Ecologia este o ştiinţă sau o disciplină a biologiei care se ocupă cu studiul sistemelor complexe, alcătuite din sisteme biologice şi mediul lor. De aici rezultă că ecologia studiază relaţiile de interacţiune, dintre viaţă şi mediu.

Deci, ecologia se ocupă cu studiul sistemelor supraindividuale, cum sunt: populaţia, biocenoza, ecosistemul şi biosfera.

În ultimile cinci decenii, dezvoltarea industriei, agriculturii, apariţia şi promovarea de noi procese şi tehnologii a adus la creşterea prosperităţii şi a nivelului mediu de trai al populaţiei unor ţări, dar şi la probleme de mediu din ce în ce mai grave.

Conservarea naturii va deveni eficientă şi reală numai atunci când ca face parte integrantă din filozofia şi comportamentul tuturor.

Apa este cea mai expusă acţiunii noxelor de tot felul, fiind factorul de mediu cel mai afectat de poluare.

După originea sursei care o determină, polurea apei poate fi naturală sau artificială.

Poluarea naturală a apei are loc fără intervenţia omului, fiind cauzată de unele fenomene şi factori naturali cu acţiune întâmplătoare.

Poluarea atificială a apei este introducerea, prin activităţi umane, a unor substanţe poluante în emisarii naturali (râuri, fluvii, lacuri) direct sau prin intermediul apelor din reţeaua de canalizare.

Cea mai frecvantă poluare de natură organică a apelor reziduale din industria alimentară, este cea vegetală dată de resturi de plante, legume, fructe, uleiuri vegetale a căror element de bază este carbonul.

Am ales ca fabrică pentru acest studiu de caz S.C. Bucovina S.A. din judeţul Suceava. Este unul dintre cei mai importanţi jucători din industria alimentară din zona Moldovei, activitatea principală a societăţii constituind-o industrializarea şi comercializarea laptelui, şi a produselor lactate, produse şi desfacerea îngheţatei.

Din principalele procese tehnologice care se realizează rezultă trei produse secundare: lapte degresat la separarea smântânii din lapte, zara la fabricarea untului, zerul la fabricarea brânzeturilor, cazeinei şi a coprecipitatelor poteice.

Apele reziduale provenite din procesele tehnologice de prelucrare a laptelui conţin cantităţi importante de proteine, lipide şi lactoză. Datorită acestor componente, simpla deversare, fără o prealabilă purificare, contribuie la poluarea mediului înconjurător.

Apele reziduale din industria lactatelor includ şi apele de spălare rezultate de la procesarea untului (zara). De obicei datorită conţinutului de lipide şi de săruri minerale, primele ape de spălare se folosesc în scop furajer.

Din punct de vedere igienic o atenţie deosebită se va acorda apelor de spălare a sălii de primire a laptelui materie primă şi bidoanelor cât şi sedimentul de la bactofugare (curăţare), deoarece acestea prezintă riscul de a conţine microorganime patogne.

Este unul dintre cele mai răspândite produse lactate concentrate, în unt se prelucrează circa jumătate din cantitatea de lapte, valoarea energetică a untului variază între 5700-8500 kcal/kg, în funcţie de conţinutul de grăsime. Baterea smântânii şi obţinerea untului în flux continuu, se realizează în instalaţii speciale, în care într-un singur utilaj, au loc toate procesele de fabicaţie a untului. Acesta este format din doi cilindri, primul orizontal pentru baterea smântânii şi al doilea înclinat sub un unghi de 10 grade pentru malaxarea untului. Smântâna pregătită pentru batere este trimisă în cilindrul de batere şi antrenantă într-o mişcare de rotaţie foarte rapidă, formându-se bobul de unt în 4-5 secunde. Bobul de unt după formare este condus într-un cilindru de malaxare, în prima parte se elimină zara, se spală pin stropire, apoi se malaxează sub vid pentru reducerea conţinutului de aer în produsul finit. Untul iese sub instalaţie sub o anumită presiune şi este condus la maşina de ambalat.

În prezent, pe plan mondial, există o intensă preocupare pentru o mai eficientă utilizare a substanţelor utile din produsele secundare rezulatate în industria laptelui, accentuându-se în special pe valorificarea lor în alimentaţia umană.

Se apreciază că, în prezent numai 70% din proteinele şi lactoza laptelui se regăsesc în produsele lactate finite, restul fiind destinate furajării animalelor, transformate în produse tehnice sau evacuate în apele reziduale.

Alte subproduse rezultate din obţinerea untului (zara) sunt la ora actuală folosite pe scară largă, ca agenţi emulgatori şi în gatronomie (produse de cofetărie, îngroşarea sosurilor etc.)

