Licenta

5/13/2018 Licenta - slidepdf.com

http://slidepdf.com/reader/full/licenta-55a7540a32c56 1/16

CUPRINS

INTRODUCERE ………………………………………………………………..……..

Capitolul 1. ASPECTE TEORETICE PRIVIND METODELE DE COMBATERE A EVAZIUNII FISCALE ………………………......................................................................

1.1. Noţiuni generale despre evaziunea fiscală........................................................1.2. Formele, criteriile şi efectele evaziunii fiscale..................................................1.2.1. Formele evaziunii fiscale .............................................................................1.2.2. Criterii de fraudare fiscală............................................................................1.2.3. Efectele evaziunii fiscale …………………………………………….........

1.3. Combaterea evaziunii fiscale ……………………………….............................1.3.1. Paradisurile fiscale …………………………………………………….......1.3.2. Cauzele evaziunii fiscale..............................................................................

1.4. Infracţiuni de evaziune fiscală şi organele competente în combaterea

evaziunii fiscale........................................................................................................................1.4.1. Infracţiuni de evaziune fiscală......................................................................1.4.2. Organele competente în combaterea evaziunii fiscale..................................

Capitolul 2. EVAZIUNEA FISCALĂ ÎN

ROMÂNIA............................................................

CONCLUZII ………………………………………………………………...........................BIBLIOGRAFIE……………………………………………………………………………..

1



CAPITOL 1

ASPECTE TEORETICE PRIVIND METODELE DE COMBATERE A EVAZIUNIIFISCALE

1.1. Noţiuni generale despre evaziunea fiscală

Evaziunea fiscală reprezintă un fenomen economic şi social complex cu multiple efecte:diminuarea veniturilor fiscale ale statului, dezechilibre în mecanismele pieţei prin restrângereaactivităţii firmelor care respectă reglementările legale, încurajarea corupţiei în rândulfuncţionarilor cu atribuţii în domeniul controlului financiar, îmbogăţirea în mod illicit, a celor care folosesc această metodă de înşelăciune etc.

Prin urmare, este imperios necesar, pentru toate statele lumii, ca urmările nocive ale acestuifenomen să fie limitate, micşorate, să-şi piardă din anvergură, în condiţiile în care a devenit clar

pentru toată lumea că ele nu pot fi eradicate.Evaziunea fiscală are un efect direct şi neîntârziat asupra nivelurilor încasărilor fiscale, fapt

ce conduce nemijlocit la dezechilibre în mecanismele pieţei, precum şi la îmbogăţirea, în modilicit, a practicanţilor acestei metode de înşelăciune ce afectează statul şi în ultimă instanţă, pefiecare dintre noi, contribuabili oneşti.

Existând mai multe interpretări, denumiri şi accepţiuni ale acestui fenomen, este normal ca elsă fie şi greu de definit.

Termenii utilizaţi pentru desemnarea conceptului de evaziune sunt diferiţi, precum, fraudafiscală, criminalitate economică frauda, frauda ilegală, evaziune intenaţională, frauda legală,evaziune internaţională, fraudă prin lege, economie subterană. Nu doar terminologia constituieun element de confuzie, ci şi legea ambigua, graniţa dintre licit şi ilicit fiind foarte fragilă.

Indiferent de amploarea sa, evaziunea fiscală este un fenomen nefast, cu implicaţii negativemultiple, cum sunt: nerealizarea prevederilor la partea de venituri fiscale, cu efecte asupraapariţiei sau creşterii deficitului bugetar, afectarea stabilităţii economiei naţionale, crearea unor inechităţi în plan social, afectarea puterii de cumpărarea monedei naţionale.

Daca se vorbeşte într-adevar de fraudă, se vorbeşte în aceeaşi măsură de frauda legală saulegitimă, de frauda ilegală, de abuzul dreptului de a fugi din faţa impozitului; de libertateaalegerii căii celei mai puţin impozante sau subestimare fiscală, frauda la lege sau economicsubterană.

Totuşi, cel mai adesea frauda fiscală desemnează, o infracţiune la lege şi se distinge deevaziunea fiscală care s-ar putea defini şi ca o utilizare abilă a posibilităţilor oferite de lege.

Frauda fiscală este un fenomen în primul rând social, ea reflectând prin procedeele sale atâtstructura societăţii, cât şi nivelul tehnic al sistemului fiscal al acesteia.

Indiferent de locul ocupat pe scara socială, contribuabilul evazionist foloseşte cele maidiverse tehnici de la cele elementare, până la cele mai sofisticate. Multitudinea de impozite şitaxe pe care trebuie să le suporte contribuabilul -persoana fizică ori juridică - dar mai alesmărimea exagerată a acestora, a condus de-a lungul timpului la identificarea de căi pe cât deingenioase şi de eficiente pentru practicant, pe atât de nocive pentru colectori, dar şi pentru noitoţi, în ultimă instanţă (pentru societate şi pentru piaţa internă în general).

Cel de-al treilea sens constituie un termen generic şi desemnează totalitatea manifestărilor de ,,fuga" din faţa impozitelor. Aceasta este o definire în sens larg a evaziunii fiscale, care ajungesă înglobeze şi frauda.

Evaziunea fiscală a devenit un fenomen omniprezent în plan economic şi social.Amploarea pe care a luat-o evaziunea fiscală este îngrijorătoare deoarece în lipsa măsurilor

de combatere poate atenta în viitor la stabilitatea economiei naţionale.

2



În plan economic o situaţie echilibrată a bugetului de stat ar conduce la echilibrareamacroeconomică şi la asigurarea condiţiilor unei dezvoltări economice.

Pentru combaterea evaziunii fiscale nu este necesar să se impună nişte sancţiuni drastice, ciar trebui realizat un control fiscal eficient, un sistem legislativ viabil şi poate în primul rând oeducaţie fiscală a cetăţenilor.

În aspect general,mijloacele folosite pentru sustragerea de la obligaţiile fiscale se prezintăsub formă variate şi multiple ,însă ele pot fi împărţite în 2 categorii1 :- procedee şi mijloace ilicite;- utilizarea imperfecţiunilor legislaţiei.În concluzie, evaziunea fiscală se defineşte ca fiind sustragerea prin orice mijloace, în

întregime sau în parte, de la plata impozitelor, taxelor locale şi a altor sume datorate bugetului destat, bugetele locale, bugetului asigurărilor sociale de stat şi fondurilor speciale extrabugetare decătre contribuabili ( persoanele fizice sau juridice române sau străine).

1.2. Formele, criteriile şi efectele evaziunii fiscale

1.2.1. Formele evaziunii fiscale

Domeniul de manifestare a evaziunii fiscale este atât de întins pe cât este de larg şi variatcâmpul de aplicare a impozitelor. Totuşi, ea se manifestă pregnant, în special, în domeniulimpozitelor directe, influenţând randamentul acestora.

