CAPITOLUL II N T R O D U C E R E

1. Psihologia ca stiintaDefinitie: Stiinta care studiaza psihicul, recurgand la un ansamblu de metode obiective, in vederea

deprinderii legitatii lui de functionare in scopul cunoasterii, optimizarii si ameliorarii existentei umane.

Obs! In investigarea si cercetarea psihicului, psihologia recurge la o serie de metode, tehnici si procedee. Metoda - calea, itinerariul, structura de ordine dupa care se regleaza actiunile intelectuale si practice

ale cercetatorului in vederea atingerii unui scop.

Metodele psihologiei: - observatiei (urmarirea intentionata si inregistrarea exacta, sistematica);- experimentului (provocarea, declansarea intrarii in functiune a fenomenului);- psihometrica (masurarea capacitatilor psihice ale individului);- convorbirii, anchetei psihologice, biografica, analizei produselor activitatii.

Legi: caracter obiectiv, statice si probabilistice, generale sau particulare.

2. Psihicul si ipostazele luiDefinitie: Expresia vietii de relatie, functie a creierului, constructie subiectiv-constructiva a realitatii

obiective, conditionat si determinat social-istoric.

Ipostazele psihicului:Constientul / constiinta – forma suprema de psihic prin care se realizeaza integrarea subiectiv-activa

a tuturor fenomenelor vietii psihice si care permite raportarea continua a individului la mediu.

Caracteristici: procesare cu stiinta, scop, anticipativ, planificata, transformativ.

Functii: informational-cognitiva, finalista, anticipativ-predictiva, reglatorie, creativa.

Subconstientul – curpinde toate actele care candva au fost constiente dar care in prezent se desfasoara in afara controlului constient.

Inconstientul – nivelul primar, bazal, de profunzime a organizarii psihicului care constient influenteaza psihicul.

Fenomenele psihice:Categoria proceselor psihice curpinde fenomenele psihice care au o desfasurare in timp si

indeplinesc functii informational-reflectorii. Procesul psihic - oglindeste in mod subiectiv realitatea obiectiva si trebuie sa raspunda la 3 intrebari:

a. Ce anume reflecta? (continutul informational-reflectoriu) - insusirile obiectelor din realitate, obiectiv;b. In ce forma se reflecta? (forma reflectorie) - aspectul subiectiv sub care continutul se transfera in minte;c. Cum se reflecta? (mecanismele psihofiziologice ale reflectarii) - ce se petrece in creier in momentul reflectarii.

Categoria activitatiilor psihice permite realizarea relatiei cu sens adaptativ intre organism si mediu.Activitatea psihica – modalitatea esentiala prin care individul se raporteaza la realitatea

inconjuratoare; o integrare si o organizare prin care omulse adapteaza la mediu.Categoria insusirilor psihice include formatiuni psihice sintetice care redau structuri globale , stabile si

caracteristice ale personalitatii umane.

1

C L A S I F I C A R E A F E N O M E N E L O R P S I H IC E

PROCESE PSIHICE ACTIVITATI PSIHICE INSUSIRI PSIHICE

Cognitive: -> senzoriale: senzatia -> logice: gandirea perceptia memoria reprezentarea imaginatia Afective: emotia, sentimentul, pasiunea

Volitive: vointa

jocul

invatarea

munca

creatia

temperamentul

aptitudinea

caracterul

inteligenta

creativitatea

C L A S I F I C A R E A M E C A N I S M E L O R P S I H I C E*

MECANISME PSIHICE INFORMATIONAL-OPERATIONALE

MECANSIME PSIHICE STIMULATOR

ENERGIZANTE

MECANISME PSIHICE

REGLATOARE

MECANISME PSIHICE

INTEGRATOARE

De prelucrare primara:

senzatia, perceptia, reprezentarea

De prelucrare secundara:

gandirea, memoria, imaginatia

motivatia

afectivitatea

comunicarea

limbajul

atentia

vointa

personalitatea

temperamentul

aptitudinile

caracterul

inteligenta

creativitatea

* Mecanismele psihice – accelereaza sau incetineste functionarea psihicului, determina ritmuri existentiale si performantiale diferite.

2

CAPITOLUL IIP R O C E S A R E A I N F O R M A T I I L O R

1. Senzatia Definitie: Proces psihic elementar prin care se semnalizeaza separate in forma unei imagini simple si

primare, insusirile concrete ale obiectelor si fenomenelor in conditiile actiunii directe a acestora asupra analizatorilor.

Obs! Senzatiile realizeaza cea dintai si cea mai simpla legatura informationala cu lumea si cu sine.

Caracteristici: calitatea, intensitatea, durata, tonalitatea afectiva, valoarea informationala, caracterul constient.

Mecanism de producere: S (stimul exterior) -> R (organ receptor) -> Calea de conducere (a influxului nervos) -> Veriga centrala (zona corticala specializata in transformarea impulsurilor nervoase in fapte psihice) -> Conexiunea inversa.

Legi: legea intensitatii, adaptarii, contrastului senzorial, sensibilizarii, sinesteziei, compensatiei, semnificatiei.

Clasificare: vizuale, auditive, cutanate, olfactive, gustative, proprioceptive (postura membrelor, trunchiului si capului), chinestezice (directia, durata si intensitatea efortului depus in cursul efectuarii miscarilor), organice (modificari ale biochimismului interior), durere.

2. Perceptia Definitie: Proces senzorial complex si totodata imagine primara, continand tonalitatea informatiilor

despre insusirile concrete ale obiectelor si fenomenelor in conditiile actiunii directe a acestora asupra analizatorilor.

Obs! Omul traieste intr-o lume diversa de obiecte si fenomene care exista in spatiu si se desfasoara in timp. Pentru a stabili relatiile informationale cu acestea si a se adapta la ele, dispune de capacitatea de a avea perceptii.

Caracteristici: semnalizeaza insusiri concrete, intuitive; reflecta obiectele in totalitatea insusirilor lor in mod unitar si integral; imagine primara, bogata in continut; are durata si intensitate; baza absolut necesara pentru dezvoltarea celorlalte capacitati cognitive.

Procesul perceptiv si fazele lui: detectia, discriminarea, identificarea, interpretarea.

Legi:Legea integralitatii perceptiei - se refera la faptul ca imaginea obiectului este unitara si integrala,

cuprinzand atat insusirile principale, cat si pe cele de detaliu si de context;Legea structuralitatii perceptive - consta in faptul ca imaginea perceptiva este organizata ierarhic,iar

explorarea eficienta a unui obiect se face urmarindu-se punctele de maxima concentrare informationala. Astfel, insusirile cele mai importante ocupa primul plan,iar celelalte un plan secund;

Legea selectivitatii perceptive - asupra omului actioneaza o multitudine de stimuli externi,foarte variati, fiind o fiinta activa,acesta selecteaza din realitate exterioara acei stimuli care sunt in legatura cu activitatea sa;

Legea constantei perceptive -constanta marimii, formei, culorii;

3

Legea semnificatiei - se refera la faptul ca tot ceea ce are semnificatie deosebita pentru subiect este selectat cu mai mare usurinta din campul sau perceptiv;

Legea proiectivitatii imaginii perceptive - se refera la faptul ca neurofunctional imaginea se proiecteaza la nivel cortical, iar psihologic proiectia se realizeaza la nivelul obiectului.

