INSTRUCŢIE TACTICĂ DE SPECIALITATETEMA : TEHNICA EXECUTĂRII SALVĂRILOR ŞI EVACUĂRILOR

1.Salvarea oamenilorViaţa ne-a demonstrat că, în special în cazul marilor calamităţi naturale, scările clădirilor, uneori chiar şi casa scărilor, se deteriorează sau se prăbuşesc, un număr însemnat de oameni rămânând, astfel, blocaţi în încăperile situate la etajele superioare.

Sunt dese cazurile când, în situaţii de incendii, casele scărilor pot fi inundate cu fum şi gaze fierbinţi sau toxice. Alteori, datorită tirajului care se formează, în special la clădirile cu mai multe caturi şi la cele turn, casele scărilor contribuie la propagarea flăcărilor, fapt ce face imposibilă folosirea lor pentru accesul servanţilor la etajele cu persoane aflate în pericol ori pentru evacuarea celor rămase la nivelurile superioare celui incendiat.

Cu toate că aceste circumstanţe creează greutăţi intervenţiei pompierilor, mai ales din punctul de vedere al asigurării unui ritm rapid de evacuare, aceştia au în dotare un însemnat număr de mijloace tehnice, cu ajutorul cărora pot executa sau iniţia salvări sau autosalvări. Pentru evacuarea de la înălţimi relativ mici, se folosesc scările simple de incendiu din dotarea subunităţilor, pernele pneumatice de salvare, coşurile de salvare, plasa de salvare, corzile şi corditele de salvare, tuburile flexibile de salvare etc.

Aceste accesorii fac posibilă salvarea şi autosalvarea, fără a fi necesare tehnici deosebite, de la înălţimi până la nivelul catului 4 – 5 al unei construcţii.

În cazul folosirii scărilor de incendiu, este nevoie ca servanţii să asigure cu brâu şi cordiţă de salvare persoanele de salvat rămase la etajele superioare ale clădirilor. Pentru cei care se tem, precum şi pentru cei infirmi şi copii, evacuarea se va face cu ajutorul servanţilor, prin transport cu braţele sau în spate, fiind necesar ca şi salvatorii, la rândul lor, să fie asiguraţi cu corzi şi cordite de salvare.

Pentru evacuarea persoanelor blocate de incendiu sau a celor refugiate, din cauza fumului şi flăcărilor, la caturile superioare sau chiar pe acoperişuri, se vor folosi autoscările de incendiu prevăzute cu lift de evacuare, tuburile flexibile, coşurile de salvare, scripetele de salvare, funicularul de salvare sau platformele cu braţe hidraulice.

Succesul în folosirea mijloacelor arătate este determinat de: alegerea locului de amplasare a acestora – respectiv pe o faţadă neafectată de incendiu, cât mai aproape de platformele sau acoperişurile şi ferestrele unde sunt adunaţi oamenii; de asigurarea condiţiilor optime de lucru cu accesoriile de salvare, în sensul legării lor de elemente de construcţie portante şi sigure, evitându-se, astfel, prăbuşirea acestora odată cu persoanele de salvat; de asigurarea securităţii servanţilor care execută evacuări şi salvări, prin legarea lor cu cordite, de calorifere, stâlpi, rame de ferestre etc.

a) Scripetele de salvare şi coşul de salvare se ancorează la înălţimea golului (ferestrei prin care se evacuează), fie de o balustradă sau alte părţi rezistente ale construcţiei, fie de o bilă de lemn bine asigurată.

Când există posibilitatea ancorării bilei de lemn de grinzile planşeului de la pod sau de fermele acoperişului, atunci aceasta va fi legată solid, cu o cordită de salvare, cu sârmă de oţel sau frânghie, lăsându-se în afara construcţiei un capăt al bilei, lung de cel mult un metru, de care se va fixa scripetele de salvare, prin care se va trece capătul corzii de salvare cu carabinieră. De carabinieră se va agăţa sacul de salvare sau se va prinde cârligul de siguranţă al brâului cu care am echipat persoana de salvat. Celălalt capăt se va lega de un calorifer sau de un toc de fereastră şi va fi mânuit de 1 – 2 servanţi, care vor asigura coborârea pe sol a persoanei.

Înainte de începerea operaţiunii de evacuare comandantul intervenţiei trebuie să verifice rezistenţa sistemului de salvare.

Persoanele de evacuat vor fi sfătuite ca pe timpul coborârii să rămână cu faţa spre perete şi să nu execute balansuri inutile în aer.

b) Funicularul de salvare constituie un alt procedeu de evacuarea persoanelor de la înălţime. El se compune dintr-un cablu de oţel, lung de cel puţin 50 de metri, având grosimea calculată să suporte greutatea unui om (80 – 100 kg). Pe acest cablu se montează un scripete de alunecare, prevăzut cu sistem de frânare.

Un capăt al funicularului se ancorează, cu ajutorul unei bile de lemn sau al unei răngi, de un element de construcţie rezistent al clădirii, situat în dreptul planşeului sau tavanului, printr-o gaură practicată în planşeu. Celălalt capăt al cablului se scoate prin fereastra prin care se va începe operaţiunea de salvare şi se fixează de cârligul de remorcare al unei maşini de luptă sau de un stâlp, la înălţimea de 1,5 m deasupra solului, întinzându-se în aşa fel încât să asigure un plan înclinat, care să permită alunecarea scripetelui cu persoana de salvat.

