CAPITOLUL I

1.-CONDITIILE PECOCLIMATICE DIN PODGORIA HUSI-CENTRUL VITICOL HUSI

1.1 ASEZARE GEOGRAFICA

Podgoria Husi, asezata in partea de est a Romaniei la intersectia paralelei 46°41' cu meridianul 28° 03' longitudine estica, este situata in depresiunea cu acelasi nume in zona de contact a Podisului Central Moldovenesc cu Dealurile Falciului, la o altitudine de 120m, imprejmuit de dealuri nu abrupte ci armonice, plantate cu vii. Pozitia deosebita in care este amplasat, ca intr-un potir urias, i-a atras denumirea de "orasul dintre vii". Urbea se afla pe drumul european E 581, care face legatura prin Vama Albita cu Republica Moldova.

Se admite că numele de Huşi, dat aşezării de pe pârâul Drăslăvăţ, amintit în documentul de donaţie din 1415 de către Alexandru cel Bun, Zugravilor Nichita şi Dobre, provine de la un boier moldovean pe nume Huşul, care a trăit prin partea locului în secolul al XV-lea.

Dimitrie Cantemir, savant umanist de formaţie enciclopedică, istoric şi geograf, filozof şi muzician, domnitor al Moldovei ( 1710-1711 ), a întocmit la cererea Academiei din Berlin, a cărui membru era, lucrarea “ Descripţio Moldavae “ prin care făcea cunoscută reţeaua domnească de slujitori care se ocupau cu viticultura şi îngrijirea vinurilor din Moldova.

Acesta face aprecieri asupra calităţii vinurilor din Podgoria Huşi, pe care le plasează îndată după cele de la Cotnari şi care erau considerate a fi “.... mai bune decât alte vinuri europeneşti şi chiar decât vinul de Tokaj”.

Principalele centre viticole ale podgoriei Husi sunt: Husi, Averesti si Lohan-Crasna. Centrul viticol Huşi îşi are plaiurile dispuse compact în potcoava marelui

amfiteatru al bazinului pârâului cu acelaşi nume, amfiteatru ce domină oraşul dinspre sud ( cu plaiurile Ogradă, Cotoi, Schit, Drăslăvăţ, Ochiuri ), dinspre vest ( Dobrina, Saca, Şara, Rotundoaia ), dinspre nord ( Turbata, Corni, Dric, Epureni, Novaci, Duda ) şi dinspre sud-est ( Voloşeni ).

Călătorul neavizat, care pătrunde vara în impunătorul hârtop al Huşului, unde viile îl înconjoară ca într-un impresionant amfiteatru, crede că se află cu adevărat în marele templu a lui Dionysos. Este meritul incontestabil al unor generaţii de specialişti viticultori, amelioratori şi vinificatori care, folosind experienţa podgorenilor locali, şi adăugând cuceririle ştiinţei adaptate la particularităţile mediului de aici, au reuşit treptat, să dea orasului Huşi arhitectura actuală, iar vinurilor sale faima de care se bucură.

Cenrtul viticol Averesti cuprinde plaiul cu acelasi nume, situat pe platoul interfluvial de la V precum si plaiurile Pahnesti, Arsura, Ghermanesti din partea de N a depresiunii.

Centrul viticol Crasna-Lohan are in componenta plantatiile de vii amplasate pe dealurile din bazinele acestor vai. In cadrul centrului se disting plaiurile Tarzii, Oltenesti, Cretesti, Tatarani, Stroiesti, Gugestu si Botesti. Data fiind pozitia lor si distanta dintre ele, plantatiile de aici ar putea fi grupate in doua centre: Centrul viticol Oltenesti sau Lohan cu plaiurile Tarzii, Oltenesti, Cretesti, situate pe coasta stanga a vaii Lohan si centrul viticol Tatarani sau Crasna cu , Tatarani, Stroiesti, Gugestu si Botesti, pe versantii din bazinul mijlociu al Crasnei.

1.2.-CARACTERIZAREA CONDIŢIILOR PEDOCLIMATICE DIN ZONA HUŞI

În anul 2011 (tabelul 1.) primăvara a fost mai caldă decât normala multianuală, cu valori cuprinse între 1,1○C şi 5,0 ○C (lunile martie şi aprilie) şi mai mică decât normala în luna mai, cu

3

0,4○C. Precipitaţiile au depăşit normala în martie cu 10,4 mm, aprilie cu 5,6 mm şi au fost aproape de normală în luna mai, iar umiditatea relativă a depăşit normala cu 3% în martie, 12% (aprilie) a fost sub normală în luna mai (-1%).

Vara este caracterizază prin temperaturi mai ridicate decât normala multianuală, cu valori cuprinse între 0,9-2,5○C, iar precipitaţiile au înregistrat un deficit în lunile iunie (44,0 mm) şi august (24,7 mm). În luna august au depăşit normala cu 65,8 mm.

Umiditatea relativă prezintă fluctuaţii, variind de la 61% la 65%, în funcţie de prezenţa precipitaţiilor. Luna septembrie a înregistrat temperaturi ce au depăşit multianuala cu 1,8○C şi un deficit de precipitaţii de 34,4 mm.

Temperatura minimă absolută a fost de -23,7○C, înregistrată pe 26 ianuarie, maxima absolută a fost de +37,5○C înregistrată pe 13 august.

1.2.1.-Temperatura medii (lunare si anuale)

Temperatura medie anuală a aerului este de 9,5oC în intervalul 1896-1995 şi de 9,8oC între 1952-1987, cu o amplitudine medie de 25oC şi o amplitudine a extremelor absolute de 69,3oC ( între – 29,1oC şi + 40,2oC ), ceea ce evidenţiază un accentuat continentalism termic, iar frecvenţa, durata şi intensitatea gerurilor sub – 20oC avertizează asupra pericolului de inghet al viilor si al pomilor fructiferi. Potrivit datelor înregistrate din teritoriul cercetat, reiese că temperatura medie anuală a aerului în perioada 2011 este de 11,5 oC (Tabelul 1).

Temperatura medie în luna cea mai caldă ( iulie, este de 23.5oC ).Temperatura medie în luna cea mai rece ( ianuarie, este de 1.2oC).În timpul verii, se manifestă secete frecvente, datorate circulaţiei maselor de aer de origine

tropicală dinspre Africa de Nord, de origine continentală, dinspre Asia Mică sau zona arabo-caspică.

Primul îngheţ s-a înregistrat în a doua decadă a lunii octombrie iar ultimul îngheţ s-a înregistrat în luna mai (tabelul 2)

Bilanţul termic global în anul 2011 are valoarea de 3861oC Durata medie fără îngheţ este de circa 180 zile. Inversiunile termice au loc frecvent iarna şi în anotimpurile de tranziţie .(tabelul 3)

Tabelul 1Specificare Ian.. Febr.. Martie Apr.. Mai .Iunie . Iulie . Aug. Sept. Oct. Nov.. Dec. Total Per.de

veget.2011 2011 2011 2011 2011 2011 2011 2011 2011 2011 2011 2011 12 luni (IV-IX)

TEMPERATURA(ºC)Decada I -5,2 1,8 -2,3 8,7 11,9 21,5 20,7 21,5 19,4 15,0 5,8 2,85 11,6 18,1Decada II 2,4 -3,3 5,9 8,16 17 20,6 25,5 21,6 20,6 6,9 0,8 3,7 10,5 19,2Decada III -5,0 -6,3 7,6 13,3 20,1 18,9 22,5 21,7 16 5,3 1,25 0,3 10,3 17,9Media lunară-2,6 -2,6 3,7 10 16,3 20,3 22,9 21,6 18,7 8,9 2,6 2,2 10,4 18,3PRECIPITAŢII(mm)

Decada I 6,8 1,0 12,8 9,6 28,4 54,8 3,2 14,4 3,8 28,4 - 7 149,2 21,5Decada II 9 3,6 1,4 34,2 27 13,8 42,2 9,8 - 2,8 - 9,2 243,8 148,2Decada III 5,6 3,6 8,0 3,2 8,4 33,4 28,2 - 3,6 - - 0,3 269 182,4Media lunară

21,2 8,2 22,2 47 47,8 102 73,6 24,2 7,4 38,2 - 16,5 657,2 459,8

UMIDITATEA RELATIVĂ(%)Decada I 94 73 69,7 71,1 69,3 66 69,4 61,8 63,3 63,6 77,1 84,8 75 68Decada II 96 73 71,9 70,2 70,1 65,7 64 60 57,3 73,1 80 91,8 76 67Decada III 88 92 65,4 50 60,0 70 68 55,2 57,3 80 78,2 83,3 76 70Media 92,5 85 64 60 89,2 67,1 62 57 59 71,7 78,3 86,5 76 69

4

lunară

Date privind primul si ultimul inghet, numarul de zile fara inghet in perioada 2011 Tabelul 2

Specificare 2011Primul inghet 18.X.Numarul de zile fara inghet 331Ultimul inghet 30.III.

Date privind bilantul termic in perioada -2011Tabelul 3

Specificare 2011Bilantul termic global 3861˚CBilantul termic activ 3587˚CBilantul termic util 1530˚C

Bilantul termic global rezulta din insumarea temperaturilor medii zilnice .Bilantul termic activ rezulta din insumarea temperaturilor din zilele cu mediile diurne mai

mari de 10 grade Celsius. Bilantul termic util rezulta din insumarea diferentelor de temperatura care depasesc pragul

biologic de 10 grade Celsius.

1.2.2.--Regimul de apa si umiditate atmosferica

Precipitaţiile atmosferice sunt în medie 581,5 mm anual, cu variaţii reduse, în plus sau în minus. Extremele ating cifre de 215,3 mm anual în anul 1939 şi maxim 888,2 mm anual în anul 1940.

Regimul precipitaţiilor prezintă două maxime anuale: una în mai-iunie, mai accentuată şi alta în octombrie, mai redusă cantitativ. Regimul minim se înregistrează în ianuarie-februarie-martie şi august-septembrie .

Formele de precipitaţii sunt variate după cum urmează: ploile predominante sunt condiţionate de masele de aer cu influenţe atlantice

( dinspre vest ). Uneori apar şi ploi adiabatice de tip averse cu grindină ( cum a fost în mai 1954 ), care a distrus plantaţiile de vii din partea de vest şi nord-vest a oraşului Huşi;

zăpezile sunt frecvente în lunile decembrie-martie. Grosimea medie a stratului de zăpadă este de 39,3 cm iar grosimea maximă atinge cifra de 110 cm şi chiar mai mult ( în iarna anilor 1940, 1954 ). Topirea bruscă a zăpezilor, provoacă primăvara, alunecări de teren şi uneori scurgerea de “gloduri”.

brumele timpurii apar în septembrie-octombrie, iar cele târzii în primăvară, în aprilie-mai când se înregistrează pierderi importante de ochi la viţa de vie;

roua, prezentă în special primăvara-vara, aduce beneficiu în menţinerea umidităţii atmosferice;

ceaţa şi poleiul se întâlnesc frecvent toamna şi primăvara, respectiv iarna, cu efecte negative în transporturi şi sănătatea populaţiei.

chiciura sau promoroaca se manifestă în timpul iernii şi aduce pagube ochilor viţelor de vie prin asfixie şi îngheţ, dacă acesta se menţine un anumit timp pe coardele viţei.

Umiditatea relativă atinge valoarea de 74-76 %.

5

1.2.3.--Nebulozitatea - este de 5,5-5,6 zecimi medie anuală.Evapotranspiraţia potenţială are valori de 550-600 mm anual, iar cea reală de 450-500 mm

anual, astfel că deficitul de umiditate este de circa 100-150 mm anual, iar în iunie-iulie este egal cu 75-100 mm anual ceea ce explică frecvenţa secetelor.

Măsurarea cantităţilor de precipitaţii atmosferice s-a realizat în ferma şcolară care dispune de staţie meteorologică computerizată.

Repartiţia precipitaţiilor este neuniformă în timpul anului, înregistrându-se un maxim în luna august 2011, 113,2 mm.

Umiditatea relativă a aeruluiÎn orasul Huşi, în perioada 2011 umiditatea relativă a aerului este de 74 % media anuală, cu

variaţii între 70% în luna iulie şi 78 % în luna noiembrie 2010.

1.2.4.-Insolatia Radiatia globalaAre valori în jur de 120 kcal/cm2/an, cu variaţii între 110 kcal/cm2/an pe versanţii slab însoriţi

şi 130 kcal/cm2/an pe cei mai bine expuşi incidenţei razelor solare.Insolaţia ( durata medie de strălucire a soarelui ) este de sub 2000 ore/an în dealurile înalte, şi

peste 2100 ore/an în depresiunea Huşi ( 2120 la Huşi ).Urmărind regimul mediu anual al valorilor radiative şi heliotermice, constatăm că ele se

menţin ridicate în toată perioada de vegetaţie ( inclusiv în septembrie şi octombrie), fapt ce permite o bună dezvoltare vegetativă, fructificare şi maturare deplină a strugurilor, fructelor si legumelor.

