ISTORIA SISTEMATICĂ A DOGMEI TRINITARE 1

CAPITOLUL IcircNTĂI

PREMIZELE CRIZEI TRINITARE SUBORDINA IANISMUL LUI DIONISIE ALȚ

ALEXANDRIEI REAC IA LUI PAVEL ALȚ SAMOSATEI

A SUBORDINA IANISMUL TRINITAR DE INSPIRA IE VALENTINIANĂȚ Ț

1 Dionisie al Alexandriei

Influenţa gnosticului Valentin mai ales icircn lumea greacă a Alexandriei dar şi la Roma a fost considerabilă Cum am văzut marele gnostic alexandrin icircncepea expunerea metafizicii sale subliniind solitudinea absolută a fiinţei supreme icircn momentul cacircnd aceasta s-a decis să genereze suita de eoni care formau pleroma acea zonă intermediară a fiinţelor sub care se icircntinde lumea materială cu totul inferioară icircn perfecţiune şi putere La icircnceput afirma Valentin bdquoTatăl era singur necauzat neicircngrădit de spaţiu nici de timp nici de vreo altă fiinţă cu care să se sfătuiască nici măcar de vreo altă esenţă care să poată fi concepută icircn vreun fel El era aşadar singur solitar şi se odihnea singur icircn sine icircnsuşirdquo Formula aceasta sub care gnosticul alexandrin defineşte statutul Tatălui icircnainte de a naşte pe primul eon mai bine-zis prima pereche de eoni va face o carieră extraordinară icircn arianism Cu mult icircncă icircnaintea apariţiei lui Arie pe scena istoriei Origen icircşi dă seama de caracterul eretic al formulei icircn sensul ei cel mai simplu ea contestă coeternitatea Fiului cu Dumnezeu Tatăl plasacircnd prima fiinţă generată de Tatăl icircn lumea creaturilor adică a acelor existenţe care nu sunt de aceeaşi natură cu Dumnezeu ci cu totul inferioare Dionisie patriarhul Alexandriei icircn schimb preia formula lui Valentin cu tot entuziasmul

Devenit episcop al Alexandriei după moartea lui Herakas icircn 247 Dionisie este pus foarte curacircnd icircn dificultate de apariţia unei probleme teologice grave Marea provocare căreia Dionisie a trebuit să-i facă faţă pare să fi fost invazia masivă icircn zona Pentapole a

2 ADRIAN NICULCEAereziei sabeliene Este greu de crezut că icircn jurul anului 250 cacircnd s-a declanşat criza icircnsuşi Sabelie va fi venit de la Roma pentru a tulbura apele la Pentapole icircn Egipt cum afirmă un istoric catolic 1 Este mult mai probabil ca acest lucru s-l fi realizat ucenici de-ai săi Cert este icircnsă că pericolul s-a dovedit atacirct de mare tulburarea atacirct de adacircncă şi zarva de asemenea proporţii icircncacirct comunitatea creştină din Pentapole a solicitat intervenţia icircn persoană a patriarhului icircntregului Egipt pentru a tranşa problema Dionisie n-a ezitat să se implice cu toată forţa sa intelectuală şi cu icircntreaga sa autoritate de lider al creştinătăţii marii provincii africane Problema este icircnsă că antrenat de virulenţa controversei marele patriarh a ajuns să formuleze teze de-a dreptul şocante icircn materie trinitară ceea ce a născut un val de reproşuri al căror ecou au ajuns foarte curacircnd pacircnă la Roma Icircn toiul controversei Dionisie pare să fi depăşit sursele origeniste icircn conturarea viziunii sale trinitare făcacircnd apel la cu totul altele mult mai adacircnci icircn timp dar şi mai riscante Concret formulele lui par a fi inspirate de gnoza valentiniană

Care erau aceste reproşuri pe care omologul său de la Roma le făcea formulelor lui Dionisie Mai icircntacirci aceea de a fi separat şi despărţit pe Fiul de Tatăl διαιρε κα μακρύνειῖ ὶ κα μερίζει τ ν Υ ν π το Πατρός de a fi negat apoi eternitatea paternităţii luiὶ ὸ ἱὸ ἀ ὸ ῦ Dumnezeu şi existenţa eternă a Fiului ο κ ε ν Θε ς Πατήρ ο κ ε ν Υ ός νὐ ἀ ὶ ἦ ὁ ὸ ὐ ἀ ὶ ἦ ὁ ἱ ἦ ποτε τε ο κ ν ο γ ρ ίδιός στιν de a nu fi zis că Hristos este consubstanţial cuὅ ὐ ἦ ὐ ὰ ἀ ἐ Dumnezeu (Tatăl) ς ο λέγοντες τ ν Χριστ ν μοούσιον ε ναι τ Θε icircn fine de a fiὡ ὐ ὸ ὸ ὁ ἶ ῷ ῷ făcut din Fiul un simplu fiu adoptiv o creatură străină prin icircnsăşi natura sa de Tatăl şi de a se fi servit pentru a exprima aceste raporturi de comparaţii şocante ca Tatăl este lucrătorul viei iar Fiul este via Tatăl este dulgherul Fiul este corabia pe care acesta a construit-o ποίμα κα γενητόν ε ναι τ ν Υ ν το Θεο μήτε δ φύσει διον λλ ξένον κατrsquo ο σίανὶ ἶ ὸ ἰὸ ῦ ῦ ὲ ἴ ἀ ὰ ὐ α τ ν ε ναι το Πατρός σπερ στίν γεωργ ς πρ ς τ ν μπελον κα ναυπηγ ς πρ ςὐ ὸ ἶ ῦ ὥ ἐ ὀ ὸ ὸ ὸ ἄ ὶ ὁ ὸ ὸ τ σκάφος κα γ ρ ς ποίημα ν ο κ ν πρ ν γ νηται ὸ ὶ ὰ ὡ ὦ ὐ ἦ ὶ ὲ 2 Cum uşor se poate vedea ceea ce a şocat mai mult din toate aceste formule ale patriarhului Dionisie inspirate icircn mod clar din gacircndirea teologică a gnosticului Valentin a fost afirmaţia că icircnainte de a-l fi născut pe Fiul Tatăl era singur ba chiar că icircnaintea acestui act Dumnezeu nu era icircncă Tată Că aşadar a fost o vreme cacircnd Fiul icircncă nu exista căci el nu este coetern cu Dumnezeu Tatăl Sunt afirmaţiile pe care doar cacircteva decenii mai tacircrziu le va prelua cu o forţă extraordinară arianismul Prin aceste formule Dionisie icircncerca să contracareze sabelianismul care invadase zona libiană a patriarhiei sale Icircn mod uimitor patriarhul Dionisie utiliza icircmpotriva acestei erezii tocmai doctrina care o provocase afirmaţia valentiniană că Fiul nu poate fi asemenea Tatălui său ci o fiinţă distinctă deoarece el nu este nenăscut asemenea Tatălui său nu este cu alte cuvinte el icircnsuşi Tată ci a fost o vreme cacircnd el nu exista icircncă

1 A Michel Triniteacute art icircn Dictionnaire de la thegraveologie catholique vol XV B Paris 1950 col 1645

2 La A Michel Triniteacute art icircn Dictionnaire de la thegraveologie catholique vol XV B Paris 1950 col 1646

ISTORIA SISTEMATICĂ A DOGMEI TRINITARE 3

Este evident că prin asemenea afirma ii Dionisie combătea faimosul conceptț sabelian de οπ τωρὑ ά care fundamenta indistinc ia Tatălui icircn raport cu Fiul icircn planulț iconomiei al procesiunilor Cu alte cuvinte dacă Fiul nu mai există fie i poten ial ca filia ieș ț ț anterior na terii sale el poate deveni prin actul na terii o adevărată realitate un ș ș π στασιςὑ ό icircn raport cu Tată adică cu originea sa i nu un simplu ș πρ σωπονό inconsistent ontologic Afirma iile patriarhului Dionisie introduceau icircnsă icircn dispută un argument care va deveniț fundamental icircn cursul disputelor trinitare ulterioare acela potrivit căruia pentru a fi cu adevărat distincte persoanele divine trebuie să fie ulterioare actelor lor originante Cu alte cuvinte pentru a fi real distinct de Tatăl său Fiul trebuie să apară icircn existen ă ulterior actuluiț na terii sale iar Duhul ulterior actului purcederii sale Este un aspect extrem de importantș deoarece sabelianismul implica afirma ia contrară i anume că pentru a fi consubstan ialeț ș ț originii din care au ie it persoanele trebuie să existe poten ial anterior actelor lorș ț originante adică na terii i purcederii Sabelienii au lansat teoria rela iilor mai icircntacirciș ș ț icircmpotriva metafizicii lui Valentin apoi icircmpotriva arianismului icircnsu i Subordina ianismulș ț arian se va lansa astfel icircn istoria controverselor teologice ale veacurilor IV V i VI cu aceastăș contestare a faptului că Dumnezeu ar fi prin icircnsă i esen a sa tată ceea ce implică automat căș ț el are cu sine din eternitate un fiu Cu alte cuvinte prin contestarea eternită ii atributului deț tată pe seama lui Dumnezeu arienii vor respinge icircn realitate faimosul concept sabelian de

οπ τωρὑ ά

2 Lucian din Samosata

Care să fie icircnsă originile istorice ale acestei doctrine a Logosului ca fiinţă intermediară punte icircntre Dumnezeu şi lume Istoricii arianismului indică drept sursă a arianismului icircn general platonismul filtrată icircnsă prin prisma lui Filon Iudeul Un exemplu icircn acest sens este istoricul X Le Bachelet care spune următoarele bdquoExistă icircn doctrina ariană infiltraţii platonice dar prin intermediul lui Filon cum este mai ales teoria Logosului-demiurg sub forma iudeo-gnostică pe care a primit-o de la filozoful alexandrin Pentru a ne convinge de acest lucru este suficient să comparăm doctrina ariană a Logosului cu aceea a lui Filonhellip Sf Grigore de Nyssa relatează chiar că pentru a-şi susţine concepţia lor fundamentală despre Dumnezeu Tatăl ca singur γέννητοςἀ singur ναρχοςἄ arienii pretindeau că se sprijină pe un pasaj din Platon din dialogul Fedra unde se poate citi expresia ρχἀ ὴ δὲ γέννητονἀ rdquo 3 Icircntr-adevăr concepţia lui Filon este un efort filozofic considerabil de a argumenta caracterul Logosului de mediator icircntre Dumnezeu şi lume Filon a căutat pe toate căile să facă din Logos o adevărată punte icircntre transcendenţa perfecţiunii divine absolute şi lumea noastră materială inferioară stăpacircnită icircn icircntregime de imperfecţiune Filon coboară de la Dumnezeu prin intermediul puterilor intermediare prima dintre ele fiind Logosul Dependenţa marilor sisteme gnostice cu şirurile lor interminabile de eoni care coboară din fiinţa Principiului Suprem pentru a crea icircn cele din urmă lumea

3 X Le Bachelet Arianisme DTC volI B col1790

4 ADRIAN NICULCEAmaterială este mai mult decacirct evidentă Inspiracircndu-se mai mult ca sigur din aceeaşi sursă arianismul va elimina icircnsă multitudinea acestor puteri intermediare păstracircnd ca mediator icircntre Dumnezeu şi lume numai Logosul Este foarte probabil ca cel ce va fi operat această simplificare considerabilă a drumului de la Dumnezeu la lume prin icircnlăturarea atacirct a puterilor filoniene cacirct şi a şirurilor gnostice de eoni să fi fost icircnvăţătorul lui Arie şi al partizanilor săi Lucian din Antiohia

X Le Bachelet pe care l-am citat la icircnceputul acestui capitol dedicat hristologiei ariene mai spune bdquoEste totuşi imposibil să se reducă geneza arianismului numai la filozofia lui Filon chiar dacă ne-am mărgini la elementele compozite pe care le cuprinde (arianismul) şi la acelea pe care Origen icircnsuşi le-a putut adăuga O parte de influenţăhellip revine şcolii lui Lucian de Antiohia Că icircntre acesta şi arianism există o legătură istorică pare de necontestat Arie icircşi arogă cu succes pe lacircngă Eusebiu al Nicomidiei titlul de conlucianist Mulţi dintre discipolii lui Lucian s-au grupat din primul moment icircn jurul ereziarhului şi au rezistat alături de el ca partizani devotaţi după Eusebiu icircnsuşi Marius de Calcedon Teognis de Niceea Leonţiu viitorul episcop de Antiohia Menofante de Efes Eudoxiu care va urca pe scaunele de Antiohia şi Constantinopol Asterius de Capadocia toţi aceştia sunt principalele nume pe care le menţionează istoria secteirdquo 4 Icircntr-adevăr icircntr-o scrisoare către Eusebiu episcopul Nicomidiei Arie icircl numeşte pe acesta bdquocon-lucianistrdquo bdquoDoresc ca tu Eusebiu să fii sănătos icircn Domnul aducacircndu-ţi aminte de necazurile noastre şi fiind cu adevărat con-lucianistrdquo 5 Eusebiu icircmpărtăşea deci ideile lui Arie despre natura Logosului icircn raport cu Dumnezeu Tatăl icircn felul acesta el era con-lucianist cu Arie deci icircmpreună-ucenic al lui Lucian J Tixeront remarcă la racircndul lui faptul că toţi aceşti con-lucianişti dar icircn primul racircnd arie icircnsuşi nu par a fi ajuns progresiv la ideile lor despre Logos ci dintr-o dată bdquoDe remarcat faptul că doctrina lui Arie a fost ca să zicem aşa perfectă de la icircnceput ea n-a suferit o dezvoltare Dacă mai tacircrziu anomeenii au susţinut-o cu mai multe argumente ei n-au amplificat-o totuşi După sinodul de la Niceea eusebienii au modificat-o dar numai pentru a o atenua Cacirct despre cei ce au acceptat-o de la icircnceput adică Eusebiu al Nicomidiei Eusebiu al Cezareii Atanasie de Anazarbus George preot din Alexandria Asterius al Capadociei citatele făcute de Sf Atanasie dovedesc că ei au profesat-o aşa cum a fost ea emisă de Arie de la icircnceput Poate ar trebui exceptat episcopul Cezareii a cărui gacircndire pare să fi fost mai flotantărdquo 6

Cine era icircnsă Lucian Născut probabil la Samosata şi crescut la Edessa Lucian apare prin 260 icircn compania ereticului episcop al Samosatei Pavel Cum se ştie acesta a fost

4 X Le Bachelet Arianisme DTC volI B col1790

5 Teodoret de Cyr Istoria bisericească PSB 44 p37

6 J Tixeront op cit vol2 p28-29

ISTORIA SISTEMATICĂ A DOGMEI TRINITARE 5

condamnat pentru erezie la sinodul de la Antiohia din 268 Icircn timpul discuţiilor iscate icircn jurul concepţiilor lui Pavel Lucian a fost bănuit că-i apără erorile El fu excomunicat şi trăi astfel sub următorii trei succesori ai lui Pavel Domnus Timeus şi Chiril ocupacircndu-se cu critica biblică şi cu exegeza Sub episcopatul lui Tyrannus i s-a ridicat excomunicarea apoi muri ca martir icircn timpul persecuţiei lui Diocleţian din 312 şi fu onorat ca un sfacircnt7 Icircn privinţa raportului său cu Pavel de Samosata este mult mai probabil că Lucian icircl va fi combătut Dacă la un moment dat el a părut că-l sprijină pe ereticul episcop este pentru că opiniile sale erau de fapt subordinaţiene şi la fel ca şi Pavel dar nu din aceleaşi motive deprecia persoana Logosului icircntrupat Icircn realitate Lucian trebuie să fi opus principiului diofizit al lui Pavel de Samosata principiul unui singur Hristos 8 Arie şi Eusebiu i-au fost icircn tinereţe ucenici şi Lucian trebuie să fi lăsat o impresie profundă asupra lor Din operele lui Lucian n-au mai rămas decacirct puţine lucruri 9 Sinodul eusebian din Antiohia din 341 icirci atribuie o mărturisire de credinţă al cărei text ne-a fost păstrat de Sf Atanasie Din ea lipseşte icircnsă orice precizie dogmatică şi icircn plus autenticitatea ei este foarte dubioasă 10 Realitatea trebuie să fi fost cu siguran ă alta Doctrina lui Lucian al Antiohiei trebuie să fi fost mult mai extinsă şiț mai precisă ea pare să fi devansat arianismul icircn mai toate punctele sale principale căci aşa cum remarcă Tixeront această erezie nu pare să fi evoluat pornind de la un stadiu primitiv cum ar fi fost de aşteptat ci a apărut deodată icircn toate punctele sale fundamentale

Tot ce s-a păstrat din doctrina lui Lucian pare a fi părerea sa despre natura Logosului icircntrupat Asemenea unor gnostici Lucian icircnvăţa prefiguracircnd doctrina lui Apolinarie că Logosul a luat prin icircntrupare un corp fără suflet ψυχονἄ 11 Semnificaţia acestei afirmaţii este următoarea dacă Logosul nu este un Dumnezeu adevărat asemenea

7 J Tixeront op cit vol2 p21

8 E Weigl Christologie von Tode des Athanasius bis zum Ausbruch des Nestorianischen Streites (373-429) Munchen 1925 la I G Coman Şi Cuvacircntul trup s-a făcut Hristologie şi mariologie patristică Timişoara 1993 p31-32 n38

9 J Tixeront op cit vol2 p21 n2

10 Atanasie cel Mare De synodis 23 Socrate Hist eccles II 10 la J Tixeront op cit vol2 p21 n3

11 Epifanie Ancoratus 33 la J Tixeront op cit vol2 p27 n2

6 ADRIAN NICULCEATatălui ci o fiinţă inferioară icircn raport cu acesta şi de aceea infinit mai aproape de lumea noastră decacirct Tatăl el nu este totuşi asemenea nouă ci mult superior Astfel el nu a asumat o fire umană integrală ci una cu totul superioară icircn care partea raţională sufletul uman cu totul mărginit icircn performanţele sale a fost icircnlocuit de Logosul de Raţiunea divină icircnsăşi Ca şi Filon Lucian vedea icircn Logos o punte de legătură icircntre Dumnezeul cel absolut transcendent şi lumea noastră imperfectă O astfel de fiinţă trebuia aşadar să păstreze cacircte ceva din ambele nivele ale existenţei pe care urma să le apropie El Logosul trebuia prin urmare să fie o esenţă intermediară adică una semi-divină şi semi-umană icircn acelaşi timp Dar să vedem icircn cele ce urmează cum a icircnţeles Arie icircnsuşi să aplice icircn limitele teologiei sale teoria filoniană a Logosului ca intermediar

B REAC IA ADOP IANĂ PAVEL AL SAMOSATEIȚ Ț

Născut la Samosata Pavel a ajuns episcopului acestui oraş pe la 260 succedacircndu-i unui oarecare Demetrianus căzut prizonier la perşi icircn urma icircnfracircngerii răsunătoare a icircmpăratului Valerian Alegerea sa coincide cu creşterea bruscă a influenţei Zenoviei regina regatului Palmyrei icircn locul celei a Romei Caracterul politic al episcopatului lui Pavel reiese cacirct se poate de clar din faptul că el ocupa icircn acelaşi timp şi importanta funcţie civilă de ducenarius adică de mare funcţionar extrem de bogat bdquoEl scrie Eusebiu ajunse la o avere peste măsură de mare dobacircndită prin tot felul de nedreptăţi şi prin furt din lucrurile sfinte pe care le-a făcut icircn paguba fraţilor săi icircnşelacircnd pe cei care au săvacircrşit vreo iregularitate şi făgăduindu-le ajutor dacă-l plătesc cu bani deşi icircn realitate el icirci minţea scoţacircnd astfel cacircştiguri mari din uşurinţa cu care-l plăteau cei ce se simţeau icircn necaz numai ca să scape căci pentru el credinţa era un izvor de venithellipNutrea gacircnduri măreţe şi se fudulea icircmbrăcacircndu-se după moda marilor dregători plăcacircndu-i să fie numit mai mult ducenarius decacirct episcop Păşea fălos prin pieţe citind pe drum petiţii şi răspunzacircnd saluturilor mulţimii icircn timp ce era icircnsoţit de o suită numeroasăhelliprdquo 12 Aroganţa lui Pavel părea a nu mai cunoaşte margini El a icircnceput la un moment dat să interzică credincioşilor să mai ridice imnuri de slavă icircn cinstea Macircntuitorului Hristos pretinzacircnd ca acestea să fie icircnlocuite de imnuri icircn cinstea sa Această ultimă informaţie este de-a dreptul stranie i hellipfoarte pu in probabilă ș ț 13

Scandalizaţi de comportamentul dar mai ales de hristologia sa episcopii Asiei s-au adunat mai icircntacirci icircn 264 la Antiohia unde au obţinut o promisiune din partea lui de a abandona un asemenea comportament şi o asemenea doctrină Cum Pavel nu s-a ţinut icircnsă de

12 Eusebiu de Cezareea Istoria ecleziastică VII xxx 7-8 PG XX 712 la G Bardy Paul de Ssamosate DTC volXII A col46

13 Eusebiu de Cezareea Istoria ecleziastică VII xxx 10-11

ISTORIA SISTEMATICĂ A DOGMEI TRINITARE 7

promisiune ştiindu-se la adăpost de orice pedeapsă datorită icircnaltei protecţii de care se bucura din partea reginei Zenovia episcopii se adunară din nou icircn 268 la Antiohia determinacircnd de această dată depunerea lui din treaptă pentru motiv de erezie Doctrina lui Pavel spune Tixeront nu era alta decacirct aceea a adopţianului lui Teodot şi-al lui Artemon icircnsă savant prezentată 14 Abilitatea sa icircn a-şi disimula caracterul eretic al hristologiei pe care o profesa a fost icircnfracircntă icircn cele din urmă de unul dintre sinodali icircnvăţatul preot Malchion probabil şeful şcolii de retorică din oraş Ca urmare a acestui fapt Pavel a fost depus iar icircn locul său ales episcop al Samosatei fiul lui Demetrianus Bucuracircndu-se icircnsă de sprijinul politic al reginei Pavel n-a vrut să părăsească casa episcopală De aceea conflictul deşi rezolvat ecleziastic nu se icircncheiase administrativ i politic Episodul final al acestei icircntregi tevaturi s-a produs icircnsăș odată cu restabilirea autorităţii romane icircn regiune sub icircmpăratul Aurelian bdquoDeoarece Pavel nu voia absolut deloc să părăsească casa Bisericii scrie icircn continuare Eusebiu icircmpăratul Aurelian la care s-a recurs dădu o sentinţă foarte fericită cu privire la ceea ce trebuia de făcut el ordonă ca respectiva casă să fie atribuită celui pe care episcopii Italiei şi icircn special cel al Romei icircl vor agrea Şi astfel omul nostru fu alungat de puterea seculară cu cea mai mare ruşinerdquo 15

Punctul de plecare al hristologiei lui Pavel era monarhianismul Iată un rezumat al doctrinei sale realizat de Pseudo-Leonţiu bdquoIcircn privinţa divinităţii el nu vorbea decacirct despre Tatălhellip El nu zicea că icircn Hristos s-ar fi icircntrupat Logosul personal ci numea Logos ordinea şi porunca Dumnezeu a săvacircrşit prin acest om (Iisus) ceea ce a voit să facă Totuşi relativ la divinitate el nu gacircndea ca Sabeliu căci Sabeliu zicea că Tatăl Logosul şi Duhul Sfacircnt erau unul şi acelaşi lucru El zicea că Dumnezeu este o fiinţă cu trei numehellip Pavel dimpotrivă nu zicea că Tatăl Fiul şi Duhul Sfacircnt sunt unul şi acelaşi lucru ci dădea numele de Tată lui Dumnezeu care a creat totul cel de Fiu unui simplu om cel de Duh harului care a locuit icircn apostolirdquo 16 Pavel nu recunoştea deci decacirct un singur chip al dumnezeirii πρ σωπον νό ἕ adică numai πρ σωπονndashul patern ό 17 Icircn Dumnezeu Tatăl se poate distinge totuşi o raţiune λ γος şi o icircnţelepciune σοφ α Această raţiune şi această icircnţelepciune n-au icircnsă subzistenţăό ί

14 J Tixeront Histoire des dogmes vol1 p468

15 Eusebiu de Cezareea Istoria ecleziastică VII xxx 19 PG XX 717-720 la G Bardy Paul de Ssamosate DTC volXII A col47

16 Pseudo-Leonţiu De sectis III 3 PG LXXXVI 1213-1216 la G Bardy Paul de Ssamosate DTC volXII A col49

17 Epifanie de Salamina Haer LXV 3 la JTixeront Histoire des dogmes vol1 p463 n1

8 ADRIAN NICULCEAproprie distinctă de aceea a Tatălui ele sunt simple facultăţi sau atribute fără subzistenţă

νυπ στατοςἀ ό adică subzistacircnd numai icircn fiinţa Tatălui 18 Sf Epifanie şi Sf Hilarie atestă faptul că pentru a determina relaţia dintre Tatăl şi Logosul său Pavel folosea termenul de

μοο σιοςὁ ύ dar icircn sens monarhian postulacircnd că icircntre Tatăl şi Logos ar exisa nu doar o identitate de esenţă ci o identitate de persoană 19 Cu alte cuvinte icircn raport cu Dumnezeu Tatăl Logosul nu are consistenţă proprie Trebuie spus icircnsă că icircn concepţia lui Pavel Logosul nu rămacircnea pururea inconsistent bdquoTatăl afirma el icircl naşte la un moment dat şi astfel Logosul devine subzistent (real)rdquo 20 Această naştere remarcă G Bardy este de-adreptul vagă imprecisă dacă-i conferă Logosului un ipostas propriu ea nu-l separă totuşi real de Tatăl

Aşadar punctul de greutate al hristologiei lui Pavel de Samosata a fost identificarea monarhiană a Logosului cu ipostasul Tatălui Anipostatic icircn sine Logosul se cufundă de fapt icircn unicul ipostas unicul prosopon care este acela al Tatălui Că aceasta era afirmaţia sa fundamentală o dovedeşte condamnarea sa la sinodul de la Antiohia din 268 prin respingerea formală a conceptului de μοο σιος Informaţia o oferă documentul unui sinod al arienilorὁ ύ omiusieni (care icircnvă au că Fiul este doar bdquoasemănătorrdquo du Dumnezeu Tatăl) din 359 Vasileț al Ancyrei liderul acestei partide eretice şi duşman icircnverşunat al acestui termen validat cum se ştie la sinodul ecumenic de la Niceea icircn 325 a invocat la un moment dat icircn favoarea arianismului său atitudinea contrară lui μοο σιος a părinţilor adunaţi la Antiohia icircn 268ὁ ύ Avacircnd icircn frunte pe icircnvăţatul preot Malchion sinodalii au respins icircntr-adevăr termenul icircn cauză Evenimentul este atestat astfel icircn documentul omiusian redactat de Vasile al Ancyrei şi reprodus de Sf Epifanie Potrivit acestui document respingerea lui μοο σιος de cătreὁ ύ părinţii adunaţi pentru a-l judeca pe ereticul episcop al Samosatei ar fi avut următorul sens bdquoO atare pretenţie (a lui Pavel de a susţine că Logosul nu are fiinţă proprie ci fiinţa sa este icircnsăşi fiinţa Tatălui ipostaziată sub chipul Tatălui nn) obligă pe părinţi care-l judecau pe Pavel de Samosata să aplice şi Fiului termenul de ο σ α ca să arate că Fiul are un ipostasὐ ί (propriu) şi că el este subzistent (că are o consistenţă proprie nn) că el există (distinct) şi că nu este un simplu cuvacircnt (al Tatălui) Prin acest termen de ο σ α ei au arătat care esteὐ ί diferenţa dintre ceea ce nu există prin sine icircnsuşi şi ceea este subzistent (adică are o fiinţă proprie nn)rdquo 21 Icircntr-adevăr ereticul episcop accentua icircn asemenea măsură caracterul spiritual al Logosului icircncacirct icircl făcea icircn cele din urmă cu totul indistinct faţă de faţă de fiinţa Tatălui afirmacircnd direct că Logosul este μοο σιος icircn raport cu Tatăl neavacircnd adică fiinţăὁ ύ

18 Epifanie de Salamina Haer LXV 3 la JTixeront Histoire des dogmes vol1 p463 n2

19 Vezi J Schwane Histoire des dogmes volol1 p205 n2 şi 3

20 Cf Iustinian Tractatus contra monoph PG LXXXVI 1117-1120 la G Bardy Paul de Samosate DTC volXII A col50

subzistenţă ipostas propriu ci subzistacircnd icircn Tatăl νυπ στατος Aceasta nu icircnsemna icircnsăἀ ό că respingerea acestui termen de către părinţii de la Antiohia ar fi avut semnificaţia pe care i-o atribuia documentul omoiousian al lui Vasile al Ancyrei Icircn nici un caz condamnarea lui μοο σιος nu a icircnsemant afirmarea pe seama Logosului a uneiὁ ύ substanţe diferite de aceea Tatălui cum voiau să acrediteze arienii

Să revenim icircnsă la hristologia lui Pavel Toată această insistenţă a sa cu privire la caracterul cu totul indistinct al Logosului icircn raport cu Dumnezeu Tatăl era menit să argumenteze imposibilitatea corporeificării sale icircntr-un om aşa cum o profesau simonienii alogii şi mai ales montaniştii vremii Logosul trebuia să rămacircnă o putere cu totul pură de esenţă pur divină şi de aceea cu totul transcendentă oricărui om Pavel a preluat icircn mod evident distincţia ireductibilă dintre spirit şi trup dintre duh şi carne a predecesorilor săi adopţieni Icircn temeiul acestei indistincţii a Logosului de Tatăl el a ajuns să icircnlocuiască dogma icircntrupării cu o doctrină a locuirii (sau con-locuirii) Logosului icircn omul Iisus ca icircntr-un templu deci fără o coboracircre efectivă a sa la condiţia unei existenţe umane adevărate bdquoCuvacircntul (Logosul) spunea el este de sus νωθενἂ Iisus Hristos omul este de jos κ τωθενά hellip Maria n-a născut Logosul căci ea n-a existat mai icircnaintea timpului Maria a primit (icircn ea) Logosul şi nu este mai vacircrstnică decacirct Logosul ea a născut icircnsă un om asemenea nouă dar mai nobil decacirct noi icircn toate căci harul care a fost icircn el era de la Duhul Sfacircnt conform profeţiilor şi Scripturiirdquo 22 Iisus Hristos nu este aşadar decacirct un simplu om pe care icircnsă Logosul l-a inspirat de sus ν α τἐ ὐ ῷ

ν πνευσεν νωθεν λ γος ἐ έ ἂ ὁ ό 23 Inspiracircndu-l Logosul s-a unit cu omul Iisus de o manieră pur exterioară ξωθενἒ 24 locuind icircn el ca icircntr-un templu ς ν να ὡ ἐ ῷ 25 Unirea lor a fost astfel o simplă apropiere συν λευσις astfel icircncacirct unul era Logosul şi cu totulέ

21 Epifanie de Salamina Haer LXXIII 12 PG XLII 428 la G Bardy Paul de Samosate DTC volXII A col50

22 Cf Leonţiu de Bizanţ Contra Nestor Et Eutych III PG LXXXVI 1389 la G Bardy Paul de Samosate DTC volXII A col50

23 Epifanie de Salamina Contra Appolinar II 3 la JTixeront Histoire des dogmes vol1 p464 n4

24 La JTixeront Histoire des dogmes vol1 p464 n5

altul a fost Iisus Hristos λλος γ ρ στιν ηεσο ς Χριστ ς κα λλος λ γοςἂ ά ἐ Ἰ ῦ ὸ ὶ ἂ ὁ ό Coboracircnd şi locuind icircn Omul Iisus Logosul nu şi-a schimbat ο σ α sa divină icircn trupulὐ ί uman al acestuia n-a icircnceput să fiinţeze icircntr-un trup ο σ α ο σιωμ νη ν σ ματι ὐ ί ὐ έ ἐ ώ 26

Din cele de mai sus se poate uşor observa că principala preocupare a lui Pavel a fost aceea de a evita corporeizarea icircntruparea propriu-zisă a Logosului ca să nu se poată spune că Iisus Hristos a fost cu adevărat Dumnezeu icircn esenţa sa ci doar un simplu om Acest lucru apare nu numai icircn expresia ο σ αὐ ί ο σιωμ νη ν σ ματι pe care el o evitaὐ έ ἐ ώ ci şi dintr-o observaţie a Sf Atanasie cu privire la termenul de μοο σιος El oferă la unὁ ύ moment dat o interpretare cu totul diferită de aceea a Sf Epifanie şi a Sf Hilarie cu privire la motivului pentru care sinodalii de la Antiohia din 268 au respins termenul de

μοο σιος Potrivit lui episcopii care l-au depus din treaptă pe Pavel icircnţelegeau termenulὁ ύ icircn cauză icircn sens corporal căci ereticul episcop ar fi recurs la următorul sofism dacă Hristos n-a fost prin origine şi prin natură un simplu om ψ λος νθρωποςί ἄ dacă elementul divin nu i-a fost adăugat ci el a fost Dumnezeu prin propria-i esenţă şi natură atunci el a fost de aceeaşi fiinţă cu Tatăl μοο σιος τ πατρ Dar spune Pavel atunciὁ ύ ῷ ί ar trebui să admitem trei esenţe (icircn Dumnezeu) una anterioară şi alte două purcezacircnd din aceasta adică Tatăl şi Fiul Pentru a tăia scurt acest sofism al ereticului episcopii au spus cu dreptate Fiul nu este μοο σιος cu Tatăl căci raportul Fiului cu Tatăl nu este aşa cumὁ ύ icircl explică Pavel 27 Diferenţa de interpretare dintre Atanasie pe de o parte şi Epifanie şi Hilarie pe de alta este doar aparentă Icircn realitate icircn timp ce icircn textele Sf Epifanie şi Hilarie ereticul episcop apare ca favorabil termenului icircn cauză folosindu-l chiar ca bază a argumentării sale icircn privinţa condiţiei eterne a Logosului divin icircn textul Sf Atanasie acelaşi Pavel icircl respinge dar nu cu privire la acelaşi Logos divin ci cum uşor se poate observa pe seama omului Iisus a lui Iisus cel istoric pentru a argumenta deosebirea de esenţă a acestuia icircn raport cu Logosul de fapt cu esenţa divină icircnsăşi Pavel respinge

μοο σιος pentru a-l putea menţine pe Iisus un simplu om ψ λος νθρωπος ὁ ύ ί ἄ

Cum sinodalii icircl presau cacirct se poate de firesc ca să recunoască dumnezeirea lui Iisus Hristos el a recurs la sofismul redat de Sf Atanasie dacă Iisus ca om este prin

25 Epifanie de Salamina Contra Appolinar II 1 la JTixeront Histoire des dogmes vol1 p464 n6

26 La JTixeront Histoire des dogmes vol1 p464 n7 8 9

27 La J Schwane Histoire des dogmes vol1 p206 n3

propria esenţă Dumnezeu atunci trebuie să admitem nu una ci trei esenţe icircn Dumnezeu una anterioară şi alte două purcezacircnd din aceasta adică esenţa Tatălui şi pe aceea a Fiului Este uşor de recunoscut sub masca acestui sofism al lui Pavel referinţa clară la modalismul sabelian potrivit căruia am avea icircn Dumnezeu mai icircntacirci monada eternă apoi manifestările ei temporale succesive sub chipurile Tatălui şi Fiului Sabeliu este aşadar cel vizat aici şi oferit de Pavel ca alternativă inacceptabilă la propria doctrină căci el este cel ce icircnvăţa existenţa icircn Dumnezeu a trei esenţe Situaţia era icircntr-adevăr dilematică pe de o parte Pavel uza de termenul μοο σιος pentru a defini statutul Logosului icircn raportὁ ύ cu Dumnezeu Tatăl dar consecinţa era aceea a confundării sale cu Tatăl pe de alta Pavel refuza folosirea aceluiaşi termen cu referire la Iisus cel istoric aşa cum vor fi vrut la un moment dat poate sinodalii argumentacircnd că a-l admite icircnsemna eşuarea icircn sabelianism Ambarasaţi peste măsură de aceste subtilităţi de dilema celor două utilizări egal de inacceptabile ale termenului icircn cauză sinodalii au tăiat pur şi simplu nodul gordian renunţacircnd cu totul la el Şi iată astfel o interpretare care nu vine decacirct să completeze explicaţie Sf Epifanie şi a Sf Hilarie cu privire la motivul pentru care sinodul de la Antiohia icircmpotriva lui Pavel de Samosata a condamnat termenul de

μοο σιος ὁ ύ

Iisus este astfel după ereticul episcop al Samosatei un simplu om Cu toate acestea explică el Iisus a fost o persoană unică fără egal Uns de către Duhul Sfacircnt la botez el a atins perfecţiunea morală Iubirea sa pentru Dumnezeu a fost fără greşeală iar voinţa sa absolut impecabilă cu totul superioară voinţei sale naturale Ca recompensă pentru această vieţuire dreaptă Dumnezeu i-a conferit puterea de a face minuni Iisus triumfă asupra păcatului nu numai icircn el icircnsuşi ci şi icircn noi căci el ne răscumpără ne salvează şi icircn acelaşi timp uneşte indisolubil cu Dumnezeu puritatea vieţii lui ca şi suferinţele pe care le-a icircndurat i-au conferit dreptul de a purta un nume mai presus de orice alt nume Icircmbrăcat cu o asemenea demnitate divină i s-a dat astfel dreptul de a judeca vii şi morţii astfel icircncacirct noi icircl putem numi bdquoDumnezeu născut dintr-o fecioară Dumnezeu care s-a arătat din Nazaret θε ν κ τ ς παρθ νου θε ν κ Ναζαρ τὸ ἐ ῆ έ ὸ ἐ ὲ

φθ νταrdquo ὀ έ 28 Separacircndu-l cu totul pe Iisus cel istoric de Dumnezeu Logosul şi consideracircndu-l un simplu om ψ λος νθρωπος Pavel icircl separa totuşi şi de ceilalţiί ἄ oameni căci el vorbea de o diferenţă de constituţie icircntre Iisus şi noi Iisus a fost zicea el o fiinţă unică fără pereche 29 Astfel deşi Iisus n-a fost decacirct un simplu om unirea sa cu

28 La JTixeront Histoire des dogmes vol1 p464 n11 12 p465 n1 2

29 La JTixeront Histoire des dogmes vol1 p464 n11

Icircnţelepciunea divină cu Logosul lui Dumnezeu Tatăl a fost atacirct de stracircnsă icircncacirct această unire συν λευσις i-a conferit o organizare diferită de aceea a noastră τερ αν τ νέ ἑ ί ὴ κατασκευ ν τ ς μετ ρας ὴ ῆ ἡ έ 30 Iisus n-a fost astfel un Dumnezeu prin propria-i natură ci doar un Dumnezeu printr-o adopţie a sa de către Dumnezeu Tatăl printr-o icircnălţare a sa prin propria-i virtute De aici caracterizarea hristologiei sale de către Harnack ca adopţiană

Comentacircnd această doctrină ciudată a efectului unirii Logosului cu natura umană a lui Iisus G Bardy icircşi exprimă completa nedumerire cu privire la sensul ei căci spune bdquoAcesta este unul dintre punctele cele mai obscure dar icircn acelaşi timp dintre cele mai atestate ale doctrinei samosateene S-ar părea că Pavel este sfacircşiat icircntre dorinţa de a salva anumite idei tradiţionale şi aceea de a menţine unitatea sistemului său Iisus este superior celorlalţi oameni nici patriarhii nici profeţii nici Moise icircnsuşi nu l-au egalat pe Macircntuitorul Totuşi oricacirct de diferit a putut fi el faţă de toţi ceilalţi Iisus rămacircne un om căci doar un simplu atribut divin Icircnţelepciunea este cel ce a locuit icircn el şi l-a umplut de virtute Icircnţelepciunea nu s-a unit astfel cu el decacirct printr-o unire pur morală el (Iisus) n-a fost decacirct casa icircn care aceasta a locuit sau doar un veşmacircnt pe care aceasta l-a icircmbrăcat Icircn nici un moment nu se poate vorbi de o unitate icircn Hristos icircn care Icircnţelepciunea şi-a făcut casă Totul este departe de a fi clar icircn acest rezumat pe care noi am icircncercat să-l prezentăm cu privire la icircnvăţătura paveliană spune Bardyrdquo 31 Patrologul catolic a pierdut icircnsă din vedere ceea ce el icircnsuşi a semnalat icircntr-un alt articol cu privire la Taţian Asirianul Pentru Taţian Logosul este tot atacirct de impersonal şi de indisolubil icircn raport cu Tatăl pe cacirct este el la Pavel de Samosata Taţian reuşeşte icircnsă să explice influenţa acestui Logos asupra oamenilor nu ca pe o corporeificare a sa şi astfel ca pe o desprindere a sa de Tatăl ca pe o individualizare a sa icircn raport cu Dumnezeu Tatăl ci ca pe o acţiune de organizare a materiei confuze din fiinţa ascultătorilor săi sau a celor icircn care locuieşte 32 Este evident o acţiune a unei puteri impersonale de organizare a materiei confuze din

30 Cf Leonţiu de Bizanţ Contra Nestor Et Eutych III PG LXXXVI 1393 la G Bardy Paul de Samosate DTC volXII A col50

31 G Bardy Paul de Samosate DTC vol XII A col50-51

32 Taţian Asirianul Orat 5 PG VI 816-817 la G Bardy Monarchianisme DTC vol X B col2194

omul Iisus rezultatul fiind că icircn baza acestei simple organizări raţionale a propriei fiinţe umane Iisus este cu totul superior celorlalţi oameni Astfel prezenţa Logosului icircn omul Iisus n-a fost una icircn persoană ci una organizatorică de refacere a caracterului raţional icircntr-o natură răvăşită de păcat şi devenită tocmai pentru aceea iraţională Acesta este icircnsă o acţiune din afară ξωθεν a Logosului asupra lui Iisus nu una din interiorul fiinţei şiἒ persoanei acestuia

Am detaliat pacircnă aici hristologia paveliană propriu-zisă adică teoria despre adevărata natură a lui Iisus şi a unirii sale cu Logosul divin Care este icircnsă soteriologia care va fi putut decurge din hristologia lui Pavel de Samosata sau măcar dintr-o asemenea hristologie adopţiană Răspunsul la o asemenea icircntrebare nu este cu totul ipotetic deşi lipsesc cu desăvacircrşire informaţiile cu privire la un asemenea subiect Să aşezăm premizele Hristologia sa adopţiană s-a constituit pe confuzia monarhiană a Logosului cu Dumnezeu Tatăl Considerat a fi icircnsăşi esenţa divină a Tatălui Logosul astfel icircnţeles nu a mai putut fundamenta dogma icircntrupării din cauza incompatibilităţii absolute dintre condiţia sa de spirit pur absolut divin pe de o parte şi aceea pur trupească carnală chiar a omului Iisus stabilind statutul Logosului prin prisma distincţiei dintre duh şi carne dintre spirit şi trup Pavel a ajuns inevitabil să afirme caracterul pur uman al lui Iisus şi unirea sa cu totul exterioară doar morală cu Logosul Dar aceeaşi grilă de interpretare aceeaşi antiteză fundamentală dintre spirit şi trup a fost folosită la un moment dat icircn Occident la Roma de către papa Calist şi icircn Africa de către Praxeas Utilizacircnd amacircndoi icircn hristologia lor monarhiană această antiteză au ajuns amacircndoi la ceea ce Tertulian a numit patricompasianism Concepacircndu-l icircn icircntregime ca spirit cei doi n-au mai putut susţine că Tatăl este cel care a suferit pe cruce ci omul Iisus Patricompasianismul afirmă icircn fond că cel care a suferit a fost doar omul Iisus nu Tatăl cu Dumnezeirea sa Tatăl icircnsă a com-pătimit Patripasianismul a fost icircn realitate o hristologie adopţiană avant la lettre

Icircn acest context com-pătimirea poate fi considerată ca esenţa soteriologiei adopţiene Aşa cum Logosul doar a icircmpreună-locuit a con-locuit icircn şi cu Iisus tot astfel se poate spune că pe cruce a com-pătimit cu Iisus Patima ca şi naşterea Pavel nu le-a atribuit Logosului ci omului Iisus icircn baza unirii sale morale cu Logosul el va fi putut spune icircnsă că şi Logosul a participat la patima sa deşi cu totul exterior icircn sensul unei pătimiri morale a unei com-pătimiri de fapt Pătimirea lui Iisus a fost de altfel considerată de Pavel ca exprese a prezenţei organizatoare a Logosului icircn trupul său uman ca o durere cu totul meritoasă căci ea n-a fost altceva decacirct o părăsire a iraţionalului introdus icircn firea lui Iisus de păcatul general uman Macircntuirea n-a putut fi icircn acest context pentru Pavel de Samosata decacirct o revenire progresivă a trupului uman a omului pur şi simplu la raţionalitatea Logosului icircnsuşi Numai icircn acest sens a putut el califica pe Iisus ca θε ν κ τ ς παρθ νου θε ν κ Ναζαρ τ φθ ντα Dacă ar fi să căutăm cu orice preţὸ ἐ ῆ έ ὸ ἐ ὲ ὀ έ un termen care să definească hristologia lui Pavel prin imitarea mecanică a

patripasianismului lui Praxeas şi al lui Calist ar trebui să-l găsim icircn acela de logocompasianism Şi nu este cacirctuşi de puţin icircntacircmplător că patricompasianismul lui Praxeas a apărut sub presiunea confruntării acestuia cu montanismul african Dacă icircn Africa montanismul a putut fi atacirct de presant icircncacirct să-l determine pe Praxeas la adoptarea acestei hristologii adorţiene avant la lettre cu cacirct mai presantă trebuie să fi fost aceeaşi erezie icircn Asia adică exact icircn teritoriile ei de origine Pe de altă parte dacă ne gacircndim că Pavel de Samosata nu făcea nici o diiferenţă icircntre Logos şi Tatăl adopţianismul său ar putea fi numit tot patricompasianism ca şi acela al lui Praxeas şi Calist icircn sensul că prin Logosul său impersonal Tatăl a com-pătimit icircn omul Iisus de fapt alături de omul Iisus

Am arătat icircn acest capitol apari ia unei gnoze profund diferite de a aceeaț generată icircn mediile siriene i samarinene Mediul alexandrin icircn care a apărut ea spreș deosebire de mediile de gacircndire samaro-siriene caută sinteza icircntre gacircndirea greacă i ceaș orientală pe toate fronturile Acestei tendin e i s-a supus i ceea ce numim bdquognozaț ș alexandrinărdquo i evident reprezentantul ei cel mai de seamă Valentin Sinteza vizată aiciș de gnoză este aceea dintre lumea pur spirituală a Primului Principiu pe de o parte iș lumea sublunară materială pe de alta Valentin reu e te să ispitească min ile curioase aleș ș ț vremii sale cu tabloul unei lumi intermediare formată din numero ii eoni ai pleromei saleș care nu sunt nici cu totul divini ca principiul lor originar dar nici supu i scăderilorș materiei ca fiin ele lumii noastre Viziunea sa metafizică este aceea a unei scări careț coboară din vacircrful existen ei supreme unde se află Dumnezeul său transcendent pacircnă laț nivelul de jos al lumii materiale pe tot acest traseu el icircn iră nenumăra i eoni care derivăș ț din principiul suprem i apoi unii din al ii dar mereu inferiori originii lor icircn ceea ceș ț prive te propria substan ă Valentin este cel care introduce icircn gacircndirea cre tină concepteș ț ș fundamentale ca cele de ipostas de procesiune etc dar care icircn acela i timp lansează iș ș ideea că anterior na terii primului eon Primul Principiu era cu totul singur că neavacircndș icircncă un fiu nu era icircncă tată Este afirma ia care i-a permis să argumenteze inferioritateaț succesivă a eonilor pleromei sale Principala ideea care se află icircn substratul metafizicii sale este aceea că eonii sunt ulteriori procesiunilor lor de origine ceea ce-i face inferiori i total diferi i icircn raport cu originea din care au ie itș ț ș

Icircn fa a acestei viziuni seducătoare ce pare a fi cucerit la un moment datț majoritatea spiritelor cultivate ale imperiului roman Biserica a trebuit să reac ionezeț apăracircnd consubstan ialitatea Fiului cu Dumnezeu Tatăl i a Duhului Sfacircnt cu Tatăl i cuț ș ș Fiul Din nefericire clerul roman pe teritoriul căruia s-a declan at această bătălie cuș gnoza valentiniană nu era pregătit să icircn eleagă subtilită ile metafizice ale problemei Esteț ț motivul fundamental ce pare a fi favorizat apari ia tot la Roma a sabelianismuluiț Sabeliu de Cyrene minte genială icircn materie de teologie este cel care a lansat pentru prima dată icircmpotriva gnozei faimoasa teorie a rela iilor prin celebrul său concept deț

οπ τωρ Sugeracircnd că Fiul preexistă ca poten ă icircn monada divină anterior originii saleὑ ά ț

adică anterior na terii sale din Fecioara Sabeliu a reu it să argumenteze icircmpotriva gnozeiș ș identitatea reală a ipostaselor icircn planul iconomiei Promovacircndu- i conceptul său deș

οπ τωρ gacircnditorul din Cyrene pare să fi reu it icircntr-adevăr să dea o puternică loviturăὑ ά ș conceptuală gnozei lui Valentin Din nefericire icircnsă consecin ele icircn domeniul icircnvă ăturiiț ț tradi ionale despre Sf Treime erau catastrofale Icircn baza acelui faimos οπ τωρț ὑ ά procesiunile divine promovau icircn planul iconomiei o diferen iere total inconsistentă aț persoanelor treimice unele de altele ba chiar o existen ă a lor cu totul efemerăț temporară inacircnd numai de istoria macircntuirii iar nu de condi ia lor intrinsecă ț ț

16 ADRIAN NICULCEA

CAPITOLUL II

ARIANISMUL GREC I RĂSPUNSUL LUI MARCELȘ AL ANCYREI FOTIN DE SIRMIU

A SUBORDINA IANISMUL ARIANȚ

1 Arie din Alexandria

Istoricii dogmelor l-au prezentat din totdeauna pe Arie ca pe un eretic antitrinitar şi au icircncadrat concepţia lui la categoria abaterilor de la dreapta credinţă icircn ceea ce priveşte dogma trinitară Consideraţiile sale despre statutul inferior al Logosului icircn raport cu Dumnezeu Tatăl sunt menite să fundamenteze teoria sa despre Logos ca punte de legătură icircntre Dumnezeu Tatăl şi lumea noastră materială Principala preocupare a lui Arie a fost astfel aceea de a contura asemenea gnosticilor statutul unei fiinţe intermediare capabilă să explice creaţia şi chiar răscumpărarea icircn condiţiile icircn care unui Dumnezeu cu totul transcendent şi incompatibil cu lumea acest lucru icirci era imposibil Astfel esenţialul doctrinei lui Arie este nu Logosul ca persoană inferioară Tatălui ci Logosul ca fiinţă intermediară icircntre Dumnezeu şi om capabilă să realizeze opera de creaţie a lumii icircn locul lui Dumnezeu dar şi opera de răscumpărare a umanităţii din starea ei de cădere

Ceea ce l-a preocupat pe Arie chiar şi atunci cacircnd aborda problema Duhului Sfacircnt a fost deci acest statut cu totul special al Logosului de punte icircntre Dumnezeu Tatăl şi lumea noastră materială bdquo(Arie) spune Schwane n-a ajuns să nege de la icircnceput divinitatea lui Iisus Hristos ca să ajungă la un astfel de rezultat el a trebuit să facă un lung ocol Ca cei mai mulţi antitrinitari el puse pe primul plan doctrina despre unitatea lui Dumnezeu şi susţinu că ea este incompatibilă cu pluralitatea persoanelor divine icircn special cu aceea a unui Fiu consubstanţial cu Tatăl Ajuns la un asemenea monoteism el nu pretinse cum făceau sabelienii că Dumnezeul unic s-a icircntrupat sau că s-a revelat sub diferite forme icircn lumea finită o astfel de doctrină i se părea nedemnă de Dumnezeu El invocă doctrina lui Platon şi a lui Filon conform căreia fiinţa divină absolută τὸ νὄ nu putea intra icircn nici un raport cu

ISTORIA SISTEMATICĂ A DOGMEI TRINITARE 17

lumea finită deoarece era mult prea sublimă pentru a se revela sub o formă umană Astfel pentru a nu cădea pe de o parte icircn diteism sau icircn politeism iar pe de alta icircn sabelianism nu-i rămacircnea decacirct să imagineze o fiinţă supremă intermediară care să-şi pună icircn aplicare planurile icircn lumea finită şi să icircmplinească opera de creaţie şi răscumpărarerdquo 33

Icircntr-adevăr un fragment din principala sa operă Thalia pune icircn evidenţă această preocupare icircn termenii următori bdquoDumnezeu zice Arie nu a fost icircntotdeauna Tată a existat un timp deci cacircnd el nu era icircncă Tată El a devenit Tată abia ulterior Fiul n-a existat din totdeauna Toate lucrurile au fost create din neant deci toate lucrurile sunt creaturi şi opere Cuvacircntul lui Dumnezeu a fost şi el creat din neant astfel a fost un timp cacircnd el nu era El nu exista deci icircnainte de a fi fost născut ci a icircnceput (să existe) ca fiinţă creată Iniţial Dumnezeu era singur Cuvacircntul şi icircnţelepciunea icircncă nu existau Prin urmare cacircnd Dumnezeu a vrut să ne creeze el a făcut mai icircntacirci o fiinţă şi a numit-o Cuvacircnt Icircnţelepciune şi Fiu pentru a ne crea prin elhelliprdquo 34 Acelaşi lucru icircl găsim afirmat şi-ntr-o scrisoare a lui Alexandru patriarhul Alexandriei către episcopii orientali pe care icirci avertizează că după Arie Fiul nu există prin sine icircnsuşi ca un Dumnezeu adevărat asemenea Tatălui ci bdquoel a fost creat pentru noi pentru ca apoi Dumnezeu să ne creeze pe noi prin el ca printr-un instrument el n-ar fi existat dacă Dumnezeu n-ar fi vrut să ne creezerdquo 35 De ce a recurs Dumnezeu la serviciile unei fiinţe intermediare pentru a-şi realiza obiectivele De ce a creat el lumea prin intermediul Logosului Sofistul Asterie partizan al lui Arie explică motivul spunacircnd că lumea n-ar fi putut suporta greutatea unei acţiuni directe a lui Dumnezeu μὴ

δύνατοἐ τὰ λοιπὰ κτίσματα τ ςῆ κράτουἀ χειρ ςὸ τοῦ γεννήτουἀ ργας ανἐ ἰ βαστ ξαιἀ 36

O fiinţă cu adevărat intermediară icircntre Dumnezeu şi lume trebuie să aibă cacircte ceva din ambele extreme dar deopotrivă să se şi deosebească de ele Cu alte cuvinte Logosul trebuie să fie distinct de creaţie adică superior ei căci altfel n-ar putea s-o ridice din condiţia sa căzută dar el trebuie să fie distinct şi icircn raport cu Dumnezeu căci altfel nu s-ar putea apropia de lume Aceste consideraţii de natură platonico-filoniană şi de inspiraţie lucianistă l-au determinat pe Arie să-şi icircnceapă marea sa operă de contestare a doctrinei oficiale a

33 J Schwane op cit vol1 p207-208

34 Ortiz de Urbina Niceacutee et Constantinople Edition de lrsquoOrante Paris 1963 p19

35 Ortiz de Urbina op cit p251-252

36 Atanasie Contra arianos I 5 cf De dectretis 8 la J Tixeront op cit vol2 p25 n2 subsol

18 ADRIAN NICULCEAepiscopului său exact icircn acel punct icircn care el credea că acesta pune icircn pericol caracterul de mijlocitor al Logosului raportul Logosului cu Dumnezeu Tatăl Natura controverselor icircn care el s-a angajat l-au obligat astfel să-şi concentreze argumentarea aproape exclusiv asupra acestui aspect al naturii Logosului Iată icircn continuare principalele fragmente din Thalia icircn care el fixează raportul Logosului mai icircntacirci cu Dumnezeu Tatăl bdquoDumnezeu nu a fost din totdeauna Tată a existat deci un timp icircn care el icircncă nu era Tată abia ulterior a devenit el Tată Fiul deci n-a existat din totdeauna căci toate lucrurile (inclusiv Fiul) au fost create din neant toate lucrurile nu sunt decacirct creaturi şi opere Astfel Logosul lui Dumnezeu a fost şi el creat din neant a fost deci un timp icircn care el icircncă nu era el nu exista icircnainte de a fi fost creat Aşadar şi el a icircnceput prin a fi creat căci iniţial Dumnezeu era singur Logosul şi Icircnţelepciunea nu existau icircncă Or cacircnd Dumnezeu a vrut să ne creeze el a creat mai icircntacirci o fiinţă şi a numit-o Logos Icircnţelepciune şi Fiu pentru a ne crea prin elhelliprdquo bdquoTatăl este invizibil Fiului Astfel Logosul (Fiul) nu-l poate vedea şi nici cunoaşte icircn mod perfect şi exact pe Tatăl său Ceea ce el cunoaşte şi vede cunoaşte şi vede după propria sa măsură aşa cum noi icircnşine cunoaştem după propria noastră putere Dar Fiul nu cunoaşte icircn mod exact nu numai pe Tatăl lipsindu-i icircnţelegerea pentru asemenea măsură dar el nu-şi cunoaşte nici propria esenţăhelliprdquo

Iată acum i cacircteva texte cu referire directă la Fiul bdquoNu există deci douăș Icircnţelepciuni există numai una care este proprie lui Dumnezeu şi coexistă cu el Prin această Icircnţelepciune a fost creat Fiul şi numai icircn măsura icircn care participă la ea este el numit Icircnţelepciune şi Logos Căci Icircnţelepciunea (adică Fiul) a venit la existenţă abia prin Icircnţelepciunea (lui Dumnezeu) adică mulţumită Dumnezeului Icircnţelepciunii Icircn mod similar există icircn Dumnezeu un alt Logos alături de Fiul şi numai icircn măsura icircn care acesta participă la acest Logos el Fiul este numit Logos şi Fiu prin harhelliprdquo bdquoExistă puteri diferite una este proprie lui Dumnezeu şi eternă prin icircnsăşi natura ei Hristos nu este icircnsă adevărata putere a lui Dumnezeu ci numai una din cele care se numesc puteri ca lăcusta sau omida (icircn sensul de pedepse trimise de Dumnezeu peste lume nn) Totuşi el nu este numit doar o simplă putere (asemenea acelora nn) ci mare putere Există deci multe alte puteri asemenea Fiului (deşi nu egale lui nn) şi pe care David le numeşte astfel atunci cacircnd zice icircn psalmi (XXIV10) Dumnezeul puterilorhelliprdquo bdquoPrin natura sa Logosul este ca noi toţi adică supus schimbării dar liber icircn sine icircnsuşi icircn măsura icircn care el vrea poate rămacircne bun Dacă ar vrea el s-ar putea schimba (icircn rău nn) ca şi noi deoarece prin icircnsăşi natura sa el este schimbător τρεπτός Iată pentru ce Dumnezeu anticipacircnd că el va fi bun i-a dăruit de mai icircnainte această slavă pe care ca om a cucerit-o mai apoi prin propria-i virtute Aşadar tocmai pentru că Dumnezeu a cunoscut de mai icircnainte cele ce el avea să lucreze l-a făcut să se nască astfelhelliprdquo bdquoLogosul deci nu este cu adevărat Dumnezeu Deşi este numit Dumnezeu el nu este aşa ceva cu adevărat ci numai prin participarea sa la har ca toate celelalte el nu este Dumnezeu decacirct nominal După cum toate lucrurile sunt prin esenţa lor străine de Dumnezeu şi diferite de el tot astfel şi Logosul este absolut străin faţă de esenţa şi de ceea ce-i este propriu Tatălui λλότριοςἀ μ νὲ καὶ νόμοιοςἀ κατὰ πάντα τ ςῆ τοῦ πτρ ςὸ ο σίαςὐ καὶ διότητοςἰ el face parte din racircndul lucrărilor şi creaturilor el este una dintre elehelliprdquo

Icircn fine iată i un text icircn care apar indirect părerile lui Arie despre cea de a treiaș persoană a Sf Treimi bdquoDivizate prin natură cu totul icircndepărtate disjuncte străine şi fără nici o legătură icircntre ele sunt esenţele Tatălui Fiului şi Duhului Sfacircnt ei sunt cu totul

ISTORIA SISTEMATICĂ A DOGMEI TRINITARE 19

neasemănători icircn ceea ce priveşte esenţa şi slava (distanţa dintre ei icircntinzacircndu-se) la infinit Deci el (Logosul) nu are o esenţă şi o slavă asemănătoare ci diferă total atacirct de Tatăl (căruia icirci este inferior nn) cacirct şi de Duhul Sfacircnt (căruia icirci este superior nn)hellip Logosul icircn ceea ce-l priveşte este separat de Tatăl şi nu are absolut nimic comun cu elhelliprdquo 37

Expunerea ideilor lui Arie se opreşte de obicei la acest aspect al doctrinei sale despre raportul Logosului cu Dumnezeu Tatăl aspect cuprins icircn special icircn celebra sa lucrare Thalia Dar Arie nu vedea icircn persoana Logosului doar o fiinţă subordonată inferioară Dumnezeului suprem preocuparea sa ca şi la Filon era de a contura această persoană ca o adevărată fiinţă intermediară icircntre Dumnezeul suprem şi lumea materială absolut inferioară Acest al doilea aspect neglijat icircn mod curent sau pus foarte puţin icircn evidenţă apare icircntr-o scrisoare pe care Arie a adresat-o la un moment dat episcopului său icircntr-o icircncercare de a se icircmpăca cu el Iată principalele sale afirmaţii cuprinse icircn această scrisoare bdquoCredinţa pe care am primit-o de la strămoşii noştri şi pe care am icircnvăţat-o de la tine Prea Fericitule Părinte este aceasta noi cunoaştem un singur Dumnezeu nenăscut unul singur etern unul singur fără principiu singur adevărat nemuritor singur icircnţelept singur bun singur atotputernic unul singur judecător moderator şi guvernator al tuturor lucrurilor imuabil şi fără schimbare drept bun acelaşi Dumnezeu al Legii şi profeţilor dar şi al Noului Testament care a născut icircnaintea timpurilor pe Fiul său prin care el a făcut veacurile şi toate lucrurile (sn)rdquo bdquo(Cunoaştem de asemenea şi pe Fiul) născut nu icircn aparenţă ci cu adevărat subzistacircnd printr-un efect al voinţei lui Dumnezeu imuabil şi fără schimbare creatură perfectă a lui Dumnezeu κτίσμα τοῦ θεοῦ τελε ονῖ dar nu ca vreuna dintre creaturi produs dar nu ca vreunul dintre lucrurile produse produs nu cum afirmă Valentin ca şi cum ar fi o emanaţie din Tatăl produs nu cum a spus Maniheu ca şi cum ar fi o parte a fiinţei lui Dumnezeu produs nu cum a spus Sabeliu care diviza unitatea numindu-l pe Fiul Tată produs nu cum a spus Hieracas pentru care el este lumină din lumină sau ca o torţă divizată icircn două nu ca şi cum cel ce exista mai icircnainte ar fi devenit după aceea sau ar fi fost creat din nou icircn Fiul bdquoTu icircnsuţi Prea Fericitule Papă ai respins de multe ori chiar icircn mijlocul Bisericii şi al adunării pe toţi aceştia care afirmau astfel de lucruri Dar aşa cum am mai spus el a fost creat icircnainte de timpuri şi icircnaintea veacurilor şi a primit de la Tatăl viaţa şi existenţa şi splendorile slavei pe care Tatăl i le-a conferit (sn) Icircntr-adevăr dacircndu-i drept moştenire toate lucrurile Tatăl nu s-a privat pe el icircnsuşi de ceea ce-i este propriu anume de a fi fără principiu căci el este izvorul a toate Iată pentru ce există trei ipostase Tatăl Fiul şi Duhul Sfacircnt bdquoDumnezeu care cu adevărat este cauza tuturor celor ce există este absolut singur icircn a fi fără principiu Fiul născut icircn afara timpului de către Tatăl creat şi icircntemeiat icircnaintea veacurilor nu exista icircnainte de a fi născut ci născut icircn afară de timp icircnaintea tuturor lucrurilor singur el a fost creat (direct nn) de Tatăl El icircnsă nu este nici etern nici coetern şi nici nu participă la a fi nenăscut asemenea şi icircmpreună cu Tatăl El nu-şi are existenţa deodată cu Tatăl cum zic unii despre unul şi despre celălalt afirmacircnd două principii nenăscuterdquo 38

Cu o astfel de scrisoare mai ales cu afirmaţiile ultime despre statutul Logosului icircn

37 Ortiz de Urbina op cit pp254-255 CJ Hefele Histoire des concils Beuchesne Paris 1910 vol1 p376 n14 p377 n24

raport cu Dumnezeu Tatăl era firesc ca Arie să nu-şi atingă scopul Departe de a pacifica relaţiile sale cu patriarhul Alexandru el le-a icircnrăutăţit şi mai mult şi conflictul s-a acutizat conducacircnd la convocarea primului sinod ecumenic Ceea ce trebuie reţinut icircnsă din textul scrisorii este statutul superior pe care Arie icircl acordă Logosului icircn raport cu restul creaturii Logosul deşi creatură icircn substanţa sa nu este o creatură ca celelalte ci o creatură perfectă κτίσμα τοὔ θεοὔ τελε ονῖ 39 Dacă Dumnezeu ar fi vrut să creeze o altă făptură perfectă aceasta n-ar fi putut fi decacirct cel mult egală cu aceea a Logosului dar icircn nici un caz superioară 40 Doar el a fost creat direct de către Dumnezeu Tatăl toate celelalte creaturi au fost aduse la existenţă prin el adică depind nu direct de Dumnezeu ci de Logosul creatorul lor şi-i sunt astfel necesarmente inferioare Duhul icircnsuşi ca al treilea ipostas a fost creat prin el ca primă operă a sa şi de aceea icirci este inferior cu atacirct mai mult restul creaţiilor sale Toate au fost create icircn timp doar el Logosul a fost creat icircnaintea timpurilor deci direct de către Tatăl Toate sunt supuse schimbării datorită naturii lor create Logosul singur deşi creat este imuabil desigur nu ca Dumnezeu adică prin propria-i fiinţă ci datorită hotăracircrii voinţei sale neclintite Din acest motiv a meritat el bdquoviaţa şi existenţa şi splendorile slavei pe care Tatăl i le-a conferitrdquo adică statutul de primă creatură şi de instrument al creaţiei tuturor celorlalte Icircn aceste condiţii Logosul este icircntr-adevăr acea fiinţă intermediară icircntre Dumnezeul cel infinit diferit de lume şi lumea materială absolut inferioară prin icircnsăşi esenţa ei de creatură Fără să fie asemenea lui Dumnezeu Logosul este icircnsă diferit şi faţă de lumea materială Inferior lui Dumnezeu Logosul este totuşi superior icircntregii creaţii Avacircnd icircnsă cacircte ceva atacirct din Dumnezeu cacirct şi din lumea creată Logosul este cu adevărat acel mijlocitor capabil să explice actul creaţiei şi al revelării lui Dumnezeu icircn lume dar şi apropierea acesteia de Dumnezeu urcuşul ei spre cele superioare

Am studiat pacircnă aici relaţia Logosului cu Dumnezeu Tatăl Care este icircnsă relaţia sa cu Duhul Sfacircnt Arie menţionează icircntr-adevăr pe alocuri şi persoana Duhului Sfacircnt Consideraţiile sale relative la cea de a treia persoană a Sf Treimi sunt icircnsă cu totul obscure şi dispersate Cu privire la această problemă Tixeront face următoarea remarcă

38 Ortiz de Urbina op cit pp252-253 CJ Hefele op cit p357 n1

39 J Tixeront op cit vol2 p26 jos

40 Atanasie De synodis 46 la J Tixeront op cit vol2 p26 n1

bdquoAsupra Duhului Sfacircnt fragmentele lui Arie sunt foarte puţin explicite El admite ipostasul (Duhului) ca formacircnd alături de Tatăl şi de Fiul o treime Dar Duhul Sfacircnt este icircn viziunea sa infinit icircndepărtat separat de celelalte două persoane le este străin prin esenţă el nu posedă nici măcar aceeaşi slavă cu ele Arie făcea probabil din Duhul o creatură a Fiului Acest punct al doctrinei sale a rămas icircn umbră pacircnă icircn ziua icircn care a fost pus icircn lumină de erezia macedonianărdquo 41 Atunci cacircnd ajunge să se refere la cea de a treia persoană treimică Arie o face icircn intenţia de a arăta că Logosul este diferit atacirct faţă de Tatăl cacirct şi de faţă de Duhul ca icircn următorul fragment bdquoDivizate prin natură cu totul icircndepărtate disjuncte străine şi fără nici o legătură icircntre ele sunt esenţele Tatălui Fiului şi Duhului Sfacircnt zice el ei sunt cu totul neasemănători icircn ceea ce priveşte esenţa şi slava (distanţa dintre ei icircntinzacircndu-se) la infinit Deci el (Fiul) nu are o esenţă şi o slavă asemănătoare el diferă total de Tatăl şi de Duhulhelliprdquo 42 Sensul acestui text este acela că Logosul diferă de Dumnezeu Tatăl deoarece icirci este cu totul inferior şi subordonat dar el diferă radical şi de Duhul Sfacircnt căruia icirci este cu totul superior ba chiar creator astfel el este o fiinţă intermediară Menţionarea celei de a treia persoane adică a Duhului Sfacircnt era menită astfel să pună icircn evidenţă diferenţa considerabilă a Logosului faţă de creatură Duhul Sfacircnt este abordat de Arie ca simbol al creaturii propriu-zise al lumii noastre materiale din care face parte ca primă creatură a Logosului Cu alte cuvinte atunci cacircnd se referă la Duhul Sfacircnt Arie o face pentru a arăta că Logosul este de fapt un mediator icircntre Dumnezeu Tatăl simbol al transcendenţei absolute faţă de lume pe de o parte şi Duhul Sfacircnt simbol al lumii materiale prima şi cea mai icircnaltă dintre creaţiile Logosului

Icircn aceste condiţii Treimea ariană este o realitate care s-a constituit progresiv nu una care să fi existat ca atare din eternitate Acest lucru reiese din fragmentele icircn care Arie neagă faptul că paternitatea ar fi o calitate eternă icircn Dumnezeu Iată un text pe care-l reproduce Sfacircntul Atanasie şi icircn care Arie este cacirct se poate de explicit ldquoDumnezeu Pricipiul a tot zice el numai El este fără principiu Fiul născut din Tatăl icircn afara timpului creat şi format icircnainte de veacuri nu era icircnainte de a fi născut născut icircnsă icircn afară de timp icircnaintea tuturor lucrurilor el deţine existenţa din Tatăl El nu este etern şi coetern cu Tatăl nici conenăscut el nu are existenţă icircn acelaşi timp cu Tatăl cum zic unii despre relaţii ςὀ τίνες λέγουσι τὰ πρ ςὸ τί introducacircnd astfel două principii nenăscute Ci monadă şi principiu universal Dumnezeu este deasupra a tot Iată pentru ce el este

41 J Tixeront op cit vol2 p27-28

42 Ortiz de Urbina op cit p255

anterior Fiuluirdquo43 Trebuie spus aici că icircn această negare a calităţii Tatălui de a fi Tată din eternitate Arie nu era icircntru totul original Patriarhul Dionisie al Alexandriei din secolul al III-lea afirmase deja icircntr-o scrisoare către papa Dionisie al Romei că bdquoDumnezeu n-a fost din totdeauna Tată deci Fiul nu a existat din totdeaunardquo44 Mai icircnaintea acestuia chiar gnosticul Valentin spusese că bdquola icircnceput Dumnezeu nu era Tatăhelliprdquo45

Aşadar anterior naşterii Fiului a Logosului Dumnezeu era doar monadă Arie spunea următoarele bdquoIcircnţelege că mai icircntacirci a fost Unul (adică monada Dumnezeu simplu nn) iar Doimea (adică Dumnezeu devenit Tată ca urmare a naşterii Fiului Său nn) n-a fost icircnainte de a fi existat concret Fiul Dumnezeu (Tatăl) este icircnainte de a fi Fiulrdquo46 Deci Doimea constituită de Tatăl şi de Fiul este posterioară Monadei iniţiale constituită de solitudinea paternă Aceeaşi concepţie o manifestă Arie şi despre Duhul Sfacircnt Dacă a fost o vreme cacircnd Doimea icircncă nu exista deoarece nu fusese creat Fiul atunci a fost o vreme cacircnd Treimea nici ea nu exista pacircnă să fie creat Duhul Sfacircnt Sfacircntul Atanasie redă acest ultim aspect al doctrinei ariene icircn termenii următori bdquoDacă Duhul este creatură iar creaturile sunt din cele ce nu sunt (adică din nimic nn) e vădit că a fost o vreme cacircnd n-a fost Treimea ci Doimea Or ce ar putea spune cineva mai contrar credinţei decacirct aceasta Căci aceştia (arienii nn) spun că Treimea rezultă din prefacere şi progres şi există o Doime care aşteaptă să se facă o creatură care să se unească cu Tatăl şi cu Fiul şi să apară astfel Treimeardquo47

43 I Chevalier Sf Augustin et la pensee greque Les relations trinitaires Freiburg 1940 p109 n1

44 I Chevalier Sf Augustin et la pensee greque Les relations trinitaires p110

45 E de Faye Le gnosticisme Beauchesne Paris 1924 p34

46 Sf Atanasie cel Mare Despre sinoade icircn ldquoPărinţi şi scriitori bisericeştirdquo Ed Inst Biblic şi de Mis Ortodoxă Bucureşti 1988 vol XVI p121-122

47 Sf Atanasie cel Mare Despre Sfacircntul Duh către acelaşi Serapion icircn ldquoPărinţi şi scriitori bisericeştirdquo Ed Inst Biblic şi de Mis Ortodoxă

După moartea lui Arie concepţia sa a fost continuată şi nuanţată de anomeii radicali Urmaşi direcţi ai marelui eretic anomeenii susţineau că bdquoFiul este cu totul neasemănător cu Tatăl κατὰ πάντα νόμοιοςἀ atacirct sub raportul voinţei cacirct şi sub acela al fiinţeirdquo 48 Ei se deosebeau totuşi de Arie icircnsuşi prin felul icircn care concepeau desăvacircrşirea Logosului icircntrupat icircn timp ce Arie credea că acesta a ajuns la demnitatea divină ca o recompensă pentru virtutea pe care a dovedit-o anomeii dimpotrivă considerau această demnitate drept apanajul naşterii sale al filiaţiei sale unice Acest fapt nu-i icircmpiedica icircnsă să deprecieze persoana Logosului icircn planul vieţii liturgice şi practice Astfel ei botezau icircn numele lui Dumnezeu cel necreat al Fiului creat şi al Duhului Sfinţitor procreat de către Fiul cel creat Ei practicau o singură scufundare icircn amintirea morţii lui Iisus Hristos Deprecierea Logosului icircn raport cu Dumnezeu Tatăl i-a condus la o atitudine ireverenţioasă faţă de Scriptură la o respingere a cultului moaştelor şi al sfinţilor iar icircn final chiar la laxism moral 49 Un alt urmaşi al lui Arie a fost Eustaţiu de Sevasta care a cochetat toată viaţa cu arienii icircn special cu partida homoiusienilor adică a acelora care respingeau icircn egală măsură radicalul anomios al arienilor riguroşi cacirct şi homoousios consacrat la Niceea Icircn acord cu partida homoiusienilor Eustaţiu icircnvăţa că Logosul este asemenea Tatălui său dar nu egal cu el Icircn cele din urmă Eustaţiu a sfacircrşit icircn racircndurile macedonienilor a acelei partide care respingea dumnezeirea Sf Duh Spre deosebire de anomeii libertini icircn materie de morală Eustaţiu s-a distins printr-un ascetism riguros Ucenicii săi numiţi eustaţieni au fost condamnaţi la un sinod de la Gangra tocmai pentru exagerările lor ascetice pentru respingerea căsătoriei a cărnii icircn general considerată ca impură etc 50 Atitudinea lui Eustaţiu şi a partizanilor său trebuie pusă icircn legătură cu arianismul său mai exact cu doctrina despre efectele icircnlocuirii sufletului uman de către Logos icircn Iisus Hristos Prin această asumare incompletă umanitatea logosului a fost considerată cu mult superioară celei a oamenilor adevăraţi mai presus de slăbiciunile

Bucureşti 1988 vol XVI p85-86

48 X Le Bachelet Anomeacuteens DTC volI B col1323

49 X Le Bachelet Anomeacuteens DTC volI B col1324 1325

50 S Salaville Eusthate de Seacutebaste DTC volV B col15666-1571 Eustathiens DTC volV B col 1572

obişnuite şi de aceea model de urmat Pentru a realiza aceleaşi efecte icircn propria natură umană Eustaţiu n-a găsit alt mijloc decacirct ascetismul său extraordinar de riguros dus pacircnă la deprecierea umanului icircn general Cel care i-a continuat icircnsă concepţia trinitară a fost Eunomiu ajuns episcop de Cyzic

Care era icircn aceste condi ii doctrina ariană icircn materie de hristologie ț bdquoGrave erau consecinţele arianismului icircn ceea ce priveşte icircntruparea şi răscumpărarea spune X Le Bachelet Persoana lui Hristos nu mai era o persoană cu adevărat divină devreme ce Logosul icircntrupat la plinirea vremii nu mai era el icircnsuşi un Dumnezeu adevărat Din această cauză opera sa răscumpărătoare icircşi modifica profund conţinutul icircn loc să fie teandrică acţiunea şi influenţa lui Hristos nu mai era decacirct una de ordin moral mai mult sau mai puţin umană Un alt rezultat a fost acela că arienii au ajuns să nu mai recunoască icircn Hristos decacirct un trup fără suflet uman ψυχονἄ sau un suflet fără raţiune ψυχὴ

λογοςἄ ei pretindeau că salvează astfel unitatea persoanei pe care prezenţa simultană a celor două spirite finite Logosul şi sufletul uman ar fi compromis-o Mulţumită acestei suprimări ei puteau atribui Logosului direct cunoaşterea limitată afectele de tristeţe de bucurie şi altele de acest fel (care se atribuie doar oamenilor nn) Mărturii explicite (ale scriitorilor vremii) atribuie această doctrină fie arienilor icircn general fie fondatorului lor icircnsuşihellip Sf Epifanie prezintă această doctrină ca un loc comun al lucianiştilorhellip Hristos al arienilor devenea astfel o fiinţă particulară complet diferită de Omul-Dumnezeu deoarece el nu mai era nici Dumnezeu adevărat nici om adevărathelliprdquo 51 Arie icircnsuşi n-a lăsat nici o referire cu privire la părerea sa icircn această problemă bdquoFragmentele care au supravieţuit din operele lui Arie spune şi Tixeront nu conţin nimic cu privire la această chestiune anume dar se ştie de la autori care au tratat despre doctrina lui că aceasta (adică doctrina mentorului său nn) era şi icircnvăţătura luirdquo 52

Potrivit arienilor deci Logosul devenit Hristos a icircnlocuit icircn firea umană pe care a asumat-o sufletul cu alte cuvinte ceea ce a asumat a fost doar un trup fără suflet

ψυχονἄ După alţii el ar fi icircnlocuit nu icircntreg sufletul ci numai partea raţională a acestuia ceea ce a asumat astfel ar fi fost un trup cu suflet senzitiv dar fără raţiune ψυχὴ λογοςἄ Icircn aceste condiţii coboracircrea Logosului icircn lume nu mai era o icircntrupare o icircnomenire adică o asumare a unei naturi umane integrale ci o asumare doar a unui corp de aceea

51 X Le Bachelet Arianisme DTC volI B col1787-1788

52 Atanasie Contra Apollinarium II 3 Teodoret Haeretic Fabul V 11 un fragment atribuit Sf Atanasie icircn PG XXVI 1292 la J Tixeront op cit vol2 p27 n3

icircntruparea devenea de fapt o icircncorporare Această nuanţă apare formal afirmată icircntr-un simbol arian al lui Eudoxiu de Constantinopol bdquoLogosul se spune icircn acest simbol s-a icircncarnat nu s-a icircnomenit căci el n-a asumat şi sufletul uman σαρκοθέντα ο κὐ

ναντθρωπήσανταἐ ο τεὔ γ ρὰ ψυχ νὴ νθτρωπίνηνἀ νείληφενἀ (ὀ λόγος) 53 Diferenţa dintre cei doi termeni definea exact natura icircntrupării Logosului după arieni prin icircntrupare Logosul a asumat numai carnea noastră numai un trup material aşa cum sugerează verbul σαρκοθέντα iar nu o natură umană integrală adevărată Icircn consecinţă nefiind un Dumnezeu adevărat Logosul nu era nici om adevărat Ca să fie om adevărat icircntruparea Logosului ar fi trebuit să fie asumarea naturii unui om adevărat aşa cum sugerează verbul ναντθρωπήσανταἐ

Hristologia ariană trebuie foarte precis definită pentru a fi cu adevărat icircnţeleasă Astfel diferenţa dintre cele două verbe nu trebuie să ne facă să credem că Hristosul arian ar fi fost o fiinţă compozită adică Logosul semi-divin sălăşluind icircntr-un trup omenesc Asumarea numai a trupului fără suflet sau şi a sufletului dar fără partea sa raţională icircnsemna pentru arieni că Logosul subzistă ca o fiinţă nu numai nedeplină sub aspectul divinităţii dar nedeplină nici sub aspectul umanităţii sale Aceasta icircnseamnă că trupul asumat de Logos nu mai este un trup obişnuit din materie obişnuită ci un trup material cu totul transformat icircn substanţa Logosului icircnsuşi Esenţa Logosului icircntrupat este astfel unică un fel de amestec omogen de divin şi uman un Logos transformat icircn trup sau un trup transformat icircn Logos Iată de ce au ajuns arienii să atribuie icircnsăşi acestei esenţe slăbiciunile umane menţionate icircn Evanghelie şi cunoaşterea limitată Sf Atanasie descrie această particularitate a hristologiei ariene icircn termenii următori bdquoArie icircnvaţă că icircn Hristos corpul a servit icircn mod simplu de icircnveliş condiţiei sale divine şi că Logosul a intervenit numai pentru omul interior sau pentru suflet atunci cacircnd el icircndrăzneşte să atribuie icircn mod direct divinităţii capacitatea de a suferi (pe cruce) şi icircnvierea (sn)rdquo 54 La racircndul său Augustin raportează acelaşi lucru despre opiniile ariene icircn această problemă El remarcă icircn acelaşi timp că ereziile ariene cu privire la sufletul uman al lui Iisus Hristos erau mai puţin cunoscute deşi nu mai puţin reale după cum o dovedesc spune el atacirct lucrările lor cacirct şi expozeurile orale55

53 Eustaţiu la Antiohiei PG XVIII 689 Atanasie Contra Apollinarium I 15 Epifanie Haer LXIX 19 Grigore de Nazianz Epist CI la J Tixeront op cit vol 2 p 27 n 4

54 J Schwane op cit vol2 p395 n1

55 J Schwane op cit vol2 p396 n1

Arienii au ajuns deci să atribuie afirmaţii ale Macircntuitorului ca cele din Matei XXIV 36 nu naturii sale umane asumate ci icircnsăşi esenţei sale proprii Este vorba despre afirmaţia Macircntuitorului că ziua precisă a judecăţii de la sfacircrşitul timpurilor nu o cunoaşte nici măcar Fiul ci numai Tatăl Icircn viziunea lor această afirmaţie era icircncă o dovadă a inferiorităţii Logosului faţă de Dumnezeu Tatăl Aceasta icircnsemna că asumacircnd un trup omenesc coboracircnd pacircnă la nivelul unei naturi inferioare ca cea umană Logosul a suferit modificări corespunzătoare icircn chiar propria sa esenţă pacircnă la punctul unei ignoranţe totale icircn ceea ce priveşte viitorul ultim al creaţiei O atare ignoranţă era icircn opinia lor una din dovezile cele mai solide icircn favoarea afirmaţiei că Logosul nu are nimic comun cu Tatăl său el nefiind un Dumnezeu adevărat ca Tatăl adică un Dumnezeu care să aibă o cunoaştere absolută a tuturor lucrurilor 56 Dar Logosului nu-i lipseşte numai atotcunoaşterea divină icirci lipseşte şi caracterul imuabil Acesta este icircncă un motiv ndash spuneau arienii ndash pentru care el este inferior Tatălui Arie atribuie acest caracter schimbător esenţei icircnsăşi a Logosului bdquoPrin natura sa Logosul este ca noi toţi supus schimbării dar liber icircn sine icircnsuşi Icircn măsura icircn care vrea el rămacircne bun (adică de partea binelui nn) Dacă vrea el se poate schimba ca şi noi deoarece el prin natura sa este supus schimbării Iată pentru ce Dumnezeu prevăzacircnd că va fi bun i-a dăruit de mai icircnainte această slavă pe care ca om a cucerit-o mai apoi prin propria virtute Aşadar tocmai pentru că Dumnezeu a cunoscut de mai icircnainte cele ce el avea să lucreze l-a făcut să se nască astfelhelliprdquo 57

Pacircnă la ce punct s-ar fi putut schimba Logosul Pacircnă unde ar fi putut el coboricirc Se pare că arienii nu s-au ferit să meargă pacircnă la capăt şi să dea răspunsul radical Patriarhul Alexandru al Alexandriei scriind episcopilor orientali despre noua erezie şi despre cutezanţa ei nemaiauzită relatează că atunci bdquocacircnd cineva le-a cerut să precizeze dacă Logosul lui Dumnezeu s-ar fi putut schimba cum s-a schimbat diavolul ei n-au avut teamă să afirme da ar fi putut Natura sa spun aceştia este icircntr-adevăr supusă schimbării devreme ce el poate fi născut şi este supus schimbăriirdquo 58 Aşadar Hristosul

56 J Schwane op cit vol2 p395

57 Ortiz de Urbina op cit p254-255

58 Ortiz de Urbina op cit p251

arian este Logosul icircnsuşi care suportă actele naşterii ale suferinţei pe cruce şi ale morţii icircn icircnsăşi natura sa intimă semi-divinăsemi-trupească Icircn asemenea condiţii docetismul este inevitabil Lipsesc icircnsă documentele care să ateste aşa ceva Această consecinţă va deveni icircnsă evidentă la Apolinarie de Laodiceea Informa ii care sprijină ipoteza le oferăț SF Atanasie icircn lucrările sale Către Epictet Către episcopul Adelfie i Către Maximș filozoful 59 Augustin confirmă i el această presupunere spunacircnd icircn ș Contra unui cuvacircnt al arienilor că ace tia anticipau doctrina lui Apolinarie de Laodiceea bdquocacirct despre ereticiiș mei mă refer la arieni se vede din disputele lor că nu gacircndesc doar că icircn Treime naturile sunt diferite ci i că Hristos n-a avut suflet umanrdquo ș 60

2 Eunomiu al Cyzicului

Eunomiu a fost şeful partidei anomeilor Icircn celebra sa Apologie pe care avea s-o combată Sfacircntul Vasile cel Mare Eunomiu reia ideea lui Arie că Fiul nu a putut exista icircnaintea naşterii sale din Tatăl or dacă naşterea este devenire schimbare icircnseamnă că Fiul a venit la existenţă ca Fiu printr-un act de devenire printr-un act prin care el a trecut de la starea de inexistenţă la aceea de existenţă ca Fiu al Tatălui Fiul va spune Eunomiu s-a constituit ca Fiu abia icircn urma actului naşterii sale din Tatăl de aceea el n-a putut exista din eternitate alături de Tatăl aşadar spuneau arienii a fost o vreme cacircnd el nu exista Dar iată aceste argumente icircn formularea lui Eunomiu icircnsuşi bdquoCăci zice el nici sămacircnţa nu este (icircncă) om Nici piatra nu este (icircncă) casă ele devin una om cealaltă casă (abia ulterior adică abia prin actul naşterii şi respectiv al construcţiei nn) Or este cel mai religios lucru din lume acela de a pune icircn paralel cu aceste fiinţe naşterea Fiului Dacă fiecare dintre ele devine atunci cacircnd icircncă nu era ndash căci nu devine ceea ce era deja mai icircnainte ndash cum va putea fi vindecat cel care afirmă că Fiul a fost născut atunci cacircnd deja exista Căci dacă el exista icircnaintea naşterii sale atunci el este nenăscutrdquo61 bdquoIar dacă

59 Vezi toate aceste lucrări icircn PSB vol16 pp 168-190

60 Augustin Contra unui cuvacircnt al arienilor V 5 icircn Augustin Oeuvres completesI Paris 1870 vol 26 p580

61 Eunomiu Apologia icircn ldquoSources chretiennesrdquo vol 305 p261

el este nenăscut atunci el nu mai este Fiu şi dacă este Fiu el nu e nenăscutrdquo62 bdquoDat fiind că substanţa lui Dumnezeu nu admite naşterea ndash de vreme ce el este nenăscut ndash nici separarea sau icircmpărţirea ndash de vreme ce el este incoruptibil ndash şi că nu există nimic altceva pentru a servi drept substrat naşterii Fiului noi spunem că Fiul a fost născut cacircnd nu erardquo63 bdquoIată pentru ce conchide Eunomiu Fiul nu este Dumnezeu ci creatură a Tatălui deoarece substanţa sa a fost născută atunci cacircnd nu era icircnaintea propriei sale constituţiirdquo64 Asemenea lui Arie el considera că Iisus Hristos nu putea fi Dumnezeu mai mult decacirct Logosul icircnsuşi Ca şi mentorul său Eunomiu credea că Logosul a icircnlocuit icircn Iisus raţiunea sau sufletul acestuia asumacircnd doar trupul carnea bdquoCel ce icircn zilele mai de pe urmă s-a făcut om nu a luat un om (n-a asumat fire omenească nn) din suflet şi din truprdquo ci a luat o fire formată numai din trup65 Deprecierea persoanei Logosului s-a manifestat la Eunomiu prin abandonarea icircn cele din urmă de a mai celebra Sfintele Taine 66 Trebuie văzută aici o reminiscen ă din Origen care cum am văzut mai sus aț declarat la un moment dat că nu se cuvine să ne icircnchinăm unei creaturi adică Fiului ci numai lui Dumnezeu Tatăl că icircnsu i Macircntuitorul s-a icircnchinat Tatăluiș

Aceleaşi raţiuni icircl conduc pe Eunomiu să afirme că şi Duhul nu este Dumnezeu ci creatură deoarece dacă purcede nici el n-a putut exista icircnaintea purcederi sale bdquoSfacircntul Duh spune el care este al treilea icircn ordine nu ar putea fi primul icircn ceea ce

62 Eunomiu Apologia icircn ldquoSources chretiennesrdquo vol 305 p257

63 Eunomiu Apologia icircn ldquoSources chretiennesrdquo vol 305 p263-264

64 Eunomiu Apologia icircn ldquoSources chretiennesrdquo vol 305 p259

65 La Grigorie de Nyssa Contra lui Eunomiu II PG LXV 544 D-545 A la I G Coman Şi Cuvacircntul trup s-a făcut Hristologie şi mariologie patristică Timişoara 1993 p31-32 n38

66 X Le Bachelet Eunomius icircn DTC volI B col1507 1503

priveşte natura căci acesta este Dumnezeu Tatăl Ar fi icircntr-adevăr absurd şi singular ca acelaşi să aibă cacircnd primul loc cacircnd al treilea (hellip) Duhul nu are aceeaşi substanţă nici cu Monogenul (adică cu Unul Născut cu Fiul nn) căci el n-ar fi fost numărat după acesta ca avacircndu-şi propriul ipostas (propria substanţă nn) (hellip) Nu există deci un al doilea alături de Tatăl şi care să fie nenăscut căci nu există decacirct un singur şi unic Nenăscut şi nu există un altul nici alături de Fiul şi care să fie un născut căci nu există decacirct un singur şi unic Monogen (Unulnăscut) Există icircnsă un al treilea icircn natură şi icircn ordine creat la porunca Tatălui şi prin activitatea Fiului νεργειἐ ᾷ δε τοῦ ιοὑ ῦ γενόμενον El este cinstit icircn al treilea racircnd ca primă creatură a Monogenului cea mai mare dintre toate şi singura ca atare Divinitatea şi puterea demiurgică-i lipsesc dar el este plin de puterea de a sfinţi şi a icircnvăţardquo67

