LiviuPop.info_Dificultăți-in-păstrarea-materialului-digital-pe-termen-lung

UNIVERSITATEA “BABEŞ-BOLYAI” CLUJ-NAPOCA

FACULTATEA DE ISTORIE ŞI FILOSOFIE

S P E C I A L I Z A R E A : M A N A G E M E N T U L A R H I V E I

C U R E N T E

L U C R A R E D E D I P L O M Ă

Dificultăți în păstrarea materialului digital pe termen lung

Coordonatori, Absolvent,

Lect. Univ. dr. Delia Socol Liviu Ovidiu Pop

Cluj-Napoca 2009

DIFICULTĂȚI ÎN PĂSTRAREA MATERIALULUI DIGITAL

PE TERMEN LUNG

Autor: Liviu PopCoordonator: Delia Socol

Iunie 2009Universitatea Babeș Bolyai

Curs post-universitarManagementul Arhivei Curente

Iunie 2009

1.Contextul contemporan 4

1.1 Despre tehnologiile digitale și cele analogice 4

1.2 Scurtă introducere în arheologia media 10

1.3 Contextul începerii programului de digitizare a Patrimoniul cultural European 12

2. Dificultățile procesului de transpunere digitală 17

2.1 Drepturile de autor 18

2.2 Transpunerea digitală, inventarierea, catalogarea și compatibilizarea bazelor de date 20

2.3 Păstrarea materialelor digitale pe termen lung 22

DIFICULTĂȚI ÎN PĂSTRAREA MATERIALULUI DIGITAL

PE TERMEN LUNG

1.Contextul contemporan

1 . 1 D E S P R E T E H N O L O G I I L E D I G I T A L E Ș I C E L E A N A L O G I C E

Timpul în care trăim pare a fi tare grăbit. Lumea noastră se află într-o epocă în care au loc

modificări surprinzătoare. Multe dintre ele sunt legate de împingerea limitelor vitezei dincolo

de barierele stabilite până recent. În ultima sută de ani omul a ajuns să depăşească viteza

maximă de deplasare, cea a unui cal în galop (aproximativ 40 de km/h) de câteva mii de ori (re-

cent a fost depăşită viteza de 10 Mach/h)1. Cu toate acestea, oricât de mare ar fi viteza de de-

plasare în lumea reală accesibilă unui om, nici o viteză nu se poate compara cu cea a infor-

maţiei, iar fibra optică permite transmiterea informaţiei cu viteza luminii.

Descoperirile științifice și tehnice sunt din ce în ce mai numeroase pe zi ce trece. În ultimii

100 de ani felul în care ne reprezentăm lumea s-a modificat radical. Știința fundamentală,

fizica, a renunțat la paradigma veche aproximativ acum 90 de ani; modificările induse de acest

schimb de paradigmă încă nu și-au făcut efectul pe deplin. În ultimii 100 de ani am reușit să

trecem dovedim că aparate mai grele decât aerul sunt în stare să se ridice în vazduh datorită

ingeniozității umane. Domnul Ford a reușit să înlocuiască mijlocul de transport tradițional

pentru o persoană sau pentru grupuri mici, calul, cu celebrul său automobil Model T. Unul din

rolurile cele mai importante în răspândirea și reproducerea acestor inovații a fost descoperirea

tehnologiilor de comunicare în masă, de la cinema și radio până la televiziune și internet.2

Dar, probabil cel mai important lucru care s-a petrecut în ultimii 100 de ani este invazia elec-

tricității în toate domeniile umane. Electricitatea ca și fenomen fizic a fost pe larg înțeleasă de-

Dificultăți în păstrarea materialului digital pe termen lung și posibile soluții 4

1 http://www.space.com/businesstechnology/x43a_update_040715.html

2 http://www.cylive.com/viewContent.do?id=174

a lungul secolului al XIX-lea, iar începând cu debutul anilor 1900 a început să fie folosită pe

scară largă.3 Putem susține, fără a ne îndoi nici un moment de această afirmație: fără electrici-

tate civilizația occidentală contemporană s-ar degrada rapid și iremediabil. O seamă întreagă de

tehnologii vitale pentru societatea umană funcționează pe baza electricității. Multe dintre

obiectele care ne înconjoară ar fi, la propriu, moarte fără o sursă de electricitate. Iar unul dintre

cele mai raspândite și utile elemente tehnologice din ziua de azi, procesorul, nu are cum să

funcționeze în afara mediului electric.

În acest context, nu este e mirare că domeniul care evoluează cel mai rapid și care are un im-

pact rapid și direct asupra noastră este cel al tehnologiilor digitale. Comunicarea interumană a

devenit dependentă de mijloacele instantanee de transmitere a mesajelor. Se poate trăi și fără

telefoane mobile, fără calculatoare conectate la internet sau fără televiziune, dar într-un ritm

mult mai lent decât cel cu care ne-am obișnuit. Ori, în lipsa comunicării rapide, instantanee

aproape, multe din descoperirile științifice și tehnologice și-ar pierde din avânt. Tehnologiile

digitale - ne referim prin tehnologii digitale la orice artefact uman care conține un procesor sau

ajută la procesarea, păstrarea și redarea informațiilor encriptate binar - par a fi parte din viața

noastră dintodeauna: Ba mai mult, pentru generațiile tinere și foarte tinere, mediul digital este

un mediu perfect familiar. Și, cu toate că există fascinante povești despre tehnologiile predigi-

tale, urmele acestora încep să devină istorie.

