4. INSTITU ȚIILE DE CREDIT – OPERA ȚIUNI BANCARE, PRINCIPII DE GESTIUNE BANCARĂ ȘI RISC

Institu țiile de credit în România. Gestionarea relației cu clienții

Operaţiunile bancare şi structura bilan ţului

Operaţiunile pasive şi managementul pasivelor bancare

Operaţiunile active şi managementul activelor bancare

Operaţiuni în afara bilanţului

Optimizarea activității bancare prin corelarea operaţiilor active cu cele pasive

Principii de gestiune bancară şi risc

Analiză bancară şi aprecierea performanţei în activitatea bancară

Obiectivele specifice unităţii de învăţare

Rezumat

Teste de autoevaluare

Răspunsuri la întrebările din testele de autoevaluare

Lucrare de verificare

Bibliografie minimal ă

Obiective specifice:

La sfârşitul capitolului, vei avea capacitatea:

• să înţelegi, să explici şi să exemplifici corect noile concepte; • să identifici în practică structurile financiar-bancare şi să prezinţi

principalele evoluţii în plan naţional, european şi global; • să integrezi instituţiile de credit în sistemul financiar-bancar şi să-ţi

explici relaţiile dintre ele; • să numeşti principiile de gestiune bancară şi risc şi să apreciezi

calitatea aplicării lor în plan naţional şi european; • să descifrezi conţinutul operaţiunilor bancare şi caracteristicile lor, în

relaţie cu economia; • să prezinţi principalele situaţii financiar-contabile întocmite de bănci şi

să le interpretezi; • să identifici principalele categorii de riscuri bancare, să operezi cu

instrumentele de analiză specifice fiecăreia; • să efectuezi o analiză SWOT pe situaţia reală sau simulată a unei bănci

din România; • să calculezi şi să interpretezi indicatorii care reflectă performanţa unei

instituţii de credit; • să elaborezi un referat pe o temă dată, cu aplicabilitate pe o instituţie de

credit. Timp mediu estimat pentru studiu individual: 3 ore

4.1. Institu țiile de credit în România. Gestionarea relației cu clienții

Sistemul financiar naţional poate fi definit ca un ansamblu specific de instituţii, reglementări şi practici, cu scopul finanţării activităţii economice.

Sistemul financiar al unei ţări include băncile, bursele de valori mobiliare, fondurile de pensii, societăţile de asigurări, banca centrală şi autorităţile de reglementare naţionale, alte instituţii financiare.

Aceste societăţi şi instituţii formează cadrul permanent necesar efectuării operaţiunilor economice şi aplicării politicii monetare, orientării în mod cât mai eficient a economiilor spre investiţii.

Prin sistem bancar se defineşte ansamblul diverselor categorii de bănci care funcţionează într-un spaţiu bine determinat, într-un cadru organizat, ca răspuns la cerinţele dezvoltării unei economii echilibrate.

Sistemele financiar-bancare trebuie să fie stabile, solide şi bine reglementate, pentru a asigura creşterea economică, stabilitatea macro-economică şi financiară în plan naţional şi mondial, în contextul actual, marcat de o creştere deosebită a fluxurilor de capital. Un sistem financiar deficitar poate avea drept consecinţe: reducerea eficacităţii politicii monetare; agravarea recesiunii economice sau menţinerea ei o perioadă mai mare de timp; favorizarea ieşirilor de capitaluri din ţară; afectarea bugetului public. Având în vedere accentuarea legăturilor comerciale şi financiare dintre statele lumii, deficienţele financiare ale unei ţări pot fi rapid transferate altor state, astfel încât soliditatea sistemului financiar al unei ţări este importantă pentru propria sa economie, cât şi pentru partenerii săi comerciali sau pentru statele cu care are relaţii financiare. (http://www.imf.org)

Exemplu: În România, numărul și structura instituțiilor financiare se modifică de la o perioadă la alta, fiind influențate de evoluțiile în plan european și mondial, cât și de situația economico-financiară din țara noastră.

Sectorul bancar și instituțiile financiare care derulează operațiuni similare ocupă o poziţie semnificativă în economia unei ţări, determinată în principal prin ponderea în P.I.B. a intermedierii financiare. Astfel, analizând evoluția activelor nete din sistemul financiar, se constată că instituțiile de credit dețin circa 62% din PIB, instituțiile financiare nebancare puțin peste 8%, în timp ce societățile de asigurare se situează la 3% din PIB, societățile de investiții financiare 1,2% iar

celelalte structuri mai recente, cum ar fi fondurile de pensii și cele de investiții, abia 0,2%.1

Situația privind evoluția numărului de instituții financiare, în structură, se prezintă în tabelul 4.1.

Tabel 4.1. Situație privind structura și numărul institu ţiilor financiare din România2

Nr. crt.

Categoria Instituţii active

2007 2008 2009 2010

1 2 3 4 5 6 7

8

9

Instituţii de credit Societăţi de asigurare Brokeri de asigurare Fonduri de pensii Fonduri de investiţii Societăţi de investiţii financiare (SIF) - Societăţi de servicii de investiţii financiare şi sucursalele acestora Instituţii financiare nebancare (înscrise în registrul general al BNR) Instituţii financiare nebancare (înscrise în registrul de evidenţă al BNR)

42 42 382 25 50 5 71

218

4284

43 44 459 23 71 5 71

238

4513

42 45 510 25 52 5 64

228

4802

42 43 567 22 76 5 55

207

5009

Sarcina de lucru 1

1. Identifică și analizează principalele componente ale unui sistem financiar-bancar, cu exemplificare pe situaţia existentă în România în ultimii 5 ani – studiază în acest sens și publicațiile BNR de pe site-ul www.bnro.ro.

2. Precizează argumentele importanţei unui sistem financiar-bancar stabil, cu date din ultimele evoluţii în plan naţional.

1 BNR – Raport asupra stabilităţii financiare, 2009, p. 15, www.bnro.ro 2 BNR – Raport asupra stabilităţii financiare, 2009, p. 16, Raport asupra stabilităţii financiare, 2010 și 2011, p. 22, www.bnro.ro

Funcţiile băncilor

Băncile se implică activ în procesele economice prin principalele lor funcţii:

� Funcţia monetară - băncile creează monedă de cont prin acordarea de credite şi prin alte modalităţi proprii. Ele procură mijloace de plată necesare economiei şi pun la dispoziţia clientelei lor fie propria monedă, fie moneda emisă de banca centrală.

� Funcţia financiară - băncile colectează resurse sub forma economiilor temporar disponibile şi intervin pe pieţele de capital fie prin emisiunea de acţiuni, de obligaţiuni sau de bonuri negociabile, fie prin achiziţionarea de acţiuni, obligaţiuni, efecte publice sau private

O prezentare generală a activităţii bancare vizează următoarele:

• primirea de depozite, la vedere şi la termen, de la populaţie şi agenţi economici;

• acordarea de împrumuturi sub diverse forme şi pe diferite termene;

• organizarea de emisiuni sau plasamente de valori mobiliare sau de noi instrumente financiare;

• gestiunea mijloacelor de plată;

• creaţia monetară, cu rol în determinarea şi controlul fluxurilor monetare scripturale;

• participarea la capitalul altor societăţi bancare sau nebancare, în cadrul permis de legislaţia în vigoare;

• operaţiuni pe piaţa financiară, în nume propriu sau în numele clientelei;

• servicii financiar - bancare;

• consultanţă s.a.

Tipologia băncilor

Sub aspectul operaţiunilor derulate, se diferenţiază două categorii importante de bănci:

� băncile universale, care pot efectua practic toate tipurile de operaţiuni bancare, cu condiţia să respecte anumite reguli de prudenţă; caracterul universal se evidenţiază la bursele de valori, unde execută ele însele ordinele clienţilor, fără să recurgă la intermediari; a fost specific băncilor germane, fiind regăsit şi în Elveţia, Austria, Ţările de Jos şi mai limitat în Franţa, extins în prezent în toată Europa;

� bănci şi instituţii specializate în diferite categorii de credit (credit ipotecar, funciar, etc.) sau orientate spre anumite sectoare de activitate şi ramuri (agricultură, naval, construcţii).

Sistemul bancar în economia de piaţă este conceput în prezent pe următoarele componente principale:

1. Banca centrală de emisiune - Banca centrală, respectiv instituţia de emisiune monetară, cunoscută şi sub denumirea de bancă de rangul I, se bazează în cele mai multe ţări, pe capital majoritar sau integral de stat, cu tendinţa de păstrare a unei tot mai mari autonomii sub raportul autorităţii monetare a băncii.

2. Băncile de depozit sau comerciale (instituţii de credit) - Băncile "ordinare", de depozit, sau de "rang II" se regăsesc majoritar într-un sistem bancar, fiind constituite ca societăţi pe acţiuni, în special cu capital privat sau mixt şi conducând o activitate din ce în ce mai diversificată.

3. Instituţiile de credit specializate - acompaniază în general băncile comerciale dar îşi orientează atribuţiile lor statutare într-o anumită ramură a economiei naţionale sau într-o anumită sferă de activitate. Specializarea băncilor poate fi:

- de ordin economic, deci limitată la un anumit sector;

- de ordin geografic, localizată la un anumit spaţiu regional sau la nivel internaţional;

- de ordin tehnic, axată pe acordarea unui anumit tip de credit sau pe anumite operaţiuni.

Exemplu: Instituţiile de credit specializate pot fi:

♦ băncile de investiţii, care acordă credite pe termen mediu şi lung destinate începerii sau extinderii activităţii agenţilor economici, pentru construirea de locuinţe s.a.;

♦ băncile de ramură: acordă credite în sprijinul dezvoltării, modernizării şi rentabilizării unor ramuri, în principal agricultură, industrie mică, construcţii navale, construcţii civile s.a.;

♦ băncile ipotecare sau funciare care acordă credite pe bază de ipotecă asupra imobilelor şi terenurilor;

♦ băncile de comerţ exterior sunt specializate în operaţiunile cu străinătatea, având relaţii de corespondent cu bănci din exterior.

4. Băncile de afaceri - au ca activitate principală achiziţionarea şi gestionarea de participaţii la societăţi existente sau în formare şi acordarea de credite pe termen mediu şi lung. Băncile se constituie cu un important capital şi primesc, în general, depozite pe termen lung. Băncile de afaceri se manifestă activ în crearea de noi întreprinderi, care reclamă capitaluri considerabile, fonduri care nu pot fi rambursate decât ulterior şi treptat, după obţinerea de beneficii din activitatea pentru care se constituie. Rolul acestor bănci este de a concentra capitalurile necesare unor investiţii de amploare. Se apreciază că băncile de afaceri nu sunt numai un intermediar financiar, un mecanism de colectare a fondurilor, un grup financiar; ele deţin specialişti, consilieri în probleme de industrie şi gestiune financiară.

Exemplu: O formsocietăţile de portofoliu. Societoperaţiile financiare franceze. SocietPe de o parte, întrucât decapitalurilor prin veniturile provenite din dividende, iar pe de altprincipal al acestora este asigurarea controlului asupra anumitor întreprinderi.

Încadrarea instituţaltul, o clasificare edificatoare urmlegii bancare: băncile, casele de economii, institufinanciare, cel mai reprezentativ fiind Tezstatului şi instituţie financiarde emisiune monetarcomerciale şi a altor societunui stat.

Toate aceste evolumodern, din ce în ce mai diversificat, mai puternic internă şi internaţional

Prezintă cel puconsultă raportul anual onpentru a exemplifica.

Identifică şi descrie categoriile principale de bdintre criteriile posibile european, consultând site

Explică funcţ site-ul www.bnro.ro.

formă derivată în activitatea băncilor de afaceri o reprezintile de portofoliu. Societăţile de portofoliu joacă un rol important în

iile financiare franceze. Societăţile de portofoliu au o dublăPe de o parte, întrucât deţinerile lor asigură o valorificare ridicatcapitalurilor prin veniturile provenite din dividende, iar pe de altprincipal al acestora este asigurarea controlului asupra anumitor întreprinderi.

Încadrarea instituţiilor financiare într-o categorie sau alta diferăaltul, o clasificare edificatoare urmărind gruparea în instituţii financiare supuse

ăncile, casele de economii, instituţiile specializate; alte institufinanciare, cel mai reprezentativ fiind Tezaurul public, în calitate de casier al

i instituţie financiară; un loc aparte îl ocupă băncile centrale, ca institude emisiune monetară, de supraveghere a instituirii şi funcţ

i a altor societăţi similare, şi de transpunere a politicii monetare a

Toate aceste evoluţii au condus în ultimii ani la formarea unui sistem bancar modern, din ce în ce mai diversificat, mai puternic şi mai implicat în finan

i internaţională.

Sarcina de lucru 2

cel puţin două dintre activităţile de bază ale unei b raportul anual on-line al unei instituţii de credit din România

pentru a exemplifica.

ă şi descrie categoriile principale de bănci, în funcţie de unul iile posibile şi analizează rolul lor în state din spa

european, consultând site-urile băncii centrale din ţara respectiv

funcţia monetară a băncii pe exemplul BNR, consultând ul www.bnro.ro.

ncilor de afaceri o reprezintă un rol important în

ile de portofoliu au o dublă funcţionalitate. o valorificare ridicată a

capitalurilor prin veniturile provenite din dividende, iar pe de altă parte, scopul principal al acestora este asigurarea controlului asupra anumitor întreprinderi.

ategorie sau alta diferă de la un stat la ţii financiare supuse

iile specializate; alte instituţii aurul public, în calitate de casier al

ncile centrale, ca instituţie i funcţionării băncilor

anspunere a politicii monetare a

ii au condus în ultimii ani la formarea unui sistem bancar i mai implicat în finanţarea

ale unei bănci şi ii de credit din România

nci, în funcţie de unul rolul lor în state din spaţiul

ara respectivă.

ncii pe exemplul BNR, consultând

Activitatea bancară este reglementată în principal de:

- Legea nr. 312/28.06.2004 privind Statutul Băncii Naţionale a României (care abrogă Legea nr. 101/1998);

- Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 99/06.12.2006 privind institu ţiile de credit şi adecvarea capitalului (care abrogă Legea bancară nr. 58/1998);

- Legea nr. 227 din 4 iulie 2007 pentru aprobarea, completarea şi modificarea Ordonanţei de Urgenţă a Guvernului nr.99 din 6 decembrie 2006;

- Legea nr. 83/1998 privind procedura falimentului băncilor, modificată prin OG nr. 10/2004 privind falimentul instituţiilor de credit, aprobată, modificată şi completată prin Legea nr. 278/2004.

- Legea nr. 93 din 8 aprilie 2009 privind institu ţiile financiare nebancare;

- reglementări contabile aplicabile instituţiilor de credit, în principal Ordinul BNR nr. 24/2006, pentru aprobarea reglementărilor contabile conforme cu directivele europene aplicabile instituţiilor de credit şi Ordinul BNR nr. 16/2009 privind modificarea şi completarea Reglementărilor contabile conforme cu directivele europene, aplicabile instituţiilor de credit, instituţiilor financiare nebancare şi Fondului de garantare a depozitelor în sistemul bancar, aprobate prin Ordinul Băncii Naţionale a României nr.13/2008;

- alte acte normative cu privire la activitatea bancară, norme metodologice proprii şi reglementări emise de BNR, de exemplu regulament privind rezervele minime obligatorii, regulament valutar, reglementări ale pieţei monetare, norme privind limitarea riscului de credit, regulamentul BNR privind clasificarea creditelor şi plasamentelor, precum şi constituirea, regularizarea şi utilizarea provizioanelor specifice de risc de credit s.a.

4.2. Operaţiunile bancare şi structura bilan ţului

Băncile comerciale sau de depozit au ca activitate principală mobilizarea capitalurilor temporar disponibile şi transformarea lor în capital de împrumut, utilizat în special sub forma creditelor pe termen scurt şi mediu.

Principalele operaţiuni bancare se pot grupa în:

Operaţii bilanţiere:

- active

- pasive

Operaţii extra-bilanţiere (în afara bilanţului)

Un bilanţ reflectă structura patrimoniului agentului respectiv la un moment dat. Pentru o bancă, pasivul reprezintă acumularea de fonduri, formarea resurselor, în timp ce activul reflectă modul de utilizare a acestora, destinaţia lor.

Exemplu: Structura unui bilanţ bancar se prezintă ca în exemplul următor, preluat din practica bancară din România, la nivelul anului 2009.

