John Thompson

of 21 /21
John Thompson – Media și modernitatea – o teorie socială a mass-media Cap. I - Comunicare și context social - de la primele forme de folosire a gesturilor și până la cele mai recente dezvoltări din tehnologia calculatoarelor, producerea, inmagazinarea și circularea informației și a conținutului simbolic au fost aspecte ale vieții sociale - odată cu dezvoltarea instituțiilor mass-media (de la sfârșitul sec. al XV-lea și până azi) procesele de producție, înmagazinare și circulație au suferit anumite transformări - în virtutea acestor schimbări, formele simbolice au fost produse și reproduse pe o scară în continuă creștere - comunicarea – tip de activitate socială care implică producerea, transmiterea și receptarea formelor simbolice, precum și implementarea resurselor de diferite tipuri - mijloacele de comunicare au o dimensiune simbolică ireductibilă – ele au ca scop producerea, înmagazinarea și circulația materialelor care sunt semnificative pentru indivizii care le produc și care le primesc - dezvoltarea mijloacelor de comunicare, este într-un sens fundamental, o prelucrare a caracterului simbolic al vieții sociale, o reorganizare a modurilor în care informația și conținutul simbolic sunt produse și schimbate în lumea socială și o restructurare a modurilor în care indivizii sunt legați unii de ceilalți și de ei insiși - comunicarea mediată este întotdeauna inclusă în contexte sociale care sunt structurate în diferite moduri și care, în schimb, au un impact structurant asupra comunicării care are loc 1. Acțiune, putere și comunicare - comunicarea este o formă a acțiunii => analiza comunicării trebuie să fie bazată cel puțin în parte pe o

Embed Size (px)

Transcript of John Thompson

Page 1: John Thompson

John Thompson – Media și modernitatea – o teorie socială a mass-mediaCap. I - Comunicare și context social

- de la primele forme de folosire a gesturilor și până la cele mai recente dezvoltări din tehnologia calculatoarelor, producerea, inmagazinarea și circularea informației și a conținutului simbolic au fost aspecte ale vieții sociale

- odată cu dezvoltarea instituțiilor mass-media (de la sfârșitul sec. al XV-lea și până azi) procesele de producție, înmagazinare și circulație au suferit anumite transformări

- în virtutea acestor schimbări, formele simbolice au fost produse și reproduse pe o scară în continuă creștere

- comunicarea – tip de activitate socială care implică producerea, transmiterea și receptarea formelor simbolice, precum și implementarea resurselor de diferite tipuri

- mijloacele de comunicare au o dimensiune simbolică ireductibilă – ele au ca scop producerea, înmagazinarea și circulația materialelor care sunt semnificative pentru indivizii care le produc și care le primesc

- dezvoltarea mijloacelor de comunicare, este într-un sens fundamental, o prelucrare a caracterului simbolic al vieții sociale, o reorganizare a modurilor în care informația și conținutul simbolic sunt produse și schimbate în lumea socială și o restructurare a modurilor în care indivizii sunt legați unii de ceilalți și de ei insiși

- comunicarea mediată este întotdeauna inclusă în contexte sociale care sunt structurate în diferite moduri și care, în schimb, au un impact structurant asupra comunicării care are loc

1. Acțiune, putere și comunicare- comunicarea este o formă a acțiunii => analiza comunicării trebuie să fie bazată cel

puțin în parte pe o analiză a acțiunii și pe o descriere a caracterului ei contextualizat dpdv social

- fenomenele sociale pot fi văzute ca acțiuni intenționate, executate în contexte sociale structurate

- viața socială este alcătuită din indivizi care urmează scopuri și obiective de diferite tipuri

- ei acționează întotdeauna în seturi de circumstanțe care sunt date dinainte și care le frunizează diferiților indivizi înclinații și oportunități diferite

- aceste seturi de circumstanțe sunt conceptualizate sub formă de câmpuri de interacțiune (Pierre Bourdieu)

- indivizii se situează pe poziții diferite în aceste câmpuri, depinzând de diferitele tipuri și cantități de resurse de care dispun

