LICEUL TEHNOLOGIC VOINEŞTI

Nr. 22 - MARTIE 2015Apare sporadic

MOTTO: “Şcolarul - Cartea în care citim şi în care noi trebuie să scriem . ”(P. Rosseger)

VOINEŞTI – martie 2015

2

Liceul Tehnologic Voinești s-a născut pentru a doua oară

14 septembrie 2014...o zi importantă pentru comuna Voinești, o zi mare pentru Liceul Tehnologic

Voinești, singura unitate de învățământ liceal situată pe Valea Dâmboviței. Este ziua când liceul și -a deschis

porțile sub o alta fața. Este ziua cand un al doilea Ministru al Educației, domnul Remus Pricopie, ajunge în

unitate, dar acum taie panglica de inaugurare a întregului complex educațional: clădire principală, internat

școlar, sală de sport și cantină școlară.

Cu o investiție de peste 2.000.000 euro, liceul din localitatea Voinești intră în rândul unităților de

învățământ din județul Dâmbovița cu cele mai mari investiții în reabilitări constructive, dar și în

echipamente și mijloace de învățământ necesare desfășurării procesului didactic la un n ivel european.

Proiectul privind modernizarea şi reabilitarea campusului preuniversitar și construirea unei săli de sport, a

fost derulat în cadrul Programului Operațional Regional –Sud Muntenia și co-finanțat de UE prin FEDR axa

4.2, la fel ca și proiectul de finalizare a reabilitării clădirii principale. La vizita de inaugurare au fost prezenți

reprezentanții ISJ Dâmbovita, doamna inspector școlar general Luminița Preda, domnul ispector școlar

general adjunct Ovidiu Băsceanu, inspectori școlari de specia litate, senatori, parlamentari, primari din

județul Dâmbovița, reprezentați ai unor instituții deconcentrate, cadre didactice, părinți și elevi.

După vizitarea spațiilor destinate procesului de învățământ din clădirea principală și a căminului

internat, a sălii de sport și a cantinei școlare, a urmat scurte discursuri ale invitaților. Deschiderea a fost

realizată de către directorul liceului, prof.Constantinescu Ion. Primarul comunei Voinești, domnul Sandu

Gabriel- Dănuț a prezentat situațiile dificile întâmpinate parcursul celor șapte ani de blocaje financiare, dar

a încheiat prin a transmite invitaților situația favorabila prezentă, clădirile reabilitate și construite, precum și

dotări materiale, realizări care situează Liceul Tehnologic Voinești la un nivel superior în rândul unităților

de învățământ dâmbovițene din punct de vedere al condițiilor de învățare.

Aprecieri favorabile au fost făcute de: inspectorul școlar general doamna Luminița Preda,

președintele CJ Dâmbovița și domnul Adrian Țuțuianu. Ministrul Educației, domnul Remus Pricopie și -a

3

arătat surpinderea că poate exista o unitate de învățământ în mediul rural cu o asemenea puncte forte, o

unitate de elită în domeniul proiectelor europene, mulțumind edililor si profesorilor pentru implicarea în

rezolvare problemelor întâmpinate în ultima perioadă a finalizarii acestei unități de învățământ.

Ziua de 14 septembrie 2014 rămâne ca o zi marcantă în istoria liceului, este ziua când unitatea de

învățământ s-a născut pentru a doua oară, conştientizând că toţi trebuie să ne schimbăm radical, investițiile

mari și importante implicănd răspunsuri măsurabile din partea cadrelor didactice și cel mai important, din

partea ELEVILOR.

Director,Prof.Constantinescu Ion

4

Date de ordin demografic şi economic privitoare la comuna Văcăreşti la sfârşitulanului 1928

Situaţia economică şi demografică a României interbelice este receptată cu fidelitate de recensămintele

aplicate în mod constant la finalul anului calendaristic în registrele statistice comunale. Un astfel de

exemplu ne este oferit de registrul statistic comunal efectuat la sfârşitul anului 1928, în comuna Văcăreşti.

Documentul la care facem referire se află în Arhivele Statului Dâmboviţa, fondul Prefecturii judeţului

Dâmboviţa, dosar 32/1928. Acest document ne prezintă în amănunt date de ordin economic şi demografic

cu referire directă la situaţia înregistrată în comuna Văcăreşti în anul 1928. Acestea sunt extrem de

interesante, dacă avem în vedere că respectivul recensământ a fost efectuat anterior crahului financiar

general din anul 1929, care a afectat şi lumea satului, într-un moment în care ţăranul român „cu stare”

începea să apeleze la instrumentele financiare oferite de bănci pentru efectuarea lucrărilor agricole.

Primele informaţii fac referire la suprafeţele de teren şi apă aflate în exploatarea comunei1:

- Pământ – 1917 ha 50 arii; - Păşuni – 450 ha;- Ape – 21 ha 80 arii; - Vii fără rod – 2,50 ha;- Teren de arătură – 1312 ha; - Pruni – 15 ha;- Fâneţe naturale – 50 ha; - Păduri (zăvoaie) – 83 ha;- Vii pe rod – 5 ha;

În ceea ce priveşte repartizarea terenului arabil în 1928, acesta se prezenta astfel: grâu 93 ha; porumb

520 ha; orz 6 ha; ovăz 420 ha; mei 10 ha; mături 3 ha; fasole 5 ha; mazăre 5 ha; cartofi 18 ha; varză 21 ha;

cânepă 1 ha; lucernă 10 ha; dughie 200 ha, un total de 1312 ha2.