3. ReprezentareaDefinitie: proces cognitiv-senzorial de semnalizare in forma unor imagini unitare, dar schematice, a

insusirilor concrete si caracteristice ale obiectelor, fenomenelor in absenta actiunii directe a acestora asupra analizatorilor.

Caracteristici: imagine panoramica, figurativa; reflectarea trecutului ca trecut; nivel inalt de generalizare.

Clasificare: vizuala, auditiva, olfactiva, gustativa, cutanata (dupa analizatorul dominant); individuala, generala (dupa modul de generalizare); imagini reproductive, anticipative (dupa nivelul operatiilor implicate in formarea lor).

4. GandireaDefinitie: Procesul psihic cognitiv-superior de procesare a insusirilor necesare, logice si esentiale cu

ajutorul unor operatii abstract-formale in vederea intelegerii, explicarii si predictiei unor realitati cauzale din realitate si a elaborarii unor concepte, notiuni, teorii, sisteme cognitive, ca modele mintale ale realitatii.

Mecanisme de producere:Caracterul procesual – demersurile gandirii se desfasoara pe verticala cunoasterii (sens ascendent,

sens descendent – demersuri complementare care stau la baza constituirii si achizitionarii conceptelor, a notiunilor) si pe axa timpului (trecut, prezent, viitor).

MODUL SI NIVELUL DE PROCESARE A INFORMATIEIAscendenta Descendenta

- dirijata de datele observatiei, experientele individului inclusiv cele perceptive, de imaginile mintale acumulate in timp

- demers de tip inductiv, de la particular la general, de la fapte si date concrete spre generalizari tot mai cuprinzatoare

- modul natural de evolutie al gandirii umane- cunoastere bazata pe informatiile obtinute prin

procesele senzorial-perceptive si prin reprezentari

- dirijata de reguli, norme, principii- demers de tip deductiv: din anumite legi se deduc

atribute ale unor fenomene, categorii de obiecte- evolutie a gandirii realizata prin invatare, instructie

scolara, educatie- caracter imperativ, se impune gandirii noastre si

deriva din nivelul cunoasterii umane la un moment dat

Caracterul mijlocit – dupa cum rezulta din analiza modului in care gandirea prelucreaza informatiile din realitate, procesarea este mijlocita, mediata si nu directa; in procesarea directa, dirijata de date empirice, gandirea este mijlocita prin experienta perceptiva, imaginile din reprezentare, iar toate aceste date sunt stocate in memorie si vehiculate cu ajutorul limbajului.

Caracterul abstract,formal – extrage si utilizeaza insusiri esentiale, “sarace” in continut, dar cu un grad tot mai mare de generalizare; se ghideaza dupa norme, reguli.

Obs! Selectivitatea opereaza in baza operatiei de abstractizare ceea ce permite surprinderea unor insusiri esentiale, necesare, a unor invarianti cognitivi.

4

Caracterul finalist – elaborarea unui model mintal, a unor explicatii si a unor raspunsuri cu privire la implicatiile, consecintele situatiilor problematice.

Operatii: Gandirea este procesul psihic care dispune de cel mai vast sistem de operatii precum:Analiza si sinteza

- isi au originile si sunt precedate de analiza si sinteza perceptiva; se desfasoara intr-un plan concret intuitiv, asupra unor obiecte si situatii concrete;- analiza si sinteza de tip logic, rational se desfasoara intr-un plan mintal, dupa un model si sunt mediate prin cuvant si alte sisteme de semne si simboluri;- prin analiza insusirilor existentiale ale unui obiect sau ale unei clase de obiecte acestea sunt separate, ordonate -in minte- dupa anumite criterii, dupa un anumit model si sunt sintetizate, refacute la fel sau in mod diferit, in functie de cerintele activitatii intelectuale;- sinteza se defineste ca fiind recompunerea mintala a obiectului din insusirile lui initiale.

Obs! Finalitatea operatiilor de analiza si sinteza este elaborarea unui model mintal al obiectului supus analizei; este un model informational, o replica interna proprie subiectului cunoscator.

Abstractizarea si generalizarea- operatiile cele mai complexe cu caracter formal care se desfasoara exclusiv in plan mintal, tipice pt. procesarea de tip ascendent;- abstractizarea este operatia de extragere a unor insusiri esentiale, a unor invarianti cognitive, insusiri comune pt. o intreaga clasa, categorie;- generalizare este operatia prin care insusirile extrase cu ajutorul abstractizarii sunt extinse la o intreaga clasa de obiecte, fenomene.

Inductia si deductia- operatiile prin care se descriu cel mai bine evolutia gandirii pe verticala cunoasterii si care stau la baza conceptelor empirice si stiintifice;- rationamentul inductiv surprinde regularitatea si faciliteaza extragerea si formularea unei concluzii generale dintr-o multitudine de cazuri particulare;- rationamentul deductiv porneste de la general, prin inferente si implicatii ajungand pana la cazuri particulare.

4. MemoriaDefinitie: Procesul psihic de intiparire, stocare si reactualizare a informatiilor dar si mencanismul

psihic structurant, constructiv, chiar creativ.

Caracteristici: caracter mijlocit, logic si rational, constient.

Obs! Memoria realizează ancorarea omului în trecut, capacitatea de a rezolva situaţiile prezente şi resurse pentru anticiparea celor viitoare. Ea se afla in stransa interactiune si interdependenta cu toate celelalte procese, insusiri si capacitati psihice, fiind influentata de ele si influentandu-le totodata.

Procesele si formele memoriei: Procesarea din memoria umana este: activa, selectiva, situationala, relativ fidela, mijlocita, inteligibila.

Memorarea – intiparirea, fixarea experientei si engramarea ei. - dupa prezenta sau absenta intentiei de a memora, a efortului voluntar: memorare neintentionata;

intentionata. - in functie de prezenta sau absenta gandirii, intelegerii: memorare mecanica; logica.

5

Pastrarea informatiilor sau conservarea, stocarea lor - proces al memoriei care presupune retinerea pt. un timp mai scurt sau mai indelungat a celor memorate. In functie de durata de pastrare: de scurta durata (8-10 minute); de lunga durata (incepand cu 8-10 minute, saptamani, luni, ani).

Reactualizarea informatiilor – scoaterea la iveala a celor memorate si pastrate in vederea utilizarii, valorificarii lor. Se realizeaza prin recunoastere (in prezenta obiectului) si reproducere (in absenta obiectului).