- în anumite cazuri acest poziții dobândesc o anumită stabilitate, fiind instituționalizate, adică devenind parte dintr-un grup relativ stabil de reguli, resurse și relații sociale, care au un anumit grad de durabilitate în timp și o anumită extindere în spațiu, si care sunt legate cu scopul de a urmări unele dintre obiectivele generale

- instituțiile dau o formă definitivă câmpurilor preexistente de itneracțiune și creează noi poziții în aceste câmpuri, ca și noi seturi de traiectorii de viață pt. indivizii care le ocupă

Page 2: John Thompson

- poziția pe care un individ o ocupă într-un cmp sau într-o insitușie este strâns legată de purtea pe care o posedă – exercitând puterea, indivizii folosesc resursele de care dispun

- acumulează resurse de diferite feluri => puterea crește- în sens general, puterea este un fenomen social răspândit, caracteristic diferitelor

tipuri de acțiune și de conflict, de la acțiunile politice recognoscibile ale oficialilor de stat pînă la conflictul dintre oamenii de pe stradă

o există patru mari forme de putere (Michael Mann)

economică rezultă din activitatea umană productivă, preocupată deci de

asigurarea mijloacelor de subzidență, prin extragerea materiilor prime și transformarea lor în bunuri care pot fi consumate sau schimbate pe piață

activitatea productivă implică folosirea și crearea unor feluri variate de resurse materiale și financiare, care includ materiile prime, instrumentele de producție, produse consumabile și capital financiar

aceste resurse pot fi acumulate de indivizi și organizații în scopul de a-și extinde activitatea lor productivă – astfeș sunt capabile să-si sporeacă puterea economică

politică rezultă din activitatea de coordonare a indivizilor și din

reglementarea modelelor interacțiunii lor toate organizațiile implică un anumit grad de putere politică există însă o serie de instituții care sunt preocupate în primul

rând de coordonare și reglementare – statul – instituția paradigmatică a puterii politice

Weber – capacitatea unui stat de a impune autoritatea (sistem complex de reguli și proceduri care îi autorizează pe unii indivizi să acționeze în anumite moduri) este în general dependentă de capacitatea lui de a exercita puterea simbolică și cea coercitivă

coercitivă implică folosirea sau amenințarea cu folosirea forței fizice pt. a

supune sau a cuceri un opozant forța fizică poate fi sporită prin folosirea armelor, a

antrenamentului etc. dpdv istoric cele mai importante instituții de acest gen sunt cele

militare și cea mai importantă formă de putere coercitivă este cea militară

alte institușii – armatele, poliția etc. simbolică

rezultă din activitatea de a produce, transmite și primi forme simbolice semnificative

Page 3: John Thompson

activitatea simbolică este o trăsătură fundamentală a vieții sociale, indivizii fiind angajați constant în aceasta

indivizii își asumă diferite tipuri de resurse – mijloace de informare și de comunicare

reprezintă capacitatea de a interveni în cursul evenimentelor, de a influența acțiunile celorlalți și de crea, într-adevăr, evenimente, prin intermediul producerii și transmiterii formelor simbolice

instituții – cele religioase, educaționale, mass-mediao instituțiile care asigură baze privilegiate pt. exercitarea anumitor forme de

putere – instituții paradigmatice

2. Modurile de folosire ale mijloacelor de comunicare- în producerea formelor simbolice și în transmiterea lor celorlalți, indivizii folosesc în

general un mijloc tehnic, prin care informația sau conținutul său simbolic este fixată și transmisă de la producător la cel care primește

- natura și propritățile mijloacelor tehnice variază de la un tip de producție simbolică la altul

- atribute ale mjloacelor tehniceo permit în general un anumit grad de fixare a formei simbolice – de ex. în

cadrul scrisului pe pergament, al sculpturii are un grad de fixare mare, pe când în timpul conversației la telefon are unul mic, aproape inexistent

variază în privința gradului în care fac posibil ca un mesaj fixat să fie alterat sau revizuit – de ex. un mesaj scris cu creionul este mai supus alterării decât unul tipărit

capabile să stocheze informația și conținutul simbolic – mecanisme de stocare a informației

resurse pt. exercitarea diferitelor tipuri de putereo permit un anumit grad de reproducere – copii multiple ale unei forme

simbolice – de ex. în cazul sculpturilor, acest grad este scăzut, pe când în cazul muzicii de pildă, acesta este foarte mare – casete, cd-uri etc.