Pe aceste suprafeţe se obţinea o producţie agricolă destul de bună (cantitatea este exprimată în chintale

metrice), pentru perioada respectivă, de exemplu porumb 4160, din care 600 q au fost vândute la târg de

către proprietari. Se menţionează faptul că culturile de grâu (în condiţiile în care locuitori comunei au

consumat 3560 q), orz, ovăz au fost distruse de grindină. Sunt precizate şi cantităţile de mei 200, mături 60,

fasole 10, mazăre 10, cartofi 1080, varză 2100, cânepă 4,08, lucernă 300 şi dughie 4000.

Pe lângă suprafeţele agricole, locuitorii comunei mai deţineau: 100 stupine „primitive”, 700 duzi, 33

kg gogoşi de mătase, 9 kg borangic (mătase, ambele întrebuinţate în sat), 3 armăsari, 98 cai, 11 iepe, 24

mânji, 2 tauri, 689 boi, 239 vaci, 118 viţei, 7 berbeci, 393 oi, 4 capre, 1 vier, 113 porci, 93 scroafe, 580

găini, 130 raţe, 93 gâşte, 5 curcani, 28 curci, 14 bibilici, 302 pluguri cu tracţiune animală, 1 mecanică, 5

grape, 380 sape, 200 hârleţe, 185 lopeţi, 415 furci, 150 greble, 183 coase, 3 semănătorii, 2 vânturătoare, 2

maşini de treierat, 5 tăvălugi, 2 mori cu motor, 4 localuri ce comercializau băuturi şi restaurant, 1 atelier

1 Arhivele Statului Dâmboviţa, Registrul statistic comunal, fond Prefectura judeţului Dâmboviţa, dosar 32/1928;2 Ibidem;

5

fierărie, 1 atelier de croitorie, 2 ateliere de încălţăminte, 1 măcelărie, 1 brutărie, 350 case de locuit, 2 şcolii,

1 biserică, 1 primărie, 1 gară, 1 bancă română, 1 cooperativă română3.

În ceea ce priveşte modul de ocupare a forţei de muncă, comuna dispunea de 2 „proprietari de

pământ” (moşierii), pentru care lucrau 150 de muncitori, 1 proprietar de cai, 3 de oi, 5 cârciumari (Marin

Ştefan Ghigheci, Andrei Iancu, Lungu Ilie, Nicolae Bucura, Marin Alexandru amintiţi şi într-un document

din acelaşi an, cum că ar fi plătit dările pe care le aveau către primărie)4, 15 funcţionari de stat, 4 patroni, 1

ucenic, 1 militar, 300 agricultori, 10 vânători5.

De asemenea, pe raza comunei mai exista 1 automobil, 1 gabrioletă şi cariolă, 114 căruţe de cai, 48

căruţe de boi, 114 perechi hamuri ţărăneşti, 6 bucăţi de şei.

La grădiniţă erau înscrişi 22 băieţi şi 31 fete, iar în ciclul primar de învăţământ erau înscrişi 104 băieţi

şi 102 fete. Şcolile funcţionau cu 2 învăţători, având gradul definitiv şi 2 învăţătoare cu acelaşi grad

didactic.

Ca structură a populaţiei, comuna se prezenta astfel: 638 bărbaţi şi 762 femei, adică un total de 1400,

toţi români – ortodocşi. În acest an au fost oficiate 13 căsătorii, s-au născut 65 de copii, au decedat 46 de

persoane, s-au înregistrat 3 cazuri de tuberculoză (toate tratate acasă). Bugetul comunei pe anul 1928 a fost

de 320 338, 96 lei, din care s-au cheltuit 306 816 lei, diferenţa de cca. 18 000 lei fiind reportată anului fiscal

19296.

La acestea se adaugă un raport al mişcării economice (slab reprezentată de muncitori şi agricultori,

meseriaşi şi negustori), al situaţiei educaţionale (80 % din locuitori ştiu carte şi ceti), sau al conferinţelor

ţinute cu diverse ocazii (cercuri culturale învăţătoreşti şi preoţeşti, reprezentaţii teatrale susţinute cu ocazia

serbărilor şcolare)7.

Din cele prezentate mai sus se poate trage concluzia că Văcăreşti era o comună destul de bine

reprezentată în toate sectoarele vieţii economice, sociale, culturale, dacă ne raportăm la faptul că în

componenţa comunei intrau satele:

Văcăreşti;

Bunget;

Brăteşti;

Băjeşti.

Prof. dr. Ionuţ Iurea

3 Ibidem;4 Arhivele Statului Dâmboviţa, fond Primăria Văcăreşti, dosar nr. 30/1928, fila 4;5Arhivele Statului Dâmboviţa, Registrul statistic comunal, fond Prefectura judeţului Dâmboviţa, dosar 32/1928;6 Ibidem;7 Ibidem;

6

Activitatea extracurriculară, parte a activităţii educative

Ştim cu toţii că activităţile extracurriculare dezvoltă gândirea critică şi stimulează implicarea

tinerilor în actul decizional prin C.Ş.E., contribuie la asumarea responsabilităţilor sociale şi schimbă uneori

comportamentele negative.

Educaţia prin activităţile specifice, de asemenea, contribuie la îmbunătăţirea climatului de masa tip

european şi asigură coeziunea socială a tinerilor, responsabilizându-i să-şi ducă la îndeplinire sarcinile.

Parteneriatele cu familia, comunităţile locale, poliţia, biserica, agenţii economici susţin şi

îmbunătăţesc actul educaţional, valorificarea voluntariatului, dezvoltarea conştiinţei sociale a tinerilor şi

racordarea acestora la viaţa publică.

Primăria chiar a venit cu propunerea ca reprezentanţii elevilor, prin C.Ş.E, să se implice şi să

colaboreze direct cu aceştia tocmai venind în întâmpinarea elevilor de a se implica în viaţa comunităţii şi

organizarea de activităţi extracurriculare alături de ei, in parteneriat cu Biblioteca Comunală Voineşti.

