Dupã un masterclass de douã oreintitulat „Profesia de documentarist“ –în cadrul cãruia Petr Lom a purtatdiscu]ii extinse cu publicul pe margineaultimului sãu film [i a altor douã dintredocumentarele sale precedente – regi-zorul peliculei „Din nou în pia]ã“ reflec-tã asupra provocãrilor etice ale profesieide realizator de filme care trateazã pro-bleme ale drepturilor omului.

Ce impresie v-a lãsat reac]ia par-ticipan]ilor la masterclass-ul sus]inut?

A fost una bunã, mi-a plãcut,multe reac]ii diferite, ceea ce e bine.

Cineva din public v-a criticatdecizia de a include la începutul fil-mului „Din nou în pia]ã“ secven]a cufeti]a numitã Facebook.

Mda, nu i-a plãcut, e-n regulã.Fiecare cu pãrerea lui.

Se întâmplã sã primi]i multecomentarii de acest gen, fãcând filmece trateazã subiectul drepturiloromului?

Tot timpul existã ni[te critici, enormal, e riscul meseriei. Oamenii audiferite preferin]e, gusturi, pãreri, a[acã e firesc. Trebuie sã ai obraz groscând faci genul acesta de muncã, altfel,când cineva e negativist, ajungi searaacasã dãrâmat, deprimat. Cândîntâlne[ti pe cineva fa]ã în fa]ã a[a, eperfect în regulã sã ai diferen]e deopinie, e plãcut. Înainte eram foarteafectat de critici. De exemplu, prime[tio recenzie proastã în „Variety“ [i e[tideprimat o lunã – mi s-a întâmplatdupã al doilea film pe care l-am fãcut.Acum nu îmi mai pasã. Oamenii audreptul la pãrerea lor, e OK.

A mai fost un comentariu dinpublic care mi s-a pãrut interesant.Cineva punea sub semnul între-bãrii motiva]ia din spatele filmului„Bride Kidnapping“, primul dum-neavoastrã documentar, [i de ce a]iales sã filma]i în loc sã interveni]i.

Cred cã e o întrebare un pic naivã.Nu cred cã respectiva persoanã în]elegecontextul cultural în care aceste rãpiriau loc, asta-i tot. Ce era sã fac, sã arunccamera [i sã fug sã salvez fata? E ridicol.Nu e vorba de o rãpire în contextuloccidental, e un obicei. Nu se cade sãintervii. {i-]i dai seama de asta. Ai fostprimit în mediul acesta ca strãin. Nu e

lumea ta, locul tãu, ]i se permite sãasi[ti, sã filmezi, dar cam la asta serezumã totul. Fetele se pot descurca [isingure, [i asta se poate observa [i înfilm. Nu sunt victime neputincioase,cum sunt înfã]i[ate de stereotipurileclasice. Nu. Sunt femei foarte puternicecare, în film, î[i iau via]a în propriilemâini [i iau propriile decizii, [i asta e [ice se poate vedea pe ecran. Dar m-ammai întâlnit cu aceste întrebãri. Suntreac]ii perfect naturale – vezi cevaemo]ionant, cu încãrcãturã foarte pu-ternicã, [i te gânde[ti cã ar trebui sã faciceva. E onorabil, e de în]eles.

Poate cã filmatul este un mod dea interveni.

În cazul filmelor despre drepturileomului – cred cã e o profesie dificilã,î]i asumi multe riscuri [i responsabi-litã]i. {i una dintre responsabilitã]i eaceasta – când cineva mã criticã [i-mispune „ai fãcut a[a [i pe dincolo, n-aifost neutru, trebuia sã faci lucrurilealtfel“... Nu cred cã oamenii apre-ciazã ºi înþeleg suficient riscurile per-sonale [i etice pe care ]i le asumi cândfaci astfel de filme. De exemplu, dacãcineva zice „ar fi trebuit sã intervii“,îi rãspund cã filmul acesta poate fi

vãzut de o grãmadã de oameni. Daratunci vin alte critici – „dar de ce aifilmat asta?“. Dacã crezi cã-s unnemernic, asta e. Nu e bine, nici emo-]ional, nici etic, sã evi]i totul. {ilucrurile pot lua o turnurã gre[itã,bineîn]eles cã pot. În principiu, im-presia mea în urma tuturor acestorîntrebãri e cã unii se a[teaptã sã gã-se[ti solu]ia perfectã, care face ca to]isã fie în siguran]ã, totul sã fie în regu-lã. Dar a[a ceva nu existã. {i pentrumine, asta e marea provocarea înacest tip de documentar. {i a[ vrea caoamenii sã în]eleagã asta mai bine.

Eu mã refeream la intervenit însensul mai concret al cuvântului. Aimen]ionat, de exemplu, cã „BrideKidnapping“ este folosit în Kîrgîzstanîn scopuri educa]ionale. Deci, în fapt,el chiar e parte din schimbare.

Da, sigur. Dar unii tot se vorîndoi de motiva]ia realizãrii filmului– de exemplu, vor spune cã e[tiinteresat doar de carierã [i de a gãsi opoveste bunã pentru filmul tãu. {tii,dacã cineva vrea sã creadã asta, e OK.Presupun cã e vorba de acordareaprezum]iei de nevinovã]ie.

