Margareta Onofrei

Literatura romani pentru BAC

D, OAZI?.

Epoci gi ideologii !iterare

Bucuregti,2016

,*h?i

il.

I. POEZIA

.t

Floare albastrd

Romantismul este curentul literar-artistic apdrut in Europala sfArgitul secolului al XVlll-lea, care se manifestS mai int6iin Anglia, apoi in Germania 9i Franta, cuprinzdnd intreagaEuropS; el se nagte ca o reactie impotriva rigorilor clasice gi

impotriva rationalismului iluminist. Acest nou curentpromoveazd manifestarea neingrdditd a fanteziei, originalitdli i

gi sincerititii sufletegti.in literatura romdnd, romantismul se manifestd cu

intArziere, incep6nd cu al treilea deceniu al secoluluial XIX-lea gi cunoagte trei etape de manifestare:preromantism, evident in lirica pagoptistd, romantismpropriu-zis, reprezentat de crea[ia eminesciand, autorul fiindsupranumit ultimul mare romantic universal gi postromantism,o prelungire a sa in lirica unor poeti a cdror crea[ie se afld laconfluenla curentelor literare, precum Alexandru Macedonski,Octavian Goga, George Cogbuc sau $tefan Octavian losif.

Principalele trdsdturi promovate de romantici sunt:manifestarea plenard a sentimentelor gi a fanteziei creatoareprin intermediul artei, identificarea a noi surse de inspiralie,cum ar fi istoria, folclorul gi frumusetile naturii, profunzimeameditatiei asupra universului, pe doud planuri, cosmic Ai

terestru, crearea eroului exceptional, care evolueazd in

imprejurdri deosebite, provenind din categorii socialediversificate 9i al cdrui portret prezinti calitdti gi defecte,evidentierea nemul[umirii fatd de prezent, ceea ce genereazdretragerea in lumea trecutului idealizat sau a visului,ironizarea prezentului gi glorificarea trecutului, folosireaprocedeului artistic al antitezei, libertatea absolutd in alegereaspeciilor literare, utilizdndu-se chiar combinarea acestora,apelarea la toate straturile limbii in conturarea stilului,respingerea rigiditdtii canoanelor de facturS clasicd. Speciileliterare predilecte ale romanticilor sunt nuvela istoricd, poemulfilosofic, drama.

Mihai Eminescu apa(ine perioadei clasice a literaturii, cagi lon Creangd, loan Slavici 9i l. L. Caragiale. incd de lapublicarea primelor poezii, criticul literar Titu Maiorescu ilcaraclerizeazi ca fiind ,,poet in toatd puterea cuvAntului",intuind geniul sdu gi promovdndu-l in cadrul cenaclului,,Junimea" gi prin intermediul revistei ,,Convorbiri literare". Degi

este conceputd intr-o perioadd scurtd, intre 1870 gi 1883,opera literard eminesciani este vast5, abord6nd toate celetrei genuri literare; genul literar predilect este insd liricul,valoarea poeziilor sale dovedindu-9i perenitatea, fiindinegalabilS pSnd in zilele noastre.

Opera eminesciand reprezintd un univers imaginarapa(e, cuprinzdtor gi original, care imbind teme gi motiveromantice cu elemente autohtone, aparlindnd specificuluina{ional. Singurul sdu volum antum, intitulat ,,Poesii", estepublicat in 1883, sub ingrijirea maiorescian5.

Poezia,,Floare albastri" dateazd din perioada studiilor laViena gi Berlin 9i a fost publicatd in revista ,,Convorbiri literare",pe 1 aprilie 1873. Temele abordate sunt iubirea gi natura.

Cele doud no[iuni reprezintd doui teme romanticepredilecte, iar lirica eminesciand prezintd particularitatea de a

le combina original: iubirea, reprezent6nd o cale decunoagtere, este asociatd cu natura, care se manifest6afectiv, fiind surprinsd in consonantd cu sentimentele umane.Natura eminesciand are doui coordonate: ipostaza terestrS,a unui peisaj recreat de poet, ocrotitor, familiar, mitic aiipostaza cosmicS, evidenliatd atAt prin elemente specifice,luna, stelele, cerul, luceafdrul, c6t gi prin prezentarea marilorproiec[ii ale genezei sau stingerii universului.

