juridice.ro http://www.juridice.ro/341350/mos-goriot-2014.html

GheorghePIPEREA

Moș Goriot 2014

A se vedea si dezbaterea juridica din 29 septembrie 2014 Insolventa persoanei fizice, locul unde parteneruldebitorului este inrudit cu creditorul.

Citind ceva despre insolventa intr-o carte de specialitate recent aparuta ( Tratat practic de insolventa, edituraHamangiu, 2014, opera colectiva coordonata de prof. Radu Bufan), am descoperit cu surprindere o referinta la unasa-numit “cod genetic comun” al solutiilor legislative si juridice in materie de insolventa. Sintagma face partedintr-un paragraf din concluziile avocatului general al CJUE, dl. Damaso Ruiz-Jarabo Colomer, concluziiprezentate la 16 octombrie 2008, in speta Deko Marty Belgium (cauza C-339/07). Iata cum suna Considerentul26 al acestor concluzii: „In pofida diferentelor existente intre ordinile juridice ale statelor membre, exista un codgenetic comun al solutiilor pe care acestea le ofera ca raspuns la actele de dispozitie asupra patrimoniuluirealizate prin fraudarea drepturilor creditorilor”.

Fiind obisnuit cu limbajul de lemn al documentelor Curtii de la Luxembourg, mi-am zis ca este o excursie in tarimullivrescului a unui jurist care si-a luat libertatea de a utiliza termeni jurnalistici in documente juridice oficiale. Intentiamea initiala a fost de a trece mai departe. Dar inainte de a inchide documentul, am vazut ce scrie dl. Colomer inprimele rinduri ale concluziilor sale:

Considerentul 1: ”Nu toti datornicii au norocul sa se inrudeasca cu Mos Goriot. [...]. Generozitatea si sufletelenobile nu reprezinta moneda curenta sub domnia legilor pietei.”

Dl. Colomer citeaza din Comedia Umana de Honore de Balzac pentru a-si argumenta concluziile!

Mos Goriot personifica un francez din vremea lui Napoleon care, cu intentia de a le asigura celor doua fiice alesale (Delphine si Anastasie) un viitor senin, le-a pus cu generozitate averea la dispozitie, ceea ce l-a ruinatireversibil[1]. Din vanitate si din sentimentul angoasant ca viata nu le ofera ceea ce ele considerau ca merita sa leofere, cele doua fiice ale mosului se ruinasera, cheltuind mult prea mult pentru personal branding, in orice caz, cumult peste sursele lor de venit. Averea lui Mos Goriot era tot ceea ce el agonisise prin munca si privatiuni auto-impuse. A renuntat, insa, la avere fara regrete in favoarea fiicelor lui. E mai mult decit facuse tatal din ParabolaFiului risipitor. Cele doua fiice ale mosului au fost salvate. Mos Goriot, insa, nu s-a putut salva prin faliment, asacum a facut, spre exemplu, un alt personaj de comedie umana al lui Balzac, Cesar Biroteau. E adevarat ca acestadin urma a beneficiat de ajutorul (interesat) al ginerelui sau, cel care, desi infirm si, pe acest motiv, nedorit deviitorul socru, s-a casatorit totusi cu fiica dlui Biroteau si a facut-o din postura de om de afaceri generos, care afost de acord sa-i salveze afacerea falita a viitorului socru. In plus, dl. Biroteau era un comerciant si nu un simpluparticular. Desi infamant la acea vreme, un faliment putea inchide, totusi, pentru totdeauna, robinetul datoriilorcomerciantului.

In dreptul roman este reglementat principiul responsabilitatii nelimitate pentru obligatiile juridice. Pentru juristi, esteun truism ceea ce in Codul civil se numeste garantia comuna a creditorilor: oricine este obligat personal, este tinutsa isi plateasca datoria, cu toate bunurile sale prezente si viitoare (art. 2324 alin. 1 C. civ.). Un debitor ruinat, fie elmos care si-a donat averea fiicelor sau imprumutat la banci ori dator la furnizorii de utilitati, la asociatia de locatarisau la colectorul de creante, este in continuare tinut sa isi plateasca toate datoriile, pina la finalul vietii. Chiar dacanu (mai) are decit casa de locuit a sa si a familiei sale, ba, mai mult, chiar daca nu mai are (aproape) nimic, intrucitcasa i-a fost executata silit, iar salariul ii este poprit, in proportie de o treime (1/3), de creditori, debitorul este tinutin continuare responsabil pentru toate datoriile. Si, intrucit generozitatea si sufletele nobile nu reprezinta monedacurenta sub domnia legilor pietei, asa cum spune dl. Colomer, acest debitor este o victima sigura si facila apradatorilor economici. Nu exista o modalitate expres reglementata in legea noastra pentru ca simplul particularajuns in aceasta postura de Mos Goriot sa se poata pune sub protectia tribunalului.