Tabel nr.3.2. Elemente financiar-contabile la nivelul unei instituţii de credit din România

BILAN Ţ încheiat la data de 31 Decembrie 20093

Mil. lei A C T I V Sold la:

începutul anului sfârşitul anului Casa, disponibilităţi la bănci centrale 3.680.000 3.140.130 Efecte publice şi alte titluri acceptate pentru refinanţare la băncile centrale

751.470 2.410.830

- Efecte publice şi valori asimilate 751.470 2.410.830 - Alte titluri acceptate pentru refinanţare la băncile centrale 0 0 Creanţe asupra instituţiilor de credit 800.650 1.485.300 - la vedere 139.440 395.740 - alte creanţe 661.210 1.089.560 Creanţe asupra clientelei 11.100.000 11.507.800 Obligatiuni şi alte titluri cu venit fix 68.850 141.800 - emise de organisme publice 850 58.200 - emise de alţi emitenţi, din care: 68.000 83.600 - obligatiuni proprii 0 0 Acţiuni şi alte titluri cu venit variabil 53.130 91.700 Participaţii, din care: 43.900 0 - participaţii la instituţii de credit 0 0 Părţi în cadrul societăţilor comerciale legate, din care: 122.990 144.130 - părţi în cadrul instituţiilor de credit 0 0 Imobilizări necorporale, din care: 12.770 10.200 - cheltuieli de constituire 0 0 - fondul comercial, în măsura în care a fost achiziţionat cu titlu oneros

0 0

Imobilizări corporale, din care: 320.600 276.630 - terenuri şi constructii utilizate în scopul desfăşurării activitatilor proprii

168.000 188.940

Capital subscris nevărsat 0 0 Alte active 16.750 63.240 Cheltuieli înregistrate în avans şi venituri angajate 141.780 198.540 TOTAL ACTIV 17.280.800 19.470.300

P A S I V Sold la: începutul anului sfârşitul anului Datorii privind instituţiile de credit 2.500.000 1.900.500 - la vedere 85.300 71.700 - la termen 2.414.700 1.828.800 Datorii privind clientela 12.350.100 15.244.000 - Depozite, din care: 9.890.500 12.810.000 - la vedere 392.130 312.600 - la termen 9.498.370 12.497.400 - Alte datorii, din care: 2.459.600 2.434.000 - la vedere 2.165.800 2.152.200

3Conform structurii bilanţului publicat de Banca Transilvania; datele sunt prelucrate. http://www.bancatransilvania.ro;

- la termen 293.800 281.800 Datorii constituite prin titluri 0 0 - titluri de piaţă interbancară, obligatiuni, titluri de creanţă negociabile în circulaţie

0 0

- alte titluri 0 0 Alte pasive 47.140 17.100 Venituri înregistrate în avans şi datorii angajate 305.200 280.400 Provizioane, din care: 0 0 - provizioane pentru pensii şi obligaţii similare 0 0 - provizioane pentru impozite 0 0 - alte provizioane 0 0 Datorii subordonate 317.935 243.084 Capital social subscris 1.060.000 1.086.400 Prime de capital 76.500 97.700 Rezerve 177.000 507.800 - rezerve legale 96.600 100.900 - rezerve statutare sau contractuale 0 0 - rezerve pentru riscuri bancare 77.890 77.890 - rezerva de intrajutorare 0 0 - rezerva mutuala de garantare 0 0 - alte rezerve 2.510 329.010 Rezerve din reevaluare 26.700 25.400 Actiuni proprii (-) 0 0 Rezultatul reportat - Profit 210 1.680 - Pierdere 0 0 Rezultatul exercitiului financiar - Profit 396.850 61.935 - Pierdere 0 0 Repartizarea profitului 23.165 4.301 TOTAL PASIV 17.280.800 19.470.300 ELEMENTE ÎN AFARA BILAN ŢULUI Sold la: începutul anului sfârşitul anului Datorii contingente, din care: 1.240.000 1.100.000 - acceptări şi andosări 685.000 765.000 - garanţii şi active gajate 555.000 335.000 Angajamente 1.800.550 1.936.100

Sarcina de lucru 3

Analizaţi bilanţul propus ca exemplu, calculaţi ponderile aferente fiecărei operaţiuni de activ şi de pasiv şi urmăriţi evoluţia lor în cei doi ani; prezentaţi principalele concluzii.

Interpretarea din punctul de vedere al locului monedei în bilanţ, se bazează pe un principiu general valabil, respectiv moneda este o creanţă pentru cel care o deţine şi o datorie pentru cel care o emite. Deci moneda figurează în activul entităţii care

o deţine şi în pasivul celui care o emite, aşa cum se observă în continuare, pe un model simplificat:

Banca centrală Bănci comerciale

Activ Pasiv Activ Pasiv

Monedă divizionară Bancnote Bancnote Monedă scripturală

(Casa, disponibilităţi la bănci centrale)

Se precizează următoarele:

Sarcina de lucru 4

Identificaţi locul şi ponderea monedei, sub diversele sale forme, în bilanţul unei bănci comerciale şi în bilanţul BNR.

4.3. Operaţiunile pasive şi managementul pasivelor bancare

Principalele operaţiuni pasive ale unei bănci comerciale sunt reflectate de:

1) capitalurile proprii, asimilate şi provizioanele

2) depozitele bancare şi conturile creditoare ale clienţilor

3) rescontarea şi operaţiunile similare

4) împrumuturi primite de la alte instituţii financiare

1) Conturile de capitaluri, asimilate şi provizioane cuprind totalitatea fondurilor aflate la dispoziţia băncii cu caracter permanent sau durabil, precum şi provizioanele pentru riscuri şi cheltuieli şi provizioanele reglementate.

- Instituţia de emisiune înregistrează bancnotele emise în pasivul bilanţului ei şi deţine în activ monedă divizionară emisă de stat, pe care o lansează în circulaţia monetară în funcţie de cerinţele agenţilor economici.

- Băncile comerciale creează monedă scripturală, înregistrată în pasivul lor sub diverse forme (în special depozite) şi deţin monedă centrală care se reflectă în activul bilanţului lor şi în pasivul băncii centrale sub forma conturilor de rezerve obligatorii sau facultative.

- Agenţii nefinanciari, care nu emit monedă, reflectă existenţa diferitelor forme de monedă deţinute în activul bilanţului lor.

Băncile comerciale, ca societăţi pe acţiuni, îşi constituie capital propriu pe seama capitalului social, a fondului de rezervă şi a provizioanelor. Capitalurile proprii deţin în ultimii ani o pondere tot mai mare în totalul pasivelor bancare; deşi nu aduc venituri suplimentare, reprezintă o măsură în plus de protecţie în raport cu accentuarea riscurilor la care se expune banca.

Capitalul propriu reprezintă totalitatea capitalurilor, proprietatea acţionarilor sau asociaţilor, care se înscrie în pasivul bilanţului.

Fondurile proprii ale institu ţiilor de credit sunt formate din fonduri proprii de nivel 1 şi fonduri proprii de nivel 24.

Conform prevederilor legale (Regulament nr. 18/2006 al BNR), fondurile proprii de nivel 1 cuprind:

a) capitalul social subscris şi vărsat, cu anumite excepţii prevăzute de normele BNR;

b) primele de capital, integral încasate, aferente capitalului social;

c) rezervele legale, statutare şi alte rezerve, precum şi rezultatul reportat pozitiv al exerciţiilor financiare anterioare, rămas după distribuirea profitului;

d) profitul net al ultimului exerciţiu financiar, reportat până la repartizarea sa conform destinaţiilor stabilite de adunarea generală a acţionarilor, în limita sumei ce se intenţionează a se repartiza pe oricare dintre destinaţiile prevăzute.

Fondurile proprii de nivel 2 se compun din:

a) Fonduri proprii de nivel 2 de bază, care cuprind: rezervele din reevaluarea imobilizărilor corporale; titlurile pe durată nedeterminată şi alte instrumente de aceeaşi natură; alte elemente;

b) Fonduri proprii de nivel 2 suplimentare - se compun din acţiunile preferenţiale cumulative pe durată determinată şi capitalul sub formă de împrumut subordonat; alte elemente, cu acordul BNR.

Fondurile proprii ale sucursalelor din România ale institu ţiilor de credit din state terţe sunt reprezentate de fondurile proprii de nivel 1.

Exemplu: Modalităţile concrete prin care instituţiile de credit din România raportează periodic situaţia fondurilor proprii sunt stabilite prin ordin al BNR, structura generală fiind prezentată în continuare5:

4 Regulament nr. 18 din 14.dec.2006 privind fondurile proprii ale instituţiilor de credit şi ale firmelor de investiţii, publicat în Monitorul Oficial, Partea I 1034 bis 1, 27. dec. 2006, Banca Naţională a României, Comisia Naţională a Valorilor Mobiliare 5 http://www.bnro.ro. Ordin nr. 4 din 21.apr.2009, Monitorul Oficial, Partea I 12.mai.2009, pentru modificarea Ordinului Băncii Naţionale a României nr. 12/2007 privind raportarea cerinţelor minime de capital pentru instituţiile de credit

1. FONDURI PROPRII TOTALE

1.1. FONDURI PROPRII DE NIVEL 1

1.1.1.Capital eligibil

• Capital social subscris şi vărsat • (-) Acţiuni proprii • Prime de capital • Alte instrumente eligibile de capital: include elemente precum capital

social rambursabil la cerere (ex. în cazul organizaţiilor cooperatiste de credit sau al existenţei unor clauze speciale privind capitalul)

1.1.2. Rezerve eligibile • Rezerve • Interes minoritar • Rezultatul net al exerciţiului financiar curent reprezentând profit • Pierderea perioadei curente/ Rezultatul net al exerciţiului financiar curent

reprezentând pierdere • Câştiguri nete din capitalizarea profiturilor viitoare din active ce fac

obiectul operaţiunilor de securitizare • Diferenţe din evaluare eligibile pentru includerea în fondurile proprii de

nivel 1 1.1.3. Fonduri pentru riscurile bancare generale

1.1.4. Alte fonduri proprii de nivel 1

1.1.5. (-) Alte deduceri din fondurile proprii de nivel 1

1.2. FONDURI PROPRII DE NIVEL II

1.2.1 Fonduri proprii de nivel II de bază • Suma ce excede limitele stabilite pentru fondurile proprii de nivel 1,

inclusă în fondurile proprii nivel II de bază • Ajustări la diferenţele din evaluare • Rezerve din reevaluare • Alte elemente • Titluri pe durată nedeterminată şi alte instrumente • Excedent de provizioane • Fonduri proprii de nivel 2 de bază specifice României

1.2.2. Fonduri proprii de nivel 2 suplimentar • Împrumuturi subordonat • Deduceri din fondurile proprii de nivel 2

Elemente deductibile din fondurile proprii de nivel 1 şi 2 Din care (-) Din fondurile proprii de nivel 1 (-) Din fondurile proprii de nivel 2 TOTAL FONDURI PROPRII DE NIVEL 1

TOTAL FONDURI PROPRII DE NIVEL 2

TOTAL FONDURI PROPRII DE NIVEL 2 SPECIFICE PENTRU ACOPERIREA RISCURILOR DE PIA

(-) Deduceri din total fonduri proprii

2. CERIN

- Total cerincontrapartidei, riscul de diminuare a valorii crean

- Risc de decontare

- cerinţe totale de capital pentru riscul de pozi

- Total cerinţe de capita

- Cerinţe de capital aferente cheltuielilor generale fixe

- Alte cerinţe de capital

Precizaţi valoarea principalelorde nivel I fondurile proprii de nivel II.

Nivelul minim al fondurilor proprii este determinat prin norme bancare cu caracter general, armonizate cu reglementbăncii, fiind supus controlului b

Conform regulamentelor BNR, capitalul inireprezentat de capitalul social subscris rezerve).

Exemplu6:

Băncile persoane juridice run nivel al capitalului ini

Băncile de credit ipotecar trebuie sal capitalului iniţial de minimum 25 milioane lei.

Băncile de economisire momentul autoriză

Instituţiile emitente de monedautorizării de un niv

6 Idem

TOTAL FONDURI PROPRII DE NIVEL 2

TOTAL FONDURI PROPRII DE NIVEL 2 SPECIFICE PENTRU ACOPERIREA RISCURILOR DE PIAŢĂ

) Deduceri din total fonduri proprii

CERINŢE DE CAPITAL

Total cerinţe de capital pentru riscul de credit, riscul de credit al contrapartidei, riscul de diminuare a valorii creanţei şi pentru tranzac

e totale de capital pentru riscul de poziţie, riscul valutar şi riscul de marf

e de capital pentru riscurile operaţionale

e de capital aferente cheltuielilor generale fixe

e de capital şi cerinţe de capital tranzitorii

Sarcina de lucru 5

valoarea principalelor componente ale fondurilor proprii pe exemplul unei bănci din România şi rela

fondurile proprii de nivel II.

Nivelul minim al fondurilor proprii este determinat prin norme bancare cu caracter general, armonizate cu reglementările europene şi se regăseşte precizat în statutul

ind supus controlului băncii centrale.

Conform regulamentelor BNR, capitalul iniţial al instituţiilor de credit este reprezentat de capitalul social subscris şi vărsat şi rezervele legale (statutare

ncile persoane juridice române trebuie să dispună la momentul autorizun nivel al capitalului iniţial de minimum 37 milioane lei (RON).

ncile de credit ipotecar trebuie să dispună la momentul autorizal capitalului iniţial de minimum 25 milioane lei.

cile de economisire şi creditare în domeniul locativ trebuie smomentul autorizării de un nivel al capitalului iniţial de minimum 25 milioane lei.

iile emitente de monedă electronică trebuie să dispunării de un nivel al capitalului iniţial de minimum 12 milioane lei.

TOTAL FONDURI PROPRII DE NIVEL 2 SPECIFICE PENTRU

u riscul de credit, riscul de credit al i pentru tranzacţii incomplete

i riscul de marfă

componente ale fondurilor proprii i relaţia cu

Nivelul minim al fondurilor proprii este determinat prin norme bancare cu caracter te precizat în statutul

ţiilor de credit este i rezervele legale (statutare şi alte

la momentul autorizării de ial de minimum 37 milioane lei (RON).

la momentul autorizării de un nivel

i creditare în domeniul locativ trebuie să dispună la ial de minimum 25 milioane lei.

dispună la momentul ial de minimum 12 milioane lei.

Sucursalele din România ale institupermanent capitalul iniregulament, după caz. Nivelul minim al cacase centrale se stabileLimita minimă a fondurilor proprii ale unei cooperative de credit se stabile300 mii lei. Nivelul minim al capunei reţele cooperatiste se stabileCapitalul agregat al unei re

Instituţiile de credit tresitueze în permanencapital7: 8% din totalul valorilor ponderate la risc ale expunerilor, calculate în conformitate cu normele bdiminuare a valorii creandin portofoliul de tranzac

Valoarea expusă la risc a unui element de activ este reprezentatbilanţieră, iar valoarea expusreprezentată de urmeste purtător de risc maxim; 50%, dac20%, dacă elemepurtător de risc scăNivelul de 8% constituie limita minimfiecărei instituţii de credit nivel adecvat de solvabilitate, impune bmajorarea acestuia pentru a se ob

1. Din Raportul anual al BNR notaţi care ecare au în formula de calcul fonduri propriiIndicatorul de solvabilitate; Efectul de pârghie; ROE; Total capitaluri proprii) şcredit, în structur

7 BNR, Regulament nr. 13 din 14.dec.2006 privind determicredit şi firmele de investiţii, publicat în Monitorul Oficial, Partea I 1033 bis 1 27.dec.20068 Regulamentul BNR-CNVM nr. 14/19/2006 privind tratamentul riscului de credit pentru institufirmele de investiţii potrivit abordării standard,riscului de credit pentru instituţiile de credit rating şi/sau Regulamentul BNR-CNVM nr. 21/26/2006 privind tratamentul riscului de credit aferent expunerilor securitizate şi al poziţiilor din securitizare

Sucursalele din România ale instituţiilor de credit din state terpermanent capitalul iniţial cel puţin la nivelul minim aplicabil stabilit prin regulament, după caz. Nivelul minim al capitalului iniţial şi, respectiv, cel al fondurilor proprii ale unei case centrale se stabileşte la echivalentul în lei a 5 milioane euro.

a fondurilor proprii ale unei cooperative de credit se stabile

Nivelul minim al capitalului agregat şi, respectiv, cel al fondurilor proprii ale ele cooperatiste se stabileşte la echivalentul în lei a 10 milioane euro.

Capitalul agregat al unei reţele este reprezentat de fondurile proprii de nivel 1.

iile de credit trebuie să dispună de un nivel al fondurilor propriisitueze în permanenţă la un nivel cel puţin egal cu suma următoarelor

din totalul valorilor ponderate la risc ale expunerilor, calculate în conformitate cu normele băncii centrale8 - pentru riscul de credit diminuare a valorii creanţei aferente întregii activităţi, cu excepţdin portofoliul de tranzacţionare;

ă la risc a unui element de activ este reprezentată, iar valoarea expusă la risc pentru elementele din afara bilan

de următoarele procente din valoarea acestora: 100%, dactor de risc maxim; 50%, dacă elementul este purtător de risc mediu; elementul este purtător de risc moderat şi 0%, dacă

tor de risc scăzut. Nivelul de 8% constituie limita minimă obligatorie pentru rata solvabilit

ţii de credit şi defineşte adecvarea capitalului – ecvat de solvabilitate, impune băncilor ajustarea capitalului social, prin

majorarea acestuia pentru a se obţine o marjă confortabilă de solvabilitate.

Sarcina de lucru 6

Din Raportul anual al BNR şi Raportul asupra stabilităţţi care este valoarea indicatorilor de analiză a sistemului bancar

care au în formula de calcul fonduri proprii (Adecvarea capitaluluiIndicatorul de solvabilitate; Efectul de pârghie; ROE; Total capitaluri proprii) şi interpretaţi evoluţia fondurilor proprii ale institucredit, în structură, pe ultimii 5 ani.

BNR, Regulament nr. 13 din 14.dec.2006 privind determinarea cerinţelor minime de capital pentru instituii, publicat în Monitorul Oficial, Partea I 1033 bis 1 27.dec.2006

CNVM nr. 14/19/2006 privind tratamentul riscului de credit pentru instituării standard, Regulamentul BNR-CNVM nr. 15/20/2006 privind tratamentul

iile de credit şi firmele de investiţii potrivit abordării bazate pe modele interne de CNVM nr. 21/26/2006 privind tratamentul riscului de credit aferent expunerilor

iilor din securitizare

iilor de credit din state terţe vor menţine in la nivelul minim aplicabil stabilit prin

i, respectiv, cel al fondurilor proprii ale unei te la echivalentul în lei a 5 milioane euro.

a fondurilor proprii ale unei cooperative de credit se stabileşte la

i, respectiv, cel al fondurilor proprii ale te la echivalentul în lei a 10 milioane euro.

ele este reprezentat de fondurile proprii de nivel 1.

nivel al fondurilor proprii, care să se ătoarelor cerinţe de

din totalul valorilor ponderate la risc ale expunerilor, calculate în pentru riscul de credit şi riscul de

i, cu excepţia operaţiunilor

la risc a unui element de activ este reprezentată de valoarea sa la risc pentru elementele din afara bilanţului, va fi

toarele procente din valoarea acestora: 100%, dacă elementul ător de risc mediu;

i 0%, dacă elementul este

obligatorie pentru rata solvabilităţii menţinerea unui

ncilor ajustarea capitalului social, prin de solvabilitate.

i Raportul asupra stabilităţii financiare, a sistemului bancar

Adecvarea capitalului - Indicatorul de solvabilitate; Efectul de pârghie; ROE; Total capitaluri

instituţiilor de

elor minime de capital pentru instituţiile de

CNVM nr. 14/19/2006 privind tratamentul riscului de credit pentru instituţiile de credit şi CNVM nr. 15/20/2006 privind tratamentul

rii bazate pe modele interne de CNVM nr. 21/26/2006 privind tratamentul riscului de credit aferent expunerilor

2) Depozitele bancare forma principală de mobilizare a capitalurilor lichide ale populaeconomiei. Acestea implic

Pentru depunători, depozitele bancare reprezintmijloace de platăbancă, depozitele constituie obligacredit. Depozitele reprezintclientelei, menită să

Certificatele de depozit, carnetele la vedere sau la termen emise de bancclientelă. Dobânda aferentscadenţă.

