Fituica Literatura Univ Rezumat

22
VICTOR CRAUS ***** RECENZII ***** LITERATURA UNIVERSALĂ PENTRU BACALAUREAT Cântecul Nibelungilor (Das Nibelungen Lied) "Cântecul Nibelungilor" prezintă istoria vieţii lui Kriemhild, o prinţesă burgundă. Mama ei, Ute, trăieşte, dar tatăl ei, Dankrat, a murit, astfel că ea este tutelată de fraţii săi Gunther, Gernot şi Giselher. Un personaj important la curte este Hagen von Tronje, un vasal al regilor burgunzi. Siegfried, fiul regelui Siegmund şi al reginei Sieglinde, care domneau în Xanten, aude de frumuseţea prinţesei burgunde şi pleacă la Worms hotărât să o ia de soţie. Pentru a-şi atinge scopul, el luptă împotriva danezilor şi saxonilor, care au declarat război burgunzilor, şi se oferă să îl ajute pe Gunther să o cucerească pe Brünhild, regina unui ţinut îndepărtat. Brünhild doreşte să îl ia de soţ doar pe cel care o poate învinge în trei probe. Singurul în măsură să facă acest lucru este Siegfried, care se prezintă ca vasal al lui Gunther. Eroul din Xanten luptă alături de regele burgund, îmbrăcat într-o mantie care îi conferă invizibilitate şi îi sporeşte puterile. După cucerirea reginei din Isenstein, în Worms are loc o nuntă dublă: Gunther se căsătoreşte cu Brünhild, iar Siegfried cu Kriemhild. Nunta este umbrită de lacrimile lui Brünhild, care se simte jignită de mezalianţa dintre cumnata sa şi cel pe care ea îl consideră un vasal al regilor burgunzi. Ea refuză să îl accepte pe Gunther ca soţ, iar Siegfried participă la a doua înşelare a lui Brünhild, luptându-se cu ea deghizat în regele burgund. După ce aceasta se recunoaşte învinsă, Siegfried se retrage, nu înainte de a-i lua reginei un inel de pe deget şi centura, pe care i le dăruieşte apoi lui Kriemhild. Siegfried şi Kriemhild pleacă la Xanten. Ea ar fi dorit să îl ia cu sine şi pe Hagen, dar acesta refuză vehement. După 10 ani, cei doi sunt invitaţi să îşi viziteze rudeniile din Worms. Aici are loc o ceartă între Brünhild şi Kriemhild, cauzată de necunoaşterea adevărului de către nici una din regine. Brünhild îl numeşte pe Siegfried vasal, în timp ce Kriemhild susţine că soţul ei este un rege chiar mai mare decât Gunther. Cearta culminează atunci când Kriemhild doreşte să intre în dom înaintea reginei din Worms. Brünhild spune că nu se cuvine ca o soţie de vasal să intre în biserică înaintea reginei, la care Kriemhild o numeşte pe cumnata sa amantă de vasal. Ea este convinsă că Siegfried a fost primul bărbat din viaţa lui Brünhild şi drept dovadă arată inelul şi centura pe care le-a adus cu sine de la Xanten. Siegfried este silit să dea explicaţii pentru comportamentul soţiei sale. El jură solemn că nu este vinovat de vorbele ei şi promite să o educe mai bine. Hagen consideră că jignirea reginei trebuie răzbunată şi pune la cale uciderea lui Siegfried, primind acceptul lui Gunther. Siegfried este ucis în timpul unei vânători de către Hagen, care a aflat secretul vulnerabilităţii eroului chiar de la soţia eroului. După 13 ani de doliu, 1

Transcript of Fituica Literatura Univ Rezumat

Page 1: Fituica Literatura Univ Rezumat

VICTOR CRAUS ***** RECENZII ***** LITERATURA UNIVERSALĂ PENTRU BACALAUREAT

Cântecul Nibelungilor (Das Nibelungen Lied)

"Cântecul Nibelungilor" prezintă istoria vieţii lui Kriemhild, o prinţesă burgundă. Mama ei, Ute, trăieşte, dar tatăl ei, Dankrat, a murit, astfel că ea este tutelată de fraţii săi Gunther, Gernot şi Giselher. Un personaj important la curte este Hagen von Tronje, un vasal al regilor burgunzi. Siegfried, fiul regelui Siegmund şi al reginei Sieglinde, care domneau în Xanten, aude de frumuseţea prinţesei burgunde şi pleacă la Worms hotărât să o ia de soţie. Pentru a-şi atinge scopul, el luptă împotriva danezilor şi saxonilor, care au declarat război burgunzilor, şi se oferă să îl ajute pe Gunther să o cucerească pe Brünhild, regina unui ţinut îndepărtat. Brünhild doreşte să îl ia de soţ doar pe cel care o poate învinge în trei probe. Singurul în măsură să facă acest lucru este Siegfried, care se prezintă ca vasal al lui Gunther. Eroul din Xanten luptă alături de regele burgund, îmbrăcat într-o mantie care îi conferă invizibilitate şi îi sporeşte puterile. După cucerirea reginei din Isenstein, în Worms are loc o nuntă dublă: Gunther se căsătoreşte cu Brünhild, iar Siegfried cu Kriemhild. Nunta este umbrită de lacrimile lui Brünhild, care se simte jignită de mezalianţa dintre cumnata sa şi cel pe care ea îl consideră un vasal al regilor burgunzi. Ea refuză să îl accepte pe Gunther ca soţ, iar Siegfried participă la a doua înşelare a lui Brünhild, luptându-se cu ea deghizat în regele burgund. După ce aceasta se recunoaşte învinsă, Siegfried se retrage, nu înainte de a-i lua reginei un inel de pe deget şi centura, pe care i le dăruieşte apoi lui Kriemhild. Siegfried şi Kriemhild pleacă la Xanten. Ea ar fi dorit să îl ia cu sine şi pe Hagen, dar acesta refuză vehement. După 10 ani, cei doi sunt invitaţi să îşi viziteze rudeniile din Worms. Aici are loc o ceartă între Brünhild şi Kriemhild, cauzată de necunoaşterea adevărului de către nici una din regine. Brünhild îl numeşte pe Siegfried vasal, în timp ce Kriemhild susţine că soţul ei este un rege chiar mai mare decât Gunther. Cearta culminează atunci când Kriemhild doreşte să intre în dom înaintea reginei din Worms. Brünhild spune că nu se cuvine ca o soţie de vasal să intre în biserică înaintea reginei, la care Kriemhild o numeşte pe cumnata sa amantă de vasal. Ea este convinsă că Siegfried a fost primul bărbat din viaţa lui Brünhild şi drept dovadă arată inelul şi centura pe care le-a adus cu sine de la Xanten. Siegfried este silit să dea explicaţii pentru comportamentul soţiei sale. El jură solemn că nu este vinovat de vorbele ei şi promite să o educe mai bine. Hagen consideră că jignirea reginei trebuie răzbunată şi pune la cale uciderea lui Siegfried, primind acceptul lui Gunther. Siegfried este ucis în timpul unei vânători de către Hagen, care a aflat secretul vulnerabilităţii eroului chiar de la soţia eroului. După 13 ani de doliu, Kriemhild acceptă să îl ia de soţ pe Etzel, regele hunilor, sperând că va reuşi astfel să răzbune moartea lui Siegfried. După alţi 13 ani, rugat de soţia sa, Etzel îşi invită cumnaţii să vină în vizită. În urma provocărilor lui Kriemhild şi Hagen, în Etzelburg se declanşează o luptă între burgunzi şi războinicii regelui hun. Mii de oameni sunt omorâţi de ambele părţi, printre care şi Gernot şi Giselher. În cele din urmă, Gunther şi Hagen sunt luaţi prizonieri. Kriemhild cere să i se restituie comoara lui Siegfried. Hagen răspunde că va spune unde este ascunsă comoara doar după ce Gunther va fi mort. Kriemhild porunceşte ca fratele ei să fie ucis. Hagen refuză şi în aceste condiţii să spună unde este comoara, iar Kriemhild îi taie capul cu sabia lui Siegfried. Hildebrand, armurierul lui Dietrich von Bern, o ucide pe Kriemhild ca pedeapsă pentru faptul că ea, ca femeie, a ridicat sabia asupra unui mare luptător.

Homer, IliadaMărul de aur

În palatul lui Jupiter-Zeus are loc o petrecere la care participă toţi zeii, mai puţin Discordia, zeiţa vrajbei. Aceasta se năpusteşte în timpul chefului în palat foarte furioasă. Jupiter o calmează şi aceasta se hotăreşte să plece, lăsând în urmă un măr de aur care trebuia dăruit celei mai frumoase zeiţe. Jupiter nu se poate hotărî între zeiţa dragostei, Venus; zeiţa înţelepciunii, Minerva, fiicele sale şi soţia sa Junona,astfel decide ca cele trei pretendente să aleagă un muritor care sa decidă cine va pastra mărul.