Suntem in anul 2014, A. D.

Suntem in Romania, UE, partea centrala si de est catre sud.

Zilele acestea s-a pus in discutia mass-media un proiect de lege a insolventei simplilor particulari. Desi s-amediatizat excesiv ca fiind un proiect avizat favorabil de Guvern, in realitate acest aviz este unul conditionat derespectarea acordurilor cu FMI, iar FMI nu este, inca, de acord cu o astfel de lege in Romania. Este destul de cert,insa, ca acest proiect va intra in vigoare, probabil la 1 iunie sau la 1 septembrie 2015. Este un proiect slab,criticabil din multe puncte de vedere[2], dar o lege slaba este mai buna decit nicio lege.

Si, in plus, e o lege care intirzie sa apara. Chestiunea celor care nu isi mai pot pastra casele sau a celor care, desisi-au pierdut casele, sunt in continuare obligati la plata fata de colectorii de creante este mult prea ardenta ca samai fie timp de asteptat.

Exista insa o solutie rapida, care poate fi pusa in practica acum, si nu in 2015.

In baza Legii insolventei nr. 85/2014, aplicabila prin analogie si simplilor particulari, se poate deschide oprocedura de insolventa fata de orice simplu particular.

In esenta, argumentatia este urmatoarea:

Conform principiului 9 (recital no. 9) al preambulului la Regulamentul CE nr. 1346/2000, tarile membre ale UE artrebui sa reglementeze in dreptul lor intern proceduri de insolventa aplicabile atit comerciantilor, cit si simplilorparticulari. Regulamentele UE sunt direct aplicabile in dreptul intern al statelor membre, ceea ce rezulta, de altfel,si din art. 148 alin. 2 din Constitutia Romaniei, precum si din art. 4 din Codul de procedura civila. Sunt obligatoriiatit dispozitiile efective ale regulamentelor, cit si principiile enumerate in preambulul regulamentelor, acestea fiind,de fapt, chiar mai importante decit reglementarile efective, din moment ce reprezinta chiar motivatia si finalitateaemiterii regulamentelor. Formula „ar trebui” nu inseamna ca Regulamentul CE nr. 1346/2000 lasa pe seamastatelor membre emiterea legislatiei insolventei simplilor particulari, asa cum se intimpla in cazul Directivelor.Sensul real al principiului este acela ca, in lipsa unui set de reguli nationale aplicabile insolventei simplilorparticulari, se aplica setul de reguli nationale analoage sau similare, recte, cele relative la insolventaprofesionistilor. O alta solutie ar duce la incalcarea principiului egalitatii si a principiului libertatii de circulatie,ambele fiind pietre de temelie ale constructiei europene, inca de la origini. Toti cetatenii UE au dreptul la astfel dereglementari.

De altfel, la o asemenea solutie se poate ajunge si prin aplicarea principiului analogiei, care rezulta din art. 1 alin.1 din Codul civil roman, precum si din art. 5 alin. 3 din Codul de procedura civila: in cazurile neprevazute de lege,daca nu exista uzante care sa acopere lacunele de reglementare, se aplica dispozitiile legale relative la situatiileasemanatoare (sau, in lipsa acestora, principiile generale ale dreptului). Or, este evident ca situatia deinsolvabilitate sau de supra-indatorare a simplilor particulari, nereglementata in legislatia noastra, este similara(sau chiar identica) situatiei de insolventa a profesionistilor, deci actuala reglementare aplicabila acestei insolventepoate fi extinsa, fara indoiala, si la simplii particulari.

In plus, priviti ce zice dl. Colomer, Avocat General la CJUE:

Considerentul 42: „In lipsa normei aplicabile, analogia ii permite practicianului din domeniul dreptului sa invoce oalta norma cu care exista o identitate de ratiune si de materie.”

Considetentul 59: „Interventia comunitara in materia insolventei se bazeaza pe nevoia de eficienta si de securitatejuridica. Pentru a evita un cadru normativ confuz, care ar descuraja operatiunile economice in cadrul Uniunii,Regulamentul nr. 1346/2000 introduce norme clare, care aduc stabilitate si coerenta unor aspecte atat deimportante cum sunt competenta judiciara, legea aplicabila, recunoasterea si executarea hotararilor judecatoresti.In dreptul derivat exista alte dezvoltari in acest domeniu, care vizeaza, toate, acelasi obiectiv si care, considerateimpreuna, formeaza sistemul european de drept al insolventei. [...] acest corpus impartaseste in mod unitarpreocuparea pentru coerenta in adoptarea hotararilor judecatoresti.”