Calitati: volumul (cantitatea de informatii care poate fi stocata); elasticitatea, mobilitatea, supletea (capacitatea de a acumula, organiza sau reorganiza); rapiditatea intiparirii (engramarea se realizeaza repede); trainicia pastrarii, exactitatea sau fidelitatea reactualizarii (gradul de precizie, corectitudine si acuratete a recunoasterii si reproducerii).

5. ImaginatiaDefinitie: Proces cognitiv complex specific omului care apare pe o anumita treapta a dezvoltarii sale

psihice, adica dupa ce au aparut alte procese si functii psihice care ii pregatesc desfasurarea (dezvoltarea reprezentarilor, achizitia limbajului, evolutia inteligentei, imbogatirea experientelor).

Procedee: Un procedeu imaginativ este un mod de operare mintala presupunand o succesiune mai mult sau mai putin riguroasa de compuneri, descompuneri si recompuneri, de integrari si dezintegrari care duc la rezultate variabile cantitativ si calitativ.

Aglutinarea – o noua organizare a unor parti usor de identificat si care au apartinut unor lucruri, fiinte, fenomene;

Amplificarea sau diminuarea – modificarea dimensiunilor unei structuri initiale, obtinandu-se efecte noi;

Multiplicarea sau omisiunea – modificarea numarului elementelor, pastrandu-se identitatea lor;Diviziunea si rearanjarea – gasirea unor noi criterii de diferentiere a componentelor unor obiecte

existente, selectarea unora si transformarea in produse noi; pastrarea elementelor unei structuri cunoscute, dar dispunerea lor intr-o alta pozitie;

Substituirea – inlocuirea intr-o structura existenta a unui element sau a unei functii cu ceva nou;Modificarea – pastrarea neschimbata a unor componente si functii ale obiectelor cunoscute si

modificarea altora;Schematizarea – selectia numai a unor insusiri si omiterea cu buna stiinta a altora;Analogia – relevarea insusirilor comune a doua obiecte sau fenomene si a celor cunoscute numai la

unul din obiecte;Empatia – transpunere imaginara in plan perceptiv, intelectiv, afectiv fie in alta persoana, obiect,

fenomen.

Forme:Visul din timpul somnului – inlantuire de imagini, emotii, reflectii care apar in starea de somn

paradoxal si fata de care subiectul este mai mult spectator, neputandu-l dirija si intelege imediat;Reveria – se desfasoara in timpul starilor de veghe si relaxare, cand cel in cauza da frau liber

gandurilor, pornind de la ceea ce vede sau de la o idee care i-a ramas in minte incep sa apara siruri de imagini si idei propulsate de dorinte, asteptari;

Imaginatia reproductiva – forma activa, constienta si voluntara constand in construirea mintala a imaginii unor realitati existente in prezent sau in trecut, dar care nu pot fi percepute direct;

Imaginatia creatoare – cea mai activa, complexa si voluntara forma a imaginatiei, orientata spre nou, posibil, de viitor;

Visul de perspectiva – proiectarea constienta si voluntara a drumului propriu de dezvoltare in acord cu posibilitatile personale, cu conditiile si cerintele sociale, contribuind la formarea idealului de viata si prin el la motivarea activitatilor, optiunilor, actiunilor.

6

CAPITOLUL IIIS T I M U L A R E A S I E N E R G I Z A R E A C O M P O R T A M E N T U L U I

1. MotivatiaDefinitie: Ansamblul stimulilor interni care determina comportamentul; ansamblul starilor de

necesitate ale organismului care orienteaza si dirijeaza comportamentul pe directia satisfacerii lor.

Functii:- de activare interna difuza si de semnalizare a unui dezechilibru fiziologic sau psihologic (apare

starea de necesitate insa nu declanseaza inca actiunea);- de declansare a actiunilor efective (pregateste si pune in disponibilitate verigile motorii, activatorii in

vederea satisfacerii starii de necesitate);- de directionare (orientarea si centrarea atentiei pe scop, obiectiv);- de sustinere si energizare (mentinerea in activitate a comportamentului declansat pana la

consumarea adecvata a starii de necesitate).

Obs! Motivatia instiga, impulsioneaza, declanseaza actiunea iar aceasta prin intermediul conexiunii inverse influenteaza baza motivationala si dinamica ei.

Tipuri: Trebuintele – structuri motivationale bazale si fundamentale ale personalitatii, fortele ei motrice cele

mai puternice reflectand, cel mai pregnant, echilibrul biopsihosocial al omului in conditiile solicitarilor mediului extern. Clasificare: primare (biologice, organie, fiziologice, functionale); secundare (materiale, sprituale, sociale);

Motivele – reactualizari si transpuneri in plan subiectiv ale starilor de necesitate;Interesele – orientari selective, relativ stabile si active spre anumite domenii de activitate;Convingerile – idei adanc implantate in structura personalitatii, puternic traite afectiv, care imping,

impulsioneaza spre actiune;Idealurile – proiectii ale individului in sisteme de imagini si idei care ii ghideaza intreaga existenta;Conceptia despre lume si viata – formatiune motivationale cognitiv-valorica de maxima generalitate,

ce cuprinde ansamblul parerilor, ideilor, teoriilor despre om, natura, societate.

Tipurile motivatiei se inlatuie unele cu altele, se intersecteza si se interactioneaza reciproc, proces in urma caruia apar o serie de structuri motivationale complexe:

Motivatia pozitiva si motivatia negativa - prima este produsa de stimulari premiale (lauda, incurajare); - a doua este produsa de stimuli aversivi (amenintarea, blamarea, pedepsirea).

Motivatia intrinseca si motivatia extrinseca - se refera la sursa producatoare a motivatiei: prima semnifica aflarea in subiect a sursei generatoare, in nevoile si trebuintele personale, solidara cu activitatea desfasurata; - daca sursa generatoare a motivatiei se afla in afara subiectului, daca ii este impusa, sugerata inseamna k este extrinseca.

Motivatia cognitiva si motivatia afectiva - prima isi are originea in activitatea exploratorie, in nevoia de a sti, de a cunoaste, de a fi stimulat senzorial si actioneaza dinlauntrul perceptiei, gandirii, memoriei, imaginatiei; - a doua este determinata de nevoia omului de a obtine aprobarea din partea altor persoane, de a se simti bine in compania altora.

7

3. AfectivitateaDefinitie: Procesele psihice care reflecta relatiile dintre subiect si obiect sub forma de trairi, uneori

atitudinale, poarta denumirea de procese afective.