Venus îl alege pe fiul lui Priam şi al Hecubei, Alexandru-Paris, un arcaş foarte chipeş, căruia în schimbul deciziei sale îi promite inima Elenei, cea mai frumoasă zână. Paris o alege pe Venus ca cea mai frumioasă. Venus îl duce pe paris la Elena , unde Cupidon le străpunge inimile cele doi cu săgeata dragostei. Junona care urmărea să se răzbune pe Paris desface legătura dintre Elena şi soţul ei Menelaos. Deoarece exista un vechi pact între marii conducători ai timpului , cum că aceştia îl vor ucide pe cel care va îndrăzni sa o fure pe Elena de la soţul ei. Astfel viteji ca Achile, Ulise, Aiax, Idomeneu, Diomede,

1

Page 2: Fituica Literatura Univ Rezumat

VICTOR CRAUS ***** RECENZII ***** LITERATURA UNIVERSALĂ PENTRU BACALAUREAT

bătrânul Nestor, doctorul Mahaon şi Agamemnon , în frunte cu fratele acestuia , Menelaos pornesc pe corăbii spre distrugerea Troiei.

Mânia lui Achile

După nouă ani de luptă zidurile Troiei erau încă în picioare. Agamemnon reuşeşte să o răpească pe fiica lui Hriseu, Hriseida. Hriseu îi cere ajutorul lui Apolon , care trimite săgeţi orăvite răspândind ciuma printe ahei.Agamemnon se lasă convins de A

chile să o înapoieze pe Hriseida, dar în schimb el îşi ia femeia lai Achile , Briseida, şi nişte averi. Achile mânios, de faptul că prietenii săi de luptă nu realizează că fără el sunt foarte uşor de învins, îşi ia corăbiile şi pleacă de pe câmpul de luptă. Iar mama sa , zeiţa Tetis, îl convinge pe Jupiter să dea victoria troienilor, astfel Jupiter trece de partea Ilionului.

Prevestitorii ahei spuneau că în anul care tocmai începuse, al zecelea de război, vor fi dărmate zidurile Troiei, astfel, lupta devine tot mai intensă Paris si Menelaos se înfruntă pentru frumoasa Elena. Paris este rănit. Lupta devine din ce în ce mai sângeroasă pe măsură ce zeii se amestecă mai mult.

Andromaca şi HectorZeii părăsesc câmpul de luptă din ordinul lui

Jupiter. Lupta sporeşte în intensitate şi devine foarte crâncenă. Hector află de mânia Minervei şi o roagă pe mama sa, Hecuba, să meargă impreună cu toate doamnele catăţii să îi dăruiască jertfe. Hector ajuns în palatul tatălui său decide să-şi revadă soţia. Andromaca încearcă să îşi convingă soţul său să rămână acum lângă familia lui, însă Hector se reîntoarce pe câmpul de luptă împreună cu fratele său Paris.

Pe câmpul de luptă învingătorul era decis de conducătorii armatelor, care se înfruntau erau Hector şi Aiax. Jupiter opreşte lupta celor doi şi după cum îi făgăduise lui Achile dă victoria de partea troianului. Astfel, Agamenon decide să încerce să se împace cu Achile prin intermdeiul pritenilor lor, dar Achile nu este de acord.

Foc la corăbiiLupta porneşte din nou. Ulise şi Diomede

sunt scoşi din bătălie.Troienii se apropie de corăbii. Hector

dărâmă cu o piatră de moară poarta zidului ce le imprejmuieşte. Neptun sare în ajutorul aheilor a căror singură scăpare erau corăbiile, pe care îi îmbărbătează. Junona îl adoarme pe Jupiter şi îl ajută pe Neptun să treacă în fruntea aheilor. Hector este rănit în luptă . Jupiter se trezeşte şi readuce lucrurile în favoarea troienilor, vindecându-l pe Hector.

Achile revine în luptă împreună cu prietenul său Patrocle, care este ucis, iar cu ajutorul Minervei şi al Junonei îi recuperează corpul.

Troienii se împart în două tabere, una în cetate iar cealaltă la porţile acesteia, în care era şi Hector.

Împăcarea lui AchileVulcan îi făureşte arme lui Achile, iar pe

scut îi reprezintă imagini din aur.Achile porneşte la luptă hotărât să-şi răzbune prietenul. Bătălia devine un măcel din clipa în care se amestecă zeii.

Achile urmăreşte doar să-l răzbune pe Patrocle, adică să-l ucidă pe Hector, care era protejat de Apolon. Şi Hector, la rândul lui, dorea să-şi răzbune fratele, Polidor. Apolon îl îndepărtează pe Hector de pe câmpul de luptă, din faţa lui Achile, învăluindu-l într-un nor de aur. Achile îl urmăreşte pe troian, în lupta sa îl ucide pe Licaon, fiu al lui Priam. Achile se îndreaptă fioros către Troia. Apolon îl salvează pe viteazul Agenor de la moarte. Cu ajutorul lui Apolon troienii se refugiază în cetate. Hector rămâne în faţa porţilor pentru a da piept lui Achile de unul singur.

Moartea lui HectorAchile îl urmăreşte pe Hector în jurul cetăţii.

Troianul este înşelat de zeiţa Minerva şi , mai apoi, răpus de Achile, care nu îi respectă rugămintea de a-i înapoia trupul famaliei lui Priam. Achile leagă corpul lui Hector de caleaşca sa şi îl târeşte în jurul cetăţii. Familia îndurerată a troianului cere îndurare de la Achile, să le dea trupul eroului lor. Amdromaca îşi plânge mâhnită soţul.

Achile îl înmormântează pe Patrocle. Apoi târeşte corpul lui Hector legat de caleaşcă de doisprezece ori în jurul mormântului.

Cu ajutorul lui Mercur, bătrânul Priam, ajunge la Achile şi reuşeste să recupereze trupul lui Hector, pe care însuşi Achile îl curăţă de sânge şi colbul pătruns în piele. Achile îi făgăduieşte lui Priam linişte în zilele de înmormântare.

Ultimele zile ale TroieiÎn ajutorul Troiei vin amazoanele conduse

de Pentesilea, şi viteazul Memnon, dar ambii sunt ucişi de ahei. Achile este ucis de Paris, care îi străpunge călcâiul cu o săgeata otrăvită. După o luptă grea aheii recuperează corpul lui Achile. Paris este rănit de o săgeată şi fuge la zâna Enone, în munţi, pentru a-şi alina durerea. Deifob , fiu

2

Page 3: Fituica Literatura Univ Rezumat

VICTOR CRAUS ***** RECENZII ***** LITERATURA UNIVERSALĂ PENTRU BACALAUREAT

al lui Priam, o ia de soţie pe Elena.Dupa zece, ani războiul continuă dând jertfe nenumărate zeului Marte

Homer, Odiseea 

Dupa arderea Troiei

Ulise se imbraca in haine de cersetor si intra in Troia, unde Elena il recunoaste si ii spune totul despre cum erau construite portile si cetatea. Aheii construiesc un cal de lenm urias , pe care il lasa la poarta Troiei, si se prefac ca se retrag la corabii.Troienii sarbatoresc acest eveniment, iar noaptea cand portile erau deschise din cal ies greci si ahei care se unesc cu cei care plecasera spre corabii si sunt condusi de Menelaos si Ulise. Acestia ard Troia din temelii. Ulise si oamenii sai pleaca spre Itaca, iar ceilalti luptatori se indreapta si ei spre tarile lor. Primul popas al itacanilor este pe insula ciconilor, pe care o jefuiesc , dar ciconii se razbuna. Asa pier o parte dintre itacani , cei ramasi ajung pe insula mancatorilor de lotus de unde Ulise isi scapa cu greu oamenii din efectele plantei atat de populare pe acea insula.

Ciclopul Polifem

Furtunile imping corabiile lui Ulise pe insula ciclopilor. Ulise ia doisprezece oameni si pleaca pe insula. Ajung in pestera ciclopului Polifem , care ii tine inchisi si mananca o parte din itacani. Orfeu străunge ochiul ciclopului cu un tarus incins. Oamenii se ascund sub berbecii lui Polifem ies din pestera si scapa fugind pe carabii. Ciclopul isi roaga tatal Neptun-Poseidon sa ii faca drumul lui Ulise cat mai anevoios si lung posibil.

Circe vrajitoarea

 Ulise poposeste pe insula Eolia, unde domneste regele Eolus, care stapanea vanturile zburatoare, pe care i le pune lui Orfeu intr-un burduf sa nu-l mai incurce tot timpul drumului. Ajunge in Itaca, oamenii de acolo deschid burduful si corabiile lui Orfeu sunt impinse de vant inapoi pe insula Eolia, de unde , acum, este gonit. Marea inpinge corabiile pana pe insula lestrigonilor, care distrug toate corabiile mai putin pe cea a lui Ulise. Care isi continua drumul pana pe insula vrajitoarei Circe, Eea, care la inceput transforma zece din oamenii lui Ulise in porci. Dar cu ajutorul lui Mercur Ulise scapa si Circe ii devine foarte buna pritena, astfel, cei zece oameni ai lui revin la normal. Vrajitoarea il gazduieste pe Ulise si pe echipajul sau timp de un an. Si mai apoi il ajuta pe Ulise sa gaseasca calea buna spre casa. Astfel, Ulise merge in Infern la inteleptul Tiresias si afla de mania lui Neptun si modul in care poate scapa de acest blestem. Apoi se intoarce la Circe care il indruma cum sa scape pe drumul sau de sirene, de monstrii Cribda si Scila , ca mai apoi sa ajunga pe insula lui Apolon, de unde ar fi putut scapa cu viata daca fratele sau Euriloh nu ar fi indrumat echipajul sa manance din boii lui Apolon. Astfel, Jupiter razbuna pierderea fiului sau , corabiile ajung din nou in gura monstriilor din mare, de unde scapa numai Ulise, iar valurile il duc pe insula Ogigia

3

Page 4: Fituica Literatura Univ Rezumat

VICTOR CRAUS ***** RECENZII ***** LITERATURA UNIVERSALĂ PENTRU BACALAUREAT

la fiica lui Atlas, frumoasa Calipso, unde sta timp de sapte ani.