Depozitele bancare prezintconstituie. Astfel, se utilizeaz

• depozite "la vedere"orice moment, pentru plcont, etc. - un gen de cont la utilizate decât prin retrageri manuale sau viramente în conturile mobilizate prin cec;

• depozitele "la termen"soluţii mai recente, pe termene tot mprin acordarea unor condi

• conturile de economii, se materializeazdurată poate fi de la 6 luni la 5 ani, având regimul unui cont la termen);conturi pentru dezvoltarea industrials.a.; toate acestea reprezintlichide, pe termen

3) Rescontul constituie o modalitate de procurare de noi resurse prin cedarea portofoliului de efecte comerciale unei bRescontul consemneazinstituţia de emisiune, rezultate din cedarea titlurilor pe termen scurt, în special efecte de comerţ, pe care banca leobţinerii unui profit din difereneconomici şi taxa de rescont perceput

O operaţiune similarîmprumut realizat prin cedarea cprincipal efecte publice (obligaemise de diferiţi agenlombardare care remunereaz

Depozitele bancare şi conturile creditoare ale agenţilor economici reprezintforma principală de mobilizare a capitalurilor lichide ale populaeconomiei. Acestea implică transformarea şi operarea cu monedă scriptural

ători, depozitele bancare reprezintă creanţe faţă de bancmijloace de plată în cadrul operaţiilor prin cont (moneda scriptural

, depozitele constituie obligaţii faţă de depunători, alţii decât institucredit. Depozitele reprezintă o formă de mobilizare a disponibilităţclientelei, menită să asigure valorificarea acestora.

Certificatele de depozit, carnetele şi libretele de economii reprezintla vedere sau la termen emise de bancă pentru atragerea disponibilit

. Dobânda aferentă acestor instrumente se plăteşte în avans, lunar sau la

Depozitele bancare prezintă anumite particularităţi legate de forma în care sconstituie. Astfel, se utilizează mai multe categorii de depozite:

"la vedere" sau conturile "ordinare", la care depunăorice moment, pentru plăţile prin virament sau prin retrageri de numerar din

un gen de cont la vedere sunt conturile pe livret, care însutilizate decât prin retrageri manuale sau viramente în conturile mobilizate

"la termen" sau conturile creditoare la termen, pânii mai recente, pe termene tot mai întinse depăşind chiar 5 ani, încurajate

prin acordarea unor condiţii avantajoase de remunerare. conturile de economii, care nu pot fi utilizate prin cecuri sau viramente se materializează în: bonurile de casă (titluri anonime cu scadente fixe a

poate fi de la 6 luni la 5 ani, având regimul unui cont la termen);conturi pentru dezvoltarea industrială; certificate de depozit s.a.; toate acestea reprezintă modalităţi diferite de a colecta economiile lichide, pe termene mai apropiate sau mai îndepărtate.

constituie o modalitate de procurare de noi resurse prin cedarea portofoliului de efecte comerciale unei bănci de scont sau bRescontul consemnează deci valoarea datoriilor în moneda centr

ia de emisiune, rezultate din cedarea titlurilor pe termen scurt, în special efecte de comerţ, pe care banca le-a preluat de la agenţii economici cu scopul

inerii unui profit din diferenţa dintre rata scontului perceputi taxa de rescont percepută de banca centrală.

iune similară rescontului este lombardarea, care reprezintîmprumut realizat prin cedarea către banca centrală a unor valori mobiliare, în principal efecte publice (obligaţiuni, bonuri de tezaur) sau, uneori, obliga

ţi agenţi economici cu bonitate recunoscută, cu plata unei taxe de lombardare care remunerează creditul acordat.

ilor economici reprezintă de mobilizare a capitalurilor lichide ale populaţiei şi ale

monedă scripturală.

ă de bancă, respectiv iilor prin cont (moneda scripturală). Pentru

ii decât instituţiile de de mobilizare a disponibilităţilor băneşti ale

i libretele de economii reprezintă instrumente pentru atragerea disponibilităţilor de la

te în avans, lunar sau la

legate de forma în care se

sau conturile "ordinare", la care depunătorii au acces în ile prin virament sau prin retrageri de numerar din

care însă nu pot fi utilizate decât prin retrageri manuale sau viramente în conturile mobilizate

sau conturile creditoare la termen, până la 1 an iar în ind chiar 5 ani, încurajate

care nu pot fi utilizate prin cecuri sau viramente şi care (titluri anonime cu scadente fixe a căror

poate fi de la 6 luni la 5 ani, având regimul unui cont la termen); ; certificate de depozit (titluri bancare)

i diferite de a colecta economiile

constituie o modalitate de procurare de noi resurse prin cedarea nci de scont sau băncii centrale.

deci valoarea datoriilor în moneda centrală faţă de ia de emisiune, rezultate din cedarea titlurilor pe termen scurt, în special

ii economici cu scopul a dintre rata scontului percepută de la agenţii

, care reprezintă un a unor valori mobiliare, în

uri de tezaur) sau, uneori, obligaţiuni , cu plata unei taxe de

Analizaţi comparativ scontarea, rescontarea principalele deosebiri.bilanțul unei bă

4) Împrumuturile primite de la alte instituvedere ale băncilor bancare, inclusiv valorile date în pensiune.scadenţele, diferenţ

4.4. Operaţiunile active

Posturile de activ din bilancătre operaţiunile ce aduc profit, cât activităţii bancare dar rsuplimentare, respectiv: imobiliztehnice, materiale şinstituţiei, de cercetare

Principalele operaţ

1. activitatea de creditarecreanţe asupra statului; creanvalori mobiliare; alte credite;

2. rezervele obligatorii la banca

3. participa

4. alte active

1) Activitatea de bănci, prezentând o diversitate de forme, dintre care cele mai reprezentative sunt:

a. Operaţiile cambialeagent economic, pe baza preluscadenţă, prin scontarea fermă a titlului; pe o perioadrestituie ultimului beneficiar, operacare costă pe beneficiar o dobând

b. Avansurile în cont curentcondiţiile în care acesta nu are disponibilitcreanţă asupra clientelei

Sarcina de lucru 7

i comparativ scontarea, rescontarea şi pensiunea şi preciprincipalele deosebiri. Evidențiați concret aceste opera

ul unei bănci din România.

Împrumuturile primite de la alte instituţii de credit reprezentate prin ncilor şi altor organisme financiare şi prin titluri

bancare, inclusiv valorile date în pensiune. Se precizează natura titlului, valoarea , ele, diferenţa dintre preţul de achiziţie şi preţul de rambursare, etc.

ţiunile active şi managementul activelor bancare

sturile de activ din bilanţul unei bănci reflectă atât orientarea resurselor biunile ce aduc profit, cât şi alte conturi care sunt necesare desf

ii bancare dar rămân nevalorificate în sensul obţinerii de fonduri are, respectiv: imobilizări corporale (terenuri, construc

tehnice, materiale şi utilaje); imobilizări necorporale (cheltuielile de exploatare a iei, de cercetare şi dezvoltare, fondurile comerciale, etc.) s.a.

operaţiuni active ale unei bănci sunt:

activitatea de creditare: operaţiile cambiale; avansurile în cont curent; e asupra statului; creanţe asupra altor instituţii de credit; credite garantate cu

valori mobiliare; alte credite;

rezervele obligatorii la banca centrală şi alte disponibilit

participaţii şi activitate de portofoliu;

alte active.

Activitatea de creditare constituie cea mai importantă operaţnci, prezentând o diversitate de forme, dintre care cele mai reprezentative sunt:

iile cambiale presupun acordarea unui credit bancar pe termen scurt unui agent economic, pe baza preluării unui efect de comerţ (cambie) înainte de

scontarea acestuia. Preluarea se poate face: definitiv, prin cesiunea i; pe o perioadă limitată la câteva zile sau luni, dup

restituie ultimului beneficiar, operaţiune cunoscută sub denumirea de pensiune, pe beneficiar o dobândă suplimentară, numită taxă de pensiune.

Avansurile în cont curent se acordă de bancă titularului unui cont, chiar în iile în care acesta nu are disponibilităţi, fiind înregistrată asupra clientelei - conturi ordinare debitoare.

şi precizaţi aceste operațiuni pe

reprezentate prin conturi la ale operaţiunilor

natura titlului, valoarea , ul de rambursare, etc.

i managementul activelor bancare

atât orientarea resurselor băncii i alte conturi care sunt necesare desfăşurării

ţinerii de fonduri ri corporale (terenuri, construcţii, instalaţii

ri necorporale (cheltuielile de exploatare a i dezvoltare, fondurile comerciale, etc.) s.a.

iile cambiale; avansurile în cont curent; ii de credit; credite garantate cu

i alte disponibilităţi;

operaţie activă a unei nci, prezentând o diversitate de forme, dintre care cele mai reprezentative sunt:

presupun acordarea unui credit bancar pe termen scurt unui (cambie) înainte de

acestuia. Preluarea se poate face: definitiv, prin cesiunea la câteva zile sau luni, după care titlul se

sub denumirea de pensiune, de pensiune.

titularului unui cont, chiar în i, fiind înregistrată în bilanţ ca o

c. Creditele acordate statuluivalori asimilate: bonuri de tezaur, obligade credit ale organismelor publice, emise în interiorul tsunt agreate de banca central

d. Ansamblul creanconturi şi împrumuturi, titluri primite în pensiune sau cedate definitiv, ofertlichidităţi pe piaţa monetar

e. Credite garantate cu valori mobiliareprocentuală din valoarea nominalîntinse, au la bazăorganismelor de plasament colectiv a valorilor mobiliare s.a.

f. Alte credite: acordate populapentru locuinţe sau avansurile în cont curent prin intermediul cartelelor de credit; leasing sau locaţiile cu sau fla bunuri mobiliare

În funcţie de destina

a. Creanţe comercialecreanţe comerciale.Scontul comercialcomerţ (cambie, bilet la ordin), banca pune la dispozivaloarea efectului, mai puaştepta scadenţă efectului respectiv.Operape baza biletelor la ordin de mobilizare a creanla ordinul băncii. Factoringul este operaproprietatea creanţaceasta având obligacreanţelor aderentului, asumânducomercială, pe baza documentelor primite, plcreanţelor, mai puţcontractuală stabilitb. Credite de trezorerieacoperirea necesarului de lichiditclientelei: vânzări în rate, credite acordate persoanelor fizice, facilittrezorerie pentru titularii ccredite pe bază de linii globale de exploatare, credite pentru finanavansuri temporare garantate cu certificate de depozit sau alte valori, credite pentru importuri şi alte credite.c. Credite pentru exportexport, sub forma de: credite de mobilizare a creanfurnizor, credite cump

Creditele de mobilizare a creanexportatorilor, sub forma pl

Creditele acordate statului se materializează în preluarea de valori asimilate: bonuri de tezaur, obligaţiuni cu venit fix în general, de credit ale organismelor publice, emise în interiorul tării sau în strsunt agreate de banca centrală.

creanţelor deţinute asupra instituţiilor de credit se referi împrumuturi, titluri primite în pensiune sau cedate definitiv, ofert

ţa monetară, s.a.

Credite garantate cu valori mobiliare, a căror valoare reprezint din valoarea nominală a titlurilor şi care se acordă cu scadente mai

întinse, au la bază obligaţiuni variabile, acţiuni cu venit variabil, titluri ale organismelor de plasament colectiv a valorilor mobiliare s.a.

: acordate populaţiei sub forma creditelor de consum, a creditelor ţe sau avansurile în cont curent prin intermediul cartelelor de credit; ţiile cu sau fără (locaţii simple) opţiune de cumpă

la bunuri mobiliare şi imobiliare închiriate prin intermediul băncilor, etc.

destinaţie, creditele se pot grupa pe următoarele categorii:

ţe comerciale: operaţiuni de scont şi asimilate, factoring e comerciale.

Scontul comercial reprezintă operaţiunea prin care în schimbul unui efect de (cambie, bilet la ordin), banca pune la dispoziţia posesorului crean

valoarea efectului, mai puţin agio (taxa de scont şi comisioanele aferente), fţă efectului respectiv.Operaţiunile asimilate scontului se realizeaz

pe baza biletelor la ordin de mobilizare a creanţelor comerciale, subscrise de client

este operaţiunea prin care clientul, denumit "aderent", transferproprietatea creanţelor (facturilor) sale comerciale băncii, denumitaceasta având obligaţia, conform contractului încheiat, de a asigura încasarea

elor aderentului, asumându-şi riscul de neplată a acestora. Banca , pe baza documentelor primite, plăteşte valoarea nominal

elor, mai puţin agio, fie imediat, fie la scadenţa acestora sau la scaden stabilită cu aderenţii.

Credite de trezorerie – sunt creditele acordate pe termen scurt, pentru acoperirea necesarului de lichidităţi privind activitatea de exploatare

ări în rate, credite acordate persoanelor fizice, facilittrezorerie pentru titularii cărţilor de plată, deschideri de credite permanente,

ă de linii globale de exploatare, credite pentru finanţavansuri temporare garantate cu certificate de depozit sau alte valori, credite pentru importuri şi alte credite.

Credite pentru export - creditele acordate clientelei pentru activitatea de export, sub forma de: credite de mobilizare a creanţelor asupra străfurnizor, credite cumpărător sau alte credite pentru export.

Creditele de mobilizare a creanţelor pe termen scurt asupra străinexportatorilor, sub forma plăţii creanţelor deţinute de aceştia asupra clien

efecte publice şi iuni cu venit fix în general, şi alte titluri

rii sau în străinătate, dacă

se referă la diverse i împrumuturi, titluri primite în pensiune sau cedate definitiv, ofertă de

ror valoare reprezintă o cotă ă cu scadente mai

iuni cu venit variabil, titluri ale

ei sub forma creditelor de consum, a creditelor e sau avansurile în cont curent prin intermediul cartelelor de credit;

iune de cumpărare, referitoare ăncilor, etc.

toarele categorii:

i asimilate, factoring şi alte

re în schimbul unui efect de ia posesorului creanţei,

i comisioanele aferente), fără a ntului se realizează

elor comerciale, subscrise de client

iunea prin care clientul, denumit "aderent", transferă ncii, denumită "factor",

ia, conform contractului încheiat, de a asigura încasarea a acestora. Banca

te valoarea nominală a a acestora sau la scadenţa

sunt creditele acordate pe termen scurt, pentru i privind activitatea de exploatare curentă a

ri în rate, credite acordate persoanelor fizice, facilităţi de , deschideri de credite permanente,

de linii globale de exploatare, credite pentru finanţarea stocurilor, avansuri temporare garantate cu certificate de depozit sau alte valori, credite

creditele acordate clientelei pentru activitatea de străinătăţii, credite

pe termen scurt asupra străinătăţii se acordă ştia asupra clienţilor

străini din momentul efectu

Creditele furnizorsau lung, prin scontarea cambiilor trase de furnizorul exportator asupra clientului importator sau a biletelor l

Creditele cumpărănerezidenţi, alţii decât bdate de stat.

d. Alte credite

Principiile generale

� Prudenţa bancar

• Prudenţa bancaraprobare a solicităcorelate cu profitul ce se estimeazexpuneri la risc profitabile sau cumulat pe care nu

• Băncile trebuie bilanţ, în special riscul lichiditriscul valutar, toate acestea având leg

� Cunoaşterea clien

• Aceastã cerinţăobligă la analiza complexperioada trecută şgeneral, la analiza serviciului datoriei din care rezultã relas.a.

• Strategia băncilor în domeniul creditdomeniul clienţilor, care clasificnevoi: - clienţi strategici capital de stat, mixt sau privat; persoanele fizice, cãrora bãncile le acordã mai ales credite de consum. În planul de relaţii al bãncilceea ce priveşte oferta disponibilitbancã.

� Garantarea, rambursarea

• Capacitatea de rambursare a creditelor se defineclientului, care se completeazã cu garan

• Garanţiile reprezintcând toate opiniile pozitive despre viabilitatea debitorului sdeosebitã importanexecutarea acesteia, cu referire la pre

din momentul efectuării exportului sau prestării serviciului.

Creditele furnizor se acordă exportatorilor rezidenţi, de regulă pe termen mediu sau lung, prin scontarea cambiilor trase de furnizorul exportator asupra clientului importator sau a biletelor la ordin subscrise de clientul importator.

ărător se acordă, pe termen mediu sau lung, direct importatorilor ţii decât băncile. Aceste credite, de regulă, fac obiectul unei garan

Alte credite acordate clientelei.

Principiile generale ale strategiei creditării în sistemul nostru bancar cuprind:

ţa bancară şi calitatea portofoliului

a bancară capătă o importanţã specială în procesul de analizaprobare a solicitărilor de credit, presupune cunoaşterea şi acceptarea unor riscuri, corelate cu profitul ce se estimează a se obţine. Banca acceptã în general, numai expuneri la risc profitabile şi nu este dispusã sã-şi asume nici un risc individual sau cumulat pe care nu-l poate cuantifica.

ncile trebuie sã monitorizeze în permanenţã riscurile şi toate pozi, în special riscul lichiditãţii, riscul de nerambursare, riscul ratei dobânzii.

riscul valutar, toate acestea având legătură directă cu activitatea de creditare.

şterea clienţilor

ţă reprezintă o componentă de bazã a relaţiei banc la analiza complexã a situaţiei economico-financiare a clien

ă şi în perspectivã, la caracterizarea capacităţii manageriale în a serviciului datoriei din care rezultã relaţiile anterioare cu banca

ăncilor în domeniul creditãrii este direct dependentã de strategia în ţilor, care clasificã piaţa în două segmente diferite, ca cerinstrategici şi mari companii internaţionale, societã

capital de stat, mixt sau privat; - un segment relativ nou al pieţei în persoanele fizice, cãrora bãncile le acordã mai ales credite de consum. În planul

ãncilor româneşti, persoanele fizice ocupã un loc special, mai ales în şte oferta disponibilităţilor populaţiei pentru valorificarea lor prin

Garantarea, rambursarea şi recuperarea creditelor

Capacitatea de rambursare a creditelor se defineşte printr-o analizã complexã a clientului, care se completeazã cu garanţii asiguratorii.

iile reprezintã în fapt ultima sursã de rambursare a creditului, atunci când toate opiniile pozitive despre viabilitatea debitorului s-au dovedit eronate. O

sebitã importanţã o are lichiditatea garanţiei în cazul în care banca va trece la executarea acesteia, cu referire la preţul pe care-l poate obţine din valorificare

rii serviciului.