(continuare în pagina 2)

ParagrAFFJoi, 118 ooctombrie 22012

interviu

Petr Lomparticipant în

competiþia internaþionalã

„Trebuie ssã aai oobraz ggros ccândfaci ggenul aacesta dde mmuncã“ ªapte sfaturi pentru

fotograful documentaristaspirant

O completare binevenitã la diversele abordãri cine-matografice în documentarele festivalului Astra a fostmarþi masterclass-ul de fotografie documentarã su]inut deKathleen Laraia McLaughlin, fotograf [i profesor de artãfotograficã, ale cãrei imagini, parte din proiectul „Culoareafânului: }ãranii din Maramure[“, pot fi admirate pe toatãdurata acestei sãptãmâni în foaierul Casei de Culturã.Kathleen a fãcut o prezentare elaboratã a tendin]elorfotografiei documentare, exemplificate cu variate abordãriale unor renumi]i fotografi contemporani.

De la fotografiile Donnei Ferrato, al cãrei proiect,„Locuind cu du[manul“, i-a permis sã înregistreze intimnenumãrate cazuri de violen]ã domesticã, la mãrturiilefoto-olografice ale subiec]ilor lui Jim Goldberg din„Crescut de lupi“, la cercetãrile Danei Pop despre traficuluman din Ucraina sau cele ale lui James Nachtwey oriSara Terry despre efectele rãzboaielor, exemplele alese deKathleen [i ilustrate prin fotografii impresionante ne-auspus nu doar povestea subiec]ilor, ci, indirect, [i a vie]ilorfotografilor care s-au dedicat acestor proiecte, abandonân-du-se lor pânã la negarea propriei existen]e personale –spre exemplu, Donna Ferrato a petrecut 10 ani documen-tându-[i lucrarea, locuind cu familiile vizate [i cãlãtorindfrecvent alãturi de echipajele de poli]ie.

Concluziile trase de Kathleen, care a petrecut eaînsã[i un an întreg în Maramure[ pentru seria „Culoareafânului“, au fost date participan]ilor sub formã de sfaturi:

- dacã vrei sã faci fotografie documentarã, gãse[te-]iun subiect care sã î]i incite curiozitatea sau sã î]i rãs-coleascã o nelini[te;

- e greu sã gãse[ti o temã care încã nu a mai fostfotografiatã; abordeazã subiectele mici, întâmplãrile locale;

- pentru fotograful solitar nu se gãsesc mereu bani,asociazã-te unui ONG cu interese similare;

- gãse[te-]i intrarea în comunitatea vizatã;- fii insistent pânã când familiaritatea se va transfor-

ma în acceptarea ta în acea comunitate;- ai încredere, respectã, ascultã [i comunicã;- fii acolo cu toatã fiin]a, pentru cã tu e[ti vocea lor, cel

care înregistreazã pentru posteritate povestea acelor oameni.CRISTINA PPETRESCU

eveniment

Kathleen Laraia McLaughlinFotografia documentarã,

mastreclass

Nr. 3

Letea este un sat din nordul Deltei Dunãrii,bine fixat în spaþiu, însã parcã din alte tim-puri – un timp al descântecelor ºi unul alcailor sãlbatici care aleargã liberi; timpul luiIvan, un copil al locului, care îi filmeazã cucelularul sãu; un timp al puºcãriaºilor aduºisã munceascã la stuf, muncã preluatãacum de oamenii satului. În istoria luiscurtã, de 150 de ani, cel mai recent ºipoate cel mai important moment memorabilpe care l-a vãzut satul a fost eliberarea ºiabandonarea în sãlbãticie (pe grindul omo-nim), dupã cãderea comunismului, a cailordin fostele CAP-uri. Dan Curean reuºeºte sãsurprindã, pe lângã povestea tristã a cailor

sãlbãticiþi, cu un viitor incert, diversele feþeale vieþii în acest sat atât de tânãr (cu o isto-rie de aproximativ 150 de ani) ºi impactulvremurilor asupra locuitorilor sãi. Ritmulalert al vieþii cailor, deveniþi între timpaproape complet sãlbatici, contrasteazã sub-til cu modul lent, aproape inexistent, în carelucrurile se schimbã cu adevãrat în Letea.

MILITON SSTÃNESCU

Civilizaþia occidentalã e obsedatã decurãþenie. Aceastã obsesie înseamnã, pede o parte, cã avem ºanse mai mari de atrãi mai sãnãtoºi, mai mult timp – înlã-turând microorganismele ºi, implicit, bolilecare fãceau ravagii, acum un secol. Dardacã, pe de altã parte, tocmai produselechimice pe care le folosim pentru a necurãþa casele sunt cel puþin la fel denocive ca microbii? O familie americanãobiºnuitã (tatã ºi mamã de vârstã mijlocie,trei copii, printre care bãiatul adolescentcu þepi în cap ºi nelipsita adolescentãrebelã) ridicã mãnuºa aruncatã de AndrewNisker ºi încearcã, timp de trei luni, sã trãiascã fãrã produse chimice. Începutul e

greu, dar, dupã ce câþiva saci de produsechimice sunt duºi la reciclat, cei cincimembri ai familiei descoperã, treptat, cãse poate trãi ºi fãrã detergent de covoareori cosmetice. ªi asta fãrã sã arate ºi sãmiroasã ca neandertalienii. Chimicalelesunt înlocuite de produse naturale, uºorde fabricat în casã ºi considerabil mai ieftine. „Chemerical“, cel de-al doilea docu-mentar despre mediu al lui Nisker, e unfilm captivant ºi educativ, în special pentruspectatorii tineri – sã renunþi la produselenocive de pe piaþã nu e numai un lucrusãnãtos; procesul tranziþiei poate fi, însine, extrem de amuzant.