Zeii isi amintesc de Ulise 

Minerva il convinge pe Jupiter sa-i dea drumul lui Orfeu din gazda lui Calipso, aceasta se intampla prin intermediul lui Mercur. Minerva, tranformata in batranul Mentor, merge la fiul lui Ulise, Telemac, sa ii spuna sa mearga la Menelaos dupa vesti despre tatal sau. Tot in acest timp palatul lui Orfeu este impanzit de petitorii Penelopei, sotia lui Ulise, care furau averea vechiului stapan.

Calatoria lui Telemac

Telemac isi alege cei mai buni oameni si pleaca, in secret, spre Menelaos. Poposeste mai intai la insula batranului Nestor care i-l da ca ajutor pe fiul sau, Pisistrate. Astfel, ajunge la Menelaos caruia ii povesteste ce se intampla in Itaca cu averea tatalui sau, iar acesta ii spuse unde ii zisesera zeii ca se afla Ulise, in insula Ogigia.

Intoarcerea lui Ulise pe mare

Ulise pleaca de la frumoasa Calipso, iar pe mare il intalneste pe Poseidon-Neptun, care ii distruge corabia, ce se izbeste de un talaz . Scapa numai Orfeu si cu ajutorul zeilor ajunge pe insula feacilor, unde domnea Alcinous, acestia il primesc calduros si ii asculta cu drag povestirile despre tot ce a patit pe lungul sau drum. Tot acum poporul feacilor afla ca eroul este protejat de zeita Minerva care li infatiseaza. Astfel regele Alcinous decide sa il ajute pe Ulise sa ajunga in Itaca cu una din corabiile sale. Corabierii ajung in Itaca unde il lasa pe Orfeu, dar la intoarcere sunt transformati intr-o imensa stana de piatra care este aruncata peste insula lor de catre Neptun.

In Itaca 

Orfeu este Transformat intr-un batran de Minerva si gazduit de catre Eumeu. Astfel, Ulise vrea sa vada cat de loiali ii sunt slujitorii. Orfeu i se arata numai fiului sau intors de sfatul Minervei din calatoria sa. Ulise ajunge ca un batran cersetor printre petitorii din palatul sau care doareau sa il omoare dar batrinul il ucide pe uriasul Irus si este primit , pentru un timp in ospatul petitorilor.

Ziua razbunarii 

Minerva sfatuieste pe Penelopa sa dea arcul lui Ulise petitorilor si cel care va reusi sa treaca o sageata cu el prin doisprezece inele acela ii va fi sot. Numai batranul cersetor reuseste si atunci isi arata adevarata fata de luptator celor care doareau sa-i fure averea si sotia. Alaturi de Minerva, Telemac, Filetes si Eumeu reuseste sa-i ucida pe petitori, Eurimac, Antinous, Amfinomus, crutand numai doi, crainicul Medon si cantaretul Femius. Mai apoi le spanzura pe slujitoarele necredincioase. Asa ajung Penelopa si Ulise din nou impreuna.

Pacea din Itaca 

O parte din regii ai caror fii, petitorii Penelopei, au fost ucisi de Ulise pornesc o rascoala in frunte cu Eurit ,tatal lui Eumeu, Orfeu cere ajutor tatalui sau, Laerte, caruia Minerva ii daruieste puterea din tinerete si acesta il omoara pe Eurit. Armatele sunt separate de fulgerul lui Jupiter, iar rasculatii ingroziti fug de la lupta. Astfel este din nou pace in Itaca. Ulise ii povesteste sotiei sale de blestemul lui Neptun si ca trebuie sa gaseasca un om pe o alta insula care sa tina in mana o lopata de masurat graul pe care Ulise trebuie sa o infiga in pamant si sa-i aduca jertfa lui Neptun un vier si un berbec, ca numai asa va fi iertat.

4

Page 5: Fituica Literatura Univ Rezumat

VICTOR CRAUS ***** RECENZII ***** LITERATURA UNIVERSALĂ PENTRU BACALAUREAT

Dante Alighieri, Divina Comedie

Formula care deschide călătoria imaginară a poetului prin ţinuturile morţii este un laitmotiv al literaturii medievale. În “amiaza vieţii”, Dante, cuprins de regretul de a se fi irosit după moartea Beatricei în plăcerile iluzorii ale vieţii, are o viziune care îi oferă un nou sens existenţial. Rătăcit într-o pădure întunecată, sugerând labirintul interior din care cel ce s-a abătut de la “calea către creste” nu se mai poate salva, el este ameninţat de trei fiare – o panteră uşoară, o lupoaică “numai os şi piele” şi un leu “cu bot flămând” - , ale căror înţelesuri alegorice sunt lesne de descifrat: necumpătarea, violenţa şi viclenia. Apariţia lui Vergilius, “poet divin, lumină fără moarte”, alungă pe moment temerile celui rătăcit, poetul latin invitându-l pe urmaşul său într-o călătorie, de care florentinul nu se simte demn, prin Purgatoriu, Infern şi Paradis. Vergilius îi mărturiseşte însă că este trimis de “o doamnă blândă-n fapte”, “domniţă a virtuţii”, Beatrice, care simbolizează iubirea pură, şi Dante se lasă cuprins de dorul ei şi porneşte la drum alături de umbra ilustrului său înaintaş.

Călătoria este proiectată în trei mari cărţi (Infernul, Purgatoriul şi Paradusul), fiecare dintre acestea articulată pe câte treizeci şi trei de cânturi, la care se adaugă prologul. Cele o sută de cânturi, organizarea lor în treţine şi încheierea fiecăreia dintre cele trei cantice prin cuvântul “stele” confirmă idealul renascentist al perfecţiunii şi al simetriei spre care aspira Dante. În sprijinul aceleiaşi idei, critica literară a interpretat şi structura părţilor poemului, căci numerele simbolice trei, nouă şi zece reprezintă osatura întregului text. Infernul cuprinde zece părţi, o câmpie întunecată şi nouă ceruri, Purgatoriul grupează alte zece spaţii simbolice, ţărâmul mării, coasta muntelui, cele nouă ceruri mobile şi un cer fix, Empireul.

Pătruzând în Infern, Dante este orbit de un fulger şi este purtat în Limb, unde sunt adunate sufletele copiilor morţi înainte de Cristos şi ale virtuoşilor din antichitate, între care el îi recunoaşte pe Homer, Horatius şi Ovidius; după întâlnirea cu Minos, judecătorul Infernului, călătorii o zăresc printre cei ce au păcătuit din dragoste pe Francesca da Rimini, care le istoriceşte nefericita ei poveste. Poetul şi călăuza sa îşi continuă călătoria prin cercurile unde îşi ispăşesc păcatele lacomii, zgârciţii, şi risipitorii, mânioşii, semeţii şi invidioşii, ereticii, tâlharii, linguşitorii şi trădătorii, violenţii, sinucigaşii, cămătarii, hoţii, ipocriţii etc. Fiecare popas îi prilejuieşte poetului întâlniri semnificative cu umbrele unor personaltăţi ale antichităţii sau cu unii dintre contemporanii săi, iar istorisirile acestora, precum şi pedepsele pe care le ispăşesc au rolul de a trimite spre descifrarea sensurilor alegorice ale lucrării.

Fascinaţia acestei prime călătorii vine şi din impresia de viaţă adevărată ce se degajă din descrieri, personajele surprinse de Dante ducând cu ele şi după moarte păcatul pentru care au fost aruncate în Infern. Francesca da Rimini şi Paolo Malatesta îşi trăiesc mai departe iubirea interzisă, în ciuda chinurilor la care sunt supuşi, hoţul Ciampolo di Navarra îi păcăleşte pe draci printr-un şiretlic, iar contele Ugolino şi arhiepiscopul Ruggieri îşi continuă ura şi dincolo de graniţele terestre, rozând întru veşnicie unul din craniul celuilalt. Ieşind “către lumini şi stele”, Dante părăseşte Infernul, cutremurat de cele văzute, şi se îndreaptă spre Purgatoriu, după ce se încinge cu stuful umilinţei şi-şi spală obrazul de negurile Infernului, pentru a putea pătrunde pe tărâmul celor care au conştiinţa justiţiei divine, se căiesc de păcatele săvărşite şi aşteaptă iertarea. Aici el îi va întâlni pe rând pe cei ce s-au căit prea târziu, pe delăsători, pe trufaşi şi invidioşi, pe nepăsători, zgârciţi, lacomi, desfrânaţi, cu toţi căindu-se pentru păcatele lor şi ascultând pilde de iubire, generozitate, cumpătare ori castitate.

