omului la culorile naturii.

I. 1 Originea semnificaţiei culorilor

La început, viaţa omului a fost dictată de doi factori aflaţi dincolo de controlul

sau: noaptea şi ziua, întunericul şi lumina. Noaptea aduce un mediu în care

acţiunea trebuie să înceteze, astfel încât omul să se refacă în peştera lui aşteptând

venirea somnului. Ziua aduce un mediu în care acţiunea este posibilă, astfel încât

omul se străduieşte să-şi reîmprospăteze în continuare proviziile, s-au vânează

pentru hrană. Noaptea aduce pasivitate dublată de linişte, o încetinire generală a

activităţii metabolice şi glandulare. Ziua aduce cu ea posibilitatea de acţiune, o

creştere a nivelului metabolic şi o mai mare secreţie glandulară, aprovizionându-le

cu energie şi stimulare. Culorile asociate cu acestre două medii sunt albastrul

4

închis al cerului de noapte şi galbenul strălucitor al luminii de zi. Albastrul închis

este de aceea culoarea liniştii şi pasivităţii, galbenul strălucitor este culoarea

speranţei şi a activităţii. Dar, deoarece, aceste culori reprezintă noaptea şi ziua

aceste culori controlează mai degrabă omul, decât omul pe ele, de aceea sunt

descrise ca şi culori "heteronome" – deci, culori care reglează din exterior. Noaptea

(albastrul închis) forţează activitatea să înceteze şi întăreşte liniştea; ziua (galbenul

strălucitor) permite activităţii să producă, dar nu o forţează. Pentru omul primitiv,

de regulă, activitatea ia una sau două forme - fie că vânează sau atacă, fie că este

atacat şi se apără împotriva atacatorului. Aşadar activitatea este îndreptată spre

luptă achiziţie sau spre autoconservare. Acţiunile pornite spre exterior, de atac şi

cucerire, sunt universal reprezentate de culoarea roşie, iar autoconservarea de

complementara sa, verdele.Deoarece, acţiunile sale, de atac (roşu) sau de apărare

(verde) erau în cele din urmă sub controlul său; aceşti factori şi aceste culori sunt

descrişi ca "autonomi" sau “autoreg1atori”. Pe de altă parte, atacul fiind acţiune

achizitivă şi îndreptată spre exterior, e considerat ca fiind activ, în timp ce apărarea

fiind implicată doar în autoprotejare, este considerată pasivă.

I. 2. Fiziologia culorii

Experimentele în care indivizilor li se cere să "contemple psihogic roşul pur în

expuneri variate, au arătat că această culoare are un efect stimulativ decisiv asupra

sistemului nervos -presiunea sângelui creşte, nivelul respiraţiei şi al bătăi1or inimii

creşte. Roşul este de aceea, ca efect asupra sisternului nervos un "excitator", mai

ales asupra ramurii simpatice a sistemului nervos autonom. Expuneri similare ale

albastrului pur au aratat că acesta are un efect invers prin scăderea presiunii

sanguine, bătăile inimii şi respiraţiile se domolesc. De aceea, albastrul închis este

"calmant” în efect şi operează mai ales prin ramura parasimpatică a sistemului

nervos autonom.Complicatele reţele de nervi şi fibre prin care corpul şi părţile

componente sunt controlate, pot fi incluse în cele două sisteme principale -

sistemul nervos central şi sistemul nervos autonom. Sistemul nervos central poate

fi considerat cu o exactitate rezonabilă ca ocupându-se cu acele funcţii fizice şi

5

sonzoriale care apar la/sau deasupra pragului conştiinţei. Sistemul nervos autonom,

pe de altă parte, trebuie să opereze pe baze autonome, autoreglatoare. Bătăile

inimii, ridicarea şi coborârea plămânilor, digerarea hranei, de fapt toate procesele

complexe ale corpului care trebuie să continue fără vreun efort conştient sunt

funcţii ale sistemului nervos autonom.Sistemul nervos autonom compus din două

ramuri complementare care acţionează în principal în opoziţie una faţă de alta.

Sistemul nervos simpatic şi sistemul nervos parasimpatic, fibrele ambelor sisteme

mergând la fiecare organ pentru care autoreglarea este esenţială. Bătaia de inimă,

de exemplu, apare de obicei la un anumit nivel ţinut între anumite limite de

echilibrul dintre cele două ramuri ale sistemului nervos autonom dar, sub influenţa

efectelor fizice (teama, furia, excitarea) sau emoţionale, sistemul simpatic va

copleşi parasimpaticul şi bătaia de inimă se va accelera. În termeni genera1i,

sistemul nervos parasimpatic este copleşit de sistemul nervos simpatic sub

influenţa excitării, încordării sau necesităţii. Sistemul nervos parasimpatic

acţionează prin readucerea lucrurilor 1a normal atunci când condiţiile de stres au

fost îndepărtate. Este ramura dominantă a sistemului nervos autonom în condiţii de

calm, mulţumire şi relaxare.Chiar şi astăzi mecanismul prin care culoarea este

văzută şi recunoscută este imperfect cunoscut. Când o simplă întrebare, ca “cum

vedem culoarea”, dă naştere la atât de multe teorii în căutarea răspunsului atunci

sunt şanse să nu putem înţelege dacă punem o întrebare greşită sau dacă pornim de

la premise false. În orice caz, teoria contrastelor a fizio1ogului Horing pare să se

potrivească cel mai bine cu ceea ce s-a observat până în prezent, în folosirea

testului culorilor. Hering a demonstrat că purpura vizuală (cunoscută şi sub numele

de rodopsină) este albită sub inf1uenţa culorilor strălucitoare şi se reconstituie când

este expusă culorilor întunecate - că "lumina" are un efect catabolic în timp ce

întunericul are un efect anabolic. După Hering, albul supune purpura vizuală la

catabolism şi o distruge ; pe de altă parte, negru aduce anabolismul şi restaurează

purpura vizuală la stadiul iniţial. Aceleaşi efecte au fost găsite ca apărând la roşu-

verde şi galben-albastru, ducând la un efect de contrast aplicabil tuturor culorilor,

în funcţie de strălucirea şi întunecimea lor.

6

I. 3. Cum se produce perceperea culorilor?

Culorile joacă un rol vital in perceperea lumii înconjurătoare. Atunci când

razele de lumină pătrund printr-o prismă, ele sunt decompuse în fascicole

luminoase de diferite culori aparţinând unui spectru de bază (ROGVAIV - culorile

curcubeului; roşu, portocaliu, galben, verde, albastru, indigo si violet). Fiecare

culoare aparţinând acestui spectru este caracterizată de o anumită lungime de undă,

care determină modul în care culoarea este perecepută la nivelul creierului. Ochiul

si creierul uman prelucrează si deodifica informaţia primită şi reuşesc să

determine culoarea transmisă prin intermediul razelor reflectate de obiecte.

