Prezentarea romanului “ Rosu si Negru “ de Stendhal

1.Prezentarea Formala

Autorul : Stendhal, pe numele său adevărat Marie-Henri Beyle, s-a născut la 23 ianuarie 1783, la Grenoble, într-o familie burgheză. Urmează cursurile Şcolii Centrale din Grenoble, apoi se orientează spre cariera militară, luând parte la campania din Italia a generalului Bonaparte (1800–1801). Întors la Paris, încearcă să se impună în domeniul comercial şi literar, iar aceşti ani vor constitui sursa de inspiraţie pentru personajul lui Julien Sorel din Roşu şi Negru. În 1810 este numit auditor în cadrul Consiliului de Stat, va participa la războaiele napoleoniene, iar în 1814 pleacă în Italia. După decesul tatălui său, Stendhal se reîntoarce la Paris, începe să frecventeze saloanele literare şi îşi înfiinţează propriul cenaclu. Opera sa cuprinde scrieri de istoria artei şi muzicii (Viaţa lui Rossini, 1823), scrieri de teorie literară (Racine şi Shakespeare, 1823, 1825), un eseu filosofic celebru (Despre iubire, 1822), şi romane, cronici ale vieţii şi moravurilor contemporane (Armance, 1827; Roşu şi Negru, 1830; Mănăstirea din Parma, 1839). Lucien Leuwen şi Lamiel, rămase neterminate, vor fi tipărite postum. Se stinge din viaţă la Paris, în ziua de 23 martie 1842, în urma unui atac cerebral, şi este înmormântat în Cimitirul Montmartre.

Titlul : Rosu si Negru .Ce subliniaza Stendhal este ca Julien s-a pierdut in alegerea rosului armatei, sau negrului Bisericii. In acelasi fel si societatea, in special aristocratia acelei vremi este pierduta in alegerea valorilor napoleoniene sau a celor de dinainte de Napoleon pe care incearca sa le readuca la viata Restauratia. Si pana la urma, viata este un lung sir de alegeri, care iti dicteaza reusitele, sau, si mai grav, esecurile.

Nr de pagini : 556 Nr de capitole : Partea 1 -30, Partea 2-45 Cuprinsul

Prefata –

Postfata :

Neajunsul domniei opiniei publice, care, de altfel, aduce libertatea, este ca se amesteca si acolo unde nu este treaba ei. De exemplu, in viata privata. Iata de ce sunt triste America si Anglia. Pentru a evita sa aduca atingere vietii private, autorul a inventat un orasel, Verrieres,si, cind a avut nevoie de un episcop, de jurati , de o curte cu juri, a plasat totul la Besancon, pe unde de altfel, nu a trecut niciodata.

Editura “Adevarul holding” “A. Levavasseur”

Anul 2009

2. Continutul

Romanul este scris in proza. Contine motivele “gradinii”, “inimii”, “muntelui”, “treptei”- ce semnifica o ascensiune a

succesului, o crestere, o imbunatatire, “teiului”- unde se intilnea cu dna de Renal Tema romanului este “conditia umana” ce releveaza viata, moartea, dragostea, fericirea,

suferinta, esecul existentei si tema

“iubirea”, a “luptei”- pentru schimbarea mentalitatii, si a promovarii simplitatii in rindurile bogatilor

Mesajul : o nuanţată frescă socială şi istorică a secolului al XIX-lea. Sunt dezvăluite, de exemplu, amănunte mai

puţin cunoscute despre Revoluţia din iulie 1830 – acţiunea romanului fiind plasată între 1826 şi 1831 – sau este

vizată, critic şi ironic, diferenţa de mentalităţi dintre Paris şi provincie. Inteligent, dar şi superficial – este

cunoscută nestatornicia sa într-ale iubirii –Stendhal nu va ezita să se victimizeze în postura unor personaje

precum Julien Sorel.Povestea lui Julien Sorel, fiul unui tăietor de lemne, inteligent, curios, un bun cunoscător al

limbii latine – lucru care îl va ajuta în ascensiunea socială –, este povestea unui personaj ambiguu, care, când

naiv, când ipocrit, când răutăcios ori cinic, când înţelegător, îi induce în eroare pe toţi cei din jurul său, făcându-şi

astfel loc în high class-ul vremii. Totuşi, Julien Sorel îşi atrage deseori, de-a lungul poveştii, simpatia cititorului.

Sărac, el este ambiţios. Dispreţuit, nu disperă şi dovedeşte, în cele din urmă, că merită, la fel de bine ca oricare

om, o situaţie socială, şi prin urmare financiară, sigură.

Burghezia de provincie, dar şi aristocraţia pariziană, nu scapă de privirea critică a autorului, fiind surprinse în

ipostazele lor cele mai nedemne – lacome, nepăsătoare, egoiste. Ele sunt cele care se opun ascensiunii lui Sorel.