1.2.5.- Vanturile Dinamica atmosferică este strâns legată de circulaţia generală a maselor de aer deasupra

continentului european. Ca urmare, majoritatea vânturilor din zona oraşului Huşi bat dinspre vest şi nord-vest, mai ales primăvara-vara, aducând precipitaţii abundente.

Iarna, vânturile din nord-vest aduc multe ninsori persistente, iar uneori vara, ploi reci. Vânturile din nord bat mai mult iarna, ca şi cele din nord-est care produc iarna geruri prelungite şi aduc puţină zăpadă. Uneori au viteze mari şi spulberă zăpada, caracteristic fiind Crivăţul.

În timpul verii, vânturile tropicale, nord-africane, favorizează în luna iulie zile toride prelungite, numite popular zilele lui cuptor. Mai sunt cunoscute şi vânturile ce bat dinspre Marea Caspică, aducând mult praf şi călduri prelungite.

Viteza vânturilor rareori atinge la Huşi valori ridicate de tipul furtunilor sau vijeliilor. Aceasta şi datorită ramei de dealuri din jurul oraşului, care joacă rol de adăpost.

Primăvara şi vara, în zona pantelor abrupte ( de tip cuestă ) se resimt brizele de deal. Astfel, dimineaţa, adie un vânt răcoros, de tip zefir, ce urcă pe pante dinspre oraş, iar seara invers. Aerul mai rece, fiind mai greu, coboară noaptea pe părţile cele mai joase ale Huşului, iar dimineaţă urcă pe pantele abrupte spre zonele mai înalte.Vântul are influenţă asupra temperaturii şi a precipitaţiilor dintr-o regiune.

1.2.6.- Accidente climaticeIn podgoria Husi apar uneori accidente climatice cum ar fi:-grindina apare o data la 6 ani in puncte diferite ale podgoriei;-ingheturi tarzii de primavara,apar in zonele joase ale podgoriei odata la 3 ani;-ingheturi timpurii de toamna o data la 10 ani;-numarul de zile cu bruma este in medie de 30 de zile (in anul agricol 2010-2011 a fost de

27,5 zile);-in anul agricol 2011,temperatura minima absoluta a fost de -23, º C,pe data de 26/01/2011;-temperatura maxima absoluta in aceeasi perioada a fost de 37,4 ºC,pe data de 13/08/2011;-primul inghet a fost in toamna anului 2011 pe data de 18/10/ (-0,2ºC);

6

-ultimul inghet a fost pe 30/03/2011 (-1,2ºC).

1.3.FACTORII GEOPEDOLOGICI

1.3.1.Conditii geologice si geomorfologice

În Depresiunea Huşi substratul litologic este constituit din sedimente ale sarmaţianului mijlociu ( basarabian ) şi superior ( chersonian ), alcătuite din marne-argile, argile nisipoase şi nisipuri, cu intercalaţii de gresii calcaroase şi calcare oolitice, iar pe dealurile înalte din vestul şi sudul acesteia ( D. Lohan, D. Crasna, D. Dobrina. D. Huşi, D. Rusca ) sarmaţianul este acoperit de faciesul nisipos ( cu intercalaţii de argile nisipoase şi gresii dure ale meoticului.La aceste sedimente marine sarmaţian-meotice de fond, cu apariţii la zi pe coamele interfluviale şi, local, pe versanţi ( parţial loessoidizate ), se adaugă cuvertura continuă a depozitelor cuaternare, respectiv deluvio – coluvială pe versanţi ( cu textură dominant nisipo-lutoasă, provenită din amestecul gravitaţional al sedimentelor menţionate ) şi aluvială pe terasele fluviale ( luturi loessoide cu nisipuri şi prundişuri în bază ), sau pe luncile luto-nisipo-argiloase ale văilor actuale.

Relieful este determinat de structura geologică şi particularităţile litologice ale depozitelor( nisipuri, argile, gresii ). Acesta este reprezentat prin Depresiunea Huşi, încadrată la nord de Dealurile Ghermăneştilor, la vest de Dealurile Crasnei şi Lohanului, la sud de Dealurile Fălciului şi la est de Valea Prutului.Geomorfologic deci, se pun în contact două subunităţi distincte: una deluroasă în jur de 300 m altitudine absolută şi una colinară depresionară cu o medie altitudinală de 150 m, albia Prutului din sectorul la care ne referim coborând insesizabil de la 29 m la 22 m altitudine absolută.

Dealurile au orientări, caracteristici morfologice şi pante diferite, ca fundal pentru unele plaiuri ale podgoriei.Astfel, Dealurile Crasna-Lohan, dintre Depresiunea Huşului ( E ) şi Valea Crasnei ( V ), pornesc din trunchiul comun al Dealului Buneşti ( 402 m ) şi se dirijează spre Sud, sub formă de două culmi paralele, separate de Valea Lohanului.

Dealurile menţionate interesează îndeosebi prin versanţii lor, pe care sunt amplasate, masiv sau dispersate, numeroase plantaţii viticole. Declivitatea lor variază sectorial între 5o şi 25o, valorile mai mari de 10o-20o fiind frecvente pe coastele structurale, între care mai importante sunt Coasta Crasnei şi Coasta Lohanului de pe stânga acestor văi Coasta Huşiului de pe dreapta şi din bazinul de recepţie al pârâului cu acelaşi nume.

Dată fiind înclinarea, pretabilitatea litologică, plus despădurirea şi agrotehnica neraţională din trecut, aceşti versanţi sunt puternic afectaţi de eroziunea areolară, organisme torenţiale şi mai multe generaţii de alunecări ( stabilizate, semistabilizate şi reactivate ), procese de degradare combătute parţial, îndeosebi prin tehnici de amenajare viticole, pomicole şi silvice. Depresiunea Huşiului este delimitată de rama înaltă a dealurilor din S, V şi N, respectiv de Valea Prutului la E.

Expozitia predominanta a dealurilor spre est, sud-est si sud-vest, permite valorificarea radiatiei solare prin cultivarea vitei de vie si a pomilor fructiferi.

1.3.2 Factorii hidrologici

Zona municipiului Husi este tributară râului Bârlad prin Crasna şi Lohan din zona deluroasă vestică - văi cu scurgere permanentă, dar cu debite modeste şi oscilante în timpul anului – şi Prutului prin totalitatea pâraielor ce drenează Depresiunea Huşiului, între care mai mari şi aproape permanente sunt Valea Grecului-Gura Văilor, ce colectează toate pâraiele semipermanente (Voloseni, Huşi unit cu Recea şi Valea lui Ivan) din sud-vestul depresiunii, şi pârâul Şopârleni ( cu

7

Ruginosu şi Barahoi ) care, împreună cu micile pâraie temporare Barboşi, Luncani şi Valea Lupului, drenează partea de nord-est a acesteia.

Tabloul apelor de suprafaţă este completat de numeroase iazuri amenajate din necesitatea asigurării unor debite permanente în zonă ( Benti, Galbena ).Dintre apele subterane, cele mai importante sunt: stratul acvifer Arsura-Pâhneşti, cu debitul cel mai mare captat în preajma satului Arsura şi pe Coasta Huşiului pentru alimentarea oraşului;

Apele subterane mentin partial debitul parailor Draslavat si Raiesti. Apele freatice sunt cantonate in depozite fine de nisip cu o grosime cuprinsa intre 0,5-1,5 metri situate la circa 2-12 metri adancime.

Toate aceste surse de apă, majoritatea de calitate accesibilă, constituie o rezervă importantă. Dacă totuşi regiunea şi îndeosebi Depresiunea Huşului, apare cu o deficienţă în umiditate, se datorează insuficientei valorificări, inclusiv în viticultură, a resurselor hidrice de care dispune.

1.3.3 Factorii edafici Solurile s-au format în funcţie de condiţiile climatice, formele de relief, litologie şi

vieţuitoare, fiind variate atât ca tip dar mai ales ca stadiu de evoluţie.În aria orasului Huşi, rămân dominante solurile de tipul cernoziomurile levigate, solurile cenuşii şi regosolurile – erodisolurile. Colinele mai înalte ale Depresiunii Huşi au ca soluri specifice cernoziomurile levigate (predominant cambice) ale silvostepei.

Argiluvisolurile (solurile brune şi cenuşii de pădure) s-au format pe argile şi nisipuri meoţiene, fiind răspândite în vestul şi sudul oraşului Huşi, sub pădurile de stejar. Sunt favorabile vegetaţiei forestiere şi culturilor agricole în deosebi celor cerealiere.

Molisolurile sunt reprezentate prin cernoziomul cambic, cernoziom tipic ciocolatiu, cu orizonturi bine dezvoltate.

Ca soluri azonale se întâlnesc vertisolurile formate pe alunecări de teren şi suprafeţe restrânse de protosoluri coluviale şi antropice, soluri hidromorfe de tip lăcovişte etc.

In zona de studiu privind amenajarea dendrofloricola predomina cernoziomul ciocolatiu cu urmatoarele caracteristici:

Orizontul A se întinde pe adâncimea 0-60 cm, este de culoare brun-negricios, lutos, grăunţos, cu elemente structurale rotunjite, afânat ( stratul arat frecvent prăfuit, uneori formează talpa plugului ), numeroase rădăcini ierboase, rare crotovine; trecere treptată.

Orizontul AC se întinde pe adâncimea 60-85 cm, este de culoare brună, slab cenuşiu, cu eflorescenţe şi pseudomicelii de CaCO3, lutos, alunar până la nuciform, elemente structurale insuficient consolidate, afânat, frecvente crotovine, rădăcini; trecere treptată.

Orizontul C' se întinde pe adâncimea 85-110 cm, este de culoare gălbui-cenuşiu cu pete, pseudomicelii de CaCO3, lutos, nestructurat, afânat, frecvente crotovine de culoare mai închisă; trcere traptată.

Orizontul C" se întinde pe adâncimea de 110-154 cm, este de culoare gălbui-cenuşiu, împestriţat cu pete, vinişoare şi concreţiuni albe de CaCO3 de 1-3 cm diametru, lutos spre luto-nisipos, fără structură, afânat-slab, compact; trecere treptată.

Orizontul D se găseşte sub 154 cm, este un loess gălbui-cenuşiu, lutos spre luto-nisipos.

Caracteristicile fizico-chimice ale solului cernoziom ciocolatiuTabel 4

Orizonturi A A/C C' C" DAdâncime cm 0-60 60-85 85-110 110-154 154-240

8

Argilă, %CaCO3, %Humus, %C : NpH în H2ON total %Baze de schimb m.e./100 g solHidrogen de schimb m.e./100g solCapacitate de schimb cationic m.e/100 g solCationi % din T :Ca++

Mg++

K+

Na+

H+

Gradul de saturaţie în baze

29,3-3,211,87,10,16125,62,6

28,3

74,8 11,22,91,89,1

90,8

29,12,12,0-8,1-21,10-

21,10

94,6-2,33,1-100,0

26,712,61,0-----

14,6

94,7-2,63,2-100,0

24,620,40,7-8,4---

-

------

20,314,0--7,9-11,9-

11,8

90,3-3,46,3-100,0

Aceste date confirmă calificarea acestui tip de sol ca făcând parte din grupa solurilor cele mai bogate. Circuitul biologic activ, capacitatea de nitrificare ridicată, textură mijlocie, structură glomerulară poroasă şi însuşirile hidrofizice bune întregesc complexul de proprietăţi favorabile vieţii plantelor.

Regimul de umiditate şi în acest tip de cernoziom este afectat de aceleaşi deficienţe caracteristice solurilor de stepă, începând din luna iulie, uneori şi în aprilie-mai, rezervele de apă accesibilă sunt scăzute sub limita critică de transpiraţie, în vară atingându-se şi păstrându-se uneori prelungită limita de ofilire şi chiar umiditatea de higroscopicitate.

În general însă, regimul de umiditate este mai puţin extrem decât în celelalte soluri, aceasta manifestându-se atât prin nivelul recoltelor agricole, cât şi prin instalarea naturală a arbuştilor pionieri ai pădurii, uneori chiar pe terenuri din zona cernoziomurilor cambice.

În concluzie, zona Huşi nu este o creaţie întâmplătoare. Ea este rezultanta unor condiţii ecologice favorizante, conjugate cu necesitatea social-economică de valorificare a unor terenuri improprii sau cu o redusă eficienţă pentru alte culturi, şi cu abnegaţia unor specialisti de înaltă calificare şi clarviziune.