Figura 1.2.1. În funcţie de forma de manifestare, evaziunea fiscală poate fi:

Sursa: Pîrvu Daniela , „Finanţe” , Editura Sitech, Craiova, 2009, p. 102

În cazul evaziunii fiscale tolerată, contribuabilul sustrage o parte din materia impozabilă profitând de anumite scăpări legislative (spre exemplu amortizarea accelerată pentru anumitecategorii de mijloace fixe, permisă de lege, determină diminuarea profitului impozabil şi, prinurmare, reducerea impozitului pe profit datorat statului).

Evaziunea fiscală tolerata se poate manifestă la nivel naţional sau internaţional.Dintre situaţiile care generează un cadru favorabil ocolirii sau prelevării de la plataobligaţiilor fiscale, la nivel naţional, menţionăm:

- acordarea unor facilităţi fiscale (sub forma unor exonerări, scutiri parţiale, reduceri,deduceri);

- acordarea unor scutiri fiscale, delimitate temporal, în cazul infiinţării de noi societăţicomerciale;

- practica unor societăţi comerciale de a investi o parte din profitul realizat în achiziţii demaşini şi echipamente tehnice pentru care statul acordă reduceri ale impozitului pe venit;

- posibilitatea întreprinzătorului, persoana fizică, de a-şi declara soţia sau copiii asociaţi,chiar dacă aceştia nu contribuie la activitatea firmei, în scopul repartizării profitului între mai

1 Pîrvu Daniela , „Finanţe” , Editura Sitech, Craiova, 2009, p. 102

Formele evaziunii fiscale

Evaziunea fiscală tolerată Evaziunea fiscală frauduloasă

3



multe persoane. În situaţia în care impunerea este progresivă, impozitul total plătit statului va fimai mic;

- impunerea veniturilor pe baza de norme de venit creează condiţii pentru contribuabilii carerealizează venituri mai mari decât media să nu plătească impozit pentru diferenţa respectivă.

La nivel internaţional, evaziunea fiscală tolerată este întâlnită în situaţia:

• persoanele fizice şi juridice îşi stabilesc domiciliul şi sediul social în ţări cu o fiscalitatefoarte mică (denumite ,,paradisuri fiscale") spre care îşi dirijează profiturile obţinute peteritoriul altor ţări, eludându-se astfel fiscul;

• corporaţiile utilizează strategii de evitare a impozitării care implică capitalizarea subţire,mecanismul preţurilor de transfer, utilizarea unor structuri organizatorice lipsite de vreoactivitate economică semnificativă pentru a opera în strainatate s.a..

Prin maximizarea împrumuturilor în ţările cu rate înalte de impunere se pot maximiza beneficiile deducerilor pentru cheltuielile cu dobânda.

Schema constă în crearea, într-o ţară cu o impozitare ridicată, a unei filiale cu un capitalsocial mult inferior nevoilor curente de finanţare.

Capitalul de lucru este apoi asigurat de societatea-mamă prin acordarea de creditegeneratoare de dobânzi, care diminuează profitul filialei, mărindu-l pe cel al societăţii-mamăcare este supusă, în propria jurisdicţie fiscală, unui impozit mai redus.

Preţurile de transfer (denumite şi "de cesiune internă") sunt preţuri artificiale pentrutranzacţii intra-firmă, cu scopul de a minimiza obligaţiile fiscale la scara globală.

Prin manipularea preţurilor, se realizează un transfer al profiturilor din jurisdicţii fiscale cuimpozite înalte în jurisdicţii fiscale cu impozite reduse.

Astfel de practici au loc atunci când:- o firmă dintr-o jurisdicţie fiscală cu impozite înalte achiziţionează de la o firmă înrudită inputuri la preţuri foarte ridicate pentru a-şi diminua profitul supus impozitării;- filiale situate în jurisdicţii fiscale cu impozite înalte facturează bunuri pentru membri din

străinătate ai grupului la preţuri subevaluate;- sunt realizate tranzacţii între filiale membre ale aceluiaşi grup create artificial, exclusiv înscopuri fiscale;

Evaziunea fiscală legală poate fi evitată prin corectarea şi îmbunătăţirea cadrului juridic princare aceasta a devenit posibilă, deşi existenţa unor interese economice şi sociale, determinătolerarea tacită a unor situaţii evazioniste.

Evaziunea fiscală franduloasă se realizează prin încălcarea prevederilor legale, fiindîntâlnită sub diferite forme2:

- întocmirea de documente de plată fictive sau vânzări fără eliberarea facturilor cu scopul dea micşora rezultatele;

- distrugerea documentelor pe baza cărora organele de control pot identifica mărimea reală a

materiei impozabile;- întocmirea de declaraţii de impunere a veniturilor false;- cereri de rambursare a taxei pe valoarea adaugată nejustificate;- derularea activităţilor prin firme fantomă.Sancţiunile fiscale sunt multiple şi ele se pot clasifica în raport cu severitatea şi modul de

aplicare după cum urmează3:• amenda fiscală - mijlocul cel mai obişnuit pentru sancţionarea abaterilor fiscale care, în

raport cu gravitatea faptelor săvârşite de contribuabili poate fi:- amenda contravenţională - aplicată de organul de control, stabilită în suma fixă reglementatăexpres prin lege sau amenda contravenţională proporţională, care este stabilită în raport de

2 Safta D., Mrejeu T., „ Evaziunea fiscală”, Editura Tribuna Economică, Bucureşti, 2009, p. 1253 Pîrvu Daniela, „Finanţe” , Editura Sitech, Craiova, 2009, p. 102

4



impozitul sustras şi aplică, ca regula generală, în caz de recidivă sau când exista elemente deintenţie;- amenda penală - aplicată de instanţa de judecată, pe baza actelor de control fiscal în cazulîncălcării cu intenţie a unor norme în materie fiscală, considerate infracţiuni;

• dobânda reparatorie sau majorările de întârziere pentru neplata integrală şi la

termen a impozitelor datorate, care se aplică pentru a compensa prejudiciul adus statului pentru neîncasarea la timp a impozitelor;

• confiscarea bunurilor

1.2.2. Criterii de fraudare fiscală

Tehnicile de fraudare se pot clasifica după mai multe criterii:

• Criteriul fiscal este criteriul în baza căruia se distinge frauda care se sprijină pe aşezareaimpozitului şi cea care are loc în stadiul plăţii obligaţiei fiscale. Evident, prima este cea mairăspândită, constând în diminuarea bazei impozabile prin minimizarea veniturilor, beneficiilor sau cifrei de afaceri ori prin maximizarea cheltuielilor deductibile din punct de vedere fiscal.Evaziunea fiscală care are loc cu ocazia plătii obligaţiilor fiscale se referă în special la taxelevamale (evaziune vamală) şi taxa pe valoarea adăugată.• Criteriul material permite să se distingă doua mari tehnici de fraudă: prima, ascunderea

materiei impozabile, iar cea de-a doua majorarea cheltuielilor deductibile. Tot în funcţie de acestcriteriu s-a procedat la distingerea între evaziunea fiscală săvârşită prin acţiune şi cea săvârşită

prin omisiune. Dacă prima presupune un comportament activ (ex: folosirea unui înscris fictiv),cea de-a doua se caracterizează printr-o abţinere, cum ar fi nedeclararea unui venit.• Criteriul subiectiv , ce ţine de autorii fraudei, distinge între evaziunea fiscală săvârşită de