Receptorii luminoşi sunt cei care transmit informaţiile de la nivelul ochiului spre

creier şi joacă un rol important în crearea şi perceperea senzaţiei de culoare.

Procesul perceperii culorilor începe la nivelul retinei. Aceasta conţine milioane

de celule fotoreceptoare unele sub formă de bastonaşe, altele sub formă de conuri

care sunt foarte sensibile la semnalele luminoase. Aceste celule receptează

informaţia primită prin intermediul razelor de lumină şi o transformă în impulsuri

nervoase ce sunt transmise mai departe spre cortexul cerebral prin intermediul

nervului optic. Celulele cu bastonaşe sunt responsabile de perecepţia în întuneric şi

semi-întuneric şi au deci un rol important în adaptarea vederii la condiţii de

iluminare insuficientă. Celulele cu conuri, sunt responsabile în distingerea cu mare

acuitate a culorilor fiind sensibile la diversele intensităţi luminoase. Exista trei

tipuri de celule cu conuri, fiecare la raze cu diferite lungimi de undă si anume:

unde lungi, medii şi scurte (corespunzând culorilor: roşu, albastru şi verde). Aceste

celule, impreuna cu alte celule nervoase specializate, transmit informatia necesara

creierului pentru perceperea culorilor. Fiinţele umane pot percepe până la

7.000.000 de culori. În ceea ce priveşte animalele, majoritatea percep mai puţine

culori decât oamenii, dar sunt şi unele excepţii. Păsările pot percepe circa cinci

până la şapte culori, în timp ce crocodilii disting doar alb, negru şi diferite nuanţe

de gri. Culorile sunt asemenea unui colectiv: unele se completează reciproc, altele

se bat cap în cap. Ele înseamnă energie şi dacă reuşeşti să le asortezi, te vei

7

remarca în mod plăcut. De când cu emanciparea vestimentară din ultimii ani, şi

bărbaţii devin din ce în ce mai indecisi în privinţa îmbinării ţinutelor care ii

reprezintă. S-au scindat o multitudine de stiluri ţi s-au propus constant abordări ale

designului, texturii şi nu în ultimul rând ale culorilor.

De ce roz pentru fete şi albastru pentru băieţi? Conform unui vechi basm

european, fetiţele se năşteau din trandafiri, iar baieţeii erau protejaţi de culoarea

cerului, pentru a nu fi atinşi de forţele răului. Se pare că povestea a fost atât de

populară încât rozul şi albastrul au ramas simbolice pentru marcarea sexelor la

naştere. Când unii oameni se declară afectaţi de “ţipete”, se referă oare doar la

intensitatea sunetelor pe care le aud? Nu! Toti cunoaştem expresia “culori

ţipătoare”, dar multi dintre noi nu acordăm suficientă importanţă impactului pe

care acestea il pot avea asupra celor din jur, echivalent cu poluarea fonică.

Psihologii spun că vocea puternică asociată culorilor ţipătoare trădează un IQ

scăzut. Tonul pe care îl utilizezi într-un discurs, de exemplu, poate determina în ce

măsură acesta este sau nu credibil. O tonalitate moderată indică o personalitate

puternică, autocontrol şi relaxare, contrar tonalitătii acute, care sugerează

disperarea de a fi convingător. Acelaşi lucru se întâmplă şi în cazul culorilor. Dacă

porţi cămaşă hawaiiană în cadrul unui eveniment care impune ţinută sobră, efectul

nu va fi dinamic, ci fad şi ridicol. Poate de aceea în mediile oficiale s-au impus

limte din punct de vedere al vestimentaţiei. Impactul pe care aceasta îl poate avea

ar constitui un avantaj sau un dezavantaj în momente nepotrivite.

I. 4. Dezvoltarea vederii cromatice

La un nou născut dezvoltarea capacităţii de a vedea va începe prin a fi în stare

să distingă contrastul, care este, «strălucire » şi « întunericul ». Apoi vine

capacitatea de a distinge mişcarea şi pe urmă forma şi configuraţia. Recunoaşterea

culorii este ultima în evoluţie. Distingerea contrastului este de aceea cea mai

timpurie şi mai primitivă formă de percepţie vizuală. La om cea mai sofisticată

interpretare a ceea ce îi spun simţurile, apare ca fiind funcţia celei mai educate

părţi a creierului - cortexul. A fi capabil să recunoşti şi să distingi un parfum de 8

altul, dar reacţia instinctivă la un miros « urât » este tocmai aceasta – instinctivă şi

reactivă, duce în cele din urmă la o strâmbătură din nas şi în cel mai rău caz la

greaţă şi vomă. Acestea nu sunt reacţii corticale ci apar în centrele cele mai vechi

şi primitive ale creierului, aşezate mai central şi care sunt cele mai strâns legate

evolutiv de creierul strămoşilor noştri.Vederea culorilor este în mod asemănător

legată de creierul educat şi primitiv, precum a arătat Becker în 1953, când a

demonstrat că o reţea de fibre nervoase duce direct de la un nucleu din retină spre

creierul mijlociu (mezencefal) şi la sistemul pituitar (pituitara este o glandă

endocrină situată aproape de centrul creierului, care secretă în sânge mai mulţi

hormoni importanţi. Importanţa sa reiese clar din denumirea de « conducător al

orchestrei endocrine » şi din funcţia de control al altor glande endocrine având şi

alte funcţii, ca de pildă în controlul creşterii).Distingerea culorii, identificarea ei,

denumirea şi orice reacţie estetică la ea, sunt toate funcţii ale cortextului. De aceea

ele sunt mai degrabă rezultatul dezvoltării şi educaţiei decât al răspunsului

instinctiv şi reactiv. Funcţiile vizuale instinctive şi reflexive pe de altă parte, par să

urmeze reţeaua neuronală a lui Becker, spre un mult mai primitiv creier mijlociu,

operând în termeni de contrast şi afectând sistemele fizice şi glandulare din glanda

pituitară într-un mod care nu este în întregime înţeles.

I. 5. Consideraţii şi concluzii.

În funcţie de senzaţia termică pe care culorile o provoacă, acestea se clasifică în

reci şi calde. Cele calde dau senzaţia de caldură şi sunt: roşul, portocaliul şi

galbenul. Acestea corespund unor radiaţii luminoase ce au lungimi de undă mari.

Culorile reci acoperă cealaltă parte a spectrului luminii şi au la bază radiaţiile:

albastru, verde şi violet.

În prezent, culoarea nu mai este privită ca un ornament întamplător, ci ca un

instrument util în mâinile medicului, psihologului şi chiar a oamenilor de afaceri,

făcându-ne viaţa mai fericită şi mai confortabilă.Culorile pe care le alegem spun o

întreagă poveste despre persoana care suntem cu adevărat, întrucât există o

9

legatură strânsă între culoarea favorită şi starea de sănătate, emoţiile, sentimentele

şi înfăţişarea fiecaruia dintre noi.