Clasificare:Primare. Au un caracter elementar, spontan, sunt slab organizate, aproape instinctive si mai putin

elaborate cultural, tind sa scape controlul constient. In aceasta categorie se include: - tonul afectiv al proceselor cognitive (reactiile emotionale care insotesc si coloreaza afectiv orice act

de cunoastere; o senzatie, reprezentare, amintire, un gand trezesc stari afective; culorile, sunetele, mirosurile percepute genereazanu doar acte cognitive ci si afective);

- trairile afective de provenienta organica (buna sau proasta functionare a organelor interne); - afectele ( procese simple, primitive si impulsive, foarte intense si violente, de scurta durata, cu

aparitie brusca si desfasurare impetuoasa).

Complexe. Beneficiaza de un grad mai are de constientizare si intelectualizare. Cuprind:- emotiile curente (forme afective de scurta durata, active, intense, provocate de insusirile separate

ale obiectelor, au caracter situativ, desfasurare tumultuoasa sau calma, orientare bine determinata: bucuria, tristetea, simpatia, antipatia, entuziasmul, admiratia, dispretul, speranta, deznadejdea, palcerea, dezgustul;

- emotiile superioare (legate de o activitate pe care o desfasoara individul care pot aparea in activitatile intelectuale, reflecatarea frumosului, realizarea comportamentului moral);

- dispozitiile afective (stari difuze, cu intensitate variabile si durabilitate relativa).

Superioare. Se caracterizeaza printr-o mare restructurare si raportare valorica, situata la nivel de personalitate, depasind prin continutul si structura lor starile emotionale disparate si tranzitorii.

- sentimentele (trairi afective intense, de lunga durata, relativ stabile, specific umane, conditionate social-istoric; pot fi intelectuale, estetice, morale, sociale si psihosociale);

- pasiunile (sentimente cu o orientare, intensitate, grad de stabilitate si generalitate foarte mare, antrenand intreaga personalitate).

Proprietati (capacitatile sau disponibilitatile pe care le poseda): - a se exterioriza: se realizeaza prin intermediul unor semne exterioare a se converti unele in altele

(din pozitive in negative si invers); - a se pastra chiar si in lipsa stimulului care le-a generat.

Rol: - dezorganizeaza conduita atunci cand sunt foarte intense sau in momentul confruntarii cu situatii noi,

neobisnuite insa daca au o intensitate normala, o organizeaza, functia esentiala a proceselor afective fiind aceea de a pune organismul in acord cu situatia/de a-l adapta/regla;

- sustine energetic activitatea; - protejeaza si conditioneaza actiunea;- contribuie la cunoasterea interpersonala si la mentinerea societatii.

8

CAPITOLUL IVR E G L A R E A P S I H I C A A C O M P O R T A M E N T U L U I

1. ComunicareaDefinitie: Este un schimb de informatii. Se realizeaza astfel:

- emitatorul transmite un mesaj adresat receptorului in urma unui proces de codificare/de transpunere intr-un cod (siste de semne, simboluri, limbaje);- continutul comunicarii este mesajul si acesta este transmis pe un canal de comunicare (vizul, prin telefon sau alte mijloace tehnice);- transmisia poate fi bruiata de zgomote (surse de perturbare, dificultati de intelegere a mesajului);- receptorul va descifra mesajul si va inchide comunicatia sau o va continua emitand-la randul lui-un mesaj de raspuns, un nou mesaj, solicitare la explicatii suplimentare, aprobare, dezaprobare(feed-back-uri);

Comunicarea nonverbala este cea care ofera informatii importante asupra comportamentului. Ea permite o evaluare obiectiva intrucat limbajul verbal adesea este folosit pentru a ascunde ceva, pentru a crea o imagine dorita. Prin comunicarea nonverbala se exercita un puternic efect asupra celor din jur.

Cel mai semnificativ indicator al comportamentului nonverbal este contactul vizual care regleaza dinamica dialogului, este o sursa permanenta de feed-back si permite exprimarea emotiei intr-o maniera involuntara prin dilatarea pupilei.

Comunicarea verbala se realizeaza cu ajutorul limbii, este o comunicare simbolica intrucat cuvintele simbolizeaza obiecte, imagini, persoane, situatii; cuvantul se poate substitui atat obiectului cat si imaginii acestuia

2. LimbajulDefinitie: Este activitatea de comunicare interumana prin intermediul limbii; este forma cea mai

evoluata, mai rafinata si mai bogata de comunicare; este instrumentul cel mai important al gandirii si al constiintei.

Limba - sistem complex de semne, simboluri si reguli gramaticale; este instrumentul de baza a comunicarii interumane.

Vorbirea - aspectul psihologic al limbajului.

Functii: de comunicare (prin comunicare se transmite un mesaj cu un anumit continut informational/emotional); cognitiva (operatiile gandirii se realizeaza prin mijloace verbale); reglatorie (se poate realiza din interior prin mijloacele limbajului intern ca expresie a autoreglajului constient si voluntar sau se poate exercita asupra altora prin comenzi de dirijare, conducere, comanda).

Forme: limbajul extern (se adreseaza celor din jur fie pe cale orala-dialog,monolog- fie in scris); limbajul intern (forma cea mai evoluata a limbajului care se dobandeste prin interiorizarea limbajului oral).

3. AtentiaDefinitie: Orientarea, selectivitatea si concentrarea constiintei noastre asupra unor stimuli aflati in

afara noastra sau in interiorul nostru.

Functii: de filtrare-selectare, de activare focalizata.

Forme: In functie de prezenta sau absenta efortului depus si a gradului de constientizare: involuntara (legata de stimularea externa); voluntara (mobilizarea si concentrarea din interior); postvoluntara (bazata pe deprinderea de a fi atent);

9

In functie de directia principala de orientare: interna (orientata catre ganduri, imagini, sentimente, intervenind in cadrul comunicarii cu sine); externa (orientata catre obiecte, persoane, fenomene, intervenind in toate tipurile de activitate umana); expectativa (cand omul se afla in asteptarea initierii sau finalizarii unor actiuni).

Insusiri: volumul (nr. de stimuli pe care ii putem include concomitent in sfera de curpindere a atentiei); concentrarea (abordarea racordarii atentiei la un stimul din perspectiva intensitatii); stabilitatea (capacitatea de a mentine racordata atentie la un stimul o perioada mai mare de timp); distributivitatea (capacitatea persoanei de a-si concetra simultan atentia asupra a doi sau mai multi stimuli); mobilitatea (usurinta comutarii atentiei de la un stimul la altul); distragerea (incapacitatea de a fi atent).

4. VointaDefinitie: Mecanismul psihic superior de autoreglare a conduitei prin mijloace verbale, de mobilizare a

efortului voluntar in vederea depasirii obstacolelor aflate in calea atingerii scopurilor constient stabilite.

Activitatea voluntara - este orientata spre atingerea unor scopuri constient stabilite;Caracteristici : - este precedata de un plan mintal;

- are la baza intentia, decizia de a efectua acea activitate; - implica invingerea obstacolelor aflate in calea atingerii scopurilor; - este sustinuta de motivatii specifice si energizata afectiv; - asigura autoreglarea vietii psihice.