persoanele fizice şi cea săvârşită de persoanele juridice. Această distincţie este necesară în ceea

ce priveşte stabilirea răspunderii şi sancţiunii.• Criteriul cantitativ opune frauda artizanală, foarte larg raspandită, fraudei industriale,

aceasta din urmă putând fi caracterizată ca o componentă a crimei organizate.• Criteriul geografic delimitează evaziunea fiscală naţională de cea internaţională, chiar

dacă graniţa dintre acestea a fost deja surmontată.Frauda fiscală artizanală are ca şi caracteristică majora faptul că ea este definită mai puţin

de modalităţile de săvârşire sau de amploarea sustragerilor de la plata impozitelor, cât de modulizolat, pe cont propriu, de acţiune al autorilor ei. Într-o asemenea situaţie făptuitorul acţioneazăsingur sau cel mult în forme clasice de participaţie penală, sfera acestor participanţi mărginindu-se la nivelul salariaţilor din firmă, familie, prieteni, parteneri de afaceri. Nu se recurge la oorganizaţie clandestină înfiinţată în acest scop. Frauda artizanală este un fenomen cotidian.

Exemplele sunt multiple şi ele merg de la o banală diminuare a preţului real de vânzare a unuiimobil, până la omiterea înregistrării veniturilor în contabilitate sau majorarea cheltuielilor deductibile.

Frauda fiscală industrială se realizează printr-o divizare a acţiunii prin care se săvârşeştefrauda, în cadrul unei reţele subterane, care are rolul de a sprijini şi acoperi operaţiunile fictive.În acest caz sunt implicate mai multe persoane fizice şi/sau juridice, pentru realizarea, de regulă,de profituri foarte mari, prin sustragerea în mod fraudulos de la plata impozitelor.

1.2.3. Efectele evaziunii fiscale

Conform unor opinii, împărtăşite de specialişti în domeniul fiscalităţii , fenomenul evaziuniifiscale provoacă mai multe tipuri de efecte, observându-se o paralelă între funcţiile impozitelor şi tipurile de efecte ale evaziunii fiscale.

5



Aşa dar, pot fi nominalizate următoarele efecte ale evaziunii fiscale4 :- efecte cu caracter economic;- efecte cu caracter social;- efecte asupre formării veniturilor statului;- efecte cu caracter politic.

a. Efecte cu caracter economic. Este bine ştiut că într-o economie de piaţă, impozitelereprezintă una din sursele importante de constituire a veniturilor bugetului şi, în acelaşi timp,o pârghie destul de eficientă prin intermediul căreia statul poate stimula dezvoltarea şi desfăşurareaactivităţii economice (inclusiv poate orienta şi modela compartimentul investiţional al agenţilor economici).

La rândul său, un buget care dispune de venituri suficiente devine un mijloc eficient înasigurarea echilibrului general economic, precum şi un mijloc de corectare a conjuncturiieconomice (promovarea de măsuri cu efecte inflaţioniste - cum ar fi majorarea cheltuielelor

publice pentru stimularea investiţiilor şi crearea noilor locuri de muncă ; sau a măsurilor cu efectdeflaţionist - de exemplu cele privind reducerea impozitelor).

b. Efecte cu caracter social. Evaziunea fiscală reprezintă o faptă gravă, deoarece implică

micşorarea fondurilor ce constituie venituri ale bugetului, şi statul nu-şi poate îndeplinicorespunzător sarcinele ce-i revin în domeniile social-economic şi social-cultural (acordarea desubvenţii ,compensaţii şi indemnizaţii ,facilităţi fiscale).

Pe de altă parte, direct sau indirect, contribuabilul care a săvârşit evaziunea, mai deveremesau mai târziu ,va avea şi el de suferit .

Aşa dar, insuficienţa în rezultatul evaziunii fiscale a mijloacelor bugetare necesare pentru promovarea unor programe guvernamentale de interes general sau local (privind sprijinul unor categorii sociale defavorizate, privind acordarea avantajelor fiscale şi a ajutorului financiar directaltor categorii care au nevoie de sprijinul financiar al statului ), poate avea ca efect consecinţesociale destul de grave cum ar fi diminuarea standardului de viaţă al categoriilor sociale caresînt private de ajutorul statului, diminuarea standardelor privind gradul de educaţie şi sănătate a

populaţie, sau chiar poate cauza acţiuni de protest şi grave tulburări şi din partea populaţiei.c. Efecte asupra formării veniturilor statului. După cum a fost menţionat anterior, existenţa

fenomenului de evaziune fiscală în mod obligatoriu duce la diminuarea volumului veniturilor statului şi, în rezultatul lipsei acute de fonduri financiare pentru îndeplinirea sarcinelor puse,statul nu are o altă cale decât să aplice unica măsură eficientă şi cu efect imediat - majorareacotelor impozitelor şi taxelor existente sau chiar instituirea unor noi impozite şi taxe.

Această măsură duce la creşterea presiunii (poverii) fiscale şi ,ca urmare firească,o creştere arezistenţei (opunerii) la impozitare şi,evident ,a fenomenului de evaziune fiscală.

Adică se crează un „cerc vicios” ,din care se poate ieşi doar dacă se reduce semnificativfenomenul evaziunii fiscale ,iar în consecinţă se va reduce volumul de venituri ce se sustrag de la

buget.Odată ce se produce aceasta ,se măreşte volumul veniturilor la buget ,necesităţile statului şisocietăţiisînt satisfăcute şi chiar se poate la reducerea cotelor de impunere.

d. Efecte cu caracter politic. Orice companie electorală care are loc, în mod obligatoriu va pune ca sarcină lupta cu corupţia, cu economia tenebră, asigurarea principiului supremaţiei legii.

Ţinând cont de faptul că aceeaşi contribuabili (persoanele juridice tot sunt formate decetăţeni) sunt în acelaşi timp şi alegători, este foarte uşor de dedus care vor fi rezultatelealegerilor pentru formaţiunile politice care au fost la guvernare şi n-au întreprins nimic esenţial

pentru înlăturarea fenomenelor negative care afectează echitatea contribuabililor.Altfel spus, ponderea majorată a fenomenului evaziunii fiscale poate avea o influenţă

esenţială asupra evoluţiei sistemului politic.

1.3. Combaterea evaziunii fiscale4 Văcărel Iulian şi colectiv., “ Finanţe publice”, Editura Didactică şi pedagogică, Bucureşti, 2006, p. 456

6



La nivel naţional, măsurile de combatere a evaziunii fiscale sunt adoptate în funcţie decauzele acestui fenomen.

Astfel, în măsura în care se constată că povară fiscală excesivă este cea care îi determină pecontribuabili să ascundă de la plata impozitelor o parte din materia impozabilă, se recomandă

diminuarea ratei fiscalităţii până la un nivel considerat acceptabil de contribuabili.Este necesar ca nivelul impozitelor să asigure echilibrul între doleanţele contribuabililor şinecesităţile bugetare ale statului.