Astfel, activităţile extracurriculare au debutat în semestrul I cu: “Săptămâna de luptă împotriva

criminalităţii”- septembrie 2014, „ Ziua Educaţiei”- 5 octombrie, „Ziua Holocaustului”, la care au participat

un număr mare de elevi şi profesori.

Au fost activităţi de cinstire a istoriei neamului, 25 octombrie- „ Ziua Armatei Române”, „Ziua

Naţională a României” - 30 noiembrie, Unirea Principatelor române sub coordonarea dl. prof. Iurea Ionuţ.

Ca în fiecare an, în săptămâna Educaţiei Globale, s-au desfăşurat activităţi specifice cu teme ca

„Siguranţa alimentaţiei”, în care au fost implicaţi aproape toţi elevii şcolii.

De asemenea, au fost desfăşurate şi activităţi distractive, recreative precum Halloween-ul, Balul

Bobocilor, Colinde de Crăciun, Majoratul elevilor claselor a-XII-a etc.

Din categoria activităţilor ce privesc stilul de viaţă sănătos s-au remarcat activităţi precum „Ziua

Mondială a alimentului”, „Un mediu curat, o viaţă mai bună”, „Ziua Naţionlă fără tutun”, iar referitor la

elev, s-au desfăşurat activităţi precum Săptămâna şanselor tale”, „Mai buni, mai toleranţi”, “Drepturile

copilului, drepturile omului”.

Violenţa, ca efect al comportamentului uman, a fost dezbătută şi în cadrul orelor de dirigenţie, pentru

a preveni acest flagel, care s-a arătat a fi foarte periculoas în zilele noastre.

Profesorii, alături de psihologul şcolii, fac eforturi susţinute pentru ridicarea standardelor calitative

în educaţie şi a valorificării potenţialului elevilor, în vederea integrării lor şi formării ca cetăţeni europeni

pro-activi.

Mă alătur efortului comun cu toată puterea şi incerc implicarea tuturor factorilor sociali în vederea

susţinerii procesului instructiv-educativ şi prin activităţile extracurriculare.

Coordonator de programe si proiecte educative,Prof. Marin Mioara

7

Mediul înconjurator creşte vulnerabilitatea omului

Potrivit specialiştilor, atunci cand ecologia ajunge să afecteze major geografia, devine evident faptul

că specia umană a depaşit un prag inadmisibil al transformarii artificiale a naturii.

Secolul XX denumit secolul vitezei, s-a caracterizat printr-o dezvoltare puternică a tehnologiei si a

industriilor, depăşirea spaţiului terestru şi o creştere semnificativă a populaţiei la nivel global. In paralel,

daunele imense cauzate mediului înconjurător au creat omenirii probleme grave, care se manifestă din ce in

ce mai pregnant: încălzirea globală, topirea gheţarilor, subţierea stratului de ozon, epuizarea resurselor

naturale etc

Activitatea umană este cea care a condus la schimbările climatice. Schimbările climatice au devenit

o realitate, iar efectele acestora se fac simţite pretutindeni pe glob, tot mai puternice de la an la an, sub

forma fenomenelor meteorologice extreme, cu urmări tot mai grave pentru economie si societate.

Mediul înconjurător creşte vulnerabilitatea omului, sporind insecuritatea si migraţiile în masă,

determinate de: furtuni, secetă, alunecări de teren, cutremure şi erupţii vulcanice. Problema mediului nu

poate fi abordată ca fiind ceva izolat, şi impun participarea concretă şi activă a mai multor domenii, inclusiv

agricultura, unde omul poate interveni.

Desfăşurându-ne activitatea într-o zonă pomicolă , cunoaştem faptul că fermierii selectează şi aplică

acel sistem de agricultură, care le asigură profitul imediat, neglijând deseori pe cel de durată. Pentru a fi

durabilă, agricultura trebuie să fie productivă, profitabilă, ecologică şi să-şi conserve resursele.

Ideea de “dezvoltare durabilă” a apărut ca o necesitate la acţiunile abuzive ale omului asupra naturii, cu

urmări negative privind poluarea aerului, apei, solului şi diminuarea resurselor, toate cu efecte îngrijorătoare

pentru viitorul omenirii si e nevoie de respectul echilibrelor ecologice şi luarea în consideraţie a echităţii

inter şi intra-generaţii (raportul Brundtland).

Pentru implementarea sistemului de agricultură durabilă este necesară o muncă susţinută a întregii

societăţi, un vast program de cercetare, învăţământ, extensie, educaţie şi care să cuprindă fermierul, dar şi

întreg publicul larg. Sistemul de agricultură durabilă, înseamnă profitabilitate pentru fermier, dar şi urmări

dintre cele mai benefice pentru societate. Umanitatea este responsabilă de conservarea integrităţii ecologice

a lumii, lume vulnerabilă la intervenţia “bună” sau “rea” a omului.

Managementul integrat de protecţia plantelor este o strategie care conduce la diminuarea folosirii

pesticidelor, dând prioritate măsurilor agrotehnice şi biologice, bio-pesticidelor, folosirii de soiuri şi hibrizi

rezistenţi genetic şi alte măsuri care conduc la descurajarea agenţilor – boli, dăunători, buruieni. Obiectivul

principal este deci, controlul agenţilor periculoşi, menţinerea lor sub pragul de dăunare, iar în acest scop să

se folosească metode cu un impact minim asupra mediului înconjurător şi a activităţilor social-economice.

