Lic Obreja

download Lic Obreja

of 123

  • date post

    04-Sep-2015
  • Category

    Documents

  • view

    219
  • download

    2

Embed Size (px)

description

obra

Transcript of Lic Obreja

1

PAGE 95

Universitatea Al. I. Cuza Ia[i

Facultatea de Teologie Ortodox\ Dumitru St\niloae Ia[i

PROIECT DE LICEN}|

Sf=nta Liturghie la Sf=ntul Maxim M\rturisitorul

~ndrum\tor

Absolvent

Pr.Conf.Dr. Viorel SAVA Obreja Marius - Emanuel

-2004-1. Introducere

Sf=ntul Maxim M\rturisitorul (662) este unul dintre cei mai mari P\rin]i ai Bisericii R\s\ritene, fiind considerat ultimul mare teolog patristic `nainte de Sf=ntul Ioan Damaschin. El este unul dintre cei mai de seam\ g=nditori cre[tini din toate timpurile de[i p=n\ nu de mult opera sa a fost foarte pu]in cunoscut\ `n Europa Apusean\ [i America de Nord. Doar `n a doua jum\tate a secolului trecut au ap\rut studii ample, cu prec\dere `n Fran]a [i Germania.

C\lug\r [i ascet, format `n tradi]ia spiritual\ a R\s\ritului prin lectura marilor Sfin]i P\rin]i ai secolului al-IV-lea, mare admirator al scrierilor origeniste, evagriene, comentator al operei lui Dionisie Areopagitul, Sf=ntul Maxim a fost un veritabil ap\r\tor al Ortodoxiei `mpotriva monofizitismului [i a monotelismului, teolog contemplativ, `nspirat de idealismul platonician dar bine ini]iat `n psihologie [i `n doctrina principalilor scriitori mistici ai R\s\ritului. Disputa `mpotriva monotelismului, privind cele dou\ voin]e ale lui Hristos, era de fapt o consecin]\ a ne`n]elegerilor privind cele dou\ naturi sau firi ale M=ntuitorului care f\cuser\ obiectul Sinodului de la Calcedon. Implicarea Sf. Maxim avea ca temei profunda lui experien]\ spiritual\. Pozi]ia sa dyotelit\ (dou\ voin]e `n Hristos uman\ [i divin\) a fost preg\tit\ cu mult timp `n urm\, `ns\ a ezitat s\ o afirme din respect fa]\ de autoritatea Patriarhului Serghie. Pentru Sf. Maxim doctrina celor dou\ voin]e dep\[e[te consecin]a logic\ a `nv\]\turii despre cele dou\ naturi devenind problema accept\rii `n mod deplin a omenit\]ii lui Hristos ca premis\ a m=ntuirii noastre. Ceea ce formeaz\ taina soteriologic\ `n [i prin Hristos este tocmai coexisten]a dinamic\ a celor dou\ naturi cu voin]ele lor, potrivit naturii lor specifice. ~n consecin]\, a nega dualitatea voin]elor `nseamn\, pentru Sf. Maxim, a nu `n]elege esen]a lucr\rii m=ntuitoare a lui Hristos.

Teologia Sf=ntului Maxim poate fi privit\ ca un imn `nchinat unit\]ii tuturor lucrurilor, realizat\ prin iubirea creatoare [i m=ntuitoare a lui Dumnezeu unirea omului cu Dumnezeu [i a lui Dumnezeu cu omul, unirea `ntregii crea]ii `n om, atunci c=nd acesta `[i `mpline[te voca]ia de a fi microcosmos, parte integrant\ a macrocosmosului universal Dumnezeu `n Treime. Este vorba despre o unitate `n diversitate, unde toate `[i reg\sesc adev\rata lor identitate, individualitate `n momentul `n care realizeaz\ adev\rata comuniune cu Dumnezeu, `ntr-o armonie cu universul, `ntr-o Liturghie Cosmic\.

Aceste concep]ii nu sunt abstracte sau teoretice deoarece `n centrul tuturor lucrurilor se afl\ ~ns\[i persoana [i lucrarea M=ntuitorului Hristos, Cuv=ntul `ntrupat, Om [i Dumnezeu. Prin `ntruparea lui Dumnezeu omul are posibilitatea s\ se `ndumnezeiasc\ - scopul ultim al crea]iei prin lucrarea proprie liber\ [i responsabil\ c\l\uzit\ de Harul sfin]itor. Pentru Sf. Maxim participarea la bine a omului, la orice nivel, este o participare la Dumnezeu ~nsu[i, care este izvorul oric\riu bine. Toate lucr\rile omului menite s\ realizeze scopul pentru care a fost creat `l determin\ s\ participe din ce `n ce mai profund la via]a divin\. Cu c=t se dep\[e[te pe sine apropiidu-se de Dumnezeu, cu at=t omul devine cu adev\rat om dup\ chipul [i asem\narea lui Dumnezeu.

