Lector : Emil Dinga Dată : 26 august 2014

Lector : Emil Dinga Dată: 26 august 2014 Loc: Academia Română, Calea Victoriei 125, Sala N.N. Constantinescu Oră: 16.00 – 19.00

Bazele teoriei cunoașterii în economie/științele sociale

Investește în oameni!FONDUL SOCIAL EUROPEAN

Programul Operațional Sectorial Dezvoltarea Resurselor Umane 2007 – 2013 Axa prioritară nr. 1 „Educația și formarea profesională în sprijinul creșterii economice și dezvoltării societății bazate pe cunoaștere”

Domeniul major de intervenție 1.5 „Programe doctorale și post-doctorale în sprijinul cercetării”Numărul de identificare al contractului: POSDRU/159/1.5/S/137926

Rute de excelență academică în cercetarea doctorală și post-doctorală – READ

SUMAR

• Ce este cunoașterea

• Condițiile de geneză și de posibilitate a cunoașterii

• Ce este cunoașterea științifică

• Condițiile de geneză și de posibilitate a cunoașterii științifice

• Analitic și sintetic în cunoașterea socială

• Teoretic și empiric în cunoașterea socială

• Monadic și poliadic în cunoașterea socială

• Semnificația propozițiilor sociale

• Conceptul de paradigmă?

19.04.2023 2Emil Dinga - Bazele teoriei cunoașterii în economie/științele sociale

CE ESTE CUNOAȘTEREA (1/3)• Realitatea este orice poate pretinde un statut ontologic. Ea poate fi:

– realitate actuală sau realitate potențială (conform distincției aristotelice)– realitate obiectivă (autonomă în raport cu subiectul) sau realitate subiectivă (non-

autonomă în raport cu subiectul)

• Cunoașterea este o realitate subiectivă– există numai pentru subiect– realitatea obiectivă, în sine, nu are nici un predicat/proprietate, în afară de cea

ontologică (totuși, după Kant, calitatea ontologică nu este predicat – vezi respingerea argumentului ontologic al lui Anselm privind existența lui Dumnezeu)

– toate predicatele realității sunt conferite acesteia exclusiv de subiect

• Nici o cunoaștere nu este (nu poate fi) nemijlocită– chiar și percepțiile reprezintă simulări (modele) ale realității– ca urmare, cunoaștem doar fenomenul (modelul) nu numenul (realitatea în sine)

• Cunoașterea este dată, în mod disjunctiv non-exclusiv, de:

– percepții: prezența in actu a realității percepute este necesară (orice tip de subiect)– reprezentări: prezența in actu a realității percepute nu este necesară (subiect cultural)


CE ESTE CUNOAȘTEREA (2/3)• Cunoașterea instituie o ordine în realitate

– prin descoperire: flux cognitiv dinspre realitate către subiect (ipoteză inductivă)– prin invenție: flux cognitiv dinspre subiect către realitate (ipoteză deductivă)

• Ordinea instituită de cunoaștere în realitate poate fi:– ordine naturală (ON): emergentă, analitică, predictibilă, fără scop (doar cu finalitate)

• fără noutate (sau cu „noutate” complet deterministă)– ordine cvasi-socială (OCS): obiectivată, sintetică, parțial predictibilă, fără scop

• cu „noutate” parțial deterministă– ordine socială (OS): obiectivată, sintetică, impredictibilă , cu scop

• cu noutate propriu-zisă (bazată pe liber-arbitru)

• Tipurile cunoașterii:– formală: conștientă, comunicabilă inter-subiectiv, simbolică– intuitivă: inconștientă, incomunicabilă inter-subiectiv, simbolică– empirică: conștientă, incomunicabilă inter-subiectiv, non-simbolică– ostensivă: conștientă, comunicabilă inter-subiectiv, non-simbolică– instinctivă: inconștientă, incomunicabilă inter-subiectiv, non-simbolică– memică: inconștientă, comunicabilă inter-subiectiv, non-simbolică


19.04.2023 Emil Dinga - Bazele teoriei cunoașterii în economie/științele sociale 5

CE ESTE CUNOAȘTEREA (3/3)