reproductibilitatea formelor simbolice este una dintre caracteristicile majore care stă la baza exploatării comerciale a mijloacelor tehnice de comunicare

formele simbolice pot fi transformate în bunuri, ce pot fi vândute sau cumpărate pe piață

din acest punct de vedere, protectia copywrightului este de o importanță crucială pentru industriile mass media

cu toate acestea, faptul că o operă originală sau autentică nu este o reproducere devine o trăsătură din ce în ce mai importantă a operei

totuși, multe dintre formele simbolice reproduse nu sunt deloc reproduceri ale unei opere originale, ci mai degrabă opera este constituită de copiile și reproducerile care sunt produse – de ex. în

Page 4: John Thompson

cazul colecționarilor de cărți, obiectele colecționate nu sunt textele unice, ci mai degrabă primele ediții

o îngăduie într-un anumit grad distanțarea spațio-temporală, un anumit grad deci

de mișcare în spațiu și timp – de ex. în cadrul conversației față în față aceasta este mică; suplimentarea vorbirii prin mijloace tehnice de diverse tipuri o poate înzestra cu o disponibilitate extinsă în timp și spațiu – de ex folosirea reportofoanelor, a casetofoanelor etc.

alterând condițiile spațiale și temporale ale comunicării, folosirea mijloacelor tehnice alterează și condițiile în care indivizii exercită puterea

- tipurile de abilități, competențe și forme de cunoaștere care sunt implicate în folosirea mijloacelor tehnice

o pp. de obicei un proces de codificare și de decodificare a informației sau a

conținutului simbolic ce pp. anumite reguli și procedurio când indivizii codifică și decodifică mesajele, ei folosesc nu numai abilitățile

și competențele cerute de mijlocul tehnic, ci și de forme variate de cunoaștere și presupoziții fundamentale care cuprind o parte din resursele culturale

3. Câteva caracteristici ale comunicării în masă- cuprinde un set de instituții și produse - mijloace de comunicare (cărți, ziare,

televiziune etc.)- termenul de masă creează confuzie

o acesta nu trebuie interpretat în sens strict cantitativ

o aspectul important al comunicării ăn masă nu este acela că unui număr dat de

indivizi îi sunt destinate produsele, ci mai degrabă că produsele sunt disponibile în principiu pt. o mulțime de destinatari

o sugerează că destinatarii produselor mass media constituie un număr foarte

mare de indivizi pasivi, nediferențiați, ale căror simțuri au fost în permanență opacizate de continua receptare a unor mesaje similare – orientare tradițională ce trebuie abandonată

- termenul comunicare poate fi și el înșelător în anumite privințe, deoarece tipurile de comunicare implicate de obicei în comunicarea în masă sunt destul de diferite de cele implicate în conversația obișnuită

o schimburile comunicaționale ale interacțiunii față în față sunt fundamental

dialogice, e când ăn cele mai multe forme de comunicare în masă fluxul este unidirecționat

- termenul de comunicare în masă poate părea oarecum inadecvat astăzi deoarece îl asociem de obicei cu anumite tipuri de transmitere mass media, cele tradiționale (ziare, radio etc.)

o ceea ce descriem acum drept comunicare de masă este o serie de fenomene

care au apărut dpdv istoric prin dezvoltarea instituțiilor care căutau să exploateze noi oportunitați de a aduna și a înregistra informația, de a produse și a reproduce forme simbolice, de a transmite informația și conținutul