1.3.4 Vegetatia

Vegetaţia este în strânsă legătură cu condiţiile de climă , relief şi sol. În zona de studiu aflata pe strada Fundatura viticolei Nr.1 este specifică vegetaţia de silvostepa caracterizata prin specii ierboase xeromezofite si chiar xerofite la care se adauga si diferite specii lemnoase:stejar (Quercus robur), măr (Malus domestica), păr ( Pirus communis), cireş sălbatic ( Cerasus avium ) etc. Dintre arbuşti: corn ( Cornus mas ), alun (Coryllus avelana), măceş (Rosa canina), soc (Sambucus nigra) etc. Mai rar se întâlneşte fag (Fagus silvatica ), plop (Populus alb ), salcâm (Robinia pseudacacia).Vegetaţia de stepă cuprinde asocialtii paioase reprezentate prin: firuţă (Poa pratensis), ovăscior (Arrhenathruum elatu ), obsigă (Bromus inermi ), pir (Agropirum repens, laptele câinelui (Euphorbia cyparissia ), lumânărică (Verbas-cum phlomoides), susai (Sonchus aspe ).

In concluzie, sectorul climatic al Depresiunii Huşi are un caracter de relativă adăpostire, temperaturi şi amplitudini termice cu nuanţe excesive, precipitaţiile mijlocii şi frecvenţa moderată a fenomenelor hidrometeorice.

9

CAPITOLUL II

II. MEMORIU DESCRIPTIV

2.1. STABILIREA SISTEMULUI SI A TIPULUI DE PLANTATIE VITICOLA

Infiintarea plantatiei de vita roditoare in centrul viticol Husi necesita cheltuieli mari de investitii, prin care se urmareste obtinerea unor productii sporite de struguri, de calitate, in conditiile promovarii tehnologiilor moderne de cultura vitei de vie si a unei eficiente economice maxime.

Proiectul de executie presupune rezolvarea urmatoarelor probleme: - stabilirea sistemului de cultura si a tipului de plantatie viticola;- alegerea judicioasa a terenului pentru amplasarea plantatiilor in areale favorabile

culturii vitei de vie;- proiectarea lucrarilor hidroameliorative care sa asigure folosinta indelungata a terenului

prin cultura vitei de vie;- organizarea terenului in unitati de exploatare, urmarindu-se folosinta rationala a

pamantului si asigurarea conditiilor optime de mecanizare a lucrarilor;- amenajarea antierozionala a terenului pentru conservarea solului si crearea conditiilor

favorabile pentru cresterea si rodirea vitei de vie;- pregatirea terenului in vederea plantarii vitei de vie;- alegerea soiurilor si amplasarea lor pe teren;- stabilirea distantelor de plantare;- plantarea vitei de vie.

Sistemul de cultura a vitei de vie este determinat de factorii naturali de mediu, de soiurile cultivate, formele de conducere practicate si lucrarile de intretinere care se aplica in plantatii.

In tara noastra se practica trei sisteme de cultura a vitei de vie: neprotejata, semiprotejata, protejata.

In centrul viticol Husi predomina sistemul de cultura neprotejata caracterizat prin aceea ca butucii sunt condusi in plantatii pe tulpini semiinalte sau inalte, elementele de rod fiind situate la inaltimi de pana la 2m fata de nivelul solului. In felul acesta mugurii pe elementele de rod sunt expusi mai putin la influenta temperaturilor scazute din timpul iernii, valorile minime inregistrandu-se, de obicei, la suprafata solului sau a zapezii.

Tipurile de plantatii exprima gradul de intensivizare a culturii vitei de vie si sunt determinate de panta terenului, distantele de plantare, densitatile de plantare, forma de conducere a butucilor, posibilitatile de mecanizare a lucrarilor.

In cadrul sistemelor de cultura a vitei de vie se intalnesc mai multe tipuri de plantatii in raport cu orografia terenului, vigoarea soiurilor cultivate si directiile de productie.

In centrul viticol Husi predomina plantatiile viticole obisnuite, amplasate pe terenuri cu pante moderate (sub 15%) si soluri cu fertilitate mijlocie. Distantele de plantare folosite sunt 2,2m intre randuri si 1,0 -1,4 m intre butuci pe rand, asigurand densitati normale de 3246-4545 butuci la hectar.

Sunt cultivate atat soiurile pentru struguri de vin, cat si cele pentru struguri de masa, cu vigoare slaba, mijlocie sau mare. Se folosesc formele de conducere semiinalta si inalta a butucilor. Productiile de struguri care se obtin sunt mijlocii de 12-15 tone la hectar.

10

2.2 ALEGEREA SOIURILOR DE PORTALTOI SI DE VITA RODITOARE

Prin alegerea si amplasarea corespunzatoare a soiurilor de portaltoi si a celor de vita roditoare se urmareasete asigurarea pe cat posibil, a unei concordante intre cerintele soiurilor si resursele ecologice ale unui anumit teritoriu.

Portaltoiul se alege corect daca se tine seama de adaptarea acestuia la conditiile pedoclimatice, rezistenta fata de nematozi, afinitatea cu soiurile roditoare, influenta lui asupra calitatii productiei, adaptarea la tehnicile culturale.

In centrul viticol Husi soiurile de vita roditoare propuse prin proiect sunt altoite pe urmatorii portaltoi: Berlandieri x Riparia Kober 5BB si Berlandieri x Riparia Selectia Craciunel 2.

Kober 5BB,nu este indicat pentru soiurile productive cu vigoare mare,intru-cat acesta imprima cresteri vegetative mari,in detrimentul productiei (la soiul Zghihara de Husi).Astfel,la aceste soiuri (Zghihara si Aligoté),se va folosi portaltoiul Riparia-Selectia Craciunel II.

Pentru soiul Feteasca regala,se va folosi portaltoiul Berlandieri-Riparia Kober 5 BB,deoarece are o afinitate buna in plantatii si asigura productii mari de struguri.

BERLANDIERI X RIPARIA KOBER 5 BB

Sinonime: Kober 5 BB, sau simplu 5 BB.Origine. A fost obţinut în Austria de către FRANZ KOBER (1920), prin selecţie clonală din

populaţia de Berlandieri x Riparia Teleky 5 A. În perioada anilor 1902-1904 S. TELEKY a trimis la staţiunea viticolă Nussberg de lângă Viena cele mai valoroase tipuri din hibrizii de Berlandieri x Riparia obţinuţi de el în Ungaria. În urma lucrărilor de selecţie, F. KOBER a extras două clone valoroase pe care le-a notat cu 5 BB şi 125 AA, ce s-au impus ulterior ca portlatoi.

În cazul portaltoiului 5 BB, cifra 5 desemnează seria fenotipică apropiată de Riparia a hibrizilor lui Teleky; primul B corespunde notaţiei caracterelor întâlnite la lăstari (culoare roşiatică, glabrii şi cu vârfurile bronzate); cel de-al doilea B desemnează vigoarea foarte puternică a portaltoiului.

Caracterele ampelografice. Dezmugurire scămoasă, verde albicioasă, cu nuanţe cafenii; frunzele tinere de culoare verde arămie, acoperite cu peri fini pe faţa superioară şi cu scame rare pe nervuri pe faţa inferioară. Vârful lăstarului este semideschis şi pufos. Frunza adultă este întreagă, cuneiformă, codul ampelometric 136-3-24, cu tendinţă de trilobie. Limbul gros, de culoare verde intens, gofrat, ondulat între nervurile principale, cu dinţii scurţi, ogivali, mucronii lungi şi înconvoiaţi; sinusul peţiolar este în formă de U deschis. Pe faţa inferioară este slab pubescentă; peţiolul de lungime mijlocie şi acoperit cu perişori scurţi. Caracterul “tare” de recunoastere îl reprezintă faptul că nervura principală N1 formează o flexiune în treimea superioară a limbului.

Floarea hermafrodită, funcţional femelă, cu polen steril; formează struguri mici, cu boabe mărunte, sferice, de culoare neagră violacee. Lăstarul foarte viguros, cu meritale lungi (16-20 cm lungime), striat, uşor pubescent la noduri, de culoare verde cafenie, iar la noduri roşie vineţie. Cârceii sunt lungi, bi sau trifurcati, de culoare verde cu nuanţe roşiatice. Coarda este de culoare cafenie cenuşie, fin striată, cu suprafaţa costată, secţiunea transversală uşor eliptică; măduva ocupă circa ½ din suprafaţa secţiunii. Scoarţa se exfoliază în plăci. Mugurii sunt mari, conici (globuloşi).

Însuşiri agrobiologice. Kober 5 BB este un portaltoi foarte viguros, cu perioadă mijlocie de vegetaţie (170-180 zile); dezmugureşte în prima decadă a lunii aprilie, maturarea lemnului lăstarilor începe devreme, devansând adesea pe Riparia gloire, procesul evoluând repede până spre sfârşitul lunii septembrie. Butaşii înrădăcinează bine în şcoala de viţe (60-80% capacitate de înrădăcinare), iar afinitatea cu soiurile de viţă roditoare este bună, circa 50% prindere la altoire. În plantaţii dezvoltă un sistem radicular foarte puternic, cu rădăcini de schelet numeroase şi lungi, care exploarează un volum mare de sol până la adâncimea de 5-6 m. Capacitatea de regenerare a sistemului radicular este foarte mare. Rezistenţe biologice: bună la filoxera radicicolă, dar slabă la

11

filoxera galicolă; este foarte rezistent la nematozii endoparaziţi din genul Meloidogyne, ceea ce permite folosirea ca portaltoi pe terenurile infestate; mult mai rezistent la cloroză decât Teleky 8 B, asimilând maximum 20% calciu activ din sol; nu rezistă la săruri, maxim 0,4 g/l NaCl. Rezistenţa la secetă şi excesul de umiditate din sol este mijlocie.

Însuşirile agrotehnice. Kober 5 BB maturează lemnul lăstarilor foarte bine, lungimea utilă a coardelor fiind de 4-5 m. Producţiile de butaşi care se obţin sunt mari, în medie 200 mii/ha şi constante an de an. Se adaptează bine pe toate tipurile de sol, cu excepţia solurilor acide, compacte şi secetoase. În plantaţii, conferă vigoare foarte mare soiurilor altoite de viţă roditoare, favorizează mărgeluirea strugurilor, întârzie maturarea şi slăbeşte rezistenţa la ger a soiurilor altoite de viţă roditoare. Nu este indicat ca portaltoi pentru soiurile productive cu vigoare mare (Fetească neagră, Zghihară de Huşi, Crâmpoşie), deoarece amplifică creşterile vegetative în detrimentul producţiei de struguri. Autorii italieni menţionează incompatibilitatea sa ca portaltoi pentru majoritatea soiurilor de masă (Perlă de Csaba, Pance precoce, Delizia di Vaprio, Gros vert, Corniola). Are afinitate bună în plantaţii şi asigură producţii mari de struguri, la soiurile: Merlot, Cabernet Sauvignon, Chardonnay, Fetească regală, Riesling italian, Galbenă de Odobeşti etc.

Particularităţile de cultură. Fiind un portaltoi foarte viguros, se lasă sarcini mai mari de lăstari pe butuc, în medie 12 lăstari; sarcinile mici de lăstari conduc la obţinerea unor butaşi prea groşi, care crează dificultăţi la altoit. Formează mulţi copili, necesitând operaţiuni dese de copilit. Mijloacele de susţinere recomandate sunt, spalierul vertical cu sârme oblice şi piramidele de 8 butuci. Fertilizarea se face cu doze moderate de îngrăşăminte chimice, în special cu azot; pe solurile fertile dozele de îngrăşăminte se reduc la jumătate. În timpul vegetaţiei sunt necesare 1-2 tratamente împotriva filoxerei galicole, cu insecticide organo-fosforice. Maturarea lemnului lăstarilor se termină toamna devreme, încât recoltarea coardelor se face imediat după căderea frunzelor.

Variaţii şi clone. De la începutul răspândirii sale portaltoiul Kober 5 BB s-a dovedit a fi o populaţie destul de heterogenă din punct de vedere biologic. La noi în ţară s-a trecut încă din anul 1935 la supraselecţia acestui portaltoi în cadrul pepinierei de la Crăciunel (pepineristul UNGAR). Lucrările au fost continuate în cadrul Staţiunii viticole Crăciunel-Blaj de către M. TOADER şi B. BALTAGI care au înmulţit şi răspândit în cultură clona cea mai valoroasă sub denumirea de Selecţia Crăciunel 2. Această selecţie este mai precoce decât Kober 5 BB, maturând lemnul lăstarilor cu 2 săptămâni mai devreme. Tot la Staţiunea viticolă Crăciunel-Blaj, prin lucrările de selecţie efectuate în perioada anilor 1949-1964 s-au extras din Kober 5 BB alte două selecţii valoroase de portaltoi: Selecţia Crăciunel 26 omologată în anul 1970 şi Selecţia Crăciunel 25 omologată în 1978 (M. TOADER şi colab.).