Chiar dacă electricitatea este indispensabilă funcționării procesoarelor, acestea datorează mult

unor tehnologii analogice dintr-un domeniu suprinzător. Industria textilă. O scurtă privire prin

secolul al XVIII-lea ne arată că o metodă de mecanizare folosită în Franța în industria textilă a

fost prima tehnologie digitală folosită vreodată, cel puțin din descoperirile de până acum. Ba-

sile Bouchon a folosit pentru prima dată hârtie perforată pentru a crea modele pe țesăturile re-

alizate cu ajutorul războiului de țesut. Asta se întâmpla în 1725. Sistemul său a fost îmbunătățit

de către Jean Falcon, care a adăugat un lanț care rula cartele perforate, ceea ce a permis o mai

rapidă schimbare a modelelor create. Dar cea mai importantă modificare este cea adusă de Jo-

seph Marie Jacquard, care a implementat cel mai complex sistem de cartele perforate de până

atunci. Războiul de țesut cu cartele perforate este străbunicul tehnologiei digitale. Aceste car-

tele perforate controlau o secvența de operațiuni și, chiar dacă nu realizau calule propriu-zise,


3 http://www.theiet.org/education/teacherresources/posters/IET-poster-electricity-timeline.cfm?type=pdf

era o metodă primitivă de a programa. Mod-

ele diferite de țesături erau realizate de

secvențe diferite de cartele perforate.

În ciuda revoltelor ludite, - mișcarea socială

franceză care milita pentru distrugerea noilor

tehnologii de producție pentruă că înlocuiau

munca muncitorilor, aceștia fiind nevoiți să

devină șomeri4 -, războaiele de țesut Jacquard

au continuat să fie folosite de-a lungul secolu-

lui al XIX-lea. Această tehnologie a dus la

dezvoltarea următoarelor tehnologii digitale

primitive. Un alt pas important a fost inven-

tarea mașinii de calcul destinată recensămân-

tului american de la sfârșitul secolului al XIX-

lea.

Herman Ho'erit, un tânăr statistician de la

Biroul de Recensământ american a creat

primul sistem electro-mecanic cu cartele

perforate.5 Recensământul început în anul

1880 a fost terminat de abia în anul 1887. Numărul populației fiind în creștere, era nevoie de o

modernizare a modului de realizarea a statisticilor. Hollerit a folosit sistemul lui Jacquard și a

creat o serie de cartele perforate cu dimensiunile 3x5 inch. Aceste cartele treceau printr-un dis-

pozitiv de găurire, unul de sortare și apoi unul de numărare. Găurile permiteau numărarea

unităților și astfel primul sistem de numărare automată a apărut. A ajutat la recensământul din

anul 1890, înjumătățind timpul necesar prelucrării datelor. Mai târziu Hollerit a renunțat la slu-

jba sa și a înființat împreună cu Thomas Watson celebra companie IBM.

Surprinzătare nu este doar această influență dintr-un domeniul adiacent, industria textilă, asu-

pra tehnicii de calcul, ci faptul că o serie întreagă de tehnologii analogice dau dovadă de o in-


4 http://en.wikipedia.org/wiki/Luddite

5 http://www.geocities.com/pattonhq/ibm.html

Războiul de țesut Jaquard

geniozitate puțin bănuită. Prin tehnologii analogice înțelegem sisteme sau obiecte care au fost

create cu scopul de a produce și reda reprezentări senzoriale prin mijloace fizice, chimice sau

electro-magnetice.

Este probabil puțin cunoscut faptul că prima înregistrare a vocii umane a fost făcută cu ajutorul

fonoautografului 6 (vezi imaginea de pe copertă). Acest dispozitiv este primul despre care se știe

că a fost capabil să înregistreze sunetul pe un mediu vizibil. Patentat în 1857 de către francezul

Édouard-Léon Scott de Martinvi'e, aparatul transpunea sunetul pe hârtie. Hârtia astfel impri-

mată se numea fonoautogramă, dar nu exista nici o posibilitate de redare a înregistrării. Asta

până în anul 2008 când un grup de cercetători au reușit cu ajutorul unui program special con-

ceput să redea sunetul.

Dispozitivul era format dintr-un horn sau un butoi care adună undele sonore și, cu ajutorul

unei membrane si a unui fir de păr de porc, lasă urmele sunetului colectat pe un mediu vizibil.

Inițial fonoautograful lăsa urme pe o bucată de sticlă înegrită de fumul unei lămpi. Apoi s-au

folosit role de hârtie. Fonoatugraful a fost folosit ca o curiozitate de laborator, utilă doar pen-

tru a afla frecvența unui sunet sau pentru studierea sunetului și a vorbirii. Inventatorii și utili-

zatorii săi nu și-au dat seama că urma lăsată de fonoautograf era de fapt o înregistrare a undei

sonore. Ar fi trebuit să inventeze încă un mecanism de redare a sunetului și ar fi avut posibili-

tatea să își reasculte fonoautogramele.

Un alt dispozitiv curios și care are parte și în prezent de respectul unor cineaști este zoetrope-

ul. Acesta este un dispozitiv care produce iluzia mișcării prin succesiunea rapidă a unor imagini

statice. Numele său provine din greaca veche, din cuvintele zoe - viață - și trope - învârtire, și s-

ar traduce prin “roata vieții”. 7

Dispozitivul constă dintr-un cilindru cu fante verticale prin care se pot observa desenele sau

fotografiile din partea inferioară a interiorului cilindrului. În momentul în care se învârte cilin-

drul, prin fantele verticale se poate observa mișcarea din interiorul cilindrului. Mișcate rapid,

imaginile statice se suprapun și ochiul le percepe ca fiind o mișcare fluidă. Acest mecanism a

fost unul dintre cele mai răspândite mijloace de reproducere a mișcării în mijlocul secolului al

XIX-lea. Există dovezii că un sistem asemănător a fost inventat de chinezi în jurul anilor 180,


6 http://en.wikipedia.org/wiki/Phonautograph

7 http://en.wikipedia.org/wiki/Zoetrope

în epoca modernă invenția din 1833 îi este atribuită

matematicianul Wi'iam George Horner: Însă de abia prin

anii 1860 a devenit popular, odată ce a fost patentat și

creat pentru divertisment atât de producători din Amer-

ica, cât și din Europa.