În situaţia în care evaziunea fiscală este încurajată de lipsa unui control fiscal ferm sauactivitatea ineficientă a organelor de control, se recomandă organizarea pe principii de eficienţă acontroluiui fiscal şi îmbunătăţirea relaţiilor de colaborare între instituţiile de control financiar-fiscal, care să conducă la diminuarea incidenţei faptelor de evaziune fiscală.

Eliminarea posibilităţii contribuabililor de a exploata unele rente, inconsecvente sauinterpretări ale legislaţiei, îndeosebi pe linia unor facilităţi fiscale acordate de lege contribuie lareducerea evaziunii fiscale.

Înclinaţia spre evaziune fiscală este determinată de raportul dintre suma sustrasă de la

impozitare şi masa impozabilă totală, legal impozabilă.Prin urmare, veniturile fiscale încasate la buget depind de raportul dintre înclinaţia spre

evaziune sau spre civismul fiscal.Acţiunile îndreptate spre modificarea comportamentului psihologic al contribuabililor, în

sensul conştientizării efectului social al impozitelor şi taxelor plătite, contribuie la dezvoltareacivismului fiscal şi la diminuarea evaziunii fiscale.

La nivel internaţional, paradisurile fiscale au devenit zone cheie ale finanţelor prin caretranzitează neîngrădit şi continuu fluxuri financiare atrase ca magnet de facilitate oferite deacestea.

Printre măsurile care pot fi avute în vedere pentru limitarea ariei evaziunii fiscale, pot fimenţionate5:- unificarea legislaţiei fiscale şi o mai bună sistematizare şi corelare a acesteia cu ansamblulcadrului din economie;- eliminarea acelor prevederi din actele normative care pot favoriza evaziunea fiscală şi o mai

bună corelare a facilităţilor fiscale;- în legislaţia fiscală trebuie să se regăsească în mai mare măsură, pe lângă prevederile punitive,şi cele care pot determina un comportament economic normal, care să conducă la limitarea arieide evaziune fiscală;- eliminarea paralelismelor şi suprapunerilor care mai există în activitatea organelor de controlfinanciar, în ceea ce priveşte supravegherea fiscală, şi asigurarea coordonării unitare în profilteritorial şi la nivel central a tuturor activităţilor de control;

- utilizarea prin mai mare masură a controlului prin excepţie (sondaj) şi trecerea pe un plansecundar a controlului permanent;- stabilirea unui raport, care să tindă spre optim, între salarii şi stimulente pentru cointeresareaaparatului fiscal;- crearea unei baze de date la nivel de Minister Finanţelor Publics care să arate dacă respectiva

persoană juridică are sau nu are datorii la stat;- perfecţionarea sistemului de pregătire a personalului cu atribuţii în prevenirea, identificarea şicombaterea evaziunii fiscale;- circulaţia banilor de la consumatorul final să se execute prin intermediul conturilor bancare saucardurilor;- adoptarea unei rate a fiscalităţii la un nivel oprim;

5 Pîrvu Daniela, „Finanţe” , Editura Sitech, Craiova, 2009, p. 104

7



- scăderea ratei inflaţiei;- creşterea gradului de ocupare profesională;- asigurarea unei creşteri reale a nivelului de trai;- respectarea codului etic de controlorul fiscal;- identificarea tuturor contribuabililor care cad sub incidenţa legilor fiscale;

- identificarea corectă şi completă a materiei impozabile;- desfiinţarea firmelor incorecte;- anularea autorizaţiilor de funcţionare;- confiscarea bunurilor sau a valorilor nedeclarate.

Principalele măsuri de contracarare a efectelor negative ale evaziunii fiscale asupra securităţiinaţionale sunt următoarele6:

- perfecţionarea cadrului fiscal legislativ actual, asigurarea simplităţii, stabilităţii, coerenţei,comprehensivităţii prevederilor legislaţiei fiscale, îmbunătăirea pe această cale a mediului deafaceri şi sporirea atractivităţii economiei noastre în faţa investitorilor străini;

- schimbarea misiunii administraţiei fiscale prin iniţierea de măsuri care să asigure creştereagradului de conformare voluntară, dezvoltarea relaţiilor de parteneriat între contribuabili şi

administraţia fiscală, creşterea autorităţii şi prestigiului autorităţii fiscale în faţa contribuabililor;- diminuarea presiunii fiscale prin adaptarea nivelului fiscalităţii la cerinţele unei dezvoltări

durabile şi consistente, care să asigure relansarea prin investiţii a dezvoltării economieinaţionale, crearea de noi locuri de muncă, menţinerea puterii de cumpărare a monedei naţionale;

- continuarea procesului de reorganizare a autorităţii fiscale din România, care să asigurecreşterea capacităţii de exerciţiu în administrarea sistemului fiscal, sporirea capacităţii deadaptare la cerinţele unei administraţie fiscale moderne şi performante;

- creşterea gradului de stimulare şi motivare a aparatului de inspecţie fiscală prin corelareaimportanţei sociale, a dificultăţilor şi condiţiilor în care se desfăşoară această activitate cu nivelulde salarizare, asigurarea condiţiilor pentru stabilizarea personalului şi sporirea disponibilităţii

pentru continuarea activităţii în domeniul fiscal;- întărirea rolului şi funcţiilor administraţiei fiscale, creşterea capacităţii de administrare a

veniturilor bugetare prin luarea în considerare a evaziunii fiscale ca factor major de risc la adresasecurităţii naţionale şi înăsprirea legislaţiei de sancţionară severă a acestui fenomen şi aplicareacu stricteţe a măsurilor de executare silită în cazul ignorării cronice a legislaţiei fiscale,neachitării la termen a obligaţiilor ori perpetuării fenomenului de evaziune fiscală;

- dezvoltarea funcţiei de asistare a contribuabililor, sporirea disponibilităţii şi receptivităţiifaţă de dificultăţile şi problemele cu care se confruntă contribuabilii, reconstrucţia relaţiilor întreaceştia.

Metodele moderne de control presupun multă informaţie economică, ştiinţifică, bazată petehnici de eludare coroborate cu accesul la întreg circuitul tranzacţiilor derulate, prin aceasta

înţelegând intrări-ieşiri din şi în ţară, vamă, bănci, tranzacţii pe pieţe de capital şi burse de valori,sedii, documente emise, raportări depuse, la care, dacă se adaugă şi un sistem accesibil deimpunere, personal atent selecţionat angajat pe durata determinată verificat periodic, toateacestea vor da şi rezultate pozitive.