Sf=ntul Maxim a tr\it `ntr-o perioad\ `n care `ntre R\s\rit [i Apus existau anumite tensiuni, care l-au marcat profund, murind chiar pentru integritatea viziunii sale de a aduce toate lucrurile `n unire, `n Hristos. El este teologul a c\rui oper\ nu a fost deplin apreciat\, poate [i datorit\ faptului c\ nu a fost tradus\ dec\t destul de t=rziu, `ns\ a c\rui teologie este surpinz\tor de actual\, dup\ at=tea secole, d=nd m\rturie realit\]ii puterii unificatoare [i `mp\ciuitoare a Iubirii Divine.

Fie ca Bunul Dumnezeu, prin modesta mea `ncercare de a prezenta unele aspecte din g=ndirea str\lucitului teolog, s\ aduc\ lumin\, pace [i iubire divin\ `n con[tiin]a [i sufletul tuturor celor care caut\ r\spunsuri existen]iale `n alte religii, confesiuni, curente filosofice [i nu `n adev\rata teologie ortodox\ cre[tin\.

2. Sf=nta Liturghie sec. I-VII. Scurt istoric. Interpret\ri

2.1 Istoria Sf=ntei Liturghii `n primele veacuri cre[tine

a) Instituirea Sfintei Liturghii

Centrul activit\]ii de r\scump\rare a M=ntuitorului Iisus Hristos `l constitue patimile [i moartea Sa pe Cruce urmate de `nviere. Evanghelia de pe Golgota este reactualizat\ `n Sf=nta Liturghie permanent. Liturghia nu este doar o reactualizare a patimilor M=ntuitorului ci [i o sintez\ liturgic\ a `ntregii lucr\ri s\v=r[it\ de Hristos. M=ntuitorul Hristos `n convorbirea cu samarineanca de la f=nt=na lui Iacob formuleaz\ mai `nt=i principiu fundamental al cultului celui nou: `nchinarea `n duh [i adev\r (In. IV, 23-24), adic\ cinstirea lui Dumnezeu `n sinceritate [i cur\]ia inimii, din care trebuie s\ izvorasc\ formele externe ale cultului. Acest principiu trebuia s\ deosebeasc\, `n chip fundamental, cultul cel nou `nstituit de celelalte culte p\g=ne [i cel iudaic, care puneau mai mult accent pe riturile [i formele externe dec=t pe fondul l\untric, adic\ sim]irea religioas\, evlavia adev\rat\.

~ntemeierea Jertfei celei Noi fusese prevestit\ de M=ntuitorul cu mult `nainte de patima Sa `n cuv=ntarea ]inut\ mul]imii dup\ s\v=r[irea `nmul]irii p=inilor `n pustie: Eu sunt P=inea ce vie Care S-a pogor=t din cer. Cine m\n=nc\ din P=inea aceasta, viu va fi `n veci. Iar P=inea pe care Eu o voi da pentru via]a lumii este trupul Meu(In.VI, 51). ~nstituirea cultului cre[tin [i `n mod deosebit a Sfintei Euharistii din cadrul Liturghiei a fost realizat\ de ~nsu[i M=ntuitorul la Cina cea de tain\, c=nd oficiaz\ un ritual pascal iudaic `mpreun\ cu ucenicii S\i: Iar pe c=nd m=ncau ei, Iisus, lu=nd p=ine [i binecuv=nt=nd, a fr=nt [i, d=nd ucenicilor, a zis: Luati, m=nca]i, acesta este Trupul Meu. Lu=nd apoi paharul [i mul]umind, le-a dat, zic=nd: Be]i dintru acesta to]i, c\ acesta este s=ngele Meu, al Legii celei Noi care pentru mul]i se vars\ spre iertarea p\catelor.(Mt.XXVI, 26-28; Mt.XIV, 22-24; Lc.XXII, 19-20; 1 Cor.XI, 23-25).

