licenta finala

UNIVERSITATEA DE VEST DIN TIMIŞOARAFACULTATEA DE ECONOMIE ŞI DE ADMINISTRARE A AFACERILORSPECIALIZAREA: COMERŢ, TURISM, SERVICII

LUCRARE DE LICENŢĂ

Coordonator ştiinţific

Prof.univ.dr. Eugen Falniţă

Absolvent

Dana-Elena Truţă

-2011-

UNIVERSITATEA DE VEST DIN TIMIŞOARAFACULTATEA DE ECONOMIE ŞI DE ADMINISTRARE A AFACERILORSPECIALIZAREA: COMERŢ, TURISM, SERVICII

Lucrarea de licenţă cu tema:

Amenajarea Hotelului “Camelia”

din Staţiunea Jupiter

Coordonator ştiinţific

Prof.univ.dr. Eugen Falniţă

Absolvent

Dana-Elena Truţă

-2011-

CuprinsINTRODUCERE......................................................................................................................5

CAPITOLUL 1 - MEDIUL GEOGRAFICO-ISTORIC ŞI ECONOMIC.............................12

1.1.Consideraţii Generale...............................................................................................12

1.2. Oportunităţi oferite de litoralul românesc...............................................................14

1.3. Caracteristici, date geografice, date statistice.........................................................15

1.4. Jupiter - Cap Aurora.................................................................................................17

CAPITOLUL 2 - HOTELURI, FUNCŢII, CLASIFICARE, TIPOLOGII, COSTRUCŢII....19

2.1. Contextul istoric şi actual al industriei hoteliere......................................................19

2.2. Funcţiile hotelurilor..................................................................................................20

2.3. Clasificarea hotelurilor, funcţie de mărimea camerelor şi dotări.............................23

2.4.Tipologii de organizaţii hoteliere şi forme de exploatare a lor.................................26

2.4.1.Tipologia hotelurilor......................................................................................26

2.4.2.Forme de exploatare.......................................................................................29

2.4.2.1 Hotelurilor tip exploatare individuală......................................................29

2.4.2.2. Lanţurile hoteliere voluntare..................................................................29

2.4.2.3. Lanţurile hoteliere integrate....................................................................30

CAPITOLUL 3 – SITUAŢIA ACTUALĂ A STAŢIUNII JUPITER,...................................31

3.1. Flux de turişti...........................................................................................................32

3.2. Hotelurile din staţiune.............................................................................................33

CAPITOLUL 4 – STUDIU DE CAZ....................................................................................37

HOTELUL CAMELIA, ANALIZA SWOT...........................................................................37

4.1. Hotel Camelia...........................................................................................................37

4.2. Analiza SWOT...........................................................................................................39

4.3. Imagini ale unităţilor concurente.............................................................................41

4.4. Plan de măsuri.........................................................................................................46

4.5. Amenajarea hotelului...............................................................................................46

4.5. Amenajerea zonei exterioare...................................................................................52

4.6. Advertisig si alte tipuri de promovare......................................................................54

CONCLUZII...........................................................................................................................56

BIBLIOGRAFIE....................................................................................................................59

ANEXE.....................................................................................................................................60

INTRODUCERE

Deplasările oamenilor s-au produs din cele mai vechi timpuri pe axe vectoriale diverse, cu scopuri variate capacitând un număr de persoane mai mare sau mai mic în funcţie de cauza ce producea mobilizarea pesoanelor care realizau aceste deplasări.

Odată cu evoluţia societăţii şi creşterea nivelului de trai, mobilizarea oamenilor pentru realizare unor deplasări sau călătorii a început să capete alt aspect legat de motivaţia ce îi determina să începă şi să efectueze aceste deplasări. Se poate spune că s-a născut o noţiune nouă care va începe să se simtă din ce în ce mai mult ca o componentă a vieţii sociale, politice, economice şi anume aceea de turism.

Turismul este o latură a sectorului terţiar al economiei, unde activitatea prestată are ca scop organizarea şi desfasurarea călătoriilor de agrement, recreere sau deplasărilor de persoane la diferite congrese şi reuniuni, include toate activităţile necesare satisfacerii nevoilor de consum şi de servicii ale turistilor. Loisir = petrecerea timpului liber, lessure = activitatea prestată în timpul liber. Definiţie negativistă:

Turismul este o cheltuială inutilă şi nefastă, consecinta a tendinţei spre risipă şi distrugere a bogaţiei materiale în scopul satisfacerii plăcerii, dar care nu poate restabili echilibrul afectiv al individului alienat. Turismul include activitatea unei persoane care călătoreşte în afara mediului sau obişnuit pentru mai puţin de o perioada suficientă de timp şi al cărui scop este altul decât exercitarea unei activităţi remunerate la locul de vizitare. Activitatea turistică are un caracter dinamic, ea modificându-se odata cu schimbările ce au loc în cadrul economiei naţionale.

Turismul este o ramură de interferenţă (are legături cu multe alte sectoare de activitate economică) şi o ramura de consecinţă (se sprijină pe rezultatele obţinute în alte ramuri de activitate).

Conform recomandărilor Conferinţei Mondiale a Turismului, în activitatea turistică se utilizează termenul de vizitator. Vizitatorul reprezintă orice persoană care se deplasează într-un loc, altul decât acela al mediului său obişnuit pentru mai puţin de 12 luni şi al cărui scop de călătorie este altul decât exercitarea unei activităţi remunerate la locul vizitat. Acest termen de vizitator include alţi 2 termeni specifici, respectiv turistul şi excursionistul. Turistul este acea persoană care călătoreşte pentru cel puţin 24 de ore şi care înnoptează într-o unitate de cazare. Excursionistul reprezintă acel vizitator temporar al cărui sejur este mai mic de 24 de ore.

Turismul intern, naţional şi internaţional. Turismul intern reprezintă o activitate turistică practicată în interiorul unei tari şi vizează atat turismul realizat de rezidenţii acelei ţări care vizitează propria lor ţară, cât şi turismul receptor care include vizitele nonrezidenţilor pe teritoriul acelei ţări. Turismul naţional reprezintă activitatea turistică inclusă în categoria de turism intern, la care se adaugă turismul emiţător, care se referă la rezidenţii acelei ţări care vizitează alte ţări.

Turismul internaţional include turismul receptor sau exportul de turism şi turismul emiţător sau importul de turism.

II. Turismul reprezintă o ramură a economiei naţionale care se integrează în sectorul terţiar (sectorul serviciilor). El deţine un rol important în viaţa economică şi socială, acţionând ca un element dinamizator al sistemului economic global, ca un mijloc de diversificare a structurii economice, de reducere a decalajului inter-regional şi deasemenea, acţionează ca un element de educare şi instruire.

Lucrare Licenţă, absolvent Dana Elena Truţă

Importanţa socială poate fi pusă în evidenţă prin următoarele aspecte:-Turismul contribuie la menţinerea echilibrului biologic şi fiziologic al omului

contemporan.-Turismul reprezintă un mijloc de educare, de ridicare a nivelului de cultură.

Contribuie la refacerea forţei de munca, facilitează schimbul de idei şi confruntarea de opinii care conduce la lărgirea orizontului cultural.

-Turismul este considerat un factor de identificare a legăturilor dintre naţiuni.Importanţa economică:-Turismul contribuie la crearea de venit.-Turismul contribuie la ridicarea social-economică a unor zone asigurând

eliminarea decalajelor inter-regionale.-Turismul valorifică acele elemente care n-ar fi putut fi puse în valoare în cadrul

altei activităţi (turismul nu epuizează materia primă).-Turismul reprezintă şi o vocaţie ecologică întrucât în strategia dezvoltării

turistice se impun măsuri de protejare a mediului şi a valorilor fundamentale a existenţei umane: parcurile, Delta Dunării, etc.

-Turismul contribuie la creşterea încasărilor valutare fără a se efectua eforturi deosebite.

Pe plan internaţional, turismul are o contribuţie importantă la crearea produsului mondial global (7%), iar în ceea ce priveşte exportul, turismul se situează pe locul 3 după exportul de petrol şi autovehicule.

Turismul se poate defini ca fiind călătoria realizată în scopul recreării, odihnei sau pentru afaceri. Organizaţia Mondială a Turismului ( O.M.T. ) defineşte turiştii ca fiind persoanele ce „călătoresc sau locuiesc în locuri din afara zonei lor de reşedinţă permanentă pentru o durată de minimum douăzeci şi patru (24) de ore dar nu mai lungă de un an consecutiv, în scop de recreere, afaceri sau altele nelegate de exercitarea unei activităţi remunerate în localitatea vizatată.” Turismul a devenit o activitate de recreere globală populară. Turismul este ramura economică cea mai puternică pe plan mondial. În 2004 s-au obţinut în acest sector, conform Organizaţiei Mondiale a Turismului, circa 623 miliarde de U.S. $. În 2008, s-au consemnat peste 922 milioane de sosiri la nivel internaţional, cu o creştere de 1,9% faţă de anul 2007. Încasările internaţionale din turism au crescut în 2008 la 944 bilioane US$ (642 bilioane euro), ceea ce corespunde la o creştere în termeni reali de 1,8%. Cu aproximativ 100 milioane de angajaţi la nivel mondial, turismul se evidenţiază şi ca cel mai important angajator.

Călătoriile transfrontaliere se ridică la un procent de 25 până la 30 din comerţul mondial în domeniul serviciilor.Ca rezultat al recesiunii ce a afectat economia mondială după anul 2000, cererea turistică internaţională a suferit o puternică încetinire începând cu iunie 2008, ce s-a manifestat printr-o scădere a creşterii sosirilor pe plan mondial cu 2% în timpul lunilor de vară boreală. Acest trend negativ s-a intensificat în anul 2009, în unele ţări exagerat de mult datorită virusului H1N1, şi a dus la un declin mondial de 4% în 2009 cu 880 milioane de sosiri la nivel internaţional, şi o cădere estimată a încasărilor din turism de 6%.

Turismul este vital pentru foarte multe ţări, cum ar fi Egipt, Grecia, Liban, Spania şi Tailanda, şi pentru unele naţiuni-insule (Bahamas, Fiji, Maldive) datorită aportului financiar consistent obţinut din afacerile cu bunuri şi servicii şi oportunităţilor de angajare în industria serviciilor asociată turismului. Industria serviciilor include serviciile de transport (transportul aerian, croazierele, taxiurile) şi serviciile de ospitabilitate (cazarea, inclusiv hotelurile şi staţiunile, veniturile din divertisment, cum ar fi parcurile, cazinourile, mall-urile, veniturile din muzică şi


teatrele). Theobald (1994) sugera că din punct de vedere etimologic, cuvântul „tur” derivă din limba latină (turnare) şi din limba greacă (tornos), cu sensul de cerc – mişcarea în jurul unui punct central sau o axă.

Preluat în limba engleză cuvântul tour a căpătat semnificaţia acţiunii de a se mişca în cerc. În consecinţă, un tur/tour reprezintă o călătorie dus-întors şi cel care întreprinde o astfel de călătorie poartă numele de turist/tourist.

În 2008, au fost peste 922 milioane de sosiri în turismul internaţional, cu o creştere de 1.9% în comparaţie cu anul 2007. În 2009, sosirile de turişti internaţionali au scăzut la 880 milioane, ceea ce a însemnat un declin de 4% pe plan mondial faţă de anul 2008.

Cea mai afectată regiune a fost Europa cu un declin de 6%. Din cei 880 milioane de turişti străini, mai mult de jumătate dintre aceştia au vizitat Europa, 20,6% regiunea Asia-Pacific, 15,9% cele două Americi, în timp ce Orientul Mijlociu şi Africa au atras 6%, respectiv 5,2% dintre turiştii străini. Organizaţia Mondială a Turismului raportează zece ţări ca fiind cele mai vizitate pe plan internaţional din 2006 până în 2009. Acestea pot fi vizualizate în tabelul 1 din anexe.

Comparativ cu anul 2006, Ucraina a intrat în topul celor zece, surclasând Rusia, Austria şi Mexic, şi în 2008 Germania. În 2008, U.S.A au înlăturat Spania de pe cel de-al doilea loc. În continuare, însă, cele mai vizitate ţări se află pe continentul european. În 2009, Malaezia s-a clasat între cele mai vizitate zece ţări. Malaezia şi-a asigurat a noua poziţie, imediat după Turcia şi Germania. În 2008 Malaezia fusese pe locul 11. Atât Turcia cât şi Germania au urcat în topul sosirilor, ocupând locurile 7, respectiv 8, în timp ce Franţa a continuat să conducă în ceea ce priveşte sosirile de turişti străini.

Din punct de vedere istoric apariţia turismului a fost determinată de cauze rupte din condiţionarea omului de către necesităţile vieţii de zi cu zi. Mai întâi au existat motivaţii practice (locuri bogate în vânat sau adecvate agriculturii, ţinuturi aflate în imediata apropiere a apelor sau catastrofe naturale) ce i-au determinat pe oameni să se deplaseze, dar acestea s-au schimbat odată cu intervenţia sedentarismului în viaţa oamenilor. În Egiptul Antic şi în alte culturi vechi de pe toate continentele existau, deja, pelerinaje la templele divinităţilor (ex: pelerinajul musulmanilor la Mekka/Mecca numit Hadsch sau întâlnirea hinduşilor pentru baia rituală în Gange). Alte motive de a călători au fost comerţul extern şi menţinerea relaţiilor politice şi economice cu coloniile sau cu alte ţinuturi dependente. Încă din vremea romanilor existau localităţi celebre, renumite staţiuni pentru cei bogaţi (Baiae). Romanii bogaţi posedau proprietăţi în provincii, pe care din timp în timp le vizitau. Nordicii călătoreau în Groenlanda şi America, Arabii pe tot cuprinsul Oceanului Indian. Nu rareori, pe atunci, călătoriile erau percepute ca agresiuni de către localnici.

Europa şi-a revenit lent după invazia barbarilor (motivul „călătoriei”: condiţii mai bune de viaţă) din declinul politic şi economic (în timp ce stabilitatea prevala în China şi Japonia). Curând se dezvoltă în Europa un bogat turism religios. De-a lungul rutelor de pelerinaj şi în localităţile favorizate de poziţia lor geografică pe aceste trasee (porturi, intersecţii de drumuri comerciale) s-au înfiinţat pe toate continentele centre comerciale, care i-au readus pe comercianţi. Cuvântul turism/tourism este utilizat începând din anul 1811 iar cel de turist/tourist este atestat din 1840. În anul 1936, Liga Naţiunilor a definit turistul străin ca fiind „cineva care călătoreşte în străinătate pentru o perioadă de timp mai lungă de 24 de ore.” Succesoarea acesteia Naţiunile Unite, a completat această definiţie specificând durata maximă de 6 luni.

Turismul pentru relaxare şi odihnă turismul de recreere a fost asociat cu Revoluţia Industrială din Marea Britanie, prima ţară din Europa care a promovat


turismul de recreere şi odihnă pentru lucrătorii din industrie al cărui număr era în creştere în acea perioadă. Iniţial, acesta era destinat deţinătorilor de mijloace de producţie, oligarhiei economice, comercianţilor şi proprietarilor de fabrici. Aceştia reprezentau noua clasă de mijloc. Cox&Kings a fost prima companie turistică oficială înfiinţată în 1758. Originea britanică a acestei noi industrii este reflectată şi de denumirile utilizate. În Nice, Franţa, una dintre primele staţiuni de pe riviera franceză ce s-a impus de-a lungul timpului, promenada poartă şi astăzi numele de „Promenada Englezilor”, iar în multe alte staţiuni istorice din Europa continentală, hoteluri vechi, de rezonanţă, sunt denumite Bristol/Carlton/Majestic, ceea ce reflectă dominanţa de început a clienţilor englezi. Mulţi dintre turiştii atraşi de turismul de odihnă călătoreau la tropice, atât în perioada de iarnă cât şi în cea de vară. Locurile cele mai vizitate erau : Mexic, Bali în Indonezia, Brazilia, Cuba, Republica Dominicană, Malaezia, insulele din Polinezia, Queensland din Australia, Tailanda, Florida şi Hawaii din Statele Unite ale Americii.

Turismul de iarnă - staţiunile turistice de schi cele mai renumite se află în ţări din Europa (Austria, Bulgaria, Elveţia, Franţa, Germania, Islanda, Italia, Norvegia, Polonia, Republica Cehă, România, Suedia, Slovacia, Spania), Statele Unite ale Americii, Noua Zeelandă, Japonia, Coreea de Sud, Chile şi Argentina.

Turismul de masă- turismul de masă s-a dezvoltat datorită progreselor tehnologice, permiţând transportul unui număr mare de persoane într-un timp scurt către locuri de interes turistic, astfel încât din ce în ce mai mulţi oameni s-au putut bucura de petrecerea timpului liber în respectivele localităţi sau staţiuni.

În Statele Unite ale Americii, primele staţiuni litorale în stil european au fost amenajate în Atlantic City, New Jersey şi Long Island, New York.