CÃTÃLIN SSTURZA

2 PPAARRAAGGRRAFF

(urmare din pagina 1)La vizionarea filmului „Din

nou în pia]ã“, nu po]i sã nuobservi cã personajele abiaa[teaptã sã-[i spunã povestea.Cum a]i reu[it sã le câ[tiga]iîncrederea?

Egiptul e diferit, a[a cevadureazã mult. Au fost zece luni defilmãri. Familia lui Wally era foartesuspicioasã. Dupã primul sãu inter-viu, în care î[i spune povestea înspatele piramidelor, dupã prima zi,n-a mai vrut sã mai abordeze subiec-tul. Nu [tiu, poate a fost intimidatde cineva. Apoi, câteva luni maiîncolo, ne-am întors [i am fost ime-diat accepta]i în cadrul familiei, pen-tru cã ei auziserã cã facem o treabãserioasã. {i au spus „Acum, chiar neplace de voi“. {i a fost mult mai u[or

sã lucrãm cu ei din momentul acela.{i ceilal]i?Depinde. Cu povestea lui Mark

Nabil, a fost chiar simplu. Darchiar [i cu el, au existat unele suspi-ciuni. Dar i-au trecut când am fostsã-l vizitez pe Maikel în închisoare.„Uite, cineva chiar face un efort.“{i, riscându-mi filmul în felul aces-ta... A[ fi putut fi expulzat dinEgipt pentru a[a ceva, [i pe urmãnu mai aveam nici un film. CuSalwa a durat foarte mult. Erafoarte speriatã, practic de toatãlumea. I se luaserã o grãmadã deinterviuri de cãtre o grãmadã dejurnali[ti. Cu Lamiz [i Mohammednu a fost a[a dificil, ei au fost destulde deschi[i [i cooperan]i, foarteîncrezãtori.

A]i petrecut mult timp în

Egipt în aceastã perioadã. Care afost cel mai intens lucru pe carel-a]i sim]it vãzând schimbãrilecare se petreceau în ]arã?

Cel mai puternic sentiment afost mânia, scandalizarea la ve-derea nedreptã]ilor care continuãsã se întâmple mereu.

A]i fãcut filme în ]ãri atât dediferite precum Kîrgîzstan,China, Iran [i Egipt. Care estecea mai dificilã provocare pe careun regizor o are de înfruntatatunci când pãtrunde în ]ãri atâtde diferite de a sa?

Sunt multe provocãri. Înprimul rând trebui sã fii atent sã nufi nechibzuit – încearcã sã la[i toateprejudecã]ile acasã, astfel încât,atunci când te duci sã filmezi sã ai[i mintea [i inima deschise. {i apoiprovocarea cea mai grea e senti-mentul de confuzie pe care îl aimai tot timpul [i sentimentul depanicã cã lucrurile nu vor ie[i.Poate sã iasã foarte prost; iei odecizie gre[itã [i po]i fi expulzat deautoritã]i. În Egipt, sigur cã tre-buie sã î]i faci griji tot timpul pen-tru siguran]a ta personalã. Am fostla un pas de a fi rãni]i foarte gravde douã ori cât am stat acolo, darasta face parte din munca în sine.

În general, nu vorbim desprelucrurile astea prea mult. E o reali-tate, [i e foarte normal ca asta sã seîntâmple dacã petreci mult timpîntr-o astfel de ]arã.

Plãnui]i sã vã întoarce]i pen-tru a arãta filmul personajelor?L-au vãzut deja?

Nu l-au vãzut. În cazul „On aTighrope“, ne-am întors în Chinapentru a-l arãta personajelor. La„Înapoi în piaþã“ nu am fãcut asta.A fost [i din cauzã cã nu am avuttimp. Maikel Nabil [i fratele lui,Mark, au vãzut filmul. I-am invitatpe amândoi la premierã; Maikeldoar ce fusese eliberat dinînchisoare [i era prea bolnav pen-tru a veni, dar a venit Mark.Maikel a participat la alte proiec]iipentru a dezbate apoi subiectulîmpreunã cu publicul. Iar în cazulSalwei, ne-am gândit cã poate ar fimai bine sã nu îi arãtãm filmuldeloc, în principiu pentru cã vremsã o protejãm. Asta vroiam sã spunatunci când vorbeam de dilemeetice; cred cã povestea Salwei emult mai interesantã decât cele din„Bride Kidnapping“. Simt cã existãceva inevitabil în povestea ei, pen-tru cã atunci când faci docu-mentare, vrei sã arã]i adevãrul. Dar

povestea ei e mult mai complexãpentru cã, în film, existã sugestia cãea va cãdea în prostitu]ie. Am arã-tat-o în mod subtil, iar unii oameninu au în]eles. Nu este cel mai fla-tant mod de a arãta realitatea, [iatunci ce faci? Nu [tiu, rãspunsul egreu.