Un ultim exemplu de tehnologie analogică ingenioasă pe

care vrem să-l descriem este cel al primelor fotografii

color. Acestea au fost realizate de fotograful casei impe-

riale rusești, Sergei Mikhailovich Prokudin-Gorskii8. El a

realizat între anii 1908 și 1915 o serie de fotografii de pe

teritoriul Imperiului Rus care au folosit o tehnica aparte.

Cu o cameră specială fotografia simultan același cadru,

pe trei role de film diferite, prin trei lentile colorate diferit (roșu, albastru și verde). Apoi aceste

trei imagini diferite erau proiectate, prin suprapunere ,cu ajutorul a trei proiectoare primitive,

lanterne magice. Fiecare proiector reda una dintre culori, suprapunerea lor formând o imagine

color.


8 http://www.loc.gov/exhibits/empire/gorskii.html

“Roata vieții”

Fotografiile9 realizate de Gorskii au fost cumpărate de către Biblioteca Congresului American,

de la moștenitorii acestuia în 1948. Colecția, câteva mii de fotografii cuprinzând imagini de pe

întregul teritoriul Rusiei de dinainte de primul război mondial, a fost scanată și digitizată la

începutul anilor 2000, când a fost prezentată și publicului. Cu ajutorul tehnologiei digitale,

imaginile au fost prelucrate și au ajuns să aiba o calitate mult superioară celei inițiale. Procesul

Exemplu de fotografie realizată de Sergei Mikhailovich Prokudin-Gorskii, scanată și reconstituită prin mijloace digitale


9 Pot fi accesate la adresa de web: http://www.loc.gov/exhibits/empire/gorskii.html

este relativ ușor pentru că aceași tehnică, de folosire a celor trei culori de bază în redarea tutu-

ror culorilor, este folosită și de către tehnologia de azi. Principiul este identic, chiar dacă

mijloacele tehnice sunt mai rafinate.

Prin exemplele de mai sus am dorit să dovedim că ingeniozitatea reproducerii sunetului, imag-

inii, a mișcarii și forme primitive de tehnici digitale nu sunt specifice secolului al XX-lea, chiar

dacă multe dintre ele au avut parte de o evoluție uluitor de rapidă în ultimii 100 de ani. Ba

dimpotrivă, principiile folosite de mediile analogice pentru captarea și redarea reprezentărilor

senzoriale au rămas identice, chiar dacă tehnologiile digitale le-au sofisticat mult. Istoria teh-

nologiilor analogice merită recuperată, iar domeniul care se ocupă de acest lucru se numește

arheologie media.

1 . 2 S C U R T Ă I N T R O D U C E R E Î N A R H E O L O G I A M E D I A

Înțelegem arheologia media ca fiind domeniul ce îşi propune studierea artefactelor media, mai

precis a mijloacelor de captare şi reproducere a sunetelor, imaginilor şi mişcarii. Termenul a

fost lansat de către Sieg*ied Zielinski în 1996, într-o prezentare, din cadrul unei întâlniri dedi-

cate lui Antonin Artaud, care a avut loc la Academia de Arte Media din Cologne10. Mai târziu

chiar a scos o carte dedicată în întregime acestui nou domeniu, carte care a devenit o referinţă

de bază11. Abordarea lui este una filosofico-artistică, folosindu-se de bucaţele de istorie proven-

ind din ambele tradiţii. Este preocupat mai ales de preistoria mediei, de începuturile sale ob-

scure, când, cei ce încercau să creeze iluzii optice sau să mimeze sunetele erau mai aproape de

vrăjitorie decât de ştiinţă. Unul dintre personajele sale preferate este Giovanni Battista De'a

Porta, cel care, prin curiozitatea şi înclinaţiile lui spre studierea şi înţelegerea naturii, a ajuns să

inventeze camera obscura, sâmburele din care s-a dezvoltat tehnica fotografică. Pe lângă Della

Porta, Zielinski omagiază şi alţi pionieri rămaşi necunoscuţi multă vreme şi îi aşează printre

figurile care, prin pionieratul lor, au stârnit evoluţia care a dus la apariţia tehnologiilor media


10 Siegfried Zielinski, Global Algorithm: Media Archeology, text disponibil la adresa web: http://www.ctheory.net/articles.aspx?id=42

11 Archäologie der Medien. Zur Tiefenzeit des technischen Hörens und Sehens. Reinbek: rowohlts enzyklopädie, reeditată în engleză Deep Time of the Media. Toward an Archaeology of Hearing and Seeing by Technical Means. Cambridge/London: MIT Press

omniprezente azi. Zielinski este fără îndoială unul dintre cei mai bine documentaţi cercetători

ai domeniului, dublat de o abordare și interpretare foarte originală şi personală.