3 Arianismul tacircrziu

Volumul 146 al colec iei ț Sources chreacutetiennes con ine ț două omilii cu autor anonim care sunt icircn realitate două predici pentru prima zi a Săptămacircnii Mari a Sfintelor Pa ti Ele au fost redactate cel mai probabil către mijlocul sau icircn a două jumătate aș secolului al IV-lea 68 Cele două omilii dovedesc mai mult decacirct orice alt document arian rădăcinile gnostice ale acestei mari erezii Argumentarea autorului icircncepe cu evocarea robiei icircn care zăcea umanitatea sub puterea Demiurgului pacircnă la venirea Macircntuitorului bdquoIcircnaintea coboracircrii tale din ceruri pe pămacircnt (πρὸ γ ρὰ τ ςῆ ο ςῆ πἀ rsquoο ραν νὐ ῶ ε ςἰ γ ςῆ καταβ σεωςά ) eu eram captivul demonilor pe tine Creatorule te ignoram i adoramș crea ia drept creatoare icircmi imaginam materia ca auto-cauzată (ț α τ ματονὐ ό φανταζ μενἐ ό τ νὴ κτ σινί προσεκ νουνύ ςὡ κτ στηνί ) icircn u urătatea mea icircnvă am din propria voin ăș ț ț artele demonilor autorul răului (ὁ ρχ κακοςἀ έ ) folosise icircmpotriva mea armele sale tiranice Cel rău inten ionat (ț ργανονὄ με τ ςῆ δ αςἰ ί ὁ δυσμεν ςὴ κατεσκε ασεύ κακ ασί ) făcuse din mine instrumentul propriei sale răută i Eu zeificam cerul i ignoram pe celț ș care l-a desfă urat adoram soarele i nu cuno team pe cel care l-a aprins veneram luna iș ș ș ș dispre uiam pe creatorul ei mă icircnchinam astrelor i-l respingeam pe artizanul lorț ș

67 Eunomiu Apologia icircn ldquoSources chretiennesrdquo vol 305 p285-286

68 J Lieacutebaert Deux homeacutelies anomeacuteens pur lrsquooctave de Paques Introduction text traduction et notes icircn Sources chreacutetiennes vol146 p38

icircnconjuram de respect arborii i pietrele ridicam temple i altare icircmpotriva ta Creatoruleș ș atinsesem norii cu răutatea mea Căci odată coruptă legea naturală trăiam fără discernămacircnt asemenea jivinelor ira ionalerdquo ț 69 bdquoTu e ti arhistrategul ( eful armatelorș ș cere ti) Domnului love te-l pe autorul răului (ș ș ρχιστρ τηγοςἀ ά π ρχειςὑ ά κυρ ουί τ νὸ

ρχ κακονἀ έ τρ σονῶ ) 70 răpe te-i armele tiranului căci tu ai puterea cea de neicircnvinsș Eliberează-ne din robia pe care am icircndurat-o din cauza u urătă ii noastre scoate-ne dinș ț eroare i poartă-i pe rătăci i pe umerii tăi ș ț Apleacă- i Doamne urechea spre ruga meaț (Psalmul V 2) Arat-o fecioară pe curtezană schimb-o icircn femeie castă pe femeia adulteră fă-o rodnică pe cea stearpă schimbă neghina-n gracircu bun transformă spinii icircn trandafiri altoie te măslinul sălbatic pentru a face din el un măslin roditor slăve te-l pe celș ș abandonat fă-o mamă a multor copii pe cea care nu are niciunul Căci totul este posibil cacircnd tu vrei icircn simpla ta voin a tu posezi deja puterea (ț π νταά γ ρὰ δυνατά σοι τανὅ θ ληςέ νἐ γ ρὰ τῷ θ λεινέ χειἔ τὸ δ νασθαιύ )rdquo 71

Părăsind domeniul metafizicii autorul intră icircn acela al istoriei Vechiului Testament bdquoIudeul zice el s-a bucurat de ale tale voi gusta i eu din binefacerile tale tuș l-ai condus afară din Egipt scoate-mă i pe mine din gre eală Tu l-ai răscumpărat dinș ș macircna lui faraon eliberează-mă i pe mine din macircna celui rău Tu l-ai condus prin Mareaș Ro ie condu-mă i pe mine prin cristelni a botezului Tu l-ai icircndrumat cu stacirclpul cel deș ș ț foc luminează-mă i pe mine cu Duhul tău cel Sfacircnt El a macircncat pacircinea icircngerilor dă-miș i mie trupul tău cel sfacircnt El a băut din stacircncă amestecă i pentru mine sacircngele coasteiș ș

tale El a primit tablele legii scrie icircn carnea inimii mele evangheliile tale Tu i-ai trimis lui pe profe i trimite-mi i mie pe apostolirdquo ț ș 72 Plecacircnd apoi de la versetul 2 al psalmului

69 Anonimul anomeu Deux homeacutelies anomeacuteens pur lrsquooctave de Paques Homeacutelie I 4 icircn Sources chreacutetiennes vol146 p63

70 J Lieacutebaert atrage atenția aici asupra antitezei dintre bdquocel rău ἀρχέκακονrdquo tiranul lumii căzute și bdquoarhistrategul ἀρχιστράτηγοςrdquo Hristos salvatorul ceresc (p65 n2)

71 Anonimul anomeu Deux homeacutelies anomeacuteens pur lrsquooctave de Paques Homeacutelie I 6 icircn Sources chreacutetiennes vol146 p65-67

72 Anonimul anomeu Deux homeacutelies anomeacuteens pur lrsquooctave de Paques Homeacutelie I 9 icircn Sources chreacutetiennes vol146 p69

al 11-lea omilia a doua continuă ruga bdquoSalvează-mă Doamne tu care l-ai salvat pe Noe din naufragiul universal tu care l-ai salvat pe Lot din focul necru ător tu care l-ai salvatț pe Avraam din macircna celor cinci regi tu care l-ai salvat pe Isaac din lupta cu păstorii tu care l-ai salvat pe Iacob de macircnia lui Esau tu care l-ai salvat pe Iosif din macircna fra ilorț săi tu care l-ai salvat pe Iov de tirania celui rău tu care l-ai salvat pe Moise de macircndria lui faraon salvează-mă i pe mine de vrăjmă ia lui Saul hellipAm căzut de bunăvoie icircnș ș cursele vrăjma ului m-am lăsat legat fără speran ă icircn lan urile celui rău am căzut fărăș ț ț speran ă icircn undi a tiranului Din rege al lui Israel am devenit sclavul pasiunii mele dinț ț stăpacircn peste armate am devenit prizonier al celui tiran eu care am zdrobit leii am fost dominat de frumuse ea unei femei eu care am icircnvins popoare vrăjma e am fost icircnvins deț ș dorin a pentru o femeie eu care m-am ridicat la demnitatea unui profet am fost lipsit deț profe ie din cauza u urătă ii mele Icircn lacrimi strig i mă prostern la picioarele taleț ș ț ș Salvează-mă Doamnerdquo 73

Dacă pacircnă aici nu este clară aplecarea autorului spre erezie de aici icircncolo lucrurile se schimbă cacircnd intră icircn detaliile hristologiei Cel care a coboracirct din ceruri pe pămacircnt chemat să salveze umanitatea căzută sub robia celui rău nu a asumat o natură umană reală ci a fost doar icircn aparen ă om bdquohellipLa un semn al Celui Nenăscut ai fostț trimis din ceruri pe pămacircnt ca să locuie ti icircn sacircnul unei tinere femei tu conducătorulș cerului i al pămacircntului i ca să iei condi ia de sclav tu stăpacircnul crea iei alături deș ș ț ț Tatălhelliprdquo 74 bdquoEl mielul lui Dumnezeu n-a fost oferit asemenea unei oi sub puterea Legii căci nu icircmpotriva vrerii lui a mers el către patima de pe cruce i nici fără voin a sa aș ț icircndurat el rana lăncii nici prin constracircngere a cunoscut el legea mor ii prin crucificareț Tatăl n-a avut decacirct să ordone Monogenului să plece spre lumea pămacircntească acceptacircnd de bunăvoie fiul (copilul) s-a ridicat de pe tronul său slăvit a trecut nevăzut prin sferele naturilor celor netrupe ti a depă it corurile armatelor arhi-icircngere ti i a ajuns icircn cele dinș ș ș ș urmă lumea pămacircntească A fost purtat la sacircnul unei fecioare el care poartă icircn macircinile sale icircntreaga creatură A apărut icircn starea unui nou-născut el care este anterior veacurilor S-a arătat ca un copil el care formează copiii icircn pacircntecele maicii lor S-a hrănit cu lapte el care schimbă icircn mod nevăzut sacircngele (mamei) icircn lapte (pentru pruncul care suge) A

73 Anonimul anomeu Deux homeacutelies anomeacuteens pur lrsquooctave de Paques Homeacutelie II 5 7 icircn Sources chreacutetiennes vol146 p101

74 Anonimul anomeu Deux homeacutelies anomeacuteens pur lrsquooctave de Paques Homeacutelie I 5 icircn Sources chreacutetiennes vol146 p65

fost purtat icircn bra e el care dirijează la un semn toată crea ia Pentru oameni el care aț ț asumat slăbiciunile oamenilor rămacircnacircnd icircnsă ceea ce era icircnaintea veacurilor (με ναςί α τ ςὐ ὸ περὅ πρὸ α νωνἰώ π ρχενὑ ῆ ) Căci el nu s-a transformat ( υτεὄ μετ πεσενέ ) din mai bogat icircn mai sărac el nu s-a schimbat ( υτεὄ τρ πηἐ ά ) din mai mult icircn mai pu inț faptul de a fi icircmbrăcat carnea nu i-a alterat natura sa divină ( υτεὄ ἡ περιβολὴ τ ςῆ σαρκ ςὸ τ νὴ θε τητοςό λλο ωσεἠ ί φ σινύ ) asumarea trupului nu i-a mic orat ipostasul său deș Monogen ( υτεὄ ἡ ν ληψιςἀ ά τοῦ σ ματοςώ τ νὴ τοῦ μονογενο ςῦ σμ κρυνενἐ ί

π στασινὑ ό ) rămacircnacircnd ceea ce era icircnaintea veacurilor de bunăvoie el s-a oferit să aducă macircntuire oamenilorrdquo 75

Cu toată această condescenden ă asumată voluntar de Monogen el n-a fost unț simplu om bdquoCăci dacă Hristos ar fi fost un simplu om moartea ar fi avut asupra lui putere ca supra tuturor oamenilor (εἰ γ ρὰ νθρωποςἄ ψιλ ςὸ ὁ Χριστ ςό καὶ α τοὐ ῦ νἂ ςὡ π ντωνά νθτρ πωνἀ ώ κυρ ευσενἐ ί ὁ θ νατοςά ) 76 Urci pe firul vechii istorii i rămacirci uimitș icircn fa a mor ii Domnului Abel a fost ucis i crea ia nu a fost tulburată Avraam a fost pusț ț ș ț icircn mormacircnt i mormintele nu s-au deschis Isaac a murit i iadul n-a murit Iacob a fostș ș icircngropat i cei icircngropa i n-au icircnviat Iosif a fost depus lacircngă părin ii săi i trupurileș ț ț ș sfin ilor nu s-au ridicat Isaia a fost tăiat i soarele nu s-a icircntunecat Ieremia a fostț ș trangulat i luna nu s-a stricat Nabuth a fost omoracirct cu pietre i pămacircntul nu s-a clintitș ș ș

Zaharia a fost gacirctuit i ziua nu s-a schimbat icircn noapte Ioan a fost decapitat i voalulș ș templului nu s-a rupt icircn două Cacircnd Hristos a suferit icircnsă icircn trup soarele s-a oprit din drumul său luna i-a pierdut strălucirea fe ii sale pămacircntul s-a cutremurathellip Icircnvăluit icircnș ț giulgiu el a despuiat iadul a semănat groază icircn racircndurile păzitorilor iadului i a sfăracircmatș fără efort por ile iadului A ie it din mormacircnt icircmpreună cu capturile sale de război aț ș apărut femeilor a ezate icircn jurul mormacircntului por iile fiind icircncuiate el a intrat totu i prinș ț ș ele la apostoli lui Toma cel necredincios el i-a arătat coasta sa pentru a-l face credincioshelliprdquo 77

De i superior tuturor oamenilor Monogenul nu este totu i Dumnezeul supremș ș

75 Anonimul anomeu Deux homeacutelies anomeacuteens pur lrsquooctave de Paques Homeacutelie I 1-2 icircn Sources chreacutetiennes vol146 p59 J Lieacutebaert precizează că sensul lui ἐσμίκρυνεν este aici unul pur moral (p37 n2)

76 Hristos nu a fost așadar bdquoun simplu om ἄνθρωπος ψιλὸςrdquo adică un om adevărat ci o ființă intermediară icircntre Dumnezeu și om nici Dumnezeu deplin adevărat ca Dumnezeu Tatăl dar nici om adevărat ca ceilalți oameni

Anomeismul autorului omiliilor apare aici fără echivoc Pornind de la strigătul din rugăciune Auzi Doamne strigătul meu autorul icircl prezintă i ca strigăt al cre tinuluiș ș care- i proclamă credin a bdquoVoi striga puterea absolută a Tatălui i medierea ta (caș ț ș Monogen mediator nm) trimiterea ordonată de Cel Nenăscut i supunerea ta (ca Fiuș nm) (κρ ζωά γ ρὰ τ νὴ τοῦ Πατρ ςὸ α θεντει νὐ ά καὶ σ νὴ μεσιτε ανὶ τ νὴ τοῦ γενν τουἀ ή

ποστολ νἀ ὴ καὶ τ νὴ σ νὴ παλο νὑ ή ) 78 Icircn timp ce El stă etern (nemi cat) tu ai icircnclinatș cerurile i ai coboracirct (ș τιὅ κε νοςἐ ῖ ε ςἰ τ νὸ α ναἰῶ κ θηταιά καὶ σὺ κλιναςἔ ο ρανο ςὐ ὺ καὶ κατ βηςέ ) 79 icircn timp ce Tatăl dă mărturie din icircnaltul cerurilor tu la Iordan ai primit mărturia lui de i l-ai chemat afară din mormacircnt pe Lazăr cel mort de patru zile tu ai datș totu i slavă lui (Dumnezeu) Tatăl (ș Părinte te slăvesc pentru că m-ai ascultathellip) icircnmul ind pacircinile-n pustie tu ai dat cinste Celui ce t-a născut (ț ridicacircndu- i ochii el aș binecuvacircntathellip) ai fost spacircnzurat trupe te pe cruce dar El a fost cel ce a primit duhul tăuș ( i strigacircnd cu voce tare i-a dat duhulhellipș ș ) ai fost pus icircn mormacircnt dar El a fost cel ce te-a icircnviat din mormacircnt a treia zirdquo 80 bdquoCăci dacă Tatăl nu i-ar fi poruncit voi n-a i fi putut fiț stăpacircni i de fiul său dacă sentin a n-ar fi venit de sus voi n-a i fi fost capabili să văț ț ț recunoa te i Creatorul dacă Tatăl n-ar fi luat hotăracircrea voi n-a i fi putut atingeș ț ț tămăduitorul Un semn i el ar fi pedepsit natura Un semn i el ar fi zdrobit crea ia Darș ș ț

77 Anonimul anomeu Deux homeacutelies anomeacuteens pur lrsquooctave de Paques Homeacutelie I 26-27 icircn Sources chreacutetiennes vol146 p91-93

78 A se observa antiteza dintre auto-icircntemeierea absolută a Tatălui τὴν τοῦ Πατρὸς αὐθεντειάν și medierea μεσιτεὶαν poziția condiționată și condiționantă a Monogenului de mijlocitor icircntre Dumnezeu cel pur spiritual și lumea pur materială (Vezi și comentariile lui J Lieacutebaert p35 n1)

79 A se observa de asemenea antiteza dintre bdquoa sta nemișcat din eternitate εἰς τὸν αἰῶνα κάθηταιrdquo și bdquoa icircnclina cerurile și a coboricirc ἔκλινας οὐρανοὺς καὶ κατέβηςrdquo Tatăl este icircn esența sa imuabil la modul absolut Fiul Monogenul este icircnsă muabil și de aceea diferit ca esență de esența Tatălui său

80 Anonimul anomeu Deux homeacutelies anomeacuteens pur lrsquooctave de Paques Homeacutelie II 11 icircn Sources chreacutetiennes vol146 p107

nu icircmpotriva voin ei lui Dumnezeu (Cuvacircntul) a mers să pătimească pe cruce (ț ο τεὔ γ ρὰ κωνἄ ὁ Θε ςὸ πἐ ὶ τὸ σταυρικ νὸ παρεγ νετοέ π θοςά ) ci prin supunere fa ă de semnulț

părintesc a luat el asupra sa să sufere moartea pentru cei muritorirdquo 81

Coboracircrii sale la icircntrupare acestui descensus cosmic al Logosului icirci urmează ascensus urcu ul său prin icircnviere spre sferele cosmice celeste de unde a venit Dar niciș el nu este o putere absolută ci una relativă condi ionată de puterea absolută a Tatăluiț căci ine să observe autorul omiliilor bdquounul este cel care a fost icircnviat dar altul este celț care-l icircnviază Cum ar putea fi el unul i acela irdquo ș ș 82 Dar nu numai ontologic iș metafizic adică pentru sine icircnsu i el Monogenul nu este icircntemeierea absolută a fiin eiș ț el nu este reperul ultim nici pentru rugăciunea care se icircnal ă către Dumnezeu Departe deț a fi destina ia ei ultimă Monogenul este numai un mediator al rugăciunilor noastre cătreț adevăratul Dumnezeu care este Tatăl De i superior icircngerilor i chiar arhanghelilorș ș Monogenul este inferior totu i Tatălui său bdquoCacircnd rugăciunea iese din buze curate eaș tie să atingă urechile incoruptibile ale Stăpacircnului căci rugăciunea celui drept tie cuș ș

adevărat să icircnduplece divinitatea către milă hellipEa se ridică pacircnă icircn regiunile icircnăl imilorț celeste hellip i icircntr-o clipă ajunge icircn locuin a fiin elor celor netrupe ti unde por ile celeste iș ț ț ș ț

81 Anonimul anomeu Deux homeacutelies anomeacuteens pur lrsquooctave de Paques Homeacutelie I 24 icircn Sources chreacutetiennes vol146 p89 De remarcat aici faptul că suferințele de pe cruce sunt atribuite Monogenului ca Dumnezeu Comentacircnd expresia J Lieacutebaert este de părere că limbajul icircntrebuințat aici de autorul anomeu nu este conform cu ortodoxia ariană (p36 n1) Ideea de a raporta suferințele de pe cruce la icircnsăși ființa divină a Monogenului se icircntacirclnește icircnsă la arieni ca Palladius al Ratiariei cu ocazia Conciliului de la Aquileea din 381 (vezi capitolul următor) Acest amănunt ar putea fi un argument pentru a-l plasa pe autorul nostru mai degrabă către sfacircrșitul secolului al IV-lea decacirct spre mijlocul lui Explicația ar fi aceea că pentru anomei doar esența Tatălui este absolut impasibilă ființa Monogenului chiar dacă el este numit bdquodumnezeurdquo este pasibilă J Lieacutebaert propune calificarea hristologiei ariene ca bdquologopashitărdquo Expresia din text autorizează icircnsă calificarea ei mai degrabă ca bdquotheopashitărdquo termenul bdquotheosrdquo fiind icircnsă icircnțeles icircn noul arianism ca bdquodumnezeu secundrdquo distinct de bdquodumnezeul primrdquo care este Tatăl

82 Anonimul anomeu Deux homeacutelies anomeacuteens pur lrsquooctave de Paques Homeacutelie I 25 icircn Sources chreacutetiennes vol146 p 91

se deschid Cerul o prime te cu bucurie căci ea nu mai con ine nimic pămacircntescș ț (ο ραν ςὐ ὸ α τ νὐ ὴ μετὰ χαρ ςᾶ ποδ χεταιὑ έ ςὡ μηδ νὲ πιφ ρουσανἐ έ γ ϊνονή ) 83 Icircngerii o icircnso esc cu bucurie căci ea a icircmplinit ceea ce place lui Dumnezeu Arhanghelii oț icircmbră i ează ca pe un prieten Icircncepătoriile (principiile) i Puterile icirci cedează trecereaț ș ș căci ea poartă podoabele sărbătorii văzacircnd ve macircntul ei de fapte bune Domniile oș icircnso esc căci ea s-a străduit să icircmplinească iubirea pentru Creator Heruvimii i Serafimiiț ș icirci arată locul unde stă Paracletul Paracletul salutacircnd-o cum se cuvine o conduce la Dumnezeu Monogenul (ὁ Παρ κλητοςά σπασ μενοςἀ ά γνης ωςί τῷ Μονογενεῖ θεῷ α τ νὐ ὴ προς γειά ) Dumnezeu Cuvacircntul Monogenul o oferă icircn fine icircnaintea Tatălui (ὁ Μονογεν ςὴ θε ςὸ Λ γοςό τῷ Πατρὶ ξ νιονέ α τ νὐ ὴ προσφ ρειέ )rdquo 84

Finalul celei de a doua omilii este apoteotic bdquoAceasta este deci ceea ce strig aceasta este ceea ce proclam peste veacuri Eu păzesc realită ile fără confuzie eu nuț amestec ipostasele ( σ γχυταἀ ύ φυλ ττωά τὰ πρ γματαά οὐ συναναμ γνυμιί τ ςὰ

ποστ σειςὑ ά ) eu in ceea ce tu icircnsu i ai zis eu strig ceea ce tu icircnsu i ai vestit eu păstrezț ț ț ceea ce tu icircnsu i mi-ai transmis icircnvă ceea ce tu icircnsu i ai proclamatrdquo ț ț ț 85 bdquoLegea proclamă Ascultă Israele Domnul Dumnezeul tău este unul Iată-i icircnsă pe sabelienii cei lipsi i deț evlavie adăugacircnd lui Unu al i doi (ț οἱ σαβ λλιοιέ τῷ νἑ ὶ δ οὺ συν πτουσινά ) hellip i pe fiiiș ereticilor imaginacircnd o Triadă consubstan ială de dumnezei (ț καὶ α ρετικ νἱ ῶ πα δεςῖ τρι δαά θε νῶ μοο σιονὁ ύ φαντ ζονταιά )rdquo 86 Men ionarea sabelienilor ca adversarii prin excelen ăț ț ai arianismului este astfel o bună introducere la prezentarea esen ialismului marcelian iț ș

83 Se va remarca această precizare a rugăciunii dezbrăcată de tot ce este pămacircntesc Urcușul rugăciunii icircn această stare este posibil numai pe drumul pe care Monogenul icircnsuși dezbrăcat la racircndul său de haina lui umană icircl va fi făcut prin icircnviere Revenirea sa icircn sferele celeste de unde coboracircse la icircntrupare nu este de conceput icircn arianims altfel decacirct prin eliberarea de materia asumată la nașterea sa din Fecioara Și icircn arianism ca și icircn gnoză materia este rea și destinată pieirii finale Derobarea de materia trupului este posibilă numai icircntr-o hristologie dochetă icircn care icircntruparea nu este reală

84 Anonimul anomeu Deux homeacutelies anomeacuteens pur lrsquooctave de Paques Homeacutelie II 1 icircn Sources chreacutetiennes vol146 p95-97

85 Anonimul anomeu Deux homeacutelies anomeacuteens pur lrsquooctave de Paques Homeacutelie I 12 icircn Sources chreacutetiennes vol146 p71

fotinian care urmează

B PROBLEMA DUHULUI SFAcircNT IcircN ARIANISM

1 Mărturia Sf Atanasie cel Mare bdquoTropiciirdquo lui Serapion de Thmuis

Aflat icircn pustie icircn urma fugii sale din noaptea de 8 spre 9 februarie 356 din calea oamenilor icircmpăratului Constan iu marele patriarh al Alexandriei prime te la un momentț ș dat o interpelare din partea episcopului de Thmuis Serapion icircn problema doctrinei unor eretici pe care el icirci nume te bdquotropicirdquo probabil pentru faptul că dădeau un sens figuratș expresiilor din Scriptură cu privire la Duhul Sfacircnt Ace tia părăsiseră arianismul icircn ceeaș ce prive te doctrina despre inferioritatea Fiului icircn raport cu Dumnezeu Tatăl dar păstrauș vechea erezie icircn ceea ce prive te icircnvă ătura despre Duhul Sfacircnt Atanasie care-i scrie luiș ț Serapion patru epistole pe această temă datate de cercetători icircntre 356 i 361 descrieș doctrina bdquotropicilorrdquo icircn termenii următori bdquohellipPărăsind unii pe arieni pentru hula lor icircmpotriva Fiului cugetă icircmpotriva Duhului i zic nu numai că ș el este creatură ci i că ș e unul din duhurile slujitoare i se deosebe te de icircngeri numai prin treaptăș ș Iar aceasta e numai o luptă prefăcută fa ă de arieni De fapt e o adevărată icircmpotrivire fa ă de dreaptaț ț credin ă Căci precum aceia tăgăduind pe Fiul tăgăduiesc pe Tatăl a a i ace tia grăindț ș ș ș rău de Duhul Sfacircnt grăiesc rău i de Fiul Cele două păr i i-au icircmpăr it icircmpotrivirea fa ăș ț ș ț ț de adevăr căci cugetacircnd unii icircmpotriva Cuvacircntului iar ceilal i icircmpotriva Duhului eiț icircndreaptă aceea i hulă icircmpotriva Sfintei Treimi (icircntregi)rdquo ș 87 Potrivit acestui text tropicii admiteau consubstan ialitatea Fiului cu Dumnezeu Tatăl conform sinodului de la Niceeaț dar nu mai admiteau i consubstan ialitatea Duhului cu Fiul i desigur i cu Tatăl Pentruș ț ș ș ei Duhul era o creatură a Fiului asemenea icircntregului cosmos

Aspectul cu adevărat relevant icircn această afacere este icircnsă faptul că tropicii

86 Anonimul anomeu Deux homeacutelies anomeacuteens pur lrsquooctave de Paques Homeacutelie II 11 icircn Sources chreacutetiennes vol146 p107

87 Atanasie cel Mare Epistola icircntacirci către Serapion 1 icircn colecția bdquoPărinți și scriitori bisericeștirdquo EIBMBOR București 1988 vol 16 p 23

considerau Duhul o crea ie numai a Fiului fără nici un amestec din partea Tatăluiț Tropicii tăgăduiau cu alte cuvinte orice rela ie directă a Duhului cu Tatăl chiar icircnț calitatea sa de creatură Iată cacircteva texte care ilustrează acest aspect bdquoEi zic a a spuneș Sf Atanasie ltdacă Duhul nu e creatură nici unul dintre icircngeri ci purcede din Tatăl urmează că e Fiu i el i astfel sunt doi fii el i Cuvacircntul i dacă e frate (alș ș ș Ș Cuvacircntului nn) cum mai este Cuvacircntul laquoUnul Născutraquo Sau nu sunt egali ci unul se nume te după Tatăl iar celălalt după Fiulgt ș i iară iȘ ș ltdacă e din Tatăl cum de nu se zice i despre el că s-a născut Iar dacă Duhul este al Fiului urmează că Tatăl esteș bunicul Duhuluigtrdquo 88 Cacircteva racircnduri mai jos Atanasie se icircntreabă bdquoCare sunt deci de teptele lor icircntrebări ș ltDacă Duhul nu e creatură (a Fiului ci purcede direct din Tatăl nn) zic ei el este fiu i deci sunt doi fra i (proveni i din Tatăl nn) Cuvacircntul iș ț ț ș elgt Apoi adaugă ltdacă Duhul va lua din Fiul i se va da de către el (hellip) urmează căș Tatăl e bunic i Duhul nepotul luigtș rdquo 89 bdquoEi zic deci ltdacă Duhul Sfacircnt nu e creatură cum a i spus icircnainte ci este icircn Dumnezeu i se dă din Dumnezeu atunci este i el fiu iț ș ș ș sunt deci doi fii el i Fiul Iar dacă Duhul e al Fiului i prime te toate de la Fiul(hellip)ș ș ș atunci Tatăl este bunic i Duhul nepotul luigtș rdquo 90 Iată a adar care era faimosul argumentș al tropicilor sau cum spune Sf Atanasie bdquohellipacea sfătoasă icircntrebare a lor ltdacă Duhul e din Dumnezeu (Tatăl) pentru ce nu se nume te el fiuhellipgtș rdquo 91

Ce icircnvă au a adar tropicii lui Serapion Spuneau mai icircntacirci că Duhul Sfacircnt nuț ș poate purcede direct bdquodin Tatălrdquo deoarece Duhul ar deveni i el Fiu i deci un frate alș ș Fiului ceea ar anula calificarea acestuia din urmă ca Monogen Mai spuneau apoi că Duhul nu poate purcede nici bdquodin Fiulrdquo adică bdquodin fiin a Fiuluirdquo pentru că icircn acest cazț

88 Atanasie cel Mare Epistola icircntacirci către Serapion 15 icircn colecția bdquoPărinți și scriitori bisericeștirdquo vol 16 p 40

89 Atanasie cel Mare Epistola a patra către Serapion 1 icircn colecția bdquoPărinți și scriitori bisericeștirdquo vol 16 p 87

90 Atanasie cel Mare Epistola a patra către Serapion 2 icircn colecția bdquoPărinți și scriitori bisericeștirdquo vol 16 p 88

91 Atanasie cel Mare Epistola icircntacirci către Serapion 25 icircn colecția bdquoPărinți și scriitori bisericeștirdquo vol 16 p 54

Fiul i-ar deveni tată el icircnsu i devenind astfel bdquonepotrdquo al Tatălui Primei obiec ii aș ț bdquotropicilorrdquo SF Atanasie le-a opus argumentul stabilită ii numelor i anume că ipostaseleț ș icirc i păstrează caracteristicile proprii astfel icircncacirct Tatăl nu poate deveni bunic nici Fiul tatăș al Duhului bdquoCăci dacă deoarece Duhul nu este creatură (voi totu i) icircntreba i ș ț ltdeci Duhul este ( i el) Fiugtș atunci lua i seama ca nu cumva aflacircnd că Fiul nu este creaturăț (căci prin el s-au făcut toate) să (ajunge i să) icircntreba i ț ț ltdeci Fiul este Tatăgt sau icircncă ltDuhul este Fiu i Fiul este Duhul Sfacircntgtș Cei ce cugetă a a sunt icircn afara Treimii i seș ș vor socoti fără Dumnezeu schimbacircnd numele Tatălui i al Fiului i al Duhului Sfacircnt iș ș ș socotindu-i pe ace tia după a lor voie icircntru asemănarea na terii omene ti numindu-iș ș ș nepo i i bunici i nălucindu- i na teri dumnezeie ti (teogonii) asemenea (miturilorț ș ș ș ș ș păgacircne ale nn) elinilor Nu aceasta e credin a Bisericii ci cum a zis Macircntuitorul icircnț Tatăl i Fiul i Sfacircntul Duh icircn Tatăl care nu poate deveni bunic icircn Fiul care nu poateș ș deveni Tată i icircn Duhul Sfacircnt care nu poate fi numit decacirct a a i nu altfel Credin aș ș ș ț aceasta nu poate schimba numele Ci Tatăl e pururi Tatăl Fiul e pururi Fiul i Duhul Sfacircntș care se zice pururi Duhul Sfacircnt hellipLa oameni tatăl nu este pururi tată nici fiul pururi fiu Fiindcă cel ce devine tatăl unui fiu a fost fiul altuia i fiul unui tată devine tată altuiaȘ Avraam fiind fiul lui Nahor a devenit tatăl lui Isaac i Isaac fiind fiul lui Avraam s-aș făcut tată lui Iacob Căci fiecare fiind o parte a născătorului său (sn) se na te ca fiu darș devine i el tată al altuia Dar icircn dumnezeire nu este a a fiindcă Dumnezeu nu e ca omulș ș Tatăl nu e din alt tată De aceea nici nu na te pe cineva care va deveni tată al altuia Niciș Fiul nu este o parte a Tatălui (sn) 92 de aceea nici nu e născut spre a na te un alt fiuș Pentru aceea numai icircn dumnezeire Tatăl fiind icircn mod propriu i singur (numai el) Tatăș este i a fost i va fi pururi Tatăl i Fiul este icircn mod propriu i singur (numai el) Fiuș ș Ș ș Astfel Tatăl e i se zice pururi Tatăl i Fiul e pururi Fiul i Duhul Sfacircnt este pururi Duhulș ș ș (sn) Iar acesta (Duhul) credem că este al lui Dumnezeu i că s-a dat de la Tatăl prinș Fiul Astfel Sfacircnta Treime rămacircne neschimbată cunoscută icircntr-o singură dumnezeire Deci cel ce icircntreabă ltprin urmare Duhul este ( i el) Fiugtș icirc i icircnchipuie că numele poateș fi schimbat i nu e sănătos la minte (Asemenea) i cel ce icircntreabă ș ș ltTatăl e deci bunicgt născocind un alt nume Tatălui rătăce te icircn inima lui Dar a răspunde mai departeș neru inării ereticilor nu e de folosrdquo ș 93

Argumentul său icircmpotriva celei de a doua obiec ii a bdquotropicilorrdquo este acela căț

92 Cum afirmase cu mai bine de un secol icircnainte icircn Occidentul latin Tertulian icircn Adversus Praxean XXVI 3 6 Iar icircn Orient cine

93 Atanasie cel Mare Epistola a treia către Serapion 6 icircn colecția bdquoPărinți și scriitori bisericeștirdquo vol 16 p 92-93

Duhul nu poate fi o creatură a Fiului deoarece el este bdquopropriul Fiuluirdquo adică din aceea iș fiin ă cu Fiul tot a a cum Fiul este bdquopropriul Tatăluirdquo adică din aceea i fiin ă cu Tatălț ș ș ț bdquoDe ce nu- i dau seama (ace tia) zice el că precum nedespăr ind pe Fiul de Tatăl eiș ș ț păstrează unitatea lui Dumnezeu a a despăr ind pe Duhul de Cuvacircntul nu mai păstreazăș ț unitatea dumnezeirii icircn Treime ci o sfacirc ie amestecacircnd icircn ea o fire străină i de alt soi i oș ș ș egalizează pe aceasta cu creaturile Ei arată astfel că Treimea nu mai este una ci compusă din două firi datorită fiin ei deosebite a Duhului cum i-o imaginează ei i ceț ș Ș fiin ă dumnezeiască mai e aceasta care e compusă din Creator i creatură Căci sau nu eț ș Treime ci o Doime i o creatură sau dacă e Treime precum i este cum pun ei pe Duhulș ș Treimii icircn racircnd cu creaturile cele de după Treime Căci aceasta icircnseamnă iară i a icircmpăr iș ț i a desface Treimea Căci cugetacircnd rău despre Duhul nu cugetă bine nici despre Fiulș

Fiindcă dacă cugetau drept despre Cuvacircntul ar fi cugetat sănătos i despre ș Duhul care purcede de la Tatăl i fiind propriu Fiului se dă de către acesta ucenicilor i tuturorș ș celor ce cred icircn El Iar rătăcind astfel nu au nici despre Tatăl credin a cea sănătoasă Căciț cei ce tăgăduiesc pe Duhul cum a spus marele mucenic tefan (Fapte VII 55)Ș tăgăduiesc pe Fiul iar cei ce tăgăduiesc pe Fiul nu au nici pe Tatălrdquo 94 Dar observă Atanasie cel ce face pe Duhul creatură va ajunge să-l facă creatură i pe Fiul bdquoIar ș Duhul avacircnd aceea i fire i aceea i pozi ie fa ă de Fiul pe care o are Fiul fa ă de Tatălș ș ș ț ț ț cum oare cel ce-l nume te pe acesta creatură nu va cugeta icircn mod necesar acelea i i despreș ș ș Fiul Căci dacă Duhul Fiului este creatură e firesc ca ei să spună că i Cuvacircntul Tatăluiș este creatură Aceasta nălucindu- i-le arienii au căzut icircn iudaismul lui Caiafa Iar dacăș cei ce spun aceasta despre Duhul nu- i icircnsu esc cele ale lui Arie să ocolească i cuvinteleș ș ș lui i să- i icircndrepte necredin a privitoare la Duhul Căci precum Fiul cel ce este icircn Tatălș ș ț i icircn care e i Tatăl nu este creatură ci ș ș e propriul fiin ei Tatăluiț (căci aceasta pretinde i căț

o spune i i voi) a a i pe Duhul cel aflător icircn Fiul icircntru care e i Fiul nu e icircngăduit a-lț ș ș ș ș socoti icircntre creaturi nici a-l separa de Cuvacircntul i a face Treimea nedesăvacircr itărdquo ș ș 95 bdquoCăci dacă cei ce cugetă cele ale lui Arie ndash fiindcă icircn sufletul lor rău i iscoditor nu intrăș icircn elepciunea ndash nu pot icircn elege nici crede Treimea neicircmpăr ită i sfacircntă acesta nu e motivț ț ț ș ca să răstălmăcească adevărul nici să spună că nu pot exista cele ce ei nu pot icircn elege Eiț suferă un lucru cu totul nebunesc cacircnd neputacircnd icircn elege cum e neicircmpăr ită Sfacircntaț ț

94 Atanasie cel Mare Epistola icircntacirci către Serapion 2 icircn colecția bdquoPărinți și scriitori bisericeștirdquo vol 16 p 24-25 A se observa icircn același timp modul icircn care Atanasie evită să afirme purcederea Duhului bdquoși de la Fiulrdquo limitacircndu-se la afirmațiile certe ale Scripturii

95 Atanasie cel Mare Epistola icircntacirci către Serapion 21 icircn colecția bdquoPărinți și scriitori bisericeștirdquo vol 16 p 48-49

Treime arienii fac pe Fiul una cu crea iunea iar tropicii icircl numără i ei pe Duhul icircntreț ș creaturirdquo 96 bdquoAceasta fiind unitatea icircn Sfacircnta Treime cine ar putea despăr i pe Fiul deț Tatăl i pe Duhul de Fiul sau de Tatăl icircnsu i Sau cine ar fi atacirct de icircndrăzne ca să spunăș ș ț că Treimea este neasemenea i de o fire străină icircn ea icircnsă i sau ș ș că Fiul e de o altă fiin ăț decacirct Tatăl sau că Duhul e străin de Fiulrdquo 97

Să observăm a adar din cele de mai sus că tropicii lui Serapion negau icircn modș expres purcederea directă a Sfacircntului Duh din Dumnezeu Tatăl ata acircndu-l cauzal numaiș de Fiul Deci spuneau ei Duhul nu poate purcede i el din Tatăl căci ar deveni un fel deș frate al Fiului icircn consecin ă el nu este de aceea i fiin ă cu Tatăl Apoi chiar dacă icirc i areț ș ț ș cauza icircn Fiul el nu purcede din fiin a Fiuluiț ci este adus la existen ă ț prin Fiul de către Fiul asemenea oricărei creaturi iată de ce el nu este de aceea i fiin ă nici măcar cu Fiulș ț Icircmpotriva acestei argumentări a tropicilor Sf Atanasie lansează principiul bdquoDuhului care are aceea i fire i aceea i pozi ie fa ă de Fiul pe care o are Fiul fa ă de Tatălrdquo icircn sensul căș ș ș ț ț ț Duhul este bdquopropriurdquo Fiului icircn aceea i măsură icircn care Fiul este bdquopropriurdquo Tatălui Fidelș sinodului de la Niceea Sf Atanasie se mul ume te să afirme doar consubstan ialitateaț ș ț Duhului cu Fiul după modelul consubstan ialită ii Fiului cu Tatăl pe care o admiteau iț ț ș tropicii El nu afirmă că Duhul i-ar avea cauza bdquodin Fiulrdquo sau bdquoprin Fiulrdquo nuș interpretează cauzal expresia bdquoDuhul este propriul Fiuluirdquo el se mul ume te să sugerezeț ș doar că Duhul este din aceea i fiin ăș ț din care este i Fiul a a cum Fiul este ș ș din aceea iș fiin ăț din care este i Tatăl Avacircnd icircn minte icircn permanen ă numai bdquoconsubstan ialitateardquoș ț ț ipostaselor stabilită la Niceea Sf Atanasie nu pare să fi observat interpretarea clar cauzală pe care tropicii o dădeau rela iei Duhului cu Fiul precum nici faptul că ei negauț astfel orice rela ie cauzală directă a Duhului cu Tatăl Aceste aspecte de i ignorate deț ș marele patriarh pacircnă la moartea sa nu vor rămacircne icircnsă neobservate la Sf Vasile cel Mare

2 Mărturia Sf Vasile cel Mare Contra Eunomiu

Doctrina lui Eunomiu cu privire la purcederea Duhului Sfacircnt este foarte bine pusă icircn eviden ă de Sf Vasile cel Mareț care pe la 364 a scris icircmpotriva lui cunoscuta sa

96 Atanasie cel Mare Epistola icircntacirci către Serapion 17 icircn colecția bdquoPărinți și scriitori bisericeștirdquo vol 16 p 43

97 Atanasie cel Mare Epistola icircntacirci către Serapion 20 icircn colecția bdquoPărinți și scriitori bisericeștirdquo vol 16 p 47

lucrare Contra Eunomiu Marele părinte pare să fie primul care a observat că arienii reduceau la Fiul cauza Duhului Sfacircnt Potrivit Sf Vasile Eunomiu profesa următoarea icircnvă ătură trinitară bdquoSă presupunem că observa ia pleacă de la operele create i se icircnal ăț ț ș ț peste acestea pacircnă la substan e ț ea găse te astfel căș Fiul este o creatură a Celui Nenăscut i că Paracletul este o creatură a Fiului (tou men agennetou ton yion euriskon poimaș

tou de monogenous ton parakleton)rdquo 98 bdquoExistă deci un singur Dumnezeu nenăscut iș fără principiu (eis esti o Theos agenetos kai anarhos) El nu are vreo fiin ă care să-i fieț anterioară ndash căci nimic nu poate fi anterior nenăscutului nici vreo fiin ă care să fie icircn (cu)ț El ndash căci El este simplu i fără compozi ie Fiind unic fiind singur i mereu acela i Elș ț ș ș este Dumnezeu creator i artizan al tuturor lucrurilor mai icircntacirci de toate i icircntr-un mod cuș ș totul extraordinar al Monogenului apoi prin Acesta icircn mod propriu al tuturor celor create Căci icircnainte i de toată creatura i numai prin propria sa putere i activitate l-aș ș ș născut l-a creat i l-a făcut pe Fiul (ton men gar Hyion pro panton kai pro pases ktiseosș monou te eautou dynamei kai energeia egennese te kai ektise kai epoiesen)(hellip) i prin elȘ (prin Fiul) l-a creat pe Duhul Sfacircnt cel dintacirci dintre toate i cel mai mare dintre to iș ț prin propria sa putere i la ordinul său dar prin activitatea i puterea (creatoare) aș ș Fiului (kai dia toutou proton men panton kai meizon to Pneuma to agion epoiesen exousia men idia kai prostagmati energeia de kai dynamei tou Hiou)rdquo 99 Astfel mai spune Eunomiu bdquohellipdupă icircnvă ătura fericitului Pavel hellipFiul este subordonat luiț Dumnezeu Tatăl hellipiar Duhul Sfacircnt la racircndul său este icircn mod clar subordonat lui Hristosrdquo 100 Eunomiu ca to i arienii icircn elegea actul purcederii prin prisma activită iiț ț ț creatoare a Fiului bdquoEl (Duhul) este onorat icircn al treilea racircnd ca prima creatură a Monogenului cea mai mare dintre toate i singura ca atare (trite hora timomenon osș proton koi meizon panton kai monon toioutou tou monogenous poema)rdquo 101

98 Eunomiu de Cyzic Apologia 20 icircn col Sources chretiennes Les Editions du Cerf Paris 1983 vol 305 p 275

99 Eunomiu de Cyzic Apologia (Apendice) 28 icircn col Sources chretiennes vol 305 p 297

100 Eunomiu de Cyzic Apologia 27 icircn col Sources chretiennes vol 305 p 293

101 Eunomiu de Cyzic Apologia 25 icircn col Sources chretiennes vol 305 p 287

Aspectul cel mai important aici nu este icircnsă acela că Eunomiu icircn elegeaț aducerea la existen ă a Duhului icircn termenii sugera i icircn Ioan I 3 adică asemenea uneiț ț creaturi ci faptul că fie i icircn această calitate Duhul este creat numai de Fiul că actulș creării Duhului icirci apar ine numai Fiului Este ceea ce observă i Sf Vasile cel Mare careț ș intrigat de acest aspect spune următoarele bdquoExistă oare vreun om pe lume care să nu vadă cu claritate că nici o activitate a Fiului nu se află separată de Tatăl şi că nu se află nimic icircntre cele existente care să aparţină Fiului dar să fie străine de Tatăl (hellip) Pentru ce dar atribuie Eunomiu numai Fiului cauza Duhului Sfacircnt (pos oun tou pneumatos ten aitian to monogenei mono prostithesi) şi pentru a-i calomnia natura se serveşte de activitatea creatoare a acestuia (adică a Fiului nn)(kai kategorema tes physeos autou ten toutou lambanei demiourgian) (hellip) Nu este un pericol evident de a separa de Dumnezeu Tatăl pe Duhul Sfacircnt (diairein apo tou Theou to Pneuma) devreme ce pe de o parte apostolul ni-l prezintă icircn relaţiile sale cacircnd Duhul lui Hristos cacircnd Duhul lui Dumnezeuhellip iar pe de alta Domnul icircnsuşi icircl numeşte Duhul Adevăruluihellip şi spune că purcede de la Tatăl Or acesta (Eunomiu) pentru a micşora slava Domnului nostru Iisus Hristos (allrsquooutos eis kathairesin tes doxes tou Kyrios hemon Iesou Hristou) icircl separă pe Duhul de Tatăl i-l atribuie Monogenului de-o manieră diferită (aferei men apo touș Patros tou de Monogenei diaferontos) desigur pentru a mic ora (Fiului) slava (epiș kathairesi tes doxes prostithesin)rdquo 102 A adar departe de a nega Fiului orice participareș cauzală actul bdquopurcederiirdquo al venirii la existen ă a Duhului Sfacircnt Eunomiu cum aratăț marele capadocian atribuia numai Fiului cauza Duhului Sfacircnt excluzacircndu-l astfel pe Dumnezeu Tatăl icircmpotriva Scripturii (vezi Ioan XV 26)

B REAC IA ESEN IALISTĂȚ Ț

1 Marcel al Ancyrei

102 Sf Vasile cel Mare Contra lui Eunomiu II 34 icircn col Sources chretiennes Les Editions du Cerf Paris 1983 vol 305 p141-143

Devenit episcop al Ancyrei (Ankara de astăzi) Marcel a fost unul din marii apărători ai termenului homoousios icircmpotriva arianismului şi prieten al Sf Atanasie cel Mare Cu timpul s-a dovedit icircnsă că fondul metafizic icircn baza căruia lupta el icircmpotriva arianismului era de cu totul altă natură decacirct acela folosit la sinodul ecumenic de la Niceea icircn formularea celebrului homoousios Marcel actualiza pur şi simplu vechiul sabelianism El icircnţelegea să combată arianismul afirmacircnd consubstanţialitatea Logosului cu Dumnezeu Tatăl pacircnă la desfiinţarea oricărei distincţii dintre cei doi Devenind evident acest fapt Marcel este abandonat de adevăraţii niceeni cum era Sf Atanasie şi acuzat icircn mod deschis de modalism Este ceea ce face la un moment dat icircnsuşi Sf Vasile cel Mare cacircnd scruiindu-i Sf Atanasie icirci solicită acestuia pentru a risipi orice confuzie să condamne imediat bdquoicircnvăţătura periculoasă şi icircn afara adevăratei credinţe (a lui Marcel)rdquo 103 Icircn cele din urmă Marcel este somat să compară icircn faţa unui sinod icircn 335 şi depus din treaptă pentru erezie Eusebiu de Cezareea l-a combătut icircn cadrul unei cărţi intitulate Teologia bisericească Marcel a dispărut din istorie dar doctrina sa a creat mari probleme Ea reprezintă icircn fond o reacţie de fond sabelian la subordinaţianismul arian Ca şi icircn cazul celei a lui Arie doctrina lui Marcel este o hristologie nu o triadologie Deşi a abordat icircn treacăt problema Sf Duh el a făcut-o numai pentru a dovedi absenţa oricărei diferenţe dintre Logosul etern şi Dumnezeu Tatăl

Iată un rezumat al doctrinei sale pe baza textului lui Eusebiu din lucrarea acestuia Teologia bisericească Dumnezeu este o monadă absolut unul şi indivizibil De aici trebuie pornit şi nu de la o pluralitate divină după cum face Origen Aceasta nu icircnseamnă că icircn Dumnezeu nu există un Logos el există dar este μοο σιος adicăὁ ύ Logosul este icircn Dumnezeu şi Dumnezeu icircn el fără nici o diviziune locuind icircn el ca o putere activă nu ca o simplă δ ναμις ci ca o νεργε Această energie seύ ἐ ίᾳ exteriorizează προ ρχεται fără să iasă din Dumnezeu printr-o dilatare πλατυνομ νηέ έ care nu introduce nici dualitate nici compoziţie ipostatică distinctă Această extensie e dublă mai icircntacirci icircn creaţie de vreme ce Logosul e creator apoi icircntrupare Prin această iconomie (coboracircre) Logosul astfel icircntrupat devine Fiu dar nu printr-o naştere icircn interiorul fiinţei divine căci el nu se naşte decacirct abia icircn trup din Fecioara Numai icircn acest trup νεργε α divină este activă şi devine principiu al tuturor actelor lui Hristos Astfel seἐ ί realizează o unire cum totul intimă şi permanentă cu totul superioară celei care icircnsufleţea odinioară pe profeţi Această unire va icircnceta totuşi icircntr-o zi după cacirct ne putem da seama căci trupul char devenit nemuritor nu convine firii divine νεργε α se vaἘ ί rezorbi atunci icircnapoi icircn Dumnezeu de aici acuzaţia adusă constant de orientali lui Marcel că nu mărturiseşte expresia din Crezul de la Niceea bdquoa cărui icircmpărăţie nu va avea sfacircrşit

103 Vesile cel Mare Epist LXIX 2 PG XXXII 432 la M -D Chenu Marcel drsquoAncyre DTC vol XI B col1996

cujus regni non erit finisrdquo 104

Iată acum o altă expunere mai precisă a doctrinei lui Marcel de Ancyra aşa cum apare ea icircn aşa-numitul simbol macrostih bdquoDiscipolii lui Marcel şi ai lui Fotin amacircndoi din Ancyra Galatiei resping subzistenţa eternă τ ν πποαι νιον παρξιν a luiὴ ώ ὕ Hristos divinitatea sa şi icircmpărăţia sa veşnică τελε τητον asemenea iudeilor şi subἀ ύ pretextul că astfel salvează unitatea divină τ μοναρχ Icircn ceea ce ne priveşte noi ştimῇ ίᾳ că Hristos nu este doar o gacircndire exprimată sau imanentă icircn Dumnezeu λ γονό προφορικ ν νδι θετον το θεο ci un Logos-Dumnezeu viu şi subzistent λλὸ ἢ ἐ ά ῦ ῦ ἀ ὰ ζ ντα θε ν λ γον καθrsquo αυτ ν π ρχοντα Fiul lui Dumnezeu şi Hristos El nu existăῶ ὸ ό ἑ ὸ ὑ ά mai icircnainte de veci doar icircn preştiinţa Tatălui ci l-a asistat pe acesta icircn lucrarea sa de creare a celor văzute şi nevăzute El este icircntr-adevăr cel căruia Tatăl i-a zis Să facem om după chipul şi asemănarea noastră el este cel care s-a arătat icircn persoană patriarhilor care a dat Legea care a grăit prin prooroci şi care icircn final s-a icircntrupat l-a revelat tuturor oamenilor pe Tatăl şi care de acum icircnainte domneşte icircn veacul veacurilorrdquo 105

Cum combătea Marcel de Ancyra arianismul printr-o astfel de concepţie De remarcat mai icircntacirci că motivaţia declarată de el icircnsuşi şi icircnregistrată de simbolul macrostih era aceea că astfel salvează unitatea divină τ μοναρχ Prin faptul că respingea oriceῇ ίᾳ asemănare icircntre Logos şi Dumnezeu Tatăl Arie introducea o distincţie gravă icircn Dumnezeu o separare care icircntr-adevăr ameninţa unitatea lui Dumnezeu Marcel apelacircnd la vechea concepţie a lui Sabeliu căuta să combată această depreciere a substanţei Logosului icircn raport cu Tatăl afirmacircnd că el este consubstanţial cu acesta pacircnă la punctul icircn care el Logosul nici nu mai subzistă icircn Dumnezeu ca persoană distinctă de Tatăl Această depreciere a Logosului avea mai ales grave consecinţe icircn hristologie dacă anterior icircntrupării sale icircn Iisus Hristos Logosul nu era recunoscut ca Dumnezeu adevărat egal cu Tatăl atunci cu atacirct mai puţin icirci era recunoscută această calitate după icircntrupare Atribuindu-i slăbiciunile firii umane asumate arienii demonstrau odată icircn plus că Logosul este prin icircnsăşi fiinţa sa neasemănător cu Dumnezeu Tatăl icircn aceste condiţii tot ce a găsit Marcel de cuviinţă să argumenteze a fost ideea sabeliană că icircn icircntrupare monada divină icircnsăşi se dilată capătă o nouă faţă un nou chip distinct de cel anterior icircntrupării tocmai prin caracterul temporal al acestui nou chip Iisus Hristos este Logosul devenit trup existacircnd distinct de Tatăl ca om ca fiinţă cu totul efemeră atacirct el ca

104 La M -D Chenu Marcel drsquoAncyre DTC vol XI B col1997-1998

105 O Hahn Bibliotek der Symbole sect 159 n6 la M -D Chenu Marcel drsquoAncyre DTC vol XI B col1996

persoană cacirct şi icircmpărăţia sa La sfacircrşitul timpurilor totul a reveni la starea iniţială a monadei indistincte

Cu privire la această expresie a cărui icircmpărăţie nu va avea sfacircrşit istoricul dogmelor B Sesbouumleacute scrie bdquohellipAceastăhellip afirmaţie este proprie simbolurilor de credinţă orientale şi niciodată n-a trecut icircn Occident Motivaţia ei este polemică Icircntr-adevăr o erezie atribuită lui Marcel de Ancyra icircn secolul al IV-lea susţinea că la Parusie Logosul se va reicircntoarce icircn Tatăl pacircnă la punctul icircn care se va confunda cu el misterul trinitar nu ar avea astfel decacirct o valoare sbquoiconomicărsquo şi istorică iar nu una sbquoteologicărsquo şi eternă Această idee vine din interpretarea abuzivă a textului paulin sbquoEl trebuie să icircmpărăţească pacircnă ce va pune pe toţi vrăjmaşii săi sub picioarele sale (hellip)Şi cacircnd toate vor fi supuse lui atunci şi Fiul icircnsuşi se va supune Celui ce i-a supus lui toate ca Dumnezeu să fie toate icircn toţirsquo (I Corinteni XV 25 28) Acest text exprimă icircmplinirea finală a misiunii Fiului el nu sugerează prin nimic că fiul nu va mai avea raţiunea de a exista Dimpotrivă glorificat icircn umanitatea sa Fiul va continua să exercite icircn mod etern funcţia sa mediatoare icircn el şi prin el vor vedea drepţii pe Dumnezeurdquo 106

Contestacircnd orice deosebire reală a Logosului de Tatăl şi respingacircnd eternitatea icircmpărăţiei Fiului Marcel credea că apără deopotrivă atacirct consubstanţialitatea Logosului cu Tatăl anterior icircntrupării prin considerarea lui ca nediferenţiat de Tatăl cacirct şi deplinătatea dumnezeirii coboracirctă icircn Hristos ca urmare a dilatării monadei şi a apariţiei ei sub chip uman icircn istorie Probabil că toate aceste idei ale lui Marcel ar fi rămas nebăgate icircn seamă dacă el n-ar fi negat veşnicia icircmpărăţiei lui Hristos Icircn focul controverselor iscate pe această temă Marcel a ajuns să conteste eternitatea Fiului consideracircndu-l doar o fiinţă temporală avacircnd un icircnceput icircn timp ba chiar şi un sfacircrşit bdquoHristos spunea el a icircnceput să domnească acum patru sute de ani şi stăpacircnirea sa va icircnceta odată cu sfacircrşitul lumiirdquo 107 Această afirmaţie a constituit icircnceputul căderii sale din racircndurile niceenilor adevăraţi Acuzaţiile de sabelianism pe care i le aduceau continuu arienii s-au dovedit astfel adevărate şi a sfacircrşit prin a fi abandonat de occidentali de Atanasie şi de toţi adevăraţii susţinători ai lui homoousios care au icircncetat să mai vadă icircn el un apărător al credinţei de la Niceea consideracircndu-l icircn schimb un continuator al vechiului sabelianism

Să intrăm icircnsă icircn detaliile doctrinei sale trinitare propriu-zise Marcel respinge

106 B Sesbouumleacute et J Wolinski Histoire des dogmes Descleacutee 1994 p121

107 J Schwane op cit vol2 p213 n1

cu hotăracircre ideea ariană că Logosul ar exista icircn Tatăl ca un ipostas distinct căci pentru el ca şi pentru arieni noţiunea de ipostas echivala cu aceea de altă substanţă ουσια decacirct a Tatălui Icircn Dumnezeu zicea el nu trebuie să admitem decacirct un ipostas o singură substanţă sau realitate sub icircntreit chip sau sub icircntreit nume μ αί γαρ π στασινὑ ό τριπρ σωπονό σπερὡ και τριωνιμον εισαγη τον αυτον ειναι λεγων τον θεον και τον εν αυτω Λογον και το Αγιον Πνευμα 108 Aşadar pentru Marcel Dumnezeu icircn sine nu este lipsit de Logosul său cum afirmau arienii Dumnezeu spunea el are icircn sine din eternitate Logosul aşa cum omul are icircn el icircnsuşi propria-i raţiune Astfel Dumnezeu şi Logosul său sunt unul şi acelaşi lucru εν και ταυτον109 Referindu-se la primele versete ale prologului evangheliei a patra Marcel spune că Logosul icircncă neicircntrupat ασαρκος nu este icircncă Fiu ci doar Logos bdquoIcircnainte de a fi coboracirct printre noi şi de a se fi născut din Fecioara el nu era decacirct Logosrdquo110

Despre acest Logos mai spunea Marcel Scriptura ne zice trei lucruri icircntacirci că el era la icircnceput εν αρχη pentru a semnifica faptul că se afla icircn Tatăl icircn mod potenţial δυναμει icircn al doilea racircnd că el era προς τον θεον pentru a marca faptul că era la Dumnezeu icircn act ενεργεια căci prin el au fost create toate icircn fine că el era Dumnezeu pentru a ne icircnvăţa că divinitatea nu este divizată deoarece Logosul este icircn Dumnezeu şi Dumnezeu este icircn Logosul Astfel Logosul este etern şi consubstanţial ομοουσιος αυτοουσιος cu Dumnezeu 111 Acest efort de a afirma unitatea pacircnă la indistincţie a Fiului cu Tatăl era menită icircn viziunea lui Marcel de Ancyra să contracareze subordinaţianismul arian bdquoChiar icircn doctrina sa trinitară subliniază acelaşi Schwane el n-a avut icircn gacircnd altceva decacirct problema cum să onoreze icircn Macircntuitorul nu o fiinţă distinctă de Dumnezeu şi subordonată lui (cum icircnvăţau arienii nn ) ci o divinitate

108 J Schwane op cit vol2 p224 n1 Eusebiu de Cezareea pare să ignore aici fragmentele 76 şi 77 pe care le citează Tixeront cacircnd afirmă că Marcel nu admitea decacirct un singur προσωπον

109 J Schwane op cit vol2 p221 n1

110 J Schwane op cit vol2 p216 n1

111 Marcel Fragmentele 52 97 la J Tixeront op cit vol2 p39 n5 şi 6

adevărată şi perfectărdquo112

Pentru a contracara arianismul Marcel afirmă cu hotăracircre că icircn Dumnezeu nu există trei ipostase ci doar unul Această precizare icircl apropie indiscutabil de Sabeliu care afirma acelaşi lucru Marcel merge icircnsă mai departe decacirct mentorul său şi afirmă că icircn Dumnezeu avem nu doar un singur ipostas ci şi un singur πρ σωπον ό 113 Se pare că cei doi termeni nu aveau acelaşi icircnţeles şi mai ales acelaşi rol icircn hristologia lui Marcel Pe scurt este foarte probabil că Marcel desemna sub numele de ipostas esenţa divină icircnsăşi avacircnd icircn sine icircn mod indistinct pe Tatăl şi pe Logos ca raţiune paternă λογοπατωρ Divinitatea există din eternitate sub un singur πρ σωπον sub un singur chip care esteό acela al Tatălui Logosul icircn schimb nu are πρ σωπον propriu el este de fapt bdquofărăό chiprdquo προσωπον El capătă un chip distinct de Tatăl o faţă proprie διον πρ σωπονἄ ἴ ό abia prin coboracircrea sa icircn istorie prin manifestarea sa icircn afara condiţiei sale divine deci icircn icircntrupare

Afirmaţia sa fundamentală icircn această problemă a fost aceea că anterior icircntrupării sale Logosul nu s-a numit Fiu al Tatălui acest nume l-a dobacircndit la modul propriu abia icircn urma naşterii sale din Fecioara Dacă icircn Vechiul Testament Logosul este numit totuşi Fiu aceasta este de fapt o profeţie icircn care viitorul său nume icirci este atribuit de mai icircnainte Se pare că şi această distincţie pe care el o făcea icircntre calităţile de Logos şi Fiu era menită să contracareze arianismul din calitatea Logosului de Fiu arienii trăgeau concluzia că Logosul nu poate fi coetern cu Tatăl căci nici un fiu nu poate avea aceeaşi vacircrstă cu tatăl său Pentru a elimina orice nuanţă de posterioritate icircn raport cu Tatăl Marcel contesta aşadar Logosului etern calitatea de Fiu deci de fiinţă ulterioară Tatălui aşa cum icircnvăţau arienii114 Pe de altă parte deoarece arienii speculau enorm pe marginea faptului că Logosul este născut din Tatăl văzacircnd icircn simplul act al naşterii dovada inferiorităţii sale faţă de Tatăl cel nenăscut γ ννητος Marcel neagă pur şiἀ έ simplu că Logosul ar exista icircn Tatăl icircn baza unei naşteri a sa de către Tatăl Logosul e veşnic deci fără icircnceput el nu este Dumnezeu asemenea Tatălui său ci este icircnsăşi fiinţa lui Dumnezeu Tatăl raţiunea sa eternă bdquoPe baza cărui pasaj din Scriptură am putea

112 J Schwane op cit vol2 p225

113 Marcel de Ancyra Fragmentele 66 76 77 83 87 88 la J Tixeront op cit vol2 p39 n12 şi 3

114 J Schwane op cit vol2 p215 n3 p216 n2

afirma zice el că există o fiinţă nenăscută şi o fiinţă născută cum cred ei (arienii nn ) Nici unul dintre profeţi nici unul dintre evanghelişti ba nici măcar vreunul dintre apostoli n-a spus aceastardquo115 Există icircnsă icircn Noul Testament o expresie pe care Marcel n-a putut-o ocoli şi pe care a trebuit s-o interpreteze icircn coerenţă cu propriul sistem este vorba de expresia bdquoicircntacirciul născut dintre creaturirdquo Arienii atribuiau această expresie Logosului divin pentru a demonstra că este o creatură Prin contrast Marcel a negat că această expresie paulină s-ar referi la Logosul divin şi a raportat-o numai la Fiul icircntrupat icircnţelegacircnd-o adică exclusiv prin prisma actului icircntrupării116

Să trecem acum la miezul hristologiei lui Marcel care este aceea a statutului Fiului icircntrupat Marcel desemna monada eternă prin termenul de λογοπ τωρ El seά deosebea astfel de Sabeliu care desemna aceeaşi monadă prin termenul de ιοπ τωρὑ ά Această schimbare avea o semnificaţie adacircncă icircn concepţia episcopului de Ancyra Logosul nu este Fiu decacirct după icircntrupare Prin urmare abia dup icircntrupare se poate vorbi de o naştere propriu-zisă a Logosului dar numai pentru că este Fiu Devenind Fiu Logosul a căpătat un chip propriu διον πρ σωπον a cărui natură este exclusivἴ ό temporală relativă deci efemeră adică atacirct cacirct va ţine icircmpărăţia lui Hristos Ca Fiu el se deosebeşte acum radical de Tatăl icircn sensul că este un om adevărat Abia sub condiţia icircntrupării abia ca Fiu Logosul este bdquocopie a Tatăluirdquo Anterior icircntrupării el nu este nici Fiu nici bdquocopie a Tatăluirdquo Această expresie din Coloseni I15 el o raporta la Fiul lui Dumnezeu făcut om iar nu la Logosul icircn sine Şi icircn această problemă Marcel se lăsa antrenat de disputa sa icircmpotriva arienilor Unul din argumentele pe care aceştia le foloseau pentru a dovedi că Logosul este inferior Tatălui era exact acesta extras din expresia paulină susmenţionată dacă Logosul este o copie a Tatălui atunci el este inferior căci orice copie este inferioară originalului ei Icircn consecinţă Marcel nega că această expresie s-ar referi la Logosul etern ci ea trebuie atribuită numai Fiului icircntrupat Argumentul său era următorul o copie trebuie să facă vizibil obiectul invizibil şi absent ori cel care face vizibil icircn lume pe Dumnezeu nu este Logosul etern el icircnsuşi invizibil ca şi Tatăl ci Logosul sau Fiul icircntrupat117

Afirmacircnd că bdquoHristos a icircnceput să domnească acum patru sute de ani şi

115 J Schwane op cit vol2 p217 n4

116 J Schwane op cit vol2 p219 n1

117 J Schwane op cit vol2 p220 n2

stăpacircnirea sa va icircnceta odată cu sfacircrşitul lumiirdquo118 el afirma de fapt că Hristos n-a existat anterior naşterii sale din Fecioara ca ipostas distinct de acela al Tatălui Eusebiu de Cezareea care-i combate hristologia icircn două tratate separate spune despre el acuzator că bdquoa icircndrăznit să nu atribuie Fiului lui Dumnezeu preexistenţa nici o existenţă proprie anterioară icircntrupării ουτε προειναι ουτε προυφεσταναι τολμα λεγεινrdquo119 Dar dacă după Marcel nu este de conceput o naştere eternă a Logosului din Tată pentru că nu se distinge cu nimic de el cu atacirct mai puţin poate fi vorba de o naştere a aceluiaşi Logos din Fecioara Acest act trebuie atribuit numai omului Iisus supranumit Fiul lui Dumnezeu Doar despre el se poate spune că s-a născut cu adevărat icircnţelegacircnd actul naşterii numai ca naştere temporală din Fecioara Dar care este atunci statutul Logosului divin anterior icircntrupării şi care este cel al Fiului icircntrupat Eusebiu răspunde acestei icircntrebări reproducacircnd doctrina lui Marcel astfel sub aspectul existenţei sale divine Logosul este unit cu Dumnezeu fără diviziune şi fără icircmpărţire icircn Tatăl ca potenţă a acestuia sub aspectul activităţii sale şi numai sub acest aspect ca Logos activ Dumnezeirea s-a unit cu trupul pentru a deveni principiu de mişcare şi de activitate120

Marcel a fost acuzat de Eusebiu de Cezareea că a căzut icircn erezia lui Sabeliu şi că ar fi reluat adopţianismul lui Pavel de Samosata icircnvăţacircnd că Logosul s-a unit cu un om individual cu personalitate distinctă consideracircndu-l deci pe Iisus Hristos un simplu om121 Cu privire la acuzaţia de adopţianism Shwane observă că aşa ceva nu reiese din fragmentele ajunse pacircnă la noi din opera lui Marcel Dimpotrivă el ne prezintă ca divine efectele răscumpărării şi-l acuză pe Eusebiu că nu-l priveşte pe Macircntuitorul decacirct ca pe un simplu om122 Acuzaţia de cădere icircn sabelianism este icircnsă reală Cum am spus şi mai

118 J Schwane op cit vol2 p213 n1

119 J Schwane op cit p217 n2

120 J Schwane op cit vol2 p227 n1

121 J Schwane op cit vol2 p227 n2

122 J Schwane op cit vol2 p227 n4

sus Sf Atanasie a icircntacirclnit icircn vremea sa o sectă sabeliană care asemenea lui Marcel făcea aceeaşi distincţie icircntre Logos şi Fiul icircntrupat şi pe ai cărei membri i-a icircntrebat cum a devenit Logosul Fiu A căpătat acest nume cacircnd a asumat natura umană Sau Logosul a devenit Fiu devenind om Sau icircn fine a devenit Fiu icircn amacircndouă felurile adică luacircnd un trup sau devenind un trup 123 Se pare că Marcel asemenea sabelienilor Sf Atanasie a fost de părere că Logosul n-a asumat un om ci a devenit el icircnsuşi om căci el declară icircn mod expres că icircn Macircntuitorul s-a manifestat plenitudinea divinităţii την πασαν θεοτητα εν αυτη σωματικως επιδειξεταιrdquo124 Aluzia la expresia din Coloseni I9 este aici evidentă

Cum poate fi aşadar icircnţeles acest lucru pe fondul afirmaţiei sale că Logosul icircn accepţiunea sa divină nedeosebit icircn nici un fel de Tatăl icircn interiorul monadei este cu totul diferit de Fiul icircntrupat Căci Marcel afirma icircntr-adevăr că Fiul este o persoană separată de Dumnezeu şi nu există decacirct icircn afara Tatălui εκτος του πατρος 125 Aici intervine conceptul de origine stoică al extensiei πλατυσμος monadei sau esenţei divine mai icircntacirci icircn diadă prin icircntrupare apoi icircn triadă prin purcederea Duhului bdquoMonada spune Marcel nu se extinde icircn Triadă fără să sufere o oarecare separaţie ου σαφως και φανερως ενταυθα απορρητω η μονας φαινεται πλατυνομενη μεν εις τριαδα διαιρεισθαι δε μηδαμως υπομενουσαrdquo 126 Icircn ea icircnsăşi monada divină υiοπατωρ este nediferenţiată existacircnd icircntr-o stare de superconcentrare de potenţialitate maximă icircn interiorul căreia orice distincţie reală cum ar fi aceea dintre Tatăl şi Fiul său este imposibilă Calitatea de a fi Tată ca şi aceea de a fi Fiu nefiind icircncă activate icircntre ele nici nu poate exista icircncă un raport real Iată de ce Marcel neagă existenţa unei relaţii cauzale icircn interiorul divinităţii respingacircnd ideea de naştere a Logosului etern adică icircncă neactivat Icircn momentul icircn care Logosul părăseşte starea sa de existenţă virtuală potenţială icircn interiorul monadei indistincte şi se manifestă icircn actul creaţiei dar mai ales icircn cel al icircntrupării el devine dintr-odată distinct real de Tatăl tocmai prin acest act al naşterii sale din Fecioara care este de fapt o intrare icircn acţiune a energiei active a monadei η ενεργεια δραστικη

123 J Schwane op cit vol2 p217 n3

124 J Schwane op cit vol2 p227 n5

125 J Schwane op cit vol2 p221 n2

126 J Schwane op cit vol2 p224 n3

Marcel icircnsuşi spune următoarele bdquoDacă se consideră numai divinitatea Macircntuitorului Logosul ar părea să fie pe bună dreptate unul şi acelaşi lucru cu Dumnezeu icircnsuşi dar dacă Macircntuitorul este cercetat sbquodupă truprsquo divinitatea apare ca extinsă ( ieşită din ea icircnsăşi icircnstrăinată de ea icircnsăşi nn ) prin propria ei activitate ενεργεια η θεοτης μονη πλαθυνεσται δοκειrdquo 127 Conceptul de πλατυσμος sau dilatare căci acesta este adevăratul său sens sugerează că icircn actul icircntrupării monada superconcentrată asemenea unui punct pitagoreic pacircnă atunci şi de aceea icircncă nediferenţiată intră icircntr-o primă fază de dilatare aşa cum logosul stoic iniţial aflat icircntr-o stare aproape incorporală capătă prin transformare un corp tot mai palpabil tot mai dens Icircntruparea la Marcel de Ancyra ca şi-n concepţia lui Sabeliu este o primă corporeificare a esenţei divine a logosului de pacircnă atunci A doua dilatare sau extensie a monadei este purcederea Duhului Sfacircnt Avacircnd icircn substratul consideraţiilor sale hristologice tot timpul metafizica stoică a logosului care se dilată corporeificacircndu-se dar care revine după o vreme la starea sa iniţială absorbind icircn sine tot ceea ce a generat pacircnă atunci Marcel ajunge să afirme starea de icircntrupare de corporeificare a esenţei divine va lua sfacircrşit cacircndva şi Fiului icirci va lua din locul Logosul neicircntrupat şi pur spiritual De fapt el spune doar că icircmpărăţia Fiului va lua sfacircrşit odată cu judecata finală şi sfacircrşitul timpurilor128

Marcel nu accepta ideea că odată asumată natura umană a Logosului va rămacircne unită pentru eternitate cu el Icircn sine icircnsuşi zicea el trupul carnea nu poate conveni lui Dumnezeu chiar transfigurat prin icircnviere chiar devenit incoruptibil nemuritor trupul nu este mai demn de Dumnezeul cel care este mai presus chiar de imortalitate Se poate crede aşadar presupune Marcel că după parusie Logosul se va despuia de propria-i umanitate şi va reintra icircn Dumnezeu revenind la starea icircn care se afla anterior creaţiei aşa cum sugerează textul din I Corinteni XV28 Ce se va icircntacircmpla cu această umanitate Noi nu ştim deoarece Scriptura nu o spune129

127 Marcel Fragmentul 71 la J Tixeront op cit vol2 p39-40 n1 J Schwane op cit vol2 p226 n2 vezi şi nota 1 de la pagina 227

128 J Schwane op cit vol2 p211 n1 p228 n2 final

129 Marcel Fragmentele 117-121 la J Tixeront op cit vol2 p40 n6 J Schwane op cit vol2 p228 n2

2 Fotin al Sirmiului

Cel mai cunoscut discipol al lui Marcel de Ancyra a fost Fotin devenit episcop de Sirmium Ca şi icircnvăţătorul său Fotin distingea icircntre Logosul etern şi Fiul icircntrupat Cu privire la Logos etern el icirci nega orice existenţă particulară icircn esenţa divină distinctă de Tatăl Dumnezeu este un singur ipostas dar el are icircn sine propria-i raţiune el este λογοπατωρ130 Atacircta vreme cacirct nu este activ Logosul este unul interior ενδιαθετος cacircnd intră icircn stare de act el devine προφορικος şi această manifestare icircn afară constituie prima dilatare πλατυσμος prima extensie icircn Dumnezeu Purcederea Duhului Sfacircnt este a doua131 Cu privire la Iisus Hristos Fotin a mers fidel pe urmele mentorului său atacircta doar că a fost mult mai direct icircn afirmaţii de cacirct predecesorul său Căutacircnd să explice cum a devenit Logosul Fiu prin actul icircntrupării Fotin a afirmat direct transformarea naturii sale divine icircn natura umană a Fiului icircntrupat Acest lucru este atestat direct de Sf Epifanie care reproduce concepţia lui Fotin sub expresia Logosul s-a prefăcut icircn trup εις σαρκα μεταβεβλημενον132 Aluzia la expresia ioaneică και ο σαρξ εγενετο din prologul evangheliei a patra este evidentă Atacirct Tixeront cacirct şi Schwane cred la unison că Sf Epifanie se icircnşeală interpretacircnd astfel concepţia lui Fotin care icircn opinia lor ar fi mai degrabă adopţian icircn hristologie133 Icircntr-adevăr Fotin distingea icircn mod net icircntre Logosul etern şi Fiul icircntrupat afirmacircnd că Fiul n-a existat anterior naşterii sale din Fecioara Sinodul de la Sirmium atestă această doctrină a sa şi o condamnă icircn anatematisma a cincea unde spune bdquoDacă cineva zice că Fiul a existat fără icircndoială icircnainte de Maria dar

130 J Schwane op cit vol2 p229 J Tixeront op cit vol2 p41 n6

131 J Tixeront op cit vol2 p41 n7

132 Epifanie de Salamina Haer LXXI 3 la J Tixeront op cit vol2 p41 n8

133 J Tixeront op cit vol2 p41 n8 J Schwane op cit vol2 p230 n3

numai icircn preştiinţa lui Dumnezeu şi că el n-a fost născut de Dumnezeu icircnaintea tuturor timpurilor că n-a existat icircn Dumnezeu şi că nimic n-a fost creat prin el să fie anatema rdquo Iar anatematisma a noua este şi mai categorică bdquoDacă cineva zice că fiul Mariei nu este decacirct un om să fie anatema rdquo134

La prima vedere aceste anateme par a sugera caracterul adopţian al hristologiei lui Fotin Este icircnsă doar o aparenţă căci afirmaţia că Iisus Hristos sau bdquoFiul Mariei - cum se exprima el potrivit sinodului - este doar un simplu omrdquo se icircnţelege prin prisma distincţiei dintre Logosul etern şi Fiul icircntrupat Or Fiul nu este altceva decacirct Logosul devenit trup sau carne prin transformare cum spune Sf Epifanie sau mai exact prin extensia sau dilatarea substanţei divine Ca şi Marcel Fotin de Sirmiu este marcat şi el de metafizica stoică a logosului care se dilată şi se contractă succesiv şi sinodul confirmă acest lucru prin anatematismele a şasea şi a şaptea bdquoDacă cineva zice că substanţa lui Dumnezeu este susceptibilă de dilatare şi de contracţie să fie anatemardquo bdquoDacă cineva zice că substanţa dilatată a lui Dumnezeu l-a format pe Fiul sau numeşte Fiu dilatarea acestei substanţe să fie anatema rdquo 135 Aşadar Fotin credea ca şi Marcel icircnvăţătorul său că Logosul a devenit Fiu prin dilatarea substanţei sale divine Această interpretare este confirmată şi de Marius Mercator care-l acuză la un moment dat pe Fotin că ar nega faptul că Macircntuitorul s-a născut din Fecioara136 Acuzaţia capătă sens dacă Fotin nega naşterea Macircntuitorului din Fecioara ca Logos deci icircn calitatea sa de Dumenzeu icircncă neicircntrupat nediferenţiat de Tatăl Or acest lucru icircl va face şi Nestorie care icircn a patra sa cuvacircntare către Marius Mercator va folosi şi el conceptul de λογοπατωρ Al treilea argument icircn favoarea acestei interpretări şi care fixează definitiv hristologia lui Fotin ca una de esenţă modalistă este anatema a douăsprezecea a sinodului semiarian de la Sirmium din 351 care-i condamnă direct concepţia icircn termenii următori bdquoDacă cineva auzind cuvintele sbquoŞi Cuvacircntul s-a făcut truprsquo crede că Logosul s-a transformat icircn trup ( icircn carne ) sau că luacircnd trup a suferit vreo schimbare să fie anatema rdquo 137

134 J Schwane op cit vol2 p231-232

135 J Schwane op cit vol2 p231-232

136 J Schwane op cit vol2 p230 n2

137 J Schwane op cit vo2 p230 n4

3 Anatemele sinodului semiarian de la Sirmium (351-352)

Pentru o mai bună icircnţelegere a hristologiei celor doi modalişti iată anatemele rostite icircmpotriva lor icircn special a lui Fotin de Sirmiu de către sinodul semiarian de la Sirmiu din 351-352 anatemele suprimate exprimă viziunea subordinaţiană a participanţilor şi sunt fără interes aici Voi păstra numerotarea originală bdquo2 Dacă cineva numeşte pe tatăl şi pe Fiul doi Dumnezei (nenăscuţi nn) să fie anatema 3 Dacă cineva spune că Hristos este Dumnezeu şi Fiul lui Dumnezeu icircnaintea tuturor timpurilor fără să admită că el (Fiul icircntr-o ipostază personală distinctă nn) l-a ajutat pe Tatăl la crearea tuturor lucrurilor să fie anatema 4 Dacă cineva icircndrăzneşte să spună că Cel Nenăscut sau o parte din El s-a născut din Maria să fie anatema 5 Dacă cineva zice că Fiul lui Dumnezeu a existat fără icircndoială icircnainte de Maria dar numai icircn preştiinţa lui Dumnezeu şi că el nu era icircn Dumnezeu născut din Tatăl icircnaintea tuturor veacurilor şi că prin el au fost făcute toate lucrurile să fie anatema 6 Dacă cineva spune că substanţa lui Dumnezeu este supusă dilatării sau contracţiei să fie anatema 7 Dacă cineva zice că substanţa lui Dumnezeu dilatacircndu-se l-a format pe Fiul sau numeşte Fiu extensia substanţei lui Dumnezeu să fie anatema 8 Dacă cineva numeşte pe Fiul lui Dumnezeu Logos gacircndit sau chiar pronunţat să fie anatema 9 Dacă cineva zice că Fiul Mariei nu este decacirct un om să fie anatema 10 Dacă cineva numindu-l pe Dumnezeu Dumnezeu-omul născut din Maria icircnţelege prin aceasta pe Cel Nenăscut să fie anatema 11 Dacă cineva icircnţelege icircn maniera iudeilor (aceste cuvinte ale lui Isaia XLIV 6) lsquoEu sunt primul şi ultimul şi icircn afară de mine nu există alt Dumnezeursquo cuvinte care au fost zise pentru a exclude idolii şi falşii zei şi le icircnţelege prin excluderea celui ce s-a născut din Dumnezeu Fiul cel unic de dinaintea tuturor veacurilor să fie anatema 12 Dacă cineva căutacircnd să icircnţeleagă aceste cuvinte lsquoCuvacircntul s-a făcut truprsquo crede că Logosul s-a prefăcut icircn carne sau catilde luacircnd trup el a suferit o schimbare să fie anatema 13 Dacă cineva căutacircnd să icircnţeleagă aceste cuvinte lsquoFiul unic al lui Dumnezeu a fost crucificatrsquo crede că divinitatea sa a suferit o tulburare din cauza suferinţei a schimbării a micşorării sau a aneantizării să fie anatema 14 Dacă cineva zice că aceste cuvinte lsquoSă facem omrsquo n-au fost spuse Fiului de către Tatăl ci că Tatăl şi le-ar fi spus lui icircnsuşi (adică le-ar fi spus Logosului existacircnd icircn el icircn manieră impersonală) să fie anatema 15 Dacă cineva spune că nu Fiul ar fi apărut lui Avraam ci Dumnezeul Cel Nenăscut sau o parte din acest Dumnezeu să fie anatema 16 Dacă cineva zice că Fiul lui Dumnezeu n-a luptat ca un om cu Iacov ci că Dumnezeu Cel Nenăscut sau o parte din acest Dumnezeu este cel care a luptat să fie anatema 17 Dacă cineva nu icircnţelege despre Tatăl şi despre Fiul (aceste cuvinte ale lui Moise Geneză XIX 24) lsquoDomnul a făcut să plouă cu foc de la Domnulrsquo ci spune că

Tatăl a făcut să plouă de la el icircnsuşi să fie anatema Căci Domnul adică Fiul este cel care a făcut să plouă de la Domnul adică de la Tatăl Anatema 19 Dacă cineva numeşte pe Tatăl pe Fiul şi pe Sfacircntul Duh o singură persoană să fie anatema 26 Dacă cineva spune că Fiul n-a fost născut şi că el nu-şi are principiul icircn altul (decacirct el) admiţacircnd astfel două fiinţe nenăscute şi fără principiu şi icircn consecinţă doi dumnezei să fie anatema căci capul şi principiul a toate este Fiul iar Dumnezeu la racircndul său este capul şi principiul lui Hristos Icircn acest fel vom readuce toate cu evlavie prin Fiul la principiul tuturor lucrurilor el icircnşişi fără principiu 27 Pentru a da odată pentru totdeauna un icircnţeles adevărat icircnvăţăturii creştine adăugăm Dacă cineva nu-l mărturiseşte pe Hristos Dumnezeu şi Fiul lui Dumnezeu existacircnd icircnaintea tuturor veacurilor icircmpreună lucrător cu Tatăl la crearea tuturor lucrurilor ci spune că el nu a fost numit Hristos şi Fiu decacirct după ce s-a născut din Maria şi că a avut chiar ca Dumnezeu un icircnceput să fie anatema 138

138 J Hefele op cit p 853-861

2 ADRIAN NICULCEAereziei sabeliene Este greu de crezut că icircn jurul anului 250 cacircnd s-a declanşat criza icircnsuşi Sabelie va fi venit de la Roma pentru a tulbura apele la Pentapole icircn Egipt cum afirmă un istoric catolic 1 Este mult mai probabil ca acest lucru s-l fi realizat ucenici de-ai săi Cert este icircnsă că pericolul s-a dovedit atacirct de mare tulburarea atacirct de adacircncă şi zarva de asemenea proporţii icircncacirct comunitatea creştină din Pentapole a solicitat intervenţia icircn persoană a patriarhului icircntregului Egipt pentru a tranşa problema Dionisie n-a ezitat să se implice cu toată forţa sa intelectuală şi cu icircntreaga sa autoritate de lider al creştinătăţii marii provincii africane Problema este icircnsă că antrenat de virulenţa controversei marele patriarh a ajuns să formuleze teze de-a dreptul şocante icircn materie trinitară ceea ce a născut un val de reproşuri al căror ecou au ajuns foarte curacircnd pacircnă la Roma Icircn toiul controversei Dionisie pare să fi depăşit sursele origeniste icircn conturarea viziunii sale trinitare făcacircnd apel la cu totul altele mult mai adacircnci icircn timp dar şi mai riscante Concret formulele lui par a fi inspirate de gnoza valentiniană

Care erau aceste reproşuri pe care omologul său de la Roma le făcea formulelor lui Dionisie Mai icircntacirci aceea de a fi separat şi despărţit pe Fiul de Tatăl διαιρε κα μακρύνειῖ ὶ κα μερίζει τ ν Υ ν π το Πατρός de a fi negat apoi eternitatea paternităţii luiὶ ὸ ἱὸ ἀ ὸ ῦ Dumnezeu şi existenţa eternă a Fiului ο κ ε ν Θε ς Πατήρ ο κ ε ν Υ ός νὐ ἀ ὶ ἦ ὁ ὸ ὐ ἀ ὶ ἦ ὁ ἱ ἦ ποτε τε ο κ ν ο γ ρ ίδιός στιν de a nu fi zis că Hristos este consubstanţial cuὅ ὐ ἦ ὐ ὰ ἀ ἐ Dumnezeu (Tatăl) ς ο λέγοντες τ ν Χριστ ν μοούσιον ε ναι τ Θε icircn fine de a fiὡ ὐ ὸ ὸ ὁ ἶ ῷ ῷ făcut din Fiul un simplu fiu adoptiv o creatură străină prin icircnsăşi natura sa de Tatăl şi de a se fi servit pentru a exprima aceste raporturi de comparaţii şocante ca Tatăl este lucrătorul viei iar Fiul este via Tatăl este dulgherul Fiul este corabia pe care acesta a construit-o ποίμα κα γενητόν ε ναι τ ν Υ ν το Θεο μήτε δ φύσει διον λλ ξένον κατrsquo ο σίανὶ ἶ ὸ ἰὸ ῦ ῦ ὲ ἴ ἀ ὰ ὐ α τ ν ε ναι το Πατρός σπερ στίν γεωργ ς πρ ς τ ν μπελον κα ναυπηγ ς πρ ςὐ ὸ ἶ ῦ ὥ ἐ ὀ ὸ ὸ ὸ ἄ ὶ ὁ ὸ ὸ τ σκάφος κα γ ρ ς ποίημα ν ο κ ν πρ ν γ νηται ὸ ὶ ὰ ὡ ὦ ὐ ἦ ὶ ὲ 2 Cum uşor se poate vedea ceea ce a şocat mai mult din toate aceste formule ale patriarhului Dionisie inspirate icircn mod clar din gacircndirea teologică a gnosticului Valentin a fost afirmaţia că icircnainte de a-l fi născut pe Fiul Tatăl era singur ba chiar că icircnaintea acestui act Dumnezeu nu era icircncă Tată Că aşadar a fost o vreme cacircnd Fiul icircncă nu exista căci el nu este coetern cu Dumnezeu Tatăl Sunt afirmaţiile pe care doar cacircteva decenii mai tacircrziu le va prelua cu o forţă extraordinară arianismul Prin aceste formule Dionisie icircncerca să contracareze sabelianismul care invadase zona libiană a patriarhiei sale Icircn mod uimitor patriarhul Dionisie utiliza icircmpotriva acestei erezii tocmai doctrina care o provocase afirmaţia valentiniană că Fiul nu poate fi asemenea Tatălui său ci o fiinţă distinctă deoarece el nu este nenăscut asemenea Tatălui său nu este cu alte cuvinte el icircnsuşi Tată ci a fost o vreme cacircnd el nu exista icircncă

1 A Michel Triniteacute art icircn Dictionnaire de la thegraveologie catholique vol XV B Paris 1950 col 1645

2 La A Michel Triniteacute art icircn Dictionnaire de la thegraveologie catholique vol XV B Paris 1950 col 1646

ISTORIA SISTEMATICĂ A DOGMEI TRINITARE 3

Este evident că prin asemenea afirma ii Dionisie combătea faimosul conceptț sabelian de οπ τωρὑ ά care fundamenta indistinc ia Tatălui icircn raport cu Fiul icircn planulț iconomiei al procesiunilor Cu alte cuvinte dacă Fiul nu mai există fie i poten ial ca filia ieș ț ț anterior na terii sale el poate deveni prin actul na terii o adevărată realitate un ș ș π στασιςὑ ό icircn raport cu Tată adică cu originea sa i nu un simplu ș πρ σωπονό inconsistent ontologic Afirma iile patriarhului Dionisie introduceau icircnsă icircn dispută un argument care va deveniț fundamental icircn cursul disputelor trinitare ulterioare acela potrivit căruia pentru a fi cu adevărat distincte persoanele divine trebuie să fie ulterioare actelor lor originante Cu alte cuvinte pentru a fi real distinct de Tatăl său Fiul trebuie să apară icircn existen ă ulterior actuluiț na terii sale iar Duhul ulterior actului purcederii sale Este un aspect extrem de importantș deoarece sabelianismul implica afirma ia contrară i anume că pentru a fi consubstan ialeț ș ț originii din care au ie it persoanele trebuie să existe poten ial anterior actelor lorș ț originante adică na terii i purcederii Sabelienii au lansat teoria rela iilor mai icircntacirciș ș ț icircmpotriva metafizicii lui Valentin apoi icircmpotriva arianismului icircnsu i Subordina ianismulș ț arian se va lansa astfel icircn istoria controverselor teologice ale veacurilor IV V i VI cu aceastăș contestare a faptului că Dumnezeu ar fi prin icircnsă i esen a sa tată ceea ce implică automat căș ț el are cu sine din eternitate un fiu Cu alte cuvinte prin contestarea eternită ii atributului deț tată pe seama lui Dumnezeu arienii vor respinge icircn realitate faimosul concept sabelian de