În Cântul XXX, poetul este surprins de apariţia iubitei Beatrice care îi va lua locul lui Vergilius pentru a-l călăuzi prin Paradis. Poetul însuşi se căieşte acum pentru decăderea lui morală şi primeşte mustrările Beatricei, apoi, purificat în unda sclipitoare, porneşte “curat şi dornic de-a urca la stele”.

Spre deosebire de atmosfera dramatică a Infernului, în care se aud gemetele şi ţipetele celor pedepsiţi, iar poetul asistă neputincios la zvârcolirile lor, Purgatoril este dominat de calm, linişte, împăcare şi speranţă. Duhurile întâlnite aici au superioritatea morlă a căinţei, aşa cum mărturiseşte Guido Guinizelli, întemeietorul şcolii “dulcelui stil nou” : “… şi sunt aici, căci m-am căit în moarte”. Cantina Purgatoriului se defineşte prin lirism, poetul italian exprimându-şi aici toată adâncimea credinţei sale în valorile umanităţii, ceea ce îl determină pe Miguel de Unamuno să exclame: “Din adâncul acestei nelinişti, din abisul sentimentului moralităţii noastre, ieşim la lumina unui alt cer, cum din adâncul Infernului a ieşit Dante să revadă stelele…”.

Intrarea în Paradis se face o dată cu invocaţia lui Apollo, zeul artei, căruia poetul îi cere sprijinul pentru a putea reda în versuri toată strălucirea fascinantă a sferelor cereşti.

Alături de Beatrice, poetul urcă în cerul Lunii, în cerul lui Mercur, unde împăratul Iustinian îi prezintă în termeni alegorici istoria Imperiului Roman,

5

Page 6: Fituica Literatura Univ Rezumat

VICTOR CRAUS ***** RECENZII ***** LITERATURA UNIVERSALĂ PENTRU BACALAUREAT

călătoreşte apoi în cerul Venerei, spre sufletele care au trăit iubirea profundă, spre cerul Soarelui, unde îl întâlneşte pe Toma d’Aquino, şi spre cerul lui Marte, alături de luptătorii pentru credinţa în Cristos. Întâlnirea cu strămoşul său, Cacciaguida, îi prilejuieşte lui Dante o evocare a trecutorului florentin, dar îi confirmă şi viitorul său strălucit, semn al conştiinţei propriei valori. În cerul lui Jupiter, el are prilejul să-i întâlnească pe marii suverani, în cerul lui Saturn vede duhurile contemplative, apoi, în cerul înstelat, are revelaţia triumfului lui Cristos şi primeşte binecuvântarea Sfântului Petru. În discuţiile filosofice cu Sfântul Iacob şi Sântul Ioan, Dante abordează problemele dragostei şi speranţei.

Ultima treaptă a Paradisului este Empireul, unde, la rugăciunea Sfântului Bernard, Fecioara îi prilejuieşte lui Dante contemplarea Treimii. Un ultim fulger de lumină străpunge însă mintea acestuia şi îl aduce în real, pentru a rosti cuvintele prin care se încheie poemul, respectând simetria cu finalurile canticelor anterioare:

“Mai mult să spun nu-s vrednic prin cuvinte/ căci vrerii Sale potrivind pe-a mele,/ asemeni roţii mă-mpingea-nainte/ iubirea ce roteşte sori şi stele”.

Descrierea Paradisului este un adevărat poem al lumii şi al frumuseţii, căci, aşa cum observa istoricul literaturii italiene, Francesco de Sanctis, “din toate formele aici nu rămâne decât lumina, din toate afectele, nimic altceva decât iubirea, din toate sentimentele, nimic altceva decât beatitudinea, din toate actele, nimic altceva decât contemplaţia”.

Idealul perfecţiunii pe care l-a împrăştiat întreaga Renaştere este influenţat în cea mai deplină măsură de Divina Comedie a lui Dante. Structura poemului ţine de o arhitectură grandioasă, poetul organizând în simetrie cele trei cantice, precum şi cânturile ce le compun. Complexitatea lucrării este generată şi de multitudinea de sensuri pe care ea le propune şi pe care Dante însuşi le anunţă încă de la apariţia operei sale. Un prim sens este cel literal, potrivit căruia poetul călătoreşte în anul 1300, vreme de şapte zile. Din el rezultă însă imediat sensul alegoric, reperabil chiar din primul cânt, atunci cînd eroul este atacat de trei fiare, simbolizând lăcomia, violenţa şi viclenia. Călătoria este una simbolică, de purificare, mai întâi prin raţiune, întruchipată de Vergilius, apoi prin iubire, a cărei exponentă este Beatrice. De aici rezultă un profund sens moral, căci exemplul lui Dante este oferit întregi umanităţi. Epoca istorică evocată, sângerosul ev mediu, ar putea permite şi receptarea unui suprasens, acela al ieşirii din frământata contemporaneitate a lui Dante, pentru a revigora vechiul Imperiu Roman, în toată gloria pe care o evocă personajele Comediei.

Fr. Rabelais, Gargantuan şi Pantagruel

Gargantua, tatăl său, a fost purtat 11 luni în burta mamei, care, însărcinată fiind, ia parte la ospeţe mon-struoase, în plină indigestie, Gargamela îl naşte pe Gargantua prin ureche; autorul citează din textele antice si "dovedeşte" că lucrul acesta nu e imposibil. Pînă la cinci ani, micul Gargantua trăieşte aproape ca o sălbăticiune; inteligenţa sa devine apoi sclipitoare: tatăl său, Grandgousier, i-o descoperă atunci cînd Gargantua inventează o ştergătoare pentru fund genială. De aceea Grandgousier decide să-l dea la învăţătură. Ani de-a rîndul, teologi "sorbonari" îl îndoapă cu manualele lor. A ajuns un netot din cauza metodelor folosite. Gargantua e trimis de tatăl său la un preceptor umanist, Ponocrates. Călare pe o iapă uriaşă care, pentru a se apăra de muşte, dărîmă cu coada păduri întregi, pleacă împreună cu noul său învăţător la Paris. Acolo ia clopotele de la Notre-Dame şi le atîrnă de gîtul iepei. Ponocrates reuşeşte să facă din Gargantua un om nou datorită educaţiei pe care i-o dă după noile metode umaniste.

După un timp începe un război între ţara lui Gargantua şi Lerna, iscat de o ceartă între ciobani şi plăcintari. Grandgousier îi scrie lui Gargantua să se întoarcă acasă în grabă şi să ia parte la luptă. Războiul e o ocazie pentru Rabelais de a face să plouă cu enormităţi. Gargantua cu ai săi îiînvinge pe răii lui Picrocol, dar este apoi generos cu ei: eliberează prizonierii, nu le acaparează teritoriile, îl desemnează doar pe Ponocrates rege pînă la majoratul fiului lui Picrocol.

Fratele loan, care s-a remarcat în luptă, refuză să primească vreo mănăstire, însă e de acord să conducă una care să funcţioneze după principiile sale. La Telem va construi această mănăstire, deasupra porţii căreia stă scris: "Fă ce-ţi place"; nu sînt admişi aici bigoţii, făţarnicii, călugării ipocriţi, judecătorii şi cămătarii, ci numai cinstit? cavaleri, tinere şi sprinţare domniţe şi cei care tălmăcesc cu dreptate cuvîntul Scripturii. Libertatea constituie singura regulă de viaţă a călugărilor şi bunătatea lor e cea care asigură o perfectă înţelegere între ei.

Cartea a II-a După ce reia genealogia lui Pantagruel şi arată cum el a moştenit apetitul părinţilor, Ra-belais îşi trimite eroul la studiu prin Franţa, la toate universităţile, prilej să sublinieze defectele fiecăreia. Ajuns la Paris, Pantagruel primeşte o scrisoare de la Gargantua, o altă ocazie pentru autor să exprime idealul culturii uma-

6

Page 7: Fituica Literatura Univ Rezumat

VICTOR CRAUS ***** RECENZII ***** LITERATURA UNIVERSALĂ PENTRU BACALAUREAT

niste. Pantagruel îl cunoaşte aici pe Panurge, personaj pitoresc, jumătate vagabond, jumătate student, cu care va fi prieten toată viaţa.

Auzind că dipsozii au invadat Utopia, ţara lui Pantagruel, Panurge îl însoţeşte pe acesta pentru a lua parte la luptă. După ce săvîrşesc împreună isprăvi de toată lauda, cei doi intră în cetatea amoroţilor, unde Panurge îi face regelui Anarhie o nuntă de pomină. Pantagruel acoperă apoi cu limba o armată întreagă, iar maestrul Alcofibras, aflat şi el acolo, intră în gura lui şi descoperă o altă lume, asemănătoare celei reale. Cînd iese, după şase luni, cucerirea ţării dip-sozilor e terminată. Ultimul capitol aduce scuzele maestrului Alcoribas Nasier şi promisiunea că povestea va continua cu nunta lui Panurge şi aventurile sale, şi cu invitaţie pentru cititori de a trăi ca nişte adevăraţi pantagru-elişti.