Capitolul II: SEMNIFICATIA CULORILOR IN AURA SI TERAPIA CU AJUTORUL LOR

Următoarele culori au semnificaţii diferite :

ROŞU- este culoarea focului şi a forţei vitale primare. Este energia dătătoare de

viata. Poate indica minte şi voinţă puternică, iubire pasională. Este o culoare

fierbinte. Unele nuanţe de roşu murdar pot indica furie, ură, pasiuni inferioare.

Roşu este culoarea care influenţează sistemul circulator, pe cel reproducător şi

trezirea capacităţilor lente. Prea mult roşu sau o nuanţă tulbure reflectă stimulare,

inflamare sau dezechilibru. Poate semnifica nervozitate, temperament aprins,

agresivitate sau impulsivitate. Această culoare influenţează coloana vertebrală, este

ideală pentru problemele circulatorii, creste pulsul şi bătăile inimii, stimulează

respiraţia. Trebuie evitat când avem semne clare de oboseală pentru că poate

suprastimula sistemul nervos.

PORTOCALIU- este o culoare care inveseleşte. Stimulează funcţionarea rinichilor

splinei şi aparatul digestiv. Deasemeni este culoarea căldurii, creativităţtii şi

emoţiilor. Indică bucurie, curaj şi un caracter sociabil. Este o culoare care poate

reflecta deschiderea către dimensiunile subtile, energetice, ale manifestării. În

funcţie de nuanţă poate indica dezechilibru emoţional, agitaţie, mânie sau

ostentaţie. Poate exprima de asemenea îngrijorare şi vanitate.

GALBEN-este una dintre culorile care se pot observa cu uşurinţă în aură. Galben

pal în jurul conturului părului indica optimism. Galbenul este culoarea activităţii

mentale şi a luminii solare. Arată deschidere către a învăţa, iluminare, întelepciune

şi inteligenţa. Nuanţele pastelate reflectă deseori entudiasmul, forţa ideilor şi

dezvoltarea spirituala (în special când este aproape alb). Galbenul indica şi trezirea

clarviziunii şi a telepatiei. Nuanţele mai închise sau tulburi reflectă gândire şi

10

analiza excesivă. Mai pot indica criticism exagerat, dogmatism ţi sentimentul că nu

suntem apreciaţi suficient. Această culoare influentează plexul solar, ficatul şi

glandele, întăreşte sistemul nervos. Trebuie evitat să fie purtat de către persoanele

agitate.

VERDE- este culoarea sensibilităţii, creşterii şi compasiunii. Reflectă creşterea,

simpatia şi calmul. Indică o persoana de încredere, deschisa la minte şi pe care te

poţi baza. Verdele strălucitor cu nuanţe de albastru în aura cuiva arată puteri

tămăduitoare. Este o culoare a bunăstării, forţei şi prieteniei. Nuanţele închise sau

tulburii de verde pot reflecta nesiguranţă sau zgârcenia. Verdele tulbure arată

deseori gelozia şi caracterul posesiv. Mai poate arăta deasemenea îndoiala şi

neîncredere. Această culoare linişteste şi ajută la întarirea fizică şi psihică,

influenţează inima. Elimină stresul şi tensiunea. Nu este recomandat persoanelor

cu predispoziţie spre depresie.

ALBASTRU- este cea de-a doua culoare care poate fi vazută cu uşurinţă în aură.

Este culoarea calmului şi a liniştii. Reflectă devotament, adevăr şi seriozitate.

Poate indica înclinaţii către claraudiţie şi telepatie. Nuanţele deschise de albastru

reflectă o imaginaţie activă şi o bună intuiţie. Nuanţele închise pot indica

sentimentul de singurătate, care la un anumit nivel reflectă căutarea lui Dumnezeu.

Albastrul intens indică cinste şi discernământ. Poate indica de asmenea o persoană

care şi-a găsit sau este aproape de a-şi găsi vocaţia. Nuanţele tulburi de albastru pot

indica blocarea percepţiilor, melanconie, grabă şi îngrijorare, dominare, teamă,

uitare şi hipersensibilitate. Este bun pentru creştere, relaxează, scade tensiunea,

induce somnul, influienţează partea inferioară a capului şi gâtului. De evitat în

problemele circulatorii.

VIOLET- este culoarea transformărilor, îmbinarii inimii cu mintea, a fizicului cu

spisitualul. Reflectă independenţă, intuiţie şi în acelaşi timp o activitate dinamică şi

semnificativă a viselor. Arată o persoană în căutare. Nuanţele purpurii indică

11

abilitatea de a acţiona cu judecată şi simţ practic. Nuanţele pale si clare de violet

pot reflecta umilinţă şi spiritualitate. Cele purpurii-roşiatice pot indica o mare

pasiune sau putere a voinţei, şi de asemenea nevoia pentru mai mult efort

individual. Nuanţele închise şi purpurii arată nevoia de a se depăşi o anumită

situatie. Pot reflecta de asemenea tendinţa de a fi extrem de răbdător, nevoia de

simpatie şi sentimentul de a fi neînţeles. Are efect hipnotic şi este considerat

morfina culorilor. Previne stările depresive, influienţează partea superioară a

capului. Este o culoare calmantă cu rol de relaxare profundă.

ROZ- este culoarea unui aspect al iubirii. Poate reflecta bucurie, confort şi un

puternic sentiment de camaraderie. Rozul în aură indică o persoană cu caracter

liniştit, modest, care iubeşte arta şi frumuseţea. În funcţie de nuanţă, rozul poate

reflecta de asemenea lipsa de maturitate, în special nuanţele tulburi, şi tendinţa

către minciuna. Mai poate indica timpul unei noi iubiri sau a unei schimbări de

optică.

AURIU- este culoarea care reflectă energia spirituală dinamică şi o anumită

cosmizare a persoanei. Reprezintă cele mai înalte energii ale devoţiunii şi

reinstaurării armoniei universale. Indică entuziasm puternic şi inspiraţie profundă.

Nuanţele tulburi arată faptul că persoana respectivă se află în plin proces de trezire

catre aspiraţii mai înalte şi încă nu a ajuns să-şi clarifice influienţa acestora asupra

direcţiei propriei existenţe. Cu alte cuvinte, procesul alchimic este în plină

desfăşurare: individul lucrează la transformarea vieţii sale în aur.

ALB- este deseori vizibil în aură, ca o umbră diafană, ca un substrat pentru

celelalte culori. Albul conţine în el toate culorile şi când apare cu forţa în aură,

acesta se petrece în corelaţie cu alte culori. Acesta este criteriul după care ne dăm

seama dacă este o percepţie reală sau doar o slabă percepţie a aurei. Atunci când

albul este o culoare de sine stătătoare în aură, reflectă spiritualitate, adevăr şi

12

puritate. Arată faptul că energia persoanei respective se purifică. De multe ori

reflectă şi o extraordinară creativitate.