Page 5: John Thompson

simbolic unei pluralități de destinatari, în schimbul unui anumit tip de recompensă financiară

o autorul folosește termenul pentru a desemna producerea instituționalizată și

difuzarea generalizată a bunurilor simbolice prin fixarea și transmiterea informației sau a conținutului simbolic

o caracteristici ale comunicării în masă

implică anumite mijloace tehnice și instituționale de producere și difuzare – dezvoltarea comunicării în masă este inseparabilă de dezvoltarea industriilor mass-media

implică exploatarea comercială a inovațiilor tehnice – transformarea în bunuri a formelor simbolice

transformarea în bunuri = tip particular de valorizare formele simbolice pot fi supuse la 2 tipuri de valorizări

o simbolică – valorea pe care obiectele o au în virtutea

modurilor în care și gradului în care ele sunt apreciate de indivizi

o economică – valoare pentru care ele pot fi schimbate pe

piață =>bunuri simbolice modurile de valorizare a formelor simbolice variază mult,

depinzând de mijloacele tehnice și de cadrele instituționale în care se desfășoară

transf. nu este propie doar comunicării în masă – de pildă picturile și alte forme de artă sunt în mod curent supuse procesului valorizării economice

instituie o ruptură structurată între producerea formelor simbolice și receptarea lor – bunurile simbolice sunt produse într-un context sau într-un set de cotnexte și sunt transmise unor destinatari aflați în contexte care sunt distante și diverse

contextul producerii nu este și contextul receptării si viceversa procesele de producere și de transmitere sunt caracterizate de

un tip distinct de indeterminare, pt. că aceste procese au loc în absența replicilor furnizate de destinatari

personalul mass media a dezvoltat o varietate de tehnici pt. a face față acestei indeterminări, de la folosirea formulelor experimentate care prezintă un interes previzibil pentru public până la cercetarea pieței și monitorizarea regulată a cotei audienței și a răspunsului

extinde disponibilitatea formelor simbolice în spațiu și în timp – acestea sunt receptate de indivizi foarte îndepărtați în spațiu, și poate, și în timp, față de indivizii care le-au produs

odată cu dezvoltarea instituțiilor mass media, informația și conținutul simbolic sunt disponibile pentru mai mulți indivizi în arii spațiale mai mari și la o viteză mai mare

Page 6: John Thompson

implică circulația publică a formelor simbolice – produsele industriilor mass media sunt disponibile în principiu unei pluralități de destinatari

rezultă faptul că acestea au un caracter intrinsec public

4. Reordonarea spațiului și a timpului- dându-le indivizilor posibilitatea de a comunica pe arii extinse în spațiu și timp,

folosirea mijloacelor tehnice de comunicare le dă indivizilor posibilitatea de a transcede granițele spațiale și temporale caracteristice interacțiunii față în față

- odată cu dezvoltarea primelor forme de telecomunicație, precum telegraful și telefonul, distanțarea spațială semnificativă putea fi înfăptuită fără transportul fizic al formelor simbolice și, prin urmare, fără a suferi întârzierile temporale implicate de transport => decuplarea spațiului de timp – distanțarea spațială nu mai necesita distanțare temporală

- decuplarea sp. de timp a dus la descoperirea simultaneității despațializate – a devenit posibil să fie experimentate evenimente ca fiind simultane, în ciuda faptului că ele s-au întâmplat în locuri dpdv spațial îndepărtate

- transformările de spațiu și de timp au dat naștere unor probleme care au fost în cele din urmă rezolvate printr-o serie de convenții asupra standardizării timpului lumii (1884 – Washington – International Meridian Conference)

- înainte de dezvoltarea industriilor mass media, percepția majorității oamenilor asupra trecutului și asupra locuriloc necomunicative a fost modelată în primul rând prin conținutul simbolic schimbat în interacțiunea față în față

- disponibilitatea crescândă a formelor simbolice mediate a alterat treptat modurile în care majoritatea oamenilor au dobândit percepția asupra trecutului și a lumii aflate dincolo de mediul lor imediatâ

- dezvoltarea mijloacelor de comunicare a creat astfel ceea ce putem descrie ca “istoricitate mediată” – percepția noastră asupra trecutului și asupra modului în care acesta ne influențează astăzi, au devenit din ce în ce mai dependente de un rezervor în permanent expansiune a formelor simbolice mediate (de ex. aflăm despre războiare din cărți etc.)

