Cauzele conexate C-402/05 P i Cș -415/05 P

Yassin Abdullah Kadi i Al Barakaat International Foundationș

împotriva

Consiliului Uniunii Europene

i aș

Comisiei Comunită ilor Europeneț

„Politica externă i de securitate comună (PESC) — Măsuri restrictive împotriva persoanelor sauș entită ilor care au legătură cu Osama ben Laden, cu re eaua Alț ț -Qaida i cu talibanii — Na iunile Uniteș ț — Consiliul de Securitate — Rezolu ii adoptate în temeiul capitolului VII din Carta Na iunilor Uniteț ț — Punere în aplicare în Comunitate — Pozi ia comună 2002/402/PESC — Regulamentul (CE)ț nr. 881/2002 — Măsuri care vizează persoane i entită i incluse întrș ț -o listă stabilită de un organ al Na iunilor Unite — Înghe area fondurilor i a resurselor economice — Comitetul Consiliului deț ț ș Securitate instituit prin alineatul 6 din Rezolu ia 1267ț (1999) a Consiliului de Securitate (Comitetul pentru sanc iuni) — Includerea acestor persoane i entită i în anexa I la Regulamentul (CE)ț ș ț nr. 881/2002 — Ac iune în anulare — Competen a Comunită ii — Temei juridic compus din articoleleț ț ț 60 CE, 301 CE i 308 CE — Drepturi fundamentale — Dreptul la respectarea proprietă ii, dreptul de aș ț fi ascultat i dreptul la un control jurisdic ional efectiv” ș ț

Sumarul hotărârii

1. Acte ale institu iilor — Alegerea temeiului juridic — Regulament de instituire a unor măsuriț restrictive împotriva anumitor persoane i entită i care au legătură cu Osama ben Laden, cu re eauaș ț ț Al-Qaida i cu talibaniiș

(art. 57 al doilea paragraf CE, art. 60 CE, 133 CE i 301 CE; Regulamentul nr.ș 881/2002 al Consiliului)

2. Acte ale institu iilor — Alegerea temeiului juridic — Acte comunitare având ca obiect obiectiveț incluse în Tratatul UE în materia rela iilor externe — Articolul 308 CE — Inadmisibilitateț

(art. 60 CE, 301 CE i 308 CE; art. 3 UE)ș

3. Acte ale institu iilor — Alegerea temeiului juridic — Regulament de instituire a unor măsuriț restrictive împotriva anumitor persoane i entită i care au legătură cu Osama ben Laden, cu re eauaș ț ț Al-Qaida i cu talibaniiș

(art. 60 CE, 301 CE i 308 CE; Regulamentul nr.ș 881/2002 al Consiliului)

4. Comunită ile Europene — Controlul jurisdic ional al legalită ii actelor institu iilor — Act careț ț ț ț pune în aplicare rezolu ii ale Consiliului de Securitate al Na iunilor Unite — Control incidental alț ț legalită ii hotărârilor Consiliului de Securitate — Excludereț

(art. 220 CE; Regulamentul nr. 881/2002 al Consiliului)

5. Drept comunitar — Principii — Drepturi fundamentale — Luarea în considerare a Conven ieiț europene a drepturilor omului

(art. 220 CE, 307 CE; art. 6 primul paragraf UE)

6. Drept interna ional public — Carta Na iunilor Unite — Rezolu ii ale Consiliului de Securitateț ț ț adoptate în temeiul capitolului VII din Carta Na iunilor Uniteț

7. Comunită ile Europene — Controlul jurisdic ional al legalită ii actelor institu iilor —ț ț ț ț

Regulament de instituire a unor măsuri restrictive împotriva anumitor persoane i entită i care auș ț legătură cu Osama ben Laden, cu re eaua Alț -Qaida i cu talibaniiș

8. Comunită ile Europene — Controlul jurisdic ional al legalită ii actelor institu iilor —ț ț ț ț Regulament de instituire a unor măsuri restrictive împotriva anumitor persoane i entită i care auș ț legătură cu Osama ben Laden, cu re eaua Alț -Qaida i cu talibaniiș

9. Comunită ile Europene — Controlul jurisdic ional al legalită ii actelor institu iilor —ț ț ț ț Regulament de instituire a unor măsuri restrictive împotriva anumitor persoane i entită i care auș ț legătură cu Osama ben Laden, cu re eaua Alț -Qaida i cu talibaniiș

10. Ac iune în anulare — Hotărâre de anulare — Efecte — Limitare de către Curte — Regulamentț de instituire a unor măsuri restrictive împotriva anumitor persoane i entită i care au legătură cuș ț Osama ben Laden, cu re eaua Alț -Qaida i cu talibaniiș

(art. 231 CE)

1. A re ine interpretarea articolelor 60 CE i 301 CE potrivit căreia ar fi suficient ca măsurileț ș restrictive prevăzute în Rezolu ia 1390ț (2002) a Consiliului de Securitate al Na iunilor Unite i puse înț ș aplicare prin Regulamentul nr. 881/2002 de instituire a unor măsuri restrictive specifice împotriva anumitor persoane i entită i care au legătură cu Osama ben Laden, cu re eaua Alș ț ț -Qaida i cu talibaniiș să vizeze persoane sau entită i care se află întrț -o ară ter ă sau care sunt asociate acesteia în alt temei arț ț avea ca efect recunoa terea unui domeniu de aplicare excesiv de larg acestor dispozi ii i nu ar ineș ț ș ț seama în niciun mod de exigen a, care rezultă chiar din termenii acestora, ca măsurile luate în temeiulț acestor dispozi ii să fie adoptate împotriva unor ări ter e. ț ț ț

Pe de o parte, interpretarea articolului 301 CE potrivit căreia acesta ar crea o pasarelă procedurală între Comunitate i Uniunea Europeană, astfel încât acesta ar trebui interpretat la fel de extensiv precumș competen ele comunitare relevante, printre care cele referitoare la politica comercială comună i laț ș libera circula ie a capitalurilor, ar fi de natură să reducă domeniul său de aplicare i, prin urmare,ț ș efectul său util, întrucât această dispozi ie, având în vedere în i i termenii săi, vizează adoptarea deț ș ș măsuri care afectează rela iile economice cu ările ter e, care pot fi foarte diverse i care ț ț ț ș a priori nu trebuie, a adar, să fie limitate la domenii care apar in altor competen e materiale comunitare, precumș ț ț cele în materie de politică comercială comună sau de liberă circula ie a capitalurilor. Aceastăț interpretare nu î i găse te, de altfel, sus inere în modul de redactare a articolului 301 CE, deoareceș ș ț acesta conferă Comunită ii o competen ă materială a cărei sferă este, în principiu, autonomă în raportț ț cu celelalte competen e comunitare. ț

Pe de altă parte, având în vedere scopul i con inutul regulamentului men ionat, nu sș ț ț -ar putea considera că regulamentul prive te în mod expres schimburile interna ionale, în sensul că ar fi destinat înș ț principal să promoveze, să faciliteze sau să reglementeze schimburile comerciale i nu se puteaș întemeia, a adar, pe competen a comunitară în materie de politică comercială comună. Astfel, un actș ț comunitar nu intră sub inciden a competen ei în materie de politică comercială comună prevăzută laț ț articolul 133 CE decât dacă prive te în mod expres schimburile interna ionale, în sensul că este destinatș ț în principal să promoveze, să faciliteze sau să reglementeze schimburile comerciale i are efecte directeș i imediate asupra comer ului sau a schimburilor cu produsele respective. Nu sș ț -ar putea considera nici

că regulamentul respectiv se încadrează în domeniul de aplicare al dispozi iilor tratatului privind liberaț circula ie a capitalurilor i a plă ilor, în măsura în care interzice transferul de resurse economice unorț ș ț particulari din ări ter e. Mai întâi, în ceea ce prive te articolul 57 alineatul (2) CE, măsurile restrictiveț ț ș în discu ie nu se încadrează în una dintre categoriile de măsuri men ionate în această dispozi ie. Apoi,ț ț ț în ceea ce prive te articolul 60 alineatul (1) CE, nici această dispozi ie nu ar putea constituiș ț fundamentul regulamentului în discu ie, întrucât domeniul său de aplicare este determinat de cel alț articolului 301 CE. În sfâr it, în ceea ce prive te articolul 60 alineatul (2) CE, această dispozi ie nuș ș ț

con ine o competen ă comunitară în acest sens, întrucât se limitează să dea posibilitatea statelorț ț membre să adopte, din anumite motive excep ionale, măsuri unilaterale împotriva unei ări ter e în ceeaț ț ț ce prive te circula ia capitalurilor i plă ile, sub rezerva puterii Consiliului de a impune unui statș ț ș ț membru să modifice sau să revoce astfel de măsuri.

(a se vedea punctele 168, 176-178, 183, 185, 187-191 i 193)ș

2. O opinie potrivit căreia articolul 308 CE ar permite, în contextul special al articolelor 60 CE iș 301 CE, adoptarea de acte comunitare având ca obiect nu unul dintre obiectivele Comunită ii, ci unulț dintre obiectivele incluse în Tratatul UE în materia rela iilor externe, printre care figurează politicaț externă i de securitate comună (PESC), contravine însu i textului articolului 308 CE. ș ș

De i este corect să se considere că a fost creată o pasarelă între ac iunile Comunită ii având ca obiectș ț ț măsuri economice în temeiul articolelor 60 CE i 301 CE i obiectivele Tratatului UE în materiaș ș rela iilor externe, printre care cele ale PESC, nici modul de redactare a dispozi iilor din Tratatul CE,ț ț nici structura acestuia nu sus in ideea potrivit căreia această pasarelă sț -ar extinde la alte dispozi ii dinț Tratatul CE i în special la articolul 308 CE. ș

Recurgerea la articolul 308 CE impune ca ac iunea propusă, pe de o parte, să aibă legătură cuț „func ionarea pie ei comune” i, pe de altă parte, să urmărească realizarea „unuia dintre obiectiveleț ț ș Comunită ii”. Or, având în vedere termenii săi clari i preci i, această din urmă no iune nu poate fi, înț ș ș ț niciun caz, în eleasă în sensul că include obiectivele PESC. ț

Coexisten a Uniunii i a Comunită ii ca ordini juridice integrate, dar distincte, precum i arhitecturaț ș ț ș constitu ională a pilonilor, pe care leț -au urmărit autorii tratatelor în vigoare la momentul de fa ă,ț constituie, în plus, considera ii de natură institu ională care militează împotriva unei extinderi aț ț pasarelei amintite la articole din Tratatul CE, altele decât cele cu care aceasta stabile te în mod expres oș legătură.

Pe de altă parte, articolul 308 CE, care face parte integrantă dintr-o ordine institu ională bazată peț principiul competen elor atribuite, nu ar putea constitui un temei pentru extinderea domeniuluiț competen elor Comunită ii dincolo de cadrul general care rezultă din ansamblul dispozi iilor tratatuluiț ț ț men ionat i în special din cele care definesc misiunea i ac iunile Comunită ii. ț ș ș ț ț

Tot astfel, articolul 3 UE, în special al doilea paragraf, nu ar putea servi drept temei pentru extinderea competen elor Comunită ii dincolo de obiectivele Comunită ii. ț ț ț

(a se vedea punctele 197-204)

3. Articolul 308 CE urmăre te să suplinească lipsa prerogativelor de ac iune conferite expres sauș ț implicit institu iilor comunitare prin dispozi iile specifice ale tratatului, în măsura în care acesteț ț prerogative sunt totu i necesare Comunită ii pentru a putea să î i exercite func iile în vederea atingeriiș ț ș ț unuia dintre obiectivele stabilite prin acest tratat.

Întrucât Regulamentul nr. 881/2002 de instituire a unor măsuri restrictive specifice împotriva anumitor persoane i entită i care au legătură cu Osama ben Laden, cu re eaua Alș ț ț -Qaida i cu talibanii impuneș măsuri restrictive de natură economică i financiară, acesta se încadrează evident în domeniul deș aplicare ratione materiae al articolelor 60 CE i 301 CE. Întrucât aceste articole nu prevăd totu iș ș prerogative de ac iune exprese sau implicite pentru impunerea unor astfel de măsuri unor destinatariț care nu au nicio legătură cu regimul aflat la conducerea unei ări ter e, precum cele vizate prinț ț regulamentul men ionat, inexisten a acestor prerogative, consecin ă a limitării domeniului de aplicareț ț ț ratione personae al dispozi iilor men ionate, putea fi suplinită prin recurgerea la articolul 308 CE caț ț temei juridic al regulamentului men ionat în plus fa ă de primele două articole care fundamenteazăț ț acest act din punctul de vedere al domeniului său de aplicare material, cu condi ia totu i a îndeplinirii iț ș ș

a celorlalte cerin e impuse pentru aplicarea articolului 308 CE. ț

Or, întrucât obiectivul urmărit prin acest regulament este de a împiedica persoanele asociate lui Osama ben Laden, re elei Alț -Qaida i talibanilor să dispună de orice resursă financiară i economică, pentru aș ș împiedica finan area activită ilor teroriste, acesta poate fi asociat unuia dintre obiectivele Comunită ii înț ț ț sensul articolului 308 CE. Astfel, articolele 60 CE i 301 CE, în măsura în care prevăd o competen ăș ț comunitară pentru impunerea de măsuri restrictive de natură economică pentru punerea în aplicare a unor ac iuni decise în cadrul politicii externe i de securitate comune, sunt expresia unui obiectivț ș implicit i subsecvent, i anume acela de a face posibilă adoptarea unor astfel de măsuri prin utilizareaș ș eficace a unui instrument comunitar. Acest obiectiv poate fi considerat ca reprezentând un obiectiv al Comunită ii în sensul articolului 308 CE. ț

Punerea în aplicare a unor astfel de măsuri prin utilizarea unui instrument comunitar nu depă e teș ș cadrul general care rezultă din ansamblul dispozi iilor tratatului, întrucât, datorită naturii lor, acesteaț prezintă în plus o legătură cu func ionarea pie ei comune, această legătură constituind o altă condi ie deț ț ț aplicare a articolului 308 CE. Într-adevăr, în cazul în care ar fi impuse în mod unilateral de fiecare stat membru măsuri economice i financiare precum cele impuse prin regulamentul men ionat, o proliferareș ț a acestor măsuri na ionale ar putea afecta func ionarea pie ei comune. ț ț ț

(a se vedea punctele 211, 213, 216, 222, 225-227, 229 i 230)ș

4. Comunitatea este o comunitate de drept, astfel încât nici statele sale membre, nici institu iile saleț nu pot evita controlul conformită ii actelor lor cu carta constitu ională fundamentală care este tratatul iț ț ș acesta a stabilit un sistem complet de căi de atac i de proceduri, menit să încredin eze Cur ii controlulș ț ț legalită ii actelor institu iilor. Un acord interna ional nu poate să aducă atingere ordinii competen elorț ț ț ț stabilite prin tratate i, prin urmare, autonomiei sistemului juridic comunitar a cărei respectare o asigurăș Curtea în temeiul competen ei exclusive cu care este învestită prin articolul 220 CE, competen ă careț ț face parte din înse i fundamentele Comunită ii. ș ț

În ceea ce prive te un act comunitar care, precum Regulamentul nr.ș 881/2002 de instituire a unor măsuri restrictive specifice împotriva anumitor persoane i entită i care au legătură cu Osama benș ț Laden, cu re eaua Alț -Qaida i cu talibanii, vizează punerea în aplicare a unei rezolu ii a Consiliului deș ț Securitate adoptate în temeiul capitolului VII din Carta Na iunilor Unite, nu revine instan eiț ț comunitare, în cadrul competen ei exclusive prevăzute la articolul 220 CE, să controleze legalitateaț unei astfel de rezolu ii adoptate de acest organ interna ional, indiferent dacă acest control ar fi limitat laț ț examinarea compatibilită ii acestei rezolu ii cu ț ț ius cogens, ci să controleze legalitatea actului comunitar de punere în aplicare.

O hotărâre a unei instan e comunitare prin care sț -ar decide că un act comunitar care vizează punerea în aplicare a unei astfel de rezolu ii este contrar unei norme superioare care face parte din ordinea juridicăț comunitară nu ar implica o punere în discu ie a priorită ii acestei rezolu ii pe planul dreptuluiț ț ț interna ional. ț

(a se vedea punctele 281, 282 i 286-288)ș

5. Drepturile fundamentale sunt parte integrantă a principiilor generale de drept a căror respectare este asigurată de către Curte. În acest scop, Curtea se inspiră din tradi iile constitu ionale comuneț ț statelor membre, precum i din indica iile oferite de instrumentele interna ionale privind protec iaș ț ț ț drepturilor omului la care statele membre au colaborat sau au aderat. În această privin ă, Conven iaț ț europeană a drepturilor omului are o semnifica ie particulară. Respectarea drepturilor omului constituieț astfel o condi ie a legalită ii actelor comunitare i nu pot fi admise în Comunitate măsuri incompatibileț ț ș cu respectarea acestora.

În acestă privin ă, obliga iile impuse printrț ț -un acord interna ional nu pot avea ca efect să aducă atingereț

principiilor constitu ionale ale Tratatului CE, printre care figurează principiul potrivit căruia toate acteleț comunitare trebuie să respecte drepturile fundamentale, această respectare reprezentând o condi ie aț legalită ii lor pe care Curtea are sarcina de a o controla în cadrul sistemului complet de căi de atacț stabilit prin acest tratat.

Principiile care guvernează ordinea juridică interna ională creată de Na iunile Unite nu presupun că unț ț control jurisdic ional al legalită ii interne a Regulamentului nr.ț ț 881/2002 de instituire a unor măsuri restrictive specifice împotriva anumitor persoane i entită i care au legătură cu Osama ben Laden, cuș ț re eaua Alț -Qaida i cu talibanii din perspectiva drepturilor fundamentale ar fi exclus datorită faptului căș acest act vizează punerea în aplicare a unei rezolu ii a Consiliului de Securitate adoptate în temeiulț capitolului VII din Carta Na iunilor Unite. O astfel de imunitate jurisdic ională a unui act comunitar, înț ț calitate de corolar al principiului priorită ii pe planul dreptului interna ional a obliga iilor rezultând dinț ț ț Carta Na iunilor Unite, în special a celor referitoare la punerea în aplicare a unor rezolu ii aleț ț Consiliului de Securitate adoptate în temeiul capitolului VII din această cartă, nu are niciun fundament în Tratatul CE. Articolul 307 CE nu ar putea în niciun caz să permită punerea în discu ie a unorț principii care fac parte din chiar fundamentele ordinii juridice comunitare, printre care principiile libertă ii, democra iei i respectării drepturilor omului i a libertă ilor fundamentale consacrate laț ț ș ș ț articolul 6 alineatul (1) UE ca fundamente ale Uniunii. Dacă articolul 300 alineatul (7) CE prevede că acordurile încheiate în condi iile stabilite acolo sunt obligatorii pentru institu iile Comunită ii i pentruț ț ț ș statele membre, această dispozi ie, dacă ar fi aplicabilă Cartei Na iunilor Unite, ar conferi acesteia dinț ț urmă prioritate asupra actelor de drept comunitar derivat. Totu i, pe planul dreptului comunitar, aceastăș prioritate nu s-ar extinde la dreptul primar i, în special, la principiile generale din care fac parteș drepturile fundamentale.

Prin urmare, instan ele comunitare trebuie, în conformitate cu competen ele cu care sunt învestite înț ț temeiul Tratatului CE, să asigure un control, în principiu complet, al legalită ii tuturor actelorț comunitare din perspectiva drepturilor fundamentale, inclusiv a actelor comunitare care, precum regulamentul în discu ie, vizează punerea în aplicare a unor rezolu ii adoptate de Consiliul de Securitateț ț în temeiul capitolului VII din Carta Na iunilor Unite. ț

(a se vedea punctele 283-285, 299, 303, 304, 306-308 i 326)ș

6. Comunitatea trebuie să î i exercite competen ele cu respectarea dreptului interna ional, iar un actș ț ț adoptat în temeiul competen elor sale trebuie să fie interpretat, iar domeniul său de aplicare limitat, înț lumina normelor relevante ale dreptului interna ional. ț

În exercitarea competen ei sale de adoptare de acte comunitare în temeiul articolelor 60 CE i 301 CEț ș pentru a pune în aplicare rezolu iile adoptate de Consiliul de Securitate în temeiul capitolului VII dinț Carta Na iunilor Unite, Comunitatea trebuie să acorde o importan ă particulară faptului că, potrivitț ț articolului 24 din Carta Na iunilor Unite, adoptarea de către Consiliul de Securitate de rezolu ii înț ț temeiul capitolului VII din această cartă reprezintă exercitarea responsabilită ii principale cu care esteț învestit acest organ interna ional pentru men inerea, la nivel mondial, a păcii i securită ii,ț ț ș ț responsabilitate care, în cadrul acestui capitol VII, include i puterea de a stabili ceea ce reprezintă oș amenin are împotriva păcii i securită ii interna ionale, precum i de a lua măsurile necesare pentru a leț ș ț ț ș men ine sau a le restabili. ț

Cu toate acestea, Carta Na iunilor Unite nu impune alegerea unui model predeterminat pentru punereaț în aplicare a rezolu iilor adoptate de Consiliul de Securitate în temeiul capitolului VII din aceasta,ț această punere în aplicare trebuind să intervină potrivit modalită ilor aplicabile în această privin ă înț ț ordinea juridică internă a fiecărui membru al ONU. Într-adevăr, Carta Na iunilor Unite lasă în principiuț membrilor ONU libera alegere între diferitele modele posibile de receptare în ordinea lor juridică internă a unor astfel de rezolu ii. ț

(a se vedea punctele 291, 293, 294 i 298)ș

7. În ceea ce prive te dreptul la apărare i în special dreptul de a fi ascultat, fiind vorba de măsuriș ș restrictive precum acelea impuse prin Regulamentul nr. 881/2002 de instituire a unor măsuri restrictive specifice împotriva anumitor persoane i entită i care au legătură cu Osama ben Laden, cu re eauaș ț ț Al-Qaida i cu talibanii, nu se poate cere autorită ilor comunitare să comunice motivele respectiveș ț înaintea includerii ini iale a unor persoane sau entită i vizate de măsurile respective în acea listă.ț ț Într-adevăr, o astfel de comunicare prealabilă ar fi de natură să compromită eficacitatea măsurilor de înghe are a fondurilor i a resurselor economice pe care acest regulament le impune. Pentru motive careț ș in de asemenea de obiectivul urmărit prin regulamentul men ionat i de eficacitatea măsurilor pe careț ț ș

le prevede acesta, autorită ile comunitare nu erau obligate să procedeze la o audiere a recuren ilorț ț înainte de includerea ini ială a numelor lor în lista care figurează în anexa I la acest regulament. În plus,ț fiind vorba de un act comunitar care vizează să pună în aplicare o rezolu ie adoptată de Consiliul deț Securitate în cadrul luptei împotriva terorismului, considera ii imperative având legătură cu securitateaț sau cu desfă urarea rela iilor interna ionale ale Comunită ii i ale statelor sale membre pot să se opunăș ț ț ț ș comunicării anumitor elemente persoanelor interesate i, prin urmare, audierii acestora cu privire laș aceste elemente.

Cu toate acestea, dreptul la apărare, în special dreptul de a fi ascultat, nu a fost respectat în mod vădit, din moment ce nici regulamentul în discu ie, nici Pozi ia comună 2002/402 privind unele măsuriț ț restrictive împotriva lui Osama ben Laden, a membrilor organiza iei Alț -Qaida precum i a talibanilor iș ș a altor persoane, grupuri, întreprinderi i entită i asociate, la care face trimitere regulamentul men ionat,ș ț ț nu prevăd o procedură de comunicare a elementelor care au justificat includerea numelor persoanelor interesate în anexa I la acest regulament i audierea acestora din urmă, fie ea concomitentă sauș ulterioară acestei includeri, i că, în continuare, Consiliul nu a comunicat recuren ilor elementeleș ț re inute în sarcina lor pentru a întemeia măsurile restrictive care leț -au fost impuse i nici nu leș -a acordat acestora dreptul de a lua cuno tin ă de elementele respective întrș ț -un termen rezonabil după stabilirea acestor măsuri.

(a se vedea punctele 334, 338, 339, 341, 342, 345 i 348)ș

8. Principiul protec iei jurisdic ionale efective constituie un principiu general al dreptuluiț ț comunitar, care decurge din tradi iile constitu ionale comune ale statelor membre i care a fostț ț ș consacrat la articolele 6 i 13 din Conven ia europeană a drepturilor omului, acest principiu fiind, deș ț altfel, reafirmat la articolul 47 din Carta drepturilor fundamentale a Uniunii Europene.

Respectarea obliga iei de comunicare a motivelor pe care se întemeiază includerea numelui uneiț persoane sau a unei entită i în lista care constituie anexa I la Regulamentul nr.ț 881/2002 de instituire a unor măsuri restrictive specifice împotriva anumitor persoane i entită i care au legătură cu Osama benș ț Laden, cu re eaua Alț -Qaida i cu talibanii este necesară atât pentru a permite destinatarilor măsurilorș restrictive să î i apere drepturile în cele mai bune condi ii posibile i să decidă în deplină cuno tin ă deș ț ș ș ț cauză dacă este util să sesizeze instan a comunitară, cât i pentru a permite acesteia din urmă să î iț ș ș exercite controlul legalită ii actului comunitar în cauză care îi incumbă în temeiul tratatului. ț

Astfel, din moment ce persoanele sau entită ile men ionate nu sunt informate cu privire la elementeleț ț re inute în sarcina lor i inând seama de raporturile care există între dreptul la apărare i dreptul la oț ș ț ș cale de atac efectivă, acestea nu pot nici să î i apere drepturile în privin a acestor elemente în condi iiș ț ț satisfăcătoare în fa a instan ei comunitare, iar aceasta nu este în măsură să procedeze la un control alț ț legalită ii regulamentului men ionat în măsura în care prive te aceste persoane sau entită i, astfel încâtț ț ș ț trebuie să se constate o încălcare a dreptului la o cale de atac efectivă.

(a se vedea punctele 335-337, 349 i 351)ș

9. Importan a obiectivelor urmărite de un act comunitar este de natură să justifice consecin eleț ț negative, chiar considerabile, pentru anumi i agen i economici, inclusiv pentru aceia care nu au nicioț ț responsabilitate în privin a situa iei care a condus la adoptarea măsurilor vizate, dar care sunt afecta i înț ț ț special în privin a dreptului lor de proprietate. ț

Din perspectiva unui obiectiv de interes general atât de fundamental pentru comunitatea interna ionalăț precum lupta prin toate mijloacele, potrivit Cartei Na iunilor Unite, împotriva amenin ărilor la adresaț ț păcii i securită ii interna ionale pe care le presupun actele de terorism, înghe area fondurilor, aș ț ț ț activelor financiare i a altor resurse economice ale persoanelor identificate de Consiliul de Securitateș sau de Comitetul pentru sanc iuni ca fiind asociate lui Osama ben Laden, re elei Alț ț -Qaida i talibanilorș nu pot, în sine, să fie considerate inadecvate sau dispropor ionate. În această privin ă, măsurileț ț restrictive pe care le impune Regulamentul nr. 881/2002 de instituire a unor măsuri restrictive specifice împotriva anumitor persoane i entită i care au legătură cu Osama ben Laden, cu re eaua Alș ț ț -Qaida i cuș talibanii constituie limitări ale dreptului de proprietate care, în principiu, pot fi justificate.

Cu toate acestea, procedurile aplicabile trebuie să ofere persoanei sau entită ii vizate o ocazie adecvatăț de supunere a cauzei sale spre examinare autorită ilor competente, după cum impune articolul 1 dinț Protocolul nr. 1 la Conven ia europeană a drepturilor omului. ț

Astfel, impunerea măsurilor restrictive pe care le con ine regulamentul men ionat în privin a uneiț ț ț persoane sau entită i, ca urmare a includerii acesteia din urmă în lista cuprinsă în anexa I la acesta,ț constituie o limitare nejustificată a dreptului său de proprietate, din moment ce acest regulament a fost adoptat fără să furnizeze vreo garan ie care să îi permită acestei persoane sau entită i supunerea cauzeiț ț sale spre examinare autorită ilor competente, iar aceasta întrț -o situa ie în care limitarea dreptului său deț proprietate trebuie să fie calificată drept considerabilă, având în vedere aplicabilitatea generală i durataș efectivă a măsurilor restrictive la care aceasta a fost supusă.

(a se vedea punctele 361, 363, 366 i 368-370)ș

10. Din moment ce un regulament precum Regulamentul nr. 881/2002 de instituire a unor măsuri restrictive specifice împotriva anumitor persoane i entită i care au legătură cu Osama ben Laden, cuș ț re eaua Alț -Qaida i cu talibanii trebuie să fie anulat, în măsura în care îi prive te pe recuren i, din cauzaș ș ț încălcării principiilor aplicabile în cadrul procedurii urmate cu ocazia adoptării măsurilor restrictive instituite prin acest regulament, nu poate fi exclus ca, pe fond, impunerea unei astfel de măsuri în privin a recuren ilor să se dovedească totu i justificată. ț ț ș

Anularea acestui regulament cu efect imediat ar putea astfel să aducă o atingere serioasă i ireversibilăș eficacită ii măsurilor restrictive pe care regulamentul men ionat le impune i pe care Comunitateaț ț ș trebuie să le pună în aplicare, din moment ce, în intervalul anterior eventualei sale înlocuiri printr-un nou regulament, recuren ii ar putea lua unele măsuri care să urmărească evitarea ca măsurile deț înghe are a fondurilor să poată să le mai fie aplicate. În aceste împrejurări, se face o justă aplicare aț articolului 231 CE prin men inerea efectelor regulamentului men ionat, în măsura în care acesta îiț ț prive te pe recuren i, pentru o perioadă care nu poate depă i trei luni începând de la data pronun ăriiș ț ș ț hotărârii.