ă pe termen mediu sau lung, prin scontarea cambiilor trase de furnizorul exportator asupra clientului

a ordin subscrise de clientul importator.

, pe termen mediu sau lung, direct importatorilor , fac obiectul unei garanţii

rii în sistemul nostru bancar cuprind:

în procesul de analizã şi i acceptarea unor riscuri,

ã în general, numai i asume nici un risc individual

şi toate poziţiile de ii, riscul de nerambursare, riscul ratei dobânzii.

cu activitatea de creditare.

ţiei bancã-client, care financiare a clienţilor, în

ăţii manageriale în iile anterioare cu banca

ãrii este direct dependentã de strategia în segmente diferite, ca cerinţe şi

ãţi comerciale cu un segment relativ nou al pieţei în ţara noastră,

persoanele fizice, cãrora bãncile le acordã mai ales credite de consum. În planul ti, persoanele fizice ocupã un loc special, mai ales în

iei pentru valorificarea lor prin

o analizã complexã a

ã în fapt ultima sursã de rambursare a creditului, atunci au dovedit eronate. O

iei în cazul în care banca va trece la ine din valorificare şi

timpul necesar (de exemplu, în cazul în care se oferã bãncii acţiunile unei societăţi ca garanţie).

Raportat la conjunctura actuală, deosebit de complexă şi confruntată cu riscuri majore, băncile au adoptat politici caracterizate prin creşterea exigenţei în acordarea creditelor. Aceasta a condus la diminuarea posibilităţilor de finanţare a economiei, a investiţiilor şi dezvoltării.

Creditul este conceput ca un plasament cu risc asumat de bancã, în vederea obţinerii unui profit şi derulării unei activităţi corespunzãtoare, iar pentru client, reprezintă o sursă de finanţare absolut necesarã desfãşurãrii, dezvoltãrii sau restructurării activităţii acestuia. Deci problema estimãrii reale a situaţiilor de risc, a cuantificării corecte a factorilor determinanţi şi a selectării măsurilor de protecţie este deosebit de importantã pentru escaladarea greutăţilor actuale şi susţinerea creşterii economice, atât de necesarã în prezent.

Sarcina de lucru 8

Din bilanţul unei instituţii de credit selectaţi posturile care reprezintă credite acordate de bancă şi exprimaţi-vă o opinie motivată referitoare la gradul de risc – mare, mediu sau minim – al fiecărui tip de finanţare.

2) Rezervele obligatorii sau facultative depuse în conturi la banca centrală se regăsesc în activul bilanţului băncilor comerciale. Cuantumul lor se stabileşte proporţional cu valoarea depozitelor la vedere sau în alte condiţii, care diferă de la o bancă la alta, în funcţie de normele legale ale fiecărui stat.

3) Participaţiile şi activitatea de portofoliu sunt împrumuturi pe termen lung ce se concretizează prin titluri de participare cu venit variabil sau alte titluri deţinute în alte bănci sau în întreprinderi, dacă legislaţia tării permite, titluri care dau dreptul la o parte din capitalul societăţii şi conduc astfel la întărirea controlului activităţii acesteia.

4) Alte active vizează diferite prime ale opţiunilor cumpărate, creanţe asupra terţilor, care nu figurează în alte posturi s.a.

În orientarea activităţii lor de creditare, băncile sunt interesate să valorifice cât mai profitabil fondurile pe care le au la dispoziţie şi cu riscuri minime privind nerambursarea creditelor sau lipsa de lichidităţi la bancă cauzată de o gestionare necorespunzătoare a fondurilor. De aceea, modul în care se fundamentează o decizie de creditare, referitoare la solicitantul de credit sau la natura creditului, preocupă în mod special factorii de decizie dintr-o bancă.

Fiecare instituţie de credit şi-a stabilit o serie de indicatori de analiză a bonităţii unui agent economic care solicită un credit, respectiv a capacităţii lui de restituire a împrumutului şi a dobânzii aferente, în condiţiile stabilite în contractul de creditare.

Dintre indicatorii cei mai utilizaţi se remarcă:

- lichiditatea curentă, imediată şi la o dată viitoare a firmei, indicatori care reflectă posibilitatea agentului economic de a obţine disponibilităţi monetare într-un timp cât mai scurt şi care se determină în general ca raport între suma activelor patrimoniale pe termen scurt şi suma pasivelor patrimoniale pe termen scurt, raport ce trebuie să fie mai mare de 100% pentru a reflecta o situaţie favorabilă;

- solvabilitatea firmei, prin care se determină capacitatea solicitantului de credit de a suporta o pierdere de capital; una dintre formulele de calcul se stabileşte ca raport între capitalul propriu al agentului economic şi totalul pasivelor sale, valoarea acceptată fiind stabilită la minimum 30% pentru a fi luată în calcul cererea de credit;

- indicatori de profitabilitate a activităţii agentului economic – rentabilitatea activelor, a capitalului, rata profitului net;

- selectarea garanţiilor asiguratorii;

- analiza competenţei manageriale a clientului, a poziţiei pe piaţă s.a.

Progresele informaticii au pătruns şi în perimetrul bancar, prin utilizarea unor metode specifice de fundamentare a deciziei de creditare, bazate pe sistemele expert care simulează raţionamentul unui specialist în analiza respectivă, sau pe mecanismul de credit-scoring, sistem compus pe o serie de indicatori a căror soluţionare conduce la obţinerea unui punctaj de încadrare a agentului economic sau a unei persoane fizice care solicită un credit într-o clasă de risc.

Toate aceste evoluţii implică în continuare efortul specialiştilor în domeniu, astfel încât să se ajungă la soluţiile cele mai convingătoare şi la diminuarea riscurilor legate de activitatea bancară.

4.5. Operaţiuni în afara bilanţului Regrupează toate operaţiunile a căror realizare completă se raportează la un moment viitor. Acestea pot avea la bază fie un angajament al băncii, fie realizarea unei operaţiuni incerte, condiţionată de anumiţi factori independenţi de bancă.

Mai precis, operaţiunile în afara bilanţului cuprind angajamentele date şi primite reprezentând drepturi şi obligaţii ale căror efecte asupra mărimii şi structurii patrimoniului băncii sunt condiţionate de realizarea unor operaţiuni ulterioare, precum şi unele bunuri şi operaţiuni care nu pot fi integrate în activul şi pasivul bilanţului băncii.

În practică, se pot utiliza 3 categorii principale de operaţiuni extrabilanţiere:

a) "Pasivele eventuale" legate de garanţiile date de bancă şi care implică asumarea angajamentelor luate de terţi.

Acestea pot fi cauţiuni şi avalizări date unor întreprinderi sau altor instituţii financiare, cu efect în situaţia în care acestea nu-şi pot onora obligaţiile; acceptări şi andosări prin care banca se angajează a plăti la scadenţă cambiile neonorate de clienţii ei. Acceptările şi andosările, garanţiile etc. se regăsesc în situaţiile financiar-contabile ale băncii sub denumirea de datorii contingente.

În toate situaţiile, banca preia un risc condiţionat şi în schimb primeşte un comision.

b) Angajamentele efective se concretizează în deschiderea unui credit confirmat, care implică angajamentul băncii de a acorda un credit de o anumită valoare unui client, cu respectarea anumitor condiţii; acest credit va fi înregistrat în bilanţ după ce clientul acceptă să-l utilizeze.

O altă operaţiune în acest sens constă în facilitarea emisiunii de efecte (Note Issuance Facilities: NIFs) care reprezintă o tehnică mai recentă şi care însoţeşte emisiunea titlurilor pe termen scurt, cu angajamentul băncii de a deschide o linie de credit pentru situaţia în care nu se găsesc subscriitori.

Ca angajamente ferme se consideră şi cumpărarea sau vânzarea la termen a unor elemente de activ. De exemplu, o bancă cedează active unei instituţii financiare (în general de tip SICAV) la un anumit preţ şi se angajează să le re-cumpere la un anumit termen şi la un preţ stabilit în avans, cu preluarea riscului de scădere a preţului între timp.

Angajamentele în afara bilanțului includ categorii de instrumente financiare derivate, care sunt detaliate în funcţie de tipul instrumentului financiar derivat, respectiv: instrumente financiare derivate de curs de schimb; instrumente financiare derivate de rată a dobânzii; instrumente financiare derivate pe acţiuni şi indici bursieri; alte instrumente financiare derivate.

c) Operaţiunile legate de variaţiile dobânzilor şi cursurilor de schimb se bazează pe anticipările privind evoluţiile viitoare ale ratelor dobânzii, cursurilor de schimb, indicilor bursieri.

Sarcina de lucru 9

Enumeraţi principalele caracteristici ale operaţiunilor în afara bilanţului şi exemplificaţi prin câteva operaţiuni mai întâlnite în practica instituţiilor de credit.

4.6. Optimizarea activității bancare prin corelarea operaţiilor active cu cele pasive

În cazul băncilor româneşti, marea majoritate a resurselor bilanţiere (pasiv) se compune din capitaluri proprii, resursele disponibile ale agenţilor economici, ale populaţiei şi resurse mobilizate din sistemul bancar, inclusiv prin Banca Naţionalã Română. Structura resurselor bancare exercitã o puternicã influenţã asupra costului resurselor iar activele care compun portofoliul bancar determinã volumul veniturilor obţinute. 4.6.1. Lichiditatea bancară constituie o componentă a gestiunii activelor şi

pasivelor bancare în funcţie de durata lor de mobilizare, deci un element de management, dar priveşte şi aprecierea corectă a colateralului oferit de debitori

Lichiditatea exprimă calitatea activelor de a fi transformate rapid şi cu cheltuieli minime în disponibilităţi monetare (numerar sau disponibil în cont curent).

Riscul de lichiditate este un risc tradiţional în activitatea bancară care rezultă din rolul băncii în operarea cu creanţe ale căror scadenţe sunt superioare celor ale resurselor şi reflectă probabilitatea pierderii capacităţii de finanţare a operaţiunilor curente. Un nivel necorespunzător de lichiditate la un moment dat poate conduce la necesitatea atragerii unor resurse suplimentare cu costuri mari, reducând profitabilitatea băncii şi nivelul de solvabilitate.

Riscul de lichiditate constituie riscul actual sau viitor de afectare negativă a profiturilor şi capitalului, determinat de incapacitatea instituţiei de credit de a-şi îndeplini obligaţiile la scadenţa acestora.9

Fiecare bancă trebuie să fie capabilă să asigure în orice moment, funcţionarea sa normală, prin onorarea cererilor clienţilor ei: conversia depozitelor în numerar, transferul unei părţi din depozitele sale spre alte bănci s.a. În practică, aceasta înseamnă că se impun o serie de acţiuni care să asigure efecte pozitive în planul gestiunii bancare:

a) să păstreze în contul la banca centrală rezerve suficiente;

b) să demonstreze capacitatea de a obţine resursele necesare la costuri scăzute, fie de la alte bănci, fie de la banca centrală, fapt care se poate realiza în funcţie de calitatea activelor, atunci când banca respectivă deţine creanţe asupra clienţilor săi pe care le poate fie să le resconteze, fie să le dea în pensiune, pentru a obţine monedă centrală;

c) banca trebuie să aibă capacitatea să atragă suficiente depozite, pentru a reduce la minimum “fuga” de monedă pe alte circuite.

9 BNR, Regulament nr. 18 din 17.sept.2009 privind cadrul de administrare a activităţii instituţiilor de credit, procesul intern de evaluare a adecvării capitalului la riscuri şi condiţiile de externalizare a activităţilor acestora, publicat în Monitorul Oficial, Partea I din 23.sep.2009.

Scadenţa medie a activelor este deseori superioară celei a resurselor, pentru ca banca să poată realiza marje de dobândă pozitive (media dobânzilor active – media dobânzilor pasive). Aceste marje sunt influenţate de factori de risc asociat (lichiditate, valoarea activelor bancare, risc de credit, risc valutar, de piaţă etc.) şi de concurenţă. În acelaşi timp, o lichiditate excesivă conduce la scăderea rentabilităţii activelor (Profit / Active) şi, în consecinţă, la performanţe financiare scăzute.

Sarcina de lucru 10

Prezentaţi argumentele pentru care lichiditatea este un indicator deosebit de important pentru bănci şi urmăriţi modul în care acest indicator este realizat în ţara noastră în ultimii 5 ani, fie la nivelul unei instituţii de credit, fie pentru întreg sectorul bancar din România - consultaţi în acest sens site-ul unei bănci sau al BNR.

4.6.2.Optimizarea activităţii bancare prin corelarea operaţiilor active cu cele pasive constituie o provocare continuă pentru bănci.

Având în vedere activele valorificabile şi activele nevalorificabile ale bilanţului, banca analizează o serie de indicatori specifici – indicele de lichiditate, pasivele nete - şi acţionează în sensul optimizării activelor şi pasivelor pe planul duratei de mobilizare şi pe planul costurilor şi veniturilor. (Basno, Dardac, & Constantin, 2003)

Analiza se raportează la maturitatea activelor şi pasivelor bancare.

Exemplu: Se consideră următoarea situaţie la nivelul unei instituţii de credit:

Tabel 4.1.Valoarea activelor şi pasivelor băncii în funcţie de scadenţă

Mil. lei

Cifre de ponderare

Perioada ACTIVE PASIVE

1 2 3 4 5 6

1- 6 zile 7-30 zile 1-6 luni 6-12 luni 1-5 ani 6-10 ani

300 500 400 500 600 700

400 600 500 700 500 300

TOTAL 3000 3000

1. Pe planul duratei de mobilizare

Indicatorii de analizavând în vedere faptul casigurarea echilibrului nu numai pe ansamblul activelor

A = P sau A1 + A2 + ... +An = P1+ P2 +........+ Pn

dar mai ales la nivelul fiec

A1 = P1, A2 = P2 .... An = Pn

unde 1,2, ...n simbolizeazacordă credite.

Indicele lichidităţii bancare poate fi1999)

__ lichiditatdeIndicele

Ponderile pot fi stabilite prin dou

a. în funcţie de cifre de ponderare consecutive

b. prin ponderi stabilite ca durat

a)

5001300

6001400..

×+××+×=LI

O valoare egală sau apropiatcare se asigură o corela

Indicele subunitartermen lung din resurse pe termen scurt, ceea ce exprimpronunţat, un management orientat spre profituri înalte expuse la riscuri:

- obţinerea de venituri mari nu ar fi asociat cu riscuri care pot periclita situaeconomiile deponen

Indicele supraunitarconduce la majorarea cheltuielilor bvalorificare corespunz

1. Pe planul duratei de mobilizare şi angajare a resurselor

Indicatorii de analiză cei mai relevanți sunt indicele de lichiditate șavând în vedere faptul că, pentru a avea condiţii optime de lichiditate, se impune asigurarea echilibrului nu numai pe ansamblul activelor şi pasivelor bancare:

A = P sau A1 + A2 + ... +An = P1+ P2 +........+ Pn

dar mai ales la nivelul fiecărui segment de maturizare:

= P2 .... An = Pn

unde 1,2, ...n simbolizează perioadele diferite pe care se constituie resurse sau se

lichidităţii bancare poate fi calculat după următoarea rela

∑∑=

ponderate Active

ponderate Pasiveelichiditat

Ponderile pot fi stabilite prin două metode:

ţie de cifre de ponderare consecutive şi crescătoare;

prin ponderi stabilite ca durată medie a fiecărui interval de scaden

872,067005600450034002

63005500470035002 =×+×+×+×+××+×+×+×+×

ă sau apropiată de 1 a acestui indice ar reflecta o situaă o corelaţie corectă între active şi pasivele bancare.

Indicele subunitar înregistrat de banca analizată reflectă acoperirea activelor pe termen lung din resurse pe termen scurt, ceea ce exprimă în fapt o stare de risc

at, un management orientat spre profituri înalte expuse la riscuri:

inerea de venituri mari şi realizarea unor cheltuieli reduse, fapt pozitiv dacnu ar fi asociat cu riscuri care pot periclita situaţia de ansamblu a beconomiile deponenţilor.

Indicele supraunitar implică o valoare mai mare a pasivelor bancare, ceea ce conduce la majorarea cheltuielilor băncii cu atragerea de resurse, fvalorificare corespunzătoare a acestora.

i sunt indicele de lichiditate și pasivele nete, ii optime de lichiditate, se impune

i pasivelor bancare:

perioadele diferite pe care se constituie resurse sau se

toarea relație: (Stoica,

rui interval de scadență.

i indice ar reflecta o situaţie ideală, în i pasivele bancare.

acoperirea activelor pe n fapt o stare de risc

at, un management orientat spre profituri înalte expuse la riscuri:

i realizarea unor cheltuieli reduse, fapt pozitiv dacă ia de ansamblu a băncii şi implicit

o valoare mai mare a pasivelor bancare, ceea ce ncii cu atragerea de resurse, fără o

Tabel 4.2.Valoarea activelor şi pasivelor băncii analizată în funcţie de scadenţă Mil. lei.