οπ τωρὑ ά

2 Lucian din Samosata

Care să fie icircnsă originile istorice ale acestei doctrine a Logosului ca fiinţă intermediară punte icircntre Dumnezeu şi lume Istoricii arianismului indică drept sursă a arianismului icircn general platonismul filtrată icircnsă prin prisma lui Filon Iudeul Un exemplu icircn acest sens este istoricul X Le Bachelet care spune următoarele bdquoExistă icircn doctrina ariană infiltraţii platonice dar prin intermediul lui Filon cum este mai ales teoria Logosului-demiurg sub forma iudeo-gnostică pe care a primit-o de la filozoful alexandrin Pentru a ne convinge de acest lucru este suficient să comparăm doctrina ariană a Logosului cu aceea a lui Filonhellip Sf Grigore de Nyssa relatează chiar că pentru a-şi susţine concepţia lor fundamentală despre Dumnezeu Tatăl ca singur γέννητοςἀ singur ναρχοςἄ arienii pretindeau că se sprijină pe un pasaj din Platon din dialogul Fedra unde se poate citi expresia ρχἀ ὴ δὲ γέννητονἀ rdquo 3 Icircntr-adevăr concepţia lui Filon este un efort filozofic considerabil de a argumenta caracterul Logosului de mediator icircntre Dumnezeu şi lume Filon a căutat pe toate căile să facă din Logos o adevărată punte icircntre transcendenţa perfecţiunii divine absolute şi lumea noastră materială inferioară stăpacircnită icircn icircntregime de imperfecţiune Filon coboară de la Dumnezeu prin intermediul puterilor intermediare prima dintre ele fiind Logosul Dependenţa marilor sisteme gnostice cu şirurile lor interminabile de eoni care coboară din fiinţa Principiului Suprem pentru a crea icircn cele din urmă lumea

3 X Le Bachelet Arianisme DTC volI B col1790

4 ADRIAN NICULCEAmaterială este mai mult decacirct evidentă Inspiracircndu-se mai mult ca sigur din aceeaşi sursă arianismul va elimina icircnsă multitudinea acestor puteri intermediare păstracircnd ca mediator icircntre Dumnezeu şi lume numai Logosul Este foarte probabil ca cel ce va fi operat această simplificare considerabilă a drumului de la Dumnezeu la lume prin icircnlăturarea atacirct a puterilor filoniene cacirct şi a şirurilor gnostice de eoni să fi fost icircnvăţătorul lui Arie şi al partizanilor săi Lucian din Antiohia

X Le Bachelet pe care l-am citat la icircnceputul acestui capitol dedicat hristologiei ariene mai spune bdquoEste totuşi imposibil să se reducă geneza arianismului numai la filozofia lui Filon chiar dacă ne-am mărgini la elementele compozite pe care le cuprinde (arianismul) şi la acelea pe care Origen icircnsuşi le-a putut adăuga O parte de influenţăhellip revine şcolii lui Lucian de Antiohia Că icircntre acesta şi arianism există o legătură istorică pare de necontestat Arie icircşi arogă cu succes pe lacircngă Eusebiu al Nicomidiei titlul de conlucianist Mulţi dintre discipolii lui Lucian s-au grupat din primul moment icircn jurul ereziarhului şi au rezistat alături de el ca partizani devotaţi după Eusebiu icircnsuşi Marius de Calcedon Teognis de Niceea Leonţiu viitorul episcop de Antiohia Menofante de Efes Eudoxiu care va urca pe scaunele de Antiohia şi Constantinopol Asterius de Capadocia toţi aceştia sunt principalele nume pe care le menţionează istoria secteirdquo 4 Icircntr-adevăr icircntr-o scrisoare către Eusebiu episcopul Nicomidiei Arie icircl numeşte pe acesta bdquocon-lucianistrdquo bdquoDoresc ca tu Eusebiu să fii sănătos icircn Domnul aducacircndu-ţi aminte de necazurile noastre şi fiind cu adevărat con-lucianistrdquo 5 Eusebiu icircmpărtăşea deci ideile lui Arie despre natura Logosului icircn raport cu Dumnezeu Tatăl icircn felul acesta el era con-lucianist cu Arie deci icircmpreună-ucenic al lui Lucian J Tixeront remarcă la racircndul lui faptul că toţi aceşti con-lucianişti dar icircn primul racircnd arie icircnsuşi nu par a fi ajuns progresiv la ideile lor despre Logos ci dintr-o dată bdquoDe remarcat faptul că doctrina lui Arie a fost ca să zicem aşa perfectă de la icircnceput ea n-a suferit o dezvoltare Dacă mai tacircrziu anomeenii au susţinut-o cu mai multe argumente ei n-au amplificat-o totuşi După sinodul de la Niceea eusebienii au modificat-o dar numai pentru a o atenua Cacirct despre cei ce au acceptat-o de la icircnceput adică Eusebiu al Nicomidiei Eusebiu al Cezareii Atanasie de Anazarbus George preot din Alexandria Asterius al Capadociei citatele făcute de Sf Atanasie dovedesc că ei au profesat-o aşa cum a fost ea emisă de Arie de la icircnceput Poate ar trebui exceptat episcopul Cezareii a cărui gacircndire pare să fi fost mai flotantărdquo 6

Cine era icircnsă Lucian Născut probabil la Samosata şi crescut la Edessa Lucian apare prin 260 icircn compania ereticului episcop al Samosatei Pavel Cum se ştie acesta a fost

4 X Le Bachelet Arianisme DTC volI B col1790

5 Teodoret de Cyr Istoria bisericească PSB 44 p37

6 J Tixeront op cit vol2 p28-29

ISTORIA SISTEMATICĂ A DOGMEI TRINITARE 5

condamnat pentru erezie la sinodul de la Antiohia din 268 Icircn timpul discuţiilor iscate icircn jurul concepţiilor lui Pavel Lucian a fost bănuit că-i apără erorile El fu excomunicat şi trăi astfel sub următorii trei succesori ai lui Pavel Domnus Timeus şi Chiril ocupacircndu-se cu critica biblică şi cu exegeza Sub episcopatul lui Tyrannus i s-a ridicat excomunicarea apoi muri ca martir icircn timpul persecuţiei lui Diocleţian din 312 şi fu onorat ca un sfacircnt7 Icircn privinţa raportului său cu Pavel de Samosata este mult mai probabil că Lucian icircl va fi combătut Dacă la un moment dat el a părut că-l sprijină pe ereticul episcop este pentru că opiniile sale erau de fapt subordinaţiene şi la fel ca şi Pavel dar nu din aceleaşi motive deprecia persoana Logosului icircntrupat Icircn realitate Lucian trebuie să fi opus principiului diofizit al lui Pavel de Samosata principiul unui singur Hristos 8 Arie şi Eusebiu i-au fost icircn tinereţe ucenici şi Lucian trebuie să fi lăsat o impresie profundă asupra lor Din operele lui Lucian n-au mai rămas decacirct puţine lucruri 9 Sinodul eusebian din Antiohia din 341 icirci atribuie o mărturisire de credinţă al cărei text ne-a fost păstrat de Sf Atanasie Din ea lipseşte icircnsă orice precizie dogmatică şi icircn plus autenticitatea ei este foarte dubioasă 10 Realitatea trebuie să fi fost cu siguran ă alta Doctrina lui Lucian al Antiohiei trebuie să fi fost mult mai extinsă şiț mai precisă ea pare să fi devansat arianismul icircn mai toate punctele sale principale căci aşa cum remarcă Tixeront această erezie nu pare să fi evoluat pornind de la un stadiu primitiv cum ar fi fost de aşteptat ci a apărut deodată icircn toate punctele sale fundamentale

Tot ce s-a păstrat din doctrina lui Lucian pare a fi părerea sa despre natura Logosului icircntrupat Asemenea unor gnostici Lucian icircnvăţa prefiguracircnd doctrina lui Apolinarie că Logosul a luat prin icircntrupare un corp fără suflet ψυχονἄ 11 Semnificaţia acestei afirmaţii este următoarea dacă Logosul nu este un Dumnezeu adevărat asemenea

7 J Tixeront op cit vol2 p21

8 E Weigl Christologie von Tode des Athanasius bis zum Ausbruch des Nestorianischen Streites (373-429) Munchen 1925 la I G Coman Şi Cuvacircntul trup s-a făcut Hristologie şi mariologie patristică Timişoara 1993 p31-32 n38

9 J Tixeront op cit vol2 p21 n2

10 Atanasie cel Mare De synodis 23 Socrate Hist eccles II 10 la J Tixeront op cit vol2 p21 n3

11 Epifanie Ancoratus 33 la J Tixeront op cit vol2 p27 n2

6 ADRIAN NICULCEATatălui ci o fiinţă inferioară icircn raport cu acesta şi de aceea infinit mai aproape de lumea noastră decacirct Tatăl el nu este totuşi asemenea nouă ci mult superior Astfel el nu a asumat o fire umană integrală ci una cu totul superioară icircn care partea raţională sufletul uman cu totul mărginit icircn performanţele sale a fost icircnlocuit de Logosul de Raţiunea divină icircnsăşi Ca şi Filon Lucian vedea icircn Logos o punte de legătură icircntre Dumnezeul cel absolut transcendent şi lumea noastră imperfectă O astfel de fiinţă trebuia aşadar să păstreze cacircte ceva din ambele nivele ale existenţei pe care urma să le apropie El Logosul trebuia prin urmare să fie o esenţă intermediară adică una semi-divină şi semi-umană icircn acelaşi timp Dar să vedem icircn cele ce urmează cum a icircnţeles Arie icircnsuşi să aplice icircn limitele teologiei sale teoria filoniană a Logosului ca intermediar

B REAC IA ADOP IANĂ PAVEL AL SAMOSATEIȚ Ț

Născut la Samosata Pavel a ajuns episcopului acestui oraş pe la 260 succedacircndu-i unui oarecare Demetrianus căzut prizonier la perşi icircn urma icircnfracircngerii răsunătoare a icircmpăratului Valerian Alegerea sa coincide cu creşterea bruscă a influenţei Zenoviei regina regatului Palmyrei icircn locul celei a Romei Caracterul politic al episcopatului lui Pavel reiese cacirct se poate de clar din faptul că el ocupa icircn acelaşi timp şi importanta funcţie civilă de ducenarius adică de mare funcţionar extrem de bogat bdquoEl scrie Eusebiu ajunse la o avere peste măsură de mare dobacircndită prin tot felul de nedreptăţi şi prin furt din lucrurile sfinte pe care le-a făcut icircn paguba fraţilor săi icircnşelacircnd pe cei care au săvacircrşit vreo iregularitate şi făgăduindu-le ajutor dacă-l plătesc cu bani deşi icircn realitate el icirci minţea scoţacircnd astfel cacircştiguri mari din uşurinţa cu care-l plăteau cei ce se simţeau icircn necaz numai ca să scape căci pentru el credinţa era un izvor de venithellipNutrea gacircnduri măreţe şi se fudulea icircmbrăcacircndu-se după moda marilor dregători plăcacircndu-i să fie numit mai mult ducenarius decacirct episcop Păşea fălos prin pieţe citind pe drum petiţii şi răspunzacircnd saluturilor mulţimii icircn timp ce era icircnsoţit de o suită numeroasăhelliprdquo 12 Aroganţa lui Pavel părea a nu mai cunoaşte margini El a icircnceput la un moment dat să interzică credincioşilor să mai ridice imnuri de slavă icircn cinstea Macircntuitorului Hristos pretinzacircnd ca acestea să fie icircnlocuite de imnuri icircn cinstea sa Această ultimă informaţie este de-a dreptul stranie i hellipfoarte pu in probabilă ș ț 13

Scandalizaţi de comportamentul dar mai ales de hristologia sa episcopii Asiei s-au adunat mai icircntacirci icircn 264 la Antiohia unde au obţinut o promisiune din partea lui de a abandona un asemenea comportament şi o asemenea doctrină Cum Pavel nu s-a ţinut icircnsă de

12 Eusebiu de Cezareea Istoria ecleziastică VII xxx 7-8 PG XX 712 la G Bardy Paul de Ssamosate DTC volXII A col46

13 Eusebiu de Cezareea Istoria ecleziastică VII xxx 10-11

ISTORIA SISTEMATICĂ A DOGMEI TRINITARE 7

promisiune ştiindu-se la adăpost de orice pedeapsă datorită icircnaltei protecţii de care se bucura din partea reginei Zenovia episcopii se adunară din nou icircn 268 la Antiohia determinacircnd de această dată depunerea lui din treaptă pentru motiv de erezie Doctrina lui Pavel spune Tixeront nu era alta decacirct aceea a adopţianului lui Teodot şi-al lui Artemon icircnsă savant prezentată 14 Abilitatea sa icircn a-şi disimula caracterul eretic al hristologiei pe care o profesa a fost icircnfracircntă icircn cele din urmă de unul dintre sinodali icircnvăţatul preot Malchion probabil şeful şcolii de retorică din oraş Ca urmare a acestui fapt Pavel a fost depus iar icircn locul său ales episcop al Samosatei fiul lui Demetrianus Bucuracircndu-se icircnsă de sprijinul politic al reginei Pavel n-a vrut să părăsească casa episcopală De aceea conflictul deşi rezolvat ecleziastic nu se icircncheiase administrativ i politic Episodul final al acestei icircntregi tevaturi s-a produs icircnsăș odată cu restabilirea autorităţii romane icircn regiune sub icircmpăratul Aurelian bdquoDeoarece Pavel nu voia absolut deloc să părăsească casa Bisericii scrie icircn continuare Eusebiu icircmpăratul Aurelian la care s-a recurs dădu o sentinţă foarte fericită cu privire la ceea ce trebuia de făcut el ordonă ca respectiva casă să fie atribuită celui pe care episcopii Italiei şi icircn special cel al Romei icircl vor agrea Şi astfel omul nostru fu alungat de puterea seculară cu cea mai mare ruşinerdquo 15

Punctul de plecare al hristologiei lui Pavel era monarhianismul Iată un rezumat al doctrinei sale realizat de Pseudo-Leonţiu bdquoIcircn privinţa divinităţii el nu vorbea decacirct despre Tatălhellip El nu zicea că icircn Hristos s-ar fi icircntrupat Logosul personal ci numea Logos ordinea şi porunca Dumnezeu a săvacircrşit prin acest om (Iisus) ceea ce a voit să facă Totuşi relativ la divinitate el nu gacircndea ca Sabeliu căci Sabeliu zicea că Tatăl Logosul şi Duhul Sfacircnt erau unul şi acelaşi lucru El zicea că Dumnezeu este o fiinţă cu trei numehellip Pavel dimpotrivă nu zicea că Tatăl Fiul şi Duhul Sfacircnt sunt unul şi acelaşi lucru ci dădea numele de Tată lui Dumnezeu care a creat totul cel de Fiu unui simplu om cel de Duh harului care a locuit icircn apostolirdquo 16 Pavel nu recunoştea deci decacirct un singur chip al dumnezeirii πρ σωπον νό ἕ adică numai πρ σωπονndashul patern ό 17 Icircn Dumnezeu Tatăl se poate distinge totuşi o raţiune λ γος şi o icircnţelepciune σοφ α Această raţiune şi această icircnţelepciune n-au icircnsă subzistenţăό ί

14 J Tixeront Histoire des dogmes vol1 p468

15 Eusebiu de Cezareea Istoria ecleziastică VII xxx 19 PG XX 717-720 la G Bardy Paul de Ssamosate DTC volXII A col47

16 Pseudo-Leonţiu De sectis III 3 PG LXXXVI 1213-1216 la G Bardy Paul de Ssamosate DTC volXII A col49

17 Epifanie de Salamina Haer LXV 3 la JTixeront Histoire des dogmes vol1 p463 n1

8 ADRIAN NICULCEAproprie distinctă de aceea a Tatălui ele sunt simple facultăţi sau atribute fără subzistenţă

νυπ στατοςἀ ό adică subzistacircnd numai icircn fiinţa Tatălui 18 Sf Epifanie şi Sf Hilarie atestă faptul că pentru a determina relaţia dintre Tatăl şi Logosul său Pavel folosea termenul de

μοο σιοςὁ ύ dar icircn sens monarhian postulacircnd că icircntre Tatăl şi Logos ar exisa nu doar o identitate de esenţă ci o identitate de persoană 19 Cu alte cuvinte icircn raport cu Dumnezeu Tatăl Logosul nu are consistenţă proprie Trebuie spus icircnsă că icircn concepţia lui Pavel Logosul nu rămacircnea pururea inconsistent bdquoTatăl afirma el icircl naşte la un moment dat şi astfel Logosul devine subzistent (real)rdquo 20 Această naştere remarcă G Bardy este de-adreptul vagă imprecisă dacă-i conferă Logosului un ipostas propriu ea nu-l separă totuşi real de Tatăl

Aşadar punctul de greutate al hristologiei lui Pavel de Samosata a fost identificarea monarhiană a Logosului cu ipostasul Tatălui Anipostatic icircn sine Logosul se cufundă de fapt icircn unicul ipostas unicul prosopon care este acela al Tatălui Că aceasta era afirmaţia sa fundamentală o dovedeşte condamnarea sa la sinodul de la Antiohia din 268 prin respingerea formală a conceptului de μοο σιος Informaţia o oferă documentul unui sinod al arienilorὁ ύ omiusieni (care icircnvă au că Fiul este doar bdquoasemănătorrdquo du Dumnezeu Tatăl) din 359 Vasileț al Ancyrei liderul acestei partide eretice şi duşman icircnverşunat al acestui termen validat cum se ştie la sinodul ecumenic de la Niceea icircn 325 a invocat la un moment dat icircn favoarea arianismului său atitudinea contrară lui μοο σιος a părinţilor adunaţi la Antiohia icircn 268ὁ ύ Avacircnd icircn frunte pe icircnvăţatul preot Malchion sinodalii au respins icircntr-adevăr termenul icircn cauză Evenimentul este atestat astfel icircn documentul omiusian redactat de Vasile al Ancyrei şi reprodus de Sf Epifanie Potrivit acestui document respingerea lui μοο σιος de cătreὁ ύ părinţii adunaţi pentru a-l judeca pe ereticul episcop al Samosatei ar fi avut următorul sens bdquoO atare pretenţie (a lui Pavel de a susţine că Logosul nu are fiinţă proprie ci fiinţa sa este icircnsăşi fiinţa Tatălui ipostaziată sub chipul Tatălui nn) obligă pe părinţi care-l judecau pe Pavel de Samosata să aplice şi Fiului termenul de ο σ α ca să arate că Fiul are un ipostasὐ ί (propriu) şi că el este subzistent (că are o consistenţă proprie nn) că el există (distinct) şi că nu este un simplu cuvacircnt (al Tatălui) Prin acest termen de ο σ α ei au arătat care esteὐ ί diferenţa dintre ceea ce nu există prin sine icircnsuşi şi ceea este subzistent (adică are o fiinţă proprie nn)rdquo 21 Icircntr-adevăr ereticul episcop accentua icircn asemenea măsură caracterul spiritual al Logosului icircncacirct icircl făcea icircn cele din urmă cu totul indistinct faţă de faţă de fiinţa Tatălui afirmacircnd direct că Logosul este μοο σιος icircn raport cu Tatăl neavacircnd adică fiinţăὁ ύ

18 Epifanie de Salamina Haer LXV 3 la JTixeront Histoire des dogmes vol1 p463 n2

19 Vezi J Schwane Histoire des dogmes volol1 p205 n2 şi 3

20 Cf Iustinian Tractatus contra monoph PG LXXXVI 1117-1120 la G Bardy Paul de Samosate DTC volXII A col50

subzistenţă ipostas propriu ci subzistacircnd icircn Tatăl νυπ στατος Aceasta nu icircnsemna icircnsăἀ ό că respingerea acestui termen de către părinţii de la Antiohia ar fi avut semnificaţia pe care i-o atribuia documentul omoiousian al lui Vasile al Ancyrei Icircn nici un caz condamnarea lui μοο σιος nu a icircnsemant afirmarea pe seama Logosului a uneiὁ ύ substanţe diferite de aceea Tatălui cum voiau să acrediteze arienii

Să revenim icircnsă la hristologia lui Pavel Toată această insistenţă a sa cu privire la caracterul cu totul indistinct al Logosului icircn raport cu Dumnezeu Tatăl era menit să argumenteze imposibilitatea corporeificării sale icircntr-un om aşa cum o profesau simonienii alogii şi mai ales montaniştii vremii Logosul trebuia să rămacircnă o putere cu totul pură de esenţă pur divină şi de aceea cu totul transcendentă oricărui om Pavel a preluat icircn mod evident distincţia ireductibilă dintre spirit şi trup dintre duh şi carne a predecesorilor săi adopţieni Icircn temeiul acestei indistincţii a Logosului de Tatăl el a ajuns să icircnlocuiască dogma icircntrupării cu o doctrină a locuirii (sau con-locuirii) Logosului icircn omul Iisus ca icircntr-un templu deci fără o coboracircre efectivă a sa la condiţia unei existenţe umane adevărate bdquoCuvacircntul (Logosul) spunea el este de sus νωθενἂ Iisus Hristos omul este de jos κ τωθενά hellip Maria n-a născut Logosul căci ea n-a existat mai icircnaintea timpului Maria a primit (icircn ea) Logosul şi nu este mai vacircrstnică decacirct Logosul ea a născut icircnsă un om asemenea nouă dar mai nobil decacirct noi icircn toate căci harul care a fost icircn el era de la Duhul Sfacircnt conform profeţiilor şi Scripturiirdquo 22 Iisus Hristos nu este aşadar decacirct un simplu om pe care icircnsă Logosul l-a inspirat de sus ν α τἐ ὐ ῷ

ν πνευσεν νωθεν λ γος ἐ έ ἂ ὁ ό 23 Inspiracircndu-l Logosul s-a unit cu omul Iisus de o manieră pur exterioară ξωθενἒ 24 locuind icircn el ca icircntr-un templu ς ν να ὡ ἐ ῷ 25 Unirea lor a fost astfel o simplă apropiere συν λευσις astfel icircncacirct unul era Logosul şi cu totulέ

21 Epifanie de Salamina Haer LXXIII 12 PG XLII 428 la G Bardy Paul de Samosate DTC volXII A col50

22 Cf Leonţiu de Bizanţ Contra Nestor Et Eutych III PG LXXXVI 1389 la G Bardy Paul de Samosate DTC volXII A col50

23 Epifanie de Salamina Contra Appolinar II 3 la JTixeront Histoire des dogmes vol1 p464 n4

24 La JTixeront Histoire des dogmes vol1 p464 n5

altul a fost Iisus Hristos λλος γ ρ στιν ηεσο ς Χριστ ς κα λλος λ γοςἂ ά ἐ Ἰ ῦ ὸ ὶ ἂ ὁ ό Coboracircnd şi locuind icircn Omul Iisus Logosul nu şi-a schimbat ο σ α sa divină icircn trupulὐ ί uman al acestuia n-a icircnceput să fiinţeze icircntr-un trup ο σ α ο σιωμ νη ν σ ματι ὐ ί ὐ έ ἐ ώ 26

Din cele de mai sus se poate uşor observa că principala preocupare a lui Pavel a fost aceea de a evita corporeizarea icircntruparea propriu-zisă a Logosului ca să nu se poată spune că Iisus Hristos a fost cu adevărat Dumnezeu icircn esenţa sa ci doar un simplu om Acest lucru apare nu numai icircn expresia ο σ αὐ ί ο σιωμ νη ν σ ματι pe care el o evitaὐ έ ἐ ώ ci şi dintr-o observaţie a Sf Atanasie cu privire la termenul de μοο σιος El oferă la unὁ ύ moment dat o interpretare cu totul diferită de aceea a Sf Epifanie şi a Sf Hilarie cu privire la motivului pentru care sinodalii de la Antiohia din 268 au respins termenul de

μοο σιος Potrivit lui episcopii care l-au depus din treaptă pe Pavel icircnţelegeau termenulὁ ύ icircn cauză icircn sens corporal căci ereticul episcop ar fi recurs la următorul sofism dacă Hristos n-a fost prin origine şi prin natură un simplu om ψ λος νθρωποςί ἄ dacă elementul divin nu i-a fost adăugat ci el a fost Dumnezeu prin propria-i esenţă şi natură atunci el a fost de aceeaşi fiinţă cu Tatăl μοο σιος τ πατρ Dar spune Pavel atunciὁ ύ ῷ ί ar trebui să admitem trei esenţe (icircn Dumnezeu) una anterioară şi alte două purcezacircnd din aceasta adică Tatăl şi Fiul Pentru a tăia scurt acest sofism al ereticului episcopii au spus cu dreptate Fiul nu este μοο σιος cu Tatăl căci raportul Fiului cu Tatăl nu este aşa cumὁ ύ icircl explică Pavel 27 Diferenţa de interpretare dintre Atanasie pe de o parte şi Epifanie şi Hilarie pe de alta este doar aparentă Icircn realitate icircn timp ce icircn textele Sf Epifanie şi Hilarie ereticul episcop apare ca favorabil termenului icircn cauză folosindu-l chiar ca bază a argumentării sale icircn privinţa condiţiei eterne a Logosului divin icircn textul Sf Atanasie acelaşi Pavel icircl respinge dar nu cu privire la acelaşi Logos divin ci cum uşor se poate observa pe seama omului Iisus a lui Iisus cel istoric pentru a argumenta deosebirea de esenţă a acestuia icircn raport cu Logosul de fapt cu esenţa divină icircnsăşi Pavel respinge

μοο σιος pentru a-l putea menţine pe Iisus un simplu om ψ λος νθρωπος ὁ ύ ί ἄ

Cum sinodalii icircl presau cacirct se poate de firesc ca să recunoască dumnezeirea lui Iisus Hristos el a recurs la sofismul redat de Sf Atanasie dacă Iisus ca om este prin

25 Epifanie de Salamina Contra Appolinar II 1 la JTixeront Histoire des dogmes vol1 p464 n6

26 La JTixeront Histoire des dogmes vol1 p464 n7 8 9

27 La J Schwane Histoire des dogmes vol1 p206 n3

propria esenţă Dumnezeu atunci trebuie să admitem nu una ci trei esenţe icircn Dumnezeu una anterioară şi alte două purcezacircnd din aceasta adică esenţa Tatălui şi pe aceea a Fiului Este uşor de recunoscut sub masca acestui sofism al lui Pavel referinţa clară la modalismul sabelian potrivit căruia am avea icircn Dumnezeu mai icircntacirci monada eternă apoi manifestările ei temporale succesive sub chipurile Tatălui şi Fiului Sabeliu este aşadar cel vizat aici şi oferit de Pavel ca alternativă inacceptabilă la propria doctrină căci el este cel ce icircnvăţa existenţa icircn Dumnezeu a trei esenţe Situaţia era icircntr-adevăr dilematică pe de o parte Pavel uza de termenul μοο σιος pentru a defini statutul Logosului icircn raportὁ ύ cu Dumnezeu Tatăl dar consecinţa era aceea a confundării sale cu Tatăl pe de alta Pavel refuza folosirea aceluiaşi termen cu referire la Iisus cel istoric aşa cum vor fi vrut la un moment dat poate sinodalii argumentacircnd că a-l admite icircnsemna eşuarea icircn sabelianism Ambarasaţi peste măsură de aceste subtilităţi de dilema celor două utilizări egal de inacceptabile ale termenului icircn cauză sinodalii au tăiat pur şi simplu nodul gordian renunţacircnd cu totul la el Şi iată astfel o interpretare care nu vine decacirct să completeze explicaţie Sf Epifanie şi a Sf Hilarie cu privire la motivul pentru care sinodul de la Antiohia icircmpotriva lui Pavel de Samosata a condamnat termenul de

μοο σιος ὁ ύ

Iisus este astfel după ereticul episcop al Samosatei un simplu om Cu toate acestea explică el Iisus a fost o persoană unică fără egal Uns de către Duhul Sfacircnt la botez el a atins perfecţiunea morală Iubirea sa pentru Dumnezeu a fost fără greşeală iar voinţa sa absolut impecabilă cu totul superioară voinţei sale naturale Ca recompensă pentru această vieţuire dreaptă Dumnezeu i-a conferit puterea de a face minuni Iisus triumfă asupra păcatului nu numai icircn el icircnsuşi ci şi icircn noi căci el ne răscumpără ne salvează şi icircn acelaşi timp uneşte indisolubil cu Dumnezeu puritatea vieţii lui ca şi suferinţele pe care le-a icircndurat i-au conferit dreptul de a purta un nume mai presus de orice alt nume Icircmbrăcat cu o asemenea demnitate divină i s-a dat astfel dreptul de a judeca vii şi morţii astfel icircncacirct noi icircl putem numi bdquoDumnezeu născut dintr-o fecioară Dumnezeu care s-a arătat din Nazaret θε ν κ τ ς παρθ νου θε ν κ Ναζαρ τὸ ἐ ῆ έ ὸ ἐ ὲ

φθ νταrdquo ὀ έ 28 Separacircndu-l cu totul pe Iisus cel istoric de Dumnezeu Logosul şi consideracircndu-l un simplu om ψ λος νθρωπος Pavel icircl separa totuşi şi de ceilalţiί ἄ oameni căci el vorbea de o diferenţă de constituţie icircntre Iisus şi noi Iisus a fost zicea el o fiinţă unică fără pereche 29 Astfel deşi Iisus n-a fost decacirct un simplu om unirea sa cu

28 La JTixeront Histoire des dogmes vol1 p464 n11 12 p465 n1 2

29 La JTixeront Histoire des dogmes vol1 p464 n11

Icircnţelepciunea divină cu Logosul lui Dumnezeu Tatăl a fost atacirct de stracircnsă icircncacirct această unire συν λευσις i-a conferit o organizare diferită de aceea a noastră τερ αν τ νέ ἑ ί ὴ κατασκευ ν τ ς μετ ρας ὴ ῆ ἡ έ 30 Iisus n-a fost astfel un Dumnezeu prin propria-i natură ci doar un Dumnezeu printr-o adopţie a sa de către Dumnezeu Tatăl printr-o icircnălţare a sa prin propria-i virtute De aici caracterizarea hristologiei sale de către Harnack ca adopţiană

Comentacircnd această doctrină ciudată a efectului unirii Logosului cu natura umană a lui Iisus G Bardy icircşi exprimă completa nedumerire cu privire la sensul ei căci spune bdquoAcesta este unul dintre punctele cele mai obscure dar icircn acelaşi timp dintre cele mai atestate ale doctrinei samosateene S-ar părea că Pavel este sfacircşiat icircntre dorinţa de a salva anumite idei tradiţionale şi aceea de a menţine unitatea sistemului său Iisus este superior celorlalţi oameni nici patriarhii nici profeţii nici Moise icircnsuşi nu l-au egalat pe Macircntuitorul Totuşi oricacirct de diferit a putut fi el faţă de toţi ceilalţi Iisus rămacircne un om căci doar un simplu atribut divin Icircnţelepciunea este cel ce a locuit icircn el şi l-a umplut de virtute Icircnţelepciunea nu s-a unit astfel cu el decacirct printr-o unire pur morală el (Iisus) n-a fost decacirct casa icircn care aceasta a locuit sau doar un veşmacircnt pe care aceasta l-a icircmbrăcat Icircn nici un moment nu se poate vorbi de o unitate icircn Hristos icircn care Icircnţelepciunea şi-a făcut casă Totul este departe de a fi clar icircn acest rezumat pe care noi am icircncercat să-l prezentăm cu privire la icircnvăţătura paveliană spune Bardyrdquo 31 Patrologul catolic a pierdut icircnsă din vedere ceea ce el icircnsuşi a semnalat icircntr-un alt articol cu privire la Taţian Asirianul Pentru Taţian Logosul este tot atacirct de impersonal şi de indisolubil icircn raport cu Tatăl pe cacirct este el la Pavel de Samosata Taţian reuşeşte icircnsă să explice influenţa acestui Logos asupra oamenilor nu ca pe o corporeificare a sa şi astfel ca pe o desprindere a sa de Tatăl ca pe o individualizare a sa icircn raport cu Dumnezeu Tatăl ci ca pe o acţiune de organizare a materiei confuze din fiinţa ascultătorilor săi sau a celor icircn care locuieşte 32 Este evident o acţiune a unei puteri impersonale de organizare a materiei confuze din

30 Cf Leonţiu de Bizanţ Contra Nestor Et Eutych III PG LXXXVI 1393 la G Bardy Paul de Samosate DTC volXII A col50

31 G Bardy Paul de Samosate DTC vol XII A col50-51

32 Taţian Asirianul Orat 5 PG VI 816-817 la G Bardy Monarchianisme DTC vol X B col2194

omul Iisus rezultatul fiind că icircn baza acestei simple organizări raţionale a propriei fiinţe umane Iisus este cu totul superior celorlalţi oameni Astfel prezenţa Logosului icircn omul Iisus n-a fost una icircn persoană ci una organizatorică de refacere a caracterului raţional icircntr-o natură răvăşită de păcat şi devenită tocmai pentru aceea iraţională Acesta este icircnsă o acţiune din afară ξωθεν a Logosului asupra lui Iisus nu una din interiorul fiinţei şiἒ persoanei acestuia

Am detaliat pacircnă aici hristologia paveliană propriu-zisă adică teoria despre adevărata natură a lui Iisus şi a unirii sale cu Logosul divin Care este icircnsă soteriologia care va fi putut decurge din hristologia lui Pavel de Samosata sau măcar dintr-o asemenea hristologie adopţiană Răspunsul la o asemenea icircntrebare nu este cu totul ipotetic deşi lipsesc cu desăvacircrşire informaţiile cu privire la un asemenea subiect Să aşezăm premizele Hristologia sa adopţiană s-a constituit pe confuzia monarhiană a Logosului cu Dumnezeu Tatăl Considerat a fi icircnsăşi esenţa divină a Tatălui Logosul astfel icircnţeles nu a mai putut fundamenta dogma icircntrupării din cauza incompatibilităţii absolute dintre condiţia sa de spirit pur absolut divin pe de o parte şi aceea pur trupească carnală chiar a omului Iisus stabilind statutul Logosului prin prisma distincţiei dintre duh şi carne dintre spirit şi trup Pavel a ajuns inevitabil să afirme caracterul pur uman al lui Iisus şi unirea sa cu totul exterioară doar morală cu Logosul Dar aceeaşi grilă de interpretare aceeaşi antiteză fundamentală dintre spirit şi trup a fost folosită la un moment dat icircn Occident la Roma de către papa Calist şi icircn Africa de către Praxeas Utilizacircnd amacircndoi icircn hristologia lor monarhiană această antiteză au ajuns amacircndoi la ceea ce Tertulian a numit patricompasianism Concepacircndu-l icircn icircntregime ca spirit cei doi n-au mai putut susţine că Tatăl este cel care a suferit pe cruce ci omul Iisus Patricompasianismul afirmă icircn fond că cel care a suferit a fost doar omul Iisus nu Tatăl cu Dumnezeirea sa Tatăl icircnsă a com-pătimit Patripasianismul a fost icircn realitate o hristologie adopţiană avant la lettre

Icircn acest context com-pătimirea poate fi considerată ca esenţa soteriologiei adopţiene Aşa cum Logosul doar a icircmpreună-locuit a con-locuit icircn şi cu Iisus tot astfel se poate spune că pe cruce a com-pătimit cu Iisus Patima ca şi naşterea Pavel nu le-a atribuit Logosului ci omului Iisus icircn baza unirii sale morale cu Logosul el va fi putut spune icircnsă că şi Logosul a participat la patima sa deşi cu totul exterior icircn sensul unei pătimiri morale a unei com-pătimiri de fapt Pătimirea lui Iisus a fost de altfel considerată de Pavel ca exprese a prezenţei organizatoare a Logosului icircn trupul său uman ca o durere cu totul meritoasă căci ea n-a fost altceva decacirct o părăsire a iraţionalului introdus icircn firea lui Iisus de păcatul general uman Macircntuirea n-a putut fi icircn acest context pentru Pavel de Samosata decacirct o revenire progresivă a trupului uman a omului pur şi simplu la raţionalitatea Logosului icircnsuşi Numai icircn acest sens a putut el califica pe Iisus ca θε ν κ τ ς παρθ νου θε ν κ Ναζαρ τ φθ ντα Dacă ar fi să căutăm cu orice preţὸ ἐ ῆ έ ὸ ἐ ὲ ὀ έ un termen care să definească hristologia lui Pavel prin imitarea mecanică a

patripasianismului lui Praxeas şi al lui Calist ar trebui să-l găsim icircn acela de logocompasianism Şi nu este cacirctuşi de puţin icircntacircmplător că patricompasianismul lui Praxeas a apărut sub presiunea confruntării acestuia cu montanismul african Dacă icircn Africa montanismul a putut fi atacirct de presant icircncacirct să-l determine pe Praxeas la adoptarea acestei hristologii adorţiene avant la lettre cu cacirct mai presantă trebuie să fi fost aceeaşi erezie icircn Asia adică exact icircn teritoriile ei de origine Pe de altă parte dacă ne gacircndim că Pavel de Samosata nu făcea nici o diiferenţă icircntre Logos şi Tatăl adopţianismul său ar putea fi numit tot patricompasianism ca şi acela al lui Praxeas şi Calist icircn sensul că prin Logosul său impersonal Tatăl a com-pătimit icircn omul Iisus de fapt alături de omul Iisus

Am arătat icircn acest capitol apari ia unei gnoze profund diferite de a aceeaț generată icircn mediile siriene i samarinene Mediul alexandrin icircn care a apărut ea spreș deosebire de mediile de gacircndire samaro-siriene caută sinteza icircntre gacircndirea greacă i ceaș orientală pe toate fronturile Acestei tendin e i s-a supus i ceea ce numim bdquognozaț ș alexandrinărdquo i evident reprezentantul ei cel mai de seamă Valentin Sinteza vizată aiciș de gnoză este aceea dintre lumea pur spirituală a Primului Principiu pe de o parte iș lumea sublunară materială pe de alta Valentin reu e te să ispitească min ile curioase aleș ș ț vremii sale cu tabloul unei lumi intermediare formată din numero ii eoni ai pleromei saleș care nu sunt nici cu totul divini ca principiul lor originar dar nici supu i scăderilorș materiei ca fiin ele lumii noastre Viziunea sa metafizică este aceea a unei scări careț coboară din vacircrful existen ei supreme unde se află Dumnezeul său transcendent pacircnă laț nivelul de jos al lumii materiale pe tot acest traseu el icircn iră nenumăra i eoni care derivăș ț din principiul suprem i apoi unii din al ii dar mereu inferiori originii lor icircn ceea ceș ț prive te propria substan ă Valentin este cel care introduce icircn gacircndirea cre tină concepteș ț ș fundamentale ca cele de ipostas de procesiune etc dar care icircn acela i timp lansează iș ș ideea că anterior na terii primului eon Primul Principiu era cu totul singur că neavacircndș icircncă un fiu nu era icircncă tată Este afirma ia care i-a permis să argumenteze inferioritateaț succesivă a eonilor pleromei sale Principala ideea care se află icircn substratul metafizicii sale este aceea că eonii sunt ulteriori procesiunilor lor de origine ceea ce-i face inferiori i total diferi i icircn raport cu originea din care au ie itș ț ș

Icircn fa a acestei viziuni seducătoare ce pare a fi cucerit la un moment datț majoritatea spiritelor cultivate ale imperiului roman Biserica a trebuit să reac ionezeț apăracircnd consubstan ialitatea Fiului cu Dumnezeu Tatăl i a Duhului Sfacircnt cu Tatăl i cuț ș ș Fiul Din nefericire clerul roman pe teritoriul căruia s-a declan at această bătălie cuș gnoza valentiniană nu era pregătit să icircn eleagă subtilită ile metafizice ale problemei Esteț ț motivul fundamental ce pare a fi favorizat apari ia tot la Roma a sabelianismuluiț Sabeliu de Cyrene minte genială icircn materie de teologie este cel care a lansat pentru prima dată icircmpotriva gnozei faimoasa teorie a rela iilor prin celebrul său concept deț

οπ τωρ Sugeracircnd că Fiul preexistă ca poten ă icircn monada divină anterior originii saleὑ ά ț

adică anterior na terii sale din Fecioara Sabeliu a reu it să argumenteze icircmpotriva gnozeiș ș identitatea reală a ipostaselor icircn planul iconomiei Promovacircndu- i conceptul său deș

οπ τωρ gacircnditorul din Cyrene pare să fi reu it icircntr-adevăr să dea o puternică loviturăὑ ά ș conceptuală gnozei lui Valentin Din nefericire icircnsă consecin ele icircn domeniul icircnvă ăturiiț ț tradi ionale despre Sf Treime erau catastrofale Icircn baza acelui faimos οπ τωρț ὑ ά procesiunile divine promovau icircn planul iconomiei o diferen iere total inconsistentă aț persoanelor treimice unele de altele ba chiar o existen ă a lor cu totul efemerăț temporară inacircnd numai de istoria macircntuirii iar nu de condi ia lor intrinsecă ț ț

16 ADRIAN NICULCEA

CAPITOLUL II

ARIANISMUL GREC I RĂSPUNSUL LUI MARCELȘ AL ANCYREI FOTIN DE SIRMIU

A SUBORDINA IANISMUL ARIANȚ

1 Arie din Alexandria

Istoricii dogmelor l-au prezentat din totdeauna pe Arie ca pe un eretic antitrinitar şi au icircncadrat concepţia lui la categoria abaterilor de la dreapta credinţă icircn ceea ce priveşte dogma trinitară Consideraţiile sale despre statutul inferior al Logosului icircn raport cu Dumnezeu Tatăl sunt menite să fundamenteze teoria sa despre Logos ca punte de legătură icircntre Dumnezeu Tatăl şi lumea noastră materială Principala preocupare a lui Arie a fost astfel aceea de a contura asemenea gnosticilor statutul unei fiinţe intermediare capabilă să explice creaţia şi chiar răscumpărarea icircn condiţiile icircn care unui Dumnezeu cu totul transcendent şi incompatibil cu lumea acest lucru icirci era imposibil Astfel esenţialul doctrinei lui Arie este nu Logosul ca persoană inferioară Tatălui ci Logosul ca fiinţă intermediară icircntre Dumnezeu şi om capabilă să realizeze opera de creaţie a lumii icircn locul lui Dumnezeu dar şi opera de răscumpărare a umanităţii din starea ei de cădere

Ceea ce l-a preocupat pe Arie chiar şi atunci cacircnd aborda problema Duhului Sfacircnt a fost deci acest statut cu totul special al Logosului de punte icircntre Dumnezeu Tatăl şi lumea noastră materială bdquo(Arie) spune Schwane n-a ajuns să nege de la icircnceput divinitatea lui Iisus Hristos ca să ajungă la un astfel de rezultat el a trebuit să facă un lung ocol Ca cei mai mulţi antitrinitari el puse pe primul plan doctrina despre unitatea lui Dumnezeu şi susţinu că ea este incompatibilă cu pluralitatea persoanelor divine icircn special cu aceea a unui Fiu consubstanţial cu Tatăl Ajuns la un asemenea monoteism el nu pretinse cum făceau sabelienii că Dumnezeul unic s-a icircntrupat sau că s-a revelat sub diferite forme icircn lumea finită o astfel de doctrină i se părea nedemnă de Dumnezeu El invocă doctrina lui Platon şi a lui Filon conform căreia fiinţa divină absolută τὸ νὄ nu putea intra icircn nici un raport cu

ISTORIA SISTEMATICĂ A DOGMEI TRINITARE 17

lumea finită deoarece era mult prea sublimă pentru a se revela sub o formă umană Astfel pentru a nu cădea pe de o parte icircn diteism sau icircn politeism iar pe de alta icircn sabelianism nu-i rămacircnea decacirct să imagineze o fiinţă supremă intermediară care să-şi pună icircn aplicare planurile icircn lumea finită şi să icircmplinească opera de creaţie şi răscumpărarerdquo 33

Icircntr-adevăr un fragment din principala sa operă Thalia pune icircn evidenţă această preocupare icircn termenii următori bdquoDumnezeu zice Arie nu a fost icircntotdeauna Tată a existat un timp deci cacircnd el nu era icircncă Tată El a devenit Tată abia ulterior Fiul n-a existat din totdeauna Toate lucrurile au fost create din neant deci toate lucrurile sunt creaturi şi opere Cuvacircntul lui Dumnezeu a fost şi el creat din neant astfel a fost un timp cacircnd el nu era El nu exista deci icircnainte de a fi fost născut ci a icircnceput (să existe) ca fiinţă creată Iniţial Dumnezeu era singur Cuvacircntul şi icircnţelepciunea icircncă nu existau Prin urmare cacircnd Dumnezeu a vrut să ne creeze el a făcut mai icircntacirci o fiinţă şi a numit-o Cuvacircnt Icircnţelepciune şi Fiu pentru a ne crea prin elhelliprdquo 34 Acelaşi lucru icircl găsim afirmat şi-ntr-o scrisoare a lui Alexandru patriarhul Alexandriei către episcopii orientali pe care icirci avertizează că după Arie Fiul nu există prin sine icircnsuşi ca un Dumnezeu adevărat asemenea Tatălui ci bdquoel a fost creat pentru noi pentru ca apoi Dumnezeu să ne creeze pe noi prin el ca printr-un instrument el n-ar fi existat dacă Dumnezeu n-ar fi vrut să ne creezerdquo 35 De ce a recurs Dumnezeu la serviciile unei fiinţe intermediare pentru a-şi realiza obiectivele De ce a creat el lumea prin intermediul Logosului Sofistul Asterie partizan al lui Arie explică motivul spunacircnd că lumea n-ar fi putut suporta greutatea unei acţiuni directe a lui Dumnezeu μὴ

δύνατοἐ τὰ λοιπὰ κτίσματα τ ςῆ κράτουἀ χειρ ςὸ τοῦ γεννήτουἀ ργας ανἐ ἰ βαστ ξαιἀ 36

O fiinţă cu adevărat intermediară icircntre Dumnezeu şi lume trebuie să aibă cacircte ceva din ambele extreme dar deopotrivă să se şi deosebească de ele Cu alte cuvinte Logosul trebuie să fie distinct de creaţie adică superior ei căci altfel n-ar putea s-o ridice din condiţia sa căzută dar el trebuie să fie distinct şi icircn raport cu Dumnezeu căci altfel nu s-ar putea apropia de lume Aceste consideraţii de natură platonico-filoniană şi de inspiraţie lucianistă l-au determinat pe Arie să-şi icircnceapă marea sa operă de contestare a doctrinei oficiale a

33 J Schwane op cit vol1 p207-208

34 Ortiz de Urbina Niceacutee et Constantinople Edition de lrsquoOrante Paris 1963 p19

35 Ortiz de Urbina op cit p251-252

36 Atanasie Contra arianos I 5 cf De dectretis 8 la J Tixeront op cit vol2 p25 n2 subsol

18 ADRIAN NICULCEAepiscopului său exact icircn acel punct icircn care el credea că acesta pune icircn pericol caracterul de mijlocitor al Logosului raportul Logosului cu Dumnezeu Tatăl Natura controverselor icircn care el s-a angajat l-au obligat astfel să-şi concentreze argumentarea aproape exclusiv asupra acestui aspect al naturii Logosului Iată icircn continuare principalele fragmente din Thalia icircn care el fixează raportul Logosului mai icircntacirci cu Dumnezeu Tatăl bdquoDumnezeu nu a fost din totdeauna Tată a existat deci un timp icircn care el icircncă nu era Tată abia ulterior a devenit el Tată Fiul deci n-a existat din totdeauna căci toate lucrurile (inclusiv Fiul) au fost create din neant toate lucrurile nu sunt decacirct creaturi şi opere Astfel Logosul lui Dumnezeu a fost şi el creat din neant a fost deci un timp icircn care el icircncă nu era el nu exista icircnainte de a fi fost creat Aşadar şi el a icircnceput prin a fi creat căci iniţial Dumnezeu era singur Logosul şi Icircnţelepciunea nu existau icircncă Or cacircnd Dumnezeu a vrut să ne creeze el a creat mai icircntacirci o fiinţă şi a numit-o Logos Icircnţelepciune şi Fiu pentru a ne crea prin elhelliprdquo bdquoTatăl este invizibil Fiului Astfel Logosul (Fiul) nu-l poate vedea şi nici cunoaşte icircn mod perfect şi exact pe Tatăl său Ceea ce el cunoaşte şi vede cunoaşte şi vede după propria sa măsură aşa cum noi icircnşine cunoaştem după propria noastră putere Dar Fiul nu cunoaşte icircn mod exact nu numai pe Tatăl lipsindu-i icircnţelegerea pentru asemenea măsură dar el nu-şi cunoaşte nici propria esenţăhelliprdquo

Iată acum i cacircteva texte cu referire directă la Fiul bdquoNu există deci douăș Icircnţelepciuni există numai una care este proprie lui Dumnezeu şi coexistă cu el Prin această Icircnţelepciune a fost creat Fiul şi numai icircn măsura icircn care participă la ea este el numit Icircnţelepciune şi Logos Căci Icircnţelepciunea (adică Fiul) a venit la existenţă abia prin Icircnţelepciunea (lui Dumnezeu) adică mulţumită Dumnezeului Icircnţelepciunii Icircn mod similar există icircn Dumnezeu un alt Logos alături de Fiul şi numai icircn măsura icircn care acesta participă la acest Logos el Fiul este numit Logos şi Fiu prin harhelliprdquo bdquoExistă puteri diferite una este proprie lui Dumnezeu şi eternă prin icircnsăşi natura ei Hristos nu este icircnsă adevărata putere a lui Dumnezeu ci numai una din cele care se numesc puteri ca lăcusta sau omida (icircn sensul de pedepse trimise de Dumnezeu peste lume nn) Totuşi el nu este numit doar o simplă putere (asemenea acelora nn) ci mare putere Există deci multe alte puteri asemenea Fiului (deşi nu egale lui nn) şi pe care David le numeşte astfel atunci cacircnd zice icircn psalmi (XXIV10) Dumnezeul puterilorhelliprdquo bdquoPrin natura sa Logosul este ca noi toţi adică supus schimbării dar liber icircn sine icircnsuşi icircn măsura icircn care el vrea poate rămacircne bun Dacă ar vrea el s-ar putea schimba (icircn rău nn) ca şi noi deoarece prin icircnsăşi natura sa el este schimbător τρεπτός Iată pentru ce Dumnezeu anticipacircnd că el va fi bun i-a dăruit de mai icircnainte această slavă pe care ca om a cucerit-o mai apoi prin propria-i virtute Aşadar tocmai pentru că Dumnezeu a cunoscut de mai icircnainte cele ce el avea să lucreze l-a făcut să se nască astfelhelliprdquo bdquoLogosul deci nu este cu adevărat Dumnezeu Deşi este numit Dumnezeu el nu este aşa ceva cu adevărat ci numai prin participarea sa la har ca toate celelalte el nu este Dumnezeu decacirct nominal După cum toate lucrurile sunt prin esenţa lor străine de Dumnezeu şi diferite de el tot astfel şi Logosul este absolut străin faţă de esenţa şi de ceea ce-i este propriu Tatălui λλότριοςἀ μ νὲ καὶ νόμοιοςἀ κατὰ πάντα τ ςῆ τοῦ πτρ ςὸ ο σίαςὐ καὶ διότητοςἰ el face parte din racircndul lucrărilor şi creaturilor el este una dintre elehelliprdquo

Icircn fine iată i un text icircn care apar indirect părerile lui Arie despre cea de a treiaș persoană a Sf Treimi bdquoDivizate prin natură cu totul icircndepărtate disjuncte străine şi fără nici o legătură icircntre ele sunt esenţele Tatălui Fiului şi Duhului Sfacircnt ei sunt cu totul

ISTORIA SISTEMATICĂ A DOGMEI TRINITARE 19

neasemănători icircn ceea ce priveşte esenţa şi slava (distanţa dintre ei icircntinzacircndu-se) la infinit Deci el (Logosul) nu are o esenţă şi o slavă asemănătoare ci diferă total atacirct de Tatăl (căruia icirci este inferior nn) cacirct şi de Duhul Sfacircnt (căruia icirci este superior nn)hellip Logosul icircn ceea ce-l priveşte este separat de Tatăl şi nu are absolut nimic comun cu elhelliprdquo 37

Expunerea ideilor lui Arie se opreşte de obicei la acest aspect al doctrinei sale despre raportul Logosului cu Dumnezeu Tatăl aspect cuprins icircn special icircn celebra sa lucrare Thalia Dar Arie nu vedea icircn persoana Logosului doar o fiinţă subordonată inferioară Dumnezeului suprem preocuparea sa ca şi la Filon era de a contura această persoană ca o adevărată fiinţă intermediară icircntre Dumnezeul suprem şi lumea materială absolut inferioară Acest al doilea aspect neglijat icircn mod curent sau pus foarte puţin icircn evidenţă apare icircntr-o scrisoare pe care Arie a adresat-o la un moment dat episcopului său icircntr-o icircncercare de a se icircmpăca cu el Iată principalele sale afirmaţii cuprinse icircn această scrisoare bdquoCredinţa pe care am primit-o de la strămoşii noştri şi pe care am icircnvăţat-o de la tine Prea Fericitule Părinte este aceasta noi cunoaştem un singur Dumnezeu nenăscut unul singur etern unul singur fără principiu singur adevărat nemuritor singur icircnţelept singur bun singur atotputernic unul singur judecător moderator şi guvernator al tuturor lucrurilor imuabil şi fără schimbare drept bun acelaşi Dumnezeu al Legii şi profeţilor dar şi al Noului Testament care a născut icircnaintea timpurilor pe Fiul său prin care el a făcut veacurile şi toate lucrurile (sn)rdquo bdquo(Cunoaştem de asemenea şi pe Fiul) născut nu icircn aparenţă ci cu adevărat subzistacircnd printr-un efect al voinţei lui Dumnezeu imuabil şi fără schimbare creatură perfectă a lui Dumnezeu κτίσμα τοῦ θεοῦ τελε ονῖ dar nu ca vreuna dintre creaturi produs dar nu ca vreunul dintre lucrurile produse produs nu cum afirmă Valentin ca şi cum ar fi o emanaţie din Tatăl produs nu cum a spus Maniheu ca şi cum ar fi o parte a fiinţei lui Dumnezeu produs nu cum a spus Sabeliu care diviza unitatea numindu-l pe Fiul Tată produs nu cum a spus Hieracas pentru care el este lumină din lumină sau ca o torţă divizată icircn două nu ca şi cum cel ce exista mai icircnainte ar fi devenit după aceea sau ar fi fost creat din nou icircn Fiul bdquoTu icircnsuţi Prea Fericitule Papă ai respins de multe ori chiar icircn mijlocul Bisericii şi al adunării pe toţi aceştia care afirmau astfel de lucruri Dar aşa cum am mai spus el a fost creat icircnainte de timpuri şi icircnaintea veacurilor şi a primit de la Tatăl viaţa şi existenţa şi splendorile slavei pe care Tatăl i le-a conferit (sn) Icircntr-adevăr dacircndu-i drept moştenire toate lucrurile Tatăl nu s-a privat pe el icircnsuşi de ceea ce-i este propriu anume de a fi fără principiu căci el este izvorul a toate Iată pentru ce există trei ipostase Tatăl Fiul şi Duhul Sfacircnt bdquoDumnezeu care cu adevărat este cauza tuturor celor ce există este absolut singur icircn a fi fără principiu Fiul născut icircn afara timpului de către Tatăl creat şi icircntemeiat icircnaintea veacurilor nu exista icircnainte de a fi născut ci născut icircn afară de timp icircnaintea tuturor lucrurilor singur el a fost creat (direct nn) de Tatăl El icircnsă nu este nici etern nici coetern şi nici nu participă la a fi nenăscut asemenea şi icircmpreună cu Tatăl El nu-şi are existenţa deodată cu Tatăl cum zic unii despre unul şi despre celălalt afirmacircnd două principii nenăscuterdquo 38

Cu o astfel de scrisoare mai ales cu afirmaţiile ultime despre statutul Logosului icircn

37 Ortiz de Urbina op cit pp254-255 CJ Hefele Histoire des concils Beuchesne Paris 1910 vol1 p376 n14 p377 n24

raport cu Dumnezeu Tatăl era firesc ca Arie să nu-şi atingă scopul Departe de a pacifica relaţiile sale cu patriarhul Alexandru el le-a icircnrăutăţit şi mai mult şi conflictul s-a acutizat conducacircnd la convocarea primului sinod ecumenic Ceea ce trebuie reţinut icircnsă din textul scrisorii este statutul superior pe care Arie icircl acordă Logosului icircn raport cu restul creaturii Logosul deşi creatură icircn substanţa sa nu este o creatură ca celelalte ci o creatură perfectă κτίσμα τοὔ θεοὔ τελε ονῖ 39 Dacă Dumnezeu ar fi vrut să creeze o altă făptură perfectă aceasta n-ar fi putut fi decacirct cel mult egală cu aceea a Logosului dar icircn nici un caz superioară 40 Doar el a fost creat direct de către Dumnezeu Tatăl toate celelalte creaturi au fost aduse la existenţă prin el adică depind nu direct de Dumnezeu ci de Logosul creatorul lor şi-i sunt astfel necesarmente inferioare Duhul icircnsuşi ca al treilea ipostas a fost creat prin el ca primă operă a sa şi de aceea icirci este inferior cu atacirct mai mult restul creaţiilor sale Toate au fost create icircn timp doar el Logosul a fost creat icircnaintea timpurilor deci direct de către Tatăl Toate sunt supuse schimbării datorită naturii lor create Logosul singur deşi creat este imuabil desigur nu ca Dumnezeu adică prin propria-i fiinţă ci datorită hotăracircrii voinţei sale neclintite Din acest motiv a meritat el bdquoviaţa şi existenţa şi splendorile slavei pe care Tatăl i le-a conferitrdquo adică statutul de primă creatură şi de instrument al creaţiei tuturor celorlalte Icircn aceste condiţii Logosul este icircntr-adevăr acea fiinţă intermediară icircntre Dumnezeul cel infinit diferit de lume şi lumea materială absolut inferioară prin icircnsăşi esenţa ei de creatură Fără să fie asemenea lui Dumnezeu Logosul este icircnsă diferit şi faţă de lumea materială Inferior lui Dumnezeu Logosul este totuşi superior icircntregii creaţii Avacircnd icircnsă cacircte ceva atacirct din Dumnezeu cacirct şi din lumea creată Logosul este cu adevărat acel mijlocitor capabil să explice actul creaţiei şi al revelării lui Dumnezeu icircn lume dar şi apropierea acesteia de Dumnezeu urcuşul ei spre cele superioare

Am studiat pacircnă aici relaţia Logosului cu Dumnezeu Tatăl Care este icircnsă relaţia sa cu Duhul Sfacircnt Arie menţionează icircntr-adevăr pe alocuri şi persoana Duhului Sfacircnt Consideraţiile sale relative la cea de a treia persoană a Sf Treimi sunt icircnsă cu totul obscure şi dispersate Cu privire la această problemă Tixeront face următoarea remarcă

38 Ortiz de Urbina op cit pp252-253 CJ Hefele op cit p357 n1

39 J Tixeront op cit vol2 p26 jos

40 Atanasie De synodis 46 la J Tixeront op cit vol2 p26 n1

bdquoAsupra Duhului Sfacircnt fragmentele lui Arie sunt foarte puţin explicite El admite ipostasul (Duhului) ca formacircnd alături de Tatăl şi de Fiul o treime Dar Duhul Sfacircnt este icircn viziunea sa infinit icircndepărtat separat de celelalte două persoane le este străin prin esenţă el nu posedă nici măcar aceeaşi slavă cu ele Arie făcea probabil din Duhul o creatură a Fiului Acest punct al doctrinei sale a rămas icircn umbră pacircnă icircn ziua icircn care a fost pus icircn lumină de erezia macedonianărdquo 41 Atunci cacircnd ajunge să se refere la cea de a treia persoană treimică Arie o face icircn intenţia de a arăta că Logosul este diferit atacirct faţă de Tatăl cacirct şi de faţă de Duhul ca icircn următorul fragment bdquoDivizate prin natură cu totul icircndepărtate disjuncte străine şi fără nici o legătură icircntre ele sunt esenţele Tatălui Fiului şi Duhului Sfacircnt zice el ei sunt cu totul neasemănători icircn ceea ce priveşte esenţa şi slava (distanţa dintre ei icircntinzacircndu-se) la infinit Deci el (Fiul) nu are o esenţă şi o slavă asemănătoare el diferă total de Tatăl şi de Duhulhelliprdquo 42 Sensul acestui text este acela că Logosul diferă de Dumnezeu Tatăl deoarece icirci este cu totul inferior şi subordonat dar el diferă radical şi de Duhul Sfacircnt căruia icirci este cu totul superior ba chiar creator astfel el este o fiinţă intermediară Menţionarea celei de a treia persoane adică a Duhului Sfacircnt era menită astfel să pună icircn evidenţă diferenţa considerabilă a Logosului faţă de creatură Duhul Sfacircnt este abordat de Arie ca simbol al creaturii propriu-zise al lumii noastre materiale din care face parte ca primă creatură a Logosului Cu alte cuvinte atunci cacircnd se referă la Duhul Sfacircnt Arie o face pentru a arăta că Logosul este de fapt un mediator icircntre Dumnezeu Tatăl simbol al transcendenţei absolute faţă de lume pe de o parte şi Duhul Sfacircnt simbol al lumii materiale prima şi cea mai icircnaltă dintre creaţiile Logosului

Icircn aceste condiţii Treimea ariană este o realitate care s-a constituit progresiv nu una care să fi existat ca atare din eternitate Acest lucru reiese din fragmentele icircn care Arie neagă faptul că paternitatea ar fi o calitate eternă icircn Dumnezeu Iată un text pe care-l reproduce Sfacircntul Atanasie şi icircn care Arie este cacirct se poate de explicit ldquoDumnezeu Pricipiul a tot zice el numai El este fără principiu Fiul născut din Tatăl icircn afara timpului creat şi format icircnainte de veacuri nu era icircnainte de a fi născut născut icircnsă icircn afară de timp icircnaintea tuturor lucrurilor el deţine existenţa din Tatăl El nu este etern şi coetern cu Tatăl nici conenăscut el nu are existenţă icircn acelaşi timp cu Tatăl cum zic unii despre relaţii ςὀ τίνες λέγουσι τὰ πρ ςὸ τί introducacircnd astfel două principii nenăscute Ci monadă şi principiu universal Dumnezeu este deasupra a tot Iată pentru ce el este

41 J Tixeront op cit vol2 p27-28

42 Ortiz de Urbina op cit p255

anterior Fiuluirdquo43 Trebuie spus aici că icircn această negare a calităţii Tatălui de a fi Tată din eternitate Arie nu era icircntru totul original Patriarhul Dionisie al Alexandriei din secolul al III-lea afirmase deja icircntr-o scrisoare către papa Dionisie al Romei că bdquoDumnezeu n-a fost din totdeauna Tată deci Fiul nu a existat din totdeaunardquo44 Mai icircnaintea acestuia chiar gnosticul Valentin spusese că bdquola icircnceput Dumnezeu nu era Tatăhelliprdquo45

Aşadar anterior naşterii Fiului a Logosului Dumnezeu era doar monadă Arie spunea următoarele bdquoIcircnţelege că mai icircntacirci a fost Unul (adică monada Dumnezeu simplu nn) iar Doimea (adică Dumnezeu devenit Tată ca urmare a naşterii Fiului Său nn) n-a fost icircnainte de a fi existat concret Fiul Dumnezeu (Tatăl) este icircnainte de a fi Fiulrdquo46 Deci Doimea constituită de Tatăl şi de Fiul este posterioară Monadei iniţiale constituită de solitudinea paternă Aceeaşi concepţie o manifestă Arie şi despre Duhul Sfacircnt Dacă a fost o vreme cacircnd Doimea icircncă nu exista deoarece nu fusese creat Fiul atunci a fost o vreme cacircnd Treimea nici ea nu exista pacircnă să fie creat Duhul Sfacircnt Sfacircntul Atanasie redă acest ultim aspect al doctrinei ariene icircn termenii următori bdquoDacă Duhul este creatură iar creaturile sunt din cele ce nu sunt (adică din nimic nn) e vădit că a fost o vreme cacircnd n-a fost Treimea ci Doimea Or ce ar putea spune cineva mai contrar credinţei decacirct aceasta Căci aceştia (arienii nn) spun că Treimea rezultă din prefacere şi progres şi există o Doime care aşteaptă să se facă o creatură care să se unească cu Tatăl şi cu Fiul şi să apară astfel Treimeardquo47

43 I Chevalier Sf Augustin et la pensee greque Les relations trinitaires Freiburg 1940 p109 n1

44 I Chevalier Sf Augustin et la pensee greque Les relations trinitaires p110

45 E de Faye Le gnosticisme Beauchesne Paris 1924 p34

46 Sf Atanasie cel Mare Despre sinoade icircn ldquoPărinţi şi scriitori bisericeştirdquo Ed Inst Biblic şi de Mis Ortodoxă Bucureşti 1988 vol XVI p121-122

47 Sf Atanasie cel Mare Despre Sfacircntul Duh către acelaşi Serapion icircn ldquoPărinţi şi scriitori bisericeştirdquo Ed Inst Biblic şi de Mis Ortodoxă

După moartea lui Arie concepţia sa a fost continuată şi nuanţată de anomeii radicali Urmaşi direcţi ai marelui eretic anomeenii susţineau că bdquoFiul este cu totul neasemănător cu Tatăl κατὰ πάντα νόμοιοςἀ atacirct sub raportul voinţei cacirct şi sub acela al fiinţeirdquo 48 Ei se deosebeau totuşi de Arie icircnsuşi prin felul icircn care concepeau desăvacircrşirea Logosului icircntrupat icircn timp ce Arie credea că acesta a ajuns la demnitatea divină ca o recompensă pentru virtutea pe care a dovedit-o anomeii dimpotrivă considerau această demnitate drept apanajul naşterii sale al filiaţiei sale unice Acest fapt nu-i icircmpiedica icircnsă să deprecieze persoana Logosului icircn planul vieţii liturgice şi practice Astfel ei botezau icircn numele lui Dumnezeu cel necreat al Fiului creat şi al Duhului Sfinţitor procreat de către Fiul cel creat Ei practicau o singură scufundare icircn amintirea morţii lui Iisus Hristos Deprecierea Logosului icircn raport cu Dumnezeu Tatăl i-a condus la o atitudine ireverenţioasă faţă de Scriptură la o respingere a cultului moaştelor şi al sfinţilor iar icircn final chiar la laxism moral 49 Un alt urmaşi al lui Arie a fost Eustaţiu de Sevasta care a cochetat toată viaţa cu arienii icircn special cu partida homoiusienilor adică a acelora care respingeau icircn egală măsură radicalul anomios al arienilor riguroşi cacirct şi homoousios consacrat la Niceea Icircn acord cu partida homoiusienilor Eustaţiu icircnvăţa că Logosul este asemenea Tatălui său dar nu egal cu el Icircn cele din urmă Eustaţiu a sfacircrşit icircn racircndurile macedonienilor a acelei partide care respingea dumnezeirea Sf Duh Spre deosebire de anomeii libertini icircn materie de morală Eustaţiu s-a distins printr-un ascetism riguros Ucenicii săi numiţi eustaţieni au fost condamnaţi la un sinod de la Gangra tocmai pentru exagerările lor ascetice pentru respingerea căsătoriei a cărnii icircn general considerată ca impură etc 50 Atitudinea lui Eustaţiu şi a partizanilor său trebuie pusă icircn legătură cu arianismul său mai exact cu doctrina despre efectele icircnlocuirii sufletului uman de către Logos icircn Iisus Hristos Prin această asumare incompletă umanitatea logosului a fost considerată cu mult superioară celei a oamenilor adevăraţi mai presus de slăbiciunile

Bucureşti 1988 vol XVI p85-86

48 X Le Bachelet Anomeacuteens DTC volI B col1323

49 X Le Bachelet Anomeacuteens DTC volI B col1324 1325

50 S Salaville Eusthate de Seacutebaste DTC volV B col15666-1571 Eustathiens DTC volV B col 1572

obişnuite şi de aceea model de urmat Pentru a realiza aceleaşi efecte icircn propria natură umană Eustaţiu n-a găsit alt mijloc decacirct ascetismul său extraordinar de riguros dus pacircnă la deprecierea umanului icircn general Cel care i-a continuat icircnsă concepţia trinitară a fost Eunomiu ajuns episcop de Cyzic

Care era icircn aceste condi ii doctrina ariană icircn materie de hristologie ț bdquoGrave erau consecinţele arianismului icircn ceea ce priveşte icircntruparea şi răscumpărarea spune X Le Bachelet Persoana lui Hristos nu mai era o persoană cu adevărat divină devreme ce Logosul icircntrupat la plinirea vremii nu mai era el icircnsuşi un Dumnezeu adevărat Din această cauză opera sa răscumpărătoare icircşi modifica profund conţinutul icircn loc să fie teandrică acţiunea şi influenţa lui Hristos nu mai era decacirct una de ordin moral mai mult sau mai puţin umană Un alt rezultat a fost acela că arienii au ajuns să nu mai recunoască icircn Hristos decacirct un trup fără suflet uman ψυχονἄ sau un suflet fără raţiune ψυχὴ

λογοςἄ ei pretindeau că salvează astfel unitatea persoanei pe care prezenţa simultană a celor două spirite finite Logosul şi sufletul uman ar fi compromis-o Mulţumită acestei suprimări ei puteau atribui Logosului direct cunoaşterea limitată afectele de tristeţe de bucurie şi altele de acest fel (care se atribuie doar oamenilor nn) Mărturii explicite (ale scriitorilor vremii) atribuie această doctrină fie arienilor icircn general fie fondatorului lor icircnsuşihellip Sf Epifanie prezintă această doctrină ca un loc comun al lucianiştilorhellip Hristos al arienilor devenea astfel o fiinţă particulară complet diferită de Omul-Dumnezeu deoarece el nu mai era nici Dumnezeu adevărat nici om adevărathelliprdquo 51 Arie icircnsuşi n-a lăsat nici o referire cu privire la părerea sa icircn această problemă bdquoFragmentele care au supravieţuit din operele lui Arie spune şi Tixeront nu conţin nimic cu privire la această chestiune anume dar se ştie de la autori care au tratat despre doctrina lui că aceasta (adică doctrina mentorului său nn) era şi icircnvăţătura luirdquo 52

Potrivit arienilor deci Logosul devenit Hristos a icircnlocuit icircn firea umană pe care a asumat-o sufletul cu alte cuvinte ceea ce a asumat a fost doar un trup fără suflet

ψυχονἄ După alţii el ar fi icircnlocuit nu icircntreg sufletul ci numai partea raţională a acestuia ceea ce a asumat astfel ar fi fost un trup cu suflet senzitiv dar fără raţiune ψυχὴ λογοςἄ Icircn aceste condiţii coboracircrea Logosului icircn lume nu mai era o icircntrupare o icircnomenire adică o asumare a unei naturi umane integrale ci o asumare doar a unui corp de aceea

51 X Le Bachelet Arianisme DTC volI B col1787-1788

52 Atanasie Contra Apollinarium II 3 Teodoret Haeretic Fabul V 11 un fragment atribuit Sf Atanasie icircn PG XXVI 1292 la J Tixeront op cit vol2 p27 n3

icircntruparea devenea de fapt o icircncorporare Această nuanţă apare formal afirmată icircntr-un simbol arian al lui Eudoxiu de Constantinopol bdquoLogosul se spune icircn acest simbol s-a icircncarnat nu s-a icircnomenit căci el n-a asumat şi sufletul uman σαρκοθέντα ο κὐ

ναντθρωπήσανταἐ ο τεὔ γ ρὰ ψυχ νὴ νθτρωπίνηνἀ νείληφενἀ (ὀ λόγος) 53 Diferenţa dintre cei doi termeni definea exact natura icircntrupării Logosului după arieni prin icircntrupare Logosul a asumat numai carnea noastră numai un trup material aşa cum sugerează verbul σαρκοθέντα iar nu o natură umană integrală adevărată Icircn consecinţă nefiind un Dumnezeu adevărat Logosul nu era nici om adevărat Ca să fie om adevărat icircntruparea Logosului ar fi trebuit să fie asumarea naturii unui om adevărat aşa cum sugerează verbul ναντθρωπήσανταἐ

Hristologia ariană trebuie foarte precis definită pentru a fi cu adevărat icircnţeleasă Astfel diferenţa dintre cele două verbe nu trebuie să ne facă să credem că Hristosul arian ar fi fost o fiinţă compozită adică Logosul semi-divin sălăşluind icircntr-un trup omenesc Asumarea numai a trupului fără suflet sau şi a sufletului dar fără partea sa raţională icircnsemna pentru arieni că Logosul subzistă ca o fiinţă nu numai nedeplină sub aspectul divinităţii dar nedeplină nici sub aspectul umanităţii sale Aceasta icircnseamnă că trupul asumat de Logos nu mai este un trup obişnuit din materie obişnuită ci un trup material cu totul transformat icircn substanţa Logosului icircnsuşi Esenţa Logosului icircntrupat este astfel unică un fel de amestec omogen de divin şi uman un Logos transformat icircn trup sau un trup transformat icircn Logos Iată de ce au ajuns arienii să atribuie icircnsăşi acestei esenţe slăbiciunile umane menţionate icircn Evanghelie şi cunoaşterea limitată Sf Atanasie descrie această particularitate a hristologiei ariene icircn termenii următori bdquoArie icircnvaţă că icircn Hristos corpul a servit icircn mod simplu de icircnveliş condiţiei sale divine şi că Logosul a intervenit numai pentru omul interior sau pentru suflet atunci cacircnd el icircndrăzneşte să atribuie icircn mod direct divinităţii capacitatea de a suferi (pe cruce) şi icircnvierea (sn)rdquo 54 La racircndul său Augustin raportează acelaşi lucru despre opiniile ariene icircn această problemă El remarcă icircn acelaşi timp că ereziile ariene cu privire la sufletul uman al lui Iisus Hristos erau mai puţin cunoscute deşi nu mai puţin reale după cum o dovedesc spune el atacirct lucrările lor cacirct şi expozeurile orale55

53 Eustaţiu la Antiohiei PG XVIII 689 Atanasie Contra Apollinarium I 15 Epifanie Haer LXIX 19 Grigore de Nazianz Epist CI la J Tixeront op cit vol 2 p 27 n 4

54 J Schwane op cit vol2 p395 n1

55 J Schwane op cit vol2 p396 n1

Arienii au ajuns deci să atribuie afirmaţii ale Macircntuitorului ca cele din Matei XXIV 36 nu naturii sale umane asumate ci icircnsăşi esenţei sale proprii Este vorba despre afirmaţia Macircntuitorului că ziua precisă a judecăţii de la sfacircrşitul timpurilor nu o cunoaşte nici măcar Fiul ci numai Tatăl Icircn viziunea lor această afirmaţie era icircncă o dovadă a inferiorităţii Logosului faţă de Dumnezeu Tatăl Aceasta icircnsemna că asumacircnd un trup omenesc coboracircnd pacircnă la nivelul unei naturi inferioare ca cea umană Logosul a suferit modificări corespunzătoare icircn chiar propria sa esenţă pacircnă la punctul unei ignoranţe totale icircn ceea ce priveşte viitorul ultim al creaţiei O atare ignoranţă era icircn opinia lor una din dovezile cele mai solide icircn favoarea afirmaţiei că Logosul nu are nimic comun cu Tatăl său el nefiind un Dumnezeu adevărat ca Tatăl adică un Dumnezeu care să aibă o cunoaştere absolută a tuturor lucrurilor 56 Dar Logosului nu-i lipseşte numai atotcunoaşterea divină icirci lipseşte şi caracterul imuabil Acesta este icircncă un motiv ndash spuneau arienii ndash pentru care el este inferior Tatălui Arie atribuie acest caracter schimbător esenţei icircnsăşi a Logosului bdquoPrin natura sa Logosul este ca noi toţi supus schimbării dar liber icircn sine icircnsuşi Icircn măsura icircn care vrea el rămacircne bun (adică de partea binelui nn) Dacă vrea el se poate schimba ca şi noi deoarece el prin natura sa este supus schimbării Iată pentru ce Dumnezeu prevăzacircnd că va fi bun i-a dăruit de mai icircnainte această slavă pe care ca om a cucerit-o mai apoi prin propria virtute Aşadar tocmai pentru că Dumnezeu a cunoscut de mai icircnainte cele ce el avea să lucreze l-a făcut să se nască astfelhelliprdquo 57

Pacircnă la ce punct s-ar fi putut schimba Logosul Pacircnă unde ar fi putut el coboricirc Se pare că arienii nu s-au ferit să meargă pacircnă la capăt şi să dea răspunsul radical Patriarhul Alexandru al Alexandriei scriind episcopilor orientali despre noua erezie şi despre cutezanţa ei nemaiauzită relatează că atunci bdquocacircnd cineva le-a cerut să precizeze dacă Logosul lui Dumnezeu s-ar fi putut schimba cum s-a schimbat diavolul ei n-au avut teamă să afirme da ar fi putut Natura sa spun aceştia este icircntr-adevăr supusă schimbării devreme ce el poate fi născut şi este supus schimbăriirdquo 58 Aşadar Hristosul

56 J Schwane op cit vol2 p395

57 Ortiz de Urbina op cit p254-255

58 Ortiz de Urbina op cit p251

arian este Logosul icircnsuşi care suportă actele naşterii ale suferinţei pe cruce şi ale morţii icircn icircnsăşi natura sa intimă semi-divinăsemi-trupească Icircn asemenea condiţii docetismul este inevitabil Lipsesc icircnsă documentele care să ateste aşa ceva Această consecinţă va deveni icircnsă evidentă la Apolinarie de Laodiceea Informa ii care sprijină ipoteza le oferăț SF Atanasie icircn lucrările sale Către Epictet Către episcopul Adelfie i Către Maximș filozoful 59 Augustin confirmă i el această presupunere spunacircnd icircn ș Contra unui cuvacircnt al arienilor că ace tia anticipau doctrina lui Apolinarie de Laodiceea bdquocacirct despre ereticiiș mei mă refer la arieni se vede din disputele lor că nu gacircndesc doar că icircn Treime naturile sunt diferite ci i că Hristos n-a avut suflet umanrdquo ș 60

2 Eunomiu al Cyzicului

Eunomiu a fost şeful partidei anomeilor Icircn celebra sa Apologie pe care avea s-o combată Sfacircntul Vasile cel Mare Eunomiu reia ideea lui Arie că Fiul nu a putut exista icircnaintea naşterii sale din Tatăl or dacă naşterea este devenire schimbare icircnseamnă că Fiul a venit la existenţă ca Fiu printr-un act de devenire printr-un act prin care el a trecut de la starea de inexistenţă la aceea de existenţă ca Fiu al Tatălui Fiul va spune Eunomiu s-a constituit ca Fiu abia icircn urma actului naşterii sale din Tatăl de aceea el n-a putut exista din eternitate alături de Tatăl aşadar spuneau arienii a fost o vreme cacircnd el nu exista Dar iată aceste argumente icircn formularea lui Eunomiu icircnsuşi bdquoCăci zice el nici sămacircnţa nu este (icircncă) om Nici piatra nu este (icircncă) casă ele devin una om cealaltă casă (abia ulterior adică abia prin actul naşterii şi respectiv al construcţiei nn) Or este cel mai religios lucru din lume acela de a pune icircn paralel cu aceste fiinţe naşterea Fiului Dacă fiecare dintre ele devine atunci cacircnd icircncă nu era ndash căci nu devine ceea ce era deja mai icircnainte ndash cum va putea fi vindecat cel care afirmă că Fiul a fost născut atunci cacircnd deja exista Căci dacă el exista icircnaintea naşterii sale atunci el este nenăscutrdquo61 bdquoIar dacă

59 Vezi toate aceste lucrări icircn PSB vol16 pp 168-190

60 Augustin Contra unui cuvacircnt al arienilor V 5 icircn Augustin Oeuvres completesI Paris 1870 vol 26 p580

61 Eunomiu Apologia icircn ldquoSources chretiennesrdquo vol 305 p261

el este nenăscut atunci el nu mai este Fiu şi dacă este Fiu el nu e nenăscutrdquo62 bdquoDat fiind că substanţa lui Dumnezeu nu admite naşterea ndash de vreme ce el este nenăscut ndash nici separarea sau icircmpărţirea ndash de vreme ce el este incoruptibil ndash şi că nu există nimic altceva pentru a servi drept substrat naşterii Fiului noi spunem că Fiul a fost născut cacircnd nu erardquo63 bdquoIată pentru ce conchide Eunomiu Fiul nu este Dumnezeu ci creatură a Tatălui deoarece substanţa sa a fost născută atunci cacircnd nu era icircnaintea propriei sale constituţiirdquo64 Asemenea lui Arie el considera că Iisus Hristos nu putea fi Dumnezeu mai mult decacirct Logosul icircnsuşi Ca şi mentorul său Eunomiu credea că Logosul a icircnlocuit icircn Iisus raţiunea sau sufletul acestuia asumacircnd doar trupul carnea bdquoCel ce icircn zilele mai de pe urmă s-a făcut om nu a luat un om (n-a asumat fire omenească nn) din suflet şi din truprdquo ci a luat o fire formată numai din trup65 Deprecierea persoanei Logosului s-a manifestat la Eunomiu prin abandonarea icircn cele din urmă de a mai celebra Sfintele Taine 66 Trebuie văzută aici o reminiscen ă din Origen care cum am văzut mai sus aț declarat la un moment dat că nu se cuvine să ne icircnchinăm unei creaturi adică Fiului ci numai lui Dumnezeu Tatăl că icircnsu i Macircntuitorul s-a icircnchinat Tatăluiș

Aceleaşi raţiuni icircl conduc pe Eunomiu să afirme că şi Duhul nu este Dumnezeu ci creatură deoarece dacă purcede nici el n-a putut exista icircnaintea purcederi sale bdquoSfacircntul Duh spune el care este al treilea icircn ordine nu ar putea fi primul icircn ceea ce

62 Eunomiu Apologia icircn ldquoSources chretiennesrdquo vol 305 p257

63 Eunomiu Apologia icircn ldquoSources chretiennesrdquo vol 305 p263-264

64 Eunomiu Apologia icircn ldquoSources chretiennesrdquo vol 305 p259

65 La Grigorie de Nyssa Contra lui Eunomiu II PG LXV 544 D-545 A la I G Coman Şi Cuvacircntul trup s-a făcut Hristologie şi mariologie patristică Timişoara 1993 p31-32 n38

66 X Le Bachelet Eunomius icircn DTC volI B col1507 1503

priveşte natura căci acesta este Dumnezeu Tatăl Ar fi icircntr-adevăr absurd şi singular ca acelaşi să aibă cacircnd primul loc cacircnd al treilea (hellip) Duhul nu are aceeaşi substanţă nici cu Monogenul (adică cu Unul Născut cu Fiul nn) căci el n-ar fi fost numărat după acesta ca avacircndu-şi propriul ipostas (propria substanţă nn) (hellip) Nu există deci un al doilea alături de Tatăl şi care să fie nenăscut căci nu există decacirct un singur şi unic Nenăscut şi nu există un altul nici alături de Fiul şi care să fie un născut căci nu există decacirct un singur şi unic Monogen (Unulnăscut) Există icircnsă un al treilea icircn natură şi icircn ordine creat la porunca Tatălui şi prin activitatea Fiului νεργειἐ ᾷ δε τοῦ ιοὑ ῦ γενόμενον El este cinstit icircn al treilea racircnd ca primă creatură a Monogenului cea mai mare dintre toate şi singura ca atare Divinitatea şi puterea demiurgică-i lipsesc dar el este plin de puterea de a sfinţi şi a icircnvăţardquo67

3 Arianismul tacircrziu

Volumul 146 al colec iei ț Sources chreacutetiennes con ine ț două omilii cu autor anonim care sunt icircn realitate două predici pentru prima zi a Săptămacircnii Mari a Sfintelor Pa ti Ele au fost redactate cel mai probabil către mijlocul sau icircn a două jumătate aș secolului al IV-lea 68 Cele două omilii dovedesc mai mult decacirct orice alt document arian rădăcinile gnostice ale acestei mari erezii Argumentarea autorului icircncepe cu evocarea robiei icircn care zăcea umanitatea sub puterea Demiurgului pacircnă la venirea Macircntuitorului bdquoIcircnaintea coboracircrii tale din ceruri pe pămacircnt (πρὸ γ ρὰ τ ςῆ ο ςῆ πἀ rsquoο ραν νὐ ῶ ε ςἰ γ ςῆ καταβ σεωςά ) eu eram captivul demonilor pe tine Creatorule te ignoram i adoramș crea ia drept creatoare icircmi imaginam materia ca auto-cauzată (ț α τ ματονὐ ό φανταζ μενἐ ό τ νὴ κτ σινί προσεκ νουνύ ςὡ κτ στηνί ) icircn u urătatea mea icircnvă am din propria voin ăș ț ț artele demonilor autorul răului (ὁ ρχ κακοςἀ έ ) folosise icircmpotriva mea armele sale tiranice Cel rău inten ionat (ț ργανονὄ με τ ςῆ δ αςἰ ί ὁ δυσμεν ςὴ κατεσκε ασεύ κακ ασί ) făcuse din mine instrumentul propriei sale răută i Eu zeificam cerul i ignoram pe celț ș care l-a desfă urat adoram soarele i nu cuno team pe cel care l-a aprins veneram luna iș ș ș ș dispre uiam pe creatorul ei mă icircnchinam astrelor i-l respingeam pe artizanul lorț ș

67 Eunomiu Apologia icircn ldquoSources chretiennesrdquo vol 305 p285-286

68 J Lieacutebaert Deux homeacutelies anomeacuteens pur lrsquooctave de Paques Introduction text traduction et notes icircn Sources chreacutetiennes vol146 p38

icircnconjuram de respect arborii i pietrele ridicam temple i altare icircmpotriva ta Creatoruleș ș atinsesem norii cu răutatea mea Căci odată coruptă legea naturală trăiam fără discernămacircnt asemenea jivinelor ira ionalerdquo ț 69 bdquoTu e ti arhistrategul ( eful armatelorș ș cere ti) Domnului love te-l pe autorul răului (ș ș ρχιστρ τηγοςἀ ά π ρχειςὑ ά κυρ ουί τ νὸ

ρχ κακονἀ έ τρ σονῶ ) 70 răpe te-i armele tiranului căci tu ai puterea cea de neicircnvinsș Eliberează-ne din robia pe care am icircndurat-o din cauza u urătă ii noastre scoate-ne dinș ț eroare i poartă-i pe rătăci i pe umerii tăi ș ț Apleacă- i Doamne urechea spre ruga meaț (Psalmul V 2) Arat-o fecioară pe curtezană schimb-o icircn femeie castă pe femeia adulteră fă-o rodnică pe cea stearpă schimbă neghina-n gracircu bun transformă spinii icircn trandafiri altoie te măslinul sălbatic pentru a face din el un măslin roditor slăve te-l pe celș ș abandonat fă-o mamă a multor copii pe cea care nu are niciunul Căci totul este posibil cacircnd tu vrei icircn simpla ta voin a tu posezi deja puterea (ț π νταά γ ρὰ δυνατά σοι τανὅ θ ληςέ νἐ γ ρὰ τῷ θ λεινέ χειἔ τὸ δ νασθαιύ )rdquo 71

Părăsind domeniul metafizicii autorul intră icircn acela al istoriei Vechiului Testament bdquoIudeul zice el s-a bucurat de ale tale voi gusta i eu din binefacerile tale tuș l-ai condus afară din Egipt scoate-mă i pe mine din gre eală Tu l-ai răscumpărat dinș ș macircna lui faraon eliberează-mă i pe mine din macircna celui rău Tu l-ai condus prin Mareaș Ro ie condu-mă i pe mine prin cristelni a botezului Tu l-ai icircndrumat cu stacirclpul cel deș ș ț foc luminează-mă i pe mine cu Duhul tău cel Sfacircnt El a macircncat pacircinea icircngerilor dă-miș i mie trupul tău cel sfacircnt El a băut din stacircncă amestecă i pentru mine sacircngele coasteiș ș

tale El a primit tablele legii scrie icircn carnea inimii mele evangheliile tale Tu i-ai trimis lui pe profe i trimite-mi i mie pe apostolirdquo ț ș 72 Plecacircnd apoi de la versetul 2 al psalmului

69 Anonimul anomeu Deux homeacutelies anomeacuteens pur lrsquooctave de Paques Homeacutelie I 4 icircn Sources chreacutetiennes vol146 p63

70 J Lieacutebaert atrage atenția aici asupra antitezei dintre bdquocel rău ἀρχέκακονrdquo tiranul lumii căzute și bdquoarhistrategul ἀρχιστράτηγοςrdquo Hristos salvatorul ceresc (p65 n2)

71 Anonimul anomeu Deux homeacutelies anomeacuteens pur lrsquooctave de Paques Homeacutelie I 6 icircn Sources chreacutetiennes vol146 p65-67

72 Anonimul anomeu Deux homeacutelies anomeacuteens pur lrsquooctave de Paques Homeacutelie I 9 icircn Sources chreacutetiennes vol146 p69

al 11-lea omilia a doua continuă ruga bdquoSalvează-mă Doamne tu care l-ai salvat pe Noe din naufragiul universal tu care l-ai salvat pe Lot din focul necru ător tu care l-ai salvatț pe Avraam din macircna celor cinci regi tu care l-ai salvat pe Isaac din lupta cu păstorii tu care l-ai salvat pe Iacob de macircnia lui Esau tu care l-ai salvat pe Iosif din macircna fra ilorț săi tu care l-ai salvat pe Iov de tirania celui rău tu care l-ai salvat pe Moise de macircndria lui faraon salvează-mă i pe mine de vrăjmă ia lui Saul hellipAm căzut de bunăvoie icircnș ș cursele vrăjma ului m-am lăsat legat fără speran ă icircn lan urile celui rău am căzut fărăș ț ț speran ă icircn undi a tiranului Din rege al lui Israel am devenit sclavul pasiunii mele dinț ț stăpacircn peste armate am devenit prizonier al celui tiran eu care am zdrobit leii am fost dominat de frumuse ea unei femei eu care am icircnvins popoare vrăjma e am fost icircnvins deț ș dorin a pentru o femeie eu care m-am ridicat la demnitatea unui profet am fost lipsit deț profe ie din cauza u urătă ii mele Icircn lacrimi strig i mă prostern la picioarele taleț ș ț ș Salvează-mă Doamnerdquo 73

Dacă pacircnă aici nu este clară aplecarea autorului spre erezie de aici icircncolo lucrurile se schimbă cacircnd intră icircn detaliile hristologiei Cel care a coboracirct din ceruri pe pămacircnt chemat să salveze umanitatea căzută sub robia celui rău nu a asumat o natură umană reală ci a fost doar icircn aparen ă om bdquohellipLa un semn al Celui Nenăscut ai fostț trimis din ceruri pe pămacircnt ca să locuie ti icircn sacircnul unei tinere femei tu conducătorulș cerului i al pămacircntului i ca să iei condi ia de sclav tu stăpacircnul crea iei alături deș ș ț ț Tatălhelliprdquo 74 bdquoEl mielul lui Dumnezeu n-a fost oferit asemenea unei oi sub puterea Legii căci nu icircmpotriva vrerii lui a mers el către patima de pe cruce i nici fără voin a sa aș ț icircndurat el rana lăncii nici prin constracircngere a cunoscut el legea mor ii prin crucificareț Tatăl n-a avut decacirct să ordone Monogenului să plece spre lumea pămacircntească acceptacircnd de bunăvoie fiul (copilul) s-a ridicat de pe tronul său slăvit a trecut nevăzut prin sferele naturilor celor netrupe ti a depă it corurile armatelor arhi-icircngere ti i a ajuns icircn cele dinș ș ș ș urmă lumea pămacircntească A fost purtat la sacircnul unei fecioare el care poartă icircn macircinile sale icircntreaga creatură A apărut icircn starea unui nou-născut el care este anterior veacurilor S-a arătat ca un copil el care formează copiii icircn pacircntecele maicii lor S-a hrănit cu lapte el care schimbă icircn mod nevăzut sacircngele (mamei) icircn lapte (pentru pruncul care suge) A

73 Anonimul anomeu Deux homeacutelies anomeacuteens pur lrsquooctave de Paques Homeacutelie II 5 7 icircn Sources chreacutetiennes vol146 p101