Fiecare generaţie trebuie să transmită celei următoare un stoc de capital stabil, dacă nu face acest lucru

dezvoltarea nu este durabilă, în sensul că fiecare generaţie sărăceşte pe cele viitoare.

8

Progresul de durată este posibil, numai dacă se are în vedere multitudinea interrelaţiilor tuturor

laturilor privind resursele, mediul, activitatea economică şi politică, precum şi integrarea practicilor

culturale, biologice şi mecanice, care stimulează recircularea resurselor, promovează echilibrul ecologic şi

biodiversitatea. Este nevoie de parteneriat şi de cooperare în care să se implice nu numai ţările cu economii

dezvoltate, ci şi cele în curs de dezvoltare.

Problemele de mediu s-au extins de la nivel local la cel global şi monitorizarea programelor de

supraveghere a mediului a fost extinsă la nivel planetar prin evoluţia tehnică, politică şi ideologică . ONU a

oferit un cadru instituţional: UNEP- Programul Naţiunilor Unite pentru Mediul înconjurător, conferinţe

internaţionale si Summit-uri mondiale la nivel înalt.

Secolul XXI va fi o perioadă crucială pentru omenire, ca urmare a ameninţărilor globale: dezvoltarea

armelor sofisticate si distructive, aflate la îndemâna tuturor statelor interesate să domine lumea, modificările

climatice ale mediului înconjurător, sporirea viruşilor, bacteriilor şi microbilor, mutanţi naturali sau produşi

în laboratoare ce pot provoca riscuri pentru oameni.

Cel mai mare pericol care ameninţă omenirea, sunt schimbările climatice şi suprapopularea planetei

Terra care vor arunca omenirea într-o epocă a anarhiei, a războaielor pentru supravieţuire şi a catastrofelor

naturale. Rarefierea stratului de ozon din atmosferă are deja consecinţe grave: secete prelungite, inundaţii

violente, furtuni devastatoare, temperaturi record, afectarea recoltelor pe suprafeţe din ce în ce mai extinse.

Omenirea riscă o criză a alimentelor datorită schimbărilor climatice, producţiei de biocombustibili,

schimbării obiceiurilor de consum, precum si din cauza speculaţiilor de pe pieţele financiare unele pot fi

combătute, altele nu.

Noile domenii ale politicii Uniunii Europene prin care se dezvoltă măsuri suplimentare de reducere a

emisiilor de gaze cu efect de seră, includ sectoare cum ar fi: energia, transporturile si captarea şi stocarea

carbonului. Uniunea Europeană şi-a fixat obiective esenţiale, care acoperă următoarele domenii: ocuparea

forţei de muncă, educaţia, cercetarea si inovarea, incluziunea socială si reducerea sărăciei, energia si

schimbările climatice.

„Dezvoltarea durabilă urmăreşte satisfacerea nevoilor prezentului, fără a compromite posibilitatea

generaţiilor viitoare de a-şi satisface propriile nevoi“.

Dr. ing. Andreescu Lucica

9

Viitorul Trecutului: Biserica de lemn cu hramul „Cuvioasa Paraschiva” din Vârtop,comuna Cândeşti Vale, judeţul Dâmboviţa

Situată pe valea Dâmboviţei, la cca. 30 km nord-vest de Târgovişte, comuna Cândeşti este parte

integrantă, alături de Voineşti, Gemenea şi Dragodăneşti, din vestitul bazin pomicol Dâmboviţa, sa tul

Cândeşti Vale fiind cuprins între prispele dealurilor: Dealul cel Mare, Conciul, Mircea, Ghimpeţi, Costiuna,

Râpa lui Sfredel şi firul râului Dâmboviţa.

Numele comunei este asociat cu două legende: după numele stăpânului acestor locuri Cândea sau

Cândescu, unchiul paharnicului Ivaşcu din Goleşti (trăitor în secolul al XVI-lea), sau după numele

legendarului Cândea, căpitan al lui Mihai Viteazul, care împreună cu alţi doi căpitani, Voinea şi Botea, în

1595 ar fi respins o incursiune turcească trimisă din Târgovişte de către Sinan Paşa, pe urmele lui Mihai

Viteazul, aflat în retragere către munţi după lupta de la Călugăreni. Pentru fapta lor vitejească, fiecare au

primit de la Mihai Viteazul câte o sfoară de moşie care apoi le-a purtat numele: Cândea – Cândeşti, Voinea

– Voineşti, Botea – Boţeşti.

Documentar, Cândeştul este atestat pentru prima dată într-un act din 1570, emis de către Alexandru

Voievod, pentru ca în anul 1603 să fie din nou amintit într-un document emis de către Radu Şerban

Voievod. Dar satul Cândeşti existent în secolul XVI nu era în locul celui de azi. El îşi întindea stăpânirea

sus pe dealuri între păduri, la circa 6 km nord-vest de locul actual, în punctul numit Coadele Obârşiei, fiind

aşezat printre păduri de frica invaziilor turceşti şi tătărăşti.

La începutul sec. XVIII, după ce invaziile au încetat, sătenii vechiului sat s-au împărţit în două, după

proprietăţile lor şi s-au mutat cu locuinţele unii pe albia râului Dâmboviţa, alţii pe valea Potopului, formând

astfel două sate: Cândeşti din Vale, satul de pe albia Dâmboviţei şi Cândeşti din Deal, satul de pe valea

Potopului, iar pe noul amplasament, săteni din Cândeşti Vale îşi vor aduce şi biserica de lemn (locuitori

fiind renumiţi prin priceperea lor în modelarea lemnului).

Legendele despre acest lăcaş de cult ne spun că el nu a fost ridicat de către cândeşteni, ci că ar fi fost

adus „nu se ştie de unde” şi amplasat în vatra veche a satului, pe dealul Coadele Obârşiei. Era construită

integral din lemn, în tehnică bizantină.