Cifre de ponderare

Ponderi: Durata medie

Perioada (scadența)

ACTIVE PASIVE PASIVE NETE (col.6-col.4)

curente cumulate curente cumulate curente cumulate

1 2 3 4 5 6 7 8 9

1 2 3 4 5 6

0,008 0,051 0,292 0,75

3 8

1- 6 zile 7-30 zile 1-6 luni

6-12 luni 1-5 ani 6-10 ani

300 500 400 500 600 700

300 800 1200 1700 2300 3000

400 600 500 700 500 300

400 1000 1500 2200 2700 3000

100 100 100 200 -100 -400

100 200 300 500 400 0

Referitor la rigoarea analizei, se poate preciza că cifrele de ponderare trebuie determinate în funcţie de numărul mediu de zile al fiecărei clase de scadenţă, cât mai detaliat iar rezultatul va fi mult mai apropiat de realitate. Durata medie se calculează astfel:

1. Pentru primul interval: (1+6):2/360 zile = 0,008 2. Pentru al doilea interval de scadenţă (7+30):2/360 zile = 0,051 3. Pentru perioadele exprimate în luni, ca exemplu: (1+6):2/12 luni = 0,292;

(6+12):2/12 = 0,75 4. Pentru ani: (1+5):2/1 = 3; (6+10):2/1 = 8

Dacă se calculează indicele în baza duratei medii, rezultă o valoare de

581,08700360075,0500292,04000,0515000,008300

8300350075,0700292,0500051,0600008,0400.. =

×+×+×+×+×+××+×+×+×+×+×=LI

Sarcina de lucru 11

Să se determine şi să se interpreteze pasivele nete şi indicele lichidităţii, prin utilizarea ponderilor calculate în funcţie de numărul mediu de zile (luni sau ani) corespunzătoare fiecărei perioade, la o bancă cu următoarea situaţie:

Tabel4.3. Valoarea activelor şi pasivelor băncii analizată în funcţie de scadenţă

Mild. lei

Nr. Crt.

Perioada ACTIVE PASIVE

1 2 3 4

5

1- 30 zile 1-6 luni 6-12 luni 1-3 ani 3-5 ani

30 50 40 70 60

70 60 50 30 40

TOTAL 250 250

2. Pe planul costurilor şi veniturilor din dobânzi

Un instrument de analiză eficeint se bazează pe ecuaţia veniturilor şi cheltuielilor bancare, prin care se identifică dezechilibrele care apar ca urmare a necorelării activelor şi pasivelor sub aspectul ratei dobânzii, raportat la nivelul estimat al profitului bancar.

Formula de calcul:

CPBDsPsDnsPnsDsAsDnsAns ±×+×=×+×

în care:

Ans/Pns = active/pasive nesensibile la variaţiile ratei dobânzii; Dns = dobânzi nesensibile (fixe);

As/Ps = active/pasive sensibile la variaţiile ratei dobânzii; Ds = dobânzi sensibile (variabile);

CPB = cost sau profit bancar, în funcţie de opţiunea băncii pe perioada respectivă (în general banca îşi propune o anumit nivel al profitului)

Exemplu: Se consideră următoarea situaţie la o instituţie de credit:

Tabel 4.4. Situația activelor și pasivelor bancare în funcție de gradul de valorificare

- Mil. lei

Active nevalorificabile 30.000 Fonduri proprii 10.000 Active cu dobânzi fixe 120.000 Pasive cu dobânzi fixe 130.000 Active cu dobânzi sensibile 50.000 Pasive cu dobânzi sensibile 60.000

TOTAL 200.000 200.000

Tabel 4.5. Structura și nivelul ratei dobânzii

-%-

Situaţia iniţială: Situaţia modificată:

Active Pasive Active Pasive

Dobânzi nesensibile

Dobânzi sensibile

12,0

15,0

8,0

10

12,0

x

8,0

11

Pe perioada analizată, banca îşi propune un profit de 5.500 mil. lei.

Ca urmare a evoluţiilor pe piaţă, ratele dobânzii variabile se majorează la pasive până la 11%. Să se analizeze ecuaţia veniturilor şi cheltuielilor bancare şi să se aprecieze măsurile care trebuie întreprinse de bancă pentru a asigura echilibrul, în condiţiile majorării cheltuielilor cu pasivele sensibile. Rezolvare Situaţia iniţială:

CPBDsPsDnsPnsDsAsDnsAns ±×+×=×+× 120000 x 12% + 50000 x 15% = 130000 x 8% + 60000 x 10% + 5500 21900 = 21900 Situaţia modificată: 120000 x 12% + 50000 x Z% = 130000 x 8% + 60000 x 11% + 5500 În aceste condiţii, pentru a se menţine egalitatea şi a se obţine profitul scontat, în condiţiile majorării dobânzilor sensibile la pasive, banca trebuie să ia măsuri de majorare a ratelor dobânzii la active.

Sarcina de lucru 12

Având ca referinţă exemplul precedent, să se determine care este nivelul stabilit de bancă pentru rata dobânzii sensibile la credite, astfel încât să se păstreze echilibrul între active și pasive și să se obțină profitul scontat.

4.6.3. Gestionarea riscului de credit

În relație cu solicitantul de credite, aprecierea justă a riscului de credit are o importanţă majoră pentru bancă. Pentru minimizarea expunerii la risc, cea mai importantă etapă a procesului de creditare este selectarea cererilor de creditare. În această fază, comportamentul unui bănci poate fi astfel prezentat: un credit nu se acordă decât dacă se poate estima că probabilitatea rambursării o depăşeşte pe cea a nerambursării. Aprecierea acestei capacitaţi de rambursare se poate face, dar are la baza proceduri diferite, în funcţie de bancă și mai ales, de debitor: agent economic, persoana privată, de stat, autoritate publică şi în raport cu tipul de credit, destinaţia acestuia s.a.

Analiza creditului reprezintă procesul de evaluare a riscului de creditare.

Analiza creditului este un proces care trebuie să se deruleze periodic: înainte de acordarea creditului, în vederea fundamentării deciziei de creditare şi apoi, în funcţie de scadenţa creditului, la intervale de timp determinate, de regulă atunci când rapoartele financiare ale clientului sunt puse la dispoziţie; acest proces are două dimensiuni: o dimensiune cantitativă şi una calitativă.

Dimensiunea cantitativă a analizei creditului are la bază o serie de activităţi specifice de colectare, prelucrare şi interpretare a tuturor informaţiilor referitoare la client, la care banca are acces. Acestea sunt: analiza datelor financiare, prognoza evoluţiei viitoare a activităţilor clientului, evaluarea capacităţii de rambursare prin analiza şi prognoza fluxurilor viitoare anticipate de venituri şi cheltuieli, evaluarea capacităţii debitorului de a rezista la şocuri.

Rezultatele acestor activităţi sunt relativ uşor cuantificabile şi pot contribui la fundamentarea unei decizii obiective privind expunerea băncii la risc, care rezultă din angajarea creditului analizat.

Nu trebuie însă neglijată a doua dimensiune a procesului, şi anume dimensiunea calitativă; ea poate completa armonios rezultatele analizei cantitative sau (mai rar) le poate răsturna spectaculos.

Analiza calitativă presupune adunarea şi actualizarea tuturor informaţiilor referitoare la responsabilitate financiară a debitorului, determinarea scopului real al contractării împrumutului, identificarea riscurilor cu care se poate confrunta debitorul şi estimarea seriozităţii şi implicării debitorului în respectarea angajamentelor asumate faţă de bancă.

Cele mai multe bănci româneşti folosesc un sistem de punctaj bazat pe calculul valorii unor indicatori financiari de bază ai firmelor debitoare: lichiditate, solvabilitate, profitabilitate, indicatori de echilibru. Pe baza acestor determinãri, completate cu alte elemente de analizã pe care le apreciazã ca utile fiecare bancă, se acordã un punctaj care se înscrie într-o grilã proprie fiecãrei instituții de credit, în funcţie de care firma solicitatoare de împrumut este încadratã într-una din cele 5 categorii practicate la noi în ţarã: de la A şi B, unde se includ firme cu activitate rentabilã care îşi pot rambursa creditele, pânã la C, D şi E, firme care de regulã, sunt acceptate condiţionat sau nu sunt admise la procesul de creditare deoarece au o activitate deficitarã, care pune în pericol rambursarea creditelor şi plata dobânzilor aferente.

În cadrul evaluãrii generale a riscului creditelor, un rol important revine analizei serviciului datoriei, care reflectã capacitatea agenţilor economici de a onora obligaţiile la scadenţă, apreciată pe o perioadã mai mare de timp şi se urmãreşte cu ajutorul unor indicatori specifici:

- acoperirea dobânzii, care se determinã ca raport între profitul brut pe de o parte, şi dobânda plãtitã la care se adaugã dobânda datoratã şi neachitatã, pe de altã parte;

- credite restante, în valori absolute cât şi în procente faţã de totalul creditelor angajate pe o perioadã de cca. 3-4 ani în urmã;

- plãţi restante totale faţă de totalul plãţilor efective cãtre furnizori, de la începutul perioadei analizate.

Normele BNR stabilesc criterii ferme în funcţie de care serviciul datoriei poate fi apreciat.

În urma coroborării acestor criterii, bonitatea şi serviciul datoriei, se poate efectua analiza portofoliului de credite la nivelul băncii, conform următoarei matrice:

Tabel 4.9. Analiza portofoliului de credite la nivelul băncii

Bonitatea

Serviciul datoriei Bun Slab Necorespunzător

A B C D E

Standard

În observaţie Substandard Îndoielnic Pierdere

În observaţie Substandard Îndoielnic Pierdere Pierdere

Substandard Îndoielnic Pierdere Pierdere Pierdere

Sarcina de lucru 13

Sintetizaţi principalele etape ale deciziei de creditare bancară şi criterii pentru analiza portofoliului de credite.

4.6.4. Riscul ratei dobânzii – metode de gestiune şi scenarii de optimizare

Riscul de rată a dobânzii poate fi definit ca riscul actual sau viitor de afectare negativă a profiturilor şi capitalului ca urmare a unor modificări adverse ale ratelor dobânzii10.

Metoda analizei diferenţelor se aplică cu succes în managementul ratei dobânzii, fiind cunoscută sub denumirea de managementul discrepanţei activ-pasiv sau metoda GAP, care poate fi completată cu metoda duratei GAP. (Stoica, 1999)

10 BNR, Regulament nr. 18 din 17.sept.2009 privind cadrul de administrare a activităţii instituţiilor de credit, procesul intern de evaluare a adecvării capitalului la riscuri şi condiţiile de externalizare a activităţilor acestora, publicat în Monitorul Oficial, Partea I din 23.sep.2009.

Managementul ratei dobânzii impune ca banca sşi pasivele, pentru stabilizarea sau îmbuneliminarea riscului rezultat din varia

Metoda GAP presupune monitorizarea continucontabil al băncii, divizat în grupuri de elemente, în funcşi luarea de măsuri adecvate la momentul oportun.

Metoda GAP presupune aprecierea discrepanţelor activbilanţul băncii, în raport cu un moment de referingrupate în funcţie de sensibilitatea lor la fluctuasensibile sau nesensibile. Calactivele sensibile (fluctuante)

Analiza are la bazădeterminarea variaţdobânzii.

Analiza şi valoarea rezultatului oferunor decizii adecvate pentru protejarea venitului net din dobândratelor dobânzii active sau pasive.

Pentru o analiză eficientorizonturi de timp scurte, având în vedere faptul cpoate fi prognozatpasivelor trebuie sportofoliului, impactul tuturor factorilor asupra venitului net din dobând

Exemplu: Pentru a explicita influenmanagementului activelor posibile în practica bancar

Se consideră un orizont de timp de un an, cu urmactivelor şi pasivelor:

Nr. crt.

1. Rat

2. Rat

3. Fă

4. TOTAL

mentul ratei dobânzii impune ca banca să monitorizeze continuu activele i pasivele, pentru stabilizarea sau îmbunătăţirea venitului net din dobânzi

eliminarea riscului rezultat din variaţia ratei dobânzii.

Metoda GAP presupune monitorizarea continuă a fiecărui post din bilanncii, divizat în grupuri de elemente, în funcţie de scadenăsuri adecvate la momentul oportun.

Metoda GAP presupune aprecierea riscului ratei dobânzii prin calcularea elor activ-pasiv în perioada de timp considerată, pe baza datelor din ncii, în raport cu un moment de referinţă. Activele ş

ţie de sensibilitatea lor la fluctuaţiile ratei dobânzii, respectiv A/P sensibile sau nesensibile. Calculul GAP vizează diferenţa sau raportul dintre activele sensibile (fluctuante) şi pasivele sensibile la rata dobânzii.

Analiza are la bază mărimea venitului net din dobândă pe termen scurt, respectiv determinarea variaţiilor venitului net din dobândă ca urmare a modific

i valoarea rezultatului oferă posibilitatea găsirii soluţiilor optime unor decizii adecvate pentru protejarea venitului net din dobândă faratelor dobânzii active sau pasive.

analiză eficientă cu ajutorul GAP, managerii trebuie sorizonturi de timp scurte, având în vedere faptul că fluctuaţia ratei dobânzii nu poate fi prognozată cu exactitate. În acest cadru, managementul activelor pasivelor trebuie să urmărească continuu ratele dobânzii, structura portofoliului, impactul tuturor factorilor asupra venitului net din dobând

Pentru a explicita influenţa fluctuaţiilor ratei dobânzii asupra managementului activelor şi pasivelor băncii, vom prezenta un numposibile în practica bancară, pornind de la un moment de referinţă

un orizont de timp de un an, cu următoarea structuri pasivelor:

Tabel 4.10. Situația inițială privind clasificareași pasivelor bancare în funcție de sensibilitatea la dobânzi

ACTIV

Mil. lei

Rata dobânzii încasate

(%)

PASIV

Mil. lei dobânzii bonificate

Rată sensibilă 500 20 600

Rată fixă 300 15 250

Fără influenţă 200 - 150

TOTAL 1000 1000

monitorizeze continuu activele irea venitului net din dobânzi şi

rui post din bilanţul ie de scadenţă (vechime)

ratei dobânzii prin calcularea , pe baza datelor din

. Activele şi pasivele sunt iile ratei dobânzii, respectiv A/P

a sau raportul dintre i pasivele sensibile la rata dobânzii.

pe termen scurt, respectiv urmare a modificării ratei

ţiilor optime şi luării unor decizii adecvate pentru protejarea venitului net din dobândă faţă de variaţiile

cu ajutorul GAP, managerii trebuie să-şi fixeze ţia ratei dobânzii nu

În acest cadru, managementul activelor şi continuu ratele dobânzii, structura şi volumul

portofoliului, impactul tuturor factorilor asupra venitului net din dobândă.

iilor ratei dobânzii asupra nta un număr de cazuri

d de la un moment de referinţă 0.

toarea structură generală a

privind clasificarea activelor ie de sensibilitatea la dobânzi

Rata dobânzii bonificate

(%) 15

10

-

Cazul de referință

GAP = As – Ps = 500

VNd = (As ds + Ans dns) 250x0,1 = 145–115=30 mil. lei

Rvnd = (Vnd / Av) 100

unde: GAP – discrepanţa active As – active sensibile la variaPs – pasive sensibile la fluctuaVNd – venit net din dobânzi;ds – dobânzi sensibile (variabile);Ans – active nesensibile (cu dobânddns – dobânzi fixe;Rvnd – rata venitului net din dobânzi;Av – active valorificabile. Se constată că banca are raportează la ratele dobânzii prezentate în tabel, situavenit net din dobânzi de 3,75 mil. lei la 100 mil. lei active. Aceastreprezintă un reper pe care factorii de decizie din cadrul bcondiţiile modificăpasivelor bilanţiere

A. Modificarea ratelor dobânzii, cu acela

În situaţia în care banca înregistreazpasive sensibile decât active sensibile, fluctuaurmătoarele efecte asupr

▼ Dacă ratele dobânzii pe termen scurt cresc cu acelatimp, cheltuielile cu dobânzile cresc mai mult decât veniturile din dobânzi, având în vedere că pasivele sensibile au valoare mai mare, astfel încât venidobânzi scade.

▼ Atunci când ratele dobânzii scad, cu acelade timp, venitul net din dobânzi va cre

Dacă banca înregistreazdecât pasive sensibile, varia

▲ Când rata dobânzii pe termen scurt creperioadă de timp, venitul din dobânzi credobânzile, deoarecnet din dobânzi va cre

▲ Dacă rata dobânzii scade, se va obdobânzi.

ță (0)

= 500 – 600 = -100 mil. lei

VNd = (As ds + Ans dns) – (Ps ds + Pns dns) = 500x0,2+300x0,15 115=30 mil. lei

Rvnd = (Vnd / Av) 100 = 30x100 / 800 = 3,75%

discrepanţa active – pasive; active sensibile la variaţiile ratei dobânzii; pasive sensibile la fluctuaţiile ratei dobânzii;

venit net din dobânzi; dobânzi sensibile (variabile);

active nesensibile (cu dobândă fixă); ânzi fixe;

rata venitului net din dobânzi; active valorificabile.

ă banca are GAP negativ. Pe orizontul de timp considerat, analiza se la ratele dobânzii prezentate în tabel, situaţie în care se estimeaz

t din dobânzi de 3,75 mil. lei la 100 mil. lei active. Aceast un reper pe care factorii de decizie din cadrul băncii îl monitorizeaz

iile modificării ratelor dobânzii sau structura şi volumul activelor ţiere.

Modificarea ratelor dobânzii, cu acelaşi procent, în acelaşi timp

ia în care banca înregistrează GAP negativ, în sensul că depasive sensibile decât active sensibile, fluctuaţiile ratei dobânzii produc

toarele efecte asupra venitului net din dobânzi:

ratele dobânzii pe termen scurt cresc cu acelaşi procent, în acelatimp, cheltuielile cu dobânzile cresc mai mult decât veniturile din dobânzi, având

pasivele sensibile au valoare mai mare, astfel încât veni

Atunci când ratele dobânzii scad, cu acelaşi procent şi în aceeade timp, venitul net din dobânzi va creşte pentru banca cu un GAP negativ.

banca înregistrează GAP pozitiv, respectiv deţine mai multe active sensdecât pasive sensibile, variaţiile ratei dobânzii au următoarele efecte:

Când rata dobânzii pe termen scurt creşte, cu acelaşi procent de timp, venitul din dobânzi creşte mai mult decât cheltuielile b

dobânzile, deoarece mai multe active au o valoare superioară, astfel încât venitul net din dobânzi va creşte.

rata dobânzii scade, se va obţine o diminuare a venitului net din

= 500x0,2+300x0,15 – 600x0,15-

. Pe orizontul de timp considerat, analiza se ie în care se estimează un

t din dobânzi de 3,75 mil. lei la 100 mil. lei active. Această valoare ncii îl monitorizează, în i volumul activelor şi

şi timp

, în sensul că deţine mai multe iile ratei dobânzii produc

şi procent, în acelaşi timp, cheltuielile cu dobânzile cresc mai mult decât veniturile din dobânzi, având

pasivele sensibile au valoare mai mare, astfel încât venitul net din

şi în aceeaşi perioadă te pentru banca cu un GAP negativ.

ine mai multe active sensibile toarele efecte:

i procent şi în aceeaşi te mai mult decât cheltuielile băncii cu

ă, astfel încât venitul

ine o diminuare a venitului net din

Dacă GAP înregistreazfluctuaţiile ratelor dobânziivenitul net din dobândcea a cheltuielilor cu dobânzile.