Cartea a III-a Aflăm apoi că Pantagruel ocupă ţinutul cucerit, unde aduce cu sine o mulţime de locuitori ai ţării lui Gargantua. Panurge îl ajută şi îl însoţeşte peste tot, însă are o mare dilemă: trebuie sau nu să se însoare? Pentru a se lămuri, cei doi pornesc într-o foarte lungă călătorie, cu scopul de a găsi sfaturi şi oracole şi astfel vor trece prin locurile cele mai fascinante. Negăsind nicăieri un răspuns satisfăcător, ajunşi la capătul puterilor, se hotărăsc să consulte Sfînta Butelcă, singurul oracol cu adevărat serios. Sfîrşitul volumului aduce laude îndelungi şi erudite descoperitorului unei plante foarte utile, pantagruelionul.

In Cartea a IV-a, Pantagruel şi Panurge continuă călătoria spre oracol, întîlnind în cale insule cu animale ciudate, înfruntînd furtuni îngrozitoare şi vizitînd personaje dintre cele mai pitoreşti.

Despre prologul Cărţii a V-a se afirmă că nu-i aparţine cu siguranţă lui Rabelais. Drumul personajelor continuă spre Roma, unde vor găsi celebrul oracol, al cărui răspuns le va fi dat de preoteasa Bacbuc: "Bea!".

Johan Wolfgang Goethe, Faust

Drama debuteaza cu o Inchinare- dedicatie lirica adresata martorilor trecuti ai vietii poetului -, in care se Dumnezeu face o prinsoare cu Mefistotel, pentru a dovedi, prin Faust nobletea aspiratiei fundamentale a omului catre adevar, in ciuda ispitelor care-l pot incerca. In prima scena, Faust este surprins intr-un moment de deziluzie cand, dezamagit de limitele capacitatii sale de cunoastere, tocmai in clipa in care se aude bataia clopotelor vestind Pastele, hotaraste sa se sinucidă. El iese din casa si isi gaseste alinare in compania oamenilor simpli, iar la intoarcere este urmarit de un caine negru in care se metamorfozase chiar Mefistotel. Acesta din urma să incheie un pact cu Faust, caruia ii promite sa-l slujeasca pe pamant oferindu-i tot ce-si doreste, pentru a obtine in schimb sufletul lui atunci cand va porunci clipei: Stai, esti atât de frumoasă!.Faust incepe calatoria prin plăcerile vietii cu o betie in pivnita lui Auerbach care ii repugna, este apoi intinerit de catre vrajitoare si isi satisface dorul de iubire alaturi de Margareta, de care incepe sa-l lege o reală afectiune. Intelegând primejdia, Mefistotel curmă această relaţie, făcându-l pe Faust ucigasul lui Valentin, fratele Margaretei. Eroul traieste apoi experiente unice in noaptea Valpurgiei, in vreme ce Margareta, acuzata de pruncucidere, isi asteapta pedeapsa in inchisoare, dar, refuzand ajutorul diavolului se mantuieste.Dupa un somn regenerator in care se elibereaza de sagetile remuscarii, Faust traieste placerile vietii politice la curtea imparatului, unde rezolva problemele finaciare ale acestuia si unde o aduce, din tinutul mumelor, pe frumoasa Elena.O explozie il arunca pe Faust in chilia lui, unde Wagner, ajuns invatat cu faima, creeaza un om viu intr-o retorta, iar mai apoi calatoria sa continua in Grecia, unde eroul, regasind-o pe Elena, va avea cu ea un copil, pe Euphorion, simbol al ingemanarii dintre geniul nordic si cel sudic. Dar Euphorion se prabuseste reeditand mitul lui Icar, si Elena il urmeaza in imparatia umbrelor, iar Faust revine in Germania, unde smulge de sub ape noi fasii de uscat.Cuprins de frenezia creatiei, de fascinatia efortului creator, Faust rosteste cuvantul magic ce inseamna sfarsitul pactului cu Mefistotel. El va fi insa mantuit prin puterea miraculoasa a iubirii si va urca la ceruri in glorie supemam caci diavolul pierde prinsoarea cu Dumnezeu.Prologul in cer din prima parte se desavarseste in final, dand lucrarii simetri, caci Faust e salvt de iad pentru ca a facut sa trimfe, in lupta dintre insusirile omenesti contradictorii, generozitatea si nobilele aspiratii si pentru ca si-a pus viata in slujba omenirii, caci omul bun, chiar adumbrit de patimi, /Isi de drumul drept prea bine seama.Calatoria simbolica a eroului are un sens de evolutie ce pune in evidenta semnificatia ei initiatica. Pe acest drum, Faust ajunge sa inteleaga esenta existentei, caci fapta-i totul.\, gloria nimic.Faust este la inceput dezamagit de cunoasterea sterila si limitata, si amaraciunea-i arde inima in piept, dar pactul cu diavolul ii indreapta idealurile in directia vietii cu multitudinea ei de bogatii. Desi ii cere lui Mefistotel vartej, placeri dureroase, erol este din nou dezgustat si dezamagit, caci nici in betie, nici in dragoste nu-si gaseste deplina fericire. Aventurat in lumea cea mare, el isi va gasi

7

Page 8: Fituica Literatura Univ Rezumat

VICTOR CRAUS ***** RECENZII ***** LITERATURA UNIVERSALĂ PENTRU BACALAUREAT

implinirea, cucerind noi spatii in care se va dezvolta o umanitate fericita.Mefistotel se autodefineste: / O parte sunt dintru acea putere/ Ce numai raul il voieste, / Insa mereu creeză numai bine./ Sunt spiritul ce totul neaga....Lucid si viclean, el nu-l intelege pe Faust, ramane strain de elanurile creatoare ale acestuia si de aceea incercarile sale de a-l converti prin iluzii efemere sunt din start sortite esecului.Gretchen sau Margareta reprezinta prin drama sa nucleul primei parti a operei, fiind pentru Faust o etapa obligatorie a cunoasterii, pe care o depaseste in elanurile sale de descatusare. Inocenta, dominata de sentimentul apasator al pacatului, capabila de iubire sincera, Margareta este salvata in ordine morala si devine, la randul ei, cale de salvare si pentru Faust:

Bbalzac. Eugenie Grandet

Acţiunea se petrece la Saumur, în casa familiei Grandet. Felix Grandet, graţie afacerilor pe care le deţinea, a reuşit să strângă destul de mulţi bani, care nu egalau nici pe departe avariţia lui. El este cel care-şi conduce familia şi casa intr-un mod foarte strict, aproape tiranic. Totul este închis şi ţinut sub cheie, iar toate cheltuielile casei sunt atent calculate de bărbat. Intr-o zi de noiembrie, in 1819, a fost organizată o mica petrecere in cinstea Eugeniei, fiica lui Grandet, cu ocazia implinirii varstei de 23 de ani. Aici au fost invitate două familii rivale : Cruchot si des Grassins. Fiecare spera să-şi poată căsători fiul cu Eugenie. In aceeasi seara îşi face însă apariţia Charles, verişorul lui Eugenie din Paris. Eleganţa şi farmecul nu o lasă indiferentă, fata simţindu-se incă din prima clipă atrasă de el. Tânărul este surprins la început de aspectul mizerabil al locuinţei unchiului sau. Treptat, Eugenie se îndrăgosteşte de Charles, iar acesta incepe sa-i împărtăşească sentimentele. Carles a venit cu o scrisoare de la tatăl său care putea fi deschisă numai de Felix Grandet. Când scrisoarea a fost deschisă, Grandet a aflat cu stupoare că din cauza banilor, din pricină că era ruinat, fratele său s-a sinucis. Acesta îl ruga sa aibă grijă de Charles dupa moartea lui, sa-l vegheze si să-l ajute la nevoie. Felix nu se sensibilizează şi îl dispreţuieşte pe acest nepot insolvabil.Această insensibiliate faţă de durerea aproapelui său şocheaza intreaga sa familie. Tânărul îşi plânge parintele zi si noapte, Înduioşată de soarta sa Eugenie îi dăruieşte toate monedele de aur pe care le are de la tatăl sau. Fata i-a oferit aceasta mică avere pentru a-l ajuta să-şi implinească visul :să plece în India pentru a-şi face un viitor. Charles a plâns de bucurie cand a văzut bunătatea fetei şi i-a oferit în schimb un lucru foarte drag lui care a aparţinut părintilor săi. După ce îşi schimbă multe jurăminte si chiar un sarut, cei doi se despart, Charles luând drumul Indiei în speranţa că va câştiga bani pentru a putea acoperi datoriile lasate de tatal sau. Viaţa isi reia cursul normal, dar plecarea băiatului lasă o durere foarte mare in sufletul Eugeniei. In prima zi a anului 1820, Felix Grandet cere să vadă, ca în fiecare an, averea fetei. Atunci când află că aceasta nu mai are banii, se supără încât îşi închide fiica în cameră. Mama, care o adora pe Eugenie, se îmbolnăveşte din cauza supărărilor din casă şi se stinge încet, încet. Dupa lungi certuri, Felix se hotărăste să se împace într-un final cu fata lui, aceasta fiind singura sa moştenitoare. In 1822, după doi ani de boală şi chin, doamna Grandet moare. Grandet îşi convinge fiica să renunţe la moştenirea lăsată de mama sa. Eugenie trăieste acum numai pentru a avea grijă de tatal ei. In adancul sufletului încă mai aşteaptă veşti de la Charles, dar acesta nu-i scria deloc. Înainte de moarte, Felix Grandet îşi iniţiază fata in afacerile sale. In 1827, când bătrânul a trecut în nefiinţă, Eugenie era stăpână pe toate domeniile tatalui său, ea trebuind să rămână singură să întreţină casa. Într-o zi, fata a primit o scrisoare din partea vărului ei, prin care o anunţa că şi-a găsit o fată cu care se va căsători numai din considerente materiale. Aceasta era foarte bogata, iar în urma căsătoriei Charles va deveni nobil. Eugenie se resemnează cu gândul că nu se va mărita niciodată cu vărul său, aşa că se mărita cu bogatul Cruchot de Bonfons. Aceasta pune insă o singură condiţie : barbatul trebuie să plătească toate datoriile unchiului său. Această căsătorie nu a durat mult din pricină că sotul ei, Cruchot de Bonfons, a murit. Cu o avere foarte mare, Eugenie se întoarce la casa părinţilor săi, donând banii in scopuri caritabile. Deceptionată de greutăţile vietii, fata îşi trăieşte restul zilelor liniştita, alături de doica sa, Nanon şi de soţul acesteia.