În Europa continentală, printre primele staţiuni s-au numărat: Ostend, devenită populară datorită locuitorilor oraşului Brussels ; Boulogne-sur-Mer (Pas-de-Calais) and Deauville (Calvados) pentru parizieni; şi Heiligendamm, fondată în 1793, ca primă staţiune de litoral pe malul Mării Baltice.

Turismul de nişă - turismul adjectival se referă la numeroasele forme de turism de nişă sau de specialitate care s-au afirmat de-a lungul anilor, fiecare definită fiind de propriul său adjectiv. Multe dintre ele s-au impus datorită industriei turistice şi universităţilor de profil. Altele avansează concepte care pot fi sau nu acceptate de publicul larg. Exemple ale celor mai cunoscute dintre pieţele turismului de nişă sunt :

Agroturismul Turismul Culinar Turismul Cultural Ecoturismul Turismul Extrem Geoturismul Turism patrimonial sau cultural-patrimonial Turismul destinat persoanelor cu orientări sexuale diferite Turismul Medical Turismul Nautic Turismul Pop Turismul Religios Turismul Spaţial Turismul în zone de război Turismul în natură pentru cei interesaţi de faună şi floră

Dezvoltarea turismului în decursul ultimilor ani


S-a remarcat în special în Europa o piaţă de lux în turismul din ultimele decenii, care se bazează pe voiaje de scurtă durată. Turiştii interesaţi de această formă de turism au venituri disponibile ridicate, timp de odihnă considerabil, sunt educaţi, şi au gusturi sofisticate. Cererea se defineşte, astfel, prin calitatea superioară vizată, ceea ce a condus la fragmentarea pieţei turismului litoral de masă, turiştii pretinzând versiuni specializate, staţiuni mai liniştite, staţiuni pentru petrecerea concediilor în familie ori hoteluri axate pe turismul de nişă. Dezvoltarea tehnologiei şi a infrastructurii de transport ( avioane cu reacţie, linii de zbor low-cost şi aeroporturi mult mai uşor accesibile) au făcut ca multe tipuri de turism să devină mult mai accesibile. Organizaţia Mondială a Sănătăţii estimează că peste 500.000 persoane se află în avion în fiecare moment. Au intervenit, de asemenea, modificări în stilul de viaţă, cum ar fi vârsta de pensionare, fapt ce susţine turismul de-a lungul întregului an. Acesta este facilitat de vânzările online ale produselor turistice. Unele site-uri au început acum să ofere şi pachete dinamice, când un preţ inclusiv este estimat pentru un pachet personalizat solicitat de turist. Au existat şi anumite regresiuni în turism, cum a fost cea datorată atacului din 11 septembrie şi ameninţărilor teroriste destinate destinaţiilor turistice (Bali şi mai multe oraşe din Europa), asemenea cele datorate tsunami-ului din 26 decembrie 2004 şi cutremurului din 2004 din Oceanul Indian ce a afectat ţările din Asia de la Oceanul Indian şi Insulele Maldive. Mii de vieţii s-au pierdut atunci şi mulţi turişti au murit, fapt ce a condus la stoparea sau restricţionarea turismului în respectivele zone. Termenii de turism şi călătorie sunt uneori folosiţi ca sinonime. În acest context, călătoria poate fi definită ca şi turismul, dar se diferenţiază prin faptul că se referă la o anumită destinaţie sau un scop bine definit. Termenul de turism sau turist sunt folosiţi uneori cu sens peiorativ, inplicând interesul superficial pentru cultura sau locurile vizitate de turişti.

Turismul sustenabil„Turismul sustenabil a fost conceput pentru a administra toate resursele, astfel

încât necesităţile economice, sociale şi estetice să fie satisfăcute, menţinându-se în acelaşi timp integritatea culturală, procesele ecologice esenţiale, diversitatea biologică şi sistemele de susţinere a vieţii”(Organizaţia Mondială a Turismului).

Dezvoltarea sustenabilă implică „satisfacerea necesităţilor prezente fără a compromite abilitatea generaţiilor viitoare de a-şi împlini propriile nevoi”(Comisia Mondială pentru Mediu şi Dezvoltare).

EcoturismulEcoturismul, cunoscut şi sub denumirea de turism ecologic, se referă la turismul

în zone fragile, sălbatice, de obicei protejate care încearcă să aibă un impact minor şi să se menţină la o scară redusă. Acest tip de turism este util în educarea turiştilor şi în găsirea fondurilor pentru conservare, aduce avantaje economiei şi politicii locale şi încurajează respectul pentru alte culturi şi pentru drepturile omului.

Turismul pentru păturile sărace (pro-poor tourism)Turismului potenţial ce trebuie să ajute masele foarte sărace din ţările în curs de

dezvoltare i se acordă o atenţie sporită de către cei implicaţi în dezvoltare, materializându-se atât prin proiecte mici ale comunităţilor locale cât şi prin abordări ale Ministerelor de Turism care vizează să atragă un număr important de turişti. Cercetările efectuate de Institutul Internaţional de Dezvoltare (Overseas Development Institute) au condus la concluzia că nu este o metodă bună de a-i ajuta pe cei săraci, pentru că aceştia nu beneficiază de aceste sume decât în proporţie de 25%, sau în unele cazuri mult mai puţin. Exemple de succes, când banii au ajuns într-adevăr la cei săraci, au existat totuşi : căţărarea pe munţi în Tanzania sau turismul cultural din


Luang, Prabang, Laos. Pentru ca turismul „pro-poor” să-şi atingă scopul şi ca banii să ajungă într-adevăr în buzunarele celor nevoiaşi, turiştii trebuie să facă efortul de a utiliza moneda locală, astfel localnicii îşi vor dezvolta abilităţile şi contractele exclusive nu vor mai domina sectorul.

Turismul de recesiuneTurismul de recesiune este o tendinţă în turism, care a evoluat ca urmare a crizei

economice mondiale. Identificată de antrepenorul american Matt Landau (2007), turismul de recesiune se defineşte prin low-cost, experienţe de o valoare deosebită ce iau locul vacanţelor populare de altă dată. Locuri de interes deosebit pentru turismul de recesiune au cunoscut un boom în timpul recesiunii datorită atât nivelului de trai relativ scăzut şi pieţei mondiale a muncii în declin.

Turismul medicalCând există o diferenţă de preţ semnificativă între ţări pentru o anumită

procedură medicală mai ales în Asia de Sud-Est, India, Europa de Est şi unde există regulamente diferite, referitor la proceduri medicale particulare (ex: stomatologie), turismul în vederea obţinerii respectivelor avantaje băneşti sau pentru a beneficia de regulamentele în cauză este adesea definit drept „turism medical”.

Turismul educaţionalTurismul educaţional dezvoltat datorită creşterii popularităţii învăţării şi predării

de cunoştinţe care să amelioreze gradul de competenţă tehnică în afara sălii de clasă. În turismul educaţional, principala ţintă a turului sau vizitei într-o altă ţară este de a studia despre cultură, sau de a munci pentru a aplica teoria învăţată (Programe de Training, Programe Educaţionale).

Turismul creativTurismul creativ a existat ca o formă a turismului cultural încă de la începuturile

turismului. Rădăcinile lui europene datează de pe timpul turului numit „Grand Tour”, când tinerii din familiile înstărite călătoreau în scopul experimentării în plan educaţional. Recent, turismul creativ a fost definit de către Crispin Raymond şi Greg Richards, care ca membri ai A.T.L.A.S.(Association for Tourism and Leisure Education) au condus o serie de proiecte pentru Comisia Europeană, incluzînd turismul cultural şi profesional, cunoscute sub numele de turism sustenabil. Ei au definit „turismul creativ” ca turism ce se referă la participarea activă a turiştilor în cultura comunităţii gazdă. În acelaşi timp, conceptul de turism creativ a fost preluat de organizaţii prestigioase precum UNESCO, care prin programul Creative Cities Network, a promovat turismul creativ ca pe o experienţă susţinută, autentică care angajează o cunoaştere activă a trăsăturilor culturale specifice ale unei destinaţii turistice. Recent, turismul creativ a câştigat popularitate ca formă a turismului cultural care implică participarea turiştilor în cultura comunităţii gazdă pe care o vizitează. Multe ţări oferă exemple ale dezvoltării acestui tip de turism1.

Turismul „negru”O zonă emergentă care captează un interes deosebit a fost identificată de către

Lennon şi Foley (2000) ca „turism negru”. Acest tip de turism implică vizitarea unor locuri „negre”, cum ar fi câmpuri de luptă, locuri unde s-au petrecut crime oribile sau acte de genocid ( lagăre de concentrare). Turismul negru rămâne un turism de nişă, animat de diferite motivaţii, cum ar fi cel de deplângere a victimelor, comemorare, curiozitate macabră sau chiar amuzament. Îşi are originile în bâlciurile şi târgurile de altă dată.

Turismul sportiv

1 Marea Britanie, Bahamas, Jamaica, Spania, Italia, Noua Zeelandă


Din anii ’70 pachetele de turism sportiv au devenit din ce în ce mai populare. Evenimente cum sunt Cupa Mondială de rugby şi fotbal au dat posibilitatea agenţiilor de voiaj să obţină drept de vânzare asupra unui anumit număr de bilete pe care le-au comercializat în pachete unde au fost incluse zborul, hotelul şi excursia.

Unul din elementele strict necesare pentru dezvoltarea turismului, este reprezentat de condiţia primară pe care trebuie să o asigurăm turistului şi anume aceea de locuinţă temporară care să îl adăpostească pe toată perioada în care acesta se află plecat de la domiciliu. Locuinţa pe care acesta o ocupă temporar poate fi una mobilă (cort, rulotă, etc) sau una cu caracter permanent (clădire de tip motel, hostel, hotel, pensiune, etc). Tema de proiect aleasă se referă la o astfel de clădire (hotel), aflată pe litoralul românesc, intr-una dintre frumoasele staţiuni aflate pe malul Mării Negre, este vorba de Hotelul “Camelia ” din staţiunea Jupiter.


CAPITOLUL 1 - MEDIUL GEOGRAFICO-ISTORIC ŞI ECONOMIC

1.1.Consideraţii Generale

Turismul în România se concentrează asupra peisajelor naturale şi a istoriei sale bogate, având de asemenea o contribuţie importantă la economia ţării. În 2006, turismul intern şi internaţional a asigurat 4,8% din PIB şi aproximativ jumătate de milion de locuri de muncă (5,8% din totalul locurilor de muncă). După comerţ, turismul este cea de-a doua ramură importantă din sectorul de servicii. Dintre sectoarele economice ale României, turismul este unul dinamic şi în curs rapid de dezvoltare, fiind de asemenea caracterizat de un mare potenţial de extindere. După estimările World Travel and Tourism Council, România ocupă locul 4 în topul ţărilor care cunosc o dezvoltare rapidă a turismului, cu o creştere anuală a potenţialului turistic de 8% din 2007 până în 2016. Numărul turiştilor a crescut de la 4,8 milioane în 2002, la 6,6 milioane în 2004.

De asemenea, în 2005, turismul românesc a atras investiţii de 400 milioane de euro. În anul 2010, litoralul românesc a atras aproximativ 1,8 milioane de turişti, cu 15% mai puţini decât în 2009. Sunt numeroase agenţii de turism din România şi din alte ţări care aduc turişti străini. Deasemenea turişti români şi străini îşi pot face rezervări la hoteluri, moteluri, pensiuni şi alte spaţii de cazare din ţară şi din alte ţări direct pe siteurile specializate. În anul 2009, România a avut 1,27 milioane turişti străini iar în 2010 - 1,34 milioane, turişti din America de Nord, Sud şi Centrală - 191.710, turişti din Asia - 223.883, turişti din Africa - 18.4442. Potenţialul turistic constituie o componentă esenţială a ofertei turistice şi o condiţie indispensabilă a dezvoltării turismului.

Prin dimensiunile şi diversitatea elementelor sale, prin valoarea şi originalitatea acestora, el reprezintă motivaţia principală a circulaţiei turistice. Evaluarea corectă a componentelor sale, analiza posibilităţilor de valorificare eficientă a acestora presupune elaborarea unui sistem naţional şi categorial adecvat care să permită conturarea unei strategii coerente a dezvoltării activităţii turistice. Atracţia turistică este motivul fundamental şi imboldul iniţial al deplasării către o anumită destinaţie turistică.

O zonă sau un teritoriu prezintă interes în măsura în care dispune de elemente de atracţie a căror amenajare poate determina o activitate de turism. Din această perspectivă, potenţialul turistic al unui teritoriu poate fi definit la modul general, prin ansamblul elementelor ce se constituie ca atracţii turistice şi care se pretează unei amenajări pentru vizitarea şi primirea călătorilor.

Potenţialul turistic constituie o componentă esenţială a ofertei turistice şi o condiţie indispensabilă a dezvoltării turismului. Prin dimensiunile şi diversitatea elementelor sale, prin valoarea şi originalitatea acestora, el reprezintă motivaţia principală a circulaţiei turistice. Evaluarea corectă a componentelor sale, analiza posibilităţilor de valorificare eficientă a acestora presupune elaborarea unui sistem naţional şi categorial adecvat care să permită conturarea unei strategii coerente a dezvoltării activităţii turistice. Atracţia turistică este motivul fundamental şi imboldul

2


iniţial al deplasării către o anumită destinaţie turistică. O zonă sau un teritoriu prezintă interes în măsura în care dispune de elemente de atracţie a căror amenajare poate determina o activitate de turism. Din această perspectivă, potenţialul turistic al unui teritoriu poate fi definit la modul general, prin ansamblul elementelor ce se constituie ca atracţii turistice şi care se pretează unei amenajări pentru vizitarea şi primirea călătorilor.

a) Relieful – este cel mai variat şi important element de potenţial turistic atât prin valoarea peisagistică cât şi prin posibilităţile largi de practicare a turismului pe care le oferă. Principalele atracţii ale reliefului sunt generate de: treptele şi formele de relief (relieful glaciar, carstic, vulcanic); stâncile cu formă bizară; fenomenele geologice. Relieful se constituie atât ca atracţie turistică de sine stătătoare, stimulând practicarea drumeţiei, alpinismului, odihnei şi recreerii, speoturismului cât şi în suport pentru alte elemente de potenţial (hidrografic, floră, faună).

b) Clima – contribuie la crearea ambianţei favorabile călătoriei prin: regimul pricipitaţilor; temperatura şi umiditatea aerului; nebulozitatea atmosferei; brizele montane şi marine; clima constituie o condiţie de bază pentru practicarea unor forme de turism: sporturile de iarnă prin prezenţa, consistenţa şi menţinerea stratului de zăpadă; cura heliomarină; climatoterapia.

c) Hidrografia – contribuie la sporirea atractivităţii unei zone turistice prin prezenţa următoarelor elemente de potenţial turistic: râuri, fluvii, lacuri naturale şi antropice; mări, delte şi estuare; ape minerale şi termominerale şi favorizează practicarea turismului de sfârşit de săptămână, de pescuit, de cură heliomarină, de practicarea sporturilor nautice, de tratament balnear.

d) Vegetaţia – reprezentată prin păduri, pajişte, arborete prezintă o atracţie turistică în sine: parcuri naturale ca destinaţii de vacantă, parcuri dendrologice, rezervaţii ştiinţifice; un element care sporeşte atractivitatea celorlalte componente ale potenţialului turistic. Ea prezintă un interes deosebit pentru turismul de odihnă, recreere, agrement.

e) Fauna - prezintă din punct de vedere turistic o importanţă: cinegetică şi piscicolă datorită bogăţiei şi variaţii speciilor; estetică, contribuind astfel la creşterea atractivităţii zonelor vizitate; ştiinţifică, datorită existenţei unor specii rare sau pe cale de dispariţie protejate în rezervaţii şi parcuri zoologice şi constituie o motivaţie pentru practicarea turismului de vânătoare şi pescuit sportiv, ştiinţific, de cunoaştere.

f) Rezervaţiile naturale – prezintă importanţă: sub aspect estetic, ca element de atractivitate; cognitiv, ştiinţific ca bază a turismului profesional şi de cunoaştere.

Componentele patrimoniului antropicRomânia dispune de un bogat şi valoros potenţial antropic, rezultat al existenţei

şi istoriei de peste două milenii a poporului român în acest spaţiu geografic. Componentele potenţialului turistic antropic, care se evidenţiază prin atractivitatea şi valoarea lor, se grupează în: a) potenţialul cultural – istoric: vestigii arheologice şi monumente istorice şi de artă; elemente de etnografie şi folclor; instituţii şi evenimente cultural – artistice; b) potenţialul tehnico – economic c) potenţialul socio – demografic.

g) Patrimoniul cultural – istoric - vestigii arheologice şi monumente istorice şi de arta : vestigiile arheologice existente pe teritoriul României sunt numeroase, de mare valoare atât pentru istoria, cultura şi civilizaţia poporului nostru, cât şi pentru cele universale.