Printre măsurile care pot contribui la limitarea evaziunii fiscale în ţara noastră amintim7:- îmbunătăţirea serviciilor oferite contribuabililor prin acordarea de asistenţă fiscală

acestora;- introducerea în şcoli a orelor de educaţie fiscală pentru a da la timp o educaţie

contribuabililor despre rolul impozitelor, precum şi a sancţiunilor la care sunt supuşi în caz desustragere sau neplată;

6 Văcărel Iulian şi colectiv., “ Finanţe publice”, Editura Didactică şi pedagogică, Bucureşti, 2006, p. 4627 Gheorgiu Gheorghe , ”Evaziunea Fiscală”, Editura Economică, Bucureşti, 2006, p. 321

8



- executarea silită şi pedepsirea persoanelor vinovate şi nu numai executarea silită a bunurilor societăţii, cum se aplică în prezent şi în ţara noastră, având în vedere ca sumele de bani provenitedin evaziune nu sunt investite în active pentru nevoile agentului economic, ci pentru mărireaaverii proprii a asociaţilor;

- simplificarea sistemului contabil şi armonizarea la standardele internaţionale de

contabilitate.- impunerea unui nivel rezonabil al capitalului social minim admis pentru înfiinţarea uneisocietăţi comerciale;

- solicitarea la momentul înfiinţării unei societăţi comerciale a dovezilor privind existenţaunui sediu adecvat afacerii ce urmează a fi desfăşurată sau, după caz, a celor care să demonstrezeexistenţa unor resurse financiare adecvate activităţii ce urmează a fi desfăşurate;

- impunerea unei perioade limită de inactivitate a unei societăţi comerciale nou înfiinţate;activarea societăţii să se realizeze pe baza unei reautorizări sau unei forme publice care săconfirme aceasta;

- interconectarea bazelor de date ale registrelor comerciale şi facilitarea accesului la acestea pentru toţi comercianţii interesaţi;

-redactarea cu grija a prevederilor din actele normative care pot favoriza evaziunea fiscală şio mai bună corelare a facilităţilor fiscale;

- trecerea, în prim plan, a controlului prin sondaj pe bază de audit şi pe plan secundar, acontrolului permanent şi excesiv;

- instituirea unui sistem intern de pregătire permanentă a personalului din MinisterulFinanţelor cu atribuţii în identificarea şi combaterea evaziunii fiscale, concomitent cu diminuareala o medie de vârstă optimă a personalului implicat direct în activitatea de control, concomitentcu atragerea celor cu experienţă în activitatea de sinteze si metodologie;

- revizuirea de urgenţă a fondurilor speciale intoduse celor care afecteaza negativ mediul deafaceri;

- emiterea unei legi clare a serviciilor publice, care să reglementeze criteriile de selecţie şi promovare, precum şi drepturile obligaţiile funcţionarilor publici.

Sintetizând o gamă substanţială de factori, am ajuns la concluzia că principalele trăsăturinegative ale reglementărilor ecnomice, în special cele de natură fiscală, care favorizeazăeconomia subterană, sunt:

- instabilitatea legislativă, manifestată prin modificarea frecventă, contradictorie chiar anormelor de lucru şi chiar a principiilor de bază, ce reglementează o anumită activitate;

-lipsa de reglementări specifice unor anumite activităţi sau, dimpotrivă, abundentăreglementărilor, având acelaşi obiect;

- proceduri dificile, cu interpretări aleatoare, lăsate la îndemâna operatorului saureprezentanţilor autorităţii;

- existenţa unui sistem sancţionatoriu arbitrar, exagerat sau, dimpotrivă, lipsit de autoritate;Un rol important în decizia unui contribuabil de a nu se alinia normelor legale, urmând săcaute posibilităţi legale de diminuare a impozitelor plătite sau de a alege ,opţiunea de ieşire" îneconomia subterană îl are şi comportamentul autorităţilor.

Eficienţa măsurilor de combatere a economiei subterane este determinată în mod hotărâtor destarea şi evoluţia economică şi de corupţie.

Alegerea momentului oportun în care se va declansa un program important de combatere aeconomiei subterane trebuie să ţină seama de starea economiei şi de perspectivele acesteia.

Eliminarea corupţiei este elementul primordial în perfecţionarea controlului fiscal ca elementde combatere a evaziunii fiscale. Corupţia, alături de incompetenţă, sunt elementele carefavorizează creşterea evaziunii fiscale, între ccle două componente existand o relaţie direct

proporţională.

9



Putem afirma că aceasta presupune8:- Selecţionarea şi perfecţionarea personalului pe bază de competenţă;- Salarizarea motivată a personalului din activitatea de control fiscal prin acordarea de

retribuţii decente, premii, avantaje în natura, autoturism şi telefon de serviciu, concedii gratuite,transport gratuit pe mijloacele de transport;

- Protejarea funcţionarilor şi a familiilor acestora împotriva pericolelor la care se expun prinactivitatea de control;- Promovarea în funcţii de conducere a unor profesionişti în domeniu;- Alocarea de sume importante de la bugetul statului pentru combaterea evaziunii fiscale

(accesul la baze de date, echipamente tehnologice, culegerea de informaţii, publicaţii despecialitate etc.);

Recurgerea la frauda fiscală internaţională îşi găseşte explicaţia şi în jocul dublei impuneriinternaţionale, al regimurilor fiscale naţionale, cât şi al presiunii fiscale rezultate de aici.

Pentru a evita să fie supus la două impozitări distincte, contribuabilul caută să nu fiesupus la nici una, el refugiindu-se în zone protejate din punct de vedere fiscal.

Modalităţile şi tehnicile folosite sunt numeroase conţinând o serie de combinaţii subtile şi

utile recurgând uneori la mecanisme frauduloase. Astfel, societatea rezidentă într-o ţară îşi poatedeclara o serie de venituri impozabile, iar celelalte venituri ca fiind realizate în altă ţară prinfacturări repetate către firma mama sau alte reprezentante, care sunt foarte greu de demonstratoriginea sau sursa acestora.

De aceea este indicat ca la depunerea declaraţiilor privind activitatea reprezentanţelor acesteasă ataşeze toate veniturile pe surse de constituire şi modul de impunere a acestora.

Pentru eliminarea neseriozităţii contribuabililor, a tendinţei de a proceda la fraude fiscale şi aevitării riscului diminuării funcţionalităţii acestei metode de evaluare, este necesară organizareaunor structure de control, prin care să se verifice sinceritatea şi valabilitatea veniturilor declarateîn mod periodic, dar fără a afecta activităţile desfăşurate de contribuabili.

În acelaşi timp este necesară existenţa unor stucturi care să soluţioneze rapid litigiile ce potsă apară între contribuabili şi administraţie în urma verificărilor.

Activitatea de control presupune calm şi toleranţă, vigilenţă şi subtilitate, precum şi o bunăînţelegere a pshicului interlocutorului, prin intervievarea acestuia în legătură cu tipul şi modul dederulare a activităţii, problemele cu care se confruntă şi o analiză operativă a corelaţiilor economice existente în firmă.

1.3.1. Paradisurile fiscale

Paradisurile fiscale sunt zone sau teritorii în care persoanele fizice şi societăţile comercialesunt supuse la sarcini fiscale mai mici decât în alte părţi ale lumii.

Obligaţiile fiscale ale contribuabililor sunt stabilite prin legislaţia elaborată la nivelul fiecăreiţări sau entităţi independente, din punct de vedere juridico-administrativ.Este necesar în acest sens, ca filialele utilizate ca mijloc de evaziune fiscală să fie înfiinţate în

ţări cu monedă stabilă, unde nu se efectua un control al schimburilor dispunând de un sistem bancar fiabil.

Evaziunea fiscală internaţională este o formă a evaziunii fiscale. Paradisul fiscal este uninstrument prin care se realizează evaziunea fiscală internaţională de către acei contribuabili carecaută tratament fiscal mai avantajos.