Odată cu strămutarea satului în zona de vale, strămutare care s-a realizat în timpul domniei lui Constantin

Brâncoveanu, şi biserica va fi relocată, astfel că în anul 1713 acest locaş de cult va fi ridicat, din nou, pe

dealul Vârtop. Din păcate, datorită unor factori care astăzi ne scapă, biserica va suferi modificări în interior.

Astfel, pereţii care despart naosul de pronaos, şi altarul de pronaos, au fost ridicaţi din cărămidă, fiind

împodobiţi cu pictură în frescă, specifică stilului brâncovenesc, pictură care se mai păstrează doar

fragmentar pe catapeteasmă, construită şi ea din cărămidă, şi zidul dintre naos şi pronaos. Tavanul originar,

realizat sub formă de cupolă, din lemn, nu se mai păstrează, el fiind înlocuit cu un altul în anii 1960-1970,

datorită intemperiilor. Între 1803 – 1804, biserica va suferi reparaţi ample, ele fiind realizate de către Bratu

meşter şi Enache zugrav, prilej cu care pictura originară va fi înlocuită cu una în ulei.

10

Tot în interior, deasupra uşii de intrare, se găseşte şi pisania care aminteşte de această intervenţie.

Din perioada de început a bisericii, pe noul amplasament, se mai păstrează şi două icoane din lemn,

încastrate în zidărie, prea firave pentru a mai fi mutate, aşa cum s-a întâmplat cu celelalte icoane, mutate de

către preotul paroh Comănescu Vasile în biserica nouă, ce poartă acelaşi hram, ridicată chiar în vatra satului.

Încă de la începuturile sale, biserica a beneficiat de cimitir, în pridvorul acesteia regăsindu-se crucea

primului preot care a slujit aici după relocare, iar în curtea bisericii se mai zăresc vechi cruci de piatră,

realizate din rocă vulcanică, care sunt îngropate în pământ sub greutatea lor.

Exteriorul va păstra materialul originar, lemnul, la fel ca şi podeaua, realizată din blocuri mari de

piatră. Accesul în biserică se realizează prin intermediul unor trepte care sunt realizate din pietre circulare

de piatră, iniţial cioplite pentru moară.

Deşi nu-i putem calcula adevărata ei vârstă, totuşi rămânem surprinşi de aspectul arhitectural, de

ansamblul liniilor construcţiei cu aspect naţional, dezbrăcat de orice influenţă, închegat în forme originale,

de bogăţia sculpturilor exterioare.

Privită în general, biserica se remarcă prin înfăţişarea arhaică înscrisă într-un plan dreptunghiular, cu

pridvorul liber, scund, înflorat sprijinit pe 6 stâlpi rotunjiţi şi plini la mijloc, încrustaţi şi cu capiteluri

înflorate. De jur împrejur, pereţii exteriori deşi scunzi, sunt împărţiţi în două părţi egale de un brâu în

torsadă împletit în două ciubuce ce imită brâiele de cărămidă ale bisericilor vechi moldoveneşti. Ferestrele

sunt înguste decorate la partea superioară cu arcuri şi acoladă, festonat şi scobit dintr-o singură bucată de

lemn, inclusiv zăbrelele, realizându-se un interesant joc de romburi. Acoperişul este confecţionat din

şindrilă, cu straşină mare, pleoştită menită a apăra pereţi de soare şi intemperii. Deasupra uşii de la intrare se

regăseşte turla, unică, de tip hexagonal, terminată printr-un con ţuguiat, accesul făcându-se printr-o scară

interioară de lemn, din pridvor.

Această biserică a fost folosită până în 1882, când, aşa cum aminteam, în vatra satului s-a construit o

altă biserică mai mare, mai încăpătoare, de către preotul Marin Georgescu, acesta fiind şi ultimul preot care

a slujit în biserica de lemn de la Vârtop. După această dată, biserica va fi dată uitări, ea suferind distrugeri

sistematice datorită intemperiilor, cutremurelor, indiferenţei oamenilor. Totuşi, pentru o scurtă perioadă de

timp, biserica va redobândi din splendoarea veche, în urma operaţiunilor de restaurare, iniţiate între 1967-

1970, prin grija preotului paroh Tudor Pavelescu.

Din păcate, prezentul este mai mult decât necruţător cu acest lăcaş de cult, vremea şi cutremurul

(părintele Comănescu spune că atunci când în Vrancea se depăşeşte intensitatea de 4 grade , tencuiala din

biserică cade) fiind inamicii săi.

În anul 2013, în Programul Naţional de Restaurare au fost cuprinse 13 obiective monumente istorice

din judeţul Dâmboviţa, printre care şi Biserica de lemn Cuvioasa Paraschiva din Vârtop, însă lucrările de

proiectare au fost întârziate întrucât Institutul Naţional al Patrimoniului nu a declanşat încă procedura de

achiziţie publică pentru fazele de proiectare. Totuşi, speranţe sunt pentru a proteja, restaura

11

şi reda circuitului istoric al judeţului nostru acest secular locaş de cult, poate unic prin arhitectura sa în judeţ.

Astfel, din iniţiativa preotului paroh Comănescu Vasile şi a grupului de iniţiativă CÂNDeştiACTIV (grup

coordonat de doamna profesor Constantinescu Irina, din care fac parte şi eu), s-au demarat discuţii cu un

partener din Irlanda, discuţii concretizate în întocmirea unui proiect de salvare a monumentului care a fost

depus spre finanţare către Ministerul Culturii din Norvegia.