1.2. Oportunităţi oferite de litoralul românesc

Vremea minunată din primăvară până în toamnă şi întinderile imense de nisip auriu fac din staţiunile de pe litoralul românesc al Mării Negre o destinatie ideală pentru petrecerea vacanţelor la mare. Se poate găsi aici tot ceea ce ne dorim: hoteluri dotate cu toate facilităţile moderne, o viaţă de noapte activă, o mare varietate de terenuri şi sali de sport şi numeroase obiective de interes turistic pe coasta, de la castele la podgorii. Acum, cand ţara se îndreaptă spre un nou viitor, litoralul Mării Negre revine pe agenda turistică europeană, revenire ce este ajutată şi de fauna şi flora acvatică dar şi de posibilitatea practicării sporturilor nautice.

În totalitatea lui, litoralul românesc al Mării Negre se întinde pe o distanţă de 245 km (153 de mile), de la fascinantele rezervaţiei naturale intacte ale Deltei Dunării la numeroasele centre moderne de vacanţă. În timp ce suprafaţa Deltei este strict protejată, zona sudică, cu o lungime de 72 km (45 de mile) a fost transformata într-un lanţ de staţiuni de litoral şi balneoclimaterice care să satisfacă cele mai exigente gusturi, de la cele ale copiilor la cele ale bunicilor. Toate aceste staţiuni sunt deservite de personalul angajat în serviciile locale de turism şi transport din orasul Constanţa. În plus, practic nu există maree la Marea Neagră, asa că înotul poate fi practicat în conditii de siguranţă mult mai bune decât în alte parţi ale lumii.

Constanţa, având un aeroport internaţional, un port la mare foarte activ, trenuri rapide pentru a face legatura cu Bucureştiul (în două ore şi jumatate) şi o istorie de peste 2500 de ani (poetul latin Ovidiu a trait aici în exil), Constanţa este exact centrul cosmopolit de care este nevoie în timpul unei vacanţe la malul mării.

Hoteluri, magazine, monumente antice, inclusiv un cazino pe malul mării şi muzee interesante, toate acestea fac parte din atracţiile acestui oraş. De aici se poate ajunge uşor, cu trenul sau cu autobuzul, în oricare dintre staţiunile de pe litoralul Mării Negre. Mamaia este principala staţiune aflată la nord de Constanţa. Ea se întinde pe o distanţă de şapte kilometri între o splendidă plajă cu nisip incredibil de fin şi un lac. Aceasta staţiune este în mod special potrivită pentru familiile cu copii.

Se pot practica sporturi cum ar fi scufundările şi zborul cu parapanta din luna mai până în octombrie. Restaurantele, barurile şi cluburile de noapte oferă distracţii în fiecare seara. Pornind din Mamaia, se poate vizita cu uşurinţă sate tipice zonei, ruinele cetăţii antice greceşti din Histria şi Delta Dunării. La sud de Constanta, o fâşie de 50 km, acoperită cu nisip auriu, se întinde până la graniţa cu Bulgaria, iar aici se află o serie de staţiuni care poartă numele unor personaje feminine celebre sau inspirate din mitologie. Cele mai frumoase locuri la ţarmul Mării Negre se află aici pe litoralul românesc, chiar dacă din punct de vedere al infrastructurii mai sunt încă multe lucruri de realizat. Printre cele mai apreciate staţiuni se numara Neptun şi Olimp, iniţial construite ca centre de vacanţă pentru turiştii perioadei comuniste. Acum, aici ne putem bucura de confortul unor vile de lux sau al unor hoteluri de calitate excelentă, unele dintre ele aflându-se chiar pe plajă, iar altele în liniştea padurii Comorova, care se întinde între coasta şi lac. Gusturile celor mai exigenţi turişti sunt satisfacute de terenurile de tenis şi pentru alte sporturi, de restaurantele în aer liber, de discoteci, de baruri de noapte şi de cabarete. Litoralul oferă şi posibilitatea efectuării unor vacanţe mai ieftine caracteristice pentru tineretul zilelor noastre.

Mai la sud, staţiunile Jupiter, Cap Aurora, Venus şi Saturn oferă o mare varietate de hoteluri foarte accesibile, de campinguri şi de camere de închiriat, iar Costinesti este în primul rând o staţiune a tineretului, asigurând cazare ieftină şi distracţii zgomotoase. Mangalia este renumită pentru curele terapeutice, colonia


grecească fortificată Callatis, construită în secolul al VI-lea i.Hr., a devenit staţiunea balneară Mangalia, unde se afla un hotel specializat în astfel de tratamente. Aici, la fel ca şi în statiunile Eforie Nord, Eforie Sud şi Neptun, se poate profita de o mare varietate de tratamente, inclusiv de băi de namol bogate în minerale, de thalassoterapie şi de faimoasa cură româneasca cu Gerovital.

Personalul medical este specializat şi foarte bine pregatit, iar clinicile şi cabinetele de consultaţii rămân deschise pe tot parcursul anului. Deci, se poate îmbina un tratament executat de profesionisti cu toate plăcerile unei vacanţe la malul mării. Litoralul oferă deasemenea posibilitatea organizării unor vizite pentru descoperirea particularităţilor, frumuseţilor şi a punctelor de interes ale acestei zone.

Pe lângă excursiile la distanţă mai mare care se pot face în Delta Dunării, în universul ei misterios, în lumea salbatică a păsărilor şi a apelor, sau chiar în Bucovina, pentru a vizita legendarele mânăstiri pictate, sau la Bucuresti, există multe obiective de interes turistic în împrejurimi. Printre ele se numără câteva care ne-ar putea tenta să renunţăm la băile de soare zilnice. Se poate menţiona existenţa în apropierea litoralului a ruinelor cetaţii grecesti din secolul al VII-lea i.Hr., Histria.

La Adamclisi, la 62 de km spre centrul ţării, de la Constanta, se afla un monument circular impresionant, construit la sfarşitul primului secol d.Hr. pentru a comemora victoria împaratului Traian asupra dacilor. Mestesuguri locale, cum ar fi sculptura în lemn sau olăritul, înfloresc în satele din apropiere. Dealurile sunt acoperite de podgoriile care produc aromatele vinuri romaneşti, inclusiv faimosul Murfatlar.

În centrele etnografice se pot admira expoziţii de costume populare. Iar cei care doresc să patrundă în sufletul primitor al spiritului romînesc, pot lua parte la sărbătorile locale, cu mancăruri tradiţionale, cu ţuica, vin, muzică şi dans care vor ramâne în amintire ca parte a unei vacanţe deosebite la malul mării.

1.3. Caracteristici, date geografice, date statistice

Potenţialul balnear şi de agrement al zonei litorale, a dus la dezvoltarea puternică a turismului şi a industriei hoteliere. Cuprinsă între paralele 44º25’ şi 43º45’ latitudine nordică, zona litoralului românesc se află pe aceleaşi coordonate geografice cu localităţi europene precum Split, Rimini, San Remo, Monaco, Nisa, Avignon.

Zona litorală concentrează circa 40% din capacitatea de cazare a României, cu peste 112 000 locuri de cazare (din care 75 000 în hoteluri) şi atrage circa 15% din numărul anual al turiştilor, dar reprezintă peste 25% din totalul înnoptărilor. Din punct de vedere al duratei medii de şedere, turismul litoral ocupă locul 2 după cel balnear (din alte staţiuni decât cele de pe litoral). Astfel, în ciuda caracterului sezonier (iunie-septembrie), zona litorală constituie un reper semnificativ al turismului românesc.

În perioada sa de maximă atractivitate turistică, litoralul românesc al Mării Negre era vizitat anual de peste patru milioane de turişti din care circa un milion erau turişti străini, fiind cotat în categoria valorilor turistice mondiale. După 1990, cifra turiştilor interni şi externi a scăzut constant în prima parte a intervalului cu circa 35-40%, după care a urmat o lentă redresare, în anul 2000, numărul vizitatorilor în zona litorală apropiindu-se de 700 000 (cifra turiştilor străini rămânând însă la cote scăzute). Trebuie remarcate însă cel puţin două schimbări profunde în structura turismului litoral din ultimii 10-12 ani: reducerea duratei medii de şedere şi scăderea puternică a numărului turiştilor străini. Dezvoltarea turistică a zonei litorale a început la sfârşitul secolului XIX-lea şi începutul secolului XX-lea când apar primele staţiuni balneo-climaterice, Eforie, Techirghiol, Mamaia, Mangalia. În perioada interbelică,


dar mai ales, în deceniile 6 şi 7 ale secolului XX, capacitatea de cazare şi amenajările turistice de-a lungul celor 70 km ale zonei costiere dintre Capul Midia şi Vama Veche, a sporit considerabil. Pe lângă oferta de cazare din reţeaua standardizată (hoteluri, moteluri, căsuţe, campinguri etc.), în localităţile litorale s-a dezvoltat o adevărată „industrie” a locuirii în sistem „pensiune” la localnici, cu precădere în aşezările rurale (Schitu, Costineşti, 2 Mai, Vama Veche), dar şi în oraşe. Acest sistem s-a perpetuat şi după 1990, fiind însoţit de o dezvoltare a construcţiilor de tip pensiune din sectorul privat (dezvoltări semnificative în acest sens la Agigea, Eforie Nord, Costineşti, 2 Mai). În afara turismului estival şi balnear, litoralul oferă şi alte forme specifice precum turismul pentru copii şi tineret (în taberele de la Năvodari, 2 Mai şi Costineşti), turismul ştiinţific, de afaceri, cultural şi sportiv. În ultimii ani, schimbările de tip comportamental la nivelul clientelei turistice au redus importanţa turismului de masă organizat în favoarea altor forme precum turismul de tranzit, de sfârşit de săptămână sau profesional. Factorii naturali ai litoralului românesc oferă condiţii dintre cele mai favorabile, prin prezenţa unor plaje întinse, a unor condiţii climatice agreabile şi prin existenţa unor nămoluri terapeutice. Prin salinitatea şi varietatea sărurilor minerale (sodiu, clor, iod, brom, magneziu) pe care le conţine, însoţită de un regim dinamic specific, ea joacă un rol important în balneoterapie. În ceea ce priveşte temperatura apei, aceasta este mult mai ridicată decât a altor mări şi oceane, prezentând, în raport cu atmosfera ambiantă, o constanţă termică. Plajele întinse, cu nisipul fin şi orientarea spre est, asigură o insolaţie diurnă de peste 11 ore în lunile de vară. Suma anuală a insolaţiei are o durată medie 2 286 ore la Constanţa şi 2 426 la Mangalia. Ţărmul mării, falezele înalte sau în trepte din anumite zone, lacurile litorale şi pădurile din sudul zonei reprezintă resursele naturale principale, care susţin turismul litoral, cărora li se adaugă valorile antropice, culturale reprezentate de cele peste 200 de monumente istorice din regiune (143 numai în municipiul Constanţa). O menţiune aparte necesită plajele întinse ale zonei litorale cu forme variate, care permit să să se distingă două tipuri: tipul de plajă deschisă şi tipul de plajă închisă, încadrată de promotorii şi principalele plaje existente la Litoralul Mării Negre pot fi vizualizate în tabelul 1.1 anexe 3.

O caracteristică a plajelor litorale este coboarârea în mare cu pante line, ceea ce favorizează băile în mare şi mersul prin apă, proceduri de mare valoare terapeutică. Plajele au, în general, lăţimi de 400-500 m la Mamaia şi Techirghiol şi de 50-200 m în rest , înregistrându-se, însă, anumite particularităţi morfologice. Astfel, de-a lungul sectorului de ţărm cuprins între Capul Midia şi Cap Singol (Năvodari, Mamaia, Constanţa), plajele emerse (de la ţărm spre uscat) sunt relativ late, iar cele submerse (de la ţărm către larg) au pante mici, nisipul cochilifer are o granulaţie mai fină (mai mult de 53% cu granulaţie cuprinsă între 0,25 şi 0,0625 mm, în zona mediană a plajei, cea de interes pentru folosinţa turistică), iar transportul longitudinal de sedimente a fost practic blocat prin dezvoltarea porturilor Midia şi Constanţa. Plajele din nordul oraşului Constanţa sunt alcătuite dintr-un nisip fin cu un conţinut scăzut de carbonat de calciu. Plajele din sudul oraşului Constanţa sunt alcătuite dintr-o mixtură de nisipuri fine şi medii, care au luat naştere din cochiliile distruse de valuri şi din fărâmarea blocurilor de calcar în compoziţia cărora se găseşte un bogat conţinut de carbonat de calciu. Întrucât arealul unor plaje s-a dovedit insuficient, s-a trecut la unele amenajări de ordin hidrotehnic prin construirea de diguri perpendiculare în forma literei T sau Y, care contribuie la acumularea aluviunilor şi la lărgirea plajelor.

3 Sursa: Date de la Ministerul Turismului, 1996


1.4. Jupiter - Cap AuroraInformaţii despre staţiunea Jupiter – Cap Aurora

Jupiter este o staţiune balneoclimaterică estivală, de interes general, situată în extremitatea de SE a Romaniei (jud.Constanta), pe ţarmul Mării Negre, la 5 km N de municipiul Mangalia, de care aparţine din punct de vedere administrativ. Jupiter este o staţiune micuţă, aşezată între Neptun şi Venus, într-un cadru natural pitoresc, reprezentat de o faleză întinsă, un lac (Tismana) şi o pădure (Comorova). Astfel, datorită aşezării sale este recomandată atât pentru petrecerea unui sejur relaxant, cât şi pentru urmarea unor tratamente. Staţiune relativ nouă (a fost inaugurată în iulie 1968), aceasta dispune de numeroase hoteluri moderne, de restaurante, baruri şi cluburi de noapte, camping, cinematograf, terenuri de tenis şi minigolf, bazine de înot, popicărie etc. În lunile de vară cerul rămâne în mare parte senin, iar soarele straluceşte în medie 10-12 ore pe zi. Temperatura medie anuală este de 11°C (temperatura medie în luna iulie depaşeşte 22°C, iar cea medie din luna ianuarie este de 0°C). Volumul precipitaţiilor este redus (în jur de 400 mm anual). Factorii de cură naturală sunt apa mării care este clorată, sulfatată, sodică, magneziană, biotonică (gradul de mineralizare este de 15,5 g), şi radiaţia solară. Plajele întinse cu nisip fin permit helioterapia şi talasoterapia. Trebuie menţionat deasemenea şi climatul maritim, bogat în aerosoli salini şi rezervele de namol de turbă. Fiind intrată în circuitul turistic pe la începutul anilor 70 staţiunea este foarte cochetă şi dispune de câteva hoteluri moderne înconjurate de mult spaţiu verde, ceea ce asigură un aer curat şi răcoros chiar şi în zilele toride de august. Cap Aurora are o poziţie interesantă în tot peisajul litoralului românesc, fiind situată pe o peninsulă cu aspect de promontoriu care iese spectaculos din mare. Acesta staţiune are faleza fragmentată în numeroase golfuleţe marginite de diguri de protecţie. Cap-Aurora este cea mai tânără staţiune de pe litoral, intrând în exploatare abia în anul 1973. Staţiunea este indicată atat pentru odihnă şi cura heliomarină în vacanţele de vară, cât şi pentru tratament curativ (hipotiroidism, limfatism, anemii secundare, stari de debilitate, decalcifieri, unele dermatoze etc.).Numeroase posibilităţi de distracţii, de practicare a sporturilor nautice, excursii interne şi externe, agrement etc. Staţiunea Jupiter este recunoscută ca fiind o oază de vegetaţie sub soarele torid al verii, prin parcurile şi vegetaţia luxuriantă ce înconjoară hotelurile sale. în lunile de vara cerul este mai mult senin, soarele stralucind 10 - 12 ore/zi. Plaja se remarca prin bogăţia şi fineţea nisipului, fiind fragmentată de numeroase golfuleţe care dau un aspect dantelat acestei porţiuni de litoral.

PlajaPlaja staţiunii Jupiter are în jur de 1 km lungime şi se află în continuarea plajei

din Neptun. Plaja este destul de lată şi are nisipul fin. Plaja este fragmentată de numeroase golfuleţe şi diguri transversale care dau un aspect dantelat acestei porţiuni de litoral. Plaja din Cap Aurora are avantajul că se află în imediata apropiere a hotelurilor. Turiştii practic coboară din hotel direct pe plajă. Plaja este destul de îngustă, iar intrarea se face pe o porţiune uşor pietroasă.

Cazare şi masăJupiter dispune de hoteluri de mare capacitate, majoritatea de trei stele,

amplasate perpendicular pe linia ţărmului. Unele dintre ele sunt renovate. Pe lângă acestea, există câteva vile noi, construite în Satul de Vacanţă Zodiac, înconjurate de multă verdeaţă. Camping-ul oferă o alternativă de cazare la tarife mai scăzute. Cap-Aurora pune la dispoziţia turistilor câteva hoteluri care au o arhitectură deosebită şi care poartă nume de pietre preţioase şi semi-preţioase: Agat, Rubin, Diamant, Topaz, Onix, Opal etc. Posibilităţile de servire a meselor sunt muliple – staţiunea Jupiter-


Cap-Aurora este plină de restaurante, terase şi fast-food-uri. Unul dintre cele mai cunoscute restaurante de pe litoralul românesc este Restaurant Catunul, un restautant tradiţional dobrogean, respectând arhitectura şi specificul zonei.