74 Anonimul anomeu Deux homeacutelies anomeacuteens pur lrsquooctave de Paques Homeacutelie I 5 icircn Sources chreacutetiennes vol146 p65

fost purtat icircn bra e el care dirijează la un semn toată crea ia Pentru oameni el care aț ț asumat slăbiciunile oamenilor rămacircnacircnd icircnsă ceea ce era icircnaintea veacurilor (με ναςί α τ ςὐ ὸ περὅ πρὸ α νωνἰώ π ρχενὑ ῆ ) Căci el nu s-a transformat ( υτεὄ μετ πεσενέ ) din mai bogat icircn mai sărac el nu s-a schimbat ( υτεὄ τρ πηἐ ά ) din mai mult icircn mai pu inț faptul de a fi icircmbrăcat carnea nu i-a alterat natura sa divină ( υτεὄ ἡ περιβολὴ τ ςῆ σαρκ ςὸ τ νὴ θε τητοςό λλο ωσεἠ ί φ σινύ ) asumarea trupului nu i-a mic orat ipostasul său deș Monogen ( υτεὄ ἡ ν ληψιςἀ ά τοῦ σ ματοςώ τ νὴ τοῦ μονογενο ςῦ σμ κρυνενἐ ί

π στασινὑ ό ) rămacircnacircnd ceea ce era icircnaintea veacurilor de bunăvoie el s-a oferit să aducă macircntuire oamenilorrdquo 75

Cu toată această condescenden ă asumată voluntar de Monogen el n-a fost unț simplu om bdquoCăci dacă Hristos ar fi fost un simplu om moartea ar fi avut asupra lui putere ca supra tuturor oamenilor (εἰ γ ρὰ νθρωποςἄ ψιλ ςὸ ὁ Χριστ ςό καὶ α τοὐ ῦ νἂ ςὡ π ντωνά νθτρ πωνἀ ώ κυρ ευσενἐ ί ὁ θ νατοςά ) 76 Urci pe firul vechii istorii i rămacirci uimitș icircn fa a mor ii Domnului Abel a fost ucis i crea ia nu a fost tulburată Avraam a fost pusț ț ș ț icircn mormacircnt i mormintele nu s-au deschis Isaac a murit i iadul n-a murit Iacob a fostș ș icircngropat i cei icircngropa i n-au icircnviat Iosif a fost depus lacircngă părin ii săi i trupurileș ț ț ș sfin ilor nu s-au ridicat Isaia a fost tăiat i soarele nu s-a icircntunecat Ieremia a fostț ș trangulat i luna nu s-a stricat Nabuth a fost omoracirct cu pietre i pămacircntul nu s-a clintitș ș ș

Zaharia a fost gacirctuit i ziua nu s-a schimbat icircn noapte Ioan a fost decapitat i voalulș ș templului nu s-a rupt icircn două Cacircnd Hristos a suferit icircnsă icircn trup soarele s-a oprit din drumul său luna i-a pierdut strălucirea fe ii sale pămacircntul s-a cutremurathellip Icircnvăluit icircnș ț giulgiu el a despuiat iadul a semănat groază icircn racircndurile păzitorilor iadului i a sfăracircmatș fără efort por ile iadului A ie it din mormacircnt icircmpreună cu capturile sale de război aț ș apărut femeilor a ezate icircn jurul mormacircntului por iile fiind icircncuiate el a intrat totu i prinș ț ș ele la apostoli lui Toma cel necredincios el i-a arătat coasta sa pentru a-l face credincioshelliprdquo 77

De i superior tuturor oamenilor Monogenul nu este totu i Dumnezeul supremș ș

75 Anonimul anomeu Deux homeacutelies anomeacuteens pur lrsquooctave de Paques Homeacutelie I 1-2 icircn Sources chreacutetiennes vol146 p59 J Lieacutebaert precizează că sensul lui ἐσμίκρυνεν este aici unul pur moral (p37 n2)

76 Hristos nu a fost așadar bdquoun simplu om ἄνθρωπος ψιλὸςrdquo adică un om adevărat ci o ființă intermediară icircntre Dumnezeu și om nici Dumnezeu deplin adevărat ca Dumnezeu Tatăl dar nici om adevărat ca ceilalți oameni

Anomeismul autorului omiliilor apare aici fără echivoc Pornind de la strigătul din rugăciune Auzi Doamne strigătul meu autorul icircl prezintă i ca strigăt al cre tinuluiș ș care- i proclamă credin a bdquoVoi striga puterea absolută a Tatălui i medierea ta (caș ț ș Monogen mediator nm) trimiterea ordonată de Cel Nenăscut i supunerea ta (ca Fiuș nm) (κρ ζωά γ ρὰ τ νὴ τοῦ Πατρ ςὸ α θεντει νὐ ά καὶ σ νὴ μεσιτε ανὶ τ νὴ τοῦ γενν τουἀ ή

ποστολ νἀ ὴ καὶ τ νὴ σ νὴ παλο νὑ ή ) 78 Icircn timp ce El stă etern (nemi cat) tu ai icircnclinatș cerurile i ai coboracirct (ș τιὅ κε νοςἐ ῖ ε ςἰ τ νὸ α ναἰῶ κ θηταιά καὶ σὺ κλιναςἔ ο ρανο ςὐ ὺ καὶ κατ βηςέ ) 79 icircn timp ce Tatăl dă mărturie din icircnaltul cerurilor tu la Iordan ai primit mărturia lui de i l-ai chemat afară din mormacircnt pe Lazăr cel mort de patru zile tu ai datș totu i slavă lui (Dumnezeu) Tatăl (ș Părinte te slăvesc pentru că m-ai ascultathellip) icircnmul ind pacircinile-n pustie tu ai dat cinste Celui ce t-a născut (ț ridicacircndu- i ochii el aș binecuvacircntathellip) ai fost spacircnzurat trupe te pe cruce dar El a fost cel ce a primit duhul tăuș ( i strigacircnd cu voce tare i-a dat duhulhellipș ș ) ai fost pus icircn mormacircnt dar El a fost cel ce te-a icircnviat din mormacircnt a treia zirdquo 80 bdquoCăci dacă Tatăl nu i-ar fi poruncit voi n-a i fi putut fiț stăpacircni i de fiul său dacă sentin a n-ar fi venit de sus voi n-a i fi fost capabili să văț ț ț recunoa te i Creatorul dacă Tatăl n-ar fi luat hotăracircrea voi n-a i fi putut atingeș ț ț tămăduitorul Un semn i el ar fi pedepsit natura Un semn i el ar fi zdrobit crea ia Darș ș ț

77 Anonimul anomeu Deux homeacutelies anomeacuteens pur lrsquooctave de Paques Homeacutelie I 26-27 icircn Sources chreacutetiennes vol146 p91-93

78 A se observa antiteza dintre auto-icircntemeierea absolută a Tatălui τὴν τοῦ Πατρὸς αὐθεντειάν și medierea μεσιτεὶαν poziția condiționată și condiționantă a Monogenului de mijlocitor icircntre Dumnezeu cel pur spiritual și lumea pur materială (Vezi și comentariile lui J Lieacutebaert p35 n1)

79 A se observa de asemenea antiteza dintre bdquoa sta nemișcat din eternitate εἰς τὸν αἰῶνα κάθηταιrdquo și bdquoa icircnclina cerurile și a coboricirc ἔκλινας οὐρανοὺς καὶ κατέβηςrdquo Tatăl este icircn esența sa imuabil la modul absolut Fiul Monogenul este icircnsă muabil și de aceea diferit ca esență de esența Tatălui său

80 Anonimul anomeu Deux homeacutelies anomeacuteens pur lrsquooctave de Paques Homeacutelie II 11 icircn Sources chreacutetiennes vol146 p107

nu icircmpotriva voin ei lui Dumnezeu (Cuvacircntul) a mers să pătimească pe cruce (ț ο τεὔ γ ρὰ κωνἄ ὁ Θε ςὸ πἐ ὶ τὸ σταυρικ νὸ παρεγ νετοέ π θοςά ) ci prin supunere fa ă de semnulț

părintesc a luat el asupra sa să sufere moartea pentru cei muritorirdquo 81

Coboracircrii sale la icircntrupare acestui descensus cosmic al Logosului icirci urmează ascensus urcu ul său prin icircnviere spre sferele cosmice celeste de unde a venit Dar niciș el nu este o putere absolută ci una relativă condi ionată de puterea absolută a Tatăluiț căci ine să observe autorul omiliilor bdquounul este cel care a fost icircnviat dar altul este celț care-l icircnviază Cum ar putea fi el unul i acela irdquo ș ș 82 Dar nu numai ontologic iș metafizic adică pentru sine icircnsu i el Monogenul nu este icircntemeierea absolută a fiin eiș ț el nu este reperul ultim nici pentru rugăciunea care se icircnal ă către Dumnezeu Departe deț a fi destina ia ei ultimă Monogenul este numai un mediator al rugăciunilor noastre cătreț adevăratul Dumnezeu care este Tatăl De i superior icircngerilor i chiar arhanghelilorș ș Monogenul este inferior totu i Tatălui său bdquoCacircnd rugăciunea iese din buze curate eaș tie să atingă urechile incoruptibile ale Stăpacircnului căci rugăciunea celui drept tie cuș ș

adevărat să icircnduplece divinitatea către milă hellipEa se ridică pacircnă icircn regiunile icircnăl imilorț celeste hellip i icircntr-o clipă ajunge icircn locuin a fiin elor celor netrupe ti unde por ile celeste iș ț ț ș ț

81 Anonimul anomeu Deux homeacutelies anomeacuteens pur lrsquooctave de Paques Homeacutelie I 24 icircn Sources chreacutetiennes vol146 p89 De remarcat aici faptul că suferințele de pe cruce sunt atribuite Monogenului ca Dumnezeu Comentacircnd expresia J Lieacutebaert este de părere că limbajul icircntrebuințat aici de autorul anomeu nu este conform cu ortodoxia ariană (p36 n1) Ideea de a raporta suferințele de pe cruce la icircnsăși ființa divină a Monogenului se icircntacirclnește icircnsă la arieni ca Palladius al Ratiariei cu ocazia Conciliului de la Aquileea din 381 (vezi capitolul următor) Acest amănunt ar putea fi un argument pentru a-l plasa pe autorul nostru mai degrabă către sfacircrșitul secolului al IV-lea decacirct spre mijlocul lui Explicația ar fi aceea că pentru anomei doar esența Tatălui este absolut impasibilă ființa Monogenului chiar dacă el este numit bdquodumnezeurdquo este pasibilă J Lieacutebaert propune calificarea hristologiei ariene ca bdquologopashitărdquo Expresia din text autorizează icircnsă calificarea ei mai degrabă ca bdquotheopashitărdquo termenul bdquotheosrdquo fiind icircnsă icircnțeles icircn noul arianism ca bdquodumnezeu secundrdquo distinct de bdquodumnezeul primrdquo care este Tatăl

82 Anonimul anomeu Deux homeacutelies anomeacuteens pur lrsquooctave de Paques Homeacutelie I 25 icircn Sources chreacutetiennes vol146 p 91

se deschid Cerul o prime te cu bucurie căci ea nu mai con ine nimic pămacircntescș ț (ο ραν ςὐ ὸ α τ νὐ ὴ μετὰ χαρ ςᾶ ποδ χεταιὑ έ ςὡ μηδ νὲ πιφ ρουσανἐ έ γ ϊνονή ) 83 Icircngerii o icircnso esc cu bucurie căci ea a icircmplinit ceea ce place lui Dumnezeu Arhanghelii oț icircmbră i ează ca pe un prieten Icircncepătoriile (principiile) i Puterile icirci cedează trecereaț ș ș căci ea poartă podoabele sărbătorii văzacircnd ve macircntul ei de fapte bune Domniile oș icircnso esc căci ea s-a străduit să icircmplinească iubirea pentru Creator Heruvimii i Serafimiiț ș icirci arată locul unde stă Paracletul Paracletul salutacircnd-o cum se cuvine o conduce la Dumnezeu Monogenul (ὁ Παρ κλητοςά σπασ μενοςἀ ά γνης ωςί τῷ Μονογενεῖ θεῷ α τ νὐ ὴ προς γειά ) Dumnezeu Cuvacircntul Monogenul o oferă icircn fine icircnaintea Tatălui (ὁ Μονογεν ςὴ θε ςὸ Λ γοςό τῷ Πατρὶ ξ νιονέ α τ νὐ ὴ προσφ ρειέ )rdquo 84

Finalul celei de a doua omilii este apoteotic bdquoAceasta este deci ceea ce strig aceasta este ceea ce proclam peste veacuri Eu păzesc realită ile fără confuzie eu nuț amestec ipostasele ( σ γχυταἀ ύ φυλ ττωά τὰ πρ γματαά οὐ συναναμ γνυμιί τ ςὰ

ποστ σειςὑ ά ) eu in ceea ce tu icircnsu i ai zis eu strig ceea ce tu icircnsu i ai vestit eu păstrezț ț ț ceea ce tu icircnsu i mi-ai transmis icircnvă ceea ce tu icircnsu i ai proclamatrdquo ț ț ț 85 bdquoLegea proclamă Ascultă Israele Domnul Dumnezeul tău este unul Iată-i icircnsă pe sabelienii cei lipsi i deț evlavie adăugacircnd lui Unu al i doi (ț οἱ σαβ λλιοιέ τῷ νἑ ὶ δ οὺ συν πτουσινά ) hellip i pe fiiiș ereticilor imaginacircnd o Triadă consubstan ială de dumnezei (ț καὶ α ρετικ νἱ ῶ πα δεςῖ τρι δαά θε νῶ μοο σιονὁ ύ φαντ ζονταιά )rdquo 86 Men ionarea sabelienilor ca adversarii prin excelen ăț ț ai arianismului este astfel o bună introducere la prezentarea esen ialismului marcelian iț ș

83 Se va remarca această precizare a rugăciunii dezbrăcată de tot ce este pămacircntesc Urcușul rugăciunii icircn această stare este posibil numai pe drumul pe care Monogenul icircnsuși dezbrăcat la racircndul său de haina lui umană icircl va fi făcut prin icircnviere Revenirea sa icircn sferele celeste de unde coboracircse la icircntrupare nu este de conceput icircn arianims altfel decacirct prin eliberarea de materia asumată la nașterea sa din Fecioara Și icircn arianism ca și icircn gnoză materia este rea și destinată pieirii finale Derobarea de materia trupului este posibilă numai icircntr-o hristologie dochetă icircn care icircntruparea nu este reală

84 Anonimul anomeu Deux homeacutelies anomeacuteens pur lrsquooctave de Paques Homeacutelie II 1 icircn Sources chreacutetiennes vol146 p95-97

85 Anonimul anomeu Deux homeacutelies anomeacuteens pur lrsquooctave de Paques Homeacutelie I 12 icircn Sources chreacutetiennes vol146 p71

fotinian care urmează

B PROBLEMA DUHULUI SFAcircNT IcircN ARIANISM

1 Mărturia Sf Atanasie cel Mare bdquoTropiciirdquo lui Serapion de Thmuis

Aflat icircn pustie icircn urma fugii sale din noaptea de 8 spre 9 februarie 356 din calea oamenilor icircmpăratului Constan iu marele patriarh al Alexandriei prime te la un momentț ș dat o interpelare din partea episcopului de Thmuis Serapion icircn problema doctrinei unor eretici pe care el icirci nume te bdquotropicirdquo probabil pentru faptul că dădeau un sens figuratș expresiilor din Scriptură cu privire la Duhul Sfacircnt Ace tia părăsiseră arianismul icircn ceeaș ce prive te doctrina despre inferioritatea Fiului icircn raport cu Dumnezeu Tatăl dar păstrauș vechea erezie icircn ceea ce prive te icircnvă ătura despre Duhul Sfacircnt Atanasie care-i scrie luiș ț Serapion patru epistole pe această temă datate de cercetători icircntre 356 i 361 descrieș doctrina bdquotropicilorrdquo icircn termenii următori bdquohellipPărăsind unii pe arieni pentru hula lor icircmpotriva Fiului cugetă icircmpotriva Duhului i zic nu numai că ș el este creatură ci i că ș e unul din duhurile slujitoare i se deosebe te de icircngeri numai prin treaptăș ș Iar aceasta e numai o luptă prefăcută fa ă de arieni De fapt e o adevărată icircmpotrivire fa ă de dreaptaț ț credin ă Căci precum aceia tăgăduind pe Fiul tăgăduiesc pe Tatăl a a i ace tia grăindț ș ș ș rău de Duhul Sfacircnt grăiesc rău i de Fiul Cele două păr i i-au icircmpăr it icircmpotrivirea fa ăș ț ș ț ț de adevăr căci cugetacircnd unii icircmpotriva Cuvacircntului iar ceilal i icircmpotriva Duhului eiț icircndreaptă aceea i hulă icircmpotriva Sfintei Treimi (icircntregi)rdquo ș 87 Potrivit acestui text tropicii admiteau consubstan ialitatea Fiului cu Dumnezeu Tatăl conform sinodului de la Niceeaț dar nu mai admiteau i consubstan ialitatea Duhului cu Fiul i desigur i cu Tatăl Pentruș ț ș ș ei Duhul era o creatură a Fiului asemenea icircntregului cosmos

Aspectul cu adevărat relevant icircn această afacere este icircnsă faptul că tropicii

86 Anonimul anomeu Deux homeacutelies anomeacuteens pur lrsquooctave de Paques Homeacutelie II 11 icircn Sources chreacutetiennes vol146 p107

87 Atanasie cel Mare Epistola icircntacirci către Serapion 1 icircn colecția bdquoPărinți și scriitori bisericeștirdquo EIBMBOR București 1988 vol 16 p 23

considerau Duhul o crea ie numai a Fiului fără nici un amestec din partea Tatăluiț Tropicii tăgăduiau cu alte cuvinte orice rela ie directă a Duhului cu Tatăl chiar icircnț calitatea sa de creatură Iată cacircteva texte care ilustrează acest aspect bdquoEi zic a a spuneș Sf Atanasie ltdacă Duhul nu e creatură nici unul dintre icircngeri ci purcede din Tatăl urmează că e Fiu i el i astfel sunt doi fii el i Cuvacircntul i dacă e frate (alș ș ș Ș Cuvacircntului nn) cum mai este Cuvacircntul laquoUnul Născutraquo Sau nu sunt egali ci unul se nume te după Tatăl iar celălalt după Fiulgt ș i iară iȘ ș ltdacă e din Tatăl cum de nu se zice i despre el că s-a născut Iar dacă Duhul este al Fiului urmează că Tatăl esteș bunicul Duhuluigtrdquo 88 Cacircteva racircnduri mai jos Atanasie se icircntreabă bdquoCare sunt deci de teptele lor icircntrebări ș ltDacă Duhul nu e creatură (a Fiului ci purcede direct din Tatăl nn) zic ei el este fiu i deci sunt doi fra i (proveni i din Tatăl nn) Cuvacircntul iș ț ț ș elgt Apoi adaugă ltdacă Duhul va lua din Fiul i se va da de către el (hellip) urmează căș Tatăl e bunic i Duhul nepotul luigtș rdquo 89 bdquoEi zic deci ltdacă Duhul Sfacircnt nu e creatură cum a i spus icircnainte ci este icircn Dumnezeu i se dă din Dumnezeu atunci este i el fiu iț ș ș ș sunt deci doi fii el i Fiul Iar dacă Duhul e al Fiului i prime te toate de la Fiul(hellip)ș ș ș atunci Tatăl este bunic i Duhul nepotul luigtș rdquo 90 Iată a adar care era faimosul argumentș al tropicilor sau cum spune Sf Atanasie bdquohellipacea sfătoasă icircntrebare a lor ltdacă Duhul e din Dumnezeu (Tatăl) pentru ce nu se nume te el fiuhellipgtș rdquo 91

Ce icircnvă au a adar tropicii lui Serapion Spuneau mai icircntacirci că Duhul Sfacircnt nuț ș poate purcede direct bdquodin Tatălrdquo deoarece Duhul ar deveni i el Fiu i deci un frate alș ș Fiului ceea ar anula calificarea acestuia din urmă ca Monogen Mai spuneau apoi că Duhul nu poate purcede nici bdquodin Fiulrdquo adică bdquodin fiin a Fiuluirdquo pentru că icircn acest cazț

88 Atanasie cel Mare Epistola icircntacirci către Serapion 15 icircn colecția bdquoPărinți și scriitori bisericeștirdquo vol 16 p 40

89 Atanasie cel Mare Epistola a patra către Serapion 1 icircn colecția bdquoPărinți și scriitori bisericeștirdquo vol 16 p 87

90 Atanasie cel Mare Epistola a patra către Serapion 2 icircn colecția bdquoPărinți și scriitori bisericeștirdquo vol 16 p 88

91 Atanasie cel Mare Epistola icircntacirci către Serapion 25 icircn colecția bdquoPărinți și scriitori bisericeștirdquo vol 16 p 54

Fiul i-ar deveni tată el icircnsu i devenind astfel bdquonepotrdquo al Tatălui Primei obiec ii aș ț bdquotropicilorrdquo SF Atanasie le-a opus argumentul stabilită ii numelor i anume că ipostaseleț ș icirc i păstrează caracteristicile proprii astfel icircncacirct Tatăl nu poate deveni bunic nici Fiul tatăș al Duhului bdquoCăci dacă deoarece Duhul nu este creatură (voi totu i) icircntreba i ș ț ltdeci Duhul este ( i el) Fiugtș atunci lua i seama ca nu cumva aflacircnd că Fiul nu este creaturăț (căci prin el s-au făcut toate) să (ajunge i să) icircntreba i ț ț ltdeci Fiul este Tatăgt sau icircncă ltDuhul este Fiu i Fiul este Duhul Sfacircntgtș Cei ce cugetă a a sunt icircn afara Treimii i seș ș vor socoti fără Dumnezeu schimbacircnd numele Tatălui i al Fiului i al Duhului Sfacircnt iș ș ș socotindu-i pe ace tia după a lor voie icircntru asemănarea na terii omene ti numindu-iș ș ș nepo i i bunici i nălucindu- i na teri dumnezeie ti (teogonii) asemenea (miturilorț ș ș ș ș ș păgacircne ale nn) elinilor Nu aceasta e credin a Bisericii ci cum a zis Macircntuitorul icircnț Tatăl i Fiul i Sfacircntul Duh icircn Tatăl care nu poate deveni bunic icircn Fiul care nu poateș ș deveni Tată i icircn Duhul Sfacircnt care nu poate fi numit decacirct a a i nu altfel Credin aș ș ș ț aceasta nu poate schimba numele Ci Tatăl e pururi Tatăl Fiul e pururi Fiul i Duhul Sfacircntș care se zice pururi Duhul Sfacircnt hellipLa oameni tatăl nu este pururi tată nici fiul pururi fiu Fiindcă cel ce devine tatăl unui fiu a fost fiul altuia i fiul unui tată devine tată altuiaȘ Avraam fiind fiul lui Nahor a devenit tatăl lui Isaac i Isaac fiind fiul lui Avraam s-aș făcut tată lui Iacob Căci fiecare fiind o parte a născătorului său (sn) se na te ca fiu darș devine i el tată al altuia Dar icircn dumnezeire nu este a a fiindcă Dumnezeu nu e ca omulș ș Tatăl nu e din alt tată De aceea nici nu na te pe cineva care va deveni tată al altuia Niciș Fiul nu este o parte a Tatălui (sn) 92 de aceea nici nu e născut spre a na te un alt fiuș Pentru aceea numai icircn dumnezeire Tatăl fiind icircn mod propriu i singur (numai el) Tatăș este i a fost i va fi pururi Tatăl i Fiul este icircn mod propriu i singur (numai el) Fiuș ș Ș ș Astfel Tatăl e i se zice pururi Tatăl i Fiul e pururi Fiul i Duhul Sfacircnt este pururi Duhulș ș ș (sn) Iar acesta (Duhul) credem că este al lui Dumnezeu i că s-a dat de la Tatăl prinș Fiul Astfel Sfacircnta Treime rămacircne neschimbată cunoscută icircntr-o singură dumnezeire Deci cel ce icircntreabă ltprin urmare Duhul este ( i el) Fiugtș icirc i icircnchipuie că numele poateș fi schimbat i nu e sănătos la minte (Asemenea) i cel ce icircntreabă ș ș ltTatăl e deci bunicgt născocind un alt nume Tatălui rătăce te icircn inima lui Dar a răspunde mai departeș neru inării ereticilor nu e de folosrdquo ș 93

Argumentul său icircmpotriva celei de a doua obiec ii a bdquotropicilorrdquo este acela căț

92 Cum afirmase cu mai bine de un secol icircnainte icircn Occidentul latin Tertulian icircn Adversus Praxean XXVI 3 6 Iar icircn Orient cine

93 Atanasie cel Mare Epistola a treia către Serapion 6 icircn colecția bdquoPărinți și scriitori bisericeștirdquo vol 16 p 92-93

Duhul nu poate fi o creatură a Fiului deoarece el este bdquopropriul Fiuluirdquo adică din aceea iș fiin ă cu Fiul tot a a cum Fiul este bdquopropriul Tatăluirdquo adică din aceea i fiin ă cu Tatălț ș ș ț bdquoDe ce nu- i dau seama (ace tia) zice el că precum nedespăr ind pe Fiul de Tatăl eiș ș ț păstrează unitatea lui Dumnezeu a a despăr ind pe Duhul de Cuvacircntul nu mai păstreazăș ț unitatea dumnezeirii icircn Treime ci o sfacirc ie amestecacircnd icircn ea o fire străină i de alt soi i oș ș ș egalizează pe aceasta cu creaturile Ei arată astfel că Treimea nu mai este una ci compusă din două firi datorită fiin ei deosebite a Duhului cum i-o imaginează ei i ceț ș Ș fiin ă dumnezeiască mai e aceasta care e compusă din Creator i creatură Căci sau nu eț ș Treime ci o Doime i o creatură sau dacă e Treime precum i este cum pun ei pe Duhulș ș Treimii icircn racircnd cu creaturile cele de după Treime Căci aceasta icircnseamnă iară i a icircmpăr iș ț i a desface Treimea Căci cugetacircnd rău despre Duhul nu cugetă bine nici despre Fiulș

Fiindcă dacă cugetau drept despre Cuvacircntul ar fi cugetat sănătos i despre ș Duhul care purcede de la Tatăl i fiind propriu Fiului se dă de către acesta ucenicilor i tuturorș ș celor ce cred icircn El Iar rătăcind astfel nu au nici despre Tatăl credin a cea sănătoasă Căciț cei ce tăgăduiesc pe Duhul cum a spus marele mucenic tefan (Fapte VII 55)Ș tăgăduiesc pe Fiul iar cei ce tăgăduiesc pe Fiul nu au nici pe Tatălrdquo 94 Dar observă Atanasie cel ce face pe Duhul creatură va ajunge să-l facă creatură i pe Fiul bdquoIar ș Duhul avacircnd aceea i fire i aceea i pozi ie fa ă de Fiul pe care o are Fiul fa ă de Tatălș ș ș ț ț ț cum oare cel ce-l nume te pe acesta creatură nu va cugeta icircn mod necesar acelea i i despreș ș ș Fiul Căci dacă Duhul Fiului este creatură e firesc ca ei să spună că i Cuvacircntul Tatăluiș este creatură Aceasta nălucindu- i-le arienii au căzut icircn iudaismul lui Caiafa Iar dacăș cei ce spun aceasta despre Duhul nu- i icircnsu esc cele ale lui Arie să ocolească i cuvinteleș ș ș lui i să- i icircndrepte necredin a privitoare la Duhul Căci precum Fiul cel ce este icircn Tatălș ș ț i icircn care e i Tatăl nu este creatură ci ș ș e propriul fiin ei Tatăluiț (căci aceasta pretinde i căț

o spune i i voi) a a i pe Duhul cel aflător icircn Fiul icircntru care e i Fiul nu e icircngăduit a-lț ș ș ș ș socoti icircntre creaturi nici a-l separa de Cuvacircntul i a face Treimea nedesăvacircr itărdquo ș ș 95 bdquoCăci dacă cei ce cugetă cele ale lui Arie ndash fiindcă icircn sufletul lor rău i iscoditor nu intrăș icircn elepciunea ndash nu pot icircn elege nici crede Treimea neicircmpăr ită i sfacircntă acesta nu e motivț ț ț ș ca să răstălmăcească adevărul nici să spună că nu pot exista cele ce ei nu pot icircn elege Eiț suferă un lucru cu totul nebunesc cacircnd neputacircnd icircn elege cum e neicircmpăr ită Sfacircntaț ț

94 Atanasie cel Mare Epistola icircntacirci către Serapion 2 icircn colecția bdquoPărinți și scriitori bisericeștirdquo vol 16 p 24-25 A se observa icircn același timp modul icircn care Atanasie evită să afirme purcederea Duhului bdquoși de la Fiulrdquo limitacircndu-se la afirmațiile certe ale Scripturii

95 Atanasie cel Mare Epistola icircntacirci către Serapion 21 icircn colecția bdquoPărinți și scriitori bisericeștirdquo vol 16 p 48-49

Treime arienii fac pe Fiul una cu crea iunea iar tropicii icircl numără i ei pe Duhul icircntreț ș creaturirdquo 96 bdquoAceasta fiind unitatea icircn Sfacircnta Treime cine ar putea despăr i pe Fiul deț Tatăl i pe Duhul de Fiul sau de Tatăl icircnsu i Sau cine ar fi atacirct de icircndrăzne ca să spunăș ș ț că Treimea este neasemenea i de o fire străină icircn ea icircnsă i sau ș ș că Fiul e de o altă fiin ăț decacirct Tatăl sau că Duhul e străin de Fiulrdquo 97

Să observăm a adar din cele de mai sus că tropicii lui Serapion negau icircn modș expres purcederea directă a Sfacircntului Duh din Dumnezeu Tatăl ata acircndu-l cauzal numaiș de Fiul Deci spuneau ei Duhul nu poate purcede i el din Tatăl căci ar deveni un fel deș frate al Fiului icircn consecin ă el nu este de aceea i fiin ă cu Tatăl Apoi chiar dacă icirc i areț ș ț ș cauza icircn Fiul el nu purcede din fiin a Fiuluiț ci este adus la existen ă ț prin Fiul de către Fiul asemenea oricărei creaturi iată de ce el nu este de aceea i fiin ă nici măcar cu Fiulș ț Icircmpotriva acestei argumentări a tropicilor Sf Atanasie lansează principiul bdquoDuhului care are aceea i fire i aceea i pozi ie fa ă de Fiul pe care o are Fiul fa ă de Tatălrdquo icircn sensul căș ș ș ț ț ț Duhul este bdquopropriurdquo Fiului icircn aceea i măsură icircn care Fiul este bdquopropriurdquo Tatălui Fidelș sinodului de la Niceea Sf Atanasie se mul ume te să afirme doar consubstan ialitateaț ș ț Duhului cu Fiul după modelul consubstan ialită ii Fiului cu Tatăl pe care o admiteau iț ț ș tropicii El nu afirmă că Duhul i-ar avea cauza bdquodin Fiulrdquo sau bdquoprin Fiulrdquo nuș interpretează cauzal expresia bdquoDuhul este propriul Fiuluirdquo el se mul ume te să sugerezeț ș doar că Duhul este din aceea i fiin ăș ț din care este i Fiul a a cum Fiul este ș ș din aceea iș fiin ăț din care este i Tatăl Avacircnd icircn minte icircn permanen ă numai bdquoconsubstan ialitateardquoș ț ț ipostaselor stabilită la Niceea Sf Atanasie nu pare să fi observat interpretarea clar cauzală pe care tropicii o dădeau rela iei Duhului cu Fiul precum nici faptul că ei negauț astfel orice rela ie cauzală directă a Duhului cu Tatăl Aceste aspecte de i ignorate deț ș marele patriarh pacircnă la moartea sa nu vor rămacircne icircnsă neobservate la Sf Vasile cel Mare

2 Mărturia Sf Vasile cel Mare Contra Eunomiu

Doctrina lui Eunomiu cu privire la purcederea Duhului Sfacircnt este foarte bine pusă icircn eviden ă de Sf Vasile cel Mareț care pe la 364 a scris icircmpotriva lui cunoscuta sa

96 Atanasie cel Mare Epistola icircntacirci către Serapion 17 icircn colecția bdquoPărinți și scriitori bisericeștirdquo vol 16 p 43

97 Atanasie cel Mare Epistola icircntacirci către Serapion 20 icircn colecția bdquoPărinți și scriitori bisericeștirdquo vol 16 p 47

lucrare Contra Eunomiu Marele părinte pare să fie primul care a observat că arienii reduceau la Fiul cauza Duhului Sfacircnt Potrivit Sf Vasile Eunomiu profesa următoarea icircnvă ătură trinitară bdquoSă presupunem că observa ia pleacă de la operele create i se icircnal ăț ț ș ț peste acestea pacircnă la substan e ț ea găse te astfel căș Fiul este o creatură a Celui Nenăscut i că Paracletul este o creatură a Fiului (tou men agennetou ton yion euriskon poimaș

tou de monogenous ton parakleton)rdquo 98 bdquoExistă deci un singur Dumnezeu nenăscut iș fără principiu (eis esti o Theos agenetos kai anarhos) El nu are vreo fiin ă care să-i fieț anterioară ndash căci nimic nu poate fi anterior nenăscutului nici vreo fiin ă care să fie icircn (cu)ț El ndash căci El este simplu i fără compozi ie Fiind unic fiind singur i mereu acela i Elș ț ș ș este Dumnezeu creator i artizan al tuturor lucrurilor mai icircntacirci de toate i icircntr-un mod cuș ș totul extraordinar al Monogenului apoi prin Acesta icircn mod propriu al tuturor celor create Căci icircnainte i de toată creatura i numai prin propria sa putere i activitate l-aș ș ș născut l-a creat i l-a făcut pe Fiul (ton men gar Hyion pro panton kai pro pases ktiseosș monou te eautou dynamei kai energeia egennese te kai ektise kai epoiesen)(hellip) i prin elȘ (prin Fiul) l-a creat pe Duhul Sfacircnt cel dintacirci dintre toate i cel mai mare dintre to iș ț prin propria sa putere i la ordinul său dar prin activitatea i puterea (creatoare) aș ș Fiului (kai dia toutou proton men panton kai meizon to Pneuma to agion epoiesen exousia men idia kai prostagmati energeia de kai dynamei tou Hiou)rdquo 99 Astfel mai spune Eunomiu bdquohellipdupă icircnvă ătura fericitului Pavel hellipFiul este subordonat luiț Dumnezeu Tatăl hellipiar Duhul Sfacircnt la racircndul său este icircn mod clar subordonat lui Hristosrdquo 100 Eunomiu ca to i arienii icircn elegea actul purcederii prin prisma activită iiț ț ț creatoare a Fiului bdquoEl (Duhul) este onorat icircn al treilea racircnd ca prima creatură a Monogenului cea mai mare dintre toate i singura ca atare (trite hora timomenon osș proton koi meizon panton kai monon toioutou tou monogenous poema)rdquo 101

98 Eunomiu de Cyzic Apologia 20 icircn col Sources chretiennes Les Editions du Cerf Paris 1983 vol 305 p 275

99 Eunomiu de Cyzic Apologia (Apendice) 28 icircn col Sources chretiennes vol 305 p 297

100 Eunomiu de Cyzic Apologia 27 icircn col Sources chretiennes vol 305 p 293

101 Eunomiu de Cyzic Apologia 25 icircn col Sources chretiennes vol 305 p 287

Aspectul cel mai important aici nu este icircnsă acela că Eunomiu icircn elegeaț aducerea la existen ă a Duhului icircn termenii sugera i icircn Ioan I 3 adică asemenea uneiț ț creaturi ci faptul că fie i icircn această calitate Duhul este creat numai de Fiul că actulș creării Duhului icirci apar ine numai Fiului Este ceea ce observă i Sf Vasile cel Mare careț ș intrigat de acest aspect spune următoarele bdquoExistă oare vreun om pe lume care să nu vadă cu claritate că nici o activitate a Fiului nu se află separată de Tatăl şi că nu se află nimic icircntre cele existente care să aparţină Fiului dar să fie străine de Tatăl (hellip) Pentru ce dar atribuie Eunomiu numai Fiului cauza Duhului Sfacircnt (pos oun tou pneumatos ten aitian to monogenei mono prostithesi) şi pentru a-i calomnia natura se serveşte de activitatea creatoare a acestuia (adică a Fiului nn)(kai kategorema tes physeos autou ten toutou lambanei demiourgian) (hellip) Nu este un pericol evident de a separa de Dumnezeu Tatăl pe Duhul Sfacircnt (diairein apo tou Theou to Pneuma) devreme ce pe de o parte apostolul ni-l prezintă icircn relaţiile sale cacircnd Duhul lui Hristos cacircnd Duhul lui Dumnezeuhellip iar pe de alta Domnul icircnsuşi icircl numeşte Duhul Adevăruluihellip şi spune că purcede de la Tatăl Or acesta (Eunomiu) pentru a micşora slava Domnului nostru Iisus Hristos (allrsquooutos eis kathairesin tes doxes tou Kyrios hemon Iesou Hristou) icircl separă pe Duhul de Tatăl i-l atribuie Monogenului de-o manieră diferită (aferei men apo touș Patros tou de Monogenei diaferontos) desigur pentru a mic ora (Fiului) slava (epiș kathairesi tes doxes prostithesin)rdquo 102 A adar departe de a nega Fiului orice participareș cauzală actul bdquopurcederiirdquo al venirii la existen ă a Duhului Sfacircnt Eunomiu cum aratăț marele capadocian atribuia numai Fiului cauza Duhului Sfacircnt excluzacircndu-l astfel pe Dumnezeu Tatăl icircmpotriva Scripturii (vezi Ioan XV 26)

B REAC IA ESEN IALISTĂȚ Ț

1 Marcel al Ancyrei

102 Sf Vasile cel Mare Contra lui Eunomiu II 34 icircn col Sources chretiennes Les Editions du Cerf Paris 1983 vol 305 p141-143

Devenit episcop al Ancyrei (Ankara de astăzi) Marcel a fost unul din marii apărători ai termenului homoousios icircmpotriva arianismului şi prieten al Sf Atanasie cel Mare Cu timpul s-a dovedit icircnsă că fondul metafizic icircn baza căruia lupta el icircmpotriva arianismului era de cu totul altă natură decacirct acela folosit la sinodul ecumenic de la Niceea icircn formularea celebrului homoousios Marcel actualiza pur şi simplu vechiul sabelianism El icircnţelegea să combată arianismul afirmacircnd consubstanţialitatea Logosului cu Dumnezeu Tatăl pacircnă la desfiinţarea oricărei distincţii dintre cei doi Devenind evident acest fapt Marcel este abandonat de adevăraţii niceeni cum era Sf Atanasie şi acuzat icircn mod deschis de modalism Este ceea ce face la un moment dat icircnsuşi Sf Vasile cel Mare cacircnd scruiindu-i Sf Atanasie icirci solicită acestuia pentru a risipi orice confuzie să condamne imediat bdquoicircnvăţătura periculoasă şi icircn afara adevăratei credinţe (a lui Marcel)rdquo 103 Icircn cele din urmă Marcel este somat să compară icircn faţa unui sinod icircn 335 şi depus din treaptă pentru erezie Eusebiu de Cezareea l-a combătut icircn cadrul unei cărţi intitulate Teologia bisericească Marcel a dispărut din istorie dar doctrina sa a creat mari probleme Ea reprezintă icircn fond o reacţie de fond sabelian la subordinaţianismul arian Ca şi icircn cazul celei a lui Arie doctrina lui Marcel este o hristologie nu o triadologie Deşi a abordat icircn treacăt problema Sf Duh el a făcut-o numai pentru a dovedi absenţa oricărei diferenţe dintre Logosul etern şi Dumnezeu Tatăl

Iată un rezumat al doctrinei sale pe baza textului lui Eusebiu din lucrarea acestuia Teologia bisericească Dumnezeu este o monadă absolut unul şi indivizibil De aici trebuie pornit şi nu de la o pluralitate divină după cum face Origen Aceasta nu icircnseamnă că icircn Dumnezeu nu există un Logos el există dar este μοο σιος adicăὁ ύ Logosul este icircn Dumnezeu şi Dumnezeu icircn el fără nici o diviziune locuind icircn el ca o putere activă nu ca o simplă δ ναμις ci ca o νεργε Această energie seύ ἐ ίᾳ exteriorizează προ ρχεται fără să iasă din Dumnezeu printr-o dilatare πλατυνομ νηέ έ care nu introduce nici dualitate nici compoziţie ipostatică distinctă Această extensie e dublă mai icircntacirci icircn creaţie de vreme ce Logosul e creator apoi icircntrupare Prin această iconomie (coboracircre) Logosul astfel icircntrupat devine Fiu dar nu printr-o naştere icircn interiorul fiinţei divine căci el nu se naşte decacirct abia icircn trup din Fecioara Numai icircn acest trup νεργε α divină este activă şi devine principiu al tuturor actelor lui Hristos Astfel seἐ ί realizează o unire cum totul intimă şi permanentă cu totul superioară celei care icircnsufleţea odinioară pe profeţi Această unire va icircnceta totuşi icircntr-o zi după cacirct ne putem da seama căci trupul char devenit nemuritor nu convine firii divine νεργε α se vaἘ ί rezorbi atunci icircnapoi icircn Dumnezeu de aici acuzaţia adusă constant de orientali lui Marcel că nu mărturiseşte expresia din Crezul de la Niceea bdquoa cărui icircmpărăţie nu va avea sfacircrşit

103 Vesile cel Mare Epist LXIX 2 PG XXXII 432 la M -D Chenu Marcel drsquoAncyre DTC vol XI B col1996

cujus regni non erit finisrdquo 104

Iată acum o altă expunere mai precisă a doctrinei lui Marcel de Ancyra aşa cum apare ea icircn aşa-numitul simbol macrostih bdquoDiscipolii lui Marcel şi ai lui Fotin amacircndoi din Ancyra Galatiei resping subzistenţa eternă τ ν πποαι νιον παρξιν a luiὴ ώ ὕ Hristos divinitatea sa şi icircmpărăţia sa veşnică τελε τητον asemenea iudeilor şi subἀ ύ pretextul că astfel salvează unitatea divină τ μοναρχ Icircn ceea ce ne priveşte noi ştimῇ ίᾳ că Hristos nu este doar o gacircndire exprimată sau imanentă icircn Dumnezeu λ γονό προφορικ ν νδι θετον το θεο ci un Logos-Dumnezeu viu şi subzistent λλὸ ἢ ἐ ά ῦ ῦ ἀ ὰ ζ ντα θε ν λ γον καθrsquo αυτ ν π ρχοντα Fiul lui Dumnezeu şi Hristos El nu existăῶ ὸ ό ἑ ὸ ὑ ά mai icircnainte de veci doar icircn preştiinţa Tatălui ci l-a asistat pe acesta icircn lucrarea sa de creare a celor văzute şi nevăzute El este icircntr-adevăr cel căruia Tatăl i-a zis Să facem om după chipul şi asemănarea noastră el este cel care s-a arătat icircn persoană patriarhilor care a dat Legea care a grăit prin prooroci şi care icircn final s-a icircntrupat l-a revelat tuturor oamenilor pe Tatăl şi care de acum icircnainte domneşte icircn veacul veacurilorrdquo 105

Cum combătea Marcel de Ancyra arianismul printr-o astfel de concepţie De remarcat mai icircntacirci că motivaţia declarată de el icircnsuşi şi icircnregistrată de simbolul macrostih era aceea că astfel salvează unitatea divină τ μοναρχ Prin faptul că respingea oriceῇ ίᾳ asemănare icircntre Logos şi Dumnezeu Tatăl Arie introducea o distincţie gravă icircn Dumnezeu o separare care icircntr-adevăr ameninţa unitatea lui Dumnezeu Marcel apelacircnd la vechea concepţie a lui Sabeliu căuta să combată această depreciere a substanţei Logosului icircn raport cu Tatăl afirmacircnd că el este consubstanţial cu acesta pacircnă la punctul icircn care el Logosul nici nu mai subzistă icircn Dumnezeu ca persoană distinctă de Tatăl Această depreciere a Logosului avea mai ales grave consecinţe icircn hristologie dacă anterior icircntrupării sale icircn Iisus Hristos Logosul nu era recunoscut ca Dumnezeu adevărat egal cu Tatăl atunci cu atacirct mai puţin icirci era recunoscută această calitate după icircntrupare Atribuindu-i slăbiciunile firii umane asumate arienii demonstrau odată icircn plus că Logosul este prin icircnsăşi fiinţa sa neasemănător cu Dumnezeu Tatăl icircn aceste condiţii tot ce a găsit Marcel de cuviinţă să argumenteze a fost ideea sabeliană că icircn icircntrupare monada divină icircnsăşi se dilată capătă o nouă faţă un nou chip distinct de cel anterior icircntrupării tocmai prin caracterul temporal al acestui nou chip Iisus Hristos este Logosul devenit trup existacircnd distinct de Tatăl ca om ca fiinţă cu totul efemeră atacirct el ca

104 La M -D Chenu Marcel drsquoAncyre DTC vol XI B col1997-1998

105 O Hahn Bibliotek der Symbole sect 159 n6 la M -D Chenu Marcel drsquoAncyre DTC vol XI B col1996

persoană cacirct şi icircmpărăţia sa La sfacircrşitul timpurilor totul a reveni la starea iniţială a monadei indistincte

Cu privire la această expresie a cărui icircmpărăţie nu va avea sfacircrşit istoricul dogmelor B Sesbouumleacute scrie bdquohellipAceastăhellip afirmaţie este proprie simbolurilor de credinţă orientale şi niciodată n-a trecut icircn Occident Motivaţia ei este polemică Icircntr-adevăr o erezie atribuită lui Marcel de Ancyra icircn secolul al IV-lea susţinea că la Parusie Logosul se va reicircntoarce icircn Tatăl pacircnă la punctul icircn care se va confunda cu el misterul trinitar nu ar avea astfel decacirct o valoare sbquoiconomicărsquo şi istorică iar nu una sbquoteologicărsquo şi eternă Această idee vine din interpretarea abuzivă a textului paulin sbquoEl trebuie să icircmpărăţească pacircnă ce va pune pe toţi vrăjmaşii săi sub picioarele sale (hellip)Şi cacircnd toate vor fi supuse lui atunci şi Fiul icircnsuşi se va supune Celui ce i-a supus lui toate ca Dumnezeu să fie toate icircn toţirsquo (I Corinteni XV 25 28) Acest text exprimă icircmplinirea finală a misiunii Fiului el nu sugerează prin nimic că fiul nu va mai avea raţiunea de a exista Dimpotrivă glorificat icircn umanitatea sa Fiul va continua să exercite icircn mod etern funcţia sa mediatoare icircn el şi prin el vor vedea drepţii pe Dumnezeurdquo 106

Contestacircnd orice deosebire reală a Logosului de Tatăl şi respingacircnd eternitatea icircmpărăţiei Fiului Marcel credea că apără deopotrivă atacirct consubstanţialitatea Logosului cu Tatăl anterior icircntrupării prin considerarea lui ca nediferenţiat de Tatăl cacirct şi deplinătatea dumnezeirii coboracirctă icircn Hristos ca urmare a dilatării monadei şi a apariţiei ei sub chip uman icircn istorie Probabil că toate aceste idei ale lui Marcel ar fi rămas nebăgate icircn seamă dacă el n-ar fi negat veşnicia icircmpărăţiei lui Hristos Icircn focul controverselor iscate pe această temă Marcel a ajuns să conteste eternitatea Fiului consideracircndu-l doar o fiinţă temporală avacircnd un icircnceput icircn timp ba chiar şi un sfacircrşit bdquoHristos spunea el a icircnceput să domnească acum patru sute de ani şi stăpacircnirea sa va icircnceta odată cu sfacircrşitul lumiirdquo 107 Această afirmaţie a constituit icircnceputul căderii sale din racircndurile niceenilor adevăraţi Acuzaţiile de sabelianism pe care i le aduceau continuu arienii s-au dovedit astfel adevărate şi a sfacircrşit prin a fi abandonat de occidentali de Atanasie şi de toţi adevăraţii susţinători ai lui homoousios care au icircncetat să mai vadă icircn el un apărător al credinţei de la Niceea consideracircndu-l icircn schimb un continuator al vechiului sabelianism

Să intrăm icircnsă icircn detaliile doctrinei sale trinitare propriu-zise Marcel respinge

106 B Sesbouumleacute et J Wolinski Histoire des dogmes Descleacutee 1994 p121

107 J Schwane op cit vol2 p213 n1

cu hotăracircre ideea ariană că Logosul ar exista icircn Tatăl ca un ipostas distinct căci pentru el ca şi pentru arieni noţiunea de ipostas echivala cu aceea de altă substanţă ουσια decacirct a Tatălui Icircn Dumnezeu zicea el nu trebuie să admitem decacirct un ipostas o singură substanţă sau realitate sub icircntreit chip sau sub icircntreit nume μ αί γαρ π στασινὑ ό τριπρ σωπονό σπερὡ και τριωνιμον εισαγη τον αυτον ειναι λεγων τον θεον και τον εν αυτω Λογον και το Αγιον Πνευμα 108 Aşadar pentru Marcel Dumnezeu icircn sine nu este lipsit de Logosul său cum afirmau arienii Dumnezeu spunea el are icircn sine din eternitate Logosul aşa cum omul are icircn el icircnsuşi propria-i raţiune Astfel Dumnezeu şi Logosul său sunt unul şi acelaşi lucru εν και ταυτον109 Referindu-se la primele versete ale prologului evangheliei a patra Marcel spune că Logosul icircncă neicircntrupat ασαρκος nu este icircncă Fiu ci doar Logos bdquoIcircnainte de a fi coboracirct printre noi şi de a se fi născut din Fecioara el nu era decacirct Logosrdquo110

Despre acest Logos mai spunea Marcel Scriptura ne zice trei lucruri icircntacirci că el era la icircnceput εν αρχη pentru a semnifica faptul că se afla icircn Tatăl icircn mod potenţial δυναμει icircn al doilea racircnd că el era προς τον θεον pentru a marca faptul că era la Dumnezeu icircn act ενεργεια căci prin el au fost create toate icircn fine că el era Dumnezeu pentru a ne icircnvăţa că divinitatea nu este divizată deoarece Logosul este icircn Dumnezeu şi Dumnezeu este icircn Logosul Astfel Logosul este etern şi consubstanţial ομοουσιος αυτοουσιος cu Dumnezeu 111 Acest efort de a afirma unitatea pacircnă la indistincţie a Fiului cu Tatăl era menită icircn viziunea lui Marcel de Ancyra să contracareze subordinaţianismul arian bdquoChiar icircn doctrina sa trinitară subliniază acelaşi Schwane el n-a avut icircn gacircnd altceva decacirct problema cum să onoreze icircn Macircntuitorul nu o fiinţă distinctă de Dumnezeu şi subordonată lui (cum icircnvăţau arienii nn ) ci o divinitate

108 J Schwane op cit vol2 p224 n1 Eusebiu de Cezareea pare să ignore aici fragmentele 76 şi 77 pe care le citează Tixeront cacircnd afirmă că Marcel nu admitea decacirct un singur προσωπον

109 J Schwane op cit vol2 p221 n1

110 J Schwane op cit vol2 p216 n1

111 Marcel Fragmentele 52 97 la J Tixeront op cit vol2 p39 n5 şi 6

adevărată şi perfectărdquo112

Pentru a contracara arianismul Marcel afirmă cu hotăracircre că icircn Dumnezeu nu există trei ipostase ci doar unul Această precizare icircl apropie indiscutabil de Sabeliu care afirma acelaşi lucru Marcel merge icircnsă mai departe decacirct mentorul său şi afirmă că icircn Dumnezeu avem nu doar un singur ipostas ci şi un singur πρ σωπον ό 113 Se pare că cei doi termeni nu aveau acelaşi icircnţeles şi mai ales acelaşi rol icircn hristologia lui Marcel Pe scurt este foarte probabil că Marcel desemna sub numele de ipostas esenţa divină icircnsăşi avacircnd icircn sine icircn mod indistinct pe Tatăl şi pe Logos ca raţiune paternă λογοπατωρ Divinitatea există din eternitate sub un singur πρ σωπον sub un singur chip care esteό acela al Tatălui Logosul icircn schimb nu are πρ σωπον propriu el este de fapt bdquofărăό chiprdquo προσωπον El capătă un chip distinct de Tatăl o faţă proprie διον πρ σωπονἄ ἴ ό abia prin coboracircrea sa icircn istorie prin manifestarea sa icircn afara condiţiei sale divine deci icircn icircntrupare

Afirmaţia sa fundamentală icircn această problemă a fost aceea că anterior icircntrupării sale Logosul nu s-a numit Fiu al Tatălui acest nume l-a dobacircndit la modul propriu abia icircn urma naşterii sale din Fecioara Dacă icircn Vechiul Testament Logosul este numit totuşi Fiu aceasta este de fapt o profeţie icircn care viitorul său nume icirci este atribuit de mai icircnainte Se pare că şi această distincţie pe care el o făcea icircntre calităţile de Logos şi Fiu era menită să contracareze arianismul din calitatea Logosului de Fiu arienii trăgeau concluzia că Logosul nu poate fi coetern cu Tatăl căci nici un fiu nu poate avea aceeaşi vacircrstă cu tatăl său Pentru a elimina orice nuanţă de posterioritate icircn raport cu Tatăl Marcel contesta aşadar Logosului etern calitatea de Fiu deci de fiinţă ulterioară Tatălui aşa cum icircnvăţau arienii114 Pe de altă parte deoarece arienii speculau enorm pe marginea faptului că Logosul este născut din Tatăl văzacircnd icircn simplul act al naşterii dovada inferiorităţii sale faţă de Tatăl cel nenăscut γ ννητος Marcel neagă pur şiἀ έ simplu că Logosul ar exista icircn Tatăl icircn baza unei naşteri a sa de către Tatăl Logosul e veşnic deci fără icircnceput el nu este Dumnezeu asemenea Tatălui său ci este icircnsăşi fiinţa lui Dumnezeu Tatăl raţiunea sa eternă bdquoPe baza cărui pasaj din Scriptură am putea

112 J Schwane op cit vol2 p225

113 Marcel de Ancyra Fragmentele 66 76 77 83 87 88 la J Tixeront op cit vol2 p39 n12 şi 3

114 J Schwane op cit vol2 p215 n3 p216 n2

afirma zice el că există o fiinţă nenăscută şi o fiinţă născută cum cred ei (arienii nn ) Nici unul dintre profeţi nici unul dintre evanghelişti ba nici măcar vreunul dintre apostoli n-a spus aceastardquo115 Există icircnsă icircn Noul Testament o expresie pe care Marcel n-a putut-o ocoli şi pe care a trebuit s-o interpreteze icircn coerenţă cu propriul sistem este vorba de expresia bdquoicircntacirciul născut dintre creaturirdquo Arienii atribuiau această expresie Logosului divin pentru a demonstra că este o creatură Prin contrast Marcel a negat că această expresie paulină s-ar referi la Logosul divin şi a raportat-o numai la Fiul icircntrupat icircnţelegacircnd-o adică exclusiv prin prisma actului icircntrupării116

Să trecem acum la miezul hristologiei lui Marcel care este aceea a statutului Fiului icircntrupat Marcel desemna monada eternă prin termenul de λογοπ τωρ El seά deosebea astfel de Sabeliu care desemna aceeaşi monadă prin termenul de ιοπ τωρὑ ά Această schimbare avea o semnificaţie adacircncă icircn concepţia episcopului de Ancyra Logosul nu este Fiu decacirct după icircntrupare Prin urmare abia dup icircntrupare se poate vorbi de o naştere propriu-zisă a Logosului dar numai pentru că este Fiu Devenind Fiu Logosul a căpătat un chip propriu διον πρ σωπον a cărui natură este exclusivἴ ό temporală relativă deci efemeră adică atacirct cacirct va ţine icircmpărăţia lui Hristos Ca Fiu el se deosebeşte acum radical de Tatăl icircn sensul că este un om adevărat Abia sub condiţia icircntrupării abia ca Fiu Logosul este bdquocopie a Tatăluirdquo Anterior icircntrupării el nu este nici Fiu nici bdquocopie a Tatăluirdquo Această expresie din Coloseni I15 el o raporta la Fiul lui Dumnezeu făcut om iar nu la Logosul icircn sine Şi icircn această problemă Marcel se lăsa antrenat de disputa sa icircmpotriva arienilor Unul din argumentele pe care aceştia le foloseau pentru a dovedi că Logosul este inferior Tatălui era exact acesta extras din expresia paulină susmenţionată dacă Logosul este o copie a Tatălui atunci el este inferior căci orice copie este inferioară originalului ei Icircn consecinţă Marcel nega că această expresie s-ar referi la Logosul etern ci ea trebuie atribuită numai Fiului icircntrupat Argumentul său era următorul o copie trebuie să facă vizibil obiectul invizibil şi absent ori cel care face vizibil icircn lume pe Dumnezeu nu este Logosul etern el icircnsuşi invizibil ca şi Tatăl ci Logosul sau Fiul icircntrupat117

Afirmacircnd că bdquoHristos a icircnceput să domnească acum patru sute de ani şi

115 J Schwane op cit vol2 p217 n4

116 J Schwane op cit vol2 p219 n1

117 J Schwane op cit vol2 p220 n2

stăpacircnirea sa va icircnceta odată cu sfacircrşitul lumiirdquo118 el afirma de fapt că Hristos n-a existat anterior naşterii sale din Fecioara ca ipostas distinct de acela al Tatălui Eusebiu de Cezareea care-i combate hristologia icircn două tratate separate spune despre el acuzator că bdquoa icircndrăznit să nu atribuie Fiului lui Dumnezeu preexistenţa nici o existenţă proprie anterioară icircntrupării ουτε προειναι ουτε προυφεσταναι τολμα λεγεινrdquo119 Dar dacă după Marcel nu este de conceput o naştere eternă a Logosului din Tată pentru că nu se distinge cu nimic de el cu atacirct mai puţin poate fi vorba de o naştere a aceluiaşi Logos din Fecioara Acest act trebuie atribuit numai omului Iisus supranumit Fiul lui Dumnezeu Doar despre el se poate spune că s-a născut cu adevărat icircnţelegacircnd actul naşterii numai ca naştere temporală din Fecioara Dar care este atunci statutul Logosului divin anterior icircntrupării şi care este cel al Fiului icircntrupat Eusebiu răspunde acestei icircntrebări reproducacircnd doctrina lui Marcel astfel sub aspectul existenţei sale divine Logosul este unit cu Dumnezeu fără diviziune şi fără icircmpărţire icircn Tatăl ca potenţă a acestuia sub aspectul activităţii sale şi numai sub acest aspect ca Logos activ Dumnezeirea s-a unit cu trupul pentru a deveni principiu de mişcare şi de activitate120

Marcel a fost acuzat de Eusebiu de Cezareea că a căzut icircn erezia lui Sabeliu şi că ar fi reluat adopţianismul lui Pavel de Samosata icircnvăţacircnd că Logosul s-a unit cu un om individual cu personalitate distinctă consideracircndu-l deci pe Iisus Hristos un simplu om121 Cu privire la acuzaţia de adopţianism Shwane observă că aşa ceva nu reiese din fragmentele ajunse pacircnă la noi din opera lui Marcel Dimpotrivă el ne prezintă ca divine efectele răscumpărării şi-l acuză pe Eusebiu că nu-l priveşte pe Macircntuitorul decacirct ca pe un simplu om122 Acuzaţia de cădere icircn sabelianism este icircnsă reală Cum am spus şi mai

118 J Schwane op cit vol2 p213 n1

119 J Schwane op cit p217 n2

120 J Schwane op cit vol2 p227 n1

121 J Schwane op cit vol2 p227 n2

122 J Schwane op cit vol2 p227 n4

sus Sf Atanasie a icircntacirclnit icircn vremea sa o sectă sabeliană care asemenea lui Marcel făcea aceeaşi distincţie icircntre Logos şi Fiul icircntrupat şi pe ai cărei membri i-a icircntrebat cum a devenit Logosul Fiu A căpătat acest nume cacircnd a asumat natura umană Sau Logosul a devenit Fiu devenind om Sau icircn fine a devenit Fiu icircn amacircndouă felurile adică luacircnd un trup sau devenind un trup 123 Se pare că Marcel asemenea sabelienilor Sf Atanasie a fost de părere că Logosul n-a asumat un om ci a devenit el icircnsuşi om căci el declară icircn mod expres că icircn Macircntuitorul s-a manifestat plenitudinea divinităţii την πασαν θεοτητα εν αυτη σωματικως επιδειξεταιrdquo124 Aluzia la expresia din Coloseni I9 este aici evidentă

Cum poate fi aşadar icircnţeles acest lucru pe fondul afirmaţiei sale că Logosul icircn accepţiunea sa divină nedeosebit icircn nici un fel de Tatăl icircn interiorul monadei este cu totul diferit de Fiul icircntrupat Căci Marcel afirma icircntr-adevăr că Fiul este o persoană separată de Dumnezeu şi nu există decacirct icircn afara Tatălui εκτος του πατρος 125 Aici intervine conceptul de origine stoică al extensiei πλατυσμος monadei sau esenţei divine mai icircntacirci icircn diadă prin icircntrupare apoi icircn triadă prin purcederea Duhului bdquoMonada spune Marcel nu se extinde icircn Triadă fără să sufere o oarecare separaţie ου σαφως και φανερως ενταυθα απορρητω η μονας φαινεται πλατυνομενη μεν εις τριαδα διαιρεισθαι δε μηδαμως υπομενουσαrdquo 126 Icircn ea icircnsăşi monada divină υiοπατωρ este nediferenţiată existacircnd icircntr-o stare de superconcentrare de potenţialitate maximă icircn interiorul căreia orice distincţie reală cum ar fi aceea dintre Tatăl şi Fiul său este imposibilă Calitatea de a fi Tată ca şi aceea de a fi Fiu nefiind icircncă activate icircntre ele nici nu poate exista icircncă un raport real Iată de ce Marcel neagă existenţa unei relaţii cauzale icircn interiorul divinităţii respingacircnd ideea de naştere a Logosului etern adică icircncă neactivat Icircn momentul icircn care Logosul părăseşte starea sa de existenţă virtuală potenţială icircn interiorul monadei indistincte şi se manifestă icircn actul creaţiei dar mai ales icircn cel al icircntrupării el devine dintr-odată distinct real de Tatăl tocmai prin acest act al naşterii sale din Fecioara care este de fapt o intrare icircn acţiune a energiei active a monadei η ενεργεια δραστικη

123 J Schwane op cit vol2 p217 n3

124 J Schwane op cit vol2 p227 n5

125 J Schwane op cit vol2 p221 n2

126 J Schwane op cit vol2 p224 n3

Marcel icircnsuşi spune următoarele bdquoDacă se consideră numai divinitatea Macircntuitorului Logosul ar părea să fie pe bună dreptate unul şi acelaşi lucru cu Dumnezeu icircnsuşi dar dacă Macircntuitorul este cercetat sbquodupă truprsquo divinitatea apare ca extinsă ( ieşită din ea icircnsăşi icircnstrăinată de ea icircnsăşi nn ) prin propria ei activitate ενεργεια η θεοτης μονη πλαθυνεσται δοκειrdquo 127 Conceptul de πλατυσμος sau dilatare căci acesta este adevăratul său sens sugerează că icircn actul icircntrupării monada superconcentrată asemenea unui punct pitagoreic pacircnă atunci şi de aceea icircncă nediferenţiată intră icircntr-o primă fază de dilatare aşa cum logosul stoic iniţial aflat icircntr-o stare aproape incorporală capătă prin transformare un corp tot mai palpabil tot mai dens Icircntruparea la Marcel de Ancyra ca şi-n concepţia lui Sabeliu este o primă corporeificare a esenţei divine a logosului de pacircnă atunci A doua dilatare sau extensie a monadei este purcederea Duhului Sfacircnt Avacircnd icircn substratul consideraţiilor sale hristologice tot timpul metafizica stoică a logosului care se dilată corporeificacircndu-se dar care revine după o vreme la starea sa iniţială absorbind icircn sine tot ceea ce a generat pacircnă atunci Marcel ajunge să afirme starea de icircntrupare de corporeificare a esenţei divine va lua sfacircrşit cacircndva şi Fiului icirci va lua din locul Logosul neicircntrupat şi pur spiritual De fapt el spune doar că icircmpărăţia Fiului va lua sfacircrşit odată cu judecata finală şi sfacircrşitul timpurilor128

Marcel nu accepta ideea că odată asumată natura umană a Logosului va rămacircne unită pentru eternitate cu el Icircn sine icircnsuşi zicea el trupul carnea nu poate conveni lui Dumnezeu chiar transfigurat prin icircnviere chiar devenit incoruptibil nemuritor trupul nu este mai demn de Dumnezeul cel care este mai presus chiar de imortalitate Se poate crede aşadar presupune Marcel că după parusie Logosul se va despuia de propria-i umanitate şi va reintra icircn Dumnezeu revenind la starea icircn care se afla anterior creaţiei aşa cum sugerează textul din I Corinteni XV28 Ce se va icircntacircmpla cu această umanitate Noi nu ştim deoarece Scriptura nu o spune129

127 Marcel Fragmentul 71 la J Tixeront op cit vol2 p39-40 n1 J Schwane op cit vol2 p226 n2 vezi şi nota 1 de la pagina 227

128 J Schwane op cit vol2 p211 n1 p228 n2 final

129 Marcel Fragmentele 117-121 la J Tixeront op cit vol2 p40 n6 J Schwane op cit vol2 p228 n2

2 Fotin al Sirmiului

Cel mai cunoscut discipol al lui Marcel de Ancyra a fost Fotin devenit episcop de Sirmium Ca şi icircnvăţătorul său Fotin distingea icircntre Logosul etern şi Fiul icircntrupat Cu privire la Logos etern el icirci nega orice existenţă particulară icircn esenţa divină distinctă de Tatăl Dumnezeu este un singur ipostas dar el are icircn sine propria-i raţiune el este λογοπατωρ130 Atacircta vreme cacirct nu este activ Logosul este unul interior ενδιαθετος cacircnd intră icircn stare de act el devine προφορικος şi această manifestare icircn afară constituie prima dilatare πλατυσμος prima extensie icircn Dumnezeu Purcederea Duhului Sfacircnt este a doua131 Cu privire la Iisus Hristos Fotin a mers fidel pe urmele mentorului său atacircta doar că a fost mult mai direct icircn afirmaţii de cacirct predecesorul său Căutacircnd să explice cum a devenit Logosul Fiu prin actul icircntrupării Fotin a afirmat direct transformarea naturii sale divine icircn natura umană a Fiului icircntrupat Acest lucru este atestat direct de Sf Epifanie care reproduce concepţia lui Fotin sub expresia Logosul s-a prefăcut icircn trup εις σαρκα μεταβεβλημενον132 Aluzia la expresia ioaneică και ο σαρξ εγενετο din prologul evangheliei a patra este evidentă Atacirct Tixeront cacirct şi Schwane cred la unison că Sf Epifanie se icircnşeală interpretacircnd astfel concepţia lui Fotin care icircn opinia lor ar fi mai degrabă adopţian icircn hristologie133 Icircntr-adevăr Fotin distingea icircn mod net icircntre Logosul etern şi Fiul icircntrupat afirmacircnd că Fiul n-a existat anterior naşterii sale din Fecioara Sinodul de la Sirmium atestă această doctrină a sa şi o condamnă icircn anatematisma a cincea unde spune bdquoDacă cineva zice că Fiul a existat fără icircndoială icircnainte de Maria dar

130 J Schwane op cit vol2 p229 J Tixeront op cit vol2 p41 n6

131 J Tixeront op cit vol2 p41 n7

132 Epifanie de Salamina Haer LXXI 3 la J Tixeront op cit vol2 p41 n8

133 J Tixeront op cit vol2 p41 n8 J Schwane op cit vol2 p230 n3

numai icircn preştiinţa lui Dumnezeu şi că el n-a fost născut de Dumnezeu icircnaintea tuturor timpurilor că n-a existat icircn Dumnezeu şi că nimic n-a fost creat prin el să fie anatema rdquo Iar anatematisma a noua este şi mai categorică bdquoDacă cineva zice că fiul Mariei nu este decacirct un om să fie anatema rdquo134

La prima vedere aceste anateme par a sugera caracterul adopţian al hristologiei lui Fotin Este icircnsă doar o aparenţă căci afirmaţia că Iisus Hristos sau bdquoFiul Mariei - cum se exprima el potrivit sinodului - este doar un simplu omrdquo se icircnţelege prin prisma distincţiei dintre Logosul etern şi Fiul icircntrupat Or Fiul nu este altceva decacirct Logosul devenit trup sau carne prin transformare cum spune Sf Epifanie sau mai exact prin extensia sau dilatarea substanţei divine Ca şi Marcel Fotin de Sirmiu este marcat şi el de metafizica stoică a logosului care se dilată şi se contractă succesiv şi sinodul confirmă acest lucru prin anatematismele a şasea şi a şaptea bdquoDacă cineva zice că substanţa lui Dumnezeu este susceptibilă de dilatare şi de contracţie să fie anatemardquo bdquoDacă cineva zice că substanţa dilatată a lui Dumnezeu l-a format pe Fiul sau numeşte Fiu dilatarea acestei substanţe să fie anatema rdquo 135 Aşadar Fotin credea ca şi Marcel icircnvăţătorul său că Logosul a devenit Fiu prin dilatarea substanţei sale divine Această interpretare este confirmată şi de Marius Mercator care-l acuză la un moment dat pe Fotin că ar nega faptul că Macircntuitorul s-a născut din Fecioara136 Acuzaţia capătă sens dacă Fotin nega naşterea Macircntuitorului din Fecioara ca Logos deci icircn calitatea sa de Dumenzeu icircncă neicircntrupat nediferenţiat de Tatăl Or acest lucru icircl va face şi Nestorie care icircn a patra sa cuvacircntare către Marius Mercator va folosi şi el conceptul de λογοπατωρ Al treilea argument icircn favoarea acestei interpretări şi care fixează definitiv hristologia lui Fotin ca una de esenţă modalistă este anatema a douăsprezecea a sinodului semiarian de la Sirmium din 351 care-i condamnă direct concepţia icircn termenii următori bdquoDacă cineva auzind cuvintele sbquoŞi Cuvacircntul s-a făcut truprsquo crede că Logosul s-a transformat icircn trup ( icircn carne ) sau că luacircnd trup a suferit vreo schimbare să fie anatema rdquo 137

134 J Schwane op cit vol2 p231-232

135 J Schwane op cit vol2 p231-232

136 J Schwane op cit vol2 p230 n2

137 J Schwane op cit vo2 p230 n4

3 Anatemele sinodului semiarian de la Sirmium (351-352)

Pentru o mai bună icircnţelegere a hristologiei celor doi modalişti iată anatemele rostite icircmpotriva lor icircn special a lui Fotin de Sirmiu de către sinodul semiarian de la Sirmiu din 351-352 anatemele suprimate exprimă viziunea subordinaţiană a participanţilor şi sunt fără interes aici Voi păstra numerotarea originală bdquo2 Dacă cineva numeşte pe tatăl şi pe Fiul doi Dumnezei (nenăscuţi nn) să fie anatema 3 Dacă cineva spune că Hristos este Dumnezeu şi Fiul lui Dumnezeu icircnaintea tuturor timpurilor fără să admită că el (Fiul icircntr-o ipostază personală distinctă nn) l-a ajutat pe Tatăl la crearea tuturor lucrurilor să fie anatema 4 Dacă cineva icircndrăzneşte să spună că Cel Nenăscut sau o parte din El s-a născut din Maria să fie anatema 5 Dacă cineva zice că Fiul lui Dumnezeu a existat fără icircndoială icircnainte de Maria dar numai icircn preştiinţa lui Dumnezeu şi că el nu era icircn Dumnezeu născut din Tatăl icircnaintea tuturor veacurilor şi că prin el au fost făcute toate lucrurile să fie anatema 6 Dacă cineva spune că substanţa lui Dumnezeu este supusă dilatării sau contracţiei să fie anatema 7 Dacă cineva zice că substanţa lui Dumnezeu dilatacircndu-se l-a format pe Fiul sau numeşte Fiu extensia substanţei lui Dumnezeu să fie anatema 8 Dacă cineva numeşte pe Fiul lui Dumnezeu Logos gacircndit sau chiar pronunţat să fie anatema 9 Dacă cineva zice că Fiul Mariei nu este decacirct un om să fie anatema 10 Dacă cineva numindu-l pe Dumnezeu Dumnezeu-omul născut din Maria icircnţelege prin aceasta pe Cel Nenăscut să fie anatema 11 Dacă cineva icircnţelege icircn maniera iudeilor (aceste cuvinte ale lui Isaia XLIV 6) lsquoEu sunt primul şi ultimul şi icircn afară de mine nu există alt Dumnezeursquo cuvinte care au fost zise pentru a exclude idolii şi falşii zei şi le icircnţelege prin excluderea celui ce s-a născut din Dumnezeu Fiul cel unic de dinaintea tuturor veacurilor să fie anatema 12 Dacă cineva căutacircnd să icircnţeleagă aceste cuvinte lsquoCuvacircntul s-a făcut truprsquo crede că Logosul s-a prefăcut icircn carne sau catilde luacircnd trup el a suferit o schimbare să fie anatema 13 Dacă cineva căutacircnd să icircnţeleagă aceste cuvinte lsquoFiul unic al lui Dumnezeu a fost crucificatrsquo crede că divinitatea sa a suferit o tulburare din cauza suferinţei a schimbării a micşorării sau a aneantizării să fie anatema 14 Dacă cineva zice că aceste cuvinte lsquoSă facem omrsquo n-au fost spuse Fiului de către Tatăl ci că Tatăl şi le-ar fi spus lui icircnsuşi (adică le-ar fi spus Logosului existacircnd icircn el icircn manieră impersonală) să fie anatema 15 Dacă cineva spune că nu Fiul ar fi apărut lui Avraam ci Dumnezeul Cel Nenăscut sau o parte din acest Dumnezeu să fie anatema 16 Dacă cineva zice că Fiul lui Dumnezeu n-a luptat ca un om cu Iacov ci că Dumnezeu Cel Nenăscut sau o parte din acest Dumnezeu este cel care a luptat să fie anatema 17 Dacă cineva nu icircnţelege despre Tatăl şi despre Fiul (aceste cuvinte ale lui Moise Geneză XIX 24) lsquoDomnul a făcut să plouă cu foc de la Domnulrsquo ci spune că

Tatăl a făcut să plouă de la el icircnsuşi să fie anatema Căci Domnul adică Fiul este cel care a făcut să plouă de la Domnul adică de la Tatăl Anatema 19 Dacă cineva numeşte pe Tatăl pe Fiul şi pe Sfacircntul Duh o singură persoană să fie anatema 26 Dacă cineva spune că Fiul n-a fost născut şi că el nu-şi are principiul icircn altul (decacirct el) admiţacircnd astfel două fiinţe nenăscute şi fără principiu şi icircn consecinţă doi dumnezei să fie anatema căci capul şi principiul a toate este Fiul iar Dumnezeu la racircndul său este capul şi principiul lui Hristos Icircn acest fel vom readuce toate cu evlavie prin Fiul la principiul tuturor lucrurilor el icircnşişi fără principiu 27 Pentru a da odată pentru totdeauna un icircnţeles adevărat icircnvăţăturii creştine adăugăm Dacă cineva nu-l mărturiseşte pe Hristos Dumnezeu şi Fiul lui Dumnezeu existacircnd icircnaintea tuturor veacurilor icircmpreună lucrător cu Tatăl la crearea tuturor lucrurilor ci spune că el nu a fost numit Hristos şi Fiu decacirct după ce s-a născut din Maria şi că a avut chiar ca Dumnezeu un icircnceput să fie anatema 138

138 J Hefele op cit p 853-861

ISTORIA SISTEMATICĂ A DOGMEI TRINITARE 3

Este evident că prin asemenea afirma ii Dionisie combătea faimosul conceptț sabelian de οπ τωρὑ ά care fundamenta indistinc ia Tatălui icircn raport cu Fiul icircn planulț iconomiei al procesiunilor Cu alte cuvinte dacă Fiul nu mai există fie i poten ial ca filia ieș ț ț anterior na terii sale el poate deveni prin actul na terii o adevărată realitate un ș ș π στασιςὑ ό icircn raport cu Tată adică cu originea sa i nu un simplu ș πρ σωπονό inconsistent ontologic Afirma iile patriarhului Dionisie introduceau icircnsă icircn dispută un argument care va deveniț fundamental icircn cursul disputelor trinitare ulterioare acela potrivit căruia pentru a fi cu adevărat distincte persoanele divine trebuie să fie ulterioare actelor lor originante Cu alte cuvinte pentru a fi real distinct de Tatăl său Fiul trebuie să apară icircn existen ă ulterior actuluiț na terii sale iar Duhul ulterior actului purcederii sale Este un aspect extrem de importantș deoarece sabelianismul implica afirma ia contrară i anume că pentru a fi consubstan ialeț ș ț originii din care au ie it persoanele trebuie să existe poten ial anterior actelor lorș ț originante adică na terii i purcederii Sabelienii au lansat teoria rela iilor mai icircntacirciș ș ț icircmpotriva metafizicii lui Valentin apoi icircmpotriva arianismului icircnsu i Subordina ianismulș ț arian se va lansa astfel icircn istoria controverselor teologice ale veacurilor IV V i VI cu aceastăș contestare a faptului că Dumnezeu ar fi prin icircnsă i esen a sa tată ceea ce implică automat căș ț el are cu sine din eternitate un fiu Cu alte cuvinte prin contestarea eternită ii atributului deț tată pe seama lui Dumnezeu arienii vor respinge icircn realitate faimosul concept sabelian de

οπ τωρὑ ά

2 Lucian din Samosata

Care să fie icircnsă originile istorice ale acestei doctrine a Logosului ca fiinţă intermediară punte icircntre Dumnezeu şi lume Istoricii arianismului indică drept sursă a arianismului icircn general platonismul filtrată icircnsă prin prisma lui Filon Iudeul Un exemplu icircn acest sens este istoricul X Le Bachelet care spune următoarele bdquoExistă icircn doctrina ariană infiltraţii platonice dar prin intermediul lui Filon cum este mai ales teoria Logosului-demiurg sub forma iudeo-gnostică pe care a primit-o de la filozoful alexandrin Pentru a ne convinge de acest lucru este suficient să comparăm doctrina ariană a Logosului cu aceea a lui Filonhellip Sf Grigore de Nyssa relatează chiar că pentru a-şi susţine concepţia lor fundamentală despre Dumnezeu Tatăl ca singur γέννητοςἀ singur ναρχοςἄ arienii pretindeau că se sprijină pe un pasaj din Platon din dialogul Fedra unde se poate citi expresia ρχἀ ὴ δὲ γέννητονἀ rdquo 3 Icircntr-adevăr concepţia lui Filon este un efort filozofic considerabil de a argumenta caracterul Logosului de mediator icircntre Dumnezeu şi lume Filon a căutat pe toate căile să facă din Logos o adevărată punte icircntre transcendenţa perfecţiunii divine absolute şi lumea noastră materială inferioară stăpacircnită icircn icircntregime de imperfecţiune Filon coboară de la Dumnezeu prin intermediul puterilor intermediare prima dintre ele fiind Logosul Dependenţa marilor sisteme gnostice cu şirurile lor interminabile de eoni care coboară din fiinţa Principiului Suprem pentru a crea icircn cele din urmă lumea

3 X Le Bachelet Arianisme DTC volI B col1790

4 ADRIAN NICULCEAmaterială este mai mult decacirct evidentă Inspiracircndu-se mai mult ca sigur din aceeaşi sursă arianismul va elimina icircnsă multitudinea acestor puteri intermediare păstracircnd ca mediator icircntre Dumnezeu şi lume numai Logosul Este foarte probabil ca cel ce va fi operat această simplificare considerabilă a drumului de la Dumnezeu la lume prin icircnlăturarea atacirct a puterilor filoniene cacirct şi a şirurilor gnostice de eoni să fi fost icircnvăţătorul lui Arie şi al partizanilor săi Lucian din Antiohia

X Le Bachelet pe care l-am citat la icircnceputul acestui capitol dedicat hristologiei ariene mai spune bdquoEste totuşi imposibil să se reducă geneza arianismului numai la filozofia lui Filon chiar dacă ne-am mărgini la elementele compozite pe care le cuprinde (arianismul) şi la acelea pe care Origen icircnsuşi le-a putut adăuga O parte de influenţăhellip revine şcolii lui Lucian de Antiohia Că icircntre acesta şi arianism există o legătură istorică pare de necontestat Arie icircşi arogă cu succes pe lacircngă Eusebiu al Nicomidiei titlul de conlucianist Mulţi dintre discipolii lui Lucian s-au grupat din primul moment icircn jurul ereziarhului şi au rezistat alături de el ca partizani devotaţi după Eusebiu icircnsuşi Marius de Calcedon Teognis de Niceea Leonţiu viitorul episcop de Antiohia Menofante de Efes Eudoxiu care va urca pe scaunele de Antiohia şi Constantinopol Asterius de Capadocia toţi aceştia sunt principalele nume pe care le menţionează istoria secteirdquo 4 Icircntr-adevăr icircntr-o scrisoare către Eusebiu episcopul Nicomidiei Arie icircl numeşte pe acesta bdquocon-lucianistrdquo bdquoDoresc ca tu Eusebiu să fii sănătos icircn Domnul aducacircndu-ţi aminte de necazurile noastre şi fiind cu adevărat con-lucianistrdquo 5 Eusebiu icircmpărtăşea deci ideile lui Arie despre natura Logosului icircn raport cu Dumnezeu Tatăl icircn felul acesta el era con-lucianist cu Arie deci icircmpreună-ucenic al lui Lucian J Tixeront remarcă la racircndul lui faptul că toţi aceşti con-lucianişti dar icircn primul racircnd arie icircnsuşi nu par a fi ajuns progresiv la ideile lor despre Logos ci dintr-o dată bdquoDe remarcat faptul că doctrina lui Arie a fost ca să zicem aşa perfectă de la icircnceput ea n-a suferit o dezvoltare Dacă mai tacircrziu anomeenii au susţinut-o cu mai multe argumente ei n-au amplificat-o totuşi După sinodul de la Niceea eusebienii au modificat-o dar numai pentru a o atenua Cacirct despre cei ce au acceptat-o de la icircnceput adică Eusebiu al Nicomidiei Eusebiu al Cezareii Atanasie de Anazarbus George preot din Alexandria Asterius al Capadociei citatele făcute de Sf Atanasie dovedesc că ei au profesat-o aşa cum a fost ea emisă de Arie de la icircnceput Poate ar trebui exceptat episcopul Cezareii a cărui gacircndire pare să fi fost mai flotantărdquo 6

Cine era icircnsă Lucian Născut probabil la Samosata şi crescut la Edessa Lucian apare prin 260 icircn compania ereticului episcop al Samosatei Pavel Cum se ştie acesta a fost

4 X Le Bachelet Arianisme DTC volI B col1790

5 Teodoret de Cyr Istoria bisericească PSB 44 p37

6 J Tixeront op cit vol2 p28-29

ISTORIA SISTEMATICĂ A DOGMEI TRINITARE 5

condamnat pentru erezie la sinodul de la Antiohia din 268 Icircn timpul discuţiilor iscate icircn jurul concepţiilor lui Pavel Lucian a fost bănuit că-i apără erorile El fu excomunicat şi trăi astfel sub următorii trei succesori ai lui Pavel Domnus Timeus şi Chiril ocupacircndu-se cu critica biblică şi cu exegeza Sub episcopatul lui Tyrannus i s-a ridicat excomunicarea apoi muri ca martir icircn timpul persecuţiei lui Diocleţian din 312 şi fu onorat ca un sfacircnt7 Icircn privinţa raportului său cu Pavel de Samosata este mult mai probabil că Lucian icircl va fi combătut Dacă la un moment dat el a părut că-l sprijină pe ereticul episcop este pentru că opiniile sale erau de fapt subordinaţiene şi la fel ca şi Pavel dar nu din aceleaşi motive deprecia persoana Logosului icircntrupat Icircn realitate Lucian trebuie să fi opus principiului diofizit al lui Pavel de Samosata principiul unui singur Hristos 8 Arie şi Eusebiu i-au fost icircn tinereţe ucenici şi Lucian trebuie să fi lăsat o impresie profundă asupra lor Din operele lui Lucian n-au mai rămas decacirct puţine lucruri 9 Sinodul eusebian din Antiohia din 341 icirci atribuie o mărturisire de credinţă al cărei text ne-a fost păstrat de Sf Atanasie Din ea lipseşte icircnsă orice precizie dogmatică şi icircn plus autenticitatea ei este foarte dubioasă 10 Realitatea trebuie să fi fost cu siguran ă alta Doctrina lui Lucian al Antiohiei trebuie să fi fost mult mai extinsă şiț mai precisă ea pare să fi devansat arianismul icircn mai toate punctele sale principale căci aşa cum remarcă Tixeront această erezie nu pare să fi evoluat pornind de la un stadiu primitiv cum ar fi fost de aşteptat ci a apărut deodată icircn toate punctele sale fundamentale

Tot ce s-a păstrat din doctrina lui Lucian pare a fi părerea sa despre natura Logosului icircntrupat Asemenea unor gnostici Lucian icircnvăţa prefiguracircnd doctrina lui Apolinarie că Logosul a luat prin icircntrupare un corp fără suflet ψυχονἄ 11 Semnificaţia acestei afirmaţii este următoarea dacă Logosul nu este un Dumnezeu adevărat asemenea

7 J Tixeront op cit vol2 p21

8 E Weigl Christologie von Tode des Athanasius bis zum Ausbruch des Nestorianischen Streites (373-429) Munchen 1925 la I G Coman Şi Cuvacircntul trup s-a făcut Hristologie şi mariologie patristică Timişoara 1993 p31-32 n38

9 J Tixeront op cit vol2 p21 n2

10 Atanasie cel Mare De synodis 23 Socrate Hist eccles II 10 la J Tixeront op cit vol2 p21 n3

11 Epifanie Ancoratus 33 la J Tixeront op cit vol2 p27 n2

6 ADRIAN NICULCEATatălui ci o fiinţă inferioară icircn raport cu acesta şi de aceea infinit mai aproape de lumea noastră decacirct Tatăl el nu este totuşi asemenea nouă ci mult superior Astfel el nu a asumat o fire umană integrală ci una cu totul superioară icircn care partea raţională sufletul uman cu totul mărginit icircn performanţele sale a fost icircnlocuit de Logosul de Raţiunea divină icircnsăşi Ca şi Filon Lucian vedea icircn Logos o punte de legătură icircntre Dumnezeul cel absolut transcendent şi lumea noastră imperfectă O astfel de fiinţă trebuia aşadar să păstreze cacircte ceva din ambele nivele ale existenţei pe care urma să le apropie El Logosul trebuia prin urmare să fie o esenţă intermediară adică una semi-divină şi semi-umană icircn acelaşi timp Dar să vedem icircn cele ce urmează cum a icircnţeles Arie icircnsuşi să aplice icircn limitele teologiei sale teoria filoniană a Logosului ca intermediar

B REAC IA ADOP IANĂ PAVEL AL SAMOSATEIȚ Ț

Născut la Samosata Pavel a ajuns episcopului acestui oraş pe la 260 succedacircndu-i unui oarecare Demetrianus căzut prizonier la perşi icircn urma icircnfracircngerii răsunătoare a icircmpăratului Valerian Alegerea sa coincide cu creşterea bruscă a influenţei Zenoviei regina regatului Palmyrei icircn locul celei a Romei Caracterul politic al episcopatului lui Pavel reiese cacirct se poate de clar din faptul că el ocupa icircn acelaşi timp şi importanta funcţie civilă de ducenarius adică de mare funcţionar extrem de bogat bdquoEl scrie Eusebiu ajunse la o avere peste măsură de mare dobacircndită prin tot felul de nedreptăţi şi prin furt din lucrurile sfinte pe care le-a făcut icircn paguba fraţilor săi icircnşelacircnd pe cei care au săvacircrşit vreo iregularitate şi făgăduindu-le ajutor dacă-l plătesc cu bani deşi icircn realitate el icirci minţea scoţacircnd astfel cacircştiguri mari din uşurinţa cu care-l plăteau cei ce se simţeau icircn necaz numai ca să scape căci pentru el credinţa era un izvor de venithellipNutrea gacircnduri măreţe şi se fudulea icircmbrăcacircndu-se după moda marilor dregători plăcacircndu-i să fie numit mai mult ducenarius decacirct episcop Păşea fălos prin pieţe citind pe drum petiţii şi răspunzacircnd saluturilor mulţimii icircn timp ce era icircnsoţit de o suită numeroasăhelliprdquo 12 Aroganţa lui Pavel părea a nu mai cunoaşte margini El a icircnceput la un moment dat să interzică credincioşilor să mai ridice imnuri de slavă icircn cinstea Macircntuitorului Hristos pretinzacircnd ca acestea să fie icircnlocuite de imnuri icircn cinstea sa Această ultimă informaţie este de-a dreptul stranie i hellipfoarte pu in probabilă ș ț 13

Scandalizaţi de comportamentul dar mai ales de hristologia sa episcopii Asiei s-au adunat mai icircntacirci icircn 264 la Antiohia unde au obţinut o promisiune din partea lui de a abandona un asemenea comportament şi o asemenea doctrină Cum Pavel nu s-a ţinut icircnsă de

12 Eusebiu de Cezareea Istoria ecleziastică VII xxx 7-8 PG XX 712 la G Bardy Paul de Ssamosate DTC volXII A col46

13 Eusebiu de Cezareea Istoria ecleziastică VII xxx 10-11

ISTORIA SISTEMATICĂ A DOGMEI TRINITARE 7

promisiune ştiindu-se la adăpost de orice pedeapsă datorită icircnaltei protecţii de care se bucura din partea reginei Zenovia episcopii se adunară din nou icircn 268 la Antiohia determinacircnd de această dată depunerea lui din treaptă pentru motiv de erezie Doctrina lui Pavel spune Tixeront nu era alta decacirct aceea a adopţianului lui Teodot şi-al lui Artemon icircnsă savant prezentată 14 Abilitatea sa icircn a-şi disimula caracterul eretic al hristologiei pe care o profesa a fost icircnfracircntă icircn cele din urmă de unul dintre sinodali icircnvăţatul preot Malchion probabil şeful şcolii de retorică din oraş Ca urmare a acestui fapt Pavel a fost depus iar icircn locul său ales episcop al Samosatei fiul lui Demetrianus Bucuracircndu-se icircnsă de sprijinul politic al reginei Pavel n-a vrut să părăsească casa episcopală De aceea conflictul deşi rezolvat ecleziastic nu se icircncheiase administrativ i politic Episodul final al acestei icircntregi tevaturi s-a produs icircnsăș odată cu restabilirea autorităţii romane icircn regiune sub icircmpăratul Aurelian bdquoDeoarece Pavel nu voia absolut deloc să părăsească casa Bisericii scrie icircn continuare Eusebiu icircmpăratul Aurelian la care s-a recurs dădu o sentinţă foarte fericită cu privire la ceea ce trebuia de făcut el ordonă ca respectiva casă să fie atribuită celui pe care episcopii Italiei şi icircn special cel al Romei icircl vor agrea Şi astfel omul nostru fu alungat de puterea seculară cu cea mai mare ruşinerdquo 15

Punctul de plecare al hristologiei lui Pavel era monarhianismul Iată un rezumat al doctrinei sale realizat de Pseudo-Leonţiu bdquoIcircn privinţa divinităţii el nu vorbea decacirct despre Tatălhellip El nu zicea că icircn Hristos s-ar fi icircntrupat Logosul personal ci numea Logos ordinea şi porunca Dumnezeu a săvacircrşit prin acest om (Iisus) ceea ce a voit să facă Totuşi relativ la divinitate el nu gacircndea ca Sabeliu căci Sabeliu zicea că Tatăl Logosul şi Duhul Sfacircnt erau unul şi acelaşi lucru El zicea că Dumnezeu este o fiinţă cu trei numehellip Pavel dimpotrivă nu zicea că Tatăl Fiul şi Duhul Sfacircnt sunt unul şi acelaşi lucru ci dădea numele de Tată lui Dumnezeu care a creat totul cel de Fiu unui simplu om cel de Duh harului care a locuit icircn apostolirdquo 16 Pavel nu recunoştea deci decacirct un singur chip al dumnezeirii πρ σωπον νό ἕ adică numai πρ σωπονndashul patern ό 17 Icircn Dumnezeu Tatăl se poate distinge totuşi o raţiune λ γος şi o icircnţelepciune σοφ α Această raţiune şi această icircnţelepciune n-au icircnsă subzistenţăό ί