Pe lângă el, din ce în ce mai mulţi autori au început să se intereseze de acest domeniu. Un alt

cercetător important care trebuie amintit este Geert Lovink. El şi-a îndreptat atenţia înspre cer-

cetarea culturii digitale, a istoriei internetului, a reţelelor şi a relaţiilor complexe, la nivel mac-

rosocial, care apar o dată cu dezvoltarea reţelei globale. Îl amintesc aici pentru ca prin atitudi-

nea lui se apropie mult de arheologia media. El susține că, cei care cercetează tehnologiile me-

dia, în loc să-şi încerce norocul în prezicerea viitoarelor evoluţii din domeniul noilor medii, mai

bine s-ar concentra pe cercetarea trecutului. Modestia şi o abordare mai raţională, nu una exal-

tată când vine vorba de noile tehnologii digitale, este de dorit dacă încerci să înţelegi în profun-

zime un proces atât de complex cum este internetul. Din fericire, o parte din eseurile sale sunt

traduse şi în limba română la editura Idea12, ele fiind un bun început pentru oricine doreşte să

se familiarizeze cu temele preferate de acest important cercetător al culturii digitale.

În sfârşit, un al treilea cercetător din acest domeniu este Trebor Scholz, de la universitatea

SUNNY, New York. Scholz are un curs de arheologie media13 în care analizează relaţiile dintre

artă, ştiinţă şi noile tehnologii. El încearcă să surprindă evoluţia diverselor forme media şi a fe-

lului în care media a fost folosită de artişti de-a lungul timpului, dar şi temele recurente care

apar în arta digitală. În cadrul cursului său au loc lecturi a unor texte care au influenţat evoluţia

internetului şi evoluţia media (de la celebrul text a lui Vannevar Bush din 1945, As we may think14

sau nuvela lui Borges, Grădina potecilor ce se bifurcă15 până la Recviem pentru media a lui Baudrillard

sau Manifestul unui cyborg), dar şi prezentări de filme, accesări de siteuri sau discuţii despre in-

stalaţii new media şi introducerea camerelor de supraveghere (şi control) în spaţiu public. Cur-

sul său se doreşte doar o introducere în arheologia media şi are multe părţi dedicate relaţiilor

dintre internet/media şi arta activistă, arta care intervine în societate şi îşi asuma un discurs

politic.


12 Geert Lovink Cultura digitala. Reflecții critice, Editura Idea, Cluj Napoca, 2004

13 Pagina cursului este http://distributedcreativity.typepad.com/media_archeology/description/index.html

14 Textul poate fi accesat la: http://www.theatlantic.com/doc/194507/bush

15 Textul poate fi accesat la: http://www.agonia.ro/index.php/prose/64416/index.html

Alţi cercetători care trebuie amintiţi sunt Michael Punt, Erkki Huhtamo; Aki Järvinen, Lev

Manovich și o altă seamă de teoreticieni media care se ocupă secundar şi de arheologia media.

După cum am încercat să descriu și mai sus, istoria media poate fi impărţită în două, în epoca

analogică şi cea digitală. Cele două modalităţi de captare şi reproducere a informaţiei sunt

foarte diferite, dar nu antagonice. Daca mediile analogice sunt diverse, modalităţile de impri-

mare a informaţiei fiind multiple, accesul la informaţie fiind unul slab mediat (aparatele

analogice analizând de cele mai multe ori urme fizice, chimice sau electro-magnetice imprimate

pe diverse suporturi), mediul digital este unitar, informaţia fiind tradusă permanent in limbajul

binar, este puternic abstractizată şi mistificată de mecanismele digitale de codare şi decodare a

informaţiei. Aceste mecanisme se interpun puternic între noi şi informaţia propriu zisă, fiind

imposibilă accesarea materialelor digitale în cazul lipsei tehnologiei digitale specifice prin care

a fost encodată informația. În plus, mediile analogice, cu toată că pe zi ce trece devin mai

depăşite și par limitate, înfrânte de posibilitațile mediilor digitale, dau dovadă de o conservare

mai bună în timp. Totuși, dezavantajul este că mediile analogice nu pot reproduce conținutul

perfect, cum se întâmplă cu mediile digitale.

1 . 3 C O N T E X T U L Î N C E P E R I I P R O G R A M U L U I D E D I G-I T I Z A R E A P A T R I M O N I U L C U L T U R A L E U R O P E A N

La nivel european s-a lansat un masiv program de digitizare. Acest program are ca scop

păstrarea diversității patrimoniului cultural pentru generațiile viitoare. Instituțiile care dețin

fonduri de arhivă cu valoare artistică, istorică sau culturală au intrat într-un program pilot de

digitizare în urma căruia s-au pus bazele Bibliotecii Digitale Europene. Bbibliotecile și muzeele

sunt principalii actori vizați în prima fază a proiectului, bibliotecile naționale având prioritate.

Bibilioteca Națională a României, alături de restul bibliotecilor naționale din restul Uniunii Eu-

ropene, a fost prima bibliotecă din România care a dat startul giganticului proiect. De-a lungul

timpului se vor asigura resursele necesare înglobării unei cât mai mare părți din materialele dig-

itizate de către biblioteci și arhive într-o enormă bază de date.


La baza acestui proiect stau recomandările Comisiei Europene (începând cu celebra Recoman-

dare a Comisiei Europene din 24 august 2006 privind digitizarea şi accesibilitatea online a ma-

terialului cultural şi conservarea digitală16) și programul Cultura (2007-2013) finanțat de Uni-

unea Europeana. În cadrul acestui program a fost lansată inițiativa “i2010 - cadrul UE de poli-

tici pentru societatea informationala si media”. Această inițiativă a fost lansată în 2005 de

către Comisia Europeană și ea promoveaza contributia pe care tehnologiile informatiei si

comunicatiilor (TIC) o au asupra economiei, societatii si calitatii vietii. Există trei obiective

strategice în această inițiativă:

a. crearea unui spatiu informational european unic care sa promoveze o piata interna de-

schisa si competitiva pentru societatea informationala si serviciile media.

b. consolidarea investitiilor si a inovatiilor in cercetarea TIC

c. sprijinirea incluziunii, a dezvoltarii de servicii publice mai bune si a unei mai bune cali-

tati a vietii prin intermediul TIC.