Distracţie şi relaxareO posibilitate foarte placută de petrecere a timpului liber sunt plimbările pe

plajă şi pe faleză, în special seara când se simte briza şi este răcoare. În staţiunea Jupiter, între posibilităţile de cazare se remarcă hotelurile, peste 15 la număr, aşezate între ţarmul mării şi Pădurea Comorova. Staţiunea, având în centru amenajat lacul Tismana, se poate lăuda şi cu satul de vacanţă Zodiac, un camping, teatru de vară, cinematograf, terenuri de sport şi barul Paradis asezat chiar pe plajă. Staţiunea dispune de numeroase hoteluri, restaurante, baruri de zi şi de noapte, camping, terenuri de sport, bowling etc.

Statiunea Jupiter - Cap-Aurora pune la dispoziţia turiştilor mai multe baruri şi cluburi, terenuri de tenis, fotbal şi mini-golf, piste de bowling, cinematograf în aer liber, piscine etc. Se pot practica sporturi nautice, atât pe mare cât şi pe lacul Tismana. Barul Paradis este situat direct pe plaja din Jupiter şi este unul dintre cele mai solicitate localuri de pe litoral. Jupiter dispune de câteva hoteluri de mare capacitate, majoritatea de trei stele, amplasate perpendicular pe linia ţarmului. Unele dintre ele sunt renovate, dintre ele remarcându-se Hotelul “Camelia”. Pe lângă acestea, există câteva vile noi, construite în Satul de Vacanţă Zodiac, înconjurate de multa verdeaţă. Camping-ul oferă o alternativă de cazare la tarife mai scăzute.

Cap-Aurora pune la dispoziţia turistilor câteva hoteluri care au o arhitectură deosebită şi care poartă nume de pietre preţioase şi semi-preţioase: Agat, Rubin, Diamant, Topaz, Onix, Opal etc. Posibilităţile de servire a meselor sunt muliple – staţiunea Jupiter-Cap-Aurora este plină de restaurante, terase şi fast-food-uri. Unul dintre cele mai cunoscute restaurante de pe litoralul romanesc este Restaurant Catunul, un restautant tradiţional dobrogean, respectând arhitectura şi specificul zonei.

Posibilităţile de cazare oferite de staţíunea Jupiter în hoteluri, vile şi pensiuni apar în tabelul 1.24 Se observă din acest tabel că există un număr foarte mare de de hoteluri care practic în perioada estivală duc o luptă strânsă, concurenţa fiind acerbă.

4 NOTA Disponibil sub licenta Creative Commons Atribuire-Distribuire în conditii identice şi contine text din articolul Staţiunea Jupiter revista Revista litoralului, RiViERA, p12


CAPITOLUL 2 - HOTELURI, FUNCŢII, CLASIFICARE, TIPOLOGII, COSTRUCŢII

2.1. Contextul istoric şi actual al industriei hoteliere.

Privită în contextul său istoric, evolutia industriei hoteliere poate fi divizată în patru perioade, corespunzătoare dezvoltarii omenirii şi anume:

antichitatea perioada evului mediu lumea nouă perioada contemporană.AntichitateaMărturisiri despre primele unităţi de cazare întâlnim în vechile manuscrice ale

lumii antice. Asa, Marco Polo descrie popasurile, localuri aşezate pe căile de legătură între Roma şi marginile Imperiului Roman. La fel, întâlnim descrieri ale tavernelor în codul de legi a regelui Babilonian Hamurapi.

Schimbul de marfuri între teritoriile Mediteraniene şi Orientul Apropiat, Asia, India, China au condiţionat apariţiia caravan-serai-urilor.

Toate aceste unităţi aveau destinaţia de a adăposti călătorii de pe vremuri, oferindu-le loc de odihnă, hrană pentru ei şi pentru animale. De regulă se aflau la o distanţă de circa 25 km, ce corespunde unui parcurs zilnic. De asemenea, serviciul oferit era de o calitate joasă.

Evul mediu(secV-sec.XV)O importanţă deosebită în dezvoltarea unitătilor de cazare din această perioadă

în partea europeană a avut biserica crestină, care obligă mânăstirile de a-i adaposti pe pelerini în drumul lor către locurile sfinte. Asa, Karol cel Mare(742-814) acordând protecţie bisericii a condiţionat constituirea de case de odihnă, hospice, pentru pelerini (îndeosebi în Munţii Alpi), unde stăpânii erau obligati să asigure călătorii cu pâine, serviciu de frizerie, ciubotărie şi alte servicii.

În Anglia medievală transportul preferat era careta poştală. Pe parcursul drumului careta poştala face câteva popasuri în localuri, ce ofereau odihnă şi hrană călătorilor. De aici provine denunirea unităţii respective de staţie poştală.

Unul din primele hoteluri în Europa, Hotelul Henrik al 4, a fost construit în orasul Nant la 1788, costul construcţiei fiind de 17500 usd, sumă fabuloasă pentru acele vremuri. Hotelul dispunea de 60 paturi şi era calificat ca cel mai sofisticat din Europa. În perioada Evului Mediu(sf. Sec. 13-în. Sec.14) îşi face reapariţia, artă culinară, fenomen uitat din antichitate(Roma Antică). Pregatirea bucatelor culinare devine un important element al civilizaţiei. Pioneri în pregatirea bucatelor pe acele vremuri erau consideraţi italienii, ca mai apoi, centrul maestriei culinare să treacă în Franţa. La 1375 în Franţa de către bucătarul regal Ghiiom Tirrele a fost scrisă prima carte de bucate. Evenimentul desemna că bucătaria naţională a ajuns niveluri ce necesitau codificarea bucatelor. În Italia, prima carte de bucate a apărut la Vatican cu aproape 100 ani mai târziu, la 1470.

Progresiv, se poate menţiona apariţiei în perioada Evului Mediu, a primelor societăţi profesionale. La 1282 cârciumarii din Italia au format branşa cârciumarilor.

Lumea nouă(sec.XVI-înc.sec.XX)


Către sec.XVI îşi fac apariţia în Europa, unităţi ce se deosebesc radical de cele existente anterioar - cafenele, iar în Rusia (o unitate neîntalnită în alte locuri) ceainăriile, dupa produsele oferite-cafeaua şi ceaiul. La Paris, prima cafenea a fost deschisă la 1672 pe piaţa Sent Germent. Cu puţin timp mai târziu apar cabareturile (varieteu), acolo se cântau ode cafelei (Paris,1690 de catre un grec).

La fel, la Paris, în1553 este deschis primul restaurant ”Tour d’Argent”, unica unitate ce oferea clienţilor preparate culinare. Termenul de “restaurant” a apărut mai târziu, şi este legat de bucătarul francez Boulanger ( de la supa din carne de oaie în vin, pe care o oferea vizitatorilor săi în localul cârciumei cu inscripţia „Restaurant”).

În timpul revoluţiei franceze 1789-1799, mulţi din bucătarii francezi au plecat în alte ţări, unde şi-au continuat activitatea, ceea ce a deteminat răspândirea masivă a termenului de “restaurant”.

La 1571 în Franţa, a fost elaborat primul meniu, ce reprezenta lista bucatelor culinare, oferite la o serbare în palatul regal al lui Karol al IX. Fiind totuşi un eveniment unitar, atunci meniul nu a intrat în uz, ca mai tarziu, pe timpul regelui Ludovic al XIV , când a fost folosit pe larg.

Un rol deosebit în organizarea activităţii de restauraţie în hoteluri, îi revine marelui culinar al acelor timpuri George Augiust Escofie(1847-1935). Anume de acest nume sunt legate deschiderea de restaurante în cunoscutele hoteluri Savoi, Carlton-la Londra, Grand-Otele-la Roma, Ritz-la Paris5.

Un rol important în dezvoltarea industriei hoteliere a avut-o SUA. După părerile istoricienilor, primul hotel american a fost City-Hotel (1794), construit la New-York.

Printre specialistii hotelieri se considera că punerea în funcţiune a hotelului Tremont Hause(1829,Boston) a pus baza industriei hoteliere contemporane, iar modul de conducere a activităţii, a fost luat drept model de către alti hotelieri, clădirea hotelului fiind cea mai mare şi mai costisitoare pe acele timpuri din lume.

Pentru o mai bună înţelegere, pentru o explicitare inteligibilă voi începe cu definiţia dată de dicţionarul explicativ al limbii române pentru termenul de “hotel”.

2.2. Funcţiile hotelurilor

HOTÉL, hoteluri (hotele), s.n. Clădire mare, cu multe camere mobilate, care se închiriază de obicei cu ziua (călătorilor)6 . Pornind de la această definiţíe, ţinând cont de numărul mare de astfel de unităţi şi extrapolând se poate constata că practic menţionăm unul din elementele care formează la nivel macroeconomic o adevărată “industrie”. Dacă hotelul face parte dintr-o industrie, însemnă că tot ce ţine de existenţa sa, de la proiectarea activităţii hoteliere, a clădirii în care acesta va fi realizat şi până la exploatarea acestuia, totul va fi conceput şi realizat conform unei tehnologii tipice. Ţinând cont de specificul acestor activităţi putem numi această tehnologie: tehnologia hotelieră.

Pentru o relativă teoretizare putem pleca de la definiţia generală a tehnologiei care spune că tehnologia, tehnologiile, reprezintă ştiinţa metodelor şi a mijloacelor de prelucrare a materialelor sau ansamblul proceselor, metodelor, operaţiilor, etc, utilizate în scopul obţinerii unui anumit produs7.

5 Cesar Ritz a fost cel care primul a inceput sa schimbe lenjeria de pat dupa plecarea oaspetilor, fondator de lant hotelier.6 Sursa: DEX '987 Sursa: NODEX


Tehnologiea hotelieră se poate defini ca fiind ansamblul de mijloace sau capacitatea de a realiza anumite activităţi în cadrul format de ceea ce am numit “hotel” procedee, proceduri şi programe de lucru materializate în folosirea echipamentelor şi mijloacelor disponibile şi /sau documentaţiei, know-how-lui, utilizate de oameni pentru elaborarea, fabricarea, exploatarea, întreţinerea şi, eventual comercializarea unei categorii de produse, respectiv pentru realizarea uneia sau unor categorii de activităţi specifice. Se consideră ca factorul uman este parte integrantă a procesului tehnologic. Cu referinţă la conceptul de tehnologie aplicat în sfera hotelariei se poate sintetiza următoarea definiţie: tehnologia hotelieră reprezintă ansamblul proceselor, metodelor şi procedeelor, dar şi a condiţiilor tehnice şi organizatorice care concură la obţinerea produsului hotelier, respectiv primirea şi cazarea (găzduirea), călătorilor, oaspetilor, ce solicită acest serviciu din partea unităţii hoteliere.

O tehnologie raţională trebuie să asigure productivitatea muncii şi condiţiile optime de lucru pentru personal şi, în acelaşi timp, să ofere şedere plăcută oaspeţilor în hotel/unitatea de cazare. Prin urmare, în procesul tehnologic dintr-un hotel se crează relaţii de intercondiţionare între forţa de muncă, obiectul muncii şi mijloacele de munca. Extrapolând în continuare analogia cu tehnologia putem ajunge la un alt termen, respectiv la fluxul tehnologic. Prin acesta întelegem o succesiune logică a operaţiilor exercitate asupra obiectelor muncii, compunând un proces tehnologic specific unei anumite activităţi bine individualizate în spaţiu şi timp. În consens, procesul tehnologic în hotel este format din totalitatea operaţiilor concomitente sau succesive necesare asigurării obţinerii produsului hotelier. Rezultă de aici că este necesară proiectarea şi stabilirea unor proceduri asimilate unor fluxuri tehnologice, parcurgându-se următoarele faze:

întocmirea listei operaţiunilor necesare asigurării unei evoluţii optime; determinarea locului de exercitare a diferitor operaţiuni; amplasarea raţională a încăperilor; localizarea echipamentelor necesare; determinarea fluxurilor raţionale ale circulatiei oaspeţilor şi personalului de serviciu.O analiză detaliată a procesului tehnologic ne conduce la constatarea ca el

reprezintă un sistem de activităţi principale şi secundare desfaşurate într-o anumită ordine. În ultima instanţă, se poate aprecia că tehnologia hotelieră reglementează desfăşurarea în condiţii optime a diferitor procese de muncă într-un hotel. Aceste procese sunt grupate în două categorii distincte:

procese de producţie de bunuri procese de producţie de servicii.Într-un hotel procesele desfăşurate sunt cele de producţie de servicii. Serviciile

se definesc ca fiind activităţi depuse de o persoană sau unitate economică, la solicitarea altei persoane sau unităţi economice sau cu consimţământul acestora, în scopul modificării stării persoanei beneficiare sau a bunului care îi apartine. Industria hotelieră este de fapt, doar o componentă a unei industri mai vaste , cea a ospitalităţii. Într-o definiţie dată de Organizatia Mondială a Turismului (WTO), prin industrie a ospitalităţii sunt defineşte totalitatea organizaţiilor, firmelor şi institutiilor care oferă ca prim serviciu cazare şi alimentaţie atât pentru turişti, cât şi pentru populaţia din zona respectivă, locală.

În industria largă a ospitalităţii, un loc aparte îl ocupă activitatea hotelieră, ea fiind şi cea care asigură şi condiţionează în cel mai înalt grad volumul activităţilor


turistice, deşi anumite categorii de vizitatori (clienţi) nu recurg întotdeauna la serviciile de cazare.

Activitatea hotelieră a devenit, începând cu anii 50 ai secolului trecut, un element important al creşterii economico-sociale şi este, în acelaşi timp, influenţată de dezvoltarea economică dintr-o regiune, beneficiarii acestor servicii fiind în principal oamenii de afaceri. Locul şi rolul industriei hoteliere este, pe de o parte, influenşat de dezvoltarea economică a zonelor în care isi desfasoară activitatea şi, pe de altă parte, influenţează, la rândul lor, nivelul de dezvoltare a zonei. Ţinând cont de faptul că industria hotelieră oferă cu precădere servicii de cazare, rolul acesteia este de a asigura infrastructura dezvoltării turismului, alături de ramura transportului.

Infrastructura de cazare se exprimă prin totalitatea organizaţiilor sau unităţilor de cazare, care, prin capacităţile de care dispun, au ca obiectiv satisfacerea nevoilor călătorilor, oferind produsul hotelier.

Rezultă deci ideea că produsul hotelier este rezultatul combinării a două procese distincte: de producţie de bunuri şi de servicii.

Producţia de preparate culinare este o activitate complexă, datorită varietăţii operaţiilor de transformare a materiilor prime alimentare în preparate culinare, care se realizează pe baza specificaţiilor din reţetele de fabricaţie şi din planurile meniu.

Producţia serviciilor cuprinde un ansamblu de operaţii specifice fiecărui gen de servicii prestate turiştilor : cazare, agrement, igienă, tratament etc

Multitudinea şi diversitatea organizaţiilor care activeaza în această industrie impune, definirea termenului de hotel, ca unitate clasică, tradiţională a afacerii hoteliere. Hotelurile sau unităţile asemănătoare se caracterizează prin amenajarea lor pe camere, respectând o limită minimă de camere, având o echipă manageriala unică şi furnizind servicii bine definite care include serviciul de cameră, menţinerea curăţeniei, facilităţile sanitare etc.

Hotelul este definit ca o organizaţie a cărei principală afacere este de a furniza facilităţi de cazare pentru publicul larg şi care poate de asemenea să pună la dispoziţia clienţilor unul sau mai multe din următoarele servicii: alimentaţie, curăţenia camerei, servicii de primire, spălătorie sau utilizarea unor dotări specifice.

Totodată hotelul este un stabiliment în care, cu condiţia plăţii, voiajorii pot să se cazeze, precum şi să se hrănească şi să se distreze.

Se pot menţiona următoarele caracteristici ale serviciilor pe care le furnizează unităţile de cazare:

perisabilitatea serviciilor - locul neocupat, respective nevândut nu poate fi stocat şi oferit spre vanzare într-o altă perioadă de timp

oferta limitată de servicii -capacitatea de cazare nu se poate modifica în funcţie de tendinţele din piaţa pe termen scurt;

amplasarea unităţii de cazare - joacă un rol important în asigurarea gradului de ocupare profitabil;

costurile de operare mari - conduc la acumularea unor costuri fixe mari care impun un anumit nivel de ocupare pentru a atinge punctul critic;

sezonalitatea cererii -impune strategii manageriale pe termen lung pentru asigurarea unor variaţii cât mai reduse

Aceste caracteristici prezintă industria hotelieră ca o afacere ciclică, mare consumatoare de capital şi puternic concurenţială.