Albert Camus, Ciuma

8

Page 9: Fituica Literatura Univ Rezumat

VICTOR CRAUS ***** RECENZII ***** LITERATURA UNIVERSALĂ PENTRU BACALAUREAT

Orasul Oran este lovit de o teribila ciuma raspandita prin intermediul sobolanilor. Dupa scurt timp orasul este inchis si este instaurata carantina. Oamenii incep sa se obisnuiasca cu gandul si incerca sa supravietuiasca atat pe plan mental cat si emotional. Fiecare gaseste metodele lui de supravietuire, de multe ori atarnand in placutele amintiri ale trecutului care pentru unii sunt tot ce le-a mai ramas in fata unui prezent atat de hidos si un viitor atat de nesigur.

Opera este divizata in cinci sectiuni distincte insa fara a le numi capitole deoarece autorul doreste astfel sa delimiteze cu o linie mai stearsa actiunea din fiecare sectiune. Totul are loc intr-un orasel numit Oran, undeva in Algeria intr-un an necunoscut insa in luna aprilie. Dupa cum se stie orasul face parte din iubita regiune unde s-a innascut Camus, locul caruia ii apartine, Africa de Nord. Insusi autorul face insasi la inceput cateva aprecieri posomorate asupra imaginii acestui oras. Este unul tristt cu oamenii oarecum banali si plictisiti de viata pe care o duc, un oras port cu deschidere la mare, de altel una dintre distractiile oranienilor. Soarele, vantul, schimbarea anotimpurilori, marea, caldura vor avea sa influenteze in diferite moduri stagiile ciumei cat si raspandirea ei. Actiunea este fixata inca de la incpeut asupra doctorului Bernard Rieux care preocupat sa isi conduca sotia bolnava la tren descopera pe coridor un sobolan mort. Doamna Rieux, pleca pentru o buna bucata de vreme la un sanatoriu pentru recuperare. Doctorul realizand cat de mult tine de fapt la sotia sa ii promite acesteia ca imediat dupa intoarcerea sa o vor lua de la inceput si vor fi mai fericiti. Acest sobolan gasit mort in mod misterios cat si multi altii il pun pe ganduri pe doctorul Rieux, insa numai noi aveam sa stim ca acesti sobolani morti sunt inceputul unei boli fara leac, ciuma.

Pe zi ce trece sunt gasiti din ce in ce mai multi sobolani, care umflati si putreziti ieseau pe strazi pentru a-si da ultima suflare. Desi rapoartele aratau un numar ingrijorator de rozatoare moarte acesti oameni lipsiti de imaginatie refuzau sa isi aduca la cunostiinta consecintele devastatoate ale unei epidemii. Sute de sobolani erau dusi zilnic la crematoriu insa asta nu a impiedicat aparitia ciumei. La scurt timp au inceput sa apara cazuri de oamnei cu febra, ganglioni inflamati, varsaturi si pete pe corp. Astfel moarte paznicul din cladirea undelucra doctorul Rieux, domnul Michel. Mai intai pisicile apoi caini iar in cele din ruma oamenii incep sa moara datorida unei boli suspicioase. Populatia nu banuieste inca dezastrul ce avea sa se abata asupra lor.

De-a lungul celei de-a doua parti ne este expus timpul de-a lungul carantinei. Portile orasului sunt inchise iar nimeni nu are voie sa maiiasa din oras astfel evitandu-se si infectia altor zone. Cetatenii incep sa realizeze sa sunt separati de cei dragi, sunt privati de libertatea pe care o aveau altadata, sunt pur si simplu prinsi intre portile unui oras in compania unui flagel periiculos care nu iarta si nu allege victimele, le ia la intamplare. Doctorul Rieux si prietenul sau mai varstinic, doctoral Castle au incercat inca dinainte sa faca autoritatile sa inteleaga ca nu aveau de a fec cu o simpla boala si cu o epidemie. Acum docotrul Rieux se ocupa de toti cei bolnavi atat la spital cat si la domiciliu. Se plimba prin cartierele marginase si incerca sa izoleze orice cetatean ce dadea semne de boala. Cei afectati de ciuma erau trimisi la spital si ingrijiti de urgenta. Familia era pusa sub carantina, lucruirile bolnavului cat si incaperea in care acesta a stat trebuiau dezinfectate cu atentie. Multe dintre rude nu intelegeau gravitatea situatiei si asta ingreuna si munca doctorilor care incercau pe cat posibil sa izoleze flagelul. Numarul cazurilor era alarmant de mare si orasul era acum sub stapanirea ciumei. Oameni atat bolnavi cat si sanatosi, aflati in vizita sau simpli localnici erau obligati sa convietuiasca intre portile aceluiasi oras. Jurnalistul Raymond Rambert, aflat in vizita in orasul Oran este prins aici pe timpul ciumei, departe de Paris si de iubita sa. Acesta incearca disperat sa paraseasca orasul sustinand ca el nu este un cetatean al orasului ci un simplu trecator, ca el nu are legatura cu acest loc al dezastrului si ca vrea sa se intoarca acasa. Vine pana la doctorul Rieux pentru a cere o dovada in urma careia sa reiasa ca este perfect sanatos si ca poate parasi fara probleme orasul. Doctorul refuza cerinte din motive lesne de inteles iar jurnalistul apeleaza la toate mijloacele legate ce ii stateau in putiinta insa fara rezultat. Isi face un plan pentru a scapa illegal cu ajutorul ascociatiei de criminali ai lui Cottard. Intre timp insa Tarrou ii spune acestuia ca si docotrul Rieux este despartit de sotia sa, facandu-l astfel sa se rusineze de planul sau si indiferenta de care da dovada in momente atat de grele. Dar nu numai Rambert avea astfel de ganduri, multi dintre cetateni ce gandeau la dragoste, la prieteni mai presus decat la boala care ii tinea atat de uniti. Preferau sa paraseasca orasul pentru a vedea persoana iubita insa cu riscul de a contamina atata lume. Inconstienta si indiferenta unora era cea care facea acest flagel sa supravietuiasca. Cottard nu avea nimic de pierdut de pe urma acestei epidemii ba din contra datorita crimei pe care o comisese in trecut simtea acum ca ciuma este ca o eliberare pentru el. Traise pana acum cu frica ca ar putea si arestat si pedepsit in orice moment fara drept la replica.