: cunoaștere conștientă: cunoaștere inconștientă: cunoaștere simbolică: cunoaștere non-simbolică: cunoaștere comunicabilă inter-subiectiv: cunoaștere incomunicabilă inter-subiectiv

CONDIȚIILE DE GENEZĂ ȘI DE POSIBILITATE A CUNOAȘTERII (1/3)

• Geneza cunoașterii:– emergența sau proiectarea unei probleme

• emergență: ontologizare non-deliberativă (poate fi, însă, și un spillover)• proiectare: ontologizare deliberativă (proiectarea, spre deosebire de reprezentare,

poate fi și apriorică)• problemă: fenomen real căruia nu-i corespunde (încă) o schemă de marcare deschisă• marcare deschisă: identificarea unui parcurs complet (realizat fie praxiologic, fie

reprezentațional) al fenomenului, care să nu conțină infinități sau imposibilități



• Posibilitatea cunoașterii este condiționată de concomitența:– existenței unui subiect cognitiv (cultural sau non-cultural)

• subiect cultural: capabil de percepții și reprezentări• subiect non-cultural: capabil de percepții

– existenței unei opinii a subiectului cognitiv despre realitate (de regulă, despre un segment spațio-temporal și criterial - SPTC - de realitate, și nu despre realitate ca întreg)• subiect cultural: opinia este semnalizată altor subiecți pe baza unui cod dobândit

formal• subiect non-cultural: opinia este semnalizată altor subiecți pe baza unui cod dobândit

empiric

– adevărului opiniei• subiect cultural: verificare logică (non-penalizatoare) sau practică (penalizatoare) • subiect non-cultural: verificare practică (penalizatoare)

– invocării unui principiu de întemeiere a opiniei• subiect cultural: principiu bazat pe raționalitate/inteligibilitate (a priori)• subiect non-cultural: principiu bazat pe testul de supraviețuire (a posteriori)


CE ESTE CUNOAȘTEREA ȘTIINȚIFICĂ• Predicatele suficiente ale cunoașterii științifice (de tip științific) sunt:

– caracter formal• consecința 1: cunoașterea științifică implică exclusiv subiecți culturali• consecința 2: cunoașterea științifică implică folosirea unui limbaj simbolic

– caracter non-ambiguu

• consecința 1: cunoașterea științifică este exclusiv (sau predominant) denotativă• consecința 2: semnificația cunoașterii științifice este aceeași pentru orice subiect

(prin folosirea jargonului)

– caracter falsificabil factual

• consecința 1: cunoașterea științifică este negociabilă public (validarea cunoașterii științifice se face prin „votul” comunității științifice)

• consecința 2: validitatea cunoașterii științifice este non-categorică, deci condițională (cenzura celor trei „O” ai factualității: oricând, oriunde, orice factual poate respinge cunoașterea științifică – criteriul Popper)


CONDIȚIILE DE GENEZĂ ȘI DE POSIBILITATE A CUNOAȘTERII ȘTIINȚIFICE (1/2)

• Geneza cunoașterii științifice:

– formularea unei probleme științifice

• problemă științifică: problemă a cărei rezolvare necesită formularea unei explicații

• formularea explicației: implică limbajul simbolic

• limbaj simbolic: limbaj în care alegerea semnelor este supusă votului public

• explicație (sens larg): raționalizare testabilă (poate fi și un mecanism cauzal)

• explicație (sens restrâns): descrierea unei cauzalități

• raționalizare: marcare deschisă de tip reprezentațional, votată public

• testabilitate: posibilitatea re-marcării deschise (este exclusiv factuală)

• testabilitatea implică cauzalitatea (invers nu este adevărat, de exemplu putem avea o cauzalitate de tip metafizic)

• cauzalitate: raționalizarea extinsă (este permisă infinitatea, dar nu imposibilitatea)


CONDIȚIILE DE GENEZĂ ȘI DE POSIBILITATE A CUNOAȘTERII ȘTIINȚIFICE (2/2)

• Posibilitatea cunoașterii științifice este asigurată de specificarea condițiilor privind posibilitatea cunoașterii:– cu privire la subiectul cognitiv științific