Dar nu crede]i cã e maiimportant sã arã]i adevãrul decâtsã pui personajele într-o luminãpozitivã?

Bineîn]eles cã este. Ca regizorde film documentar, e[ti dedicatadevãrului, dar de asemenea e[tidedicat faptului cã nu trebuie sãrãne[ti oamenii. A[a cã, atuncicând cele douã lucruri intrã în con-flict, ce faci? Ai o problemã. {i nuai cum sã o rezolvi. Po]i ori sã faciun film mai slab, deci sã nu fii de-dicat meseriei tale, ori existãposibilitatea sã îþi rãneºti subiectul.Din fericire, asta nu s-a întâmplatca urmare a deciziei noastre.Petreci mult timp luând deciziileastea. Am avut multe discu]ii cucei doi asisten]i ai mei de la acestfilm [i am ajuns la aceastã con-cluzie. Filmul va avea un impactzero în Egipt, deci poate cã nu artrebui sã ne facem probleme.

Interviu rrealizat dde EELIZA ZZDRU

interviu

Petr Lomparticipant în

competiþia internaþionalã

Gone WildDan Curean, RomâniaCompetiþie: EcoCinematogrAFF, 84 min.

Joi 118 ooct., 115:00, ssala MMarshall

Joi, 118 ooctombrie 22012

Într-o salã Studio arhiplinã, deschisã parti-cipan]ilor la masterclass-ul intitulat „Profesia dedocumentarist“, Petr Lom – regizorul docu-mentarului „Din nou în pia]ã“, participant laAstra Film Festival în competi]ia interna]ionalã– a pus în discu]ie, ieri dupã-amiazã, timp dedouã ore, trei dintre filmele sale: cel mai recent– un documentar ce se centreazã peconsecin]ele revolu]iei din Egipt asupra a cinciparticipan]i direc]i la evenimentele din pia]aTahrir; primul sãu film – „Bride Kidnapping“,ce reune[te patru pove[ti de rãpire ale unor fetedin Kîrgîzstan pentru cãsãtorie; [i „On aTightrope“ – un documentar despre popula]iauigurã, o minoritate musulmanã din China carese aflã sub stricta supraveghere a autoritã]ilorchineze, nefiindu-i permis sã î[i practice religia.

Asaltat de întrebãri dintre cele maidiverse, Petr Lom a explicat procesul sinuosprin care a ajuns la personajele din „Din nouîn pia]ã“ [i de fapt, la adevãratul subiect al fil-mului sãu, dupã ce [i-a dat seama cã subiectulini]ial cu care ajunsese în Egipt s-a dovedit a fi

prea slab [i departe de interesele sale reale.Întrebat despre care ar putea fi avantajul de afilma într-o culturã diferitã de a ta, în care nuîn]elegi limba – autorul fiind cunoscut pentruversatilitatea în ceea ce prive[te alegerea con-textelor în care se desfã[oarã pove[tile dinfilmele sale – Lom a rãspuns simplu [i conciscã acest lucru î]i dezvoltã intui]ia.

Reac]iile publicului au inclus [i câteva comen-tarii critice. Lom a fost nevoit sã explice procesulcreativ prin care a ales sã pãstreze prima secven]ãdin „Back to the Square“, stilistic [i tematic difer-itã fa]ã de restul filmului. De asemenea, chestionatasupra motiva]iei sale de a filma o secven]ã foartedramaticã din „Bride Kidnapping“ – în care o fatã,rãpitã din casa ei pentru a fi cãsãtoritã, împotrivapropriei voin]e, cu un bãiat pe care nu îl maivãzuse niciodatã, se opune cu lacrimi [i rugãmin]ineajutorate încercãrilor de a o ]ine cu for]a în casabãiatului –, Petr Lom a rãspuns cã motiva]ia sa afost de a arãta lumii aceste situa]ii nedrepte pentrucã, în ciuda faptului cã „Kîrgîzstan roie[te de orga-niza]ii nonguvernamentale de protec]ie a drep-turilor omului, nimeni nu fãcea nimic în acestsens“ [i toatã lumea lua de bunã aceastã „tradi]ie“cu origini neclare.

Masterclass-ul lui Petr Lom nu a fãcutnumai sã punã în discu]ie chestiuni etice, dar[i practice, cu privire la profesia de documen-tarist, ci a fost [i un stimulent pentru a apro-funda filmografia lui Petr Lom, care, din feri-cire, ridicã [i pune în discu]ie subiecte dintrecele mai urgente.

ELIZA ZZDRU

eveniment

Petr LomRegizor, „Din nou în piaþã“

Eticã ºi intuiþie în profesiade documentarist

ChemericalAndrew Nisker, CanadaSecþiuni speciale: Astra FilmJunior, 48 min.Joi 118 ooct., 113:00, ssala MMarshall

Sunte]i omagiat, la Astra FilmSibiu 2012, printr-o sec]iune-por-tret Lauren]iu Damian. Care suntdificultã]ile profesiei de documen-tarist, în România?