Cu ocazia acestei ceremonii solemne Hristos a reformat [i spiritualizat cultul iudaic instituind un nou leg\m=nt pecetluit cu Trupul [i S=ngele S\u, un nou cult: cultul Legii celei Noi adus\ de El [i fundamentat\ pe Legea cea Veche. Reactualizarea liturgic\ a acestei ceremonii are ca temei porunca M=ntuitorului: aceasta s\ face]i spre pomenirea Mea(Lc.XXII, 19; 1Cor.XI, 24), sfin]indu-i astfel pe ucenicii S\i ca arhierei, preo]i slujitori ai Jertfei celei Noi. Pe l=ng\ `ntemeierea cultului cre[tin, prin `nstituirea Sfintei Euharistii, M=ntuitorul fixeaz\ [i materia ei p=inea [i vinul - instituind totodat\ [i formele principale ale noului cult (ritul euharistic), din care se vor dezvolta mai t=rziu, treptat, toate celelalte forme secundare ale sale.

Av=nd `n vedere str=nsa leg\tur\ care exist\ `ntre ideea sau concep]ia religioas\ [i formele sale de cult, noua credin]\ `n Dumnezeu, revelat `ntr-o form\ superioar\ celei din Vechiul Testament, trebuia s\ se exprime `n forme noi de cinstire a acestui Dumnezeu al iubirii. Sentimentul cel nou care leag\ pe om de Dumnezeu este iubirea dus\ p=n\ suprema ei form\ aceea de jertf\.

Denumirea de Liturghie nu a ap\rut odat\ cu jertfa euharistic\, ci `ni]ial s-au folosit al]i termeni ce defineau scopul, fiin]a sau esen]a acestei sfinte slujbe. Astfel `n perioada apostolic\ g\sim termeni precum fr=ngerea p=inii (Fapte II, 42; XX,7), Cina Domnului (1 Cor. X, 21; XI, 20), binecuv=ntare sau paharul binecuv=nt\rii (1 Cor. X, 16), p=ine [i paharul Domnului (1Cor. XI, 26-27). ~n epoca urm\toare denumirile jertfei liturgice se diversific\: `n\l]are, aducere, ofrand\ (Sf. Clement Romanul, Ep.I Cor., cap.40), euharistie, mul]umire (Sf. Iustin Martirul, Apologia I, cap.65), mister, tain\, tain\ sf=nt\ (Sf. Ioan Gur\ de Aur, Despre preo]ie, VI, 4), jertf\, sacrificiu (Didahia, cap.14).

Termenul de ast\zi care define[te celebrarea Sfintei Jertfe este de origine precre[tin\. ~n limbaj profan liturghia are etimologie greac\ [i reprezenta orice serviciu sau slujb\ public\ `n general. ~n cre[tinism termenul cap\t\ conota]ie religioas\ datorit\ Septuagintei care `l folose[te pentru a traduce termenul ebraic abodah `ndic=nd serviciul religios al preo]ilor [i levi]ilor de la templu [i Cortul M\rturiei (Ie[. XXX, 20). ~n Noul Testament `nt=lnim acest termen cu `n]elesul de slujb\, serviciul divin public (Evrei VIII, 2; Fapte XIII, 2; Rom.XV, 16). Ini]ial cuv=ntul liturghie avea un sens larg indic=nd totalitatea actelor de cult precum [i administrarea lor (ceea ce se `n]elege ast\zi prin cult, slujire preo]easc\) `ns\ `ncep=nd cu secolul V `n]elesul lui s-a restr=ns, aplic=ndu-se mai `nt=i la Cina cea de Tain\ (Teodoret de Cir, Epistola CXLVI) apoi la slujba Jertfei celei far\ de s=nge [i a `mp\rt\[irii credincio[ilor cu Sfintele Daruri (Codicele Justinian, Nov.VII).

b) Cultul cre[tin `n perioada apostolic\

Sfin]ii Apostoli au p\strat cu sfin]enie cele primite de M=ntuitorul, dar adaug\ [i forme noi `n func]ie de cerin]ele noii Biserici formate la Cinzecime. La `nceput credincio[ii proveneau `n mare parte din r=ndul iudeilor deci cultul avea [i unele influen]e din ritul vechi testamentar. Cre[tinii se rugau `n anumite momente fixate de cultul iudaic: ceasul al treilea (Fapte II, 5), al [aselea (Fapte X, 9) [i al nou\lea (Fapte III, 1) dar au introdus [i alte momente de adun\ri liturgice care au loc la `nceput `n case particulare. Aceste