James Riddle "Jimmy" Hoffa (n. 14 februarie 1913 - dispărut pe 30 iulie 1975,

declarat oficial decedat în 1982) a fost un sindicalist american. El a deţinut diverse funcţii la

International Brotherhood of Teamsters între 1932 şi 1975, fiind preşedinte general în

perioada 1958 - 1971. A jucat un rol important în dezvoltarea acestei confederaţii sindicale,

care în timpul preşedinţiei sale, a devenit cea mai mare uniune sindicală nord-americană,

ajungând la peste 1,5 milioane de membri.

Miron Cozma este un inginer miner, care a condus Sindicatele miniere din Valea

Jiului. El a fost organizatorul celebrelor mineriade. Este supranumit de opinia publica

"Luceafarul huilei". El este cel mai bine cunoscut pentru rolul său în conducerea minerilor din

Valea Jiului în 1991 la revoltele (Mineriade), care au răsturnat guvernul reformist al lui Petre

Roman. În luna ianuarie 1999 Cozma a condus o altă serie de proteste mineri, cauzate de

intenţia guvernului lui Radu Vasile de a închide minele din Valea Jiului care aduceau statului

mari pierderi de bani.

Dacă ar fi să facem o comparaţie între cei doi, putem afirma faptul că amândoi au

condus sindicate puternice, de amploare mare atat ca numar de oameni afiliati cat si ca

putere a acestora. Sindicatul Teamsters condus de catre Jimmy Hoffa reprezenta un pericol

imens deoarece acapara si sindicate din alte domenii, tinzand sa cuprinda toate meseriile

devenind foarte popular; sindicatul Ligii Sindicatelor Miniere Valea Jiului condus de catre

Miron Cozma se limita la mineri. Cu toate acestea reprezinta un sindicat foarte puternic care

s-a impus in fata autoritatiilor datorita fortei fizice. Prin actiunile lor cei doi lideri nu au

defavorizat sindicatul.

Despre Jimmy Hoffa putem spune că a avut legaturi cu mafia, crima organizată, însă

niciodată nu făcuse vreo afacere care să defavorizeze sindicatul. De aceea, când Hoffa a fost

graţiat de Nixon în 1971, conducerea Teamsters s-a temut de el. Deşi ordinul de graţiere

prevedea ca Hoffa să nu-şi reia activitatea în cadrul Teamsters până în 1980, era hotărât să

preia conducerea şi să pună lucrurile la punct. 

Miron Cozma a organizat mineriade si greve din diverse cauze: sustinerea puterii

politice de la Bucuresti sau negocierea drepturilor salariale

Ambii lideri sindicali au fost condamnati la inchisoare. Administratia a castigat

lupta cu Hoffa reusind sa-l trimita dupa gratii pentru 13 ani in urma procesului pentru

tentativa de mituire, frauda si conspiratie. Intregul proces s-a bazat pe marturiile lui Edward

Grady Brody, omul care raspundea de afaceriile murdare ale sindicatului – care devenise

informator, trimitandul pe Hoffa la inchisoarea federala Lewisburg in Pennsylvania.

La 10 ianuarie 1997, Miron Cozma a fost arestat, fiind acuzat de subminarea puterii

de stat, încălcarea siguranţei pe calea ferată şi nerespectarea regimului armelor şi muniţiilor,

în timpul mineriadei din septembrie 1991. Cozma a fost condamnat la un an şi şase luni de

închisoare. A fost eliberat din închisoare la 9 iunie 1998. Mai tarziu, instanţele de judecată

anunţau sentinţa de condamnare a lui Miron Cozma la 18 ani închisoare şi interzicerea unor

drepturi, pentru mineriada din 23-28 septembrie 1991.

Dacă Hoffa a fost ucis, Cozma încă traieste. Hoffa fusese văzut ultima oară în parcarea

restaurantului Machus Red Fox, unde  avea o întâlnire cu mafioţii Anthony Giacalone şi Tony

Provenzano. Graţiat de o condamnare de 13 ani la închisoare, pentru tentativă de mituire a

unui judecător, fraudă şi conspiraţie, Hoffa intenţiona să negocieze preluarea conducerii

Teamsters. În aşteptarea celor doi, Hoffa a dat un telefon de lângă local, către soţia sa, cum

avea să rezulte din anchetă. După ce s-a anunţat dispariţia liderului, Giacalone şi Provenzano

au declarat agenţilor FBI că nici unul dintre ei nu avusese întâlnire cu Hoffa. După

informaţiile pe care le deţineau agenţii federali, în ziua în care a dispărut Hoffa, la fermă a

avut loc o întâlnire între mai mulţi membri ai mafiei, iar după aceea locul a rămas pustiu.

Agenţii FBI nu au găsit nimic, dar simpla lor prezenţă în zonă a constituit un boom pentru

afacerile Milford Baking Company şi ale unui întreprinzător local, Laura Helwig, care a pus

în vânzare “Brioşele Hoffa”, la preţul de 95 de cenţi.

Dimensiunea socială a muncii pare cu totul absentă din ierarhia valorilor care animă

salariatul român să se ducă la serviciu. Banii sunt ceea ce motivează şi deprimă totodată

angajatul mediu statistic. Greva se justifică doar ca semnal ultim al nemulţumirii produse de o

salarizare necorespunzătoare. Şi în rarele momente în care revendicările conţin şi altceva

decât obişnuitul « mai mulţi bani », cei mai mulţi dintre cei implicaţi în proteste nu prea ştiu

despre ce este vorba. Conflictele de muncă sunt în România coerente doar pe hârtie. De cele

mai multe ori, greviştii nici măcar nu prea ştiu ce anume revendică. Cert este că sunt din ce în

ce mai puţini. O arată, din nou, statisticile. Într-o Românie care şi-a diminuat constant în

ultimul deceniu numărul populaţiei ocupate în muncă (de la 11 milioane în 1997 la 8.5

milioane în 2008), potenţialii grevişti au dispărut aproape cu totul. Mediile în care

lucrează astăzi românii sunt puţin permeabile pentru sindicalismul de masă. În condiţiile în

care procente importante din forţa de muncă sunt de găsit în agricultură şi microîntreprinderi,

« felia » disponibilă pentru mişcările sindicale este tot mai mică.

Sindicalismul mondial nu se simte nici el prea bine. Statele Unite, ţara care a născut

marile mituri protestatare ale istoriei recente, se confruntă de 25 de ani cu scăderi constante

ale numărului de angajaţi implicaţi sindical. La nivel naţional, aproximativ 12% din

2

salariaţi sunt afiliaţi unei mişcări de gen. Spre comparaţie, în urmă cu 50 de ani, peste

35% din angajaţii americani aveau carnet de sindicalist.

3