În primul rând mul]umesc festivalu-lui Astra care a prilejuit de fiecare datãîntâlnirea cu filme documentare dereferin]ã din zona artei [i a antropologieivizuale. Sã spunem cã a fi documentaristeste o profesie, poate mai mult decât atât,este o voca]ie, [i, nu în ultimul rând, omare aventurã. Prin intermediul filmu-lui documentar eternizezi clipa vie]ii;acest lucru cere rãbdare, sacrificiu [i spe-ran]a cã ceea ce faci va fi vãzut [i în]eles.Abia acum, cred eu, începe marea difi-cultate, fiindcã filmul documentar estefoarte pu]in difuzat. Dincolo de circuitulfestivalurilor na]ionale [i interna]ionale[i de câteva preluãri de cãtre televiziune,cu filmul documentar, ca [i cu anima]ia,nu se întâmplã aproape nimic.

Ce [anse are un tânãr documen-tarist sã ajungã sã-[i realizeze, înRomânia, primul film documentar –dacã nu ob]ine sprijinul institu]iilorstatului? Cât de abrupte suntsui[urile [i coborâ[urile, în carieraunui documentarist român?

Întotdeauna sunt [anse, [i chiardacã un proiect nu ob]ine finan]areaCNC, existã oameni care pot fi con-vin[i sã investeascã în acest gen defilm. Oamenii aceia sunt însã din ceîn ce mai rari, [i de multe ori efortulde a gãsi finan]are este mult maimare, mai anevoios [i mai obositordecât efortul de a crea. To]i trebuie sãîn]elegem un lucru: fie cã este vorbade un tânãr regizor sau de unul consa-crat, ambii o iau de la capãt cu fiecarefilm. Triste]ea este când ai sentimen-tul cã lucrezi în zadar, cã filmele talenu modeleazã con[tiin]e [i nu producacea emo]ie pe care tu ]i-ai dorit-o.

În cadrul festivalului vor fiprezentate douã filme documentare

– „Corpus“ [i „Într-o furtunã.Insula“. Sunt douã filme diferite, înceea ce prive[te subiectul [i abor-darea; unul e un film poetic, premi-at anul trecut de Uniunea Cinea[ti-lor din România, celãlalt e un docu-mentar despre procesul de crea]ie alunui mare regizor – Silviu Purcãrete.Cum vã alege]i subiectele?

În ultima vreme m-am dedicat fil-mului documentar de artã. Când întâl-nesc personalitã]i de tipul LilianaIorgulescu sau Silviu Purcãrete, dorin]ase na[te aproape imediat, fiindcã,prezentând mari arti[ti, fie într-o formãde eseu („Corpus“), fie utilizând ima-gine care devine în timp document(„Într-o furtunã…“), subiectele vin de lasine, iar termenul de autor devine une-ori impropriu, fiindcã eu, ca documen-tarist, am calitatea de martor.

Cum a fost cooperarea cu SilviuPurcãrete – pe care l-a]i urmãrit lapunerea în scenã a piesei „Furtuna“,la Teatrul Na]ional Marin Sorescudin Craiova?

Regizorul Silviu Purcãrete a fãcut,cred, un mare efort sã accepte lângã elo echipã de filmare. Este un artist carese fere[te de publicitate [i care acceptãdestul de greu sã i se intre în labora-torul de crea]ie. Îi sunt recunoscãtorcã m-a acceptat. Faptul cã existã foartepu]ine filme care sã prezinte na[tereaunui act teatral m-a fãcut sã insistmult [i cred cã filmul „Într-o furtunã.Insula“ este un dar reciproc.

„Corpus“ e un documentar în-tr-un stil cu totul diferit, care îmbinãpoezia cu imaginile fotografice [i cudansul. Nu vã e teamã de riscul de a fiperceput drept prea „liric“? E compa-tibil lirismul cu filmul documentar?

„Corpus“ este în primul rând uneseu. Elementul emo]ional [i liricvine din întreaga filozofie a corpuluicare, treptat, devine abur. Este ciudatcã ne ocupãm mai mult de corp [i

uitãm de multe ori de spirit [i desuflet care, cred eu, sunt eterne.

Care este filmul din cariera dvs.de care sunte]i cel mai ata[at?

Sunt ata[at de un film care practicnu mai existã – este vorba de „Cotazero“, un film produs la studioulSahia care mi-a adus mari suferin]e.În acest film, cota valorii umane erazero, poate tocmai de aceea, dupã unan de stat în cenzurã, el a fost sacrifi-cat. Îmi pare rãu cã nu am [tiut sã-lascund undeva, fiindcã, dupã ce amfost silit sã-l distrug aproape cu mânamea, au venit [i evenimentele din1989; pentru acest film, evenimentelede atunci s-au petrecut prea târziu.Astãzi nu a mai rãmas decât o copieVHS care aproape nu se mai poatevedea. Este ciudat – atunci când amfost invitat la Toronto cu aceastãcasetã video, dupã o proiec]ie mize-rabilã, oamenii s-au ridicat în picioare[i au aplaudat. Nu au aplaudat filmul,ci suferin]a mea.

Care sunt primele impresii, laAstra Film Sibiu 2012?

Astra Film Sibiu reprezintã [i vareprezenta mereu pentru mine mo-mentul în care se adunã elita filmuluidocumentar, pe plan interna]ional.