Printre trăsăturile definitorii ale paradisurilor fiscale, facem referire la următoarelecaracteristici: ,

- impunerea redusă sau nulă;

8 Pîrvu Daniela, „Finanţe” , Editura Sitech, Craiova, 2009, p. 104

10



- confidenţialitatea asupra tuturor operaţiunilor economice şi bancare desfăşurate peteritoriul său;

- activitatea bancară se caracterizează prin cerinţe minimale din partea băncii centrale cu privire la rezervele de fonduri şi limitele schimburilor monetare, companiile străine având privilegiul unei libertăţi monetare şi de deplină trandferabilitate dacă îndeplinesc condiţiile

cerute;- comunicaţiile moderne care asigură servicii performante;- publicitate promoţională a avantajelor oferite în vederea atragerii activităţilor financiare.În cadrul paradisurilor fiscale pot fi identificate trei tipuri de societăţi care facilitează

evaziunea fiscală internaţională9:- societăţile holding: deţin un portofoliu de titluri de participare, dar nu fără nici o activitate

economică;- societăţile de bază: sunt societăţi înregistrate într-o ţară cu fiscalitate dar care nu

desfăşoară activităţi economice aici, ci doar gestionează beneficiile concentrate de la filialelegrupului fondator ce sunt înregistrate în ţări cu fiscalitate ridicată;

- societăţile fictive: se rezumă la o simplă „ cutie de scrisori" existentă pe lângă un contabil,

avocat, notar, neavând sediul în statul respectiv.Scopul acestor organizaţii este de a transfera profiturile către paradisul de a sustrage de la

controlul fiscal contabilitatea întreprinderilor din grup.În interiorul Uniunii Europene s-au înmultit numărul paradisurilor fiscale, situaţie care

reprezintă un pericol potenţial pentru viitorul comunităţii europene.În vederea înlăturarii acestui pericol au fost adoptate diverse măsuri, astfel că regulile după

care se stabileşte rezidenţa fiscală se vor înăspri şi, în paralel aceasta, se vor lua o serie dealte ,,măsuri convenţionale", precum: verificarea severă a dublei reşedinţe a contribuabilului,revederea clauzelor privind schimbul de informaţii, a clauzelor de asistenţă privind recuperareadatoriilor reciproce, etc.

În anul 1991, a fost adoptată Directiva Consiliului Comunităţii Europene cu privire lafolosirea sistemului financiar în scopul spălării banilor nr.91/308/EEC care reprezintă sursa deinspiraţie pentru legile de combatere a banilor adoptate de aproape toate statele europene.

Aceasta Directivă, obligă satele participante să încrimineze spălarea baniior ca infracţiune şisă o sancţioneze corespunzator. Astfel, instituţiile financiare trebuie să ceara identitateaclienţilor, în special când se deschid conturi sau se depun bani. De asemenea, transferurile

băneşti trebuie verificate şi raportate autorităţilor abilitate.În contextul actual al globalizării privită şi ca o asociere între diversele e internaţionale în

lupta contra fraudei fiscale, au fost înfiinţate diverse organizaţii pentru combaterea evaziuniifiscale şi a altor fenomene negative pentru economie.

Astfel de instituţii financiare sunt10:

a. Grupul de Acţiune Financiară Internaţională (G.A.F.I.)GAFI este un organism multidisciplinar care duce o politică comună de dominaţie a legii şide implementare legislativă financiară de către experţii statelor membre.

Grupul monitorizează progresul în implementarea măsurilor de combatere a spălării banilor;reevaluează şi raportează evoluţiile, tehnicile şi contramăsurile privind spălarea banilor;

promovează adoptarea şi implementarea standardelor globale GAFI privind combaterea spălării banilor.

În acest sens, Grupul a întocmit o listă neagră cu 19 state sau teritorii consideratenecooperante, în care intră şi o serie de paradisuri fiscale, acuzate de secret bancar, lipsa detransparenţă şi spălarea banilor ,,negri".

9 Pîrvu Daniela, „Finanţe” , Editura Sitech, Craiova, 2009, p. 10410 Gheorgiu Gheorghe , ”Evaziunea Fiscală”, Editura Economică, Bucureşti, 2006, p. 333

11



Printre statele cuprinse în această listă se număra: Principatului Liechtenstein, Bahamas,Insula Man, Mauritius, Bermude, Delaware, Panama, Insulele Cayman, etc.

b. Financial Action Task Force (FATF - autoritatea mondială în privinţa spălîrii banilor

murdari)FATF este un organism din care fac parte state precum: Canada, Franţa, Germania, Italia,

Japonia, Marea Britanie şi SUA.Această instituţie financiară a identificat 16 ţări în care se realizau acţiuni de spălare de bani,ca urmare a faptului că legislaţiile naţionale ale statelor respective nu calificau aceste acţiuni cafiind infracţiuni sau pentru că la nivelul statelor respective existau percepţii greşite referitoare lasupravegherea bancară.

Dintre aceste state, 14 erau paradisuri fiscale: Bahamas, Insulele Cayman, Dominica,Grenada, Liban, Liechtenstein, Insulele Marshall, Panama, Filipine, etc.

În anul 2000 a fost adoptată la Palermo, Convenţia Naţiunilor Unite privind CrimaOrganizată Transnaţională care creează cadrul juridic internaţional pentru investigarea tuturor infracţiunilor penale grave.

A fost astfel instituit un regim reglementat pentru band, instituţii financiare non-bancare şi

alte oraganisme susceptibile de a se implica în acţiunea de spălare a banilor.Regimul juridic în domeniul spălării banilor include reguli de identificare a clientului,

obligaţia de păstrare a evidenţelor şi obligaţia de raportare a tranzacţiilor suspecte.În concluzie, orice ţară poate deveni paradis fiscal sau oază fiscală şi tot astfel poate înceta

să mai fie atunci când nu mai doreşte, această situaţie întâlnindu-se în situaţia ţărilor care nuaplică nici un fel de impunere asupra veniturilor sau acestea sunt foarte mici, care oferă econerărifiscale în vederea dezvoltării exporturilor sau care oferă alte avantaje.

1.3.2. Cauzele evaziunii fiscale

În prezent, în condiţiile economiei de piaţă, trecerea tot mai mult de la proprietatea de stat la proprietatea privată condiţionează creşterea şi diversificarea numărului de agenţi economici,adică a potenţialilor contribuabili.

Faptul menţionat şi dezvoltarea rapidă a diferitor relaţii cu caracter economic face dificilăcuprinderea acestora în limetele legislaţiei fiscale şi creează vaste posibilităţi de evaziune fiscală.