(a se vedea punctele 373, 374 i 376)ș

HOTĂRÂREA CUR II (Marea Cameră)Ț

3 septembrie 2008(*)

„Politica externă i de securitate comună (PESC) – Măsuri restrictive împotriva persoanelor sauș entită ilor care au legătură cu Osama ben Laden, cu re eaua Alț ț -Qaida i cu talibanii – Na iunile Unite –ș ț Consiliul de Securitate – Rezolu ii adoptate în temeiul capitolului VII din Carta Na iunilor Unite –ț ț Punere în aplicare în Comunitate – Pozi ia comună 2002/402/PESC – Regulamentul (CE) nr.ț 881/2002 – Măsuri care vizează persoane i entită i incluse întrș ț -o listă stabilită de un organ al Na iunilor Unite –ț Înghe area fondurilor i a resurselor economice – Comitetul Consiliului de Securitate instituit prinț ș alineatul 6 din Rezolu ia 1267 (1999) a Consiliului de Securitate (Comitetul pentru sanc iuni) –ț ț Includerea acestor persoane i entită i în anexa I la Regulamentul (CE) nr.ș ț 881/2002 – Ac iune înț anulare – Competen a Comunită ii – Temei juridic compus din articolele 60 CE, 301 CE i 308 CE –ț ț ș Drepturi fundamentale – Dreptul la respectarea proprietă ii, dreptul de a fi ascultat i dreptul la unț ș control jurisdic ional efectiv” ț

În cauzele conexate C-402/05 P i Cș -415/05 P,

având ca obiect două recursuri formulate în temeiul articolului 56 din Statutul Cur ii de Justi ie,ț ț introduse la 17 noiembrie 2005 i, respectiv, la 21 noiembrie 2005, ș

Yassin Abdullah Kadi, cu domiciliul în Jeddah (Arabia Saudită), reprezentat de domnii I. Brownlie iș D. Anderson, QC, precum i de domnul P. Saini, barrister, mandata i de domnul G. Martin, solicitor, cuș ț domiciliul ales în Luxemburg,

Al Barakaat International Foundation, cu sediul în Spånga (Suedia), reprezentatã de L. Silbersky iș T. Olsson, advokater,

recuren i,ț

celelalte păr i în proces fiind:ț

Consiliul Uniunii Europene, reprezentat de domnul M. Bishop i de doamnele E. Finnegan i E.ș ș Karlsson, în calitate de agen i, ț

pârât în primă instan ă,ț

sus inut de:ț

Regatul Spaniei, reprezentat de domnul J. Rodríguez Cárcamo, în calitate de agent, cu domiciliul ales în Luxemburg,

Republica Franceză, reprezentată de domnul G. de Bergues i de doamnele E. Belliard i S. Gasri, înș ș calitate de agen i, ț

Regatul ărilor de Jos,Ț reprezentat de doamnele H. G. Sevenster i M. de Mol, în calitate de agen i, ș ț

interveniente în recursuri,

Comisia Comunită ilor Europene,ț reprezentată de domnii C. Brown, J. Enegren i P.ș J. Kuijper, în calitate de agen i, cu domiciliul ales în Luxemburg, ț

pârâtă în primă instan ă,ț

sus inută de:ț

Republica Franceză, reprezentată de domnul G. de Bergues i de doamnele E. Belliard i S. Gasri, înș ș calitate de agen i, ț

interveniente în recursuri,

Regatul Unit al Marii Britanii i al Irlandei de Nordș , reprezentat de doamnele R. Caudwell, E.

Jenkinson i S. Behzadiș -Spencer, în calitate de agen i, asistate de domnii C. Greenwood, QC, i A.ț ș Dashwood, barrister, cu domiciliul ales în Luxemburg,

intervenient în primă instan ă,ț

CURTEA (Marea Cameră),

compusă din domnul V. Skouris, pre edinte, domnii C.ș W. A. Timmermans (raportor), A. Rosas i K.ș Lenaerts, pre edin i de cameră, domnul J.ș ț N. Cunha Rodrigues, doamna R. Silva de Lapuerta, domnii K. Schiemann, J. Makarczyk, P. Kūris, doamna P. Lindh, domnii J.-C. Bonichot, T. von Danwitz i A.ș Arabadjiev, judecători,

avocat general: domnul M. Poiares Maduro,

grefier: domnul J. Swedenborg, administrator,

având în vedere procedura scrisă i în urma edin ei din 2 octombrie 2007,ș ș ț

după ascultarea concluziilor avocatului general în edin ele din 16 ianuarie 2008 (Cș ț -402/05 P) i din 23ș ianuarie 2008 (C-415/05 P),

pronun ă prezentaț

Hotărâre

1 Prin recursurile formulate, domnul Kadi (C-402/05 P) i Al Barakaat International Foundationș (denumită în continuare „Al Barakaat”) (C-415/05 P) solicită anularea Hotărârilor Tribunalului de Primă Instan ă al Comunită ilor Europene din 21 septembrie 2005, Kadi/Consiliul i Comisiaț ț ș (T-315/01, Rec., p. II-3649), i, respectiv, Yusuf i Al Barakaat International Foundation/Consiliul iș ș ș Comisia (T-306/01, Rec., p. II-3533) (denumite în continuare „Hotărârea Kadi atacată” i, respectiv,ș „Hotărârea Yusuf i Al Barakaat atacată”, precum i, împreună, „hotărârile atacate”). ș ș

2 Prin aceste hotărâri, Tribunalul a respins ac iunile în anulare formulate de domnul Kadi i Alț ș Barakaat împotriva Regulamentului (CE) nr. 881/2002 al Consiliului din 27 mai 2002 de instituire a unor măsuri restrictive specifice împotriva anumitor persoane i entită i care au legătură cu Osama benș ț Laden, cu re eaua Alț -Qaida i cu talibanii i de abrogare a Regulamentului (CE) nr.ș ș 467/2001 al Consiliului de interzicere a exportului anumitor mărfuri i servicii către Afganistan, de întărire aș interdic iei de zbor i de extindere a înghe ării fondurilor i a altor resurse financiare în ceea ceț ș ț ș -i prive te pe talibanii din Afganistan (JO Lș 139, p. 9, Edi ie specială, 18/vol.ț 1, p. 189, denumit în continuare „regulamentul în litigiu”), în măsura în care acest act îi vizează.

Cadrul juridic

3 Potrivit articolului 1 alineatele 1 i 3 din Carta Na iunilor Unite, semnată la San Franciscoș ț (Statele Unite ale Americii) la 26 iunie 1945, scopurile Na iunilor Unite le includ pe acela de „[a]ț men in[e] pacea i securitatea interna ională” i pe acela de „[a] realiz[a] cooperarea interna ională înț ș ț ș ț rezolvarea problemelor interna ionale cu caracter economic, social, cultural sau umanitar, prinț promovarea i încurajarea respectării drepturilor omului si a libertă ilor fundamentale pentru to i, fărăș ț ț deosebire de rasă, sex, limbă sau religie”.

4 Conform articolului 24 alineatele 1 i 2 din Carta Na iunilor Unite: ș ț

„1. Spre a asigura ac iunea rapidă i eficace a Organiza iei [Na iunilor Unite (ONU)], membrii săiț ș ț ț conferă Consiliului de Securitate [al Na iunilor Unite (denumit în continuare «Consiliul deț Securitate»)] răspunderea principală pentru men inerea păcii i securită ii interna ionale i recunosc că,ț ș ț ț ș îndeplinindu- i îndatoririle impuse de această răspundere, Consiliul de Securitate ac ionează în numeleș ț lor.

2. În îndeplinirea acestor îndatoriri, Consiliul de Securitate va ac iona în conformitate cu scopurile iț ș principiile Na iunilor Unite. Puterile specifice acordate Consiliului de Securitate pentru îndeplinireaț acestor îndatoriri sunt definite în capitolele VI, VII, VIII si XII.”

5 Articolul 25 din Carta Na iunilor Unite prevede că „[m]embrii [ONU] sunt de acord să accepte iț ș să execute hotărârile Consiliului de Securitate în conformitate cu prezenta Cartă”.

6 Articolele 39, 41 i 48 din Carta Na iunilor Unite fac parte din capitolul VII al acesteia, intitulatș ț „Ac iunea în caz de amenin ări împotriva păcii, de încălcări ale păcii i de acte de agresiune”. ț ț ș

7 Potrivit articolului 39 din Carta Na iunilor Unite: ț

„Consiliul de Securitate va constata existen a unei amenin ări împotriva păcii, a unei încălcări a păciiț ț sau a unui act de agresiune i va face recomandări ori va hotărî ce măsuri vor fi luate, în conformitateș cu articolele 41 i 42, pentru men inerea sau restabilirea păcii i securită ii interna ionale.” ș ț ș ț ț

8 Articolul 41 din Carta Na iunilor Unite este redactat după cum urmează: ț

„Consiliul de Securitate poate hotărî ce măsuri care nu implică folosirea for ei armate trebuie luate spreț a se da urmare hotărârilor sale i poate cere membrilor Na iunilor Unite să aplice aceste măsuri. Ele potș ț să cuprindă întreruperea totală sau par ială a rela iilor economice i a comunica iilor feroviare,ț ț ș ț maritime, aeriene, po tale, telegrafice, prin radio i a altor mijloace de comunicare, precum i rupereaș ș ș rela iilor diplomatice.” ț

9 În temeiul articolului 48 alineatul 2 din Carta Na iunilor Unite, hotărârile Consiliului deț Securitate adoptate în scopul men inerii păcii i securită ii interna ionale „sunt executate de membriiț ș ț ț Na iunilor Unite atât direct, cât i prin ac iunea lor în cadrul organismelor interna ionaleț ș ț ț corespunzătoare din care fac parte”.

10 Potrivit articolului 103 din Carta Na iunilor Unite, „[î]n caz de conflict între obliga iileț ț membrilor Na iunilor Unite decurgând din prezenta Cartă i obliga iile lor decurgând din orice alt acordț ș ț interna ional, vor prevala obliga iile decurgând din prezenta Cartă”. ț ț

Istoricul cauzei

11 Istoricul cauzei a fost prezentat la punctele 10-36 din Hotărârea Kadi atacată i la punctele 10-41ș din Hotărârea Yusuf i Al Barakaat atacată. ș

12 În vederea pronun ării prezentei hotărâri, acest istoric poate fi rezumat după cum urmează. ț

13 La 15 octombrie 1999, Consiliul de Securitate a adoptat Rezolu ia 1267ț (1999), prin care, printre altele, acesta a condamnat faptul că pe teritoriul afgan continuă să fie găzdui i i antrena i terori ti i seț ș ț ș ș pregătesc acte de terorism, a reafirmat convingerea sa că reprimarea terorismului interna ional esteț esen ială pentru men inerea păcii i securită ii interna ionale i a deplâns faptul că talibanii continuă săț ț ș ț ț ș îi asigure refugiu lui Osama ben Laden i să îi permită acestuia i asocia ilor săi să conducă o re ea deș ș ț ț câmpuri de antrenament al terori tilor pe teritoriul de inut de ei i să se folosească de Afganistan ca de oș ț ș bază pentru dirijarea unor opera iuni teroriste interna ionale. ț ț

14 La alineatul 2 din această rezolu ie, Consiliul de Securitate a solicitat talibanilor să îl predeaț neîntârziat pe Osama ben Laden, fie direct sau indirect autorită ilor competente ale unui stat în care aț fost inculpat, fie autorită ilor competente ale unui stat în care urmează să fie arestat i trimis înț ș judecată. Pentru a asigura respectarea acestei obliga ii, alineatul 4 litera b) din această rezolu ie prevedeț ț că toate statele vor trebui să „[î]nghe e fondurile i alte resurse financiare care rezultă în special dinț ș bunuri care apar in talibanilor sau care sunt controlate direct sau indirect de ace tia ori care apar in uneiț ș ț întreprinderi care este de inută sau care este controlată de talibani sau care sunt controlate de o astfel deț întreprindere, astfel cum sunt identificate de comitetul instituit în temeiul alineatului 6 de mai jos, i săș

se asigure că nici fondurile sau alte resurse financiare în discu ie, nici orice alte fonduri sau resurseț financiare astfel identificate nu sunt puse la dispozi ia talibanilor sau a unei întreprinderi care leț apar ine acestora sau care este controlată direct sau indirect de talibani i nici nu sunt utilizate înț ș beneficiul acestora, de către cetă eni ai lor sau de către orice altă persoană care se găse te pe teritoriulț ș lor, cu excep ia cazului în care comitetul a dat o autorizare contrară, de la caz la caz, pentru motiveț umanitare”.

15 La alineatul 6 din aceea i rezolu ie, Consiliul de Securitate a hotărât să instituie, în temeiulș ț articolului 28 din regulamentul provizoriu de ordine interioară al acestuia, un Comitet al Consiliului de Securitate (denumit în continuare „Comitetul pentru sanc iuni”), compus din to i membrii săi,ț ț însărcinat printre altele să asigure punerea în aplicare de către state a măsurilor prevăzute la alineatul 4 din această rezolu ie, să identifice fondurile sau alte resurse financiare vizate la alineatul 4 i săț ș examineze cererile de derogare de la măsurile impuse la acela i alineat. ș

16 Considerând că pentru punerea în aplicare a Rezolu iei 1267ț (1999) era necesară o ac iune dinț partea Comunită ii Europene, Consiliul Uniunii Europene a adoptat, la 15 noiembrie 1999, Pozi iaț ț comună 1999/727/PESC de instituire a unor măsuri restrictive împotriva talibanilor (JO L 294, p. 1).

17 Articolul 2 din această pozi ie comună prevede înghe area fondurilor i a altor resurse financiareț ț ș de inute în străinătate de talibani, în condi iile stabilite prin rezolu ia men ionată. ț ț ț ț

18 La 14 februarie 2000, Consiliul a adoptat, în temeiul articolelor 60 CE i 301 CE, Regulamentulș (CE) nr. 337/2000 privind interdic ia zborurilor i înghe area fondurilor i a altor resurse financiareț ș ț ș decise împotriva talibanilor din Afganistan (JO L 43, p. 1).

19 La 19 decembrie 2000, Consiliul de Securitate a adoptat Rezolu ia 1333ț (2000), prin care a solicitat, printre altele, ca talibanii să se conformeze dispozi iilor Rezolu iei 1267ț ț (1999), în special încetând să asigure refugiu i antrenament terori tilor interna ionali i organiza iilor lor i predânduș ș ț ș ț ș -l pe Osama ben Laden autorită ilor competente pentru ca acesta să fie trimis în judecată. Consiliul deț Securitate a hotărât în special să consolideze interdic ia zborurilor i înghe area fondurilor impuse înț ș ț conformitate cu Rezolu ia 1267ț (1999).

20 Astfel, alineatul 8 litera c) din Rezolu ia 1333ț (2000) dispune, printre altele, că toate statele membre vor trebui să „[î]nghe e fără întârziere fondurile i alte active financiare [apar inând lui Osamaț ș ț ben] Laden i persoanelor sau entită ilor care sunt asociate acestuia, astfel cum sunt identificate deș ț [Comitetul pentru sanc iuni], inclusiv organiza ia Alț ț -Qaida, i fondurile care rezultă din bunurile careș apar in lui [Osama ben] Laden i persoanelor i entită ilor care sunt asociate acestuia sau controlateț ș ș ț direct sau indirect de acestea i să se asigure că nici fondurile i alte resurse financiare în discu ie, niciș ș ț orice alte fonduri sau resurse financiare nu sunt puse la dispozi ia lui [Osama ben] Laden, a asocia ilorț ț acestuia sau a oricărei alte entită i care le apar ine sau care este controlată direct sau indirect de ace tia,ț ț ș inclusiv organiza ia Alț -Qaida, i nici nu sunt utilizate direct sau indirect în beneficiul acestora, de cătreș cetă eni ai lor sau de către orice altă persoană care se găse te pe teritoriul lor”. ț ș

21 Prin aceea i prevedere, Consiliul de Securitate a însărcinat Comitetul pentru sanc iuni să ină, peș ț ț baza informa iilor comunicate de state i de organiza iile regionale, o listă la zi a persoanelor i aț ș ț ș entită ilor pe care acest comitet leț -a identificat ca fiind asociate lui Osama ben Laden, inclusiv organiza ia Alț -Qaida.

22 La alineatul 23 din Rezolu ia 1333ț (2000), Consiliul de Securitate a hotărât că măsurile impuse în special în temeiul alineatului 8 din această rezolu ie urmau să fie aplicate în cursul unei perioade deț 12 luni la sfâr itul căreia urma să stabilească dacă acestea trebuiau să fie prelungite în acelea i condi ii. ș ș ț

23 Considerând că pentru punerea în aplicare a acestei rezolu ii era necesară o ac iune din parteaț ț Comunită ii Europene, Consiliul a adoptat, la 26 februarie 2001, Pozi ia comună 2001/154/PESC deț ț

instituire a unor măsuri restrictive suplimentare împotriva talibanilor i de modificare a Pozi iei comuneș ț 96/746/PESC (JO L 57, p. 1).

24 Articolul 4 din Pozi ia comună 2001/154 prevede: ț

„Se înghea ă toate fondurile i activele financiare care apar in lui Osama ben Laden i altor persoane iț ș ț ș ș entită i asociate acestuia, astfel cum sunt identificate de [Comitetul pentru sanc iuni], iar fondurile sauț ț alte resurse financiare nu se pun la dispozi ia lui Osama ben Laden sau a altor persoane i entită iț ș ț asociate acestuia, astfel cum sunt identificate de [Comitetul pentru sanc iuni], în conformitate cuț dispozi iile [Rezolu iei 1333ț ț (2000)].” [traducere neoficială]

25 La 6 martie 2001, Consiliul a adoptat, în temeiul articolelor 60 CE i 301 CE, Regulamentul (CE)ș nr. 467/2001 privind interzicerea exportului anumitor mărfuri i anumitor servicii în Afganistan, careș consolidează interdic ia zborurilor i extinde înghe area fondurilor i a altor resurse financiare deciseț ș ț ș împotriva talibanilor din Afganistan, i privind abrogarea Regulamentului nr.ș 337/2000 (JO L 67, p. 1).

26 Potrivit considerentului (3) al acestui regulament, măsurile prevăzute în Rezolu ia 1333ț (2000) „sunt reglementate de tratat i, în special în vederea evitării denaturării concuren ei, este necesară, prinș ț urmare, adoptarea unei legisla ii comunitare pentru a pune în aplicare deciziile relevante ale Consiliuluiț de Securitate pe teritoriul Comunită ii”. [traducere neoficială] ț

27 Articolul 1 din Regulamentul nr. 467/2001 define te ceea ce trebuie să se în eleagă prin „fonduri”ș ț i prin „înghe area fondurilor”. ș ț

28 Potrivit articolului 2 din acest regulament:

„(1) Se înghea ă toate fondurile i resursele financiare care apar in oricărei persoane fizice sauț ș ț juridice, oricărei entită i sau oricărui organism desemnate de Comitetul pentru sanc iuni […] i […]ț ț ș men ionate în anexa I. ț

(2) Fondurile sau alte resurse financiare nu se pun, direct sau indirect, la dispozi ia persoanelor,ț entită ilor sau organismelor desemnate de Comitetul pentru sanc iuni […] i men ionate în anexa I iț ț ș ț ș nici nu pot fi utilizate în beneficiul acestora.

(3) Alineatele (1) i (2) nu se aplică fondurilor i resurselor financiare care fac obiectul unei derogăriș ș acordate de Comitetul pentru sanc iuni [...]. Aceste derogări pot fi ob inute prin intermediul autorită ilorț ț ț competente ale statelor membre men ionate în anexa II.” [traducere neoficială] ț

29 Anexa I la Regulamentul nr. 467/2001 con ine lista persoanelor, entită ilor i organismelor vizateț ț ș de înghe area fondurilor impusă la articolul 2 din acela i regulament. Potrivit articolului 10 alineatul (1)ț ș din acesta, Comisia Comunită ilor Europene este împuternicită să modifice i să completeze anexa I înț ș temeiul hotărârilor Consiliului de Securitate sau ale Comitetului pentru sanc iuni. ț

30 La 8 martie 2001, Comitetul pentru sanc iuni a publicat prima listă consolidată a persoanelor iț ș entită ilor care trebuie supuse măsurii de înghe are a fondurilor în temeiul Rezolu iilor 1267ț ț ț (1999) iș 1333 (2000) (a se vedea Comunicatul AFG/131 SC/7028 al acestui comitet din 8 martie 2001, denumită în continuare „lista recapitulativă”). Această listă a fost modificată i completată de mai multe ori.ș Drept urmare, Comisia a adoptat diverse regulamente în temeiul articolului 10 din Regulamentul nr. 467/2001, prin care a modificat i a completat anexa I la acesta. ș

31 La 19 octombrie 2001 i la 9 noiembrie 2001, Comitetul pentru sanc iuni a publicat două noiș ț completări la lista recapitulativă, con inând printre altele numele următoarelor persoane i entită i: ț ș ț

– „Al-Qadi, Yasin (A. K. A. Kadi, Shaykh Yassin Abdullah; A. K. A. Kahdi, Yasin), Jeddah, Arabia Saudită” i, respectiv,ș

– „Barakaat International Foundation, Box 4036, Spånga, Stockholm, Suedia; Rinkebytorget 1, 04,

Spånga, Suedia”.

32 Prin Regulamentul (CE) nr. 2062/2001 al Comisiei din 19 octombrie 2001 de modificare, pentru a treia oară, a Regulamentului nr. 467/2001 (JO L 277, p. 25), în anexa I la acest din urmă regulament a fost adăugat, împreună cu alte nume, numele domnului Kadi.

33 Prin Regulamentul (CE) nr. 2199/2001 al Comisiei din 12 noiembrie 2001 de modificare, pentru a patra oară, a Regulamentului nr. 467/2001 (JO L 295, p. 16), în anexa I la acesta a fost adăugată, împreună cu alte denumiri, denumirea funda iei Al Barakaat. ț

34 La 16 ianuarie 2002, Consiliul de Securitate a adoptat Rezolu ia 1390ț (2002), care stabile teș măsurile care trebuie impuse în privin a lui Osama ben Laden, a membrilor organiza iei Alț ț -Qaida i aș talibanilor, precum i a altor persoane, grupuri, întreprinderi i entită i asociate. La alineatele 1 i 2,ș ș ț ș această rezolu ie prevede printre altele, în esen ă, men inerea măsurilor de înghe are a fondurilorț ț ț ț impuse la alineatul 4 litera b) din Rezolu ia 1267ț (1999) i la alineatul 8 litera c) din Rezolu iaș ț 1333 (2000). În conformitate cu alineatul 3 din Rezolu ia 1390ț (2002), aceste măsuri trebuiau să fie reexaminate de către Consiliul de Securitate după 12 luni de la adoptarea lor, termen la sfâr itul căruiaș acesta urma să decidă fie men inerea, fie ameliorarea lor. ț

35 Considerând că pentru punerea în aplicare a acestei rezolu ii era necesară o ac iune din parteaț ț Comunită ii, Consiliul a adoptat, la 27 mai 2002, Pozi ia comună 2002/402/PESC privind unele măsuriț ț restrictive împotriva lui Osama ben Laden, a membrilor organiza iei Alț -Qaida, precum i a talibanilor iș ș a altor persoane, grupuri, întreprinderi i entită i asociate i de abrogare a Pozi iilor comuneș ț ș ț 96/746/PESC, 1999/727/PESC, 2001/154/PESC i 2001/771/PESC (JO Lș 139, p. 4, Edi ie specială,ț 18/vol. 1, p. 187). Articolul 3 din Pozi ia comună 2002/402 prevede, printre altele, continuareaț înghe ării fondurilor i a altor active financiare sau resurse economice ale persoanelor, grupurilor,ț ș întreprinderilor i entită ilor men ionate în lista stabilită de Comitetul pentru sanc iuni în conformitateș ț ț ț cu Rezolu iile 1267ț (1999) i 1333ș (2000).

36 La 27 mai 2002, Consiliul a adoptat, în temeiul articolelor 60 CE, 301 CE i 308 CE,ș regulamentul în litigiu.

37 Potrivit considerentului (4) al acestui regulament, măsurile prevăzute, printre altele, în Rezolu iaț 1390 (2002) „sunt reglementate de tratat i, în special în vederea evitării denaturării concuren ei, esteș ț necesară adoptarea unei legisla ii comunitare pentru a pune în aplicare deciziile relevante aleț Consiliului de Securitate pe teritoriul Comunită ii”. ț

38 Articolul 1 din regulamentul în litigiu define te „fondurile” i „înghe area fondurilor” în termeniș ș ț identici, pe fond, cu cei ai articolului 1 din Regulamentul nr. 467/2001.

39 Potrivit articolului 2 din regulamentul în litigiu:

„(1) Se înghea ă toate fondurile i resursele economice care apar in, se află în posesia sau suntț ș ț de inute de o persoană fizică sau juridică, grup sau entitate desemnată de Comitetul pentru sanc iuni iț ț ș men ionată la anexa I. ț

(2) Niciun fond nu se pune, direct sau indirect, la dispozi ia persoanelor fizice sau juridice, grupuriț sau entită i desemnate de Comitetul pentru sanc iuni i men ionate în anexa I i nici nu poate fi utilizatț ț ș ț ș în beneficiul acestora.

(3) Nicio resursă economică nu se pune, direct sau indirect, la dispozi ia persoanelor fizice sauț juridice, grupuri sau entită i desemnate de Comitetul pentru sanc iuni i men ionate în anexa I i nici nuț ț ș ț ș poate fi utilizată în beneficiul acestora astfel încât să le permită acestor persoane, grupuri sau entită i săț ob ină fonduri, bunuri sau servicii.” ț

40 Anexa I la regulamentul în litigiu con ine lista persoanelor, entită ilor i grupurilor vizate deț ț ș măsura înghe ării fondurilor impusă la articolul 2 din acest regulament. Această listă con ine, printreț ț altele, numele următoarelor entită i i persoane: ț ș

– „Funda ia interna ională Barakaat, CP 4036, Spånga, Stockholm, Suedia; Rinkebytorget 1, 04,ț ț Spånga, Suedia” iș

– „Al-Qadi, Yasin (alias KADI, Shaykh Yassin Abdullah; alias KAHDI, Yasin), Jeddah, Arabia Saudită”.

41 La 20 decembrie 2002, Consiliul de Securitate a adoptat Rezolu ia 1452ț (2002), destinată să faciliteze respectarea obliga iilor în domeniul luptei antiteroriste. La alineatul 1 din această rezolu ieț ț este prevăzut un anumit număr de derogări i de excep ii de la măsura înghe ării fondurilor i aș ț ț ș resurselor economice impusă prin Rezolu iile 1267ț (1999) i 1390ș (2002), care pot fi aplicate de state pentru motive umanitare, sub rezerva aprobării date de Comitetul pentru sanc iuni. ț

42 La 17 ianuarie 2003, Consiliul de Securitate a adoptat Rezolu ia 1455ț (2003), care vizează ameliorarea punerii în aplicare a măsurilor impuse la alineatul 4 litera b) din Rezolu ia 1267ț (1999), la alineatul 8 litera c) din Rezolu ia 1333ț (2000), precum i la alineatele 1 i 2 din Rezolu ia 1390ș ș ț (2002). În conformitate cu alineatul 2 din Rezolu ia 1455ț (2003), aceste măsuri urmau să fie din nou ameliorate la expirarea unui termen de 12 luni sau mai devreme, dacă era cazul.

43 Considerând că, pentru punerea în aplicare a Rezolu iei 1452ț (2002), era necesară o ac iune dinț partea Comunită ii, Consiliul a adoptat, la 27 februarie 2003, Pozi ia comună 2003/140/PESC privindț ț excep iile de la măsurile restrictive impuse prin Pozi ia comună 2002/402/PESC (JO Lț ț 53, p. 62, Edi ieț specială, 18/vol. 2, p. 20). Articolul 1 din Pozi ia comună 2003/140 prevede că, atunci când pune înț aplicare măsurile men ionate la articolul 3 din Pozi ia comună 2002/402, Comunitatea ine seama deț ț ț exceptările autorizate prin respectiva rezolu ie. ț

44 La 27 martie 2003, Consiliul a adoptat Regulamentul (CE) nr. 561/2003 de modificare, în ceea ce prive te exceptările de la înghe area fondurilor i a resurselor economice, a Regulamentuluiș ț ș nr. 881/2002 (JO L 82, p. 1, Edi ie specială, 18/vol.ț 2, p. 29). În considerentul (4) al acestui regulament, Consiliul arată că, inând seama de Rezolu ia 1452ț ț (2002), este necesară adaptarea măsurilor impuse de către Comunitate.