Interviu rrealizat dde CCÃTÃLIN SSTURZA

„„ÎÎnn uullttiimmaa vvrreemmee mm-aamm ddeeddiiccaattddooccuummeennttaarruulluuii ddee aarrttãã““

3PPAARRAAGGRRAFF

Nouã lucruri desprenouã filme la Eco CinematogrAFF

Categoria care [i-a fãcut debutul anul trecut la AstraFilm Festival, ajunsã rapid la maturitate, se întoarce cufor]e proaspete, propunând nouã filme, fa]ã de celepatru ale edi]iei inaugurale.

Bogata gamã de subiecte tratate (de la controversatulsubiect Ro[ia Montanã la nu mai pu]in discuta]ii cai dela Letea, de la apã – poluatã la nivel global sau acaparatãde corpora]ii – la pericolul energiei nucleare) este egalatãde varietatea modalitã]ilor de abordare, fie cã e vorba dedocumentarul observa]ional, de investiga]ie sau de tipeseu.

Interesul evident generat de subiect se face sim]it [i înalte zone ale festivalului, foaierul Casei de Culturã aSindicatelor gãzduind expozi]ia ReciclART, ce atrageaten]ia [i încearcã sã propunã solu]ii pentru volumul dince în ce mai mare de de[euri pe care îl generãm.

România figureazã în trei dintre filme – „Gone Wild“(despre Letea [i caii sãlbãtici]i), „Toxic“ [i filmul ger-manului Fabian Daub – „Ro[ia Montanã: Un loc la mar-ginea prãpastiei“.

Laitmotivul fratelui mai mic, Astra Film Junior, estevitala [i ubicua apã, subiect din ce în ce mai mult în cen-trul aten]iei generale, inten]ia generalã fiind educareatinerei genera]ii în spiritul ecologic [i încurajarea viito-rilor documentari[ti.

Regizorii români propun douã filme anul acesta,restul venind din ]ãri precum Islanda, Elve]ia, Ungaria,Belgia, Fran]a sau Germania.

Filmele care trateazã subiecte de interes universal tragun semnal de alarmã, aducându-ne aminte de pericolulîn care ne aflãm în lipsa unei schimbãri serioase dedirec]ie. „Întoarcere pe pãmânt“ (despre consumul deenergie), „Via]a îmbuteliatã“ [i „Zãpada tãcutã“ (despreagresiunea asupra apei de pe Terra), „Cernobîl pentrutotdeauna“ (având ca subiect pericolul energiei nucleare)sperã sã ne trezeascã înainte de a fi prea târziu.

Evolu]ia, modernizarea, extinderea, tendin]ele actualeale lumii, toate sunt luate în vizor de „Proiectul Corvin“

(transformarea unui cartier din Budapesta) [i de „Zãpa-dã“ (dezvoltarea unei sta]iuni de schi), care folosescexemple locale pentru a ataca teme de interes global.

Importan]a pe care a cãpãtat-o rapid tânãra categorieEco CinematogrAFF este reflectatã [i de faptul cãAndrei Sota [i Fabian Daub au ales sã-[i prezinte în pre-mierã filmele („Toxic“ [i respectiv „Ro[ia Montanã: Unloc la marginea prãpastiei“) în cadrul festivalului.

MILITON SSTÃNESCU

competitie,interviu

LaurenTiu Damianregizor, „Corpus“,

„Într-o furtunã. Insula“

Joi, 118 ooctombrie 22012

,

Documentarele de la Astra Film Festival,disponibile si la video bar

Încã una din tradi]iile care se per-petueazã la AFF este cea a video baru-lui, un loc unde iubitorii filmuluidocumentar au ocazia sã-[i continueexperien]ele cinematografice [i înafara sãlilor de proiec]ie. Locul încare se pot viziona filmele estefoaierul Casei de Culturã aSindicatelor, iar elec]ia de docu-mentare disponibilã este una care va

cre[te în fiecare zi, filmele adãugatefiind cele care au rulat deja cel pu]ino datã în cadrul festivalului, într-unadin cele trei sãli de proiec]ie – Sãucan,Marshall [i Studio. Miercuri a fostprima zi în care publicul a avut accesla aceastã facilitate, dat fiind cãprimele filme au rulat mar]i. Astfel,cei care doresc sã revadã un anumitfilm sau care au fost obliga]i sã aleagã

între douã titluri ce rulau simultan auocazia sã o facã, pe baza oricãrui tipde bilet (abonament pe toatã perioadafestivalului, bilet de o zi sau pentruun singur film, fie [i unul dintr-o zianterioarã), folosind în acest scop cele[ase televizoare puse la dispozi]ie înfoaier, pânã la sfâr[itul edi]iei de anulacesta.

MILITON SSTÃNESCU

util

Miercuri 117 ooct., 114:30, ssala SSãucanJoi 118 ooct., 117:00, ssala SStudio

Subiectul lui Tomek Jeziorski este acut: orga-nizarea unei tabere în care se desfãºoarãantrenamente prin care copii preadolescenþiar trebui sã slãbeascã apare ca o ciudatãsubdiviziune a ideii de lagãr. Presiunea fizicãa înfometãrii este însã numai primul avatar altorturii psihice, uneori autoindusã, alteoriimpusã din exterior, de o instituþie castra-toare care abrutizeazã, fãrã sã vindece. Nuexistã cãi de terapie ºi nici surogate benigne,ci numai o tendinþã bolnãvicioasã a copiilorde a-ºi asuma o vinã vagã, identificându-secu propriile obsesii – „I'm a delicious pizza“.Copii coºuroºi, în pubertatea propriilor reacþii,maleabili pânã la malformare, sunt surprinºiîn intimitatea nevoii de iubire, de consolare ºi

de fericire. De remarcat în filmul lui Jeziorskirevirimentul terapeutic prin complementari-tatea dintre imagine ºi coloanã sonorã: ceeace nu este niciodatã verbalizat ca ºansã demãrturie este pronunþat tardiv într-o litaniedisco ce rãsunã dincolo de generic – „I wanna get my energy“ by Martin Solveigsau „Rejection“ (Ian Carey Mix).