Scenariul erotic se desfSgoard in cadrul prielnic al naturiigi se axeazi pe o perpetud cdutare a idealului; femeia iubitdeste unicd, avdnd trdsdturi fizice caracteristice, conturatd ca

o zdnd din basme 9i asociati de cele mai multe ori naturii

inconjurdtoare. Poeziile integrate acestei teme (,,Dorin[a",

,Floare albastrd", ,,Lacul", ,,Crdiasa din povegti" g.a.) urmau s5

facd parte dintr-un volum intitulat sugestiv ,,Lumind de lund",

dar care a rdmas in stadiul de proiect din cauza imbolndviriipoetului.

in cadrul creatiei eminesciene, aceste teme cunosc douietape. Prima dintre ele prezintd visul pur de iubire, a cdruiimplinire este posibilS intr-un viitor idealizat, intr-un cadrunatural mirific, de basm, fixat in plind var5, in care sunetele 9i

culorile se imbind armonios, potenlAnd implinirea sufleteascd,trisdturi evidente in poezii ca: ,,Dorinta", ,,Sara pe deal",

,,Crdiasa din povegti" 9.a. Etapa a doua reliefeazd iubireairemediabil pierdutd; tristetea eului este completatd de onaturd prezentatd sumar, cu peisaje reci 9i plopi stingheri, inurmdtoarele poezii: ,,De c6te ori, iubito...", ,,Pe ldngd plopii fdrd

so(', ,,Sonete" sau ,,De ce nu-mi vii".

Poezia,,Floare albastrd" poate fi plasatd la granita dintre

cele doud etape ale liricii eminesciene apar[in6nd acesteiteme; textura sa ideaticd prezintd visul de iubire posibil de

implinit, soldat insd cu melancolia pierderii iremediabile aiubirii.

Textul poetic se incadreazd speciei literare idile,apartindnd genului liric, in care sunt prezentate, in formdoptimistd sau idealizatd, via[a gi dragostea in cadrul rustic;trdirile interioare akllprotagonigtilor se afld in permanentdconcordanld cu tabldurile de naturS, prezentate in manierdexpresivS, ceea ce conferd poeziei gi caracter de pastel.

Titlul sdu este un motiv literar de circula[ie universald,intAlnit la romanticul german Novalis; in lirica acestuia,

,,floarea albastrd" semnifica implinirea iubirii intr-o lume ideald,care precede moartea. Acelagi simbol apare gi in creatiapoetului italian Leopardi, fiind identificat cu frumusetea gi

puritatea idealului de iubire. La Eminescu, ,,floarea" reprezintdviala, gingdgia, puritatea, identificate cu idealul feminin, iarepitetul cromatic ,,albastrd" sugereazd spatiul infinit, cerul 9imarea, proiect6nd sentimentul in eternitate.

Structural, poezia este alcdtuitd din paisprezece catrene

9i patru secvenle lirice: reprogul formulat de iubitS,cugetarea eului liric, chemarea la iubire iniliati de prezenlafeminind 9i meditatia finald a eului.

Textul poetic contine doui planuri, in conturarea cdroraeste utilizatd lirica migtilor; indrdgostitul reprezintd omul degeniu, provenind din sfere inalte, ale cunoagterii, pe c6ndiubita, prezentd femini n5, intruchipeazd planul uman-terestru,lumea comund. lncompatibilitatea celor doud planuri este osursd a neimplinirii sufletegti, aceasta fiind exprimatd printr-omeditalie profundd asupra existenlei.

Prima secventd lirici, alcdtuiti din trei strofe, debuteazdcu o interogalie retoricd aflatd sub semnul reprogului,adresatd de prezen[a feminind eului liric, care apartinesferelor inalte ale cunoagterii: ,,lar te-ai cufundat in stele/ $i

in nori gi-n ceruri nalte?". lncipitul schi(eazd, deci, planul

superior al omului de geniu, foarte cuprinzdtor, incluz6nd, prin

cAteva elemente simbolice, referiri la cultura omenirii, la

cunoagtere, la geneza universului 9i la creatie: ,,c6mpiileasire",,,intunecata mare",,,piramidele-nvechite". Abstractulgandirii geniului, sugerat prin verbele,,a cufunda", ,,a grdmddi",

,,a cdla", rdmAne o taini pentru omul comun, care, sesizAnddiferenta dintre planurile cdrora le apa(in cei doi indrdgostiti,igi exprimd dorinta ca el sd se sacrifice, pdrdsindu-gi sferainaltd gi integr6ndu-se lumii terestre limltate, in vedereaimplinirii sufletegti: ,,Nu cdta in depdrtare/ Fericirea ta, iubite!".

A doua secvenli liricd redd, printr-o singurd strofd,reac(ia celui invocat; aceasta exprimd o atitudine detagatd,derivatd din intuitia superioard a profundei incompatibilitdtidintre cele doud planuri. Apelativul diminutival ,,mititica", prin

care este numitd iubita, denotd apropierea sufleteascd dintreindrdgosti[i, completatd prin adverbul de mod cu valoare desimbol ,,dulce" 9i exteriorizatd prin gesturi tandre: ,,Dulcenetezindu-mi pdrul".

Exprimarea interjeclionald cu tentd imperativi, ,,ah!",completatd de constatarea,,ea spuse adevdrul", accentueazddiferenta dintre etern gi perisabil, dintre abstract gi concret,dintre planul superior al geniului gi cel comun al iubitei. De

altfel, nota gdgalnicd a rdspunsului sdu semnificd tocmaiincapacitatea lui de a fi fericit in plan terestru, prin sacrificareapropriilor idealuri, idee care anticipeazd cugetarea finalS apoeziei: ,,Eu am r6s, n-am zis nimica.".

