Lichenii- două plante Lichenii- două plante care se ajută reciproccare se ajută reciproc

Prof. Pop AurelProf. Pop Aurel

Lichenii fac parte tot dintre talofite deoarece corpul lor nu prezintă organe.

Sunt foarte răspândiți în natură.

Îi întâlnim pe scoarța copacilor, pe acoperișurile din lemn, pe pietre, pe ziduri, pe stânci, de la câmpie până în zonele alpine și locurile cu clima cea mai aspră de pe glob.

Alcătuirea lichenilorLichenii au o alcătuire aparte. Ei conțin două ființe, o algă și

o ciupercă, care se deosebesc ca alcătuire, dar împreună capătă însușiri proprii pe care nu le întâlnim la alte talofite.

Talul lichenilor este format dintr-o rețea de filamente incolore care nu sunt altceva decât hifele unei ciuperci.

Ele înconjoară celulele unei alge verzi sau albastre.

Spre substratul pe care stau trimit fire subțiri numite rizoizi prin care se fixează.

Cele două plante nu se parazitează.

Atunci ce fel de relații se stabilesc între ele?

De ce stau împreună?O ciupercă nu poate trăi pe

stâncă sau pe pietre deoarece are nevoie de substanțe organice pentru a se hrăni și pe care aici nu le găsește.

Algele verzi conțin clorofilă; ele pot să sintetizeze substanțe organice în procesul de fotosinteză, dar apa aici se scurge foarte repede și nu și-o pot procura.

Atunci cele două plante se asociază și se ajută reciproc.

Ciuperca reține apa printre hifele ei absorbind-o împreună cu sărurile minerale; apa cu sărurile minerale vor fi folosite de alga verde la prepararea hranei cu care se va hrăni și ciuperca.

Acest mod de hrănire prin ajutor reciproc se numește simbioză.

Hrănirea lichenilor este autotrofă datorită prezenței clorofilei din alge.

În perioadele de secetă prelungită lichenii se deshidratează (pierd apă) și duc o viață încetinită (latentă).

Când este umezeală, ei se rehidratează și trec din nou la viața activă.

Ei sunt astfel capabili să trăiască în condiții dificile, aproape fără sol, și rezistă la variații mari de temperatură (chiar până la -400C.

Diversitatea lichenilor Există o mare varietate de

licheni ca formă, mărime și culori.

Ei pot fi galben-albicioși, verzi, cenușii, bruni, albăstrui.

Forma talului diferă în funcție de natura algei și a ciupercii ce intră în alcătuirea lor.

Unii au forma unor cruste întinse pe substrat, alții sunt ramificați fie sub formă de fire, fie sub formă de lame, iar alții sunt vâscoși- gelatinoși.

Dintre cei mai cunoscuți licheni amintim:

Lichenul galben, pe care îl întâlnim pe garduri,scoarța copacilor

Lichenul de stâncăLichenul verde- cenușiuMătreața bradului de pe

crengile și scoarța brazilor și molizilor, pe care îi poate sufoca

Lichenul renului care crește în regiunile nordice, în tundră; e ramificat și constituie hrană pentru reni .

Lichenii nu trăiesc în medii întunecoase.

Algele lor au nevoie de lumină pentru fotosinteză.

Nu trăiesc nici în medii poluate. Sunt sensibili la dioxidul de carbon

concentrat, impurități, substanțe radioactive.

Pe copacii din marile orașe nu îi veți întâlni. De ce?

Înmulțirea lichenilorFilamentele de ciupercă

înconjoară o algă verde și formează mici ghemulețe care se desprind și sunt purtate de vânt.

Prinse de substrat pot forma noi licheni.

Este forma lor cea mai sigură de înmulțire și poate fi considerată ca o înmulțire vegetativă.

Un alt mod de înmulțire, dar mai puțin sigur, este prin spori.

Ciuperca formează mici cupe în care se formează spori.

Aceștia, purtați de vânt, pot ajunge pe substrat unde formează un mic miceliu și, dacă vor întâlni o algă verde, vor forma un nou lichen; dacă nu ciuperca va muri.

Importanța lichenilorSunt primele plante care

populează suprafețele stâncilor și după multe generații pot crea un început de sol, folosit ulterior de alte plante.

Din unii licheni se extrag: glucoza, alcoolul, substanțe folosite pentru obținerea medicamentelor sau a parfumurilor fine.

Unii sunt comestibili, dar alții sunt foarte otrăvitori.

Lichenul renului constituie hrană pentru reni și pentru animalele din tundră.

Există licheni dăunători ca mătreața bradului, care înăbușă crengile acestor arbori; ei nu mai pot respira, fapt ce determină uscarea lor.

Lichenii de pe arbori adăpostesc omizi și larve de insecte dăunătoare.

Algele albastre din apă indică un mediu poluat.

Prezența lichenilor însă, dovedește faptul că mediul este curat.

Sfârșit