45 Potrivit articolului 1 din Regulamentul nr. 561/2003, regulamentul în litigiu se completează cu următorul articol:

„Articolul 2a

(1) Articolul 2 nu se aplică fondurilor sau resurselor economice în cazul în care:

(a) oricare dintre autorită ile competente ale statelor membre, men ionate în anexa II, a stabilit, caț ț urmare a solicitării unei persoane fizice sau juridice interesate, că aceste fonduri sau resurse economice sunt:

(i) necesare pentru cheltuieli de bază, incluzând cheltuielile destinate pentru hrană, chirie sau rambursare de împrumuturi ipotecare, medicamente i tratamente medicale, impozite, prime deș asigurare i servicii de utilitate publică; ș

(ii) destinate exclusiv plă ii de onorarii profesionale rezonabile i rambursării de cheltuieli aferenteț ș unor servicii juridice;

(iii) destinate exclusiv plă ii de taxe sau cheltuieli aferente păstrării sau gestionării de fonduri sauț resurse economice înghe ate sau ț

(iv) necesare pentru cheltuieli extraordinare iș

(b) acest lucru a fost notificat Comitetului pentru sanc iuni iț ș

(c) (i) în cazul utilizării de fonduri în conformitate cu litera (a) punctele (i), (ii) i (iii), Comitetulș pentru sanc iuni nu a emis, în termen de patruzeci i opt de ore de la notificare, obiec ii cu privire laț ș ț această utilizare sau

(ii) în cazul utilizării de fonduri în conformitate cu litera (a) punctul (iv), Comitetul pentru sanc iuniț a aprobat această utilizare.

(2) Orice persoană care dore te să beneficieze de dispozi iile prevăzute la alineatul (1) adreseazăș ț cererea sa autorită ii competente relevante din statul membru, men ionată în anexa II. ț ț

Autoritatea competentă indicată în anexa II este obligată să în tiin eze în scris persoana care a prezentatș ț cererea, precum i orice persoană, entitate sau organism recunoscut(ă) ca fiind direct interesat(ă) înș cazul în care cererea a fost acceptată.

De asemenea, autoritatea competentă informează celelalte state membre dacă derogarea solicitată a fost sau nu [a fost] acordată.

(3) Fondurile eliberate i transferate în cadrul Comunită ii pentru a face fa ă unor cheltuieli sau careș ț ț au fost admise în temeiul prezentului articol nu sunt supuse altor măsuri restrictive în temeiul articolului 2.

[…]”

Ac iunile în fa a Tribunalului i hotărârile atacateț ț ș

46 Prin cererile introductive depuse la grefa Tribunalului, domnul Kadi i Al Barakaat au introdusș ac iuni având ca obiect anularea Regulamentului nr.ț 467/2001, precum i a Regulamentuluiș nr. 2062/2001, în cazul primului reclamant, i a Regulamentului nr.ș 2199/2001, în cazul celui de al doilea reclamant, în măsura în care aceste regulamente îi privesc. În cursul procedurii în fa aț Tribunalului, reclaman ii iț ș -au modificat concluziile i motivele în sensul că acestea vizeazăș regulamentul în litigiu, în măsura în care regulamentul îi prive te. ș

47 Prin ordonan ele pre edintelui Camerei întâi a Tribunalului, a fost admisă cererea de interven ieț ș ț în sus inerea concluziilor pârâtelor în primă instan ă formulată de Regatul Unit al Marii Britanii iț ț ș Irlandei de Nord.

48 În hotărârile atacate, Tribunalul a decis, cu titlu preliminar, că trebuie considerat că fiecare dintre ac iuni este îndreptată numai împotriva Consiliului, sus inut de Comisie i de Regatul Unit i că are caț ț ș ș unic obiect o cerere de anulare a regulamentului în litigiu, în măsura în care acesta îi prive te peș reclaman ii respectivi (Hotărârile atacate Kadi, punctul 58, i Yusuf i Al Barakaat, punctul 77). ț ș ș

49 În sus inerea concluziilor sale, în cererea introductivă formulată în fa a Tribunalului, domnulț ț Kadi a invocat trei motive de anulare, întemeiate în esen ă pe încălcarea drepturilor sale fundamentale.ț Primul motiv se întemeia pe încălcarea dreptului de a fi ascultat, al doilea, pe încălcarea dreptului la respectarea proprietă ii i a principiului propor ionalită ii, iar al treilea, pe încălcarea dreptului la unț ș ț ț control jurisdic ional efectiv. ț

50 În ceea ce o prive te, Al Barakaat iș ș -a fondat concluziile pe trei motive de anulare întemeiate, primul, pe lipsa competen ei Consiliului de a adopta regulamentul în litigiu, al doilea, pe încălcareaț articolului 249 CE i, al treilea, pe încălcarea drepturilor sale fundamentale. ș

Cu privire la competen a Consiliului în ceea ce prive te adoptarea regulamentului în litigiuț ș

51 În hotărârile atacate, Tribunalul a examinat mai întâi aspectul dacă Consiliul era competent să adopte regulamentul în litigiu, având ca temei juridic articolele 60 CE, 301 CE i 308 CE, i a apreciat,ș ș

la punctul 61 din Hotărârea Kadi atacată, că acesta era un motiv de ordine publică care putea fi invocat, a adar, din oficiu de către instan a comunitară. ș ț

52 În Hotărârea Yusuf i Al Barakaat atacată, Tribunalul a respins, în prealabil, motivulș reclaman ilor referitor la pretinsa lipsă de temei juridic a Regulamentului nr.ț 467/2001.

53 Astfel, la punctul 107 din hotărârea amintită, Tribunalul a statuat că un asemenea demers este necesar, chiar dacă acest motiv rămăsese fără obiect în urma abrogării regulamentului men ionat prinț regulamentul în litigiu, întrucât motivele pe care se întemeia această solu ie de respingere se numărauț printre premisele ra ionamentului Tribunalului referitor la temeiul juridic al acestui din urmăț regulament, singurul care continua să facă obiectul ac iunii in anulare. ț

54 În această privin ă, mai întâi, Tribunalul a respins, la punctele 112-116 din Hotărârea Yusuf i Alț ș Barakaat atacată, argumentul potrivit căruia prin măsurile în cauză se impun sanc iuni unor particulari,ț care sunt pe deasupra resortisan i ai unui stat membru, de i articolele 60 CE i 301 CE ar autorizaț ș ș Consiliul să ia măsuri numai în privin a unor ări ter e. ț ț ț

55 La punctul 115 din această hotărâre, Tribunalul a statuat că, astfel cum sanc iunile economice sauț financiare pot afecta în mod legitim i specific mai degrabă conducerea unei ări ter e decât această arăș ț ț ț în sine, ele trebuie să îi poată viza i pe indivizii i entită ile care sunt asociate acestei conduceri sauș ș ț care sunt controlate direct sau indirect de către aceasta, indiferent de locul în care s-ar afla.

56 Potrivit punctului 116 din hotărârea men ionată, această interpretare, care nu este contrară litereiț articolelor 60 CE i 301 CE, este justificată atât prin considerente de eficacitate, cât i prin preocupăriș ș de ordin umanitar.

57 Tribunalul a respins în continuare, la punctele 117-121 din Hotărârea Yusuf i Al Barakaatș atacată, argumentul potrivit căruia măsurile în cauză nu urmăresc să întrerupă sau să reducă rela iileț economice cu o ară ter ă, ci să lupte împotriva terorismului interna ional i în special împotriva luiț ț ț ș Osama ben Laden.

58 În sfâr it, la punctele 122 i 123 din aceea i hotărâre, Tribunalul a respins argumentul potrivitș ș ș căruia măsurile respective erau dispropor ionate în raport cu obiectivul urmărit prin articolele 60 CE iț ș 301 CE.

59 În continuare, în ceea ce prive te criticile îndreptate împotriva temeiului juridic al regulamentuluiș în litigiu, Tribunalul a statuat în primul rând că, astfel cum au sus inut Consiliul i Comisia, articoleleț ș 60 CE i 301 CE nu constituie singure un temei juridic suficient pentru a fundamenta acest regulamentș (Hotărârile atacate Kadi, punctele 92-97, i Yusuf i Al Barakaat, punctele 128-133). ș ș

60 Tribunalul a constatat în special că acest regulament urmăre te punerea în aplicare a sanc iunilorș ț a aș -zis „inteligente” („smart sanctions”) de tip nou, caracterizate prin absen a oricărei legături întreț acestea i teritoriul sau regimul aflat la conducerea unei ări ter e, întrucât după prăbu irea regimuluiș ț ț ș taliban, măsurile în cauză, precum cele prevăzute prin Rezolu ia 1390ț (2002), au fost îndreptate direct împotriva lui Osama ben Laden, a re elei Alț -Qaida, precum i a persoanelor i a entită ilor asociateș ș ț acestora.

61 Potrivit Tribunalului, având în vedere modul de redactare a articolelor 60 CE i 301 CE i înș ș special expresiile „în raport cu ările ter e respective” i „cu una sau mai multe ări ter e” din cuprinsulț ț ș ț ț acestora, nu este posibilă recurgerea la aceste articole pentru a impune sanc iuni de tip nou. Întrț -adevăr, acestea nu ar permite decât adoptarea de măsuri împotriva unei ări ter e, care pot să includăț ț conducerea unei astfel de ări, precum i pe indivizii i entită ile care sunt asociate acestei conduceri sauț ș ș ț care sunt controlate direct sau indirect de către aceasta. Totu i, atunci când regimul la care se referăș astfel de măsuri dispare, nu ar mai exista o legătură suficientă între ace ti indivizi sau entită i i araș ț ș ț

ter ă respectivă. ț

62 Tribunalul a statuat, în al doilea rând, că în mod justificat Consiliul considerase că articolul 308 CE nu constituie singur un temei juridic adecvat pentru a permite adoptarea regulamentului în litigiu (Hotărârile atacate Kadi, punctele 98-121, i Yusuf i Al Barakaat, punctele 134-157). ș ș

63 În această privin ă, Tribunalul a decis că lupta împotriva terorismului interna ional, în specialț ț prin impunerea de sanc iuni economice i financiare, precum înghe area fondurilor, împotrivaț ș ț indivizilor sau entită ilor bănuite că ar contribui la finan area terorismului interna ional, nu poate fiț ț ț asociată niciunuia dintre obiectivele atribuite în mod explicit Comunită ii prin articolele 2 CE i 3 CEț ș (Hotărârile atacate Kadi, punctul 116, i Yusuf i Al Barakaat, punctul 152). ș ș

64 Potrivit Tribunalului, măsurile prevăzute prin regulamentul în litigiu nu î i pot găsi, astfel,ș justificarea în obiectivul care urmăre te instituirea unei politici comerciale comune [articolul 3 alineatulș (1) litera (b) CE], de vreme ce rela iile comerciale ale Comunită ii cu o ară ter ă nu sunt avute înț ț ț ț vedere într-un context precum cel din cauzele cu care era sesizat. Nu ar putea fi re inut nici obiectivulț privind instituirea unui sistem care să împiedice denaturarea concuren ei pe pia a internă [articolul 3ț ț alineatul (1) litera (g) CE], având în vedere în special că, în orice caz, elementele de apreciere prezentate Tribunalului nu i-au permis să considere că acest regulament contribuie efectiv la prevenirea unui risc de împiedicare a liberei circula ii a capitalurilor sau de denaturare sensibilă a concuren ei. ț ț

65 În al treilea rând, potrivit Tribunalului, Consiliul era totu i competent să adopte regulamentul înș litigiu, care instituie, în cadrul Comunită ii, sanc iunile economice i financiare prevăzute prin Pozi iaț ț ș ț comună 2002/402, în temeiul articolelor 60 CE, 301 CE i 308 CE coroborate (Hotărârile atacate Kadi,ș punctul 135, i Yusuf i Al Barakaat, punctul 170). ș ș

66 În această privin ă, Tribunalul a considerat că trebuie să ină seama de pasarela creată în modț ț specific, cu ocazia revizuirii operate prin Tratatul de la Maastricht, între ac iunile Comunită ii având caț ț obiect sanc iuni economice adoptate în temeiul articolelor 60 CE i 301 CE i obiectivele Tratatului UEț ș ș în domeniul rela iilor externe (Hotărârile atacate Kadi, punctul 123, i Yusuf i Al Barakaat, punctulț ș ș 159).

67 Potrivit Tribunalului, articolele 60 CE i 301 CE sunt dispozi ii cu totul speciale ale Tratatuluiș ț CE, întrucât prevăd expres că o ac iune a Comunită ii se poate dovedi necesară în vederea realizării nuț ț a unuia dintre obiectivele Comunită ii, astfel cum sunt stabilite acestea prin Tratatul CE, ci a unuiț obiectiv atribuit în mod specific Uniunii Europene prin articolul 2 UE, i anume punerea în aplicare aș unei politici externe i de securitate comune (denumită în continuare „PESC”) (Hotărârile atacate Kadi,ș punctul 124, i Yusuf i Al Barakaat, punctul 160). ș ș

68 În cadrul articolelor 60 CE i 301 CE, ac iunea Comunită ii este în realitate, potrivit Tribunalului,ș ț ț o ac iune a Uniunii pusă în aplicare în temeiul pilonului comunitar după adoptarea de către Consiliu aț unei pozi ii comune sau a unei ac iuni comune în temeiul PESC (Hotărârile atacate Kadi, punctul 125,ț ț precum i Yusuf i Al Barakaat, punctul 161). ș ș

Cu privire la respectarea articolului 249 CE

69 În Hotărârea Yusuf i Al Barakaat atacată, Tribunalul a examinat în continuare un motiv invocatș exclusiv în cauza în care s-a pronun at această hotărâre, potrivit căruia regulamentul în litigiu, înț măsura în care aduce atingere în mod direct drepturilor particularilor i prevede aplicarea de sanc iuniș ț individuale, nu are o aplicabilitate generală i contravine astfel articolului 249 CE. Acest regulament nuș ar trebui considerat în consecin ă un regulament, ci un ansamblu de decizii individuale. ț

70 La punctele 184-188 din această hotărâre, Tribunalul a respins acest motiv.

71 La punctul 186 din hotărârea amintită, Tribunalul s-a pronun at în sensul că, în mod incontestabil,ț

regulamentul în litigiu are o aplicabilitate generală în sensul articolului 249 al doilea paragraf CE, întrucât interzice oricui să pună la dispozi ia anumitor persoane fonduri sau resurse economice. ț

72 Tribunalul a adăugat că men ionarea nominală a acestor persoane în cuprinsul anexei I laț regulament, astfel încât ele apar ca fiind în mod direct i individual vizate prin regulament, în sensulș articolului 230 al patrulea paragraf CE, nu afectează nicidecum caracterul general al interdic iei, care seț aplică erga omnes, după cum rezultă în special din articolul 11 din acela i regulament. ș

Cu privire la respectarea anumitor drepturi fundamentale

73 În sfâr it, în ceea ce prive te, în cele două cauze, încălcarea drepturilor fundamentale aleș ș reclaman ilor, Tribunalul a apreciat că este oportun să examineze mai întâi raportul dintre ordineaț juridică interna ională creată de Na iunile Unite i ordinile juridice na ionale sau ordinea juridicăț ț ș ț comunitară, precum i măsura în care competen ele Comunită ii i ale statelor membre trebuie săș ț ț ș respecte rezolu iile Consiliului de Securitate adoptate în temeiul capitolului VII din Carta Na iunilorț ț Unite. Astfel, această examinare ar stabili întinderea controlului de legalitate, în special din perspectiva respectării drepturilor fundamentale, pe care Tribunalul trebuie să îl exercite cu privire la actele comunitare care pun în aplicare astfel de rezolu ii. Tribunalul ar trebui să se pronun e cu privire laț ț pretinsele încălcări ale drepturilor fundamentale invocate numai în măsura în care s-ar constata că aceste încălcări intră într-adevăr sub inciden a controlului său jurisdic ional i că ele pot avea ca efectț ț ș anularea regulamentului în litigiu (Hotărârile atacate Kadi, punctele 178-180, i Yusuf i Al Barakaat,ș ș punctele 228-230).

74 Astfel, examinând într-o primă etapă raportul dintre ordinea juridică interna ională creată deț Na iunile Unite i ordinile juridice na ionale sau ordinea juridică comunitară, Tribunalul sț ș ț -a pronun atț în sensul că, din punctul de vedere al dreptului interna ional, statele membre, în calitate de membre aleț ONU, sunt obligate să respecte principiul caracterului prioritar al obliga iilor „decurgând din Carta”ț Na iunilor Unite, consacrat la punctul 103 din aceasta, ceea ce presupune în special că obliga ia,ț ț prevăzută la punctul 25 din această cartă, de a executa hotărârile Consiliului de Securitate prevalează în raport cu orice altă obliga ie conven ională pe care acestea ar fi contractatț ț -o (Hotărârile atacate Kadi, punctele 181-184, i Yusuf i Al Barakaat, punctele 231-234). ș ș

75 Potrivit Tribunalului, această obliga ie a statelor membre de a respecta principiul caracteruluiț prioritar al obliga iilor asumate prin Carta Na iunilor Unite nu este afectată prin Tratatul CE, întrucâtț ț este vorba de o obliga ie care decurge dintrț -o conven ie anterioară acestuia i care, prin urmare, seț ș încadrează în prevederile articolului 307 CE. Mai mult, articolul 297 CE ar urmări asigurarea respectării acestui principiu (Hotărârile atacate Kadi, punctele 185-188, i Yusuf i Al Barakaat,ș ș punctele 235-238).

76 Tribunalul a conchis din aceasta că rezolu iile adoptate de Consiliul de Securitate în temeiulț capitolului VII din Carta Na iunilor Unite au efect obligatoriu pentru statele membre, care suntț obligate, în această calitate, să ia toate măsurile necesare pentru a asigura executarea acestor rezolu ii iț ș au posibilitatea, chiar obliga ia, să lase neaplicată orice normă de drept comunitar, fie că e o dispozi ieț ț de drept primar sau un principiu general al dreptului comunitar, care ar împiedica corecta executare a obliga iilor contractate în temeiul cartei men ionate (Hotărârile atacate Kadi, punctele 189 i 190, iț ț ș ș Yusuf i Al Barakaat, punctele 239 i 240). ș ș

77 Totu i, potrivit Tribunalului, acest efect obligatoriu al rezolu iilor respective, care rezultă dintrș ț -o obliga ie de drept interna ional, nu se impune Comunită ii, întrucât aceasta nu este, în această calitate,ț ț ț obligată în mod direct în temeiul Cartei Na iunilor Unite, nefiind nici membră a ONU, nici destinatarăț a rezolu iilor Consiliului de Securitate, nici succesoare în drepturi i obliga ii a statelor membre aleț ș ț acesteia în sensul dreptului interna ional public (Hotărârile atacate Kadi, punctul 192, i Yusuf i Alț ș ș Barakaat, punctul 242).

78 În schimb, un astfel de efect obligatoriu s-ar impune Comunită ii în temeiul dreptului comunitarț (Hotărârile atacate Kadi, punctul 193, i Yusuf i Al Barakaat, punctul 243). ș ș

79 În această privin ă, făcând trimitere prin analogie în special la punctul 18 din Hotărârea din 12ț decembrie 1972, International Fruit Company i al ii (21/72-24/72, Rec., p.ș ț 1219), Tribunalul a statuat că, în măsura în care, în temeiul Tratatului CE, Comunitatea a dobândit competen e care erau exercitateț anterior de către statele membre în domeniul de aplicare al Cartei Na iunilor Unite, dispozi iile acesteiț ț carte sunt obligatorii pentru Comunitate (Hotărârile atacate Kadi, punctul 203, i Yusuf i Al Barakaat,ș ș punctul 253).

80 La punctul următor al acestor din urmă hotărâri, Tribunalul a conchis că, pe de o parte, Comunitatea nu poate încălca obliga iile care incumbă statelor membre în temeiul Cartei Na iunilorț ț Unite i nici nu poate împiedica executarea acestora i că, pe de altă parte, Comunitatea este obligată, înș ș temeiul tratatului prin care a fost instituită, să adopte, în exercitarea competen elor sale, toateț dispozi iile necesare pentru a permite statelor sale membre să se conformeze acestor obliga ii. ț ț

81 Astfel, pentru a stabili, într-o a doua etapă, întinderea controlului de legalitate, în special din perspectiva drepturilor fundamentale, pe care are sarcina să îl exercite cu privire la actele comunitare care pun în aplicare rezolu ii ale Na iunilor Unite, precum regulamentul în litigiu, Tribunalul a amintitț ț mai întâi, la punctul 209 din Hotărârea Kadi atacată i la punctul 260 din Hotărârea Yusuf i Alș ș Barakaat atacată, că, potrivit jurispruden ei, Comunitatea Europeană este o comunitate de drept,ț întrucât nici statele sale membre, nici institu iile sale nu pot să se sustragă controlului ce vizeazăț conformitatea actelor adoptate de acestea cu carta constitu ională fundamentală, reprezentată deț Tratatul CE, i că acesta din urmă a stabilit un sistem complet de căi de atac i de proceduri, menit săș ș încredin eze Cur ii controlul legalită ii actelor adoptate de institu ii. ț ț ț ț

82 La punctul 212 din Hotărârea Kadi atacată i la punctul 263 din Hotărârea Yusuf i Al Barakaatș ș atacată, Tribunalul a considerat totu i că, în cauzele cu care a fost sesizat, se pune problema existen eiș ț sau inexisten ei unor limite structurale impuse de dreptul interna ional general sau de Tratatul CE însu iț ț ș cu privire la acest control jurisdic ional. ț

83 În această privin ă, Tribunalul a amintit, la punctul 213 din Hotărârea Kadi atacată i la punctulț ș 264 din Hotărârea Yusuf i Al Barakaat atacată, că regulamentul în litigiu, adoptat în considerareaș Pozi iei comune 2002/402, constituie executarea, la nivelul Comunită ii, a obliga iei care revine statelorț ț ț membre ale acesteia, în calitate de membre ale ONU, de a aplica, dacă este cazul prin intermediul unui act comunitar, sanc iuni adoptate împotriva lui Osama ben Laden, a re elei Alț ț -Qaida i a talibanilor,ș precum i a altor persoane, grupuri, întreprinderi i entită i asociate, care au fost hotărâte i ulteriorș ș ț ș consolidate prin mai multe rezolu ii ale Consiliului de Securitate adoptate în temeiul capitolului VII dinț Carta Na iunilor Unite. ț

84 În acest context, potrivit Tribunalului, Comunitatea a ac ionat în temeiul unei competen eț ț obligatorii, care nu îi lăsa nicio marjă de apreciere autonomă în exercitarea acesteia, astfel încât Comunitatea nu putea, în special, nici să modifice direct con inutul rezolu iilor în discu ie, nici săț ț ț instituie un mecanism care să poată avea ca efect o astfel de modificare (Hotărârile atacate Kadi, punctul 214, i Yusuf i Al Barakaat, punctul 265). ș ș

85 Tribunalul a dedus din aceasta că ac iunile reclaman ilor de contestare a legalită ii interne aț ț ț regulamentului în litigiu presupune ca Tribunalul să efectueze un control indirect sau incidental al legalită ii rezolu iilor puse în aplicare prin respectivul regulament din perspectiva drepturilorț ț fundamentale, astfel cum sunt protejate prin ordinea juridică comunitară (Hotărârile atacate Kadi, punctele 215 i 216, i Yusuf i Al Barakaat, punctele 266 i 267). ș ș ș ș

86 La punctele 217-225 din Hotărârea Kadi atacată, redactate în termeni identici cu aceia de la

punctele 268-276 din Hotărârea Yusuf i Al Barakaat atacată, Tribunalul sș -a pronun at în sensul că: ț

„217 Institu iile i Regatul Unit solicită Tribunalului să î i decline de principiu orice competen ă de aț ș ș ț efectua un astfel de control indirect al legalită ii acestor rezolu ii care, în calitate de norme de dreptț ț interna ional obligatorii pentru statele membre ale Comunită ii, sunt obligatorii i pentru Tribunal ca iț ț ș ș pentru toate institu iile Comunită ii. Aceste păr i apreciază în esen ă că acest control al Tribunalului arț ț ț ț trebui să se limiteze, pe de o parte, la verificarea respectării condi iilor de formă, a normelor deț procedură i de competen ă care se impuneau în spe ă institu iilor comunitare i, pe de altă parte, laș ț ț ț ș verificarea caracterului adecvat i propor ional al măsurilor comunitare în cauză, în raport cu rezolu iileș ț ț Consiliului de Securitate pe care le pun în aplicare.

218 Trebuie recunoscut că o astfel de limitare a competen ei se impune ca un corolar al principiilorț prezentate mai sus, în cadrul examinării raporturilor între ordinea juridică interna ională creată deț Na iunile Unite i ordinea juridică comunitară. ț ș

219 Astfel cum s-a prezentat deja, rezolu iile în cauză ale Consiliului de Securitate au fost adoptateț în temeiul capitolului VII din Carta Na iunilor Unite. În acest context, Consiliul de Securitate areț răspunderea exclusivă de a stabili ce fapte constituie o amenin are la adresa păcii i securită iiț ș ț interna ionale, precum i care sunt măsurile necesare pentru men inerea sau restabilirea acestora, iarț ș ț autorită ile i instan ele na ionale sau comunitare nu au competen a de a stabili aceste aspecte, cuț ș ț ț ț singura excep ie a dreptului natural la legitimă apărare, individuală sau colectivă, prevăzut la articolulț 51 din carta men ionată. ț

220 De vreme ce, ac ionând în temeiul capitolului VII din Carta Na iunilor Unite, Consiliul deț ț Securitate, prin intermediul comitetului său pentru sanc iuni, decide că fondurile unor indivizi sauț entită i trebuie înghe ate, hotărârea sa se impune tuturor membrilor Na iunilor Unite în conformitate cuț ț ț articolul 48 din cartă.

221 Având în vedere considera iile enun ate la punctele 193-204 de mai sus, declararea competen eiț ț ț Tribunalului de a controla pe cale incidentală legalitatea unei astfel de hotărâri din perspectiva standardului de protec ie a drepturilor fundamentale, astfel cum sunt recunoscute în ordinea juridicăț comunitară, nu se poate justifica, prin urmare, nici în temeiul dreptului interna ional, nici în temeiulț dreptului comunitar.

222 Pe de o parte, o astfel de competen ă ar fi incompatibilă cu angajamentele asumate de stateleț membre în temeiul Cartei Na iunilor Unite, în special al articolelor 25, 48 i 103 din aceasta, precum iț ș ș al articolului 27 din Conven ia de la Viena privind dreptul tratatelor [încheiată la Viena la 23 mai 1969].ț

223 Pe de altă parte, o astfel de competen ă ar fi contrară atât dispozi iilor Tratatului CE, în specialț ț articolelor 5 CE, 10 CE, 297 CE i articolului 307 primul paragraf CE, precum i Tratatului UE, înș ș special articolului 5 UE, potrivit căruia instan a comunitară î i exercită atribu iile în condi iile i înț ș ț ț ș scopurile prevăzute prin dispozi iile tratatelor CE i UE. În plus, aceasta ar fi incompatibilă cuț ș principiul potrivit căruia competen ele Comunită ii i, prin urmare, cele ale Tribunalului trebuieț ț ș exercitate cu respectarea dreptului interna ional (Hotărârea [din 24 noiembrie 1992,] Poulsen i Divaț ș Navigation, [C-286/90, Rec., p. I-6019,] punctul 9, i Hotărârea [din 16 iunie 1998,] Racke, [Cș -162/96, Rec., p. I-3655,] punctul 45).

224 Trebuie adăugat că, având în vedere în special articolul 307 CE i articolul 103 din Cartaș Na iunilor Unite, invocarea atingerilor aduse fie drepturilor fundamentale, astfel cum sunt protejateț prin ordinea juridică comunitară, fie principiilor acestei ordini juridice nu poate afecta validitatea unei rezolu ii a Consiliului de Securitate sau executarea acesteia pe teritoriul Comunită ii (a se vedea, prinț ț analogie, Hotărârea Cur ii din 17 decembrie 1970, Internationale Handelsgesellschaft, 11/70, Rec.,ț p. 1125, punctul 3, Hotărârea din 8 octombrie 1986, Keller, 234/85, Rec., p. 2897, punctul 7, iș

Hotărârea din 17 octombrie 1989, Dow Chemical Ibérica i al ii/Comisia, 97/87-99/87, Rec., p.ș ț 3165, punctul 38).

225 Astfel, trebuie considerat că rezolu iile în cauză ale Consiliului de Securitate nu fac, înț principiu, obiectul controlului jurisdic ional al Tribunalului i că acesta nu este autorizat să pună înț ș discu ie, nici chiar pe cale incidentală, legalitatea lor din perspectiva dreptului comunitar. Dimpotrivă,ț Tribunalul este obligat, în măsura posibilului, să interpreteze i să aplice acest drept întrș -o modalitate care să fie compatibilă cu obliga iile statelor membre în temeiul Cartei Na iunilor Unite.” ț ț

87 La punctul 226 din Hotărârea Kadi atacată i la punctul 277 din Hotărârea Yusuf i Al Barakaatș ș atacată, Tribunalul a statuat că este abilitat totu i să controleze, pe cale incidentală, legalitateaș rezolu iilor Consiliului de Securitate în cauză din perspectiva lui ț ius cogens, în eles ca o ordine publicăț interna ională care se impune tuturor subiectelor de drept interna ional, inclusiv instan elor ONU, i deț ț ț ș la care nu se poate deroga.