GRI- este culoarea trezirii capacitaţilor înnăscute. Nuanţele de argintiu reflectă o

trezire a energiilor feminine, care stau la baza unui anumit tip de intuiţie şi

imaginaţie creatoare. Nuanţele de gri închis arată dezechilibru fizic, egoism sau

necesitatea de a nu lăsa ceva neterminat.

MARO- este o culoare destul de des întilnită. Arată uneori lipsa de energie sau

dezechilibru. Dar este şi culoarea pamîntului, care poate indica atunci când apare

în jurul picioarelor o nouă creştere, stabilirea de noi rădăcini şi nevoia de împlinire.

Este o culoare care reflectă un caracter laborios şi spirit de organizare. Cafeniu în

zona capului indică lipsa de discernamînt. În zonele centrilor energetici arată faptul

că aceştia trebuie purificaţi, energiile fiind blocate.

INDIGO- este catalogată drept o culoare cu valenţe spirituale şi este folosită în

special în autovindecare. Influenţează fruntea. Dacă este utilizată pe o perioadă mai

lungă dă senzaţie de oboseală şi momeşeală.

NEGRU- este culoarea cea mai discutabilă a spectrului auric. Este o culoare care,

atunci când apare în aurî, poate reflecta o stare de auto-apărare sau faptul că

persoana are secrete. Poate arăta iminenţa unei noi inţelegeri asupra

responsabilităţilor şi datoriilor personale. Negrul poate indica dezechilibru şi

probleme fizice, dacă apare în jurul corpului fizic. Localizat la marginea exterioara

a aurei, negrul indică existenţa unei găuri, care apare la cei dependenti de droguri,

alcool sau tutun şi la persoane care au fost victime ale unor abuzuri în copilărie.

Negrul este considerat ca fiind o culoare simplă şi elegantă şi nu foarte

pretenţioasă. Cu toate acestea, în timp, apar efecte psihologice. S-a ajuns la

concluzia că cei care poarta negru sunt nesiguri în propriile puteri, de multe ori

foarte agresivi şi materialişti.

13

II. 1. Ce este cromoterapia?

Cromoterapia este o tehnica de vindecare prin culoare ce se axează pe

proprietatea celulelor umane de a fi influenţate de undele electromagnetice (lumina

albă, razele X, ultraviolete, etc). Atunci când fiinţele umane simt o afecţiune,

câmpul electromagnetic al organismului se dezechilibrează, iar cromoterapia are

rolul de a-l regla, de a restabili echilibrul lui.

Terapia prin culori se realizează prin baie de lumină, iradiere succesivă pe punctele

de acupunctură, iradiere succesivă cu mai multe fascicule de culori diferite sau pe

porţiuni diferite ale corpului.

II. 2. Metodele folosite în cromoterapie

Una dintre modalităţile cele mai uşoare şi accesibile oricui este că putem

beneficia de efectele acestui tratament naturist zilnic. Cum? Foarte simplu:

alegerea culorilor hainelor cu care ne îmbrăcăm în funcţie de afecţiunile noastre

sau în funcţie de ce dorim sa rezolvăm în ziua respectivă. O altă metodă a

cromoterapiei este să vă procuraţi sticle colorate din fabrica în culorile dorite pe

care să le umpleţi cu apă. Acestea vor fi închise ermetic şi expuse cât mai mult

timp la soare. Continutul sticlei va fi baut în locul apei obişnuite. Cea mai eficientă

tehnică vindecării prin culoare este lampa de cromoterapie. Această lampă este

ermetic închisă căreia i se adaugă filtre de culori în funcţie de necesităţile

dumneavoastră. La această lumină se expune corpul gol de la 3 minute până la 3

ore pe zi. Evident că pentru a ăti cum şi ce culoare să alegi este necesar să cunoşti

semnificaţiile şi caracteristicile acestora. Care sunt culorile folosite în cadrul

tratamentului naturist.

II. 3. Culori ce stimuleaza şi culori ce frînează

14

Unele culori stimulează activitatea biologică a organismului, altele, dimpotrivă,

o frînează. În acest context, un exemplu este anotimpul toamna, detestat de multi

din cauza ploilor frecvente şi a noroiului. Se susţine că acestea atrag proasta

dispoziţie şi sănătate precară. Este cunoscută expresia melancolia de toamnă, când

omul îşi pierde interesul faţă de tot şi de toate, îi este somn în permanenţă, îi scade

apetitul sexual, iar functiile cerebrală şi locomotorie sunt mult încetinite. Aceste

simptome se observă mai ales la femei. Conform unor statistici, femeile sînt de

aproximativ patru ori mai afectate decît bărbaţii de indispoziţii şi chiar stări

depresive.Cauzele: zona lipsei de lumină solară şi a culorilor deschise. În realitate,

cauzele, motivele melancoliei de toamnă trebuie căutate în zona lipsei de lumină

solară şi a culorilor deschise. Fiind privaţi de o mare parte dintre excitanţii

cromatici cu care ne-am obişnuit în timpul verii, psihicul nostru, mai exact

conştientul şi subconştientul nostru, luate împreună, transmit mai puţine impulsuri

de comandă sistemului endocrin, care, la rîndul său, emite mai puţini hormoni care

stimulează procesele vitale din organism. Totodată, din cauza faptului că sistemul

imunitar funcţionează la jumătate din capacitatea sa, se reduce la jumătate

rezistenţa organismului şi se agravează bolile cronice. Putem oare da un colorit

mai aprins toamnei triste? Pentru aceasta este nevoie să îndestulăm lumea noastră

cu unele culori mai deschise. Absenţa luminii solare poate fi într-o oarecare

masură completată cu lumina artificială. Încaperea în care ne petrecem majoritatea

timpului toamna trebuie sa fie bine iluminată, nici nu trebuie să ne treacă prin cap

să stăm în semiobscuritate. Dimpotriva, este de preferat culoarea albă, apropiată de

lumina solară.

II. 4. Bagheta magică a culorilor

Bagheta magică însa poate fi gama de culori percepută de-a lungul zilei cu

ochiul liber. Pe primul loc se situează culoarea roşie. Marele vindecator al

Antichităţii Avicena recomandă ca remediu împotriva melancoliei de toamna

purtarea unor haine de culoare roşie. În subconştientul nostru, culoarea roşie este

asociată cu energia şi puterea; ca urmare, îl binedispune pe om. Astfel, culoarea

15

roşie alungă tristeţea şi emoţiile negative, are efecte stimulatoare asupra organelor

interne şi a muşchilor, în special asupra picioarelor. Desigur, în zilele noastre nu

este la modş să mergi la serviciu îmbrăcat în roşu, dar atunci cînd vii seara acasa

este bine sa-ti pui ceva roşu pe tine, o camaşă sau o rochie sau cel putin să te legi

cu un băticuţ roşu. De asemenea, este indicat ca masa de la bucătărie sa fie

aşternută cu o faţă de masă sau cu o muşama în carouri roşii. Este foarte util să faci

rost de o ceaşcă de culoare roşie, iar gospodinele să-şi cumpere cratiţe, tigăi,

ceainice etc. de această culoare. Pe masa de lucru, la birou sau în camera noastraă

ar fi bine să avem ceva de culoarea roşie: o mapă, nişte flori, o pictura în armonie

cu mediul înconjuraător sş atunci vom simţi cum imediat ne revine buna dispoziţie,

ne calmăm şi ne creşte tonusul.