Cazul I.

Pornind de la cazul iniatât la active, cât şstructura sau volumul portofoliului b

în funcție de sensibilitatea la dobânzi, în condi

Nr. crt.

1. Rată sensibilă

2. Rată fixă

3. Fără influenţ

4. TOTAL

GAP = - 100 mil. lei

VNd = 155 – 127 = 28 mil. lei

Rvnd = 3,50

Se observă că, în cazul GAP negativ, o crela:

� creşterea venitului din dobânzi, de la 145 mil. lei la 155 mil. lei, lei;

� creşterea cheltuielilor cu dobânzile de la 115 mil. lei la 127 mil. lei, deci cu 12 mil. lei, mai mult decât veniturile;

� scădere a venitului net din dobânzi de la 30 mil. lei la 28 mil. lei;� scăderea ratei venitului net de la 3,75% la

1. Construiți analizaţi influenmanagementului activelor cresc în medie cu 2%, atât timp dată, fbăncii.

înregistrează valoarea zero sau cât mai apropiatratelor dobânzii cu același procent la active și pasive,

venitul net din dobândă deoarece schimbarea venitului din dobânzi va fi egalcea a cheltuielilor cu dobânzile.

Pornind de la cazul iniţial, considerăm că ratele dobânzii cresc în medie cu 2%, atât la active, cât şi la pasive, pe perioada de timp analizată, fărăstructura sau volumul portofoliului băncii. Vom înregistra următoarea situa

Tabel 4.11 Clasificarea activelor și pasivelor bancare ție de sensibilitatea la dobânzi, în condițiile majorării ratelor

ACTIV

Mil. lei

Rata dobânzii încasate

(%)

PASIV

Mil. lei

Rata dobânzii bonificate

(%) sensibilă 500 22 600 17

300 15 250 10

influenţă 200 - 150 -

1000 1000

100 mil. lei

127 = 28 mil. lei

, în cazul GAP negativ, o creştere a ratelor dobânzii cu 2% conduce

terea venitului din dobânzi, de la 145 mil. lei la 155 mil. lei,

terea cheltuielilor cu dobânzile de la 115 mil. lei la 127 mil. lei, deci cu 12 mil. lei, mai mult decât veniturile;

dere a venitului net din dobânzi de la 30 mil. lei la 28 mil. lei; derea ratei venitului net de la 3,75% la numai 3,50%.

Sarcina de lucru 14

ți cazul inițial astfel încât valoarea GAP să fie pozitivţi influenţa fluctuaţiilor ratei dobânzii asupra

managementului activelor şi pasivelor băncii, dacă ratele dobânzii cresc în medie cu 2%, atât la active, cât şi la pasive, pe perioada de timp dată, fără a se modifica structura sau volumul portofoliului

sau cât mai apropiată de aceasta, i pasive, nu vor modifica

deoarece schimbarea venitului din dobânzi va fi egală cu

zii cresc în medie cu 2%, ă, fără a se modifica ătoarea situaţie:

și pasivelor bancare ării ratelor dobânzii

tere a ratelor dobânzii cu 2% conduce

terea venitului din dobânzi, de la 145 mil. lei la 155 mil. lei, deci cu 10 mil.

terea cheltuielilor cu dobânzile de la 115 mil. lei la 127 mil. lei, deci cu 12 mil.

fie pozitivă și iilor ratei dobânzii asupra

ratele dobânzii i la pasive, pe perioada de

a se modifica structura sau volumul portofoliului

2. Construianalizaţmanagementdobânzperioada de timp datportofoliului b

Cazul II.

Presupunem că toate ratele dobelementelor rămânând nemodificate.

în funcție de sensibilitatea la dobânzi, în condi

Nr. crt.

1. Rată sensibilă2. Rată fixă 3. Fără influenţă4. TOTAL

GAP = - 100 mil. lei

VNd = 135-103= 32 mil. lei

Rvnd = 4%

Prin scăderea ratelor dobânzii, efectele sunt inverse, astfel:

• scade venitul din dobânzi, de la 145 la 135 mil. lei;

• cheltuielile cu dobânzile scad în m

• în consecinţă

Cazul III.

Dacă GAP are valoare zero se prezintă astfel:

Construiți cazul inițial, astfel încât valoarea GAP să fie zero analizaţi influenţa fluctuaţiilor ratei dobânzii asupra managementului activelor şi pasivelor băncii, dacdobânzii cresc în medie cu 3%, atât la active, cât şi la pasive, pe perioada de timp dată, fără a se modifica structura sau volumul portofoliului băncii.

ă toate ratele dobânzii scad cu 2% faţă de cazul iniămânând nemodificate.

Tabel 4.12 Clasificarea activelor și pasivelor bancare ție de sensibilitatea la dobânzi, în condițiile diminuării ratelor

ACTIV

Mil. lei

Rata dobânzii încasate

(%)

PASIV

Mil. lei

Rata dobânzii bonificate

(%) sensibilă 500 18 600 13

300 15 250 10 influenţă 200 - 150 -

1000 1000

100 mil. lei

103= 32 mil. lei

telor dobânzii, efectele sunt inverse, astfel:

scade venitul din dobânzi, de la 145 la 135 mil. lei;

cheltuielile cu dobânzile scad în măsură mai mare, de la 115 la 103 mil. lei;

în consecinţă, venitul net din dobânzi creşte, ca şi rata venitului net.

GAP are valoare zero şi are loc o majorare a ratelor dobânzii cu 2%, situa

ial, astfel încât valoarea GAP să fie zero și iilor ratei dobânzii asupra

ncii, dacă ratele şi la pasive, pe

a se modifica structura sau volumul

de cazul inițial (0), restul

și pasivelor bancare ării ratelor dobânzii

mai mare, de la 115 la 103 mil. lei;

i rata venitului net.

i are loc o majorare a ratelor dobânzii cu 2%, situaţia

Tabel 4.13. Clasificarea activelor și pasivelor bancare în funcție de sensibilitatea la dobânzi, în condițiile GAP = 0

Nr. crt.

ACTIV

Mil. lei

Rata dobânzii încasate

(%)

CAZ

I II

PASIV

Mil. lei

Rata dobânzii bonificate

(%)

CAZ

I II

1. Rată sensibilă 500 20 22 500 15 17 2. Rată fixă 300 15

15 250 10 10

3. Fără influenţă 200 - - 150 - - 4. TOTAL 1000 1000

I. GAP = 0 VNd = 145 – 100 = 45 Rvnd = 5.63 % II. GAP = 0 VNd = 155 – 110 = 45 Rvnd = 5.63 % Se poate observa că, modificarea ratelor dobânzii aduce o schimbare egală în venitul şi în cheltuielile cu dobânzile, astfel încât venitul net din dobândă nu se modifică.

Sarcina de lucru 15

1. Construiți cazul inițial astfel încât valoarea GAP să fie pozitivă și analizaţi influenţa fluctuaţiilor ratei dobânzii asupra managementului activelor şi pasivelor băncii, dacă ratele dobânzii scad în medie cu 2%, atât la active, cât şi la pasive, pe perioada de timp dată, fără a se modifica structura sau volumul portofoliului băncii.

2. Construiți cazul inițial, astfel încât valoarea GAP să fie zero și analizaţi influenţa fluctuaţiilor ratei dobânzii asupra managementului activelor şi pasivelor băncii, dacă ratele dobânzii scad în medie cu 3%, atât la active, cât şi la pasive, pe perioada de timp dată, fără a se modifica structura sau volumul portofoliului băncii.

b) Modificarea ratelor dobânzii, în mod diferenţiat la active şi pasive

Cazul IV.

Având ca referinţă cazul 0, considerăm că rata dobânzii la active creşte cu 1% iar la pasive creşte cu 2%, în condiţiile în care structura şi volumul activelor şi pasivelor sunt identice.

Tabel 4.14 Clasificarea activelor și pasivelor bancare în funcție de sensibilitatea la dobânzi, în condițiile modificării diferen țiate a ratelor dobânzii

Nr. crt.

ACTIV

Mil. lei

Rata dobânzii încasate

(%)

PASIV

Mil. lei

Rata dobânzii bonificate

(%)

1. Rată sensibilă 500 21 600 17

2. Rată fixă 300 15 250 10

3. Fără influenţă 200 - 150 -

4. TOTAL 1000 1000

GAP = - 100 mil. lei

VNd = 150-127= 23 mil. lei.

Rvnd = 2,88%

Dacă GAP are valoare negativă iar ratele dobânzii fluctuează în mod diferenţiat, majorându-se mai mult la pasive decât la active, se observă că venitul net din dobândă scade de la 30 la 23 mil. lei, în condiţiile în care venitul din dobânzi creşte de la 145 la 150 mil. lei (cu numai 5 mil.) iar cheltuielile cresc de la 105 la 127 mil. lei (cu 22 mil.). În acelaşi timp, rata venitului net scade puternic.

Cazul V.

Considerăm o scădere a ratelor dobânzii, la active cu 2% iar la pasive cu 1%.

Tabel 4.15 Clasificarea activelor și pasivelor bancare în funcție de sensibilitatea la dobânzi, în condițiile modificării diferen țiate a ratelor dobânzii

Nr. crt.

ACTIV

Mil. lei

Rata dobânzii încasate

(%)

PASIV

Mil. lei

Rata dobânzii bonificate

(%)

1. Rată sensibilă 500 18 600 14

2. Rată fixă 300 15 250 10

3. Fără influenţă 200 - 150 -

4. TOTAL 1000 1000

GAP = - 100

VNd = 135-109 = 26

Rvnd = 3,25%

Prin comparaţie cu cazul de referinţă, se observă scăderea venitului din dobânzi cu 10 mil. lei, reducerea cheltuielilor cu 6 mil. lei şi în final, GAP fiind negativ, scade venitul net din dobânzi cu 4 mil. lei iar la 100 mil. lei active obţine numai 3.25 mil. lei venit din dobânzi, în loc de 3,75 mil. lei.

Observăm că venitul net din dobândă este influenţat de diferenţa dintre nivelul ratei dobânzii la active faţă de pasive. Exemplele pot continua, pentru a aprofunda explicaţiile şi a identifica cele mai eficiente direcţii de acţiune pentru managementul băncii.

Sarcina de lucru 16

1. Construiți cazul inițial astfel încât valoarea GAP să fie pozitivă și analizaţi influenţa fluctuaţiilor ratei dobânzii asupra managementului activelor şi pasivelor băncii, dacă ratele dobânzii scad în medie cu 2% la active şi cu 3% la pasive, pe perioada de timp dată, fără a se modifica structura sau volumul portofoliului băncii.

2. Construiți cazul inițial, astfel încât valoarea GAP să fie zero și analizaţi influenţa fluctuaţiilor ratei dobânzii asupra managementului activelor şi pasivelor băncii, dacă ratele dobânzii cresc în medie cu 3% la active şi cu 2% la pasive, pe perioada de timp dată, fără a se modifica structura sau volumul portofoliului băncii.

c) Modificări în volumul activelor şi pasivelor

Venitul net din dobânzi variază direct proporţional cu schimbările în volumul activelor şi pasivelor bancare, în condiţiile în care ratele dobânzii rămân neschimbate, fără însă a influenţa profitabilitatea băncii.

Dacă ne raportăm la cazul de referință şi presupunem că banca îşi dublează activele şi pasivele, structura lor fiind aceeaşi, se obţine următoarea situaţie:

Tabel 4.16 Clasificarea activelor și pasivelor bancare în funcție de sensibilitatea la dobânzi, în condițiile modificării diferen țiate a ratelor dobânzii

GAP = - 200 VNd = 290-230= 60 Rvnd = 3,75 % Deşi venitul net din dobânzi se dublează, marja netă a dobânzii rămâne neschimbată.

Sarcina de lucru 17

1. Construiți cazul inițial astfel încât valoarea GAP să fie pozitivă și analizaţi influenţa fluctuaţiilor ratei dobânzii asupra managementului activelor şi pasivelor băncii, dacă se modifică volumul portofoliului băncii.

2. Construiți cazul inițial, astfel încât valoarea GAP să fie zero și analizaţi influenţa fluctuaţiilor ratei dobânzii asupra managementului activelor şi pasivelor băncii, dacă se modifică volumul portofoliului băncii.

d) Modificări în structura portofoliului de active şi pasive

Prin intervenţii în structura activelor şi a pasivelor, managerii pot modifica venitul net din dobânzi.

Având acelaşi punct de comparaţie, reducem valoarea activelor cu rată fixă cu 30 mil. lei şi majorăm cu aceeaşi sumă activele sensibile, pe seama pasivelor, ratele dobânzii fiind neschimbate.

Nr. crt.

ACTIV

Mil. lei

Rata dobânzii încasate

(%)

PASIV

Mil. lei

Rata dobânzii bonificate

(%) 1. Rată sensibilă 1000 20 1200 15 2. Rată fixă 600 15 500 10 3. Fără influenţă 400 - 300 - 4. TOTAL 2000 2000

Tabel 4.17. Clasificarea activelor și pasivelor bancare în funcție de sensibilitatea la dobânzi, în condițiile modificării structurii portofoliului de active și pasive bancare

Nr. crt.

ACTIV

Mil. lei

Rata dobânzii încasate

(%)

PASIV

Mil. lei

Rata dobânzii bonificate

(%)

1. Rată sensibilă 530 20 570 15

2. Rată fixă 270 15 280 10

3. Fără influenţă 200 - 150 -

4. TOTAL 1000 1000

GAP = - 40

VNd = 146,5-113,5 = 33

Rvnd = 4,13%

Prin modificarea structurii activelor şi pasivelor, managerii au reuşit o majorare a venitului net din dobânzi şi a ratei de valorificare a activelor, fiind un instrument util în decizia organizaţiei.

Sarcina de lucru 18

1. Construiți cazul inițial astfel încât să majorați valoarea activelor cu rată fixă cu 50 mil. lei şi să diminuați cu aceeaşi sumă activele sensibile, pe seama pasivelor, ratele dobânzii fiind neschimbate. Analizați valoarea GAP și modul în care evoluează venitul net din dobânzi și rata venitului net din dobânzi.

4.7. Principii de gestiune bancară şi risc Băncile comerciale au un rol bine definit în sectorul financiar-bancar, sub aspectul atragerii de pe piaţă a resurselor temporar disponibile şi plasării acestora sub forma creditului bancar, cât şi prin procesarea unui număr însemnat de operaţiuni în lei sau valută in numele clienţilor proprii iar în ultimii ani, masiv în sfera serviciilor bancare. Aceste evoluţii se reflectă în structura şi valoarea bilanţului bancar şi a operaţiunilor extrabilanţiere.

Categoriile cele mai implicate în activitatea şi performanţele unei bănci sunt foarte diferite iar obiectivele lor pot intra uşor în conflict, în contextul actual marcat de fenomene financiare complexe:

� depunătorii şi alţi creditori (privaţi sau instituţionali) ai băncii;

� acţionarii şi administraţiile care îi reprezintă;

� debitorii şi alţi clienţi;

� personalul;

� furnizorii;

� autorităţile publice;

� banca centrală;

� sectorul străinătate.

Între obiectivele avute în vedere de relaţia cu fiecare categorie în parte, pot apare conflicte, astfel încât banca este obligată să facă alegeri şi să ordoneze priorităţile. Sub acest aspect, trebuie subliniată incompatibilitatea între:

a) obiectivul de “lichiditate”, care conduce la constituirea de fonduri lichide neremunerate pentru a răspunde la eventualele cereri de retragere de disponibilităţi ale deponenţilor, dar şi pentru a asigura băncii resurse ieftine şi uşor accesibile;

b) obiectivul de utilizare a resurselor într-un mod cât mai profitabil;

c) obiectivul de “maximizare a profitului” şi cel de “maximizare a activităţii”.

� Raportat la politica de dezvoltare a băncii, se ştie că expansiunea creditului se face nu numai cu preţul reducerii lichidităţii, dar şi cu riscul creşterii creanţelor incerte, respectiv credite neperformante. Această politică poate pune în pericol resursele şi solvabilitatea băncii. Se precizează că banca centrală intervine ca “refinanţator de ultimă instanţă”, numai dacă solvabilitatea băncii respective este corespunzătoare.

� Pe de altă parte, politica unor dividende maxime, în scopul atragerii acţionarilor, poate fi contrară intereselor depunătorilor băncii, preocupaţi de solvabilitatea acesteia. Protecţia clienţilor este asigurată şi prin majorarea fondurilor proprii (fonduri stabile).

În activitatea lor, administratorii băncii urmăresc obţinerea unui echilibru stabil între diferitele obiective: protecţia şi atragerea creditorilor; salvarea întreprinderilor debitoare; satisfacerea intereselor salariaţilor; rentabilitate motivantă pentru acţionari.

Activul şi pasivul bilanţier al băncilor, ca şi activitatea lor de ansamblu, comportă riscuri care pot să pună în pericol profitabilitatea şi chiar viabilitatea băncii. În orientarea plasamentelor, băncile trebuie să se încadreze în condiţiile privind necesarul de fonduri pentru economie, dictate de banca centrală şi de legile pieţei. În acest cadru, se poate manifesta abilitatea managerilor de a obţine profituri maxime în condiţiile unor riscuri minime asumate. Optimizarea structurii activelor

are în vedere selecţia acestora prin confruntarea risc - profit şi prin diversificarea portofoliului.

Diversificarea portofoliului este subordonată principiului dispersării riscului, obligatoriu pentru asigurarea activităţii băncii în condiţii de risc minim. Trebuie conştientizat însă că dispersia diminuează riscurile, dar aplatizează rezultatele.

Responsabilitatea administrării riscurilor revine personalului din toate liniile de activitate şi nu trebuie limitată doar la nivelul funcţiei de administrare a riscurilor11.