Componente: scopul (proiectia mintala a finalitatii actiunii, tinta ce urmeaza sa fie atinsa); obstacolul (este de natura psihologica si rezulta din confruntarea ditnre toate resursele si conditiile atingerii scopului); efortul voluntar (aspectul psihologic cel mai specific vointei, produsul/finalitatea psihologica a acesteia).

Etapele actelor voluntare (d.p.d.v procesual):- actualizarea unor motive prin aparitia impulsului, a tendintei, a intentiei;- lupta motivelor care ia forma deliberarii in vederea selectarii motivului cel mai bine plasat in raport

cu situatia concreta, traducandu-se prin alegerea dintre doua motive;- adoptarea hotararii ca urmare a deciziei, cea mai complexa etapa influentata de urmatorii factori:

informatia, trasaturile de personalitate, experienta succesului si a esecului;- realizarea efectiva/executarea hotararii, cea mai importanta etapa care impune mentinerea

resurselor, organizarea acestora, antrenarea ucunostintelor, deprinderilor, experientei in vederea atingerii scopului;

- verificarea care poate incheie ciclul sau poate impune revenirea la o etapa anterioara.Obs! Cele 5 etape ale actului voluntar pot fi exprimate in 3 mari etape: pregatirea, executia si verificarea.

Calitati: - puterea vointei (expresia energiei fizice si nervoase investite, fermitatea, taria de caracter, ambitia in

urmarirea scopurilor);- perseverenta (rabdarea, tenacitatea, rezistenta la esec, puterea de a reveni dupa un esec,

urmarirea minutioasa a planului de actiun); - curajul (infruntarea riscurilor intr-o maniera lucida si asumata);- independenta (evaluarea autonoma a planurilor de actiune, asumarea deciziilor, a riscurilor, a

posibilelor esecuri); - calmul in situatii de incertitudine (expresia capacitatii de autocontrol, de evaluare lucida a variantelor

de actiune si adoptarea celei care permite obtinerea de beneficii maxime cu costuri minime).

10

CAPITOLUL VP E R S O N A L I T A T E A – C A M E C A N I S M P S I H I C I N T E G R A T O R

1. Personalitatea Definitie: “Organizarea dinamica in cadrul individului a acelor sisteme psihofizice care determina

gandirea si comportamentul sau caracteristic”; “Organizarea mai mult sau mai putin durabila a caracterului, temperamentului, inteligentei,

si fizicului unei persoane”; “Un macrosistem al invariantilor informationali si operationali ce se exprima constant in

conduita si sunt definitorii sau caracteristici pentru subiect”.

Delimitari conceptuale:Conceptul de individ – Individul se defineste ca fiind totalitatea insusirilor biologice (innascute sau

dobandite) care asigura adaptarea la mediul natural. El desemneaza entitatea vie care nu poate fi dezmembrata fara a-si pierde identitatea, altfel spus, desemneaza caracterul indivizibil al organismului.

Caracteristici: produs in intregime determinat biologic; reprezentant al speciei in general; notiune aplicabila tututor organismelor.

Conceptul de individualitate – Individul cu organizarea lui specifica, diferentiata, irepetibila si ireductibila.

Conceptul de persoana – Ansamblul insusirilor psihice care asigura adaptarea la mediul social-istoric; persoana este individul luat in acceptiunea lui psihologica, deci cu viata sa psihica constituita, superioara, constienta.

Caracteristici: desemneaza omul in contextul relatiilor sociale sau ca membru al societatii; notiunea de persoana este aplicabila doar omului normal dezvoltat d.p.d.v psihic.

Conceptul de personalitate – Organizarea superioara a persoanei.

Conceptul de personaj – Manifestarile personalitatii in afara, in comportament; “persoana in rol”-omul interpretat ca rol social; personajul este vesmantul social al personalitatii, uneori chiar invelisul ei protector/mecanismul de aparare.

Cele cinci notiuni si relatiile dintre ele pot fi dispuse ca in schema urmatoare:

Biologic Social | |

Individ _________________ persoana | |

Individualitate _____________ personalitate |

personaj

Din schema rezulta urmatoarele: - notiunile de individ si individualitate se dispun in plan biologic, pe cand cele de persoana,

personalitate si personaj in plan social;- persoana este corespondentul in plan social al individului din plan biologic, iar personalitatea, a

notiunii de individualitate din plan biologic;- corespunzator procesului de individualizare a individului din plan biologic, intalnim particularizarea

persoanei, in plan social si convertirea ei in personalitate.11

Laturi: temperamentul (latura dinamico-energetica); aptitudinile (latura instrumental-operationala); caracterul (latura relational-valorica); inteligenta (latura rezolutiv-productiva); creativitatea (latura transformational-constructiva).

Tipuri (in functie de gradul de diferentiere si specializare interna a personalitatii, relatia dintre structura interna si factorii externi):

- personalitati imature (simplitatea structurilor psihice, lipsa corelatiei logice dintre ele, functionalitate neeficienta, imprevizibila, inegala, situationala, posibilitati scazute de adaptare);

- personalitati mature (complexitate structural-functionala cu componente intim corelate intre ele, organizare, adaptare, ierarhizare flexibila, eficienta ridicata);

- personalitati anormale/destructurate (incapabile de a se adapta).

Personalitatea in raport cu celelalte procese si mecanisme: - le controleaza, integreaza si subordoneaza scopurilor personale; - le da viata, orienteaza, directioneaza; le “forteaza” sa interactioneze activ intre ele, sa diferentieze si

stabilizeze; - faciliteaza selectia diferitelor mijloace pentru punerea in functiune a mecanismelor psihice

particulare; - asigura folosirea personalizata a mecanismelor psihice, maniera diferita de functionare a acestora

de la un individ la altul; - influenteaza pozitiv sau negativ functionarea particulara a mecanismelor psihice;- valorifica diferentiat si maximal celelalte mecanisme psihice chiar si propriile ei laturi.

2. TemperamentulDefinitie: Latura expresiva si dinamico-energetica a personalitatii.

Caracteristici: este innascut; evolueaza; constituie fundamentul personalitatii; coexista in fiecare persoana, dar se manifesta mai pregnant in unele sau altele; particularitate foarte generala a personalitatii.

Se exprima cel mai pregnant in conduita si comportament, existand o serie de indicatori psihocomportamentali care ne pot ajuta sa identificam temperamentul:

- ritmul si viteza desfasurarii trairilor si starilor psihice; - vivacitatea sau intensitatea vietii psihice; - durabilitatea manifestarilor psihocomportamentale; - intrarea, persistenta si iesirea din actiune; - impresionalitatea si impulsivitatea; - egalitatea sau inegalitatea manifestarilor psihice; - capacitatea de adaptare la situatii noi; - modul de folosire, de consumare a energiei disponibile.