II. 5. Efectul de însănătoşire al culorii portocalii

Efectul înviorător al culorii roşii este completat de efectul de însănătoşire a

culorii portocalii, care este extrem de util în tratarea dereglărilor aparatului

digestiv, a bolilor de inimă, precum şi a disfuncţiilor sistemului endocrin. Oranjul

are efecte asupra rinichilor şi vezicii urinare. Purtarea hainelor de nuanţă oranj în

casă te ajută să scapi de tristete şi de spaime, previne căderile nervoase şi ajută la

creşterea poftei de mîncare, care dispare de cele mai multe ori în perioada toamnei.

II. 6. Culoarea verde este benefică pentru vedere

Culoarea verde este benefică pentru vedere, pentru sistemul nervos şi epidermă.

Verdele este un minunat vindecător, care ajuta organismul să elimine toxinele şi sa

scape de constipaţie. Această culoare mai este considerată culoarea recoltei,

contribuind la buna circulaţie a limfei în organism, eliminarea sucului gastric şi a

transpiraţiei. În acelaşi timp, culoarea verde întăreşte sistemul nervos central,

stimulează activitatea cerebrală, percepţia informaţiilor şi o gîndire coerentă şi

precisă. Cînd în cameră există obiecte de culoare verde deschis, atunci în dispoziţia

persoanelor aflate în acest loc se simte o notă de veselie. Din toata gama de culori

16

cea mai armonioasa este verdele, care contribuie la soluţionarea unor probleme

destul de dificile. Totodată, acţiunea sa favorabilă măreşte funcţiile inimii şi

plămînilor. De aceea, oamenii se simt confortabil cînd în încăpere există pete de

culoare verde, chiar dacă ele nu sînt foarte mari sau foarte deschise - acestea

oricum au efect odihnitor asupra ochiului.

II. 7. Efectul curativ al culorii albastre

Extrem de puternic este efectul curativ al culorii albastre, care calmează stresul

şi emoţiile, scade tensiunea arterială, micşorează durerile în cazul sciaticii şi al

ulcerului la stomac. Dacă un bolnav de pneumonie priveşte îndelung un obiect de

culoare albastră, atunci acesta se vindecă mult mai repede. Multă lume care suferă

de insomnie nu ştie ca daca citeste la o lampă cu abajur albastru somnul nu va

întirzia să apară. Efectul va fi acelaşi dacă în camera în care dormim punem pe

perete un covor de culoare albastră sau bleu. Trebuie să facem în aşa fel ca toamna

la birou şi acasă ochiul nostru să se bucure de întreaga gama de culori. Veţi vedea

atunci că melancolia de toamnă va ramîne doar o stare... poetică.

II. 8. Un alt fel de cromoterapie

"Culoarea, această fermecatoare insuşire a tot ce ne înconjoară, poate aduce în

sufletul nostru bucurie sau tristeţe, caldură sau răceală, agitaţie sau linişte. Ea ne

face să ne simţim mai aproape sau mai departe de noi înşine, iar de felul în care ne

pricepem să o utilizăm depinde, în mare măsură, echilibrul nostru, liniştea

interioară proprie, bogăţia trăirilor noastre afective dar şi starea noastră

fiziologică". Lăsînd la o parte culorile zugrăvite pe pereţii camerelor, acestea avînd

şi ele o foarte mare importanţă, un specialilst în cromoterapie, a vorbit despre

culorile florilor şi cele din vestimentaţie: "Atît florile, cît şi hainele pe care le

purtăm, au culori care pot fi receptate de noi sau de alţii de lînga noi şi ca un

posibil mesaj purtător de semnificaţii inteligibile. Numai că, marea varietate de

culori a naturii şi a obiectelor de vestimentaţie este văzută, simţită şi apoi

codificată şi decodificată într-un anumit fel, în funcţie de experienţă, gustul estetic

17

şi preferinţele fiecăruia". Astfel, roşul florilor poate declanşa efecte calorice,

stimulînd comportamentul de luptă. Deşi este o culoare foarte caldă, roşul este un

stimulator general: excită, irită, provoacă, mobilizează, incită la acţiune. În acelaşi

timp, culoarea roşie este şi un foarte bun stimulator intelectual, insufleţînd,

activînd şi facilitind asociaţiile de idei. Privind roşul aprins al florilor ne creşte

presiunea sanguină şi ni se activează respiraţia, avînd senzaţia de caldură. Florile

albastre oferă linişte interioară şi generează o placută ambianţă afectivă şi

meditativă. Îndeamna la calm şi reverie. În schimb, în exces, conduc la depresie,

dînd senzaţia de nostalgie. Verdele plantelor este relaxant şi dădător de speranţă,

dînd senzatia de prospeţime şi sentimentul nutriţiei asigurate. Totodată, facilitează

deconectarea nervoasă. În plan fiziologic, scade presiunea sanguină şi dilată vasele

capilare. Florile galbene dau senzaţia de caldură, intimitate, satisfacţie, admiraţie şi

inviorare. Pot fi un bun calmant al psihonevrozelor, sporind atenţia şi predispunînd

la comunicativitate. Dar si culorile hainelor pe care le îmbrăcăm pot avea efect

asupra stării noastre de sănătate. "Hainele albe au o notă de prospeţime, pace şi

echilibru. Cele de culoare roşie sînt benefice pentru persoanele cu tensiunea

scazută, lipsite de energie. Vesmintele de culoare albastră au efect liniştitor,

protector. Galbenul din vestimentaţie are efect asupra ficatului, stimulînd funcţia

hepatică. Este culoarea altruismului şi detaşării de lucruri materiale. Fiind situat la

mijlocul spectrului, verdele este culoarea echilibrului, a armoniei, hainele de

culoare verde avînd un efect minunat asupra echilibrului nostru interior". Desigur

că toate aceste sugestii nu pot fi epuizate aici. Să reţinem doar că atît florile pe care

le oferim sau le primim în dar, cît şi hainele îmbracate zilnic, ne pot ajuta să trecem

peste neplăcerile create de diverse probleme de sănătate. Acest articol a fost

preluat din revista Leacuri si terapii

II. 9. Efectul cromoterapiei asupra psihicului uman

Cromoterapia are un efect puternic asupra psihicului uman. Se cunosc metode

de tratament cu ajutorul culorilor din cele mai vechi timpuri. Există culori ce

stimulează activitatea biologică a organismului şi culori care o frânează.