O gestiune optimă a resurselor trebuie să asigure în orice moment:

- lichidităţi suficiente pentru a răspunde cererilor de retragere de fonduri;

- venituri pentru a acoperi cheltuielile (şi eventualele pierderi) şi pentru a oferi acţionarilor un randament atractiv, cel puţin echivalent cu al altor investiţii cu risc comparabil.

Solvabilitatea este un indicator deosebit de important pentru instituţiile financiar-monetare, fiind analizat de principalii factori responsabili pe plan mondial.

Solvabilitatea exprimă capacitatea băncii de a suporta din fondurile proprii pierderile la creditele acordate şi nerambursate la scadenţă şi constituie un element important de risc, cunoscut în unele accepţiuni şi sub denumirea de risc de capital.

Riscul de solvabilitate este riscul provenit dintr-un randament incert al activului băncii şi dintr-o lipsă de transparenţă care conduce la dezinformarea deponenţilor asupra acestor randamente.

Normele de solvabilitate stabilite la nivel mondial au fost concepute pentru băncile cu activitate internaţională semnificativă, care publică trimestrial principalele date financiare, fiind interesate în stabilirea unui rating. Ele au fost generalizate în spaţiul european din anul 1993 şi vizează, în principal, următoarele constrângeri:

• minimum 8 % din activele ajustate în funcţie de risc trebuie sã fie deţinute sub formã de capital de bazã, structurat în capital de rangul I şi capital de rangul II

11 Regulament nr. 18 din 17.sep.2009 privind cadrul de administrare a activităţii instituţiilor de credit, procesul intern de evaluare a adecvării capitalului la riscuri şi condiţiile de externalizare a activităţilor acestora, publicat în Monitorul Oficial, Partea I 23.sep.2009

Sarcina de lucru 19

Precizaţi care sunt obiectivele instituţiei de credit în relaţie cu exigenţele deponenţilor şi ale acţionarilor .

(procent care o perioadEuropa centrală şi de Est);

• minimum 50 % din capitalul bcapitalul social, la care se adaugprofitul nerepartizat;

• se iau în considerare

• fiecare ţarădeterminarea capitalului adecvat, dar nivelul minim este cel stabilit prin Convende la Basel.

Cauzele majore care determin- o politică a dobânzilor necorelatdobânzii); - volum şi calitate necorespunzPrincipalele căi de reducere a influensolvabilităţii unei b

a) majorarea capitalului propriu (eventual caferente profitului din anul precedent, cu rezerve profit);

b) diminuarea riscului de portofoliu;c) crearea de rezerve (provizioane specifice de risc) pentru creanExigenţele aplicate asupra fondurilor proprii se extind respectiv asupra riscului ratei dobânzii, a cursului de schimb, riscului variavalorii de piaţă a titlurilor s.a. care implicraportat la fonduri

Prezentaţi argumentele pentru care solvabilitatea este un indicator deosebit de important pentru bindicator este realizat în instituţii de credit, fie pentru întreg sectorul bancar din România consultaţi în acest sens site

12 risc de piaţă - riscul actual sau viitor de afectare negativpiaţă ale preţurilor titlurilor de capital şi ale ratei dobânzii în ceea ce privetranzacţionare, precum şi de fluctuaţiile cursului valutar instituţiei de credit (BNR, Regulament nr. 18 din 17.sept.2009 privind cadrul de administrare a activitde credit, procesul intern de evaluare a adecvacestora, publicat în Monitorul Oficial, Partea I din 23.sep.2009.)

(procent care o perioadă de timp a fost majorat la 12% pentru ţările în tranziă şi de Est);

minimum 50 % din capitalul băncii trebuie sã fie de rangul I, reprezentând capitalul social, la care se adaugă rezervele declarate (publicate), obprofitul nerepartizat;

se iau în considerare şi elemente din afara bilanţului, cum ar fi garan

ţară poate sã stabilească şi să aplice propriile criterii pentru determinarea capitalului adecvat, dar nivelul minim este cel stabilit prin Conven

care determină riscul de solvabilitate se raporteazăă a dobânzilor necorelată cu situaţia din economie (varia

şi calitate necorespunzătoare a portofoliului de credite.ăi de reducere a influenţei factorilor de risc

unei bănci vizează:

majorarea capitalului propriu (eventual cu dividendele cuvenite acaferente profitului din anul precedent, cu rezerve şi alte fonduri constituite din

diminuarea riscului de portofoliu; crearea de rezerve (provizioane specifice de risc) pentru creanţ

icate asupra fondurilor proprii se extind şi asupra riscului de piarespectiv asupra riscului ratei dobânzii, a cursului de schimb, riscului varia

ţă a titlurilor s.a. care implică cerinţe suplimentare raportat la fondurile proprii ale unei bănci.

Sarcina de lucru 20

ţi argumentele pentru care solvabilitatea este un indicator deosebit de important pentru bănci şi urmăriţi modul în care acest indicator este realizat în ţara noastră în ultimii 5 ani, fie la nivelul unei

ii de credit, fie pentru întreg sectorul bancar din România ţi în acest sens site-ul unei bănci sau al BNR.

tual sau viitor de afectare negativă a profiturilor şi capitalului determinat de fluctuaurilor titlurilor de capital şi ale ratei dobânzii în ceea ce priveşte activităţile care apar

uctuaţiile cursului valutar şi ale preţurilor mărfurilor pentru întreaga activiBNR, Regulament nr. 18 din 17.sept.2009 privind cadrul de administrare a activit

de credit, procesul intern de evaluare a adecvării capitalului la riscuri şi condiţiile de externalizare a activitcial, Partea I din 23.sep.2009.)

ţările în tranziţie din

ie sã fie de rangul I, reprezentând rezervele declarate (publicate), obţinute din

ului, cum ar fi garanţiile;

aplice propriile criterii pentru determinarea capitalului adecvat, dar nivelul minim este cel stabilit prin Convenţia

riscul de solvabilitate se raportează la: in economie (variaţiile ratei

toare a portofoliului de credite. ei factorilor de risc sub aspectul

u dividendele cuvenite acţionarilor, i alte fonduri constituite din

crearea de rezerve (provizioane specifice de risc) pentru creanţele nesigure. i asupra riscului de piaţă12,

respectiv asupra riscului ratei dobânzii, a cursului de schimb, riscului variaţiei e suplimentare şi specifice

i argumentele pentru care solvabilitatea este un indicator i modul în care acest

i, fie la nivelul unei ii de credit, fie pentru întreg sectorul bancar din România -

i capitalului determinat de fluctuaţiile pe ile care aparţin portofoliului de

rfurilor pentru întreaga activitate a BNR, Regulament nr. 18 din 17.sept.2009 privind cadrul de administrare a activităţii instituţiilor

iile de externalizare a activităţilor

4.8. Analiză bancarbancară

4.8.1.

Băncile şi alte organisme trebuie sdesfăşura activitatea cât mai eficient posibil. Au fost elaborate o serie dde analiză a mediului:

1) Modelul ceîn raport cu cinci factori de influenfurnizori; substituenintensitatea concuren(debutanţi pe piaţă

Aceste metode depind de modul în mediu şi de abilitatea de a colecta informaAnaliza este denumitactivitate pentru conducerea superioarstrategiei, reprezentând o cerinmediului.

2) Analiza SWOT;

Analiza SWOT este un model simplu care permite unei organrelaţia cu mediul, în raport cu propriile sale:

• Puncte tari (Strengths);

• Puncte slabe (Weaknesses);

• Oportunităţ

• Ameninţări (Threats).

Factorii S & W ai SWOT pun accent pe aspectele intrinseci (provenite din mediul intern), în timp ce O & T pun accent pe aspectele extrinseci (provenite din mediul extern).

Exemplu: Analiza SWOT poate fi reprezentatcadrane, în care se evidenpatru caracteristici

Puncte tari

Credibilitate şi reputaţie excelentecotă pe piaţa solidă, bazată pe clienpersoane juridice.

Rate ale dobânzii competitive

Politica de creditare sănătoasă (pu

bancară și aprecierea performanței în activitatea

Analiză bancară în raport cu factorii de mediuSWOT

i alte organisme trebuie să înţeleagă mediul lor pentru aura activitatea cât mai eficient posibil. Au fost elaborate o serie d

a mediului:

Modelul celor “Cinci for ţe” al lui Porter : - presupune analiza mediului în raport cu cinci factori de influenţă din mediul organizaţiei, respectiv: clienfurnizori; substituenți posibili pentru produsele şi serviciile organizaintensitatea concurenţei existente; ameninţarea din partea noi

i pe piaţă).

Aceste metode depind de modul în care organizaţia conştientizeazabilitatea de a colecta informaţiile cele mai relevante

Analiza este denumită uneori “scanarea mediului” şi constituie o importantactivitate pentru conducerea superioară şi alţi responsabili cu formularea strategiei, reprezentând o cerinţă fundamentală pentru orice tip de analiz

Analiza SWOT;

Analiza SWOT este un model simplu care permite unei organizaţii sia cu mediul, în raport cu propriile sale:

Puncte tari (Strengths);

Puncte slabe (Weaknesses);

Oportunităţi (Opportunities);

ţări (Threats).

Factorii S & W ai SWOT pun accent pe aspectele intrinseci (provenite din mediul ern), în timp ce O & T pun accent pe aspectele extrinseci (provenite din mediul

Analiza SWOT poate fi reprezentată sub forma unei matrice cu patru , în care se evidențiază situația concretă din bancă, structuratacteristici, ca în exemplul următor:

Tabel 4.18. Matricea analizei SWOT

ie excelente şi o ă pe clienţi

toasă (puţine

Puncte slabe

Servicii către clienţi persoane fizice, percepute ca fiind slabe – timp de aşteptare mare

Reţea de sucursale nedezvoltată în câteva judecheie.

Strategice de marketing neconcentrată

ței în activitatea

ctorii de mediu - metoda

mediul lor pentru a-şi putea ura activitatea cât mai eficient posibil. Au fost elaborate o serie de metode

presupune analiza mediului iei, respectiv: clienţi;

i serviciile organizaţiei; area din partea noilor competitori

tientizează factorii de iile cele mai relevante despre aceştia.

stituie o importantă i responsabili cu formularea

pentru orice tip de analiză a

izaţii să evalueze

Factorii S & W ai SWOT pun accent pe aspectele intrinseci (provenite din mediul ern), în timp ce O & T pun accent pe aspectele extrinseci (provenite din mediul

sub forma unei matrice cu patru structurată pe cele

Tabel 4.18. Matricea analizei SWOT - exemplu

i persoane fizice, percepute ca

în câteva judeţe

Strategice de marketing neconcentrată pe un

credite neperformante)

Relaţii bune cu banca centrală

anume obiectiv.

Oportunităţi

Dezvoltarea unei baze de clienţi noi în rândul IMM.

Alianţe strategice cu bănci corespondente puternice.

Noi proiecte de finanţare BERD.

Ameninţări

Intensificarea concurenţei pentru clienţi persoane juridice din partea băncilor străine.

Dobânzi mai avantajoase din partea unei bănci.

Posibilitatea atragerii personalului bine pregătit de către concurenţă.

Ca toate metodele de analiză a mediului, atât analiza SWOT, cât şi modelul “celor cinci forţe” al lui Porter constituie instrumente strategice care sunt concepute să ajute băncile în formularea strategiei şi realizarea avantajului competitiv.

Sarcina de lucru 21

1. Pentru următorul scenariu, efectuaţi sumar o analiză SWOT:

Sunteţi manager la un departament Strategic al Băncii “PreviRom”, o bancă cu reputaţie din România, având o structură sănătoasă de clienţi persoane fizice şi juridice. Banca are o reţea extinsă de sucursale în toată ţara, mai puţin în Transilvania. Conducerea băncii discută posibilitatea extinderii reţelei de sucursale în Transilvania.

Banca are relaţii bune cu BNR, dobânzi competitive şi precizie tehnică în serviciile sale. Recent, totuşi, un studiu asupra clienţilor a indicat un nivel scăzut de satisfacţie a acestora sub aspectul confortabilităţii, ei fiind obligaţi să aştepte mult timp la ghişee.

În prezent există informaţii că o mare bancă germană urmăreşte înfiinţarea unei reprezentanţe în România, cu intenţia de a atrage atât clienţii persoane juridice cât şi pe cei persoane fizice, fiind în căutare de personal bancar profesionist.

4.8.2.

Analiza performanţdocumente complexe, cum sunt bilans.a. Aceste situaţmanagementul băncii

Evaluarea performananalizaţi în corelaţsistem.

Dintre cei mai expresivi indicatori, select

1. Rentabilitatea capitalului propriu

propriu capital

netprofit ROE=

2. Rentabilitatea activelor

ROA =

Se poate concluziona cmare prin folosirea maximpropriu.

3. Efectul de levier sau de pârghie,suplimentare conduce la crefavorabil atunci când angajarea unor noi resurse este avantajoasegală cu rentabilitatea economic

Capital

ActiveEp =

Primii trei indicatori de baz

ROE = ROA x Ep

Indicatori de performan ţă bancară

Analiza performanţelor băncii comerciale se efectuează pornind de la o serie de documente complexe, cum sunt bilanţul, situaţii operative, programul strategic, s.a. Aceste situaţii reprezintă instrumente de apreciere a deciziilor luate de managementul băncii şi reflectă efectele acestor decizii.

Evaluarea performanţei bancare se bazează pe indicatori de profitabilitate, orelaţie unii cu ceilalţi, în evoluţie şi în comparaţie cu alte b

Dintre cei mai expresivi indicatori, selectăm următoarele grupe de analiz

Rentabilitatea capitalului propriu sau rentabilitatea financiară

100propriu

netx

entabilitatea activelor sau rentabilitatea economică

100(medii) active

netprofit x

Se poate concluziona că dacă o bancă are un ROA scăzut, ea poate obmare prin folosirea maximă a resurselor atrase şi folosirea minim

3. Efectul de levier sau de pârghie, relevă gradul în care utilizarea unor resurse suplimentare conduce la creşterea rentabilităţii capitalului propriu. Se manifestfavorabil atunci când angajarea unor noi resurse este avantajoas

cu rentabilitatea economică.

Capital

Active

Primii trei indicatori de bază prezentaţi se găsesc într-o relaţie direct

ROE = ROA x Ep

pornind de la o serie de rative, programul strategic,

instrumente de apreciere a deciziilor luate de

pe indicatori de profitabilitate, ţie cu alte bănci din

toarele grupe de analiză:

financiară

zut, ea poate obţine un ROE i folosirea minimă a capitalului

gradul în care utilizarea unor resurse ii capitalului propriu. Se manifestă

favorabil atunci când angajarea unor noi resurse este avantajoasă sau cel puţin

ie directă, astfel:

4. Rata profitului net

venituri

profit Rp =

5. Rata utilizării activelor s

active

VenituriRua =

Rata rentabilităţii economice se aflrentabilitatea activelor, astfel:

ROA = Rp x Rua

Pentru aprecierea performanexpunerea la riscuri. Din aceastanalizează riscul lichiditdobânzii şi riscul creditului.

Norme internaţionale au reglementat pentru actadecvare a capitalului care defineexprimat prin rata solvabilitastfel:

6. Rata solvabilităţ

medii active

propriu capitalRs =

Riscul insolvabilităţcapital, motiv pentru care se mai nume

Băncile analizeazăîn vedere şi normele internacoeficient minim de adecvare.

Normele BNR stabilesc concret modul de cuantificare a acestui indicator, prin compararea şi raportarea capitalului bextrabilanţiere purtă

4. Rata profitului net

100venituri

netprofit x

ării activelor sau randamentul activelor

100(medii) active

totaleVeniturix

ăţii economice se află în relaţie directă cu rata profitului rentabilitatea activelor, astfel:

x Rua

Pentru aprecierea performanţei bancare nu pot fi ignoraţi indicatorii carexpunerea la riscuri. Din această perspectivă, în mod obligatoriu b

riscul lichidităţii, riscul de solvabilitate sau al capitalului, riscul ratei i riscul creditului.

ţionale au reglementat pentru activitatea bancară un coeficient de adecvare a capitalului care defineşte riscul de solvabilitate şexprimat prin rata solvabilităţii, care într-o primă analiză poate fi determinat

6. Rata solvabilităţii

100 totalemedii

propriux

l insolvabilităţii exprimă gradul în care activele riscante sunt acoperite de capital, motiv pentru care se mai numeşte adecvarea capitalului.

ncile analizează cu mare responsabilitate raportul adecvării capitalului, având i normele internaţionale în domeniu, care obligă la respectarea unui

coeficient minim de adecvare.

Normele BNR stabilesc concret modul de cuantificare a acestui indicator, prin şi raportarea capitalului băncii la activele şi angajamentele

iere purtătoare de risc, ponderate pentru a reflecta gradul de risc.

cu rata profitului şi cu

i indicatorii care reflectă , în mod obligatoriu băncile îşi

ii, riscul de solvabilitate sau al capitalului, riscul ratei

ivitatea bancară un coeficient de te riscul de solvabilitate şi care poate fi

poate fi determinată

gradul în care activele riscante sunt acoperite de

rii capitalului, având ă la respectarea unui

Normele BNR stabilesc concret modul de cuantificare a acestui indicator, prin şi angajamentele

are de risc, ponderate pentru a reflecta gradul de risc.

Capitalul băncii poate fi de nivel III , care include datoria pe termen lung a b

active

Rc =

În urma analizei indicatorilor se vorrealizat în practicăindicatorii, pe de altperiodicitatea analizelor

La finele anului 2009situaţie financiar

Total active: 240.000

numerar 4000depozite la BNR: credite: efecte publice: participaţii mijloace fixe: alte active: 15000

Venituri totale: 100.000 Profit brut: 26000Cheltuieli totale: 75000 Profit net: 8200

Să se determine rentabeconomicăactivelor. Verificarezultatele.

Rezumat Sistemul financiarinstituţii şi organisme specifice care deruleazacţionează într-un cadru legislativ adecvat, printrtehnici, instrumente, reguli, procedee, mijloace, având cansamblu de activitnormele proprii. Încadrarea institu

ncii poate fi de nivel I, respectiv capitalul acţionarilor, sau de niv, care include datoria pe termen lung a băncii şi provizioanele generale.

100risc de functiein ponderate active

propriu capitalx

rma analizei indicatorilor se vor determina nivele optime, situarealizat în practică. Pe de o parte, nu se cunosc exact nişte nivele optime la toindicatorii, pe de altă parte calculele în sine sunt inexacte, în func

dicitatea analizelor.