Paralel cu aceste acţiuni, s-a mai încercat aducerea în atenţia comunităţii şi a opiniei publice a situaţiei

acestui monument de artă religioasă, pe care eu îl consider unic. Astfel, s-au realizat proiecte de prezentare a

edificiului în cadrul unor concursuri naţionale, de către membrii activi ai grupului de iniţiativă

CÂNDeştiACTIV, propunându-ne, totodată, să realizăm şi o campanie de informare şi sensibilizarea a

comunităţii şi nu numai, asupra stării avansate de degradare a monumentului, prin intermediul unor pliante.

Foto: Iurea Ionuţ

Oprea Cristina Marinela – cls. a X – a AOprea Alina Georgiana – cls. a XI – a A

12

Pentru mama

Cânta inima în mine,Că azi e zi de sărbătoare.

E 8 martie!E ziua scumpei mele mame!

Trandafiri, ghiocei, zambile,Pe toate i le dăruiesc.

Dar nici toate florile din lumeNu ajung, să-i spun,

Cât de mult eu o iubesc!

Ea, e luna dintre stele,E soarele strălucitor,

E mierea stupului de albine,E apa dulce, de izvor.

Te iubesc mult, necondiționat,Ești cântecul neîncetat,Pe care-n inimă îl port,

Pe care veșnic eu îl cânt,Şi pe care-l port în gând.

Oprea Alina Georgiana – cls. a XII –a A

13

Te-ai gândit vreodată?

Aş fi putut să scriu despre orice...Dar am preferat să observ oamenii, defectele şi calităţile lor.

Uneori am rămas dezamăgită, iar alteori pur si simplu am rămas indiferentă. Este un sentiment copleşitor

atunci cand cei la care ţii te trădează, dar nimeni nu e perfect, probabil. Am vrut sa mă descopăr, să sap cât

mai adânc, dar n-am izbutit.

Mi s-a pus întrebarea:

- Ce este cel mai treaz in tine?

Nu mi-a fost greu să răspund la această întrebare:

- Dorinţa de a realiza ceva cu mine. Nu visez la flori de salcâm iarna...Este ceva ce pot face şi să-l pot duce

la îndeplinire. Sunt o persoană puţin diferită sau poate semăn cu mai multe persoane din această lume, dar

eu n-am ajuns sa le cunosc. Poate în viaţa de apoi? Dupa ce am răspuns acelei întrebări, o alta a sunat ca un

ecou în sufletul meu:

- Şi ce a adormit în tine?

Aici nu am ştiut să răspund, cel puţin la început. M-am adunat, mi-a fost lăsat timp de gândire şi am

încercat să simt părticica din suflet care ori mi-a murit ori doarme aşteptând să se trezească. Am găsit

răspunsul:

- Încrederea in oameni, am răspuns puţin răguşit. Camera s-a umplut de tăcere, cel putin aşa am simţit. Nu

am nevoie de adjuvante... Eram putin necăjită, nu m-am gândit, nu mi-a păsat ca aş fi judecată. Deloc. Chiar

mi-a plăcut să dezvălui o parte din mine. M-am simţit bine să putem discuta despre astfel de lucruri.

Deci, " Ce este foarte treaz in voi? Ce a adormit aşteptând sa se renască?" Aştept cu nerăbdare

răspunsurile voastre.

Oprea Cristina Marinela – cls. a X –a A

14

Rugăciune către Dumnezeu pentru toţi cei din şcoală

Către Tine, Doamne, Tată Sfânt din cer, îndrăznesc azi, ca în fiecare zi, a-mi ridica ochii şi a-Ţi

mulţumi pentru toate binefacerile ce le reverşi neîncetat asupra noastră. Doamne, Cel ce le ştii şi le vezi pe

toate, vezi că şi noi, elevii, avem nevoie de ajutorul Tău la tot pasul. De aceea, Te rugăm cu credinţă să ne

luminezi mintea să înţelegem tainele învăţăturii, să ne călăuzeşti paşii spre a face cele bine-plăcute Ţie, de a

nu cădea pradă tentaţiilor de tot felul, ce ştim că nu vin de la Tine şi să putem discerne ce ne este de folos

pentru a putea păşi cu nădejde pe calea dreaptă ce duce spre Tine. Îţi mulţumim, Prea Bunule, pentru că ne

dai sănătate spre a putea în fiecare zi să păşim pragul şcolii, pentru că putem să ne bucurăm de fiinţele

minunate pe care le-ai trimis pe lume să ne poarte de grijă: părinţii noştri şi de asemenea, pentru persoanele

ce Tu ai hărăzit să le întâlnim pe parcursul vieţii noastre, dascălii noştri, oameni pe care i-ai înzestrat cu

darul de a educa, de a învăţa şi de a modela comportamentul nostru.

Pentru toate aceste lucruri pe care le-am primit ca pe un dar ceresc, pentru că putem vedea lumea

creată de Tine, mângâiată de razele soarelui, pentru că ne-ai primit şi pe noi în această lume, ca într-un rai

pământesc, pentru că putem auzi cântecul păsărelelor ce se înalţă ca un psalm pentru a te slăvi pe Tine,

Creatorul a toate câte sunt, şi noi, ca mici creştini, ne plecăm genunchii şi împreunându-ne mâinile, cu

nădejde, te rugăm, zicând:

15

Credinţa e esenţa,

E hrana sufletului nostru,

E drumul către Dumnezeu

A vieţii, chintesenţa…

Ea-nmugureşte în creştini,

La tot pasul sfătuiţi,

Precum călătorii rătăciţi,

De Luceafăr călăuziţi.

Dumnezeu, e Tatăl,

E lumea înconjurătoare,

Iar credinţa, pruncul,

O stea plăsmuitoare.