18

• Astfel, portocaliul stimulează sentimentele, creează senzaţia de veselie şi

bunăstare, contribuie la tratarea anemiei; încălzeşte şi are o energie terapeutică

pozitivă, dă energie şi putere zonelor genitale. Se spune despre portocaliu că este

cea mai creativă culoare.

Acţiuni: dinamizează energiile vitale; stimulează sistemul respirator; diminuează

starea de oboseală; stimulează o mai rapidă asimilare pe plan mental a ideilor noi;

actionează asupra glandelor corticosuprarenale. Atentţe! Aceste glande secretă

adrenalina, hormonul agresivităţii. Culoarea este contraindicată în: isterie, stres,

spasmofilie, halucinaţii, demenţă senilă, pietre la vezica biliară (litiaza), astm

bronşic, bronşită.

• Roşul trezeşte şi excită, stimulează creierul, creşte pofta de mâncare. Contribuie

la creşterea cantităţii de eritrocite şi de hemoglobină în sânge, stimulează formarea

celorlalte celule din sânge şi circulaţia sangvină, ajută la menţinerea unei culori

sănătoase a pielii, dă energie ţesutului nervos şi măduvei spinării. Excesul de roşu

poate provoca conjunctivită.Va fi folosit in sedinte scurte sau deloc la persoanele

colerice sau hipertensionate ori hipertensivi. Este contraindicat in stari inflamatorii

sau stari emotionale. Actioneaza asupra glandelor sexuale, stimulindu-le

functionalitatea.

• Galbenul stimulează procesele nervoase şi „hrăneşte“ psihicul. Este foarte

eficient în cazul oboselii psihice şi elimină apatia şi teama. Verdele echilibrează,

linişteşte, disciplinează mintea şi corpul, ajută la controlarea propriilor fapte, este

foarte folosită în cromoterapia fobiilor nevrotice şi în obsesii. De asemenea, scade

emo- ţiile, armonizează activitatea inimii. Folosirea în exces a acestei culori

stimulează concentraţia fierii şi poate fi în acelaşi timp cauza apariţiei pietrelor în

căile biliare.

• Culoarea albastru are efecte calmante; este foarte eficientă în cazurile de

insomnie, de asemenea, elimină gândurile obsedante. Ajută în bolile de ficat.

Albastrul deschis este foarte eficient pentru înlăturarea agitaţ iei psiho-emoţionale,

a acceselor de agresiune, elimină stările de teamă şi de enervare.

19

• Verde. Actiuni: diminueaza stresul; echilibreaza structura somatica si cea

psihica; topeste (anihileaza) nelinistile; destinde si relaxeaza atit corpul, cit si

gindurile. Este considerat marele calmant al nevroticilor. Sanatoriile de recuperare

pentru nevroza sint situate in zona montana, unde verdele nu piere nici iarna. Este

indicata deci celor iuti la minie, irascibili cronici, celor cu idei fixe, obsesive, care

sint dominati de angoasa, de frica, tiranizati de un sfirsit apocaliptic etc. Din punct

de vedere medical: scade tensiunea sangvina; dilata capilarele. Este culoarea

glandei tiroide. Nu are contraindicatii.

• Culoarea violet creşte rezistenţa funcţională a inimii, a plămânilor şi a vaselor

sangvine, a ţesuturilor şi organelor, este de mare ajutor în cazul nevralgiilor. În

cazul percepţiei conştiente, face mintea foarte clară. Foarte multe afecţiuni, în

special cele care au manifestări exterioare, se pot vindeca prin intermediul culorii.

Există nişte tradiţii foarte vechi în folosirea culorilor. În trecut, copiii erau

îmbrăcaţi în haine de culoare roşie, pentru a fi vindecaţi de pojar. Pentru

afecţiunile pulmonare se foloseau lămpile de culoare albastră, iar în sanatoriile de

boli pulmonare, pereţii erau vopsiţi în albastru deschis, pentru că această culoare

întăreşte imunitatea organismului.Bolile vasculare se tratează cu ajutorul culorilor

albastru şi verde. Există unele clinici (în special în Elveţia) unde se practică

tratarea, fără operaţie, a unor afecţiuni serioase, cum ar fi afecţiunile vasculare.

II. 10. Ce spune despre tine culoarea ta preferata?ROŞU

Pline de viaţă şi pasionale, personalităţile "roşii" îi inspiră pe ceilalti. Pe de altă

parte, aceste persoane sunt nestatornice şi pot fi "atotcunoscătoare". Îi îngrozeşte

ideea de a parea proşti în fata celorlalti. PROBLEMA: "Am nevoie de mai multăa

energie." SOLUŢIA : Roşu MOTIVAŢIA: Din punct de vedere emotional, roşul

este asociat caracterului hotărât şi pasiunii. La nivel fizic, expunerea la o lumina

roşie accelerează bătăile inimii şi creşte circulaţia sângelui. Poartă roşu dacă te

simţi slăbit/ă sau ai o infecţie. Alimentele de culoare roşie (ardei gras şi iute,

pepene şi tomate) sunt sărace în calorii şi pline de elemente nutritive. CINE AR

20

TREBUI SĂ-L EVITE: Cei care suferă de boli de inimă, hipertensiune sau

epilepsie ori persoanele agresive, certareţe.

GALBEN

Personalităţile "galbene" sunt, de obicei, educate şi cu spirit creativ. Sunt metodice

şi pot fi conducători excelenti. Îsi stăpânesc foarte bine emoţiile şi, de aceea, par de

multe ori impasibile. PROBLEMA: "Mă dor articulaţiile." SOLUŢIA: Galben

MOTIVAŢIA: Efectele stimulante ale galbenului pot fi benefice în artrite uşoare

sau reumatism.Poartă-l aproape de piele, pentru ca efectul să fie maxim. Culoarea

galbenă induce inspiraţie şi optimism - ideală pentru a zugrăvi dormitorul copilului

sau o cameră de studiu. Alimentele galbene, cum ar fi ardeii, fructele de mango,

grep-fruturile, lămâile si ananasul sunt excelente detoxifiante. CINE AR TREBUI

SĂ-L EVITE: Persoanele tensionate, foarte active sau irascibile, pe care galbenul

le poate face să se simtă mai rău.

VERDE

Personalităţilor "verzi" le place sa-i ajute pe ceilalţi. Prietenii lor ii consideră

oameni de încredere, însă şi "verzii" pot fi victime, aşa că, uneori, ar trebui să

acorde prioritate problemelor proprii. PROBLEMA: "Am tensiune arterială mare."

SOLUŢIA: Verde MOTIVAŢIA: Aceasta e culoarea de care ai nevoie dacă vrei să

te destinzi, atât de utila dacă suferi de probleme ale inimii sau de hipertensiune.