14 J Tixeront Histoire des dogmes vol1 p468

15 Eusebiu de Cezareea Istoria ecleziastică VII xxx 19 PG XX 717-720 la G Bardy Paul de Ssamosate DTC volXII A col47

16 Pseudo-Leonţiu De sectis III 3 PG LXXXVI 1213-1216 la G Bardy Paul de Ssamosate DTC volXII A col49

17 Epifanie de Salamina Haer LXV 3 la JTixeront Histoire des dogmes vol1 p463 n1

8 ADRIAN NICULCEAproprie distinctă de aceea a Tatălui ele sunt simple facultăţi sau atribute fără subzistenţă

νυπ στατοςἀ ό adică subzistacircnd numai icircn fiinţa Tatălui 18 Sf Epifanie şi Sf Hilarie atestă faptul că pentru a determina relaţia dintre Tatăl şi Logosul său Pavel folosea termenul de

μοο σιοςὁ ύ dar icircn sens monarhian postulacircnd că icircntre Tatăl şi Logos ar exisa nu doar o identitate de esenţă ci o identitate de persoană 19 Cu alte cuvinte icircn raport cu Dumnezeu Tatăl Logosul nu are consistenţă proprie Trebuie spus icircnsă că icircn concepţia lui Pavel Logosul nu rămacircnea pururea inconsistent bdquoTatăl afirma el icircl naşte la un moment dat şi astfel Logosul devine subzistent (real)rdquo 20 Această naştere remarcă G Bardy este de-adreptul vagă imprecisă dacă-i conferă Logosului un ipostas propriu ea nu-l separă totuşi real de Tatăl

Aşadar punctul de greutate al hristologiei lui Pavel de Samosata a fost identificarea monarhiană a Logosului cu ipostasul Tatălui Anipostatic icircn sine Logosul se cufundă de fapt icircn unicul ipostas unicul prosopon care este acela al Tatălui Că aceasta era afirmaţia sa fundamentală o dovedeşte condamnarea sa la sinodul de la Antiohia din 268 prin respingerea formală a conceptului de μοο σιος Informaţia o oferă documentul unui sinod al arienilorὁ ύ omiusieni (care icircnvă au că Fiul este doar bdquoasemănătorrdquo du Dumnezeu Tatăl) din 359 Vasileț al Ancyrei liderul acestei partide eretice şi duşman icircnverşunat al acestui termen validat cum se ştie la sinodul ecumenic de la Niceea icircn 325 a invocat la un moment dat icircn favoarea arianismului său atitudinea contrară lui μοο σιος a părinţilor adunaţi la Antiohia icircn 268ὁ ύ Avacircnd icircn frunte pe icircnvăţatul preot Malchion sinodalii au respins icircntr-adevăr termenul icircn cauză Evenimentul este atestat astfel icircn documentul omiusian redactat de Vasile al Ancyrei şi reprodus de Sf Epifanie Potrivit acestui document respingerea lui μοο σιος de cătreὁ ύ părinţii adunaţi pentru a-l judeca pe ereticul episcop al Samosatei ar fi avut următorul sens bdquoO atare pretenţie (a lui Pavel de a susţine că Logosul nu are fiinţă proprie ci fiinţa sa este icircnsăşi fiinţa Tatălui ipostaziată sub chipul Tatălui nn) obligă pe părinţi care-l judecau pe Pavel de Samosata să aplice şi Fiului termenul de ο σ α ca să arate că Fiul are un ipostasὐ ί (propriu) şi că el este subzistent (că are o consistenţă proprie nn) că el există (distinct) şi că nu este un simplu cuvacircnt (al Tatălui) Prin acest termen de ο σ α ei au arătat care esteὐ ί diferenţa dintre ceea ce nu există prin sine icircnsuşi şi ceea este subzistent (adică are o fiinţă proprie nn)rdquo 21 Icircntr-adevăr ereticul episcop accentua icircn asemenea măsură caracterul spiritual al Logosului icircncacirct icircl făcea icircn cele din urmă cu totul indistinct faţă de faţă de fiinţa Tatălui afirmacircnd direct că Logosul este μοο σιος icircn raport cu Tatăl neavacircnd adică fiinţăὁ ύ

18 Epifanie de Salamina Haer LXV 3 la JTixeront Histoire des dogmes vol1 p463 n2

19 Vezi J Schwane Histoire des dogmes volol1 p205 n2 şi 3

20 Cf Iustinian Tractatus contra monoph PG LXXXVI 1117-1120 la G Bardy Paul de Samosate DTC volXII A col50

subzistenţă ipostas propriu ci subzistacircnd icircn Tatăl νυπ στατος Aceasta nu icircnsemna icircnsăἀ ό că respingerea acestui termen de către părinţii de la Antiohia ar fi avut semnificaţia pe care i-o atribuia documentul omoiousian al lui Vasile al Ancyrei Icircn nici un caz condamnarea lui μοο σιος nu a icircnsemant afirmarea pe seama Logosului a uneiὁ ύ substanţe diferite de aceea Tatălui cum voiau să acrediteze arienii

Să revenim icircnsă la hristologia lui Pavel Toată această insistenţă a sa cu privire la caracterul cu totul indistinct al Logosului icircn raport cu Dumnezeu Tatăl era menit să argumenteze imposibilitatea corporeificării sale icircntr-un om aşa cum o profesau simonienii alogii şi mai ales montaniştii vremii Logosul trebuia să rămacircnă o putere cu totul pură de esenţă pur divină şi de aceea cu totul transcendentă oricărui om Pavel a preluat icircn mod evident distincţia ireductibilă dintre spirit şi trup dintre duh şi carne a predecesorilor săi adopţieni Icircn temeiul acestei indistincţii a Logosului de Tatăl el a ajuns să icircnlocuiască dogma icircntrupării cu o doctrină a locuirii (sau con-locuirii) Logosului icircn omul Iisus ca icircntr-un templu deci fără o coboracircre efectivă a sa la condiţia unei existenţe umane adevărate bdquoCuvacircntul (Logosul) spunea el este de sus νωθενἂ Iisus Hristos omul este de jos κ τωθενά hellip Maria n-a născut Logosul căci ea n-a existat mai icircnaintea timpului Maria a primit (icircn ea) Logosul şi nu este mai vacircrstnică decacirct Logosul ea a născut icircnsă un om asemenea nouă dar mai nobil decacirct noi icircn toate căci harul care a fost icircn el era de la Duhul Sfacircnt conform profeţiilor şi Scripturiirdquo 22 Iisus Hristos nu este aşadar decacirct un simplu om pe care icircnsă Logosul l-a inspirat de sus ν α τἐ ὐ ῷ

ν πνευσεν νωθεν λ γος ἐ έ ἂ ὁ ό 23 Inspiracircndu-l Logosul s-a unit cu omul Iisus de o manieră pur exterioară ξωθενἒ 24 locuind icircn el ca icircntr-un templu ς ν να ὡ ἐ ῷ 25 Unirea lor a fost astfel o simplă apropiere συν λευσις astfel icircncacirct unul era Logosul şi cu totulέ

21 Epifanie de Salamina Haer LXXIII 12 PG XLII 428 la G Bardy Paul de Samosate DTC volXII A col50

22 Cf Leonţiu de Bizanţ Contra Nestor Et Eutych III PG LXXXVI 1389 la G Bardy Paul de Samosate DTC volXII A col50

23 Epifanie de Salamina Contra Appolinar II 3 la JTixeront Histoire des dogmes vol1 p464 n4

24 La JTixeront Histoire des dogmes vol1 p464 n5

altul a fost Iisus Hristos λλος γ ρ στιν ηεσο ς Χριστ ς κα λλος λ γοςἂ ά ἐ Ἰ ῦ ὸ ὶ ἂ ὁ ό Coboracircnd şi locuind icircn Omul Iisus Logosul nu şi-a schimbat ο σ α sa divină icircn trupulὐ ί uman al acestuia n-a icircnceput să fiinţeze icircntr-un trup ο σ α ο σιωμ νη ν σ ματι ὐ ί ὐ έ ἐ ώ 26

Din cele de mai sus se poate uşor observa că principala preocupare a lui Pavel a fost aceea de a evita corporeizarea icircntruparea propriu-zisă a Logosului ca să nu se poată spune că Iisus Hristos a fost cu adevărat Dumnezeu icircn esenţa sa ci doar un simplu om Acest lucru apare nu numai icircn expresia ο σ αὐ ί ο σιωμ νη ν σ ματι pe care el o evitaὐ έ ἐ ώ ci şi dintr-o observaţie a Sf Atanasie cu privire la termenul de μοο σιος El oferă la unὁ ύ moment dat o interpretare cu totul diferită de aceea a Sf Epifanie şi a Sf Hilarie cu privire la motivului pentru care sinodalii de la Antiohia din 268 au respins termenul de

μοο σιος Potrivit lui episcopii care l-au depus din treaptă pe Pavel icircnţelegeau termenulὁ ύ icircn cauză icircn sens corporal căci ereticul episcop ar fi recurs la următorul sofism dacă Hristos n-a fost prin origine şi prin natură un simplu om ψ λος νθρωποςί ἄ dacă elementul divin nu i-a fost adăugat ci el a fost Dumnezeu prin propria-i esenţă şi natură atunci el a fost de aceeaşi fiinţă cu Tatăl μοο σιος τ πατρ Dar spune Pavel atunciὁ ύ ῷ ί ar trebui să admitem trei esenţe (icircn Dumnezeu) una anterioară şi alte două purcezacircnd din aceasta adică Tatăl şi Fiul Pentru a tăia scurt acest sofism al ereticului episcopii au spus cu dreptate Fiul nu este μοο σιος cu Tatăl căci raportul Fiului cu Tatăl nu este aşa cumὁ ύ icircl explică Pavel 27 Diferenţa de interpretare dintre Atanasie pe de o parte şi Epifanie şi Hilarie pe de alta este doar aparentă Icircn realitate icircn timp ce icircn textele Sf Epifanie şi Hilarie ereticul episcop apare ca favorabil termenului icircn cauză folosindu-l chiar ca bază a argumentării sale icircn privinţa condiţiei eterne a Logosului divin icircn textul Sf Atanasie acelaşi Pavel icircl respinge dar nu cu privire la acelaşi Logos divin ci cum uşor se poate observa pe seama omului Iisus a lui Iisus cel istoric pentru a argumenta deosebirea de esenţă a acestuia icircn raport cu Logosul de fapt cu esenţa divină icircnsăşi Pavel respinge

μοο σιος pentru a-l putea menţine pe Iisus un simplu om ψ λος νθρωπος ὁ ύ ί ἄ

Cum sinodalii icircl presau cacirct se poate de firesc ca să recunoască dumnezeirea lui Iisus Hristos el a recurs la sofismul redat de Sf Atanasie dacă Iisus ca om este prin

25 Epifanie de Salamina Contra Appolinar II 1 la JTixeront Histoire des dogmes vol1 p464 n6

26 La JTixeront Histoire des dogmes vol1 p464 n7 8 9

27 La J Schwane Histoire des dogmes vol1 p206 n3

propria esenţă Dumnezeu atunci trebuie să admitem nu una ci trei esenţe icircn Dumnezeu una anterioară şi alte două purcezacircnd din aceasta adică esenţa Tatălui şi pe aceea a Fiului Este uşor de recunoscut sub masca acestui sofism al lui Pavel referinţa clară la modalismul sabelian potrivit căruia am avea icircn Dumnezeu mai icircntacirci monada eternă apoi manifestările ei temporale succesive sub chipurile Tatălui şi Fiului Sabeliu este aşadar cel vizat aici şi oferit de Pavel ca alternativă inacceptabilă la propria doctrină căci el este cel ce icircnvăţa existenţa icircn Dumnezeu a trei esenţe Situaţia era icircntr-adevăr dilematică pe de o parte Pavel uza de termenul μοο σιος pentru a defini statutul Logosului icircn raportὁ ύ cu Dumnezeu Tatăl dar consecinţa era aceea a confundării sale cu Tatăl pe de alta Pavel refuza folosirea aceluiaşi termen cu referire la Iisus cel istoric aşa cum vor fi vrut la un moment dat poate sinodalii argumentacircnd că a-l admite icircnsemna eşuarea icircn sabelianism Ambarasaţi peste măsură de aceste subtilităţi de dilema celor două utilizări egal de inacceptabile ale termenului icircn cauză sinodalii au tăiat pur şi simplu nodul gordian renunţacircnd cu totul la el Şi iată astfel o interpretare care nu vine decacirct să completeze explicaţie Sf Epifanie şi a Sf Hilarie cu privire la motivul pentru care sinodul de la Antiohia icircmpotriva lui Pavel de Samosata a condamnat termenul de

μοο σιος ὁ ύ

Iisus este astfel după ereticul episcop al Samosatei un simplu om Cu toate acestea explică el Iisus a fost o persoană unică fără egal Uns de către Duhul Sfacircnt la botez el a atins perfecţiunea morală Iubirea sa pentru Dumnezeu a fost fără greşeală iar voinţa sa absolut impecabilă cu totul superioară voinţei sale naturale Ca recompensă pentru această vieţuire dreaptă Dumnezeu i-a conferit puterea de a face minuni Iisus triumfă asupra păcatului nu numai icircn el icircnsuşi ci şi icircn noi căci el ne răscumpără ne salvează şi icircn acelaşi timp uneşte indisolubil cu Dumnezeu puritatea vieţii lui ca şi suferinţele pe care le-a icircndurat i-au conferit dreptul de a purta un nume mai presus de orice alt nume Icircmbrăcat cu o asemenea demnitate divină i s-a dat astfel dreptul de a judeca vii şi morţii astfel icircncacirct noi icircl putem numi bdquoDumnezeu născut dintr-o fecioară Dumnezeu care s-a arătat din Nazaret θε ν κ τ ς παρθ νου θε ν κ Ναζαρ τὸ ἐ ῆ έ ὸ ἐ ὲ

φθ νταrdquo ὀ έ 28 Separacircndu-l cu totul pe Iisus cel istoric de Dumnezeu Logosul şi consideracircndu-l un simplu om ψ λος νθρωπος Pavel icircl separa totuşi şi de ceilalţiί ἄ oameni căci el vorbea de o diferenţă de constituţie icircntre Iisus şi noi Iisus a fost zicea el o fiinţă unică fără pereche 29 Astfel deşi Iisus n-a fost decacirct un simplu om unirea sa cu

28 La JTixeront Histoire des dogmes vol1 p464 n11 12 p465 n1 2

29 La JTixeront Histoire des dogmes vol1 p464 n11

Icircnţelepciunea divină cu Logosul lui Dumnezeu Tatăl a fost atacirct de stracircnsă icircncacirct această unire συν λευσις i-a conferit o organizare diferită de aceea a noastră τερ αν τ νέ ἑ ί ὴ κατασκευ ν τ ς μετ ρας ὴ ῆ ἡ έ 30 Iisus n-a fost astfel un Dumnezeu prin propria-i natură ci doar un Dumnezeu printr-o adopţie a sa de către Dumnezeu Tatăl printr-o icircnălţare a sa prin propria-i virtute De aici caracterizarea hristologiei sale de către Harnack ca adopţiană

Comentacircnd această doctrină ciudată a efectului unirii Logosului cu natura umană a lui Iisus G Bardy icircşi exprimă completa nedumerire cu privire la sensul ei căci spune bdquoAcesta este unul dintre punctele cele mai obscure dar icircn acelaşi timp dintre cele mai atestate ale doctrinei samosateene S-ar părea că Pavel este sfacircşiat icircntre dorinţa de a salva anumite idei tradiţionale şi aceea de a menţine unitatea sistemului său Iisus este superior celorlalţi oameni nici patriarhii nici profeţii nici Moise icircnsuşi nu l-au egalat pe Macircntuitorul Totuşi oricacirct de diferit a putut fi el faţă de toţi ceilalţi Iisus rămacircne un om căci doar un simplu atribut divin Icircnţelepciunea este cel ce a locuit icircn el şi l-a umplut de virtute Icircnţelepciunea nu s-a unit astfel cu el decacirct printr-o unire pur morală el (Iisus) n-a fost decacirct casa icircn care aceasta a locuit sau doar un veşmacircnt pe care aceasta l-a icircmbrăcat Icircn nici un moment nu se poate vorbi de o unitate icircn Hristos icircn care Icircnţelepciunea şi-a făcut casă Totul este departe de a fi clar icircn acest rezumat pe care noi am icircncercat să-l prezentăm cu privire la icircnvăţătura paveliană spune Bardyrdquo 31 Patrologul catolic a pierdut icircnsă din vedere ceea ce el icircnsuşi a semnalat icircntr-un alt articol cu privire la Taţian Asirianul Pentru Taţian Logosul este tot atacirct de impersonal şi de indisolubil icircn raport cu Tatăl pe cacirct este el la Pavel de Samosata Taţian reuşeşte icircnsă să explice influenţa acestui Logos asupra oamenilor nu ca pe o corporeificare a sa şi astfel ca pe o desprindere a sa de Tatăl ca pe o individualizare a sa icircn raport cu Dumnezeu Tatăl ci ca pe o acţiune de organizare a materiei confuze din fiinţa ascultătorilor săi sau a celor icircn care locuieşte 32 Este evident o acţiune a unei puteri impersonale de organizare a materiei confuze din

30 Cf Leonţiu de Bizanţ Contra Nestor Et Eutych III PG LXXXVI 1393 la G Bardy Paul de Samosate DTC volXII A col50

31 G Bardy Paul de Samosate DTC vol XII A col50-51

32 Taţian Asirianul Orat 5 PG VI 816-817 la G Bardy Monarchianisme DTC vol X B col2194

omul Iisus rezultatul fiind că icircn baza acestei simple organizări raţionale a propriei fiinţe umane Iisus este cu totul superior celorlalţi oameni Astfel prezenţa Logosului icircn omul Iisus n-a fost una icircn persoană ci una organizatorică de refacere a caracterului raţional icircntr-o natură răvăşită de păcat şi devenită tocmai pentru aceea iraţională Acesta este icircnsă o acţiune din afară ξωθεν a Logosului asupra lui Iisus nu una din interiorul fiinţei şiἒ persoanei acestuia

Am detaliat pacircnă aici hristologia paveliană propriu-zisă adică teoria despre adevărata natură a lui Iisus şi a unirii sale cu Logosul divin Care este icircnsă soteriologia care va fi putut decurge din hristologia lui Pavel de Samosata sau măcar dintr-o asemenea hristologie adopţiană Răspunsul la o asemenea icircntrebare nu este cu totul ipotetic deşi lipsesc cu desăvacircrşire informaţiile cu privire la un asemenea subiect Să aşezăm premizele Hristologia sa adopţiană s-a constituit pe confuzia monarhiană a Logosului cu Dumnezeu Tatăl Considerat a fi icircnsăşi esenţa divină a Tatălui Logosul astfel icircnţeles nu a mai putut fundamenta dogma icircntrupării din cauza incompatibilităţii absolute dintre condiţia sa de spirit pur absolut divin pe de o parte şi aceea pur trupească carnală chiar a omului Iisus stabilind statutul Logosului prin prisma distincţiei dintre duh şi carne dintre spirit şi trup Pavel a ajuns inevitabil să afirme caracterul pur uman al lui Iisus şi unirea sa cu totul exterioară doar morală cu Logosul Dar aceeaşi grilă de interpretare aceeaşi antiteză fundamentală dintre spirit şi trup a fost folosită la un moment dat icircn Occident la Roma de către papa Calist şi icircn Africa de către Praxeas Utilizacircnd amacircndoi icircn hristologia lor monarhiană această antiteză au ajuns amacircndoi la ceea ce Tertulian a numit patricompasianism Concepacircndu-l icircn icircntregime ca spirit cei doi n-au mai putut susţine că Tatăl este cel care a suferit pe cruce ci omul Iisus Patricompasianismul afirmă icircn fond că cel care a suferit a fost doar omul Iisus nu Tatăl cu Dumnezeirea sa Tatăl icircnsă a com-pătimit Patripasianismul a fost icircn realitate o hristologie adopţiană avant la lettre

Icircn acest context com-pătimirea poate fi considerată ca esenţa soteriologiei adopţiene Aşa cum Logosul doar a icircmpreună-locuit a con-locuit icircn şi cu Iisus tot astfel se poate spune că pe cruce a com-pătimit cu Iisus Patima ca şi naşterea Pavel nu le-a atribuit Logosului ci omului Iisus icircn baza unirii sale morale cu Logosul el va fi putut spune icircnsă că şi Logosul a participat la patima sa deşi cu totul exterior icircn sensul unei pătimiri morale a unei com-pătimiri de fapt Pătimirea lui Iisus a fost de altfel considerată de Pavel ca exprese a prezenţei organizatoare a Logosului icircn trupul său uman ca o durere cu totul meritoasă căci ea n-a fost altceva decacirct o părăsire a iraţionalului introdus icircn firea lui Iisus de păcatul general uman Macircntuirea n-a putut fi icircn acest context pentru Pavel de Samosata decacirct o revenire progresivă a trupului uman a omului pur şi simplu la raţionalitatea Logosului icircnsuşi Numai icircn acest sens a putut el califica pe Iisus ca θε ν κ τ ς παρθ νου θε ν κ Ναζαρ τ φθ ντα Dacă ar fi să căutăm cu orice preţὸ ἐ ῆ έ ὸ ἐ ὲ ὀ έ un termen care să definească hristologia lui Pavel prin imitarea mecanică a

patripasianismului lui Praxeas şi al lui Calist ar trebui să-l găsim icircn acela de logocompasianism Şi nu este cacirctuşi de puţin icircntacircmplător că patricompasianismul lui Praxeas a apărut sub presiunea confruntării acestuia cu montanismul african Dacă icircn Africa montanismul a putut fi atacirct de presant icircncacirct să-l determine pe Praxeas la adoptarea acestei hristologii adorţiene avant la lettre cu cacirct mai presantă trebuie să fi fost aceeaşi erezie icircn Asia adică exact icircn teritoriile ei de origine Pe de altă parte dacă ne gacircndim că Pavel de Samosata nu făcea nici o diiferenţă icircntre Logos şi Tatăl adopţianismul său ar putea fi numit tot patricompasianism ca şi acela al lui Praxeas şi Calist icircn sensul că prin Logosul său impersonal Tatăl a com-pătimit icircn omul Iisus de fapt alături de omul Iisus

Am arătat icircn acest capitol apari ia unei gnoze profund diferite de a aceeaț generată icircn mediile siriene i samarinene Mediul alexandrin icircn care a apărut ea spreș deosebire de mediile de gacircndire samaro-siriene caută sinteza icircntre gacircndirea greacă i ceaș orientală pe toate fronturile Acestei tendin e i s-a supus i ceea ce numim bdquognozaț ș alexandrinărdquo i evident reprezentantul ei cel mai de seamă Valentin Sinteza vizată aiciș de gnoză este aceea dintre lumea pur spirituală a Primului Principiu pe de o parte iș lumea sublunară materială pe de alta Valentin reu e te să ispitească min ile curioase aleș ș ț vremii sale cu tabloul unei lumi intermediare formată din numero ii eoni ai pleromei saleș care nu sunt nici cu totul divini ca principiul lor originar dar nici supu i scăderilorș materiei ca fiin ele lumii noastre Viziunea sa metafizică este aceea a unei scări careț coboară din vacircrful existen ei supreme unde se află Dumnezeul său transcendent pacircnă laț nivelul de jos al lumii materiale pe tot acest traseu el icircn iră nenumăra i eoni care derivăș ț din principiul suprem i apoi unii din al ii dar mereu inferiori originii lor icircn ceea ceș ț prive te propria substan ă Valentin este cel care introduce icircn gacircndirea cre tină concepteș ț ș fundamentale ca cele de ipostas de procesiune etc dar care icircn acela i timp lansează iș ș ideea că anterior na terii primului eon Primul Principiu era cu totul singur că neavacircndș icircncă un fiu nu era icircncă tată Este afirma ia care i-a permis să argumenteze inferioritateaț succesivă a eonilor pleromei sale Principala ideea care se află icircn substratul metafizicii sale este aceea că eonii sunt ulteriori procesiunilor lor de origine ceea ce-i face inferiori i total diferi i icircn raport cu originea din care au ie itș ț ș

Icircn fa a acestei viziuni seducătoare ce pare a fi cucerit la un moment datț majoritatea spiritelor cultivate ale imperiului roman Biserica a trebuit să reac ionezeț apăracircnd consubstan ialitatea Fiului cu Dumnezeu Tatăl i a Duhului Sfacircnt cu Tatăl i cuț ș ș Fiul Din nefericire clerul roman pe teritoriul căruia s-a declan at această bătălie cuș gnoza valentiniană nu era pregătit să icircn eleagă subtilită ile metafizice ale problemei Esteț ț motivul fundamental ce pare a fi favorizat apari ia tot la Roma a sabelianismuluiț Sabeliu de Cyrene minte genială icircn materie de teologie este cel care a lansat pentru prima dată icircmpotriva gnozei faimoasa teorie a rela iilor prin celebrul său concept deț

οπ τωρ Sugeracircnd că Fiul preexistă ca poten ă icircn monada divină anterior originii saleὑ ά ț

adică anterior na terii sale din Fecioara Sabeliu a reu it să argumenteze icircmpotriva gnozeiș ș identitatea reală a ipostaselor icircn planul iconomiei Promovacircndu- i conceptul său deș

οπ τωρ gacircnditorul din Cyrene pare să fi reu it icircntr-adevăr să dea o puternică loviturăὑ ά ș conceptuală gnozei lui Valentin Din nefericire icircnsă consecin ele icircn domeniul icircnvă ăturiiț ț tradi ionale despre Sf Treime erau catastrofale Icircn baza acelui faimos οπ τωρț ὑ ά procesiunile divine promovau icircn planul iconomiei o diferen iere total inconsistentă aț persoanelor treimice unele de altele ba chiar o existen ă a lor cu totul efemerăț temporară inacircnd numai de istoria macircntuirii iar nu de condi ia lor intrinsecă ț ț

16 ADRIAN NICULCEA

CAPITOLUL II

ARIANISMUL GREC I RĂSPUNSUL LUI MARCELȘ AL ANCYREI FOTIN DE SIRMIU

A SUBORDINA IANISMUL ARIANȚ

1 Arie din Alexandria

Istoricii dogmelor l-au prezentat din totdeauna pe Arie ca pe un eretic antitrinitar şi au icircncadrat concepţia lui la categoria abaterilor de la dreapta credinţă icircn ceea ce priveşte dogma trinitară Consideraţiile sale despre statutul inferior al Logosului icircn raport cu Dumnezeu Tatăl sunt menite să fundamenteze teoria sa despre Logos ca punte de legătură icircntre Dumnezeu Tatăl şi lumea noastră materială Principala preocupare a lui Arie a fost astfel aceea de a contura asemenea gnosticilor statutul unei fiinţe intermediare capabilă să explice creaţia şi chiar răscumpărarea icircn condiţiile icircn care unui Dumnezeu cu totul transcendent şi incompatibil cu lumea acest lucru icirci era imposibil Astfel esenţialul doctrinei lui Arie este nu Logosul ca persoană inferioară Tatălui ci Logosul ca fiinţă intermediară icircntre Dumnezeu şi om capabilă să realizeze opera de creaţie a lumii icircn locul lui Dumnezeu dar şi opera de răscumpărare a umanităţii din starea ei de cădere

Ceea ce l-a preocupat pe Arie chiar şi atunci cacircnd aborda problema Duhului Sfacircnt a fost deci acest statut cu totul special al Logosului de punte icircntre Dumnezeu Tatăl şi lumea noastră materială bdquo(Arie) spune Schwane n-a ajuns să nege de la icircnceput divinitatea lui Iisus Hristos ca să ajungă la un astfel de rezultat el a trebuit să facă un lung ocol Ca cei mai mulţi antitrinitari el puse pe primul plan doctrina despre unitatea lui Dumnezeu şi susţinu că ea este incompatibilă cu pluralitatea persoanelor divine icircn special cu aceea a unui Fiu consubstanţial cu Tatăl Ajuns la un asemenea monoteism el nu pretinse cum făceau sabelienii că Dumnezeul unic s-a icircntrupat sau că s-a revelat sub diferite forme icircn lumea finită o astfel de doctrină i se părea nedemnă de Dumnezeu El invocă doctrina lui Platon şi a lui Filon conform căreia fiinţa divină absolută τὸ νὄ nu putea intra icircn nici un raport cu

ISTORIA SISTEMATICĂ A DOGMEI TRINITARE 17

lumea finită deoarece era mult prea sublimă pentru a se revela sub o formă umană Astfel pentru a nu cădea pe de o parte icircn diteism sau icircn politeism iar pe de alta icircn sabelianism nu-i rămacircnea decacirct să imagineze o fiinţă supremă intermediară care să-şi pună icircn aplicare planurile icircn lumea finită şi să icircmplinească opera de creaţie şi răscumpărarerdquo 33

Icircntr-adevăr un fragment din principala sa operă Thalia pune icircn evidenţă această preocupare icircn termenii următori bdquoDumnezeu zice Arie nu a fost icircntotdeauna Tată a existat un timp deci cacircnd el nu era icircncă Tată El a devenit Tată abia ulterior Fiul n-a existat din totdeauna Toate lucrurile au fost create din neant deci toate lucrurile sunt creaturi şi opere Cuvacircntul lui Dumnezeu a fost şi el creat din neant astfel a fost un timp cacircnd el nu era El nu exista deci icircnainte de a fi fost născut ci a icircnceput (să existe) ca fiinţă creată Iniţial Dumnezeu era singur Cuvacircntul şi icircnţelepciunea icircncă nu existau Prin urmare cacircnd Dumnezeu a vrut să ne creeze el a făcut mai icircntacirci o fiinţă şi a numit-o Cuvacircnt Icircnţelepciune şi Fiu pentru a ne crea prin elhelliprdquo 34 Acelaşi lucru icircl găsim afirmat şi-ntr-o scrisoare a lui Alexandru patriarhul Alexandriei către episcopii orientali pe care icirci avertizează că după Arie Fiul nu există prin sine icircnsuşi ca un Dumnezeu adevărat asemenea Tatălui ci bdquoel a fost creat pentru noi pentru ca apoi Dumnezeu să ne creeze pe noi prin el ca printr-un instrument el n-ar fi existat dacă Dumnezeu n-ar fi vrut să ne creezerdquo 35 De ce a recurs Dumnezeu la serviciile unei fiinţe intermediare pentru a-şi realiza obiectivele De ce a creat el lumea prin intermediul Logosului Sofistul Asterie partizan al lui Arie explică motivul spunacircnd că lumea n-ar fi putut suporta greutatea unei acţiuni directe a lui Dumnezeu μὴ

δύνατοἐ τὰ λοιπὰ κτίσματα τ ςῆ κράτουἀ χειρ ςὸ τοῦ γεννήτουἀ ργας ανἐ ἰ βαστ ξαιἀ 36

O fiinţă cu adevărat intermediară icircntre Dumnezeu şi lume trebuie să aibă cacircte ceva din ambele extreme dar deopotrivă să se şi deosebească de ele Cu alte cuvinte Logosul trebuie să fie distinct de creaţie adică superior ei căci altfel n-ar putea s-o ridice din condiţia sa căzută dar el trebuie să fie distinct şi icircn raport cu Dumnezeu căci altfel nu s-ar putea apropia de lume Aceste consideraţii de natură platonico-filoniană şi de inspiraţie lucianistă l-au determinat pe Arie să-şi icircnceapă marea sa operă de contestare a doctrinei oficiale a

33 J Schwane op cit vol1 p207-208

34 Ortiz de Urbina Niceacutee et Constantinople Edition de lrsquoOrante Paris 1963 p19

35 Ortiz de Urbina op cit p251-252

36 Atanasie Contra arianos I 5 cf De dectretis 8 la J Tixeront op cit vol2 p25 n2 subsol

18 ADRIAN NICULCEAepiscopului său exact icircn acel punct icircn care el credea că acesta pune icircn pericol caracterul de mijlocitor al Logosului raportul Logosului cu Dumnezeu Tatăl Natura controverselor icircn care el s-a angajat l-au obligat astfel să-şi concentreze argumentarea aproape exclusiv asupra acestui aspect al naturii Logosului Iată icircn continuare principalele fragmente din Thalia icircn care el fixează raportul Logosului mai icircntacirci cu Dumnezeu Tatăl bdquoDumnezeu nu a fost din totdeauna Tată a existat deci un timp icircn care el icircncă nu era Tată abia ulterior a devenit el Tată Fiul deci n-a existat din totdeauna căci toate lucrurile (inclusiv Fiul) au fost create din neant toate lucrurile nu sunt decacirct creaturi şi opere Astfel Logosul lui Dumnezeu a fost şi el creat din neant a fost deci un timp icircn care el icircncă nu era el nu exista icircnainte de a fi fost creat Aşadar şi el a icircnceput prin a fi creat căci iniţial Dumnezeu era singur Logosul şi Icircnţelepciunea nu existau icircncă Or cacircnd Dumnezeu a vrut să ne creeze el a creat mai icircntacirci o fiinţă şi a numit-o Logos Icircnţelepciune şi Fiu pentru a ne crea prin elhelliprdquo bdquoTatăl este invizibil Fiului Astfel Logosul (Fiul) nu-l poate vedea şi nici cunoaşte icircn mod perfect şi exact pe Tatăl său Ceea ce el cunoaşte şi vede cunoaşte şi vede după propria sa măsură aşa cum noi icircnşine cunoaştem după propria noastră putere Dar Fiul nu cunoaşte icircn mod exact nu numai pe Tatăl lipsindu-i icircnţelegerea pentru asemenea măsură dar el nu-şi cunoaşte nici propria esenţăhelliprdquo

Iată acum i cacircteva texte cu referire directă la Fiul bdquoNu există deci douăș Icircnţelepciuni există numai una care este proprie lui Dumnezeu şi coexistă cu el Prin această Icircnţelepciune a fost creat Fiul şi numai icircn măsura icircn care participă la ea este el numit Icircnţelepciune şi Logos Căci Icircnţelepciunea (adică Fiul) a venit la existenţă abia prin Icircnţelepciunea (lui Dumnezeu) adică mulţumită Dumnezeului Icircnţelepciunii Icircn mod similar există icircn Dumnezeu un alt Logos alături de Fiul şi numai icircn măsura icircn care acesta participă la acest Logos el Fiul este numit Logos şi Fiu prin harhelliprdquo bdquoExistă puteri diferite una este proprie lui Dumnezeu şi eternă prin icircnsăşi natura ei Hristos nu este icircnsă adevărata putere a lui Dumnezeu ci numai una din cele care se numesc puteri ca lăcusta sau omida (icircn sensul de pedepse trimise de Dumnezeu peste lume nn) Totuşi el nu este numit doar o simplă putere (asemenea acelora nn) ci mare putere Există deci multe alte puteri asemenea Fiului (deşi nu egale lui nn) şi pe care David le numeşte astfel atunci cacircnd zice icircn psalmi (XXIV10) Dumnezeul puterilorhelliprdquo bdquoPrin natura sa Logosul este ca noi toţi adică supus schimbării dar liber icircn sine icircnsuşi icircn măsura icircn care el vrea poate rămacircne bun Dacă ar vrea el s-ar putea schimba (icircn rău nn) ca şi noi deoarece prin icircnsăşi natura sa el este schimbător τρεπτός Iată pentru ce Dumnezeu anticipacircnd că el va fi bun i-a dăruit de mai icircnainte această slavă pe care ca om a cucerit-o mai apoi prin propria-i virtute Aşadar tocmai pentru că Dumnezeu a cunoscut de mai icircnainte cele ce el avea să lucreze l-a făcut să se nască astfelhelliprdquo bdquoLogosul deci nu este cu adevărat Dumnezeu Deşi este numit Dumnezeu el nu este aşa ceva cu adevărat ci numai prin participarea sa la har ca toate celelalte el nu este Dumnezeu decacirct nominal După cum toate lucrurile sunt prin esenţa lor străine de Dumnezeu şi diferite de el tot astfel şi Logosul este absolut străin faţă de esenţa şi de ceea ce-i este propriu Tatălui λλότριοςἀ μ νὲ καὶ νόμοιοςἀ κατὰ πάντα τ ςῆ τοῦ πτρ ςὸ ο σίαςὐ καὶ διότητοςἰ el face parte din racircndul lucrărilor şi creaturilor el este una dintre elehelliprdquo

Icircn fine iată i un text icircn care apar indirect părerile lui Arie despre cea de a treiaș persoană a Sf Treimi bdquoDivizate prin natură cu totul icircndepărtate disjuncte străine şi fără nici o legătură icircntre ele sunt esenţele Tatălui Fiului şi Duhului Sfacircnt ei sunt cu totul

ISTORIA SISTEMATICĂ A DOGMEI TRINITARE 19

neasemănători icircn ceea ce priveşte esenţa şi slava (distanţa dintre ei icircntinzacircndu-se) la infinit Deci el (Logosul) nu are o esenţă şi o slavă asemănătoare ci diferă total atacirct de Tatăl (căruia icirci este inferior nn) cacirct şi de Duhul Sfacircnt (căruia icirci este superior nn)hellip Logosul icircn ceea ce-l priveşte este separat de Tatăl şi nu are absolut nimic comun cu elhelliprdquo 37

Expunerea ideilor lui Arie se opreşte de obicei la acest aspect al doctrinei sale despre raportul Logosului cu Dumnezeu Tatăl aspect cuprins icircn special icircn celebra sa lucrare Thalia Dar Arie nu vedea icircn persoana Logosului doar o fiinţă subordonată inferioară Dumnezeului suprem preocuparea sa ca şi la Filon era de a contura această persoană ca o adevărată fiinţă intermediară icircntre Dumnezeul suprem şi lumea materială absolut inferioară Acest al doilea aspect neglijat icircn mod curent sau pus foarte puţin icircn evidenţă apare icircntr-o scrisoare pe care Arie a adresat-o la un moment dat episcopului său icircntr-o icircncercare de a se icircmpăca cu el Iată principalele sale afirmaţii cuprinse icircn această scrisoare bdquoCredinţa pe care am primit-o de la strămoşii noştri şi pe care am icircnvăţat-o de la tine Prea Fericitule Părinte este aceasta noi cunoaştem un singur Dumnezeu nenăscut unul singur etern unul singur fără principiu singur adevărat nemuritor singur icircnţelept singur bun singur atotputernic unul singur judecător moderator şi guvernator al tuturor lucrurilor imuabil şi fără schimbare drept bun acelaşi Dumnezeu al Legii şi profeţilor dar şi al Noului Testament care a născut icircnaintea timpurilor pe Fiul său prin care el a făcut veacurile şi toate lucrurile (sn)rdquo bdquo(Cunoaştem de asemenea şi pe Fiul) născut nu icircn aparenţă ci cu adevărat subzistacircnd printr-un efect al voinţei lui Dumnezeu imuabil şi fără schimbare creatură perfectă a lui Dumnezeu κτίσμα τοῦ θεοῦ τελε ονῖ dar nu ca vreuna dintre creaturi produs dar nu ca vreunul dintre lucrurile produse produs nu cum afirmă Valentin ca şi cum ar fi o emanaţie din Tatăl produs nu cum a spus Maniheu ca şi cum ar fi o parte a fiinţei lui Dumnezeu produs nu cum a spus Sabeliu care diviza unitatea numindu-l pe Fiul Tată produs nu cum a spus Hieracas pentru care el este lumină din lumină sau ca o torţă divizată icircn două nu ca şi cum cel ce exista mai icircnainte ar fi devenit după aceea sau ar fi fost creat din nou icircn Fiul bdquoTu icircnsuţi Prea Fericitule Papă ai respins de multe ori chiar icircn mijlocul Bisericii şi al adunării pe toţi aceştia care afirmau astfel de lucruri Dar aşa cum am mai spus el a fost creat icircnainte de timpuri şi icircnaintea veacurilor şi a primit de la Tatăl viaţa şi existenţa şi splendorile slavei pe care Tatăl i le-a conferit (sn) Icircntr-adevăr dacircndu-i drept moştenire toate lucrurile Tatăl nu s-a privat pe el icircnsuşi de ceea ce-i este propriu anume de a fi fără principiu căci el este izvorul a toate Iată pentru ce există trei ipostase Tatăl Fiul şi Duhul Sfacircnt bdquoDumnezeu care cu adevărat este cauza tuturor celor ce există este absolut singur icircn a fi fără principiu Fiul născut icircn afara timpului de către Tatăl creat şi icircntemeiat icircnaintea veacurilor nu exista icircnainte de a fi născut ci născut icircn afară de timp icircnaintea tuturor lucrurilor singur el a fost creat (direct nn) de Tatăl El icircnsă nu este nici etern nici coetern şi nici nu participă la a fi nenăscut asemenea şi icircmpreună cu Tatăl El nu-şi are existenţa deodată cu Tatăl cum zic unii despre unul şi despre celălalt afirmacircnd două principii nenăscuterdquo 38

Cu o astfel de scrisoare mai ales cu afirmaţiile ultime despre statutul Logosului icircn

37 Ortiz de Urbina op cit pp254-255 CJ Hefele Histoire des concils Beuchesne Paris 1910 vol1 p376 n14 p377 n24

raport cu Dumnezeu Tatăl era firesc ca Arie să nu-şi atingă scopul Departe de a pacifica relaţiile sale cu patriarhul Alexandru el le-a icircnrăutăţit şi mai mult şi conflictul s-a acutizat conducacircnd la convocarea primului sinod ecumenic Ceea ce trebuie reţinut icircnsă din textul scrisorii este statutul superior pe care Arie icircl acordă Logosului icircn raport cu restul creaturii Logosul deşi creatură icircn substanţa sa nu este o creatură ca celelalte ci o creatură perfectă κτίσμα τοὔ θεοὔ τελε ονῖ 39 Dacă Dumnezeu ar fi vrut să creeze o altă făptură perfectă aceasta n-ar fi putut fi decacirct cel mult egală cu aceea a Logosului dar icircn nici un caz superioară 40 Doar el a fost creat direct de către Dumnezeu Tatăl toate celelalte creaturi au fost aduse la existenţă prin el adică depind nu direct de Dumnezeu ci de Logosul creatorul lor şi-i sunt astfel necesarmente inferioare Duhul icircnsuşi ca al treilea ipostas a fost creat prin el ca primă operă a sa şi de aceea icirci este inferior cu atacirct mai mult restul creaţiilor sale Toate au fost create icircn timp doar el Logosul a fost creat icircnaintea timpurilor deci direct de către Tatăl Toate sunt supuse schimbării datorită naturii lor create Logosul singur deşi creat este imuabil desigur nu ca Dumnezeu adică prin propria-i fiinţă ci datorită hotăracircrii voinţei sale neclintite Din acest motiv a meritat el bdquoviaţa şi existenţa şi splendorile slavei pe care Tatăl i le-a conferitrdquo adică statutul de primă creatură şi de instrument al creaţiei tuturor celorlalte Icircn aceste condiţii Logosul este icircntr-adevăr acea fiinţă intermediară icircntre Dumnezeul cel infinit diferit de lume şi lumea materială absolut inferioară prin icircnsăşi esenţa ei de creatură Fără să fie asemenea lui Dumnezeu Logosul este icircnsă diferit şi faţă de lumea materială Inferior lui Dumnezeu Logosul este totuşi superior icircntregii creaţii Avacircnd icircnsă cacircte ceva atacirct din Dumnezeu cacirct şi din lumea creată Logosul este cu adevărat acel mijlocitor capabil să explice actul creaţiei şi al revelării lui Dumnezeu icircn lume dar şi apropierea acesteia de Dumnezeu urcuşul ei spre cele superioare

Am studiat pacircnă aici relaţia Logosului cu Dumnezeu Tatăl Care este icircnsă relaţia sa cu Duhul Sfacircnt Arie menţionează icircntr-adevăr pe alocuri şi persoana Duhului Sfacircnt Consideraţiile sale relative la cea de a treia persoană a Sf Treimi sunt icircnsă cu totul obscure şi dispersate Cu privire la această problemă Tixeront face următoarea remarcă

38 Ortiz de Urbina op cit pp252-253 CJ Hefele op cit p357 n1

39 J Tixeront op cit vol2 p26 jos

40 Atanasie De synodis 46 la J Tixeront op cit vol2 p26 n1

bdquoAsupra Duhului Sfacircnt fragmentele lui Arie sunt foarte puţin explicite El admite ipostasul (Duhului) ca formacircnd alături de Tatăl şi de Fiul o treime Dar Duhul Sfacircnt este icircn viziunea sa infinit icircndepărtat separat de celelalte două persoane le este străin prin esenţă el nu posedă nici măcar aceeaşi slavă cu ele Arie făcea probabil din Duhul o creatură a Fiului Acest punct al doctrinei sale a rămas icircn umbră pacircnă icircn ziua icircn care a fost pus icircn lumină de erezia macedonianărdquo 41 Atunci cacircnd ajunge să se refere la cea de a treia persoană treimică Arie o face icircn intenţia de a arăta că Logosul este diferit atacirct faţă de Tatăl cacirct şi de faţă de Duhul ca icircn următorul fragment bdquoDivizate prin natură cu totul icircndepărtate disjuncte străine şi fără nici o legătură icircntre ele sunt esenţele Tatălui Fiului şi Duhului Sfacircnt zice el ei sunt cu totul neasemănători icircn ceea ce priveşte esenţa şi slava (distanţa dintre ei icircntinzacircndu-se) la infinit Deci el (Fiul) nu are o esenţă şi o slavă asemănătoare el diferă total de Tatăl şi de Duhulhelliprdquo 42 Sensul acestui text este acela că Logosul diferă de Dumnezeu Tatăl deoarece icirci este cu totul inferior şi subordonat dar el diferă radical şi de Duhul Sfacircnt căruia icirci este cu totul superior ba chiar creator astfel el este o fiinţă intermediară Menţionarea celei de a treia persoane adică a Duhului Sfacircnt era menită astfel să pună icircn evidenţă diferenţa considerabilă a Logosului faţă de creatură Duhul Sfacircnt este abordat de Arie ca simbol al creaturii propriu-zise al lumii noastre materiale din care face parte ca primă creatură a Logosului Cu alte cuvinte atunci cacircnd se referă la Duhul Sfacircnt Arie o face pentru a arăta că Logosul este de fapt un mediator icircntre Dumnezeu Tatăl simbol al transcendenţei absolute faţă de lume pe de o parte şi Duhul Sfacircnt simbol al lumii materiale prima şi cea mai icircnaltă dintre creaţiile Logosului

Icircn aceste condiţii Treimea ariană este o realitate care s-a constituit progresiv nu una care să fi existat ca atare din eternitate Acest lucru reiese din fragmentele icircn care Arie neagă faptul că paternitatea ar fi o calitate eternă icircn Dumnezeu Iată un text pe care-l reproduce Sfacircntul Atanasie şi icircn care Arie este cacirct se poate de explicit ldquoDumnezeu Pricipiul a tot zice el numai El este fără principiu Fiul născut din Tatăl icircn afara timpului creat şi format icircnainte de veacuri nu era icircnainte de a fi născut născut icircnsă icircn afară de timp icircnaintea tuturor lucrurilor el deţine existenţa din Tatăl El nu este etern şi coetern cu Tatăl nici conenăscut el nu are existenţă icircn acelaşi timp cu Tatăl cum zic unii despre relaţii ςὀ τίνες λέγουσι τὰ πρ ςὸ τί introducacircnd astfel două principii nenăscute Ci monadă şi principiu universal Dumnezeu este deasupra a tot Iată pentru ce el este

41 J Tixeront op cit vol2 p27-28

42 Ortiz de Urbina op cit p255

anterior Fiuluirdquo43 Trebuie spus aici că icircn această negare a calităţii Tatălui de a fi Tată din eternitate Arie nu era icircntru totul original Patriarhul Dionisie al Alexandriei din secolul al III-lea afirmase deja icircntr-o scrisoare către papa Dionisie al Romei că bdquoDumnezeu n-a fost din totdeauna Tată deci Fiul nu a existat din totdeaunardquo44 Mai icircnaintea acestuia chiar gnosticul Valentin spusese că bdquola icircnceput Dumnezeu nu era Tatăhelliprdquo45

Aşadar anterior naşterii Fiului a Logosului Dumnezeu era doar monadă Arie spunea următoarele bdquoIcircnţelege că mai icircntacirci a fost Unul (adică monada Dumnezeu simplu nn) iar Doimea (adică Dumnezeu devenit Tată ca urmare a naşterii Fiului Său nn) n-a fost icircnainte de a fi existat concret Fiul Dumnezeu (Tatăl) este icircnainte de a fi Fiulrdquo46 Deci Doimea constituită de Tatăl şi de Fiul este posterioară Monadei iniţiale constituită de solitudinea paternă Aceeaşi concepţie o manifestă Arie şi despre Duhul Sfacircnt Dacă a fost o vreme cacircnd Doimea icircncă nu exista deoarece nu fusese creat Fiul atunci a fost o vreme cacircnd Treimea nici ea nu exista pacircnă să fie creat Duhul Sfacircnt Sfacircntul Atanasie redă acest ultim aspect al doctrinei ariene icircn termenii următori bdquoDacă Duhul este creatură iar creaturile sunt din cele ce nu sunt (adică din nimic nn) e vădit că a fost o vreme cacircnd n-a fost Treimea ci Doimea Or ce ar putea spune cineva mai contrar credinţei decacirct aceasta Căci aceştia (arienii nn) spun că Treimea rezultă din prefacere şi progres şi există o Doime care aşteaptă să se facă o creatură care să se unească cu Tatăl şi cu Fiul şi să apară astfel Treimeardquo47

43 I Chevalier Sf Augustin et la pensee greque Les relations trinitaires Freiburg 1940 p109 n1

44 I Chevalier Sf Augustin et la pensee greque Les relations trinitaires p110

45 E de Faye Le gnosticisme Beauchesne Paris 1924 p34

46 Sf Atanasie cel Mare Despre sinoade icircn ldquoPărinţi şi scriitori bisericeştirdquo Ed Inst Biblic şi de Mis Ortodoxă Bucureşti 1988 vol XVI p121-122

47 Sf Atanasie cel Mare Despre Sfacircntul Duh către acelaşi Serapion icircn ldquoPărinţi şi scriitori bisericeştirdquo Ed Inst Biblic şi de Mis Ortodoxă

După moartea lui Arie concepţia sa a fost continuată şi nuanţată de anomeii radicali Urmaşi direcţi ai marelui eretic anomeenii susţineau că bdquoFiul este cu totul neasemănător cu Tatăl κατὰ πάντα νόμοιοςἀ atacirct sub raportul voinţei cacirct şi sub acela al fiinţeirdquo 48 Ei se deosebeau totuşi de Arie icircnsuşi prin felul icircn care concepeau desăvacircrşirea Logosului icircntrupat icircn timp ce Arie credea că acesta a ajuns la demnitatea divină ca o recompensă pentru virtutea pe care a dovedit-o anomeii dimpotrivă considerau această demnitate drept apanajul naşterii sale al filiaţiei sale unice Acest fapt nu-i icircmpiedica icircnsă să deprecieze persoana Logosului icircn planul vieţii liturgice şi practice Astfel ei botezau icircn numele lui Dumnezeu cel necreat al Fiului creat şi al Duhului Sfinţitor procreat de către Fiul cel creat Ei practicau o singură scufundare icircn amintirea morţii lui Iisus Hristos Deprecierea Logosului icircn raport cu Dumnezeu Tatăl i-a condus la o atitudine ireverenţioasă faţă de Scriptură la o respingere a cultului moaştelor şi al sfinţilor iar icircn final chiar la laxism moral 49 Un alt urmaşi al lui Arie a fost Eustaţiu de Sevasta care a cochetat toată viaţa cu arienii icircn special cu partida homoiusienilor adică a acelora care respingeau icircn egală măsură radicalul anomios al arienilor riguroşi cacirct şi homoousios consacrat la Niceea Icircn acord cu partida homoiusienilor Eustaţiu icircnvăţa că Logosul este asemenea Tatălui său dar nu egal cu el Icircn cele din urmă Eustaţiu a sfacircrşit icircn racircndurile macedonienilor a acelei partide care respingea dumnezeirea Sf Duh Spre deosebire de anomeii libertini icircn materie de morală Eustaţiu s-a distins printr-un ascetism riguros Ucenicii săi numiţi eustaţieni au fost condamnaţi la un sinod de la Gangra tocmai pentru exagerările lor ascetice pentru respingerea căsătoriei a cărnii icircn general considerată ca impură etc 50 Atitudinea lui Eustaţiu şi a partizanilor său trebuie pusă icircn legătură cu arianismul său mai exact cu doctrina despre efectele icircnlocuirii sufletului uman de către Logos icircn Iisus Hristos Prin această asumare incompletă umanitatea logosului a fost considerată cu mult superioară celei a oamenilor adevăraţi mai presus de slăbiciunile

Bucureşti 1988 vol XVI p85-86

48 X Le Bachelet Anomeacuteens DTC volI B col1323

49 X Le Bachelet Anomeacuteens DTC volI B col1324 1325

50 S Salaville Eusthate de Seacutebaste DTC volV B col15666-1571 Eustathiens DTC volV B col 1572

obişnuite şi de aceea model de urmat Pentru a realiza aceleaşi efecte icircn propria natură umană Eustaţiu n-a găsit alt mijloc decacirct ascetismul său extraordinar de riguros dus pacircnă la deprecierea umanului icircn general Cel care i-a continuat icircnsă concepţia trinitară a fost Eunomiu ajuns episcop de Cyzic

Care era icircn aceste condi ii doctrina ariană icircn materie de hristologie ț bdquoGrave erau consecinţele arianismului icircn ceea ce priveşte icircntruparea şi răscumpărarea spune X Le Bachelet Persoana lui Hristos nu mai era o persoană cu adevărat divină devreme ce Logosul icircntrupat la plinirea vremii nu mai era el icircnsuşi un Dumnezeu adevărat Din această cauză opera sa răscumpărătoare icircşi modifica profund conţinutul icircn loc să fie teandrică acţiunea şi influenţa lui Hristos nu mai era decacirct una de ordin moral mai mult sau mai puţin umană Un alt rezultat a fost acela că arienii au ajuns să nu mai recunoască icircn Hristos decacirct un trup fără suflet uman ψυχονἄ sau un suflet fără raţiune ψυχὴ

λογοςἄ ei pretindeau că salvează astfel unitatea persoanei pe care prezenţa simultană a celor două spirite finite Logosul şi sufletul uman ar fi compromis-o Mulţumită acestei suprimări ei puteau atribui Logosului direct cunoaşterea limitată afectele de tristeţe de bucurie şi altele de acest fel (care se atribuie doar oamenilor nn) Mărturii explicite (ale scriitorilor vremii) atribuie această doctrină fie arienilor icircn general fie fondatorului lor icircnsuşihellip Sf Epifanie prezintă această doctrină ca un loc comun al lucianiştilorhellip Hristos al arienilor devenea astfel o fiinţă particulară complet diferită de Omul-Dumnezeu deoarece el nu mai era nici Dumnezeu adevărat nici om adevărathelliprdquo 51 Arie icircnsuşi n-a lăsat nici o referire cu privire la părerea sa icircn această problemă bdquoFragmentele care au supravieţuit din operele lui Arie spune şi Tixeront nu conţin nimic cu privire la această chestiune anume dar se ştie de la autori care au tratat despre doctrina lui că aceasta (adică doctrina mentorului său nn) era şi icircnvăţătura luirdquo 52

Potrivit arienilor deci Logosul devenit Hristos a icircnlocuit icircn firea umană pe care a asumat-o sufletul cu alte cuvinte ceea ce a asumat a fost doar un trup fără suflet

ψυχονἄ După alţii el ar fi icircnlocuit nu icircntreg sufletul ci numai partea raţională a acestuia ceea ce a asumat astfel ar fi fost un trup cu suflet senzitiv dar fără raţiune ψυχὴ λογοςἄ Icircn aceste condiţii coboracircrea Logosului icircn lume nu mai era o icircntrupare o icircnomenire adică o asumare a unei naturi umane integrale ci o asumare doar a unui corp de aceea

51 X Le Bachelet Arianisme DTC volI B col1787-1788

52 Atanasie Contra Apollinarium II 3 Teodoret Haeretic Fabul V 11 un fragment atribuit Sf Atanasie icircn PG XXVI 1292 la J Tixeront op cit vol2 p27 n3

icircntruparea devenea de fapt o icircncorporare Această nuanţă apare formal afirmată icircntr-un simbol arian al lui Eudoxiu de Constantinopol bdquoLogosul se spune icircn acest simbol s-a icircncarnat nu s-a icircnomenit căci el n-a asumat şi sufletul uman σαρκοθέντα ο κὐ

ναντθρωπήσανταἐ ο τεὔ γ ρὰ ψυχ νὴ νθτρωπίνηνἀ νείληφενἀ (ὀ λόγος) 53 Diferenţa dintre cei doi termeni definea exact natura icircntrupării Logosului după arieni prin icircntrupare Logosul a asumat numai carnea noastră numai un trup material aşa cum sugerează verbul σαρκοθέντα iar nu o natură umană integrală adevărată Icircn consecinţă nefiind un Dumnezeu adevărat Logosul nu era nici om adevărat Ca să fie om adevărat icircntruparea Logosului ar fi trebuit să fie asumarea naturii unui om adevărat aşa cum sugerează verbul ναντθρωπήσανταἐ

Hristologia ariană trebuie foarte precis definită pentru a fi cu adevărat icircnţeleasă Astfel diferenţa dintre cele două verbe nu trebuie să ne facă să credem că Hristosul arian ar fi fost o fiinţă compozită adică Logosul semi-divin sălăşluind icircntr-un trup omenesc Asumarea numai a trupului fără suflet sau şi a sufletului dar fără partea sa raţională icircnsemna pentru arieni că Logosul subzistă ca o fiinţă nu numai nedeplină sub aspectul divinităţii dar nedeplină nici sub aspectul umanităţii sale Aceasta icircnseamnă că trupul asumat de Logos nu mai este un trup obişnuit din materie obişnuită ci un trup material cu totul transformat icircn substanţa Logosului icircnsuşi Esenţa Logosului icircntrupat este astfel unică un fel de amestec omogen de divin şi uman un Logos transformat icircn trup sau un trup transformat icircn Logos Iată de ce au ajuns arienii să atribuie icircnsăşi acestei esenţe slăbiciunile umane menţionate icircn Evanghelie şi cunoaşterea limitată Sf Atanasie descrie această particularitate a hristologiei ariene icircn termenii următori bdquoArie icircnvaţă că icircn Hristos corpul a servit icircn mod simplu de icircnveliş condiţiei sale divine şi că Logosul a intervenit numai pentru omul interior sau pentru suflet atunci cacircnd el icircndrăzneşte să atribuie icircn mod direct divinităţii capacitatea de a suferi (pe cruce) şi icircnvierea (sn)rdquo 54 La racircndul său Augustin raportează acelaşi lucru despre opiniile ariene icircn această problemă El remarcă icircn acelaşi timp că ereziile ariene cu privire la sufletul uman al lui Iisus Hristos erau mai puţin cunoscute deşi nu mai puţin reale după cum o dovedesc spune el atacirct lucrările lor cacirct şi expozeurile orale55

53 Eustaţiu la Antiohiei PG XVIII 689 Atanasie Contra Apollinarium I 15 Epifanie Haer LXIX 19 Grigore de Nazianz Epist CI la J Tixeront op cit vol 2 p 27 n 4

54 J Schwane op cit vol2 p395 n1

55 J Schwane op cit vol2 p396 n1

Arienii au ajuns deci să atribuie afirmaţii ale Macircntuitorului ca cele din Matei XXIV 36 nu naturii sale umane asumate ci icircnsăşi esenţei sale proprii Este vorba despre afirmaţia Macircntuitorului că ziua precisă a judecăţii de la sfacircrşitul timpurilor nu o cunoaşte nici măcar Fiul ci numai Tatăl Icircn viziunea lor această afirmaţie era icircncă o dovadă a inferiorităţii Logosului faţă de Dumnezeu Tatăl Aceasta icircnsemna că asumacircnd un trup omenesc coboracircnd pacircnă la nivelul unei naturi inferioare ca cea umană Logosul a suferit modificări corespunzătoare icircn chiar propria sa esenţă pacircnă la punctul unei ignoranţe totale icircn ceea ce priveşte viitorul ultim al creaţiei O atare ignoranţă era icircn opinia lor una din dovezile cele mai solide icircn favoarea afirmaţiei că Logosul nu are nimic comun cu Tatăl său el nefiind un Dumnezeu adevărat ca Tatăl adică un Dumnezeu care să aibă o cunoaştere absolută a tuturor lucrurilor 56 Dar Logosului nu-i lipseşte numai atotcunoaşterea divină icirci lipseşte şi caracterul imuabil Acesta este icircncă un motiv ndash spuneau arienii ndash pentru care el este inferior Tatălui Arie atribuie acest caracter schimbător esenţei icircnsăşi a Logosului bdquoPrin natura sa Logosul este ca noi toţi supus schimbării dar liber icircn sine icircnsuşi Icircn măsura icircn care vrea el rămacircne bun (adică de partea binelui nn) Dacă vrea el se poate schimba ca şi noi deoarece el prin natura sa este supus schimbării Iată pentru ce Dumnezeu prevăzacircnd că va fi bun i-a dăruit de mai icircnainte această slavă pe care ca om a cucerit-o mai apoi prin propria virtute Aşadar tocmai pentru că Dumnezeu a cunoscut de mai icircnainte cele ce el avea să lucreze l-a făcut să se nască astfelhelliprdquo 57

Pacircnă la ce punct s-ar fi putut schimba Logosul Pacircnă unde ar fi putut el coboricirc Se pare că arienii nu s-au ferit să meargă pacircnă la capăt şi să dea răspunsul radical Patriarhul Alexandru al Alexandriei scriind episcopilor orientali despre noua erezie şi despre cutezanţa ei nemaiauzită relatează că atunci bdquocacircnd cineva le-a cerut să precizeze dacă Logosul lui Dumnezeu s-ar fi putut schimba cum s-a schimbat diavolul ei n-au avut teamă să afirme da ar fi putut Natura sa spun aceştia este icircntr-adevăr supusă schimbării devreme ce el poate fi născut şi este supus schimbăriirdquo 58 Aşadar Hristosul

56 J Schwane op cit vol2 p395

57 Ortiz de Urbina op cit p254-255

58 Ortiz de Urbina op cit p251

arian este Logosul icircnsuşi care suportă actele naşterii ale suferinţei pe cruce şi ale morţii icircn icircnsăşi natura sa intimă semi-divinăsemi-trupească Icircn asemenea condiţii docetismul este inevitabil Lipsesc icircnsă documentele care să ateste aşa ceva Această consecinţă va deveni icircnsă evidentă la Apolinarie de Laodiceea Informa ii care sprijină ipoteza le oferăț SF Atanasie icircn lucrările sale Către Epictet Către episcopul Adelfie i Către Maximș filozoful 59 Augustin confirmă i el această presupunere spunacircnd icircn ș Contra unui cuvacircnt al arienilor că ace tia anticipau doctrina lui Apolinarie de Laodiceea bdquocacirct despre ereticiiș mei mă refer la arieni se vede din disputele lor că nu gacircndesc doar că icircn Treime naturile sunt diferite ci i că Hristos n-a avut suflet umanrdquo ș 60

2 Eunomiu al Cyzicului

Eunomiu a fost şeful partidei anomeilor Icircn celebra sa Apologie pe care avea s-o combată Sfacircntul Vasile cel Mare Eunomiu reia ideea lui Arie că Fiul nu a putut exista icircnaintea naşterii sale din Tatăl or dacă naşterea este devenire schimbare icircnseamnă că Fiul a venit la existenţă ca Fiu printr-un act de devenire printr-un act prin care el a trecut de la starea de inexistenţă la aceea de existenţă ca Fiu al Tatălui Fiul va spune Eunomiu s-a constituit ca Fiu abia icircn urma actului naşterii sale din Tatăl de aceea el n-a putut exista din eternitate alături de Tatăl aşadar spuneau arienii a fost o vreme cacircnd el nu exista Dar iată aceste argumente icircn formularea lui Eunomiu icircnsuşi bdquoCăci zice el nici sămacircnţa nu este (icircncă) om Nici piatra nu este (icircncă) casă ele devin una om cealaltă casă (abia ulterior adică abia prin actul naşterii şi respectiv al construcţiei nn) Or este cel mai religios lucru din lume acela de a pune icircn paralel cu aceste fiinţe naşterea Fiului Dacă fiecare dintre ele devine atunci cacircnd icircncă nu era ndash căci nu devine ceea ce era deja mai icircnainte ndash cum va putea fi vindecat cel care afirmă că Fiul a fost născut atunci cacircnd deja exista Căci dacă el exista icircnaintea naşterii sale atunci el este nenăscutrdquo61 bdquoIar dacă

59 Vezi toate aceste lucrări icircn PSB vol16 pp 168-190

60 Augustin Contra unui cuvacircnt al arienilor V 5 icircn Augustin Oeuvres completesI Paris 1870 vol 26 p580

61 Eunomiu Apologia icircn ldquoSources chretiennesrdquo vol 305 p261

el este nenăscut atunci el nu mai este Fiu şi dacă este Fiu el nu e nenăscutrdquo62 bdquoDat fiind că substanţa lui Dumnezeu nu admite naşterea ndash de vreme ce el este nenăscut ndash nici separarea sau icircmpărţirea ndash de vreme ce el este incoruptibil ndash şi că nu există nimic altceva pentru a servi drept substrat naşterii Fiului noi spunem că Fiul a fost născut cacircnd nu erardquo63 bdquoIată pentru ce conchide Eunomiu Fiul nu este Dumnezeu ci creatură a Tatălui deoarece substanţa sa a fost născută atunci cacircnd nu era icircnaintea propriei sale constituţiirdquo64 Asemenea lui Arie el considera că Iisus Hristos nu putea fi Dumnezeu mai mult decacirct Logosul icircnsuşi Ca şi mentorul său Eunomiu credea că Logosul a icircnlocuit icircn Iisus raţiunea sau sufletul acestuia asumacircnd doar trupul carnea bdquoCel ce icircn zilele mai de pe urmă s-a făcut om nu a luat un om (n-a asumat fire omenească nn) din suflet şi din truprdquo ci a luat o fire formată numai din trup65 Deprecierea persoanei Logosului s-a manifestat la Eunomiu prin abandonarea icircn cele din urmă de a mai celebra Sfintele Taine 66 Trebuie văzută aici o reminiscen ă din Origen care cum am văzut mai sus aț declarat la un moment dat că nu se cuvine să ne icircnchinăm unei creaturi adică Fiului ci numai lui Dumnezeu Tatăl că icircnsu i Macircntuitorul s-a icircnchinat Tatăluiș

Aceleaşi raţiuni icircl conduc pe Eunomiu să afirme că şi Duhul nu este Dumnezeu ci creatură deoarece dacă purcede nici el n-a putut exista icircnaintea purcederi sale bdquoSfacircntul Duh spune el care este al treilea icircn ordine nu ar putea fi primul icircn ceea ce

62 Eunomiu Apologia icircn ldquoSources chretiennesrdquo vol 305 p257

63 Eunomiu Apologia icircn ldquoSources chretiennesrdquo vol 305 p263-264

64 Eunomiu Apologia icircn ldquoSources chretiennesrdquo vol 305 p259

65 La Grigorie de Nyssa Contra lui Eunomiu II PG LXV 544 D-545 A la I G Coman Şi Cuvacircntul trup s-a făcut Hristologie şi mariologie patristică Timişoara 1993 p31-32 n38

66 X Le Bachelet Eunomius icircn DTC volI B col1507 1503

priveşte natura căci acesta este Dumnezeu Tatăl Ar fi icircntr-adevăr absurd şi singular ca acelaşi să aibă cacircnd primul loc cacircnd al treilea (hellip) Duhul nu are aceeaşi substanţă nici cu Monogenul (adică cu Unul Născut cu Fiul nn) căci el n-ar fi fost numărat după acesta ca avacircndu-şi propriul ipostas (propria substanţă nn) (hellip) Nu există deci un al doilea alături de Tatăl şi care să fie nenăscut căci nu există decacirct un singur şi unic Nenăscut şi nu există un altul nici alături de Fiul şi care să fie un născut căci nu există decacirct un singur şi unic Monogen (Unulnăscut) Există icircnsă un al treilea icircn natură şi icircn ordine creat la porunca Tatălui şi prin activitatea Fiului νεργειἐ ᾷ δε τοῦ ιοὑ ῦ γενόμενον El este cinstit icircn al treilea racircnd ca primă creatură a Monogenului cea mai mare dintre toate şi singura ca atare Divinitatea şi puterea demiurgică-i lipsesc dar el este plin de puterea de a sfinţi şi a icircnvăţardquo67

3 Arianismul tacircrziu

Volumul 146 al colec iei ț Sources chreacutetiennes con ine ț două omilii cu autor anonim care sunt icircn realitate două predici pentru prima zi a Săptămacircnii Mari a Sfintelor Pa ti Ele au fost redactate cel mai probabil către mijlocul sau icircn a două jumătate aș secolului al IV-lea 68 Cele două omilii dovedesc mai mult decacirct orice alt document arian rădăcinile gnostice ale acestei mari erezii Argumentarea autorului icircncepe cu evocarea robiei icircn care zăcea umanitatea sub puterea Demiurgului pacircnă la venirea Macircntuitorului bdquoIcircnaintea coboracircrii tale din ceruri pe pămacircnt (πρὸ γ ρὰ τ ςῆ ο ςῆ πἀ rsquoο ραν νὐ ῶ ε ςἰ γ ςῆ καταβ σεωςά ) eu eram captivul demonilor pe tine Creatorule te ignoram i adoramș crea ia drept creatoare icircmi imaginam materia ca auto-cauzată (ț α τ ματονὐ ό φανταζ μενἐ ό τ νὴ κτ σινί προσεκ νουνύ ςὡ κτ στηνί ) icircn u urătatea mea icircnvă am din propria voin ăș ț ț artele demonilor autorul răului (ὁ ρχ κακοςἀ έ ) folosise icircmpotriva mea armele sale tiranice Cel rău inten ionat (ț ργανονὄ με τ ςῆ δ αςἰ ί ὁ δυσμεν ςὴ κατεσκε ασεύ κακ ασί ) făcuse din mine instrumentul propriei sale răută i Eu zeificam cerul i ignoram pe celț ș care l-a desfă urat adoram soarele i nu cuno team pe cel care l-a aprins veneram luna iș ș ș ș dispre uiam pe creatorul ei mă icircnchinam astrelor i-l respingeam pe artizanul lorț ș

67 Eunomiu Apologia icircn ldquoSources chretiennesrdquo vol 305 p285-286

68 J Lieacutebaert Deux homeacutelies anomeacuteens pur lrsquooctave de Paques Introduction text traduction et notes icircn Sources chreacutetiennes vol146 p38

icircnconjuram de respect arborii i pietrele ridicam temple i altare icircmpotriva ta Creatoruleș ș atinsesem norii cu răutatea mea Căci odată coruptă legea naturală trăiam fără discernămacircnt asemenea jivinelor ira ionalerdquo ț 69 bdquoTu e ti arhistrategul ( eful armatelorș ș cere ti) Domnului love te-l pe autorul răului (ș ș ρχιστρ τηγοςἀ ά π ρχειςὑ ά κυρ ουί τ νὸ

ρχ κακονἀ έ τρ σονῶ ) 70 răpe te-i armele tiranului căci tu ai puterea cea de neicircnvinsș Eliberează-ne din robia pe care am icircndurat-o din cauza u urătă ii noastre scoate-ne dinș ț eroare i poartă-i pe rătăci i pe umerii tăi ș ț Apleacă- i Doamne urechea spre ruga meaț (Psalmul V 2) Arat-o fecioară pe curtezană schimb-o icircn femeie castă pe femeia adulteră fă-o rodnică pe cea stearpă schimbă neghina-n gracircu bun transformă spinii icircn trandafiri altoie te măslinul sălbatic pentru a face din el un măslin roditor slăve te-l pe celș ș abandonat fă-o mamă a multor copii pe cea care nu are niciunul Căci totul este posibil cacircnd tu vrei icircn simpla ta voin a tu posezi deja puterea (ț π νταά γ ρὰ δυνατά σοι τανὅ θ ληςέ νἐ γ ρὰ τῷ θ λεινέ χειἔ τὸ δ νασθαιύ )rdquo 71

Părăsind domeniul metafizicii autorul intră icircn acela al istoriei Vechiului Testament bdquoIudeul zice el s-a bucurat de ale tale voi gusta i eu din binefacerile tale tuș l-ai condus afară din Egipt scoate-mă i pe mine din gre eală Tu l-ai răscumpărat dinș ș macircna lui faraon eliberează-mă i pe mine din macircna celui rău Tu l-ai condus prin Mareaș Ro ie condu-mă i pe mine prin cristelni a botezului Tu l-ai icircndrumat cu stacirclpul cel deș ș ț foc luminează-mă i pe mine cu Duhul tău cel Sfacircnt El a macircncat pacircinea icircngerilor dă-miș i mie trupul tău cel sfacircnt El a băut din stacircncă amestecă i pentru mine sacircngele coasteiș ș

tale El a primit tablele legii scrie icircn carnea inimii mele evangheliile tale Tu i-ai trimis lui pe profe i trimite-mi i mie pe apostolirdquo ț ș 72 Plecacircnd apoi de la versetul 2 al psalmului

69 Anonimul anomeu Deux homeacutelies anomeacuteens pur lrsquooctave de Paques Homeacutelie I 4 icircn Sources chreacutetiennes vol146 p63

70 J Lieacutebaert atrage atenția aici asupra antitezei dintre bdquocel rău ἀρχέκακονrdquo tiranul lumii căzute și bdquoarhistrategul ἀρχιστράτηγοςrdquo Hristos salvatorul ceresc (p65 n2)

71 Anonimul anomeu Deux homeacutelies anomeacuteens pur lrsquooctave de Paques Homeacutelie I 6 icircn Sources chreacutetiennes vol146 p65-67

72 Anonimul anomeu Deux homeacutelies anomeacuteens pur lrsquooctave de Paques Homeacutelie I 9 icircn Sources chreacutetiennes vol146 p69

al 11-lea omilia a doua continuă ruga bdquoSalvează-mă Doamne tu care l-ai salvat pe Noe din naufragiul universal tu care l-ai salvat pe Lot din focul necru ător tu care l-ai salvatț pe Avraam din macircna celor cinci regi tu care l-ai salvat pe Isaac din lupta cu păstorii tu care l-ai salvat pe Iacob de macircnia lui Esau tu care l-ai salvat pe Iosif din macircna fra ilorț săi tu care l-ai salvat pe Iov de tirania celui rău tu care l-ai salvat pe Moise de macircndria lui faraon salvează-mă i pe mine de vrăjmă ia lui Saul hellipAm căzut de bunăvoie icircnș ș cursele vrăjma ului m-am lăsat legat fără speran ă icircn lan urile celui rău am căzut fărăș ț ț speran ă icircn undi a tiranului Din rege al lui Israel am devenit sclavul pasiunii mele dinț ț stăpacircn peste armate am devenit prizonier al celui tiran eu care am zdrobit leii am fost dominat de frumuse ea unei femei eu care am icircnvins popoare vrăjma e am fost icircnvins deț ș dorin a pentru o femeie eu care m-am ridicat la demnitatea unui profet am fost lipsit deț profe ie din cauza u urătă ii mele Icircn lacrimi strig i mă prostern la picioarele taleț ș ț ș Salvează-mă Doamnerdquo 73

Dacă pacircnă aici nu este clară aplecarea autorului spre erezie de aici icircncolo lucrurile se schimbă cacircnd intră icircn detaliile hristologiei Cel care a coboracirct din ceruri pe pămacircnt chemat să salveze umanitatea căzută sub robia celui rău nu a asumat o natură umană reală ci a fost doar icircn aparen ă om bdquohellipLa un semn al Celui Nenăscut ai fostț trimis din ceruri pe pămacircnt ca să locuie ti icircn sacircnul unei tinere femei tu conducătorulș cerului i al pămacircntului i ca să iei condi ia de sclav tu stăpacircnul crea iei alături deș ș ț ț Tatălhelliprdquo 74 bdquoEl mielul lui Dumnezeu n-a fost oferit asemenea unei oi sub puterea Legii căci nu icircmpotriva vrerii lui a mers el către patima de pe cruce i nici fără voin a sa aș ț icircndurat el rana lăncii nici prin constracircngere a cunoscut el legea mor ii prin crucificareț Tatăl n-a avut decacirct să ordone Monogenului să plece spre lumea pămacircntească acceptacircnd de bunăvoie fiul (copilul) s-a ridicat de pe tronul său slăvit a trecut nevăzut prin sferele naturilor celor netrupe ti a depă it corurile armatelor arhi-icircngere ti i a ajuns icircn cele dinș ș ș ș urmă lumea pămacircntească A fost purtat la sacircnul unei fecioare el care poartă icircn macircinile sale icircntreaga creatură A apărut icircn starea unui nou-născut el care este anterior veacurilor S-a arătat ca un copil el care formează copiii icircn pacircntecele maicii lor S-a hrănit cu lapte el care schimbă icircn mod nevăzut sacircngele (mamei) icircn lapte (pentru pruncul care suge) A

73 Anonimul anomeu Deux homeacutelies anomeacuteens pur lrsquooctave de Paques Homeacutelie II 5 7 icircn Sources chreacutetiennes vol146 p101

74 Anonimul anomeu Deux homeacutelies anomeacuteens pur lrsquooctave de Paques Homeacutelie I 5 icircn Sources chreacutetiennes vol146 p65

fost purtat icircn bra e el care dirijează la un semn toată crea ia Pentru oameni el care aț ț asumat slăbiciunile oamenilor rămacircnacircnd icircnsă ceea ce era icircnaintea veacurilor (με ναςί α τ ςὐ ὸ περὅ πρὸ α νωνἰώ π ρχενὑ ῆ ) Căci el nu s-a transformat ( υτεὄ μετ πεσενέ ) din mai bogat icircn mai sărac el nu s-a schimbat ( υτεὄ τρ πηἐ ά ) din mai mult icircn mai pu inț faptul de a fi icircmbrăcat carnea nu i-a alterat natura sa divină ( υτεὄ ἡ περιβολὴ τ ςῆ σαρκ ςὸ τ νὴ θε τητοςό λλο ωσεἠ ί φ σινύ ) asumarea trupului nu i-a mic orat ipostasul său deș Monogen ( υτεὄ ἡ ν ληψιςἀ ά τοῦ σ ματοςώ τ νὴ τοῦ μονογενο ςῦ σμ κρυνενἐ ί

π στασινὑ ό ) rămacircnacircnd ceea ce era icircnaintea veacurilor de bunăvoie el s-a oferit să aducă macircntuire oamenilorrdquo 75

Cu toată această condescenden ă asumată voluntar de Monogen el n-a fost unț simplu om bdquoCăci dacă Hristos ar fi fost un simplu om moartea ar fi avut asupra lui putere ca supra tuturor oamenilor (εἰ γ ρὰ νθρωποςἄ ψιλ ςὸ ὁ Χριστ ςό καὶ α τοὐ ῦ νἂ ςὡ π ντωνά νθτρ πωνἀ ώ κυρ ευσενἐ ί ὁ θ νατοςά ) 76 Urci pe firul vechii istorii i rămacirci uimitș icircn fa a mor ii Domnului Abel a fost ucis i crea ia nu a fost tulburată Avraam a fost pusț ț ș ț icircn mormacircnt i mormintele nu s-au deschis Isaac a murit i iadul n-a murit Iacob a fostș ș icircngropat i cei icircngropa i n-au icircnviat Iosif a fost depus lacircngă părin ii săi i trupurileș ț ț ș sfin ilor nu s-au ridicat Isaia a fost tăiat i soarele nu s-a icircntunecat Ieremia a fostț ș trangulat i luna nu s-a stricat Nabuth a fost omoracirct cu pietre i pămacircntul nu s-a clintitș ș ș

Zaharia a fost gacirctuit i ziua nu s-a schimbat icircn noapte Ioan a fost decapitat i voalulș ș templului nu s-a rupt icircn două Cacircnd Hristos a suferit icircnsă icircn trup soarele s-a oprit din drumul său luna i-a pierdut strălucirea fe ii sale pămacircntul s-a cutremurathellip Icircnvăluit icircnș ț giulgiu el a despuiat iadul a semănat groază icircn racircndurile păzitorilor iadului i a sfăracircmatș fără efort por ile iadului A ie it din mormacircnt icircmpreună cu capturile sale de război aț ș apărut femeilor a ezate icircn jurul mormacircntului por iile fiind icircncuiate el a intrat totu i prinș ț ș ele la apostoli lui Toma cel necredincios el i-a arătat coasta sa pentru a-l face credincioshelliprdquo 77

De i superior tuturor oamenilor Monogenul nu este totu i Dumnezeul supremș ș

75 Anonimul anomeu Deux homeacutelies anomeacuteens pur lrsquooctave de Paques Homeacutelie I 1-2 icircn Sources chreacutetiennes vol146 p59 J Lieacutebaert precizează că sensul lui ἐσμίκρυνεν este aici unul pur moral (p37 n2)

76 Hristos nu a fost așadar bdquoun simplu om ἄνθρωπος ψιλὸςrdquo adică un om adevărat ci o ființă intermediară icircntre Dumnezeu și om nici Dumnezeu deplin adevărat ca Dumnezeu Tatăl dar nici om adevărat ca ceilalți oameni

Anomeismul autorului omiliilor apare aici fără echivoc Pornind de la strigătul din rugăciune Auzi Doamne strigătul meu autorul icircl prezintă i ca strigăt al cre tinuluiș ș care- i proclamă credin a bdquoVoi striga puterea absolută a Tatălui i medierea ta (caș ț ș Monogen mediator nm) trimiterea ordonată de Cel Nenăscut i supunerea ta (ca Fiuș nm) (κρ ζωά γ ρὰ τ νὴ τοῦ Πατρ ςὸ α θεντει νὐ ά καὶ σ νὴ μεσιτε ανὶ τ νὴ τοῦ γενν τουἀ ή

ποστολ νἀ ὴ καὶ τ νὴ σ νὴ παλο νὑ ή ) 78 Icircn timp ce El stă etern (nemi cat) tu ai icircnclinatș cerurile i ai coboracirct (ș τιὅ κε νοςἐ ῖ ε ςἰ τ νὸ α ναἰῶ κ θηταιά καὶ σὺ κλιναςἔ ο ρανο ςὐ ὺ καὶ κατ βηςέ ) 79 icircn timp ce Tatăl dă mărturie din icircnaltul cerurilor tu la Iordan ai primit mărturia lui de i l-ai chemat afară din mormacircnt pe Lazăr cel mort de patru zile tu ai datș totu i slavă lui (Dumnezeu) Tatăl (ș Părinte te slăvesc pentru că m-ai ascultathellip) icircnmul ind pacircinile-n pustie tu ai dat cinste Celui ce t-a născut (ț ridicacircndu- i ochii el aș binecuvacircntathellip) ai fost spacircnzurat trupe te pe cruce dar El a fost cel ce a primit duhul tăuș ( i strigacircnd cu voce tare i-a dat duhulhellipș ș ) ai fost pus icircn mormacircnt dar El a fost cel ce te-a icircnviat din mormacircnt a treia zirdquo 80 bdquoCăci dacă Tatăl nu i-ar fi poruncit voi n-a i fi putut fiț stăpacircni i de fiul său dacă sentin a n-ar fi venit de sus voi n-a i fi fost capabili să văț ț ț recunoa te i Creatorul dacă Tatăl n-ar fi luat hotăracircrea voi n-a i fi putut atingeș ț ț tămăduitorul Un semn i el ar fi pedepsit natura Un semn i el ar fi zdrobit crea ia Darș ș ț

77 Anonimul anomeu Deux homeacutelies anomeacuteens pur lrsquooctave de Paques Homeacutelie I 26-27 icircn Sources chreacutetiennes vol146 p91-93

78 A se observa antiteza dintre auto-icircntemeierea absolută a Tatălui τὴν τοῦ Πατρὸς αὐθεντειάν și medierea μεσιτεὶαν poziția condiționată și condiționantă a Monogenului de mijlocitor icircntre Dumnezeu cel pur spiritual și lumea pur materială (Vezi și comentariile lui J Lieacutebaert p35 n1)

79 A se observa de asemenea antiteza dintre bdquoa sta nemișcat din eternitate εἰς τὸν αἰῶνα κάθηταιrdquo și bdquoa icircnclina cerurile și a coboricirc ἔκλινας οὐρανοὺς καὶ κατέβηςrdquo Tatăl este icircn esența sa imuabil la modul absolut Fiul Monogenul este icircnsă muabil și de aceea diferit ca esență de esența Tatălui său

80 Anonimul anomeu Deux homeacutelies anomeacuteens pur lrsquooctave de Paques Homeacutelie II 11 icircn Sources chreacutetiennes vol146 p107

nu icircmpotriva voin ei lui Dumnezeu (Cuvacircntul) a mers să pătimească pe cruce (ț ο τεὔ γ ρὰ κωνἄ ὁ Θε ςὸ πἐ ὶ τὸ σταυρικ νὸ παρεγ νετοέ π θοςά ) ci prin supunere fa ă de semnulț

părintesc a luat el asupra sa să sufere moartea pentru cei muritorirdquo 81

Coboracircrii sale la icircntrupare acestui descensus cosmic al Logosului icirci urmează ascensus urcu ul său prin icircnviere spre sferele cosmice celeste de unde a venit Dar niciș el nu este o putere absolută ci una relativă condi ionată de puterea absolută a Tatăluiț căci ine să observe autorul omiliilor bdquounul este cel care a fost icircnviat dar altul este celț care-l icircnviază Cum ar putea fi el unul i acela irdquo ș ș 82 Dar nu numai ontologic iș metafizic adică pentru sine icircnsu i el Monogenul nu este icircntemeierea absolută a fiin eiș ț el nu este reperul ultim nici pentru rugăciunea care se icircnal ă către Dumnezeu Departe deț a fi destina ia ei ultimă Monogenul este numai un mediator al rugăciunilor noastre cătreț adevăratul Dumnezeu care este Tatăl De i superior icircngerilor i chiar arhanghelilorș ș Monogenul este inferior totu i Tatălui său bdquoCacircnd rugăciunea iese din buze curate eaș tie să atingă urechile incoruptibile ale Stăpacircnului căci rugăciunea celui drept tie cuș ș

adevărat să icircnduplece divinitatea către milă hellipEa se ridică pacircnă icircn regiunile icircnăl imilorț celeste hellip i icircntr-o clipă ajunge icircn locuin a fiin elor celor netrupe ti unde por ile celeste iș ț ț ș ț

81 Anonimul anomeu Deux homeacutelies anomeacuteens pur lrsquooctave de Paques Homeacutelie I 24 icircn Sources chreacutetiennes vol146 p89 De remarcat aici faptul că suferințele de pe cruce sunt atribuite Monogenului ca Dumnezeu Comentacircnd expresia J Lieacutebaert este de părere că limbajul icircntrebuințat aici de autorul anomeu nu este conform cu ortodoxia ariană (p36 n1) Ideea de a raporta suferințele de pe cruce la icircnsăși ființa divină a Monogenului se icircntacirclnește icircnsă la arieni ca Palladius al Ratiariei cu ocazia Conciliului de la Aquileea din 381 (vezi capitolul următor) Acest amănunt ar putea fi un argument pentru a-l plasa pe autorul nostru mai degrabă către sfacircrșitul secolului al IV-lea decacirct spre mijlocul lui Explicația ar fi aceea că pentru anomei doar esența Tatălui este absolut impasibilă ființa Monogenului chiar dacă el este numit bdquodumnezeurdquo este pasibilă J Lieacutebaert propune calificarea hristologiei ariene ca bdquologopashitărdquo Expresia din text autorizează icircnsă calificarea ei mai degrabă ca bdquotheopashitărdquo termenul bdquotheosrdquo fiind icircnsă icircnțeles icircn noul arianism ca bdquodumnezeu secundrdquo distinct de bdquodumnezeul primrdquo care este Tatăl

82 Anonimul anomeu Deux homeacutelies anomeacuteens pur lrsquooctave de Paques Homeacutelie I 25 icircn Sources chreacutetiennes vol146 p 91

se deschid Cerul o prime te cu bucurie căci ea nu mai con ine nimic pămacircntescș ț (ο ραν ςὐ ὸ α τ νὐ ὴ μετὰ χαρ ςᾶ ποδ χεταιὑ έ ςὡ μηδ νὲ πιφ ρουσανἐ έ γ ϊνονή ) 83 Icircngerii o icircnso esc cu bucurie căci ea a icircmplinit ceea ce place lui Dumnezeu Arhanghelii oț icircmbră i ează ca pe un prieten Icircncepătoriile (principiile) i Puterile icirci cedează trecereaț ș ș căci ea poartă podoabele sărbătorii văzacircnd ve macircntul ei de fapte bune Domniile oș icircnso esc căci ea s-a străduit să icircmplinească iubirea pentru Creator Heruvimii i Serafimiiț ș icirci arată locul unde stă Paracletul Paracletul salutacircnd-o cum se cuvine o conduce la Dumnezeu Monogenul (ὁ Παρ κλητοςά σπασ μενοςἀ ά γνης ωςί τῷ Μονογενεῖ θεῷ α τ νὐ ὴ προς γειά ) Dumnezeu Cuvacircntul Monogenul o oferă icircn fine icircnaintea Tatălui (ὁ Μονογεν ςὴ θε ςὸ Λ γοςό τῷ Πατρὶ ξ νιονέ α τ νὐ ὴ προσφ ρειέ )rdquo 84

Finalul celei de a doua omilii este apoteotic bdquoAceasta este deci ceea ce strig aceasta este ceea ce proclam peste veacuri Eu păzesc realită ile fără confuzie eu nuț amestec ipostasele ( σ γχυταἀ ύ φυλ ττωά τὰ πρ γματαά οὐ συναναμ γνυμιί τ ςὰ

ποστ σειςὑ ά ) eu in ceea ce tu icircnsu i ai zis eu strig ceea ce tu icircnsu i ai vestit eu păstrezț ț ț ceea ce tu icircnsu i mi-ai transmis icircnvă ceea ce tu icircnsu i ai proclamatrdquo ț ț ț 85 bdquoLegea proclamă Ascultă Israele Domnul Dumnezeul tău este unul Iată-i icircnsă pe sabelienii cei lipsi i deț evlavie adăugacircnd lui Unu al i doi (ț οἱ σαβ λλιοιέ τῷ νἑ ὶ δ οὺ συν πτουσινά ) hellip i pe fiiiș ereticilor imaginacircnd o Triadă consubstan ială de dumnezei (ț καὶ α ρετικ νἱ ῶ πα δεςῖ τρι δαά θε νῶ μοο σιονὁ ύ φαντ ζονταιά )rdquo 86 Men ionarea sabelienilor ca adversarii prin excelen ăț ț ai arianismului este astfel o bună introducere la prezentarea esen ialismului marcelian iț ș

83 Se va remarca această precizare a rugăciunii dezbrăcată de tot ce este pămacircntesc Urcușul rugăciunii icircn această stare este posibil numai pe drumul pe care Monogenul icircnsuși dezbrăcat la racircndul său de haina lui umană icircl va fi făcut prin icircnviere Revenirea sa icircn sferele celeste de unde coboracircse la icircntrupare nu este de conceput icircn arianims altfel decacirct prin eliberarea de materia asumată la nașterea sa din Fecioara Și icircn arianism ca și icircn gnoză materia este rea și destinată pieirii finale Derobarea de materia trupului este posibilă numai icircntr-o hristologie dochetă icircn care icircntruparea nu este reală

84 Anonimul anomeu Deux homeacutelies anomeacuteens pur lrsquooctave de Paques Homeacutelie II 1 icircn Sources chreacutetiennes vol146 p95-97

