ltlDr

m

THOMAS MANN

r!)

Casa Buddenbrook-?r

Tladucere din limba germand.

Iow CsrNnzu

rrfr

editura rao

PARTEA INTAI

I

- Ce inseamni astal Ce inseamni asta!...

- Ei, dricie!. .. cbst la guestion, ma tris cbire demoiselle!Doamna consul Buddenbrook, care gedea lingi soacra

sa pe canapeaua dreaptd.,ldcuiti in alb, decorati cu un capde leu aurit gi cu pernele imbricate intr-o stofX gilbuie,arunci o privire sogrlui ei instalat in fotoliul de alituri,apoi se gribi si sarl in ajutorul mezinei agezateli,ngb, fe-reastri, pe genunchii bunicului.

- Ascult[,Tony! spuse, cred ci Dumnezeu m-a...

$i mica Antonie, o fXpturi plnpdndl de opt ani, pur-tdnd o rochili ugoari de mitase cu ape, i9i intoarse pufincipgoru-i bdlai, drdgiJag, de la faga bunicului 9i privi inodaie cu ochii-i albagtri-cenugii, fhrl a distinge insL cevade absorbiti ce era, ca apoi si repete:

- Ce inseamni asta! Apoi rosti tdrigdnat: Cred ciDumnezeu m-a... 9i adfugi repede, cu fala inseninati:m-a zidit,laolalti cu toate fbpturile...

O apucase in sfdrgit pe fhgagul cel bun, iar acum, ra-diind de fericire, turui pe nerisuflate intregul pasaj

THOMAS MANN

intocmai cum suna el in catehismul de-abia publicatprin aprobarea inaltului 9i prea ingeleptului Senat, intr-oedilie noul, revdzutd., anno 78351.

,,Greu e pini. incepi, se gdndi, c5. pe urml merge, ca

iarna cind ili dai drumul cu siniufa la vale pe

Jerusalemsberg, cu fri1iorii... Grijile ifi pier una cdte unagi chiar dacl. aivrea,nu te mai poli opri."

- $i tot el mi-a dat vegminte gi ghete, continui fetiga,

mincare 9i bluturi, casi 9i gospodirie, femeie gi copii,ogoare 9i vite...

La aceste cuvinte, insi, bitrdnul monsieur JohannBuddenbrook pufni pur gi simplu in rds, hohotind cu obig-nuitul chicot infundat gi totugi risunitor pe care, in taini,9i-l pregltise anume. Ridea de pllcere, fiindc[ avea prilejulde a se distra cit de puqin pe seama catehismului gi poateci intr-adins pusese la cale micul examen al nepoatei sale.

Se interesi de ogoarele 9i vitele micugeiTony, o intrebi cdtia pentru un sac de griu gi se ardtd. gata si faci negot cu ea.

Faga lui rotund5., trandafirie gi joviali, clreia, oric6.t s-ar fitrudit, n-ar fi izbutit si-i dea o expresie rS.utlcioasi, era in-cadratl, de un pir alb ca zdpada, pudrat, iar pe gulerul lat alredingotei cenugii cldea o codigd aproape imperceptibillLa cei gaptezeci de ani ai sdi, rimlsese credincios modei

lAcgiunea romanului se petrece in orasul hanseatic Lribeck,Hansa fiind uniunea formatd. in secolul al XIII{ea de micilerepublici orisenesti din nordul Germaniei, pentru promovareaintereselor comerciale comune. In fruntea Hansei au fost multIvreme orasele libere Hamburg gi Lribeck, care gi-au pistratformele proprii de conducere, avdnd in frunte un Consiliu ordsenesc

ales, dominat de negustorii bogagi (patricieni) gi prezidat de unprimar gi un Senat ai clrui membri erau numili pe viagi deConsiliul orisenesc.