În general, cauzele evaziunii fiscale sunt multiple. Putem numi unele din ele , ţinînd cont deimportanţă şi frecvenţa apariţiei11:

• sarcinele fiscale exagerate , adică o povară fiscală peste măsură, inechitabilă şi instabilă(în special pentru unele categorii de contribuabili ) - aceste cauze pot crea motive moralede evaziune fiscală a contribuabilului, care tratează faptele menţionate ca o exprimare areprimării (dominării) din partea statului, considerându-se, în acelaşi timp, în drept de a

se împotrivi şi astfel se formează opinia generală că „a fura de la visterie nu seconsideră furt”.• factori de ordin economic:

- coraportul dintre cota impozitului şi măsurile de răspundere – contribuabilul comparăconsecinţele economice ale achitării impozitului şi aplicării măsurilor de răspundere pentruneachitare, respectiv, cu cât cota impozitului este mai mare şi măsurile de răspundere mai mici,cu atît efectul economic al evaziunii fiscale este mai mare ;- starea economică a contribuabilului – cu cât starea economică a contribuabilului este mai greacu atât tentaţia la evaziune fiscală este mai mare (în unele cazuri executarea de către contribuabila tuturor obligaţiilor fiscale poate agrava situaţia economică a acestuia până la nivelul critic şievaziunea fiscală poate deveni unica şansă de supravieţuire), iar pericolul aplicării măsurilor de

11 Popescu Luigi, „ Fiscalitate comparată în afaceri”, Editura Sitech, Craiova, 2009, p.374

12



răspundere îl afectează mai puţin decât în cazul contribuabilului care se dezvoltă dinamic şiaplicarea unor asemenea măsuri îl poate lipsi de perspective evidente;- descreştere (criză) economică-se înrăutăţeşte starea materială atât a contribuabilului ,cât şi aconsumatorilor de mărfuri, de lucrări şi servicii , micşorându-se astfel posibilitatea de a transferaimpozitul prin intermediul majorării preţurilor de livrare ;

• insufucienţa măsurilor de propagandă a respectării legislaţiei fiscale (cu caracter permanent ) şi ca rezultat – insuficienţa educaţiei fiscale a contribuabililor care constituieo parte componentă a educaţiei civice;

• imperfecţiunea legislaţiei fiscale sub aspectul caracterului incomplet (unele rapoprturiaferente fiscalităţii rămân în afara reglementărilor normative), impreciziilor şiambiguităţilor – toate acestea creînd un „climat destul de favorabil”pentru contribuabilicare urmăresc scopuri evazioniste;

• lipsa unui control fiscal bine organizat ce ar include mijloace şi metode performante şiun personal suficient numeric, bine instruit şi corect în acţiuni (excesul de zel alautorităţilor fiscale, adică exagerări în procesul exercetării funcţiilor, de asemeneacreează premise pentru evaziunea fiscală ), etc.-acestea se mai numesc şi cauze tehnice.

• diversitatea categoriilor de contribuabili reieşind din procedura impunerii care , larăndul ei ,este determinată de domeniul şi specificul activităţii contribuabilului (deexemplu salariaţii dispun de posibilităţi reduse de evaziune (eludare a fiscului), deoareceimpunerea lor este asigurată de un terţ prin reţinerea la sursă, în schimb persoanele cedesfăşoară activitate de întreprinzător beneficiază de un volum considerabil de posibilităţide evaziune fiscală prin intermediul modului de evidenţă, a sistemului de deduceri, defacilităţi, de treceri în cont, de restituiri ,etc.);

• putem menţiona chiar şi cauze de ordin politic – asemenea cauze a evaziunii fiscale ţinede funcţia de reglare a impozitelor, adică statul prin intermediul fiscalităţii promoveazăun anumit gen de politică economică sau socială,iar contribuabilii împotriva cărora este

îndreptată asemenea politică opun o anumită rezistenţă,inclusiv prin intermediulevaziunii fiscale.Evaziunea fiscală evident este foarte dăunătoare atât statului (societăţii), lipsindu-l de

veniturile necesare îndeplinirii sarcinelor şi atribuţiilor, cât şi contribuabilului, deoarece înrealitate totalul impozitelor se distribuie pe o masă de venituri mai mică, creându-se distorsiuniîn povara fiscală (adică în impunerea echitabilă şi egală a aceloraşi categorii de contribuabili).

1.4. Infracţiuni de evaziune fiscală şi organele competente în combaterea evaziuniifiscale

1.4.1. Infracţiuni de evaziune fiscală

Infracţiunile de evaziune fiscală reglementate în art. 3-9 sunt următoarele12:• Art. 3. - Constituie infracţiune si se pedepseşte cu amenda de la 50.000.000 lei la

300.000.000 lei fapta contribuabilului care, cu intenţie, nu reface documentele deevidenta contabila distruse, in termenul înscris in documentele de control, deşi acesta

putea sa o facă.• Art. 4. - Constituie infracţiune si se pedepseşte cu închisoare de la 6 luni la 3 ani sau cu

amenda refuzul nejustificat al unei persoane de a prezenta organelor competente, dupa cea fost somata de 3 ori, documentele legale si bunurile din patrimoniu, in scopulîmpiedicării verificărilor financiare, fiscale sau vamale.

12 Gheorgiu Gheorghe , ”Evaziunea Fiscală”, Editura Economică, Bucureşti, 2006, p. 375

13



• Art. 5. - Constituie infracţiune si se pedepseşte cu închisoare de la 6 luni la 3 ani sau cuamenda împiedicarea, sub orice forma, a organelor competente de a intra, in condiţiile

prevăzute de lege, in sedii, incinte ori pe terenuri, cu scopul efectuării verificărilor financiare, fiscale sau vamale.

• Art. 6. - Constituie infracţiune si se pedepseşte cu închisoare de la un an la 3 ani sau cu

amenda reţinerea si nevărsarea, cu intenţie, in cel mult 30 de zile de la scadenta, asumelor reprezentând impozite sau contribuţii cu reţinere la sursa.

• Art. 7.(1) Constituie infracţiune si se pedepseşte cu închisoare de la 2 ani la 7 ani si interzicerea unor drepturi punerea in circulaţie, fără drept, a timbrelor, banderolelor sau formularelor tipizate,utilizate in domeniul fiscal, cu regim special.(2) Constituie infracţiune si se pedepseşte cu închisoare de la 3 ani la 12 ani si interzicerea unor drepturi tipărirea sau punerea in circulaţie, cu ştiinţa, de timbre, banderole sau formulare tipizate,utilizate in domeniul fiscal, cu regim special, falsificate.

• Art. 8.

(1) Constituie infracţiune si se pedepseşte cu închisoare de la 3 ani la 10 ani si interzicerea unor drepturi stabilirea cu rea-credinţa de către contribuabil a impozitelor, taxelor sau contribuţiilor,având ca rezultat obţinerea, fără drept, a unor sume de bani cu titlu de rambursări sau restituiri dela bugetul general consolidat ori compensări datorate bugetului general consolidat.(2) Constituie infracţiune si se pedepseşte cu închisoare de la 5 ani la 15 ani si interzicerea unor drepturi asocierea in vederea săvârşirii faptei prevăzute la alin. (1).(3) Tentativa faptelor prevăzute la alin. (1) si (2) se pedepseşte.

