Jurnal de călătorieO româncă pe un tărâm străin

Vacanţă. Zi toridă de vară. Stau în casă şi mă gândesc cât de frumos ar fi să îmi pot vizita mama în Italia. În fiecare an am visat să evadez din oraşul acesta care se topeşte, să scap de rutină şi să descopăr alţi oameni, o altă viaţă.

Ca în fiecare dimineaţă deschid calculatorul si îmi verific email-ul. Să nu-mi vină să cred! Primisem un mesaj cu biletul de avion. Chiar dacă, în ultimele săptămâni îi auzisem pe părinţi cum vorbeau de o posibilă călătorie nu aş fi îndrăznit niciodată să visez la aşa ceva.

Pentru mine a fost o experienţă minunată. De la urcarea în avion până la ultima zi petrecută alături de cei dragi. Am avut parte de foarte surprize care mi+au umplut sufletul de bucurie. Am vizitat multe locuri despre care auzisem, dar nu m-aş fi gândit niciodată că am să ajung să le admir în întreaga lor splendoare. Verona, Bologna, Florenţa, Veneţia mi-au oferit imagini de neuitat: de la monumente istorice până la biserici şi clădiri pline de splendoare. Am reuşit să le păcălesc şi să le fur frumuseţile închizându-le în aparatul de fotografiat. Setea de frumos şi de eleganţă mi-am astâmpărat-o vizitând frumoasa Veneţie cu ale sale ape nesfârşite pline de un albastru profund. Vitrinele magazinelor erau încărcate cu figurine şi bijuterii din murano care te făceau să ai impresia că totul era dintr-o poveste plină de culori.

De asemenea Florenţa este un loc minunat unde ai impresia că odată ce ai srăbătut munţii ai intrat într-o lume de basm. Oraşul era dintr-o epocă străveche, statuile şi clădirile vechi iţi încântau privirea. Am avut şansa să îmi fac şi un portret care trimite mai mult la o Claudia din viitor, dar asta nu înseamnă că nu sunt încântată. Am fost şi la Gardaland, cel mai frumos parc de distracţii din lume, am auzit zvonuri cum că ar fi mai deosebit decât Disneyland, dar având în vedere că eu nu am fost acolo pot spune că, pentru mine Gardaland este absolut bestial. Am reuşit să mă dau în aproape toate acele jocuri şi m-am distrat de minune. Spre uimirea mea am fost invitată şi la Arena de la Verona unde s-a ţinut o piesă de operă. A fost foarte frumos, cu excepţia faptului că mă cam lua somnul, dar am supravieţuit.

Italia mi s-a părut o ţară încântătoare în care m-aş întoarce oricând cu inima plină de bucurie, de visare pentru a mai descoperi din secretele sale. Tot ce mi-a rămas din călătoria mea sunt amintirile alături de oameni speciali, fotografiile şi gândurile profund păstrate în tezaurul sufletului meu. Poate că această ţară este mai modernă şi mai organizată, dar cum suntem noi, românii iubitori de viaţă , distracţii şi momente petrecute cât mai mult în familie nu le găseşti nicăieri. Poate de aceea inima de român plânge oricând după ţara natală. Îmi iubesc ţara şi de acea vreau să o păstrăm aşa cum e ea: dezordonată, plină de oameni diferiţi şi locuri deosebite.