Zonare. Kober 5 BB este portaltoiul cu ponderea cea mai mare în cultură la noi în ţară (circa 70% din suprafaţa plantaţiilor actuale de portaltoi), fiind utilizat în toate podgoriile ţării. Tendinţa este de a se restrânge suprafeţele, fiind înlocuit treptat cu selecţii mult mai valoaroase de Berlandieri x Riparia, cum sunt: Selecţia Oppenheim 4; Selecţiile Crăciunel 2, 26 şi 71. Este cultivat pe suprafeţe mari în multe ţări viticole: în Italia, deţine 50% din suprafaţa plantaţiilor de portaltoi; în Luxemburg, 60%; în Germania, Austria, Elveţia circa 75%. Se mai cultivă în Ungaria, Rusia, Franţa etc.

Berlandieri x Riparia Selectia Craciunel 2. A fost obtinut in anul 1937 la statiunea de cercetari viticole Blaj prin selectie clonala

din Kober 5BB. Caractere morfologice. Frunza adulta este mare, cuneiforma, intraga cu sinusul petiolar in forma de U larg deschis.Insusiri biologice si tehnologice. Are o perioada de vegetatie mai scurta decat Kober 5BB, dezmugurire timpurie, maturarea lemnului mai devreme decat Kober 5BB. Are vigoare mare pe care o confera soiurilor altoite. Sistemul radcular este foarte bogat, asimileaza maximum 20% calciu , are rezistenta mijlocie la seceta si la excesul de umiditate. Se recomanda la soiurile de struguri pentru vin cu potential mare de productie si nu este indicat pentru soiurile de masa.

12

Soiurile de vita roditoare pe baza carora se infiinteaza plantatia viticola in centrul viticol Husi sunt: Feteasca regala, Feteasca albă şi Riesling italian.

PARTICULARITĂŢILE DE CULTURĂ

Particularităţile ecologice. Soiurile de masă sunt cultivate numai în arealele geografice cu un grad ridicat de favorabilitate al factorilor climatici. Gradul de favorabilitate se stabileşte în raport cu epoca de maturare a soiurilor, factorii termic şi insolaţia fiind hotărâtori (tabelul 5.1).

În ceea ce priveşte umiditatea din sol, soiurile de masă sunt considerate relativ rezistente la secetă. Consumul de apă fiind însă ridicat, cultura lor se recomandă în condiţii de irigare, care asigură totdeauna sporuri mari de producţie.

Tabelul 2.1Cerinţele ecoclimatice ale soiurilor de masă în raport cu epoca lor de maturare

SpecificaţiiEpoca de maturare a strugurilor:

timpurie mijlocie târzie

Durata perioadei de vegetaţie (număr de zile) 160 170-180 > 180

Bilanţul termic util (tuC) 1200 1400-1600 > 1600

Durata de strălucire a soarelui, în perioada de vegetaţie (nr. ore)

1400 1500-1600 > 1600

Particularităţile biologice. Acestea se referă în special la asocierea soi vinifera-portaltoi. Soiurile de masă necesită, în general, portaltoi viguroşi, capabili să susţină potenţialul ridcat de producţie. Pentru soiurile timpurii sunt indicaţi portaltoii cu o perioadă scurtă de vegetaţie, care să grăbească maturarea strugurilor (Riparia Gloire, 41 B, SO4, Precoce).

Portaltoii asigură obţinerea unor sporuri mari de producţie. Astfel, soiul Chasselas doré altoit pe portaltoiul SO4 dă sporuri de producţie de până la 20 %, pe când la soiul Afuz-Alli sporul de producţie este de numai circa 15 %.

a. Distanţele de plantare. La soiurile cu vigoare mijlocie (Perlă de Csaba, Chasselas, Muscat timpuriu de Bucureşti etc.), se folosesc distanţe obişnuite de plantare de 2,2/1,0-1,2 m, cu densităţi mari 3700 - 4000 butuci/ha. În cazul soiurilor viguroase (Cardinal, Muscat de Hamburg, Coarnă, Afuz-Ali, Italia), sunt necesare distanţele mari de plantare de 2,5 - 3,0 m între rânduri şi 1,4 - 1,5 m pe rând, cu densităţi mici de 2500 - 3000 butuci/ha.

b. Formele de conducere. În general, pentru soiurile de masă, se recomandă formele înalte de conducere a viţelor.În cazul soiurilor viguroase, cea mai indicată este conducerea Guyot pe tulpină (capul înălţat), pergola raţională şi cortina dublă geneveză (D.G.C.). Soiurile cu vigoare mijlocie pot fi conduse în cordon bilateral, cu tăiere în verigi scurte de rod.

c. Sarcina de ochi la tăiere. Aceasta influenţează randamentul producţiei şi calitatea acesteia. În general, la soiurile de masă se lasă sarcini mijlocii de ochi la tăiere, diferenţiate în funcţie de vigoarea soiului, vârsta plantaţiei şi starea de fertilitate a solului.

Repartizarea sarcinei de ochi se face pe elementele de rod lăsate la tăiere (coarde, cordiţe, cepi), adecvate formelor de conducere a viţelor în plantaţie.

d. Lucrările şi operaţiunile în verde. Ocupă un loc important în tehnologia de cultură a soiurilor pentru struguri de masă, deoarece contribuie la sporirea producţiei marfă, prin îmbunătăţirea calităţii strugurilor. Se aplică diferenţiat, în concordanţă cu însuşirile biologice ale soiurilor şi condiţiile climatice ale anului:

13

Plivitul lăstarilor sterili. La soiurile la care lăstarii fertili reprezintă peste 70 %, prin plivit se înlătură toţi lăstarii sterili de pe coardele de rod. La soiurile cu mai puţin de 70 % lăstari fertili, se înlătură numai 25 - 50 % din lăstarii sterili;

Normarea inflorescenţelor pe butuc. Această operaţiune se execută imediat după legatul florilor, lăsându-se următoarele încărcături de rod pe butuc, în funcţie de soi: 14 - 16 inflorescenţe, la soiurile cu struguri mari şi boabe mari (Cardinal, Italia, Afuz-Ali); până la 24-26 inflorescenţe, la soiurile cu struguri mijlocii (Muscat de Hamburg, Muscat d'Adda, Coarnă); până la 30 - 32 inflorescenţe, la soiurile timpurii şi extratimpurii (Perlă de Csaba, Aromat de Iaşi, Timpuriu de Cluj);

Scurtarea ciorchinilor cu 1/3 din lungimea lor. Lucrarea este necesară la soiurile cu inflorescenţe mari (Cardinal, Muscat de Hamburg, Afuz-Ali, Italia, Regina viilor), pentru a se asigura dezvoltarea uniformă a boabelor pe ciorchine. La strugurii rămuroşi se recomandă şi scurtarea primelor ramificaţii ale rahisului;

Incizia inelară. Prin această operaţiune se grăbeşte maturarea strugurilor, la soiurile tardive (Afuz-Ali, Italia, Coarnă). Se aplică foarte rar, deoarece necesită multă forţă de muncă şi influenţează negativ asupra vieţii butucilor;

Desfrunzitul parţial al strugurilor. Sunt îndepărtate prin rupere, frunzele din dreptul strugurilor cu 2-3 săptămâni înainte de cules, pentru a se preveni atacul mucegaiului şi a se favoriza procesul de maturare. Lucrarea este absolut necesară în anii reci şi ploioşi.

e. Fertilizarea. Soiurile de masă consumă cantităţi mai mari de elemente nutritive din sol, în comparaţie cu soiurile pentru struguri de vin.

Lipsa azotului, limitează producţia de struguri, încât îngrăşămintele cu azot nu trebuie să lipsească din sistemele de fertilizare. Şi consumul de microelemente este mai ridicat: 140-230 g B, 110-220 g Zn, 64-185 g Cu, 50-70 g Mn la hectar. Asigurarea echilibrului nutritiv are importanţă hotărâtoare asupra calităţii strugurilor.

f. Irigarea. Este o măsură tehnologică obligatorie, mai ales în podgoriile şi centrele viticole din sudul ţării, specializate în cultura soiurilor pentru struguri de masă. Toamna, se face o irigare de aporovizionare cu apă a solului, iar în timpul perioadei de vegetaţie udările se aplică în raport cu cerinţele viţei de vie. Irigatul trebuie sistat la intrarea strugurilor în pârgă; numai în plantaţiile de vii pe nisipuri se poate continua irigarea şi după pârga strugurilor.

g. Protecţia fitosanitară. La soiurile de masă, importanţa tratamentelor fitosanitare este mult mai mare, decât la soiurile pentru struguri de vin, deoarece strugurii trebuie să fie perfect sănătoşi. Orice urmă de boală sau atac de dăunători, scade din valoarea comercială a strugurilor. În cazul strugurilor destinaţi păstrării, atenţie mare trebuie acordată tratamentelor împotriva putregaiului cenuşiu, deoarece strugurii nu trebuie să vină din câmp infectaţi cu sporii acestei ciuperci.

Descrierea soiurilor cultivate

SOIURILE PENTRU STRUGURI DE MASĂ CU MATURARE TÂRZIE

Această grupă de soiuri are o pondere redusă în cultură la noi în ţară, cca. 30 - 35% din suprafaţa destinată soiurilor de masă, deoarece condiţiile climatice sunt mai puţin favorabile pentru cerinţele lor biologice. Au perioadă lungă de vegetaţie (190 - 210 zile) şi maturează strugurii în epocile V-VI (sfârşitul lunii septembrie - începutul lunii octombrie). Având cerinţe ridicate faţă de temperatură, se cultivă cu rezultate bune numai în regiunile din sudul ţării. Sortimentul de soiuri care se cultivă la noi în ţară este foarte restrâns: Coarnă albă, Coarnă neagră, Afuz-Ali, Italia, Bicane. La acestea se adaugă

14

creaţiile noi, valoroase obţinute în ultima vreme, care îşi fac treptat loc în cultură: Select, Tamina şi Xenia.

COARNĂ NEAGRĂ

Sinonime: Asmă, Moldavski sau Ciornîi Crîmski (Negru de Crimeea) - în Rusia şi Ucraina; Cerna razachia sau Sultanka - în Bulgaria; Tîrno greiko - în Macedonia şi Serbia.

Origine. Aceeaşi origine ca şi Coarna albă, cu care se aseamănă în multe privinţe din punct de vedere fenotipic. Fiind un soi mult mai valoros decât Coarna albă, este cultivat pe suprafeţe mari în podgoriile noastre.

Caracterele ampelografice. Dezmugurire slab scămoasă, cu rozeta de culoare verde monoton. Frunzele tinere sunt lucioase, glabre şi cu nuanţe verde-cafenie. Frunza adultă de mărime mijlocie (17 - 18 cm lungime), uşor alungită, obişnuit trilobată, mai rar pentalobată. Sinusurile laterale sunt eliptice, de cele mai multe ori închise prin suprapunerea uşoară a lobilor; sinusul peţiolar este larg deschis, în formă de V. Limbul frunzei este glabru pe ambele feţe, neted, uşor gofrat şi dinţatură neregulată, nervurile subţiri, verzi şi glabre. Lăstarii sunt muchiaţi şi striaţi. Floarea hermafrodită funcţional femelă, cu staminele recurbate, polenul steril, soiul fiind autosteril. Strugurii sunt mari (250-350 g, în medie), cilindro-conici sau conici, cu boabele aşezate des pe ciorchine. Bobul mare, de formă ovoidală (de coarnă), cu pieliţa subţire, colorată în negru-roşietic şi acoperită cu un strat gros de pruină. Pulpa bobului este cărnoasă, crocantă şi cu gust specific, ierbos.

Însuşirile agrobiologice. Perioadă lungă de vegetaţie (185 - 200 zile) şi cerinţe mari faţă de căldură, peste 3800C. Are vigoare foarte mare şi fertilitate mijlocie, în medie 68 % lăstari fertili. Maturează lemnul lăstarilor foarte bine, în toate podgoriile. Dezmugurire relativ timpurie, în prima decadă a lunii aprilie; pârga strugurilor începe târziu, în a doua parte a lunii august, iar maturarea deplină se realizează spre sfârşitul lunii septembrie. În plantaţii se asociază cu soiurile polenizatoare: Muscat de Hamburg, Băbească neagră, Tamina. Rezistenţe biologice: foarte bună la ger şi la moliile strugurilor, la secetă şi la putregaiul cenuşiu al strugurilor; slabă la mană şi oidium; toleranţă la filoxeră.

Cerinţele agrotehnice. Are nevoie de portaltoi nu prea viguroşi, care să-i tempereze creşterile vegetative luxuriante (SO4-4, 41 B). Forma de conducere recomandată este capul înălţat Dr. Guyot pe tulpini înalte, cu verigi lungi de rod la tăiere. Având rezistenţa bună la ger se pretează la conducerea sub formă de bolţi sau pergole, în gospodăriile populaţiei din zonele sudice ale ţării, unde Coarna neagră reuşeşte să-şi matureze strugurii. Reacţionează bine la fertilizarea organică, mai ales în podgoriile subcarpatice, unde soiul este cultivat pe terenurile în pantă. Fertilizarea chimică trebuie făcută cu doze moderate de N, adică preponderent cu P şi K. Producţiile de struguri care se obţin sunt mai mari ca la soiul Coarnă albă, în medie 10 - 12 t/ha.