- se fac investiţii pe termen lung în imobilizări corporale care servesc unei afaceri hoteliere cu un ciclu de viaţă relativ scurt (la nivel mondial ciclul de viaţă a unui hotel este de circa 30-40ani)


- sunt dispersaţi în teritoriul ţării şi peste hotarele ei (lanţuri hoteliere şi de restaurante);

- multe din întreprinderi lucrează în regim non-stop, şi toate zilele săptămânii;- tarifele sunt fixe şi ridicate, dar sunt posibile şi variaţii sezoniere, condiţionate

de incertitudinea cererii;- reprezintă o industrie a mâinii de lucru;- reprezinta o industrie producătoare de bunuri, dar şi de servicii;- au o clientelă variată, şi asteptările cărora sunt la fel variate;- serviciul oferit se adresează direct oaspetelui, iar produsul propus este tangibil

şi intangibil;- operaţiunile necesare pentru asigurarea produsului sunt combinate, multe din

ele se realizează concomitent;- se cere un înalt nivel de coordonare a acivităţilor, deseori în timp scurt (ex,

sosirea unui grup mai mare de oaspeţi decât a fost planificat, sau dorinţe speciale ale oaspeţilor neanticipate, ş.a.)

- de la manageri se cere profesionalism şi abilitate în probleme de gestiune- pe lângă munca calificată există o gamă variată de lucrări ce nu necesită

calificare şi sunt prost plătite;- personalului întreprinderii îi este impus să lucreze peste program;- în asigurarea produsului hotelier este implicat un numar mare de tineri şi

femei;- mult personal poate fi din diferite ţări;- se estimează o mare fluctuaţie a personalului.

2.3. Clasificarea hotelurilor, funcţie de mărimea camerelor şi dotări Categoria 1 stea (*)Dacă în Romania, suprafaţa minimă pe care o poate avea o cameră într-un astfel

de hotel este de 10m² pentru o cameră single şi 11m² pentru o cameră dublă, 14m² pentru una triplă şi 20m² pentru o quadruplă, în Franţa ea este redusă la 8 respectiv 9m², 10m² şi 12m². În ceea ce priveşte sala de baie, ea poate lipsi în majoritatea camerelor, hotelul având obligaţia să aibă o singură cameră cu baie privată. Legislaţia franceză îi mai obligă pe hotelieri să pună la dispoziţia clientului şi serviciul de mic-dejun (nu neaparat în incinta hotelului) şi telefon în cameră. În România însă, pentru a obţine categoria de 1 stea, hotelurile trebuie să dispună şi de spaţii pentru depozitarea bagajelor turiştilor, ascensor în cazul în care se depăşeşte limita de 6 etaje, seif în receptie.

Categoria 2 stele (**)Mărimea minimă a camerelor este de 8m² pentru camerele single şi 9m² pentru

camerele duble în timp ce minimul în România este de 11 respectiv 12m². Ascensorul este obligatoriu pentru imobilele ce depăşesc 4 etaje în Franţa şi 5 etaje în România. Partea interesantă este însă că în România la această categorie, toate camerele trebuie să dispună de baie privată de cel putin 3m² în timp ce hotelurile franţuzeşti trebuie să asigure baie privata în 40% din camere (deci nici macăr în jumătate), iar suprafaţa acesteia este de minim 1.75m². Ca şi la categoria precedentă, telefonul în camera şi serviciul de mic dejun sunt obligatorii, în timp ce la noi la toate acestea se mai adaugă şi o parcare (pentru cel putin 20% din clienţi), spatiu pentru păstrarea bagajelor turiştilor, recepţie 24h/24, televizor.


Categoria 3 stele (***)Suprafaţa camerei la acestă categorie în Franţa este de minim 9m² pentru

camera single şi 10m² pentru camera duble, în timp ce suprafaţa impusă prin legislaţia româneasca este de 13m² respectiv 15m². Chiar şi la 3 stele, hotelurilor franţuzeşti pot dispune de sala de baie comună în maximum 20% dintre camere, iar suprafaţa minimă a băii este de 2.5m² în timp ce toate hotelurile româneşti trebuie să dispună de baie privată cu o suprafaţă minimă de 3.5m². În ceea ce priveşte serviciile, diferenţele apar la nivel de parcare ( în România locurile de parcare trebuie să corespundă nevoilor a cel putin 20% din clienţii hotelului)), minibar frigorific cu produse de minibar şi spatiu amenajat pentru conexiunea Internet. Celelalte servicii obligatorii pentru această categorie sunt comune pentru ambele ţări (televizor, servire mic dejun în cameră, masă de scris, telefon în cameră).

Categoria 4 stele (****)Ca de obicei, suprafaţa minimă a camerelor în hotelurile româneşti o depăşeşte

cu mult pe cea din cele franţuzeşti (15m² pentru camera single şi 18m² pentru camera dublă, faţă de 10m² şi 12m² în Franţa). La această categorie, toate hotelurile sunt obligate să aibă sală de baie privată, cu mentiunea că suprafaţa minimă a acesteia în România este de 4m² iar în Franţa de 3m². Spre deosebire de hotelurile franţuzeşti, cele româneşti mai dispun şi de parcare (obligatoriu 40% din capacitatea hotelului), aer condiţionat, halat pluşat pentru baie şi papuci de unică folosinţă, cel putin o sală de conferinţe, cel putin un serviciu de agrement (saună, fitness, masaj, jacuzzi), restul serviciilor obligatorii (restaurant, bar etc) fiind comune.

Categoria 5 stele (*****)Până de curand, în Franţa nu există această categorie hotelieră, ajungându-se la

maximum 4 stele Deluxe. Totuşi începând de circa un an de zile, ca urmare a reformei lui Hervé Novelli, hotelurile franţuzeşti de lux vor putea fi clasificate drept 5 stele, ele atingând deja standardele impuse pentru ceea ce noi cunoaştem a fi unul 5 stele.

Mai există însă un aspect ce trebuie ţinut minte şi anume faptul că orice hotel poate obţine o stea în plus, prin "eticheta ecologică", acordată de o comisie naţională. Practic, orice hotel îşi poate adăuga o stea atâta timp cât demonstrează că foloseşte numai produse ecologice reciclabile, aparate electrice şi eletrocasnice cu consum redus de energie, surse alternative de încălzire şi alimente bio. Să nu uităm totuşi că acest procedeu de încadrare a hotelurilor într-o categorie superioară, folosit în vest încă din 1992 (valabil deci pentru un procent destul de important de hoteluri), nu înseamnă ameliorarea serviciilor hotelului sau un comfort sporit pentru turist, ci doar un preţ mai mare pentru acesta.

Sistemul de clasificare a unităţilor de cazare din România, prin care se acordă stele şi margarete, se bazează aproape în intregime pe existenţa fizică a facilităţilor, acordându-se mai puţină atenţie calităţii. Criteriile care stau la baza acordării clasificării unui hotel sunt:

Clasificarea structurilor de primire turistice are ca scop prioritar protecţia turiştilor, constituind o formă codificată de prezentare sintetică a nivelului de confort şi a ofertei de servicii. Textul de lege aparţine normelor metodologice privind clasificarea structurilor de primire turistice intrate în vigoare în luna mai a.c., elaborate la cererea UE. Mai mult, acestea obligă operatorii economici care construiesc structuri de primire turistice să asigure, încă din faza de proiectare, respectarea criteriilor de clasificare. Aceasta condiţie vizează în primul rând suprafaţa minimă a camerelor precum şi eventualele facilităţi a căror existenţă permit acordarea unui anumit număr de stele, precum piscina, sala de sport sau conferinţe.


Indiferent de clasificare, există reguli comune tuturor categoriilor de hoteluri. Astfel, în toate spaţiile de cazare, precum şi în grupurile sanitare (cu excepţia celor exterioare) trebuie să se asigure în sezonul rece o temperatură minimă de 18 grade Celsius, iar în sezonul cald de maximum 25 grade C. În acelaşi timp, grupurile sanitare trebuie să aibă asigurate, în permanenţă, apa caldă şi rece, chiar şi la o stea.

Construcţiile trebuie să fie, potrivit aceleiaşi norme, astfel realizate încât să se evite deranjarea turiştilor din cauza zgomotelor produse de instalaţiile tehnice ale clădirii sau a altor factori de poluare, nefiind admise nici spaţiile de cazare la subsol, dacă nu au aerisire sau lumină naturală directă.

Este legiferată chiar şi culoarea asa-numitului „inventar moale” (lenjeria de pat, prosoapele şi halatele), de regulă acestea trebuind să fie albe.

Pe lângă aceasta, pardoselile şi peretii grupurilor sanitare vor trebui să aibă finisaje din materiale uşor lavabile şi de bună calitate, iar starea generala de curăţenie să se încadreze în normele de igiena stabilite de Ministerul Sănătăţii.

Pe de altă parte, rămân valabile certificatele deja acordate, acestea necesitând reînnoirea, pe măsură ce termenul de valabilitate (de trei ani) expiră.

Încălzirea centrală este obligatorie indiferent de clasificare.Pentru acestea, normele impun ca starea clădirii să fie bună, şi nu foarte bună ca

în cazul unităţilor de patru şi cinci stele. Situaţia este valabilă şi în cazul hotelurilor apartament şi a motelurilor. Aceste unităţi, precum şi cele de patru stele, nu sunt obligate să aibă propria parcare cu paza.

Regulile impun existenţa unei parcări auto în folosinţa unităţilor de două şi trei stele pentru 20% din numărul camerelor. Procentul creşte la 40% pentru unităţile de patru stele şi la 50% din numărul de camere pentru cinci stele.

Hotelurile de o stea nu sunt obligate să aibă parcare, în timp ce în mod normal motelurile ar trebui să asigure un loc de parcare pentru fiecare cameră.

Regulile privind parcarea sunt noi, astfel încât pentru hotelurile clasificate şi construite anterior ordinului citat numărul locurilor de parcare obligatorii se înjumătăţeşte.

O altă diferenţă „fizică” între unităţile de clasificări diferite se referă la existenţa serviciului de securitate şi pază, care nu este obligatoriu la una şi două stele. Paza este obligatorie pentru unităţile de trei stele cu peste 50 de camere, ca şi la cele de patru şi cinci stele. În schimb, indiferent de clasificare, toate tipurile de structuri de cazare sunt obligate să aibă sistem de încălzire centrală (cu excepţia celor cu activitate sezonieră estivală).

Existenţa aerului condiţionat nu este obligatorie la hotelurile, apartamentele şi motelurile de una-trei stele (inclusiv), ca şi a sistemelor de climatizare.O cameră la cinci stele = 20 mp, diferenţa de calitate se face şi la dimensiunea camerelor, fără grup sanitar, care au propriile reguli. Astfel, după noile reguli, o cameră cu un pat la un hotel de cinci stele trebuie să aibă minimum 16 mp, iar una dublă, cel putin 20 mp.

La patru stele, dimensiunea camerei scade la 15 mp pentru un single şi pană la 18 mp pentru o cameră dublă. Camerele duble din hotelurile de trei stele trebuie să aibă cel putin 15 mp, pe când la două stele dimensiunea se reduce până la 12 mp. La o stea, dimensiunea minimă cerută de lege este de 11 mp. Trebuie remarcat faptul că, la unităţile care sunt deja clasificate sau care şi-au depus documentaţia înainte de 19 mai, suprafaţa camerelor se reduce cu 15% faţă de nivelul amintit mai sus.

Dacă existenţa televizoarelor nu este obligatorie la unităţile de o stea, minibarul este obligatoriu de la trei stele în sus (inclusiv), ca şi telefonul din camere. Spre deosebire de cele de clasificare inferioară, unităţile de cinci şi patru stele trebuie să


aibă restaurant propriu, bar, spaţii pentru congrese, un serviciu de masaj, fitness sau saună.

Au fost introduse reguli noi în ceea ce priveşte angajaţii care deservesc turiştii. Astfel, 75% din totalul personalului de servire al unui hotel de cinci stele trebuie să cunoască „limbi străine”, procent care scade la 50% la unităţile de patru stele şi la 25% la cele de trei stele. Printre criteriile minime de obţinere a clasificării de cinci stele, potrivit legii, se numără obligativitatea ca lungimea patului să fie de minimum 200 cm, ca şi la unităţile de trei şi patru stele. La categoria cinci stele trebuie să existe un grup sanitar pentru fiecare două locuri, iar la categoria patru stele, precum şi la restul categoriilor, minimum un grup sanitar la patru locuri.

La categoriile de patru şi cinci stele, materialele folosite pentru perdele, draperii, lenjerie trebuie sa fie din matase, bumbac sau alte materiale de calitate superioară.

De asemenea, atât la categoria de cinci, cât şi la patru stele lenjeria şi prosoapele trebuie schimbate la fiecare două zile, iar halatele la trei zile.

Categoria de clasificare a hotelului este condiţionată de îndeplinirea în totalitate a criteriilor obligatorii şi de realizarea unui punctaj minim, rezultat din evaluarea criteriilor suplimentare.

Astfel, pentru ca un hotel să fie clasificat la cinci stele trebuie să întrunească minimum 150 de puncte, iar pentru patru stele minimum 120.

Unităţile de patru şi cinci stele trebuie să asigure cel putin 18 servicii suplimentare, la alegerea investitorului. Pentru a obţine un brevet de trei stele este nevoie de 70 de puncte, iar pentru două stele, 30 de puncte.

Astfel, se obţin 15 puncte, suplimentar, pentru existenţa unui bar în incinta, 10 pentru prezenţa garajelor pentru minimum 20% din numărul camerelor, alte 10 pentru parcajul auto propriu, cu pază, pentru minimum 30% din numărul camerelor.

Pentru amenajarea unei piscine acoperite se acordă 30 de puncte, în timp ce pentru saloane de cosmetică sau servicii de curăţătorie 10 puncte. Asigurarea ziarelor şi a revistelor gratuite pe hol aduce două puncte, ca şi prezenţa trusei de cusut în camere, sau a serviciului de închiriere de maşini. Spaţiul verde de odihnă, indiferent de dimensiune, aduce cinci puncte, ca şi un teren de badminton, tenis sau cameră de computere cu acces la internet.

La ora actuală, potrivit datelor Direcţiei Generale de Autorizare din Ministerul pentru IMM, Turism şi Profesii Liberale sunt autorizate 981 de hoteluri, care însumează 71.643 de camere. Se remarcă faptul că numai 15% din totalul unităţilor autorizate sunt de categorie superioară, cu toate că cererea este în creştere constantă pentru acest segment.

2.4.Tipologii de organizaţii hoteliere şi forme de exploatare a lor.

2.4.1.Tipologia hotelurilor.

Diversitatea serviciilor oferite, a condus la formarea unei varietăţi de unităţi pe piaţa hotelieră creând confuzie în rândul voiajorilor. Au fost stabilite o serie de criterii de clasificare şi segmentare a unităţilor hoteliere.

Principalele criterii:a)caracterisicile fundamentale- unităţi hoteliere şi similare acestora;- unităţi extrahoteliere/complementareb)amplasare:


- în oraşe mici sau mari- în mediul rural;- pe litoral;- la munte.c) legătura cu mijlocul de transport- de-a lungul căilor rutiere (motel);- în apropierea gărilor (hotel de gara);- lângă aeroporturi (hotel de aeroport)d) scopul vizitei- vacanţă, turism;- business;- convenienţăe)regimul activităţii- deschis permanent;- sezoniere;j) asigurarea serviciului de alimentaţie:-da-nug) durata sejurului:- de tranzit;- rezidenţiale;k)nivelul de confort:- de lux;- de nivel mediu;- categorie economical)capacitatea de cazare:- exploatare individuala (până la 49 de camere)- capacitate medie (50-150)- exploatare de tip industrie hotelierăm) forma de exploatare:- individuale;- asociere- societăţi sau grupuriHotel de tip comercialApare ca rezultat al intensificării deplasărilor între oraşe, în interiorul ţăriiLocalizare: centrul oraşelor în zone cu acces la mijloace de transport sau zone

puternic industrializate.Clientela: oamenii de afaceri (călătorii de business), dar şi turişti individuali sau

grupuri(datorită convienenţei)Specific al activităţii: durată redusă de şedere -1până la 7 nopti (h. de tranzit)Servicii:Hotel de aeroportHotel rezidenţialHotel de zona balneara –tip spaHotel de vacanţa (resort)Hotelurile amplasate în mediul urban, hoteluri oraşenesti, acumulează o

tendinţă de menţinere a ţinutei ce tinde spre monumentalitate, prezentând în general o tratare verticală a faţadelor şi o compoziţie volumetrică cu tendinţe spre o severă disciplină a formelor. Ele păstrează ceva din sobrietatea clădirilor existente în centrele marilor oraşe. Proectanţii au conceput formule care dau dovadă de individualitate şi


eleganţă festivă. Aşa apar corpuri de clădiri de înalţimi impunătoare. O asemenea solutie are un sir de avantaje funcţionale: legături orizontale scurte; deplasarea pe verticală se face cu ajutorul liftului; se asigură izolarea fonică a camerilor de cazare; se evită aerul poluat de vapori. Asemenea proiecte sunt defavorizate din punct de vedere economic din cauza costului construcţiei şi a lifturilor, însă argumentate ca principiu urbanistic şi cost al terenului.