Tipologii si portrete temperamentale:O tipologie – ansamblu de caracteristici temperamentale comune unui numar mare de indivizi.Tipul – prototipul unei tipologii/categorii temperamentale.

- tipologiile substantialiste (medicii antichitatii Hipocrates si Galenus) pornesc de la luarea in considerare a unor substante din organismul uman (sange, limfa, bila galbena si bila neagra) si propune urmatoarele tipuri temperamentale: sangvinic, flegmatic, coleric, melancolic;

12

- tipologiile constitutionale pornesc, in clasificarea lor, de la aspectul somatic, morfologic al individului, considerand ca o anumita constitutie predispune la un anumit comportament (psihiatrul german E. Kretschmer) stabilindu-se urmatoarele tipuri constitutionale: picnic, leptosom/astenic, atletic, displastic;

- tipologiile psihologice utilizeaza, in calitate de criteriu de clasificare, fapte, fenomene de natura psihica (savantul elvetian C. G. Jung) aratand ca personalitatea umana poate fi orientata spre exterior, acestia fiind extravertii, spre interior, intravertii, sau ambiverti (persoanele la care aceste orientari nu sunt evidente, echilibrul fiind nota lor distinctiva);

- tipologiile psihofiziologice iau in considerare criterii de ordin psihologic si fiziologic incercand sa realizeze o sinteza intre subiect si obiect (fiziologul rus I. P. Pavlov), studiind tipul de activitate nervoasa dupa proprietatiile de intensitate, echilibru si mobilitate a proceselor nervoase fundamentale, excitatia si inhibitia, s-au stabilit patru tipuri de ANS : puternic echilibrat mobil, puternic echilibrat inert, puternic neechilibrat excitabil si tipul slab.

Caracterizarea temperamentelor:Colericul este predominant extravert, instabil, excitabil, reactiv, impulsiv, activ; consuma o mare

cantitate de energie nervoasa, se implica in activitate cu mult entuziasm, dar consumul nervos excesiv il conduce la epuizare, la caderi nervoase sau chiar depresii; nu suporta activitatiile si ocupatiile monotone, statice, tinde sa ia initiativa, orientat spre schimbare, dornic sa conduca si sa se impuna.

Sangvinicul este predominant extravert, stabil, dinamic, sociabil, prietenos, dependent de grup, are nevoie de recunoasterea grupului, de aprecierea celor din jur; stie sa se faca placut, este preocupat sa lase o impresie buna; leaga usor prietenii, dar tinde sa fie superficial si inconstient in sentimente.

Flegmaticul este predominant introvert, stabil, constant, calm, echilibrat, ponderat si prudent; este mai rezervat, leaga mai greu prietenii, dar este constant in sentimente; este rabdator, perseverent, rareori izbucneste, dar cand o face are manifestari explozive.

Melancolicul este predominant instabil, inclinat spre autoanaliza excesiva, neincrezator in sine si in ceilalti, temator, nesigur, inclinat spre visare, cu un slab spirit practic.

Temperamentul si raporturile lui cu celelalte laturi ale personalitatii:- interactioneaza cu aptitudinile si caracterul, influentand si fiind infuentat la randul lui; - fiind innascut, precede celelalte manifestari ale personalitatii care se vor dezvolta pe acest

fundament; - isi va pune amprenta asupra aptitudinilor si caracterului dar fara a le determina in continutul lor

psihologic, ci in forma si expresivitatea lor; - aptitudinile simple vor suporta o influenta din partea temperamentului, in schimb, cele complexe nu

suporta infuente; - caracterul nu suporta influente din partea temperamentului.

3. AptitudinileDefinitie: Ansamblul de insusiri de ordin instrumental-operational care diferentiaza oamenii intre ei in

ceea ce priveste maniera de desfasurare a diferitelor activitati si, mai ales, in ceea ce priveste randamentul cantitativ si calitativ al acestora.

Caracteristici: - nu orice insusire psihica este aptitudine, ci numai aceea care favorizeaza desfasurarea unei

activitati cu rezultate supramedii;

13

- diferentiaza indivizii intre ei, elementul principal constituindu-l randamentul cantitativ si calitativ;- nivelul de dezvoltare si functionalitate a aptitudinilor poate fi analizat si evaluat dupa urmatorii

indicatori ai comportamentului actional: rapiditate, volum, precizie, originalitate, eficienta;- se deosebeste de alte componente psihice ale personalitatii, desi si acestea au un rol in realizarea

unor tipuri de activitate (cunostinte, priceperi, deprinderi).

Tipuri (in functie de un anumit proces psihic, privit din perspectiva randamentului calitati si cantitativ): - mnezice (cel care reproduce corect si fidel foarte multa informatie); - senzorial-perceptive (cel care reuseste sa identifice si sa diferentieze cu usurinta stimulii); - intelectuale (cel care rezolva usor si intr-o maniera originala anumite situatii problematice).

Capacitatea – aptitudini implinite care s-au consolidat prin exerctiu si s-au imbogatit cu cunostinte adecvate.

Talentul – forma superioara de dezvoltare a aptitudinilor, precum si combinarea lor originala care asigura creatia de valori noi si originale.

Geniul – nivelul cel mai inalt de dezvoltare a aptitudinilor manifestate intr-o activitate creatoare de importanta istorica pentru viata societatii si progresul cunoasterii.

Rolul ereditatii si mediului in formarea si dezvoltarea aptitudinilor:- sunt innascute (metoda stabilirii nr.personalitatilor de seama din cadrul descendentilor unor

persoane de seama din cadrul descendentilor unor persoane cu un inalt statut social);- sunt dobandite (metoda gemenilor/gemelara care consta in studiul gemenilor atat univitelini cat si

bivitelini care au fost crescuti in aceleasi conditii sau in conditii diferite de mediu/educatie in vederea evidentierii mai ales a deosebirilor pe linie intelectuala si de personalitate);

- desi depind si de ereditate (in proportie de 1/5), sunt influentate in mai mare masura de factorii de mediu (in proportie de 4/5) si de educatie;

- psihologia moderna ia in considerare interactiunea factorilor ereditari si a factorilor de mediu.

Factorii ereditari au rol de conditionare a aptitudinilor si ei se refera la ansamblul de dispozitii sau predispozitii cum ar fi:

- particularitatile morfo-functionale ale organelor de simt; - tipul de sistem nervos; - plasticitatea scoartei cerebrale; - capacitatea scoartei cerebrale de a forma reflexe conditionate; - particularitati ale aparatului fonator; particularitati ale sistemului osteomuscular.

Clasificare: Simple si complexe

- primele se refera la o serie de insusiri dezvoltate peste medie care permit desfasurarea cu un randament sporit a unor activitati;- cele complexe rezulta din imbinarea si organizarea specifica a unor aptitudini simple si nu doar din insumarea acestora.