Însuşirile tehnologice. Maturează strugurii în epoca V-VI. Strugurii au o durată lungă de conservabilitate pe butuc, până la sfârşitul lunii octombrie. Rezistenţă mijlocie la transport şi la păstrare, din cauză că pieliţa bobului este subţire. Strugurii acumulează cantităţi mijlocii de zaharuri 150 - 160 g/l, iar aciditatea rămâne echilibrată 3,8 - 4,2 g/l H2SO4. Culoarea boabelor este însă neuniformă, la fel şi mărimea boabelor pe ciorchine.

Variaţii şi clone. În cadrul soiului Coarnă neagră se constată o oarecare variabilitate fenotipică: există un biotip cu struguri de culoare negru-intens, cel mai valoros şi un alt biotip cu struguri negru-roşietici, mai puţin valoroşi. Pe de altă parte, datorită hibridării naturale a soiului generată de prezenţa polenizatorilor, seminţele de Coarnă neagră s-a constatat că au un grad ridicat

15

de heterozigotism. Prin selecţie individuală din seminţele de Coarnă neagră, s-au obţinut forme biologice noi (soiuri noi) cum sunt: Coarna neagră selecţionată, Coarna neagră aromată şi Coarna neagră tămâioasă (GHERASIM CONSTANTINESCU şi colab.). Acestea au florile hermafrodite normale şi polen fertil, înlăturându-se neajunsul principal al populaţiei mamă, din care provin. În prezent, este înmulţit în pepinieră soiul Coarnă neagră selecţionată.

Zonare. Coarna neagră este soi recomandat sau autorizat la plantare, în podgoriile din sudul ţării: Dealul Mare, Dealurile Buzăului, Odobeşti, Panciu, Nicoreşti, Iveşti, Dealurile Covurluiului, Dealurile Bujorului. De asemenea, în podgoriile Huşi şi Iaşi (Corană neagră selecţionată).

AFUZ ALI

Sinonime: Hafiz-Ali, Rozaki Sari, Alltin Tas - Turcia; Rosani sau Actoni maceron - în Grecia; Aleppo sau Caraburnu - în Rusia; Uirum, Tzarigradsco grozde, Bolgar - în Bulgaria; Stamboleze - în Albania; Sultanâi Razaki, Drenk Royal sau Celibar drenk - în Jugoslavia; Dattier de Beyrouth sau Raisin de Constantinopole - în Franţa; Regina, Uva Regina, Uva di San Francesco, Uva Marchesa, Uva del Vaticane, Imperiale -în Italia; Marsigliana bianca - în Sicilia; Rosetti sau Real - în Spania; Waltham cross - în Africa de Sud.

Origine. Soi foarte vechi, originar din Asia Mică, aparţinând sortogrupului Razaki sau Rozaki. A pătruns în Europa cu cca 300 de ani în urmă, mai întâi în Italia, apoi în Franţa. În Franţa a fost importat din regiunea Beyrouth de către un negustor de mătase (anul 1833); cum nu se cunoaşte numele soiului, a fost denumit Dattier de Beyrouth de la forma boabelor – formă de curmală. La noi a fost adus din Bulgaria, unde este considerat a fi soi autohton (Bolgar).

Caracterele ampelografice. Dezmugurire glabră, lucioasă, cu rozeta de culoare verde-cafenie. Frunzele tinere sunt glabre şi lucioase, colorate în verde cu marginile bronzate. Frunza adultă de mărime mijlocie (16 - 18 cm lungime), orbiculară, pentalobată, mai rar trilobată, codul ampelometric 136-3-57. Sinusurile laterale sunt închise, cu lumenul eliptic sau ovoidal; sinusul peţiolar este deschis, în formă de liră. Limbul frunzei subţire, de culoare verde-deschis, glabru pe ambele feţe, cu nervurile fine şi albicioase. Lăstarii sunt puternici, cu caneluri pronunţate şi cârcei foarte dezvoltaţi. Floarea hermafrodită normală, pe tipul 5, soiul fiind autofertil. Strugurii sunt rămuroşi, foarte mari 20 - 25 cm lungime şi 350 - 400 g greutate medie; pedunculul şi ansamblul ciorchinelui rămâne în stare erbacee. Bobul este mare (6,7 g în medie), de formă ovoidală aproape cilindrică, cu pedicelul lung, pulpa cărnoasă, nearomată, pieliţa groasă şi acoperită cu un strat gros de pruină.

Însuşirile agrobiologice. Soi foarte viguros, cu perioadă lungă de vegetaţie 180 - 210 zile şi cerinţe ridicate faţă de temperatură (peste 3800C temperatură globală). Fertilitatea mijlocie (60 - 65 % din lăstari sunt fertili) şi productivitatea mare. Mugurii fertili sunt situaţi spre mijlocul coardei între ochii 7 - 15, însă fertilitatea maximă se evidenţiază între ochii 10 - 15. Emite foarte puţini lăstari pe lemnul bătrân, de aceea butucii se refac greu în urma accidentelor climatice. Dezmugureşte târziu, în a doua parte a lunii aprilie. Înfloritul se declanşează devreme, la sfârşitul lunii mai şi se prelungeşte mult pe durata a 8 - 10 zile. În timpul înfloritului necesită multă căldură (temperaturi de 18 - 20C), pentru a se asigura o bună legare a florilor. Pârga strugurilor începe în prima decadă a lunii august, iar maturarea decurge lent până la finele lunii septembrie - începutul lunii octombrie. Rezistenţe biologice. Slabă la ger (-16C . . . -18C), la mană, la oidium, antracnoză, cancerul bacterian; bună la secetă şi putregaiul cenuşiu al strugurilor;

16

Cerinţele agrotehnice. Are nevoie de portaltoi viguroşi (SO4-4, 140 Ru, SC 2), formele de conducere recomandate fiind capul înălţat Dr. Guyot pe tulpini înalte sau cortina dublă geneveză (CDC). Necesită distanţe mari de plantare 3,0 - 3,5 m între rânduri şi 1,5 - 1,8 m pe rând. Tăierea se face în verigi lungi de rod (coarde de 12 - 14 ochi), încărcătura la tăiere fiind de 18 - 20 ochi/m2. Soiul Afuz-Ali reacţionează puternic la fertilizare şi irigare. Dozele de îngrăşăminte recomandate sunt următoarele: gunoi de grajd 20 t/ha, administrat odată la 3 ani; îngrăşăminte chimice cu azot 120 kg, fosfor 120 kg şi potasiu 100 kg K2O aplicate anual. Prin irigare, umiditatea solului trebuie menţinută peste plafonul minim de 70 % din I.U.A.; irigarea este sistată obligatoriu la intrarea strugurilor în pârgă. Pe nisipurile din sudul Olteniei, reuşita culturii soiului Afuz-Ali este condiţionată de irigarea cu norme de 2000 m3 apă/ha, repartizate în 5 udări.

Aplicarea operaţiunilor în verde la acest soi este foarte importantă. Ele asigură un echilibru normal între vigoarea de creştere şi fructificarea viţelor, eliminându-se pericolul epuizării butucilor prin supraproducţie şi prelungesc longevitatea plantaţiei. Se execută plivitul lăstarilor sterili în proporţie de 25 - 30 %; normarea inflorescenţelor pe butuc la 12 - 16 inflorescenţe (maximum 2 inflorescenţe pe lăstarul fertil); suprimarea unor porţiuni din ciorchine, prin îndepărtarea vârfului şi primelor aripioare care obişnuit nu se dezvoltă normal; rărirea boabelor, prin eliminarea din ciorchine a boabelor meiate şi mărgeluite. Sporul de producţie care se asigură prin aceste operaţiuni este de 1,5 - 2,0 t/ha.

Însuşirile tehnologice. Maturarea strugurilor în epoca V - VI, la 4 săptămâni după Chasselas. În sudul ţării, cum este podgoria Greaca, maturarea strugurilor are loc mult mai devreme 1 - 15 septembrie. Strugurii sunt foarte aspectoşi, cu durată lungă de conservabilitate pe butuc (30 - 40 zile), rezistenţă foarte bună la transport şi păstrare peste iarnă. Acumulează cantităţi mijlocii de zaharuri 163 - 165 g/l, iar aciditatea rămâne echilibrată 5 - 6 g/l H2SO4. Producţiile de struguri sunt mari, de până la 20 - 24 t/ha, din care producţia marfă 75 - 83 %.

Variaţii şi clone. Afuz-Ali este socotit cel mai valoros soi de masă şi deţine primatul pe piaţa mondială. Asupra lui şi-au îndreptat atenţia amelioratorii din toate ţările. La noi, prin lucrările de selecţie au fost obţinute următoarele clone: la Staţiunea Viticolă Murfatlar, clona Afuz-Ali 93 omologată în anul 1980, care asigură sporuri de producţie de 41 % faţă de populaţia-mamă; la Staţiunea Viticolă Greaca, clona Afuz-Ali 14 omologată în anul 1984, care asigură sporuri de producţie de până la 50 %.

Zonare. Afuz-Ali este cel mai important soi de masă, după Sultanină şi ocupă locul 7 în lume (150.000 ha). Cunoaşte o largă răspândire în Asia şi Bazinul Mării Mediterane. Nu s-a extins în ţările viticole din centrul Europei, deoarece este tardiv. La noi în ţară, ocupă circa 25 % din suprafaţa destinată soiurilor de masă. Cele mai bune rezultate le dă în podgoriile din Dobrogea, în special podgoria Ostrov; de asemenea, pe terasele Dunării, începând de la Drobeta Turnu-Severin şi până la Feteşti.

ITALIA

Sinonime: Pirovano 65, Idéal, Muscat de Italia. Origine. A fost creat în Italia de către amelioratorul Antonio Pirovano în anul 1911, prin

hibridarea soiurilor Bicane x Muscat de Hamburg. S-a urmărit obţinerea unui soi pentru struguri de masă cu boabe mari, albe şi gust de muscat.

Caracterele ampelografice. Dezmugurire pufoasă, verde-albicioasă, cu nuanţe roz. Frunzele tinere sunt scămoase pe faţa superioară şi puternic pufoase pe cea inferioară. Frunza adultă este mare (18 - 20 cm lungime), orbiculară, pentalobată, codul ampelometric 036 - 3 - 68. Sinusurile laterale sunt înguste şi închise prin suprapunerea lobilor; sinusul peţiolar închis, ovoidal. Limbul frunzei de culoare verde-intens, puternic gofrat, cu dinţi ogivali, peros pe faţa inferioară. Lăstarii

17

viguroşi, cu striuri de culoare brună pe partea însorită, cârceii lungi şi puternici. Florile hermafrodite normale, pe tipul 5 sau 6, soiul fiind autofertil. Strugurii sunt mari sau foarte mari (ca la Afuz-Ali), cilindro-conici, lacşi, uneori chiar rămuroşi, cu penduculul semilemnificat. Boabele mari (5,5 - 6,5 g), ovoidale, de culoare galbenă-ambră, cu pieliţa de grosime mijlocie, acoperită cu un strat subţire de pruină; la maturarea deplină boabele capătă o culoare slab-roz. Pulpa bobului este crocantă şi cu gust discret de muscat.

Însuşirile agrobiologice. Soi viguros, cu perioadă lungă de vegetaţie (190 - 200 zile) şi cerinţe mari faţă de temperatură, peste 1700C temperatură utilă în perioada de vegetaţie. Fertilitate mijlocie, 57 - 70 % din lăstari sunt fertili şi productivitate mare. Fenofazele de vegetaţie: dezmugurire mijlocie, perioada 10 - 20 IV; înfloritul timpuriu, în primele zile ale lunii iunie; pârga strugurilor se declanşează la începutul lunii august; procesul de maturare decurgând lent, până la sfârşitul lunii septembrie (epoca VI). În timpul înfloritului necesită temperaturi ridicate de 18C - 20C, altfel soiul este predispus la mărgeluire. Rezistenţe biologice: toleranţă slabă la ger (-14C . . . -18C); foarte sensibil la mană şi oidium; sensibil la atacul acarienilor şi moliilor strugurilor; sensibil la secetă.

Cerinţele agrotehnice. Necesită portaltoi viguroşi (Kober 5 BB, SO4, 140 Ru), soluri fertile şi cu umiditate asigurată. Consumul specific de elemente nutritive este următorul: N - 5,8 kg, P2O5 - 0,6 kg, K2O - 2,8 kg. Formele de conducere recomandate, capul înălţat Dr. Guyot şi cordonul dublu genevez (G.D.G.). Tăierea se face cu elemente lungi de rod (coarde de 12 - 14 ochi), sarcina la tăiere 16 - 18 ochi/m2. În timpul vegetaţiei sunt necesare efectuarea operaţiunilor în verde ca: plivitul lăstarilor sterili în proporţie de 20 - 25 % şi scurtarea vârfului inflorescenţelor, prin care se asigură obţinerea unui coeficient sporit de producţie marfă. Prin tratamentul inflorecenţelor în plină înflorire, cu o soluţie care conţine 200 mg/l streptomicină, apoi cu giberelină GA3, soluţie 40 mg/l la 10 zile după înflorit, se obţine apirenia strugurilor în proporţie de 100 %. Producţiile de struguri care se realizează la acest soi sunt mari de până la 20 t/ha, din care producţie marfă 83 - 85 %. Realizarea producţiilor mari de struguri este asigurată, numai în condiţii de irigare.