LAURA DDUMITRESCU

La cocktailul de deschidere, doi tineri cucâte un rucsac imens în spate ies imediat îneviden]ã. „Eu sunt din Cehia; so]ia mea edin Japonia. Da, am venit amândoi specialpentru Astra Film Sibiu. Fac cercetãriantropologice despre ortodoxia româneascã[i am petrecut câteva sãptãmâni la Sâmbãtade Sus, la mãnãstire. Un cãlugãr mi-a spusdespre acest loc; fiind antropolog, am vi-zitat Sibiul [i aici am aflat despre festival.Da, vrem sã stãm întregul festival, toatã sãp-tãmâna. (So]ia): Avem un prieten care ne-ainvitat sã stãm cu el, însã vom cãuta un hos-tel în Sibiu. (Ondrej – între timp i-am aflatnumele, Ondrej Landa): Nu am vãzut încãprogramul, dar vrem sã vedem cât maimulte filme cu putin]ã, pentru cã nu ai dese-ori ocazia sã vezi atât de multe filmeantropologice, la un loc. Suntem îngrijora]idoar cã multe filme se suprapun, [i cã nu osã reu[im sã vedem pe atât de multe filme pecât ne dorim.“

Vintilã Mihãilescu, profesor de antropolo-gie culturalã la {coala Na]ionalã de {tiin]ePolitice din Bucure[ti, are cronicã permanentãîn sãptãmânalul cultural „Dilema Veche“.Miercuri [i joi participã la masterclass-ul„Roma Stories“ din cadrul Astra Film Festival.

Masterclass-ul „Roma Stories“porne[te de la investigarea imaginiiromilor în filmul documentar. Miercuri,de pildã, au fost programate trei filme peaceastã temã, „Balul ]iganilor“, „Adevãruldespre Holocaust“ [i „Ajutor pentruMihaela“. Este aceasta o discu]ie nouã?

Într-un fel nu este o problematicã nouã,dar nu a fost de prea multe ori urmãritã [ia[ezatã în profunzime. Nu este vorba despresubiecte diferite [i nici nu este un festival înfestival, ci e vorba de o reflec]ie asupra abor-dãrilor, asupra perspectivelor din care pri-vim comunitã]ile de romi, tocmai pentru cã,din acest punct de vedere, ele sunt destul destereotipizate. Filozofia acestui masterclasseste sã compari douã sau trei filme, pe acela[isubiect, dar din abordãri diferite. Ceea ce neintereseazã este sã devenim cât mai con[tien]ide aceste perspective, [i nu de subiectele însine, pentru cã asta fac oricum sociologia [ipolitica.

De la Eco citire, [tim cã, pentru a teapropia de literaturã, trebuie sã închei unpact fic]ional. Ce tip de pact existã atuncicând vezi un film documentar? Cum teapropii de el?

Cu o iubire de realitate. Cu precizarea,care este deja banalã, cã un film documentarnu este un cut/paste al realitã]ii. Cred cã tre-buie sã fie iubire de realitate, pentru cã dozade emo]ionalitate [i de subiectivitate esteuria[ã. Ceea ce schimbã însã perspectiva esteun anumit gen de respect [i, în ultimãinstan]ã, de empatie cu oamenii pe care îiprezin]i sau a cãror via]ã o urmãre[ti. În

acest sens vorbesc de iubire de realitate. Spredeosebire de iubirea cealaltã, iubirea de reali-tate se înva]ã. Pentru cã po]i sã fii foartedoritor [i sã treci pe lângã realitate sau pelângã o serie întreagã de mici semne prin carese manifestã aceastã realitate. Or, pentru cã afost invocat Eco, aici avem de-a face cu un felde semioticã a realitã]ii, sau de semiologie, casã fim mai mode[ti, pe care, ca în oricemeserie, trebuie sã o înve]i. De exemplu, cãbeau cafeaua din aceastã cea[cã a[a [i nu a[a.Sunt fleacuri – sigur, dar via]a este fãcutãnumai din fleacuri.

...sau dintr-o pliere pe coduri.

