Traducere neoficială

Discurs al ambasadorului german Werner Lauk cu ocazia deschiderii expoziţiei

„Drumul către Unitatea Germană”

din 07.07.2015, la Timişoara

Este valabil cuvântul rostit!

Stimate domnule Orban,

Stimate doamne, stimaţi domni,

Mă bucur să pot vernisa, alături de dumneavoastră şi în calitate de martor al acelor

vremuri, de acum 25 de ani la Praga, expoziţia „Drumul către Unitatea Germană” aici,

în acest loc special.

Anii 1989/1990 au fost marcaţi în toate ţările fostului lagăr socialist de evenimente

tumultuoase şi de schimbări radicale. Aceştia au fost anii în care oamenii din Europa

de Est şi-au revendicat libertatea şi democraţia. La o distanţă de 45 de ani de la

sfârşitul celui de-Al Doilea Război Mondial au luat, astfel, naştere noi democraţii

care, aidoma ţărilor occidentale, sperau să depăşească separarea continentului

comun Europa. Şi la fel de firesc a fost în accepţiunea majorităţii covârşitoare a

germanilor ca diviziunea Germaniei să i-a sfârşit. Cel târziu odată cu victoria

electorală a „Alianţei pentru Germania”, în cadrul primelor alegeri libere ale

Parlamentului din RDG întrebarea dacă o reunificare a Germaniei să aibă loc îşi

pierduse orice justificare, ne mai fiind vorba de un „dacă”, ci discuţiile purtându-se pe

marginea modului de desfăşurare a reunificării.

O reunificare rapidă era împiedicată, mai ales, de faptul că, şi la distanţă de 45 de ani

de la sfârşitul celui de-Al Doilea Război Mondial, cele două state germane nu

deţineau o suveranitate completă din punct de vedere al dreptului internaţional.

Puterile învingătoare nu renunţaseră niciodată la drepturile lor asupra formei statale a

Germaniei, şi, fără acordul acestora, unitatea germană nu putea fi atinsă. Expoziţia

povesteşte şi despre acest aspect al procesului de unificare.

De la bun început, Reunificarea germană a fost înglobată în acest proces al unităţii

europene. Pentru că reticenţele partenerilor din NATO şi din Comunitatea Europeană

erau mari, lăsând să se ridice la suprafaţă vechi îngrijorări că Germania s-ar

transforma, din nou, într-o putere hegemonică, în centrul Europei. Răspunsul logic la

astfel de îngrijorări a constat în întărirea structurilor europene şi într-o cooptare mai

puternică a Germaniei la aceste structuri. Deja în 1990, au fost demarate negocierile

privind un nou Tratat de stat între membrii Comunităţii Europene, finalizate în 1993

prin Tratatul de la Maastricht. Acest Tratat reprezintă actul de naştere al Uniunii

Europene, în forma pe care o cunoaştem azi. Concomitent, au fost intensificate

negocierile pentru o Uniune Monetară Europeană.

Nu în ultimul rând, în Germania s-a impus şi crearea unor condiţii interne privind

realizarea unui stat unitar. Aderarea celor cinci noi landuri federale la 3 octombrie

1990 a impus o armonizare a legislaţiei şi a administraţiei publice în noile landuri

federale. Expoziţia oferă informaţii şi despre acest aspect.

Doamnelor şi domnilor,

Vă doresc momente frumoase şi interesante în timp ce contemplaţi expoziţia şi vă

mulţumesc pentru atenţie.