Considerentul 60: „Regulamentul nr. 1346/2000 [...] a optat pentru un model international si universal deinsolventa, intemeindu‑se pe o conceptie unitara pentru toate procedurile colective, indiferent de teritoriul pe caresunt deschise. Avantajele acestui model pot fi evidentiate cu usurinta, intrucat constituie un regim previzibil, care

descurajeaza forum shopping si reduce costurile procedurii”[3].

Odata deschisa o astfel de procedura, creantele bancilor, colectorilor de creante, asiguratorilor, furnizorilor deutilitati etc., vor putea fi ajustate prin mecanismul inlaturarii efectelor clauzelor abuzive. Spre exemplu, incontractele bancare, inclusiv in cazul celor care au fost intre timp vindute de banci colectorilor de creante, se vaputea elimina un cost lunar de 20-60%, intrucit el a putut fi pus in sarcina debitorului in mod ilegal, prin inserareasi utilizarea de clauze abuzive in contract. Pentru a obtine acest efect – care nu este automat – debitorul va trebuisa conteste creanta, contestatie pe care o va judeca judecatorul-sindic (un judecator cu competente functionalespeciale, diferite de cele ale instantelor de drept comun, dar nu atit de diferite incit sa nu aplice legea clauzelorabuzive…). Efectul admiterii contestatiei la creante va fi eliminarea clauzelor abuzive, iar costurile calculate „inbaza” lor vor fi eliminate din tabelul creantelor. Nu doar ca aceste costuri nu erau datorate (si, deci, ele nu puteauproduce nici penalitatile aferente, acelea care au facut ca la creditul initial sa fie adaugate sume care dubleazasau chiar tripleaza acest cost), dar ele sunt supuse restituirii. Un administrator judiciar inarmat cu teoria si practicaclauzelor abuzive ar putea cere acesti bani inapoi, in numele debitorului. In procesele colective din anii 2010-2014s-au obtinut din aceste restiuiri sume intre 6.500-12.000 de euro pe fiecare consumator-reclamant. Cu aceastareducere de costuri, precum si cu aceasta suma potentiala de obtinut inapoi de la banca, o insolventa poate fi inmod rezonabil orientata catre succesul incercarii de salvare a consumatorului, bancile fiind primele care vorcistiga din acest succes.

Daca nu (mai) exista sanse de salvare, atunci debitorul va putea cere falimentul personal, care va duce lastergerea tuturor datoriilor anterioare, lasind debitorul in postura de a o lua de la capat (fresh new start), cuconditia ca falimentul sa fie scuzabil.

Aceste masuri, fie ca vorbim de salvare sau de descarcare de datorii, nu sunt posibile in cazul falitilor fraudulosi;cererile abuzive ale debitorilor vor putea fi respinse de tribunale, ca urmare a apararilor bancilor sau ale celorlalticreditori interesati sa inlature aceste potentiale abuzuri.

De urmarit care va fi reactia instantelor de la domiciliul consumatorilor – Pere Goriot. Probabil ca negativa, celputin in prima faza, pe motiv de lipsa a unei reglementari exprese a insolventei particularilor. Dar va fi suficient unsingur tribunal care sa sparga gheata. Astfel de „minuni” s-au mai intimplat. De exemplu, Tribunalul Galati adeschis un drum pe care tabara bancherilor abuzivi nu il banuia – acela al inghetarii cursului de schimb leu-francelvetian la cursul din data acordarii creditului. E un drum pe care va trebui sa ne incadram, in sensul de mers saupe contra-sens.

[1] Le père Goriot este numele romanului lui Balzac care face parte dintr-o serie de romane denumita generic Comedia Umana,romane celebre pentru curentul realist al anilor 30-50 ai secolului XIX; dintre multele episoade ale ciclului, remarcabile pentrusecolul XXI sunt „Gloria si decadenta lui Cesar Biroteau” si „Femeia la 30 de ani”. Eu am citit si „Adio”, dar acesta se citeste pe la17 ani si, oricum, nu face parte din Comedia Umana…[2] Pentru mostre de astfel de critici (corecte si rezonabile) a se vedea cele doua articole publicate de dna. Marcela Comsa pejuridice.ro saptamina trecuta – Un proiect de lege sau… doar o idee si Domeniul de aplicare in Proiectul de Lege privind insolventapersoanelor fizice.[3] In Nota 54 subsol din concluziile sale, dl. Colomer arata: ”suntem de acord cu anumiți autori ai doctrinei pentru care aceste douăviziuni au un numitor comun: „realizarea unui ideal de justiție”, astfel cum arată Bermejo Gutiérrez, N., Créditos y quiebra, Civitas,Madrid, 2002, p. 467-468”.

Gheorghe PIPEREAPartener PIPEREA & ASOCIAȚII