• subiectul cognitiv științific este exclusiv subiect cultural

– cu privire la existența opiniei științifice• opinia științifică este exprimată în limbaj simbolic• opinia științifică este opozabilă oricărui subiect care înțelege limbajul folosit• opinia științifică transcende subiectul emitent primar al opiniei, devenind opinie

publică (sau, cel puțin, a unei comunități sociale – comunitatea științifică)• opinia științifică este formulată într-o modalitate pozitivistă (testabilă)

– cu privire la adevărul opiniei științifice• adevărul opiniei științifice este aprioric (altfel, am avea o simplă tautologie cu

factualul)• adevărul opiniei științifice este falsificabil (infirmabil factual)

– cu privire la întemeierea opiniei științifice• principiul de întemeiere este principiul cauzalității


ANALITIC ȘI SINTETIC ÎN CUNOAȘTEREA SOCIALĂ (1/6)

• conceptul de analitic:– există trei accepțiuni distincte ale conceptului de analitic:

• A1: accepțiunea 1 – ca obiect al cunoașterii: ceva este analitic dacă poate fi descompus în componente mai simple (la limită, elementare, adică indivizibile), care încă își păstrează „personalitatea” cognitivă

– NB1: această accepțiune este corelată cu noțiunea de analiză (procesul de a exploata proprietatea analitică a obiectului cunoașterii)

– NB2: această accepțiune este pandantul conceptului de sintetic din perechea „analiză – sinteză”

• A2: accepțiunea 2 – ca disciplină cognitivă: ceva este analitic dacă principiile, legile, teoremele etc. disciplinei cognitive se aplică, în mod simetric, oricărui individ din clasa de obiecte ale cunoașterii aferente acelei discipline

– NB1: această accepțiune este corelată cu respingerea descrierilor prin legități sau regularități de tip statistic

– NB2: principiile, legile teoremele etc. astfel definite se mai numesc și dinamice (prin opoziție cu cele statistice care se poate spune că sunt dinamice cu privire la media indivizilor)

• A3: accepțiunea 3 – ca enunț propozițional: ceva este analitic dacă este tautologic (dacă predicatul logic este conținut în subiectul logic)

– NB1: aceasta este accepțiunea kantiană a analiticității

– NB2: această accepțiune este pandantul conceptului kantian de sintetic



• conceptul de sintetic:– există două accepțiuni distincte ale conceptului de sintetic:

• S1: accepțiunea 1 – ca obiect al cunoașterii: ceva este sintetic dacă a rezultat din recompunerea componentelor analitice, căpătând o nouă „personalitatea” cognitivă

– NB1: această accepțiune este corelată cu noțiunea de sinteză (procesul de a exploata proprietatea sintetică a obiectului cunoașterii)

– NB2: această accepțiune va sta la baza discuției privind posibilitatea agregărilor în economie (ca disciplină cognitivă, sau ca proces real) – vezi Prelegerea nr. 14

• S2: accepțiunea 2 – ca enunț propozițional: ceva este sintetic dacă este non-tautologic (dacă predicatul logic nu este conținut în subiectul logic)

– NB1: aceasta este accepțiunea kantiană a sinteticității

– NB2: această accepțiune este pandantul conceptului kantian de analitic




• deci:– A1, respectiv S1 sunt complet compatibile cu socialul

– A3, respectiv S2 sunt parțial compatibile cu socialul

– A2 este incompatibil cu socialul

• vom fi interesați de A3, respectiv S2


• propoziții sociale (PS)– (def) o propoziție care vizează fie un obiect social (OS), fie un subiect social (SS), fie o

relație dintre un subiect social și un obiect social (SOS)

– tipologia propozițiilor sociale:• PS-I: propoziții sociale indicative (formulează explicația socială)– PS-IA: propoziții sociale indicative de tip asertiv (afirmații sau negații)

– PS-II: propoziții sociale indicative de tip ipoteză (asumpție)

– PS-IP: propoziții sociale indicative de tip postulat (axiomă)

• PS-nI: propoziții sociale non-indicative (formulează metodologia de cercetare socială)– PS-nIQ: propoziții sociale non-indicative de tip interogativ (formulează întrebarea)