85 Anonimul anomeu Deux homeacutelies anomeacuteens pur lrsquooctave de Paques Homeacutelie I 12 icircn Sources chreacutetiennes vol146 p71

fotinian care urmează

B PROBLEMA DUHULUI SFAcircNT IcircN ARIANISM

1 Mărturia Sf Atanasie cel Mare bdquoTropiciirdquo lui Serapion de Thmuis

Aflat icircn pustie icircn urma fugii sale din noaptea de 8 spre 9 februarie 356 din calea oamenilor icircmpăratului Constan iu marele patriarh al Alexandriei prime te la un momentț ș dat o interpelare din partea episcopului de Thmuis Serapion icircn problema doctrinei unor eretici pe care el icirci nume te bdquotropicirdquo probabil pentru faptul că dădeau un sens figuratș expresiilor din Scriptură cu privire la Duhul Sfacircnt Ace tia părăsiseră arianismul icircn ceeaș ce prive te doctrina despre inferioritatea Fiului icircn raport cu Dumnezeu Tatăl dar păstrauș vechea erezie icircn ceea ce prive te icircnvă ătura despre Duhul Sfacircnt Atanasie care-i scrie luiș ț Serapion patru epistole pe această temă datate de cercetători icircntre 356 i 361 descrieș doctrina bdquotropicilorrdquo icircn termenii următori bdquohellipPărăsind unii pe arieni pentru hula lor icircmpotriva Fiului cugetă icircmpotriva Duhului i zic nu numai că ș el este creatură ci i că ș e unul din duhurile slujitoare i se deosebe te de icircngeri numai prin treaptăș ș Iar aceasta e numai o luptă prefăcută fa ă de arieni De fapt e o adevărată icircmpotrivire fa ă de dreaptaț ț credin ă Căci precum aceia tăgăduind pe Fiul tăgăduiesc pe Tatăl a a i ace tia grăindț ș ș ș rău de Duhul Sfacircnt grăiesc rău i de Fiul Cele două păr i i-au icircmpăr it icircmpotrivirea fa ăș ț ș ț ț de adevăr căci cugetacircnd unii icircmpotriva Cuvacircntului iar ceilal i icircmpotriva Duhului eiț icircndreaptă aceea i hulă icircmpotriva Sfintei Treimi (icircntregi)rdquo ș 87 Potrivit acestui text tropicii admiteau consubstan ialitatea Fiului cu Dumnezeu Tatăl conform sinodului de la Niceeaț dar nu mai admiteau i consubstan ialitatea Duhului cu Fiul i desigur i cu Tatăl Pentruș ț ș ș ei Duhul era o creatură a Fiului asemenea icircntregului cosmos

Aspectul cu adevărat relevant icircn această afacere este icircnsă faptul că tropicii

86 Anonimul anomeu Deux homeacutelies anomeacuteens pur lrsquooctave de Paques Homeacutelie II 11 icircn Sources chreacutetiennes vol146 p107

87 Atanasie cel Mare Epistola icircntacirci către Serapion 1 icircn colecția bdquoPărinți și scriitori bisericeștirdquo EIBMBOR București 1988 vol 16 p 23

considerau Duhul o crea ie numai a Fiului fără nici un amestec din partea Tatăluiț Tropicii tăgăduiau cu alte cuvinte orice rela ie directă a Duhului cu Tatăl chiar icircnț calitatea sa de creatură Iată cacircteva texte care ilustrează acest aspect bdquoEi zic a a spuneș Sf Atanasie ltdacă Duhul nu e creatură nici unul dintre icircngeri ci purcede din Tatăl urmează că e Fiu i el i astfel sunt doi fii el i Cuvacircntul i dacă e frate (alș ș ș Ș Cuvacircntului nn) cum mai este Cuvacircntul laquoUnul Născutraquo Sau nu sunt egali ci unul se nume te după Tatăl iar celălalt după Fiulgt ș i iară iȘ ș ltdacă e din Tatăl cum de nu se zice i despre el că s-a născut Iar dacă Duhul este al Fiului urmează că Tatăl esteș bunicul Duhuluigtrdquo 88 Cacircteva racircnduri mai jos Atanasie se icircntreabă bdquoCare sunt deci de teptele lor icircntrebări ș ltDacă Duhul nu e creatură (a Fiului ci purcede direct din Tatăl nn) zic ei el este fiu i deci sunt doi fra i (proveni i din Tatăl nn) Cuvacircntul iș ț ț ș elgt Apoi adaugă ltdacă Duhul va lua din Fiul i se va da de către el (hellip) urmează căș Tatăl e bunic i Duhul nepotul luigtș rdquo 89 bdquoEi zic deci ltdacă Duhul Sfacircnt nu e creatură cum a i spus icircnainte ci este icircn Dumnezeu i se dă din Dumnezeu atunci este i el fiu iț ș ș ș sunt deci doi fii el i Fiul Iar dacă Duhul e al Fiului i prime te toate de la Fiul(hellip)ș ș ș atunci Tatăl este bunic i Duhul nepotul luigtș rdquo 90 Iată a adar care era faimosul argumentș al tropicilor sau cum spune Sf Atanasie bdquohellipacea sfătoasă icircntrebare a lor ltdacă Duhul e din Dumnezeu (Tatăl) pentru ce nu se nume te el fiuhellipgtș rdquo 91

Ce icircnvă au a adar tropicii lui Serapion Spuneau mai icircntacirci că Duhul Sfacircnt nuț ș poate purcede direct bdquodin Tatălrdquo deoarece Duhul ar deveni i el Fiu i deci un frate alș ș Fiului ceea ar anula calificarea acestuia din urmă ca Monogen Mai spuneau apoi că Duhul nu poate purcede nici bdquodin Fiulrdquo adică bdquodin fiin a Fiuluirdquo pentru că icircn acest cazț

88 Atanasie cel Mare Epistola icircntacirci către Serapion 15 icircn colecția bdquoPărinți și scriitori bisericeștirdquo vol 16 p 40

89 Atanasie cel Mare Epistola a patra către Serapion 1 icircn colecția bdquoPărinți și scriitori bisericeștirdquo vol 16 p 87

90 Atanasie cel Mare Epistola a patra către Serapion 2 icircn colecția bdquoPărinți și scriitori bisericeștirdquo vol 16 p 88

91 Atanasie cel Mare Epistola icircntacirci către Serapion 25 icircn colecția bdquoPărinți și scriitori bisericeștirdquo vol 16 p 54

Fiul i-ar deveni tată el icircnsu i devenind astfel bdquonepotrdquo al Tatălui Primei obiec ii aș ț bdquotropicilorrdquo SF Atanasie le-a opus argumentul stabilită ii numelor i anume că ipostaseleț ș icirc i păstrează caracteristicile proprii astfel icircncacirct Tatăl nu poate deveni bunic nici Fiul tatăș al Duhului bdquoCăci dacă deoarece Duhul nu este creatură (voi totu i) icircntreba i ș ț ltdeci Duhul este ( i el) Fiugtș atunci lua i seama ca nu cumva aflacircnd că Fiul nu este creaturăț (căci prin el s-au făcut toate) să (ajunge i să) icircntreba i ț ț ltdeci Fiul este Tatăgt sau icircncă ltDuhul este Fiu i Fiul este Duhul Sfacircntgtș Cei ce cugetă a a sunt icircn afara Treimii i seș ș vor socoti fără Dumnezeu schimbacircnd numele Tatălui i al Fiului i al Duhului Sfacircnt iș ș ș socotindu-i pe ace tia după a lor voie icircntru asemănarea na terii omene ti numindu-iș ș ș nepo i i bunici i nălucindu- i na teri dumnezeie ti (teogonii) asemenea (miturilorț ș ș ș ș ș păgacircne ale nn) elinilor Nu aceasta e credin a Bisericii ci cum a zis Macircntuitorul icircnț Tatăl i Fiul i Sfacircntul Duh icircn Tatăl care nu poate deveni bunic icircn Fiul care nu poateș ș deveni Tată i icircn Duhul Sfacircnt care nu poate fi numit decacirct a a i nu altfel Credin aș ș ș ț aceasta nu poate schimba numele Ci Tatăl e pururi Tatăl Fiul e pururi Fiul i Duhul Sfacircntș care se zice pururi Duhul Sfacircnt hellipLa oameni tatăl nu este pururi tată nici fiul pururi fiu Fiindcă cel ce devine tatăl unui fiu a fost fiul altuia i fiul unui tată devine tată altuiaȘ Avraam fiind fiul lui Nahor a devenit tatăl lui Isaac i Isaac fiind fiul lui Avraam s-aș făcut tată lui Iacob Căci fiecare fiind o parte a născătorului său (sn) se na te ca fiu darș devine i el tată al altuia Dar icircn dumnezeire nu este a a fiindcă Dumnezeu nu e ca omulș ș Tatăl nu e din alt tată De aceea nici nu na te pe cineva care va deveni tată al altuia Niciș Fiul nu este o parte a Tatălui (sn) 92 de aceea nici nu e născut spre a na te un alt fiuș Pentru aceea numai icircn dumnezeire Tatăl fiind icircn mod propriu i singur (numai el) Tatăș este i a fost i va fi pururi Tatăl i Fiul este icircn mod propriu i singur (numai el) Fiuș ș Ș ș Astfel Tatăl e i se zice pururi Tatăl i Fiul e pururi Fiul i Duhul Sfacircnt este pururi Duhulș ș ș (sn) Iar acesta (Duhul) credem că este al lui Dumnezeu i că s-a dat de la Tatăl prinș Fiul Astfel Sfacircnta Treime rămacircne neschimbată cunoscută icircntr-o singură dumnezeire Deci cel ce icircntreabă ltprin urmare Duhul este ( i el) Fiugtș icirc i icircnchipuie că numele poateș fi schimbat i nu e sănătos la minte (Asemenea) i cel ce icircntreabă ș ș ltTatăl e deci bunicgt născocind un alt nume Tatălui rătăce te icircn inima lui Dar a răspunde mai departeș neru inării ereticilor nu e de folosrdquo ș 93

Argumentul său icircmpotriva celei de a doua obiec ii a bdquotropicilorrdquo este acela căț

92 Cum afirmase cu mai bine de un secol icircnainte icircn Occidentul latin Tertulian icircn Adversus Praxean XXVI 3 6 Iar icircn Orient cine

93 Atanasie cel Mare Epistola a treia către Serapion 6 icircn colecția bdquoPărinți și scriitori bisericeștirdquo vol 16 p 92-93

Duhul nu poate fi o creatură a Fiului deoarece el este bdquopropriul Fiuluirdquo adică din aceea iș fiin ă cu Fiul tot a a cum Fiul este bdquopropriul Tatăluirdquo adică din aceea i fiin ă cu Tatălț ș ș ț bdquoDe ce nu- i dau seama (ace tia) zice el că precum nedespăr ind pe Fiul de Tatăl eiș ș ț păstrează unitatea lui Dumnezeu a a despăr ind pe Duhul de Cuvacircntul nu mai păstreazăș ț unitatea dumnezeirii icircn Treime ci o sfacirc ie amestecacircnd icircn ea o fire străină i de alt soi i oș ș ș egalizează pe aceasta cu creaturile Ei arată astfel că Treimea nu mai este una ci compusă din două firi datorită fiin ei deosebite a Duhului cum i-o imaginează ei i ceț ș Ș fiin ă dumnezeiască mai e aceasta care e compusă din Creator i creatură Căci sau nu eț ș Treime ci o Doime i o creatură sau dacă e Treime precum i este cum pun ei pe Duhulș ș Treimii icircn racircnd cu creaturile cele de după Treime Căci aceasta icircnseamnă iară i a icircmpăr iș ț i a desface Treimea Căci cugetacircnd rău despre Duhul nu cugetă bine nici despre Fiulș

Fiindcă dacă cugetau drept despre Cuvacircntul ar fi cugetat sănătos i despre ș Duhul care purcede de la Tatăl i fiind propriu Fiului se dă de către acesta ucenicilor i tuturorș ș celor ce cred icircn El Iar rătăcind astfel nu au nici despre Tatăl credin a cea sănătoasă Căciț cei ce tăgăduiesc pe Duhul cum a spus marele mucenic tefan (Fapte VII 55)Ș tăgăduiesc pe Fiul iar cei ce tăgăduiesc pe Fiul nu au nici pe Tatălrdquo 94 Dar observă Atanasie cel ce face pe Duhul creatură va ajunge să-l facă creatură i pe Fiul bdquoIar ș Duhul avacircnd aceea i fire i aceea i pozi ie fa ă de Fiul pe care o are Fiul fa ă de Tatălș ș ș ț ț ț cum oare cel ce-l nume te pe acesta creatură nu va cugeta icircn mod necesar acelea i i despreș ș ș Fiul Căci dacă Duhul Fiului este creatură e firesc ca ei să spună că i Cuvacircntul Tatăluiș este creatură Aceasta nălucindu- i-le arienii au căzut icircn iudaismul lui Caiafa Iar dacăș cei ce spun aceasta despre Duhul nu- i icircnsu esc cele ale lui Arie să ocolească i cuvinteleș ș ș lui i să- i icircndrepte necredin a privitoare la Duhul Căci precum Fiul cel ce este icircn Tatălș ș ț i icircn care e i Tatăl nu este creatură ci ș ș e propriul fiin ei Tatăluiț (căci aceasta pretinde i căț

o spune i i voi) a a i pe Duhul cel aflător icircn Fiul icircntru care e i Fiul nu e icircngăduit a-lț ș ș ș ș socoti icircntre creaturi nici a-l separa de Cuvacircntul i a face Treimea nedesăvacircr itărdquo ș ș 95 bdquoCăci dacă cei ce cugetă cele ale lui Arie ndash fiindcă icircn sufletul lor rău i iscoditor nu intrăș icircn elepciunea ndash nu pot icircn elege nici crede Treimea neicircmpăr ită i sfacircntă acesta nu e motivț ț ț ș ca să răstălmăcească adevărul nici să spună că nu pot exista cele ce ei nu pot icircn elege Eiț suferă un lucru cu totul nebunesc cacircnd neputacircnd icircn elege cum e neicircmpăr ită Sfacircntaț ț

94 Atanasie cel Mare Epistola icircntacirci către Serapion 2 icircn colecția bdquoPărinți și scriitori bisericeștirdquo vol 16 p 24-25 A se observa icircn același timp modul icircn care Atanasie evită să afirme purcederea Duhului bdquoși de la Fiulrdquo limitacircndu-se la afirmațiile certe ale Scripturii

95 Atanasie cel Mare Epistola icircntacirci către Serapion 21 icircn colecția bdquoPărinți și scriitori bisericeștirdquo vol 16 p 48-49

Treime arienii fac pe Fiul una cu crea iunea iar tropicii icircl numără i ei pe Duhul icircntreț ș creaturirdquo 96 bdquoAceasta fiind unitatea icircn Sfacircnta Treime cine ar putea despăr i pe Fiul deț Tatăl i pe Duhul de Fiul sau de Tatăl icircnsu i Sau cine ar fi atacirct de icircndrăzne ca să spunăș ș ț că Treimea este neasemenea i de o fire străină icircn ea icircnsă i sau ș ș că Fiul e de o altă fiin ăț decacirct Tatăl sau că Duhul e străin de Fiulrdquo 97

Să observăm a adar din cele de mai sus că tropicii lui Serapion negau icircn modș expres purcederea directă a Sfacircntului Duh din Dumnezeu Tatăl ata acircndu-l cauzal numaiș de Fiul Deci spuneau ei Duhul nu poate purcede i el din Tatăl căci ar deveni un fel deș frate al Fiului icircn consecin ă el nu este de aceea i fiin ă cu Tatăl Apoi chiar dacă icirc i areț ș ț ș cauza icircn Fiul el nu purcede din fiin a Fiuluiț ci este adus la existen ă ț prin Fiul de către Fiul asemenea oricărei creaturi iată de ce el nu este de aceea i fiin ă nici măcar cu Fiulș ț Icircmpotriva acestei argumentări a tropicilor Sf Atanasie lansează principiul bdquoDuhului care are aceea i fire i aceea i pozi ie fa ă de Fiul pe care o are Fiul fa ă de Tatălrdquo icircn sensul căș ș ș ț ț ț Duhul este bdquopropriurdquo Fiului icircn aceea i măsură icircn care Fiul este bdquopropriurdquo Tatălui Fidelș sinodului de la Niceea Sf Atanasie se mul ume te să afirme doar consubstan ialitateaț ș ț Duhului cu Fiul după modelul consubstan ialită ii Fiului cu Tatăl pe care o admiteau iț ț ș tropicii El nu afirmă că Duhul i-ar avea cauza bdquodin Fiulrdquo sau bdquoprin Fiulrdquo nuș interpretează cauzal expresia bdquoDuhul este propriul Fiuluirdquo el se mul ume te să sugerezeț ș doar că Duhul este din aceea i fiin ăș ț din care este i Fiul a a cum Fiul este ș ș din aceea iș fiin ăț din care este i Tatăl Avacircnd icircn minte icircn permanen ă numai bdquoconsubstan ialitateardquoș ț ț ipostaselor stabilită la Niceea Sf Atanasie nu pare să fi observat interpretarea clar cauzală pe care tropicii o dădeau rela iei Duhului cu Fiul precum nici faptul că ei negauț astfel orice rela ie cauzală directă a Duhului cu Tatăl Aceste aspecte de i ignorate deț ș marele patriarh pacircnă la moartea sa nu vor rămacircne icircnsă neobservate la Sf Vasile cel Mare

2 Mărturia Sf Vasile cel Mare Contra Eunomiu

Doctrina lui Eunomiu cu privire la purcederea Duhului Sfacircnt este foarte bine pusă icircn eviden ă de Sf Vasile cel Mareț care pe la 364 a scris icircmpotriva lui cunoscuta sa

96 Atanasie cel Mare Epistola icircntacirci către Serapion 17 icircn colecția bdquoPărinți și scriitori bisericeștirdquo vol 16 p 43

97 Atanasie cel Mare Epistola icircntacirci către Serapion 20 icircn colecția bdquoPărinți și scriitori bisericeștirdquo vol 16 p 47

lucrare Contra Eunomiu Marele părinte pare să fie primul care a observat că arienii reduceau la Fiul cauza Duhului Sfacircnt Potrivit Sf Vasile Eunomiu profesa următoarea icircnvă ătură trinitară bdquoSă presupunem că observa ia pleacă de la operele create i se icircnal ăț ț ș ț peste acestea pacircnă la substan e ț ea găse te astfel căș Fiul este o creatură a Celui Nenăscut i că Paracletul este o creatură a Fiului (tou men agennetou ton yion euriskon poimaș

tou de monogenous ton parakleton)rdquo 98 bdquoExistă deci un singur Dumnezeu nenăscut iș fără principiu (eis esti o Theos agenetos kai anarhos) El nu are vreo fiin ă care să-i fieț anterioară ndash căci nimic nu poate fi anterior nenăscutului nici vreo fiin ă care să fie icircn (cu)ț El ndash căci El este simplu i fără compozi ie Fiind unic fiind singur i mereu acela i Elș ț ș ș este Dumnezeu creator i artizan al tuturor lucrurilor mai icircntacirci de toate i icircntr-un mod cuș ș totul extraordinar al Monogenului apoi prin Acesta icircn mod propriu al tuturor celor create Căci icircnainte i de toată creatura i numai prin propria sa putere i activitate l-aș ș ș născut l-a creat i l-a făcut pe Fiul (ton men gar Hyion pro panton kai pro pases ktiseosș monou te eautou dynamei kai energeia egennese te kai ektise kai epoiesen)(hellip) i prin elȘ (prin Fiul) l-a creat pe Duhul Sfacircnt cel dintacirci dintre toate i cel mai mare dintre to iș ț prin propria sa putere i la ordinul său dar prin activitatea i puterea (creatoare) aș ș Fiului (kai dia toutou proton men panton kai meizon to Pneuma to agion epoiesen exousia men idia kai prostagmati energeia de kai dynamei tou Hiou)rdquo 99 Astfel mai spune Eunomiu bdquohellipdupă icircnvă ătura fericitului Pavel hellipFiul este subordonat luiț Dumnezeu Tatăl hellipiar Duhul Sfacircnt la racircndul său este icircn mod clar subordonat lui Hristosrdquo 100 Eunomiu ca to i arienii icircn elegea actul purcederii prin prisma activită iiț ț ț creatoare a Fiului bdquoEl (Duhul) este onorat icircn al treilea racircnd ca prima creatură a Monogenului cea mai mare dintre toate i singura ca atare (trite hora timomenon osș proton koi meizon panton kai monon toioutou tou monogenous poema)rdquo 101

98 Eunomiu de Cyzic Apologia 20 icircn col Sources chretiennes Les Editions du Cerf Paris 1983 vol 305 p 275

99 Eunomiu de Cyzic Apologia (Apendice) 28 icircn col Sources chretiennes vol 305 p 297

100 Eunomiu de Cyzic Apologia 27 icircn col Sources chretiennes vol 305 p 293

101 Eunomiu de Cyzic Apologia 25 icircn col Sources chretiennes vol 305 p 287

Aspectul cel mai important aici nu este icircnsă acela că Eunomiu icircn elegeaț aducerea la existen ă a Duhului icircn termenii sugera i icircn Ioan I 3 adică asemenea uneiț ț creaturi ci faptul că fie i icircn această calitate Duhul este creat numai de Fiul că actulș creării Duhului icirci apar ine numai Fiului Este ceea ce observă i Sf Vasile cel Mare careț ș intrigat de acest aspect spune următoarele bdquoExistă oare vreun om pe lume care să nu vadă cu claritate că nici o activitate a Fiului nu se află separată de Tatăl şi că nu se află nimic icircntre cele existente care să aparţină Fiului dar să fie străine de Tatăl (hellip) Pentru ce dar atribuie Eunomiu numai Fiului cauza Duhului Sfacircnt (pos oun tou pneumatos ten aitian to monogenei mono prostithesi) şi pentru a-i calomnia natura se serveşte de activitatea creatoare a acestuia (adică a Fiului nn)(kai kategorema tes physeos autou ten toutou lambanei demiourgian) (hellip) Nu este un pericol evident de a separa de Dumnezeu Tatăl pe Duhul Sfacircnt (diairein apo tou Theou to Pneuma) devreme ce pe de o parte apostolul ni-l prezintă icircn relaţiile sale cacircnd Duhul lui Hristos cacircnd Duhul lui Dumnezeuhellip iar pe de alta Domnul icircnsuşi icircl numeşte Duhul Adevăruluihellip şi spune că purcede de la Tatăl Or acesta (Eunomiu) pentru a micşora slava Domnului nostru Iisus Hristos (allrsquooutos eis kathairesin tes doxes tou Kyrios hemon Iesou Hristou) icircl separă pe Duhul de Tatăl i-l atribuie Monogenului de-o manieră diferită (aferei men apo touș Patros tou de Monogenei diaferontos) desigur pentru a mic ora (Fiului) slava (epiș kathairesi tes doxes prostithesin)rdquo 102 A adar departe de a nega Fiului orice participareș cauzală actul bdquopurcederiirdquo al venirii la existen ă a Duhului Sfacircnt Eunomiu cum aratăț marele capadocian atribuia numai Fiului cauza Duhului Sfacircnt excluzacircndu-l astfel pe Dumnezeu Tatăl icircmpotriva Scripturii (vezi Ioan XV 26)

B REAC IA ESEN IALISTĂȚ Ț

1 Marcel al Ancyrei

102 Sf Vasile cel Mare Contra lui Eunomiu II 34 icircn col Sources chretiennes Les Editions du Cerf Paris 1983 vol 305 p141-143

Devenit episcop al Ancyrei (Ankara de astăzi) Marcel a fost unul din marii apărători ai termenului homoousios icircmpotriva arianismului şi prieten al Sf Atanasie cel Mare Cu timpul s-a dovedit icircnsă că fondul metafizic icircn baza căruia lupta el icircmpotriva arianismului era de cu totul altă natură decacirct acela folosit la sinodul ecumenic de la Niceea icircn formularea celebrului homoousios Marcel actualiza pur şi simplu vechiul sabelianism El icircnţelegea să combată arianismul afirmacircnd consubstanţialitatea Logosului cu Dumnezeu Tatăl pacircnă la desfiinţarea oricărei distincţii dintre cei doi Devenind evident acest fapt Marcel este abandonat de adevăraţii niceeni cum era Sf Atanasie şi acuzat icircn mod deschis de modalism Este ceea ce face la un moment dat icircnsuşi Sf Vasile cel Mare cacircnd scruiindu-i Sf Atanasie icirci solicită acestuia pentru a risipi orice confuzie să condamne imediat bdquoicircnvăţătura periculoasă şi icircn afara adevăratei credinţe (a lui Marcel)rdquo 103 Icircn cele din urmă Marcel este somat să compară icircn faţa unui sinod icircn 335 şi depus din treaptă pentru erezie Eusebiu de Cezareea l-a combătut icircn cadrul unei cărţi intitulate Teologia bisericească Marcel a dispărut din istorie dar doctrina sa a creat mari probleme Ea reprezintă icircn fond o reacţie de fond sabelian la subordinaţianismul arian Ca şi icircn cazul celei a lui Arie doctrina lui Marcel este o hristologie nu o triadologie Deşi a abordat icircn treacăt problema Sf Duh el a făcut-o numai pentru a dovedi absenţa oricărei diferenţe dintre Logosul etern şi Dumnezeu Tatăl

Iată un rezumat al doctrinei sale pe baza textului lui Eusebiu din lucrarea acestuia Teologia bisericească Dumnezeu este o monadă absolut unul şi indivizibil De aici trebuie pornit şi nu de la o pluralitate divină după cum face Origen Aceasta nu icircnseamnă că icircn Dumnezeu nu există un Logos el există dar este μοο σιος adicăὁ ύ Logosul este icircn Dumnezeu şi Dumnezeu icircn el fără nici o diviziune locuind icircn el ca o putere activă nu ca o simplă δ ναμις ci ca o νεργε Această energie seύ ἐ ίᾳ exteriorizează προ ρχεται fără să iasă din Dumnezeu printr-o dilatare πλατυνομ νηέ έ care nu introduce nici dualitate nici compoziţie ipostatică distinctă Această extensie e dublă mai icircntacirci icircn creaţie de vreme ce Logosul e creator apoi icircntrupare Prin această iconomie (coboracircre) Logosul astfel icircntrupat devine Fiu dar nu printr-o naştere icircn interiorul fiinţei divine căci el nu se naşte decacirct abia icircn trup din Fecioara Numai icircn acest trup νεργε α divină este activă şi devine principiu al tuturor actelor lui Hristos Astfel seἐ ί realizează o unire cum totul intimă şi permanentă cu totul superioară celei care icircnsufleţea odinioară pe profeţi Această unire va icircnceta totuşi icircntr-o zi după cacirct ne putem da seama căci trupul char devenit nemuritor nu convine firii divine νεργε α se vaἘ ί rezorbi atunci icircnapoi icircn Dumnezeu de aici acuzaţia adusă constant de orientali lui Marcel că nu mărturiseşte expresia din Crezul de la Niceea bdquoa cărui icircmpărăţie nu va avea sfacircrşit

103 Vesile cel Mare Epist LXIX 2 PG XXXII 432 la M -D Chenu Marcel drsquoAncyre DTC vol XI B col1996

cujus regni non erit finisrdquo 104

Iată acum o altă expunere mai precisă a doctrinei lui Marcel de Ancyra aşa cum apare ea icircn aşa-numitul simbol macrostih bdquoDiscipolii lui Marcel şi ai lui Fotin amacircndoi din Ancyra Galatiei resping subzistenţa eternă τ ν πποαι νιον παρξιν a luiὴ ώ ὕ Hristos divinitatea sa şi icircmpărăţia sa veşnică τελε τητον asemenea iudeilor şi subἀ ύ pretextul că astfel salvează unitatea divină τ μοναρχ Icircn ceea ce ne priveşte noi ştimῇ ίᾳ că Hristos nu este doar o gacircndire exprimată sau imanentă icircn Dumnezeu λ γονό προφορικ ν νδι θετον το θεο ci un Logos-Dumnezeu viu şi subzistent λλὸ ἢ ἐ ά ῦ ῦ ἀ ὰ ζ ντα θε ν λ γον καθrsquo αυτ ν π ρχοντα Fiul lui Dumnezeu şi Hristos El nu existăῶ ὸ ό ἑ ὸ ὑ ά mai icircnainte de veci doar icircn preştiinţa Tatălui ci l-a asistat pe acesta icircn lucrarea sa de creare a celor văzute şi nevăzute El este icircntr-adevăr cel căruia Tatăl i-a zis Să facem om după chipul şi asemănarea noastră el este cel care s-a arătat icircn persoană patriarhilor care a dat Legea care a grăit prin prooroci şi care icircn final s-a icircntrupat l-a revelat tuturor oamenilor pe Tatăl şi care de acum icircnainte domneşte icircn veacul veacurilorrdquo 105

Cum combătea Marcel de Ancyra arianismul printr-o astfel de concepţie De remarcat mai icircntacirci că motivaţia declarată de el icircnsuşi şi icircnregistrată de simbolul macrostih era aceea că astfel salvează unitatea divină τ μοναρχ Prin faptul că respingea oriceῇ ίᾳ asemănare icircntre Logos şi Dumnezeu Tatăl Arie introducea o distincţie gravă icircn Dumnezeu o separare care icircntr-adevăr ameninţa unitatea lui Dumnezeu Marcel apelacircnd la vechea concepţie a lui Sabeliu căuta să combată această depreciere a substanţei Logosului icircn raport cu Tatăl afirmacircnd că el este consubstanţial cu acesta pacircnă la punctul icircn care el Logosul nici nu mai subzistă icircn Dumnezeu ca persoană distinctă de Tatăl Această depreciere a Logosului avea mai ales grave consecinţe icircn hristologie dacă anterior icircntrupării sale icircn Iisus Hristos Logosul nu era recunoscut ca Dumnezeu adevărat egal cu Tatăl atunci cu atacirct mai puţin icirci era recunoscută această calitate după icircntrupare Atribuindu-i slăbiciunile firii umane asumate arienii demonstrau odată icircn plus că Logosul este prin icircnsăşi fiinţa sa neasemănător cu Dumnezeu Tatăl icircn aceste condiţii tot ce a găsit Marcel de cuviinţă să argumenteze a fost ideea sabeliană că icircn icircntrupare monada divină icircnsăşi se dilată capătă o nouă faţă un nou chip distinct de cel anterior icircntrupării tocmai prin caracterul temporal al acestui nou chip Iisus Hristos este Logosul devenit trup existacircnd distinct de Tatăl ca om ca fiinţă cu totul efemeră atacirct el ca

104 La M -D Chenu Marcel drsquoAncyre DTC vol XI B col1997-1998

105 O Hahn Bibliotek der Symbole sect 159 n6 la M -D Chenu Marcel drsquoAncyre DTC vol XI B col1996

persoană cacirct şi icircmpărăţia sa La sfacircrşitul timpurilor totul a reveni la starea iniţială a monadei indistincte

Cu privire la această expresie a cărui icircmpărăţie nu va avea sfacircrşit istoricul dogmelor B Sesbouumleacute scrie bdquohellipAceastăhellip afirmaţie este proprie simbolurilor de credinţă orientale şi niciodată n-a trecut icircn Occident Motivaţia ei este polemică Icircntr-adevăr o erezie atribuită lui Marcel de Ancyra icircn secolul al IV-lea susţinea că la Parusie Logosul se va reicircntoarce icircn Tatăl pacircnă la punctul icircn care se va confunda cu el misterul trinitar nu ar avea astfel decacirct o valoare sbquoiconomicărsquo şi istorică iar nu una sbquoteologicărsquo şi eternă Această idee vine din interpretarea abuzivă a textului paulin sbquoEl trebuie să icircmpărăţească pacircnă ce va pune pe toţi vrăjmaşii săi sub picioarele sale (hellip)Şi cacircnd toate vor fi supuse lui atunci şi Fiul icircnsuşi se va supune Celui ce i-a supus lui toate ca Dumnezeu să fie toate icircn toţirsquo (I Corinteni XV 25 28) Acest text exprimă icircmplinirea finală a misiunii Fiului el nu sugerează prin nimic că fiul nu va mai avea raţiunea de a exista Dimpotrivă glorificat icircn umanitatea sa Fiul va continua să exercite icircn mod etern funcţia sa mediatoare icircn el şi prin el vor vedea drepţii pe Dumnezeurdquo 106

Contestacircnd orice deosebire reală a Logosului de Tatăl şi respingacircnd eternitatea icircmpărăţiei Fiului Marcel credea că apără deopotrivă atacirct consubstanţialitatea Logosului cu Tatăl anterior icircntrupării prin considerarea lui ca nediferenţiat de Tatăl cacirct şi deplinătatea dumnezeirii coboracirctă icircn Hristos ca urmare a dilatării monadei şi a apariţiei ei sub chip uman icircn istorie Probabil că toate aceste idei ale lui Marcel ar fi rămas nebăgate icircn seamă dacă el n-ar fi negat veşnicia icircmpărăţiei lui Hristos Icircn focul controverselor iscate pe această temă Marcel a ajuns să conteste eternitatea Fiului consideracircndu-l doar o fiinţă temporală avacircnd un icircnceput icircn timp ba chiar şi un sfacircrşit bdquoHristos spunea el a icircnceput să domnească acum patru sute de ani şi stăpacircnirea sa va icircnceta odată cu sfacircrşitul lumiirdquo 107 Această afirmaţie a constituit icircnceputul căderii sale din racircndurile niceenilor adevăraţi Acuzaţiile de sabelianism pe care i le aduceau continuu arienii s-au dovedit astfel adevărate şi a sfacircrşit prin a fi abandonat de occidentali de Atanasie şi de toţi adevăraţii susţinători ai lui homoousios care au icircncetat să mai vadă icircn el un apărător al credinţei de la Niceea consideracircndu-l icircn schimb un continuator al vechiului sabelianism

Să intrăm icircnsă icircn detaliile doctrinei sale trinitare propriu-zise Marcel respinge

106 B Sesbouumleacute et J Wolinski Histoire des dogmes Descleacutee 1994 p121

107 J Schwane op cit vol2 p213 n1

cu hotăracircre ideea ariană că Logosul ar exista icircn Tatăl ca un ipostas distinct căci pentru el ca şi pentru arieni noţiunea de ipostas echivala cu aceea de altă substanţă ουσια decacirct a Tatălui Icircn Dumnezeu zicea el nu trebuie să admitem decacirct un ipostas o singură substanţă sau realitate sub icircntreit chip sau sub icircntreit nume μ αί γαρ π στασινὑ ό τριπρ σωπονό σπερὡ και τριωνιμον εισαγη τον αυτον ειναι λεγων τον θεον και τον εν αυτω Λογον και το Αγιον Πνευμα 108 Aşadar pentru Marcel Dumnezeu icircn sine nu este lipsit de Logosul său cum afirmau arienii Dumnezeu spunea el are icircn sine din eternitate Logosul aşa cum omul are icircn el icircnsuşi propria-i raţiune Astfel Dumnezeu şi Logosul său sunt unul şi acelaşi lucru εν και ταυτον109 Referindu-se la primele versete ale prologului evangheliei a patra Marcel spune că Logosul icircncă neicircntrupat ασαρκος nu este icircncă Fiu ci doar Logos bdquoIcircnainte de a fi coboracirct printre noi şi de a se fi născut din Fecioara el nu era decacirct Logosrdquo110

Despre acest Logos mai spunea Marcel Scriptura ne zice trei lucruri icircntacirci că el era la icircnceput εν αρχη pentru a semnifica faptul că se afla icircn Tatăl icircn mod potenţial δυναμει icircn al doilea racircnd că el era προς τον θεον pentru a marca faptul că era la Dumnezeu icircn act ενεργεια căci prin el au fost create toate icircn fine că el era Dumnezeu pentru a ne icircnvăţa că divinitatea nu este divizată deoarece Logosul este icircn Dumnezeu şi Dumnezeu este icircn Logosul Astfel Logosul este etern şi consubstanţial ομοουσιος αυτοουσιος cu Dumnezeu 111 Acest efort de a afirma unitatea pacircnă la indistincţie a Fiului cu Tatăl era menită icircn viziunea lui Marcel de Ancyra să contracareze subordinaţianismul arian bdquoChiar icircn doctrina sa trinitară subliniază acelaşi Schwane el n-a avut icircn gacircnd altceva decacirct problema cum să onoreze icircn Macircntuitorul nu o fiinţă distinctă de Dumnezeu şi subordonată lui (cum icircnvăţau arienii nn ) ci o divinitate

108 J Schwane op cit vol2 p224 n1 Eusebiu de Cezareea pare să ignore aici fragmentele 76 şi 77 pe care le citează Tixeront cacircnd afirmă că Marcel nu admitea decacirct un singur προσωπον

109 J Schwane op cit vol2 p221 n1

110 J Schwane op cit vol2 p216 n1

111 Marcel Fragmentele 52 97 la J Tixeront op cit vol2 p39 n5 şi 6

adevărată şi perfectărdquo112

Pentru a contracara arianismul Marcel afirmă cu hotăracircre că icircn Dumnezeu nu există trei ipostase ci doar unul Această precizare icircl apropie indiscutabil de Sabeliu care afirma acelaşi lucru Marcel merge icircnsă mai departe decacirct mentorul său şi afirmă că icircn Dumnezeu avem nu doar un singur ipostas ci şi un singur πρ σωπον ό 113 Se pare că cei doi termeni nu aveau acelaşi icircnţeles şi mai ales acelaşi rol icircn hristologia lui Marcel Pe scurt este foarte probabil că Marcel desemna sub numele de ipostas esenţa divină icircnsăşi avacircnd icircn sine icircn mod indistinct pe Tatăl şi pe Logos ca raţiune paternă λογοπατωρ Divinitatea există din eternitate sub un singur πρ σωπον sub un singur chip care esteό acela al Tatălui Logosul icircn schimb nu are πρ σωπον propriu el este de fapt bdquofărăό chiprdquo προσωπον El capătă un chip distinct de Tatăl o faţă proprie διον πρ σωπονἄ ἴ ό abia prin coboracircrea sa icircn istorie prin manifestarea sa icircn afara condiţiei sale divine deci icircn icircntrupare

Afirmaţia sa fundamentală icircn această problemă a fost aceea că anterior icircntrupării sale Logosul nu s-a numit Fiu al Tatălui acest nume l-a dobacircndit la modul propriu abia icircn urma naşterii sale din Fecioara Dacă icircn Vechiul Testament Logosul este numit totuşi Fiu aceasta este de fapt o profeţie icircn care viitorul său nume icirci este atribuit de mai icircnainte Se pare că şi această distincţie pe care el o făcea icircntre calităţile de Logos şi Fiu era menită să contracareze arianismul din calitatea Logosului de Fiu arienii trăgeau concluzia că Logosul nu poate fi coetern cu Tatăl căci nici un fiu nu poate avea aceeaşi vacircrstă cu tatăl său Pentru a elimina orice nuanţă de posterioritate icircn raport cu Tatăl Marcel contesta aşadar Logosului etern calitatea de Fiu deci de fiinţă ulterioară Tatălui aşa cum icircnvăţau arienii114 Pe de altă parte deoarece arienii speculau enorm pe marginea faptului că Logosul este născut din Tatăl văzacircnd icircn simplul act al naşterii dovada inferiorităţii sale faţă de Tatăl cel nenăscut γ ννητος Marcel neagă pur şiἀ έ simplu că Logosul ar exista icircn Tatăl icircn baza unei naşteri a sa de către Tatăl Logosul e veşnic deci fără icircnceput el nu este Dumnezeu asemenea Tatălui său ci este icircnsăşi fiinţa lui Dumnezeu Tatăl raţiunea sa eternă bdquoPe baza cărui pasaj din Scriptură am putea

112 J Schwane op cit vol2 p225

113 Marcel de Ancyra Fragmentele 66 76 77 83 87 88 la J Tixeront op cit vol2 p39 n12 şi 3

114 J Schwane op cit vol2 p215 n3 p216 n2

afirma zice el că există o fiinţă nenăscută şi o fiinţă născută cum cred ei (arienii nn ) Nici unul dintre profeţi nici unul dintre evanghelişti ba nici măcar vreunul dintre apostoli n-a spus aceastardquo115 Există icircnsă icircn Noul Testament o expresie pe care Marcel n-a putut-o ocoli şi pe care a trebuit s-o interpreteze icircn coerenţă cu propriul sistem este vorba de expresia bdquoicircntacirciul născut dintre creaturirdquo Arienii atribuiau această expresie Logosului divin pentru a demonstra că este o creatură Prin contrast Marcel a negat că această expresie paulină s-ar referi la Logosul divin şi a raportat-o numai la Fiul icircntrupat icircnţelegacircnd-o adică exclusiv prin prisma actului icircntrupării116

Să trecem acum la miezul hristologiei lui Marcel care este aceea a statutului Fiului icircntrupat Marcel desemna monada eternă prin termenul de λογοπ τωρ El seά deosebea astfel de Sabeliu care desemna aceeaşi monadă prin termenul de ιοπ τωρὑ ά Această schimbare avea o semnificaţie adacircncă icircn concepţia episcopului de Ancyra Logosul nu este Fiu decacirct după icircntrupare Prin urmare abia dup icircntrupare se poate vorbi de o naştere propriu-zisă a Logosului dar numai pentru că este Fiu Devenind Fiu Logosul a căpătat un chip propriu διον πρ σωπον a cărui natură este exclusivἴ ό temporală relativă deci efemeră adică atacirct cacirct va ţine icircmpărăţia lui Hristos Ca Fiu el se deosebeşte acum radical de Tatăl icircn sensul că este un om adevărat Abia sub condiţia icircntrupării abia ca Fiu Logosul este bdquocopie a Tatăluirdquo Anterior icircntrupării el nu este nici Fiu nici bdquocopie a Tatăluirdquo Această expresie din Coloseni I15 el o raporta la Fiul lui Dumnezeu făcut om iar nu la Logosul icircn sine Şi icircn această problemă Marcel se lăsa antrenat de disputa sa icircmpotriva arienilor Unul din argumentele pe care aceştia le foloseau pentru a dovedi că Logosul este inferior Tatălui era exact acesta extras din expresia paulină susmenţionată dacă Logosul este o copie a Tatălui atunci el este inferior căci orice copie este inferioară originalului ei Icircn consecinţă Marcel nega că această expresie s-ar referi la Logosul etern ci ea trebuie atribuită numai Fiului icircntrupat Argumentul său era următorul o copie trebuie să facă vizibil obiectul invizibil şi absent ori cel care face vizibil icircn lume pe Dumnezeu nu este Logosul etern el icircnsuşi invizibil ca şi Tatăl ci Logosul sau Fiul icircntrupat117

Afirmacircnd că bdquoHristos a icircnceput să domnească acum patru sute de ani şi

115 J Schwane op cit vol2 p217 n4

116 J Schwane op cit vol2 p219 n1

117 J Schwane op cit vol2 p220 n2

stăpacircnirea sa va icircnceta odată cu sfacircrşitul lumiirdquo118 el afirma de fapt că Hristos n-a existat anterior naşterii sale din Fecioara ca ipostas distinct de acela al Tatălui Eusebiu de Cezareea care-i combate hristologia icircn două tratate separate spune despre el acuzator că bdquoa icircndrăznit să nu atribuie Fiului lui Dumnezeu preexistenţa nici o existenţă proprie anterioară icircntrupării ουτε προειναι ουτε προυφεσταναι τολμα λεγεινrdquo119 Dar dacă după Marcel nu este de conceput o naştere eternă a Logosului din Tată pentru că nu se distinge cu nimic de el cu atacirct mai puţin poate fi vorba de o naştere a aceluiaşi Logos din Fecioara Acest act trebuie atribuit numai omului Iisus supranumit Fiul lui Dumnezeu Doar despre el se poate spune că s-a născut cu adevărat icircnţelegacircnd actul naşterii numai ca naştere temporală din Fecioara Dar care este atunci statutul Logosului divin anterior icircntrupării şi care este cel al Fiului icircntrupat Eusebiu răspunde acestei icircntrebări reproducacircnd doctrina lui Marcel astfel sub aspectul existenţei sale divine Logosul este unit cu Dumnezeu fără diviziune şi fără icircmpărţire icircn Tatăl ca potenţă a acestuia sub aspectul activităţii sale şi numai sub acest aspect ca Logos activ Dumnezeirea s-a unit cu trupul pentru a deveni principiu de mişcare şi de activitate120

Marcel a fost acuzat de Eusebiu de Cezareea că a căzut icircn erezia lui Sabeliu şi că ar fi reluat adopţianismul lui Pavel de Samosata icircnvăţacircnd că Logosul s-a unit cu un om individual cu personalitate distinctă consideracircndu-l deci pe Iisus Hristos un simplu om121 Cu privire la acuzaţia de adopţianism Shwane observă că aşa ceva nu reiese din fragmentele ajunse pacircnă la noi din opera lui Marcel Dimpotrivă el ne prezintă ca divine efectele răscumpărării şi-l acuză pe Eusebiu că nu-l priveşte pe Macircntuitorul decacirct ca pe un simplu om122 Acuzaţia de cădere icircn sabelianism este icircnsă reală Cum am spus şi mai

118 J Schwane op cit vol2 p213 n1

119 J Schwane op cit p217 n2

120 J Schwane op cit vol2 p227 n1

121 J Schwane op cit vol2 p227 n2

122 J Schwane op cit vol2 p227 n4

sus Sf Atanasie a icircntacirclnit icircn vremea sa o sectă sabeliană care asemenea lui Marcel făcea aceeaşi distincţie icircntre Logos şi Fiul icircntrupat şi pe ai cărei membri i-a icircntrebat cum a devenit Logosul Fiu A căpătat acest nume cacircnd a asumat natura umană Sau Logosul a devenit Fiu devenind om Sau icircn fine a devenit Fiu icircn amacircndouă felurile adică luacircnd un trup sau devenind un trup 123 Se pare că Marcel asemenea sabelienilor Sf Atanasie a fost de părere că Logosul n-a asumat un om ci a devenit el icircnsuşi om căci el declară icircn mod expres că icircn Macircntuitorul s-a manifestat plenitudinea divinităţii την πασαν θεοτητα εν αυτη σωματικως επιδειξεταιrdquo124 Aluzia la expresia din Coloseni I9 este aici evidentă

Cum poate fi aşadar icircnţeles acest lucru pe fondul afirmaţiei sale că Logosul icircn accepţiunea sa divină nedeosebit icircn nici un fel de Tatăl icircn interiorul monadei este cu totul diferit de Fiul icircntrupat Căci Marcel afirma icircntr-adevăr că Fiul este o persoană separată de Dumnezeu şi nu există decacirct icircn afara Tatălui εκτος του πατρος 125 Aici intervine conceptul de origine stoică al extensiei πλατυσμος monadei sau esenţei divine mai icircntacirci icircn diadă prin icircntrupare apoi icircn triadă prin purcederea Duhului bdquoMonada spune Marcel nu se extinde icircn Triadă fără să sufere o oarecare separaţie ου σαφως και φανερως ενταυθα απορρητω η μονας φαινεται πλατυνομενη μεν εις τριαδα διαιρεισθαι δε μηδαμως υπομενουσαrdquo 126 Icircn ea icircnsăşi monada divină υiοπατωρ este nediferenţiată existacircnd icircntr-o stare de superconcentrare de potenţialitate maximă icircn interiorul căreia orice distincţie reală cum ar fi aceea dintre Tatăl şi Fiul său este imposibilă Calitatea de a fi Tată ca şi aceea de a fi Fiu nefiind icircncă activate icircntre ele nici nu poate exista icircncă un raport real Iată de ce Marcel neagă existenţa unei relaţii cauzale icircn interiorul divinităţii respingacircnd ideea de naştere a Logosului etern adică icircncă neactivat Icircn momentul icircn care Logosul părăseşte starea sa de existenţă virtuală potenţială icircn interiorul monadei indistincte şi se manifestă icircn actul creaţiei dar mai ales icircn cel al icircntrupării el devine dintr-odată distinct real de Tatăl tocmai prin acest act al naşterii sale din Fecioara care este de fapt o intrare icircn acţiune a energiei active a monadei η ενεργεια δραστικη

123 J Schwane op cit vol2 p217 n3

124 J Schwane op cit vol2 p227 n5

125 J Schwane op cit vol2 p221 n2

126 J Schwane op cit vol2 p224 n3

Marcel icircnsuşi spune următoarele bdquoDacă se consideră numai divinitatea Macircntuitorului Logosul ar părea să fie pe bună dreptate unul şi acelaşi lucru cu Dumnezeu icircnsuşi dar dacă Macircntuitorul este cercetat sbquodupă truprsquo divinitatea apare ca extinsă ( ieşită din ea icircnsăşi icircnstrăinată de ea icircnsăşi nn ) prin propria ei activitate ενεργεια η θεοτης μονη πλαθυνεσται δοκειrdquo 127 Conceptul de πλατυσμος sau dilatare căci acesta este adevăratul său sens sugerează că icircn actul icircntrupării monada superconcentrată asemenea unui punct pitagoreic pacircnă atunci şi de aceea icircncă nediferenţiată intră icircntr-o primă fază de dilatare aşa cum logosul stoic iniţial aflat icircntr-o stare aproape incorporală capătă prin transformare un corp tot mai palpabil tot mai dens Icircntruparea la Marcel de Ancyra ca şi-n concepţia lui Sabeliu este o primă corporeificare a esenţei divine a logosului de pacircnă atunci A doua dilatare sau extensie a monadei este purcederea Duhului Sfacircnt Avacircnd icircn substratul consideraţiilor sale hristologice tot timpul metafizica stoică a logosului care se dilată corporeificacircndu-se dar care revine după o vreme la starea sa iniţială absorbind icircn sine tot ceea ce a generat pacircnă atunci Marcel ajunge să afirme starea de icircntrupare de corporeificare a esenţei divine va lua sfacircrşit cacircndva şi Fiului icirci va lua din locul Logosul neicircntrupat şi pur spiritual De fapt el spune doar că icircmpărăţia Fiului va lua sfacircrşit odată cu judecata finală şi sfacircrşitul timpurilor128

Marcel nu accepta ideea că odată asumată natura umană a Logosului va rămacircne unită pentru eternitate cu el Icircn sine icircnsuşi zicea el trupul carnea nu poate conveni lui Dumnezeu chiar transfigurat prin icircnviere chiar devenit incoruptibil nemuritor trupul nu este mai demn de Dumnezeul cel care este mai presus chiar de imortalitate Se poate crede aşadar presupune Marcel că după parusie Logosul se va despuia de propria-i umanitate şi va reintra icircn Dumnezeu revenind la starea icircn care se afla anterior creaţiei aşa cum sugerează textul din I Corinteni XV28 Ce se va icircntacircmpla cu această umanitate Noi nu ştim deoarece Scriptura nu o spune129

127 Marcel Fragmentul 71 la J Tixeront op cit vol2 p39-40 n1 J Schwane op cit vol2 p226 n2 vezi şi nota 1 de la pagina 227

128 J Schwane op cit vol2 p211 n1 p228 n2 final

129 Marcel Fragmentele 117-121 la J Tixeront op cit vol2 p40 n6 J Schwane op cit vol2 p228 n2

2 Fotin al Sirmiului

Cel mai cunoscut discipol al lui Marcel de Ancyra a fost Fotin devenit episcop de Sirmium Ca şi icircnvăţătorul său Fotin distingea icircntre Logosul etern şi Fiul icircntrupat Cu privire la Logos etern el icirci nega orice existenţă particulară icircn esenţa divină distinctă de Tatăl Dumnezeu este un singur ipostas dar el are icircn sine propria-i raţiune el este λογοπατωρ130 Atacircta vreme cacirct nu este activ Logosul este unul interior ενδιαθετος cacircnd intră icircn stare de act el devine προφορικος şi această manifestare icircn afară constituie prima dilatare πλατυσμος prima extensie icircn Dumnezeu Purcederea Duhului Sfacircnt este a doua131 Cu privire la Iisus Hristos Fotin a mers fidel pe urmele mentorului său atacircta doar că a fost mult mai direct icircn afirmaţii de cacirct predecesorul său Căutacircnd să explice cum a devenit Logosul Fiu prin actul icircntrupării Fotin a afirmat direct transformarea naturii sale divine icircn natura umană a Fiului icircntrupat Acest lucru este atestat direct de Sf Epifanie care reproduce concepţia lui Fotin sub expresia Logosul s-a prefăcut icircn trup εις σαρκα μεταβεβλημενον132 Aluzia la expresia ioaneică και ο σαρξ εγενετο din prologul evangheliei a patra este evidentă Atacirct Tixeront cacirct şi Schwane cred la unison că Sf Epifanie se icircnşeală interpretacircnd astfel concepţia lui Fotin care icircn opinia lor ar fi mai degrabă adopţian icircn hristologie133 Icircntr-adevăr Fotin distingea icircn mod net icircntre Logosul etern şi Fiul icircntrupat afirmacircnd că Fiul n-a existat anterior naşterii sale din Fecioara Sinodul de la Sirmium atestă această doctrină a sa şi o condamnă icircn anatematisma a cincea unde spune bdquoDacă cineva zice că Fiul a existat fără icircndoială icircnainte de Maria dar

130 J Schwane op cit vol2 p229 J Tixeront op cit vol2 p41 n6

131 J Tixeront op cit vol2 p41 n7

132 Epifanie de Salamina Haer LXXI 3 la J Tixeront op cit vol2 p41 n8

133 J Tixeront op cit vol2 p41 n8 J Schwane op cit vol2 p230 n3

numai icircn preştiinţa lui Dumnezeu şi că el n-a fost născut de Dumnezeu icircnaintea tuturor timpurilor că n-a existat icircn Dumnezeu şi că nimic n-a fost creat prin el să fie anatema rdquo Iar anatematisma a noua este şi mai categorică bdquoDacă cineva zice că fiul Mariei nu este decacirct un om să fie anatema rdquo134

La prima vedere aceste anateme par a sugera caracterul adopţian al hristologiei lui Fotin Este icircnsă doar o aparenţă căci afirmaţia că Iisus Hristos sau bdquoFiul Mariei - cum se exprima el potrivit sinodului - este doar un simplu omrdquo se icircnţelege prin prisma distincţiei dintre Logosul etern şi Fiul icircntrupat Or Fiul nu este altceva decacirct Logosul devenit trup sau carne prin transformare cum spune Sf Epifanie sau mai exact prin extensia sau dilatarea substanţei divine Ca şi Marcel Fotin de Sirmiu este marcat şi el de metafizica stoică a logosului care se dilată şi se contractă succesiv şi sinodul confirmă acest lucru prin anatematismele a şasea şi a şaptea bdquoDacă cineva zice că substanţa lui Dumnezeu este susceptibilă de dilatare şi de contracţie să fie anatemardquo bdquoDacă cineva zice că substanţa dilatată a lui Dumnezeu l-a format pe Fiul sau numeşte Fiu dilatarea acestei substanţe să fie anatema rdquo 135 Aşadar Fotin credea ca şi Marcel icircnvăţătorul său că Logosul a devenit Fiu prin dilatarea substanţei sale divine Această interpretare este confirmată şi de Marius Mercator care-l acuză la un moment dat pe Fotin că ar nega faptul că Macircntuitorul s-a născut din Fecioara136 Acuzaţia capătă sens dacă Fotin nega naşterea Macircntuitorului din Fecioara ca Logos deci icircn calitatea sa de Dumenzeu icircncă neicircntrupat nediferenţiat de Tatăl Or acest lucru icircl va face şi Nestorie care icircn a patra sa cuvacircntare către Marius Mercator va folosi şi el conceptul de λογοπατωρ Al treilea argument icircn favoarea acestei interpretări şi care fixează definitiv hristologia lui Fotin ca una de esenţă modalistă este anatema a douăsprezecea a sinodului semiarian de la Sirmium din 351 care-i condamnă direct concepţia icircn termenii următori bdquoDacă cineva auzind cuvintele sbquoŞi Cuvacircntul s-a făcut truprsquo crede că Logosul s-a transformat icircn trup ( icircn carne ) sau că luacircnd trup a suferit vreo schimbare să fie anatema rdquo 137

134 J Schwane op cit vol2 p231-232

135 J Schwane op cit vol2 p231-232

136 J Schwane op cit vol2 p230 n2

137 J Schwane op cit vo2 p230 n4

3 Anatemele sinodului semiarian de la Sirmium (351-352)

Pentru o mai bună icircnţelegere a hristologiei celor doi modalişti iată anatemele rostite icircmpotriva lor icircn special a lui Fotin de Sirmiu de către sinodul semiarian de la Sirmiu din 351-352 anatemele suprimate exprimă viziunea subordinaţiană a participanţilor şi sunt fără interes aici Voi păstra numerotarea originală bdquo2 Dacă cineva numeşte pe tatăl şi pe Fiul doi Dumnezei (nenăscuţi nn) să fie anatema 3 Dacă cineva spune că Hristos este Dumnezeu şi Fiul lui Dumnezeu icircnaintea tuturor timpurilor fără să admită că el (Fiul icircntr-o ipostază personală distinctă nn) l-a ajutat pe Tatăl la crearea tuturor lucrurilor să fie anatema 4 Dacă cineva icircndrăzneşte să spună că Cel Nenăscut sau o parte din El s-a născut din Maria să fie anatema 5 Dacă cineva zice că Fiul lui Dumnezeu a existat fără icircndoială icircnainte de Maria dar numai icircn preştiinţa lui Dumnezeu şi că el nu era icircn Dumnezeu născut din Tatăl icircnaintea tuturor veacurilor şi că prin el au fost făcute toate lucrurile să fie anatema 6 Dacă cineva spune că substanţa lui Dumnezeu este supusă dilatării sau contracţiei să fie anatema 7 Dacă cineva zice că substanţa lui Dumnezeu dilatacircndu-se l-a format pe Fiul sau numeşte Fiu extensia substanţei lui Dumnezeu să fie anatema 8 Dacă cineva numeşte pe Fiul lui Dumnezeu Logos gacircndit sau chiar pronunţat să fie anatema 9 Dacă cineva zice că Fiul Mariei nu este decacirct un om să fie anatema 10 Dacă cineva numindu-l pe Dumnezeu Dumnezeu-omul născut din Maria icircnţelege prin aceasta pe Cel Nenăscut să fie anatema 11 Dacă cineva icircnţelege icircn maniera iudeilor (aceste cuvinte ale lui Isaia XLIV 6) lsquoEu sunt primul şi ultimul şi icircn afară de mine nu există alt Dumnezeursquo cuvinte care au fost zise pentru a exclude idolii şi falşii zei şi le icircnţelege prin excluderea celui ce s-a născut din Dumnezeu Fiul cel unic de dinaintea tuturor veacurilor să fie anatema 12 Dacă cineva căutacircnd să icircnţeleagă aceste cuvinte lsquoCuvacircntul s-a făcut truprsquo crede că Logosul s-a prefăcut icircn carne sau catilde luacircnd trup el a suferit o schimbare să fie anatema 13 Dacă cineva căutacircnd să icircnţeleagă aceste cuvinte lsquoFiul unic al lui Dumnezeu a fost crucificatrsquo crede că divinitatea sa a suferit o tulburare din cauza suferinţei a schimbării a micşorării sau a aneantizării să fie anatema 14 Dacă cineva zice că aceste cuvinte lsquoSă facem omrsquo n-au fost spuse Fiului de către Tatăl ci că Tatăl şi le-ar fi spus lui icircnsuşi (adică le-ar fi spus Logosului existacircnd icircn el icircn manieră impersonală) să fie anatema 15 Dacă cineva spune că nu Fiul ar fi apărut lui Avraam ci Dumnezeul Cel Nenăscut sau o parte din acest Dumnezeu să fie anatema 16 Dacă cineva zice că Fiul lui Dumnezeu n-a luptat ca un om cu Iacov ci că Dumnezeu Cel Nenăscut sau o parte din acest Dumnezeu este cel care a luptat să fie anatema 17 Dacă cineva nu icircnţelege despre Tatăl şi despre Fiul (aceste cuvinte ale lui Moise Geneză XIX 24) lsquoDomnul a făcut să plouă cu foc de la Domnulrsquo ci spune că

Tatăl a făcut să plouă de la el icircnsuşi să fie anatema Căci Domnul adică Fiul este cel care a făcut să plouă de la Domnul adică de la Tatăl Anatema 19 Dacă cineva numeşte pe Tatăl pe Fiul şi pe Sfacircntul Duh o singură persoană să fie anatema 26 Dacă cineva spune că Fiul n-a fost născut şi că el nu-şi are principiul icircn altul (decacirct el) admiţacircnd astfel două fiinţe nenăscute şi fără principiu şi icircn consecinţă doi dumnezei să fie anatema căci capul şi principiul a toate este Fiul iar Dumnezeu la racircndul său este capul şi principiul lui Hristos Icircn acest fel vom readuce toate cu evlavie prin Fiul la principiul tuturor lucrurilor el icircnşişi fără principiu 27 Pentru a da odată pentru totdeauna un icircnţeles adevărat icircnvăţăturii creştine adăugăm Dacă cineva nu-l mărturiseşte pe Hristos Dumnezeu şi Fiul lui Dumnezeu existacircnd icircnaintea tuturor veacurilor icircmpreună lucrător cu Tatăl la crearea tuturor lucrurilor ci spune că el nu a fost numit Hristos şi Fiu decacirct după ce s-a născut din Maria şi că a avut chiar ca Dumnezeu un icircnceput să fie anatema 138

138 J Hefele op cit p 853-861

4 ADRIAN NICULCEAmaterială este mai mult decacirct evidentă Inspiracircndu-se mai mult ca sigur din aceeaşi sursă arianismul va elimina icircnsă multitudinea acestor puteri intermediare păstracircnd ca mediator icircntre Dumnezeu şi lume numai Logosul Este foarte probabil ca cel ce va fi operat această simplificare considerabilă a drumului de la Dumnezeu la lume prin icircnlăturarea atacirct a puterilor filoniene cacirct şi a şirurilor gnostice de eoni să fi fost icircnvăţătorul lui Arie şi al partizanilor săi Lucian din Antiohia

X Le Bachelet pe care l-am citat la icircnceputul acestui capitol dedicat hristologiei ariene mai spune bdquoEste totuşi imposibil să se reducă geneza arianismului numai la filozofia lui Filon chiar dacă ne-am mărgini la elementele compozite pe care le cuprinde (arianismul) şi la acelea pe care Origen icircnsuşi le-a putut adăuga O parte de influenţăhellip revine şcolii lui Lucian de Antiohia Că icircntre acesta şi arianism există o legătură istorică pare de necontestat Arie icircşi arogă cu succes pe lacircngă Eusebiu al Nicomidiei titlul de conlucianist Mulţi dintre discipolii lui Lucian s-au grupat din primul moment icircn jurul ereziarhului şi au rezistat alături de el ca partizani devotaţi după Eusebiu icircnsuşi Marius de Calcedon Teognis de Niceea Leonţiu viitorul episcop de Antiohia Menofante de Efes Eudoxiu care va urca pe scaunele de Antiohia şi Constantinopol Asterius de Capadocia toţi aceştia sunt principalele nume pe care le menţionează istoria secteirdquo 4 Icircntr-adevăr icircntr-o scrisoare către Eusebiu episcopul Nicomidiei Arie icircl numeşte pe acesta bdquocon-lucianistrdquo bdquoDoresc ca tu Eusebiu să fii sănătos icircn Domnul aducacircndu-ţi aminte de necazurile noastre şi fiind cu adevărat con-lucianistrdquo 5 Eusebiu icircmpărtăşea deci ideile lui Arie despre natura Logosului icircn raport cu Dumnezeu Tatăl icircn felul acesta el era con-lucianist cu Arie deci icircmpreună-ucenic al lui Lucian J Tixeront remarcă la racircndul lui faptul că toţi aceşti con-lucianişti dar icircn primul racircnd arie icircnsuşi nu par a fi ajuns progresiv la ideile lor despre Logos ci dintr-o dată bdquoDe remarcat faptul că doctrina lui Arie a fost ca să zicem aşa perfectă de la icircnceput ea n-a suferit o dezvoltare Dacă mai tacircrziu anomeenii au susţinut-o cu mai multe argumente ei n-au amplificat-o totuşi După sinodul de la Niceea eusebienii au modificat-o dar numai pentru a o atenua Cacirct despre cei ce au acceptat-o de la icircnceput adică Eusebiu al Nicomidiei Eusebiu al Cezareii Atanasie de Anazarbus George preot din Alexandria Asterius al Capadociei citatele făcute de Sf Atanasie dovedesc că ei au profesat-o aşa cum a fost ea emisă de Arie de la icircnceput Poate ar trebui exceptat episcopul Cezareii a cărui gacircndire pare să fi fost mai flotantărdquo 6

Cine era icircnsă Lucian Născut probabil la Samosata şi crescut la Edessa Lucian apare prin 260 icircn compania ereticului episcop al Samosatei Pavel Cum se ştie acesta a fost

4 X Le Bachelet Arianisme DTC volI B col1790

5 Teodoret de Cyr Istoria bisericească PSB 44 p37

6 J Tixeront op cit vol2 p28-29

ISTORIA SISTEMATICĂ A DOGMEI TRINITARE 5

condamnat pentru erezie la sinodul de la Antiohia din 268 Icircn timpul discuţiilor iscate icircn jurul concepţiilor lui Pavel Lucian a fost bănuit că-i apără erorile El fu excomunicat şi trăi astfel sub următorii trei succesori ai lui Pavel Domnus Timeus şi Chiril ocupacircndu-se cu critica biblică şi cu exegeza Sub episcopatul lui Tyrannus i s-a ridicat excomunicarea apoi muri ca martir icircn timpul persecuţiei lui Diocleţian din 312 şi fu onorat ca un sfacircnt7 Icircn privinţa raportului său cu Pavel de Samosata este mult mai probabil că Lucian icircl va fi combătut Dacă la un moment dat el a părut că-l sprijină pe ereticul episcop este pentru că opiniile sale erau de fapt subordinaţiene şi la fel ca şi Pavel dar nu din aceleaşi motive deprecia persoana Logosului icircntrupat Icircn realitate Lucian trebuie să fi opus principiului diofizit al lui Pavel de Samosata principiul unui singur Hristos 8 Arie şi Eusebiu i-au fost icircn tinereţe ucenici şi Lucian trebuie să fi lăsat o impresie profundă asupra lor Din operele lui Lucian n-au mai rămas decacirct puţine lucruri 9 Sinodul eusebian din Antiohia din 341 icirci atribuie o mărturisire de credinţă al cărei text ne-a fost păstrat de Sf Atanasie Din ea lipseşte icircnsă orice precizie dogmatică şi icircn plus autenticitatea ei este foarte dubioasă 10 Realitatea trebuie să fi fost cu siguran ă alta Doctrina lui Lucian al Antiohiei trebuie să fi fost mult mai extinsă şiț mai precisă ea pare să fi devansat arianismul icircn mai toate punctele sale principale căci aşa cum remarcă Tixeront această erezie nu pare să fi evoluat pornind de la un stadiu primitiv cum ar fi fost de aşteptat ci a apărut deodată icircn toate punctele sale fundamentale

Tot ce s-a păstrat din doctrina lui Lucian pare a fi părerea sa despre natura Logosului icircntrupat Asemenea unor gnostici Lucian icircnvăţa prefiguracircnd doctrina lui Apolinarie că Logosul a luat prin icircntrupare un corp fără suflet ψυχονἄ 11 Semnificaţia acestei afirmaţii este următoarea dacă Logosul nu este un Dumnezeu adevărat asemenea

7 J Tixeront op cit vol2 p21

8 E Weigl Christologie von Tode des Athanasius bis zum Ausbruch des Nestorianischen Streites (373-429) Munchen 1925 la I G Coman Şi Cuvacircntul trup s-a făcut Hristologie şi mariologie patristică Timişoara 1993 p31-32 n38

9 J Tixeront op cit vol2 p21 n2

10 Atanasie cel Mare De synodis 23 Socrate Hist eccles II 10 la J Tixeront op cit vol2 p21 n3

11 Epifanie Ancoratus 33 la J Tixeront op cit vol2 p27 n2

6 ADRIAN NICULCEATatălui ci o fiinţă inferioară icircn raport cu acesta şi de aceea infinit mai aproape de lumea noastră decacirct Tatăl el nu este totuşi asemenea nouă ci mult superior Astfel el nu a asumat o fire umană integrală ci una cu totul superioară icircn care partea raţională sufletul uman cu totul mărginit icircn performanţele sale a fost icircnlocuit de Logosul de Raţiunea divină icircnsăşi Ca şi Filon Lucian vedea icircn Logos o punte de legătură icircntre Dumnezeul cel absolut transcendent şi lumea noastră imperfectă O astfel de fiinţă trebuia aşadar să păstreze cacircte ceva din ambele nivele ale existenţei pe care urma să le apropie El Logosul trebuia prin urmare să fie o esenţă intermediară adică una semi-divină şi semi-umană icircn acelaşi timp Dar să vedem icircn cele ce urmează cum a icircnţeles Arie icircnsuşi să aplice icircn limitele teologiei sale teoria filoniană a Logosului ca intermediar

B REAC IA ADOP IANĂ PAVEL AL SAMOSATEIȚ Ț

Născut la Samosata Pavel a ajuns episcopului acestui oraş pe la 260 succedacircndu-i unui oarecare Demetrianus căzut prizonier la perşi icircn urma icircnfracircngerii răsunătoare a icircmpăratului Valerian Alegerea sa coincide cu creşterea bruscă a influenţei Zenoviei regina regatului Palmyrei icircn locul celei a Romei Caracterul politic al episcopatului lui Pavel reiese cacirct se poate de clar din faptul că el ocupa icircn acelaşi timp şi importanta funcţie civilă de ducenarius adică de mare funcţionar extrem de bogat bdquoEl scrie Eusebiu ajunse la o avere peste măsură de mare dobacircndită prin tot felul de nedreptăţi şi prin furt din lucrurile sfinte pe care le-a făcut icircn paguba fraţilor săi icircnşelacircnd pe cei care au săvacircrşit vreo iregularitate şi făgăduindu-le ajutor dacă-l plătesc cu bani deşi icircn realitate el icirci minţea scoţacircnd astfel cacircştiguri mari din uşurinţa cu care-l plăteau cei ce se simţeau icircn necaz numai ca să scape căci pentru el credinţa era un izvor de venithellipNutrea gacircnduri măreţe şi se fudulea icircmbrăcacircndu-se după moda marilor dregători plăcacircndu-i să fie numit mai mult ducenarius decacirct episcop Păşea fălos prin pieţe citind pe drum petiţii şi răspunzacircnd saluturilor mulţimii icircn timp ce era icircnsoţit de o suită numeroasăhelliprdquo 12 Aroganţa lui Pavel părea a nu mai cunoaşte margini El a icircnceput la un moment dat să interzică credincioşilor să mai ridice imnuri de slavă icircn cinstea Macircntuitorului Hristos pretinzacircnd ca acestea să fie icircnlocuite de imnuri icircn cinstea sa Această ultimă informaţie este de-a dreptul stranie i hellipfoarte pu in probabilă ș ț 13

Scandalizaţi de comportamentul dar mai ales de hristologia sa episcopii Asiei s-au adunat mai icircntacirci icircn 264 la Antiohia unde au obţinut o promisiune din partea lui de a abandona un asemenea comportament şi o asemenea doctrină Cum Pavel nu s-a ţinut icircnsă de

12 Eusebiu de Cezareea Istoria ecleziastică VII xxx 7-8 PG XX 712 la G Bardy Paul de Ssamosate DTC volXII A col46

13 Eusebiu de Cezareea Istoria ecleziastică VII xxx 10-11

ISTORIA SISTEMATICĂ A DOGMEI TRINITARE 7

promisiune ştiindu-se la adăpost de orice pedeapsă datorită icircnaltei protecţii de care se bucura din partea reginei Zenovia episcopii se adunară din nou icircn 268 la Antiohia determinacircnd de această dată depunerea lui din treaptă pentru motiv de erezie Doctrina lui Pavel spune Tixeront nu era alta decacirct aceea a adopţianului lui Teodot şi-al lui Artemon icircnsă savant prezentată 14 Abilitatea sa icircn a-şi disimula caracterul eretic al hristologiei pe care o profesa a fost icircnfracircntă icircn cele din urmă de unul dintre sinodali icircnvăţatul preot Malchion probabil şeful şcolii de retorică din oraş Ca urmare a acestui fapt Pavel a fost depus iar icircn locul său ales episcop al Samosatei fiul lui Demetrianus Bucuracircndu-se icircnsă de sprijinul politic al reginei Pavel n-a vrut să părăsească casa episcopală De aceea conflictul deşi rezolvat ecleziastic nu se icircncheiase administrativ i politic Episodul final al acestei icircntregi tevaturi s-a produs icircnsăș odată cu restabilirea autorităţii romane icircn regiune sub icircmpăratul Aurelian bdquoDeoarece Pavel nu voia absolut deloc să părăsească casa Bisericii scrie icircn continuare Eusebiu icircmpăratul Aurelian la care s-a recurs dădu o sentinţă foarte fericită cu privire la ceea ce trebuia de făcut el ordonă ca respectiva casă să fie atribuită celui pe care episcopii Italiei şi icircn special cel al Romei icircl vor agrea Şi astfel omul nostru fu alungat de puterea seculară cu cea mai mare ruşinerdquo 15

Punctul de plecare al hristologiei lui Pavel era monarhianismul Iată un rezumat al doctrinei sale realizat de Pseudo-Leonţiu bdquoIcircn privinţa divinităţii el nu vorbea decacirct despre Tatălhellip El nu zicea că icircn Hristos s-ar fi icircntrupat Logosul personal ci numea Logos ordinea şi porunca Dumnezeu a săvacircrşit prin acest om (Iisus) ceea ce a voit să facă Totuşi relativ la divinitate el nu gacircndea ca Sabeliu căci Sabeliu zicea că Tatăl Logosul şi Duhul Sfacircnt erau unul şi acelaşi lucru El zicea că Dumnezeu este o fiinţă cu trei numehellip Pavel dimpotrivă nu zicea că Tatăl Fiul şi Duhul Sfacircnt sunt unul şi acelaşi lucru ci dădea numele de Tată lui Dumnezeu care a creat totul cel de Fiu unui simplu om cel de Duh harului care a locuit icircn apostolirdquo 16 Pavel nu recunoştea deci decacirct un singur chip al dumnezeirii πρ σωπον νό ἕ adică numai πρ σωπονndashul patern ό 17 Icircn Dumnezeu Tatăl se poate distinge totuşi o raţiune λ γος şi o icircnţelepciune σοφ α Această raţiune şi această icircnţelepciune n-au icircnsă subzistenţăό ί

14 J Tixeront Histoire des dogmes vol1 p468

15 Eusebiu de Cezareea Istoria ecleziastică VII xxx 19 PG XX 717-720 la G Bardy Paul de Ssamosate DTC volXII A col47

16 Pseudo-Leonţiu De sectis III 3 PG LXXXVI 1213-1216 la G Bardy Paul de Ssamosate DTC volXII A col49

17 Epifanie de Salamina Haer LXV 3 la JTixeront Histoire des dogmes vol1 p463 n1

8 ADRIAN NICULCEAproprie distinctă de aceea a Tatălui ele sunt simple facultăţi sau atribute fără subzistenţă

νυπ στατοςἀ ό adică subzistacircnd numai icircn fiinţa Tatălui 18 Sf Epifanie şi Sf Hilarie atestă faptul că pentru a determina relaţia dintre Tatăl şi Logosul său Pavel folosea termenul de

μοο σιοςὁ ύ dar icircn sens monarhian postulacircnd că icircntre Tatăl şi Logos ar exisa nu doar o identitate de esenţă ci o identitate de persoană 19 Cu alte cuvinte icircn raport cu Dumnezeu Tatăl Logosul nu are consistenţă proprie Trebuie spus icircnsă că icircn concepţia lui Pavel Logosul nu rămacircnea pururea inconsistent bdquoTatăl afirma el icircl naşte la un moment dat şi astfel Logosul devine subzistent (real)rdquo 20 Această naştere remarcă G Bardy este de-adreptul vagă imprecisă dacă-i conferă Logosului un ipostas propriu ea nu-l separă totuşi real de Tatăl

Aşadar punctul de greutate al hristologiei lui Pavel de Samosata a fost identificarea monarhiană a Logosului cu ipostasul Tatălui Anipostatic icircn sine Logosul se cufundă de fapt icircn unicul ipostas unicul prosopon care este acela al Tatălui Că aceasta era afirmaţia sa fundamentală o dovedeşte condamnarea sa la sinodul de la Antiohia din 268 prin respingerea formală a conceptului de μοο σιος Informaţia o oferă documentul unui sinod al arienilorὁ ύ omiusieni (care icircnvă au că Fiul este doar bdquoasemănătorrdquo du Dumnezeu Tatăl) din 359 Vasileț al Ancyrei liderul acestei partide eretice şi duşman icircnverşunat al acestui termen validat cum se ştie la sinodul ecumenic de la Niceea icircn 325 a invocat la un moment dat icircn favoarea arianismului său atitudinea contrară lui μοο σιος a părinţilor adunaţi la Antiohia icircn 268ὁ ύ Avacircnd icircn frunte pe icircnvăţatul preot Malchion sinodalii au respins icircntr-adevăr termenul icircn cauză Evenimentul este atestat astfel icircn documentul omiusian redactat de Vasile al Ancyrei şi reprodus de Sf Epifanie Potrivit acestui document respingerea lui μοο σιος de cătreὁ ύ părinţii adunaţi pentru a-l judeca pe ereticul episcop al Samosatei ar fi avut următorul sens bdquoO atare pretenţie (a lui Pavel de a susţine că Logosul nu are fiinţă proprie ci fiinţa sa este icircnsăşi fiinţa Tatălui ipostaziată sub chipul Tatălui nn) obligă pe părinţi care-l judecau pe Pavel de Samosata să aplice şi Fiului termenul de ο σ α ca să arate că Fiul are un ipostasὐ ί (propriu) şi că el este subzistent (că are o consistenţă proprie nn) că el există (distinct) şi că nu este un simplu cuvacircnt (al Tatălui) Prin acest termen de ο σ α ei au arătat care esteὐ ί diferenţa dintre ceea ce nu există prin sine icircnsuşi şi ceea este subzistent (adică are o fiinţă proprie nn)rdquo 21 Icircntr-adevăr ereticul episcop accentua icircn asemenea măsură caracterul spiritual al Logosului icircncacirct icircl făcea icircn cele din urmă cu totul indistinct faţă de faţă de fiinţa Tatălui afirmacircnd direct că Logosul este μοο σιος icircn raport cu Tatăl neavacircnd adică fiinţăὁ ύ

18 Epifanie de Salamina Haer LXV 3 la JTixeront Histoire des dogmes vol1 p463 n2

19 Vezi J Schwane Histoire des dogmes volol1 p205 n2 şi 3

20 Cf Iustinian Tractatus contra monoph PG LXXXVI 1117-1120 la G Bardy Paul de Samosate DTC volXII A col50

subzistenţă ipostas propriu ci subzistacircnd icircn Tatăl νυπ στατος Aceasta nu icircnsemna icircnsăἀ ό că respingerea acestui termen de către părinţii de la Antiohia ar fi avut semnificaţia pe care i-o atribuia documentul omoiousian al lui Vasile al Ancyrei Icircn nici un caz condamnarea lui μοο σιος nu a icircnsemant afirmarea pe seama Logosului a uneiὁ ύ substanţe diferite de aceea Tatălui cum voiau să acrediteze arienii

Să revenim icircnsă la hristologia lui Pavel Toată această insistenţă a sa cu privire la caracterul cu totul indistinct al Logosului icircn raport cu Dumnezeu Tatăl era menit să argumenteze imposibilitatea corporeificării sale icircntr-un om aşa cum o profesau simonienii alogii şi mai ales montaniştii vremii Logosul trebuia să rămacircnă o putere cu totul pură de esenţă pur divină şi de aceea cu totul transcendentă oricărui om Pavel a preluat icircn mod evident distincţia ireductibilă dintre spirit şi trup dintre duh şi carne a predecesorilor săi adopţieni Icircn temeiul acestei indistincţii a Logosului de Tatăl el a ajuns să icircnlocuiască dogma icircntrupării cu o doctrină a locuirii (sau con-locuirii) Logosului icircn omul Iisus ca icircntr-un templu deci fără o coboracircre efectivă a sa la condiţia unei existenţe umane adevărate bdquoCuvacircntul (Logosul) spunea el este de sus νωθενἂ Iisus Hristos omul este de jos κ τωθενά hellip Maria n-a născut Logosul căci ea n-a existat mai icircnaintea timpului Maria a primit (icircn ea) Logosul şi nu este mai vacircrstnică decacirct Logosul ea a născut icircnsă un om asemenea nouă dar mai nobil decacirct noi icircn toate căci harul care a fost icircn el era de la Duhul Sfacircnt conform profeţiilor şi Scripturiirdquo 22 Iisus Hristos nu este aşadar decacirct un simplu om pe care icircnsă Logosul l-a inspirat de sus ν α τἐ ὐ ῷ

ν πνευσεν νωθεν λ γος ἐ έ ἂ ὁ ό 23 Inspiracircndu-l Logosul s-a unit cu omul Iisus de o manieră pur exterioară ξωθενἒ 24 locuind icircn el ca icircntr-un templu ς ν να ὡ ἐ ῷ 25 Unirea lor a fost astfel o simplă apropiere συν λευσις astfel icircncacirct unul era Logosul şi cu totulέ

21 Epifanie de Salamina Haer LXXIII 12 PG XLII 428 la G Bardy Paul de Samosate DTC volXII A col50

22 Cf Leonţiu de Bizanţ Contra Nestor Et Eutych III PG LXXXVI 1389 la G Bardy Paul de Samosate DTC volXII A col50

23 Epifanie de Salamina Contra Appolinar II 3 la JTixeront Histoire des dogmes vol1 p464 n4

24 La JTixeront Histoire des dogmes vol1 p464 n5

altul a fost Iisus Hristos λλος γ ρ στιν ηεσο ς Χριστ ς κα λλος λ γοςἂ ά ἐ Ἰ ῦ ὸ ὶ ἂ ὁ ό Coboracircnd şi locuind icircn Omul Iisus Logosul nu şi-a schimbat ο σ α sa divină icircn trupulὐ ί uman al acestuia n-a icircnceput să fiinţeze icircntr-un trup ο σ α ο σιωμ νη ν σ ματι ὐ ί ὐ έ ἐ ώ 26

Din cele de mai sus se poate uşor observa că principala preocupare a lui Pavel a fost aceea de a evita corporeizarea icircntruparea propriu-zisă a Logosului ca să nu se poată spune că Iisus Hristos a fost cu adevărat Dumnezeu icircn esenţa sa ci doar un simplu om Acest lucru apare nu numai icircn expresia ο σ αὐ ί ο σιωμ νη ν σ ματι pe care el o evitaὐ έ ἐ ώ ci şi dintr-o observaţie a Sf Atanasie cu privire la termenul de μοο σιος El oferă la unὁ ύ moment dat o interpretare cu totul diferită de aceea a Sf Epifanie şi a Sf Hilarie cu privire la motivului pentru care sinodalii de la Antiohia din 268 au respins termenul de

μοο σιος Potrivit lui episcopii care l-au depus din treaptă pe Pavel icircnţelegeau termenulὁ ύ icircn cauză icircn sens corporal căci ereticul episcop ar fi recurs la următorul sofism dacă Hristos n-a fost prin origine şi prin natură un simplu om ψ λος νθρωποςί ἄ dacă elementul divin nu i-a fost adăugat ci el a fost Dumnezeu prin propria-i esenţă şi natură atunci el a fost de aceeaşi fiinţă cu Tatăl μοο σιος τ πατρ Dar spune Pavel atunciὁ ύ ῷ ί ar trebui să admitem trei esenţe (icircn Dumnezeu) una anterioară şi alte două purcezacircnd din aceasta adică Tatăl şi Fiul Pentru a tăia scurt acest sofism al ereticului episcopii au spus cu dreptate Fiul nu este μοο σιος cu Tatăl căci raportul Fiului cu Tatăl nu este aşa cumὁ ύ icircl explică Pavel 27 Diferenţa de interpretare dintre Atanasie pe de o parte şi Epifanie şi Hilarie pe de alta este doar aparentă Icircn realitate icircn timp ce icircn textele Sf Epifanie şi Hilarie ereticul episcop apare ca favorabil termenului icircn cauză folosindu-l chiar ca bază a argumentării sale icircn privinţa condiţiei eterne a Logosului divin icircn textul Sf Atanasie acelaşi Pavel icircl respinge dar nu cu privire la acelaşi Logos divin ci cum uşor se poate observa pe seama omului Iisus a lui Iisus cel istoric pentru a argumenta deosebirea de esenţă a acestuia icircn raport cu Logosul de fapt cu esenţa divină icircnsăşi Pavel respinge

μοο σιος pentru a-l putea menţine pe Iisus un simplu om ψ λος νθρωπος ὁ ύ ί ἄ

Cum sinodalii icircl presau cacirct se poate de firesc ca să recunoască dumnezeirea lui Iisus Hristos el a recurs la sofismul redat de Sf Atanasie dacă Iisus ca om este prin

25 Epifanie de Salamina Contra Appolinar II 1 la JTixeront Histoire des dogmes vol1 p464 n6

26 La JTixeront Histoire des dogmes vol1 p464 n7 8 9

27 La J Schwane Histoire des dogmes vol1 p206 n3

propria esenţă Dumnezeu atunci trebuie să admitem nu una ci trei esenţe icircn Dumnezeu una anterioară şi alte două purcezacircnd din aceasta adică esenţa Tatălui şi pe aceea a Fiului Este uşor de recunoscut sub masca acestui sofism al lui Pavel referinţa clară la modalismul sabelian potrivit căruia am avea icircn Dumnezeu mai icircntacirci monada eternă apoi manifestările ei temporale succesive sub chipurile Tatălui şi Fiului Sabeliu este aşadar cel vizat aici şi oferit de Pavel ca alternativă inacceptabilă la propria doctrină căci el este cel ce icircnvăţa existenţa icircn Dumnezeu a trei esenţe Situaţia era icircntr-adevăr dilematică pe de o parte Pavel uza de termenul μοο σιος pentru a defini statutul Logosului icircn raportὁ ύ cu Dumnezeu Tatăl dar consecinţa era aceea a confundării sale cu Tatăl pe de alta Pavel refuza folosirea aceluiaşi termen cu referire la Iisus cel istoric aşa cum vor fi vrut la un moment dat poate sinodalii argumentacircnd că a-l admite icircnsemna eşuarea icircn sabelianism Ambarasaţi peste măsură de aceste subtilităţi de dilema celor două utilizări egal de inacceptabile ale termenului icircn cauză sinodalii au tăiat pur şi simplu nodul gordian renunţacircnd cu totul la el Şi iată astfel o interpretare care nu vine decacirct să completeze explicaţie Sf Epifanie şi a Sf Hilarie cu privire la motivul pentru care sinodul de la Antiohia icircmpotriva lui Pavel de Samosata a condamnat termenul de

μοο σιος ὁ ύ

Iisus este astfel după ereticul episcop al Samosatei un simplu om Cu toate acestea explică el Iisus a fost o persoană unică fără egal Uns de către Duhul Sfacircnt la botez el a atins perfecţiunea morală Iubirea sa pentru Dumnezeu a fost fără greşeală iar voinţa sa absolut impecabilă cu totul superioară voinţei sale naturale Ca recompensă pentru această vieţuire dreaptă Dumnezeu i-a conferit puterea de a face minuni Iisus triumfă asupra păcatului nu numai icircn el icircnsuşi ci şi icircn noi căci el ne răscumpără ne salvează şi icircn acelaşi timp uneşte indisolubil cu Dumnezeu puritatea vieţii lui ca şi suferinţele pe care le-a icircndurat i-au conferit dreptul de a purta un nume mai presus de orice alt nume Icircmbrăcat cu o asemenea demnitate divină i s-a dat astfel dreptul de a judeca vii şi morţii astfel icircncacirct noi icircl putem numi bdquoDumnezeu născut dintr-o fecioară Dumnezeu care s-a arătat din Nazaret θε ν κ τ ς παρθ νου θε ν κ Ναζαρ τὸ ἐ ῆ έ ὸ ἐ ὲ

φθ νταrdquo ὀ έ 28 Separacircndu-l cu totul pe Iisus cel istoric de Dumnezeu Logosul şi consideracircndu-l un simplu om ψ λος νθρωπος Pavel icircl separa totuşi şi de ceilalţiί ἄ oameni căci el vorbea de o diferenţă de constituţie icircntre Iisus şi noi Iisus a fost zicea el o fiinţă unică fără pereche 29 Astfel deşi Iisus n-a fost decacirct un simplu om unirea sa cu

28 La JTixeront Histoire des dogmes vol1 p464 n11 12 p465 n1 2

29 La JTixeront Histoire des dogmes vol1 p464 n11

Icircnţelepciunea divină cu Logosul lui Dumnezeu Tatăl a fost atacirct de stracircnsă icircncacirct această unire συν λευσις i-a conferit o organizare diferită de aceea a noastră τερ αν τ νέ ἑ ί ὴ κατασκευ ν τ ς μετ ρας ὴ ῆ ἡ έ 30 Iisus n-a fost astfel un Dumnezeu prin propria-i natură ci doar un Dumnezeu printr-o adopţie a sa de către Dumnezeu Tatăl printr-o icircnălţare a sa prin propria-i virtute De aici caracterizarea hristologiei sale de către Harnack ca adopţiană

Comentacircnd această doctrină ciudată a efectului unirii Logosului cu natura umană a lui Iisus G Bardy icircşi exprimă completa nedumerire cu privire la sensul ei căci spune bdquoAcesta este unul dintre punctele cele mai obscure dar icircn acelaşi timp dintre cele mai atestate ale doctrinei samosateene S-ar părea că Pavel este sfacircşiat icircntre dorinţa de a salva anumite idei tradiţionale şi aceea de a menţine unitatea sistemului său Iisus este superior celorlalţi oameni nici patriarhii nici profeţii nici Moise icircnsuşi nu l-au egalat pe Macircntuitorul Totuşi oricacirct de diferit a putut fi el faţă de toţi ceilalţi Iisus rămacircne un om căci doar un simplu atribut divin Icircnţelepciunea este cel ce a locuit icircn el şi l-a umplut de virtute Icircnţelepciunea nu s-a unit astfel cu el decacirct printr-o unire pur morală el (Iisus) n-a fost decacirct casa icircn care aceasta a locuit sau doar un veşmacircnt pe care aceasta l-a icircmbrăcat Icircn nici un moment nu se poate vorbi de o unitate icircn Hristos icircn care Icircnţelepciunea şi-a făcut casă Totul este departe de a fi clar icircn acest rezumat pe care noi am icircncercat să-l prezentăm cu privire la icircnvăţătura paveliană spune Bardyrdquo 31 Patrologul catolic a pierdut icircnsă din vedere ceea ce el icircnsuşi a semnalat icircntr-un alt articol cu privire la Taţian Asirianul Pentru Taţian Logosul este tot atacirct de impersonal şi de indisolubil icircn raport cu Tatăl pe cacirct este el la Pavel de Samosata Taţian reuşeşte icircnsă să explice influenţa acestui Logos asupra oamenilor nu ca pe o corporeificare a sa şi astfel ca pe o desprindere a sa de Tatăl ca pe o individualizare a sa icircn raport cu Dumnezeu Tatăl ci ca pe o acţiune de organizare a materiei confuze din fiinţa ascultătorilor săi sau a celor icircn care locuieşte 32 Este evident o acţiune a unei puteri impersonale de organizare a materiei confuze din

30 Cf Leonţiu de Bizanţ Contra Nestor Et Eutych III PG LXXXVI 1393 la G Bardy Paul de Samosate DTC volXII A col50

31 G Bardy Paul de Samosate DTC vol XII A col50-51

32 Taţian Asirianul Orat 5 PG VI 816-817 la G Bardy Monarchianisme DTC vol X B col2194

omul Iisus rezultatul fiind că icircn baza acestei simple organizări raţionale a propriei fiinţe umane Iisus este cu totul superior celorlalţi oameni Astfel prezenţa Logosului icircn omul Iisus n-a fost una icircn persoană ci una organizatorică de refacere a caracterului raţional icircntr-o natură răvăşită de păcat şi devenită tocmai pentru aceea iraţională Acesta este icircnsă o acţiune din afară ξωθεν a Logosului asupra lui Iisus nu una din interiorul fiinţei şiἒ persoanei acestuia