Evident, o analizã a codurilor culturale,întâi [i-ntâi, pentru cã, altfel, putem sã fimalãturi cu drumul. {i-aici putem sã neîntoarcem la comunitã]ile de romi, pe care leîn]elegem total diferit, pentru cã citim princodurile noastre. Când faci un film docu-mentar sau când faci o analizã, mergi dinco-lo de aceste prime aparen]e. Pe de altã parte,sigur cã existã nu numai coduri culturale mailargi, ci [i semne comunitare. {i-n ultimãinstan]ã, existã desigur [i personalitatea indi-vidualã, care-[i are propriile forme de expri-mare. Un film documentar trebuie sã fiecapabil, întâi, sã-l asculte pe celãlalt. Astapentru cã existã oricum tenta]ia dublã a artis-tului, dar [i a intelectualului ori a eruditului,de a spune „nu, nu, stai cã [tiu eu, [tiu maibine, am în]eles ce vrei sã spui, de-acum înco-lo pun eu în scenã“. Majoritatea filmelor doc-umentare, atunci când pãcãtuiesc prin ceva,pãcãtuiesc tocmai prin depã[irea statutului [ia rolului auctoriale. Iar când nu au rãbdare sãasculte, se simte imediat. Î]i dai seama imedi-at dacã un film a avut sau nu rãbdare sãasculte. Câteodatã sunt însã probleme de altordin – n-a avut timp sã asculte. A trebuit sãfacã un film într-o sãptãmânã sau în trei zile– aici este un teren foarte, foarte alunecos,pentru cã te întrebi ce po]i sã faci în trei zile,în trei luni sau în trei ani. Nu iese acela[ilucru.

Cât de relevantã este împãr]ireafilmelor în filme documentare [i filme defic]iune, dat fiind faptul cã toate cautã maidevreme sau mai târziu un cadru depoveste? De câtã fic]iune are nevoie filmuldocumentar [i viceversa?

Istoria acestui festival dã un rãspuns, într-un anume fel. Mi-aduc aminte cã, atuncicând a început, atât dinãuntru, cât [i dinafarã, era un soi de acribie – „noi vrem sãvedem numai filme documentare pure“. Se

doreau numai filmele cu adevãrat antropo-logice, [i tot ce nu era în acest cadru nuinteresa, pentru cã era altceva. Cu timpul s-avãzut cã aceastã grani]ã este foarte greu destabilit. Dovadã cã, de la edi]ie la edi]ie, s-alãrgit inclusiv denumirea festivalului. S-adovedit cã nu este posibil sã ai film antropo-logic sau etnografic [i numai atât. Pe de altãparte, se pune o balan]ã între auctorial [i„voicing the people“. Întotdeauna trebuie sãcombini, pentru cã altfel, nu am în]elegenimic dintr-un film documentar care ar stacu camera [i ar lãsa personajul sã vorbeascã lanesfâr[it.

Dincolo de asta, cred cã filmele sunt dedouã feluri, bune [i proaste. {i cu asta basta.De multe ori, un film fic]ional poate sã-]ipovesteascã, explice sau, în orice caz, sãexprime o realitate complexã mai bine decâtzece documentare, pentru cã a reu[it sã sur-prindã acel cod, acea esen]ã a unei vie]isociale mai bine decât zece ore de docu-mentare. {i, din acest punct de vedere,spuneam cã filmele sunt bune sau mai pu]inbune.

Cum a]i defini un film documentarbun? Acurate]e, autenticitate, distan]ãfa]ã de cei pe care îi urmãre[ti?

Cred cã toate acestea la un loc. {i-n oricecaz, un film în amonte presupune o docu-mentare de cu totul alt gen decât cea pentruun gen fic]ional. Pentru un film de autor,fic]ional, la[i la dospit în mintea ta un an,doi, zece, Dumnezeu [tie, dar nu ai nevoie deo documentare a subiectului, de o docu-mentare foarte empiricã, în ultimã instan]ã.Despre un film documentar cãruia îi lipse[teo documentare serioasã, temeinicã, înamonte, riscã sã se simtã, riscã sã se vadã cã erãmas la suprafa]ã, cã e surfing, cã nu e do-cumentar. Un film documentar trebuie sã-[idea ceva timp. Un film fãcut în trei zile poatefi un reportaj de televiziune – e un capitol,un domeniu foarte onorabil [i foarte necesar,dar nu e film documentar. Trebuie sã-[i deatimp, dintr-un motiv foarte simplu : oameniicu care vorbe[ti nu se deschid din prima, nuvorbesc din principiu cu strãinii. Cã seîntâmplã în România, în Bangladesh, e înHimalaya sau la Polul Nord, trece timp pânãte deschizi unui strãin, pânã po]i sã vorbe[ti,pânã nu te mai ui]i în camerã. Pentru o orãde filmare, trebuie sã ai mãcar o sãptãmânãde stat de vorbã, de bãut un ceai sau o cafea,de stat de pove[ti, de pã[it [i de trecut prinporti]ã. Sunt filme fãcute de partea cealaltã aporti]ei [i filme fãcute la masã, în casã sau peprispã.

LAURA DDUMITRESCU

4 PPAARRAAGGRRAFF

ZZIIAARRUULL AASSTTRRAA FFIILLMM FFEESSTTIIVVAALL SSIIBBIIUU

Redactor-ººef: Cristina PetrescuRedactori: Cãtãlin Sturza, RobertBãlan, Laura Dumitrescu, MilitonStãnescu, Eliza ZdruTehnoredactor: Nicu IlieFoto: Francisc Arrany , Eliza Zdru,Sebastian Marcovici

PPaarraaggrrAFF

interviu

VintilA MihAilescuantropolog

vox pop

„Spre ddeosebire dde iiubirea ccealaltã,iubirea dde rrealitate sse îînvaþã“

Joi, 118 ooctombrie 22012

) )

TabãraTomek Jeziorski, PoloniaCompetiþie, Student, 19 min.