Inteligent, bun psiholog, Sorel se foloseşte de slăbiciunile şi vanităţile celor cu care are de-a face, fie ei nobili sau

proaspăt îmbogăţiţi, pentru a-şi atinge scopul.

Romancier fin, Stendhal mizează, în romanul său, pe diferenţa dintre iluzie şi realitate. Julien Sorel poate fi

comparat cu un magician, aşa cum era el perceput în Renaştere. Magicianul este un puternic manipulator.

Şi, aşa cum spuneam, cea mai puternică fantasmă este cea erotică. Julien Sorel activează şi manevrează abil

fantasmele erotice atât în cazul doamnei de Rênal, cât şi în cazul Mathildei, capricioasa fiică a marchizului de la

Mole. În acelaşi timp, pare destul de detaşat, cel puţin pentru o perioadă, de emoţiile pe care le-a declanşat în

cele două femei. Eroarea lui Julien este aceea că nu a reuşit să-şi păstreze această detaşare (luciditate) până la

capăt

Figurile de stil : Ochi blinzi

Mijloacele artistice: 1.Imagini vizuale – case albe, pilc sanatos de castani, munte inalt, monumental

pendula aurita, doi ochi mari albastri , soarele cobora dincolo de munti

2.Imagini auditive- vintul incepuse sa bata mai tare, bate la usa

Personajele

Sorel- fiul unui cherestegiu. Un tinar de vreo 19 ani,aparent firav, cu tresaturi neregulate,delicate

si un nas acvilin. Ochii mari si negri,care in moment de liniste te duceau cu gindul la reflexivitate si

inflacarare.Parul saten inchis cadea pe fruntea ingusta. Talia zvelta si bine conturata anunta mai

repede usurinta in miscari decit putere.. Se angajeaza la dnul de Renal ca preceptor copiilor sai,

unde se indragosteste de dna de Renal. Simtea ura si dezgust fata de inalta societate unde

fusese admis. Traieste cele mai puternice senzatii de dragoste alaturi de ea, inspirind-o si

schimbind-o foarte mult. Era grijuliu cu copiii sai, invatindu-I lucruri bune, si chiar ajungind sa ii

iubeasca. Cind se afla despre relatia lor, Julien pleaca sa faca cursuri la un seminar pentru preoti

unde este dezconsiderat si urit de colegii sai. Ii spunea acelui loc “iadul pe pamint” primind doar

priviri de dispret din partea celor din jur. Dupa un timp, parintele Pirard l-a numir supreveghetor

pentru Noul si Vechiul Testament, care a reprezentat o mare avansare a lui JUlien si o

imbunatatire a relatiilor lui cu colegii. Dupa asta a plecat la Palatul de la Mole unde era secretarul

dnului La Mole. Cu toate ca era destept, cultivat, cult si poseda doar calitati de o mare admiratie,

Julien raminea ,totusi, in ochii prietenilor bogati ai marchizului La Mole un simplu taranas si un om

de o treapta mult prea inferioara pentru a atrage atentia. Nu si in cazut dsoarei de La Mole , pe

care dupa o lunga perioada de indiferenta si evitare, l-a indragit mult pe Julien.

El, la fel o iubea, facind-o geloasa cu alta cunostinta de a ei. Avea o lupta launtrica intre pozitia lui

sociala si dragostea pentru Mathilde.

Dna de Renal- sotia dnului de Renal, o frumusete ce vrajeste, privire plina de bunavointa, bine

imbracata, cu pielea foarte stralucitoare. Educata, cu un simt al esteticii si frumusetii bine

dezvoltat, politicoasa, predominindu-I simtul matern , in incercarea de a proteja pe toti. Isi iubea

nespus copii, cind se imbolnaveau ei, ea avea atac de panica si intra in depresie ( cu gindul ca din

cauza pacatului ei adulterul) . Era foarte atenta la comportarea preceprotului, indragostindu-se de

firea lui sensibia, diferita, inteleapta.pagina 37( prezenta lui julien o linistea) . Cind si-a dat seama

de acest lucru incerca cu tot posibilul sa-l evita si sa fie mai distant cu el. Nu-si iubea sotul cu

adevarat, s-a maritat cu el pentru ca era mai putin plictisitor decit ceilalti.

Mathilde- o tinara de un blond pregnant, bine facuta, Julien nu mai vazuse niciodata asa ochi

albastri frumosi, dar care anuntau o teribila raceala sufleteasca .Era nucleul unui grup de tineri

nobili cu care ii criticau dur pe ceilalti din sala.Il ironiza pe Julien de cite ori avea ocazia.Avea o

imagine absolute plictisitoare despre viata Pariziana. Traia nenorocirea de a fi mai inteligenta

decit altii . Toti o considerau sublime, preafrumoasa, o femeie seducatoare.Detesta lipsa de

caracter