- cu toate acestea, difuzarea produselor media ne dă posibilitatea de a expermineta într-un anumit sens evenimentele, de a-i observa pe ceilalți și, în general, de a învăța despre o lume care se extinde dincolo de sfera întâlnirilor noastre zilnice

- și sentimentul nostru față de gurpurile și comunitățile cu care împărtășim o cale comună în timp și spațiu, o origine și o soartă comună, este alterat – simțim că aparținem unor grupuri și comunități care sunt contituite parțial prin mass media

- odată cu dezvoltarea noilor mijloace de transport și de comunicare, cuplată cu expansiunea tot mai intensă și extinsă a economiei capitaliste, îndreptată spre creșterea rapidă a volumului capitalurilor și bunurilor de pe piață, semnificașia frontierelor s-a atenuat și ritmul vieții sociale s-a accelerat

5. Comunicare, apropiere și viața de fiecare zi - receptarea produselor mass media este o activitate practică, de rutină, pe care indivizii

o înfăptuiesc ca pe o parte integrantă a vieții lor cotidiene

Page 7: John Thompson

o receptarea este o activitate situată – produsele mass media sunt primite de

indivizi care sunt întotdeauna situați în contexte social istorice specifice, dar în același timp le oferă indivizilor posibilitatea de a se distanța de contextele practice ale vieții de zi cu zi

o receptarea este o realizare abilă – depinde de o serie de abilități dobândite și de

competențe pe care indivizii le desfășoară în procesul receptăriio receptarea este un proces hermeneutic – indivizii care primesc produsele mass

media sunt în general implicați într-un proces de interpretare prin care ei conferă un sens acestor produse

diferitele mijloace de comunicare permit în mod tipi și necesită diferitegrade de atenție, de concentrare și de efort – cititul unei cărți – efort mare, cititul unui ziar – mai mic, răsfoire

modurile în care un produs mass media este interpretat diferă de la individ la individ, de la un context social-istoric la altul

în interpretarea formelor simbolice, indivizii le încorporează în propria lor înțelegere despre ei înșiși și despre ceilalți – acest proces de înțelegere = apropiere

apopiindu-ne un mesaj, noi ni-l adaptăm propriilor vieți și contexte de viață

- studiile din ultimii ani au înlăturat cu fermitate ideea că destinatarii produselor mass media sunt consumatori pasivi și au arătat că receptarea produselor mass media este un proces mult mai activ și ma icreativ decțât sugerează mitul receptorului pasiv

- acestea au arătat și că modurile în care indivizii înțeleg prosudele mass media variază în funcție de fundalul și de circumstanțele sociale, astfel încât același mesaj poate fi înțeles diferit în funcție de context

Cap. II – Mass media și dezvoltarea societăților moderne- apariția societăților moderne a implicat un set distinctiv de schimbări economice, prin

care feudalismul european s-a transformat treptat într-un nou sistem de producție capitalistă și de schimb

- de asemenea, dezvoltarea societăților moderne a fost caracterizată de un proces distinctiv de schimbare politică, prin care numeroasele unitșți politice ale Europei medievale au fost treptat reduse ca număr și au itnrat într-un sistem interdependent al statelor – națiune, fiecare pretinzând suveranitate asupra unui teritoriu clar definit și având un sistem centralizat de impozitare și de administrare

- războiul și pregătirea pt. război au jucat un rol crucial în procesul schimbării politice

1. Câteva dimensiuni instituționale ale societăților moderne- nerelevant pt. tema de seminar

2. Comunicare, transformare în bunuri și ascensiunea tiparului

Page 8: John Thompson

- ascensiunea industriilor mass media ca noi baze pentru puterea simbolică este un proces care poate fi datat începând din a doua jumătate a secolului al XV-lea odată cu dezvoltarea tehnicilor tipografie de către Gutenberg

- dezvoltarea primelor tipografii a constituit o parte și o zonă a creșterii economice capitaliste în Europa de la sf. Evului Mediu și începutul modernității

- ascensiunea industriei tipografiece a reprezentat apariția a noi centre și rețele de putere simbolică, care erau în general în afara controlului direct al Bisericii și al statului, dar pe care aceștia au căutat să le folosească în avantajul lor și, din când în când, să le suprime