Casa Buddenbrook

din tinerele; renuntase la giitanele dintre nasturi gi la bu-annade largi; dar in viaga lui nu purtase pantaloni lungil.Blrbia dubla i se rdsftga vasti gi tihniti pe jaboul alb dedantell de la gdt.

Togi rAdeau, ginindu-i isonul, in primul rdnd dinrespect faSd de capul familiei. Madame AntoinetteBuddenbrook, niscutS. Duschamps, chicotea intocmai ca

soful ei. Era o doamni trupeg[, pieptlnat[ cu bucle albe gi

grele, aduse peste urechi; rochia ei fhri nicio podoabi, cudungi negre 9i cenugii, videa nafuralefe gi discrefie; inmdinile-i albe, inci frumoase, finea in poali o pungimici, de catifea. Cu wemea, trlsiturile felei dobindiserlo uimitoare aseminare cu acelea ale soEului siu. Numaitdiefiira gi negrul vioi al ochilor sii mai aminteau oare-cum de originea ei pe jumitate romanic[: prin buniculslu, se trigea dintr-o familie franco-elvegiand, dar de felera din Hamburg.

Nora sa, doamna consul Elisabeth Buddenbroolg nis-cutl Kroger, ridea in stilul caracteristic Krcigerilor, pufh-ind din buze, in timp ce igi proptea blrbia in piept. Ca tofilirogerii, Elisabeth en o aparigie extrem de eleganrl 9ichiar dacd nu putea fi numitl o frumusefe, prin glasul eilimpede gi domol,prin migcdrile sale linigtite, sigure gi de-licate, inspira un sentiment de seriozitate senin[ gi de in-credere. Pirul rogcat, impletit pe virful capului intr-ocoronili gi lisat peste urechi in bucle largi, risucite cuarti, era in armonie cu tenul alb, nespus de gingag, punctat

lPenltla inceputul secolului al XIX-lea, in 1irile apusenebirbalii obisnuiau si poarte pantaloni pdnd la genunchi, stringipe picior. De pe la 7875 a inceput si se introduci modapantalonilor lungi, care, cu unele deosebiri, a rdmas aceeagi pdniin zilele noastre.

THOMAS MANN

pe ici-colo cu pistrui mirunli. Dar ceea ce te izbeala faga

ei cu nasul cam lung gi cu gura micL era faptul cI intrebuza dejos gi birbie nu avea nici urmi de addncituri.Corsajul scurt, cu md.necile infoiate, Ia care se adi.uga ofustl strdmti de mitase inflorat1,,vaporoasi., de culoaredeschisi, ii hsa liber gitul de o desivdrqitd. frumuseqe, im-podobit cu o panglicl. de atlaz,pe care sciplra un pan-dantiv de briliante mari.

Cu o migcare ce trdda oarecum newozitate, consululse apleci inainte in scaun. Purta o redingotl de culoareasco4igoarei, cu revere largi, cu mAnecile umflate, care abiajos, sub incheieturi, se stringeau in jurul mdinilor. Panta-lonii stringi pe picior erau din stofh. albl,lavabild., cu lam-pasuri negre pe partea din afari. Bdrbia ii era ocrotiti ca

de un meterez de gulerul scrobit, in jurul ciruia era infh-gurati o cravatl. groasi gi lati de mltase ce ii umpleatoatd deschizdttra jiletcii colorate... Avea ochii tatiluis5.u, albagtri, pugin addncigi gi iscoditori, doar cu o expresiepoate mai visitoare. Trisiturile fegei lui erau insi maigrave gi mai accentuate, nasul i se profila puternic ai inco-voiat, iar obrajii, acoperigi pe jr.rmitate de favorigi balai 9icrefi, nu erau nici pe departe atit de bucilali ca aibitrinului.

Madame Buddenbrook se intoarse cltre nora ei, iistrAnse bragul, privi in poali rini,ndincet gi ii spuse:

- Neschimbat, rnon aieuxrnu-i aga, Bethsy?