Unul dintre proiectele emblematice ale inițiativei i2010 este chiar Biblioteca Digitală Europe-

ană - alături de alte proiecte prioritare cum ar fi dezvoltarea unor mijloace de transport inteli-

gente (automobile inteligente care să reducă riscul accidentelor rutiere) sau susținerea in-

dustriilor creative (industria de film, muzicală, artele plastice sau design-ul) pentru o mai serio-

asă creștere durabilă economică. Scopul creării Bibliotecii Digitale Europene este acela de a

transforma patrimoniul cultural si stiinfitic al Europei (adică carțile, filmele, hărțile, foto-

grafiile, muzica sau orice alt artefact al patrimoniului cultural imaterial) într-o colecție digitală

ușor accesibilă online și atrăgătoare din punct de vedere al conținutului pentru marele public.

În cadrul Bibliotecii se pune așadar accent pe conservarea digitală și pe digitizare, dar și pe

oferirea informațiilor acestor într-un mod cât mai atrăgător marelui public. Biblioteca Digitală

Europenă este un meta-portal care trimite la bibliotecile digitale deja existente din cadrul țări-

lor din Uniunea Europeană. Aceste biblioteci oferă material care a fost digitizat din biblioteci si

arhive sau material produs direct in format digital17.


16 http://eur-lex.europa.eu/LexUriServ/LexUriServ.do?uri=CELEX:32006H0585:EN:NOT

17 http://ec.europa.eu/information_society/activities/digital_libraries/index_en.htm

Acest demers al Comisiei Europene are ca scop păstrarea diversității culturale. Nu cred că este

suficient de mult subliniată importanța păstrării diversității culturale în cadrul Uniunii Euro-

pene. Cu toate că diversitatea este adesea privită ca un dezavantaj și ca o posibilă sursă de con-

flicte, Uniunea Europeană, atât prin programul acesta de digitizare și salvare a patrimoniului

cultural, cât și prin alte programe (precum cel de schimb de tineri) militează pentru folosirea

diversității în mod constructiv. Nu este decât demn de admirat acest fapt și susținem cu toată

convingerea justețea unei asemena atitudini.

Fără îndoială există un interes real și crescut pentru patrimoniul cultural european, nu doar din

partea celor care trăiesc în țările Uniunii Europene, cât și din partea multor altora din afare ei.

Digitizarea și oferirea accesului la patrimoniul cultural prin intermediul tehnologiilor digitale

are parte de un succes nemaipomenit. Portalul www.europeana.eu este un site care va conține

nu doar tot conținutul Bibliotecii Digitale Europene, dar și fotografii reprezentând diverse ma-

teriale culturale prezente în muzeele europene. Siteul europeana.eu se dorește a fi rezultatul

procesului continuu de digitizare a patrimoniului cultural european. Interesul publicului față de

acest patrimoniu s-a dovedit surprinzător de mare. O versiune de test a siteului a fost lansată

public în octombrie 2008, dar in cauza numărului uriaș de accesări, siteul nu a reușit să facă

față vizitatorilor. Cei care au creat portalul se așteptau să fie accesat de aproximativ 5 milioane

de vizitatori unici pe oră, dar în prima zi s-au conectat la site peste 10 milioane de vizitatori pe

oră18.


18 http://europa.eu/rapid/pressReleasesAction.do?reference=MEMO/08/733

Acest interes extrem din partea publicului dovedește că procesul de conservare prin digitizare

și oferirea patrimoniului cultural marelui public este o decizie extrem de bună. Ușurința ac-

cesării materialului digitizat este mai mare decât oricând și prin apariția unor noi dispozitive

digitale post-calculator (după cum le-a botezat Steve Jobs 19, cel care a creat și conduce firma

Apple), este în continuă creștere. În prezent apar nu doar telefoane mobile cu un ecran care

Imagine captată în momentul încercării de a accesa siteul europeana.eu în data de 24.11.2008


19 http://www.lockergnome.com/theoracle/2007/06/13/mssrs-gates-and-jobs-d5/

poate reda în limite rezonabile conținutul paginilor web, dar au apărut deja dispozitive digitale

special concepute pentru accesarea carților și documentelor electronice (cum ar fi cartea elec-

tronica - ebook-ul - Kindle20 creat de Amazon sau nou apărutul Cool-er21).

În momentul în care în cadrul populației apar console digitale foarte avansate tehnologic și ca-

pabile să acceseze un conținut digital avansat (de la text și muzică pâna la filme și programe ex-

trem de diverse), este normal să existe o sete de accesare a informației cu ajutorul acestor dis-

pozitive puternice. Din partea deținătorilor de fonduri culturale nu se cere altceva decât să

pună la dispoziția publicului materialele pe care le dețin. Astfel, vechiul patrimoniu, care se

luptă pentru atenție cu noile distracții oferite de industriile de divertisment, are o nouă șansă

în a capta publicul. Condițiile necesare unei noi renașteri culturale sunt foarte favorabile: in-

teres din partea publicului larg există, inițiative la nivel european de digitizare și salvare a pat-

rimoniului cultural există, tehnologia necesară bunei desfășurări a procesului de digitizare fără a

periclita integritatea obiectelor există. Este cel mai potrivit moment pentru revalorificarea și

redarea patrimoniului cultural european marelui public.