Hotelul de oraş trebuie amplasat cât mai aproape de dotările urbane disponibile, încât locatarii lor să poată acoperi distanţa de parcurs pe jos sau cu transportul public.

Totodată nu este solicitată amplasarea sa lângă gara feroviară din motive de poluare atmosferică şi fonică şi din principii de urbanistice. Clădirea gării feroviare însăşi este dominantă din punct de vedere arhitectural în ansamblul urbanistic. Este binevenită amplsarea hotelului în imediata aropiere a spaţiilor verzi din localitate (parc, masiv forestier s.a).

Hotelul de vacanţă prezintă un segment important al industriei ospitalităţii.Ele se amplasează în puncte ce asigură posibilitatea de vizualizare a sitului

pentru un număr cât mai mare de numere de cazare. Locul amplasamentului este identic celor de oraş, în imediata apropiere de punctual de atracţie al localităţii (mare, lac, râu etc.).

Arhitectura hotelurilor situate în cadrul natural, definit de elemente de relief spectaculoase, certifică abilitatea cu care sunt valorificate calităţile sitului, înscriind volumul armonios, raţional adaptându-l la caracterul mediului înconjurător. Aceste hoteluri sunt mai personale. Se remarcă tendinţa în tratarea volumelor cu registre orizontale . Suprafaţa cuprinsă între două profiluri orizontale care se întind pe toată lungimea unei faţade este realizată astfel încât fiecare dintre zonele în care este împărţită o suprafaţă decorativă, alternand suprafetele pline cu zonele vitrate, marcate pe alocuri de accente verticale. Proiectele deţin direcţii funcţionale clare, în consonanţă cu o utilizare eficientă a calităţilor terenului, o orientare optimă a încaperilor destinate publicului, cu o corectă repartizare a anexelor ce deservesc buna funcţionare a hotelurilor. Din această categorie fac parte motelurile, casele de oaspeţi, vilele, pensiunile.

Formula uzuală de dispunere în spatiu a hotelurilor de vacanţă este gruparea lor în ansambluri care să constitue mici centre de viaţă colectiva. Pe litoralul Mării Negre (Mamaia, Eforie, Mangalia, Burrgas, Slantcev, Briag etc.) şi-au făcut apariţia mari ansambluri de hoteluri pavilionare de diferite mărimi, însumând într-o organizare unică locală de la 1500 până la 10000 locuri de cazare.)

Hoteluri pentru excursionişti acest concept presupune amplsarea construcţiilor pe căile de comunicaţii principale ale zonei de referinţă cu condiţia să poată fi văzute de la distanţe mari. Una din trăsăturile acestor hoteluri este capacitatea mare de cazare cu servicii rapide pentru vizitatori.

Hoteluri de cură. Reprezintă edificii construite în zone cu ape termale sau minerale formând staţiuni balneare. Partiul architectural al acestora pemite vizitatorilor atât posibilitatea de a se odihni, cât şi tratament. În cadrul hotelurilor de cură existente sunt spaţii largi pentru public (saloane ale restaurantelor, săli de baie, bazine de înot, saloane medicale etc.)


2.4.2.Forme de exploatare

Exploatarea înseamnă punerea în valoare a unei întreprinderi sau a unui bun şi totalitatea lucrărilor necesare în acest scop. În prezent în lume, principiu de bază al exploatării unui hotel este considerat a fi disocierea fondului de comert, pe de o parte şi a patrimoniului imobiliar, pe de alta parte, ca alternativă a societăţii unice.

Fondul de comerţ cuprinde elemente corporale şi necorporale, aflate în legătură cu exercitarea activităţii hotelului.

Elemente corporale : materiale, utilaje, mobilier, amenajări şi instalaţii. Elemente necorporale: clientela, vadul comercial, dreptul de închiriere, firma,

licenta, brevetul s.a.Persoana juridică care deţine proprietatea fondului de comerţ se numeşte

societate de exploatare. Ea este distinctă de cea care deţine proprietatea patrimoniului imobiliar, ce se numeşte societate imobiliară. Relaţia dintre cele două societăţi se asigură printr-un contract de închiriere sau de concesiune imobiliară. Actualmente, pe plan mondial s-au conturat două forme fundamentale de exploatare: hoteluri independente şi lanţuri hoteliere voluntare şi integrate. Independenţa constă în autonomie juridică, financiară şi patrimonială a întreprinderii hoteliere, ca entitate economică de sine stătătoare. În lume, marea majoritate a hotelurilor care nu fac parte dintr-o structură de lanţ hotelier voluntar sau integrat se înscriu în categoria hotelurilor tip exploatare individuală.

2.4.2.1 Hotelurilor tip exploatare individuală

Specificul:

1. Cazul tipic- hotel de 1, 2, sau 3 stele , cu capacitate redusă2. Structura organizatorică a hotelului o repetă pe cea din sânul familiei,

majoritatea neutilizând munca angajaţilor.3. Funcţiile de proprietar şi de exploatant sunt îndeplinite de una şi

aceeaşi persoană, fie în cadrul unei societăţi, fie prin intermediul a două societăţi.4. Hotelurile sunt amplasate în toate zonele. Rentabilitate lor depinde de

amplasament şi priceperea cu care sunt gestionate.

2.4.2.2. Lanţurile hoteliere voluntare.

Se definesc ca fiind lanţuri hoteliere, în general, realizate sub forma unui ansamblu de unităţi operaţionale (hoteluri), care se adresează unui segment de clientelă determinat, sub o aceeaşi marcă şi în cadrul unei logistici comerciale comune.

Un lanţ hotelier voluntar este o uniune benevolă de hotelieri independenţi, care promovează şi dezvoltă o marcă unică.

Specificul:

1. În general, lanţurile voluntare îşi gasesc teren prielnic în localităţile mici, pe când cele integrate îşi fac simţită prezenţa îndeosebi în marile metropole.


2. Hotelurile aderente nu sunt proiectate de la început pentru a respecta anumite norme, sunt diferenţiate din punct de vedere al arhitecturii şi al amenajării.

3. Oferă un produs relativ omogen din punct de vedere al confortului şi al serviciului.

4. Principiul de bază al structurilor de lanţ este utilizarea în comun a serviciilor specializate cum ar fi:

Campanii promoţionale şi editarea de ghiduri incluzând toate hotelurile aderente, cu difuzare largă în hotelurile lanţului, agenţii de voiaj s.a.

Birou de rezervări informatizat;Preţuri preferenţiale în relaţiile cu furnizorii agreaţi, stabilirea de liste cu

furnizorii agreaţi.Acordarea de asistenţă tehnică şi consultanţă de gestiune de către responsabilii

aleşi şi salariaţii permanenţi la nivelul lanţului.5. Fiecare aderent îşi păstreză independenţa juridică şi financiară.6. Esenţa acţiunilor întreprinse vizează adoptarea şi aplicarea de strategii

promoţionale şi comerciale comune. 7. Calitatea de aderent nu este ceva imuabil, hotelierii pot părăsi oricând

lanţul binevol sau pot fi excluşi pentru că nu se conformeză exigenţilor ( situaţii stabilite în urma controalelor).

2.4.2.3. Lanţurile hoteliere integrate.

Concentrarea orizontală a ofertei în industria hotelieră se realizează sub forma lanţurilor hoteliere integrate, al căror suport juridic este reprezentat de grupurile de societăţi. Se defineşte ca fiind concentrare orizontala “ gruparea prin fuziune, achiziţie sau acorduri de asociere a unor societăţi având acelasi gen de activitate sau o clientelă identică, pentru a-şi spori beneficiile prin economiile de scară, reunindu-şi direcţia, finanţarea, marketingul şi promovarea. Grupul de societăţi este “ un ansamblu de societăţi aparent autonome, dar supuse unei direcţii economice unitare, asigurată prin una sau mai multe dintre ele.”

Specificul:

1. Deţinerea controlului societăţilor filiale de către societatea mamă.2. Din structura juridică a unui mare grup de societăţi hoteliere pot face

parte:3. Societatea holding (societate mamă, societate de participaţie financiară);4. Societatea financiară ( societate subholding de finanţare);5. Societatea de participaţie ( cea care crează societăţi imobiliare şi fondul

de comerţ al hotelului);6. Societăţile de gestiune naţională şi internaţională ( pun la dispoziţie

savoir-faire-ul şi asistenţa tehnică);7. Societatea de studii şi dezvoltare;8. Societatea pentru finanţarea investiţiilor;9. Societatea de aprovizionare şi alte societăţi de servicii.

- Fiecare grup de societăţi poate da naştere la unul sau mai multe lanţuri hoteliere, în funcţie de numărul de mărci comerciale pe care le promovează şi le dezvoltă (vezi exemplul grupului ACCOR).


- Un hotel, indiferent dacă grupul înregistează ( cazul filialei) sau nu înregistrează participaţii la capitalul său social poate beneficia de gestiune directă din partea grupului, prin intermediul societăţii de gestiune, încheind cu aceasta din urmă un contract de management sau locaţie a gestiunii.

- Hotelul independent poate semna un contract de franşiză cu societatea de gestiune a grupului; hotelierul este cel ce exploateaza fondul de comerţ, pe riscul său.

- Distincţia lanţ hotelier voluntar – lanţ integrat are la bază noţiunea de strategie: dacă strategia comună se reduce la un şir de acţiuni concrete, este vorba despre un lanţ voluntar; lanţurilor hoteliere integrate le este caracteristică adoptarea unei strategii comune, impusă cu stricteţe de către centrul unic de decizie de la nivelul grupului.

- În principiu sunt prevăzute norme şi standarde specifice încă din faza elaborarii proiectului tehnic, îndeosebi pentru hotelurile de clasă economică, unde se realizeaza o multiplicare “la indigo” a arhitecturii şi a amenajării, chiar şi a capacităţii şi a tarifului.

- Pentru lanţurile hoteliere de categorie superioară se înregistează o tendinţă de eliminare a standardelor rigide, concepţia unică de arhitectură şi amenajare interioară, fiind particularizată pentru fiecare hotel în parte.Tot mai multe norme de produs sunt înlocuite cu norme de serviciu.

- Marile grupuri hoteliere sunt tot mai puţin interesate de participaţiile financiare directe. Strategiile de extindere puse în aplicare se bazează pe sistemul de franşiză şi pe contractul de management. Se tinde spre atingerea unei structuri echilibrate pe forme de exploatare a hotelurilor, în cadrul căreia capacitatea de cazare a hotelurilor în proprietate, a hotelurilor gestionate prin contract să deţină ponderi egale, de câte o treime. Sintetizând sub o formă tabelară se poate face următoarea prezentare:

Forma de exploatare Daca are autonomie financiar-juridică

Dacă promovează o marcă

Hotel tip exploatare individuală DA NU

Hotel aderent la un lanţ voluntar DA DA

Hotel cuprins într-un lanţ integrat:-filială-contract de management sau de franşiză

NUDA

DADA

Hotel în administrarea statului NU NU

Tabelul 2.1

Ţinând seama de cele prezentate mai sus, exceptând celelalte posibilităţi de cazare din staţiunea Jupiter, vile, pensiuni şi chiar persoane particulare ce fac o concurenţă neloială prin cazări de persoane în apartamentele sau stabilimentele proprii neînregistrate, se evidenţiază coform clasificărilor oficiale afişat următoarele hoteluri:

CAPITOLUL 3 – SITUAŢIA ACTUALĂ A STAŢIUNII JUPITER,


3.1. Flux de turişti

Fluxul turistic poate fi definit coform DEX, ca fiind format din totalitatea persoanelor care călătoresc în scop turistic dintr-o zonă de emisie spre o zona receptoare, delimitarea acestor curente prezintă interes mai ales la nivel internaţional, din raţiuni economice şi statistice. În cazul de faţă este vorba de turiştii care afluează din diverse direcţii către staţiunea Jupiter, având ca ţintă directă hotelurile acestei staţiuni.

Evident că fluxul de turişti se va diviza, în funcţie de cerinţele fiecăruia dintre ei, cerinţe care sunt puternic influenţate de o multitudine de factori obiectivi şi subiectivi, fiecare hotel atrăgând un procent mai mare sau mai mic din totalul personelor ce vor vizita litoralul românesc, respectiv staţiunea Jupiter.

România a reprezentat o destinaţie turistică importantă pentru piaţa zonală promovând, cu precădere, produsele turistice de litoral, staţiunile balneare, programele culturale şi mănăstirile din nordul Moldovei şi Bucovina. Oferta turistică românească nu s-a schimbat de-a lungul timpului devenind necompetitivă în raport cu exigenţele cererii turistice şi ale produselor turistice similare de pe piaţa internaţională.

Structurile turistice de primire şi îndeosebi oferta de agrement sunt învechite, necompetitive, serviciile turistice şi programele turistice sunt realizate stereotip şi de calitate modică iar raportul calitate-preţ este neconcludent. De aceea, în ultimii 20 de ani s-a constatat o scădere continuă a cererii turistice externă pentru România, şi mai ales pentru litoralul românesc.

Pentru a ieşi într-o poziţie convenabilă din competiţia turistică internaţională este necesară modernizarea, relansarea şi dezvoltarea turismului românesc şi crearea

unor produse turistice

moderne şi competitive pe piaţa turistică


Hotel AgatHotel Atlas *Hotel California ***Hotel Camelia **Hotel Capitol **Hotel Cometa **Hotel Coral Hotel CrinulHotel Delta **Hotel Diamant **Hotel Granat Hotel Iris Hotel Majestic ***

Hotel MimozaHotel Meteor ***Hotel NalbaHotel Olimpic **Hotel Opal **Hotel Resedinta Elodie **Hotel RubinHotel Sat de Vacanta Liliacul ***Hotel Scoica ***Hotel Tismana **Hotel Topaz **Hotel TrandafirHotel Violeta *

Se impun, astfel, pe lângă modernizarea structurilor turistice, a staţiunilor turistice, şi crearea de produse turistice noi, programe originale, atractive şi inedite ce ar putea, printr-o activitate susţinută de promovare pe piaţa internaţională, să direcţioneze importante fluxuri turistice spre România. În acest sens, se impune şi dezvoltarea ofertei de agrement şi de animaţie, de mare atractivitate, prin crearea de parcuri tematice şi de divertisment, parcuri acvatice, oferte prezente în ţările cu tradiţie turistică din lume.

Alături de modernizarea şi dezvoltarea unei oferte turistice diversificate şi competitive sunt necesare şi măsuri de îmbunătăţire şi dezvoltare a activităţii de marketing şi promovare, de integrare în turismul mondial, de asigurare a cadrului legislativ şi mediului financiar-fiscal stimulativ şi stabil, corespunzătoare.

Prin urmare, este necesar să se analizeze oferta turistică staţiunii Jupiter în ansamblu şi a hotelului “Camelia” în particular. Bogăţia, diversitatea şi valoarea urmelor istorice din această zonă cu influenţe ale tracilor, bizantinilor, grecilor, armenilor, turcilor şi macedonenilor şi ale popoarelor migratoare atrase de bogăţia acestor ţinuturi reprezintă un capital turistic potenţial ce trebuie exploatat.

Generozitatea reliefului, cu plaje fine, zone împădurite cu lacuri, lagune şi estuare, alături de rămăşiţele munţilor Hercinici, cei mai vechi din Europa, îndeamnă la o explorare atentă într-un cadru natural păstrat de-a lungul a peste două mii de ani.

Toate sunt puse la dispoziţia celor care doresc să viziteze un loc special cum puţine mai sunt astăzi. Staţiunea este deservită de personalul angajat în serviciile locale de turism şi transport din oraşul Constanţa. Faptul că nu există maree la Marea Neagră, înotul poate fi practicat în condiţii de siguranţă mult mai bune decât în alte părţi ale lumii constituie un atu al zonei litorale româneşti şi implicit al staţiunii litorale Jupiter.

Cu toate acestea staţiunea, ca de altfel toate staţiunile româneşti de la Marea Neagră, încep să fie ocolite şi de proprii ei cetăţeni, care găsesc în ţara de la sud de Dunăre mai multe argumente pentru a-şi petrece vacanţele. Litoralul românesc poate atrage mai mulţi turişti români şi străini numai dacă va rezolva trei probleme fundamentale : slaba calitate a serviciilor, lipsa unor alternative de petrecere a timpului liber şi stabilirea unui program de marketing foarte bine elaborat.

3.2. Hotelurile din staţiune

Pentru a putea realiză o anliză SWOT pertinentă şi eficace trebuie realizată o prezentare prealabilă a staţiuni, a hotelurilor, a poziţionării dar şi o relevare a detaliilor relativ intime fiecărei locaţii în parte.

Aspectul general al staţiunii şi poziţionarea principalelor obiective8 sunt relevate în imaginea următoare, unde apare segmentul de hartă cu amplasarea staţiunii.