88 În această privin ă, Tribunalul a statuat la punctele 227-231 din Hotărârea Kadi atacată, redactateț în termeni identici cu aceia de la punctele 278-282 din Hotărârea Yusuf i Al Barakaat atacată, dupăș cum urmează:

„227 Trebuie men ionat că, în această privin ă, Conven ia de la Viena privind dreptul tratatelor, careț ț ț codifică dreptul interna ional cutumiar ( i care la articolul 5 men ionează că aceasta se aplică «oricăruiț ș ț tratat care este actul constitutiv al unei organiza ii interna ionale, precum i oricărui tratat adoptat înț ț ș sânul unei organiza ii interna ionale»), prevede, la articolul 53, că este nul tratatul aflat în conflict cu oț ț normă imperativă a dreptului interna ional general (ț ius cogens), definită ca «o normă acceptată iș recunoscută de comunitatea interna ională a statelor în ansamblul ei drept normă de la care nu esteț permisă nicio derogare i care nu poate fi modificată decât printrș -o nouă normă a dreptului interna ionalț general având acela i caracter». În acela i sens, articolul 64 din Conven ia de la Viena prevede că «dacăș ș ț survine o nouă normă imperativă a dreptului interna ional general, orice tratat existent care este înț conflict cu această normă devine nul i ia sfâr it». ș ș

228 A adar, Carta Na iunilor Unite însă i presupune existen a unor principii imperative de dreptș ț ș ț interna ional i în special protec ia drepturilor fundamentale ale persoanei umane. În preambulul cartei,ț ș ț popoarele Na iunilor Unite iț ș -au declarat hotărârea de a «[reafirma] credin a în drepturile fundamentaleț ale omului, în demnitatea i valoarea persoanei umane». De altfel, din capitolul 1 al cartei, intitulatș «Scopuri i principii», rezultă că Na iunile Unite au ca scop, printre altele, să încurajeze respectareaș ț drepturilor omului i a libertă ilor fundamentale. ș ț

229 Aceste principii se impun atât membrilor ONU, cât i organelor sale. Astfel, potrivit articoluluiș 24 alineatul 2 din Carta Na iunilor Unite, în îndeplinirea îndatoririlor pe care le presupune răspundereaț principală pentru men inerea păcii i securită ii interna ionale, Consiliul de Securitate trebuie săț ș ț ț ac ioneze «în conformitate cu scopurile i principiile Na iunilor Unite». Puterile de sanc ionare pe careț ș ț ț Consiliul de Securitate le are în exercitarea acestei răspunderi trebuie să fie utilizate, a adar, cuș respectarea dreptului interna ional i în special a scopurilor i a principiilor Na iunilor Unite. ț ș ș ț

230 Dreptul interna ional permite astfel să se considere că există o limită a principiului efectuluiț obligatoriu al rezolu iilor Consiliului de Securitate: acestea trebuie să respecte dispozi iile peremptoriiț ț fundamentale ale lui ius cogens. În caz contrar, oricât de improbabil ar părea acesta, ele nu ar fi obligatorii nici pentru statele membre ale ONU i, prin urmare, nici pentru Comunitate. ș

231 Controlul jurisdic ional incidental exercitat de Tribunal, în cadrul unei ac iuni în anulare a unuiț ț act comunitar adoptat, fără exercitarea vreunei libertă i de apreciere, în vederea punerii în aplicare aț unei rezolu ii a Consiliului de Securitate poate, a adar, cu totul excep ional, să se extindă la verificareaț ș ț respectării normelor superioare ale dreptului interna ional care intră în domeniul lui ț ius cogens i înș

special a normelor imperative care urmăresc protec ia universală a drepturilor omului, de la care niciț statele membre, nici instan ele ONU nu pot să deroge, deoarece constituie «principii inviolabile aleț dreptului interna ional cutumiar» (Avizul consultativ al Cur ii Interna ionale de Justi ie din 8 iulie 1996,ț ț ț ț Caracterul licit al amenin ării cu arme nucleare sau al folosirii acestora, Rec., 1996, p.ț 226, punctul 79; a se vedea de asemenea în acest sens [punctul 65 din] Concluziile avocatului general [...] Jacobs [prezentate în cauza în care s-a pronun at Hotărârea din 30 iulie 1996,] Bosphorus [(Hotărârea din 30ț iulie 1996, C-84/95, Rec., p. I-3953)]).”

89 În special, în ceea ce prive te, în primul rând, pretinsa încălcare a dreptului fundamental laș respectarea proprietă ii, Tribunalul a considerat, la punctul 237 din Hotărârea Kadi atacată i la punctulț ș 288 din Hotărârea Yusuf i Al Barakaat atacată, că trebuia să analizeze dacă înghe area fondurilorș ț prevăzută prin regulamentul în litigiu, astfel cum a fost modificat prin Regulamentul nr. 561/2003 i,ș indirect, prin rezolu iile Consiliului de Securitate pe care aceste regulamente le pun în aplicare, încalcăț drepturile fundamentale ale reclamantului.

90 La punctul 238 din Hotărârea Kadi atacată i la punctul 289 din Hotărârea Yusuf i Al Barakaatș ș atacată, Tribunalul a decis că nu aceasta este situa ia, în lumina standardului de protec ie universală aț ț drepturilor fundamentale ale persoanei umane potrivit lui ius cogens.

91 În această privin ă, Tribunalul sț -a pronun at, la punctele 239 i 240 din Hotărârea Kadi atacată iț ș ș la punctele 290 i 291 din Hotărârea Yusuf i Al Barakaat atacată, că derogările i exceptările de laș ș ș obliga ia de înghe are a fondurilor, prevăzute în regulamentul în litigiu în urma modificării sale prinț ț Regulamentul nr. 561/2003, de punere în aplicare a Rezolu iei 1452ț (2002) a Consiliului de Securitate, demonstrează că această măsură nu are nici ca obiect, nici ca rezultat să supună persoanele înscrise în lista recapitulativă unui tratament inuman sau degradant.

92 La punctele 243-251 din Hotărârea Kadi atacată i la punctele 294-302 din Hotărârea Yusuf i Alș ș Barakaat atacată, Tribunalul a statuat în plus că înghe area fondurilor nu constituie o atingere arbitrară,ț inadecvată sau dispropor ionată adusă dreptului de proprietate privată al persoanelor interesate i că,ț ș prin urmare, nu poate fi considerată contrară lui ius cogens, având în vedere următoarele împrejurări:

– măsurile în cauză urmăresc un obiectiv de interes general fundamental pentru comunitatea interna ională, i anume lupta împotriva terorismului interna ional, iar ONU dispune de legitimitatea deț ș ț a întreprinde o ac iune de protec ie împotriva activită ilor unei organiza ii teroriste; ț ț ț ț

– înghe area fondurilor este o măsură asigurătorie care, spre deosebire de o confiscare, nu aduceț atingere înse i esen ei dreptului de proprietate al persoanelor interesate asupra activelor financiare deș ț care dispun, ci numai dreptului de utilizare a acestora;

– rezolu iile Consiliului de Securitate în cauză prevăd un mecanism de reexaminare periodică aț regimului general al sanc iunilor;ț

– aceste rezolu ii stabilesc o procedură care permite persoanelor interesate să sesizeze în oriceț moment Comitetul pentru sanc iuni pentru reexaminarea situa iei lor, prin intermediul statului membruț ț ai căror cetă eni sunt sau al statului în care î i au re edin a. ț ș ș ț

93 În al doilea rând, în ceea ce prive te pretinsa încălcare a dreptului de a fi ascultat, i în special, peș ș de o parte, a dreptului de a fi asculta i de institu iile comunitare înainte de adoptarea regulamentului înț ț litigiu, pe care reclaman ii pretind că îl au, Tribunalul sț -a pronun at, la punctul 258 din Hotărârea Kadiț atacată, căruia îi corespunde mutatis mutandis punctul 328 din Hotărârea Yusuf i Al Barakaat atacată,ș după cum urmează:

„Or, în spe ă, astfel cum rezultă din observa iile introductive prezentate mai sus cu privire la raportulț ț dintre ordinea juridică interna ională creată de Na iunile Unite i ordinea juridică comunitară,ț ț ș

institu iile comunitare erau obligate să transpună în ordinea juridică comunitară rezolu iile Consiliuluiț ț de Securitate i deciziile Comitetului pentru sanc iuni care nu le abilitau în niciun fel ca, la stadiulș ț punerii lor efective în aplicare, să prevadă un anumit mecanism comunitar de examinare sau de reexaminare a situa iilor individuale, întrucât atât con inutul măsurilor în cauză, cât i mecanismele deț ț ș reexaminare (a se vedea punctele 262 i următoarele [...]) intrau în totalitate în competen a Consiliuluiș ț de Securitate i a Comitetului pentru sanc iuni al acestuia. În consecin ă, institu iile comunitare nuș ț ț ț dispuneau de nicio putere de anchetă, de nicio posibilitate de control al faptelor re inute de Consiliul deț Securitate i de Comitetul pentru sanc iuni, de nicio marjă de apreciere în privin a acestor fapte i deș ț ț ș nicio libertate de apreciere a oportunită ii adoptării de sanc iuni în privin a reclamantului. Principiul deț ț ț drept comunitar privind dreptul de a fi ascultat nu î i poate găsi aplicarea în astfel de circumstan e, înș ț care ascultarea persoanei interesate nu ar putea în niciun caz să determine institu ia să î i revizuiascăț ș pozi ia.” ț

94 Tribunalul a conchis din aceasta, la punctul 259 din Hotărârea Kadi atacată, că Consiliul nu avea obliga ia să îl asculte pe reclamant cu privire la men inerea sa pe lista persoanelor i entită ilor cărora liț ț ș ț se aplică sanc iuni, în contextul adoptării i punerii în aplicare a regulamentului în litigiu i, la punctulț ș ș 329 din Hotărârea Yusuf i Al Barakaat atacată, că Consiliul nu avea obliga ia să îi asculte peș ț reclaman ii în primă instan ă înainte de adoptarea regulamentului în litigiu. ț ț

95 În ceea ce prive te, pe de altă parte, încălcarea pretinsului drept al reclaman ilor de a fi asculta iș ț ț de către Comitetul pentru sanc iuni în contextul înscrierii lor pe lista recapitulativă, Tribunalul aț constatat, la punctul 261 din Hotărârea Kadi atacată i la punctul 306 din Hotărârea Yusuf i Alș ș Barakaat atacată, că un astfel de drept nu este prevăzut de rezolu iile Consiliului de Securitate în cauză. ț

96 În plus, la punctul 307 din Hotărârea Yusuf i Al Barakaat atacată, Tribunalul sș -a pronun at înț sensul că nicio normă imperativă de ordine publică interna ională nu impune o ascultare prealabilă aț persoanelor interesate în circumstan e de natura celor din spe ă. ț ț

97 Pe de altă parte, Tribunalul a men ionat că de i rezolu iile Consiliului de Securitate în cauză iț ș ț ș regulamentele succesive care le-au pus în aplicare în cadrul Comunită ii nu prevăd un drept de ascultareț a persoanei, totu i acestea instaurează un mecanism de reexaminare a situa iilor individuale, prevăzândș ț că persoanele interesate se pot adresa Comitetului pentru sanc iuni prin intermediul autorită ilor lorț ț na ionale pentru a ob ine fie retragerea de pe lista recapitulativă, fie o derogare de la înghe areaț ț ț fondurilor (Hotărârile atacate Kadi, punctul 262, i Yusuf i Al Barakaat, punctul 309). ș ș

98 Făcând referire, la punctul 264 din Hotărârea Kadi atacată i la punctul 311 din Hotărârea Yusufș i Al Barakaat atacată, la „directivele care reglementează desfă urarea lucrărilor [Comitetului pentruș ș

sanc iuni]”, astfel cum au fost adoptate de acest comitet la 7 noiembrie 2002 i cum au fost modificateț ș la 10 aprilie 2003 (denumite în continuare „directivele Comitetului pentru sanc iuni”), i, la punctul 266ț ș din Hotărârea Kadi atacată i la punctul 313 din Hotărârea Yusuf i Al Barakaat atacată, la diverseș ș rezolu ii ale Consiliului de Securitate, Tribunalul a constatat, la punctele men ionate, importan a pe careț ț ț Consiliul de Securitate o acordă, în măsura posibilului, drepturilor fundamentale ale persoanelor înscrise în lista recapitulativă i în special dreptului la apărare. ș

99 La punctul 268 din Hotărârea Kadi atacată i la punctul 315 din Hotărârea Yusuf i Al Barakaatș ș atacată, Tribunalul a statuat că, din perspectiva normelor imperative de ordine publică interna ională,ț nu poate fi considerat inadmisibil faptul, men ionat la punctul precedent din fiecare dintre acesteț hotărâri, că procedura de reexaminare nu conferă direct înse i persoanelor interesate dreptul de a fiș ascultate de către Comitetul pentru sanc iuni, singura autoritate competentă să se pronun e, la cerereaț ț unui stat, cu privire la reexaminarea situa iei lor, astfel că acestea depind, în esen ă, de protec iaț ț ț diplomatică pe care statele o acordă resortisan ilor lor. ț

100 Tribunalul a adăugat că persoanele interesate au posibilitatea să introducă o ac iune în instan ăț ț

întemeiată pe dreptul intern sau chiar în mod direct pe regulamentul în litigiu i pe rezolu iile pertinenteș ț ale Consiliului de Securitate pe care acesta le pune în aplicare, împotriva unui eventual refuz abuziv al autorită ii na ionale competente să înainteze cazul lor spre reexaminare Comitetului pentru sanc iuniț ț ț (Hotărârile atacate Kadi, punctul 270, i Yusuf i Al Barakaat, punctul 317). ș ș

101 În plus, Tribunalul a statuat că, în împrejurări precum cele din cauzele cu care era sesizat, în care se pune problema unei măsuri asigurătorii care limitează disponibilitatea bunurilor persoanelor interesate, respectarea drepturilor fundamentale ale acestora nu impune ca faptele i elementele deș probă re inute în sarcina lor să le fie comunicate, din moment ce Consiliul de Securitate sau Comitetulț pentru sanc iuni apreciază că motive care in de securitatea comunită ii interna ionale se opun acesteiț ț ț ț comunicări (Hotărârile atacate Kadi, punctul 274, i Yusuf i Al Barakaat, punctul 320). ș ș

102 Având în vedere aceste considera ii, Tribunalul a conchis, la punctul 276 din Hotărârea Kadiț atacată i la punctul 330 din Hotărârea Yusuf i Al Barakaat atacată, că motivul invocat de reclamantș ș întemeiat pe încălcarea dreptului de a fi ascultat trebuia respins.

103 În ceea ce prive te, în ultimul rând, motivul referitor la încălcarea dreptului la un controlș jurisdic ional efectiv, Tribunalul sț -a pronun at, la punctele 278-285 din Hotărârea Kadi atacată,ț redactate în termeni identici, pe fond, cu aceia de la punctele 330-340 din Hotărârea Yusuf i Alș Barakaat atacată, după cum urmează:

„278 În spe ă, reclamantul a avut posibilitatea de a introduce o ac iune în anulare în fa a Tribunaluluiț ț ț în temeiul articolului 230 CE.

279 În cadrul acestei ac iuni, Tribunalul exercită un control de legalitate integral al regulamentuluiț [în litigiu] cu privire la respectarea de către institu iile comunitare a normelor de competen ă, precum iț ț ș a normelor de legalitate externă i a normelor fundamentale de procedură care se impun ac iunii lor. ș ț

280 Tribunalul controlează totodată legalitatea regulamentului [în litigiu] prin raportare la rezolu iileț Consiliului de Securitate, pe care acest regulament trebuie să le pună în aplicare, în special din perspectiva conformită ii din punctul de vedere al formei i al fondului, al coeren ei interne i alț ș ț ș caracterului propor ional al regulamentului în raport cu rezolu iile. ț ț

281 Deliberând în temeiul acestui control, Tribunalul constată că nu se contestă faptul că reclamantul este într-adevăr una dintre persoanele fizice înscrise la 19 octombrie 2001 în lista [recapitulativă].

282 În cadrul prezentei ac iuni în anulare, Tribunalul iț ș -a recunoscut în plus competen a de aț controla legalitatea regulamentului [în litigiu] i, în mod indirect, legalitatea rezolu iilor în cauză aleș ț Consiliului de Securitate, din perspectiva normelor superioare ale dreptului interna ional care seț încadrează în ius cogens, în special a normelor imperative care urmăresc protec ia universală aț drepturilor persoanei umane.

283 În schimb, astfel cum a fost indicat la punctul 225 de mai sus, Tribunalul nu are competen a săț controleze în mod indirect caracterul conform al înse i rezolu iilor în cauză ale Consiliului deș ț Securitate cu drepturile fundamentale, astfel cum sunt protejate prin ordinea juridică comunitară.

284 Mai mult, Tribunalul nu are competen a de a verifica inexisten a unei erori de apreciere aț ț faptelor i a elementelor de probă pe care Consiliul de Securitate leș -a re inut în sus inerea măsurilor peț ț care le-a adoptat i nici de a controla în mod indirect oportunitatea acestor măsuri i caracterul lorș ș propor ional, cu excep ia cadrului limitat definit la punctul 282 de mai sus. Un astfel de control nu arț ț putea fi exercitat fără să se aducă atingere prerogativelor Consiliului de Securitate în temeiul capitolului VII din Carta Na iunilor Unite în materie de stabilire, în primul rând, a existen ei uneiț ț amenin ări la adresa păcii i securită ii interna ionale i, în al doilea rând, a măsurilor adecvate pentru aț ș ț ț ș

face fa ă acesteia sau a o remedia. Prin urmare, problema dacă un individ sau o organiza ie reprezintă oț ț amenin are la adresa păcii i a securită ii interna ionale, ca i problema de a ti ce măsuri trebuie luateț ș ț ț ș ș în privin a persoanelor interesate pentru a contracara această amenin are, presupune o apreciere politicăț ț i judecă i de valoare aflate, în principiu, în domeniul de competen ă exclusiv al autorită ii căreiaș ț ț ț

comunitatea interna ională iț -a încredin at răspunderea principală de a men ine pacea i securitateaț ț ș interna ională. ț

285 Se impune astfel constatarea că, în măsura indicată la punctul 284 de mai sus, reclamantul nu dispune de nicio cale de atac jurisdic ională, întrucât Consiliul de Securitate nu a considerat oportun săț creeze o instan ă interna ională independentă, care să aibă sarcina de a se pronun a, în drept i în fapt,ț ț ț ș cu privire la ac iunile îndreptate împotriva deciziilor individuale luate de Comitetul pentru sanc iuni.” ț ț

104 La punctul 286 din Hotărârea Kadi atacată i la punctul 341 din Hotărârea Yusuf i Al Barakaatș ș atacată, Tribunalul a statuat că o astfel de lacună în protec ia jurisdic ională a reclaman ilor nu esteț ț ț totu i contrară lui ș ius cogens.

105 În această privin ă, Tribunalul a considerat, la punctele 288-290 din Hotărârea Kadi atacată,ț redactate în termeni identici, pe fond, cu aceia de la punctele 343-345 din Hotărârea Yusuf i Alș Barakaat atacată, că:

„288 În spe ă, Tribunalul consideră că limitarea dreptului de acces al reclamantului la o instan ă,ț ț care rezultă din imunitatea de jurisdic ie de care beneficiază, în principiu, în ordinea juridică a statelorț membre ale Na iunilor Unite, rezolu iile Consiliului de Securitate adoptate în temeiul capitolului VIIț ț din Carta Na iunilor Unite, în conformitate cu principiile relevante ale dreptului interna ional (înț ț special, articolele 24 i 103 din [această] cartă), este inerentă acestui drept, astfel cum este el garantatș prin ius cogens.

289 O astfel de limitare este justificată atât de natura hotărârilor pe care Consiliul de Securitate trebuie să le ia în temeiul capitolului VII din Carta Na iunilor Unite, cât i de scopul legitim urmărit. Înț ș circumstan ele spe ei, interesul reclamantului ca fondul ac iunii sale să fie examinat de către o instan ăț ț ț ț nu este suficient pentru a prevala în raport cu interesul general esen ial ca pacea i securitateaț ș interna ională să fie men inute în fa a unei amenin ări identificate cu claritate de Consiliul de Securitate,ț ț ț ț în conformitate cu dispozi iile Cartei Na iunilor Unite. În această privin ă, trebuie acordată o importan ăț ț ț ț semnificativă împrejurării că, departe de a prevedea măsuri cu o durată de aplicare nelimitată sau nedeterminată, rezolu iile adoptate succesiv de Consiliul de Securitate au prevăzut întotdeauna unț mecanism de reexaminare a oportunită ii men inerii acestor măsuri după scurgerea unui interval deț ț timp de cel mult 12 sau 18 luni […]

290 În sfâr it, Tribunalul apreciază că, în lipsa unei instan e interna ionale competente să controlezeș ț ț legalitatea actelor Consiliului de Securitate, crearea unui organ precum Comitetul pentru sanc iuni iț ș posibilitatea, prevăzută de textele normative, de a se adresa acestuia în orice moment pentru ob inereaț reexaminării oricărei situa ii individuale, prin intermediul unui mecanism oficial care implică atâtț «guvernul solicitat», cât i «guvernul de identificare» [...], reprezintă o altă modalitate rezonabilă deș protejare adecvată a drepturilor fundamentale ale reclamantului, astfel cum sunt recunoscute de ius cogens.”

106 În consecin ă, Tribunalul a respins motivele întemeiate pe încălcarea dreptului la un controlț jurisdic ional efectiv i, prin urmare, ac iunile în ansamblul lor. ț ș ț

Concluziile păr ilor în recursț

107 Prin recursul formulat, domnul Kadi a solicitat Cur ii: ț

– anularea, în totalitate, a Hotărârii Kadi atacate;

– declararea nulită ii regulamentului în litigiu iț ș

– obligarea Consiliului i/sau a Comisiei la plata cheltuielilor de judecată aferente prezentuluiș recurs i procedurii din fa a Tribunalului. ș ț

108 Prin recursul formulat, Al Barakaat a solicitat Cur ii: ț

– anularea Hotărârii Yusuf i Al Barakaat atacate;ș

– declararea nulită ii regulamentului în litigiu iț ș

– obligarea Consiliului i a Comisiei la plata cheltuielilor de judecată aferente prezentului recurs iș ș procedurii din fa a Tribunalului. ț

109 În concluziile sale, Consiliul a solicitat în cele două cauze respingerea recursurilor i obligareaș recuren ilor la plata cheltuielilor de judecată. ț

110 În cauza C-402/05 P, Comisia a solicitat Cur ii: ț

– constatarea faptul că niciun motiv invocat de recurent nu este de natură să infirme dispozitivul Hotărârii Kadi atacate, în cazul în care se procedează la înlocuirea motivării acesteia după cum se sugerează în memoriul său în răspuns;

– în consecin ă, respingerea recursului iț ș

– obligarea recurentului la plata cheltuielilor de judecată.

111 În cauza C-415/05 P, Comisia a solicitat Cur ii: ț

– respingerea ac iunii în totalitatea sa iț ș

– obligarea recurentei la plata cheltuielilor de judecată.

112 Regatul Unit a formulat un recurs incident i a solicitat Cur ii: ș ț

– respingerea recursurilor iș

– anularea păr ii din hotărârile atacate care prive te aspectele legate de ț ș ius cogens, i anumeș punctele 226-231 din Hotărârea Kadi atacată i punctele 277-281 din Hotărârea Yusuf i Al Barakaatș ș atacată.

113 Regatul Spaniei, căruia i s-a permis să intervină în sus inerea concluziilor Consiliului, prinț Ordonan ele pre edintelui Cur ii din 27 aprilie 2006 (cauza Cț ș ț -402/05 P) i din 15 mai 2006 (cauzaș C-415/05 P), a solicitat Cur ii: ț

– respingerea în totalitate a recursurilor formulate de recuren i i confirmarea, în totalitate, aț ș hotărârilor atacate;

– obligarea recuren ilor la plata cheltuielilor de judecată;ț

– respingerea preten iilor Comisiei cu privire la primul motiv al fiecărui recurs i confirmareaț ș hotărârilor atacate;

– obligarea Comisiei la plata cheltuielilor de judecată;

– în subsidiar, în cazul în care Curtea ar anula hotărârile atacate i, în consecin ă, ar declaraș ț nulitatea regulamentului în litigiu, să considere că efectele acestui regulament sunt irevocabile, în temeiul articolului 231 CE, până la adoptarea unui nou regulament care să îl înlocuiască.

114 Republica Franceză, căreia i s-a permis să intervină în sus inerea concluziilor Consiliului i aleț ș Comisiei, prin Ordonan ele pre edintelui Cur ii din 27 aprilie 2006 (cauza Cț ș ț -402/05 P) i din 15 maiș 2006 (cauza C-415/05 P), a solicitat Cur ii: ț

– respingerea recursurilor formulate de recuren i, admiterea recursurilor incidente formulate deț Regatul Unit i înlocuirea motivării acelei păr i din hotărârile atacate care se referă la ș ț ius cogens i ș

– obligarea recuren ilor la plata cheltuielilor de judecată.ț

115 Regatul ărilor de Jos, căruia i sȚ -a permis să intervină în sus inerea concluziilor Consiliului, prinț Ordonan ele pre edintelui Cur ii din 27 aprilie 2006 (cauza Cț ș ț -402/05 P) i din 15 mai 2006 (cauzaș C-415/05 P), a solicitat în cele două cauze respingerea recursurilor, sub condi ia înlocuirii de cătreț Curte a motivării referitoare la întinderea controlului de legalitate i, în subsidiar, la chestiunea dacăș normele de ius cogens au fost încălcate.

Motivele de anulare a hotărârilor atacate

116 Domnul Kadi invocă două motive întemeiate, primul, pe lipsa unui temei juridic pentru regulamentul în litigiu i, al doilea, pe încălcarea de către Tribunal a mai multe norme de dreptș interna ional i pe consecin ele pe care această încălcare leț ș ț -ar fi avut asupra aprecierii motivelor referitoare la încălcarea unora dintre drepturile sale fundamentale pe care le-a invocat în fa aț Tribunalului.

117 Al Barakaat invocă trei motive întemeiate, primul, pe lipsa unui temei juridic pentru regulamentul în litigiu, al doilea, pe încălcarea articolului 249 CE i, al treilea, pe încălcarea unoraș dintre drepturile sale fundamentale.

118 În cadrul recursului incident pe care l-a formulat, Regatul Unit invocă un singur motiv referitor la eroarea de drept pe care ar fi comis-o Tribunalul atunci când a apreciat în hotărârile atacate că este competent să examineze compatibilitatea rezolu iilor Consiliului de Securitate în cauză cu normele deț ius cogens.

Cu privire la recursuri

119 Prin Ordonan a din 13 noiembrie 2007, pre edintele Cur ii a dispus radierea numelui lui Ahmedț ș ț Ali Yusuf din registrul Cur ii ca urmare a renun ării acestuia la recursul pe care lț ț -a introdus împreună cu Al Barakaat în cauza C-415/05 P.

120 După ascultarea păr ilor i a avocatului general cu privire la acest aspect, din motive deț ș conexitate, prezentele cauze trebuie reunite în vederea pronun ării hotărârii, în conformitate cu articolulț 43 din Regulamentul de procedură al Cur ii. ț

Cu privire la motivele referitoare la temeiul juridic al regulamentului în litigiu

Argumentele păr ilorț

121 Prin intermediul primului motiv, domnul Kadi arată că Tribunalul a comis o eroare de drept atunci când a apreciat, la punctul 135 din Hotărârea Kadi atacată, că regulamentul în litigiu putea fi adoptat în temeiul articolelor 60 CE, 301 CE i 308 CE coroborate. ș

122 Acest motiv cuprinde trei aspecte.

123 Prin intermediul primului aspect, domnul Kadi sus ine că Tribunalul a comis o eroare de dreptț atunci când a apreciat că articolele 60 CE i 301 CE pot fi considerate ca reprezentând un temei juridicș par ial pentru regulamentul în litigiu. Tribunalul nu ar fi clarificat, de altfel, modul în care acesteț dispozi ii, care nu pot constitui decât temeiul unor măsuri împotriva unor ări ter e, pot fi privite, înț ț ț coroborare cu articolul 308 CE, ca un temei juridic al regulamentului men ionat, atâta vreme cât acestaț nu cuprinde decât măsuri îndreptate împotriva unor indivizi i a unor entită i nestatale. ș ț

124 Prin intermediul celui de al doilea aspect, domnul Kadi arată că, dacă articolele 60 CE i 301 CEș vor fi totu i re inute ca temei juridic par ial al regulamentului în litigiu, Tribunalul ar fi comis o eroareș ț ț

de drept în măsura în care ar fi interpretat incorect articolul 301 CE i func ia de „pasarelă” pe care oș ț prevede acesta, întrucât acest articol nu include în niciun caz puterea de a lua măsuri care urmăresc realizarea unui obiectiv al Tratatului UE.

125 Prin intermediul celui de al treilea aspect, domnul Kadi repro ează Tribunalului că ar fi comis oș eroare de drept atunci când a interpretat articolul 308 CE în sensul că această dispozi ie poate constituiț temeiul juridic al unei reglementări pentru care prerogativele de ac iune necesare nu sunt prevăzute înț tratat i care nu era necesară pentru realizarea unuia dintre obiectivele Comunită ii. La punctele 122-ș ț134 din Hotărârea Kadi atacată, Tribunalul ar fi asimilat în mod eronat obiectivele celor două ordini juridice integrate, dar distincte pe care le reprezintă Uniunea i Comunitatea i ar fi încălcat astfelș ș limitele articolului 308 CE.

126 În plus, o astfel de concep ie ar fi incompatibilă cu principiul competen elor atribuite prevăzut laț ț articolul 5 CE. În această privin ă, de la punctele 28-35 din Avizul 2/94 din 28 martie 1996 (Rec.,ț p. I-1759) ar rezulta că men ionarea unui obiectiv în Tratatul UE nu poate remedia lipsa acestui obiectivț din enumerarea obiectivelor Tratatului CE.