- generalizarea tiparului a făcut mult mai ușoară acumularea și difuzarea datelor despre lumile naturale și sociale și dezvoltarea sistemelor standardizate de clasificare, reprezentare și practică

- întrucât cititul cărților tipărite s-a extins în cursul secolului al XVI-lea, un procent mai mare de cărți au fost tipărite în limbi vernaculare (engleză, germană, franceză) decât în latină

- stabilirea limbilor vernaculare prin tipărire și promovarea unora dintre aceste limbi la statutul de limbi oficiale ale statului au fost precondiții importante pentru emergența formelor de identitate națională și de naționalism în lumea modernă

1. Ascensiunea comerțului cu știri- dezvoltarea tiparului a dat naștere unei varietăți de publicații periodice care relatau

evenimente și transmiteau iformația cu caracter politic și comercial- există cel puțin 4 tipuri ale rețelei de comunicare de dinaintea tiparului

o o extinsă rețea de comunicare stabilită și controlată de Biserica Catolică

o rețele de comunicare stabilite de autoritățile politice ale statelor și

principateloro o rețea legată de expansiunea activității comerciale

o rețele de comercianți, negustori ambulanți și comis voiajori

- în cursul sec. al XV-lea, al XVI-lea și al XVII-lea aceste rețele de comunicare au fost afectate de două dezvoltări majore

o unele state au început să stabilească servicii poștale regulate, care au devenit

din ce în ce mai disponibile pt. folosirea generalăo folosirea tipografiei pt. producerea și răspândirea știrilor

sec. XV – broșuri, afișe, foi volante sec. XVI – publicații periodice de știri sec. XVII – ziare de știri regulate

- sec. XVIII - autoritățile politice au căutat să exercite un anumit control asupra proliferării ziarelor și periodicelor, prin impunerea unor taxe speciale care urmau să serveascp la restrângerea producției și la eliminarea periodicelor mai marginale din afacere

- lupta pt . o presă independentă a jucat un rol major în dezvoltarea statului constituțional modern

Page 9: John Thompson

2. Teoria sferei publice – o evaluare preliminară (Habermas)- dezvoltarea capitalismului mercantil în sec. al XVI-lea, împreună cu formele

instituționale aflate în schimbare ale puterii politice, au creat condițiile pentru apariția unui nou tip de sferă publică la începutul Europei moderne

o această sferă publică burgheză cuprindea indivizi care se reuneau pt. a dezbate

între ei despre ordinea societății civile și conducerea statuluio apariția acesteia este strâns legată de ascensiunea presei periodice

- critici aduse teoriei lui Habermaso concentrându-și atenșia asupra sferei publice burgheze, tinde să neglijeze

însemntatea altor forme de discurs public și de activitate existente în Europa sec. XVII-XIX

o accentuează prea mult rolul presei periodice la începutul sec. al XVIII-lea,

existând altele mai timpuriio natura restrânsă a sferei burgheze - excluderea femeilor, a țăranilor etc.

o dpdv istoric, cele mai slabe părți ale descrierii sale sunt cele referitoare la

presupusul declin al sferei publice burgheze

3. Creșterea industriilor mass media – o perspectivă de ansamblu- tendințe ale dezvoltării industriilor mass media de la începutul sec. al XIX-lea

o transformarea instituțiilor mass media în interese comerciale la scară largă

scala de comercianți crește semnificativ datorită inovațiilor tehnice din industria tipografică și a unei transformări graduale a bazei financiare a industriilor mass-media și a metodelor de valorizare economică

creșterea alfabetizării => piață în permanentă expansiune pt. materialele tipărite

ziarele s-au orientat asupra unui public mai larg au apărut conglomeratele de comunicare la scară largă și și-au asumat

un rol tot mai important în domeniul mass mediao globalizarea comunicării

o folosirea energiei electrice în vederea comunicării

dezvoltarea tehnologiilor variate s-au împletit într-un mod complex cu puterea economică, politică și coercitivă

dezvoltările oferă posibilitatea unei flexibilități mai mari atât în mânuirea informației, cât și în transmiterea ei