8 www.infotravelromania.ro/harta/jupiter.jpg


http://www.infotravelromania.ro/harta/jupiter.jpg

Denumirea obiectivelor de interes turistic în conformitate cu numerotarea de pe hartă


Aspecte de pe plaja staţiunii Jupiter

La o primă vedere, rezultă faptul că staţiunea se întinde pe o suprafaţă relativ redusă şi deşi poziţia hotelului este în partea centrală a staţiunii, la o distanţă foarte mică de plaje, acest lucru nu îi oferă un atu hotărâtor, în competiţia cu celelalte unităţi hoteliere, care practic, indiferent de amplasarea lor în teren concurează de pe poziţii aproximativ egale din acest punct de vedere.


CAPITOLUL 4 – STUDIU DE CAZHOTELUL CAMELIA, ANALIZA SWOT

4.1. Hotel Camelia

Descrierea unităţii de cazare: Hotel Camelia*** reprezintă o bună şi accesibilă variantă de cazare din Jupiter, fiind un hotel renovat complet în 2005 şi având un raport foarte bun calitate / preţ.

Structura de cazare: hotelul oferă cazare în 57 camere duble. Camerele duble dispun de grup sanitar propriu, cablu TV, televizor,minibar, mobilier nou, ferestre cu tâmplărie PVC şi geam termopan. Camerele nu dispun de balcon. Aspectul exterior este plăcut, renovarea recentă spunându-şi cuvântul, prin materialele noi, de bună calitate folosite .

4.1 Hotel Camelia


Culorile zugrăvelii sunt calde, având o cromatică bine aleasă, iar placarea cu ornament din piatră naturală, realizată în partea inferioară a clădirii, îi dă un aer viguros, dar familial, realizând o bună potrivire cu cei câţiva molizi aflaţi lângă corpul clădirii. Liniile drepte dau siluetă clădirii, combinaţia de dreptunghiuri care compune faţada fiind echilibrată şi bine definită.

Aspectul îngrijit, pedant chiar, al exteriorului sugerează ordinea, curăţenia, pe care personalul de serviciu o menţine.

Cel mai bine, însă, poate descrie această unitate hotelieră chiar imaginea ei în care se mai pot observa aleile mărginite de borduri, sau gărduleţe metalice care delimitează şi spaţiile verzi, gazonul, ronturile de flori.

Situare: Hotelul este situat în centrul staţiunii, în apropierea Hotelului Meteor. Adresa: Hotel Camelia, staţiunea Jupiter, cod 905502, jud. Constanţa. Se mai poate scoate în evidenţă că hotelul dispune de o parcare proprie, gratuită

în limita locurilor disponibile. În privinţa interiorului se poate menţiona faptul că holurile sunt destul de

spaţioase, menţinute curate în permanenţă, iar camerele duble, 57 la număr sunt pardosite cu gresie şi sunt vizitate frecvent de cameriste, care aprovizionează în permanenţă minibarul şi au grijă ca totul să fie totul în odine.

Servicii: masa se acordă în Restaurantul Meteor, categoria 3 stele, în sistem bonuri valorice, deoarece hotelul nu are unitate proprie integrată pentru servirea mesei.

Hotelul mai oferă şi o serie de facilităţi cum ar fi:Facilităţi copii (în cameră cu 2 adulţi): - maxim 2 copii între 0-14 ani beneficiază de gratuitate la cazare, fără pat

suplimentar asigurat; patul suplimentar pentru copiii până la 14 ani reprezină 50% din valoarea unui loc de cazare;

- peste 14 ani se achită 50% din valoarea unui loc de cazare; se acceptă un singur pat suplimentar în camera dublă.

Plaja: nisipoasă, cu intrare lină sau putin abrupta în mare, cu pietre mici, în golf îndiguit.

Din prezentarea făcută se pot trage o serie de concluzii pe care le putem sintetiza sub forma unei analize SWOT. În realizarea acestei analize voi lua în considerare atât punctele tari ce caracterizeză situaţia unităţii analizate cât şi punctele slabe, voi ţine sema de posibilităţile sau oportuninăţile de care se poate dispune dar şi de ameninţările ce apar pentru această unitate.


4.2. Analiza SWOT

Oportunităţi Ameninţări

Poate primi în serii

sccesive până la 2500 de persoane pe

sezon prelungit

Poate asigura un număr

de cazări suplimentare pentru copii

Poate colabora cu

unităţi de alimentaţie publică

restaurante, baruri pentru o relaţie

curentă

Poate colabora cu

unităţi de alimentaţie publică pentru

organizare de evenimente

Poate îmbunătăţi oferta

de sevicii

Poate colabora în cadrul

unor protocoale chiar cu unităţile

concurente

Îşi poate realiza o reţea

de colaboratori externi staţiunii pentru

atragere de clienţi

Cu investiţii echilibrate

poate extinde plaja de activităţi

Existenţa în staţiune a unui

număr mare de unităţi hoteliere

Existenţa în Jupiter a unui

număr mare de pensiuni

Existenţa unui număr

mare de vile

Piratarea serviciilor de

cazare de către cetăţenii locali,

care primesc turişti în

apartamentele şi casele proprii,

fără autorizaţii, fără taxe, lucru

care le permite să scadă preţul la

cazare


Puncte tari Puncte slabe

Hotelul are 57 camere

duble

Este renovat de curând

Dispune de instalaţie de

cabluTV

Dispune de băi proprii

pentru fiecare cameră

Are holuri spaţioase

Dispune de spaţiu verde

în jurul său

Dispune de parcare

proprie

Dispune de personal

calificat

Are programe

economico-turistice atractive

Are oferte economice

pentru copii şi tineret

Are o plasare optimă în

staţiune

Are protocol de

colaborare cu o unitate pentru servirea

mesei (restaurantul Meteor)

Activitatea se desfăşoară

sezonier

Hotelul nu dispune de

balcoane

Nu dispune de un sistem

de pază şi siguranţă

Nu dispune de programe

de colaborare cu diverse entităţi

turistice şi non turistice pentru a

acoperi o perioadă mai mare de

activitate efectivă

Nu este pregătit şi pentru

o activitate extrasezon

4.3. Imagini ale unităţilor concurente

Hotel ”Delta” ***


Restaurantul”Delta”, unitate conexă hotelului cu acelaşi nume

Hotel”Majestic”***


Hotel”Majestic”*** piscina

Hotel”Meteor”***


Hotel Cometa ”Meteor”*** Restaurant Terasă

Hotel ” Rio”***


Hotel ” Rio”*** Terasa Restaurant

Vila ” Wolf”**


Pensiunea ” Miruna Valentin”

4.4. Plan de măsuri

Ţinând cont de analiza SWOT şi de imaginile afişate în care apar câteva din hotelurile şi vilele sau pensiunile patronate de firmele competitoare, se poate trage concluzia că Hotelul Camelia , deşi din punct de vedere al serviciilor se încadrează la categoria trei stele (***), faptul că nu dispune de un restaurant propriu, nu dispune de o piscină proprie, spaţiu verde aferent hotelului este mai mic decât la celelalte unităţi competitoare, fac astfel încât acesta să poată pierde în competiţia cu concurenţii săi.

Se poate observa deasemenea că, într-o comparaţie directă cu unităţile din industria ospitalităţii evidenţiate mai înainte, Hotelul Camelia pare a se afla cam între locaţiile celor de două stele, hoteluri vile şi pensiuni, pe de o parte şi de cealaltă parte hotelurile (***) prezentate.

Pentru a îmbunătăţi şansele de reuşită ale unităţii hoteliere alese, este necesar să se realizeze o îmbunătăţire a imaginii acesteia, să se optimizeze serviciile oferite şi să extindă obiectul de activitate.

4.5. Amenajarea hotelului

Pentru îmbunătăţirea caracteristicilor fizice concrete ale hotelului Camelia este necesară eliminarea câtorva din punctele slabe.

Este necesară realizarea unor lucrări pentru îmbunătăţirea suprastructurii, adică realizarea a unui sistem de balcoane.

Deasemenea, este necesară instalarea unor instalaţii de climatizare (instalaţii pentru condiţionarea aerului) şi instalarea unor sisteme electronice de pază protecţie


şi supraveghere astfel încât să se asigure siguranţa turiştilor cazaţi şi a bunurilor acestora aflate în camerele de hotel.

Pe plan organizatoric, managerul hotelului trebuie să încerce să extindă activitatea prin realizarea de programe de colaborare cu diverse entităţi turistice şi non turistice pentru a acoperi o perioadă mai mare de activitate efectivă, iar pentru extinderea, dincolo de limitele sezonului, prin organizarea în perioadele extrasezon, a unor cazări pentru grupurile care au întâlniri în vederea desfăşurării unor simpozioane, pentru întâlnirile multianuale ale absolvenţilor, şi alte evenimente organizate pentru grupuri convenabile din punct de vedere numeric, etc.

Sistemul de balcoane care urmează a fi ridicat, trebuie să fie conceput astfel încât să nu afecteze integritatea structurală a hotelului şi nici structura de rezistenţă a acestuia.

Lucrările de adaptare şi ajustare trebuie să fie cât mai simple, cât mai puţin de costisitoare şi cu volumul de lucrări de modificare al pereţilor exteriori cât mai mic. Pentru acest lucru am ales după vizualizarea câtorva variante pe următoarea:

Ridicarea pe profile a unei structuri metalice, care să constituie baza construcţiei de balcoane, structură a cărei bază o constituie o fundaţie din beton, şi care este legată de clădirea hotelului prin buloane încastrate în zid.

Pentru un aspect cât mai elegant, la bază, structura metalică va avea o formă paralelă cu zidul original al hotelului şi va fi placată cu plăci de gips-carton protejate de o bună izolaţie dar şi de o tencuială decorativă structurată, care va avea un colorit adecvat aspectului general al clădirii.

Nr.crt Materialul Cantitatea UM

Pret/um Pret estimat

1. Profil INP, simbolizare EN 10279, Calitate S275 Dimensiune: 80mm

2900Cca 580m

kg 3,6lei/kg 10440 lei

2. Electrozi sudură, bazici 3.25mm

40 kg 8,2 lei/kg 328 lei

3. Buloane M30x50x350 110 kg 48 lei/kg 5280 lei4. Tablă aluminiu

ambutisată grosime 5mm

1290 kg 14,86 lei/kg

19169,4 lei

5. Profil policarbonat 460 m 11,03m 49193,8 lei

6. Policarbonat 230 mp 44,8lei/mp 104384 lei

7. Plăci gips carton 30 buc 20lei/buc 600 lei8. Tencuială decorativă,

granulaţie 1,8 mm150 kg 3,4 lei/kg 510 lei

9. Alte materiale 1000 lei10. Total materiale 362905,2

lei


Preţul total nu conţine TVA Manopera estimată 120968,4 fărăTVA Total lucrare 438873,6 fără TVA

Pentru a nu avea solicitări mecanice de valori ridicate, balcoanele propriu zise vor fi realizate din materiale uşoare. Partea de jos a balconului va fi făcută din profile U din aluminiu ambutisat (tablă de aluminiu ambutisată) aşezate paralel, asemeni unei podele din scândură, fără distanţe între ele.

Pentru realizarea condiţiei anti-alunecare partea superioară a profilelor, cea pe care utiliztorii balconului vor călca, va profilată sau randalinată (va prezenta canale logitudinale, transversale sau înclinate, paralele, de adâcime mică – striaţiuni).

Cantităţile de materiale necesare pentru balcoane şi preţurile aproximative estimate de către o firmă de construcţii sunt cuprinse în următoarea ofertă:

Profil INP, EN 10279


Tencuiala decorativă

Buloane

Profile policarbonat


Plăci policarbonat

Sistemul de climatizare se compune din instalaţii de aer condiţionat individuale amplasabile în fiecare cameră. La preţurile din comerţ, inclusiv instalarea, şi ţinând cont de discontul oferit pentru achiziţionarea a 6o instalaţii firma ofertantă a propus un preţ total de 444312 lei fără TVA


Sistemul de alarmă Se recomandă instalarea unui sistem de alarma cu senzori fara fir (wireless)

DSC format din: 1 centrală de detectie, alarmare si control 1 acumulator tampon 1 tastatură armare/dezarmare sistem 1 senzor detecţie mişcare/efracţie 1 sirenă de interior acusticăPreţ cca 600 lei fără TVA

Deasemenea, este necesară încheierea unui contract pentru întreţinerea acestui sistem şi a unui contract cu o firmă de pază şi protecţie pentru intervenţii în caz de necesitate.

Sistem de protecţieCu o componenţă standard de tipul : Centrală; Tastatură LED Detectori PIR (de prezenţă) Detectori de fum Detectori de temperatură Detectori de gaz – metan, etan, propan, butan Detectori de monoxid de carbon; Sirenă externă/internă Contact magnetic Acumulatori Cablu multifilar

Firma ofertantă propune la achiziţionarea unui astfel de sistem:


Consultanţă gratuită pentru evaluarea nevoilor de securitate şi optimizare a componenţei sistemelor tehnice;

transport materiale şi echipamente; instalare rapidă si profesionistă; programare personalizată a centralelor; instruirea persoanelor abilitate pentru utilizarea sistemelor; garanţie 24 luni; suport tehnic permanent; posibilitatea încheierii unui contract de service post-garanţie;

Preţ cca 1600 lei fără TVA

Sistemul de supraveghere

Sistem supraveghere ales pentru asigurarea unei supravegheri optime a spaţiului exterior, a holurilor, a intrării în hotel este un sistem video 16 canale cu telecomandă, înregistrare audio-video pe hard-disck şi posibilitate comandă şi control direct de pe internet.

MODEL DVR-SS1601 16 canaleVideo Signal Input NTSC/PAL, 1V 75 Ohm, Input BNC (16Ch), Auto-loop

throughout, BNC (16Ch)Output CVBS, S-Video, VGA (Optional)Audio Input / Output 2 X RCA (1CH Input, 1CH Output)Recording Mode Mono PCB 8KB / secDisplay Display FPS 480 FPS (NTSC) / 400 FPS (PAL)Display Resolution 720 X 480 (NTSC) / 720 X 576 (PAL)Screen Split Mode Full, Quad, Split and 3 PIPsZoom Mode 2X Digital ZoomTriplex Mode Simultaneous Recording / Playback / Live / NetworkRecording Video Compression Real-time full duplex M-JPEG codec coreVideo Resolution 720 (360) X 480 (NTSC) / 720 (360) X 576 (PAL)Recording method Continuous, Scheduled, Event (internal motion, external

sensor)Recording FPS NTSC :120 FPS / PAL :100 FPSImage File Size NTSC : 3 ~ 25 KB / PAL : 4 ~ 27 KBInternal Hard Drives EIDE, ATA-100, MAX 2 HDDs supported, Unlimited

HDD CapacityRemote access through Internet Remote monitoring via network viewer

programPlayback Playback mode Live & Playback, Playback, PanoramaPlayback Screen Mode Full, Quad, PIP, Zoom, Split, PanoramaSearch Search by Date/ Time List, Event List & Date/TimeZoom Mode Digital 2 x Zoom ; Playback available in Zoom ModeAlarm Control External Alarm Input Alarm Input : NO, NC TypeAlarm Output Internal Buzzer, OSD, Internal Relay (Combined with External

Device)Alarm Setup Period 30 sec ~ 30 minNetwork Protocol TCP / IP; RJ-45Resolution 720(360) X 480 (NTSC) / 720(360) X 576 (PAL)


Remote Control Functional remote client softwareBrowser Own Application providedRecording Motion Picture, Event, Manual RecordingData Backup Ethernet, CD-RW, USBOthers Auto Screen Switching Switching Period : 1 ~ 60 secSignal Loss Detection Automatic AlarmDisplay Hidden Function Display Hidden Function by Each Channel ;

Recording AvailableRemote Control IR Remote Control, RS-485 / RS-232Power Supply 12V 5.0 A DC Adaptor (AC 100V ~ 240V, AC 50~60Hz

Input)Dimension 430 x 360 x 75 mmWeight 6.7 KGCertification FCC, CE

Preţ ofertă 2320 lei fără TVA

În ceea ce priveşte partea organizatorică, propun realizarea de protocoale de colaborare, stabilirea unui sistem de contracte cu mai multe agenţii de turism fiecare dintre ele sub protecţia confidenţialităţii. Propun deasemenea stabilirea unui număr minimal de parteneri (2-3 firme hoteliere de capacitate apropiată), inclusiv dintre firmele concurente, cu care să colaborăm în perioadele în care surplusul de clienţi nu poate fi servit de firma noatră, adică prin capacităţile de cazare nu îndeplinim condiţia de acoperire al cerinţelor de cazare, situaţie în care dirijăm surplusul de turişti către firmele partenere, situaţie pe care acestea să o trateze cu reciprocitate.

Asigurarea unei relaţii suplimentare cu încă 1-2 localuri de alimentaţie publică (restaurant, bar) pentru crearea unei diversităţi în ofertă, deoarece investiţia în construirea unui local prorpiu depăşeşte capacităţile financiare momentane ale firmei.