Sarcina de lucru 22 La finele anului 2009, o bancă comercială înregistrează

ie financiar-contabilă: Mil. RON

ive: 240.000 Total pasive: 240.000din care:

numerar 4000 depozite la BNR: 45000 credite: 100000 efecte publice: 50000 participaţii 6000 mijloace fixe: 20000 alte active: 15000

din care: depozite: 145000obligaţiuni: 15000alte pasive: 25400fonduri acţionari: 546

din care: capital social: 32000profit nedistribuit 22600

Venituri totale: 100.000 Profit brut: 26000 Cheltuieli totale: 75000 Profit net: 8200

se determine rentabilitatea financiară, rentabilitatea economică, rata profitului net, efectul de levier și rata utiliz

. Verificaţi corelaţia dintre aceşti indicatori şi interpretarezultatele.

Sistemul financiar-bancar constituie o structură deschisă şi dinamici organisme specifice care derulează preponderent operaţ

un cadru legislativ adecvat, printr-o multitudine de metode, tehnici, instrumente, reguli, procedee, mijloace, având ca obiect de activitate un ansamblu de activităţi prevăzute în mod explicit în legislaţia în vigoare

Încadrarea instituţiilor financiar-bancare într-o anumit

ionarilor, sau de nivelul i provizioanele generale.

determina nivele optime, situaţie dificil de te nivele optime la toţi

parte calculele în sine sunt inexacte, în funcţie de

înregistrează următoarea

Mil. RON Total pasive: 240.000

depozite: 145000 iuni: 15000

alte pasive: 25400 ionari: 54600

capital social: 32000 profit nedistribuit 22600

i rata utilizării şi interpretaţi

i dinamică, formată din preponderent operaţiuni financiare,

o multitudine de metode, a obiect de activitate un

ţia în vigoare şi în o anumită tipologie

diferă de la un stat la altul, o clasificare edificatoare urmărind gruparea în instituţii financiare supuse legii bancare: instituţiile de credit (băncile), instituţiile specializate, instituţii financiare nebancare s.a.; alte instituţii financiare: bursa de valori, tezaurul public, fondurile de investiţii etc. Un loc aparte îl ocupă băncile centrale, ca instituţie de emisiune monetară, de supraveghere a instituirii şi funcţionării băncilor comerciale, a altor societăţi similare şi de transpunere a politicii monetare a unui stat. Evoluţiile din ultimii ani au condus la formarea unui sistem bancar modern, din ce în ce mai diversificat, mai puternic şi mai implicat în finanţarea internă şi internaţională. În activitatea lor, administratorii băncii urmăresc obţinerea unui echilibru stabil între diferitele obiective: protecţia şi atragerea creditorilor; salvarea întreprinderilor debitoare; satisfacerea intereselor salariaţilor; rentabilitate motivantă pentru acţionari. Diversificarea portofoliului este subordonată principiului dispersării riscului, obligatoriu pentru derularea activităţii băncii în condiţii de risc minim. Trebuie conştientizat însă că dispersia diminuează riscurile, dar aplatizează rezultatele. Solvabilitatea este un indicator deosebit de important pentru instituţiile financiar-monetare, fiind analizat de principalii factori responsabili pe plan mondial. Cu cât o bancă are mai multe active cu risc ridicat, cu atât trebuie sã deţină un capital de bazã mai mare Lichiditatea exprimă calitatea activelor de a fi transformate rapid şi cu cheltuieli minime în disponibilităţi monetare (numerar sau disponibil în cont curent). Riscul de lichiditate este un risc tradiţional în activitatea bancară care rezultă din rolul băncii în operarea cu creanţe ale căror scadenţe sunt superioare celor ale resurselor şi reflectă probabilitatea pierderii capacităţii de finanţare a operaţiunilor curente. Având în vedere activele valorificabile şi activele nevalorificabile ale bilanţului, banca analizează o serie de indicatori specifici – indicele de lichiditate, pasivele nete - şi acţionează în sensul optimizării activelor şi pasivelor pe planul duratei de mobilizare şi pe planul costurilor şi veniturilor. Creditul implică, prin definiţie, risc astfel încât riscurile intervin mai întâi în structura activelor băncii, apoi în natura şi specificitatea pasivelor, dar particularitatea, din punctul de vedere al gestiunii bancare, derivă mai ales din interacţiunea celor douã tipuri de risc, sub impactul concurenţei care obligã la o diversificare a produselor şi serviciilor oferite. Riscul de credit poate fi definit ca riscul actual sau viitor de afectare negativă a profiturilor şi capitalului ca urmare a neîndeplinirii de către debitor a obligaţiilor contractuale.

Riscul de rată a dobânzii poate fi definit ca riscul actual sau viitor de afectare negativă a profiturilor şi capitalului ca urmare a unor modificări adverse ale ratelor dobânzii.

Metoda analizei diferenţelor se aplică cu succes în managementul ratei dobânzii, fiind cunoscută sub denumirea de managementul discrepanţei activ-pasiv sau metoda GAP, care poate fi completată cu metoda duratei GAP.

Băncile şi alte organisme trebuie sdesfăşura activitatea cât mai eficient posibil. Au fost elaborate o serie de metode de analiză a mediului, printre cele ma

Evaluarea performananalizaţi în corelaţsistem.

1. Băncile se implică activ în procesele economice prin principalele lor funcfinanciară; b. economică şi sociald. de supraveghere prudenţială şi control

2. Utilizând metoda GAP în procesul devenitului net din dobânzi şi rata venitului net, în situadobânzii cresc în medie cu 2%, atât la active, cât modifica structura sau volumul portofoliului b

Cazul A. Structura general

Nr. crt.

1. Rată sensibil

2. Rată fixă

3. Fără influen

4. TOTAL

Venitul net din dobânzi şi rata venitului net, în fiecare din cele douurmătoarele valori:

a) A: 100 u.m.; 4,55%. B: 96 u.m.; 4,36%

b) A: 200 u.m.; 9,1%. B: 100 u.m.; 4%.

c) A: 100 u.m.; 4,54%. B: 100 u.m.; 4,54%.

d) A: -200 u.m.; -; B: 200; 8%.

e) A: 680 u.m.; 30,91%. B: 732 u.m.; 33,27%.

i alte organisme trebuie să înţeleagă mediul lor pentru aura activitatea cât mai eficient posibil. Au fost elaborate o serie de metode

a mediului, printre cele mai utilizate fiind analiza SWOT.

Evaluarea performanţei bancare se bazează pe indicatori de profitabilitate, i în corelaţie unii cu ceilalţi, în evoluţie şi în comparaţie cu alte b

Teste de autoevaluare

tiv în procesele economice prin principalele lor funcţii: i socială; c. de colectare şi garantare a depozitelor în sectorul bancar; ă şi control.

Utilizând metoda GAP în procesul decizional la o bancă comercială, determinai rata venitului net, în situaţia iniţială A şi în cazul B, în care ratele

dobânzii cresc în medie cu 2%, atât la active, cât şi la pasive, pe perioada de timp datmodifica structura sau volumul portofoliului băncii.

Cazul A. Structura generală a activelor şi pasivelor bancare

ACTIV

u.m.

Rata dobânzii încasate

(%)

PASIV

u.m.

Rata dobânzii bonificate

(%)

sensibilă 1200 20 1400 15

1000 15 800 10

influenţă 300 - 300 -

2500 2500

Venitul net din dobânzi şi rata venitului net, în fiecare din cele două cazuri, prezint

A: 100 u.m.; 4,55%. B: 96 u.m.; 4,36%

A: 200 u.m.; 9,1%. B: 100 u.m.; 4%.

0 u.m.; 4,54%. B: 100 u.m.; 4,54%.

; B: 200; 8%.

A: 680 u.m.; 30,91%. B: 732 u.m.; 33,27%.

mediul lor pentru a-şi putea ura activitatea cât mai eficient posibil. Au fost elaborate o serie de metode

i utilizate fiind analiza SWOT.

pe indicatori de profitabilitate, ţie cu alte bănci din

ţii: a. monetară şi garantare a depozitelor în sectorul bancar;

, determinaţi valoarea i în cazul B, în care ratele

i la pasive, pe perioada de timp dată, fără a se

cazuri, prezintă

3. Utilizând metoda GAP în procesul decizional la o bancă comercială, determinaţi valoarea venitului net din dobânzi şi rata venitului net, în situaţia iniţială A şi în cazul B, în care ratele dobânzii scad în medie cu 2%, atât la active, cât şi la pasive, pe perioada de timp dată, fără a se modifica structura sau volumul portofoliului băncii.

Cazul A. Structura generală a activelor şi pasivelor bancare

Nr. crt.

ACTIV

u.m.

Rata dobânzii încasate

(%)

PASIV

u.m.

Rata dobânzii bonificate

(%)

1. Rată sensibilă 1200 20 1400 8

2. Rată fixă 1000 16 800 6

3. Fără influenţă 300 - 300 -

4. TOTAL 2500 2500

Venitul net din dobânzi şi rata venitului net, în fiecare din cele două cazuri, prezintă următoarele valori:

a) A: 240 u.m.; 10,91%. B: 240 u.m.; 10,91%

b) A: 240 u.m.; 10,91%. B: 244 u.m.; 11,09%.

c) A: 200 u.m.; 9,1%. B: 100 u.m.; 4%.

d) A: 144 u.m.; 12,0%. B: 92 u.m.; 7,67%.

e) A: 24000 u.m.; 10,91%. B: 24400 u.m.; 11,10%.

4. Utilizând metoda GAP în procesul decizional la o bancă comercială, determinaţi valoarea venitului net din dobânzi şi rata venitului net, în situaţia iniţială A şi în cazul B, în care ratele dobânzii cresc în medie cu 2% la active şi cu 1% la pasive, pe perioada de timp dată, fără a se modifica structura sau volumul portofoliului băncii.

Cazul A. Structura generală a activelor şi pasivelor bancare

Nr. crt.

ACTIV

Mil.. lei

Rata dobânzii încasate

(%)

PASIV

Mil.. lei

Rata dobânzii bonificate

(%)

1. Rată sensibilă 1300 13 1200 9

2. Rată fixă 900 12 1000 8

3. Fără influenţă 300 - 300 -

4. TOTAL 2500 2500

Venitul net din dobânzi şi rata venitului net, în fiecare din cele două cazuri, prezintă următoarele valori:

a) A: 89 u.m.; 4,05%. B: 111 u.m.; 5,05%.

b) A: 249 u.m.; 11,32%. B: 287 u.m.; 13,05%.

c) A: 100 u.m.; 4,55%; B: 114 u.m.; 4,56%.

d) A: 680 u.m.; 30,91%. B: 732 u.m.; 33,27%.;

e) A: 89 u.m.; 4,05%. B: 103 u.m.; 4,68%.

5. Utilizând metoda GAP în procesul decizional la o bancă comercială, determinaţi valoarea venitului net din dobânzi şi rata venitului net, în situaţia iniţială A şi în cazul B, în care ratele dobânzii cresc în medie cu 3% la active şi cu 2% la pasive, pe perioada de timp dată, fără a se modifica structura sau volumul portofoliului băncii.

Cazul A. Structura generală a activelor şi pasivelor bancare

Nr. crt.

ACTIV

Mil. lei

Rata dobânzii încasate

(%)

PASIV

Mil. lei

Rata dobânzii bonificate

(%) 1. Rată sensibilă 1300 12 1300 5

2. Rată fixă 1000 10 900 4

3. Fără influenţă 200 - 300 -

4. TOTAL 2500 2500

Venitul net din dobânzi şi rata venitului net, în fiecare din cele două cazuri, prezintă următoarele valori:

a) A: 155 u.m.; 6,74%. B: 180 u.m.; 7,83%

b) A: 240 u.m.; 10,91%. B: 244 u.m.; 11,09%.

c) A: 200 u.m.; 9,1%. B: 100 u.m.; 4%.

d) A: 155 u.m.; 6,74%. B: 168 u.m.; 7,30%.

e) A: 15500 u.m.; 67,39%. B: 18000 u.m.; 78,26%.

6. La finele anului 2010, o bancă comercială înregistrează următoarea situaţie financiar-contabilă:

Mil. lei Total active: 32.000 Total pasive: 32.000 din care: numerar 900 depozite la BNR: 5.100 credite: 14.000

din care: depozite: 21.800 obligaţiuni: 1.200 alte pasive: 3.000

efecte publice: 6.000 participaţii 400 mijloace fixe: 3.600 alte active: 2.000

fonduri acţionari: 6.000 din care: capital social: 3.200 profit nedistribuit 2.800

Venituri totale: 12.000 Profit brut: 2.200 Cheltuieli totale: 9.800 Profit net: 660

Să se determine rentabilitatea financiară, rentabilitatea economică şi efectul de pârghie. Verificaţi corelaţia dintre aceşti indicatori.

a) ROA=2,06%; ROE=11%; Ep=5,33

b) ROA=20,6%; ROE=0,11%; Ep=10

c) ROA=36,66%; ROE=6,87%; Ep=27,27

d) ROA=13,2%; ROE=7%; Ep=0,53%

e) ROA=23,57%; ROE=12,49%; Ep=5,33

7. Să se determine şi să se interpreteze indicele lichidităţii, prin utilizarea ponderilor calculate în funcţie de numărul mediu de zile (luni sau ani) corespunzătoare fiecărei perioade, la o bancă cu următoarea situaţie: Valoarea activelor şi pasivelor băncii analizată în funcţie de perioada rămasă până la scadenţă

Mil. lei.

Nr. Crt.

Perioada ACTIVE PASIVE

1

2

3

4

1- 31 zile

1-8 luni

8-12 luni

1-5 ani

30

50

40

70

40

60

50

40

TOTAL 190 190

a) 1,41 – situație favorabilă băncii; b) 0,7 – acoperire active pe termen lung din pasive pe termen scurt; c) 2,20 – pasive nevalorificate; d) 0,5 – active riscante; e) 1 – situație echilibrată

Răspunsuri la întrebările din testele de autoevaluare 1. a; 2.a; 3. b; 4. e; 5. d; 6. a; 7. b

Lucrare de verificare 1. Prezentați și analizați structura sistemului financiar-bancar din România, în evoluție pe ultimii 10 ani, utilizând date concrete (site www.bnro.ro).

2. Aplicație privind riscurile în activitatea bancară:

2.1. Să se determine şi să se interpreteze indicele lichidităţii, prin utilizarea ponderilor

calculate în funcţie de numărul mediu de zile (luni sau ani) corespunzătoare fiecărei perioade, la o bancă cu următoarea situaţie:

Valoarea activelor şi pasivelor băncii analizată în funcţie de perioada rămasă până la scadenţă Mil. lei

NR. CRT.

Perioada ACTIVE PASIVE

1 2 3 4

5

1- 10 zile 10 -30 zile 1-6 luni 6 -12 luni 1-3 ani

100 200 300 500 400

200 400 400 300 200

TOTAL 1500 1500

2.2. Explicaţi valoarea GAP la o bancă aflată în situaţia prezentată în cazul A, pe un orizont

de timp de un an. Analizaţi influenţa fluctuaţiilor ratei dobânzii asupra managementului activelor şi pasivelor băncii, dacă presupunem că banca reduce valoarea pasivelor cu rată fixă cu 50 mil. RON şi majorează cu aceeaşi sumă pasivele sensibile, pe seama activelor, ratele dobânzii fiind neschimbate. Prezentaţi cazul B: structura generală a activelor şi pasivelor bancare, cu modificarea structurii acestora. Determinaţi modificarea venitului din dobânzi, a cheltuielilor cu dobânzile, a venitului net din dobânzi şi ratei venitului net. Interpretaţi rezultatele. Cazul A. Structura generală a activelor şi pasivelor bancare, în funcţie de dobândă

Nr. crt.

ACTIV

Mil. RON

Rata dobânzii încasate

(%)

PASIV

Mil. RON

Rata dobânzii bonificate

(%) 1. Rată sensibilă 1400 30 1600 20 2. Rată fixă 1000 15 900 10 3. Fără influenţă 200 - 100 - 4. TOTAL 2600 2600

Bibliografie minimalBasno, C., Dardac144-148, 215-230, Dragomir, G. (2010„Danubius”, GalaţDragomir, G. (2003), plan mondial şi naţDragomir, G., DragomirEd. Academică, GalaDragomir Georgeta (2010). Universitaria, BucureRoxin, L. (1997), 133-144, 155-163, 169Stoica, M. (1999), 135-145, 151-169, 169*** OUG nr. 99/ 2006 privind instituaprobată prin Legea nr. 227/200*** Reglementările B*** B .N.R., Rapoarte anuale 2000* * * Surse on-www.bcr.ro; www.www.raiffeisen.rooficiale)

Bibliografie minimal ă Dardac, N. s.a. (2003), Monedã, credit, bănci, EDP, Bucure

230, 190-214, 257-278, 283-294 (2010), Economie monetară și financiară, Ed.

Galaţi, p. 108-160 (2003), Activitatea bancară şi riscul în economie i naţional, EDP, Bucureşti, p. 234-299

, Dragomir Șt. (2004), Activități manageriale în economia de piaă, Galați, p.7-164

Dragomir Georgeta (2010). Structuri și mecanisme financiar-monetareUniversitaria, București, p. 358-419

Gestiunea riscurilor bancare. EDP, Bucuresti163, 169-189

(1999), Management bancar, Ed. Economică, Bucure169, 169-201

*** OUG nr. 99/ 2006 privind instituţiile de credit şi adecvarea capitalului, prin Legea nr. 227/2007, cu modificările și completările ulterioare

ările Băncii Naţionale a României, 2004-2011 .N.R., Rapoarte anuale 2000-2011

-line (www.bnro.ro (www.bnr.ro; www.ecb.intwww.cec.ro; www.bancatransilvania.ro; www..ro; www.zf.ro; www.capital.ro; http://www.insse.ro

EDP, Bucureşti, vol I, p.

Ed. Universitară

i riscul în economie – coordonate în

i manageriale în economia de piață,

monetare, Ed. Pro

i, p.11-32, 46-84,

București, p. 96-135,

i adecvarea capitalului, ările ulterioare

www.ecb.int; www.brd.ro; www.bancpost.ro;

http://www.insse.ro s.a. surse