– PS-nID: propoziții sociale non-indicative de tip deontic (normativ)

– PS-nIM: propoziții sociale non-indicative de tip modal (formulează comportamentul social)

– forma propozițiilor sociale• notații: SL (subiectul gramatical sau logic); PL (predicatul gramatical sau logic); (un semn grafic

care indică concatenarea discursivă între elementele structurale ale propoziției sociale)

• forma logică a propoziției sociale– , sau

– , sau



• propoziții sociale analitice (PSA)– (def) propoziții sociale în care predicatul logic este conținut în subiectul logic

• aceste propoziții sunt de tip tautologic și sunt menite să obțină forma cea mai adecvată de exprimare a unei idei sociale (pentru oricare dintre cele șase tipuri posibile)

• o PSA nu produce cunoștințe noi, ci doar schimbă forma de exprimare a unei cunoștințe

– posibilitatea propozițiilor sociale analitice• propozițiile sociale analitice (PSA) sunt posibile întrucât știința socială conține legități sau

regularități care sunt asumate ca adevărate și din care pot fi derivate alte propoziții adevărate– ex. din economie: legea randamentelor descrescătoare

– utilitatea propozițiilor sociale analitice• propozițiile sociale analitice (PSA) sunt utile pentru dezvoltarea unor raționamente pur

deductive, din care să se extragă teoreme – ex. din economie: efectul (teorema) Balassa-Samuelson este derivat (ă) prin raționament

deductiv bazat pe ipoteza alegerii conform cu costul de oportunitate minim (circulația forței de muncă)

– forma abstractă a propozițiilor sociale analitice• ), sau• , unde , iar înseamnă „echivalent cu”



• propoziții sociale sintetice (PSS)– (def) propoziții sociale în care predicatul logic nu este conținut în subiectul logic

• aceste propoziții sunt de tip non-tautologic• o PSS comunică cunoștințe noi (care nu existau în subiect)

– posibilitatea propozițiilor sociale sintetice• având în vedere faptul că știința socială se ocupă de relația „subiect-obiect”, adică are o

auto-referențialitate imperfectă, propozițiile sociale vor fi și de tip PSS, adică vor conține cunoștințe noi despre subiectul social, sau despre obiectul social, sau despre relația subiect social– obiect social

– utilitatea propozițiilor sociale sintetice• propozițiile sociale sintetice (PSS) sunt utile atât pentru a pune „întrebări” obiectului social,

cât și pentru a formula aserțiuni despre realitatea socială sau pentru a formula comportamente sociale

• în general, propozițiile sociale sintetice vor constitui masa de propoziții empirice ale științei sociale

– forma abstractă a propozițiilor sociale sintetice• ), sau


TEORETIC ȘI EMPIRIC ÎN CUNOAȘTEREA SOCIALĂ (1/3)

• conceptul de teoretic– teoreticul vizează obiecte teoretice

– (def) obiect teoretic (OT): semn care are ca referință tot un obiect teoretic

• NB1: deci, teoreticul este închis din punct de vedere al semnificației (denotatului)

• NB2: definiția are caracter recursiv, dar nu este o recursivitate infinită, deoarece mulțimea obiectelor teoretice este o mulțime finită (n = finit)

• conceptul de empiric– empiricul vizează obiecte empirice

– (def) obiect empiric (OF): semn care are ca referință fie un obiect empiric, fie o relație între un obiect teoretic și unul empiric

• NB1: deci, empiricul este deschis din punct de vedere al semnificației (denotatului)

• NB2: definiția are caracter recursiv, dar nu este o recursivitate infinită, deoarece mulțimea obiectelor empirice este o mulțime finită (k = finit)



• propoziții sociale teoretice (PST)– (def) propoziții sociale în care subiectul logic este un obiect social teoretic (OST)– posibilitatea propozițiilor sociale teoretice

• constă în faptul că știința socială își construiește un sistem conceptual propriu, sistem caracterizat în general prin auto-referențialitate imperfectă dar, în măsura (sau în „zona” de conceptualizare) în care auto-referențialitatea este completă cu privire la obiectele teoretice, vor putea fi formulate propoziții sociale teoretice