20 http://www.amazon.com/dp/B00154JDAI

21 http://www.coolreaders.com/specifications.asp

2. Dificultățile procesului de transpunere digitală

Cu toate că există bune oportunități de finanțare la nivel european pentru demararea proce-

selor de digitizare, este necear să se accorde atenție pașilor de dinaintea procesului de dig-

itizare. Înainte de digitizare este bine să se creeze un studiu de fezabilitate și un proiect al digi-

tizării cât mai detaliat și cât mai explicit. Dar înainte de aceasta este necesar să se asigure re-

sursele financiare necesare ducerii la bun sfârșit a întregului proces. Uneori, pentru a se obține

o finanțare este necesar ca proiectul să fie descris în detaliu, astfel că această muncă de con-

cepere a procesului poate avea un dublu avantaj.

Apoi este necesară asigurarea suportului administrativ, legal, tehnologic și al resurselor umane

pe durata întregului proiect. Echipa care se ocupă de supravegherea și coordonarea procesului

ar trebui să realizeze o plănuirea atentă și detaliată a procedurilor tehnice care se vor desfășura.

Stabilirea unui plan de lucru pentru fiecare dintre etape și pentru fiecare membru al echipei in

parte poate duce la o fluidizare și eficientizare a întregului proces. Nu în ultimul rând este de

preferat să aibă loc o informare cu privire la procese de digitizare asemănătoare, atât pentru a

se acumula bune practici cât și pentru a se compatibiliza materialul digital cu alte colecții

asemănătoare.

Există câteva puncte sensibile care ar trebui să fie rezolvate sau sa fie prevăzute în momentul

începerii digitizării. Din punct de vedere legal este necasar să se clarifice apartenența drepturi-

lor de autor destinat digitizării și limita legală a folosirii acestuia dupăa digitizare. Ar fi păcat să

se demareze un proces de digitizare a unui material care odată digitizat va naște dispute legale

și va împiedica accesarea sa de către un public mai larg srict din considerente juridice. Un alt

element de planificare important este felul în care este structurată baza de date. Este de pref-

erat ca datele de catalog digitale să fie cât mai detaliate, iar sistemul de catalogare să fie unul

cât mai răspândit și cu perspectivele cele mai bune de folosire pe viitor. Apoi partea tehnică

trebuie să fie atent pregătită, calitatea materialului digitizat neputând fi îmbunătățită odată re-

alizat transferul de pe suportul analogic. Și nu în ultimul rând este necesară plănuirea accesibil-

ității materialului pe termen lung, adică un proces de recopiere a acestuia constant, în pas cu

evoluția tehnologiilor digitale. Dar să luam fiecare dintre aceste puncte sensibile pe rând și să le

detaliem.


2 . 1 D R E P T U R I L E D E A U T O R

Drepturile de autor au iscat o mare dezbatere odată cu apariția internetului. Internetul vine

dintr-un părinte războinic (rețeaua de control defensiv american creată în anii 1960 în America

- ARPANET22) și unul studios (rețeaua interacademică și serverele folosite pentru cercetările

laboratorului CERN). Chiar dacă drepturile de autor sunt vitale pentru progresul științei și

protejarea descoperirilor, ele se extind și asupra materialelor culturale și asupra industriei diver-

tismentului. Aceste materiale, odată cu răspândirea internetului, au devenit tot mai simplu de

accesat și reprodus. Dacă în epoca analogică, pentru a asculta melodiile unui artist erai nevoit

să-i cumperi discul de vinil și era extrem de dificil să-l reproduci, odată cu răspândirea tehnolo-

giilor digitale, conținutul este mult mai usăr de reprodus cu mijloace minime. Analogicul a legat

conținutul de suportul pe care era înscris, dar mediul digital nu mai are această restricție. Ușur-

ința de a accesa și reproduce conținut (fie el text, sunet, imagine sau film) a zdruncinat puternic

legile privind drepturile de autor.

Dezbateriile legate de drepturile de autor au început o dată cu boom-ul internetului din anii

1990. Unul dintre cazurile răsunătoare care s-au judecat în acel deceniu a fost siteul

Napster.com. Acesta a fost unul dintre cele mai populare siteuri, având o colecție impresionantă

de muzică disponibilă pentru descărcare. Casele de discuri însă, în loc să ajungă la o înțelegere

cu deținătorii siteului, au forțat închiderea acestuia din cauză că muzica disponibilă pentru

descărcare era gratuită. Apariția mp3-ului, fișier digital audio care permite comprimarea info-

mației foarte bine, în timp ce păstrează calitatea sunetului la cote aproape asemănătoare cu

cele ale CD-ului a fost de fapt principalul vinovat în toată povestea aceasta. Zece ani mai târ-

ziu, fenomenul de filesharing (oferirea spre copiere a fișierelor fără constrângeri comerciale în

cadrul unor comunități de utilizatori ai spațiului virtual) nu doar că nu s-a diminuat, dar a ajuns

la un nivel mult mai ridicat decât până acum.

Ca să înțelegem de ce legea drepturilor de autor este disfuncțională, trebuie să înțelegem în de-

taliu unele caracteristici ale tehnologiilor digitale. Pâna la apariția tehnologiilor digitale,


22 http://www.rand.org/publications/RM/RM3420/

conținutul era strâns legat de forma în care venea. Muzica, de exemplu, era inscripționată pe

bandă magnetică sau discuri de vinil. Pentru a avea acces la conținut, aveai nevoie de un aparat

de redare a mediului analogic pe care era înregistrat (un magnetofon sau un pick-up) și de o

copie fizică a înregistrării originale (o bandă magnetică sau un disc de vinil). Pentru un as-

cultător obișnuit era imposibil să acceseze altfel conținutul dorit. Bineînțeles, evoluția tehnolo-

giei analogice a adus în rândul utilizatorilor obișnuiți și posibilitatea de a înregistra conținut, nu

doar de a reda. Copierea conținutului original se făcea astfel în timp real (trebuia redat tot

conținutul care trebuia copiat) și se pierdea și din calitatea originală (apăreau modificări calita-

tive mai mult sau mai puțin perceptibile). Era ineficient și lua mult timp să realizezi prin

mijloace obișnuite copii analogice.

