continuare din numărul trecut

care Avraam primise bine-cuvîntarea lui Melchisedec. Fiecare eveniment impor-tant va avea de aici încolo o dublă semnificaţie exoterică şi esoterică. religioasă şi ini-ţiatică.

(1. Facere 18. 19O dată cu tăierea împre-

jur şi schimbarea numelui, începe o viaţă nouă pentru Avraam şi Sarra. Şi începe

trei străini de la Mamvri. După ce el s-a refugiat în cetatea Şoar, domnul a ni-micit cele două cetăţi cu foc şi pucioasă, semne al iadu-lui. Aşa cum făgăduise, Dumnezeu n-a mai dat po-top ci foc, aşa cum va da şi la sfîrşitul lumii. Distruge-rea Sodomei şi Gomorei este sfîrşitul unui ciclu local care prefigurează sfîrşitul şi al altor cetăţi, cum va fi le-

e. Facere 20.21.Dacă Lot îşi asigură ur-

maşii prin păcat, Avraam şi Sarra şi-i vor asigura prin binecuvîntarc. După spusa Domnului, confirmată de cei trei bărbaţi îngeri de la stejarul din Mamvri, Avra-am va avea un fiu chiar la vîrstalui înaintată (100 ani), căci nimic nu-i imposibil lui Dumnezeu. Naşterea lui Isaac are toc în ţinutul Ghe-

1. Avraam, Patriarhal credinţei şi al dreptăţii

c. Facerea 16-17După această reînnoire a

legâmîntului, principala pre-ocupare a lui Avraam este asigurarea moştenirii, a transmiterii şi continuităţii regalităţii. Neavînd copii cu Sărai, nevasta sa, el va face un copil cu Agar, roaba sa. Şi acesl copil se va numi Is-mael, şi va fi părintele po-poarelor arabe. Acela va fi ca un asin sălbatic între popoare, doisprezece voie-vozi se vor naşte din el şi vor face din el un popor mare (Fac. 16. 12-17). Fi-ind născut dintr-o roabă şi fiind ca un asin, Ismael va purta cu el o soartă vitregă, dar va fi un popor important şi bătăios, care va da de furcă lumii întregi: Mîinile lui vor fi asupra tuturor, şi mnriik- tuturor asupra Iui, dar el va sta dirz în faţa

tuturor fraţilor Iui. (Fac. 16. 12) este o profeţie asu-pra Islamului care se va adeveri. Iar cei 12 voievozi vor fi cei 12 imami din care ultimul încă nu a venit. Fu-gită în pustie, Agarva fi în-toarsă de îngerul Domnului: N-am văzut eu oare în faţă pe cel ce m-a văzut? (Fac. 16. 13).

Un alt episod din această etapă este cel al tăierii îm-prejur, un rit de agregare la religia lui IHVH-Elohim, prin care Avraam şi urmaşii lui încep o cale exotică no-uă. Este ritul de întemeiere a primei religii monoteist-personaliste, echivalentul unui botez. Şi ca semn al acestei renaşteri sprituale, lui Avraam şi Sărai li se schimbă numele în Avraam şi Sarra. Este semnul unei morţi şi al unei renaşteri în duh, semnul unui nou înce-put, al unei noi tradiţii, sub aspectul ei esoteric, pentru

cu întîlnirea miraculoasă de lingă stejarul din Mamvri, simbol al unui centru spiri-tual, Ia rădăcina căruia po-posesc trei trimişi divini, trei mesageri angelici des-pre a căror semnificaţie esoterică vom vorbi mai tîrzîu. Să spunem acum că această întîlnire îi anunţă pe Avraam şi Sarra că vor avea un fiu, pe Isaac, care va asi-gura continuitatea neamului şi a tradiţiei. în acelaşi timp, însă, pentru Sodoma şi Go-mora va fi sfîrşitul unui ci-clu pe care de asemenea cei trei îl anunţă lui Avraam pentru a-1 putea salva pe Lot, fratele său. Şi Avraam se roagă pentru cei buni din cetăţile blestemate, ca să nu fie nimiciţi o dată cu cei răi. într-o tocmeală unică, Dumnezeu îi face concesii lui Avraam acceptînd să nu nimicească cetăţile păcă-toase dacă vor exista în ele zece oameni drepţi. Cum nu s-au găsit nici atît de puţine excepţii, Sodoma şi Gomo-ra vor fi distruse. Singur s-a salvat Lot pentru că a primit în casa sa pe doi dintre cei

rusalimul, ca şi sfîrşitul în-tregii omenirii, din care to-tuşi vor fi salvaţi cei drepţi. Din prăpădul celor două cetăţi scapă Lol şi cu fiicele sale. Dar nevasta lui va fi prefăcută în stîlp de sare (19. 26), pentru că după ce a plecat s-a uitat înapoi. Orice regret, orice nostalgie după viaţa păcătoasă de aici, după trecutul plin de plăceri, adu-ce pieirea. Omul se împie-treşte cu inima şi cu trupul redevenind mineral, Dar dacă nevasta lui Lot era im-pură, nu mai puţin păcătoa-se s-au dovedit fiicele sale, care .l-au îmbătat şi s-au îm-preunat cu el pentru a-şi asi-gura urmaşi. Aşa au luat naştere Moabiţii şi Atnoni-ţii, popoare duşmane viito-rului Israel. Uşurinţa fetelor lui Lot îi va răspunde Sarra cu intransigenţa sa atît în faţa Faraonului ca şi a lui Abi-melec. episod la care vom reveni. Apare întotdeauna o compensaţie bună a unor fapte rele care, dacă este asumată, echilibrul se resta-bileşte în planul substanţei şi lumea poate continua.