Noi vrem să-ţi mulţumim,

Ţie, Doamne,

Pentru că ne ajuţi să-ţi dăruim,

Credinţă…Veşniciei Tale.

Oprea Cristina Marinela, clasa a X-a ACoordonator, prof. Arsene Carmen

16

Ani de liceu…

“Timp, incotro mergi?

Spre ce meleaguri noi grabit alergi?

Si cum poti intr-o zi

Sa schimbi in oameni mari niste copii?

An de liceu cu emotii la romana

Scumpii ani de liceu

Cand la mate dai de greu

Ani de liceu cand tii Soarele in mana

Si te crezi legendarul Prometeu

Ani, ani de liceu…

Ani, ani de liceu…”

Verusuri din cantecul “Ani de liceu”

Cand am urmarit prima data filmul ”Liceenii” am ras. totul parea amuzant si atat de invechit-

uniforma, replicile, scoala- erau atat de departe de viata pe care o traim noi. Am spus ”am ras”, pentru ca

acum mi se pare cel mai frumos film pentru adolescenti. Am incercat sa fac o comparatie intre atunci si

acum si am ajuns la o concluzie- anii de liceu sunt cei mai frumosi ani din viata unui om, fie el intr-o

perioada comunista sau democratica. toti am avut aceleasi emotii cand am pasit pragul liceului. Imi

amintesc cand, cu 4 ani in urma, am pasit pragul liceului. ma simteam ca in clasa I si tare as fi vrut sa ma

tina mama de mana, dar trebuia sa pastrez aparentele. nu ma puteam face de ras. eram mare. eram in clasa a

IX. cladirea nu m-a impresionat. Era vechiul internat, cu sali mici si sufocante. dar asta nu ne-a impiedicat

sa ne facem prieteni, sa radem , sa comunicam. pe domnii profesori nu i-a impiedicat sa tina orele si sa spere

ca maine vor fi mai multi elevi activi. sunt putin sentimentala.

Numar zilele, ca in armata , si cu cat timpul se scurge si sufletul meu se strange. de multe ori

spuneam ca abia astept sa termin clas a XII-a, sa scap...sa scap de ce? de prieteni, de clipe pe care nu le le

voi mai regasi niciodata? nu mai vreau. vreau ca timpul sa stea pe loc, sa raman aceeasi liceeana putin

rebela, sa am aceeasi colegi, sa stau in banca mea , cu colega mea Alina. vreau sa nu pot iesi din liceu

pentru ca nu ne lasa domnul director, vreau sa ma certe doamna diriginta ca am lipsit la prima ora. doresc

atat de mult sa nu se mai termine ora de limba romana! promit ca voi invata pe de rost toate lectiile si nu ma

voi supara pentru nici un repros.promit ca nu o sa ma mai simt rau la nici o ora de educatie fizica! vreau sa

rad cu tanti Petra, sa o privesc pe doamna secretara care e atat de draguta, sa stau la povesti cu

12

17

domnul informatician, sa imprumut toate cartile de la biblioteca. vreau sa nu se termine tot acest amalgam

de trairi, de chipuri, de vorbe!

Dar timpul zboara, peste putin timp vom fi fata in fata cu examenul de maturitate. pasii ne vor duce

pe alte cai. parem curajosi si dornici sa cucerim lumea...dar suntem doar niste copii care ne avantam intr-o

lume pe care nu o cunoastem . in urma raman regrete-poate trebuia sa fiu mai atent, sa invat mai mult, sa nu

chiulesc! in urma raman altii copii, care de anul acesta invata intr-un liceu model. in urma raman amintiri pe

care nu le vom uita niciodata.

Le multumesc doamnelor si domnilor profesori pentru rabdare, pentru profesionalism, pentru

dragostea pe care o ofera copiilor. Le multumesc tuturor celor care le creeaza in acest liceu si le cer iertare

daca uneori i-am mai suparat. colegilor mei le urez mult succes la examenul de bacalaureat si sper, ca peste

ani ne vom reintalni aici, in aceeasi sala de clasa, demni si mandri ca ne-am realizat visurile .

Honciu Andreea Cristiana - cls. a XII –a A

18

Alexandru Macedonski

Naștere 14 martie 1854

București , Țara Românească

Deces 24 noiembrie 1920 (66 de ani)

București , România

Ocupație poet, prozator, dramaturg și publicist

Partid politic Partidul Național Liberal

Naționalitate română

Studii Facultatea de Litere a Universității din București

Părinți Alexandru D. Macedonski

Maria Fisența

Frați Ecaterina (c. Ghica)(c. Leboef)

Dimitrie Macedonski

Vladimir Macedonski

Căsătorit cu Ana Rallet-Slătineanu

Copii George Macedonski

Alexis Macedonski

Nikita Macedonski

Pavel Macedonski

Constantin-Hyacint Macedonski

Anna Macedonski

19

Activitatea literară1872 - 1920

romantism, neoromantism,parnasianism, simbolism, realism,neoclasicism

poeme, rondeluri

poezie, proză, teatru

1. poezia „Dorința poetului" în “Telegraful român”

2. 1872 - volumul de versuri „Prima Verba"

„Prima verba”, „Flori sacre”, „Poema rondelurilor”

A fost supranumit „poetul rondelurilor”

Până în 1890 ,Macedonski a scris poeme ample, de factură romantică, cu versuri lungi și cu un pronunțatcaracter satiric, ca de exemplu ciclul Nopților , caracterizat și printr-un abundent retorism romantic, inspirat

din volumul Nopțile al poetului romantic francez Alfred de Musset

Poetul renunță la retorismul primei etape, poezia devenind sugestie și muzicalitate. Spre exemplu, acum

scrie Rondelul rozelor ce mor, Rondelul apei din grădina japonezului, Rondelul crinilor, Rondelul

lucrurilor.