Cuvdntul,,neschimbat" il pronunfS.,,neschtimbat".FIri si rlspundi, doamna consul schi;X cu mdna ei de-

licati un gest de ameningare, astfel cd,bfi4ara de aur zorndiu9or. Apoi, cu o migcare caracteristicl, i9i plimbi degetelede la colgrl gurii pdn[ la bucle, ca gi cum ar fi wut si nete-zeascd.un fir de plr ce o luase razna.

8

Casa Buddenbrook

insd consulul rosti cu un zdmbet ingiduitor, dar cu oumbrl de mustrare in glas:

-Vu,.tatd",iari9i vi bategi joc de lucrurile sfinte!...Stiteau in ,,salonul cu peisaje", de la primul cat al

vastei case plrintegti aflate in Mengstrasse, pe care firmaJohann Buddenbrook o cumpirase cu cdtva timp inurmi 9i in care famiha se mutase nu de mult. Tapetelesolide 9i elastice, aflate la o oarecare distangi de peregi,inftgigau priveligti intinse, in culorile delicate alecovorului sublire de pe podea - idile pe gustul secolului alXWII-lea, cu veseli culegltori de vie, cu plugari plini derdvn5., cu drigilage ciobinige, impodobite cu panglici, ce

se oglindeau in apa gdrlei, gindnd cdte un miel curigel inbrafe sau sdrutindu-se cu cioblnagi drigdstogi... O lu-mind aurie de apus de soare precump[nea in aceste ta-blouri, armonizAndu-se cu stofa galben[ a mobilei licuitein alb gi cu perdelele de mitase, gi ele gilbui, de la celedou5. ferestre.

Pentru intinderea odIii, mobila era pufind. Masa ro-tundi., cu picioare drepte, subgiri, suflate cu aur, nu stlteain dreptul canapelei, ci ldngi peretele opus,vizavi de micularmonii: pe a cirui acoperitoare se afla o cutie de flaut. inafarl, de fotoliile lepene ingirare la intervale egale de-alungul perefllor, in incipere nu mai erau dec6.t o mes-cioari pentru lucrul de mini, ldngi fereastrd.,gi un fragilbirou de lux incircat cu bibelouri, agezat inainteacanapelei.

Prin u9a cu geamuri, aflxn fage-n fagd. cu ferestrele, se

zdrea o galerie cu coloane, cufundati in penumbri,iar lastdnga intririi se deschidea, spre sufragerie, o u9i inalti,albl cu doui canaturi. Ldngd peretele celi.lalt intr-o firidi

9

THOMAS MANN

semicirculari, indiritul unei u9i de fier forj at, luc ratd, anis-tic, focul pilpiia in sob5..

Cnci frigul se lisase devreme. Afard., dincolo destradi, frunzigul teilor mi.runji din preajma bisericiiSfbnta Maria ingilbenise de-a binelea, degi era abia mij-locul lui octombrie. in jurul trainicelor colguri 9i unghiurigotice ale catedralei guiera v6.ntul 9i cernea o buri deploaie rece. De dragul bitrdnei m.adame Buddenbrook,ferestrele duble fuseseri puse de mult.

Era joi, ziuain care, din doui-n doul siptimdni,fa-milia se strdngea laolalte; pentru astdirinsd,,in afard. derubedeniile din orag, fuseseri invitagi, la o masi. fird pre-tengii, gi cdgiva prieteni buni, iar acum, la ora patrudupil-amiazd., ai casei gedeau in lumina tot mai slabl aamurgului, agteptdnd sosirea oaspegilor...

Mica Antonie nu se lisd tulburat[ de bunicu-siu inalergarea ei cu siniuga, ci, cam imbufnati, igi impinsebuza superioari 9i mai mult deasupra celei de jos. Ajun-sese la picioarele Jerusalemsbergului, dar nefiind in staresd. frineze pe derdelugul lunecos, zburi inainte, dincolo de

finti...- Amin, spuse ea, dar mai gtiu ceva, bunicule!