Însuşirile tehnologice. Maturarea strugurilor este târzie, epoca a VI-a. Acumulează cantităţi mijlocii de zaharuri 165 - 170 g/l, iar aciditatea rămâne echilibrată, între 5,5 - 5,8 g/l H2SO4. Durata de conservabilitate a strugurilor pe butuc este de 2 - 3 săptămâni. La recoltare şi transport, strugurii trebuie manipulaţi cu atenţie, deoarece boabele se pătează uşor la cea mai mică lovire. Strugurii se comportă bine la păstrare.

Variaţii şi clone. Soiul Italia a fost adus la noi în ţară după 1960, prin programul de dezvoltare a viticulturii. La Staţiunea de Cercetări Greaca, prin selecţie clonală s-a obţinut clona Italia-25Gr omologată în anul 1984. Această clonă foarte valoroasă este mai bine adaptată la condiţiile climatice ale ţării noastre şi asigură producţii mari de struguri, în medie de 23,7 t/ha.

Zonare. Italia poate fi considerat ca fiind unul din cele mai valoroase soiuri pentru struguri de masă, din sortimentul mondial. La noi în ţară se cultivă pe cca 2.600 ha. Rezultatele cele mai bune le dă în podgoriile din sudul ţării. Se recomandă extinderea pe Terasele Dunării, în Dobrogea, podgoriile Dealul Mare şi Dealurile Buzăului.

2.3.ORGANIZAREA TERENULUI

Cuprinde un ansamblu de masuri si lucrari care urmaresc folosirea completa si rationala a pamantului, asigurarea conditiilor pentru executarea mecanizata a lucrarilor si sporirea fertilitatii solului. Aceasta consta in:

18

- impartirea terenului in unitati de exploatare;- stabilirea retelei de drumuri;- amplasaraea zonelor de intoarcere a agrgatelor;- amenajarea retelei de alimentare cu apa si de distributie a solutiei de stropit;- amplasarea constructiilor.

2.3.1 Calculul suprafetelor- stabilirea ponderii in cultura a soiurilor roditoare

La alegerea soiurilor de vita roditoare se tine seama de prevederile „listei soiurilor roditoare recomandate si autorizate la plantare in arealele delimitate din Romania,1984”. Pentru fiecare podgorie si centrul viticol exista soiuri recomandate (care furnizeaza produse vitivinicole de calitate) si soiuri autorizate (care se comporta bine dar nu ating nivelul calitativ al soiurilor recomandate).

Criteriul principal la alegerea si folosirea soiurilor il constituie directia de productie. In centrul viticol Husi infiintarea plantatiei viticole se face cu soiurile:

- Afuz-Ali 60%- Italia 30%- Coarna neagra 10%

- stabilirea productiilor la hectar din care sa rezulte o productie totala de 450 t struguri;- Afuz-Ali 20 t/ha- Italia 21 t/ha- Coarna neagra 11 t/ha

- stabilirea numarului de hecatare pe soiuri si total suprafata; - Afuz-Ali (50% pondere); 172,5t productie totala:20t/ha=15 ha; - 15 parcele x 1ha/parcela- Italia (30% pondere); 135t productie totala: 21t/ha = 6 ha;

6 parcele x 1 ha/parcela;- Coarna neagra (20% pondere); 93t productie totala: 11 t/ha = 3 ha

3 parcele x 1 ha/parcela; Total suprafata = 15+6+3 = 24 ha.

2.3.2 Impartirea terenului in unitati de exploatare

Unitatile teritoriale de exploatare in viticultura sunt: parcela, tarlaua, trupul viticol. Marimea acestora este coditionata de panta terenului. Parcela este cea mai mica unitate de exploatare care poate avea o forma dreptunghiulara sau patrata uneori chiar trapezoidala. Plantatia viticola proiectata cuprinde:

- 15 parcele a cate 1 ha parcela ocupate cu soiul Afuz-Ali- 6 parcele a cate 1 ha parcela ocupate cu soiul Italia- 3 parcele a cate 1 ha parcela ocupate cu soiul Coarna neagraLatimea parcelei pe directia curbelor de nivel este de 100m iar lungimea in cazul terenurilor

cu pante sub 12% este 100 m. Suprafata parcelelor este de 1 ha/parcela Tarlaua reprezinta unitatea teritoriala de baza pentru executarea lucrarilor cu mijloace

mecanizate si este constituita din 3-6 parcele. Are forma dreptunghiulara si lungimea de pana la 800m. Se orienteaza paralel cu curbele de nivel pe terenurile in panta. In cazul plantatiei infiintate se constituie trei tarlale paralele cu curbele de nivel a cararor lungime este 500m.

2.3.3 Stabilirea retelei de drumuri , a zonelor de intoarcere ( a retelei de irigatii)

19

Reteaua de drumuri urmareste deservirea tuturor unitatilor teritoriale si este menita sa asigure deplasarea masinilor si utilajelor, transporturile de materiale si a productiei de struguri.Amenajarea lor trebuie facuta judicios pentru a evita transformarea lor, in cazul terenurilor in panta, in drumuri inpracticabile, stabatute de ogase.

Drumurile principale urmaresc firul vailor si cumpana apelor si au o latime de 6m. Drumurile secundare au o latime de 4m si delimiteaza tarlalele si parcelele pe directia

curbelor de nivel. In functie de lungimea si inclinarea versantilor, drumurile secundare sunt amplasate la distante de 100-300m si o usoara panta longitudinala (2-3%).

Plantatia viticola proiectata cuprinde 3 drumuri secundare la distanta de 200 respectiv 300m. Lungimea drumului secundar este de 520m x 3 drumuri secundare = 1560m x 4m latime =

6240 m.p.Legatura dintre drumurile secundare se face prin potecile si aleele de exploatare care separa

parcelele pe directia deal-vale. Aleele de exploatare au latimea de 4 m si permit circulatia masinilor se scoaterea productiei la drumurile de exploatare. Tarlaua 1 cu Afuz-Ali: 2 alei de exploatare x 4 m latime x 300m lungime = 2400 m.p Tarlaua 2 cu Afuz-Ali și Italia:2 alei de exploatare x 4 m latime x 300m lungime = 1600 m.p Tarlaua 3 cu Italia și Coarnă Neagră2 alei de exploatare x 4 m latime x 300m lungime = 2400 m.p

Total = 2400m.p + 1600 m.p = 4000m.p cu alei de exploatarePotecile au latimea de 2m si separa parcelele intre ele.2 poteci x 2m latime x 300 m lungime = 1200 m.p.2 poteci x 2 m latime x 200 m lungime = 800 m.p.

Total poteci = 1200 + 800 = 2000 m.p.Zonele de intoarcere se prevad la capetele tarlalelor si au o latime de 4m si o lungime de 500m. 2 zone de intoarcere x 4m latime x 500m lungime = 4000m.p

Total retea de drumuri: 6240m.p drum secundar + 4000m.p.alei +2000 m.p. poteci + 4000 m.p zona de intoarcere =16240 m.p.= 1,62 ha

Total suprafata plantatie = suprafata productiva + suprafata neproductiva Total suprafata plantatie = 24 ha + 1.62 ha = 26,62 ha

SUPRAFATA PRODUCTIVA = 24 HA; SUPRAFATA NEPRODUCTIVA = 1,62 HA;

2.4 LUCRARILE DE INFIINTARE A PLANTATIEI VITICOLE

2.4.1 Pregatirea terenuluiLucrarile de pregatire a terenului in vederea plantarii vitei de vie se refera la defrisarea si

nivelarea acestuia; asigurarea perioadei de odihna a solului; fertilizarea de baza; desfundarea terenului. 1. Defrisarea terenului. Este lucrarea de eliminare a vegetatiei lemnoase existente pe

teren: arbori, arbusti, pomi, butuci etc. la defrisare este necesara scoaterea din sol a tuturor butucilor, cioatelor si radacinilor groase care, daca raman, pot conduce la deteriorari ale utilajelor de lucrare a solului folosite in viitoarea plantatie. In cazul in care se defriseaza plantatii viticole afecate de boli virotice si cancer-bacterian se recomanda o atentie deosebita scoaterii butucilor cu maximum de radacini precum si asigurarea perioadei de repaus a solului in vederea evitarii transmiterii acestora la noua plantatie. Lucrarea de defrisare se executa cu tractoare grele dotate cu instalatii speciale (lama de buldozer, gheare de scarificare, grebla de adunat cioate)

20

2. Nivelarea terenului se impune ca o lucrare obligatorie si se executa imediat dupa defrisare. Pentru terenurile cu pante sub 12% nu se teraseaza ci se urmareste realizarea unei pante continue si unforme. 3. Asigurarea perioadei de odihna a solului se recomanda in cazul terenurilor

eliberate de o alta plantatie viticola si cuprinde o perioada de maxim 3-5 ani. In aceasta perioada se cultiva plante furajere anuale sau perene. O perioada mai mica de odihna a solului presupune dezinfecarea solului folosind produse fitofarmaceutice pentru combaterea nematozelor transmitatori de boli virotice. 4. Fertilizarea terenului. Tinandu-se cont ca vita de vie este o planta eficienta in plantatie mai

multi ani, terenul trebuie sa fie adus la un nivel mediu de aprovizionare cu substante nutritive. Feritlizarea de baza are rol in ameliorarea proprietatilor fizice, chimice si biologice ale solului. Prin analiza chimica a solului se pot stabili dozele de ingrasaminte necesare pentru a asigura un continut optim in elemente nutritive: N total 0,1-0,2%, fosfor mobil P-Al 30-50 ppm, potasiu mobil C-Al 120-200ppm. In general, se administreaza ingrasaminte organice de la 30-80 t/ha pana la 80-120 t/ha in functie de continutul solului in argila folosind masina MIG-5 urmata de incorporarea in sol prin desfundat. Fertilizarea chimica este obligatorie, deoarece rezervele solului in elemente nurritive sunt insuficiente mai ales pe terenurile in panta, terasate. Stabilirea dozelor de ingrasaminte chimice cu fosfor si potasiu se face in raport cu nivelul de aprovizionare a solului in aceste elemente, in adancime 0-40 cm. Orientativ, la pregatirea terenului pentru infiintarea plantatiilor de vii roditoare se administreaza Urmatoarele doze de ingrasaminte chimice: 150-200 kg fosfor s.a/ha. si 200-250 kg potasiu s.a/ha, sub forma de superfosfati si sare potasica.5. Desfundarea terenului consta in mobilizarea profunda a solului cu inversarea si amestecarea

orizonturilor in scopul asigurarii unor conditii favorabile pentru dezvoltarea radacinilor. Prin aceasta lucrare se mareste capacitatea de acumulare a apei din percipitatii, se imbunatateste regimul termic si de aeratie, se asigura conditii prielnice pentru activitatea biologica din sol si se incorporeaza in adancime ingrasamintele organice si minerale. In general desfundarea se recomanda sa fie executata la adancime de 50-60 cm folosind plugurile balansiere de desfundat actionate grele pe senile avand o productivitate de 1-1,25 ha/zi. Se urmareste ca brazdele sa aiba aceeasi latime si sa fie la acelasi nivel pe toata suprafata desfundata. Epoca de executare a desfundatului se stabileste in functie de momentul plantarii vitei de vie. Cand plantarea se execurta din toamna, desfundatul terenului se face primavara.

2.4.2 Stabilirea distantelor de plantare, a formei de conducere se a tipului de taiere

Distantele intre randuri si intre plante pe rand folosite la infiintarea plantatiilor viticole, determina densitatea de plantare, respectiv numarul de butuci la unitatea de suprafata. Acestea se stabilesc in functie de vigoarea soiurilor roditoare, a portaltoiului, fertilitatea solului, conditiile climatice, forma de conducere a butucilor etc.

In situatia infiintarii unei plantatii viticole in centrul viticol Husi, pe un teren cu panta sub 8%, distantele optime de plantare sunt 2,20m intre randuri si 1,0 m intre butuci pe rand, rezultand o densitate de 4545 butuci/ha.

Forma de conducere a butucilor este pe tulpini semiinalta fara protejare sau protejare partiala.

Tipul de taiere corespunzator soiurilor stabilite (Afuz-Ali, Italia şi Coarna neagra) este Guyot pe semitulpina cu verigi de rod (cepi de rod si cordite de rod).