Zara reprezintă subprodusul rezultat la fabricarea untului prin procedeul de aglomerare dicontinuă sau continuă. Având în vedere compoziţia sa, produsele ce se pot obţine din zară sunt: băuturi răcoritoare,brânzeturi,zară concentrată, zară praf simplă, zară praf proteinizată şi fermentată. Utilizări în industria laptelui. Zara concentrată este folosită la fabricarea îngheţatei cu conţinut redus de grăsime şi în amestecurile preparate cu unt. Zara praf obţinută pin pulverizare, se foloseşte ca aport de substanţă uscată la prepararea laptelui reconstituit şi a smântânii pentru fabricarea brânzeturilor cremă. Zara praf, atât dulce cât şi acidă, poate fi folosită la fabricarea bânzeturilor tartinabile. Se poate utiliza şi în industria panificaţiei, în patiserie, cofetărie, bombonerie.

Zara praf conţine apoximativ 1,6% lecitină care are un bun efect emulgator la fabricarea ciocolatei cu lapte şi a altor produse zaharoase. În general, prin adaosul de zară praf se îmbunătăţesc aroma şi valoarea nutritivă a produselor.

PROCEDEE ŞI INSTALAŢII DE EPURARE

Epurarea apelor reziduale reprezintă ansamblul de procedee, prin care conţinutul de impurităţi de natură minerală, oganică, chimică şi biologică al acestora este redus sub limita tolerată de receptor. Natura dispune de mecanisme proprii de epurare, aceasta nu poate epura debite mari de ape uzate deversate de industrie şi zonele populate. Rezultatul poluării cu apă uzată este imediat vizibil: râuri şi lacuri în care mor peştii, miros urât şi devin focare de infecţii.

1) Prima etapă în epurarea acestor ape reziduale este separarea grăsimilor (trecerea pin separatoare). 2) Urmată apoi de o tratare cu coagulanţi şi dezinfectanţi. 3) Apele reziduale acide, se neutralizează cu var până la pH =7,6 -7,8. Apele uzate din industria lactatelor sunt tratate în general, folosind metode biologice cum ar fi: proces cu nămol activ; lagune gazoase;scurgere cu filtru;filtre anaerobe.

Epurarea mecanică Procedeele de epurare mecanică realizează eliminarea din apele uzate a corpurilor mari şi a impurităţilor care plutesc sau se depun. În treapta de epurare mecanică sunt reţinute supensiile grosiere şi cele fine, folosindu-se o serie de obiecte şi instalaţii: grătare, site, deznisipatoare,separatoare de grăsimi, şi decantoare. Acest lucu este valabil mai ales la fabricile de unt.

A) DEZNISIPATOARELESunt bazine folosite în scopul eliminării impurităţilor, adică a particolelor mai mari de 0,2 mm (ex.nisip). Staţionarea apei în bazin favorizează depunerea gravitaţională a nisipului.

B) SEPARATOARE DE GRĂSIMI (BAZINE DE FLOTARE) Separatoarele de grăsimi sunt dispozitive folosite în scopul îndepărtării din apele uzate a grăsimilor, uleiurilor, a tuturor substanţelor mai uşoare decât apa, care se ridică la suprafaţa acesteia.

Separatoarele de grăsimi pot utiliza unul din cele 2 procedee: flotarea naturală sau flotarea cu aer.

Epurarea biologică Procesul tehnologic prin care substanţele organice conţinute în apele uzate sunt transformate de către microorganisme în produşi inofensivi (apă, dioxid de carbon), contribuind totodată, la creşterea masei de noi celule vii se numeşte epurare biologică.

Cele mai eficiente metode şi pocedee de epurare a apelor uzate rezultate în întreprinderile de prelucrare a laptelui sunt cele biologice aerobe sau anaerobe.

Soluţia cea mai adecvată pentru apele uzate de la prelucrarea laptelui este utilizarea lor la irigaţii.

În cazul în care cultura de microorganisme este dispersată în ametecul de reacţie al instalaţiilor de epurare, cultura se numeşte ‘ biologică cu nămol activ’. Nămolul activ este o materie în suspensie care trebuie separată de efluentul epurat pin diferite metode cum ar fi: sedimentarea, filtrarea, flotaţia.

Studiile de impact sunt realizate cu scopul cunoaşterii

surselor de poluare, poluanţilor şi impactului acestora, în special

asupra mediului.În ceea ce priveşte

impactul poluanţilor asupra mediului, acesta se poate

manifesta la nivel global; (efect de seră, deteriorarea stratului de ozon, modificări climatice), atunci când factorul de mediu ete aerul, la nivel regional (depuneri acide), când factorul de mediu ete apa şi

la nivel local când factorul de mediu este solul.

În cadrul studiilor de impact, evaluarea impactului

ecologic este o activitate complexă, necesitând

participarea unei echipe de specialişti din diverse domenii,

care pe baza propriilor informaţii de specialitate, analizează detaliat fiecare aspect al

impactului.