Cap. III – Ascensiunea interacțiunii mediate- în cea mai mare parte a istoriei umane, majoritatea formelor de interacțiune socială au

fost față în față- dezvoltarea mediilor de comunicare creează noi tipuri de acțiune și de interacțiune și

noi moduri de relații sociale o indivizii pot interacționa unul cu celălalt chiar dacă nu împărtășesc o stiaure

spațion-temporală comună

Page 10: John Thompson

1. Trei tipuri de interacțiunea) Interacțiunea față în față

o are loc într-un context de coprezență

o participanții sunt imediat prezenți unul lângă celălalt și împărtășesc un sistem

de referință spațio-temporal comuno are un caracter dialogic

o participanții folosesc o multitudine de refeințe simbolice (cuvinte, priviri,

gesturi etc.)o în opoziție cu interacțiunea mediată

o participanții sunt orientați spre anumite persoane pt. care ei produc acțiuni,

cuvinte etc.

b) Interacțiunea mediatăo cuprinde forme de interacțiune precum scrierea scrisorilor, conversațiile

telefonice etc.o implică folosirea unui mijloc tehnic (hârtie, fire electrice etc.) care îi permite

informației sau conținutului simbolic să fie transmis indivizilor care sunt îndepărtați în spațiu, timp sau din ambele puncte de vedere

o are loc în contexte distincte dpdv spațial sau temporal

o participanții nu împărtășesc același sistem de referință spațio-temporal

o implică și o anumită restrângere a gamei de referințe simbolice care se află la

dispoziția participanților => mai pușine scheme pt. reducerea ambiguității – caracter mai deschis decât interacțiunea față în față

o participanții sunt orientați spre anumite persoane pt. care ei produc acțiuni,

cuvinte etc.o dialogică

c) Cvasiinteracțiunea mediatăo se referă la tipurile de relații sociale stabilite de mijloacele comunicării în

masă o implică disponibilitatea extinsă a informației și a conținutului simboli în spațiu

și/sau timpo implică și o anumită restrângere a gamei de referințe simbolice față de

interacțiunea față în fațăo formele simbolice sunt produse pt. o gamă nedefinită de potențiali destinatari

o caracter monologic

- nu sunt singurele tipuri posibile- înainte de perioada timpurie în Europa, schimbul de informații și conținut simbolic a

fost pt. majoritatea oamenilor un proces exclusiv în contextul situațiilor față în față- odată cu ascensiunea tipografică și mai apoi cu inovașiile tehnologice, aceasta a fost

completată de forme de interacțiune și de cvasiinteracțiune mediată

Page 11: John Thompson

2. Organizarea socială a cvasiinteracțiunii mediate- Goffman

o orice acțiune sau operație are loc într-un cadru interactiv specific care implică

anumite presupoziții și ocnvenșii, precum și trăsăturile fizice ale situării (dispunerea spațiala, echipamentul etc.)

o individul își adaptează comportamentul la aceste cadru

o cadrul acțiunii și trăsăturile care sunt accentuate de indivizii care în el =

regiunea din față o acțiunile și aspectele sinelui care sunt considerate inadecvate sau care pot

discredita iamginea pe care persoana caută să o proiecteze sunt suprimate și rezervate pt. alte situări și întâlniri care pot fi descrise ca regiuni din spate

o fiecare regiune din față își are rpopria regiune din spate (ex. restaurant –

bucătărie)

3. Acțiunea la distanță – acționând pt. cei aflați la distanță- dezvoltarea mijloacelor de comunicare, precum și inovațiile tehnologice nu creează

doar noi forme de interacțiune, ci dă, în acelasși timp naștere unor tipuri de acțiune care au trăsături și caracteristici distinctive

- caracteristica cea mai generală a acestor noi tipuri de acțiune este accea că ele sunt orientate spre sau răspund la acțiuni sau alte persoane care sunt situate în contexte îndepărtate dpdv spațial sau/și temporal