2.4.3 Pichetarea terenuluiEste lucrarea prin care se marcheaza pe teren cu ajutorul pichetilor locul pe care-l va ocupa

fiecare vita din viitoarea plantatie. Roin executarea corecta a cestei lucrari se urmareste obtinerea unor randuri drepte, in continuare de la o parcela la alta, pentru asigurarea unor lungimi mari de

21

lucru, agregatelor destinate expoatarii mecanizate a plantatiilor precum si atribuirea unor suprefete de nuttritie egale fiecarui butuc.

Marcarea locului fiecarei vite se face cu tarusi de 50-60 cm lungime, numiti picheti, sau cu lungimea de 1,1-1,4 m in cazul plantatiilor conduse in forme semiinalte si inalte servind si la sustinerea vegetatiei si a tulpinii in primii ani.

Epoca de pichetare este dupa lucrarea de desfundat si nivelare a terenului. Inainte de pichetare este necesar sa se stabileasca distantele de plantare, orientarea randurilor si sistemul de pichetat. Orientarea randurilor sa se faca in asa fel incat sa fie satisfacute cerintele plantei fata de lumina sau in cazul terenurilor cu panta mica,respectiv plane pe directia N-S. In cazul terenurilor in panta orientarea randurilor se face pe directia curbelor de nivel. Sistemul de pichetat generalizat in prezent este „in dreptunghi”, distantele intre randuri fiind mai mari decat distantele dintre vite pe rand.

Materialele necesare pentru pichetata cuprind: teodolitul pentru terenurile in panta sau nivelele pentru terenurile plane, jaloane pentru trasarea aliniamentelor, panglici de otel pentru masurat distante, rulete, sarme marcate cu distantele dintre randuri si dintre vite pe rand, picheti pentru marcarea locului vitelor, maiuri de lemn armate la ambele capete cu un inel metalic pentru fixarea pichetilor.

Tehnica pichetatului incepe cu incadrarea terenului si impartirea lui in suprafete mai mici de forma patrata sau dreptunghiulara care sa permita executarea cu usurinta a operatiilor de aliniere perfecata a randurilor. Se alege o linie de baza egala cu multiplul distantei dintre randuri, paralela cu un drum. Capetele liniei de baza se ridica doua perpendiculare a caror lungime trebuie sa fie egala cu multiplul distantei dintre vita pe rand. Cele doua perpendiculare se unesc rezultand o linie paralela cu linia de baza. Pe laturile lungi ale suprafetelor astfel delimitate se intind cele doua sarme marcate cu distantele dintre randuri, iar cea marcatacu distantele dintr vita pe rand se intinde intre primele. Dupa fixarea tuturor pichetilor se muta sarma pentru randul urmator. Pichetii se fixeaza cu mijlocul grosimii exact in dreptul semnelor de pe sarme si de aceeasi parte a acestora pentru a asigura o perfecata aliniere a randurilor.

2.4.4 Plantarea vitei de viePerioada de plantare poate fi primavara cat mai devreme cand la adancimea de 40-50 cm se

intregistraza 7-10˚C sau toamna inainte de intregistrarea temperaturilor negative. Pregatirea vitelor pentru plantare cuprinde sortarea si admiterea la plantare numai a vitelor

sanatoase, cu sudura de jur imprejur, care au lemn viabil, liberul de culoare alb-verzuie, radacinile alb-sidefii si cu mugurii viabili; fasonarea care consta in scurtarea radacinilor si a corditei la 8-10 cm si respectiv 3-4 ochi; parafinarea pe treimea superioara in cazul plantarii fara musuroi; mocirlirea vitelor pentru stimularea radacinarii si o prindere mai buna a acestora.

Plantarea se face mecanizat folosind masini de plantat cu ghidaj leser cu capacitatea de lucru 8000-9000 vite plantate pe zi, reducerea cheltuielilor cu forta de munca si asigurarea unei prinderi foarte bune la plantare.

Plantarea in gropi deschise cu dimensiuni 50 x 35-40 cm. Pe fundul gropii se realizeaza un musuroi de pamant maruntit pe care se aseaza vita altoita in pozitie verticala rezemata de peretele dinspre pichet, cu radacinile repartizate de jur imprejur pe movilita de pamant. Punctul de altoire sa fie cu 1-2 cm mai sus de nivelul solului pentru a preveni cresterea radacinilor din altoi iar cordita sa fie orientata spre pichet. Peste radacini se introduce pamant maruntit si reavan intr-un strat gros de 15-20 cm. Se taseaza apoi bine cu piciorul din exteriorul ropii inspre interior urmarind ca vita sa ramana in pozitia initiala. Se introduce apoi in groapa o cantitate de 2-6 kg mranita dupa care se uda cu circa 10 L apa. Dupa infiltrarea apei groapa se umple pana la nivelul solului si se presara in jurul vitei un insecticid dar fara a atinge vita.

Se protejeaza vitele prin musuroire cu pamant reavan circa 5 cm in special la plantarea de toamna.

22

2.5

LUCRARILE DE INTRETINERE A PLANTATIEI IN ANUL I DE LA INFIINTARE

Lucrarile solului sunt necesare sa se execute imediat dupa plantare constand dintr-o afanare usoara a solului la 14-16 cm adancime. Se reomanda executarea a circa 4 cultivatii mecanice pe interval si 3 prasile manuale pe rand.

Toamna dupa caderea frunzelor se executa mobilizarea solului pe intervale si distrugerea buruienilor cu rasturnarea brazdelor spre randurile de vite usurand in acest fel protejarea vitelor prin musuroire.

Controlul vitelor se face periodic (de 2-3 ori) in cursul lunii mai si la inceputul lunii iunie pentru a urmari pornirea lastarilor.

Copcitul vitelor. La vitele altoite se manifesta tendinta ca altoiul sa-si formeze radacini si portaltoiul lastari proprii, putand avea ca efect despartirea celor 2 parteneri.Lucrarea consta in suprimarea radacinilor crescute din altoi si nodul superior al portaltoilor precum si al lastarilor porniti din portaltoi.In primul an de la plantare copcitul se aplica de doua ori: primul copcit la mijlocul lunii iunie iar al doilea la mijlocul lunii august.

Legatul lastrailor se face cand acestia au atins lungimea de 30-40 cm prin orientarea verticala si legarea de pichet cu rafie sau deseuri textile in forma de „8”, avand grija ca legatura sa fie lejera. Lucrarea se repeta cand lastarii ating lungimea de 70-80 cm.

Combaterea bolilor si daunatorilor. Vitele tinere sunt sensibile fata de mana si fainare dar si fata de daunatori. Se aplica tratamente fitosanitare cu fungicide si insecticide potrivit schemei de protectie fitosanitara.

Irigarea si fertilizarea. In perioadele secetoase ale vegetatiei vitei se aplica norme de udare de 350-400m.c/ha, adica circa 10 L apa la vita. In primul an dupa plantare nu se recomanda aplicarea ingrasamintelor aceasta facandu-se in groapa de plantare.

Completarea golurilor se face din rezerva de vite (3-5%) care sunt fortificate in pungi de poleitilena in amestecuri nutritive.

Protejarea vitelor in timpul iernii fata de temperaturile scazute se face prin musuroire cu pamant in portiunea bazala a corditelor (5-6 ochi).

2.6 LUCRARILE DE INTRETINERE A PLANTATIEI IN ANUL II DE LA INFIINTARE

Dezmusuroitul si aratura de primavara.Taiera in uscat si copcitul vitelor. Incepand cu anul al doilea se aplica taieri de formare

specifice tipului de taiere adoptat. Pentru formarea butucilor pe tulpina samiinalta se lasa o cordita

23

de 5-6 ochi care se leaga in pozitie verticala iar restul cresterilor se elimina. In acelasi timp cu taierea se executa si copcitul vitelor care se mai repeta in luna august.

Plivitul si legatul lastarilor se face din momentul in care acestea au atins o lungime de 9-10 cm retinandu-se circa 2-4 iar restul se indeparteaza.

Completarea golurilor se face cu vite viguroase fortificate la ghivece. Lucrarile de intretinere a solului si protectia fitosanitara sunt asemanatoare cu cele din anul

I. Protejarea vitelor in timpul iernii se face prin musuroire.Instalarea sistemului de sustinere. Sustinerea vitei de vie se face pe spalieri de diferite tipuri.

Prezinta urmatoarele avantaje; durabilitate mare; posibilitarea asigurarii pe butuc a unei incarcaturi mai mari ce poate fi repartizara uniform; expunerea la soare a frunzisului; imbunatatirea calitatii strugurilor; usurarea efecuarii lucrarilor de intretinere in plantatie; stabilitate mai mare fata de actiunea vanturilor etc.

Se recomanda spalierul cu sarme duble pentru a usura dirijarea lastarilor in cusrul vegetatiei. Pentru conducerea semiinalta a butucilor primul rand de sarme se fixeaza la 0,75 m fata de suprafata solului iar urmatoarele la 1,10 si 15 m si respectiv 1,6 si 1,65 m.

Materialele necesare pentru instalarea spalierului sunt:- stalpi sau bulumaci din beton precomprimat de 2,4 m lungime;- sarma galvanizata cu diametrul cuprins intre 2,2 si 3 mm;- bride din sarma sau scoabe;- ancore sau contraforte intainzatoare;

Pentru instalarea sistemului de sustinere in cazul plantatiei proiectate in centrul viticol Husi cu suprafata de 24 ha sunt necesare urmatoarele materiale:

- stalpi de beton (inclusiv 3% rezerva) - ancore metalice cu rozeta- sarma galvanizara 3 mm- sarma galvanizara 2.8 mm- sarma galvanizata 2,5 mm- sarma pentru legat ancore de spalier - sarme pentru bride- copci

2.7 LUCRARILE DE INTRETINERE A PLANTATIEI IN ANUL III DE LA INFIINTARE

In anul al III lea de la infiintare se aplica lucrari aseamanatoare cu cele din anul precedent cu exceptia taierii de formare completata cu interventii in verde necesare realizarii tipului de taiere stabilit. Pentru forma semiinalta se proiecteaza tulpina eventual si cordoanele. Pentru proiecarea tulpinii se alege coarda plasata cel mai jos pe cordita din anul anterior si se taie la circa 10 cm sub prim sarma a palierului. De pe portiunea de coarda ramasa se orbesc ochii cu exceptia a 3-4 din varf. Pentru formarea uni sau bilaterale, dupa proiecarea tulpinii, coarda daca are peste 8mm diametru este condusa pe sarma portanta pana la butucul alaturat sau pana la limita grosimii de 8mm, unde se taie.

Coardele ramase se leaga, dupa caz, de sarmele portante sau de tutori. Se pune in continuare accent pe lucarile ce contribuie la fortificarea butucilor in vederea pregatirii lor pentru intrarea pe rod: fertilizarea organica si chimica corespunzatoare, aplicarea la timp si de calitate a lucrarilor de intretinere a solului, copcitul, mentinerea frunzisului intr-o perfecta stare de sanatate prin aplicarea preventiva a tratamentelor de combatere, dirijarea lastarilor, completarea golurilor.

CAPITOLUL III FISE TEHNOLOGICE

24

Pentru infiintarea unei plantatii viticole pe terenuri cu panta pana la 12% avand distanta de plantare 2,2 x 1,0 m (4545 vite/ha) forma de conducere cordon bilateral si sistemul de sustinere format din spalier cu 5 sarme si tutori la vite 24 ha plantatie viticola

3.1 Fisa tehnologica pentru pregatirea terenului si infiintarea plantatiei

Primul si al doilea an de pregatire a terenului Necesarul de materiale

Specificarea materialelorU.M Plantatii cu pante pana la 12% ( 2,2 x 1 )/ha

Plantatii cu pante pana la 12% ( 2,2 x 1 )/24 ha

Gunoi de grajd T 40 1000Super fosfat 22% s.a kg 600 15000Sare potasica 46% s.a Kg 400 10000Insecticide–heclotox 3 kg 50 1250

Nr. Crt Lucrari pe fluxul tehnologic

Perioada optima de executie

U.M Volumul lucrarii

Consumul pentru lucrari mecanice ore agregat

Lucrari manuale ore om

1. Modelarea terenului inainte de desfundare

IX-XI Ore 250 250 -

2. Incarcat si transp. Gunoi grajd de la furnizor la parcela

IX-X T 1000 210 -

3. Incarcat gunoi de grajd in MIG-5

XI T 1000 47.5 -

4. Imprastiat ingrasaminte organice

XI Ha 24 47.2 -

5. Transportat ingrasaminte chimice

X-XI T 24 5 45

6. Administrat ingr. ChimiceXI Ha/t 24/1,0 25 22.57. Administrat insecticide prafXI Ha 24 10 12.58. Desfundat mecanic XI Ha 24 200 4009. Adunat si trans. Radacini

scoase la desfundatXI-XII Ha 24 50 800

10 Nivelat desfundatura XI-III Ha 48 107.5 -11 Discuit in doua sensuri III Ha 48 37.5 -

Total 989.7 1280

Infiintarea plantatiei

Specificarea materialelor

U.M Plantatii cu pante pana la 12% ( 2,2 x 1 )/ha

Plantatii cu pante pana la 12% ( 2,2 x 1 )/24 ha

Vite altoite buc 4645 115900Picheti Buc 4545 113625Mranita T 13.6 340Apa de plantare Mii l 45.5 1137.5