• ex. din economie: „Mărimea salariului nominal este dată de produsul dintre prețul bunului și productivitatea marginală a muncii” ()

– utilitatea propozițiilor sociale teoretice• propozițiile sociale teoretice (PST) sunt utile pentru epuizarea teoremelor (și a lemelor

aferente) non-contextuale• în general, propozițiile sociale teoretice vor constitui masa de propoziții necesare ale științei

sociale

– forma abstractă a propozițiilor economice teoretice• ), sau• , unde



• propoziții sociale empirice (PSE)– (def) propoziții sociale în care subiectul logic este un obiect social empiric (OSE) sau

o relație între un obiect social teoretic și unul empiric – posibilitatea propozițiilor sociale empirice

• constă în faptul că știința socială aplică construcția sa conceptual-explicativă realității factuale, atât pentru testarea propriilor teoreme (leme), cât și pentru a prescrie comportamente sociale

• ex. din economie: „O creștere a înclinației marginale spre consum ar putea conduce, la același venit disponibil, la creșterea prețului mediu pe economie, dacă oferta internă este rigidă pe termen scurt” (, dacă )

– utilitatea propozițiilor sociale empirice• propozițiile sociale empirice (PSE) sunt utile pentru descrierea fenomenelor sociale

contextuale posibile• în general, propozițiile sociale empirice vor constitui masa de propoziții contingente ale

științei sociale

– forma abstractă a propozițiilor sociale empirice• ), sau• , unde


MONADIC ȘI POLIADIC ÎN CUNOAȘTEREA SOCIALĂ (1/3)

• propoziție socială monadică– (def) o propoziție socială al cărei predicate sunt monadic omogene– (def) un predicat este monadic dacă depinde de o singură variabilă– (def) predicatele sunt monadic omogene dacă depind de aceeași variabilă– (forma generală):

… sincategorematici• NB1: subiectul și predicatul sunt, într-o propoziție socială, termeni categorematici

(care au semnificație prin ei înșiși, deci trimit la un denotat în mod nemijlocit)• NB2: numărul termenilor sincategorematici (care nu au semnificație prin ei înșiși,

constituind elemente de legătură, în cadrul propoziției, între termenii categorematici) nu este restricționat în propoziția socială, deci nici în cea atomică (monadică)



– (validitate) o propoziție socială monadică este validă dacă formularea ei sintactică (sau deducerea ei logică) respectă principiile logice și regulile de limbaj (sau de raționament)• este posibil ca o propoziție socială monadică validă să fie falsă, și invers, o

propoziție socială monadică invalidă să fie adevărată• ex: propoziție socială monadică validă și falsă: – (premisa majoră): toți investitorii au coarne ()– (premisa minoră): unii politicieni sunt investitori ( )– (concluzia): unii politicieni au coarne ()

• ex: propoziție socială monadică invalidă și adevărată: – (premisa majoră): toți investitorii au coarne ()– (premisa minoră): unii politicieni au coarne ( )– (concluzia): unii politicieni sunt investitori ()



• propoziție socială poliadică

– (def) o propoziție socială al cărei predicat este poliadic

– (def) un predicat este poliadic dacă depinde de mai mult de o variabilă

– (forma generală 1):

(1) sincategorematici

(2) sincategorematici

• NB1: predicat biadic ()

• NB2: predicat triadic () etc.

– (forma generală 2):

sincategorematici

sincategorematici

– NB1: majoritatea propozițiilor sociale sunt de tip poliadic

– NB2: în cazul propozițiilor poliadice în care toate argumentele sunt independente între ele avem de-a face cu predicate de variabile

– NB3: în cazul propozițiilor poliadice în care unele argumente ale predicatului poliadic sunt funcții de alte argumente ale acelui predicat, avem de-a face cu predicate de funcții


SEMNIFICAȚIA PROPOZIȚIILOR SOCIALE• semnificația unui termen (semn) social

– (def) referința sa (denotatul său)– NB: semnificația unui termen (semn) social reprezintă extensiunea acelui termen