- Tiens!Mai gtie ceva! strigi bltrdnirl, prefbcdndu-secd. nu mai poate de curiozitate. N avzit, mimico? Maigtie ceva! Ei, sI mai zicd. cineva...

- Cind e un fulger mai cald, spuse Tony, ddnd dincap la fiecare cuvdnt, inseamni c5. trIsnegte. Cdnd e mairece, inseamnd cd tuni.

Spundnd acestea, fetiga igi incrucigi bralele gi privi fe-gele vesele dinjurul ei, ca gi cum nu s-ar indoi de succes. pe

domnul Buddenbrook insi, asemenea cunogtinfe il scoa-seri din sirite, gi r,ru cu orice pref si i se spuni cine i-a

10

Casa Buddenbrook

v6.rit in cap copilului aceasti stupiditate, iar cind se dovedicI de vini e ldaJungmann, domnigoara din Marienwerder,angajatil nu de mult la copii, consulul sevdzu nevoit si iaapdrarea acestei Ida.

* Egti prea sever, papd. De ce nu-i dai voie unui copilsI aibi, la vdrsta asta, inchipuiri oricdt de ciudate, despre

aceste lucruri?

- Excusez, mon cher!... Mais cbst unefolie. Ce wei? $tiici mI supiri si li se vAre copiilor in cap asemenea idiole-nii. $i de supirat ce era, rnonsieur Buddenbrook recurse

din nou la dialectul lui nordic. Cum adicl? Tunetul trds-negte?...Trisni{-ar in moalele capului!... Ia mai lisagi-m6in pace cu prusaca voastri!

Adevlrul e ci bltrinul nu se impi.ca in ruptul capuluicu IdaJungmann. Nu era o minte mirginit[ 9i vdzuse ceva

in viaf[. Cafinnizor al armatei, in 1813, cutreierase, in tr5.-

sura lui cu patru ca,toatd. Germania de Sud, cumpirindgrine pentru prusaci. Fusese la Amsterdam gi la Paris, gi ca

om luminat ce era nu credea, Doamne feregte, cI trebuiecondamnat tot ce se gisegte dincolo de po{ile oragului si.u

natal cu acoperiguri Euguiate. Dar in relagiile sale sociale,

cAnd nu era vorba de afaceri, inclina, mai mult decAt fiuls'iu, consulul, sd. pdstreze distangele in chip sever gi sI fieireconciliant fali de striini. Asdel, cind, intr-o bunl zi, co-piii lui, intorgi dintr-o cXlitorie prin Prusia Occidentali,aduseseri in casI, ca pe un pui de bogdaproste, pe acea fe-tigcani - Ida abia implinise doudzeci de ani 9i era fiica unuihangiu din Marienwerder, mort cu pufin inainte de sosirea

firmiliei Buddenbrook acolo - pentru fapta sa de bun creg-

tin, consulul a\usese greutili cu bltranul, care aproape tottimpul ii vorbise strlinei numai in franfuzegte sau in dia-lcct plattdeutsch... De altfel, Ida Jungmann se dovedi

11

THOMAS MANN

iscusiti in gospodirie gi o guvernanti destoinici pentrucopii. intr-adevir, prin loialitatea ei, prin nogiunile salein privinga ierarhiei sociale, tipic prusace, ea se potrivea infapt de minune cu postul pe care il ocupa in aceasti casl.Era o persoani cu principii aristocratice, fhcAnd o distinc-

fie severS. intre cercurile de intdia 9i cele de a doua m6ni,intre marea gi mica burgheziereramdndri ci ginea, in cali-tatea ei de slujitoare devotati, de cercurile pe care le soco-tea de prim rang 9i nu vedea cu ochi buni nicio prietenie ce

s-ar fi putut infiripa intre Tony 9i weo colegi de gcoali,care, dupi aprecierea domnigoareiJungmann, putea fi doardintr-o buni clasi de mijloc...