127 Consiliul i Republica Franceză resping primul aspect al primului motiv invocat de domnul Kadi,ș arătând în special că men ionarea articolelor 60 CE i 301 CE ca temei juridic al regulamentului înț ș litigiu se justifică prin faptul că acestea prevăd măsuri restrictive al căror domeniu de aplicare ar trebui extins, prin intermediul articolului 308 CE, la persoane sau entită i nestatale i care nu sunt prevăzute,ț ș a adar, de cele două articole men ionate mai sus. ș ț

128 La rândul său, Regatul Unit sus ine că articolul 308 CE a fost utilizat ca mecanism care permiteț completarea competen elor instrumentale prevăzute la articolele 60 CE i 301 CE, astfel că ele nuț ș constituie decât fundamentul juridic par ial al regulamentului în litigiu. Regatul Spaniei sus ine înț ț esen ă aceea i argumentare. ț ș

129 În ceea ce prive te al doilea aspect al motivului men ionat, Consiliul sus ine că ra iunea existen eiș ț ț ț ț pasarelei prevăzute la articolul 301 CE constă tocmai în a atribui Consiliului puterea de a lua măsuri care urmăresc realizarea unui obiectiv al Tratatului UE.

130 Regatul Spaniei, Republica Franceză i Regatul Unit sus in că articolul 308 CE, iar nu articoleleș ț 60 CE i 301 CE, a permis adoptarea măsurilor restrictive care privesc indivizi i entită i nestatale,ș ș ț completând în acest mod domeniul de aplicare al acestor din urmă două articole.

131 În ceea ce prive te cel de al treilea aspect al primului motiv invocat de domnul Kadi, Consiliulș sus ine că ra iunea existen ei pasarelei pe care o con ine articolul 301 CE este tocmai aceea de a utiliza,ț ț ț ț cu titlu excep ional, puterile conferite Comunită ii de a impune sanc iuni economice i financiare pentruț ț ț ș realizarea mai degrabă a unui obiectiv al PESC i, a adar, al Uniunii decât a unui obiectiv alș ș Comunită ii. ț

132 Regatul Unit i statele membre interveniente în recurs împărtă esc în esen ă această pozi ie. ș ș ț ț

133 Regatul Unit î i precizează pozi ia men ionând că, în opinia sa, se poate considera că ac iuneaș ț ț ț prevăzută în regulamentul în litigiu nu contribuie la realizarea unui obiectiv al Uniunii, ci a unui obiectiv al Comunită ii, i anume acela, implicit, pur instrumental i subsecvent articolelor 60 CE i 301ț ș ș ș CE constând în a furniza mijloace efective de punere în aplicare, exclusiv prin măsuri economice coercitive, a actelor adoptate în temeiul competen ei pe care titlul V din Tratatul UE îl conferă Uniunii. ț

134 Potrivit acestui stat membru, în cazul în care realizarea acestui obiectiv instrumental necesită forme de coerci ie economică care depă esc puterile conferite în mod expres Consiliului prin articoleleț ș 60 CE i 301 CE, trebuie să se recurgă la articolul 308 CE pentru completarea acestor puteri. ș

135 După ce a declarat că iș -a reconsiderat punctul de vedere, Comisia sus ine, cu titlu principal, că,ț

având în vedere modul de redactare i contextul lor, articolele 60 CE i 301 CE au constituit, singure,ș ș temeiuri juridice adecvate i suficiente pentru adoptarea regulamentului în litigiu. ș

136 În această privin ă, Comisia invocă în esen ă argumentele următoare: ț ț

– modul de redactare a articolului 301 CE ar fi suficient de larg pentru a cuprinde sanc iunileț economice luate împotriva particularilor, în măsura în care ace tia se află întrș -o ară ter ă sau suntț ț asocia i acestei ări în alt temei. Termenii „rela ii economice” ar include un evantai vast de activită i.ț ț ț ț Orice sanc iune economică, chiar dacă prive te o ară ter ă, precum un embargo, ar afecta în mod directț ș ț ț particularii viza i i numai în mod indirect acea ară. Textul articolului 301 CE, în special termenii „înț ș ț parte”, nu ar impune ca o măsură par ială să vizeze un anumit segment al ărilor respective, cum ar fiț ț guvernul. Întrucât permite Comunită ii să întrerupă total rela iile economice cu toate ările, aceastăț ț ț dispozi ie ar trebui să o autorizeze i să întrerupă rela iile economice cu un număr limitat de particulariț ș ț într-un număr limitat de ări; ț

– coinciden a terminologică dintre articolul 41 din Carta Na iunilor Unite i articolul 301 CE arț ț ș sublinia inten ia clară a celor care au redactat această din urmă dispozi ie de a prevedea o platformăț ț pentru punerea în aplicare de către Comunitate a oricărei măsuri adoptate de Consiliul de Securitate care necesită o ac iune comunitară; ț

– articolul 301 CE ar crea o pasarelă procedurală între Comunitate i Uniune, dar nu ar urmări niciș să extindă, nici să reducă domeniul competen ei comunitare. În consecin ă, această dispozi ie ar trebuiț ț ț interpretată la fel de extensiv precum competen ele comunitare relevante. ț

137 Comisia sus ine că măsurile în cauză sunt măsuri de politică comercială comună, având în vedereț efectul pe care măsurile care interzic circula ia resurselor economice îl au asupra schimbului, i căț ș aceste măsuri constituie chiar dispozi ii referitoare la libera circula ie a capitalurilor, din moment ceț ț includ interdic ia de a transfera resurse economice unor particulari în ări ter e. ț ț ț

138 Comisia sus ine totodată că din articolul 56 alineatele (1) i (2) CE rezultă că circula iaț ș ț capitalurilor i plă ile între Comunitate i ările ter e se încadrează în domeniul de competen ăș ț ș ț ț ț comunitară, statele membre neputând lua măsuri sanc ionatorii în acest domeniu decât în cadrulț articolului 60 alineatul (2) CE, iar nu în cel al articolului 58 alineatul (1) litera (b) CE.

139 În consecin ă, Comisia apreciază că nu se putea recurge, pentru adoptarea regulamentului înț litigiu, la articolul 308 CE, din moment ce prerogativa de ac iune este prevăzută la articolele 60 CE iț ș 301 CE. Aceste din urmă articole ar furniza un fundament pentru componenta principală sau preponderentă a regulamentului, în raport cu care celelalte componente, precum înghe area activelorț unor persoane care sunt atât resortisante ale unui stat membru al Uniunii, cât i asociate ale unui grupș terorist din străinătate, ar fi pur secundare, Comisia făcând în această privin ă referire în special laț Hotărârea din 10 ianuarie 2006, Comisia/Consiliul (C-94/03, Rec., p. I-1, punctul 35).

140 În subsidiar, Comisia arată că, înainte de a recurge la articolul 308 CE, trebuie examinată aplicabilitatea articolelor din Tratatul CE în materia politicii comerciale comune i a liberei circula ii aș ț capitalurilor i a plă ilor. ș ț

141 În mod cu totul subsidiar, aceasta sus ine că, în cazul în care articolul 308 CE ar fi re inut caț ț temei juridic al regulamentului în litigiu, aceasta s-ar realiza în calitate de temei juridic unic, recurgerea la această dispozi ie trebuind să se întemeieze pe argumentul că ac iunea Comunită ii este necesarăț ț ț pentru atingerea unuia dintre obiectivele acesteia, iar nu, astfel cum a statuat Tribunalul, pentru realizarea obiectivelor Tratatului UE, în spe ă a celor ale PESC. ț

142 În spe ă, ar fi vorba de un obiectiv comunitar reprezentat de politica comercială comună,ț prevăzut la articolul 3 alineatul (1) litera (b) CE, i de obiectivul privind libera circula ie a capitalurilor,ș ț

la care se referă implicit articolul 3 alineatul (1) litera (c) CE, coroborat cu dispozi iile relevante aleț Tratatului CE, i anume cele ale articolului 56 CE privind libera circula ie a capitalurilor în raport cuș ț ările ter e. Întrucât ar avea efecte asupra schimburilor, măsurile în cauză, indiferent dacă au fostț ț

adoptate în vederea atingerii obiectivelor de politică externă, s-ar încadra în obiectivele comunitare men ionate. ț

143 Domnul Kadi, Regatul Spaniei, Republica Franceză i Regatul Unit resping teza avansată deș Comisie pe cale principală, formulând următoarele obiec ii: ț

– ar fi vorba de o interpretare extensivă a articolelor 60 CE i 301 CE care ar nesocoti naturaș radical diferită i nouă a sanc iunilor a aș ț ș -zis „inteligente” în discu ie, întrucât acestea nu mai prezintăț nicio legătură cu o ară ter ă, interpretare care ar fi hazardată, deoarece aceste articole au fost introduseț ț într-o perioadă în care sanc iunile erau caracterizate de existen a unei astfel de legături; ț ț

– spre deosebire de sanc iunile inteligente în cauză, un embargo total vizează în principalț conducerea unei ări ter e asupra căreia o astfel de măsură urmăre te să exercite o presiune i numai înț ț ș ș mod indirect pe agen ii economici din ara respectivă, astfel că nu sț ț -ar putea sus ine că orice sanc iune,ț ț inclusiv un embargo, prive te în primul rând particularii; ș

– spre deosebire de articolul 41 din Carta Na iunilor Unite, articolul 301 CE ar urmări în modț specific întreruperea rela iilor economice „cu una sau mai multe ări ter e”, astfel că niciun argument nuț ț ț s-ar putea întemeia pe similitudinea modului de redactare a celor două dispozi ii; ț

– articolul 301 CE nu ar fi o simplă dispozi ie procedurală. Această dispozi ie ar institui un temeiț ț juridic i o procedură specifică i ar atribui în mod evident Comunită ii o competen ă materială; ș ș ț ț

– măsurile pe care le impune regulamentul în litigiu nu ar privi rela iile comerciale dintreț Comunitate i ările ter e i nu pot fi, a adar, justificate printrș ț ț ș ș -un obiectiv al politicii comerciale comune;

– Tribunalul ar fi statuat în mod întemeiat că aceste măsuri nu contribuie la prevenirea unui risc de împiedicare a liberei circula ii a capitalurilor i că articolul 60 alineatul (2) CE nu ar putea justificaț ș măsuri restrictive împotriva unor indivizi sau entită i. Întrucât această dispozi ie se referă numai laț ț măsuri împotriva unor ări ter e, măsurile în cauză nu ar fi putut fi adoptate decât în cadrul articoluluiț ț 58 alineatul (1) litera (b) CE.

144 Teza subsidiară a Comisiei este de asemenea respinsă de domnul Kadi, precum i de Regatulș Spaniei i de Republica Franceză. ș

145 Potrivit acestora, nu ar fi permisă recurgerea la articolul 133 CE sau la articolul 57 alineatul (2) CE întrucât măsurile prevăzute prin regulamentul în litigiu nu privesc rela iile comerciale cu ările ter eț ț ț i nu se încadrează în categoria circula iei capitalurilor la care se referă articolul 57 alineatul (2) CE. ș ț

146 În plus, nu s-ar putea sus ine că regulamentul în litigiu urmăre te atingerea obiectivelorț ș Comunită ii în sensul articolului 308 CE. Întrț -adevăr, obiectivul liberei circula ii a capitalurilor ar fiț exclus din moment ce aplicarea măsurii de înghe are a fondurilor prevăzută prin acest regulament nu arț putea avea drept consecin ă vreun risc plauzibil i serios de divergen e între statele membre. Niciț ș ț obiectivul politicii comerciale comune nu ar fi relevant, întrucât înghe area activelor unui individ careț nu are legătură cu guvernul unei ări ter e nu ar privi schimburile cu o astfel de ară i nu ar urmări unț ț ț ș obiectiv de politică comercială.

147 În ipoteza în care teza pe care o sus ine în principal ar fi re inută, Comisia solicită Cur ii ca,ț ț ț pentru motive de securitate juridică i pentru executarea corespunzătoare a obliga iilor asumate înș ț cadrul Na iunilor Unite, să considere că efectele regulamentului în litigiu în ansamblul său suntț irevocabile, în temeiul articolului 231 CE.

148 În aceea i ipoteză, Regatul Spaniei i Republica Franceză introduc de asemenea o cerere cuș ș acela i obiect. ș

149 Domnul Kadi, în schimb, se opune acestor cereri, sus inând că regulamentul în litigiu constituie oț încălcare gravă a drepturilor fundamentale. În orice caz, ar trebui prevăzută o excep ie pentruț persoanele care, precum recurentul, au formulat deja o ac iune împotriva acestui regulament. ț

150 Prin intermediul primului motiv, Al Barakaat critică, în primul rând, faptul că Tribunalul s-a pronun at, la punctele 158-170 din Hotărârea Yusuf i Al Barakaat atacată, în sensul că regulamentul înț ș litigiu putea fi adoptat în temeiul articolelor 60 CE, 301 CE i 308 CE coroborate. ș

151 Tribunalul ar fi comis o eroare de drept statuând, la punctele 160-164 din hotărârea men ionată,ț că articolele 60 CE i 301 CE nu urmăresc exclusiv realizarea unei ac iuni a Comunită ii, ci pot săș ț ț privească i unul dintre obiectivele atribuite expres Uniunii prin articolul 2 UE, i anume punerea înș ș aplicare a PESC.

152 În al doilea rând, Al Barakaat critică faptul că Tribunalul s-a pronun at, la punctele 112, 113, 115ț i 116 din aceea i hotărâre, în sensul că sanc iunile adoptate împotriva unui individ în scopul de aș ș ț

influen a rela iile economice cu una sau mai multe ări ter e sunt reglementate prin dispozi iileț ț ț ț ț articolelor 60 CE i 301 CE i că această interpretare este justificată atât prin considerente deș ș eficacitate, cât i prin preocupări de ordin umanitar. ș

153 Consiliul combate această sus inere arătând că, în mod justificat, Tribunalul sț -a pronun at, laț punctul 161 din Hotărârea Yusuf i Al Barakaat atacată, în sensul că, în considerarea pasarelei pe care oș presupun articolele 60 CE i 301 CE, sanc iunile adoptate în temeiul acestor dispozi ii, ca urmare aș ț ț adoptării unei pozi ii comune sau a unei ac iuni comune din domeniul PESC care prevede întrerupereaț ț sau reducerea rela iilor economice ale Comunită ii cu una sau mai multe ări ter e, vizează realizareaț ț ț ț obiectivului PESC pe care îl urmăresc aceste acte ale Uniunii.

154 Consiliul sus ine totodată că Tribunalul a statuat în mod întemeiat că recurgerea la articolul 308ț CE ca temei juridic suplimentar al regulamentului în litigiu este întemeiată, deoarece acest articol are ca unic obiectiv să permită extinderea sanc iunilor economice i financiare prevăzute deja la articoleleț ș 60 CE i 301 CE, la indivizi sau entită i care nu prezintă nicio legătură suficientă cu o anumită arăș ț ț ter ă. ț

155 În sfâr it, Consiliul apreciază că critica recurentei referitoare la efectivitatea i laș ș propor ionalitatea sanc iunilor prevăzute prin acest regulament este lipsită de relevan ă în ceea ceț ț ț prive te caracterul adecvat al temeiului juridic al regulamentului men ionat. ș ț

156 Cu privire la această a doua critică, Regatul Unit apreciază totodată că aceasta este lipsită de relevan ă în cadrul recursului introdus de Al Barakaat, întrucât în conformitate cu punctul 1 dinț dispozitivul hotărârii atacate, Tribunalul a statuat că nu mai era necesar să se pronun e asupra legalită iiț ț Regulamentului nr. 467/2001.

157 Cu privire la restul motivelor, argumentele prezentate de Regatul Spaniei, de Republica Franceză, de Regatul Unit i de Comisie sunt, în esen ă, identice cu cele invocate de aceste păr i înș ț ț cadrul recursului introdus de domnul Kadi.

Aprecierea Cur iiț

158 În ceea ce prive te, în primul rând, criticile formulate de Al Barakaat cu privire la punctele 112,ș 113, 115 i 116 din Hotărârea Yusuf i Al Barakaat atacată, trebuie să se constate că aceste puncte seș ș referă la temeiul juridic al Regulamentului nr. 467/2001.

159 Or, acest regulament a fost abrogat prin regulamentul în litigiu i înlocuit de acesta din urmă. Înș

plus, astfel cum a indicat Tribunalul la punctul 77 din Hotărârea Yusuf i Al Barakaat atacată, fără caș această afirma ie să fie contestată de Al Barakaat în recursul formulat, ac iunea acestei păr i în fa aț ț ț ț Tribunalului, după ce iș -a adaptat concluziile i motivele la regulamentul în litigiu, avea ca unic obiectș o cerere de anulare a acestui din urmă regulament, în măsura în care acesta o prive te. ș

160 În aceste împrejurări, criticile men ionate nu ar putea în niciun caz să determine anulareaț hotărârii respective i trebuie considerate, a adar, inoperante. ș ș

161 În orice caz, considerentele Hotărârii Yusuf i Al Barakaat atacate la care se raportează acesteș critici, calificate de Tribunal ca premise ale ra ionamentului său cu privire la temeiul juridic alț regulamentului în litigiu, sunt reluate la punctele următoare ale hotărârii men ionate, precum i înț ș Hotărârea Kadi atacată i vor fi examinate în cadrul aprecierii motivelor îndreptate împotriva acestorș puncte.

162 Prin urmare, aceste critici nu trebuie examinate în măsura în care privesc temeiul juridic al Regulamentului nr. 467/2001.

163 În al doilea rând, este necesară pronun area cu privire la temeinicia tezei sus inute în principal deț ț Comisie, în sensul că articolele 60 CE i 301 CE, având în vedere modul de redactare i contextul lor,ș ș constituie singure un temei juridic adecvat i suficient pentru regulamentul în litigiu. ș

164 Această teză este îndreptată împotriva punctelor 92-97 din Hotărârea Kadi atacată, precum iș împotriva punctelor 128-133 din Hotărârea Yusuf i Al Barakaat atacată, în care Tribunalul sș -a pronun at în sens contrar. ț

165 Teza men ionată trebuie respinsă. ț

166 Într-adevăr, Tribunalul a statuat în mod întemeiat că, având în vedere modul de redactare a articolelor 60 CE i 301 CE i în special expresiile „în raport cu ările ter e respective” i „cu una sauș ș ț ț ș mai multe ări ter e” din cuprinsul acestora, aceste dispozi ii vizează adoptarea de măsuri împotrivaț ț ț unor ări ter e, această din urmă no iune putând să includă conducerea unei astfel de ări, precum iț ț ț ț ș indivizii i entită ile care sunt asociate acestei conduceri sau care sunt controlate direct sau indirect deș ț către aceasta.

167 Or, măsurile restrictive prevăzute prin Rezolu ia 1390ț (2002), pe care regulamentul în litigiu urmăre te să o pună în aplicare, constituie măsuri caracterizate de lipsa oricărei legături cu regimulș aflat la conducere într-o ară ter ă. Întrț ț -adevăr, ca urmare a prăbu irii regimului taliban, aceste măsuriș sunt îndreptate direct împotriva lui Osama ben Laden, a re elei Alț -Qaida, precum i a persoanelor iș ș entită ilor asociate acestora, astfel cum figurează în lista recapitulativă. Prin urmare, ele nu seț încadrează, ca atare, în domeniul de aplicare al articolelor 60 CE i 301 CE. ș

168 A re ine interpretarea articolelor 60 CE i 301 CE propusă de Comisie, potrivit căreia ar fiț ș suficient ca măsurile restrictive în cauză să vizeze persoane sau entită i care se află întrț -o ară ter ă sauț ț care sunt asociate acesteia în alt temei, ar avea ca efect recunoa terea unui domeniu de aplicare excesivș de larg acestor dispozi ii i nu ar ine seama în niciun mod de exigen a, care rezultă chiar din termeniiț ș ț ț acestora, ca măsurile luate în temeiul acestor dispozi ii să fie adoptate împotriva unor ări ter e. ț ț ț

169 În plus, scopul esen ial i obiectul regulamentului în litigiu îl reprezintă combaterea terorismuluiț ș interna ional, în special întreruperea resurselor financiare prin înghe area fondurilor i a resurselorț ț ș economice ale persoanelor sau entită ilor bănuite de implicarea în activită i care au legătură cuț ț terorismul, iar nu afectarea rela iilor economice dintre Comunitate i fiecare dintre ările ter e în care seț ș ț ț află aceste persoane sau entită i, presupunând, de altfel, că locul de re edin ă al acestora este cunoscut. ț ș ț

170 Într-adevăr, măsurile restrictive prevăzute în Rezolu ia 1390ț (2002) i puse în aplicare prinș regulamentul în litigiu nu ar putea fi considerate măsuri care urmăresc reducerea rela iilor economiceț

cu fiecare din aceste ări ter e i nici, de altfel, cu anumite state membre ale Comunită ii în care se aflăț ț ș ț persoanele sau entită ile ale căror nume sunt incluse în lista recapitulativă, cuprinsă în anexa I la acestț regulament.

171 În plus, teza sus inută de Comisie nu ar putea fi justificată prin expresia „în parte” care figureazăț la articolul 301 CE.

172 Această expresie se referă în fapt la o eventuală limitare a domeniului de aplicare materială sau personală al măsurilor, care ipotetic pot fi luate în cadrul acestei dispozi ii. Totu i, aceasta nu areț ș inciden ă asupra calită ii impuse destinatarilor poten iali ai acestor măsuri i nu ar putea justifica,ț ț ț ș a adar, o extindere a aplicării acestora la destinatari care nu au nicio legătură cu regimul aflat laș conducerea unei ări ter e i care, din această cauză, nu se încadrează în domeniul de aplicare alț ț ș dispozi iei men ionate. ț ț

173 Nu poate fi admis nici argumentul Comisiei privind coinciden a terminologică dintre articolul 41ț din Carta Na iunilor Unite i articolul 301 CE, din care institu ia comunitară deduce că această dinț ș ț urmă dispozi ie constituie o platformă pentru punerea în aplicare de către Comunitate a oricărei măsuriț adoptate de Consiliul de Securitate care necesită o ac iune comunitară. ț

174 Într-adevăr, articolul 301 CE se referă expres la întreruperea rela iilor economice „cu una sau maiț multe ări ter e”, în timp ce la articolul 41 din Carta Na iunilor Unite nu figurează o expresie similară. ț ț ț

175 În plus, din alt punct de vedere, nici domeniul de aplicare al articolului 41 din Carta Na iunilorț Unite nu coincide cu acela al articolului 301 CE, întrucât prima dispozi ie permite adoptarea unei seriiț de măsuri, altele decât cele la care se referă a doua dispozi ie, inclusiv măsuri de natură esen ialmenteț ț diferită de cele care urmăresc întreruperea sau reducerea rela iilor economice cu ări ter e, precumț ț ț ruperea rela iilor diplomatice. ț

176 Trebuie respins de asemenea argumentul Comisiei potrivit căruia articolul 301 CE ar crea o pasarelă procedurală între Comunitate i Uniune, astfel încât această dispozi ie ar trebui interpretată laș ț fel de extensiv precum competen ele comunitare relevante, printre care cele referitoare la politicaț comercială comună i la libera circula ie a capitalurilor. ș ț

177 Într-adevăr, această interpretare a articolului 301 CE este de natură să reducă domeniul de aplicare i, prin urmare, efectul util al acestei dispozi ii, întrucât aceasta, având în vedere în i i termeniiș ț ș ș săi, vizează adoptarea de măsuri care afectează rela iile economice cu ările ter e, care pot fi foarteț ț ț diverse i care ș a priori nu trebuie, a adar, să fie limitate la domenii care apar in altor competen eș ț ț materiale comunitare, precum cele în materie de politică comercială comună sau de liberă circula ie aț capitalurilor.

178 Interpretarea men ionată nu î i găse te, de altfel, sus inere în modul de redactare a articolului 301ț ș ș ț CE, deoarece acesta conferă Comunită ii o competen ă materială a cărei sferă este, în principiu,ț ț autonomă în raport cu celelalte competen e comunitare. ț

179 În al treilea rând, trebuie examinată teza prezentată de Comisie în subsidiar, potrivit căreia dacă regulamentul în litigiu nu putea fi adoptat având ca temei juridic numai articolele 60 CE i 301 CE,ș recurgerea la articolul 308 CE nu ar fi justificată, întrucât această din urmă dispozi ie este aplicabilă, înț special, numai în cazul în care nicio altă dispozi ie din Tratatul CE nu conferă competen a necesarăț ț pentru a adopta actul respectiv. Or, măsurile restrictive impuse prin regulamentul men ionat seț încadrează în prerogativa de ac iune a Comunită ii, în special în competen a Comunită ii în materiaț ț ț ț politicii comerciale comune i a circula iei capitalurilor i a plă ilor. ș ț ș ț

180 În această privin ă, Tribunalul sț -a pronun at, la punctul 100 din Hotărârea Kadi atacată i laț ș punctul 136 din Hotărârea Yusuf i Al Barakaat atacată, în sensul că nicio dispozi ie din Tratatul CE nuș ț

prevede adoptarea unor măsuri comparabile cu cele dispuse prin regulamentul în litigiu, care urmăresc lupta împotriva terorismului interna ional i, mai precis, impunerea de sanc iuni economice iț ș ț ș financiare, precum înghe area fondurilor, împotriva unor indivizi i entită i despre care se bănuie te căț ș ț ș contribuie la finan area terorismului interna ional i care nu au nicio legătură cu regimul aflat laț ț ș conducerea unei ări ter e, astfel încât prima condi ie de aplicare a articolului 308 CE este îndeplinită înț ț ț spe ă. ț

181 Această concluzie trebuie acceptată.

182 Într-adevăr, potrivit unei jurispruden e constante a Cur ii, alegerea temeiului juridic al unui actț ț comunitar trebuie să se bazeze pe elemente obiective care pot fi supuse controlului jurisdic ional,ț printre care figurează în special scopul i con inutul actului (a se vedea în special Hotărârea din 23ș ț octombrie 2007, Comisia/Consiliul, C-440/05, Rep., p. I-9097, punctul 61 i jurispruden a citată). ș ț

183 Or, pe de o parte, un act comunitar nu intră sub inciden a competen ei în materie de politicăț ț comercială comună prevăzută la articolul 133 CE decât dacă prive te în mod expres schimburileș interna ionale, în sensul că este destinat în principal să promoveze, să faciliteze sau să reglementezeț schimburile comerciale i are efecte directe i imediate asupra comer ului sau a schimburilor cuș ș ț produsele respective (a se vedea în special Hotărârea din 12 mai 2005, Regione autonoma Friuli-Venezia Giulia i ERSA, Cș -347/03, Rec., p. I-3785, punctul 75 i jurispruden a citată). ș ț

184 În ceea ce prive te scopul esen ial i obiectul regulamentului în litigiu, astfel cum a fost expus laș ț ș punctul 169 din prezenta hotărâre, regulamentul urmăre te să lupte împotriva terorismului interna ionalș ț i să prevadă în acest scop impunerea unui ansamblu de măsuri restrictive de natură economică iș ș

financiară, precum înghe area fondurilor i a resurselor economice, împotriva unor persoane sau entită iț ș ț bănuite că contribuie la finan area terorismului interna ional. ț ț

185 Având în vedere acest scop i acest con inut, nu sș ț -ar putea considera că regulamentul prive te înș mod expres schimburile interna ionale, în sensul că ar fi destinat în principal să promoveze, săț faciliteze sau să reglementeze schimburile comerciale.

186 În plus, de i acest regulament poate avea cu siguran ă efecte asupra comer ului sau aș ț ț schimburilor interna ionale, scopul său nu este în mod vădit acela de a genera efecte directe i imediateț ș de această natură.

187 Regulamentul în litigiu nu se putea întemeia, a adar, pe competen a comunitară în materie deș ț politică comercială comună.

188 Pe de altă parte, potrivit Comisiei, în măsura în care interzice transferul de resurse economice unor particulari din ări ter e, regulamentul în litigiu se încadrează în domeniul de aplicare alț ț dispozi iilor Tratatului CE privind libera circula ie a capitalurilor i a plă ilor. ț ț ș ț

189 i această afirma ie trebuie respinsă. Ș ț

190 Mai întâi, în ceea ce prive te articolul 57 alineatul (2) CE, trebuie să se constate că măsurileș restrictive pe care le impune regulamentul în litigiu nu se încadrează în vreuna dintre categoriile de măsuri men ionate în această dispozi ie. ț ț

191 Apoi, în ceea ce prive te articolul 60 alineatul (1) CE, nici această dispozi ie nu ar putea constituiș ț temeiul regulamentului în litigiu, întrucât domeniul său de aplicare este determinat de cel al articolului 301 CE.

192 Or, astfel cum s-a decis deja la punctul 167 din prezenta hotărâre, această din urmă dispozi ie nuț urmăre te adoptarea de măsuri restrictive precum cele în cauză, care sunt caracterizate prin lipsaș oricărei legături cu regimul aflat la conducere într-o ară ter ă. ț ț

193 În sfâr it, în ceea ce prive te articolul 60 alineatul 2 CE, trebuie să se constate că aceastăș ș dispozi ie nu con ine o competen ă comunitară în acest sens, întrucât se limitează să dea posibilitateaț ț ț statelor membre să adopte, din anumite motive excep ionale, măsuri unilaterale împotriva unei ări ter eț ț ț în ceea ce prive te circula ia capitalurilor i plă ile, sub rezerva puterii Consiliului de a impune unui statș ț ș ț membru să modifice sau să revoce astfel de măsuri.