CINE AR TREBUI SĂ-L EVITE: Dacă eşti însărcinată şi ţi-e rău dimineaţa,

deoarece verdele poate produce stări de greaţă. Întrucât culoarea verde are

capacitatea de a te relaxa (aproape) complet, există riscul de a-ţi aprecia greşit

timpul pe care îl ai la dispoziţie; aşa că, evit-o dacă eşti predispusă la întârzieri.

PORTOCALIU

Personalităţilor "portocalii" le plac spaţiile deschise, pentru că detestă orice fel de

îngrădire de natura fizică sau mentală. Sunt vorbăreţe şi au o mulţime de prieteni.

21

Le place să-i ajute pe cei slabi. PROBLEMA: "Mă simt deprimat/ă." SOLUŢIA:

Portocaliu MOTIVAŢIA: Aceasta este culoarea veseliei, a caăldurii şi

senzualităţii. Util ca fortifiant şi stimulent emotional, portocaliul este benefic în

tratamentul depresiilor şi este de mare ajutor la revenirea după un şoc emoţional.

Are şi efect antispastic, putând fi de folos în tratamentul spasmelor musculare şi al

crampelor. CINE AR TREBUI SĂ-L EVITE: Persoanele care ţin o dietă -

portocaliul se manifesta şi ca un stimulent al apetitului.

ROZ

Persoanele "roz" sunt inteligente, atente cu ceilalţi şi optimiste. Lor le "pasă". Le

place să-i binedispună pe cei din jur sşi adesea arată mai tinere decât sunt, dar pot

fi nehotărâte, lucru care nu este în favoarea lor. PROBLEMA:"Vreau să mă simt

iubit*ă." SOLUŢIA: Roz MOTIVAŢIA: Asociat cu dragostea şi romantismul,

rozul te poate ajuta să te consolezi după o despărţire. De asemenea, stimulează

creativitatea, mai ales în cazul copiilor. CINE AR TREBUI SĂ-L EVITE: Oricine

are probleme să se impună în faţa celorlalti - caracterul romantic, copilaros care e

asociat culorii roz poate să-ţi facă şi mai dificilă poziţia.

ALBASTRU

"Albaştrii" sunt sensibili, emotivi şi singuratici. Intuiesc cu uşurintă stările

oamenilor, dar au tendinţa de a nu se încrede în ceilalti. Persoanelor "albastre" le

plac ordinea, devotamentul şi compasiunea. PROBLEMA: "Aş vrea sa fiu mai

calm/ă." SOLUŢIA: Albastru MOTIVAŢIA: Albastrul este culoarea păcii. Ea

reprezintă, de asemenea, autoritatea şi încrederea - de aceea uniformele sunt,

deseori, albastre. Este culoarea ideală pentru a fi purtată la un interviu pentru

angajare. Îti este utilă şi dacă suferi de hipertensiune, stres, insomnie şi anxietate.

CINE AR TREBUI SĂ-L EVITE: Oricine are stări de deprimare (de unde şi

expresia "inimă albastră").

PURPURIU & VIOLET

22

"Purpuriii" sunt persoane marcate de spiritualitate. Le place să înveţe din

experienţele şi să citească despre vieţile altora. Uneori însă pot fi prea critici şi

fanatici în convingerile lor. PROBLEMA: "Am nevoie de mai multă încredere în

mine." SOLUŢIA: Purpuriu si violet MOTIVAŢIA: Purpuriul şi violetul sunt

culori "regale"- asociate, în general, cu luxul, creativitatea, spiritualitatea şi tot

ceea ce este sofisticat. Amândouă sunt considerate a avea un puternic efect benefic

asupra stării mentale şi sunt cunoscute drept culori care sporesc încrederea în sine

şi forţa spirituală. CINE AR TREBUI SĂ-L EVITE: Nimeni - aceste culori sunt

întotdeauna pozitive!

II. 11. Consideraţii şi concluzii

Culorile pot fi constructive sau distructive. Pot stimula sau dezamăgi, atrage sau

respinge. Pot avea chiar caracter masculin sau feminin. Atunci când le distingem în

aură, ele oferă indicaţii asupra personalităţii, stării de spirit, maturităţii şi sănătăţii

individului. E nevoie de multă practică pentru a ajunge să interpretăm corect toate

nuanţele pe care le vedem în aură.

Înca din Evul Mediu, vindecătorii şi vrăjitorii recurgeau adesea la cromoterapie ca

la un mijloc de combatere a diverselor maladii. În zilele noastre, cercetătorii

recunosc că într-adevăr culorile au efecte puternice asupra psihicului uman, iar prin

intermediul psihicului asupra dispoziţiei şi sănătăţii.

Mai succint putem clasa culorile după influenţa lor fizică, emoţionala, spirituală

şi psihologică.

Influenţă fizică Influenţă psihologică

Relaxare: verde, lumină albastră Relaxare: indigo

Înviorare: portocaliu Înviorare: verde

Excitaţie: roşu Excitaţie: galben, culoarea portocalelor

Influenţă emoţională

Relaxare: albastru

Înviorare: culoarea piersicii

Excitaţie: portocaliu

23

Influenţă spirituală

Relaxare: albastru

Înviorare: galben auriu

Excitaţie: violet, roşu închis

Capitolul III: INFLUENTA PSIHO-FIZIOLOGICA A CULORII ASUPRA OMULUI

III. 1. Sticluţe colorate

Luaţi o sticlă colorată şi umpleţi-o cu apă. Expuneţi apa la lumina soarelui

pentru cel puţin o oră. Apa va căpăta puterea culorii pe care o are sticla după ce va

absorbira energia soarelui. Această apă se numeşte apă solarizată. Dacă apa e

păstrată în sticle de culoare roşie, atunci se va numi apă roşie solarizată. Apa mai

poate fi pusă în sticle de culoare galbenă, portocalie, verde, albastră, violet sau

indigo. Cu cât timpul de expunere la lumina soarelui este mai mare, cu atât apa va

avea efecte curative mai bune. Specialiştii recomandă ca această „încărcare” a apei

cu energia soarelui să se facă atunci când e vreme caldă şi apoi se poate depozita.

Apa din sticlele roşii, portocalii, verzi şi galbene poate fi depozitată timp de două

zile, pe vreme caldă şi 10 zile, pe vreme rece. Apa din sticlele albastre poate fi

păstrată 10 zile chiar şi la căldură. Aceasta e una dintre cele mai eficiente

modalităţi de a urma terapia cu culori, însă rezultatele apar în urma unui proces

lent. Adăugaţi diferite alimente precum legumele şi fructele în dietă pentru a

profita de beneficiile curative ale culorilor acestora. E cea mai simplă cale de a

urma această terapie.

III. 2. Decorarea încăperilor

Decoraţi-vă camera cu draperii, feţe de pernă sau cuverturi de pat, în culoarea

preferată. Decoraţi o cameră cu becuri de culoarea care se potriveşte cel mai bine

cu starea sau afecţiunea pe care vreţi să o trataţi. Asiguraţi-vă că razele acestei

lumini cad asupra dumneavoastră pentru mai mult timp. Aceasta este cea mai

eficientă cale de a urma terapia cu culori, iar rezultatele sunt imediate. Dar, nu vă

24

expuneţi acelei lumini, în mod constant, mai mult de cinci minute pentru că altfel

vor apărea rezultate negative.