4.5. Amenajerea zonei exterioare

Asfaltarea aleilor din spaţiul exterior aferent hotelului

Propun un sistem nou de asfaltare şi anume aplicarea pe structura existentă, formată din vechile alei unor pavaje continue decorative. Acestea se aplica sub forma unuí strat superficial întăritor şi colorat , folosind produse preparate si precombinate din fabrică. După aplicare, se realizează imprimarea de texturi cu ajutorul unor sabloane disponibile în diverse modele şi forme, cât si cu şabloane realizate în funcţie de preferinţe : marcaje , logo-uri personalizate , desene , texte , etc.

Se pot obţine desene atractive, sub forma de texturi şi modele agradabile , capabile să înlocuiască pavajele convenţionale, oferind numeroase avataje, atât tehnice cât şi economice . Atât gama de modele cât şi paleta de culori disponibile , sunt prezentate în cataloagele firmei ofertante.

Principalele avantaje oferite de pavajul continu cu asfalt imprimat sunt atât durabilitatea, înalta rezistenţă la intemperii şi schimbări climatice cât şi costurile reduse de întreţinere. Aceasta tehnică permite încorporarea unuí nou concept în peisajele urbane, atât rustice cât şi moderne, pentru urbanizarea aleilor, realizarea unui miniparc şi a unei zone recreative, schimbând total aspectul din jurul hotelului.

Tinand cont ca StreetPrint este un pavaj asfaltic, se vor aplica practicile normale de aplicare a asfaltului, incluzând buna calitate a bazei pe care se aplică asfaltul.


Sub-baza şi baza : este foarte important ca StreetPrint să fie aplicat pe o baza corespunzatoare. Profunditatea şi compoziţia bazei şi sub-bazei depind de solul local şi de condiţiile de drenaj . La modul general , baza este compusă din pietriş de calibrul 30 iar baza din pietriş bituminat, calibrul 15-16 bine presată. Atât baza cât şi sub-baza, trebuie să ajungă la o densitate maximă de 98%. Standarde de aplicaţie: aplicarea soluţiei StreetPrint trebuie să fie realizată în conformitate cu ultíma revizie a procedeelor aplicate de StreetPrint. Având în vedere că în situaţia concretă, aleile se vor realiza pe traseele vechi, prevăzute deja cu un strat de bitum primar, costurile se vor reduce. Asfaltul Mixt : grosimea asfaltului va depinde de traficul prevazut . La fiecare aplicare se va ţine cont de condiţiile climatice particulare zonei litorale.

Imprimarea şabloanelor : de îndată ce asfaltul a ajuns la densitatea necesară şi ţinând cont ca temperatura să fie cea adecvată, se aplică şabloanele, realizând imprimarea prin presare cu un compactor plan. Este foarte important ca asfaltul să fie bine compactat înaintea aplicării şabloanelor. StreetBond poate fi aplicat pe suprafaţa imprimată de îndată ce asfaltul se răceşte. Asfaltul trebuie să fie rece şi curat (degresat) .

Compoziţie şi materiale : StreetPrint se instalează folosind asfalt pregătit, la instalare folosindu-se metode standard de aplicare. Asfaltul compactat şi în stare caldă, se imprimă folosind o serie de şabloane refolosibile ce sunt imprimate în asfalt , prin presare . Asfaltul recomandat este cel specificat prin norme de către autorităţile locale competente . Suprafeţele imprimate sunt tratate ulterior, folosind unul dintre sistemele de suprafaţă StreetBond .

Formula standard StreetBond şi formula de trafic intens StreetBond sunt amestecuri de asfalturi modificate şi polimer acrilic . Ambele formule de StreetBond se distribuie în două părţi, una de răşina (umedă) şi un întăritor (uscat).

Cele două componente se amestecă « in situ » şi se aplică pe suprafaţa Street Print în faza imediat următoare. StreetBond, tratament întăritor este un produs ce oferă permeabilitate, de o calitate deosebită, polimer acrilic creat în mod special pentru a fi folosit cu ambele formule StreetBond .

Toate produsele suportă acumulări de zapadă, precipităţii, temperaturi ridicate, disolvanţi, uleiuri şi săruri. Rezultatul final este o suprafaţă StreetPrint ce prezintă un luciu de lungă durată. Cost estimativ aproximativ 63000 lei

Aspectul final va fi asemănător celui din imaginea prezentată ca anexă


4.6. Advertisig si alte tipuri de promovare

Recomand deasemenea crearea unei pagini WEB care să fie actualizată permanent cu ofertele de ultimă oră pe care Hotelul Camelia le pune la dispoziţia turiştilor.

Campania de promovare a hotelului va fi axată pe urmatorea idee “cazarea la hotel Camelia, este din punct de vedere al preţurilor, situată la niveluri populare. Deşi acesta nu este un slogan consider că este o temă de campanie potrivită pentru că lumea tinde să aibă impresia ca un hotel este exclusiv pentru oamenii mai bogati, iar prin această temă înlăturăm îndoielile cu privinţa la accesibitatea preţurilor şi părerile preconcepute.

Se va realiza un contract cu o firmă profesionistă de advertising, firmă ce se va ocupa de tot ce ţine de domeniul imagine generată prin publicitate. Se vor realiza spoturi video şi audio care vor fi difuzate pe principalele canale media ale ţării.Tot din dorinţa de a creea o imagine populară a hotelului se vor realiza colaborări cu entităţi, firme, persoane juridice ce pot asigura promovarea. De asemenea firma ce deţine hotelul va sponsoriza diverse evenimente sportive, (concursuri de tenis de câmp) sau tineri capabili de performanţă (cum a mai şi făcut dealtfel – Tenismenul Brighiu Emanuel, multiplu campion internaţional la juniori) În afara de acestea managerul hotelului va monitoriza în permanenţă reacţia turiştilor şi va adapta serviciile hoteliere


la cerinţele clienţilor pentru a respecta promisiunile firmei. Se vor trimite e-mailuri unităţilor şcolare (colegii, licee) din toată ţara, cu oferte pentru cazări în perioada extrasezon, la preţuri promoţionale, atât peentru excursii obişnuite cât şi pentru cele ocazionate de banchetele de sfârşit de ciclu. Aceleaşi oferte vor fi făcute şi pentru grupurile ce doresc excursii cu cazare, venite la unităţile şcolare sus menţionate, pentru întâlnirile absolvenţilor (bineânţeles tot în perioadele extrasezon). Pentru universităţi şi facultăţi, oferte promoţionale pentru vacanţa din luna decembrie, respectiv pentru vacanţa intersemestrială sau cea de Paşti. Ofertele promoţionale se vor elabora în colaborare cu unităţile de alimentaţie (restaurante) pentru minivacanţa de Paşte şi respectiv de Revelion.

Bonusuri pentru fidelitate. Satisfacerea clientilor este un proces de lungă durată care presupune multă atenţie şi efort iar pentru aceasta trebuie să lucreze întreaga echipă de angajaţi a hotelului, ţinta personalului fiind fiecare client în parte, pentru că odată revenit la Hotel Camelia să beneficieze de reduceri şi facilităţi care sa-i demonstreze cât de importantă este persoana sa.

Pentru fidelizare clienţilor care revin a treia, respectiv a cincea oară în hotelul Camelia propun discounturi anticipate la achiziţionarea de pechete de servicii de 5% (cinci) şi respectiv 7% (şapte). Deasemenea, propun la plecarea din unitate, pentru clienţii care au petrecut un sejur, ficare client să primescă un cadou surpriză, de tipul unui suvenir personalizat (o mini scrumieră, un evantai, etc) prevăzut cu sigla hotelului, denumirea acestuia, iniţialele H.C., sau orice alt semn distinctiv caracteristic, cu o valoare relativ mică, dar care să îi întipărescă în minte sigla hotelului şi să fie capabil să realizeze o sugestie subliminală de a reveni în unitate. În mod obligatoriu, întreg personalul (de la manager, administrator, recepţioner, până la cameriste şi femei de serviciu) va face cursuri periodice de formare profesională şi va fi, chiar prin condiţiile de angajare şi fişa postului, obligat să se comporte foarte politicos şi îndatoritor cu clienţii.

Pentru clienţii fideli propun deasemenea ca firma să ofere posibilitatea de a plăti în rate cu multiplele avantaje pe care le oferă această variantă.


CONCLUZII

Marketingul există pretutindeni în jurul nostru, şi în ciuda interesului şi publicităţii ce i se fac, o evaluare a părerilor oamenilor ar arătă o oarecare confuzie cu privire la conceptul de marketing. În primul rând, în viziunea multora, marketing înseamnă doar promovare şi vânzare. Se poate ajunge la această confuzie datorită originii anglo – saxone a termenului “to market“ care înseamnă a cumpăra şi vinde, deci a desfăşura tranzacţii pe piaţă. Însă această viziune este incorectă pentru că nu reuşeşte să privească decât vârful unei piramide imense. Există o multitudine de definiri ale noţiunii de marketing

Marketingul este procesul de determinare a cererii pentru un anumit produs sau servicii, în vederea distribuirii şi vânzării pentru a obţine un anumit profit9.

Marketingul este ansamblul de activităţi destinate facilitării şi efectuării schimburilor. Marketingul este “..arta creării condiţiilor în care cumpărătorul se convinge singur să cumpere “ John Fergusson, preşedintele Asociaţiei Americane de marketing10;

Marketingul reprezintă “…procesul decizional de alocarea resurselor potrivit semnalelor pieţei în competiţia comercială pentru satisfacerea consumatorului în relaţii de schimb cu mijloace de realizare a profitului11. Hotelul Camelia oferă o gamă variată de servicii pentru toţi clienţii săi. Începând din momentul în care a intrat în contact cu personalul hotelului, o persoană este ajutată să aleagă toate serviciiile care o interesează. Fie că este vorba de o excursie în zona limitrofă staţiunii, fie de un sfat privind orele de plajă sau la ce restaurant i se recomandă să ia masa, unui client i se pot oferi mai multe variante. Promisiunile pe care firma le face nu sunt niciodată încălcate indiferent de situaţie, pentru că firma trebuie să reprezinte cel mai serios partener. Mai mult de atât toate preţurile sunt negociabile, în anumite condiţii ele putând fi reduse cu pană la 45% din preţul iniţial, în funcţie de numărul de turişti, în perioadele de extrsezon, etc. Referitor la modificările propuse şi influenţa lor asupra evoluţiei economice a firmei hoteliere, putem face următoarele aprecieri:

Toate propunerile de măsuri făcute în capitolul anterior le-am realizat în ideea vânzării produsului organizaţiei hoteliere pe care am asimilat-o ca obiect de studiu a proiectului de licenţă.

Se poate concluziona că investiţia aproximativă necesară pentru schimbatrea loock-ului se ridică la suma de aproximativ 948 620 lei fără TVA, suma nu include costurile cursurilor de formare, cheltuielile ocazionate de rezolvarea problemelor organizatorice, investiţia făcută în programele de reclamă şi cele de realizare a protocoalelor, contractelor, etc.

Cu o rată de amortizare de cc 15% pe an investiţie se va recupera aproximativ în 6-7 ani.

Această perioadă poate fi micşorată dacă se vor realiza cumulativ şi celelalte condiţii de trecere la un sistem de clasificare corespunzător unui nivel superior, respectiv dacă se va adăuga o stea actualei clasificări.

9 Philip Kotler, Managementul marketingului, ediţia a -2- a, Prentice – Hall, 197

10 Philip Kotler, Managementul marketingului, ediţia a -2- a, Prentice – Hall, 197

11 D.D. Lazăr, Bazele marketingului, Ed. Star-Soft, Alba-Iulia, 1999, pag. 19


Se etimează desemenea o creştere de cca 7-8%, a numărului de turişti cazaţi la nivelul unui an calendaristic.

Evoluţia traficului de turişti la trecerea de la o treaptă de clasificare la alta

Hotel(***) Hotel (****)0

1

2

3

4

5

6

7

8

9

10

Se mai poate trage concluzia că, oferta turistică este relativ rigidă, rigiditate care se poate analiza pe multiple planuri, cum ar fi: imobilitatea ofertei şi a producţiei turistice care, pentru a fi achiziţionată, presupune deplasarea consumatorului şi nu a produsului; imposibilitatea stocării ofertei, deci a adaptării cantitative a ofertei la nivelul cererii; rigiditatea în localizarea capacităţilor sau echipamentului de producţie care este amplasat la locul sau în apropierea elementului atractiv.

Evoluţia încasărilor realizate, va depinde şi de evoluţia generală a condiţiilor socio-economice, de evoluţia sistemelor ce formează infrastructura, de factorii de decizie locali şi de o serie de factori mai mult sau mai puţin previzibili. În această situaţie se poate sconta, ţinându-se seama de tendinţa ce se manifestă actual şi prognozându-se o creştere de cca 16% anual a valorii încasărilor de o variaţie de aspectul următor:


Sales

Segmentul de inel de culoare roşie reprezintă creşterea de 16% a încasărilor prognozate.


BIBLIOGRAFIE

1. Chiotoroiu B., Amenajarea turistică a teritoriului, Ed. ExPonto, Constanţa, 2005.

2. Dorel V., Piaţa turistică. Cerere. Ofertă., Ed. Sylvi, Bucureşti, 2006.

3. Erdeli G., Istrate I., – Amenajări turistice, Ed. Universitară, Bucureşti, 2006

4. Ionescu I., Popescu M., Economia întreprinderii de turism şi comerţ, Ed. Oscar Print, Bucureşti, 2005.

5. Minciu R., Amenajarea turistică a teritoriului, Bucureşti, 2002

6. Neacşu N., Băltăreţu A., Economia turismului – lucrări practice, statistici, reglementări, Ed. Uranus, Bucureşti, 2005

7. Nistoreanu P., Dinu V., Nedelea A., Producţia şi comercializarea serviciilor turistice, Ed. Didactică şi Pedagogică, Bucureşti, 2004

8. Stănciulescu G., Emilian R., Ţigu G., Nistoreanu P., Diaconescu C., Grofu M., Managementul turismului durabil în ţările riverane Mării Negre, Ed. All Beck, 2002

9. Ghidul turistic al României, Publirom Advertising, ediţia a VI-a

10. Institutul Naţional de Statistică, Turismul României, Breviar, 2006

11. www.mediu-constanta.ro

12. www.mturism.ro

13. www.primaria-constanta.ro

14. www.wikitravel.org


http://www.wikitravel.org/

http://www.primaria-constanta.ro/

http://www.mturism.ro/

http://www.mediu-constanta.ro/

ANEXE

Tabelul 1

Nr.crt

Denumirea plajei Suprafaţa (ha)

1 Midia port 6,7

2 Midia 67,5

3 Mamaia 58,0

4 Tataia 3,6

5 Trei papuci 2,8

6 Modern 5,3

7 Agigea 3,7

8 Eforie Nord 12,6

9 Eforie sud 4,0

10 Tuzla 4,0

11 Costineşti 12,0

12 Neptun 12,0

13 Comorova 1,6

14 Mangalia Nord 35,8

15 Mangalia 22,0

16 2 Mai 34,4

Tabelul 1.1


Nr. Crt.

Ţara Piaţa regională

Sosiri de turişti străini (2009)




1. Franţa Europa 74.2 mil. 79.2 mil. 80.9 mil 77.9 mil.

2.Statele Unite ale Americii

America de Nord

54.9 mil. 57.9 mil. 56.0 mil. 51.0 mil.

3. Spania Europa 52.2 mil. 57.2 mil. 58.7 mil. 58.0 mil.

4. China Asia 50.9 mil. 53.0 mil. 54.7 mil. 49.9 mil.

5. Italia Europa 43.2 mil. 42.7 mil. 43.7 mil. 41.1 mil.

6.Marea Britanie

Europa 28.0 mil. 30.1 mil. 30.9 mil. 30.7 mil.

7. Turcia Europa 25.5 mil. 25.0 mil. 22.2 mil. 18.9 mil.

8. Germania Europa 24.2 mil. 24.9 mil. 24.4 mil. 23.6 mil.

9. Malaezia Asia 23.6 mil. 22.1 mil. 21.0 mil. 17.5 mil.

10. MexicoAmerica de Nord

21.5 mil. 22.6 mil. 21.4 mil. 21.4 mil.

Hoteluri Vile Pensiuni

Hotel Agat Complex Vile Liliacul Pensiunea Miruna Valentin

Hotel Atlas Vila Elodie Pensiunea Casa Anda

Hotel California Vila Wolf

Hotel Camelia Vila Casa Maria

Hotel Capitol

Hotel Cometa

Hotel Coral

Hotel Crinul

Hotel Delta

Hotel Diamant

Hotel Granat

Hotel Iris

Hotel Majestic

Hotel Mimoza

Hotel Meteor

Hotel Nalba

Hotel Olimpic

Hotel Opal

Hotel Resedinta Elodie

Hotel Rubin

Hotel Sat de Vacanta Liliacul

Hotel Scoica

Hotel Tismana

Hotel Topaz

Hotel Trandafir

Hotel Violeta

Tabelul 1.2


Aspecte din staţíunea litorală Jupiter Cap Aurora


Hotelul ”Camelia” din staţiunea Jupiter

Hotelul ”Camelia” din staţiunea litorală JupiterAspecte interioare


licenta finala

Documents

Transcript of licenta finala