Urmitoarea secventi liric6, alcdtuitd din opt strofe,enuntd monologul prezenlei feminine, construit ca o chemarela iubire sub forma visului plasat in cadrul mirific al naturiiunice, purtdnd amprenta eminescianismului 9i zugrdvind,parc5, Paradisul.

Cadrul natural romantic se insinueazd ca o tentalie pentrucel care coboard din sferele cunoagterii, reprezent0nd oindltare de facturd spirituald, potenlatd de elemente simbolice:,,codrul cu verdealS", izvoarele ,,care pl6ng in vale", ,,st6nca",,,prdpastia mdreald", ,,ochi de pddure", ,,bolta cea senini",,,trestia cea lind", ,foi de mure".

Scenariul iubirii proiectat in viitor se desfdgoard conformunui ritual prestabilit. lzolarea indrdgosti[ilor poten[eazdintimitatea de a trdi doar unul pentru celdlalt clipe de fericireancorate in eternitate. Limbajul devine familiar, denot6ndapropierea sufleteascd dintre cei doi, exprimatd in manierdpopulard: ,,gi mi-i spune-atunci povegti/ gi minciuni cu-a taguritS,/ Eu pe-un fir de romani[5/ Voi cerca de md iubegti.".Autoportretizarea iubitei surprinde emo[ia specificdmomentelor intime de identificare spiritualS a celor care seiubesc, enuntdnd, in acelagi timp, tentatia frumuselii idealuluide feminitate: ,,gi de-a soarelui cdldurd/ Voi fi rogie ca mdrul,/Mi-oi desface de-aur pdrul,/ S5-ti astup cu dAnsul gura.".Tentatia ipoteticei apropieri dintre ei culmineazd cu ,,osdrutare", ca pecete a tainei, ocrotitd de cadrul natural edenicgi determinatd de intimitate. in decorul romantic al naturii,luminat doar de astrul protector al indrdgostililor, luna, careamplificd misterul iubirii, cei doi indrdgostiti aspird laeternizarea acestui moment unic. Gesturile tandre con[inrevelalia unei iubiri pure, idealizate: ,,Mi-i tinea de subsuoard,/Te-oi tinea de dupS 96t.", ,,Ne-om da sdrutdri pe cale,/ Dulcica florile ascunse.". intoarcerea cdtre casd, despdr[irea,plasatd intr-un peisaj bucolic, ,,spre sat in vale", pecefluiegteprin sdrutdri, cdrora li se atribuie epitetul ,,dulci", marcdndafecli u nea acestora, u nirea spirituald a ind rigostililor.

Gea de-a patra secventi lirici, alcdtuitd din ultimele doudstrofe, enun[d un monolog al geniului, ale cdrui cugetdri

exprime degertdciunea tenta[iei fericirii prin iubire; el

congtientizeazd cd ea e doar o himerd, o plSsmuire a propriei

sale imagina[ii, dornicd de cunoagtere prin intermediul

sentimentelor, iar glipa magicd a chemdrii igi relevdperisabilitatea.

Versul ,,Ca un st6lp eu stam in lund!" exprimd izolareageniului, dar gi capacitatea lui superioard de a uni, la nivel

spiritual, planul terestru cu cel cosmic, reprezentat de astrul

tutelar al noplii, luna; eul se constituie astfel ca un axis mundi

a cdrui raliune proiecteazd lumea terestrd in eternitate.Exclamalia retoricd ampld denotd at6t exuberanta iubitei,

cAt gi proiectarea geniului din planul oniric in cel al realitdtii

crude, al incompatibilitdtii dintre planuri: ,,Ce frumoasS, ce

nebundi E albastra-mi, dulce floare!". Sentimentul iubirii

iremediabil pierdute genereazd suferin[a, rezolvatd insd prin

resemnare: ,,$i te-ai dus, dulce minune,/ $i-a murit iubirea

noastrd". Repetitia exclamativd,,Floare-albastrd! floare-albastrd!..." accentueazd simbolul iubirii eterne, sub formaunei triste lamenta[ii, generate de intensitatea cu care geniul

percepe egecul erotic provocat de contrastul puternic dintre

iluzie gi realitate.Ultimul vers al poeziei, ,,Totugi... este trist in lume!", con$ne

esenla medita[iei geniului asupra existentei umane, dominatd

de tristele gi neimplinire a fiintei superioare, care igi cautdperechea ideald, spre a reface cuplul originar; miracolul

fericirii prin iubire, ridicatd la rangul de ideal, devine o iluzie

care nu-gi poate afla corespondent in planul realitdtii.

Procedeele romantice utilizate de Eminescu in aceastdpoezie sunt: manifestarea plenard a sentimentelor 9i fanteziei

creatoare prin intermediul artei, preluarea motivului romantic

al ,,florii albastre", devenit laitmotiv al poeziei, prezentarea

cadrului natural cu elemente specifice, problematica omului