• Art. 9.(1) Constituie infracţiuni de evaziune fiscala si se pedepsesc cu închisoare de la 2 ani la 8 ani siinterzicerea unor drepturi următoarele fapte săvârşite in scopul sustragerii de la îndeplinireaobligaţiilor fiscale:

a) ascunderea bunului ori a sursei impozabile sau taxabile; b) omisiunea, in tot sau in parte, a evidenţierii, in actele contabile ori in alte documente legale, aoperaţiunilor comerciale efectuate sau a veniturilor realizate;c) evidenţierea, in actele contabile sau in alte documente legale, a cheltuielilor care nu au la bazaoperaţiuni reale ori evidenţierea altor operaţiuni fictive;d) alterarea, distrugerea sau ascunderea de acte contabile, memorii ale aparatelor de taxat ori demarcat electronice fiscale sau de alte mijloace de stocare a datelor;e) executarea de evidente contabile duble, folosindu-se inscrisuri sau alte mijloace de stocare adatelor;f) sustragerea de la efectuarea verificărilor financiare, fiscale sau vamale, prin nedeclararea,declararea fictiva ori declararea inexacta cu privire la sediile principale sau secundare ale

persoanelor verificate;g) substituirea, degradarea sau înstrăinarea de către debitor ori de către terţe persoane a bunurilor sechestrate in conformitate cu prevederile Codului de procedura fiscala si ale Codului de

procedura penala.(2) Daca prin faptele prevăzute la alin. (1) s-a produs un prejudiciu mai mare de 100.000 euro, inechivalentul monedei naţionale, limita minima a pedepsei prevăzute de lege si limita maxima aacesteia se majorează cu 2 ani.(3) Daca prin faptele prevăzute la alin. (1) s-a produs un prejudiciu mai mare de 500.000 euro, inechivalentul monedei naţionale, limita minima a pedepsei prevăzute de lege si limita maxima aacesteia se majorează cu 3 ani.

Putem concluziona astfel ca, pe de o parte, prin incriminarea faptelor de evaziune fiscală suntapărate relaţiile sociale care asigură desfăşurarea normală a unei activităţi reglementate prin lege,cea de formare a bugetului de stat (şi nu numai) pe calea taxelor şi impozitelor, iar pe de alta

14



parte, prin incriminări sunt apărate şi relaţiile sociale privitoare la patrimoniul statului ca patrimoniu public.

1.4.2. Organele competente în combaterea evaziunii fiscale

Lipsa unui control bine organizat şi dotat cu un personal priceput şi corect poate conduce laforme de mare amploare ale evaziunii fiscale.Pentru organizarea şi functionarea controlului financiar şi Gãrzii Financiare, la 22 martie

1991 s-a adoptat legea nr.30, publicată în M.O. al României nr. 64 din 27 martie 1991.În conformitate cu art.1 din legea 30/1991, "Ministerul Finanţelor, în numele statului

efectueazã aparatul specializat controlulului şi administrării mijloacelor financiare ale organelor centrale si locale, ale administraţiei de stat, precum şi ale instituţiilor de stat şi verificărespectarea reglementărilor financiar-contabile în activitatea desfăşurată de către regii autonome,societăţi comerciale şi alţi agenţi economici în legătură cu îndeplinirea obligaţiilor acestora faţăde stat".

Cel de al doilea aliniat al aceluiaşi articol mentionează că "aparatul specializat al

Ministerului Finanţelor actionează operativ pentru prevenirea şi combaterea fraudelor,contravenţiilor şi infracţiunilor la regimul fiscal, vamal şi de preţuri, luând măsurile prevăzute delege".

În art. 4 se precizează că "controlul financiar al statului se organizează şi funcţionează înMinisterul Finanţelor şi se realizează prin Direcţia Generală a controlului financiar de stat şiGarda Financiară".

Prin lege, atributiile ce revin Directiei Generale a controlului financiar de stat si unitãtilor subordonate acesteia sunt13:

• controlează administrarea şi utilizarea fondurilor acordate de la buget pentru cheltuielilede funcţionare şi întreţinere a organelor centrale şi locale ale administraţei de stat şi

unităţilor finanţate de la buget ;• controlează utilizarea fondurilor acordate de către stat pentru realizarea de investiţii deinteres general, subvenţionarea unor activităţi şi produse şi pentru alte destinaţii

prevăzute de lege;• verificã folosirea mijloacelor si a fondurilor din dotare si respectarea reglementãrilor

financiar-contabile în activitatea regiilor autonome si a societãtilor comerciale cu capitalde stat;

• verifică exactitatea şi realitatea înregistrărilor în evidenţele prevăzute de lege şi de actelede constituire a societăţilor comerciale şi a celorlalţi agenţi economici, urmărindstabilirea corectă şi îndeplinirea integrală şi la termen a tuturor obligaţiilor financiare şifiscale faţă de stat;

• îndeplineşte şi alte atribuii de control stabilite potrivit legii în sarcina MinisteruluiFinanţelor;

De asemenea, sunt reglementate şi atribuţiile Gãrzii Financiare14:- aplicarea şi executarea legilor fiscale şi a reglementărilor vamale, urmărind împiedicarea

oricărei sustrageri sau eschivări de la plata impozitelor şi taxelor;- respectarea normelor de comerţ, urmărind să împiedice activităţile de contrabandã şi

orice procedee interzise de lege;- să verifice existenţa şi autenticitatea documentelor justificative, pe timpul transportului,

precum şi în locurile de desfăşurare a unor activităţi de producţie, prestări de servicii,acte şi fapte de comerţ, când existã indicii de sustragere de la îndeplinirea obligaţiilor fiscale sau de realizare a unor procedee interzise de lege;

13 Popescu Luigi, „ Fiscalitate comparată în afaceri”, Editura Sitech, Craiova, 2009, p.38514 Gheorgiu Gheorghe , ”Evaziunea Fiscală”, Editura Economică, Bucureşti, 2006, p. 333

15



- să verifice registrele sau orice alte documente din care rezultă îndeplinirea obligaţiilor fiscale;

- să constate contravenţii şi să aplice sancţiunile corespunzătoare;- să sesizeze organele de urmărire penală în legatură cu infracţiunile constatate cu ocazia

exercitării atribuţiilor de serviciu.

În urma constatărilor rezultate din controlul financiar, Ministerul Finantelor are dreptul înconformitate cu dispoziţiile art.7 din legea nr. 30/1991 să dispună15:a) luarea de măsuri în vederea înlăturării şi prevenirii neregulilor constatate în activitateafinanciar-contabilă a administraţiilor centrale şi locale, precum şi a regiilor autonome;

b) corectarea şi completarea bilanţurilor contabile şi vărsarea la buget a impozitelor şi a altor venituri legal datorate statului;c) aplicarea de măsuri pentru respectarea prevederilor legale în domeniul preţurilor şi tarifelor;d) suspendarea aplicării măsurilor care contravin reglementărilor financiar-contabile şi fiscale.

Nerespectarea, neducerea la îndeplinirea la termen a dispoziţiilor date prin actul decontrol încheiat de organul financiar-fiscal constituie în sistemul legii nr. 87/1994 contravenţie şise sancţioneazã ca atare.

15 Văcărel Iulian şi colectiv., “ Finanţe publice”, Editura Didactică şi pedagogică, Bucureşti, 2006, p. 482

16

Licenta

Documents

Transcript of Licenta