Genere in explicarea unor fenomene (apaqrent inexplicabele prin intermedeiului gindirii aristotelice)si se asoceze astfel noi demersuri filasofice in teoriei cunoasterii.Totus,logica respective nu pare interesanta de stintele soceale,pentru care nu are reflectii.De si autorul citat imite un studio privind logica artei sau experienta estetica,in care arat arta se bazeaza pe conteplatia,in timp ce etica(la care presupunem ca a fost integrat si dreptul),contral logicii esteticii,este o cerecetare a non contradictiei,in care de fiacre data trebue sa se aleaga intrun das au nu,totusi in intreaga opera respire o anume rigitate in coceperea lucrilor aflate in devenire.Potentilitatile si virtualizarile detin rolul de elemente intrun process cu oscilatoriu de structura ontological,in care cantitatile de inergie devin,pe rind ,actuale sau virtual,fara sase acorde nici un interes unor intrebari de genul:,,de une provine aceasta nazuinta si care este sensul ei?; ,,in materea relatiiilor soaciale se aplica acelasi reguli?.Daca energia(si non energia respective)provin exclusive din confruntarea antagonica,atunci procesul este conceput mecanezabel prin el insusi,nu cunoaste nici un sens,ci numai energii care se confrunta,vizind,fara incetare si fara sorti de izbinda,un puct fix de echilibru .Si,aflati in-tro astfel de lume,cu greu ne putem explica fenomenele soaceale si indeosebi cele juridece in care relatile nu pot fi rupte de legatura lor cu datele de expirenta,istoriciotate si progress social.Fenomenele juritece nu constau in elemente de sucesiune fara sens si nici nu sint uniforme,nu se realizeaza in toadeauna prin alternate intrelimete,ci prin opriri,stagnari,regresiuni,in care,desi contradiictile militeaza,idificil de intrevazut ce si cit apartine unor reguli de inainte concepute.Spre exzeplu in argumentarea juritica,avem intodeauna cel putin doua parti care se confrunta;cea care afirma cea care neaga,ear propozitiile formulate de ele se lanseaza delaolimita la alta sup forme ce par ireductibele,dar in final putiduse atmite una sau alta,ori oricite alte vareante intermediare,de si una din parti nu socoteste car fi adevarul juritec.Se da totusi o decizie bazata pe adevar,ear un alt for sau auditoriul,in alte inrejurari,se pote opri la alta decizie care tot adevar se numeste.De aici rezulta ca gindirea juritica postuleaza pentru fiecare caz concret un singur adevar juritic possible,asa cum ne apare el in urma operati fde incadrare a actului,faptului sau evenimentulcu consencinte juridece intr-o norma sau principiul de drept.Aceasta incadrare se efectueaza prin intermediul argumetarilor lansate de parti,in care principiul non contradictiei(ori adevarat ori fals)este neinlocuit.Desi operatea insine de argumentarea nu urmeaza directive unica,ci se afla fuctie deoserie de termen care defera inraport de situati si circumstate,totusi ea intra in incidenta cunotiunea de dreptete,pentru care nu exista decit o singura alternative.Asadar,argumentarea juritica poate fi privita ca o confruntare intre doua opinii contrare,una care afirma,cealalta care neaga in vesnic talaz si fieacre incercind sa se stabilizeze la un punct de mjloc acceptabil partilor in conflict.Se folosesc ierarhirizari valorice intr termini argumentative si e discutabil,daca intr-o asemenea situatie ne mai aflam in limita ideii lupascene adevarului contradictoriu.Dreptul refuza contrdictia in gindire una pozitiva alta negative(actiunea si aptinerea),nu intotdeauna se exclude reciproc.uneori putind sa coexiste in acelasi system normativ,in care o persoana poate fi pusa in situatia ca din punct de vedere a comandamentelor normative sa actioneze dar sis a abtina de la un lucru.Cu alte cuvinte,cimpul,de interventie al contradictiei normative pare minat de un viciu fundamental,el nu are character de universalitate .Acelasi lucru se intimpla si cu permisiunea (Pp)care se poate exprima prin