9

Page 10: Fituica Literatura Univ Rezumat

VICTOR CRAUS ***** RECENZII ***** LITERATURA UNIVERSALĂ PENTRU BACALAUREAT

Dupa luni de carantina multi dintre cetatenii Oranului au renuntat la egoista obsesie asupra propriei suferinte. De-a lungul epidemiei parintele Paneloux a tinut mai multe slujbe de rugaciune in care a spus ca aceasta epidemie nu este decat un semn al raului. Ca s-a abatut exact asupra Oranului pentru ca Dumnezeu nu este multumit de oamneii de aici si pentru ca acestia o merita. Dupa ce moare de ciuma si un tanar baiat, fiul lui M. Othon, Rieux realizeaza ca oameni nevinovati isi pierd viata si ii reproseaza asta parintelui. Preotul tine o a doua slujba diferita de prima in care sustine faptul ca moartea celor inocenti si nevinovati schimba putnctul de vedere al crestinismului: trebuie sa alegi intre a crede in tot sau in nimic legat de Dumnezeu. Parintele se imbolnaveste insa refuza sa fie consultat de un doctor. In cele din urma moare insa nu prezinta simptomele clasice ale ciumei astfel incat docotul Rieux il clasifica ca fiind un “caz sub semnul intrebarii”.Cea de-a patra parte prezinta o intorsatura drastica. Incep sa apara cazuri de recuperare iar sobolanii sunt din nou prin oras. Cottard innebuneste si incepe sa alerge pe strada cu pistolul in mana dar in cele din urma este prins de politie. Este dat un act oficial unde este anulata starea de carantina si declarata perioada de epidemie inchisa Portile orasului se deschid atat pentru cei care doresc sa vina in Oran cat si pentru cei care doresc sa il paraseasca. Intalnirea cu cei dragi este acum posibila. In acest punct al povestirii doctorul Rieux dezvaluie cititorilor faptul ca el este naratorul intregii intamplari. Cartea totusi se termina intr-o maniera ciudata, cu un final deschis: chiar daca bacilul ciumei dispare pentru cativa ani, bucuria este mereu amenintata deoarece el nu moare sau dispare vreodata. Flagelul adorme in mobila si rufe sau asteoata cu grija in odai si pivnite, asteapta momentul potrivit pentru a da din nou lovitura de gratie

Thomas Mann, Muntele vr ăjit

Personajul principal al romanului este Hans Castorp, un tânăr burghez, rămas orfan din copilărie. El a fost crescut pentru o scurtă perioadă de bunicul său, senatorul Castorp, iar după moartea acestuia a fost crescut de consulul Tienappel, ce fusese împuternicit ca tutore, şi care era un unchi din partea mamei lui Hans. La vârsta de douăzeci şi trei de ani Hans este absolventul „Şcolii politehnice din Danzig” şi al „Şcolii tehnice superioare de la Braunschweig şi Karlsruhe”, pregătindu-se să intre ca inginer la „Tunder & Wilms”. Datorită faptului că a învăţat mult pentru a-şi lua examenele tânărul este foarte oboist şi slăbit, iar pentru a se mai întrema hotărăşte să-i facă o vizită vărului său Joachim Ziemssen care era internat la sanatoriul în munţii Grizoni, la Davos-Platz, fiind bolnav de tuberculoză. Ajuns la sanatoriu, Hans descoperă că este şi el bolnav şi astfel vizita sa, programată iniţial pentru trei săptămâni, se transformă într-o şedere de şapte ani, deoarece la fiecare control medicii îi vor prelungi perioada de tratament.În sanatoriu Hans descoperă o lume stranie, diferită de tot ce văzuse şi trăise până atunci, o lume în care timpul curge parcă altfel decât în exterior, o lume care îl fascinează şi care îl va scimba radical. În acest cadru lipsit de complicaţii două sunt aspectele care ne vor reţine atenţia : problemele privind viaţa din sanatoriu şi discuţile dintre pacienţi care sunt deosebit de variate şi uneori aprinse, tratând sub formă de eseuri diferite probleme politice, ştiinţifice , estetice şi filosofice. Sanatoriul era condus de către consilierul aulic Behrens care era ajutat de către doctorul Krokowski. Cei doi obişnuiau să prelungească şederea în sanatoriu a pacienţilor de la câteva luni, la ani buni , astfel încât o bună parte din viaţa pacienţilor se petrecea aici. Câteodată unii pacienţi se revoltau împotriva dispoziţilor lui Behrens şi decideau să părăsească sanatoriu fără aprobarea acestuia. Acest lucru se întâmplă şi cu verişorul lui Hans, Joachim care părăseşte sanatoriul pentru a se consacra carierei militare. Acest lucru agravează boala lui Joachim care este nevoit să se întoarcă la Davos, dar din păcate nu se mai poate face nimic pentru el şi moare.

Ernst Hemingway, B âtrânul şi marea

Dupa 84 de zile pe mare, “Fara sa-i cada vreun peste“, batrinul Santiago traieste cu speranta ca a 85-a zi ii va aduce noroc, incredere marturisita lui Manolin, un copil de pescari, atasat de acesta “85 e numar cu noroc-facu batrinul. Ce-ai zice sa ma vezi venind cu unul din ai grozavi, de peste 500 kg? “ Ajutat de baiat , a 2 zi, cu mult inaintea zorilor, batrinul se avinta in larg, lasind departe de tot luminile Havanei. Norocul nu pare al ocoli, caci un marlin de aproape 700 kg se prinsese in una din unditile lansate in apa. De acum, va incepe o lupta indirjita intre pestele captiv si Santiago. Pe de o parte, pestele este viclean si puternic, dar batranul pescar duce cu sine o experienta de-o viata:”Dar am sai arat ce pot face sic ate andura un om. I-am spus baiatului ca sunt un batran cum nu mai e altul - asi zise el. Acum a venit vremea s-o dovedesc.” Orele zilei, ale noptii si iar ale zilei, treceau chinuitor de ancet, caci ancordarea, greutatea funiei, trecuta “chinga peste spate” si tinuta cu mainile amortite si ranite, foamea si setae ai creasera si momente si stari de ameteala, somn si anfrangere. Gandurile lui Santiago andreptate voit

10

Page 11: Fituica Literatura Univ Rezumat

VICTOR CRAUS ***** RECENZII ***** LITERATURA UNIVERSALĂ PENTRU BACALAUREAT

spre anii tineretii, compasiunea fata de pestele captiv, dar si admiratia sensibila fata de mare (“Batranul se gandea ansa totdeauna la ea ca la o femeie, ca la ceva ce dainuieste sau tainuieste mari binefaceri, iar daca vreodata se arata salbaticaori rea, asi zicea ca pe semen nu poate fi altfel…Luna o anraureste ca sip e o femeie –asi spune an sinea lui”), umplu de frumusete paginile povestirii. El e un Homo Sapiens, constient de puterea adversarului si de faptul ca poate deveni usor prada a oceanului (“E un peste mare si trebuie sa-l anduplec –cugeta el. Nu trebuie sa-l las sa afle cumva cata putere are si nici c ear fi an stare sa faca daca si-ar pune mintea cu mine. Daca as fi an locul lui, as ancerca orice si as duce-o asa pana ar plesni ceva. Dar slava domnului, ei nu sant atat de destepti ca noi, cei care ai ucidem; suntem totusi mai de soi si haraziti cu mai multe daruri.” Veni ansa si momentul mult asteptat, cand batranul “ridica harponul cat putu de sus si-l repezi cu toata puterea pe care o mai gasi antr-ansul.” De acum pestele va pluti linistit an voia valurilor, ancorat de barca. Norocul (“As vrea sa-l vad –asi zise- sa pun man ape el sis a-l simt. El mi-e norocul”) ansa ancepe sa alunece spre drama. Antai un rechin, apoi altul, si an final o multime tabara asupra pestelui”Nu voia sa se mai uite la peste, caci fusese mutilate. Cand rechinul ai atacase pestele, batranul simtise muscatura de parka fiara si-ar fi anfipt coltii chiar an trupul lui.” Batranul Santiagomai gasi rezervele necesare luptei cu primii rechini”Dar omul nu-I facut sa fie anfrant –grai batranul. Un om poate fi nimicit darn u anfrant”, dar acestia deveneau din ce an ce mai multi. Regretul ancepe sa-l stapaneasca:”Si totusi ami pare rau c-am ucis pestele –gandi el.” An final, rechinii atacara si scheletul pestelui, “asa cum cineva ar aduna firimiturile de la masa.” Dup ace barca ajunse an port, purtand “sira spinariipestelui, mare lunga si alba, ce se termina cu ocoada uriasa.” Batranul se duse la coliba lui si adormi. Trezindu-se, vazu langa el chipul lui Manolin, senin si ancurajator.

Anton Pavlovici Cehov, Livada cu vi şini

Madame Ranevskaia Luibov Andreevna impreuna cu fiica sa Ania in varsta de saptesprezece ani se intorc acasa de la Paris pentru a afla ca familia este intr-o mare ruina. Toti membrii sunt oarecum tristi datorita gandului inspaimatator ca vor trebuie sa renunte la frumoasa livada de visini de are ii leaga atatatea amintiri. Acest prim act infatiseaza activitatile ce au loc inainte si dupa sosirea stapanei care fusese plecata alturi de fiica sa Ania, guvernatoarea Charlotta Ivanovna si tanarul lacheu Iasa. Datorita stilului de viata risipitor si luxos mosierita a reusit sa cheltuiasca cea mai mare parte din avere si fusese parasita si jefuita la Paris de propriul sau iubit.Doamna Renevskaia Liubov desi este aflata in pragul ruinei inca nu realizeaza valoarea banilor pe care oricum cu greu ii mai poseda. Fratele sau, Gaev Leonid este de altfel la fel de iresponsabil, singura din familie preocupata de rosirea banilor este fiica vitrega a mosieritei, Varia, care ajusese grija de mosie in absenta mamei sale vitrege. La incpeut ne sunt prezentate cateva din personajele operei. In primul rand Duniasa, o fata a casei care este curtata de catre cotabilul familiei, Epihodov Semoin Panteleevici. Acesta o iubea nebuneste pe Duniasa insa ii se spunea “nouazeci si noua de nenorociri” deoarece il urmarea mereu ghinionul. De asemena observam inca de la inceput prezenta lui Lopahin Iermolai Alexeevici, fiu de taran dar care descurcandu-se frumusel cu banii a ajuns negustor. Bunicii si parintii acestuia fusesera robi in trecut pe mosia doamnei Liubov. Acesta este legat de doamna Luibov si o sfatuieste pe aceasta ca pentru a scapa de datorii si pentru a nu da mosia in august trebuie sa vanda proprietatea si livada cu visini pentru construirea de noi vile si terenuri. Cu bani castigati, o asigura Lopahin, ca vor putea trai linistiti o vreme insa va trebuie sa darame casa parinteasca si sa taie visinii. Mosierita datorita orgoliului nemasurat se impotriveste la inceput sperand intr-un miracol care ii va salva casa. Insa pe parcursul operei realizeaza ca aceasta este singura solutie. Termenul lichidarii se apropia si familia inca nu luase nici o masura. De cand era intoarsa, stapana, nu apucase sa il vada inca pe studentul Trofimov Piotr care in trecut fusese invatacelul copilului sau innecat. De fapt acesta fusese motivul pentru care doamna plecase la Paris in urma cu cinci ani. Pentru ca nu suporta sa vada in fiecare zi raul in care se innecase fiul sau si datorita mortii sotului sau. Intalnirea cu studentul o afecteaza amintindu-I de fiul sau si acele vremuri si nenorociri.