Speciale si generale- primele sunt necesare pentru desfasurarea unei anumite forme de activitate cu o arhitectonica operational-functionala specifica (ex: tehnice, stiintifice, artistice, sportive);- cele generale sunt cele care participa si ajuta la desfasurarea cu succes a mai multor forme de activitate (ex: inteligenta, spiritul de observatie).

Psihograma – document intocmit de specialisti in urma efectuarii unui studiu psihologic, care cuprinde aptitudinile pe care trebuie sa le detina cel care vrea sa practice o anumita profesie.

14

4. CaracterulDefinitie: Profilul psihomoral al personalitatii; trasaturile care descriu modul de a fi, de a se comporta, atitudinile, convingerile, profilul moral al unei persoane.

Este mecanismul integrator-sintetic, orientativ si reglator ce reuneste ansamblul de atitudini-valori definitorii pentru profilul psihomoral al personalitatii.

Caracteristici:- incarcat valoric, se dobandeste prin modelare socio-culturala;- alcatuit din trasaturi care se desfasoara pe un continuum, de la pozitiv la negativ;- puterea caracterului este data de forta convingerilor, de taria cu care le aparam si sustinem, de

constanta si persistenta lor in timp si in imprejurari variate, si nu de incarcatura lui valorica;- se poate modifica in timp sub influenta unor factori de mediu, socio-culturali.

Formarea: Geneza caracterului debuteaza imediat dupa nastere, in copilarie prin procesul invatarii sociale pe cai foarte variate. Apare:

- mecanismul conditionarii (copilul invata repede ca pentru un anumit comportament primeste laude, recompense iar pentru un altul provoaca reprosuri, sanctiuni);

- mecanismul autoritatii (autoritatea adultului se impune de la sine iar pe masura ce copilul creste, autoritatea trebuie exercitata cu prudenta pentru ca va creste nevoia de autonomie a copilului/adolescentului);

- mecanismul imitatiei (copilul va imita si va adopta modele de conduita din mediul familiar) si al modelului (sursa puternic de formare a caracterului intrucat tindem sa ne identificam cu un model, sa imprumutam calitatile lui bune sau rele).

Atributele trasaturilor caracteriale si de personalitate: atributul generalitatii; al constantei/stabilitatii; al plasticitatii.

Trasaturile de caracter – exprima ceea ce este constant, relativ invariabil, stabil si definitoriu pentru personalitatea umana.

Atitudinea – raport, pozitie fata de ceva anume, construct sintetic in structura careia identificam urmatoarele componente:

- cognitiva: anticiparea efectelor, rationalitate, luciditate, reflexivitate, prudenta; - motivationala: arata finalitatea, trebuinta, motivul, idealul, aspiratia, atingerea scopului; - afectiva: sustine energetic, determina identificarea, sustinerea, apararea si promovarea atitudinii; - voluntara: asigura latura reglatorie a caracterului, confera ambitie, perseverenta, tenacitate,

fermitate.

Valoarea – rezultatul unei relatii dintre subiect si obiect, al unei relatii concrete in cadrul careia raporturile se pot schimba in functie de experienta subiectului, exigentele sociale, traditii, obiceiuri sau moda si este intotdeauna traita pozitiv sau negativ; in timp oamenii isi fixeaza un sistem de valori sub influenta factorilor sociali, de mediu, familiali si institutionali; rezultatul este constituirea unui sistem de valori propriu care reflecta intr-o maniera selectiva toate sistemele de valori si da continut atitudinilor caracteriale.

Caracterul ca mecanism relational: Pune omul in relatie cu lumea prin intermediul sistemului de atitudini-valori.

- la baza caracterului se afla mii de dispoziti, trasaturi circumstantiale, conjuncturale, modalitati de a denumi multiple manifestari ale personalitatii numite trasaturi secundare;

- in cursul maturizarii intelectuale, afective, sociale, in conditiile confruntarii cu variate situatii de viata se structureaza un set de trasaturi principale;

- confruntarea in continuare cu situatii de viata mai complicate conduce la filtrarea unui numar restrans de trasaturi cardinale.

15

5. InteligentaDefinitie: Dimensiunea personalitatii ce favorizeaza adaptarea conduitei intelectuale, practice sau

sociale la situatii noi.

Este o calitate specifica a organizarii mentale a omului, concretizata in capacitatile (M. Golu):- de disociere, corelare, sistematizare, generalizare a proprietatilor semnificative ale obiectelor

(fenomenelor) din lumea externa si a relatilor dintre acestea;- de a face fata diverselor situatii problematice noi, imprevizibile;- de a adopta decizii optime in situatiile alternative, prin aplicarea unor criterii si teste de eficienta,

adevar, etc.;- de a restructura si adecva “din mers” desfasurarea comportamentului la logica desfasurarii

evenimentelor in plan obiectiv, extern;- de a organiza si transforma in plan subiectiv, intern situatiile externe si de a elabora modele ideale

pentru interventia practica in realitate;- de a crea si alege mijloacele adecvate scopului stabilit;- de a anticipa rezultatele unor transformari;- de a opera cu sisteme de semne, simboluri si semnale in comunicarea cu cei din jur si in reglarea

propriei conduite;- de a realiza succesiuni logice in campul unor evenimente haotice sau aleatoare si de a sesiza

inadvertente, lacune sau absurditati in teste verbale sau nonverbale, in situatii problematice date spre rezolvare;

- de a se raporta distinct si specific la diferite laturi ale realitatii sau la una si aceeasi latura in contexte diferite.

Teorii:Teoria bifactoriala (C. Spearman) diferentiaza factorul g (inteligenta generala cu ajutorul careia

oamenii obtin performante in toate domeniile de activitate) si factorii s (specifici cu ajutorul carora oamenii obtin performante numai in anumite domenii) ai inteligentei, cum ar fi: factorul verbal, numeric, spatial.

Teoria multifactoriala a inteligentei (L. Thurstone) in cadrul careia inlocuieste factorul g cu mai multi factori comuni, numiti abilitati mentale primare: comprehensiune verbala, fluenta verbala, factorul numeric, factorul spatial, factorul memorie, factorul perceptie, factorul rationament.

Teoria genetica (J. Piaget) care insista asupra genezei inteligentei; ea este o adaptare a organismului la mediu iar adaptarea la randul ei este o echilibrare intre asimilare (integrarea noilor informatii in sistemul celor vechi) si acomodare (restructurarea schemelor de asimilare impusa de noile informatii).