Pentru a evita alunecarea prea rapidă, persoana care se transportă va fi asigurată, în afara brâului de salvare, şi cu o cordită de salvare, folosită de salvator pentru frânare.

salvarea răniţilor de la înălţimi

Salvarea persoanelor cu răni mai grave, care le fac greu transportabile, este o sarcină dificilă şi plină de răspundere. Ea trebuie efectuată cu grijă, pentru a nu mări suferinţele oamenilor şi a nu mări gravitatea rănilor, urmărindu-se, totodată, evacuarea lor cât mai rapidă, în scopul facilitării intervenţiei de specialitate a medicilor.

După scoaterea de sub dărâmături a persoanelor blocate, acestora li se va acorda primul ajutor medical de urgenţă (oprirea hemoragiilor, fixarea fracturilor). Răniţii vor fi înfăşuraţi în pături, aşezaţi pe tărgi şi asiguraţi cu cordite de salvare de mânerele acestora, pentru a nu se prăbuşi pe timpul transportului, după care vor fi evacuaţi, folosindu-se după caz: scripetele de salvare, funicularul de salvare, scările de incendiu, salvarea prin planşeele combustibile ale construcţiilor.

Alte metode de salvarea a răniţilor:Salvarea răniţilor de la înălţime, prin folosirea scărilor de incendiu.Salvarea răniţilor prin alunecarea tărgii pe o scară înclinată.Salvarea răniţilor pe două scări.Salvarea răniţilor pe scara înclinată treptat.Salvarea răniţilor, folosind scara culisabilă drept macara.Salvarea răniţilor prin golurile practicate în planşeele combustibile ale clădirilor.

2Salvarea animalelorAnimalele cuprinse de incendiu se sperie puternic şi cele de mai multe ori se opun a fi salvate . De aceea pentru evacuarea lor este necesar şă fie angrenat personalul care le îngrijeşte. Pentru acţiunile pompierilor civili se dau următoarele îndrumări: -dacă animalele au intrat în panică în timpul executării salvării lor vor avea capetele acoperite cu pături, saci

- pentru evacuarea vitelor cornute mici se scoate în mod forţat mai întâi ţapul sau berbecul după care de obicei celelalte animale ies neforţat afară din adăpost

- pentru salvarea porcilor aceştia vor fi traşi afară unul câte unul de picioarele dinapoi- păsările şi animalele mici se vor salva folosind coşuri- toate animalele evacuate trebuie să fie legate duse într-un ocol de vite pentru a se evita reîntoarcerea

acestora în grajdurile şi încăperile cuprinse de incendiu datorită stării de agitaţie în care se găsesc - salvarea animalelor căzute în gropi sau canale se face astfel: servanţii 4şi 5 echipaţi cu chingi, două corzi

lopată şi târnăcop coboară în groapă unde a căzut animalul şi folosind uneltele trec chingile pe sub animal în regiunea pieptului şi abdomenului după care leagă capătul fiecărei corzi de câte o chingă;şeful grupei de salvare şi prim ajutor ajutat de ceilalţi servanţi amenajează un taluz(pantă) pe una din marginile gropii;după ieşirea servanţilor se procedează la scoaterea animalului trăgândul de corzi în partea talazului

- pe timpul inundaţiilor grupa de salvare şi prim ajutor va deschide uşile grajdurilor sau coteţelor pentru a da posibilitatea animalelor să se refugieze din locurile inundate.Dacă apele sunt mari iar animalele nu au posibilitatea să atingă uscatul înotând nefiind destul de viguroase precum şi în cazul animalelor ce nu sunt bune înotătoare acestea vor fi salvate cu bărci sau cu plute improvizate

3Evacuarea bunurilor După salvarea oamenilor şi a animalelor la ordin se trece la evacuarea bunurilor materiale luîndu-se toate măsurile pentru securitatea servanţilor.Evacuarea bunurilor materiale se face atunci când:există pericol iminent care le ameninţă iar organizarea protecţiei lor nu este posibilă; bunurile complică acţiunea de stingere de către pompieri împiedicând accesul liber la focarele ardere; bunurile combustibile contribuie la propagarea incendiilor. În principiu ordinea evcuării este următoarea:

- bunurile cele mai valoroase- bunurile combustibile- utilajele- materialele

În evacuarea bunurilor se vor ţine seama de următoarele:- să se organizeze acţiunea servanţilor şi apersonalului care execută evacuarea într-un sistem de lanţ care

să excludă dezordinea- bunurile evacuate nu se vor depozita pe căile de acces sau în locurile de trecere; locurile de depozitare

trebuie ferite de efectele incendiului şi a apei- pentru executarea evacuărilor se vor folosii toate ieşirile din încăperi- se vor folosii mijloace mecanizate locale:dispozitive automate de încărcare; autocare, vagonete,

transportatoare, elevatoare, electrocare- se vor proteja căile de evacuare cu ajutorul jeturilor de apă atunci când această măsură este necesară- bunurile se vor proteja împotriva acţiunii apei- se vor lua măsuri de pază a bunurilor evacuate