Tocmai atunci, prusaca se ivi in galeria cu coloane,apoi intri pe u9a cu geamuri: era o fatd,voinici, ciolinoasl,imbricatL in negru, cu pirul lins gi cu o fali cinstiti.O aducea de mdni pe mica Klothilde, o copilI neobignuitde firavi, purtand o rochill de stambi inflorati, cu pirulspi.licit, cenugiu, cu o fap lipsitn de vlagi, de fatd,bdtrdnd.Klothilde se trlgea dintr-o linie colaterali a familiei -fbri niciun dram de avere - era fiica unui administratorde mogie din regiunea Rostockului, nepot al bitrdnuluiBuddenbrook, gi, fiind o fhpturi ascultitoare 9i de o vdrstlcu Antonie, era crescuti aici in casi.

-Totul e pregi.tit, zise mamzel Jungmann, rostogo-lind prin gdtlej consoana,s" pe care inainte n-o putearosti deloc. Klothildchen a pus cu nidejde umirul la bu-citirie.Trina aproape cd n-a mai avut nimic de fhcut.

Privindu-gi jaboul de la gdt, monsieur Buddenbrookzdmbi honic la unnlaccentului neobignuit al ldei; consu-lul insi, mingAindu-gi nepolica pe obraji, ii spuse:

12

Casa Buddenbrook

- Bravo,Thilda! Ora et labora, stI scris.Tony a noastriru putea lua pildn de h tine. ii cam place si. leneveasci 9i se

cam obr5.znicegte uneori.Tony l*e capul in jos gi se uiti pe sub gene la bunicul

srlu; gtia ea bine ci o si sari s-o apere ca intotdeauna.

- A, nu, nu! spuse bXtrdnul. Sus capul, Tony, courage!Ce-i gade bine unuia nu i se potrivegte celuilalt. Fiecaredupl croiala sa. Thilda e o fatd" cuminte, nimic de zis, darrtici noi nu suntem de lepidat. E raisonnabld ce spun,13ethsy?

Se adresa nurorii sale, care il aproba de obicei in toate,

1re cdnd rnadame Antoinette, mai mult din prudengi decitdin convingere, era, de cele mai multe ori, de partea consu-lului. Astfel, cele doui generalii igi intindeau mdna caintr-un Gl de chassd croisdl .

- Egti prea bun, papi, zise doamna consul. Tony igi vada desigur osteneala si ajungi o femeie ingeleapti gi wed-nici... Biielii s-au intors de la gcoale? o intrebi apoi pe lda.

DarTony, care,de pe genunchii bunicului vedea stradaprin spion2, strigi aproape in aceeagi clipi:

- Uite-i pe Tom 9i Christian venind incoace pe

.fohanisstrasse... 9i domnul Hoffstede... gi nenearloctorul...

Clopotele de la Sfinta Maria intonari un coral -lrang! ping, ping, pung! - destul de eirtant,aga cL anevoiesc putea inlelege ce voiau s[ spuni, dar plin de solemni-trte; gi apoi, in timp ce clopotul cel mic gi cel mare ves-fcau - unul vesel, celllalt cu gravitate - cd. era ora patru,

.i<rs, glasul piltntnzdtor al clopogelului de la uga principali

l Figuri de dans, in care perechile se schimbl crucis2 Oglindd agezati la fereastri astfel incdt cei din casi si poati

vcdea tot ce se petrece pe stradi

1a

THoMAS MANN

umplu vestibulul. intr-adevir, erau Tom 9i Christian, caresoseau impreuni cu primii oaspefi, Jean JacquesHofllstede, poetul, gi doctorul Grabow, medicul casei.