194 În al patrulea rând, trebuie examinate criticile formulate de domnul Kadi, în cadrul celui de al doilea i al celui de al treilea aspect ale primului motiv, împotriva punctelor 122-135 din Hotărâreaș Kadi atacată, de Al Barakaat împotriva punctelor 158-170 din Hotărârea Yusuf i Al Barakaat atacată,ș precum i criticile Comisiei care se referă la acelea i puncte din hotărârile atacate. ș ș

195 La aceste puncte, Tribunalul a statuat că regulamentul în litigiu a putut fi adoptat în temeiul articolelor 60 CE, 301 CE i 308 CE coroborate deoarece, în considerarea pasarelei create în modș specific între ac iunile Comunită ii având ca obiect sanc iuni economice în temeiul articolelor 60 CE iț ț ț ș 301 CE, pe de o parte, i obiectivele Tratatului UE în domeniul rela iilor externe, pe de altă parte,ș ț recurgerea la articolul 308 CE, în contextul special prevăzut de primele două articole, este justificată pentru atingerea acestor obiective i, în acest caz, a obiectivului PESC vizat prin regulamentul înș litigiu, mai precis lupta împotriva terorismului interna ional i finan area acestuia. ț ș ț

196 În această privin ă, trebuie constatat că hotărârile atacate sunt întrț -adevăr viciate de o eroare de drept.

197 Într-adevăr, de i este corect să se considere, astfel cum a procedat Tribunalul, că a fost creată oș pasarelă între ac iunile Comunită ii având ca obiect măsuri economice în temeiul articolelor 60 CE iț ț ș 301 CE i obiectivele Tratatului UE în materia rela iilor externe, printre care cele ale PESC, nici modulș ț de redactare a dispozi iilor din Tratatul CE, nici structura acestuia nu sus in ideea potrivit căreia aceastăț ț pasarelă s-ar extinde la alte dispozi ii din Tratatul CE i în special la articolul 308 CE. ț ș

198 În ceea ce ce prive te, mai concret, articolul 308 CE, dacă sș -ar re ine pozi ia Tribunalului, aceastăț ț dispozi ie ar permite, în contextul special al articolelor 60 CE i 301 CE, adoptarea de acte comunitareț ș având ca obiect nu unul dintre obiectivele Comunită ii, ci unul dintre obiectivele incluse în Tratatul UEț în materia rela iilor externe, printre care figurează PESC. ț

199 Trebuie să se constate totu i că o astfel de opinie contravine însu i textului articolului 308 CE. ș ș

200 Într-adevăr, recurgerea la această dispozi ie impune ca ac iunea propusă, pe de o parte, să aibăț ț legătură cu „func ionarea pie ei comune” i, pe de altă parte, să urmărească realizarea „unuia dintreț ț ș obiectivele Comunită ii”. ț

201 Or, având în vedere termenii săi clari i preci i, această din urmă no iune nu poate fi, în niciunș ș ț caz, în eleasă în sensul că include obiectivele PESC. ț

202 Coexisten a Uniunii i a Comunită ii ca ordini juridice integrate, dar distincte, precum iț ș ț ș arhitectura constitu ională a pilonilor, pe care leț -au urmărit autorii tratatelor în vigoare la momentul de fa ă, men ionate cu just temei de Tribunal la punctul 120 din Hotărârea Kadi atacată i la punctul 156ț ț ș din Hotărârea Yusuf i Al Barakaat atacată, constituie, în plus, considera ii de natură institu ională careș ț ț militează împotriva unei extinderi a pasarelei amintite la articole din Tratatul CE, altele decât cele cu care aceasta stabile te în mod expres o legătură. ș

203 Pe de altă parte, articolul 308 CE, care face parte integrantă dintr-o ordine institu ională bazată peț principiul competen elor atribuite, nu ar putea constitui un temei pentru extinderea domeniuluiț competen elor Comunită ii dincolo de cadrul general care rezultă din ansamblul dispozi iilor tratatuluiț ț ț men ionat i în special din cele care definesc misiunea i ac iunile Comunită ii (Avizul 2/94, citatț ș ș ț ț anterior, punctul 30).

204 Tot astfel, articolul 3 UE, la care se referă Tribunalul la punctele 126-128 din Hotărârea Kadi atacată i la punctele 162-164 din Hotărârea Yusuf i Al Barakaat atacată, în special al doilea paragraf alș ș acestui articol, nu ar putea servi drept temei pentru extinderea competen elor Comunită ii dincolo deț ț obiectivele Comunită ii. ț

205 Inciden a acestei erori de drept asupra validită ii hotărârilor atacate va fi examinată ulterior, dupăț ț aprecierea celorlalte critici invocate împotriva considerentelor acestor hotărâri referitoare la posibilitatea de a include articolul 308 CE în temeiul juridic al regulamentului în litigiu, în coroborare cu articolele 60 CE i 301 CE. ș

206 Aceste alte critici pot fi grupate în două categorii.

207 Prima categorie cuprinde în special primul aspect al primului motiv invocat de domnul Kadi, prin intermediul căruia acesta repro ează Tribunalului că a comis o eroare de drept atunci când a consideratș că articolul 308 CE a putut completa temeiul juridic al regulamentului în litigiu constituit din articolele 60 CE i 301 CE. Or, aceste din urmă articole nu ar putea constitui temeiul juridic, nici chiar par ial, alș ț regulamentului în litigiu, de vreme ce, urmând interpretarea dată chiar de Tribunal, măsurile care vizează persoane sau entită i care nu au nicio legătură cu regimul aflat la conducerea unei ări ter e,ț ț ț singurele destinatare ale regulamentului în litigiu, nu intră în domeniul de aplicare al articolelor men ionate. ț

208 Această critică poate fi asociată celei formulate de Comisie, potrivit căreia, dacă s-ar statua că este posibilă recurgerea la articolul 308 CE, acesta ar trebui să constituie un temei juridic unic i să nuș fie coroborat cu articolele 60 CE i 301 CE. ș

209 A doua categorie include criticile formulate de Comisie împotriva deciziei Tribunalului cuprinse la punctele 116 i 121 din Hotărârea Kadi atacată i la punctele 152 i 157 din Hotărârea Yusuf i Alș ș ș ș Barakaat atacată, potrivit căreia, în vederea aplicării articolului 308 CE, obiectivul regulamentului în litigiu, i anume, potrivit Tribunalului, lupta împotriva terorismului interna ional i în special impunereaș ț ș de sanc iuni economice i financiare, precum măsuri de înghe are a fondurilor, împotriva indivizilor iț ș ț ș entită ilor bănuite că contribuie la finan area terorismului interna ional, nu poate fi asociat unuia dintreț ț ț obiectivele atribuite Comunită ii prin Tratatul CE. ț

210 Comisia sus ine în această privin ă că măsurile de punere în aplicare pe care le impuneț ț regulamentul în litigiu în materie de sanc iuni economice i financiare sunt incluse, prin natura lor, înț ș obiectivele Comunită ii, i anume politica comercială comună, pe de o parte, i libera circula ie aț ș ș ț capitalurilor, pe de altă parte.

211 În ceea ce prive te prima categorie de critici men ionată anterior, trebuie amintit că articolul 308ș ț CE urmăre te să suplinească lipsa prerogativelor de ac iune conferite expres sau implicit institu iilorș ț ț comunitare prin dispozi iile specifice ale Tratatului CE, în măsura în care aceste prerogative sunt totu iț ș necesare Comunită ii pentru a putea să î i exercite func iile în vederea atingerii unuia dintre obiectiveleț ș ț stabilite prin acest tratat (Avizul 2/94, citat anterior, punctul 29).

212 Or, Tribunalul a statuat în mod justificat că articolul 308 CE putea fi inclus, împreună cu articolele 60 CE i 301 CE, în temeiul juridic al regulamentului în litigiu. ș

213 Într-adevăr, întrucât impune măsuri restrictive de natură economică i financiară, acesta din urmăș se încadrează evident în domeniul de aplicare ratione materiae al articolelor 60 CE i 301 CE. ș

214 În această măsură, includerea acestor articole în temeiul juridic al regulamentului în litigiu era, a adar, justificată. ș

215 Pe de altă parte, aceste dispozi ii se înscriu în continuarea unei practici întemeiate, înainte deț introducerea articolelor 60 CE i 301 CE prin Tratatul de la Maastricht, pe articolul 113 din Tratatul CEș

(devenit, după modificare, articolul 133 CE) (a se vedea în acest sens Hotărârea din 17 octombrie 1995, Werner, C-70/94, Rec., p. I-3189, punctele 8-10, i Hotărârea din 14 ianuarie 1997, Centroș -Com, C-124/95, Rec., p. I-81, punctele 28 i 29), care consta în a încredin a Comunită ii punerea în aplicare aș ț ț ac iunilor decise în cadrul cooperării politice europene i care cuprindea impunerea de măsuriț ș restrictive de natură economică cu privire la ări ter e. ț ț

216 Întrucât articolele 60 CE i 301 CE nu prevăd totu i prerogative de ac iune exprese sau impliciteș ș ț pentru impunerea unor astfel de măsuri unor destinatari care nu au nicio legătură cu regimul aflat la conducerea unei ări ter e, precum cele vizate prin regulamentul în litigiu, inexisten a acestorț ț ț prerogative, consecin ă a limitării domeniului de aplicare ț ratione personae al dispozi iilor men ionate,ț ț putea fi suplinită prin recurgerea la articolul 308 CE ca temei juridic al regulamentului men ionat înț plus fa ă de primele două articole care fundamentează acest act din punctul de vedere al domeniului săuț de aplicare material, cu condi ia totu i a îndeplinirii i a celorlalte cerin e impuse pentru aplicareaț ș ș ț articolului 308 CE.

217 A adar, criticile grupate în prima categorie men ionată mai sus trebuie să fie respinse. ș ț

218 În privin a celorlalte condi ii de aplicare a articolului 308 CE, trebuie să se examineze înț ț continuare a doua categorie de critici men ionată mai sus. ț

219 Comisia sus ine că, de i Pozi ia comună 2002/402, pe care regulamentul în litigiu vizează să oț ș ț pună în aplicare, urmăre te obiectivul luptei împotriva terorismului interna ional, obiectiv care apar ineș ț ț PESC, acest regulament trebuie, în ceea ce îl prive te, să fie considerat ca reprezentând o măsură deș executare având drept scop impunerea unor sanc iuni economice i financiare. ț ș

220 Or, acest obiectiv ar face parte din obiectivele Comunită ii în sensul articolului 308 CE, înț special acelea referitoare la politica comercială comună i la libera circula ie a capitalurilor. ș ț

221 Regatul Unit consideră că obiectivul propriu al regulamentului în litigiu, pur instrumental, iș anume instituirea unor măsuri economice coercitive, trebuie să fie distins de obiectivul său subsecvent, care apar ine PESC, referitor la men inerea păcii i a securită ii interna ionale. Or, acest obiectiv arț ț ș ț ț contribui la obiectivul comunitar implicit subsecvent articolelor 60 CE i 301 CE, ce constă în a furnizaș mijloace efective de punere în aplicare, exclusiv prin măsuri economice coercitive, a actelor adoptate în cadrul PESC.

222 În această privin ă, trebuie amintit că obiectivul urmărit prin regulamentul în litigiu este de aț împiedica imediat persoanele asociate lui Osama ben Laden, re elei Alț -Qaida i talibanilor să dispunăș de orice resursă financiară i economică pentru a împiedica finan area activită ilor teroriste (Hotărâreaș ț ț din 11 octombrie 2007, Möllendorf i Möllendorfș -Niehuus, C-117/06, Rep., p. I-8361, punctul 63).

223 Contrar celor statuate de Tribunal la punctul 116 din Hotărârea Kadi atacată i la punctul 152 dinș Hotărârea Yusuf i Al Barakaat atacată, acest obiectiv poate fi asociat obiectivelor atribuite Comunita iiș ț prin Tratatul CE. Prin urmare, hotărârile atacate sunt afectate de o eroare de drept i în privin a acestuiș ț punct.

224 În această privin ă, trebuie amintit că, astfel cum sț -a arătat la punctul 203 din prezenta hotărâre, din moment ce face parte integrantă dintr-o ordine institu ională bazată pe principiul competen elorț ț atribuite, articolul 308 CE nu ar putea constitui un temei pentru extinderea domeniului competen elorț Comunită ii dincolo de cadrul general care rezultă din ansamblul dispozi iilor Tratatului CE. ț ț

225 Or, obiectivul urmărit prin regulamentul în litigiu poate fi asociat unuia dintre obiectivele Comunită ii în sensul articolului 308 CE, astfel încât adoptarea acestui regulament nu a constituit oț încălcare a domeniului competen elor Comunită ii astfel cum rezultă acesta din cadrul general pe care îlț ț constituie ansamblul dispozi iilor Tratatului CE. ț

226 Într-adevăr, articolele 60 CE i 301 CE, în măsura în care prevăd o competen ă comunitară pentruș ț impunerea de măsuri restrictive de natură economică pentru punerea în aplicare a unor ac iuni decise înț cadrul PESC, sunt expresia unui obiectiv implicit i subsecvent, i anume acela de a face posibilăș ș adoptarea unor astfel de măsuri prin utilizarea eficace a unui instrument comunitar.

227 Acest obiectiv poate fi considerat ca reprezentând un obiectiv al Comunită ii, în sensul articoluluiț 308 CE.

228 Această interpretare este sus inută de articolul 60 alineatul (2) CE. Întrț -adevăr, de i primulș paragraf al acestui alineat prevede o competen ă, strict încadrată, a statelor membre pentru adoptareaț unor măsuri unilaterale împotriva unei ări ter e în ceea ce prive te circula ia capitalurilor i plă ile,ț ț ș ț ș ț această competen ă nu poate, potrivit aceluia i paragraf, să fie exercitată atât timp cât nu au fostț ș adoptate măsuri comunitare în conformitate cu alineatul (l) al acestui articol.

229 Punerea în aplicare a unor măsuri restrictive de natură economică decise în cadrul PESC prin utilizarea unui instrument comunitar nu depă e te cadrul general care rezultă din ansamblulș ș dispozi iilor Tratatului CE, întrucât astfel de măsuri, datorită naturii lor, prezintă în plus o legătură cuț func ionarea pie ei comune, această legătură constituind o altă condi ie de aplicare a articolului 308 CE,ț ț ț astfel cum s-a arătat la punctul 200 din prezenta hotărâre.

230 Într-adevăr, în cazul în care ar fi impuse în mod unilateral de fiecare stat membru măsuri economice i financiare precum cele impuse prin regulamentul în litigiu, constând întrș -o înghe are, înț principiu generalizată, a tuturor fondurilor i altor resurse economice apar inând persoanelor iș ț ș entită ilor vizate, o proliferare a acestor măsuri na ionale ar putea afecta func ionarea pie ei comune.ț ț ț ț Astfel de măsuri ar putea în special să aibă o inciden ă asupra schimburilor dintre statele membre, înț special în ceea ce prive te circula ia capitalurilor i plă ile, precum i asupra exercitării de către agen iiș ț ș ț ș ț economici a dreptului lor de stabilire. În plus, din aceasta ar putea rezulta denaturări ale concuren eiț atâta vreme cât eventuale diferen e între măsurile adoptate unilateral de statele membre ar puteaț avantaja sau prejudicia pozi ia concuren ială a anumitor agen i economici, fără ca aceste avantaje sauț ț ț dezavantaje să fie întemeiate pe motive economice.

231 Prin urmare, afirma ia Consiliului făcută în considerentul (4) al regulamentului în litigiu, potrivitț căreia este necesară adoptarea unei legisla ii comunitare „în special în vederea evitării denaturăriiț concuren ei” se dovede te pertinentă în această privin ă. ț ș ț

232 În această etapă, trebuie să se statueze asupra efectelor erorilor de drept constatate la punctele 196 i 223 din prezenta hotărâre în privin a validită ii hotărârilor atacate. ș ț ț

233 Trebuie amintit că, potrivit jurispruden ei, în cazul în care motivarea unei hotărâri a Tribunaluluiț relevă o încălcare a dreptului comunitar, însă dispozitivul acesteia apare ca fiind temeinic pentru alte motive de drept, recursul trebuie respins (a se vedea în special Hotărârea din 21 septembrie 2006, JCB Service/Comisia, C-167/04 P, Rec., p. I-8935, punctul 186 i jurispruden a citată). ș ț

234 Or, trebuie să se constate că concluzia la care a ajuns Tribunalul, la punctul 135 din Hotărârea Kadi atacată i la punctul 158 din Hotărârea Yusuf i Al Barakaat atacată, în privin a temeiului juridic alș ș ț regulamentului în litigiu, i anume că Consiliul avea competen a de a adopta acest regulament pe bazaș ț coroborării articolelor 60 CE, 301 CE i 308 CE, este întemeiată pentru alte motive de drept. ș

235 Într-adevăr, de i, astfel cum sș -a statuat la punctele 196-204 din prezenta hotărâre, includerea articolului 308 CE în temeiul juridic al regulamentului în litigiu nu se poate justifica prin faptul că acest act ar urmări un obiectiv care apar ine PESC, această dispozi ie putea totu i să fie re inută drept temeiț ț ș ț al acestui regulament din moment ce, astfel cum reiese de la punctele 225-231 din prezenta hotărâre, este legitim să se considere că acest regulament urmăre te realizarea unui obiectiv al Comunită ii i areș ț ș în plus legătură cu func ionarea pie ei comune în sensul articolului 308 CE. Pe de altă parte, adăugareaț ț

acestuia la temeiul juridic al regulamentului în litigiu a permis Parlamentului European să participe la procesul decizional referitor la măsurile în cauză care vizează în mod specific particulari pe când, în cadrul articolelor 60 CE i 301 CE, nu se prevede niciun rol pentru această institu ie. ș ț

236 Prin urmare, motivele îndreptate împotriva hotărârilor atacate în măsura în care critică faptul că Tribunalul a decis că articolele 60 CE, 301 CE i 308 CE constituie temeiul juridic legal alș regulamentului în litigiu trebuie să fie respinse în totalitate ca nefondate.

Cu privire la motivul referitor la încălcarea articolului 249 CE

Argumentele păr ilorț

237 Prin intermediul celui de al doilea motiv invocat, Al Barakaat critică Tribunalul pentru faptul că a statuat, la punctul 188 din Hotărârea Yusuf i Al Barakaat atacată, că regulamentul în litigiuș îndepline te exigen a aplicabilită ii generale prevăzute la articolul 249 CE, din moment ce se adreseazăș ț ț în mod general i abstract tuturor persoanelor care pot să de ină în mod material fonduri apar inândș ț ț uneia sau mai multor persoane men ionate în anexa la acest regulament. ț

238 Al Barakaat sus ine „că este incorect să se considere că persoana ale cărei fonduri sunt înghe ateț ț nu este destinatara actului respectiv, întrucât executarea deciziei trebuie să se întemeieze în mod rezonabil pe o măsură legală îndreptată împotriva aceluia care dispune de resurse”.

239 De altfel, ar fi contradictoriu să se afirme, pe de o parte, la punctul 112 din Hotărârea Yusuf i Alș Barakaat atacată, că este vorba despre măsuri restrictive aplicate direct unor persoane sau unor organiza ii i, pe de altă parte, la punctul 188 din aceea i hotărâre, că aceste măsuri nu le vizează peț ș ș aceste persoane sau organiza ii, ci constituie o formă de dispozi ii de executare adresate altor persoane. ț ț

240 Regatul Spaniei i Regatul Unit, precum i Consiliul i Comisia subscriu, în esen ă, la analizaș ș ș ț Tribunalului.

Aprecierea Cur iiț

241 La punctele 184-188 din Hotărârea Yusuf i Al Barakaat atacată, Tribunalul a statuat în modș întemeiat că împrejurarea că persoanele i entită ile care fac obiectul măsurilor restrictive impuse prinș ț regulamentul în litigiu sunt desemnate în mod nominal în anexa I la acest regulament, astfel încât acestea apar ca fiind vizate în mod direct i personal de acesta, în sensul articolului 230 al patruleaș paragraf CE, nu implică faptul că acest act nu ar avea o aplicabilitate generală în sensul articolului 249 al doilea paragraf CE i că nu ar trebui să fie calificat drept regulament. ș

242 Într-adevăr, de i este adevărat că regulamentul în litigiu impune măsuri restrictive persoanelor iș ș entită ilor ale căror nume figurează în lista exhaustivă care constituie anexa I la acesta, listă, de altfel,ț modificată cu regularitate prin eliminarea sau adăugarea anumitor nume pentru a continua să fie conformă cu lista recapitulativă, trebuie să se constate că destinatarii acestui regulament sunt determina i în mod general i abstract. ț ș

243 Asemănător Rezolu iei 1390ț (2002) pe care urmăre te să o pună în aplicare, regulamentul înș litigiu con ine o interdic ie, redactată întrț ț -un mod foarte larg, de a pune la dispozi ia acestor persoaneț sau entită i fonduri i resurse economice (a se vedea în acest sens Hotărârea Möllendorf iț ș ș Möllendorf-Niehuus, citată anterior, punctele 50-55).

244 Or, astfel cum Tribunalul a statuat în mod întemeiat la punctele 186 i 188 din Hotărârea Yusuf iș ș Al Barakaat atacată, această interdic ie se adresează oricui este susceptibil să de ină în mod materialț ț fondurile sau resursele economice în cauză.

245 Interdic ia amintită se aplică astfel în împrejurări precum cele din cauza în care sț -a pronun atț Hotărârea Möllendorf i Möllendorfș -Niehuus, citată anterior, care se referea la problema dacă

regulamentul în litigiu interzice transcrierea definitivă a transferului proprietă ii unui bun imobil înț registrul funciar ca urmare a încheierii unui contract de vânzare-cumpărare dacă unul dintre cumpărători este o persoană fizică înscrisă în lista care figurează în anexa I la acest regulament.

246 Într-adevăr, la punctul 60 din hotărârea men ionată, Curtea a decis că o opera iune precumț ț transcrierea respectivă este interzisă în temeiul articolului 2 alineatul (3) din regulamentul în litigiu, din moment ce aceasta ar implica punerea unei resurse economice la dispozi ia unei persoane înscrise înț această listă, ceea ce i-ar permite acesteia să ob ină fonduri, bunuri sau servicii. ț

247 Având în vedere cele care precedă, motivul întemeiat de Al Barakaat pe încălcarea articolului 249 CE trebuie de asemenea să fie respins ca nefondat.

Cu privire la motivele referitoare la încălcarea anumitor drepturi fundamentale

Cu privire la criticile referitoare la partea din hotărârile atacate privind limitele controlului legalită iiț interne a regulamentului în litigiu de către instan a comunitară din perspectiva drepturilor fundamentaleț

248 Prin intermediul primului aspect al celui de al doilea motiv, domnul Kadi sus ine că Hotărâreaț Kadi atacată, în măsura în care se pronun ă, pe de o parte, asupra raporturilor dintre ONU i membriiț ș acestei organiza ii i, pe de altă parte, asupra modalită ilor de aplicare a rezolu iilor Consiliului deț ș ț ț Securitate, este viciată de erori de drept în ceea ce prive te interpretarea principiilor de dreptș interna ional vizate, ceea ce ar fi generat alte erori de drept în aprecierea motivelor referitoare laț încălcarea anumitor drepturi fundamentale specifice ale reclamantului.

249 Acest aspect cuprinde cinci critici.

250 Prin intermediul primei critici, domnul Kadi sus ine că, la punctele 183 i 184 din respectivaț ș hotărâre, Tribunalul a comis o eroare de drept confundând problema priorită ii obliga iilor statelor înț ț temeiul Cartei Na iunilor Unite, consacrată la articolul 103 din aceasta, cu aceea, apropiată, darț distinctă, a efectului constrângător al hotărârilor Consiliului de Securitate vizat la articolul 25 din această cartă.

251 Prin intermediul celei de a doua critici, domnul Kadi repro ează Tribunalului că a comis o eroareș de drept plecând, la punctele 217-225 din Hotărârea Kadi atacată, de la premisa potrivit căreia, asemănător obliga iilor conven ionale, rezolu iile adoptate în temeiul capitolului VII din Cartaț ț ț Na iunilor Unite trebuie să fie automat inserate în sfera de drept i de competen ă a membrilor ONU. ț ș ț

252 Prin intermediul celei de a treia critici, domnul Kadi arată că Tribunalul a comis o eroare de drept statuând, la punctele 212-225 i la punctele 283 i 284 din Hotărârea Kadi atacată, că nu avea nicioș ș putere care să îi permită controlarea legalită ii rezolu iilor Consiliului de Securitate adoptate în temeiulț ț capitolului VII din Carta Na iunilor Unite. ț

253 Prin intermediul celei de a patra critici, domnul Kadi sus ine că ra ionamentul re inut de Tribunalț ț ț la punctele 225-232 din această hotărâre în legătură cu ius cogens prezintă o incoeren ă majoră înț măsura în care, dacă ar prevala, principiul potrivit căruia rezolu iile Consiliului de Securitate nu pot săț facă obiectul unui control jurisdic ional i beneficiază în acest sens de o imunitate de jurisdic ie arț ș ț trebui să se aplice în mod general, fără ca aspectele care au legătură cu ius cogens să reprezinte o excep ie de la acest principiu. ț

254 Prin intermediul celei de a cincea critici, domnul Kadi subliniază că împrejurarea că Consiliul de Securitate nu a stabilit o instan ă interna ională independentă însărcinată să se pronun e, în drept i înț ț ț ș fapt, asupra ac iunilor îndreptate împotriva deciziilor individuale adoptate de Comitetul pentruț sanc iuni nu înseamnă nici că statele membre nu au nicio putere legitimă, adoptând măsuri rezonabile,ț de ameliorare a constatării faptelor subsecventă impunerii de sanc iuni i identificării persoanelor peț ș care acestea le vizează, nici că acestora le este interzis să creeze o ac iune adecvată în temeiul uneiț

marje de toleran ă de care dispun în executarea obliga iilor lor. ț ț

255 În memoriul în replică, referindu-se la Hotărârea Bosphorus, citată anterior, domnul Kadi sus ineț în plus că dreptul comunitar impune ca toate măsurile legislative comunitare să fie supuse controlului jurisdic ional exercitat de Curte, care se referă i la respectarea drepturilor fundamentale, chiar dacăț ș originea măsurii în cauză este un act de drept interna ional, precum o rezolu ie a Consiliului deț ț Securitate.

256 Atât timp cât dreptul Na iunilor Unite nu oferă o protec ie adecvată acelora care afirmă căț ț drepturile lor fundamentale au fost încălcate, ar trebui să existe un control al actelor adoptate de către Comunitate pentru punerea în aplicare a rezolu iilor Consiliului de Securitate. Or, în opinia domnuluiț Kadi, procedura de reexaminare în fa a Comitetului pentru sanc iuni, întemeiată pe protec iaț ț ț diplomatică, nu oferă o protec ie a drepturilor omului echivalentă celei asigurate de Conven iaț ț europeană pentru apărarea drepturilor omului i a libertă ilor fundamentale, semnată la Roma la 4ș ț noiembrie 1950 (denumită în continuare „CEDO”), astfel cum este cerută de Curtea Europeană a Drepturilor Omului în Hotărârea Hava Yolları Turizm ve Ticaret Anonim irketi (Bosphorus Airways)Ș împotriva Irlandei din 30 iunie 2005 (Recueil des arrêts et décisions, 2005-VI, p. 155).

257 Domnul Kadi subliniază că această argumentare, care este subsidiară în raport cu argumentele întemeiate pe dreptul interna ional, este invocată pentru cazul în care Curtea ar hotărî în sensul că existăț un conflict între obiectivele punerii fidele în aplicare a rezolu iilor Consiliului de Securitate, pe de oț parte, i principiul procesului echitabil i principiul protec iei jurisdic ionale, pe de altă parte. ș ș ț ț

258 Pe de altă parte, această critică nu ar constitui un motiv nou, ci o dezvoltare a propunerii fundamentale formulate în recurs potrivit căreia Comunitatea este obligată, atunci când decide să ac ioneze pe cale legislativă pentru punerea în aplicare a unei rezolu ii a Consiliului de Securitate, să seț ț asigure, ca o condi ie a legalită ii legisla iei pe care în elege să o instituie în acest fel, că aceastaț ț ț ț respectă criteriile minimale în materia drepturilor omului.

259 Prin intermediul primului aspect al celui de al treilea motiv, Al Barakaat critică observa iileț prealabile ale Tribunalului din Hotărârea Yusuf i Al Barakaat atacată referitoare la raportul dintreș ordinea juridică interna ională creată de Na iunile Unite i ordinea juridică na ională sau ordineaț ț ș ț juridică comunitară, precum i la întinderea controlului de legalitate pe care Tribunalul trebuia să îlș exercite.

260 O rezolu ie a Consiliului de Securitate, obligatorie ca atare în dreptul interna ional public, nu arț ț putea avea efect juridic împotriva justi iabililor dintrț -un stat decât dacă ar fi pusă în aplicare potrivit legilor în vigoare.

261 Or, nu ar exista niciun fundament juridic care să permită să se afirme că ar exista un tratament particular sau o excep ie în ceea ce prive te punerea în aplicare a rezolu iilor Consiliului de Securitateț ș ț în sensul că un regulament comunitar, care urmăre te o astfel de punere în aplicare, nu ar trebui să fieș conform normelor comunitare referitoare la adoptarea regulamentelor.