Macedonski este unul dintre puținii autori români de rondeluri. Spre sfârșitul vieții a scris celebrele

cicluri Rondelurile pribege, Rondelurile celor patru vânturi, Rondelurile rozelor, Rondelurile

Senei și Rondelurile de porțelan. Cele cinci cicluri au fost publicate în volumul postum “ Poema

Rondelurilor” (1927).

20

A publicat un volum de versuri în limba franceză intitulat Bronzes.

Singura traducere în limba engleză a operei lui Alexandru Macedonski este volumul de poezii If I

knew („De-aș ști”), o ediție bilingvă (în română și engleză) care cuprinde 50 de poeme selectate de

traducătorul volumului, Valentin Petcu.

Rondelul beat de roze

De roze e beată grădinaCu tot ce se află împrejurE beat şi cerescul azur,Şi zâzâie, beată, albina.

Se clatină parcă lumina,Un tunet e simplu murmur.-

De roze e beată grădinaCu tot ce se află-mprejur,

Dar iată…-A mea nu e vina…Chiar eu, un gentil trubadur,Visând, lâng-al apei susur,

Mă schimb, aşteptându-mi regina…De roze e beată grădina.

The Rondeau Drunk with Roses

My garden’ s stunned by rosesAnd all around is too,

Stunned would be the heaven blue,And buzzing, drunk, the bee.

The light it seems to stagger,Thunder is a me whisper.-

My garden’ s stunned by rosesAnd all around is too.

Prof. Arsene Carmen

21

Când, unde şi cum se obţine permisul de conducere

Obtinerea permisului de conducere a fost si va fi pentru toti oamenii indiferent de varsta, sex, nivel

de pregatire generala (educatie,studii ,ocupatie), o incercare dificila ,care presupune o abordare in primul

rand responsabila .

Ce inseamna abordare responsabila?

In primul rand, candidatul trebuie sa inteleaga raspunderea din toate punctele de vedere,pe care o

are un conducator auto. Aceasta raspundere este foarte mare, tinand cont in primul rand, de consecintele

uneori extrem de grave ale accidentelor rutiere.

In al doilea rand, scoala de soferi presupune cheltuieli importante: timp,energie , vointa si nu in

ultimul rand, bani.

In al treilea si ultimul rand, in parte, consecinta a primelor doua puncte, alegerea la intamplare sau

pe criterii neimportante a scolii de soferi ,implicit a instructorului de conducere si a profesorului de

legislatie rutiera, poate duce la o pregatire de slaba calitate care, in final, se transforma in nepromovarea

examenului ,costuri suplimentrare substantiale, timp pierdut.(de exemplu: masina fromoasa ,ultimul model,

nu inseamna obligatoriu ca instructorul este bine pregatit ;de asemenea pretul scazut ,de cele mai multe ori ,

inseamna calitate scazuta a pregatirii care, in final, duce la cheltuieli suplimentare mai mari decat cele

anuntate initial).

Ce trebuie sa invatati in “Scoala de soferi”?

-Sunt trei laturi ale conducerii automobilului:

1.Invatarea manevrarii automobilului-”stapanirea masini”;

2.Invatarea manevrarii in trafic (A CONDUCERII) ,conform regulilor de circulatie,alaturi de ceilalti

participanti la trafic.

3.Invatarea aplicarii normelor conducerii preventive , conducerii ecologice

Ce trebuie sa stie un absolvent?

a.Sa cunoasca temeinic Legislatie Rutiera (min.22 puncte din 26 total-in note de la 1 la 10 aprox. nota

8,4!!!!);

b.Sa manevreze IN SIGURANTA si conform regulilor de circulatie automobilul, in vederea examenului

de obtinere a permisului

c.Sa se deplaseze IN SIGURANTA dupa obtinerea permisului de conducere;

In final, conditiile si etapele obtinerii PERMISULUI DE CONDUCERE:

Varsta-18 ani ;scoala se poate incepe cu cel mult trei luni inainte de aceasta, dar examenul se poate da

doar la implinirea varstei de 18 ani.

Acte initiale :-fisa medicala; -cazier judiciar;-testare psihologica;

22

Pe baza acestor acte, veti incheia un contract cu scoala de soferi si astfel, veti incepe parcurgerea etapei de

pregatire:

-pregatirea teoretica- se incheie cu testare;

-pregatirea practica -se incheie cu proba practica;

Dupa terminarea pregatirii, se intocmeste dosarul cu care va prezentati pentru programare la examen

Ultima etapa – EXAMEN PERMIS

-Examen teoretic – SALA

-Examen practic – TRASEU

La final, pentru detalii, lamuriri suplimentare sau alte intrebari, ma puteti contacta la tel.

0722323044 sau 0727370009.

Ms. Roşu Gheorghe

23

COLECTIVUL DE REDACŢIE :Prof. CONSTANTINESCU IONProf. dr. IUREA IONUŢProf. MARIN MIOARAProf. dr. ANDREESCU LUCICAProf. ARSENE CARMENMs. ROŞU GHEORGHE

ELEVII :OPREA ALINA GEORGIANAOPREA CRISTINA MARINELAHONCIU ANDREEA CRISTIANA

TEHNOREDACTARE:

Inf. MIHAI ANDREI

Mulţumim celor care s-au implicat în realizarea acestui număr al revistei.

Elevii care doresc să publice materiale în revista şcolii se pot adresa

informaticianului unităţii de învăţământ:

- Inf. MIHAI ANDREI (mihai90andrei@gmail.com)