Odată cu apariția CD-urilor, informația a început să fie encodată digital. O vreme, redarea

conținutului sau copierea acestuia a funcționat după aceleași principi ca și mediile analogice

clasice. Dar, pe măsură ce puterea de procesoare a calculatoarelor a crescut, răspândirea inter-

netului s-a accelereat, culminând cu crearea unor programe și formate digitale performante,

adevărata putere a mediilor digitale a fost dezlănțuită. Pentru prima dată, conținutul (muzica)

nu mai era legată de suportul inițial (CD-ul). Formatul mp3 a permis pentru prima dată de-

spărțirea conținutului de suport era accesibilă pe scară largă. Muzica de pe un CD putea fi

transformată cu ajutorul calculatorului în fișiere mp3; acesta puteau fi recopiate la infinit fără a

pierde absolut nimic din calitate. Și totul în mult mai puțin timp decât era nevoie pentru re-

dare conținutului. În prezent un CD audio de 70 de minute poate fi copiat în întregime, la o

calitate identică și având o dimensiune de 10 ori mai mică în aproximativ 10 minute. Nu este de

mirare că răspândirea muzicii copiate de pe CD s-a făcut cu o repeziciune uimitoare.

În prezent, tehnologiile digitale de distribuire a fișierelor sunt extrem de accesibile. Una dintre

marile dezbateri din prezent este legată de felul în care pirateria afectează drepturile de autor.

Lupte legale se duc pe întreg globul, dar mai ales în America și Uniunea Europeană pentru a se

stabili care sunt drepturile utilizatorilor obișnuiți de a accesa materiale cu copyright. Pe de o

parte sunt marile case de discuri care doresc să mențină vechiul model de vânzarea a conținutu-

lui cu drepturi de autor, iar pe cealaltă parte sunt tinerii utilizatori care folosesc din plin resur-

sele internetului pentru a avea acces la marea diversitate de fișiere ușor descărcabile. Electo-

ratul unuia dintre statele cele mai democratice din lume, Suedia, tocmai și-a ales doi reprezen-

tanți pentru Parlamentul European din Patridul Piraților. Acest partid militează pentru refor-


marea legilor drepturilor de autor, pentru a permite un acces mai ușor și mai liber la conținut în

rândul utilizatorilor obișnuiți.

Acestă dezbatere este însă departe de a fi una vie în România. În cazul digitizării patrimoniului

cultural, considerăm că ar fi importantă o dezbatere și o clarificare legislativă. Odată digitizat

patrimoniul cultural, acesta poate fi accesat fără a fi în pericol de deteriorare. Patrimoniul cul-

tural fiind un bun de interes public, nu ar fi oare normal ca accesul la copiile digitale să fie cât

mai liber și neconstrâns? Probabil la un moment dat va apărea și această dezbatere necesară.

2 . 2 T R A N S P U N E R E A D I G I T A L Ă , I N V E N T A R I E R E A , C A T A L O G A R E A Ș I C O M P A T I B I L I Z A R E A B A Z E L O R D E D A T E

Transferul de pe un suport analogic pe unul digital trebuie efectuat cu maximă atenție și în cele

mai bune condiții posibile. Acest transfer, în comparație cu recopierea materialului deja digiti-

zat, se efectuează o singură dată. Este un proces care necesită mult timp (copierea fiecărui ele-

ment audio-vizual din arhivă necesită redarea acestuia în timp real) și, dacă sunt respectate cele

mai bune condiții posibile, nu va fi reluat multă vreme sau poate niciodată. De aceea necesită o

atenție cu totul deosebită. Este recomandat să fie folosită cea mai bună tehnologie de redare și

cea mai bună și stabilă tehnologie de copiere digitală. Nu este recomandat să fie folosite teh-

nologii experimentale, putând duce fie la deteriorarea sau distrugerea conținutului original, fie

la vulnerabilizarea pe termen lung a conținutului digital.

Digitalizarea trebuie să aibă loc așadar la calitatea maximă posibilă și să se asigure salvarea și

stocarea pe suporturi sigure, pe un termen cât mai lung. Este bineînțeles recomandată crearea a

cel puțin două sau trei copii a cnținutului digitizat, păstrate pe suporturi diferite și în locuri

diferite. Ar fi de preferat ca materialul digitalizat să fie păstrat pe medii care permit recopierea

rapidă, - copierea de pe harddisk este mai rapidă decât de pe sute de CD-uri sau DVD-uri. Este

de preferat de asemenea ca fișierele rezultate din digitizarea primară, necomprimate și neprelu-

crate, să fie păstrate în întregime, indiferent de îmbunătățirile aduse posterior. Tehnologii noi

pot permite îmbunătățirea reazultatelor anterioare. Este de preferat de asemenea să fie folosite


metode de encodare cu standarde deschise, larg răspândite, non-proprietare. Codificarea în ast-

fel de standarde asigură o mai bună accesibilitate pe termen lung a materialului digitizat.