(semn) social

• semnificația unei propoziții sociale– (a) în cazul propozițiilor sociale indicative• (def) echivalența dintre conținutul propoziției sociale și factualul la care se referă acel

conținut• NB: semnificația unei propoziții sociale indicative este chiar valoarea de adevăr a acelei

propoziții (valoarea de adevăr este testată prin procedura de falsificare)

– (b) în cazul propozițiilor non-indicative• (def) conformitatea dintre condițiile stipulate în enunțul propozițional și condițiile verificate

în mod empiric• NB: semnificația unei propoziții sociale non-indicative este chiar valoarea de comportament

prescrisă de acea propoziție– ex1. în propozițiile modale: respectarea condițiilor de posibilitate precizate în propoziție

– ex2. în propozițiile deontice: respectarea condițiilor de normativitate precizate în propoziție

– ex3. în propozițiile interogative: respectarea condițiilor de interogativitate precizate în propoziție


CONCEPTUL DE PARADIGMĂ? (1/6)• conceptul de paradigmă

– (def) paradigma este un model de raționalitate (sau de raționalizare)

– structura paradigmei (modelul VNFL al paradigmei)• valoarea (V)– (def) întemeierea finalității paradigmei

– ex: completa raționalitate a subiectului (pentru cazul nucleului modelului homo oeconomicus)

• nucleul (N)– (def) principiul prim (primitiv, primar, fundamental) al paradigmei

– NB: pot fi și mai multe principii prime, dar trebuie asigurată independența între ele

– ex: egoismul (pentru cazul modelului de raționalitate homo oeconomicus)

• funcția (F)– (def) finalitatea paradigmei

– ex: minimizarea dezavantajului alternativ/minimizarea costului de oportunitate (pentru cazul nucleului modelului homo oeconomicus)

• logica (L)– (def) principiile de raționalizare admise de paradigmă

– ex: individualismul metodologic (pentru cazul nucleului modelului homo oeconomicus)


CONCEPTUL DE PARADIGMĂ? (2/6)


CONCEPTUL DE PARADIGMĂ? (3/6)• o tipologie abstractă a paradigmelor

– paradigme cognitive: descriu activitatea umană de tip teoretic

– paradigme comprehensive: descriu activitatea umană de tip hermeneutic

– paradigme acționale (praxiologice): descriu activitatea umană de tip practic

• paradigma cognitivă– structură generală: NL (nucleu – logică)

– comentariu: paradigma cognitivă nu are nevoie de funcție (logica internă a cunoașterii, de exemplu, nu oferă nici o funcție – cunoașterea este ceva…gratuit) și nici nu trebuie să se întemeieze pe o valoare

• paradigma comprehensivă– structură generală: VNL (valoare – nucleu – logică)

– comentariu: paradigma comprehensivă nu are nevoie de funcție (înțelegerea lumii și a eului sunt comandamente sine qua non ale subiectului cultural)

• paradigma acțională– structură generală: VNFL (valoare – nucleu – funcție – logică)

– comentariu: paradigma acțională este completă19.04.2023 27Emil Dinga - Bazele teoriei cunoașterii în economie/științele sociale

CONCEPTUL DE PARADIGMĂ? (4/6) paradigma cognitivă paradigma comprehensivă


CONCEPTUL DE PARADIGMĂ? (5/6)


CONCEPTUL DE PARADIGMĂ? (6/6)• unele evaluări privind conceptul de paradigmă– există și alte propuneri de definire a conceptului de paradigmă cognitivă

• criteriul: atitudinea majoritară a subiecților implicați în cunoaștere• ex: conceptul lui Kuhn (știința comună)• comentariu: este un concept cu o dependență puternică de context și care, de fapt, nu

stabilește o definiție ci o atitudine (exclusiv de tip cognitiv)

– nu este suficient să se definească conceptul de paradigmă cognitivă, deoarece aceasta se referă doar la activitatea teoretică a omului• activitățile hermeneutice sau cele practice sunt chiar dominante în actualul context societal

în raport cu activitatea teoretică• NB: în plus, în domeniul hermeneutic (relația subiect-obiect) sau în cel practic (relația

subiect-subiect) există o anumită subdezvoltare a reflecției

– conștientizarea structurii paradigmatice a activităților umane (teoretică, hermeneutică, practică) are potențialul de auto-dezvoltare a paradigmelor în cauză• prin identificarea vulnerabilităților, a dezechilibrelor


SUBIECTE DE DEZBATERE (1/4)• poate exista o realitate imposibilă?