In actul al doilea aflam ca Duniasa nu ii imparaseste sentimentele contabilului Epihodov ci il iubeste pe Iasa, tanarul lacheu care fusese plecat impreuna cu mosieritala Paris. Acesta insa este putin pasiv la aflarea snetimentelor tinerei fete gandul sau ramanand tot la Paris. Cateva romante ciudate se petrec intre Lopahin si Varia si intre Ania si studentul Trofimov, in timp ce mosierul datorat, Piscik Boris ii face ochi dulci Charlottei. Un triunghi al iubiri ale loc intre Duniasa, Iasa si contabilul Epihodov. Intriga centrala insa se concentreaza asupra eroinei principale si anume doamna Liubov, dar mai exact asupra datoriei in care aceasta se afla. Nici ea ori fratele ei nu aveau bani sa plateasca datoria livezii cu visini, si daca nu gaseau o solutie rapida aveau sa piarda totul. Intre timp

11

Page 12: Fituica Literatura Univ Rezumat

VICTOR CRAUS ***** RECENZII ***** LITERATURA UNIVERSALĂ PENTRU BACALAUREAT

doamna continua sa primeasca scrisori de la Paris, de la iubitul ei care o tradase, acesta rugand-o sa se intoarca. Gaev incepe sa ia in considerare slujba oferita la banca iar vecinul mosier Simeonov reuseste sa imprumute bani de la doamna Liubov. In noaptea licitatiei, Andreevna da un bal cu orchestra evreiasca, insa balul este lipsit de fastul de odinioara asa cum si Firs remarca cu tristete. Studentul Piotr este singurul care indrazneste sa ii spuna adevarul gol golut doamnei Liubov si singurul care ioi atrage atentia mai sever asupra cheltuielilor la care se supuna si la modul extravagant de viata pe care o duce, in ciuda conditiei sale. In asteptarea fratelui sau si al lui Lopahin, mosierita inca mais pera intr-un miracol insa Piotr o avertizeaza sa nu mai vizeze si sa se trezeasca la realitate.

In cele din ruma cei doi se intorc de la licitatie iar Lopahin cu o bucurie ce nu putea if ascunsa da de veste ca el este cel care a cumparat livada cu visini si mosia doamnei Andreevna. Varia este indignata, stapana incepe sa planga iar Lopahin nu isi poate ascunde imensa bucurie de a pune mana pe pamantul atat de mutl dorit. A reusit sa obtina pamantul pe care odinioara parintii lui au fost robi. In mod ironic orodona ca petrecerea sa continuie evitand are durere suferita de Andreevna. Actul IV, ii infatiseaza pe toti membrii familiei cat si apropiatii acesteia, pregatiti de plecare. Lopahin rateaza ultima sansa de a mai fi impreuna cu varia care va pleca sa munceasca pe mosia familiei Rogulini. Ranevskaia Liubov se va intoarce la Paris sa fie alaturi de iubitul sau si il va lua laturi de ea si pe Iasa, Charlotte sa plange ca nu mai are functie insa Lophain o linistete. Epihodov ramane in slujba negustorului fiindu-I alaturi insa pana si Lopahin paraseste mosia pentru moment plecand la Harkov. Moserul Piscik apare vesel fiind capabuil sa-I plateasca satpanei o parte din datorie in urma unor afaceri reusite. Gaev ramane angajat al bancii ins anu se stie pentru cat timp iar domnisoara Ania promitei mamei sale ca va termina liceul. Toata lumea confirma faptul ca Firs este deja trimis la spital si ca nu trebuie sa isi faca nimeni griji pentru. Inainte de plecare domna Liubov si fratele sau mai privesc oadat casa memorand detaliile si amintirile ce ii lega de acest loc minunat. Lophain sigur ca nu mai este nimeni in casa inchide usa insa Firs dupa o vreme apare singur in ipostaza unui batran parasit sigur ca Gave se va intoiarce dupa paltonul pe care mereu il uita. In zadar nimeni nu vine, Firs se intinde pe podea iar din livada se aude toporul care loveste in visini.

William Faulkner , Cătunul

Într-o după amiază, în timp ce se afla la prăvălie, la Jody vine Ab Snopes care-i spune că doreşte să se mute în acel ţinut împreună cu familia sa, din care făceau parte fiul Flem, soţia, două fiice şi cumnata sa, şi auzind că Varnerii au de închiriat o fermă el îşi exprimă dorinţa de a o lua în arendă. Deşi la început ezită, până la urmă Jody îi închiriază ferma lui Snopes, dar la scurt timp după ce  a încheiat afacerea regretă acest lucru, auzind de la câţiva săteni că familia Snopes era suspectă de incendierea unor şure ale altor proprietari care le închiriaseră ferme şi cu care au avut diverse conflicte. Jody porneşte a doua zi spre ferma închiriată familiei Snopes cu gândul de a rezilia contractul, însă întâlnirea de pe drum cu Ratliff, vânzătorul de maşini de cusut din zonă, cel care cunoştea pe toată lumea şi care îi povesteşte în detaliu incidentul cu incendierea şurei, dar şi atitudinea lui Ab Snopes, sunt fapte ce îl determină pe Jody, ca de frică, să renunţe la planul său şi chiar să se ofere să-i ajute să-şi pună gospodăria la punct. Acesta merge până într-acolo încât îl angajează pe Flem vânzător la prăvălie, deşi întotdeauna de aceasta se ocupaseră doar Varnerii. Deşi la început sătenilor nu le-a plăcut faptul că la ei în cătun se stabilise dubioasa familie Snopes, treptat ei se obişnuiesc atât cu aceştia cât şi cu faptul că Flem vinde la prăvălie şi s-a mutat de la fermă chiar în sat, iar toate lucrurile par să reintre în normal. Flem se implică tot mai mult în afacerile familiei Varner, ajută şi la egrenat bumbacul, după care participă chiar şi la socotelile anuale pe care Will Varner le făcea, până atunci, singur cu arendaşii şi datornicii. În primăvara următoare în cătun apar alţi membri ai clanului Snopes, iar atelierul de fierărie al Varnerilor este închiriat lui I.O. Snopes şi ucenic la atelier devine Eck Snopes, ambii verişori cu Flem, în timp ce Trumbull, vechiul fierar, părăseşte satul împreună cu familia sa. Treptat Flem Snopes devine tot mai implicat în viaţa satului, construieşte o fierărie nouă pe care o revinde lui Varner, dă bani cu camătă oamenilor, îşi aduce alţi verişori în cătun : pe Mink şi Ike Snopes şi încearcă să-l pună pe unul dintre verişori învăţător la şcoala pe care tot Will Varner o înfinţase. Cel care sintetizează bine situaţia creată în cătun este Ratliff care spune: „ Flem l-a curăţat de prăvălie, l-a curăţat de fierărie, şi acum începe cu şcoala. Aşa că lui Will îi mai rămâne numai casa, deocamdată.” Implicarea lui Flem în viaţa familiei Varner nu se opreşte aici, pentru că printr-o conjuctură favorabilă reuşeşte chiar să intre în familie. Astfel fiica lui Will, Eula, o tânără care face impresia unei fete destul de prostuţe şi interesate de absolut nimic, o comodă favorizată de soartă datorită faptului că provine dintr-o familie bogată, se încurcă cu McCarron, un moştenitor bogat ce locuia la vreo douăsprezece mile de

12

Page 13: Fituica Literatura Univ Rezumat

VICTOR CRAUS ***** RECENZII ***** LITERATURA UNIVERSALĂ PENTRU BACALAUREAT

familia Varner, care o lasă însărcinată, după care dispare. Pentru ca ruşinea să nu se abată asupra familiei sale Will îl plăteşte pe Flem, donându-i, printre altele, „Moşia Franţuzului” pentru a se căsători cu Eula. Şi iată că tânărul Snopes şi clanul său sunt cum nu se poate mai bine instalaţi pe „Moşia Franţuzului” după ce ani de zile pribegiseră pe diferite moşii sudiste.

13