262 Dimpotrivă, Republica Franceză, Regatul ărilor de Jos, Regatul Unit i Consiliul aprobă înȚ ș esen ă analiza efectuată în această privin ă de Tribunal în hotărârile atacate i subscriu la concluzia laț ț ș care a ajuns acesta potrivit căreia, în ceea ce prive te legalitatea internă a regulamentului în litigiu,ș acest act, din moment ce vizează punerea în aplicare a unei rezolu ii adoptate de Consiliul de Securitateț în temeiul capitolului VII din Carta Na iunilor Unite, nu poate să facă obiectul niciunui control dinț partea instan ei comunitare, nici măcar în privin a respectării drepturilor fundamentale, i beneficiază înț ț ș această măsură de imunitate jurisdic ională. ț

263 Cu toate acestea, contrar Tribunalului, aceste păr i consideră că niciun control al legalită iiț ț interne a rezolu iilor Consiliului de Securitate nu poate fi exercitat de instan a comunitară. Acesteaț ț

critică, a adar, Tribunalul pentru faptul că a decis că un astfel de control este posibil din perspectiva ș ius cogens.

264 Hotărârile atacate, atât timp cât admit o excep ie în această privin ă fără a identifica totu iț ț ș temeiul juridic al acesteia, mai ales pe baza dispozi iilor tratatului, ar fi incoerente, în măsura în careț argumentele, excluzând în mod general exercitarea unui control jurisdic ional al rezolu iilor Consiliuluiț ț de Securitate de către instan a comunitară, ar milita i împotriva recunoa terii unei competen e deț ș ș ț exercitare a unui astfel de control chiar numai din perspectiva lui ius cogens.

265 În plus, Republica Franceză, Regatul ărilor de Jos, Regatul Unit i Comisia consideră căȚ ș Tribunalul a comis o eroare de drept statuând că drepturile fundamentale în discu ie în prezentele cauzeț ar apar ine lui ț ius cogens.

266 O normă nu ar fi calificată ca făcând parte din ius cogens decât dacă nu poate suferi nicio derogare. Or, drepturile invocate în spe ă – dreptul la un proces echitabil i dreptul la respectareaț ș proprietă ii – ar face obiectul unor limitări i excep ii. ț ș ț

267 Regatul Unit declară în această privin ă un recurs incident, solicitând anularea păr ii dinț ț hotărârile atacate care prive te ș ius cogens, i anume punctele 226-231 din Hotărârea Kadi atacată iș ș punctele 277-281 din Hotărârea Yusuf i Al Barakaat atacată. ș

268 Republica Franceză i Regatul ărilor de Jos, la rândul lor, sugerează Cur ii să efectueze oș Ț ț înlocuire a motivării, solicitând respingerea motivelor domnului Kadi i ale Al Barakaat referitoare laș ius cogens ca urmare a necompeten ei totale a instan elor comunitare de exercitare a unui controlț ț asupra rezolu iilor Consiliului de Securitate, inclusiv din perspectiva lui ț ius cogens.

269 La rândul său, Comisia sus ine că două motive pot justifica neîndeplinirea unei obliga ii deț ț punere în aplicare a unor rezolu ii ale Consiliului de Securitate, precum cele în discu ie, ai cărorț ț termeni stric i nu lasă loc niciunei puteri de interpretare autorită ilor comunitare cu ocazia aplicării lor,ț ț i anume, pe de o parte, cazul în care rezolu ia respectivă ar fi contrară lui ș ț ius cogens i, pe de altăș

parte, acela în care acea rezolu ie ar ie i din domeniul de aplicare sau ar încălca scopurile i principiileț ș ș Na iunilor Unite i ar fi fost adoptată, prin urmare, ț ș ultra vires.

270 Astfel, din moment ce, potrivit articolului 24 alineatul 2 din Carta Na iunilor Unite, Consiliul deț Securitate ac ionează în conformitate cu scopurile i principiile Na iunilor Unite, inclusiv, potrivitț ș ț articolului 1 alineatul 3 din această cartă, promovarea i încurajarea respectării drepturilor omului, unș act adoptat de acest organ cu încălcarea acestora, inclusiv a drepturilor fundamentale ale particularilor în cauză, ar putea fi considerat ca fiind adoptat ultra vires i, prin urmare, ca nefiind obligatoriu pentruș Comunitate.

271 Cu toate acestea, Comisia consideră că Tribunalul a statuat în mod întemeiat că instan aț comunitară nu poate în principiu să controleze validitatea unei rezolu ii a Consiliului de Securitate înț lumina scopurilor i principiilor Cartei Na iunilor Unite. ș ț

272 În ipoteza în care exercitarea unui astfel de control ar fi totu i admisă, Comisia sus ine că, înș ț calitate de instan ă a unei organiza ii interna ionale, alta decât ONU, Curtea nu poate statua ea însă iț ț ț ș asupra acestei probleme decât dacă încălcarea drepturilor omului ar fi deosebit de flagrantă i evidentă,ș referindu-se în această privin ă la Hotărârea Racke, citată anterior. ț

273 Or, nu aceasta ar fi situa ia în spe ă, din cauza existen ei procedurii de reexaminare în fa aț ț ț ț Comitetului pentru sanc iuni i întrucât trebuie să se prezume că Consiliul de Securitate a examinatț ș comparativ imperativele securită ii interna ionale în cauză i drepturile fundamentale vizate. ț ț ș

274 În ceea ce prive te orientările din Hotărârea Bosphorus, citată anterior, Comisia sus ine că, spreș ț deosebire de cauza în care a fost pronun ată acea hotărâre, problema referitoare la legalitatea i laț ș

eventuala nulitate a rezolu iei în cauză ar putea apărea, în ceea ce prive te regulamentul în litigiu, înț ș cazul în care Curtea ar hotărî că Comunitatea nu poate să pună în aplicare o rezolu ie obligatorie aț Consiliului de Securitate, din moment ce standardele în materia drepturilor omului aplicate de această instan ă, în special în privin a dreptului de a fi ascultat, sunt insuficiente. ț ț

275 Pe de altă parte, Regatul Unit consideră că argumentul domnului Kadi potrivit căruia legalitatea oricărei reglementări adoptate de institu iile comunitare pentru punerea în aplicare a unei rezolu ii aț ț Consiliului de Securitate continuă să fie supusă, în temeiul dreptului comunitar, controlului integral al Cur ii, indiferent de originea sa, din moment ce acesta a fost invocat pentru prima dată în memoriul înț replică al recurentului, constituie un motiv nou. Prin urmare, potrivit articolului 42 alineatul (2) iș articolului 118 din Regulamentul de procedură al Cur ii, acest argument trebuie să fie înlăturat. ț

276 În subsidiar, acest stat membru sus ine că statutul special al rezolu iilor adoptate în temeiulț ț capitolului VII din Carta Na iunilor Unite, rezultând din interac iunea articolelor 25, 48 i 103 dinț ț ș această cartă, recunoscut la articolul 297 CE, implică faptul ca ac iunea întreprinsă de un stat membruț pentru executarea obliga iilor sale în vederea men inerii păcii i a securită ii interna ionale să se afle laț ț ș ț ț adăpost de orice ac iune întemeiată pe dreptul comunitar. Prioritatea unor astfel de obliga ii sț ț -ar extinde în mod evident i la principiile dreptului comunitar de natură constitu ională. ș ț

277 Acela i stat membru sus ine că, în Hotărârea Bosphorus, citată anterior, Curtea nu iș ț ș -a recunoscut competen a de a aprecia validitatea unui regulament care viza punerea în aplicare a unei rezolu ii aț ț Consiliului de Securitate adoptate în temeiul capitolului VII din Carta Na iunilor Unite, ci sț -a limitat la interpretarea regulamentului respectiv în scopul de a determina dacă o măsură prevăzută de acesta trebuia să fie aplicată de către autorită ile unui stat membru întrț -un caz concret. Republica Franceză împărtă e te în esen ă această interpretare a hotărârii respective. ș ș ț

Aprecierea Cur iiț

278 Cu titlu introductiv, trebuie să se respingă excep ia de inadmisibilitate ridicată de Regatul Unit înț privin a argumentului invocat de domnul Kadi în memoriul în replică, potrivit căruia legalitatea oricăreiț reglementări adoptate de institu iile comunitare, inclusiv aceea care urmăre te punerea în aplicare aț ș unei rezolu ii a Consiliului de Securitate, continuă să fie supusă, în temeiul dreptului comunitar,ț controlului integral al Cur ii, indiferent de originea sa. ț

279 Într-adevăr, astfel cum a subliniat domnul Kadi, este vorba de un argument suplimentar constând într-o dezvoltare a motivului, enun at anterior, cel pu in implicit, în cadrul recursului i care prezintă oț ț ș strânsă legătură cu acest motiv, potrivit căruia Comunitatea era obligată, atunci când a pus în aplicare o rezolu ie a Consiliului de Securitate, să se asigure, ca o condi ie de legalitate a legisla iei pe careț ț ț în elegea să o instituie în acest fel, că aceasta respectă criteriile minimale în materia drepturilor omuluiț (a se vedea în acest sens în special Ordonan a din 13 noiembrie 2001, Dürbeck/Comisia, Cț -430/00 P, Rec., p. I-8547, punctul 17).

280 Trebuie examinate criticile prin care recuren ii critică Tribunalul pentru faptul că a statuat înț esen ă că din principiile care reglementează raportul dintre ordinea juridică interna ională creată deț ț Na iunile Unite i ordinea juridică comunitară rezultă că regulamentul în litigiu, din moment ce vizeazăț ș punerea în aplicare a unei rezolu ii adoptate de Consiliul de Securitate în temeiul capitolului VII dinț Carta Na iunilor Unite care nu lasă loc niciunei libertă i de apreciere în acest sens, nu poate să facăț ț obiectul unui control jurisdic ional în privin a legalită ii sale interne, cu excep ia aspectuluiț ț ț ț compatibilită ii sale cu normele de ț ius cogens, i beneficiază în această măsură de imunitateș jurisdic ională. ț

281 În această privin ă, trebuie amintit că Comunitatea este o comunitate de drept, întrucât nici stateleț sale membre, nici institu iile sale nu pot să se sustragă controlului ce vizează conformitatea actelorț

adoptate de acestea cu carta constitu ională fundamentală, reprezentată de Tratatul CE, i că acesta aț ș stabilit un sistem complet de căi de atac i de proceduri, menit să încredin eze Cur ii controlul legalită iiș ț ț ț actelor adoptate de institu ii (Hotărârea din 23 aprilie 1986, Les Verts/Parlamentul European, 294/83,ț Rec., p. 1339, punctul 23).

282 De asemenea, trebuie amintit că un acord interna ional nu poate să aducă atingere ordiniiț competen elor stabilite prin tratate i, prin urmare, autonomiei sistemului juridic comunitar a căreiț ș respectare o asigură Curtea în temeiul competen ei exclusive cu care este învestită prin articolul 220ț CE, competen ă pe care Curtea, de altfel, a consideratț -o deja ca făcând parte din înse i fundamenteleș Comunită ii (a se vedea în acest sens Avizul 1/91 din 14 decembrie 1991, Rec., p.ț I-6079, punctele 35 iș 71, i Hotărârea din 30 mai 2006, Comisia/Irlanda, Cș -459/03, Rec., p. I-4635, punctul 123 iș jurispruden a citată). ț

283 În plus, potrivit unei jurispruden e constante, drepturile fundamentale sunt parte integrantă aț principiilor generale de drept a căror respectare este asigurată de către Curte. În acest scop, Curtea se inspiră din tradi iile constitu ionale comune statelor membre, precum i din indica iile oferite deț ț ș ț instrumentele interna ionale privind protec ia drepturilor omului la care statele membre au colaboratț ț sau au aderat. În această privin ă, CEDO are o semnifica ie particulară (a se vedea în special Hotărâreaț ț din 26 iunie 2007, Ordre des barreaux francophones et germanophone i al ii, Cș ț -305/05, Rep., p. I-5305, punctul 29 i jurispruden a citată). ș ț

284 De asemenea, din jurispruden a Cur ii rezultă că respectarea drepturilor omului constituie oț ț condi ie a legalită ii actelor comunitare (Avizul 2/94, citat anterior, punctul 34) i că nu pot fi admise înț ț ș Comunitate măsuri incompatibile cu respectarea acestora (Hotărârea din 12 iunie 2003, Schmidberger, C-112/00, Rec., p. I-5659, punctul 73 i jurispruden a citată). ș ț

285 Din toate aceste elemente rezultă că obliga iile impuse printrț -un acord interna ional nu pot aveaț ca efect să aducă atingere principiilor constitu ionale ale Tratatului CE, printre care figurează principiulț potrivit căruia toate actele comunitare trebuie să respecte drepturile fundamentale, această respectare reprezentând o condi ie a legalită ii lor pe care Curtea are sarcina de a o controla în cadrul sistemuluiț ț complet de căi de atac stabilit prin acest tratat.

286 În această privin ă, trebuie subliniat că, întrț -un context precum cel din spe ă, controlul legalită iiț ț care trebuie astfel să fie asigurat de instan a comunitară prive te actul comunitar care vizează punereaț ș în aplicare a acordului interna ional în cauză, iar nu acest acord în sine. ț

287 În ceea ce prive te mai precis un act comunitar care, precum regulamentul în litigiu, vizeazăș punerea în aplicare a unei rezolu ii a Consiliului de Securitate adoptate în temeiul capitolului VII dinț Carta Na iunilor Unite, nu îi revine, prin urmare, instan ei comunitare, în cadrul competen ei exclusiveț ț ț prevăzute la articolul 220 CE, sarcina să controleze legalitatea unei astfel de rezolu ii adoptate de acestț organ interna ional, indiferent dacă acest control ar fi limitat la examinarea compatibilită ii acesteiț ț rezolu ii cu ț ius cogens.

288 Pe de altă parte, o eventuală hotărâre a unei instan e comunitare prin care sț -ar decide că un act comunitar care vizează punerea în aplicare a unei astfel de rezolu ii este contrar unei norme superioareț care face parte din ordinea juridică comunitară nu ar implica o punere în discu ie a priorită ii acesteiț ț rezolu ii pe planul dreptului interna ional. ț ț

289 Astfel, Curtea a anulat deja o decizie a Consiliului prin care se aproba un acord interna ionalț după ce a examinat legalitatea internă a acestuia din perspectiva acordului în cauză i a constatatș încălcarea unui principiu general de drept comunitar, în spe ă principiul general al nediscriminăriiț (Hotărârea din 10 martie 1998, Germania/Consiliul, C-122/95, Rec., p. I-973).

290 Prin urmare, este necesar să se examineze dacă, astfel cum a statuat Tribunalul, principiile care

reglementează raportul dintre ordinea juridică interna ională creată de Na iunile Unite i ordineaț ț ș juridică comunitară implică faptul că un control jurisdic ional al legalită ii interne a regulamentului înț ț litigiu din perspectiva drepturilor fundamentale este în principiu exclus, de i, astfel cum rezultă dinș jurispruden a amintită la punctele 281-284 din prezenta hotărâre, un astfel de control constituie oț garan ie constitu ională care face parte din chiar fundamentele Comunită ii. ț ț ț

291 În această privin ă, trebuie mai întâi amintit că Comunitatea trebuie să î i exercite competen eleț ș ț cu respectarea dreptului interna ional (Hotărârile citate anterior Poulsen i Diva Navigation, punctul 9,ț ș i Racke, punctul 45), Curtea precizând în plus, la acela i punct din prima hotărâre men ionată, că unș ș ț

act adoptat în temeiul competen elor sale trebuie să fie interpretat, iar domeniul său de aplicare limitat,ț în lumina normelor relevante ale dreptului interna ional. ț

292 În plus, Curtea a statuat că competen ele Comunită ii prevăzute la articolele 177-181 CE înț ț materie de cooperare i de dezvoltare trebuie să fie exercitate cu respectarea angajamentelor luate înș cadrul Na iunilor Unite i al celorlalte organiza ii interna ionale (Hotărârea din 20 mai 2008,ț ș ț ț Comisia/Consiliul, C-91/05, Rep., p. I-3651, punctul 65 i jurispruden a citată). ș ț

293 Respectarea angajamentelor luate în cadrul Na iunilor Unite se impune i în domeniul men ineriiț ș ț păcii i securită ii interna ionale, cu ocazia punerii în aplicare de către Comunitate, prin adoptarea deș ț ț acte comunitare în temeiul articolelor 60 CE i 301 CE, a rezolu iilor adoptate de Consiliul deș ț Securitate în temeiul capitolului VII din Carta Na iunilor Unite. ț

294 În exercitarea acestei din urmă competen e, Comunitatea trebuie întrț -adevăr să acorde o importan ă particulară faptului că, potrivit articolului 24 din Carta Na iunilor Unite, adoptarea de cătreț ț Consiliul de Securitate de rezolu ii în temeiul capitolului VII din această cartă reprezintă exercitareaț responsabilită ii principale cu care este învestit acest organ interna ional pentru men inerea, la nivelț ț ț mondial, a păcii i securită ii, responsabilitate care, în cadrul acestui capitol VII, include i puterea de aș ț ș stabili ceea ce reprezintă o amenin are împotriva păcii i securită ii interna ionale, precum i de a luaț ș ț ț ș măsurile necesare pentru a le men ine sau a le restabili. ț

295 În continuare, trebuie să se constate că competen ele prevăzute la articolele 60 CE i 301 CE nuț ș pot fi exercitate decât ca urmare a adoptării unei pozi ii comune sau a unei ac iuni comune în temeiulț ț dispozi iilor Tratatului UE referitoare la PESC care prevede o ac iune din partea Comunită ii. ț ț ț

296 Or, de i, prin adoptarea unui astfel de act, Comunitatea este obligată să ia, în cadrul Tratatuluiș CE, măsurile pe care acest act le impune, această obliga ie presupune, atunci când este vorba deț punerea în aplicare a unei rezolu ii a Consiliului de Securitate adoptate în temeiul capitolului VII dinț Carta Na iunilor Unite, ca, la elaborarea acestor măsuri, Comunitatea să ină seama în modț ț corespunzător de termenii i obiectivele rezolu iei respective, precum i de obliga iile relevante careș ț ș ț decurg din Carta Na iunilor Unite referitoare la o astfel de punere în aplicare. ț

297 Pe de altă parte, Curtea s-a pronun at deja în sensul că, pentru interpretarea regulamentului înț litigiu, trebuie de asemenea să se ină seama de textul i de obiectul Rezolu iei 1390ț ș ț (2002) a cărei punere în aplicare o are în vedere acest regulament, potrivit considerentului (4) al acestuia (Hotărârea Möllendorf i Möllendorfș -Niehuus, citată anterior, punctul 54 i jurispruden a citată). ș ț

298 Cu toate acestea, trebuie subliniat că în Carta Na iunilor Unite nu se impune alegerea unui modelț determinat pentru punerea în aplicare a rezolu iilor adoptate de Consiliul de Securitate în temeiulț capitolului VII din această cartă, această punere în aplicare trebuind să intervină potrivit modalită ilorț aplicabile în această privin ă în ordinea juridică internă a fiecărui membru al ONU. Întrț -adevăr, Carta Na iunilor Unite lasă în principiu membrilor ONU libertatea de a alege între diferitele modele posibileț de receptare în ordinea lor juridică internă a unor astfel de rezolu ii. ț

299 Din toate aceste considerente rezultă că principiile care guvernează ordinea juridică

interna ională creată de Na iunile Unite nu presupun că un control jurisdic ional al legalită ii interne aț ț ț ț regulamentului în litigiu din perspectiva drepturilor fundamentale ar fi exclus datorită faptului că acest act vizează punerea în aplicare a unei rezolu ii a Consiliului de Securitate adoptate în temeiulț capitolului VII din Carta Na iunilor Unite. ț

300 O astfel de imunitate jurisdic ională a unui act comunitar, precum regulamentul în litigiu, înț calitate de corolar al principiului priorită ii pe planul dreptului interna ional a obliga iilor rezultând dinț ț ț Carta Na iunilor Unite, în special a celor referitoare la punerea în aplicare a unor rezolu ii aleț ț Consiliului de Securitate adoptate în temeiul capitolului VII din această cartă, nu are, pe de altă parte, niciun fundament în Tratatul CE.

301 Desigur, este adevărat că s-a admis deja de către Curte că articolul 234 din Tratatul CE (devenit, după modificare, articolul 307 CE) putea, dacă erau întrunite condi iile de aplicare a acestuia, săț permită derogări chiar i de la dreptul primar, de exemplu de la articolul 113 din Tratatul CE referitor laș politica comercială comună (a se vedea în acest sens Hotărârea Centro-Com, citată anterior, punctele 56-61).

302 De asemenea, este adevărat că articolul 297 CE permite în mod implicit existen a unor obstacoleț în calea func ionării pie ei comune care ar fi cauzate de unele măsuri pe care un stat membru leț ț -ar adopta pentru punerea în aplicare a unor angajamente interna ionale pe care leț -a contractat în vederea men inerii păcii i securită ii interna ionale. ț ș ț ț

303 Totu i, aceste dispozi ii nu pot fi în elese ca autorizând o derogare de la principiile libertă ii,ș ț ț ț democra iei i respectării drepturilor omului i a libertă ilor fundamentale consacrate la articolul 6ț ș ș ț alineatul (1) UE ca fundamente ale Uniunii.

304 Într-adevăr, articolul 307 CE nu ar putea în niciun caz să permită punerea în discu ie a unorț principii care fac parte din chiar fundamentele ordinii juridice comunitare, printre care cel al protec ieiț drepturilor fundamentale, care include controlul de către instan a comunitară a legalită ii actelorț ț comunitare în privin a conformită ii lor cu aceste drepturi fundamentale. ț ț

305 O imunitate jurisdic ională a regulamentului în litigiu în privin a controlului compatibilită iiț ț ț acestuia cu drepturile fundamentale, care ar decurge dintr-o pretinsă prioritate absolută a rezolu iilorț Consiliului de Securitate pe care acest act vizează să le pună în aplicare, nu ar putea de asemenea să fie întemeiată pe locul pe care l-ar ocupa obliga iile care decurg din Carta Na iunilor Unite întrț ț -o ierarhie a normelor în sânul ordinii juridice comunitare, dacă aceste obliga ii ar fi clasificate în această ierarhie. ț

306 Într-adevăr, articolul 300 alineatul (7) CE prevede că acordurile încheiate în condi iile stabilite laț acest articol sunt obligatorii pentru institu iile Comunită ii i pentru statele membre. ț ț ș

307 Astfel, în temeiul acestei dispozi ii, dacă ar fi aplicabilă Cartei Na iunilor Unite, aceasta din urmăț ț ar beneficia de prioritate asupra actelor de drept comunitar derivat (a se vedea în acest sens Hotărârea din 3 iunie 2008, Intertanko i al ii, Cș ț -308/06, Rep., p. I-4057, punctul 42 i jurispruden a citată). ș ț

308 Totu i, această prioritate pe planul dreptului comunitar nu sș -ar extinde la dreptul primar i, înș special, la principiile generale din care fac parte drepturile fundamentale.

309 Această interpretare este sus inută de alineatul (6) al aceluia i articol 300 CE, potrivit căruia unț ș acord interna ional nu poate intra în vigoare în cazul în care Curtea a dat un aviz negativ cu privire laț compatibilitatea lui cu Tratatul CE, în afară de cazul în care acesta a fost modificat în prealabil.

310 Cu toate acestea, în fa a Cur ii, în special în edin ă, sț ț ș ț -a sus inut că, asemănător Cur ii Europene aț ț Drepturilor Omului, care în mai multe decizii recente a declarat că nu are competen a de a controlaț conformitatea anumitor acte intervenite în cadrul punerii în aplicare a unor rezolu ii adoptate deț Consiliul de Securitate în temeiul capitolului VII din Carta Na iunilor Unite, instan ele comunitare arț ț

trebui să se ab ină de la a controla legalitatea regulamentului în litigiu din perspectiva drepturilorț fundamentale, din moment ce acest act vizează de asemenea punerea în aplicare a unor astfel de rezolu ii. ț

311 În această privin ă, trebuie să se constate că, astfel cum a subliniat, de altfel, chiar Curteaț Europeană a Drepturilor Omului, există o diferen ă fundamentală între natura actelor vizate deț respectivele decizii, în privin a cărora această instan ă a declarat că nu are competen a de a exercitaț ț ț controlul de conformitate în raport cu CEDO, i aceea a altor acte pentru care competen a sa esteș ț incontestabilă (a se vedea Curtea Europeană a Drepturilor Omului, Decizia Behrami i Behramiș împotriva Fran ei i Saramati împotriva Fran ei, Germaniei i Norvegiei din 2 mai 2007, nepublicatăț ș ț ș încă în Recueil des arrêts et décisions, § 151).

312 Într-adevăr, de i, în anumite cauze cu care a fost sesizată, Curtea Europeană a Drepturilorș Omului a declarat că nu are competen ă ț ratione personae, acestea priveau ac iuni imputabile directț ONU în calitate de organiza ie cu voca ie universală care îndepline te un obiectiv imperativ deț ț ș securitate colectivă, în special ac iuni ale unui organ subsidiar al ONU instituit în cadrul capitolului VIIț din Carta Na iunilor Unite sau ac iuni care se situau în cadrul exercitării puterilor valabil delegate deț ț către Consiliul de Securitate în temeiul aceluia i capitol, iar nu ac iuni imputabile statelor pârâte în fa aș ț ț acelei Cur i, aceste ac iuni nedesfă urânduț ț ș -se, pe de altă parte, pe teritoriul acestor state i nerezultândș dintr-o decizie a autorită ilor acestora. ț

313 În schimb, la punctul 151 din Decizia Behrami i Behrami împotriva Fran ei i Saramatiș ț ș împotriva Fran ei, Germaniei i Norvegiei citată anterior, Curtea Europeană a Drepturilor Omului aț ș indicat că, în cauza în care a pronun at Hotărârea Bosphorus Hava Yolları Turizm ve Ticaret Anonimț

irketi împotriva Irlandei din 30 iunie 2005 (Ș Recueil des arrêts et décisions, 2005-VI), privind o măsură de sechestru pusă în aplicare de către autorită ile statului pârât pe teritoriul său na ional caț ț urmare a unei decizii a unui ministru al acelui stat, aceasta iș -a recunoscut competen a, în special ceaț ratione personae, fa ă de statul pârât, de i măsura în cauză fusese decisă în temeiul unui regulamentț ș comunitar adoptat la rândul său în temeiul unei rezolu ii a Consiliului de Securitate. ț

314 În spe ă, este necesar să se constate că regulamentul în litigiu nu poate fi considerat caț reprezentând un act care este direct imputabil ONU în calitate de ac iune apar inând unuia dintreț ț organele subsidiare ale acesteia instituite în cadrul capitolului VII din Carta Na iunilor Unite sau careț se situează în cadrul exercitării puterilor valabil delegate de către Consiliul de Securitate în temeiul aceluia i capitol. ș

315 În plus i în orice situa ie, problema competen ei Cur ii de a se pronun a asupra validită iiș ț ț ț ț ț regulamentului în litigiu se pune într-un cadru fundamental diferit.

316 Într-adevăr, astfel cum s-a amintit deja la punctele 281-284 din prezenta hotărâre, controlul efectuat de Curte în privin a validită ii oricărui act comunitar din perspectiva drepturilor fundamentaleț ț trebuie să fie considerat expresia, într-o comunitate de drept, a unei garan ii constitu ionale careț ț izvoră te din Tratatul CE în calitate de sistem juridic autonom căruia un acord interna ional nu poate săș ț îi aducă atingere.

317 Problema competen ei Cur ii se pune întrț ț -adevăr în cadrul ordinii juridice interne i autonome aș Comunită ii, din care face parte regulamentul în litigiu, i în care Curtea are competen a de a controlaț ș ț validitatea actelor comunitare din perspectiva drepturilor fundamentale.

318 În plus, s-a sus inut că, având în vedere deferen a care se impune institu iilor comunitare fa ă deț ț ț ț institu iile Na iunilor Unite, Curtea ar trebui să renun e la a exercita un control de legalitate asupraț ț ț regulamentului în litigiu din perspectiva drepturilor fundamentale, chiar dacă un astfel de control ar fi posibil, din moment ce, în cadrul regimului sanc iunilor instituit de către Na iunile Unite, având înț ț

vedere în special procedura de reexaminare, astfel cum a fost recent ameliorată în mod semnificativ prin mai multe rezolu ii ale Consiliului de Securitate, drepturile fundamentale sunt suficient protejate. ț

319 Potrivit Comisiei, atât timp cât, în cadrul regimului sanc iunilor, particularii sau entită ile vizateț ț au o posibilitate acceptabilă de a fi ascultate ca urmare a unui mecanism de control administrativ care se integrează în sistemul juridic al Na iunilor Unite, Curtea nu ar trebui să intervină în niciun mod. ț

320 Mai întâi, în această privin ă, trebuie să se sublinieze că, de i în mod efectiv, ca urmare aț ș adoptării mai multor rezolu ii de către Consiliul de Securitate, au fost aduse modificări regimuluiț măsurilor restrictive instituit de Na iunile Unite în ceea ce prive te atât înscrierea pe lista recapitulativă,ț ș cât i radierea de pe aceasta [a se vedea în special Rezolu ia 1730ș ț (2006) din 19 decembrie 2006 iș Rezolu ia 1735ț (2006) din 22 decembrie 2006], aceste modificări au intervenit ulterior adoptării regulamentului în litigiu, astfel încât, în principiu, acestea nu pot fi luate în considerare în cadrul prezentelor recursuri.