III. 3. Concluzie

În urma acestui capitol am aflat că culoarea îşi are influenţa sa şi asupra apei pe

care o bem şi care poate fi un bun remediu în diverse terapii.

Capitolul VI: ELEMENTE DIN TEORIA CULORII

Ochiul omului e adaptat la perceperea tuturor culorilor curcubeului (spectrului

solar) – galben, portocaliu, roşu, verde, albastru, indigo şi violet, la care se adaugă

culoarea albă şi cea neagră. În cazurile unor boli, de exemplu a xantopsiei –

tulburare a vederii – bolnavii văd toate lucrurile într-o culoare galbenă. În urma

altor boli, oamenii percep două-trei culori, sau din spectrul optic nu percep una

(sau două) culori. Este curios faptul că unele specii de animale “văd” numai una-

două culori sau numai ceva acromatic.

VI. 1. Lumea culorilor

Roşul, galbenul şi albastrul sunt cele trei culori de bază sau primare, deoarece

nici una nu poate fi reprodusă cu ajutorul celorlalte. Prin combinarea acestor culori

primare, două câte două, în cantităţi egale, rezultă culorile secundare sau binare

(oranj, verde, violet). Astfel, din combinaţia roşului cu galbenul rezultă oranjul, din

combinaţia galbenului cu albastru rezultă

verdele, iar din albastru şi roşu ia naştere violetul. Prin combinarea culorilor

primare şi binare se obţin şase culori terţe: Roşu + violet > violet-roşcat; violet +

albastru > violet-albăstrui; albastru + verde > verde-albăstrui; verde + galben >

verde-gălbui; oranj + roşu > oranj-roşcat; galben + oranj > oranj-gălbui. Termenul

ton se foloseşte pentru culori saturate, iar cel de nuanţă pentru culorile modificate

prin folosirea albului şi negrului. Nuanţa reprezintă, deci, o mică diferenţă în

valoare sau în puritate faţă de culoarea etalon. Prin amestecul dintre alb şi negruse

obţin griurile. Nuanţele de gri sunt considerate o categorie aparte de culori, fiind

numite culori sau tonuri acromatice. Tenta reprezintă o caracteristică care permite

diferenţierea culorilor. Se face distincţie între tenta unei culori pure, tentele

25

nuanţelor sau amestecurilor de culori. Proprietăţile fizice ale culorilor se definesc

prin: tonalitate cromatică, puritate (saturaţie) şi luminozitate (strălucire). Puritatea

(saturaţia) este proprietatea culorii de a fi mai concentrată (mai saturată) sau mai

diluată.

Luminozitatea (strălucirea) este proprietatea culorii de a fi mai mult sau mai

puţin strălucitoare. Valoarea unei culori poate fi apreciată, în funcţie de caracterul

tern (fără strălucire) sau nivelul de claritate, folosind noţiunea de ton. Dacă o

culoare este în acelaşi timp saturată şi luminoasă se foloseşte termenul de culoare

vie; dacă este mai puţin saturată, dar luminoasă se numeşte pală; iar dacă nu este

nici luminoasă, nici saturată, se afirmă în limbaj coloristic că avem o culoare

moartă. În cadrul celor trei culori primare, roşul şi galbenul constituie culori calde,

iar albastrul –rece.

VI. 2. Legile culorii

În cazul amestecului a două culori colaterale se produce o tentă colorată, fără a

se modifica intensitatea luminii şi culorii (de ex. roşu + oranj = roşu-oranj). În

cazul amestecului a două culori complementare se obţine o nuanţă de gri, la raport

de amestec: o parte culoare primară şi două părţi culoare secundară, deoarece

culorile primare au energia cromatică de două ori mai mare decât cele secundare.

De exemplu: 1 parte roşu + 2 părţi verde = 1 parte galben + 2

părţi violet = 1 parte albastru + 2 părţi oranj = gri. În cazul în care se amestecă cele

două culori complementare în altă proporţie decât cea arătată anterior, se obţine un

gri colorat, în care predomină culoarea aflată în proporţie mai mare. Tentele de gri

colorat se mai obţin şi din alb + negru + culoarea respectivă. Dacă se amestecă cele

trei culori primare în părţi egale, se obţine griul perfect. Acelaşi efect se obţine şi

prin amestecarea, în părţi egale, a culorilor secundare.

VI. 3. Suprapunerea culorilor

Suprapunerea culorilor ţine de domeniul picturii. Pictorul dispune de culori

transparente, caretransmit lumina, o absoarbă, precum şi de culori opace, care

26

reflectă lumina, o resping. Culorile materiale nu sunt total transparente, deoarece

pigmentul păstrează un grad de opacitate. Majoritatea culorilor folosite în pictură

sunt translucide. Culorile translucide sunt alcătuite din particule de pigment opac

care reflectă lumina şi în mediu lichid transparent care transmit lumina. Potrivit

legilor fizicii, lumina transmisă se deplasează spre oranj, iar lumina reflectată se

deplasează spre albastru. Toate culorile opace, diluate cu ulei, emulsie de ou, devin

translucide deoarece cu cât sunt mai fluide cu atât devin mai calde, mergând spre

oranj; cu cât sunt mai opace, cu atât devin mai reci, deci, merg spre albastru. Firele

vopsite, scoase din baie sunt translucide, deoarece conţin lichid. Prin evaporarea

lichidului, fibrele vopsite devin opace, răcindu-se considerabil. Culoarea opacă

este mai luminoasă, deoarece reflectă lumina, în schimb este mai puţin intensă

cromatic şi mai rece. Suprapunerea culorilor este folosită pentru obţinerea unor

tonuri mai vii sau atenuarea tonurilor stridente. De exemplu, prin aplicarea unor

tonuri calde peste tonuri reci şi a unor tonuri reci peste tonuri calde, acestea devin

mai atenuate.

VI. 4. Juxtapunerea culorilor

Juxtapunerea a două culori creează un contrast, care este cu atât mai mare cu cât

culorile sunt mai îndepărtate în spectru (cel mai puternic este contrastul culorilor

complementare).

VI. 5. Consideraţii şi concluzii

Pentru a percepe şi a rezolva la nivel contemporan problematica acestei teme,

au fost selectate sursele bibliografice, care au inclus lucrări etnografice.

Periodizarea istorică a fost introdusă în text cu scopul de a evidenţia mostrele

cunoscute din diferite perioade istorice, care purtau decor cromatic, acestea fiind

din ceramică, sticlă colorat. Uneori decorul se efectua pe piese de piatră, os, corn,

scoici, colţi etc. S-au făcut referiri la noţiuni despre natura luminii şi culorii şi la

elemente din teoria culorii.

27

28