Conduita inteligenta se elaboreaza treptat parcurgand :- stadiul senzorio-motor (0-2 ani): specifice acestui stadiu sunt reactiile circulare, prin intermediul

carora se diferentiaza asimilarea de acomodare si intervine focalizarea obiectelor, odata cu stocarea unor reprezentari si dobandirea unor semne ce pot simboliza obiectele;

- stadiul preoperational (2-7 ani): in mod progresiv, copilul devine capabil pentru formarea simbolurilor, isi formeaza abilitatea de a utiliza diferite sisteme de simboluri ce reprezinta obiectele si evenimentele pe care le traieste, apar notiunile empirice, sunt initiate operatiile de serie si de clasificare;

- stadiul operatiilor concrete (7-12 ani): constructele logice imbraca forma unor judecati si rationamente ce-i permit copilului ca dincolo de datele experientei senzoriale sa intrevada anumite permanente, anumiti invarianti, inteligenta este inductiv-logica si concreta;

- stadiul operatiilor formale (12-17 ani): presupune capacitatea de a coordona propozitiile in unitati mai mari, se intra in posesia rationamentului ipotetico-deductiv, inteligenta devina reflexiva, se orienteaza catre ea insasi, bazandu-se pe norme logice si matematice.

16

Teoria triarhica (R. Sternberg) si cuprinde trei subteorii:- subteoria contextuala se refera la faptul ca inteligenta si comportamentul inteligent sunt determinate de contextul socio-cultural;- subteoria componentiala care vizeaza mecanismele ce sunt implicate in conduita inteligenta, adica procesele executive, strategiile si modalitatile de procesare si de utilizare a informatiei pentru rezolvarea situatiilor problematice;- subteoria celor doua fatete in care individul se confrunta cu doua categorii de sarcini sau solicitari, unele familiare (pentru care exista anumite automatisme), altele inedite (pentru care nu are modalitati de raspuns).

Teoria inteligentelor multiple (H. Gardner) sustine ca exista sapte forme ale inteligentei: lingvistica, muzicala, logico-matematica, spatiala, kinestezica, intrapersonala, interpersonala.

Teoria inteligentei emotionale (D. Goleman) conform careia exista cinci competente emotionale si sociale de baza:- cunoasterea de sine: o evaluare realista a talentelor proprii si o incredere in sine intemeiata;- auto-control: starile emotionale trebuie conduse astfel incat sa favorizeze indeplinirea obiectivelor si nicidecum sa le stanjeneasca sau sa le blocheze;- motivarea: folosirea preferintelor personale in directionarea catre atingerea telurilor propuse, care sa ajute persona sa ia initiativa si sa persiste in ciuda adversitatii;- empatia: identificarea starilor emotionale ale celorlalti, capacitatea de a cultiva relatii neoconflictuale cu ceilalti;- deprinderi sociale: capacitatea de a te descurca bine in relatii d.p.d.v emotional.

Masurarea inteligentei si implicatii practice:Testele de inteligenta – masoara nivelul de dezvoltare si de functionalitate cognitiva a individului.

Obs! Psihologul francez A. Binet este cel care a construit impreuna cu medicul Th. Simon prima scara metrica a inteligentei compusa din 30 de sarcini, fiind considerat parintele psihometriei.

Formula propusa de catre psihologul german W. Stern cu ajutorul careia se poate calcula coeficientul de inteligenta (QI): varsta mentala

QI = _____________________ x 100

varsta psihologica

6. CreativitateaDefinitie: Ansamblul unitar al factorilor subiectivi si obiectivi care duc la realizarea de catre indivizi sau

grupuri a unui produs original si de valoare pentru societate.

Factorii psihologici implicati in procesul creatiei se pot imparti in:Intelectuali

- de fluenta (verbala, asociationala, expresionala, ideationala);- flexibilitatea gandirii (usurinta cu care se fac legaturi noi intre elementele independente);- originalitatea (caracterul neuzual al solutiilor, raritatea lor statica, ingeniozitatea, etc.);- inteligenta (nu intotdeauna exista o corelatie + intre nivelul de inteligenta si creativitate);- imaginatia (sub forma imaginatiei productive/creatoare se desfasoara in directia producerii unor imagini si combinatii noi, originale).

17

Non-intelectuali - aptitudinali (aptitudini speciale care favorizeaza desfasurarea unor tipuri de activitati cu rezultate supramedii);- motivationali si atitudinali;- temperamentali ( temperamentul isi pune amprenta asupra stilului creator).

Procesul creativ se desfasoara astfel (conform lui G. Wallas, 1929):- prepararea (pregatirea) in cadrul careia se diferentiaza subetapele (sesizarea problemei,

desprinderea ei din cadrul contextului in care este angrenata, informarea minutioasa asupra “istoricului” problemei, emiterea ipotezelor;

- incubatia (perioada dintre momentul elaborarii ultimei ipoteze si momentul cand este definita solutia);

- iluminarea (raspunsul cautat apare dintr-o data si in mod miraculos);- verificarea (etapa in care solutia este testata logico-matematic sau experimental).

Niveluri (conform lui I.Taylor): -creativitatea expresiva (forma fundamentala, manifestandu-se in comportamentul spontan); - productiva (orientata spre obtinerea unor noi produse); - inventiva (se valorifica prin inventii si descoperiri); - inovatoare (presupune modificarea semnificativa a fundamentelor sau principiilor care stau la baza

artei sau stiintei, fapt ce permite trecerea la transformare); - emergenta (formularea la nivelul cel mai profund si abstract a unui principiu sau a unei ipoteze noi,

fiind cel mai inalt nivel al creativitatii si se manifesta la omul de geniu).

Stimularea si devoltarea creativitatii:Creativitatea exista sub forma latenta, virtuala, in grade si proportii diferite, la fiecare individ (N.

Sillamy). In consecinta, putem vorbi de stimularea, educarea si antrenarea potentialului creativ.

Metode pentru stimularea creativitatii:- brainstormingul: metoda fundamentata de psihologul american A. Osborn, se aplica in grup si

urmareste separarea intentionata a actului imaginatiei de faza gandirii critice, obiective, rationale;- sinectica: metoda fundamentata de W. Gordon/metoda analogiilor, se aplica in grup, in trei faze si

este o incercare mai disciplinata si mai specifica de a folosi starile psihologice si aspectele emotionale;- metoda “6-3-5”: grupul cuprinde 6 persoane, iar primele trei idei emise sunt prelucrate de alte 5

persoane si se parcurge in sase pasi.

Dezvoltarea trebuie sa presupuna mai intai inlaturarea unor blocaje ce sunt datorate modului de organizare a procesului educational si, mai ales, caracteristicilor specifice modelului socio-cultural.

Asemenea blocaje pot fi:- cognitive: datorate unor scheme si stereotipuri cognitive ce nu permit individului realizarea unor

restructurari, a unor asociatii noi, stabilirea unor noi utilitati a structurilor existente;- de natura psihosociala: creatia este tinuta pe loc datorita confomismului, intrucat oamenii, odata ce

preiau anumite norme comportamentale de la nivelul grupului si comunitatii, devin atat de “disciplinati” incat numai au puterea de a vedea ce este si ce poate fi dincolo de spatiul cognitiv si actional in care isi traiesc viata;

- afective: teama de a nu gresi, de a nu se face de ras, de a nu se compromite.

18