321 În orice caz, existen a în cadrul regimului Na iunilor Unite a procedurii de reexaminare în fa aț ț ț Comitetului pentru sanc iuni, chiar inând seama de modificările recente aduse acesteia, nu poateț ț antrena o imunitate jurisdic ională generalizată în cadrul ordinii juridice interne a Comunită ii. ț ț

322 Într-adevăr, o astfel de imunitate, care ar constitui o derogare importantă de la regimul de protec ie jurisdic ională a drepturilor fundamentale prevăzut de Tratatul CE, nu ar apărea justificată, dinț ț moment ce această procedură de reexaminare nu oferă în mod vădit garan iile unei protec iiț ț jurisdic ionale. ț

323 În această privin ă, de i în prezent orice persoană sau entitate are posibilitatea să se adresezeț ș direct Comitetului pentru sanc iuni prin prezentarea cererii sale de radiere din lista recapitulativă laț punctul denumit „focal”, este necesar să se constate că procedura în fa a acestui comitet continuă să fieț în esen ă de natură diplomatică i interstatală, persoanele sau entită ile vizate neavând posibilitateaț ș ț reală de a- i apăra drepturile, i că respectivul comitet adoptă deciziile prin consens, fiecare dintreș ș membrii săi dispunând de un drept de veto.

324 Din directivele Comitetului pentru sanc iuni, astfel cum au fost modificate ultima dată la 12ț februarie 2007, rezultă în această privin ă că reclamantul care a prezentat o cerere de radiere nu poateț în niciun mod să î i valorifice el însu i drepturile în cadrul procedurii desfă urate în fa a Comitetuluiș ș ș ț pentru sanc iuni i nici să fie reprezentat în acest sens, numai guvernul statului său de re edin ă sau alț ș ș ț statului a cărui cetă enie o de ine având posibilitatea de a transmite eventual observa ii cu privire laț ț ț această cerere.

325 În plus, directivele men ionate nu impun Comitetului pentru sanc iuni obliga ia de a comunicaț ț ț reclamantului respectiv motivele i elementele de probă care justifică înscrierea acestuia în listaș recapitulativă i nici de aș -i da un acces, chiar limitat, la aceste date. În sfâr it, în cazul respingeriiș cererii de radiere de către acest comitet, nicio obliga ie de motivare nu este impusă acestuia. ț

326 Din cele care precedă rezultă că instan ele comunitare trebuie, în conformitate cu competen eleț ț cu care sunt învestite în temeiul Tratatului CE, să asigure un control, în principiu complet, al legalită iiț tuturor actelor comunitare din perspectiva drepturilor fundamentale, care fac parte integrantă din principiile generale ale dreptului comunitar, inclusiv a actelor comunitare care, precum regulamentul în litigiu, vizează punerea în aplicare a unor rezolu ii adoptate de Consiliul de Securitate în temeiulț capitolului VII din Carta Na iunilor Unite. ț

327 Prin urmare, Tribunalul a comis o eroare de drept statuând, la punctele 212-231 din Hotărârea Kadi atacată i la punctele 263-282 din Hotărârea Yusuf i Al Barakaat atacată, că rezultă din principiileș ș care reglementează raportul dintre ordinea juridică interna ională creată de Na iunile Unite i ordineaț ț ș juridică comunitară că, din moment ce vizează punerea în aplicare a unei rezolu ii adoptate de Consiliulț

de Securitate în temeiul capitolului VII din Carta Na iunilor Unite care nu lasă loc niciunei libertă i deț ț apreciere în acest sens, regulamentul în litigiu nu poate să facă obiectul unui control jurisdic ional înț privin a legalită ii sale interne, cu excep ia a ceea ce prive te compatibilitatea sa cu normele de ț ț ț ș ius cogens.

328 Motivele recuren ilor sunt, a adar, fondate în privin a acestui punct, astfel încât hotărârile atacateț ș ț trebuie să fie anulate sub acest aspect.

329 Rezultă că nu este necesară examinarea criticilor îndreptate împotriva păr ii din hotărârile atacateț referitoare la controlul regulamentului în litigiu din perspectiva normelor de drept interna ional care facț parte din ius cogens i, prin urmare, nu mai este necesară nici examinarea recursului incident declaratș de Regatul Unit în această privin ă. ț

330 În plus, din moment ce în păr ile subsecvente din hotărârile atacate referitoare la drepturileț fundamentale specifice invocate de către recuren i Tribunalul sț -a limitat la examinarea legalită iiț regulamentului în litigiu doar din perspectiva acestor norme, de i avea obliga ia de a efectua unș ț examen, în principiu complet, din perspectiva drepturilor fundamentale care fac parte din principiile generale ale dreptului comunitar, este necesar să se anuleze i aceste păr i subsecvente din acesteș ț hotărâri.

Cu privire la ac iunile din fa a Tribunaluluiț ț

331 Potrivit articolului 61 primul paragraf a doua teză din Statutul Cur ii de Justi ie, în cazul în careț ț anulează decizia Tribunalului, Curtea poate să solu ioneze în mod definitiv litigiul, atunci când acestaț este în stare de judecată.

332 În spe ă, Curtea apreciază că ac iunile în anularea regulamentului în litigiu introduse de cătreț ț recuren i sunt în stare de judecată i că este necesar să le solu ioneze în mod definitiv. ț ș ț

333 În primul rând, trebuie examinate criticile pe care domnul Kadi i Al Barakaat leș -au invocat în privin a încălcării dreptului la apărare, în special a aceluia de a fi ascultat, i a dreptului la un controlț ș jurisdic ional efectiv pe care leț -ar determina măsurile de înghe are a fondurilor, astfel cum leț -au fost impuse prin regulamentul în litigiu.

334 În această privin ă, având în vedere împrejurările concrete în care s-a realizat includerea numelorț recuren ilor în lista persoanelor i entită ilor vizate prin măsurile restrictive con inute în anexa I laț ș ț ț regulamentul în litigiu, trebuie să se statueze că dreptul la apărare, în special dreptul de a fi ascultat, precum i dreptul la un control jurisdic ional efectiv al acestora nu au fost respectate în mod vădit. ș ț

335 Într-adevăr, potrivit unei jurispruden e constante, principiul protec iei jurisdic ionale efectiveț ț ț constituie un principiu general al dreptului comunitar, care decurge din tradi iile constitu ionale comuneț ț ale statelor membre i care a fost consacrat la articolele 6 i 13 din CEDO, acest principiu fiind, deș ș altfel, reafirmat i la articolul 47 din Carta drepturilor fundamentale a Uniunii Europene, proclamată laș 7 decembrie 2000 la Nisa (JO C 364, p. 1) (a se vedea Hotărârea din 13 martie 2007, Unibet, C-432/05, Rep., p. I-2271, punctul 37).

336 În plus, având în vedere jurispruden a Cur ii din alte domenii (a se vedea în special Hotărârea dinț ț 15 octombrie 1987, Heylens i al ii, 222/86, Rec., p.ș ț 4097, punctul 15, i Hotărârea din 28 iunie 2005,ș Dansk Rørindustri i al ii/Comisia, Cș ț -189/02 P, C-202/02 P, C-205/02 P-C-208/02 P i Cș -213/02 P, Rec., p. I-5425, punctele 462 i 463), în spe ă, trebuie să se concluzioneze că eficacitatea controluluiș ț jurisdic ional, care trebuie să se refere în special la legalitatea motivelor pe care se întemeiază, în cazulț de fa ă, includerea numelui unei persoane sau a unei entită i în lista care constituie anexa I laț ț regulamentul în litigiu i care antrenează impunerea în privin a acestor destinatari a unui ansamblu deș ț măsuri restrictive, presupune că autoritatea comunitară în cauză este obligată să comunice aceste

motive persoanei sau entită ii vizate, în măsura posibilului, fie în momentul în care este decisă aceastăț includere, fie, cel pu in, cât mai rapid posibil după includere, pentru a le permite acestor destinatariț exercitarea în termen a dreptului lor la ac iune. ț

337 Respectarea acestei obliga ii de comunicare a motivelor respective este întrț -adevăr necesară atât pentru a permite destinatarilor măsurilor restrictive să î i apere drepturile în cele mai bune condi iiș ț posibile i să decidă în deplină cuno tin ă de cauză dacă este util să sesizeze instan a comunitară (a seș ș ț ț vedea în acest sens Hotărârea Heylens i al ii, citată anterior, punctul 15), cât i pentru a permiteș ț ș acesteia din urmă să î i exercite controlul legalită ii actului comunitar în cauză care îi incumbă înș ț temeiul Tratatului CE.

338 În ceea ce prive te dreptul la apărare i în special dreptul de a fi ascultat, fiind vorba de măsuriș ș restrictive precum acelea impuse prin regulamentul în litigiu, nu se poate cere autorită ilor comunitareț să comunice motivele respective înaintea includerii ini iale a unei persoane sau a unei entită i în aceaț ț listă.

339 Într-adevăr, astfel cum Tribunalul a subliniat la punctul 308 din Hotărârea Yusuf i Al Barakaatș atacată, o astfel de comunicare prealabilă ar fi de natură să compromită eficacitatea măsurilor de înghe are a fondurilor i a resurselor economice pe care acest regulament le impune. ț ș

340 În vederea atingerii obiectivului urmărit prin acest regulament, astfel de măsuri trebuie, prin însă i natura lor, să beneficieze de un efect de surpriză i, astfel cum a indicat deja Curtea, să se apliceș ș cu efect imediat (a se vedea în acest sens Hotărârea Möllendorf i Möllendorfș -Niehuus, citată anterior, punctul 63).

341 Pentru motive care in de asemenea de obiectivul urmărit prin regulamentul în litigiu i deț ș eficacitatea măsurilor pe care le prevede acesta, autorită ile comunitare nu erau obligate să procedeze laț o audiere a recuren ilor înainte de includerea ini ială a numelor lor în lista care figurează în anexa I laț ț acest regulament.

342 În plus, fiind vorba de un act comunitar care vizează să pună în aplicare o rezolu ie adoptată deț Consiliul de Securitate în cadrul luptei împotriva terorismului, considera ii imperative având legăturăț cu securitatea sau desfă urarea rela iilor interna ionale ale Comunită ii i ale statelor sale membre pot săș ț ț ț ș se opună comunicării anumitor elemente persoanelor interesate i, prin urmare, audierii acestora cuș privire la aceste elemente.

343 Aceasta nu înseamnă totu i că, fiind vorba de respectarea principiului protec iei jurisdic ionaleș ț ț efective, unele măsuri restrictive precum cele impuse prin regulamentul în litigiu nu fac obiectul niciunui control din partea instan ei comunitare din momentul în care sț -a afirmat că actul care le stabile te are legătură cu securitatea na ională i cu terorismul. ș ț ș

344 Cu toate acestea, într-un astfel de caz, revine instan ei comunitare sarcina de a pune în aplicare,ț în cadrul controlului jurisdic ional pe care îl exercită, tehnici care să permită concilierea, pe de o parte,ț a preocupărilor legitime de securitate în privin a naturii i surselor informa iilor care au fost luate înț ș ț considerare pentru adoptarea actului vizat i, pe de altă parte, a necesită ii de a acorda justi iabilului înș ț ț suficientă măsură beneficiul normelor de procedură (a se vedea în acest sens Curtea Europeană a Drepturilor Omului, Hotărârea Chahal împotriva Regatului Unit din 15 noiembrie 1996, Recueil des arrêts et décisions, 1996-V, § 131).

345 În spe ă, trebuie să se constate mai întâi că nici regulamentul în litigiu, nici Pozi ia comunăț ț 2002/402 la care face trimitere acesta nu prevăd o procedură de comunicare a elementelor care au justificat includerea numelor persoanelor interesate în anexa I la acest regulament i audierea acestoraș din urmă, fie ea concomitentă sau ulterioară acestei includeri.

346 În continuare, trebuie subliniat că, în niciun moment, Consiliul nu i-a informat pe recuren i cuț privire la elementele re inute împotriva lor care ar fi justificat includerea ini ială a numelor lor în anexaț ț I la regulamentul în litigiu i, prin urmare, impunerea măsurilor restrictive prevăzute de acesta. ș

347 Într-adevăr, nu este contestat faptul că nicio informa ie nu a fost furnizată în această privin ăț ț recuren ilor nici în Regulamentul nr.ț 467/2001, astfel cum a fost modificat prin Regulamentul nr. 2062/2001 i, respectiv, prin Regulamentul 2199/2001, care a men ionat pentru prima dată numeleș ț lor într-o listă de persoane, entită i sau organisme vizate printrț -o măsură de înghe are a fondurilor, niciț în regulamentul în litigiu sau într-o altă etapă ulterioară.

348 Întrucât Consiliul nu a comunicat recuren ilor elementele re inute în sarcina lor pentru a întemeiaț ț măsurile restrictive care le-au fost impuse i nici nu leș -a acordat acestora dreptul de a lua cuno tin ă deș ț elementele respective într-un termen rezonabil după stabilirea acestor măsuri, recuren ii nu au fost înț măsură să î i exprime în mod util punctul de vedere în această privin ă. Prin urmare, drepturile laș ț apărare ale recuren ilor, în special acela de a fi ascultat, nu au fost respectate. ț

349 În plus, în lipsa informării cu privire la elementele re inute în sarcina lor i inând seama deț ș ț raporturile, prezentate deja la punctele 336 i 337 din prezenta hotărâre, care există între dreptul laș apărare i dreptul la o cale de atac efectivă, recuren ii nu au putut nici să î i apere drepturile în privin aș ț ș ț acestor elemente în condi ii satisfăcătoare în fa a instan ei comunitare, astfel încât trebuie să se constateț ț ț i o încălcare a dreptului la o cale de atac efectivă. ș

350 În sfâr it, este necesar să se constate că această încălcare nu a fost remediată în cadrul prezenteiș ac iuni. Întrț -adevăr, din moment ce, potrivit pozi iei de principiu adoptate de către Consiliu, niciunț element de această natură nu poate să facă obiectul unei verificări de către instan a comunitară,ț Consiliul nu a prezentat niciun element în acest sens.

351 În consecin ă, Curtea nu poate să constate decât că nu este în măsură să procedeze la un controlț al legalită ii regulamentului în litigiu în măsura în care îi prive te pe reclaman i, astfel încât trebuie săț ș ț se concluzioneze că în spe ă, i pentru acest motiv, dreptul fundamental la o cale de atac efectivă deț ș care beneficiază ace tia nu a fost respectat. ș

352 Prin urmare, trebuie să se hotărască că regulamentul în litigiu, în măsura în care îi prive te peș recuren i, a fost adoptat fără furnizarea vreunei garan ii referitoare la comunicarea elementelor re inuteț ț ț în sarcina acestora sau la audierea lor în această privin ă, astfel încât trebuie să se conchidă că acestț regulament a fost adoptat potrivit unei proceduri în cursul căreia drepturile la apărare nu au fost respectate, ceea ce a avut drept consecin ă i încălcarea principiului protec iei jurisdic ionale efective. ț ș ț ț

353 Din toate considera iile care precedă rezultă că motivele invocate de domnul Kadi i de Alț ș Barakaat în sus inerea ac iunilor lor în anularea regulamentului în litigiu i întemeiate pe încălcareaț ț ș dreptului lor la apărare, în special dreptul de a fi ascultat, precum i a principiului protec ieiș ț jurisdic ionale efective sunt fondate. ț

354 În al doilea rând, trebuie să se examineze motivul invocat de domnul Kadi în privin a încălcăriiț dreptului la respectarea proprietă ii pe care ar determinaț -o măsurile de înghe are care iț -au fost impuse în temeiul regulamentului în litigiu.

355 Potrivit unei jurispruden e constante, dreptul de proprietate face parte din principiile generale aleț dreptului comunitar. Acest principiu nu apare totu i ca fiind o prerogativă absolută, ci trebuie să fie luatș în considerare din perspectiva func iei sale în societate. În consecin ă, unele limitări pot fi aduseț ț folosin ei dreptului de proprietate, cu condi ia ca acestea să răspundă efectiv unor obiective de interesț ț general urmărite de Comunitate i să nu constituie, din perspectiva obiectivului urmărit, o interven ieș ț excesivă i intolerabilă care ar aduce atingere chiar substan ei dreptului astfel garantat (a se vedea înș ț special Hotărârea Regione autonoma Friuli-Venezia Giulia i ERSA, citată anterior, punctul 119 iș ș

jurispruden a citată; a se vedea de asemenea în acest sens, în cadrul unui regim de măsuri restrictive,ț Hotărârea Bosphorus, citată anterior, punctul 21).

356 Pentru a determina întinderea dreptului fundamental la respectarea proprietă ii, principiu generalț de drept comunitar, este necesar să se ină seama în special de articolul 1 din Protocolul adi ional nr.ț ț 1 la CEDO, care consacră acest drept.

357 Prin urmare, trebuie să se examineze dacă măsura de înghe are prevăzută în regulamentul înț litigiu constituie o interven ie excesivă i intolerabilă care aduce atingere chiar substan ei dreptuluiț ș ț fundamental la respectarea proprietă ii persoanelor care, precum domnul Kadi, sunt men ionate în listaț ț care figurează în anexa I la acest regulament.

358 Această măsură de înghe are constituie o măsură conservatorie care nu are inten ia de a privaț ț persoanele respective de proprietatea lor. Totu i, această măsură con ine în mod incontestabil o limitareș ț a folosin ei dreptului de proprietate al domnului Kadi, limitare care, în plus, trebuie să fie calificatăț drept considerabilă având în vedere aplicabilitatea generală a măsurii de înghe are i inând seama deț ș ț faptul că aceasta îi este aplicabilă începând cu 20 octombrie 2001.

359 Prin urmare, se pune problema dacă această limitare a folosin ei dreptului de proprietate alț domnului Kadi poate fi justificată.

360 În această privin ă, potrivit unei jurispruden e constante a Cur ii Europene a Drepturilor Omului,ț ț ț trebuie să existe un raport rezonabil de propor ionalitate între mijloacele folosite i scopul urmărit. Esteț ș necesar, a adar, să se analizeze dacă a fost men inut echilibrul între cerin ele interesului general iș ț ț ș interesul persoanei sau persoanelor vizate. În acest demers, trebuie să îi fie recunoscută legiuitorului o libertate de apreciere mare atât în privin a alegerii modalită ilor de punere în aplicare, cât i în privin aț ț ș ț aprecierii dacă consecin ele lor sunt justificate, în interesul general, de preocuparea atingeriiț obiectivului legisla iei în cauză [a se vedea în acest sens în special Curtea Europeană a Drepturilorț Omului, Hotărârea J. A. PYE (Oxford) Ltd i J.ș A. PYE (Oxford) Land Ltd împotriva Regatului Unit din 30 august 2007, nepublicată încă în Recueil des arrêts et décisions, § 55 i 75]. ș

361 Astfel cum Curtea s-a pronun at deja în cadrul unui alt regim comunitar de măsuri restrictive deț natură economică care punea de asemenea în aplicare rezolu ii adoptate de Consiliul de Securitate înț temeiul capitolului VII din Carta Na iunilor Unite, importan a obiectivelor urmărite de un actț ț comunitar, precum regulamentul în litigiu, este de natură să justifice consecin ele negative, chiarț considerabile, pentru anumi i agen i economici, inclusiv pentru aceia care nu au nicio responsabilitateț ț în privin a situa iei care a condus la adoptarea măsurilor vizate, dar care sunt afecta i în special înț ț ț privin a dreptului lor de proprietate (a se vedea în acest sens Hotărârea Bosphorus, citată anterior,ț punctele 22 i 23). ș

362 În spe ă, măsurile restrictive prevăzute în regulamentul în litigiu contribuie la punerea în aplicare,ț la nivelul Comunită ii, a măsurilor restrictive hotărâte de Consiliul de Securitate împotriva lui Osamaț ben Laden, a re elei Alț -Qaida, a talibanilor, precum i a altor persoane, grupuri, întreprinderi i entită iș ș ț care le sunt asociate.

363 Din perspectiva unui obiectiv de interes general atât de fundamental pentru comunitatea interna ională precum lupta prin toate mijloacele, potrivit Cartei Na iunilor Unite, împotrivaț ț amenin ărilor la adresa păcii i securită ii interna ionale pe care le presupun actele de terorism,ț ș ț ț înghe area fondurilor, a activelor financiare i a altor resurse economice ale persoanelor identificate deț ș Consiliul de Securitate sau de Comitetul pentru sanc iuni ca fiind asociate lui Osama ben Laden, re eleiț ț Al-Qaida i talibanilor nu pot, în sine, să fie considerate inadecvate sau dispropor ionate (a se vedea înș ț acest sens Hotărârea Bosphorus, citată anterior, punctul 26, precum i Curtea Europeană a Drepturilorș Omului, Hotărârea Bosphorus Hava Yolları Turizm ve Ticaret Anonim irketi împotriva Irlandei, citatăȘ

anterior, § 167).

364 În această privin ă, trebuie de asemenea să se ia în considerare faptul că regulamentul în litigiu,ț în versiunea modificată prin Regulamentul nr. 561/2003, adoptat ca urmare a Rezolu iei 1452ț (2002), prevede printre alte derogări i exceptări că, la cererea persoanelor interesate i în lipsa opozi ieiș ș ț exprese a Comitetului pentru sanc iuni, autorită ile na ionale competente pot declara înghe areaț ț ț ț fondurilor ca fiind inaplicabilă fondurilor necesare pentru cheltuielile de bază, în special acelea care sunt destinate cumpărării de hrană, precum i plă ii chiriei, a cheltuielilor medicale, a impozitelor sau aș ț serviciilor de utilitate publică. În plus, fondurile necesare pentru orice altă „cheltuială extraordinară” pot fi eliberate prin intermediul unei autoriza ii exprese a Comitetului pentru sanc iuni. ț ț

365 În plus, este necesar să se sublinieze că rezolu iile Consiliului de Securitate pe care regulamentulț în litigiu urmăre te să le pună în aplicare prevăd un mecanism de reexaminare periodică a regimuluiș general de măsuri pe care le stabile te, astfel încât o procedură care permite persoanelor interesate săș supună în orice moment cazul lor Comitetului pentru sanc iuni în vederea reexaminării prin intermediulț unei cereri poate în prezent să fie adresată direct comitetului respectiv prin intermediul punctului denumit „focal”.

366 Trebuie să se concluzioneze că măsurile restrictive pe care le impune regulamentul în litigiu constituie limitări ale dreptului de proprietate care, în principiu, ar putea fi justificate.

367 În plus, este necesar să se examineze dacă, cu ocazia punerii în aplicare a acestui regulament în privin a domnului Kadi, dreptul de proprietate al acestuia a fost respectat în împrejurările spe ei. ț ț

368 În această privin ă, trebuie amintit că procedurile aplicabile trebuie de asemenea să ofereț persoanei vizate o ocazie adecvată de supunere a cauzei sale spre examinare autorită ilor competente.ț Pentru a se asigura de respectarea acestei condi ii, care constituie o cerin ă inerentă articolului 1 dinț ț Protocolul nr. 1 la CEDO, procedurile aplicabile trebuie examinate dintr-un punct de vedere general (a se vedea în acest sens în special Curtea Europeană a Drepturilor Omului, Hotărârea Jokela împotriva Finlandei din 21 mai 2002, Recueil des arrêts et décisions, 2002-IV, § 45 i jurispruden a citată, precumș ț i §ș 55).

369 Or, regulamentul în litigiu, în măsura în care îl prive te pe domnul Kadi, a fost adoptat fără aș -i furniza acestuia din urmă vreo garan ie care să îi permită supunerea cauzei sale spre examinareț autorită ilor competente, iar aceasta întrț -o situa ie în care limitarea dreptului său de proprietate trebuieț să fie calificată drept considerabilă, având în vedere aplicabilitatea generală i durata efectivă aș măsurilor restrictive la care a fost supus.

370 Prin urmare, trebuie să se concluzioneze că, în împrejurările spe ei, impunerea măsurilorț restrictive pe care le con ine regulamentul în litigiu în privin a domnului Kadi, ca urmare a includeriiț ț sale în lista cuprinsă în anexa I la regulamentul în litigiu, constituie o limitare nejustificată a dreptului său de proprietate.

371 În consecin ă, motivul întemeiat de domnul Kadi pe încălcarea dreptului fundamental laț respectarea proprietă ii este fondat. ț

372 Din tot ceea ce precedă rezultă că regulamentul în litigiu, în măsura în care îi prive te peș recuren i, trebuie să fie anulat. ț

373 Cu toate acestea, anularea, în această măsură, a regulamentului în litigiu cu efect imediat ar putea să aducă o atingere serioasă i ireversibilă eficacită ii măsurilor restrictive pe care acest regulament leș ț impune i pe care Comunitatea trebuie să le pună în aplicare, din moment ce, în intervalul anteriorș eventualei sale înlocuiri printr-un nou regulament, domnul Kadi i Al Barakaat ar putea lua uneleș măsuri care să urmărească evitarea ca măsurile de înghe are a fondurilor să poată să le mai fie aplicate. ț

374 Pe de altă parte, din moment ce din prezenta hotărâre rezultă că regulamentul în litigiu trebuie să fie anulat, în măsura în care acesta îi prive te pe recuren i, din cauza încălcării principiilor aplicabile înș ț cadrul procedurii urmate cu ocazia adoptării măsurilor restrictive instituite prin acest regulament, nu poate fi exclus ca, pe fond, impunerea unei astfel de măsuri în privin a recuren ilor să se dovedeascăț ț totu i justificată. ș

375 Având în vedere aceste elemente, în temeiul articolului 231 CE, trebuie men inute efecteleț regulamentului în litigiu în ceea ce prive te includerea numelor recuren ilor în lista care constituieș ț anexa I la acesta pentru o perioadă scurtă care trebuie să fie stabilită în a a fel încât să permităș Consiliului să remedieze încălcările constatate, dar care să ină de asemenea seama în modț corespunzător de consecin ele importante pe care măsurile restrictive în discu ie le au asupra drepturilorț ț i libertă ilor recuren ilor. ș ț ț

376 În aceste împrejurări, se va face o justă aplicare a articolului 231 CE prin men inerea efectelorț regulamentului în litigiu, în măsura în care acesta îi prive te pe recuren i, pentru o perioadă care nuș ț poate depă i trei luni începând de la data pronun ării prezentei hotărâri. ș ț

Cu privire la cheltuielile de judecată

377 Potrivit articolului 122 primul paragraf din Regulamentul de procedură, atunci când recursul este fondat, iar Curtea solu ionează ea însă i în mod definitiv litigiul, aceasta se pronun ă asupraț ș ț cheltuielilor de judecată. Potrivit articolului 69 alineatul (2) din acela i regulament, aplicabil proceduriiș de recurs în temeiul articolului 118 din acest regulament, partea care cade în preten ii este obligată, laț cerere, la plata cheltuielilor de judecată. Alineatul (4) primul paragraf al articolului 69 prevede că statele membre care intervin în litigiu suportă propriile cheltuieli de judecată.

378 Întrucât recursurile declarate de domnul Kadi i de Al Barakaat sunt admise, iar regulamentul înș litigiu este anulat în măsura în care îi prive te pe ace tia din urmă, este necesar ca, pe lângă propriileș ș cheltuieli de judecată, Consiliul i Comisia să fie obligate fiecare la plata unei jumătă i din cheltuielileș ț de judecată efectuate de domnul Kadi i de Al Barakaat atât în primă instan ă, cât i în cadrulș ț ș prezentelor recursuri, conform concluziilor formulate de recuren i în acest sens. ț

379 Regatul Unit suportă propriile cheltuieli de judecată aferente atât procedurii în primă instan ă, câtț i recursurilor. ș

380 Regatul Spaniei, Republica Franceză i Regatul ărilor de Jos suportă propriile cheltuieli deș Ț judecată aferente recursurilor.

Pentru aceste motive, Curtea (Marea Cameră) declară i hotără te:ș ș

1) Anulează Hotărârile Tribunalului de Primă Instan ă al Comunită ilor Europene din 21ț ț septembrie 2005, Kadi/Consiliul i Comisia (Tș -315/01) i Yusuf i Al Barakaat Internationalș ș Foundation/Consiliul i Comisia (Tș -306/01).

2) Anulează Regulamentul (CE) nr. 881/2002 al Consiliului din 27 mai 2002 de instituire a unor măsuri restrictive specifice împotriva anumitor persoane i entită i care au legătură cuș ț Osama ben Laden, cu re eaua Alț -Qaida i cu talibanii i de abrogare a Regulamentului (CE)ș ș nr. 467/2001 al Consiliului de interzicere a exportului anumitor mărfuri i servicii cătreș Afganistan, de întărire a interdic iei de zbor i de extindere a înghe ării fondurilor i a altorț ș ț ș resurse financiare în ceea ce îi prive te pe talibanii din Afganistan, în măsura în care acesta îlș prive te pe domnul Kadi i Al Barakaat International Foundation.ș ș

3) Men ine efectele Regulamentului nr.ț 881/2002, în măsura în care acesta îl prive te peș domnul Kadi i Al Barakaat International Foundation, pentru o perioadă care nu poate depă iș ș trei luni de la data pronun ării prezentei hotărâri.ț

4) Consiliul Uniunii Europene i Comisia Comunită ilor Europene suportă fiecare, pe lângăș ț propriile cheltuieli de judecată, câte o jumătate din cheltuielile de judecată efectuate de domnul Kadi i de Al Barakaat International Foundation atât în primă instan ă, cât i în cadrulș ț ș prezentelor recursuri.

5) Regatul Unit al Marii Britanii i Irlandei de Nord suportă propriile cheltuieli de judecatăș efectuate atât în primă instan ă, cât i în cadrul prezentelor recursuri.ț ș

6) Regatul Spaniei, Republica Franceză i Regatul ărilor de Jos suportă propriile cheltuieliș Ț de judecată.

Semnături

* Limbile de procedură: engleza i suedeza. ș