Cuvantul VietiiCuvantul Vietii

Iunie 2015

„Marta, Marta, pentru multe te mai îngrijeşti şi te frămânţi, însă un lucru

este necesar” (Lc 10, 41-42).

Câtă afecţiune stă în repetarea acestui nume: Marta, Marta. Casa din Betania, la porţile Ierusalimului, este un loc unde Isus obişnuieşte să se oprească şi să se

odihnească împreună cu discipolii săi.

Afară, în cetate, trebuie să discute,

întâlneşte împotrivire şi refuz,

aici în schimb, e pace şi ospitalitate.

Marta este întreprinzătoare şi

activă.

O va demonstra şi la moartea fratelui, atunci

când începe o lungă conversaţie cu Isus, în care îl interpelează cu energie. Este o femeie puternică, cu o mare

credinţă. La întrebarea: „Crezi că eu sunt

învierea şi viaţa?”, ea răspunde fără ezitare:

„Da, Doamne, cred” (cf. In 11,25-27).

Şi acum este preocupată să

pregătească o primire demnă de Învăţătorul

şi de discipolii săi. Este stăpâna casei

(aşa cum spune însuşi numele: Marta

înseamnă „stăpână”), deci se simte

responsabilă. Probabil că pregăteşte cina

pentru oaspetele de seamă.

Maria, sora ei, a lăsat-o singură cu toate treburile ei.

Contrar obiceiurilor orientale, în loc să

stea în bucătărie, stă împreună cu bărbaţii

ca să-l asculte pe Isus, aşezată la

picioarele lui, exact ca o discipolă

perfectă.

Din cauza aceasta este intervenţia puţin cam

aspră a Martei: «Doamne, nu-ţi pasă că

sora mea m-a lăsat singură să servesc?

Spune-i să mă ajute!» (Lc 10,40). Şi iată răspunsul plin de

dragoste şi totodată ferm al lui Isus:

„Marta, Marta, pentru multe te mai îngrijeşti şi te frămânţi, însă un lucru

este necesar”

Oare nu era mulţumit Isus de

acţiunea întreprinzătoare şi de slujirea plină de

generozitate a Martei? Nu-i plăcea primirea făcută şi nu va fi gustat cu

plăcere din mâncarea pe care i-

o pregătea?

La puţin timp după acest episod, în

parabole îi va lăuda pe administratorii, antreprenorii şi

muncitorii care ştiu să valorizeze talentele lor

şi să facă negoţ cu bunurile lor (cf. Lc

12,42; 19,12-26). Le laudă până şi şiretenia

(cf. Lc 16,1-8). Nu putea, aşadar, să nu se bucure văzând o femeie

atât de plină de iniţiativă şi capabilă de o ospitalitate sinceră şi

copioasă.

Ceea ce îi reproşează este frământarea şi preocuparea pe care le are în muncă. Este agitată, este „ocupată cu multele griji ale casei” (Lc 10,40), şi-a pierdut calmul.

Nu mai este ea cea care conduce munca, ci mai degrabă munca a luat conducerea şi o tiranizează. Nu

mai este liberă, a devenit sclavă a ocupaţiei.

Nu ni se întâmplă şi nouă să ne împrăştiem în mii de lucruri pe care trebuie să le facem? Suntem atraşi şi distraţi de internet, de chat, de SMS-uri inutile. Chiar şi atunci când sunt datorii serioase de care trebuie să ne ocupăm, ele pot să ne facă să uităm că trebuie să rămânem atenţi la ceilalţi, să ascultăm persoanele de

lângă noi.

Pericolul este îndeosebi acela de a pierde din vedere pentru ce şi pentru cine lucrăm. Munca şi

celelalte ocupaţii devin scop în sine.

Sau suntem cuprinşi de nelinişte şi de agitaţie în faţa situaţiilor şi problemelor dificile care privesc familia,

economia, cariera, şcoala, viitorul nostru sau al copiilor noştri, în aşa fel încât uităm cuvintele lui Isus:

«Nu vă îngrijoraţi spunând: „Ce vom mânca? Ce vom bea?” sau „Cu ce ne vom

îmbrăca? Căci păgânii caută toate acestea; dar Tatăl vostru ceresc ştie că aveţi nevoie de toate acestea» (Mt 6,31-32). Merităm şi

noi reproşul lui Isus:

„Marta, Marta, pentru multe te mai îngrijeşti şi te frămânţi, însă un lucru

este necesar”

Care este singurul lucru care este necesar? Să ascultăm şi să trăim cuvintele lui Isus. Nu putem pune absolut

nimic înaintea lor şi înaintea Lui care vorbeşte. Adevărata modalitate de a-l primi pe Domnul, de a-i

oferi casă, este aceea de a primi ceea ce ne spune El.

Exact aşa cum a făcut Maria, care a uitat totul, s-a aşezat la

picioarele lui şi nu a pierdut nici un cuvânt

de-al său.

Nu vom fi conduşi de dorinţa de a ieşi noi

în evidenţă sau de a fi pe primul loc, ci de a-i

plăcea lui, de a fi în slujba împărăţiei sale.

La fel ca Marta şi noi suntem chemaţi să facem „multe lucruri” pentru binele celorlalţi. Isus ne-a

învăţat că Tatăl este bucuros că aducem „rod mult” (cf. In 15,8) şi că vom face chiar lucruri mai

mari decât a făcut el (cf. In 14,12).

Aşteaptă de la noi dedicare, pasiune în munca pe care trebuie să o facem, inventivitate, curaj, iniţiativă. Dar fără frământare şi agitaţie, cu acea pace care provine din faptul că ştim că împlinim voinţa lui Dumnezeu.

Singurul lucru care contează este, aşadar, să devenim discipoli ai lui Isus, să-l lăsăm să trăiască în noi, să fim

atenţi la sugestiile sale, la vocea sa lină care ne orientează clipă de clipă. În felul acesta el va fi cel care ne

va conduce în orice acţiune a noastră.

În împlinirea „multelor lucruri” nu vom fi distraţi şi împrăştiaţi deoarece, urmând cuvintele lui Isus, vom fi ghidaţi numai de iubire. În toate ocupaţiile vom face

întotdeauna un singur lucru: vom iubi.

Testo di Padre Fabio Ciardi OMI

Grafica Anna Lollo in collaborazione con don Placido D’Omina (Sicilia, Italia)

* * *

Il commento alla Parola di Vita è tradotto ogni mese in 96 lingue e idiomi,

e raggiunge vari milioni di persone in tutto il mondo

tramite stampa, radio, TV e via internet.

Per informazioni www.focolare.org

•

Questo PPS, in diverse lingue, è pubblicato su www.santuariosancalogero.org

„Marta, Marta, pentru multe te mai îngrijeşti şi te frămânţi, însă

un lucru este necesar”