II

JeanJacques Hoffstede, poetul oragului, care avea de-sigur 9i pentru ziua aceea cAteva rime in buzunar, nu eramult mai tinlr decdt Johann Buddenbrook senior gi, h-sdnd la o parte culoarea verde a surtucului, se imbrd.cadupi aceeagi modd. Dar era mai subjirel gi mai vioi decdtbitrdnul siu prieten, avea ochii mici, neastdmpirafi gi ver-zui 9i un nas lung 9i ascugit.

- \A mulpmesc din inimi, spuse el, dupi ce dddusemina cu domnii gi adresase doamnelor, indeosebi doamneiconsul, pentru care avea un adevirat cult, c6.teva din com-plimentele sale cele mai alese. Un zdmbet plicut,linigtit giindatoritor, insofea aceste complimente, pe care, hotirdt,generalia noui nu mai era in stare si le factr.Vdmulgumescdin inimi, preastimafi prieteni, pentru amabila invitafie. pe

acegti doi tineri - ariti spre Tom 9i Christian care, imbri-cagiinbluze albastre cu cingd.tori de piele, stlteau alnturi -i-am intdlnit, doctorul gi cu mine, pe Krinigstrasse. Veneaude la gcoali. Admirabili biiegi, n-am dreptate, doamni.consul? Thomas e un cap solid, seriosl e ni.scut pentru co-merf, in privinfa asta nu incape indoiali. Christian, inschimb, mi se pare un dricugor 9i jumitate, ce zicegi? Unmic incroyabl/ ... dar nu pot ascunde ci am un adevdxx

l Literal infrancezd.: care nu poate fi $ez;lt. Aluzia e insl laaga-numilii incroyables care constituiserl in Franla, in perioadaDirectoratului (1795- 1799), una din forlele opozigiei regaliste.

14,

Casa Buddenbrook

cngouement pentru el. O si studieze, imi inchipui; e spiritual gi deosebit de dotat.

Domnul Buddenbrookprizd din tabachera sa de aur.

- E un maimufoi, asta el De ce nu s-ar face chiar poet,I {offstede?

MamzelJungmann trase perdelele 9i in curdnd salonul

fu inundat de lumina nesigr.rd, dar discreti gi pldcutl a po-licandrului de cristal 9i a candelabrelor cu luminS.ri, age-

zrte pe birou.

- Ei, Christian, spuse doamna consul, al cdrei pdr cd-

lrltase reflexe aurii, ce ai?nvdgatla gcoall ad dupi-rnasi?

$i cei de fagdaflarddespre Christian ci avusese ore de

t'rligrafie, aritmetici gi canto.

Era un bniegag de gapte ani, dar de pe acum semlnaintr-un chip aproape comic cu tatd.l s5.u. Aceiagi ochi mici

;i rotunzi, pierdufi in orbitele addnci, acelagi nas incovoiatrc se contura de pe acum ferm, proeminent. Iar cdteva li-rrii de sub pomeli arltau destul de limurit ci fala lui nu-givt pistra multd weme rotunjimea copilireasci.

-Am ris de ne-am pripddit, incepu el sd trIncl-rrctsci, plimbAndu-gi privirile de la unul la altul. Asculta!rrrrmai ce i-a spus domnul Stengel lui Siegmundl(iistermann. Se apleci inainte, scuturl din cap gi rosticrrcrgic, cu privirea in sus: ,,Pe din afard,, dragd, copile, pe

,lirr afari egti poleit, ca scos din cutie, dar pe diniuntru,tlrrrgi copile, egti negru scrum..." inghilea,,r"-ul, cuvdnhrl

,,rrcgru" il pronunfa,,negu", iar fagalui oglindea dezgustul

l)cntru poleiala de pe,,dinafai", cu un comic atdt de con-ving[tor, incdt toati asistenfa izbucni in rAs.

- Adevirat maimuloi! repeti bdtrAnul Buddenbrook,clrir:otind.

Domnul Hoffstede insd era transfigurat de plicere.

l<