Am detaliat pacircnă aici hristologia paveliană propriu-zisă adică teoria despre adevărata natură a lui Iisus şi a unirii sale cu Logosul divin Care este icircnsă soteriologia care va fi putut decurge din hristologia lui Pavel de Samosata sau măcar dintr-o asemenea hristologie adopţiană Răspunsul la o asemenea icircntrebare nu este cu totul ipotetic deşi lipsesc cu desăvacircrşire informaţiile cu privire la un asemenea subiect Să aşezăm premizele Hristologia sa adopţiană s-a constituit pe confuzia monarhiană a Logosului cu Dumnezeu Tatăl Considerat a fi icircnsăşi esenţa divină a Tatălui Logosul astfel icircnţeles nu a mai putut fundamenta dogma icircntrupării din cauza incompatibilităţii absolute dintre condiţia sa de spirit pur absolut divin pe de o parte şi aceea pur trupească carnală chiar a omului Iisus stabilind statutul Logosului prin prisma distincţiei dintre duh şi carne dintre spirit şi trup Pavel a ajuns inevitabil să afirme caracterul pur uman al lui Iisus şi unirea sa cu totul exterioară doar morală cu Logosul Dar aceeaşi grilă de interpretare aceeaşi antiteză fundamentală dintre spirit şi trup a fost folosită la un moment dat icircn Occident la Roma de către papa Calist şi icircn Africa de către Praxeas Utilizacircnd amacircndoi icircn hristologia lor monarhiană această antiteză au ajuns amacircndoi la ceea ce Tertulian a numit patricompasianism Concepacircndu-l icircn icircntregime ca spirit cei doi n-au mai putut susţine că Tatăl este cel care a suferit pe cruce ci omul Iisus Patricompasianismul afirmă icircn fond că cel care a suferit a fost doar omul Iisus nu Tatăl cu Dumnezeirea sa Tatăl icircnsă a com-pătimit Patripasianismul a fost icircn realitate o hristologie adopţiană avant la lettre

Icircn acest context com-pătimirea poate fi considerată ca esenţa soteriologiei adopţiene Aşa cum Logosul doar a icircmpreună-locuit a con-locuit icircn şi cu Iisus tot astfel se poate spune că pe cruce a com-pătimit cu Iisus Patima ca şi naşterea Pavel nu le-a atribuit Logosului ci omului Iisus icircn baza unirii sale morale cu Logosul el va fi putut spune icircnsă că şi Logosul a participat la patima sa deşi cu totul exterior icircn sensul unei pătimiri morale a unei com-pătimiri de fapt Pătimirea lui Iisus a fost de altfel considerată de Pavel ca exprese a prezenţei organizatoare a Logosului icircn trupul său uman ca o durere cu totul meritoasă căci ea n-a fost altceva decacirct o părăsire a iraţionalului introdus icircn firea lui Iisus de păcatul general uman Macircntuirea n-a putut fi icircn acest context pentru Pavel de Samosata decacirct o revenire progresivă a trupului uman a omului pur şi simplu la raţionalitatea Logosului icircnsuşi Numai icircn acest sens a putut el califica pe Iisus ca θε ν κ τ ς παρθ νου θε ν κ Ναζαρ τ φθ ντα Dacă ar fi să căutăm cu orice preţὸ ἐ ῆ έ ὸ ἐ ὲ ὀ έ un termen care să definească hristologia lui Pavel prin imitarea mecanică a

patripasianismului lui Praxeas şi al lui Calist ar trebui să-l găsim icircn acela de logocompasianism Şi nu este cacirctuşi de puţin icircntacircmplător că patricompasianismul lui Praxeas a apărut sub presiunea confruntării acestuia cu montanismul african Dacă icircn Africa montanismul a putut fi atacirct de presant icircncacirct să-l determine pe Praxeas la adoptarea acestei hristologii adorţiene avant la lettre cu cacirct mai presantă trebuie să fi fost aceeaşi erezie icircn Asia adică exact icircn teritoriile ei de origine Pe de altă parte dacă ne gacircndim că Pavel de Samosata nu făcea nici o diiferenţă icircntre Logos şi Tatăl adopţianismul său ar putea fi numit tot patricompasianism ca şi acela al lui Praxeas şi Calist icircn sensul că prin Logosul său impersonal Tatăl a com-pătimit icircn omul Iisus de fapt alături de omul Iisus

Am arătat icircn acest capitol apari ia unei gnoze profund diferite de a aceeaț generată icircn mediile siriene i samarinene Mediul alexandrin icircn care a apărut ea spreș deosebire de mediile de gacircndire samaro-siriene caută sinteza icircntre gacircndirea greacă i ceaș orientală pe toate fronturile Acestei tendin e i s-a supus i ceea ce numim bdquognozaț ș alexandrinărdquo i evident reprezentantul ei cel mai de seamă Valentin Sinteza vizată aiciș de gnoză este aceea dintre lumea pur spirituală a Primului Principiu pe de o parte iș lumea sublunară materială pe de alta Valentin reu e te să ispitească min ile curioase aleș ș ț vremii sale cu tabloul unei lumi intermediare formată din numero ii eoni ai pleromei saleș care nu sunt nici cu totul divini ca principiul lor originar dar nici supu i scăderilorș materiei ca fiin ele lumii noastre Viziunea sa metafizică este aceea a unei scări careț coboară din vacircrful existen ei supreme unde se află Dumnezeul său transcendent pacircnă laț nivelul de jos al lumii materiale pe tot acest traseu el icircn iră nenumăra i eoni care derivăș ț din principiul suprem i apoi unii din al ii dar mereu inferiori originii lor icircn ceea ceș ț prive te propria substan ă Valentin este cel care introduce icircn gacircndirea cre tină concepteș ț ș fundamentale ca cele de ipostas de procesiune etc dar care icircn acela i timp lansează iș ș ideea că anterior na terii primului eon Primul Principiu era cu totul singur că neavacircndș icircncă un fiu nu era icircncă tată Este afirma ia care i-a permis să argumenteze inferioritateaț succesivă a eonilor pleromei sale Principala ideea care se află icircn substratul metafizicii sale este aceea că eonii sunt ulteriori procesiunilor lor de origine ceea ce-i face inferiori i total diferi i icircn raport cu originea din care au ie itș ț ș

Icircn fa a acestei viziuni seducătoare ce pare a fi cucerit la un moment datț majoritatea spiritelor cultivate ale imperiului roman Biserica a trebuit să reac ionezeț apăracircnd consubstan ialitatea Fiului cu Dumnezeu Tatăl i a Duhului Sfacircnt cu Tatăl i cuț ș ș Fiul Din nefericire clerul roman pe teritoriul căruia s-a declan at această bătălie cuș gnoza valentiniană nu era pregătit să icircn eleagă subtilită ile metafizice ale problemei Esteț ț motivul fundamental ce pare a fi favorizat apari ia tot la Roma a sabelianismuluiț Sabeliu de Cyrene minte genială icircn materie de teologie este cel care a lansat pentru prima dată icircmpotriva gnozei faimoasa teorie a rela iilor prin celebrul său concept deț

οπ τωρ Sugeracircnd că Fiul preexistă ca poten ă icircn monada divină anterior originii saleὑ ά ț

adică anterior na terii sale din Fecioara Sabeliu a reu it să argumenteze icircmpotriva gnozeiș ș identitatea reală a ipostaselor icircn planul iconomiei Promovacircndu- i conceptul său deș

οπ τωρ gacircnditorul din Cyrene pare să fi reu it icircntr-adevăr să dea o puternică loviturăὑ ά ș conceptuală gnozei lui Valentin Din nefericire icircnsă consecin ele icircn domeniul icircnvă ăturiiț ț tradi ionale despre Sf Treime erau catastrofale Icircn baza acelui faimos οπ τωρț ὑ ά procesiunile divine promovau icircn planul iconomiei o diferen iere total inconsistentă aț persoanelor treimice unele de altele ba chiar o existen ă a lor cu totul efemerăț temporară inacircnd numai de istoria macircntuirii iar nu de condi ia lor intrinsecă ț ț

16 ADRIAN NICULCEA

CAPITOLUL II

ARIANISMUL GREC I RĂSPUNSUL LUI MARCELȘ AL ANCYREI FOTIN DE SIRMIU

A SUBORDINA IANISMUL ARIANȚ

1 Arie din Alexandria

Istoricii dogmelor l-au prezentat din totdeauna pe Arie ca pe un eretic antitrinitar şi au icircncadrat concepţia lui la categoria abaterilor de la dreapta credinţă icircn ceea ce priveşte dogma trinitară Consideraţiile sale despre statutul inferior al Logosului icircn raport cu Dumnezeu Tatăl sunt menite să fundamenteze teoria sa despre Logos ca punte de legătură icircntre Dumnezeu Tatăl şi lumea noastră materială Principala preocupare a lui Arie a fost astfel aceea de a contura asemenea gnosticilor statutul unei fiinţe intermediare capabilă să explice creaţia şi chiar răscumpărarea icircn condiţiile icircn care unui Dumnezeu cu totul transcendent şi incompatibil cu lumea acest lucru icirci era imposibil Astfel esenţialul doctrinei lui Arie este nu Logosul ca persoană inferioară Tatălui ci Logosul ca fiinţă intermediară icircntre Dumnezeu şi om capabilă să realizeze opera de creaţie a lumii icircn locul lui Dumnezeu dar şi opera de răscumpărare a umanităţii din starea ei de cădere

Ceea ce l-a preocupat pe Arie chiar şi atunci cacircnd aborda problema Duhului Sfacircnt a fost deci acest statut cu totul special al Logosului de punte icircntre Dumnezeu Tatăl şi lumea noastră materială bdquo(Arie) spune Schwane n-a ajuns să nege de la icircnceput divinitatea lui Iisus Hristos ca să ajungă la un astfel de rezultat el a trebuit să facă un lung ocol Ca cei mai mulţi antitrinitari el puse pe primul plan doctrina despre unitatea lui Dumnezeu şi susţinu că ea este incompatibilă cu pluralitatea persoanelor divine icircn special cu aceea a unui Fiu consubstanţial cu Tatăl Ajuns la un asemenea monoteism el nu pretinse cum făceau sabelienii că Dumnezeul unic s-a icircntrupat sau că s-a revelat sub diferite forme icircn lumea finită o astfel de doctrină i se părea nedemnă de Dumnezeu El invocă doctrina lui Platon şi a lui Filon conform căreia fiinţa divină absolută τὸ νὄ nu putea intra icircn nici un raport cu

ISTORIA SISTEMATICĂ A DOGMEI TRINITARE 17

lumea finită deoarece era mult prea sublimă pentru a se revela sub o formă umană Astfel pentru a nu cădea pe de o parte icircn diteism sau icircn politeism iar pe de alta icircn sabelianism nu-i rămacircnea decacirct să imagineze o fiinţă supremă intermediară care să-şi pună icircn aplicare planurile icircn lumea finită şi să icircmplinească opera de creaţie şi răscumpărarerdquo 33

Icircntr-adevăr un fragment din principala sa operă Thalia pune icircn evidenţă această preocupare icircn termenii următori bdquoDumnezeu zice Arie nu a fost icircntotdeauna Tată a existat un timp deci cacircnd el nu era icircncă Tată El a devenit Tată abia ulterior Fiul n-a existat din totdeauna Toate lucrurile au fost create din neant deci toate lucrurile sunt creaturi şi opere Cuvacircntul lui Dumnezeu a fost şi el creat din neant astfel a fost un timp cacircnd el nu era El nu exista deci icircnainte de a fi fost născut ci a icircnceput (să existe) ca fiinţă creată Iniţial Dumnezeu era singur Cuvacircntul şi icircnţelepciunea icircncă nu existau Prin urmare cacircnd Dumnezeu a vrut să ne creeze el a făcut mai icircntacirci o fiinţă şi a numit-o Cuvacircnt Icircnţelepciune şi Fiu pentru a ne crea prin elhelliprdquo 34 Acelaşi lucru icircl găsim afirmat şi-ntr-o scrisoare a lui Alexandru patriarhul Alexandriei către episcopii orientali pe care icirci avertizează că după Arie Fiul nu există prin sine icircnsuşi ca un Dumnezeu adevărat asemenea Tatălui ci bdquoel a fost creat pentru noi pentru ca apoi Dumnezeu să ne creeze pe noi prin el ca printr-un instrument el n-ar fi existat dacă Dumnezeu n-ar fi vrut să ne creezerdquo 35 De ce a recurs Dumnezeu la serviciile unei fiinţe intermediare pentru a-şi realiza obiectivele De ce a creat el lumea prin intermediul Logosului Sofistul Asterie partizan al lui Arie explică motivul spunacircnd că lumea n-ar fi putut suporta greutatea unei acţiuni directe a lui Dumnezeu μὴ

δύνατοἐ τὰ λοιπὰ κτίσματα τ ςῆ κράτουἀ χειρ ςὸ τοῦ γεννήτουἀ ργας ανἐ ἰ βαστ ξαιἀ 36

O fiinţă cu adevărat intermediară icircntre Dumnezeu şi lume trebuie să aibă cacircte ceva din ambele extreme dar deopotrivă să se şi deosebească de ele Cu alte cuvinte Logosul trebuie să fie distinct de creaţie adică superior ei căci altfel n-ar putea s-o ridice din condiţia sa căzută dar el trebuie să fie distinct şi icircn raport cu Dumnezeu căci altfel nu s-ar putea apropia de lume Aceste consideraţii de natură platonico-filoniană şi de inspiraţie lucianistă l-au determinat pe Arie să-şi icircnceapă marea sa operă de contestare a doctrinei oficiale a

33 J Schwane op cit vol1 p207-208

34 Ortiz de Urbina Niceacutee et Constantinople Edition de lrsquoOrante Paris 1963 p19

35 Ortiz de Urbina op cit p251-252

36 Atanasie Contra arianos I 5 cf De dectretis 8 la J Tixeront op cit vol2 p25 n2 subsol

18 ADRIAN NICULCEAepiscopului său exact icircn acel punct icircn care el credea că acesta pune icircn pericol caracterul de mijlocitor al Logosului raportul Logosului cu Dumnezeu Tatăl Natura controverselor icircn care el s-a angajat l-au obligat astfel să-şi concentreze argumentarea aproape exclusiv asupra acestui aspect al naturii Logosului Iată icircn continuare principalele fragmente din Thalia icircn care el fixează raportul Logosului mai icircntacirci cu Dumnezeu Tatăl bdquoDumnezeu nu a fost din totdeauna Tată a existat deci un timp icircn care el icircncă nu era Tată abia ulterior a devenit el Tată Fiul deci n-a existat din totdeauna căci toate lucrurile (inclusiv Fiul) au fost create din neant toate lucrurile nu sunt decacirct creaturi şi opere Astfel Logosul lui Dumnezeu a fost şi el creat din neant a fost deci un timp icircn care el icircncă nu era el nu exista icircnainte de a fi fost creat Aşadar şi el a icircnceput prin a fi creat căci iniţial Dumnezeu era singur Logosul şi Icircnţelepciunea nu existau icircncă Or cacircnd Dumnezeu a vrut să ne creeze el a creat mai icircntacirci o fiinţă şi a numit-o Logos Icircnţelepciune şi Fiu pentru a ne crea prin elhelliprdquo bdquoTatăl este invizibil Fiului Astfel Logosul (Fiul) nu-l poate vedea şi nici cunoaşte icircn mod perfect şi exact pe Tatăl său Ceea ce el cunoaşte şi vede cunoaşte şi vede după propria sa măsură aşa cum noi icircnşine cunoaştem după propria noastră putere Dar Fiul nu cunoaşte icircn mod exact nu numai pe Tatăl lipsindu-i icircnţelegerea pentru asemenea măsură dar el nu-şi cunoaşte nici propria esenţăhelliprdquo

Iată acum i cacircteva texte cu referire directă la Fiul bdquoNu există deci douăș Icircnţelepciuni există numai una care este proprie lui Dumnezeu şi coexistă cu el Prin această Icircnţelepciune a fost creat Fiul şi numai icircn măsura icircn care participă la ea este el numit Icircnţelepciune şi Logos Căci Icircnţelepciunea (adică Fiul) a venit la existenţă abia prin Icircnţelepciunea (lui Dumnezeu) adică mulţumită Dumnezeului Icircnţelepciunii Icircn mod similar există icircn Dumnezeu un alt Logos alături de Fiul şi numai icircn măsura icircn care acesta participă la acest Logos el Fiul este numit Logos şi Fiu prin harhelliprdquo bdquoExistă puteri diferite una este proprie lui Dumnezeu şi eternă prin icircnsăşi natura ei Hristos nu este icircnsă adevărata putere a lui Dumnezeu ci numai una din cele care se numesc puteri ca lăcusta sau omida (icircn sensul de pedepse trimise de Dumnezeu peste lume nn) Totuşi el nu este numit doar o simplă putere (asemenea acelora nn) ci mare putere Există deci multe alte puteri asemenea Fiului (deşi nu egale lui nn) şi pe care David le numeşte astfel atunci cacircnd zice icircn psalmi (XXIV10) Dumnezeul puterilorhelliprdquo bdquoPrin natura sa Logosul este ca noi toţi adică supus schimbării dar liber icircn sine icircnsuşi icircn măsura icircn care el vrea poate rămacircne bun Dacă ar vrea el s-ar putea schimba (icircn rău nn) ca şi noi deoarece prin icircnsăşi natura sa el este schimbător τρεπτός Iată pentru ce Dumnezeu anticipacircnd că el va fi bun i-a dăruit de mai icircnainte această slavă pe care ca om a cucerit-o mai apoi prin propria-i virtute Aşadar tocmai pentru că Dumnezeu a cunoscut de mai icircnainte cele ce el avea să lucreze l-a făcut să se nască astfelhelliprdquo bdquoLogosul deci nu este cu adevărat Dumnezeu Deşi este numit Dumnezeu el nu este aşa ceva cu adevărat ci numai prin participarea sa la har ca toate celelalte el nu este Dumnezeu decacirct nominal După cum toate lucrurile sunt prin esenţa lor străine de Dumnezeu şi diferite de el tot astfel şi Logosul este absolut străin faţă de esenţa şi de ceea ce-i este propriu Tatălui λλότριοςἀ μ νὲ καὶ νόμοιοςἀ κατὰ πάντα τ ςῆ τοῦ πτρ ςὸ ο σίαςὐ καὶ διότητοςἰ el face parte din racircndul lucrărilor şi creaturilor el este una dintre elehelliprdquo

Icircn fine iată i un text icircn care apar indirect părerile lui Arie despre cea de a treiaș persoană a Sf Treimi bdquoDivizate prin natură cu totul icircndepărtate disjuncte străine şi fără nici o legătură icircntre ele sunt esenţele Tatălui Fiului şi Duhului Sfacircnt ei sunt cu totul

ISTORIA SISTEMATICĂ A DOGMEI TRINITARE 19

neasemănători icircn ceea ce priveşte esenţa şi slava (distanţa dintre ei icircntinzacircndu-se) la infinit Deci el (Logosul) nu are o esenţă şi o slavă asemănătoare ci diferă total atacirct de Tatăl (căruia icirci este inferior nn) cacirct şi de Duhul Sfacircnt (căruia icirci este superior nn)hellip Logosul icircn ceea ce-l priveşte este separat de Tatăl şi nu are absolut nimic comun cu elhelliprdquo 37

Expunerea ideilor lui Arie se opreşte de obicei la acest aspect al doctrinei sale despre raportul Logosului cu Dumnezeu Tatăl aspect cuprins icircn special icircn celebra sa lucrare Thalia Dar Arie nu vedea icircn persoana Logosului doar o fiinţă subordonată inferioară Dumnezeului suprem preocuparea sa ca şi la Filon era de a contura această persoană ca o adevărată fiinţă intermediară icircntre Dumnezeul suprem şi lumea materială absolut inferioară Acest al doilea aspect neglijat icircn mod curent sau pus foarte puţin icircn evidenţă apare icircntr-o scrisoare pe care Arie a adresat-o la un moment dat episcopului său icircntr-o icircncercare de a se icircmpăca cu el Iată principalele sale afirmaţii cuprinse icircn această scrisoare bdquoCredinţa pe care am primit-o de la strămoşii noştri şi pe care am icircnvăţat-o de la tine Prea Fericitule Părinte este aceasta noi cunoaştem un singur Dumnezeu nenăscut unul singur etern unul singur fără principiu singur adevărat nemuritor singur icircnţelept singur bun singur atotputernic unul singur judecător moderator şi guvernator al tuturor lucrurilor imuabil şi fără schimbare drept bun acelaşi Dumnezeu al Legii şi profeţilor dar şi al Noului Testament care a născut icircnaintea timpurilor pe Fiul său prin care el a făcut veacurile şi toate lucrurile (sn)rdquo bdquo(Cunoaştem de asemenea şi pe Fiul) născut nu icircn aparenţă ci cu adevărat subzistacircnd printr-un efect al voinţei lui Dumnezeu imuabil şi fără schimbare creatură perfectă a lui Dumnezeu κτίσμα τοῦ θεοῦ τελε ονῖ dar nu ca vreuna dintre creaturi produs dar nu ca vreunul dintre lucrurile produse produs nu cum afirmă Valentin ca şi cum ar fi o emanaţie din Tatăl produs nu cum a spus Maniheu ca şi cum ar fi o parte a fiinţei lui Dumnezeu produs nu cum a spus Sabeliu care diviza unitatea numindu-l pe Fiul Tată produs nu cum a spus Hieracas pentru care el este lumină din lumină sau ca o torţă divizată icircn două nu ca şi cum cel ce exista mai icircnainte ar fi devenit după aceea sau ar fi fost creat din nou icircn Fiul bdquoTu icircnsuţi Prea Fericitule Papă ai respins de multe ori chiar icircn mijlocul Bisericii şi al adunării pe toţi aceştia care afirmau astfel de lucruri Dar aşa cum am mai spus el a fost creat icircnainte de timpuri şi icircnaintea veacurilor şi a primit de la Tatăl viaţa şi existenţa şi splendorile slavei pe care Tatăl i le-a conferit (sn) Icircntr-adevăr dacircndu-i drept moştenire toate lucrurile Tatăl nu s-a privat pe el icircnsuşi de ceea ce-i este propriu anume de a fi fără principiu căci el este izvorul a toate Iată pentru ce există trei ipostase Tatăl Fiul şi Duhul Sfacircnt bdquoDumnezeu care cu adevărat este cauza tuturor celor ce există este absolut singur icircn a fi fără principiu Fiul născut icircn afara timpului de către Tatăl creat şi icircntemeiat icircnaintea veacurilor nu exista icircnainte de a fi născut ci născut icircn afară de timp icircnaintea tuturor lucrurilor singur el a fost creat (direct nn) de Tatăl El icircnsă nu este nici etern nici coetern şi nici nu participă la a fi nenăscut asemenea şi icircmpreună cu Tatăl El nu-şi are existenţa deodată cu Tatăl cum zic unii despre unul şi despre celălalt afirmacircnd două principii nenăscuterdquo 38

Cu o astfel de scrisoare mai ales cu afirmaţiile ultime despre statutul Logosului icircn

37 Ortiz de Urbina op cit pp254-255 CJ Hefele Histoire des concils Beuchesne Paris 1910 vol1 p376 n14 p377 n24

raport cu Dumnezeu Tatăl era firesc ca Arie să nu-şi atingă scopul Departe de a pacifica relaţiile sale cu patriarhul Alexandru el le-a icircnrăutăţit şi mai mult şi conflictul s-a acutizat conducacircnd la convocarea primului sinod ecumenic Ceea ce trebuie reţinut icircnsă din textul scrisorii este statutul superior pe care Arie icircl acordă Logosului icircn raport cu restul creaturii Logosul deşi creatură icircn substanţa sa nu este o creatură ca celelalte ci o creatură perfectă κτίσμα τοὔ θεοὔ τελε ονῖ 39 Dacă Dumnezeu ar fi vrut să creeze o altă făptură perfectă aceasta n-ar fi putut fi decacirct cel mult egală cu aceea a Logosului dar icircn nici un caz superioară 40 Doar el a fost creat direct de către Dumnezeu Tatăl toate celelalte creaturi au fost aduse la existenţă prin el adică depind nu direct de Dumnezeu ci de Logosul creatorul lor şi-i sunt astfel necesarmente inferioare Duhul icircnsuşi ca al treilea ipostas a fost creat prin el ca primă operă a sa şi de aceea icirci este inferior cu atacirct mai mult restul creaţiilor sale Toate au fost create icircn timp doar el Logosul a fost creat icircnaintea timpurilor deci direct de către Tatăl Toate sunt supuse schimbării datorită naturii lor create Logosul singur deşi creat este imuabil desigur nu ca Dumnezeu adică prin propria-i fiinţă ci datorită hotăracircrii voinţei sale neclintite Din acest motiv a meritat el bdquoviaţa şi existenţa şi splendorile slavei pe care Tatăl i le-a conferitrdquo adică statutul de primă creatură şi de instrument al creaţiei tuturor celorlalte Icircn aceste condiţii Logosul este icircntr-adevăr acea fiinţă intermediară icircntre Dumnezeul cel infinit diferit de lume şi lumea materială absolut inferioară prin icircnsăşi esenţa ei de creatură Fără să fie asemenea lui Dumnezeu Logosul este icircnsă diferit şi faţă de lumea materială Inferior lui Dumnezeu Logosul este totuşi superior icircntregii creaţii Avacircnd icircnsă cacircte ceva atacirct din Dumnezeu cacirct şi din lumea creată Logosul este cu adevărat acel mijlocitor capabil să explice actul creaţiei şi al revelării lui Dumnezeu icircn lume dar şi apropierea acesteia de Dumnezeu urcuşul ei spre cele superioare

Am studiat pacircnă aici relaţia Logosului cu Dumnezeu Tatăl Care este icircnsă relaţia sa cu Duhul Sfacircnt Arie menţionează icircntr-adevăr pe alocuri şi persoana Duhului Sfacircnt Consideraţiile sale relative la cea de a treia persoană a Sf Treimi sunt icircnsă cu totul obscure şi dispersate Cu privire la această problemă Tixeront face următoarea remarcă

38 Ortiz de Urbina op cit pp252-253 CJ Hefele op cit p357 n1

39 J Tixeront op cit vol2 p26 jos

40 Atanasie De synodis 46 la J Tixeront op cit vol2 p26 n1

bdquoAsupra Duhului Sfacircnt fragmentele lui Arie sunt foarte puţin explicite El admite ipostasul (Duhului) ca formacircnd alături de Tatăl şi de Fiul o treime Dar Duhul Sfacircnt este icircn viziunea sa infinit icircndepărtat separat de celelalte două persoane le este străin prin esenţă el nu posedă nici măcar aceeaşi slavă cu ele Arie făcea probabil din Duhul o creatură a Fiului Acest punct al doctrinei sale a rămas icircn umbră pacircnă icircn ziua icircn care a fost pus icircn lumină de erezia macedonianărdquo 41 Atunci cacircnd ajunge să se refere la cea de a treia persoană treimică Arie o face icircn intenţia de a arăta că Logosul este diferit atacirct faţă de Tatăl cacirct şi de faţă de Duhul ca icircn următorul fragment bdquoDivizate prin natură cu totul icircndepărtate disjuncte străine şi fără nici o legătură icircntre ele sunt esenţele Tatălui Fiului şi Duhului Sfacircnt zice el ei sunt cu totul neasemănători icircn ceea ce priveşte esenţa şi slava (distanţa dintre ei icircntinzacircndu-se) la infinit Deci el (Fiul) nu are o esenţă şi o slavă asemănătoare el diferă total de Tatăl şi de Duhulhelliprdquo 42 Sensul acestui text este acela că Logosul diferă de Dumnezeu Tatăl deoarece icirci este cu totul inferior şi subordonat dar el diferă radical şi de Duhul Sfacircnt căruia icirci este cu totul superior ba chiar creator astfel el este o fiinţă intermediară Menţionarea celei de a treia persoane adică a Duhului Sfacircnt era menită astfel să pună icircn evidenţă diferenţa considerabilă a Logosului faţă de creatură Duhul Sfacircnt este abordat de Arie ca simbol al creaturii propriu-zise al lumii noastre materiale din care face parte ca primă creatură a Logosului Cu alte cuvinte atunci cacircnd se referă la Duhul Sfacircnt Arie o face pentru a arăta că Logosul este de fapt un mediator icircntre Dumnezeu Tatăl simbol al transcendenţei absolute faţă de lume pe de o parte şi Duhul Sfacircnt simbol al lumii materiale prima şi cea mai icircnaltă dintre creaţiile Logosului

Icircn aceste condiţii Treimea ariană este o realitate care s-a constituit progresiv nu una care să fi existat ca atare din eternitate Acest lucru reiese din fragmentele icircn care Arie neagă faptul că paternitatea ar fi o calitate eternă icircn Dumnezeu Iată un text pe care-l reproduce Sfacircntul Atanasie şi icircn care Arie este cacirct se poate de explicit ldquoDumnezeu Pricipiul a tot zice el numai El este fără principiu Fiul născut din Tatăl icircn afara timpului creat şi format icircnainte de veacuri nu era icircnainte de a fi născut născut icircnsă icircn afară de timp icircnaintea tuturor lucrurilor el deţine existenţa din Tatăl El nu este etern şi coetern cu Tatăl nici conenăscut el nu are existenţă icircn acelaşi timp cu Tatăl cum zic unii despre relaţii ςὀ τίνες λέγουσι τὰ πρ ςὸ τί introducacircnd astfel două principii nenăscute Ci monadă şi principiu universal Dumnezeu este deasupra a tot Iată pentru ce el este

41 J Tixeront op cit vol2 p27-28

42 Ortiz de Urbina op cit p255

anterior Fiuluirdquo43 Trebuie spus aici că icircn această negare a calităţii Tatălui de a fi Tată din eternitate Arie nu era icircntru totul original Patriarhul Dionisie al Alexandriei din secolul al III-lea afirmase deja icircntr-o scrisoare către papa Dionisie al Romei că bdquoDumnezeu n-a fost din totdeauna Tată deci Fiul nu a existat din totdeaunardquo44 Mai icircnaintea acestuia chiar gnosticul Valentin spusese că bdquola icircnceput Dumnezeu nu era Tatăhelliprdquo45

Aşadar anterior naşterii Fiului a Logosului Dumnezeu era doar monadă Arie spunea următoarele bdquoIcircnţelege că mai icircntacirci a fost Unul (adică monada Dumnezeu simplu nn) iar Doimea (adică Dumnezeu devenit Tată ca urmare a naşterii Fiului Său nn) n-a fost icircnainte de a fi existat concret Fiul Dumnezeu (Tatăl) este icircnainte de a fi Fiulrdquo46 Deci Doimea constituită de Tatăl şi de Fiul este posterioară Monadei iniţiale constituită de solitudinea paternă Aceeaşi concepţie o manifestă Arie şi despre Duhul Sfacircnt Dacă a fost o vreme cacircnd Doimea icircncă nu exista deoarece nu fusese creat Fiul atunci a fost o vreme cacircnd Treimea nici ea nu exista pacircnă să fie creat Duhul Sfacircnt Sfacircntul Atanasie redă acest ultim aspect al doctrinei ariene icircn termenii următori bdquoDacă Duhul este creatură iar creaturile sunt din cele ce nu sunt (adică din nimic nn) e vădit că a fost o vreme cacircnd n-a fost Treimea ci Doimea Or ce ar putea spune cineva mai contrar credinţei decacirct aceasta Căci aceştia (arienii nn) spun că Treimea rezultă din prefacere şi progres şi există o Doime care aşteaptă să se facă o creatură care să se unească cu Tatăl şi cu Fiul şi să apară astfel Treimeardquo47

43 I Chevalier Sf Augustin et la pensee greque Les relations trinitaires Freiburg 1940 p109 n1

44 I Chevalier Sf Augustin et la pensee greque Les relations trinitaires p110

45 E de Faye Le gnosticisme Beauchesne Paris 1924 p34

46 Sf Atanasie cel Mare Despre sinoade icircn ldquoPărinţi şi scriitori bisericeştirdquo Ed Inst Biblic şi de Mis Ortodoxă Bucureşti 1988 vol XVI p121-122

47 Sf Atanasie cel Mare Despre Sfacircntul Duh către acelaşi Serapion icircn ldquoPărinţi şi scriitori bisericeştirdquo Ed Inst Biblic şi de Mis Ortodoxă

După moartea lui Arie concepţia sa a fost continuată şi nuanţată de anomeii radicali Urmaşi direcţi ai marelui eretic anomeenii susţineau că bdquoFiul este cu totul neasemănător cu Tatăl κατὰ πάντα νόμοιοςἀ atacirct sub raportul voinţei cacirct şi sub acela al fiinţeirdquo 48 Ei se deosebeau totuşi de Arie icircnsuşi prin felul icircn care concepeau desăvacircrşirea Logosului icircntrupat icircn timp ce Arie credea că acesta a ajuns la demnitatea divină ca o recompensă pentru virtutea pe care a dovedit-o anomeii dimpotrivă considerau această demnitate drept apanajul naşterii sale al filiaţiei sale unice Acest fapt nu-i icircmpiedica icircnsă să deprecieze persoana Logosului icircn planul vieţii liturgice şi practice Astfel ei botezau icircn numele lui Dumnezeu cel necreat al Fiului creat şi al Duhului Sfinţitor procreat de către Fiul cel creat Ei practicau o singură scufundare icircn amintirea morţii lui Iisus Hristos Deprecierea Logosului icircn raport cu Dumnezeu Tatăl i-a condus la o atitudine ireverenţioasă faţă de Scriptură la o respingere a cultului moaştelor şi al sfinţilor iar icircn final chiar la laxism moral 49 Un alt urmaşi al lui Arie a fost Eustaţiu de Sevasta care a cochetat toată viaţa cu arienii icircn special cu partida homoiusienilor adică a acelora care respingeau icircn egală măsură radicalul anomios al arienilor riguroşi cacirct şi homoousios consacrat la Niceea Icircn acord cu partida homoiusienilor Eustaţiu icircnvăţa că Logosul este asemenea Tatălui său dar nu egal cu el Icircn cele din urmă Eustaţiu a sfacircrşit icircn racircndurile macedonienilor a acelei partide care respingea dumnezeirea Sf Duh Spre deosebire de anomeii libertini icircn materie de morală Eustaţiu s-a distins printr-un ascetism riguros Ucenicii săi numiţi eustaţieni au fost condamnaţi la un sinod de la Gangra tocmai pentru exagerările lor ascetice pentru respingerea căsătoriei a cărnii icircn general considerată ca impură etc 50 Atitudinea lui Eustaţiu şi a partizanilor său trebuie pusă icircn legătură cu arianismul său mai exact cu doctrina despre efectele icircnlocuirii sufletului uman de către Logos icircn Iisus Hristos Prin această asumare incompletă umanitatea logosului a fost considerată cu mult superioară celei a oamenilor adevăraţi mai presus de slăbiciunile

Bucureşti 1988 vol XVI p85-86

48 X Le Bachelet Anomeacuteens DTC volI B col1323

49 X Le Bachelet Anomeacuteens DTC volI B col1324 1325

50 S Salaville Eusthate de Seacutebaste DTC volV B col15666-1571 Eustathiens DTC volV B col 1572

obişnuite şi de aceea model de urmat Pentru a realiza aceleaşi efecte icircn propria natură umană Eustaţiu n-a găsit alt mijloc decacirct ascetismul său extraordinar de riguros dus pacircnă la deprecierea umanului icircn general Cel care i-a continuat icircnsă concepţia trinitară a fost Eunomiu ajuns episcop de Cyzic

Care era icircn aceste condi ii doctrina ariană icircn materie de hristologie ț bdquoGrave erau consecinţele arianismului icircn ceea ce priveşte icircntruparea şi răscumpărarea spune X Le Bachelet Persoana lui Hristos nu mai era o persoană cu adevărat divină devreme ce Logosul icircntrupat la plinirea vremii nu mai era el icircnsuşi un Dumnezeu adevărat Din această cauză opera sa răscumpărătoare icircşi modifica profund conţinutul icircn loc să fie teandrică acţiunea şi influenţa lui Hristos nu mai era decacirct una de ordin moral mai mult sau mai puţin umană Un alt rezultat a fost acela că arienii au ajuns să nu mai recunoască icircn Hristos decacirct un trup fără suflet uman ψυχονἄ sau un suflet fără raţiune ψυχὴ

λογοςἄ ei pretindeau că salvează astfel unitatea persoanei pe care prezenţa simultană a celor două spirite finite Logosul şi sufletul uman ar fi compromis-o Mulţumită acestei suprimări ei puteau atribui Logosului direct cunoaşterea limitată afectele de tristeţe de bucurie şi altele de acest fel (care se atribuie doar oamenilor nn) Mărturii explicite (ale scriitorilor vremii) atribuie această doctrină fie arienilor icircn general fie fondatorului lor icircnsuşihellip Sf Epifanie prezintă această doctrină ca un loc comun al lucianiştilorhellip Hristos al arienilor devenea astfel o fiinţă particulară complet diferită de Omul-Dumnezeu deoarece el nu mai era nici Dumnezeu adevărat nici om adevărathelliprdquo 51 Arie icircnsuşi n-a lăsat nici o referire cu privire la părerea sa icircn această problemă bdquoFragmentele care au supravieţuit din operele lui Arie spune şi Tixeront nu conţin nimic cu privire la această chestiune anume dar se ştie de la autori care au tratat despre doctrina lui că aceasta (adică doctrina mentorului său nn) era şi icircnvăţătura luirdquo 52

Potrivit arienilor deci Logosul devenit Hristos a icircnlocuit icircn firea umană pe care a asumat-o sufletul cu alte cuvinte ceea ce a asumat a fost doar un trup fără suflet

ψυχονἄ După alţii el ar fi icircnlocuit nu icircntreg sufletul ci numai partea raţională a acestuia ceea ce a asumat astfel ar fi fost un trup cu suflet senzitiv dar fără raţiune ψυχὴ λογοςἄ Icircn aceste condiţii coboracircrea Logosului icircn lume nu mai era o icircntrupare o icircnomenire adică o asumare a unei naturi umane integrale ci o asumare doar a unui corp de aceea

51 X Le Bachelet Arianisme DTC volI B col1787-1788

52 Atanasie Contra Apollinarium II 3 Teodoret Haeretic Fabul V 11 un fragment atribuit Sf Atanasie icircn PG XXVI 1292 la J Tixeront op cit vol2 p27 n3

icircntruparea devenea de fapt o icircncorporare Această nuanţă apare formal afirmată icircntr-un simbol arian al lui Eudoxiu de Constantinopol bdquoLogosul se spune icircn acest simbol s-a icircncarnat nu s-a icircnomenit căci el n-a asumat şi sufletul uman σαρκοθέντα ο κὐ

ναντθρωπήσανταἐ ο τεὔ γ ρὰ ψυχ νὴ νθτρωπίνηνἀ νείληφενἀ (ὀ λόγος) 53 Diferenţa dintre cei doi termeni definea exact natura icircntrupării Logosului după arieni prin icircntrupare Logosul a asumat numai carnea noastră numai un trup material aşa cum sugerează verbul σαρκοθέντα iar nu o natură umană integrală adevărată Icircn consecinţă nefiind un Dumnezeu adevărat Logosul nu era nici om adevărat Ca să fie om adevărat icircntruparea Logosului ar fi trebuit să fie asumarea naturii unui om adevărat aşa cum sugerează verbul ναντθρωπήσανταἐ

Hristologia ariană trebuie foarte precis definită pentru a fi cu adevărat icircnţeleasă Astfel diferenţa dintre cele două verbe nu trebuie să ne facă să credem că Hristosul arian ar fi fost o fiinţă compozită adică Logosul semi-divin sălăşluind icircntr-un trup omenesc Asumarea numai a trupului fără suflet sau şi a sufletului dar fără partea sa raţională icircnsemna pentru arieni că Logosul subzistă ca o fiinţă nu numai nedeplină sub aspectul divinităţii dar nedeplină nici sub aspectul umanităţii sale Aceasta icircnseamnă că trupul asumat de Logos nu mai este un trup obişnuit din materie obişnuită ci un trup material cu totul transformat icircn substanţa Logosului icircnsuşi Esenţa Logosului icircntrupat este astfel unică un fel de amestec omogen de divin şi uman un Logos transformat icircn trup sau un trup transformat icircn Logos Iată de ce au ajuns arienii să atribuie icircnsăşi acestei esenţe slăbiciunile umane menţionate icircn Evanghelie şi cunoaşterea limitată Sf Atanasie descrie această particularitate a hristologiei ariene icircn termenii următori bdquoArie icircnvaţă că icircn Hristos corpul a servit icircn mod simplu de icircnveliş condiţiei sale divine şi că Logosul a intervenit numai pentru omul interior sau pentru suflet atunci cacircnd el icircndrăzneşte să atribuie icircn mod direct divinităţii capacitatea de a suferi (pe cruce) şi icircnvierea (sn)rdquo 54 La racircndul său Augustin raportează acelaşi lucru despre opiniile ariene icircn această problemă El remarcă icircn acelaşi timp că ereziile ariene cu privire la sufletul uman al lui Iisus Hristos erau mai puţin cunoscute deşi nu mai puţin reale după cum o dovedesc spune el atacirct lucrările lor cacirct şi expozeurile orale55

53 Eustaţiu la Antiohiei PG XVIII 689 Atanasie Contra Apollinarium I 15 Epifanie Haer LXIX 19 Grigore de Nazianz Epist CI la J Tixeront op cit vol 2 p 27 n 4

54 J Schwane op cit vol2 p395 n1

55 J Schwane op cit vol2 p396 n1

Arienii au ajuns deci să atribuie afirmaţii ale Macircntuitorului ca cele din Matei XXIV 36 nu naturii sale umane asumate ci icircnsăşi esenţei sale proprii Este vorba despre afirmaţia Macircntuitorului că ziua precisă a judecăţii de la sfacircrşitul timpurilor nu o cunoaşte nici măcar Fiul ci numai Tatăl Icircn viziunea lor această afirmaţie era icircncă o dovadă a inferiorităţii Logosului faţă de Dumnezeu Tatăl Aceasta icircnsemna că asumacircnd un trup omenesc coboracircnd pacircnă la nivelul unei naturi inferioare ca cea umană Logosul a suferit modificări corespunzătoare icircn chiar propria sa esenţă pacircnă la punctul unei ignoranţe totale icircn ceea ce priveşte viitorul ultim al creaţiei O atare ignoranţă era icircn opinia lor una din dovezile cele mai solide icircn favoarea afirmaţiei că Logosul nu are nimic comun cu Tatăl său el nefiind un Dumnezeu adevărat ca Tatăl adică un Dumnezeu care să aibă o cunoaştere absolută a tuturor lucrurilor 56 Dar Logosului nu-i lipseşte numai atotcunoaşterea divină icirci lipseşte şi caracterul imuabil Acesta este icircncă un motiv ndash spuneau arienii ndash pentru care el este inferior Tatălui Arie atribuie acest caracter schimbător esenţei icircnsăşi a Logosului bdquoPrin natura sa Logosul este ca noi toţi supus schimbării dar liber icircn sine icircnsuşi Icircn măsura icircn care vrea el rămacircne bun (adică de partea binelui nn) Dacă vrea el se poate schimba ca şi noi deoarece el prin natura sa este supus schimbării Iată pentru ce Dumnezeu prevăzacircnd că va fi bun i-a dăruit de mai icircnainte această slavă pe care ca om a cucerit-o mai apoi prin propria virtute Aşadar tocmai pentru că Dumnezeu a cunoscut de mai icircnainte cele ce el avea să lucreze l-a făcut să se nască astfelhelliprdquo 57

Pacircnă la ce punct s-ar fi putut schimba Logosul Pacircnă unde ar fi putut el coboricirc Se pare că arienii nu s-au ferit să meargă pacircnă la capăt şi să dea răspunsul radical Patriarhul Alexandru al Alexandriei scriind episcopilor orientali despre noua erezie şi despre cutezanţa ei nemaiauzită relatează că atunci bdquocacircnd cineva le-a cerut să precizeze dacă Logosul lui Dumnezeu s-ar fi putut schimba cum s-a schimbat diavolul ei n-au avut teamă să afirme da ar fi putut Natura sa spun aceştia este icircntr-adevăr supusă schimbării devreme ce el poate fi născut şi este supus schimbăriirdquo 58 Aşadar Hristosul

56 J Schwane op cit vol2 p395

57 Ortiz de Urbina op cit p254-255

58 Ortiz de Urbina op cit p251

arian este Logosul icircnsuşi care suportă actele naşterii ale suferinţei pe cruce şi ale morţii icircn icircnsăşi natura sa intimă semi-divinăsemi-trupească Icircn asemenea condiţii docetismul este inevitabil Lipsesc icircnsă documentele care să ateste aşa ceva Această consecinţă va deveni icircnsă evidentă la Apolinarie de Laodiceea Informa ii care sprijină ipoteza le oferăț SF Atanasie icircn lucrările sale Către Epictet Către episcopul Adelfie i Către Maximș filozoful 59 Augustin confirmă i el această presupunere spunacircnd icircn ș Contra unui cuvacircnt al arienilor că ace tia anticipau doctrina lui Apolinarie de Laodiceea bdquocacirct despre ereticiiș mei mă refer la arieni se vede din disputele lor că nu gacircndesc doar că icircn Treime naturile sunt diferite ci i că Hristos n-a avut suflet umanrdquo ș 60

2 Eunomiu al Cyzicului

Eunomiu a fost şeful partidei anomeilor Icircn celebra sa Apologie pe care avea s-o combată Sfacircntul Vasile cel Mare Eunomiu reia ideea lui Arie că Fiul nu a putut exista icircnaintea naşterii sale din Tatăl or dacă naşterea este devenire schimbare icircnseamnă că Fiul a venit la existenţă ca Fiu printr-un act de devenire printr-un act prin care el a trecut de la starea de inexistenţă la aceea de existenţă ca Fiu al Tatălui Fiul va spune Eunomiu s-a constituit ca Fiu abia icircn urma actului naşterii sale din Tatăl de aceea el n-a putut exista din eternitate alături de Tatăl aşadar spuneau arienii a fost o vreme cacircnd el nu exista Dar iată aceste argumente icircn formularea lui Eunomiu icircnsuşi bdquoCăci zice el nici sămacircnţa nu este (icircncă) om Nici piatra nu este (icircncă) casă ele devin una om cealaltă casă (abia ulterior adică abia prin actul naşterii şi respectiv al construcţiei nn) Or este cel mai religios lucru din lume acela de a pune icircn paralel cu aceste fiinţe naşterea Fiului Dacă fiecare dintre ele devine atunci cacircnd icircncă nu era ndash căci nu devine ceea ce era deja mai icircnainte ndash cum va putea fi vindecat cel care afirmă că Fiul a fost născut atunci cacircnd deja exista Căci dacă el exista icircnaintea naşterii sale atunci el este nenăscutrdquo61 bdquoIar dacă

59 Vezi toate aceste lucrări icircn PSB vol16 pp 168-190

60 Augustin Contra unui cuvacircnt al arienilor V 5 icircn Augustin Oeuvres completesI Paris 1870 vol 26 p580

61 Eunomiu Apologia icircn ldquoSources chretiennesrdquo vol 305 p261

el este nenăscut atunci el nu mai este Fiu şi dacă este Fiu el nu e nenăscutrdquo62 bdquoDat fiind că substanţa lui Dumnezeu nu admite naşterea ndash de vreme ce el este nenăscut ndash nici separarea sau icircmpărţirea ndash de vreme ce el este incoruptibil ndash şi că nu există nimic altceva pentru a servi drept substrat naşterii Fiului noi spunem că Fiul a fost născut cacircnd nu erardquo63 bdquoIată pentru ce conchide Eunomiu Fiul nu este Dumnezeu ci creatură a Tatălui deoarece substanţa sa a fost născută atunci cacircnd nu era icircnaintea propriei sale constituţiirdquo64 Asemenea lui Arie el considera că Iisus Hristos nu putea fi Dumnezeu mai mult decacirct Logosul icircnsuşi Ca şi mentorul său Eunomiu credea că Logosul a icircnlocuit icircn Iisus raţiunea sau sufletul acestuia asumacircnd doar trupul carnea bdquoCel ce icircn zilele mai de pe urmă s-a făcut om nu a luat un om (n-a asumat fire omenească nn) din suflet şi din truprdquo ci a luat o fire formată numai din trup65 Deprecierea persoanei Logosului s-a manifestat la Eunomiu prin abandonarea icircn cele din urmă de a mai celebra Sfintele Taine 66 Trebuie văzută aici o reminiscen ă din Origen care cum am văzut mai sus aț declarat la un moment dat că nu se cuvine să ne icircnchinăm unei creaturi adică Fiului ci numai lui Dumnezeu Tatăl că icircnsu i Macircntuitorul s-a icircnchinat Tatăluiș

Aceleaşi raţiuni icircl conduc pe Eunomiu să afirme că şi Duhul nu este Dumnezeu ci creatură deoarece dacă purcede nici el n-a putut exista icircnaintea purcederi sale bdquoSfacircntul Duh spune el care este al treilea icircn ordine nu ar putea fi primul icircn ceea ce

62 Eunomiu Apologia icircn ldquoSources chretiennesrdquo vol 305 p257

63 Eunomiu Apologia icircn ldquoSources chretiennesrdquo vol 305 p263-264

64 Eunomiu Apologia icircn ldquoSources chretiennesrdquo vol 305 p259

65 La Grigorie de Nyssa Contra lui Eunomiu II PG LXV 544 D-545 A la I G Coman Şi Cuvacircntul trup s-a făcut Hristologie şi mariologie patristică Timişoara 1993 p31-32 n38

66 X Le Bachelet Eunomius icircn DTC volI B col1507 1503

priveşte natura căci acesta este Dumnezeu Tatăl Ar fi icircntr-adevăr absurd şi singular ca acelaşi să aibă cacircnd primul loc cacircnd al treilea (hellip) Duhul nu are aceeaşi substanţă nici cu Monogenul (adică cu Unul Născut cu Fiul nn) căci el n-ar fi fost numărat după acesta ca avacircndu-şi propriul ipostas (propria substanţă nn) (hellip) Nu există deci un al doilea alături de Tatăl şi care să fie nenăscut căci nu există decacirct un singur şi unic Nenăscut şi nu există un altul nici alături de Fiul şi care să fie un născut căci nu există decacirct un singur şi unic Monogen (Unulnăscut) Există icircnsă un al treilea icircn natură şi icircn ordine creat la porunca Tatălui şi prin activitatea Fiului νεργειἐ ᾷ δε τοῦ ιοὑ ῦ γενόμενον El este cinstit icircn al treilea racircnd ca primă creatură a Monogenului cea mai mare dintre toate şi singura ca atare Divinitatea şi puterea demiurgică-i lipsesc dar el este plin de puterea de a sfinţi şi a icircnvăţardquo67

3 Arianismul tacircrziu

Volumul 146 al colec iei ț Sources chreacutetiennes con ine ț două omilii cu autor anonim care sunt icircn realitate două predici pentru prima zi a Săptămacircnii Mari a Sfintelor Pa ti Ele au fost redactate cel mai probabil către mijlocul sau icircn a două jumătate aș secolului al IV-lea 68 Cele două omilii dovedesc mai mult decacirct orice alt document arian rădăcinile gnostice ale acestei mari erezii Argumentarea autorului icircncepe cu evocarea robiei icircn care zăcea umanitatea sub puterea Demiurgului pacircnă la venirea Macircntuitorului bdquoIcircnaintea coboracircrii tale din ceruri pe pămacircnt (πρὸ γ ρὰ τ ςῆ ο ςῆ πἀ rsquoο ραν νὐ ῶ ε ςἰ γ ςῆ καταβ σεωςά ) eu eram captivul demonilor pe tine Creatorule te ignoram i adoramș crea ia drept creatoare icircmi imaginam materia ca auto-cauzată (ț α τ ματονὐ ό φανταζ μενἐ ό τ νὴ κτ σινί προσεκ νουνύ ςὡ κτ στηνί ) icircn u urătatea mea icircnvă am din propria voin ăș ț ț artele demonilor autorul răului (ὁ ρχ κακοςἀ έ ) folosise icircmpotriva mea armele sale tiranice Cel rău inten ionat (ț ργανονὄ με τ ςῆ δ αςἰ ί ὁ δυσμεν ςὴ κατεσκε ασεύ κακ ασί ) făcuse din mine instrumentul propriei sale răută i Eu zeificam cerul i ignoram pe celț ș care l-a desfă urat adoram soarele i nu cuno team pe cel care l-a aprins veneram luna iș ș ș ș dispre uiam pe creatorul ei mă icircnchinam astrelor i-l respingeam pe artizanul lorț ș

67 Eunomiu Apologia icircn ldquoSources chretiennesrdquo vol 305 p285-286

68 J Lieacutebaert Deux homeacutelies anomeacuteens pur lrsquooctave de Paques Introduction text traduction et notes icircn Sources chreacutetiennes vol146 p38

icircnconjuram de respect arborii i pietrele ridicam temple i altare icircmpotriva ta Creatoruleș ș atinsesem norii cu răutatea mea Căci odată coruptă legea naturală trăiam fără discernămacircnt asemenea jivinelor ira ionalerdquo ț 69 bdquoTu e ti arhistrategul ( eful armatelorș ș cere ti) Domnului love te-l pe autorul răului (ș ș ρχιστρ τηγοςἀ ά π ρχειςὑ ά κυρ ουί τ νὸ

ρχ κακονἀ έ τρ σονῶ ) 70 răpe te-i armele tiranului căci tu ai puterea cea de neicircnvinsș Eliberează-ne din robia pe care am icircndurat-o din cauza u urătă ii noastre scoate-ne dinș ț eroare i poartă-i pe rătăci i pe umerii tăi ș ț Apleacă- i Doamne urechea spre ruga meaț (Psalmul V 2) Arat-o fecioară pe curtezană schimb-o icircn femeie castă pe femeia adulteră fă-o rodnică pe cea stearpă schimbă neghina-n gracircu bun transformă spinii icircn trandafiri altoie te măslinul sălbatic pentru a face din el un măslin roditor slăve te-l pe celș ș abandonat fă-o mamă a multor copii pe cea care nu are niciunul Căci totul este posibil cacircnd tu vrei icircn simpla ta voin a tu posezi deja puterea (ț π νταά γ ρὰ δυνατά σοι τανὅ θ ληςέ νἐ γ ρὰ τῷ θ λεινέ χειἔ τὸ δ νασθαιύ )rdquo 71

Părăsind domeniul metafizicii autorul intră icircn acela al istoriei Vechiului Testament bdquoIudeul zice el s-a bucurat de ale tale voi gusta i eu din binefacerile tale tuș l-ai condus afară din Egipt scoate-mă i pe mine din gre eală Tu l-ai răscumpărat dinș ș macircna lui faraon eliberează-mă i pe mine din macircna celui rău Tu l-ai condus prin Mareaș Ro ie condu-mă i pe mine prin cristelni a botezului Tu l-ai icircndrumat cu stacirclpul cel deș ș ț foc luminează-mă i pe mine cu Duhul tău cel Sfacircnt El a macircncat pacircinea icircngerilor dă-miș i mie trupul tău cel sfacircnt El a băut din stacircncă amestecă i pentru mine sacircngele coasteiș ș

tale El a primit tablele legii scrie icircn carnea inimii mele evangheliile tale Tu i-ai trimis lui pe profe i trimite-mi i mie pe apostolirdquo ț ș 72 Plecacircnd apoi de la versetul 2 al psalmului

69 Anonimul anomeu Deux homeacutelies anomeacuteens pur lrsquooctave de Paques Homeacutelie I 4 icircn Sources chreacutetiennes vol146 p63

70 J Lieacutebaert atrage atenția aici asupra antitezei dintre bdquocel rău ἀρχέκακονrdquo tiranul lumii căzute și bdquoarhistrategul ἀρχιστράτηγοςrdquo Hristos salvatorul ceresc (p65 n2)

71 Anonimul anomeu Deux homeacutelies anomeacuteens pur lrsquooctave de Paques Homeacutelie I 6 icircn Sources chreacutetiennes vol146 p65-67

72 Anonimul anomeu Deux homeacutelies anomeacuteens pur lrsquooctave de Paques Homeacutelie I 9 icircn Sources chreacutetiennes vol146 p69

al 11-lea omilia a doua continuă ruga bdquoSalvează-mă Doamne tu care l-ai salvat pe Noe din naufragiul universal tu care l-ai salvat pe Lot din focul necru ător tu care l-ai salvatț pe Avraam din macircna celor cinci regi tu care l-ai salvat pe Isaac din lupta cu păstorii tu care l-ai salvat pe Iacob de macircnia lui Esau tu care l-ai salvat pe Iosif din macircna fra ilorț săi tu care l-ai salvat pe Iov de tirania celui rău tu care l-ai salvat pe Moise de macircndria lui faraon salvează-mă i pe mine de vrăjmă ia lui Saul hellipAm căzut de bunăvoie icircnș ș cursele vrăjma ului m-am lăsat legat fără speran ă icircn lan urile celui rău am căzut fărăș ț ț speran ă icircn undi a tiranului Din rege al lui Israel am devenit sclavul pasiunii mele dinț ț stăpacircn peste armate am devenit prizonier al celui tiran eu care am zdrobit leii am fost dominat de frumuse ea unei femei eu care am icircnvins popoare vrăjma e am fost icircnvins deț ș dorin a pentru o femeie eu care m-am ridicat la demnitatea unui profet am fost lipsit deț profe ie din cauza u urătă ii mele Icircn lacrimi strig i mă prostern la picioarele taleț ș ț ș Salvează-mă Doamnerdquo 73

Dacă pacircnă aici nu este clară aplecarea autorului spre erezie de aici icircncolo lucrurile se schimbă cacircnd intră icircn detaliile hristologiei Cel care a coboracirct din ceruri pe pămacircnt chemat să salveze umanitatea căzută sub robia celui rău nu a asumat o natură umană reală ci a fost doar icircn aparen ă om bdquohellipLa un semn al Celui Nenăscut ai fostț trimis din ceruri pe pămacircnt ca să locuie ti icircn sacircnul unei tinere femei tu conducătorulș cerului i al pămacircntului i ca să iei condi ia de sclav tu stăpacircnul crea iei alături deș ș ț ț Tatălhelliprdquo 74 bdquoEl mielul lui Dumnezeu n-a fost oferit asemenea unei oi sub puterea Legii căci nu icircmpotriva vrerii lui a mers el către patima de pe cruce i nici fără voin a sa aș ț icircndurat el rana lăncii nici prin constracircngere a cunoscut el legea mor ii prin crucificareț Tatăl n-a avut decacirct să ordone Monogenului să plece spre lumea pămacircntească acceptacircnd de bunăvoie fiul (copilul) s-a ridicat de pe tronul său slăvit a trecut nevăzut prin sferele naturilor celor netrupe ti a depă it corurile armatelor arhi-icircngere ti i a ajuns icircn cele dinș ș ș ș urmă lumea pămacircntească A fost purtat la sacircnul unei fecioare el care poartă icircn macircinile sale icircntreaga creatură A apărut icircn starea unui nou-născut el care este anterior veacurilor S-a arătat ca un copil el care formează copiii icircn pacircntecele maicii lor S-a hrănit cu lapte el care schimbă icircn mod nevăzut sacircngele (mamei) icircn lapte (pentru pruncul care suge) A

73 Anonimul anomeu Deux homeacutelies anomeacuteens pur lrsquooctave de Paques Homeacutelie II 5 7 icircn Sources chreacutetiennes vol146 p101

74 Anonimul anomeu Deux homeacutelies anomeacuteens pur lrsquooctave de Paques Homeacutelie I 5 icircn Sources chreacutetiennes vol146 p65

fost purtat icircn bra e el care dirijează la un semn toată crea ia Pentru oameni el care aț ț asumat slăbiciunile oamenilor rămacircnacircnd icircnsă ceea ce era icircnaintea veacurilor (με ναςί α τ ςὐ ὸ περὅ πρὸ α νωνἰώ π ρχενὑ ῆ ) Căci el nu s-a transformat ( υτεὄ μετ πεσενέ ) din mai bogat icircn mai sărac el nu s-a schimbat ( υτεὄ τρ πηἐ ά ) din mai mult icircn mai pu inț faptul de a fi icircmbrăcat carnea nu i-a alterat natura sa divină ( υτεὄ ἡ περιβολὴ τ ςῆ σαρκ ςὸ τ νὴ θε τητοςό λλο ωσεἠ ί φ σινύ ) asumarea trupului nu i-a mic orat ipostasul său deș Monogen ( υτεὄ ἡ ν ληψιςἀ ά τοῦ σ ματοςώ τ νὴ τοῦ μονογενο ςῦ σμ κρυνενἐ ί

π στασινὑ ό ) rămacircnacircnd ceea ce era icircnaintea veacurilor de bunăvoie el s-a oferit să aducă macircntuire oamenilorrdquo 75

Cu toată această condescenden ă asumată voluntar de Monogen el n-a fost unț simplu om bdquoCăci dacă Hristos ar fi fost un simplu om moartea ar fi avut asupra lui putere ca supra tuturor oamenilor (εἰ γ ρὰ νθρωποςἄ ψιλ ςὸ ὁ Χριστ ςό καὶ α τοὐ ῦ νἂ ςὡ π ντωνά νθτρ πωνἀ ώ κυρ ευσενἐ ί ὁ θ νατοςά ) 76 Urci pe firul vechii istorii i rămacirci uimitș icircn fa a mor ii Domnului Abel a fost ucis i crea ia nu a fost tulburată Avraam a fost pusț ț ș ț icircn mormacircnt i mormintele nu s-au deschis Isaac a murit i iadul n-a murit Iacob a fostș ș icircngropat i cei icircngropa i n-au icircnviat Iosif a fost depus lacircngă părin ii săi i trupurileș ț ț ș sfin ilor nu s-au ridicat Isaia a fost tăiat i soarele nu s-a icircntunecat Ieremia a fostț ș trangulat i luna nu s-a stricat Nabuth a fost omoracirct cu pietre i pămacircntul nu s-a clintitș ș ș

Zaharia a fost gacirctuit i ziua nu s-a schimbat icircn noapte Ioan a fost decapitat i voalulș ș templului nu s-a rupt icircn două Cacircnd Hristos a suferit icircnsă icircn trup soarele s-a oprit din drumul său luna i-a pierdut strălucirea fe ii sale pămacircntul s-a cutremurathellip Icircnvăluit icircnș ț giulgiu el a despuiat iadul a semănat groază icircn racircndurile păzitorilor iadului i a sfăracircmatș fără efort por ile iadului A ie it din mormacircnt icircmpreună cu capturile sale de război aț ș apărut femeilor a ezate icircn jurul mormacircntului por iile fiind icircncuiate el a intrat totu i prinș ț ș ele la apostoli lui Toma cel necredincios el i-a arătat coasta sa pentru a-l face credincioshelliprdquo 77

De i superior tuturor oamenilor Monogenul nu este totu i Dumnezeul supremș ș

75 Anonimul anomeu Deux homeacutelies anomeacuteens pur lrsquooctave de Paques Homeacutelie I 1-2 icircn Sources chreacutetiennes vol146 p59 J Lieacutebaert precizează că sensul lui ἐσμίκρυνεν este aici unul pur moral (p37 n2)

76 Hristos nu a fost așadar bdquoun simplu om ἄνθρωπος ψιλὸςrdquo adică un om adevărat ci o ființă intermediară icircntre Dumnezeu și om nici Dumnezeu deplin adevărat ca Dumnezeu Tatăl dar nici om adevărat ca ceilalți oameni

Anomeismul autorului omiliilor apare aici fără echivoc Pornind de la strigătul din rugăciune Auzi Doamne strigătul meu autorul icircl prezintă i ca strigăt al cre tinuluiș ș care- i proclamă credin a bdquoVoi striga puterea absolută a Tatălui i medierea ta (caș ț ș Monogen mediator nm) trimiterea ordonată de Cel Nenăscut i supunerea ta (ca Fiuș nm) (κρ ζωά γ ρὰ τ νὴ τοῦ Πατρ ςὸ α θεντει νὐ ά καὶ σ νὴ μεσιτε ανὶ τ νὴ τοῦ γενν τουἀ ή

ποστολ νἀ ὴ καὶ τ νὴ σ νὴ παλο νὑ ή ) 78 Icircn timp ce El stă etern (nemi cat) tu ai icircnclinatș cerurile i ai coboracirct (ș τιὅ κε νοςἐ ῖ ε ςἰ τ νὸ α ναἰῶ κ θηταιά καὶ σὺ κλιναςἔ ο ρανο ςὐ ὺ καὶ κατ βηςέ ) 79 icircn timp ce Tatăl dă mărturie din icircnaltul cerurilor tu la Iordan ai primit mărturia lui de i l-ai chemat afară din mormacircnt pe Lazăr cel mort de patru zile tu ai datș totu i slavă lui (Dumnezeu) Tatăl (ș Părinte te slăvesc pentru că m-ai ascultathellip) icircnmul ind pacircinile-n pustie tu ai dat cinste Celui ce t-a născut (ț ridicacircndu- i ochii el aș binecuvacircntathellip) ai fost spacircnzurat trupe te pe cruce dar El a fost cel ce a primit duhul tăuș ( i strigacircnd cu voce tare i-a dat duhulhellipș ș ) ai fost pus icircn mormacircnt dar El a fost cel ce te-a icircnviat din mormacircnt a treia zirdquo 80 bdquoCăci dacă Tatăl nu i-ar fi poruncit voi n-a i fi putut fiț stăpacircni i de fiul său dacă sentin a n-ar fi venit de sus voi n-a i fi fost capabili să văț ț ț recunoa te i Creatorul dacă Tatăl n-ar fi luat hotăracircrea voi n-a i fi putut atingeș ț ț tămăduitorul Un semn i el ar fi pedepsit natura Un semn i el ar fi zdrobit crea ia Darș ș ț

77 Anonimul anomeu Deux homeacutelies anomeacuteens pur lrsquooctave de Paques Homeacutelie I 26-27 icircn Sources chreacutetiennes vol146 p91-93

78 A se observa antiteza dintre auto-icircntemeierea absolută a Tatălui τὴν τοῦ Πατρὸς αὐθεντειάν și medierea μεσιτεὶαν poziția condiționată și condiționantă a Monogenului de mijlocitor icircntre Dumnezeu cel pur spiritual și lumea pur materială (Vezi și comentariile lui J Lieacutebaert p35 n1)

79 A se observa de asemenea antiteza dintre bdquoa sta nemișcat din eternitate εἰς τὸν αἰῶνα κάθηταιrdquo și bdquoa icircnclina cerurile și a coboricirc ἔκλινας οὐρανοὺς καὶ κατέβηςrdquo Tatăl este icircn esența sa imuabil la modul absolut Fiul Monogenul este icircnsă muabil și de aceea diferit ca esență de esența Tatălui său

80 Anonimul anomeu Deux homeacutelies anomeacuteens pur lrsquooctave de Paques Homeacutelie II 11 icircn Sources chreacutetiennes vol146 p107

nu icircmpotriva voin ei lui Dumnezeu (Cuvacircntul) a mers să pătimească pe cruce (ț ο τεὔ γ ρὰ κωνἄ ὁ Θε ςὸ πἐ ὶ τὸ σταυρικ νὸ παρεγ νετοέ π θοςά ) ci prin supunere fa ă de semnulț

părintesc a luat el asupra sa să sufere moartea pentru cei muritorirdquo 81

Coboracircrii sale la icircntrupare acestui descensus cosmic al Logosului icirci urmează ascensus urcu ul său prin icircnviere spre sferele cosmice celeste de unde a venit Dar niciș el nu este o putere absolută ci una relativă condi ionată de puterea absolută a Tatăluiț căci ine să observe autorul omiliilor bdquounul este cel care a fost icircnviat dar altul este celț care-l icircnviază Cum ar putea fi el unul i acela irdquo ș ș 82 Dar nu numai ontologic iș metafizic adică pentru sine icircnsu i el Monogenul nu este icircntemeierea absolută a fiin eiș ț el nu este reperul ultim nici pentru rugăciunea care se icircnal ă către Dumnezeu Departe deț a fi destina ia ei ultimă Monogenul este numai un mediator al rugăciunilor noastre cătreț adevăratul Dumnezeu care este Tatăl De i superior icircngerilor i chiar arhanghelilorș ș Monogenul este inferior totu i Tatălui său bdquoCacircnd rugăciunea iese din buze curate eaș tie să atingă urechile incoruptibile ale Stăpacircnului căci rugăciunea celui drept tie cuș ș

adevărat să icircnduplece divinitatea către milă hellipEa se ridică pacircnă icircn regiunile icircnăl imilorț celeste hellip i icircntr-o clipă ajunge icircn locuin a fiin elor celor netrupe ti unde por ile celeste iș ț ț ș ț

81 Anonimul anomeu Deux homeacutelies anomeacuteens pur lrsquooctave de Paques Homeacutelie I 24 icircn Sources chreacutetiennes vol146 p89 De remarcat aici faptul că suferințele de pe cruce sunt atribuite Monogenului ca Dumnezeu Comentacircnd expresia J Lieacutebaert este de părere că limbajul icircntrebuințat aici de autorul anomeu nu este conform cu ortodoxia ariană (p36 n1) Ideea de a raporta suferințele de pe cruce la icircnsăși ființa divină a Monogenului se icircntacirclnește icircnsă la arieni ca Palladius al Ratiariei cu ocazia Conciliului de la Aquileea din 381 (vezi capitolul următor) Acest amănunt ar putea fi un argument pentru a-l plasa pe autorul nostru mai degrabă către sfacircrșitul secolului al IV-lea decacirct spre mijlocul lui Explicația ar fi aceea că pentru anomei doar esența Tatălui este absolut impasibilă ființa Monogenului chiar dacă el este numit bdquodumnezeurdquo este pasibilă J Lieacutebaert propune calificarea hristologiei ariene ca bdquologopashitărdquo Expresia din text autorizează icircnsă calificarea ei mai degrabă ca bdquotheopashitărdquo termenul bdquotheosrdquo fiind icircnsă icircnțeles icircn noul arianism ca bdquodumnezeu secundrdquo distinct de bdquodumnezeul primrdquo care este Tatăl

82 Anonimul anomeu Deux homeacutelies anomeacuteens pur lrsquooctave de Paques Homeacutelie I 25 icircn Sources chreacutetiennes vol146 p 91

se deschid Cerul o prime te cu bucurie căci ea nu mai con ine nimic pămacircntescș ț (ο ραν ςὐ ὸ α τ νὐ ὴ μετὰ χαρ ςᾶ ποδ χεταιὑ έ ςὡ μηδ νὲ πιφ ρουσανἐ έ γ ϊνονή ) 83 Icircngerii o icircnso esc cu bucurie căci ea a icircmplinit ceea ce place lui Dumnezeu Arhanghelii oț icircmbră i ează ca pe un prieten Icircncepătoriile (principiile) i Puterile icirci cedează trecereaț ș ș căci ea poartă podoabele sărbătorii văzacircnd ve macircntul ei de fapte bune Domniile oș icircnso esc căci ea s-a străduit să icircmplinească iubirea pentru Creator Heruvimii i Serafimiiț ș icirci arată locul unde stă Paracletul Paracletul salutacircnd-o cum se cuvine o conduce la Dumnezeu Monogenul (ὁ Παρ κλητοςά σπασ μενοςἀ ά γνης ωςί τῷ Μονογενεῖ θεῷ α τ νὐ ὴ προς γειά ) Dumnezeu Cuvacircntul Monogenul o oferă icircn fine icircnaintea Tatălui (ὁ Μονογεν ςὴ θε ςὸ Λ γοςό τῷ Πατρὶ ξ νιονέ α τ νὐ ὴ προσφ ρειέ )rdquo 84

Finalul celei de a doua omilii este apoteotic bdquoAceasta este deci ceea ce strig aceasta este ceea ce proclam peste veacuri Eu păzesc realită ile fără confuzie eu nuț amestec ipostasele ( σ γχυταἀ ύ φυλ ττωά τὰ πρ γματαά οὐ συναναμ γνυμιί τ ςὰ

ποστ σειςὑ ά ) eu in ceea ce tu icircnsu i ai zis eu strig ceea ce tu icircnsu i ai vestit eu păstrezț ț ț ceea ce tu icircnsu i mi-ai transmis icircnvă ceea ce tu icircnsu i ai proclamatrdquo ț ț ț 85 bdquoLegea proclamă Ascultă Israele Domnul Dumnezeul tău este unul Iată-i icircnsă pe sabelienii cei lipsi i deț evlavie adăugacircnd lui Unu al i doi (ț οἱ σαβ λλιοιέ τῷ νἑ ὶ δ οὺ συν πτουσινά ) hellip i pe fiiiș ereticilor imaginacircnd o Triadă consubstan ială de dumnezei (ț καὶ α ρετικ νἱ ῶ πα δεςῖ τρι δαά θε νῶ μοο σιονὁ ύ φαντ ζονταιά )rdquo 86 Men ionarea sabelienilor ca adversarii prin excelen ăț ț ai arianismului este astfel o bună introducere la prezentarea esen ialismului marcelian iț ș

83 Se va remarca această precizare a rugăciunii dezbrăcată de tot ce este pămacircntesc Urcușul rugăciunii icircn această stare este posibil numai pe drumul pe care Monogenul icircnsuși dezbrăcat la racircndul său de haina lui umană icircl va fi făcut prin icircnviere Revenirea sa icircn sferele celeste de unde coboracircse la icircntrupare nu este de conceput icircn arianims altfel decacirct prin eliberarea de materia asumată la nașterea sa din Fecioara Și icircn arianism ca și icircn gnoză materia este rea și destinată pieirii finale Derobarea de materia trupului este posibilă numai icircntr-o hristologie dochetă icircn care icircntruparea nu este reală

84 Anonimul anomeu Deux homeacutelies anomeacuteens pur lrsquooctave de Paques Homeacutelie II 1 icircn Sources chreacutetiennes vol146 p95-97

85 Anonimul anomeu Deux homeacutelies anomeacuteens pur lrsquooctave de Paques Homeacutelie I 12 icircn Sources chreacutetiennes vol146 p71

fotinian care urmează

B PROBLEMA DUHULUI SFAcircNT IcircN ARIANISM

1 Mărturia Sf Atanasie cel Mare bdquoTropiciirdquo lui Serapion de Thmuis

Aflat icircn pustie icircn urma fugii sale din noaptea de 8 spre 9 februarie 356 din calea oamenilor icircmpăratului Constan iu marele patriarh al Alexandriei prime te la un momentț ș dat o interpelare din partea episcopului de Thmuis Serapion icircn problema doctrinei unor eretici pe care el icirci nume te bdquotropicirdquo probabil pentru faptul că dădeau un sens figuratș expresiilor din Scriptură cu privire la Duhul Sfacircnt Ace tia părăsiseră arianismul icircn ceeaș ce prive te doctrina despre inferioritatea Fiului icircn raport cu Dumnezeu Tatăl dar păstrauș vechea erezie icircn ceea ce prive te icircnvă ătura despre Duhul Sfacircnt Atanasie care-i scrie luiș ț Serapion patru epistole pe această temă datate de cercetători icircntre 356 i 361 descrieș doctrina bdquotropicilorrdquo icircn termenii următori bdquohellipPărăsind unii pe arieni pentru hula lor icircmpotriva Fiului cugetă icircmpotriva Duhului i zic nu numai că ș el este creatură ci i că ș e unul din duhurile slujitoare i se deosebe te de icircngeri numai prin treaptăș ș Iar aceasta e numai o luptă prefăcută fa ă de arieni De fapt e o adevărată icircmpotrivire fa ă de dreaptaț ț credin ă Căci precum aceia tăgăduind pe Fiul tăgăduiesc pe Tatăl a a i ace tia grăindț ș ș ș rău de Duhul Sfacircnt grăiesc rău i de Fiul Cele două păr i i-au icircmpăr it icircmpotrivirea fa ăș ț ș ț ț de adevăr căci cugetacircnd unii icircmpotriva Cuvacircntului iar ceilal i icircmpotriva Duhului eiț icircndreaptă aceea i hulă icircmpotriva Sfintei Treimi (icircntregi)rdquo ș 87 Potrivit acestui text tropicii admiteau consubstan ialitatea Fiului cu Dumnezeu Tatăl conform sinodului de la Niceeaț dar nu mai admiteau i consubstan ialitatea Duhului cu Fiul i desigur i cu Tatăl Pentruș ț ș ș ei Duhul era o creatură a Fiului asemenea icircntregului cosmos

Aspectul cu adevărat relevant icircn această afacere este icircnsă faptul că tropicii

86 Anonimul anomeu Deux homeacutelies anomeacuteens pur lrsquooctave de Paques Homeacutelie II 11 icircn Sources chreacutetiennes vol146 p107

87 Atanasie cel Mare Epistola icircntacirci către Serapion 1 icircn colecția bdquoPărinți și scriitori bisericeștirdquo EIBMBOR București 1988 vol 16 p 23

considerau Duhul o crea ie numai a Fiului fără nici un amestec din partea Tatăluiț Tropicii tăgăduiau cu alte cuvinte orice rela ie directă a Duhului cu Tatăl chiar icircnț calitatea sa de creatură Iată cacircteva texte care ilustrează acest aspect bdquoEi zic a a spuneș Sf Atanasie ltdacă Duhul nu e creatură nici unul dintre icircngeri ci purcede din Tatăl urmează că e Fiu i el i astfel sunt doi fii el i Cuvacircntul i dacă e frate (alș ș ș Ș Cuvacircntului nn) cum mai este Cuvacircntul laquoUnul Născutraquo Sau nu sunt egali ci unul se nume te după Tatăl iar celălalt după Fiulgt ș i iară iȘ ș ltdacă e din Tatăl cum de nu se zice i despre el că s-a născut Iar dacă Duhul este al Fiului urmează că Tatăl esteș bunicul Duhuluigtrdquo 88 Cacircteva racircnduri mai jos Atanasie se icircntreabă bdquoCare sunt deci de teptele lor icircntrebări ș ltDacă Duhul nu e creatură (a Fiului ci purcede direct din Tatăl nn) zic ei el este fiu i deci sunt doi fra i (proveni i din Tatăl nn) Cuvacircntul iș ț ț ș elgt Apoi adaugă ltdacă Duhul va lua din Fiul i se va da de către el (hellip) urmează căș Tatăl e bunic i Duhul nepotul luigtș rdquo 89 bdquoEi zic deci ltdacă Duhul Sfacircnt nu e creatură cum a i spus icircnainte ci este icircn Dumnezeu i se dă din Dumnezeu atunci este i el fiu iț ș ș ș sunt deci doi fii el i Fiul Iar dacă Duhul e al Fiului i prime te toate de la Fiul(hellip)ș ș ș atunci Tatăl este bunic i Duhul nepotul luigtș rdquo 90 Iată a adar care era faimosul argumentș al tropicilor sau cum spune Sf Atanasie bdquohellipacea sfătoasă icircntrebare a lor ltdacă Duhul e din Dumnezeu (Tatăl) pentru ce nu se nume te el fiuhellipgtș rdquo 91

Ce icircnvă au a adar tropicii lui Serapion Spuneau mai icircntacirci că Duhul Sfacircnt nuț ș poate purcede direct bdquodin Tatălrdquo deoarece Duhul ar deveni i el Fiu i deci un frate alș ș Fiului ceea ar anula calificarea acestuia din urmă ca Monogen Mai spuneau apoi că Duhul nu poate purcede nici bdquodin Fiulrdquo adică bdquodin fiin a Fiuluirdquo pentru că icircn acest cazț

88 Atanasie cel Mare Epistola icircntacirci către Serapion 15 icircn colecția bdquoPărinți și scriitori bisericeștirdquo vol 16 p 40

89 Atanasie cel Mare Epistola a patra către Serapion 1 icircn colecția bdquoPărinți și scriitori bisericeștirdquo vol 16 p 87

90 Atanasie cel Mare Epistola a patra către Serapion 2 icircn colecția bdquoPărinți și scriitori bisericeștirdquo vol 16 p 88

91 Atanasie cel Mare Epistola icircntacirci către Serapion 25 icircn colecția bdquoPărinți și scriitori bisericeștirdquo vol 16 p 54

Fiul i-ar deveni tată el icircnsu i devenind astfel bdquonepotrdquo al Tatălui Primei obiec ii aș ț bdquotropicilorrdquo SF Atanasie le-a opus argumentul stabilită ii numelor i anume că ipostaseleț ș icirc i păstrează caracteristicile proprii astfel icircncacirct Tatăl nu poate deveni bunic nici Fiul tatăș al Duhului bdquoCăci dacă deoarece Duhul nu este creatură (voi totu i) icircntreba i ș ț ltdeci Duhul este ( i el) Fiugtș atunci lua i seama ca nu cumva aflacircnd că Fiul nu este creaturăț (căci prin el s-au făcut toate) să (ajunge i să) icircntreba i ț ț ltdeci Fiul este Tatăgt sau icircncă ltDuhul este Fiu i Fiul este Duhul Sfacircntgtș Cei ce cugetă a a sunt icircn afara Treimii i seș ș vor socoti fără Dumnezeu schimbacircnd numele Tatălui i al Fiului i al Duhului Sfacircnt iș ș ș socotindu-i pe ace tia după a lor voie icircntru asemănarea na terii omene ti numindu-iș ș ș nepo i i bunici i nălucindu- i na teri dumnezeie ti (teogonii) asemenea (miturilorț ș ș ș ș ș păgacircne ale nn) elinilor Nu aceasta e credin a Bisericii ci cum a zis Macircntuitorul icircnț Tatăl i Fiul i Sfacircntul Duh icircn Tatăl care nu poate deveni bunic icircn Fiul care nu poateș ș deveni Tată i icircn Duhul Sfacircnt care nu poate fi numit decacirct a a i nu altfel Credin aș ș ș ț aceasta nu poate schimba numele Ci Tatăl e pururi Tatăl Fiul e pururi Fiul i Duhul Sfacircntș care se zice pururi Duhul Sfacircnt hellipLa oameni tatăl nu este pururi tată nici fiul pururi fiu Fiindcă cel ce devine tatăl unui fiu a fost fiul altuia i fiul unui tată devine tată altuiaȘ Avraam fiind fiul lui Nahor a devenit tatăl lui Isaac i Isaac fiind fiul lui Avraam s-aș făcut tată lui Iacob Căci fiecare fiind o parte a născătorului său (sn) se na te ca fiu darș devine i el tată al altuia Dar icircn dumnezeire nu este a a fiindcă Dumnezeu nu e ca omulș ș Tatăl nu e din alt tată De aceea nici nu na te pe cineva care va deveni tată al altuia Niciș Fiul nu este o parte a Tatălui (sn) 92 de aceea nici nu e născut spre a na te un alt fiuș Pentru aceea numai icircn dumnezeire Tatăl fiind icircn mod propriu i singur (numai el) Tatăș este i a fost i va fi pururi Tatăl i Fiul este icircn mod propriu i singur (numai el) Fiuș ș Ș ș Astfel Tatăl e i se zice pururi Tatăl i Fiul e pururi Fiul i Duhul Sfacircnt este pururi Duhulș ș ș (sn) Iar acesta (Duhul) credem că este al lui Dumnezeu i că s-a dat de la Tatăl prinș Fiul Astfel Sfacircnta Treime rămacircne neschimbată cunoscută icircntr-o singură dumnezeire Deci cel ce icircntreabă ltprin urmare Duhul este ( i el) Fiugtș icirc i icircnchipuie că numele poateș fi schimbat i nu e sănătos la minte (Asemenea) i cel ce icircntreabă ș ș ltTatăl e deci bunicgt născocind un alt nume Tatălui rătăce te icircn inima lui Dar a răspunde mai departeș neru inării ereticilor nu e de folosrdquo ș 93

Argumentul său icircmpotriva celei de a doua obiec ii a bdquotropicilorrdquo este acela căț

92 Cum afirmase cu mai bine de un secol icircnainte icircn Occidentul latin Tertulian icircn Adversus Praxean XXVI 3 6 Iar icircn Orient cine

93 Atanasie cel Mare Epistola a treia către Serapion 6 icircn colecția bdquoPărinți și scriitori bisericeștirdquo vol 16 p 92-93

Duhul nu poate fi o creatură a Fiului deoarece el este bdquopropriul Fiuluirdquo adică din aceea iș fiin ă cu Fiul tot a a cum Fiul este bdquopropriul Tatăluirdquo adică din aceea i fiin ă cu Tatălț ș ș ț bdquoDe ce nu- i dau seama (ace tia) zice el că precum nedespăr ind pe Fiul de Tatăl eiș ș ț păstrează unitatea lui Dumnezeu a a despăr ind pe Duhul de Cuvacircntul nu mai păstreazăș ț unitatea dumnezeirii icircn Treime ci o sfacirc ie amestecacircnd icircn ea o fire străină i de alt soi i oș ș ș egalizează pe aceasta cu creaturile Ei arată astfel că Treimea nu mai este una ci compusă din două firi datorită fiin ei deosebite a Duhului cum i-o imaginează ei i ceț ș Ș fiin ă dumnezeiască mai e aceasta care e compusă din Creator i creatură Căci sau nu eț ș Treime ci o Doime i o creatură sau dacă e Treime precum i este cum pun ei pe Duhulș ș Treimii icircn racircnd cu creaturile cele de după Treime Căci aceasta icircnseamnă iară i a icircmpăr iș ț i a desface Treimea Căci cugetacircnd rău despre Duhul nu cugetă bine nici despre Fiulș

Fiindcă dacă cugetau drept despre Cuvacircntul ar fi cugetat sănătos i despre ș Duhul care purcede de la Tatăl i fiind propriu Fiului se dă de către acesta ucenicilor i tuturorș ș celor ce cred icircn El Iar rătăcind astfel nu au nici despre Tatăl credin a cea sănătoasă Căciț cei ce tăgăduiesc pe Duhul cum a spus marele mucenic tefan (Fapte VII 55)Ș tăgăduiesc pe Fiul iar cei ce tăgăduiesc pe Fiul nu au nici pe Tatălrdquo 94 Dar observă Atanasie cel ce face pe Duhul creatură va ajunge să-l facă creatură i pe Fiul bdquoIar ș Duhul avacircnd aceea i fire i aceea i pozi ie fa ă de Fiul pe care o are Fiul fa ă de Tatălș ș ș ț ț ț cum oare cel ce-l nume te pe acesta creatură nu va cugeta icircn mod necesar acelea i i despreș ș ș Fiul Căci dacă Duhul Fiului este creatură e firesc ca ei să spună că i Cuvacircntul Tatăluiș este creatură Aceasta nălucindu- i-le arienii au căzut icircn iudaismul lui Caiafa Iar dacăș cei ce spun aceasta despre Duhul nu- i icircnsu esc cele ale lui Arie să ocolească i cuvinteleș ș ș lui i să- i icircndrepte necredin a privitoare la Duhul Căci precum Fiul cel ce este icircn Tatălș ș ț i icircn care e i Tatăl nu este creatură ci ș ș e propriul fiin ei Tatăluiț (căci aceasta pretinde i căț

o spune i i voi) a a i pe Duhul cel aflător icircn Fiul icircntru care e i Fiul nu e icircngăduit a-lț ș ș ș ș socoti icircntre creaturi nici a-l separa de Cuvacircntul i a face Treimea nedesăvacircr itărdquo ș ș 95 bdquoCăci dacă cei ce cugetă cele ale lui Arie ndash fiindcă icircn sufletul lor rău i iscoditor nu intrăș icircn elepciunea ndash nu pot icircn elege nici crede Treimea neicircmpăr ită i sfacircntă acesta nu e motivț ț ț ș ca să răstălmăcească adevărul nici să spună că nu pot exista cele ce ei nu pot icircn elege Eiț suferă un lucru cu totul nebunesc cacircnd neputacircnd icircn elege cum e neicircmpăr ită Sfacircntaț ț

94 Atanasie cel Mare Epistola icircntacirci către Serapion 2 icircn colecția bdquoPărinți și scriitori bisericeștirdquo vol 16 p 24-25 A se observa icircn același timp modul icircn care Atanasie evită să afirme purcederea Duhului bdquoși de la Fiulrdquo limitacircndu-se la afirmațiile certe ale Scripturii

95 Atanasie cel Mare Epistola icircntacirci către Serapion 21 icircn colecția bdquoPărinți și scriitori bisericeștirdquo vol 16 p 48-49

Treime arienii fac pe Fiul una cu crea iunea iar tropicii icircl numără i ei pe Duhul icircntreț ș creaturirdquo 96 bdquoAceasta fiind unitatea icircn Sfacircnta Treime cine ar putea despăr i pe Fiul deț Tatăl i pe Duhul de Fiul sau de Tatăl icircnsu i Sau cine ar fi atacirct de icircndrăzne ca să spunăș ș ț că Treimea este neasemenea i de o fire străină icircn ea icircnsă i sau ș ș că Fiul e de o altă fiin ăț decacirct Tatăl sau că Duhul e străin de Fiulrdquo 97

Să observăm a adar din cele de mai sus că tropicii lui Serapion negau icircn modș expres purcederea directă a Sfacircntului Duh din Dumnezeu Tatăl ata acircndu-l cauzal numaiș de Fiul Deci spuneau ei Duhul nu poate purcede i el din Tatăl căci ar deveni un fel deș frate al Fiului icircn consecin ă el nu este de aceea i fiin ă cu Tatăl Apoi chiar dacă icirc i areț ș ț ș cauza icircn Fiul el nu purcede din fiin a Fiuluiț ci este adus la existen ă ț prin Fiul de către Fiul asemenea oricărei creaturi iată de ce el nu este de aceea i fiin ă nici măcar cu Fiulș ț Icircmpotriva acestei argumentări a tropicilor Sf Atanasie lansează principiul bdquoDuhului care are aceea i fire i aceea i pozi ie fa ă de Fiul pe care o are Fiul fa ă de Tatălrdquo icircn sensul căș ș ș ț ț ț Duhul este bdquopropriurdquo Fiului icircn aceea i măsură icircn care Fiul este bdquopropriurdquo Tatălui Fidelș sinodului de la Niceea Sf Atanasie se mul ume te să afirme doar consubstan ialitateaț ș ț Duhului cu Fiul după modelul consubstan ialită ii Fiului cu Tatăl pe care o admiteau iț ț ș tropicii El nu afirmă că Duhul i-ar avea cauza bdquodin Fiulrdquo sau bdquoprin Fiulrdquo nuș interpretează cauzal expresia bdquoDuhul este propriul Fiuluirdquo el se mul ume te să sugerezeț ș doar că Duhul este din aceea i fiin ăș ț din care este i Fiul a a cum Fiul este ș ș din aceea iș fiin ăț din care este i Tatăl Avacircnd icircn minte icircn permanen ă numai bdquoconsubstan ialitateardquoș ț ț ipostaselor stabilită la Niceea Sf Atanasie nu pare să fi observat interpretarea clar cauzală pe care tropicii o dădeau rela iei Duhului cu Fiul precum nici faptul că ei negauț astfel orice rela ie cauzală directă a Duhului cu Tatăl Aceste aspecte de i ignorate deț ș marele patriarh pacircnă la moartea sa nu vor rămacircne icircnsă neobservate la Sf Vasile cel Mare

2 Mărturia Sf Vasile cel Mare Contra Eunomiu

Doctrina lui Eunomiu cu privire la purcederea Duhului Sfacircnt este foarte bine pusă icircn eviden ă de Sf Vasile cel Mareț care pe la 364 a scris icircmpotriva lui cunoscuta sa

96 Atanasie cel Mare Epistola icircntacirci către Serapion 17 icircn colecția bdquoPărinți și scriitori bisericeștirdquo vol 16 p 43