- tipuri de acțiuni pt. cei aflați la distanțăo cel mai direct tip de acțiune este adresarea către destinatari, care poate fi

directă – apare atunci când producătorii stau în fața camerei și vorbesc către ea, astfel încât privitorii au impresia că li se vorbește lor (ex. difuzarea știrilor)

formă austeră de acțiune și rareori folosită azi într-o formă nemodificată

indirectă – survine atunci cțdn regiunea din față a sferei de producere devine un cadru pentru acțiunea față în față dintre producătorii care, interacționând unul cu altul, se adresează în mod indirect unei serii de destinatari absenți (ex. interviurile televizate, conferințele de presă, dezbaterile etc.)

o activitate mediată de fiecare zi – parte din sau este prezentată ca o parte din

fluxul actual al comportamentului din viața de zi cu zi subtipuri

filmată și transmisă astfel încât actorii înșiși nu sunt conștienți că sunt filmați (ex. demonstrație publică, scenă de pe stradă)

adresarea indirectă către participanți – indivizii își urmăresc comportamentul de fiecare zi, știind că sunt filmați, înregistrați

Page 12: John Thompson

și transmiși destinatarilor absenți (ex. participanții la o conferință internațională)

adresarea directă către participanți (ex. atacarea unei aeronave, luarea de ostatici de către un grup paramilitar) – membrii grupului știu că acțiunea lor va fi intens mediatizată

activitatea simulată de fiecare zi – indivizii vor să se angajeze în acțiunea sau în interacțiunea obișnuită numai cu scopul de a fi filmați, adică doar pt. a crea un eveniment televizabil (ex. comportamentul personalului militar care trage câteva salve în aer cu scopul de a crea impresia unui conflict militar)

o activitate simulată într-un context de viață real

o evenimentele mass media – ocazii importante, excepționale, care sunt plănuite

dinainte, care sunt transmise în direct și care îtrerup fluxul normal al evenimentelor (Dayan și Katz) – ex. marile evenimete ale statelor – încoronări, căsătorii etc., jocuri olimpice

o acțiune ficționalizată – construirea unei povești, care este scrisă și jucată de

indivizi care știu că joacă și care sunt de obcie percepuși astfel de destinatarii absenți

4. Acțiunea la distanță – acțiunea de răspuns în contexte îndepărtate- acțiunea la distanță nu dă naștere numai unor noi fomre de acțiune pt. cei aflați la

distanță, ci ți unor noi tipuri de acțiune de răspuns, care se desfășoară în contexte foarte îndepărtate de contextele producerii

- caracteristicio contextul spațio-temporal al receptării nu se suprapune cu cel al producerii

o există contexte multiple de receptare care nu se suprapun unul cu celălalt

- mesajele mass-media sunt preluate de organizații mass-media și încorporate în noi mesaje = mediatizare extinsă

- receptarea și apropierea (primirea) mesajelor mass media sunt moduri de a acționa ca răspuns la cei care sunt îndepărtați dpdv spațial și temporal

- televiziunea de pildă poate da naștere unor forme concentrate de acțiune de răspuns – destinatarii pot răspunde în moduri care sunt similare și care pot fi chiar explicit coordonate, fie printr-unul dintre aspectele mesajului mass media, fie printr-o agenție relativ independentă care operează în cadrul contextelor de receptare

- acest tip de acțiune concentrată se distinge de un alt tip, care se petrece atunci când indivizii răspund în moduri similare la procedeele simbolice care au ca intenție explicită coordonarea răspunsului destinatarilor (de ex. folosirea secvențelor de râs înregistrare dinainte în serialele TV)

- există si o formă de acțiune concentrată de răspuns care dobândește un anumit grad de organizare și de coordonare în cadrul contextelor de receptare – forme de acțiune

Page 13: John Thompson

colectivă care sunt stimulate și întreținute de imaginile, de acțiunile și de cuvintele mediate (de ex. mișcările revoluționare din Europa de Est din 1989 care au fost transmise în Occident)

- mass media modelează și influențează cursul evenimentelor și, de fapt, creează evenimente ce nu ar fi existat în absența lor

- indivizii implicați în aceste evenimente pot fi foarte conștienți de rolul constitutiv al mijloacelor de comunicare

- creșterea multiplelor canale de flux comunicațional și informațional a contribuit la complexitatea și impredictibilitatea unei lumi deja excesiv de complexe