25

Insecticide Kg 27 675

Nr. Crt Lucrari pe fluxul tehnologic

Perioada optima de executie

U.M Volumul lucrarii

Consumul pentru lucrari mecanice ore agregat

Lucrari manuale ore om

1. Parcelare si trasare de drumuri

III-IV Ha 24 - 30

2. Confectionat si ascutit picheti

III Mii buc 113.7 - 607.5

3. Incarcat si transp. Picheti

III T 57.5 - 200

4. Pichetarea terenului

III-IV Ha 24 - 1332.5

5. Stratificat si scos material saditor

IV Mii pac 5.8 - 60

6. Transportat vite la locul de plantare

IV T 5.7 - 20

7. Fasonat vite IV Mii buc 116 - 3708. Incarcat mranita

in remorcaIV T 340 15 -

9. Trans. Mranita la parcela

IV T 340 55 -

10 Transp. Mranita cu cosul

IV m.c 407.5 - 1630

11 Trans. Apa IV Mii l 1137.5 267.5 -12 Facut gropi in

desfundaturaIV Mii buc 113.7 - 3640

13 Plantat vite in formatie

IV Mii buc 113.7 - 9100

14 Udat vite cu 10L apa

IV Ha 24 - 800

15 Combaterea daunatorilor prin prafiure

IV Mii vite 113.7 - 302.5

16 Arat, grapat dupa plantare

V Ha 24 50 -

Total 490 18092.5

3.2 Fisa tehnologica pentru intretinerea plantatiei in anul I de la infiintareNecesarul de materiale

Specificarea materialelor

U.M Plantatii cu pante pana la 12% ( 2,2

x 1 )/ha

Plantatii cu pante pana la 12% ( 2,2 x

1 )/24 haVite la ghivece pentru goluri

Buc 91 2275

26

Insecticide heclotox 3 Kg 27 675Rafie sintetica Kg 11 275Apa pentru udat vite si goluri

Mii l 46.5 1162.5

Apa pentru stropit Mii l 3.2 80Pesticide pentru mana (Turda cupral)

Kg 12 300

Pesticide pentru fainare (sulf muiabil)

Kg 12 300

Adezivi (Detersin) Kg 6 150

Nr. Crt Lucrari pe fluxul tehnologic

Perioada optima de executie

U.M Volumul lucrarii

Consumul pentru lucrari mecanice ore agregat

Lucrari manuale ore om

1. Ruperea scoartei musuroiului si refacerea lui

V MII BUC

227.5 - 2275

2. Copcit via de doua ori

VI-VIII MII BUC

227.5 - 3640

3. Transp. Apa ptr. Udat vite si tratamente

V-VIII MII L 1242.5 292.5 -

4. Udat vitele cu cate 10L apa

VI-VII HA 24 - 800

5. Legat lastarii de 2 ori

VI-VIII MII BUT

227.5 - 1820

6. Cultivat mecanic VI-VIII HA 100 140 -7. Prasit pe rand

manualVI-VIII HA 75 - 3427.5

8. Preparat solutia V-VIII MII L 80 - 97.59. Stropit manual V-VI HA 100 - 2162.510 Stropit mecanic VII-VIII HA 100 180 9011 Facut gropi ptr.

Plantat vite goluriVIII BUC 2275 - 112.5

12 Transp. Vite si repartizat in gropi

VIII BUC 2275 - 40

13 Plantat vite in goluri

VIII BUC 2275 - 182.5

14 Udat vite plantate VIII BUC 2275 - 182.515 Musuroit X MII

BUT113.7 - 500

16 Aratura de toamna X HA 5 50 700Total 11623.7 662.5 15540

3.3 Fisa tehnologica pentru instalarea sistemului de sustinereNecesarul de materiale

27

Specificarea materialelor U.M Plantatii cu pante pana la 12% ( 2,2 x 1 )/ha

Plantatii cu pante pana la 12% ( 2,2 x 1 )/24 ha

Stalpi de beton Buc 788 19700Ancore metalice cu rozeta Buc 90 2250Sarma galvanizata 3mm Kg 255 6375Sarma galvanizata 2,8mm Kg 444 11100Sarma galvanizata 2,5 mm Kg 354 8850Sarme pentru bride Kg 55 1375Sarma pentru legat ancore de spalier 3mm

Kg 30 750

Copci Kg 9 225

Nr. Crt

Lucrari pe fluxul tehnologic

Perioada optima de executie

U.M Volumul lucrarii

Consumul pentru lucrari mecanice

ore agregat

Lucrari manuale ore om

1. Inarcat,tranp. Si desc. picheti

III T 10 - 32.5

2. Pichetat ptr amplasarea stalpurilor si ancorelor

III Ha 25 - 132.5

3. Incarcat transp, desc, stalpi

II-III T 700 465 1120

4. Repartizat pe teren stalpi si ancore

III Buc 21375 - 1720

5. Incarcat transp, desc, sarma

II-III T 30 465 95

6. Facut gopi cu burghiul ptr stalpi fruntasi

III-IV Buc 500 - 450

7. Facut gropi cu burghiul ptr stalpi mijlocasi

III-IV Buc 14625 - 2207.5

8. Fixarea si alinierea stalpilor fruntasi

IV Buc 500 - 257.5

9. Fixarea stalpilor mijlocasi si in gropi

IV Buc 14625 - 640

10 Fixat ancore cu rozeta

IV Buc 500 - 180

11 Ancorat stalpi fruntasi

IV Buc 500 - 360

12 Marcat pe stalpi locul ptr bride

IV Mii semne

50 - 190

28

13 Confectionat bride si montarea lor

IV Mii buc

50 - 570

14 Instalat sarma pe stalpi

IV Mii m.l

575 - 1530.5

15 Prinderea primei sarme de capatul tutorelui cu scoabe

IV Mii but

113.7 465 1507.5

Total 930 10245

3.4 Fisa tehnologica pentru intretinerea planttiei in anul II de la infiintareNecesarul de materiale

Specificarea materialelor U.M Plantatii cu pante pana la 12% ( 2,2 x

1 )/ha

Plantatii cu pante pana la 12% ( 2,2

x 1 )/25 ha

Tutori Buc 4545 113750Rafie sintetica Kg 16 400Vite STAS pentru goluri Buc 137 3425Vite la ghivece Buc 91 2275Apa pentru stropit Mii l 3.2 80Apa pentru udat vite plantate in goluri

Mii l 2.3 57.5

Ingrasaminte foliare F411-1 L 5 125Ingrasaminte foliare F011-1 L 5 125Pesticide pentru mana (Turdacupral 50)

Kg 12 300

Sulf muiabil pentru fainare Kg 12 300Adeziv Detersin Kg 6 150Insecticide acarieni DEF-25 L 2 50Azotat de amoniu 35% Kg 200 5000Sare potasica 46% Kg 200 5000Superfosfat 22% Kg 300 7500

Nr. Crt Lucrari pe fluxul tehnologic

Perioada optima de executie

U.M Volumul lucrarii

Consumul pentru lucrari mecanice ore

agregat

Lucrari manuale ore

om

1. Desfacut musuroiul primavara

III-IV Mii but

113.7 - 700

2. Taiere la cep si copcit

III-IV Mii but

113.7 - 1137.5

3. Transp. Ingr. Chimice

III-IV T 17.5 2.5 30

29

4. Cultivat mecanis si aplicat ingr. cu

K si N

V-VI Ha 50 100 50

5. Cultivat mecanic VI-VIII Ha 75 105 -6. Prasit pe rand cu

sapaV-VIII Ha 100 - 4572.5

7. Ascutit tutori III-IV Mii buc 113.7 - 6008. Incarcat, transp.

Desc. TutoriIII-IV T 87.5 - 280

9. Repartizat tutori III-IV Mii buc 113.7 - 757.510 Tutorat IV Mii buc 113.7 - 182011 Plivit,legatsi

palisat lasariV-VIII Mii but 341.2 - 3412.5

12 Transp. Apa pt ptropit si udat vite in goluri

V-VIII Mii l 137.5 32.5 -

13 Preparat solutii V-VIII Mii l 80 - 8014 Stropit manual V-VI Ha 50 - 108015 Stropit mecanic VI-VIII Ha 150 270 13516 Copcit VIII Mii but 113.7 - 182017 Facut gropi ptr

vite goluriVIII Buc 5700 - 305

18 Transp vite si repartizat la gropi

VIII Buc 5700 - 40

19 Plantat vite in goluri

VIII Buc 5700 - 455

20 Udat vitele plantate in goluri

VIII Buc 5700 - 455

21 Arat si fertilizat cu fosfor

X Ha 25 - 27.5

22 Musuroit X Mii but 113.5 - 757.5Total 510 18515

3.5 Fisa tehnologica pentru intretinerea plantatiei in anul III de la infiintareNecesarul de materiale

Specificarea materialelor

U.M Plantatii cu pante pana la 12% ( 2,2

x 1 )/ha

Plantatii cu pante pana la 12% ( 2,2 x

1 )/24 haRachita pentru palisat Kg 125 3125Rafie sintetica Kg 11 275Vite stas pentru goluri 3%

Buc 137 3425

Apa pentru stropit Mii l 3.5 87.5Apa pentru udat vite plantate in goluri

Mii l 1.4 35

Azotat de amoniu 33% Kg 300 7500Sare potasica 45% Kg 200 500Pesticide pentru mana Kg 14 350

30

(Turdacupral 50)Sulf muiabil Kg 10 250Sulf praf Kg 40 1000Acaricide DEF 25 L 2 50Adeziv Detersin Kg 7 175Ingrasaminte foliare F411-2

L 10 250

Ingrasaminte foliare F011-1

L 5 125

Nr.Crt

Lucrari pe fluxul tehnologic

Perioada optima de executie

U.M Volumullucrarii

Consumul pentru lucrari mecanice ore agregat

Lucrari manuale ore om

1. Desfacut musuroiul primavara

III-IV Mii but

113.7 - 700

2. Taiat si copcit via

III-IV Mii but

113.7 - 1300

3. Scoaterea coardelor taiate

III-IV Ha 25 - 572.5

4. Facut gropi ptr. Plantat vite goluri

IV Buc 3425 - 182.5

5. Trans. Vite si repart. La gropi

IV Buc 3425 - 40

6. Plantat vitele in goluri

IV Buc 3425 - 275

7. Udat vitele plantate

IV Buc 3425 - 275

8. Palisat tulpina de tutore

IV Mii but

113.7 - 1137.5

9. Transp. Ingr. chimice

IV-V T 12.5 - 40

10 Prasit mecanic si admin. Ingr. cu K

IV-V Ha 25 50 25

11 Sapa mare pe rand

IV-V Ha 25 - 1482.5

12 Plivit legat de 3 ori

V-VIII Mii but 341.2 - 3900

13 Cultivat mecanic si admin. N

V Ha 25 50 25

14 Prasit pe rand cu sapa

V-VIII Ha 75 - 3427.5

31

15 Cultivat mecanic

V-VIII Ha 75 105 -

16 Transp. Apa ptr. Vite goluri

V-VIII Mii l 122.5 30 -

17 Preparat solutie

V-VIII Mii l 87.5 - 70

18 Stropit mecanic

V-VIII Ha 125 225 112.5

19 Stropit si prafuit mecanic

VI-VIII Ha 50 97.5 50

20 Copcit VIII Mii but 113.7 - 1820Total 557.5 15435

Recapitulatie

Nr. Crt Categorii lucrari Consumuri ptr lucrari mecanice ore agregat

Consumuri ptr lucrari manuale ore om

1. Pregatirea terenului 989.7 12802 Infiintarea plantatiei 490 18092.53 Intretinerea plantatiei in anul I 662.5 155404 Intretinerea plantatiei in anul II 510 185155 Intretinerea plantatiei in anul III 557.5 154356 Instalarea sistemului de sustinere 930 10245

Total general 4140 79108

BIBLIOGRAFIE

32

1. COTEA D. VALERIU si colab., Podgoriile si vinurile Romaniei, Bucuresti, Editura Academiei Romane, 2000.

2. COTEA, VICTORIA, COTEA V. VALERIU, Viticultura-Ampelografie si Oenologie, Bucuresti, Editura Didactica si pedagogica, 1998

3. ROTARU, LILIANA, Ampelografie, Iasi, 2008.4. TARDEA, C.,DEJEU, L., Viticultura, Bucuresti, Editura Didactica si Pedagogica, 1996.5. TARDEA,C., Viticultura generala-Lucrari practice, Iasi, 1989.6. NEAMNTU, ION, Monografia Podgoriei Husi, 1969.

Date climatice preluate de la Statia de Meteorologie Husi si de la Colegiu

33