În paralel cu procesul de transpunere digitală a materialului analogic, cataloagele și inventarele

trebuie transpuse și ele în mediul digital. Odată digitizată informația elementelor de catalogare,

aceasta trebuie să fie compatibilizată cu alte baze de date asemănătoare. Aceasta este o mare

provocare, dar un exemplu de bune practici pare a fi oferit de portalul www.europeana.eu,

menționat anterior. Acesta cuprinde diverse baza de date cu un conținut extrem de eclectic.

Cea mai bună soluție în cazul creării bazei de date pornind de la digitizara cataloagelor sau in-

ventariilor deja existente este colaborarea strânsă dintre specialiștii în crearea bazelor de date,

manipulatorii arhivelor sau bibliotecilor și specialiști în crearea de interfețe pentru utilizatori.

Trebuie avut grijă ca în momentul planificării digitizării metadatelor, câmpuri speciale trebuie

crate pentru informație referitoare la procesul de digitizare (autorul digitizării, instrumentele

folosite, standardele de encodare etc.)

După realizarea procesului primar de transpunere digitală, poate avea loc o editare în scopul

îmbunătățirii calității materialului digital. Dar nu trebuie sub nici o formă ca aceste materiale

editate să ia locul materialelor digitizate originale. Copiile transpunerilor digitale originale au

aproape aceași valoare ca și copiile analogice și trebuiesc păstrate nealterate. Editarea și legarea

materialului digitizat la baze de date care să crească accesibilitatea arhivei introduc o noua

copie a arhivei. Trebuie făcută și păstrată diferența dintre copia de lucru, editată, manipulată și

folosită în mod curent și materialul digitizat primar. Ambele însă trebuie să fie salvate și reco-

piate la intervale de timp regulate. Durata maximă de viața a unui CD sau DVD este de 10, 15

ani, iar un harddisk “trăiește” între 36 și 60 de luni luni23. Din fericire, conform legii lui Moore,

puterea de procesare se dublează o dată la 18 luni, în timp ce costul rămâne constant. Dacă

această lege continuă să funcționeze și în viitor, înseamnă că aproximativ o dată la doi ani se

poate face o recopiere a arhivei digitizate la jumătate din prețul anterior.


23 www.forums.vr-zone.com/hard-disk-optical-storage-technology/129975-google-does-hard-drives-life-expectancy-tests.html

2 . 3 P Ă S T R A R E A M A T E R I A L E L O R D I G I T A L E P E T E R M E N L U N G

La fel ca și tehnologia analogică, și tehnologia digitală devine depășită în timp. De accea este de

preferat ca toate copiile digitale să fie păstrate alături de dispozitivele de accesare - în prezent

calculatoarele. Este recomandat să se facă tot efortul pentru a se păstra în condiții cât mai bune

dispozitivele de accesare, alături de piese de schimb și instrucțiunile de folosire. Cu toate că

tehnologiile digitale sunt mult mai sensibile decât tehnologiile analogice, trebuie avută în ve-

dere accesibilitatea acestora pe termen lung. Chiar dacă materialul digitizat poate fi recopiat

fără să se piardă nimic din calitatea originală de un număr nelimitat de ori, este de preferat să

fie păstrate în bune condiții toți pașii recopieriilor succesive.

Pe lângă problema bunei păstrări a suportului fizic (a hardware-ului), este necesară și păstrarea

în bune condiții a mediului digital informațional inițial (programele folosite, sistemul de op-

erare, informații exhaustive despre standardele de encodare folosite, pe scurt - so.eware-ul).

După cum afirmam mai sus, este de preferat folosirea standardelor de encodare stabile și de-

schise (cele care permit analizarea modului în care funcționează), care au parte de o folosire

largă. Este mult mai probabil ca informații despre standardele larg răspândite să se păstreze pe

termen lung, decât cele despre formate exotice sau experimentale. Folosirea programelor cu

sursă deschisă (open-source) ar putea fi de ajutor pe viitor. Aceste programe permit celor special-

izați să modifice felul de funcționare sau de folosire a acestora. Spre deosebire de programele

cu sursă deschisă, programele proprietare nu permit analizarea și modificarea felului în care

funcționează, ceea ce poate fi un impediment pe termen lung. Transparentizarea și oferirea a

cât mai multe informații despre modul de funcționare a so.ware-ului nu poate fi decât bene-

fică pe termen lung. Și în procesul de digitizare trebuie să se aibă în vedere accesibilitatea pe

termen lung și foarte lung.

Putem încheia afirmând că digitizarea este un proces sisific. Chiar dacă se începe de la o arhivă

clar delimitată, este posibil ca aceasta să fie extinsă pe viitor nu doar cu noi elemente digitizate,

dar și cu conținut obținut direct în formă digitală. Extinderea bazelor de date, recopierea mate-

rialului digitizat, fluxul de conținut nou fac din munca de păstrare a arhivelor digitale un proces

continuu, nevoit să se readapteze mereu la noile condiții.


BIBLIOGRAFIE

Siegfried Zielinski, Global Algorithm: Media Archeology, text disponibil la adresa web: http://www.ctheory.net/articles.aspx?id=42

Siegfried Zielinski, Archäologie der Medien. Zur Tiefenzeit des technischen Hörens und Sehens. Reinbek: rowohlts enzyklopädie, reeditată în engleză Deep Time of the Media. Toward an Archaeology of Hearing and Seeing by Technical Means. Cambridge/London: MIT Press

Geert Lovink Cultura digitala. Reflecții critice, Editura Idea, Cluj Napoca, 2004


LiviuPop.info_Dificultăți-in-păstrarea-materialului-digital-pe-termen-lung

Documents

Transcript of LiviuPop.info_Dificultăți-in-păstrarea-materialului-digital-pe-termen-lung