rar, unde Avraam venise pentru o înţelegere cu Abi-melec. După naşterea copi-lului, Sarra l-a văzut rîzînd pe Ismael, aşa cum ea rîsese la vestea dată de cei trei băr-baţi-îngeri. Iată alt răspuns venit de la Domnul pentru compensarea unei greşeli, a neîncrederii Sarrei. Pentru rîsul lui Ismael, Sarra o go-neşte pe Agar în pustiu, Ameninţat să moară de sete, Ismael este salvat de îngerul Domnului (21-17), desco-perindu-i un izvor de apă. Este un semn că Domnul nu este numai Dumnezeul lui Israel, ci al celorlalte po-poare ieşite din Avraam, ca şi în general al tuturor se-minţiilor ieşite din Noe.

In acest limp, Abimelec, care era învrăjbit cu Avra-am, dtn cauza unei fîntîni în litigiu şi a episodului cu Sarra, a făcut pace cu'Avra-am în schimbul a şapte mie-luşele. El a zidit fîntîna de la Beer-Seba (fîntîna jurămîn-tului) şi a sădit un tamarisc. Ia naştere, deci, o oază, un simbol al vieţii şi al păcii, o

insulă de verdeaţă într-un pustiu, un colţ de rai cu copacul şi izvorul lui, simboluri ale esenţei şi substanţei tară de care nu se poate înjgheba nici o creaţie. După plecarea lui Abime-lec, multă vreme Avraam va rămînc străin în ţara Filistenilor. El nu va mai reveni la Mamvri, poate pentru că nu acolo era ţara lui, pentru că era încă un rege-păstor, deci un nomad.

f. Facere 22-25După naşterea lui Isaac, începe o nouă perioadă în viaţa lui Avraam. Şi începe cu încercare după care tre-

buia să ducă la jertfirea fiului său, Isaac. Ia pe fiul tău, pe Isaac, pe unicul tău; fiu, pe care-1 iubeşti, şi du-te în pămintul Moria şi adu-1 acolo ardere de tot pe un munte pe care ţi-l voi arăta Eu (fac. 22. 2) Supunerea lui Avraam este totală; Iată-mă, spune el. Dar şi mila lui Dumnezeu esie mare, căci opreşte mina lui Avraam şi cuţitul în ultima clipă. Jertfa umană a fost înlocuită cu jertfa unui berbec. După care Domnul reînnoieşte pactul cu Avraam.

La puţin timp după acest episod, Avraam a pierdut-o

pe'Sarra, moartă la 127 ani. îngroparea Sarrei s-a făcut într-o peşteră (Macpela) din Ţinutul Hebron, într-un ogor dat de fiii lui Het (poporul hitit?). Poate că această îngropare are semnificaţia stabilirii unei legături de substanţă cu popoarele indoeuropene. Moartea Sarrei va fi urmată, ca o altă compensaţie (24. 67), de căsătoria lui Isaac cu Rebecca, din neamul lui Nahor, fratele Iui Avraam (Mesopola-mia). Alegerea Rebecâi se face printr-o probă sacră, la un izvor de unde sclavul lui Avraam va peţi pe aceea care vine prima să bea, după

un dialog iniţiatic de recunoaştere (Pleacă ulciorul tău ca să beau - Bea! Şi cămilele toate le voi adăpa pînă se vor sătura 24-14) şi după dăruirea unui inel şi a două brăţări de aur, semn al legămîntului. Aceste bijuterii sînt în acelaşi timp un semn al tradiţiei care intră în păstrarea femeii, depozi-tarea lor, care le va transmite mai departe.

Avînd moştenirea asigurată. Avraam moare împăcat cu Domnul Ia 175 ani, sătul de zile. El este îngropat alături de Sarra în peştera Macpela. care este faţă în faţă cu Mamvri. Aceasta

a fost viaţa simplă, dar nu lipsită de încercări a ,pri-mului Patriarh, a primului rege-sacerdot al popoarelor semite şi. ceea ce este şi mai important, strămoşul popoarelor în care se vor naşte cei (rei profeţi ai celor trei mari religii numite de atunci . abrahamice: iudaică, creştină, islamică. Păstorirea sa a stat sub semnul legămîntului cu Dumnezeu care i-a dat dreptate, în schimbul credinţei şi al jertfei. Avraam şi-a folosit rjuterea nu pentru cuceriri, ci ca să-şi apere neamul şi să-i asigure continuitatea prin moştenire.