– dar ea nu poate avea statut ontologic, deci pare că nu poate exista– totuși, ea poate fi imaginată, adică are o reprezentare subiectivă, deci pare că

poate exista (inorogul)

• poate exista cunoaștere despre realitate ca întreg?– pentru un răspuns afirmativ ar trebui ca adevărul opiniei despre tot să poată fi

verificat

• cunoașterea e posibilă doar în prezența comunicării intersubiective?– evident, formularea unei opinii nu trebuie să fie, cu necesitate, verbală– poate fi verificat adevărul unei opinii, în prezența unui singur subiect?

• ordinea are statut ontologic?– oare ordinea nu este un predicat al realității?– ca urmare, poate exista în afara intermedierii subiectului?

• liberul arbitru poate genera noutate?– liberul arbitru nu introduce un determinism sui-generis (de tip teleologic)?


SUBIECTE DE DEZBATERE (2/4)• cunoașterea implică un subiect cultural (capabil de reprezentare) sau implică

un subiect în general (deci inclusiv unul capabil exclusiv de percepții)? – pare că limbajul simbolic (specific subiecților culturali) nu este necesar cunoașterii– totuși, cunoașterea formală implică cu necesitate limbajul simbolic, deci subiectul

non-cultural nu poate cunoaște decât tacit sau interactiv• interactivitatea se referă la raporturile subiect-obiect, nu la raporturile subiect-subiect

(numai cunoașterea formală este comunicabilă inter-subiectiv)

• adevărul opiniei științifice poate fi confirmat?– se pare că opinia testabilă nu poate fi confirmată(nici logic, nici factual), ci doar

infirmată factual– se pune problema: ce semnificație are infirmarea logică a adevărului opiniei

științifice• probabil, infirmarea logică a adevărului unei opinii desființează opinia ca atare, și nu

doar adevărul pretins de ea

• nu cumva conceptul de cauzalitate (raționalizare extinsă), favorizează caracterul subiectiv al cauzalității?– Hume așa ar spune


SUBIECTE DE DEZBATERE (3/4)

• oare se poate accepta concluzia că orice propoziție socială teoretică este o propoziție analitică?

• oare propozițiile sociale teoretice sunt necesare?

– pros: da, deoarece ele sunt derivate exclusiv pe baza obiectelor sociale teoretice

– cons: nu, deoarece procesul social fiind contingent, știința socială nu este complet non-contextuală (așa cum este, de ex., mecanica cuantică)

• oare analiticitatea dinamică ar putea fi recuperată pentru știința socială, dacă se construiesc „indivizi” agregați?

– pros: vezi încercarea teoriei keynesiene în acest sens în domeniul economic

– cons: vezi teorema de imposibilitate a agregării indicatorilor (Arrow)

• care ar putea fi semnificația unor propoziții indicative de tipul ipotezelor sau postulatelor, având în vedere faptul că ele „asertează” în mod condițional?

• oare propozițiile sociale teoretice ar putea fi de tip sintetic?


SUBIECTE DE DEZBATERE (4/4)

• oare am putea construi propoziții sociale analitice care să fie de tip empiric?

• oare modul de utilizare a termenilor sincategorematici poate afecta validitatea propozițiilor sociale ?

• oare propozițiile sociale non-indicative nu sunt întotdeauna (deci, în mod necesar) sintetice?

• oare propozițiile indicative empirice nu sunt întotdeauna de tip sintetic?

• cum s-ar putea argumenta faptul că definirea obiectelor sociale teoretice, respectiv a obiectelor sociale empirice nu este de natura unor regresii ad infinitum?



VĂ MULȚUMESC PENTRU ATENȚIE !

Lector : Emil Dinga Dată : 26 august 2014

Documents

Transcript of Lector : Emil Dinga Dată : 26 august 2014