97 Atanasie cel Mare Epistola icircntacirci către Serapion 20 icircn colecția bdquoPărinți și scriitori bisericeștirdquo vol 16 p 47

lucrare Contra Eunomiu Marele părinte pare să fie primul care a observat că arienii reduceau la Fiul cauza Duhului Sfacircnt Potrivit Sf Vasile Eunomiu profesa următoarea icircnvă ătură trinitară bdquoSă presupunem că observa ia pleacă de la operele create i se icircnal ăț ț ș ț peste acestea pacircnă la substan e ț ea găse te astfel căș Fiul este o creatură a Celui Nenăscut i că Paracletul este o creatură a Fiului (tou men agennetou ton yion euriskon poimaș

tou de monogenous ton parakleton)rdquo 98 bdquoExistă deci un singur Dumnezeu nenăscut iș fără principiu (eis esti o Theos agenetos kai anarhos) El nu are vreo fiin ă care să-i fieț anterioară ndash căci nimic nu poate fi anterior nenăscutului nici vreo fiin ă care să fie icircn (cu)ț El ndash căci El este simplu i fără compozi ie Fiind unic fiind singur i mereu acela i Elș ț ș ș este Dumnezeu creator i artizan al tuturor lucrurilor mai icircntacirci de toate i icircntr-un mod cuș ș totul extraordinar al Monogenului apoi prin Acesta icircn mod propriu al tuturor celor create Căci icircnainte i de toată creatura i numai prin propria sa putere i activitate l-aș ș ș născut l-a creat i l-a făcut pe Fiul (ton men gar Hyion pro panton kai pro pases ktiseosș monou te eautou dynamei kai energeia egennese te kai ektise kai epoiesen)(hellip) i prin elȘ (prin Fiul) l-a creat pe Duhul Sfacircnt cel dintacirci dintre toate i cel mai mare dintre to iș ț prin propria sa putere i la ordinul său dar prin activitatea i puterea (creatoare) aș ș Fiului (kai dia toutou proton men panton kai meizon to Pneuma to agion epoiesen exousia men idia kai prostagmati energeia de kai dynamei tou Hiou)rdquo 99 Astfel mai spune Eunomiu bdquohellipdupă icircnvă ătura fericitului Pavel hellipFiul este subordonat luiț Dumnezeu Tatăl hellipiar Duhul Sfacircnt la racircndul său este icircn mod clar subordonat lui Hristosrdquo 100 Eunomiu ca to i arienii icircn elegea actul purcederii prin prisma activită iiț ț ț creatoare a Fiului bdquoEl (Duhul) este onorat icircn al treilea racircnd ca prima creatură a Monogenului cea mai mare dintre toate i singura ca atare (trite hora timomenon osș proton koi meizon panton kai monon toioutou tou monogenous poema)rdquo 101

98 Eunomiu de Cyzic Apologia 20 icircn col Sources chretiennes Les Editions du Cerf Paris 1983 vol 305 p 275

99 Eunomiu de Cyzic Apologia (Apendice) 28 icircn col Sources chretiennes vol 305 p 297

100 Eunomiu de Cyzic Apologia 27 icircn col Sources chretiennes vol 305 p 293

101 Eunomiu de Cyzic Apologia 25 icircn col Sources chretiennes vol 305 p 287

Aspectul cel mai important aici nu este icircnsă acela că Eunomiu icircn elegeaț aducerea la existen ă a Duhului icircn termenii sugera i icircn Ioan I 3 adică asemenea uneiț ț creaturi ci faptul că fie i icircn această calitate Duhul este creat numai de Fiul că actulș creării Duhului icirci apar ine numai Fiului Este ceea ce observă i Sf Vasile cel Mare careț ș intrigat de acest aspect spune următoarele bdquoExistă oare vreun om pe lume care să nu vadă cu claritate că nici o activitate a Fiului nu se află separată de Tatăl şi că nu se află nimic icircntre cele existente care să aparţină Fiului dar să fie străine de Tatăl (hellip) Pentru ce dar atribuie Eunomiu numai Fiului cauza Duhului Sfacircnt (pos oun tou pneumatos ten aitian to monogenei mono prostithesi) şi pentru a-i calomnia natura se serveşte de activitatea creatoare a acestuia (adică a Fiului nn)(kai kategorema tes physeos autou ten toutou lambanei demiourgian) (hellip) Nu este un pericol evident de a separa de Dumnezeu Tatăl pe Duhul Sfacircnt (diairein apo tou Theou to Pneuma) devreme ce pe de o parte apostolul ni-l prezintă icircn relaţiile sale cacircnd Duhul lui Hristos cacircnd Duhul lui Dumnezeuhellip iar pe de alta Domnul icircnsuşi icircl numeşte Duhul Adevăruluihellip şi spune că purcede de la Tatăl Or acesta (Eunomiu) pentru a micşora slava Domnului nostru Iisus Hristos (allrsquooutos eis kathairesin tes doxes tou Kyrios hemon Iesou Hristou) icircl separă pe Duhul de Tatăl i-l atribuie Monogenului de-o manieră diferită (aferei men apo touș Patros tou de Monogenei diaferontos) desigur pentru a mic ora (Fiului) slava (epiș kathairesi tes doxes prostithesin)rdquo 102 A adar departe de a nega Fiului orice participareș cauzală actul bdquopurcederiirdquo al venirii la existen ă a Duhului Sfacircnt Eunomiu cum aratăț marele capadocian atribuia numai Fiului cauza Duhului Sfacircnt excluzacircndu-l astfel pe Dumnezeu Tatăl icircmpotriva Scripturii (vezi Ioan XV 26)

B REAC IA ESEN IALISTĂȚ Ț

1 Marcel al Ancyrei

102 Sf Vasile cel Mare Contra lui Eunomiu II 34 icircn col Sources chretiennes Les Editions du Cerf Paris 1983 vol 305 p141-143

Devenit episcop al Ancyrei (Ankara de astăzi) Marcel a fost unul din marii apărători ai termenului homoousios icircmpotriva arianismului şi prieten al Sf Atanasie cel Mare Cu timpul s-a dovedit icircnsă că fondul metafizic icircn baza căruia lupta el icircmpotriva arianismului era de cu totul altă natură decacirct acela folosit la sinodul ecumenic de la Niceea icircn formularea celebrului homoousios Marcel actualiza pur şi simplu vechiul sabelianism El icircnţelegea să combată arianismul afirmacircnd consubstanţialitatea Logosului cu Dumnezeu Tatăl pacircnă la desfiinţarea oricărei distincţii dintre cei doi Devenind evident acest fapt Marcel este abandonat de adevăraţii niceeni cum era Sf Atanasie şi acuzat icircn mod deschis de modalism Este ceea ce face la un moment dat icircnsuşi Sf Vasile cel Mare cacircnd scruiindu-i Sf Atanasie icirci solicită acestuia pentru a risipi orice confuzie să condamne imediat bdquoicircnvăţătura periculoasă şi icircn afara adevăratei credinţe (a lui Marcel)rdquo 103 Icircn cele din urmă Marcel este somat să compară icircn faţa unui sinod icircn 335 şi depus din treaptă pentru erezie Eusebiu de Cezareea l-a combătut icircn cadrul unei cărţi intitulate Teologia bisericească Marcel a dispărut din istorie dar doctrina sa a creat mari probleme Ea reprezintă icircn fond o reacţie de fond sabelian la subordinaţianismul arian Ca şi icircn cazul celei a lui Arie doctrina lui Marcel este o hristologie nu o triadologie Deşi a abordat icircn treacăt problema Sf Duh el a făcut-o numai pentru a dovedi absenţa oricărei diferenţe dintre Logosul etern şi Dumnezeu Tatăl

Iată un rezumat al doctrinei sale pe baza textului lui Eusebiu din lucrarea acestuia Teologia bisericească Dumnezeu este o monadă absolut unul şi indivizibil De aici trebuie pornit şi nu de la o pluralitate divină după cum face Origen Aceasta nu icircnseamnă că icircn Dumnezeu nu există un Logos el există dar este μοο σιος adicăὁ ύ Logosul este icircn Dumnezeu şi Dumnezeu icircn el fără nici o diviziune locuind icircn el ca o putere activă nu ca o simplă δ ναμις ci ca o νεργε Această energie seύ ἐ ίᾳ exteriorizează προ ρχεται fără să iasă din Dumnezeu printr-o dilatare πλατυνομ νηέ έ care nu introduce nici dualitate nici compoziţie ipostatică distinctă Această extensie e dublă mai icircntacirci icircn creaţie de vreme ce Logosul e creator apoi icircntrupare Prin această iconomie (coboracircre) Logosul astfel icircntrupat devine Fiu dar nu printr-o naştere icircn interiorul fiinţei divine căci el nu se naşte decacirct abia icircn trup din Fecioara Numai icircn acest trup νεργε α divină este activă şi devine principiu al tuturor actelor lui Hristos Astfel seἐ ί realizează o unire cum totul intimă şi permanentă cu totul superioară celei care icircnsufleţea odinioară pe profeţi Această unire va icircnceta totuşi icircntr-o zi după cacirct ne putem da seama căci trupul char devenit nemuritor nu convine firii divine νεργε α se vaἘ ί rezorbi atunci icircnapoi icircn Dumnezeu de aici acuzaţia adusă constant de orientali lui Marcel că nu mărturiseşte expresia din Crezul de la Niceea bdquoa cărui icircmpărăţie nu va avea sfacircrşit

103 Vesile cel Mare Epist LXIX 2 PG XXXII 432 la M -D Chenu Marcel drsquoAncyre DTC vol XI B col1996

cujus regni non erit finisrdquo 104

Iată acum o altă expunere mai precisă a doctrinei lui Marcel de Ancyra aşa cum apare ea icircn aşa-numitul simbol macrostih bdquoDiscipolii lui Marcel şi ai lui Fotin amacircndoi din Ancyra Galatiei resping subzistenţa eternă τ ν πποαι νιον παρξιν a luiὴ ώ ὕ Hristos divinitatea sa şi icircmpărăţia sa veşnică τελε τητον asemenea iudeilor şi subἀ ύ pretextul că astfel salvează unitatea divină τ μοναρχ Icircn ceea ce ne priveşte noi ştimῇ ίᾳ că Hristos nu este doar o gacircndire exprimată sau imanentă icircn Dumnezeu λ γονό προφορικ ν νδι θετον το θεο ci un Logos-Dumnezeu viu şi subzistent λλὸ ἢ ἐ ά ῦ ῦ ἀ ὰ ζ ντα θε ν λ γον καθrsquo αυτ ν π ρχοντα Fiul lui Dumnezeu şi Hristos El nu existăῶ ὸ ό ἑ ὸ ὑ ά mai icircnainte de veci doar icircn preştiinţa Tatălui ci l-a asistat pe acesta icircn lucrarea sa de creare a celor văzute şi nevăzute El este icircntr-adevăr cel căruia Tatăl i-a zis Să facem om după chipul şi asemănarea noastră el este cel care s-a arătat icircn persoană patriarhilor care a dat Legea care a grăit prin prooroci şi care icircn final s-a icircntrupat l-a revelat tuturor oamenilor pe Tatăl şi care de acum icircnainte domneşte icircn veacul veacurilorrdquo 105

Cum combătea Marcel de Ancyra arianismul printr-o astfel de concepţie De remarcat mai icircntacirci că motivaţia declarată de el icircnsuşi şi icircnregistrată de simbolul macrostih era aceea că astfel salvează unitatea divină τ μοναρχ Prin faptul că respingea oriceῇ ίᾳ asemănare icircntre Logos şi Dumnezeu Tatăl Arie introducea o distincţie gravă icircn Dumnezeu o separare care icircntr-adevăr ameninţa unitatea lui Dumnezeu Marcel apelacircnd la vechea concepţie a lui Sabeliu căuta să combată această depreciere a substanţei Logosului icircn raport cu Tatăl afirmacircnd că el este consubstanţial cu acesta pacircnă la punctul icircn care el Logosul nici nu mai subzistă icircn Dumnezeu ca persoană distinctă de Tatăl Această depreciere a Logosului avea mai ales grave consecinţe icircn hristologie dacă anterior icircntrupării sale icircn Iisus Hristos Logosul nu era recunoscut ca Dumnezeu adevărat egal cu Tatăl atunci cu atacirct mai puţin icirci era recunoscută această calitate după icircntrupare Atribuindu-i slăbiciunile firii umane asumate arienii demonstrau odată icircn plus că Logosul este prin icircnsăşi fiinţa sa neasemănător cu Dumnezeu Tatăl icircn aceste condiţii tot ce a găsit Marcel de cuviinţă să argumenteze a fost ideea sabeliană că icircn icircntrupare monada divină icircnsăşi se dilată capătă o nouă faţă un nou chip distinct de cel anterior icircntrupării tocmai prin caracterul temporal al acestui nou chip Iisus Hristos este Logosul devenit trup existacircnd distinct de Tatăl ca om ca fiinţă cu totul efemeră atacirct el ca

104 La M -D Chenu Marcel drsquoAncyre DTC vol XI B col1997-1998

105 O Hahn Bibliotek der Symbole sect 159 n6 la M -D Chenu Marcel drsquoAncyre DTC vol XI B col1996

persoană cacirct şi icircmpărăţia sa La sfacircrşitul timpurilor totul a reveni la starea iniţială a monadei indistincte

Cu privire la această expresie a cărui icircmpărăţie nu va avea sfacircrşit istoricul dogmelor B Sesbouumleacute scrie bdquohellipAceastăhellip afirmaţie este proprie simbolurilor de credinţă orientale şi niciodată n-a trecut icircn Occident Motivaţia ei este polemică Icircntr-adevăr o erezie atribuită lui Marcel de Ancyra icircn secolul al IV-lea susţinea că la Parusie Logosul se va reicircntoarce icircn Tatăl pacircnă la punctul icircn care se va confunda cu el misterul trinitar nu ar avea astfel decacirct o valoare sbquoiconomicărsquo şi istorică iar nu una sbquoteologicărsquo şi eternă Această idee vine din interpretarea abuzivă a textului paulin sbquoEl trebuie să icircmpărăţească pacircnă ce va pune pe toţi vrăjmaşii săi sub picioarele sale (hellip)Şi cacircnd toate vor fi supuse lui atunci şi Fiul icircnsuşi se va supune Celui ce i-a supus lui toate ca Dumnezeu să fie toate icircn toţirsquo (I Corinteni XV 25 28) Acest text exprimă icircmplinirea finală a misiunii Fiului el nu sugerează prin nimic că fiul nu va mai avea raţiunea de a exista Dimpotrivă glorificat icircn umanitatea sa Fiul va continua să exercite icircn mod etern funcţia sa mediatoare icircn el şi prin el vor vedea drepţii pe Dumnezeurdquo 106

Contestacircnd orice deosebire reală a Logosului de Tatăl şi respingacircnd eternitatea icircmpărăţiei Fiului Marcel credea că apără deopotrivă atacirct consubstanţialitatea Logosului cu Tatăl anterior icircntrupării prin considerarea lui ca nediferenţiat de Tatăl cacirct şi deplinătatea dumnezeirii coboracirctă icircn Hristos ca urmare a dilatării monadei şi a apariţiei ei sub chip uman icircn istorie Probabil că toate aceste idei ale lui Marcel ar fi rămas nebăgate icircn seamă dacă el n-ar fi negat veşnicia icircmpărăţiei lui Hristos Icircn focul controverselor iscate pe această temă Marcel a ajuns să conteste eternitatea Fiului consideracircndu-l doar o fiinţă temporală avacircnd un icircnceput icircn timp ba chiar şi un sfacircrşit bdquoHristos spunea el a icircnceput să domnească acum patru sute de ani şi stăpacircnirea sa va icircnceta odată cu sfacircrşitul lumiirdquo 107 Această afirmaţie a constituit icircnceputul căderii sale din racircndurile niceenilor adevăraţi Acuzaţiile de sabelianism pe care i le aduceau continuu arienii s-au dovedit astfel adevărate şi a sfacircrşit prin a fi abandonat de occidentali de Atanasie şi de toţi adevăraţii susţinători ai lui homoousios care au icircncetat să mai vadă icircn el un apărător al credinţei de la Niceea consideracircndu-l icircn schimb un continuator al vechiului sabelianism

Să intrăm icircnsă icircn detaliile doctrinei sale trinitare propriu-zise Marcel respinge

106 B Sesbouumleacute et J Wolinski Histoire des dogmes Descleacutee 1994 p121

107 J Schwane op cit vol2 p213 n1

cu hotăracircre ideea ariană că Logosul ar exista icircn Tatăl ca un ipostas distinct căci pentru el ca şi pentru arieni noţiunea de ipostas echivala cu aceea de altă substanţă ουσια decacirct a Tatălui Icircn Dumnezeu zicea el nu trebuie să admitem decacirct un ipostas o singură substanţă sau realitate sub icircntreit chip sau sub icircntreit nume μ αί γαρ π στασινὑ ό τριπρ σωπονό σπερὡ και τριωνιμον εισαγη τον αυτον ειναι λεγων τον θεον και τον εν αυτω Λογον και το Αγιον Πνευμα 108 Aşadar pentru Marcel Dumnezeu icircn sine nu este lipsit de Logosul său cum afirmau arienii Dumnezeu spunea el are icircn sine din eternitate Logosul aşa cum omul are icircn el icircnsuşi propria-i raţiune Astfel Dumnezeu şi Logosul său sunt unul şi acelaşi lucru εν και ταυτον109 Referindu-se la primele versete ale prologului evangheliei a patra Marcel spune că Logosul icircncă neicircntrupat ασαρκος nu este icircncă Fiu ci doar Logos bdquoIcircnainte de a fi coboracirct printre noi şi de a se fi născut din Fecioara el nu era decacirct Logosrdquo110

Despre acest Logos mai spunea Marcel Scriptura ne zice trei lucruri icircntacirci că el era la icircnceput εν αρχη pentru a semnifica faptul că se afla icircn Tatăl icircn mod potenţial δυναμει icircn al doilea racircnd că el era προς τον θεον pentru a marca faptul că era la Dumnezeu icircn act ενεργεια căci prin el au fost create toate icircn fine că el era Dumnezeu pentru a ne icircnvăţa că divinitatea nu este divizată deoarece Logosul este icircn Dumnezeu şi Dumnezeu este icircn Logosul Astfel Logosul este etern şi consubstanţial ομοουσιος αυτοουσιος cu Dumnezeu 111 Acest efort de a afirma unitatea pacircnă la indistincţie a Fiului cu Tatăl era menită icircn viziunea lui Marcel de Ancyra să contracareze subordinaţianismul arian bdquoChiar icircn doctrina sa trinitară subliniază acelaşi Schwane el n-a avut icircn gacircnd altceva decacirct problema cum să onoreze icircn Macircntuitorul nu o fiinţă distinctă de Dumnezeu şi subordonată lui (cum icircnvăţau arienii nn ) ci o divinitate

108 J Schwane op cit vol2 p224 n1 Eusebiu de Cezareea pare să ignore aici fragmentele 76 şi 77 pe care le citează Tixeront cacircnd afirmă că Marcel nu admitea decacirct un singur προσωπον

109 J Schwane op cit vol2 p221 n1

110 J Schwane op cit vol2 p216 n1

111 Marcel Fragmentele 52 97 la J Tixeront op cit vol2 p39 n5 şi 6

adevărată şi perfectărdquo112

Pentru a contracara arianismul Marcel afirmă cu hotăracircre că icircn Dumnezeu nu există trei ipostase ci doar unul Această precizare icircl apropie indiscutabil de Sabeliu care afirma acelaşi lucru Marcel merge icircnsă mai departe decacirct mentorul său şi afirmă că icircn Dumnezeu avem nu doar un singur ipostas ci şi un singur πρ σωπον ό 113 Se pare că cei doi termeni nu aveau acelaşi icircnţeles şi mai ales acelaşi rol icircn hristologia lui Marcel Pe scurt este foarte probabil că Marcel desemna sub numele de ipostas esenţa divină icircnsăşi avacircnd icircn sine icircn mod indistinct pe Tatăl şi pe Logos ca raţiune paternă λογοπατωρ Divinitatea există din eternitate sub un singur πρ σωπον sub un singur chip care esteό acela al Tatălui Logosul icircn schimb nu are πρ σωπον propriu el este de fapt bdquofărăό chiprdquo προσωπον El capătă un chip distinct de Tatăl o faţă proprie διον πρ σωπονἄ ἴ ό abia prin coboracircrea sa icircn istorie prin manifestarea sa icircn afara condiţiei sale divine deci icircn icircntrupare

Afirmaţia sa fundamentală icircn această problemă a fost aceea că anterior icircntrupării sale Logosul nu s-a numit Fiu al Tatălui acest nume l-a dobacircndit la modul propriu abia icircn urma naşterii sale din Fecioara Dacă icircn Vechiul Testament Logosul este numit totuşi Fiu aceasta este de fapt o profeţie icircn care viitorul său nume icirci este atribuit de mai icircnainte Se pare că şi această distincţie pe care el o făcea icircntre calităţile de Logos şi Fiu era menită să contracareze arianismul din calitatea Logosului de Fiu arienii trăgeau concluzia că Logosul nu poate fi coetern cu Tatăl căci nici un fiu nu poate avea aceeaşi vacircrstă cu tatăl său Pentru a elimina orice nuanţă de posterioritate icircn raport cu Tatăl Marcel contesta aşadar Logosului etern calitatea de Fiu deci de fiinţă ulterioară Tatălui aşa cum icircnvăţau arienii114 Pe de altă parte deoarece arienii speculau enorm pe marginea faptului că Logosul este născut din Tatăl văzacircnd icircn simplul act al naşterii dovada inferiorităţii sale faţă de Tatăl cel nenăscut γ ννητος Marcel neagă pur şiἀ έ simplu că Logosul ar exista icircn Tatăl icircn baza unei naşteri a sa de către Tatăl Logosul e veşnic deci fără icircnceput el nu este Dumnezeu asemenea Tatălui său ci este icircnsăşi fiinţa lui Dumnezeu Tatăl raţiunea sa eternă bdquoPe baza cărui pasaj din Scriptură am putea

112 J Schwane op cit vol2 p225

113 Marcel de Ancyra Fragmentele 66 76 77 83 87 88 la J Tixeront op cit vol2 p39 n12 şi 3

114 J Schwane op cit vol2 p215 n3 p216 n2

afirma zice el că există o fiinţă nenăscută şi o fiinţă născută cum cred ei (arienii nn ) Nici unul dintre profeţi nici unul dintre evanghelişti ba nici măcar vreunul dintre apostoli n-a spus aceastardquo115 Există icircnsă icircn Noul Testament o expresie pe care Marcel n-a putut-o ocoli şi pe care a trebuit s-o interpreteze icircn coerenţă cu propriul sistem este vorba de expresia bdquoicircntacirciul născut dintre creaturirdquo Arienii atribuiau această expresie Logosului divin pentru a demonstra că este o creatură Prin contrast Marcel a negat că această expresie paulină s-ar referi la Logosul divin şi a raportat-o numai la Fiul icircntrupat icircnţelegacircnd-o adică exclusiv prin prisma actului icircntrupării116

Să trecem acum la miezul hristologiei lui Marcel care este aceea a statutului Fiului icircntrupat Marcel desemna monada eternă prin termenul de λογοπ τωρ El seά deosebea astfel de Sabeliu care desemna aceeaşi monadă prin termenul de ιοπ τωρὑ ά Această schimbare avea o semnificaţie adacircncă icircn concepţia episcopului de Ancyra Logosul nu este Fiu decacirct după icircntrupare Prin urmare abia dup icircntrupare se poate vorbi de o naştere propriu-zisă a Logosului dar numai pentru că este Fiu Devenind Fiu Logosul a căpătat un chip propriu διον πρ σωπον a cărui natură este exclusivἴ ό temporală relativă deci efemeră adică atacirct cacirct va ţine icircmpărăţia lui Hristos Ca Fiu el se deosebeşte acum radical de Tatăl icircn sensul că este un om adevărat Abia sub condiţia icircntrupării abia ca Fiu Logosul este bdquocopie a Tatăluirdquo Anterior icircntrupării el nu este nici Fiu nici bdquocopie a Tatăluirdquo Această expresie din Coloseni I15 el o raporta la Fiul lui Dumnezeu făcut om iar nu la Logosul icircn sine Şi icircn această problemă Marcel se lăsa antrenat de disputa sa icircmpotriva arienilor Unul din argumentele pe care aceştia le foloseau pentru a dovedi că Logosul este inferior Tatălui era exact acesta extras din expresia paulină susmenţionată dacă Logosul este o copie a Tatălui atunci el este inferior căci orice copie este inferioară originalului ei Icircn consecinţă Marcel nega că această expresie s-ar referi la Logosul etern ci ea trebuie atribuită numai Fiului icircntrupat Argumentul său era următorul o copie trebuie să facă vizibil obiectul invizibil şi absent ori cel care face vizibil icircn lume pe Dumnezeu nu este Logosul etern el icircnsuşi invizibil ca şi Tatăl ci Logosul sau Fiul icircntrupat117

Afirmacircnd că bdquoHristos a icircnceput să domnească acum patru sute de ani şi

115 J Schwane op cit vol2 p217 n4

116 J Schwane op cit vol2 p219 n1

117 J Schwane op cit vol2 p220 n2

stăpacircnirea sa va icircnceta odată cu sfacircrşitul lumiirdquo118 el afirma de fapt că Hristos n-a existat anterior naşterii sale din Fecioara ca ipostas distinct de acela al Tatălui Eusebiu de Cezareea care-i combate hristologia icircn două tratate separate spune despre el acuzator că bdquoa icircndrăznit să nu atribuie Fiului lui Dumnezeu preexistenţa nici o existenţă proprie anterioară icircntrupării ουτε προειναι ουτε προυφεσταναι τολμα λεγεινrdquo119 Dar dacă după Marcel nu este de conceput o naştere eternă a Logosului din Tată pentru că nu se distinge cu nimic de el cu atacirct mai puţin poate fi vorba de o naştere a aceluiaşi Logos din Fecioara Acest act trebuie atribuit numai omului Iisus supranumit Fiul lui Dumnezeu Doar despre el se poate spune că s-a născut cu adevărat icircnţelegacircnd actul naşterii numai ca naştere temporală din Fecioara Dar care este atunci statutul Logosului divin anterior icircntrupării şi care este cel al Fiului icircntrupat Eusebiu răspunde acestei icircntrebări reproducacircnd doctrina lui Marcel astfel sub aspectul existenţei sale divine Logosul este unit cu Dumnezeu fără diviziune şi fără icircmpărţire icircn Tatăl ca potenţă a acestuia sub aspectul activităţii sale şi numai sub acest aspect ca Logos activ Dumnezeirea s-a unit cu trupul pentru a deveni principiu de mişcare şi de activitate120

Marcel a fost acuzat de Eusebiu de Cezareea că a căzut icircn erezia lui Sabeliu şi că ar fi reluat adopţianismul lui Pavel de Samosata icircnvăţacircnd că Logosul s-a unit cu un om individual cu personalitate distinctă consideracircndu-l deci pe Iisus Hristos un simplu om121 Cu privire la acuzaţia de adopţianism Shwane observă că aşa ceva nu reiese din fragmentele ajunse pacircnă la noi din opera lui Marcel Dimpotrivă el ne prezintă ca divine efectele răscumpărării şi-l acuză pe Eusebiu că nu-l priveşte pe Macircntuitorul decacirct ca pe un simplu om122 Acuzaţia de cădere icircn sabelianism este icircnsă reală Cum am spus şi mai

118 J Schwane op cit vol2 p213 n1

119 J Schwane op cit p217 n2

120 J Schwane op cit vol2 p227 n1

121 J Schwane op cit vol2 p227 n2

122 J Schwane op cit vol2 p227 n4

sus Sf Atanasie a icircntacirclnit icircn vremea sa o sectă sabeliană care asemenea lui Marcel făcea aceeaşi distincţie icircntre Logos şi Fiul icircntrupat şi pe ai cărei membri i-a icircntrebat cum a devenit Logosul Fiu A căpătat acest nume cacircnd a asumat natura umană Sau Logosul a devenit Fiu devenind om Sau icircn fine a devenit Fiu icircn amacircndouă felurile adică luacircnd un trup sau devenind un trup 123 Se pare că Marcel asemenea sabelienilor Sf Atanasie a fost de părere că Logosul n-a asumat un om ci a devenit el icircnsuşi om căci el declară icircn mod expres că icircn Macircntuitorul s-a manifestat plenitudinea divinităţii την πασαν θεοτητα εν αυτη σωματικως επιδειξεταιrdquo124 Aluzia la expresia din Coloseni I9 este aici evidentă

Cum poate fi aşadar icircnţeles acest lucru pe fondul afirmaţiei sale că Logosul icircn accepţiunea sa divină nedeosebit icircn nici un fel de Tatăl icircn interiorul monadei este cu totul diferit de Fiul icircntrupat Căci Marcel afirma icircntr-adevăr că Fiul este o persoană separată de Dumnezeu şi nu există decacirct icircn afara Tatălui εκτος του πατρος 125 Aici intervine conceptul de origine stoică al extensiei πλατυσμος monadei sau esenţei divine mai icircntacirci icircn diadă prin icircntrupare apoi icircn triadă prin purcederea Duhului bdquoMonada spune Marcel nu se extinde icircn Triadă fără să sufere o oarecare separaţie ου σαφως και φανερως ενταυθα απορρητω η μονας φαινεται πλατυνομενη μεν εις τριαδα διαιρεισθαι δε μηδαμως υπομενουσαrdquo 126 Icircn ea icircnsăşi monada divină υiοπατωρ este nediferenţiată existacircnd icircntr-o stare de superconcentrare de potenţialitate maximă icircn interiorul căreia orice distincţie reală cum ar fi aceea dintre Tatăl şi Fiul său este imposibilă Calitatea de a fi Tată ca şi aceea de a fi Fiu nefiind icircncă activate icircntre ele nici nu poate exista icircncă un raport real Iată de ce Marcel neagă existenţa unei relaţii cauzale icircn interiorul divinităţii respingacircnd ideea de naştere a Logosului etern adică icircncă neactivat Icircn momentul icircn care Logosul părăseşte starea sa de existenţă virtuală potenţială icircn interiorul monadei indistincte şi se manifestă icircn actul creaţiei dar mai ales icircn cel al icircntrupării el devine dintr-odată distinct real de Tatăl tocmai prin acest act al naşterii sale din Fecioara care este de fapt o intrare icircn acţiune a energiei active a monadei η ενεργεια δραστικη

123 J Schwane op cit vol2 p217 n3

124 J Schwane op cit vol2 p227 n5

125 J Schwane op cit vol2 p221 n2

126 J Schwane op cit vol2 p224 n3

Marcel icircnsuşi spune următoarele bdquoDacă se consideră numai divinitatea Macircntuitorului Logosul ar părea să fie pe bună dreptate unul şi acelaşi lucru cu Dumnezeu icircnsuşi dar dacă Macircntuitorul este cercetat sbquodupă truprsquo divinitatea apare ca extinsă ( ieşită din ea icircnsăşi icircnstrăinată de ea icircnsăşi nn ) prin propria ei activitate ενεργεια η θεοτης μονη πλαθυνεσται δοκειrdquo 127 Conceptul de πλατυσμος sau dilatare căci acesta este adevăratul său sens sugerează că icircn actul icircntrupării monada superconcentrată asemenea unui punct pitagoreic pacircnă atunci şi de aceea icircncă nediferenţiată intră icircntr-o primă fază de dilatare aşa cum logosul stoic iniţial aflat icircntr-o stare aproape incorporală capătă prin transformare un corp tot mai palpabil tot mai dens Icircntruparea la Marcel de Ancyra ca şi-n concepţia lui Sabeliu este o primă corporeificare a esenţei divine a logosului de pacircnă atunci A doua dilatare sau extensie a monadei este purcederea Duhului Sfacircnt Avacircnd icircn substratul consideraţiilor sale hristologice tot timpul metafizica stoică a logosului care se dilată corporeificacircndu-se dar care revine după o vreme la starea sa iniţială absorbind icircn sine tot ceea ce a generat pacircnă atunci Marcel ajunge să afirme starea de icircntrupare de corporeificare a esenţei divine va lua sfacircrşit cacircndva şi Fiului icirci va lua din locul Logosul neicircntrupat şi pur spiritual De fapt el spune doar că icircmpărăţia Fiului va lua sfacircrşit odată cu judecata finală şi sfacircrşitul timpurilor128

Marcel nu accepta ideea că odată asumată natura umană a Logosului va rămacircne unită pentru eternitate cu el Icircn sine icircnsuşi zicea el trupul carnea nu poate conveni lui Dumnezeu chiar transfigurat prin icircnviere chiar devenit incoruptibil nemuritor trupul nu este mai demn de Dumnezeul cel care este mai presus chiar de imortalitate Se poate crede aşadar presupune Marcel că după parusie Logosul se va despuia de propria-i umanitate şi va reintra icircn Dumnezeu revenind la starea icircn care se afla anterior creaţiei aşa cum sugerează textul din I Corinteni XV28 Ce se va icircntacircmpla cu această umanitate Noi nu ştim deoarece Scriptura nu o spune129

127 Marcel Fragmentul 71 la J Tixeront op cit vol2 p39-40 n1 J Schwane op cit vol2 p226 n2 vezi şi nota 1 de la pagina 227

128 J Schwane op cit vol2 p211 n1 p228 n2 final

129 Marcel Fragmentele 117-121 la J Tixeront op cit vol2 p40 n6 J Schwane op cit vol2 p228 n2

2 Fotin al Sirmiului

Cel mai cunoscut discipol al lui Marcel de Ancyra a fost Fotin devenit episcop de Sirmium Ca şi icircnvăţătorul său Fotin distingea icircntre Logosul etern şi Fiul icircntrupat Cu privire la Logos etern el icirci nega orice existenţă particulară icircn esenţa divină distinctă de Tatăl Dumnezeu este un singur ipostas dar el are icircn sine propria-i raţiune el este λογοπατωρ130 Atacircta vreme cacirct nu este activ Logosul este unul interior ενδιαθετος cacircnd intră icircn stare de act el devine προφορικος şi această manifestare icircn afară constituie prima dilatare πλατυσμος prima extensie icircn Dumnezeu Purcederea Duhului Sfacircnt este a doua131 Cu privire la Iisus Hristos Fotin a mers fidel pe urmele mentorului său atacircta doar că a fost mult mai direct icircn afirmaţii de cacirct predecesorul său Căutacircnd să explice cum a devenit Logosul Fiu prin actul icircntrupării Fotin a afirmat direct transformarea naturii sale divine icircn natura umană a Fiului icircntrupat Acest lucru este atestat direct de Sf Epifanie care reproduce concepţia lui Fotin sub expresia Logosul s-a prefăcut icircn trup εις σαρκα μεταβεβλημενον132 Aluzia la expresia ioaneică και ο σαρξ εγενετο din prologul evangheliei a patra este evidentă Atacirct Tixeront cacirct şi Schwane cred la unison că Sf Epifanie se icircnşeală interpretacircnd astfel concepţia lui Fotin care icircn opinia lor ar fi mai degrabă adopţian icircn hristologie133 Icircntr-adevăr Fotin distingea icircn mod net icircntre Logosul etern şi Fiul icircntrupat afirmacircnd că Fiul n-a existat anterior naşterii sale din Fecioara Sinodul de la Sirmium atestă această doctrină a sa şi o condamnă icircn anatematisma a cincea unde spune bdquoDacă cineva zice că Fiul a existat fără icircndoială icircnainte de Maria dar

130 J Schwane op cit vol2 p229 J Tixeront op cit vol2 p41 n6

131 J Tixeront op cit vol2 p41 n7

132 Epifanie de Salamina Haer LXXI 3 la J Tixeront op cit vol2 p41 n8

133 J Tixeront op cit vol2 p41 n8 J Schwane op cit vol2 p230 n3

numai icircn preştiinţa lui Dumnezeu şi că el n-a fost născut de Dumnezeu icircnaintea tuturor timpurilor că n-a existat icircn Dumnezeu şi că nimic n-a fost creat prin el să fie anatema rdquo Iar anatematisma a noua este şi mai categorică bdquoDacă cineva zice că fiul Mariei nu este decacirct un om să fie anatema rdquo134

La prima vedere aceste anateme par a sugera caracterul adopţian al hristologiei lui Fotin Este icircnsă doar o aparenţă căci afirmaţia că Iisus Hristos sau bdquoFiul Mariei - cum se exprima el potrivit sinodului - este doar un simplu omrdquo se icircnţelege prin prisma distincţiei dintre Logosul etern şi Fiul icircntrupat Or Fiul nu este altceva decacirct Logosul devenit trup sau carne prin transformare cum spune Sf Epifanie sau mai exact prin extensia sau dilatarea substanţei divine Ca şi Marcel Fotin de Sirmiu este marcat şi el de metafizica stoică a logosului care se dilată şi se contractă succesiv şi sinodul confirmă acest lucru prin anatematismele a şasea şi a şaptea bdquoDacă cineva zice că substanţa lui Dumnezeu este susceptibilă de dilatare şi de contracţie să fie anatemardquo bdquoDacă cineva zice că substanţa dilatată a lui Dumnezeu l-a format pe Fiul sau numeşte Fiu dilatarea acestei substanţe să fie anatema rdquo 135 Aşadar Fotin credea ca şi Marcel icircnvăţătorul său că Logosul a devenit Fiu prin dilatarea substanţei sale divine Această interpretare este confirmată şi de Marius Mercator care-l acuză la un moment dat pe Fotin că ar nega faptul că Macircntuitorul s-a născut din Fecioara136 Acuzaţia capătă sens dacă Fotin nega naşterea Macircntuitorului din Fecioara ca Logos deci icircn calitatea sa de Dumenzeu icircncă neicircntrupat nediferenţiat de Tatăl Or acest lucru icircl va face şi Nestorie care icircn a patra sa cuvacircntare către Marius Mercator va folosi şi el conceptul de λογοπατωρ Al treilea argument icircn favoarea acestei interpretări şi care fixează definitiv hristologia lui Fotin ca una de esenţă modalistă este anatema a douăsprezecea a sinodului semiarian de la Sirmium din 351 care-i condamnă direct concepţia icircn termenii următori bdquoDacă cineva auzind cuvintele sbquoŞi Cuvacircntul s-a făcut truprsquo crede că Logosul s-a transformat icircn trup ( icircn carne ) sau că luacircnd trup a suferit vreo schimbare să fie anatema rdquo 137

134 J Schwane op cit vol2 p231-232

135 J Schwane op cit vol2 p231-232

136 J Schwane op cit vol2 p230 n2

137 J Schwane op cit vo2 p230 n4

3 Anatemele sinodului semiarian de la Sirmium (351-352)

Pentru o mai bună icircnţelegere a hristologiei celor doi modalişti iată anatemele rostite icircmpotriva lor icircn special a lui Fotin de Sirmiu de către sinodul semiarian de la Sirmiu din 351-352 anatemele suprimate exprimă viziunea subordinaţiană a participanţilor şi sunt fără interes aici Voi păstra numerotarea originală bdquo2 Dacă cineva numeşte pe tatăl şi pe Fiul doi Dumnezei (nenăscuţi nn) să fie anatema 3 Dacă cineva spune că Hristos este Dumnezeu şi Fiul lui Dumnezeu icircnaintea tuturor timpurilor fără să admită că el (Fiul icircntr-o ipostază personală distinctă nn) l-a ajutat pe Tatăl la crearea tuturor lucrurilor să fie anatema 4 Dacă cineva icircndrăzneşte să spună că Cel Nenăscut sau o parte din El s-a născut din Maria să fie anatema 5 Dacă cineva zice că Fiul lui Dumnezeu a existat fără icircndoială icircnainte de Maria dar numai icircn preştiinţa lui Dumnezeu şi că el nu era icircn Dumnezeu născut din Tatăl icircnaintea tuturor veacurilor şi că prin el au fost făcute toate lucrurile să fie anatema 6 Dacă cineva spune că substanţa lui Dumnezeu este supusă dilatării sau contracţiei să fie anatema 7 Dacă cineva zice că substanţa lui Dumnezeu dilatacircndu-se l-a format pe Fiul sau numeşte Fiu extensia substanţei lui Dumnezeu să fie anatema 8 Dacă cineva numeşte pe Fiul lui Dumnezeu Logos gacircndit sau chiar pronunţat să fie anatema 9 Dacă cineva zice că Fiul Mariei nu este decacirct un om să fie anatema 10 Dacă cineva numindu-l pe Dumnezeu Dumnezeu-omul născut din Maria icircnţelege prin aceasta pe Cel Nenăscut să fie anatema 11 Dacă cineva icircnţelege icircn maniera iudeilor (aceste cuvinte ale lui Isaia XLIV 6) lsquoEu sunt primul şi ultimul şi icircn afară de mine nu există alt Dumnezeursquo cuvinte care au fost zise pentru a exclude idolii şi falşii zei şi le icircnţelege prin excluderea celui ce s-a născut din Dumnezeu Fiul cel unic de dinaintea tuturor veacurilor să fie anatema 12 Dacă cineva căutacircnd să icircnţeleagă aceste cuvinte lsquoCuvacircntul s-a făcut truprsquo crede că Logosul s-a prefăcut icircn carne sau catilde luacircnd trup el a suferit o schimbare să fie anatema 13 Dacă cineva căutacircnd să icircnţeleagă aceste cuvinte lsquoFiul unic al lui Dumnezeu a fost crucificatrsquo crede că divinitatea sa a suferit o tulburare din cauza suferinţei a schimbării a micşorării sau a aneantizării să fie anatema 14 Dacă cineva zice că aceste cuvinte lsquoSă facem omrsquo n-au fost spuse Fiului de către Tatăl ci că Tatăl şi le-ar fi spus lui icircnsuşi (adică le-ar fi spus Logosului existacircnd icircn el icircn manieră impersonală) să fie anatema 15 Dacă cineva spune că nu Fiul ar fi apărut lui Avraam ci Dumnezeul Cel Nenăscut sau o parte din acest Dumnezeu să fie anatema 16 Dacă cineva zice că Fiul lui Dumnezeu n-a luptat ca un om cu Iacov ci că Dumnezeu Cel Nenăscut sau o parte din acest Dumnezeu este cel care a luptat să fie anatema 17 Dacă cineva nu icircnţelege despre Tatăl şi despre Fiul (aceste cuvinte ale lui Moise Geneză XIX 24) lsquoDomnul a făcut să plouă cu foc de la Domnulrsquo ci spune că

Tatăl a făcut să plouă de la el icircnsuşi să fie anatema Căci Domnul adică Fiul este cel care a făcut să plouă de la Domnul adică de la Tatăl Anatema 19 Dacă cineva numeşte pe Tatăl pe Fiul şi pe Sfacircntul Duh o singură persoană să fie anatema 26 Dacă cineva spune că Fiul n-a fost născut şi că el nu-şi are principiul icircn altul (decacirct el) admiţacircnd astfel două fiinţe nenăscute şi fără principiu şi icircn consecinţă doi dumnezei să fie anatema căci capul şi principiul a toate este Fiul iar Dumnezeu la racircndul său este capul şi principiul lui Hristos Icircn acest fel vom readuce toate cu evlavie prin Fiul la principiul tuturor lucrurilor el icircnşişi fără principiu 27 Pentru a da odată pentru totdeauna un icircnţeles adevărat icircnvăţăturii creştine adăugăm Dacă cineva nu-l mărturiseşte pe Hristos Dumnezeu şi Fiul lui Dumnezeu existacircnd icircnaintea tuturor veacurilor icircmpreună lucrător cu Tatăl la crearea tuturor lucrurilor ci spune că el nu a fost numit Hristos şi Fiu decacirct după ce s-a născut din Maria şi că a avut chiar ca Dumnezeu un icircnceput să fie anatema 138

138 J Hefele op cit p 853-861

ISTORIA SISTEMATICĂ A DOGMEI TRINITARE 5

condamnat pentru erezie la sinodul de la Antiohia din 268 Icircn timpul discuţiilor iscate icircn jurul concepţiilor lui Pavel Lucian a fost bănuit că-i apără erorile El fu excomunicat şi trăi astfel sub următorii trei succesori ai lui Pavel Domnus Timeus şi Chiril ocupacircndu-se cu critica biblică şi cu exegeza Sub episcopatul lui Tyrannus i s-a ridicat excomunicarea apoi muri ca martir icircn timpul persecuţiei lui Diocleţian din 312 şi fu onorat ca un sfacircnt7 Icircn privinţa raportului său cu Pavel de Samosata este mult mai probabil că Lucian icircl va fi combătut Dacă la un moment dat el a părut că-l sprijină pe ereticul episcop este pentru că opiniile sale erau de fapt subordinaţiene şi la fel ca şi Pavel dar nu din aceleaşi motive deprecia persoana Logosului icircntrupat Icircn realitate Lucian trebuie să fi opus principiului diofizit al lui Pavel de Samosata principiul unui singur Hristos 8 Arie şi Eusebiu i-au fost icircn tinereţe ucenici şi Lucian trebuie să fi lăsat o impresie profundă asupra lor Din operele lui Lucian n-au mai rămas decacirct puţine lucruri 9 Sinodul eusebian din Antiohia din 341 icirci atribuie o mărturisire de credinţă al cărei text ne-a fost păstrat de Sf Atanasie Din ea lipseşte icircnsă orice precizie dogmatică şi icircn plus autenticitatea ei este foarte dubioasă 10 Realitatea trebuie să fi fost cu siguran ă alta Doctrina lui Lucian al Antiohiei trebuie să fi fost mult mai extinsă şiț mai precisă ea pare să fi devansat arianismul icircn mai toate punctele sale principale căci aşa cum remarcă Tixeront această erezie nu pare să fi evoluat pornind de la un stadiu primitiv cum ar fi fost de aşteptat ci a apărut deodată icircn toate punctele sale fundamentale

Tot ce s-a păstrat din doctrina lui Lucian pare a fi părerea sa despre natura Logosului icircntrupat Asemenea unor gnostici Lucian icircnvăţa prefiguracircnd doctrina lui Apolinarie că Logosul a luat prin icircntrupare un corp fără suflet ψυχονἄ 11 Semnificaţia acestei afirmaţii este următoarea dacă Logosul nu este un Dumnezeu adevărat asemenea

7 J Tixeront op cit vol2 p21

8 E Weigl Christologie von Tode des Athanasius bis zum Ausbruch des Nestorianischen Streites (373-429) Munchen 1925 la I G Coman Şi Cuvacircntul trup s-a făcut Hristologie şi mariologie patristică Timişoara 1993 p31-32 n38

9 J Tixeront op cit vol2 p21 n2

10 Atanasie cel Mare De synodis 23 Socrate Hist eccles II 10 la J Tixeront op cit vol2 p21 n3

11 Epifanie Ancoratus 33 la J Tixeront op cit vol2 p27 n2

6 ADRIAN NICULCEATatălui ci o fiinţă inferioară icircn raport cu acesta şi de aceea infinit mai aproape de lumea noastră decacirct Tatăl el nu este totuşi asemenea nouă ci mult superior Astfel el nu a asumat o fire umană integrală ci una cu totul superioară icircn care partea raţională sufletul uman cu totul mărginit icircn performanţele sale a fost icircnlocuit de Logosul de Raţiunea divină icircnsăşi Ca şi Filon Lucian vedea icircn Logos o punte de legătură icircntre Dumnezeul cel absolut transcendent şi lumea noastră imperfectă O astfel de fiinţă trebuia aşadar să păstreze cacircte ceva din ambele nivele ale existenţei pe care urma să le apropie El Logosul trebuia prin urmare să fie o esenţă intermediară adică una semi-divină şi semi-umană icircn acelaşi timp Dar să vedem icircn cele ce urmează cum a icircnţeles Arie icircnsuşi să aplice icircn limitele teologiei sale teoria filoniană a Logosului ca intermediar

B REAC IA ADOP IANĂ PAVEL AL SAMOSATEIȚ Ț

Născut la Samosata Pavel a ajuns episcopului acestui oraş pe la 260 succedacircndu-i unui oarecare Demetrianus căzut prizonier la perşi icircn urma icircnfracircngerii răsunătoare a icircmpăratului Valerian Alegerea sa coincide cu creşterea bruscă a influenţei Zenoviei regina regatului Palmyrei icircn locul celei a Romei Caracterul politic al episcopatului lui Pavel reiese cacirct se poate de clar din faptul că el ocupa icircn acelaşi timp şi importanta funcţie civilă de ducenarius adică de mare funcţionar extrem de bogat bdquoEl scrie Eusebiu ajunse la o avere peste măsură de mare dobacircndită prin tot felul de nedreptăţi şi prin furt din lucrurile sfinte pe care le-a făcut icircn paguba fraţilor săi icircnşelacircnd pe cei care au săvacircrşit vreo iregularitate şi făgăduindu-le ajutor dacă-l plătesc cu bani deşi icircn realitate el icirci minţea scoţacircnd astfel cacircştiguri mari din uşurinţa cu care-l plăteau cei ce se simţeau icircn necaz numai ca să scape căci pentru el credinţa era un izvor de venithellipNutrea gacircnduri măreţe şi se fudulea icircmbrăcacircndu-se după moda marilor dregători plăcacircndu-i să fie numit mai mult ducenarius decacirct episcop Păşea fălos prin pieţe citind pe drum petiţii şi răspunzacircnd saluturilor mulţimii icircn timp ce era icircnsoţit de o suită numeroasăhelliprdquo 12 Aroganţa lui Pavel părea a nu mai cunoaşte margini El a icircnceput la un moment dat să interzică credincioşilor să mai ridice imnuri de slavă icircn cinstea Macircntuitorului Hristos pretinzacircnd ca acestea să fie icircnlocuite de imnuri icircn cinstea sa Această ultimă informaţie este de-a dreptul stranie i hellipfoarte pu in probabilă ș ț 13

Scandalizaţi de comportamentul dar mai ales de hristologia sa episcopii Asiei s-au adunat mai icircntacirci icircn 264 la Antiohia unde au obţinut o promisiune din partea lui de a abandona un asemenea comportament şi o asemenea doctrină Cum Pavel nu s-a ţinut icircnsă de

12 Eusebiu de Cezareea Istoria ecleziastică VII xxx 7-8 PG XX 712 la G Bardy Paul de Ssamosate DTC volXII A col46

13 Eusebiu de Cezareea Istoria ecleziastică VII xxx 10-11

ISTORIA SISTEMATICĂ A DOGMEI TRINITARE 7

promisiune ştiindu-se la adăpost de orice pedeapsă datorită icircnaltei protecţii de care se bucura din partea reginei Zenovia episcopii se adunară din nou icircn 268 la Antiohia determinacircnd de această dată depunerea lui din treaptă pentru motiv de erezie Doctrina lui Pavel spune Tixeront nu era alta decacirct aceea a adopţianului lui Teodot şi-al lui Artemon icircnsă savant prezentată 14 Abilitatea sa icircn a-şi disimula caracterul eretic al hristologiei pe care o profesa a fost icircnfracircntă icircn cele din urmă de unul dintre sinodali icircnvăţatul preot Malchion probabil şeful şcolii de retorică din oraş Ca urmare a acestui fapt Pavel a fost depus iar icircn locul său ales episcop al Samosatei fiul lui Demetrianus Bucuracircndu-se icircnsă de sprijinul politic al reginei Pavel n-a vrut să părăsească casa episcopală De aceea conflictul deşi rezolvat ecleziastic nu se icircncheiase administrativ i politic Episodul final al acestei icircntregi tevaturi s-a produs icircnsăș odată cu restabilirea autorităţii romane icircn regiune sub icircmpăratul Aurelian bdquoDeoarece Pavel nu voia absolut deloc să părăsească casa Bisericii scrie icircn continuare Eusebiu icircmpăratul Aurelian la care s-a recurs dădu o sentinţă foarte fericită cu privire la ceea ce trebuia de făcut el ordonă ca respectiva casă să fie atribuită celui pe care episcopii Italiei şi icircn special cel al Romei icircl vor agrea Şi astfel omul nostru fu alungat de puterea seculară cu cea mai mare ruşinerdquo 15

Punctul de plecare al hristologiei lui Pavel era monarhianismul Iată un rezumat al doctrinei sale realizat de Pseudo-Leonţiu bdquoIcircn privinţa divinităţii el nu vorbea decacirct despre Tatălhellip El nu zicea că icircn Hristos s-ar fi icircntrupat Logosul personal ci numea Logos ordinea şi porunca Dumnezeu a săvacircrşit prin acest om (Iisus) ceea ce a voit să facă Totuşi relativ la divinitate el nu gacircndea ca Sabeliu căci Sabeliu zicea că Tatăl Logosul şi Duhul Sfacircnt erau unul şi acelaşi lucru El zicea că Dumnezeu este o fiinţă cu trei numehellip Pavel dimpotrivă nu zicea că Tatăl Fiul şi Duhul Sfacircnt sunt unul şi acelaşi lucru ci dădea numele de Tată lui Dumnezeu care a creat totul cel de Fiu unui simplu om cel de Duh harului care a locuit icircn apostolirdquo 16 Pavel nu recunoştea deci decacirct un singur chip al dumnezeirii πρ σωπον νό ἕ adică numai πρ σωπονndashul patern ό 17 Icircn Dumnezeu Tatăl se poate distinge totuşi o raţiune λ γος şi o icircnţelepciune σοφ α Această raţiune şi această icircnţelepciune n-au icircnsă subzistenţăό ί

14 J Tixeront Histoire des dogmes vol1 p468

15 Eusebiu de Cezareea Istoria ecleziastică VII xxx 19 PG XX 717-720 la G Bardy Paul de Ssamosate DTC volXII A col47

16 Pseudo-Leonţiu De sectis III 3 PG LXXXVI 1213-1216 la G Bardy Paul de Ssamosate DTC volXII A col49

17 Epifanie de Salamina Haer LXV 3 la JTixeront Histoire des dogmes vol1 p463 n1

8 ADRIAN NICULCEAproprie distinctă de aceea a Tatălui ele sunt simple facultăţi sau atribute fără subzistenţă

νυπ στατοςἀ ό adică subzistacircnd numai icircn fiinţa Tatălui 18 Sf Epifanie şi Sf Hilarie atestă faptul că pentru a determina relaţia dintre Tatăl şi Logosul său Pavel folosea termenul de

μοο σιοςὁ ύ dar icircn sens monarhian postulacircnd că icircntre Tatăl şi Logos ar exisa nu doar o identitate de esenţă ci o identitate de persoană 19 Cu alte cuvinte icircn raport cu Dumnezeu Tatăl Logosul nu are consistenţă proprie Trebuie spus icircnsă că icircn concepţia lui Pavel Logosul nu rămacircnea pururea inconsistent bdquoTatăl afirma el icircl naşte la un moment dat şi astfel Logosul devine subzistent (real)rdquo 20 Această naştere remarcă G Bardy este de-adreptul vagă imprecisă dacă-i conferă Logosului un ipostas propriu ea nu-l separă totuşi real de Tatăl

Aşadar punctul de greutate al hristologiei lui Pavel de Samosata a fost identificarea monarhiană a Logosului cu ipostasul Tatălui Anipostatic icircn sine Logosul se cufundă de fapt icircn unicul ipostas unicul prosopon care este acela al Tatălui Că aceasta era afirmaţia sa fundamentală o dovedeşte condamnarea sa la sinodul de la Antiohia din 268 prin respingerea formală a conceptului de μοο σιος Informaţia o oferă documentul unui sinod al arienilorὁ ύ omiusieni (care icircnvă au că Fiul este doar bdquoasemănătorrdquo du Dumnezeu Tatăl) din 359 Vasileț al Ancyrei liderul acestei partide eretice şi duşman icircnverşunat al acestui termen validat cum se ştie la sinodul ecumenic de la Niceea icircn 325 a invocat la un moment dat icircn favoarea arianismului său atitudinea contrară lui μοο σιος a părinţilor adunaţi la Antiohia icircn 268ὁ ύ Avacircnd icircn frunte pe icircnvăţatul preot Malchion sinodalii au respins icircntr-adevăr termenul icircn cauză Evenimentul este atestat astfel icircn documentul omiusian redactat de Vasile al Ancyrei şi reprodus de Sf Epifanie Potrivit acestui document respingerea lui μοο σιος de cătreὁ ύ părinţii adunaţi pentru a-l judeca pe ereticul episcop al Samosatei ar fi avut următorul sens bdquoO atare pretenţie (a lui Pavel de a susţine că Logosul nu are fiinţă proprie ci fiinţa sa este icircnsăşi fiinţa Tatălui ipostaziată sub chipul Tatălui nn) obligă pe părinţi care-l judecau pe Pavel de Samosata să aplice şi Fiului termenul de ο σ α ca să arate că Fiul are un ipostasὐ ί (propriu) şi că el este subzistent (că are o consistenţă proprie nn) că el există (distinct) şi că nu este un simplu cuvacircnt (al Tatălui) Prin acest termen de ο σ α ei au arătat care esteὐ ί diferenţa dintre ceea ce nu există prin sine icircnsuşi şi ceea este subzistent (adică are o fiinţă proprie nn)rdquo 21 Icircntr-adevăr ereticul episcop accentua icircn asemenea măsură caracterul spiritual al Logosului icircncacirct icircl făcea icircn cele din urmă cu totul indistinct faţă de faţă de fiinţa Tatălui afirmacircnd direct că Logosul este μοο σιος icircn raport cu Tatăl neavacircnd adică fiinţăὁ ύ

18 Epifanie de Salamina Haer LXV 3 la JTixeront Histoire des dogmes vol1 p463 n2

19 Vezi J Schwane Histoire des dogmes volol1 p205 n2 şi 3

20 Cf Iustinian Tractatus contra monoph PG LXXXVI 1117-1120 la G Bardy Paul de Samosate DTC volXII A col50

subzistenţă ipostas propriu ci subzistacircnd icircn Tatăl νυπ στατος Aceasta nu icircnsemna icircnsăἀ ό că respingerea acestui termen de către părinţii de la Antiohia ar fi avut semnificaţia pe care i-o atribuia documentul omoiousian al lui Vasile al Ancyrei Icircn nici un caz condamnarea lui μοο σιος nu a icircnsemant afirmarea pe seama Logosului a uneiὁ ύ substanţe diferite de aceea Tatălui cum voiau să acrediteze arienii

Să revenim icircnsă la hristologia lui Pavel Toată această insistenţă a sa cu privire la caracterul cu totul indistinct al Logosului icircn raport cu Dumnezeu Tatăl era menit să argumenteze imposibilitatea corporeificării sale icircntr-un om aşa cum o profesau simonienii alogii şi mai ales montaniştii vremii Logosul trebuia să rămacircnă o putere cu totul pură de esenţă pur divină şi de aceea cu totul transcendentă oricărui om Pavel a preluat icircn mod evident distincţia ireductibilă dintre spirit şi trup dintre duh şi carne a predecesorilor săi adopţieni Icircn temeiul acestei indistincţii a Logosului de Tatăl el a ajuns să icircnlocuiască dogma icircntrupării cu o doctrină a locuirii (sau con-locuirii) Logosului icircn omul Iisus ca icircntr-un templu deci fără o coboracircre efectivă a sa la condiţia unei existenţe umane adevărate bdquoCuvacircntul (Logosul) spunea el este de sus νωθενἂ Iisus Hristos omul este de jos κ τωθενά hellip Maria n-a născut Logosul căci ea n-a existat mai icircnaintea timpului Maria a primit (icircn ea) Logosul şi nu este mai vacircrstnică decacirct Logosul ea a născut icircnsă un om asemenea nouă dar mai nobil decacirct noi icircn toate căci harul care a fost icircn el era de la Duhul Sfacircnt conform profeţiilor şi Scripturiirdquo 22 Iisus Hristos nu este aşadar decacirct un simplu om pe care icircnsă Logosul l-a inspirat de sus ν α τἐ ὐ ῷ

ν πνευσεν νωθεν λ γος ἐ έ ἂ ὁ ό 23 Inspiracircndu-l Logosul s-a unit cu omul Iisus de o manieră pur exterioară ξωθενἒ 24 locuind icircn el ca icircntr-un templu ς ν να ὡ ἐ ῷ 25 Unirea lor a fost astfel o simplă apropiere συν λευσις astfel icircncacirct unul era Logosul şi cu totulέ

21 Epifanie de Salamina Haer LXXIII 12 PG XLII 428 la G Bardy Paul de Samosate DTC volXII A col50

22 Cf Leonţiu de Bizanţ Contra Nestor Et Eutych III PG LXXXVI 1389 la G Bardy Paul de Samosate DTC volXII A col50

23 Epifanie de Salamina Contra Appolinar II 3 la JTixeront Histoire des dogmes vol1 p464 n4

24 La JTixeront Histoire des dogmes vol1 p464 n5

altul a fost Iisus Hristos λλος γ ρ στιν ηεσο ς Χριστ ς κα λλος λ γοςἂ ά ἐ Ἰ ῦ ὸ ὶ ἂ ὁ ό Coboracircnd şi locuind icircn Omul Iisus Logosul nu şi-a schimbat ο σ α sa divină icircn trupulὐ ί uman al acestuia n-a icircnceput să fiinţeze icircntr-un trup ο σ α ο σιωμ νη ν σ ματι ὐ ί ὐ έ ἐ ώ 26

Din cele de mai sus se poate uşor observa că principala preocupare a lui Pavel a fost aceea de a evita corporeizarea icircntruparea propriu-zisă a Logosului ca să nu se poată spune că Iisus Hristos a fost cu adevărat Dumnezeu icircn esenţa sa ci doar un simplu om Acest lucru apare nu numai icircn expresia ο σ αὐ ί ο σιωμ νη ν σ ματι pe care el o evitaὐ έ ἐ ώ ci şi dintr-o observaţie a Sf Atanasie cu privire la termenul de μοο σιος El oferă la unὁ ύ moment dat o interpretare cu totul diferită de aceea a Sf Epifanie şi a Sf Hilarie cu privire la motivului pentru care sinodalii de la Antiohia din 268 au respins termenul de

μοο σιος Potrivit lui episcopii care l-au depus din treaptă pe Pavel icircnţelegeau termenulὁ ύ icircn cauză icircn sens corporal căci ereticul episcop ar fi recurs la următorul sofism dacă Hristos n-a fost prin origine şi prin natură un simplu om ψ λος νθρωποςί ἄ dacă elementul divin nu i-a fost adăugat ci el a fost Dumnezeu prin propria-i esenţă şi natură atunci el a fost de aceeaşi fiinţă cu Tatăl μοο σιος τ πατρ Dar spune Pavel atunciὁ ύ ῷ ί ar trebui să admitem trei esenţe (icircn Dumnezeu) una anterioară şi alte două purcezacircnd din aceasta adică Tatăl şi Fiul Pentru a tăia scurt acest sofism al ereticului episcopii au spus cu dreptate Fiul nu este μοο σιος cu Tatăl căci raportul Fiului cu Tatăl nu este aşa cumὁ ύ icircl explică Pavel 27 Diferenţa de interpretare dintre Atanasie pe de o parte şi Epifanie şi Hilarie pe de alta este doar aparentă Icircn realitate icircn timp ce icircn textele Sf Epifanie şi Hilarie ereticul episcop apare ca favorabil termenului icircn cauză folosindu-l chiar ca bază a argumentării sale icircn privinţa condiţiei eterne a Logosului divin icircn textul Sf Atanasie acelaşi Pavel icircl respinge dar nu cu privire la acelaşi Logos divin ci cum uşor se poate observa pe seama omului Iisus a lui Iisus cel istoric pentru a argumenta deosebirea de esenţă a acestuia icircn raport cu Logosul de fapt cu esenţa divină icircnsăşi Pavel respinge

μοο σιος pentru a-l putea menţine pe Iisus un simplu om ψ λος νθρωπος ὁ ύ ί ἄ

Cum sinodalii icircl presau cacirct se poate de firesc ca să recunoască dumnezeirea lui Iisus Hristos el a recurs la sofismul redat de Sf Atanasie dacă Iisus ca om este prin

25 Epifanie de Salamina Contra Appolinar II 1 la JTixeront Histoire des dogmes vol1 p464 n6

26 La JTixeront Histoire des dogmes vol1 p464 n7 8 9

27 La J Schwane Histoire des dogmes vol1 p206 n3

propria esenţă Dumnezeu atunci trebuie să admitem nu una ci trei esenţe icircn Dumnezeu una anterioară şi alte două purcezacircnd din aceasta adică esenţa Tatălui şi pe aceea a Fiului Este uşor de recunoscut sub masca acestui sofism al lui Pavel referinţa clară la modalismul sabelian potrivit căruia am avea icircn Dumnezeu mai icircntacirci monada eternă apoi manifestările ei temporale succesive sub chipurile Tatălui şi Fiului Sabeliu este aşadar cel vizat aici şi oferit de Pavel ca alternativă inacceptabilă la propria doctrină căci el este cel ce icircnvăţa existenţa icircn Dumnezeu a trei esenţe Situaţia era icircntr-adevăr dilematică pe de o parte Pavel uza de termenul μοο σιος pentru a defini statutul Logosului icircn raportὁ ύ cu Dumnezeu Tatăl dar consecinţa era aceea a confundării sale cu Tatăl pe de alta Pavel refuza folosirea aceluiaşi termen cu referire la Iisus cel istoric aşa cum vor fi vrut la un moment dat poate sinodalii argumentacircnd că a-l admite icircnsemna eşuarea icircn sabelianism Ambarasaţi peste măsură de aceste subtilităţi de dilema celor două utilizări egal de inacceptabile ale termenului icircn cauză sinodalii au tăiat pur şi simplu nodul gordian renunţacircnd cu totul la el Şi iată astfel o interpretare care nu vine decacirct să completeze explicaţie Sf Epifanie şi a Sf Hilarie cu privire la motivul pentru care sinodul de la Antiohia icircmpotriva lui Pavel de Samosata a condamnat termenul de

μοο σιος ὁ ύ

Iisus este astfel după ereticul episcop al Samosatei un simplu om Cu toate acestea explică el Iisus a fost o persoană unică fără egal Uns de către Duhul Sfacircnt la botez el a atins perfecţiunea morală Iubirea sa pentru Dumnezeu a fost fără greşeală iar voinţa sa absolut impecabilă cu totul superioară voinţei sale naturale Ca recompensă pentru această vieţuire dreaptă Dumnezeu i-a conferit puterea de a face minuni Iisus triumfă asupra păcatului nu numai icircn el icircnsuşi ci şi icircn noi căci el ne răscumpără ne salvează şi icircn acelaşi timp uneşte indisolubil cu Dumnezeu puritatea vieţii lui ca şi suferinţele pe care le-a icircndurat i-au conferit dreptul de a purta un nume mai presus de orice alt nume Icircmbrăcat cu o asemenea demnitate divină i s-a dat astfel dreptul de a judeca vii şi morţii astfel icircncacirct noi icircl putem numi bdquoDumnezeu născut dintr-o fecioară Dumnezeu care s-a arătat din Nazaret θε ν κ τ ς παρθ νου θε ν κ Ναζαρ τὸ ἐ ῆ έ ὸ ἐ ὲ

φθ νταrdquo ὀ έ 28 Separacircndu-l cu totul pe Iisus cel istoric de Dumnezeu Logosul şi consideracircndu-l un simplu om ψ λος νθρωπος Pavel icircl separa totuşi şi de ceilalţiί ἄ oameni căci el vorbea de o diferenţă de constituţie icircntre Iisus şi noi Iisus a fost zicea el o fiinţă unică fără pereche 29 Astfel deşi Iisus n-a fost decacirct un simplu om unirea sa cu

28 La JTixeront Histoire des dogmes vol1 p464 n11 12 p465 n1 2

29 La JTixeront Histoire des dogmes vol1 p464 n11

Icircnţelepciunea divină cu Logosul lui Dumnezeu Tatăl a fost atacirct de stracircnsă icircncacirct această unire συν λευσις i-a conferit o organizare diferită de aceea a noastră τερ αν τ νέ ἑ ί ὴ κατασκευ ν τ ς μετ ρας ὴ ῆ ἡ έ 30 Iisus n-a fost astfel un Dumnezeu prin propria-i natură ci doar un Dumnezeu printr-o adopţie a sa de către Dumnezeu Tatăl printr-o icircnălţare a sa prin propria-i virtute De aici caracterizarea hristologiei sale de către Harnack ca adopţiană

Comentacircnd această doctrină ciudată a efectului unirii Logosului cu natura umană a lui Iisus G Bardy icircşi exprimă completa nedumerire cu privire la sensul ei căci spune bdquoAcesta este unul dintre punctele cele mai obscure dar icircn acelaşi timp dintre cele mai atestate ale doctrinei samosateene S-ar părea că Pavel este sfacircşiat icircntre dorinţa de a salva anumite idei tradiţionale şi aceea de a menţine unitatea sistemului său Iisus este superior celorlalţi oameni nici patriarhii nici profeţii nici Moise icircnsuşi nu l-au egalat pe Macircntuitorul Totuşi oricacirct de diferit a putut fi el faţă de toţi ceilalţi Iisus rămacircne un om căci doar un simplu atribut divin Icircnţelepciunea este cel ce a locuit icircn el şi l-a umplut de virtute Icircnţelepciunea nu s-a unit astfel cu el decacirct printr-o unire pur morală el (Iisus) n-a fost decacirct casa icircn care aceasta a locuit sau doar un veşmacircnt pe care aceasta l-a icircmbrăcat Icircn nici un moment nu se poate vorbi de o unitate icircn Hristos icircn care Icircnţelepciunea şi-a făcut casă Totul este departe de a fi clar icircn acest rezumat pe care noi am icircncercat să-l prezentăm cu privire la icircnvăţătura paveliană spune Bardyrdquo 31 Patrologul catolic a pierdut icircnsă din vedere ceea ce el icircnsuşi a semnalat icircntr-un alt articol cu privire la Taţian Asirianul Pentru Taţian Logosul este tot atacirct de impersonal şi de indisolubil icircn raport cu Tatăl pe cacirct este el la Pavel de Samosata Taţian reuşeşte icircnsă să explice influenţa acestui Logos asupra oamenilor nu ca pe o corporeificare a sa şi astfel ca pe o desprindere a sa de Tatăl ca pe o individualizare a sa icircn raport cu Dumnezeu Tatăl ci ca pe o acţiune de organizare a materiei confuze din fiinţa ascultătorilor săi sau a celor icircn care locuieşte 32 Este evident o acţiune a unei puteri impersonale de organizare a materiei confuze din

30 Cf Leonţiu de Bizanţ Contra Nestor Et Eutych III PG LXXXVI 1393 la G Bardy Paul de Samosate DTC volXII A col50

31 G Bardy Paul de Samosate DTC vol XII A col50-51

32 Taţian Asirianul Orat 5 PG VI 816-817 la G Bardy Monarchianisme DTC vol X B col2194

omul Iisus rezultatul fiind că icircn baza acestei simple organizări raţionale a propriei fiinţe umane Iisus este cu totul superior celorlalţi oameni Astfel prezenţa Logosului icircn omul Iisus n-a fost una icircn persoană ci una organizatorică de refacere a caracterului raţional icircntr-o natură răvăşită de păcat şi devenită tocmai pentru aceea iraţională Acesta este icircnsă o acţiune din afară ξωθεν a Logosului asupra lui Iisus nu una din interiorul fiinţei şiἒ persoanei acestuia

Am detaliat pacircnă aici hristologia paveliană propriu-zisă adică teoria despre adevărata natură a lui Iisus şi a unirii sale cu Logosul divin Care este icircnsă soteriologia care va fi putut decurge din hristologia lui Pavel de Samosata sau măcar dintr-o asemenea hristologie adopţiană Răspunsul la o asemenea icircntrebare nu este cu totul ipotetic deşi lipsesc cu desăvacircrşire informaţiile cu privire la un asemenea subiect Să aşezăm premizele Hristologia sa adopţiană s-a constituit pe confuzia monarhiană a Logosului cu Dumnezeu Tatăl Considerat a fi icircnsăşi esenţa divină a Tatălui Logosul astfel icircnţeles nu a mai putut fundamenta dogma icircntrupării din cauza incompatibilităţii absolute dintre condiţia sa de spirit pur absolut divin pe de o parte şi aceea pur trupească carnală chiar a omului Iisus stabilind statutul Logosului prin prisma distincţiei dintre duh şi carne dintre spirit şi trup Pavel a ajuns inevitabil să afirme caracterul pur uman al lui Iisus şi unirea sa cu totul exterioară doar morală cu Logosul Dar aceeaşi grilă de interpretare aceeaşi antiteză fundamentală dintre spirit şi trup a fost folosită la un moment dat icircn Occident la Roma de către papa Calist şi icircn Africa de către Praxeas Utilizacircnd amacircndoi icircn hristologia lor monarhiană această antiteză au ajuns amacircndoi la ceea ce Tertulian a numit patricompasianism Concepacircndu-l icircn icircntregime ca spirit cei doi n-au mai putut susţine că Tatăl este cel care a suferit pe cruce ci omul Iisus Patricompasianismul afirmă icircn fond că cel care a suferit a fost doar omul Iisus nu Tatăl cu Dumnezeirea sa Tatăl icircnsă a com-pătimit Patripasianismul a fost icircn realitate o hristologie adopţiană avant la lettre

Icircn acest context com-pătimirea poate fi considerată ca esenţa soteriologiei adopţiene Aşa cum Logosul doar a icircmpreună-locuit a con-locuit icircn şi cu Iisus tot astfel se poate spune că pe cruce a com-pătimit cu Iisus Patima ca şi naşterea Pavel nu le-a atribuit Logosului ci omului Iisus icircn baza unirii sale morale cu Logosul el va fi putut spune icircnsă că şi Logosul a participat la patima sa deşi cu totul exterior icircn sensul unei pătimiri morale a unei com-pătimiri de fapt Pătimirea lui Iisus a fost de altfel considerată de Pavel ca exprese a prezenţei organizatoare a Logosului icircn trupul său uman ca o durere cu totul meritoasă căci ea n-a fost altceva decacirct o părăsire a iraţionalului introdus icircn firea lui Iisus de păcatul general uman Macircntuirea n-a putut fi icircn acest context pentru Pavel de Samosata decacirct o revenire progresivă a trupului uman a omului pur şi simplu la raţionalitatea Logosului icircnsuşi Numai icircn acest sens a putut el califica pe Iisus ca θε ν κ τ ς παρθ νου θε ν κ Ναζαρ τ φθ ντα Dacă ar fi să căutăm cu orice preţὸ ἐ ῆ έ ὸ ἐ ὲ ὀ έ un termen care să definească hristologia lui Pavel prin imitarea mecanică a

patripasianismului lui Praxeas şi al lui Calist ar trebui să-l găsim icircn acela de logocompasianism Şi nu este cacirctuşi de puţin icircntacircmplător că patricompasianismul lui Praxeas a apărut sub presiunea confruntării acestuia cu montanismul african Dacă icircn Africa montanismul a putut fi atacirct de presant icircncacirct să-l determine pe Praxeas la adoptarea acestei hristologii adorţiene avant la lettre cu cacirct mai presantă trebuie să fi fost aceeaşi erezie icircn Asia adică exact icircn teritoriile ei de origine Pe de altă parte dacă ne gacircndim că Pavel de Samosata nu făcea nici o diiferenţă icircntre Logos şi Tatăl adopţianismul său ar putea fi numit tot patricompasianism ca şi acela al lui Praxeas şi Calist icircn sensul că prin Logosul său impersonal Tatăl a com-pătimit icircn omul Iisus de fapt alături de omul Iisus

Am arătat icircn acest capitol apari ia unei gnoze profund diferite de a aceeaț generată icircn mediile siriene i samarinene Mediul alexandrin icircn care a apărut ea spreș deosebire de mediile de gacircndire samaro-siriene caută sinteza icircntre gacircndirea greacă i ceaș orientală pe toate fronturile Acestei tendin e i s-a supus i ceea ce numim bdquognozaț ș alexandrinărdquo i evident reprezentantul ei cel mai de seamă Valentin Sinteza vizată aiciș de gnoză este aceea dintre lumea pur spirituală a Primului Principiu pe de o parte iș lumea sublunară materială pe de alta Valentin reu e te să ispitească min ile curioase aleș ș ț vremii sale cu tabloul unei lumi intermediare formată din numero ii eoni ai pleromei saleș care nu sunt nici cu totul divini ca principiul lor originar dar nici supu i scăderilorș materiei ca fiin ele lumii noastre Viziunea sa metafizică este aceea a unei scări careț coboară din vacircrful existen ei supreme unde se află Dumnezeul său transcendent pacircnă laț nivelul de jos al lumii materiale pe tot acest traseu el icircn iră nenumăra i eoni care derivăș ț din principiul suprem i apoi unii din al ii dar mereu inferiori originii lor icircn ceea ceș ț prive te propria substan ă Valentin este cel care introduce icircn gacircndirea cre tină concepteș ț ș fundamentale ca cele de ipostas de procesiune etc dar care icircn acela i timp lansează iș ș ideea că anterior na terii primului eon Primul Principiu era cu totul singur că neavacircndș icircncă un fiu nu era icircncă tată Este afirma ia care i-a permis să argumenteze inferioritateaț succesivă a eonilor pleromei sale Principala ideea care se află icircn substratul metafizicii sale este aceea că eonii sunt ulteriori procesiunilor lor de origine ceea ce-i face inferiori i total diferi i icircn raport cu originea din care au ie itș ț ș

Icircn fa a acestei viziuni seducătoare ce pare a fi cucerit la un moment datț majoritatea spiritelor cultivate ale imperiului roman Biserica a trebuit să reac ionezeț apăracircnd consubstan ialitatea Fiului cu Dumnezeu Tatăl i a Duhului Sfacircnt cu Tatăl i cuț ș ș Fiul Din nefericire clerul roman pe teritoriul căruia s-a declan at această bătălie cuș gnoza valentiniană nu era pregătit să icircn eleagă subtilită ile metafizice ale problemei Esteț ț motivul fundamental ce pare a fi favorizat apari ia tot la Roma a sabelianismuluiț Sabeliu de Cyrene minte genială icircn materie de teologie este cel care a lansat pentru prima dată icircmpotriva gnozei faimoasa teorie a rela iilor prin celebrul său concept deț

οπ τωρ Sugeracircnd că Fiul preexistă ca poten ă icircn monada divină anterior originii saleὑ ά ț

adică anterior na terii sale din Fecioara Sabeliu a reu it să argumenteze icircmpotriva gnozeiș ș identitatea reală a ipostaselor icircn planul iconomiei Promovacircndu- i conceptul său deș

οπ τωρ gacircnditorul din Cyrene pare să fi reu it icircntr-adevăr să dea o puternică loviturăὑ ά ș conceptuală gnozei lui Valentin Din nefericire icircnsă consecin ele icircn domeniul icircnvă ăturiiț ț tradi ionale despre Sf Treime erau catastrofale Icircn baza acelui faimos οπ τωρț ὑ ά procesiunile divine promovau icircn planul iconomiei o diferen iere total inconsistentă aț persoanelor treimice unele de altele ba chiar o existen ă a lor cu totul efemerăț temporară inacircnd numai de istoria macircntuirii iar nu de condi ia lor intrinsecă ț ț

16 ADRIAN NICULCEA

CAPITOLUL II

ARIANISMUL GREC I RĂSPUNSUL LUI MARCELȘ AL ANCYREI FOTIN DE SIRMIU

A SUBORDINA IANISMUL ARIANȚ

1 Arie din Alexandria

Istoricii dogmelor l-au prezentat din totdeauna pe Arie ca pe un eretic antitrinitar şi au icircncadrat concepţia lui la categoria abaterilor de la dreapta credinţă icircn ceea ce priveşte dogma trinitară Consideraţiile sale despre statutul inferior al Logosului icircn raport cu Dumnezeu Tatăl sunt menite să fundamenteze teoria sa despre Logos ca punte de legătură icircntre Dumnezeu Tatăl şi lumea noastră materială Principala preocupare a lui Arie a fost astfel aceea de a contura asemenea gnosticilor statutul unei fiinţe intermediare capabilă să explice creaţia şi chiar răscumpărarea icircn condiţiile icircn care unui Dumnezeu cu totul transcendent şi incompatibil cu lumea acest lucru icirci era imposibil Astfel esenţialul doctrinei lui Arie este nu Logosul ca persoană inferioară Tatălui ci Logosul ca fiinţă intermediară icircntre Dumnezeu şi om capabilă să realizeze opera de creaţie a lumii icircn locul lui Dumnezeu dar şi opera de răscumpărare a umanităţii din starea ei de cădere

Ceea ce l-a preocupat pe Arie chiar şi atunci cacircnd aborda problema Duhului Sfacircnt a fost deci acest statut cu totul special al Logosului de punte icircntre Dumnezeu Tatăl şi lumea noastră materială bdquo(Arie) spune Schwane n-a ajuns să nege de la icircnceput divinitatea lui Iisus Hristos ca să ajungă la un astfel de rezultat el a trebuit să facă un lung ocol Ca cei mai mulţi antitrinitari el puse pe primul plan doctrina despre unitatea lui Dumnezeu şi susţinu că ea este incompatibilă cu pluralitatea persoanelor divine icircn special cu aceea a unui Fiu consubstanţial cu Tatăl Ajuns la un asemenea monoteism el nu pretinse cum făceau sabelienii că Dumnezeul unic s-a icircntrupat sau că s-a revelat sub diferite forme icircn lumea finită o astfel de doctrină i se părea nedemnă de Dumnezeu El invocă doctrina lui Platon şi a lui Filon conform căreia fiinţa divină absolută τὸ νὄ nu putea intra icircn nici un raport cu

ISTORIA SISTEMATICĂ A DOGMEI TRINITARE 17

lumea finită deoarece era mult prea sublimă pentru a se revela sub o formă umană Astfel pentru a nu cădea pe de o parte icircn diteism sau icircn politeism iar pe de alta icircn sabelianism nu-i rămacircnea decacirct să imagineze o fiinţă supremă intermediară care să-şi pună icircn aplicare planurile icircn lumea finită şi să icircmplinească opera de creaţie şi răscumpărarerdquo 33

Icircntr-adevăr un fragment din principala sa operă Thalia pune icircn evidenţă această preocupare icircn termenii următori bdquoDumnezeu zice Arie nu a fost icircntotdeauna Tată a existat un timp deci cacircnd el nu era icircncă Tată El a devenit Tată abia ulterior Fiul n-a existat din totdeauna Toate lucrurile au fost create din neant deci toate lucrurile sunt creaturi şi opere Cuvacircntul lui Dumnezeu a fost şi el creat din neant astfel a fost un timp cacircnd el nu era El nu exista deci icircnainte de a fi fost născut ci a icircnceput (să existe) ca fiinţă creată Iniţial Dumnezeu era singur Cuvacircntul şi icircnţelepciunea icircncă nu existau Prin urmare cacircnd Dumnezeu a vrut să ne creeze el a făcut mai icircntacirci o fiinţă şi a numit-o Cuvacircnt Icircnţelepciune şi Fiu pentru a ne crea prin elhelliprdquo 34 Acelaşi lucru icircl găsim afirmat şi-ntr-o scrisoare a lui Alexandru patriarhul Alexandriei către episcopii orientali pe care icirci avertizează că după Arie Fiul nu există prin sine icircnsuşi ca un Dumnezeu adevărat asemenea Tatălui ci bdquoel a fost creat pentru noi pentru ca apoi Dumnezeu să ne creeze pe noi prin el ca printr-un instrument el n-ar fi existat dacă Dumnezeu n-ar fi vrut să ne creezerdquo 35 De ce a recurs Dumnezeu la serviciile unei fiinţe intermediare pentru a-şi realiza obiectivele De ce a creat el lumea prin intermediul Logosului Sofistul Asterie partizan al lui Arie explică motivul spunacircnd că lumea n-ar fi putut suporta greutatea unei acţiuni directe a lui Dumnezeu μὴ

δύνατοἐ τὰ λοιπὰ κτίσματα τ ςῆ κράτουἀ χειρ ςὸ τοῦ γεννήτουἀ ργας ανἐ ἰ βαστ ξαιἀ 36

O fiinţă cu adevărat intermediară icircntre Dumnezeu şi lume trebuie să aibă cacircte ceva din ambele extreme dar deopotrivă să se şi deosebească de ele Cu alte cuvinte Logosul trebuie să fie distinct de creaţie adică superior ei căci altfel n-ar putea s-o ridice din condiţia sa căzută dar el trebuie să fie distinct şi icircn raport cu Dumnezeu căci altfel nu s-ar putea apropia de lume Aceste consideraţii de natură platonico-filoniană şi de inspiraţie lucianistă l-au determinat pe Arie să-şi icircnceapă marea sa operă de contestare a doctrinei oficiale a

33 J Schwane op cit vol1 p207-208

34 Ortiz de Urbina Niceacutee et Constantinople Edition de lrsquoOrante Paris 1963 p19

35 Ortiz de Urbina op cit p251-252

36 Atanasie Contra arianos I 5 cf De dectretis 8 la J Tixeront op cit vol2 p25 n2 subsol

18 ADRIAN NICULCEAepiscopului său exact icircn acel punct icircn care el credea că acesta pune icircn pericol caracterul de mijlocitor al Logosului raportul Logosului cu Dumnezeu Tatăl Natura controverselor icircn care el s-a angajat l-au obligat astfel să-şi concentreze argumentarea aproape exclusiv asupra acestui aspect al naturii Logosului Iată icircn continuare principalele fragmente din Thalia icircn care el fixează raportul Logosului mai icircntacirci cu Dumnezeu Tatăl bdquoDumnezeu nu a fost din totdeauna Tată a existat deci un timp icircn care el icircncă nu era Tată abia ulterior a devenit el Tată Fiul deci n-a existat din totdeauna căci toate lucrurile (inclusiv Fiul) au fost create din neant toate lucrurile nu sunt decacirct creaturi şi opere Astfel Logosul lui Dumnezeu a fost şi el creat din neant a fost deci un timp icircn care el icircncă nu era el nu exista icircnainte de a fi fost creat Aşadar şi el a icircnceput prin a fi creat căci iniţial Dumnezeu era singur Logosul şi Icircnţelepciunea nu existau icircncă Or cacircnd Dumnezeu a vrut să ne creeze el a creat mai icircntacirci o fiinţă şi a numit-o Logos Icircnţelepciune şi Fiu pentru a ne crea prin elhelliprdquo bdquoTatăl este invizibil Fiului Astfel Logosul (Fiul) nu-l poate vedea şi nici cunoaşte icircn mod perfect şi exact pe Tatăl său Ceea ce el cunoaşte şi vede cunoaşte şi vede după propria sa măsură aşa cum noi icircnşine cunoaştem după propria noastră putere Dar Fiul nu cunoaşte icircn mod exact nu numai pe Tatăl lipsindu-i icircnţelegerea pentru asemenea măsură dar el nu-şi cunoaşte nici propria esenţăhelliprdquo

Iată acum i cacircteva texte cu referire directă la Fiul bdquoNu există deci douăș Icircnţelepciuni există numai una care este proprie lui Dumnezeu şi coexistă cu el Prin această Icircnţelepciune a fost creat Fiul şi numai icircn măsura icircn care participă la ea este el numit Icircnţelepciune şi Logos Căci Icircnţelepciunea (adică Fiul) a venit la existenţă abia prin Icircnţelepciunea (lui Dumnezeu) adică mulţumită Dumnezeului Icircnţelepciunii Icircn mod similar există icircn Dumnezeu un alt Logos alături de Fiul şi numai icircn măsura icircn care acesta participă la acest Logos el Fiul este numit Logos şi Fiu prin harhelliprdquo bdquoExistă puteri diferite una este proprie lui Dumnezeu şi eternă prin icircnsăşi natura ei Hristos nu este icircnsă adevărata putere a lui Dumnezeu ci numai una din cele care se numesc puteri ca lăcusta sau omida (icircn sensul de pedepse trimise de Dumnezeu peste lume nn) Totuşi el nu este numit doar o simplă putere (asemenea acelora nn) ci mare putere Există deci multe alte puteri asemenea Fiului (deşi nu egale lui nn) şi pe care David le numeşte astfel atunci cacircnd zice icircn psalmi (XXIV10) Dumnezeul puterilorhelliprdquo bdquoPrin natura sa Logosul este ca noi toţi adică supus schimbării dar liber icircn sine icircnsuşi icircn măsura icircn care el vrea poate rămacircne bun Dacă ar vrea el s-ar putea schimba (icircn rău nn) ca şi noi deoarece prin icircnsăşi natura sa el este schimbător τρεπτός Iată pentru ce Dumnezeu anticipacircnd că el va fi bun i-a dăruit de mai icircnainte această slavă pe care ca om a cucerit-o mai apoi prin propria-i virtute Aşadar tocmai pentru că Dumnezeu a cunoscut de mai icircnainte cele ce el avea să lucreze l-a făcut să se nască astfelhelliprdquo bdquoLogosul deci nu este cu adevărat Dumnezeu Deşi este numit Dumnezeu el nu este aşa ceva cu adevărat ci numai prin participarea sa la har ca toate celelalte el nu este Dumnezeu decacirct nominal După cum toate lucrurile sunt prin esenţa lor străine de Dumnezeu şi diferite de el tot astfel şi Logosul este absolut străin faţă de esenţa şi de ceea ce-i este propriu Tatălui λλότριοςἀ μ νὲ καὶ νόμοιοςἀ κατὰ πάντα τ ςῆ τοῦ πτρ ςὸ ο σίαςὐ καὶ διότητοςἰ el face parte din racircndul lucrărilor şi creaturilor el este una dintre elehelliprdquo

Icircn fine iată i un text icircn care apar indirect părerile lui Arie despre cea de a treiaș persoană a Sf Treimi bdquoDivizate prin natură cu totul icircndepărtate disjuncte străine şi fără nici o legătură icircntre ele sunt esenţele Tatălui Fiului şi Duhului Sfacircnt ei sunt cu totul

ISTORIA SISTEMATICĂ A DOGMEI TRINITARE 19

neasemănători icircn ceea ce priveşte esenţa şi slava (distanţa dintre ei icircntinzacircndu-se) la infinit Deci el (Logosul) nu are o esenţă şi o slavă asemănătoare ci diferă total atacirct de Tatăl (căruia icirci este inferior nn) cacirct şi de Duhul Sfacircnt (căruia icirci este superior nn)hellip Logosul icircn ceea ce-l priveşte este separat de Tatăl şi nu are absolut nimic comun cu elhelliprdquo 37

Expunerea ideilor lui Arie se opreşte de obicei la acest aspect al doctrinei sale despre raportul Logosului cu Dumnezeu Tatăl aspect cuprins icircn special icircn celebra sa lucrare Thalia Dar Arie nu vedea icircn persoana Logosului doar o fiinţă subordonată inferioară Dumnezeului suprem preocuparea sa ca şi la Filon era de a contura această persoană ca o adevărată fiinţă intermediară icircntre Dumnezeul suprem şi lumea materială absolut inferioară Acest al doilea aspect neglijat icircn mod curent sau pus foarte puţin icircn evidenţă apare icircntr-o scrisoare pe care Arie a adresat-o la un moment dat episcopului său icircntr-o icircncercare de a se icircmpăca cu el Iată principalele sale afirmaţii cuprinse icircn această scrisoare bdquoCredinţa pe care am primit-o de la strămoşii noştri şi pe care am icircnvăţat-o de la tine Prea Fericitule Părinte este aceasta noi cunoaştem un singur Dumnezeu nenăscut unul singur etern unul singur fără principiu singur adevărat nemuritor singur icircnţelept singur bun singur atotputernic unul singur judecător moderator şi guvernator al tuturor lucrurilor imuabil şi fără schimbare drept bun acelaşi Dumnezeu al Legii şi profeţilor dar şi al Noului Testament care a născut icircnaintea timpurilor pe Fiul său prin care el a făcut veacurile şi toate lucrurile (sn)rdquo bdquo(Cunoaştem de asemenea şi pe Fiul) născut nu icircn aparenţă ci cu adevărat subzistacircnd printr-un efect al voinţei lui Dumnezeu imuabil şi fără schimbare creatură perfectă a lui Dumnezeu κτίσμα τοῦ θεοῦ τελε ονῖ dar nu ca vreuna dintre creaturi produs dar nu ca vreunul dintre lucrurile produse produs nu cum afirmă Valentin ca şi cum ar fi o emanaţie din Tatăl produs nu cum a spus Maniheu ca şi cum ar fi o parte a fiinţei lui Dumnezeu produs nu cum a spus Sabeliu care diviza unitatea numindu-l pe Fiul Tată produs nu cum a spus Hieracas pentru care el este lumină din lumină sau ca o torţă divizată icircn două nu ca şi cum cel ce exista mai icircnainte ar fi devenit după aceea sau ar fi fost creat din nou icircn Fiul bdquoTu icircnsuţi Prea Fericitule Papă ai respins de multe ori chiar icircn mijlocul Bisericii şi al adunării pe toţi aceştia care afirmau astfel de lucruri Dar aşa cum am mai spus el a fost creat icircnainte de timpuri şi icircnaintea veacurilor şi a primit de la Tatăl viaţa şi existenţa şi splendorile slavei pe care Tatăl i le-a conferit (sn) Icircntr-adevăr dacircndu-i drept moştenire toate lucrurile Tatăl nu s-a privat pe el icircnsuşi de ceea ce-i este propriu anume de a fi fără principiu căci el este izvorul a toate Iată pentru ce există trei ipostase Tatăl Fiul şi Duhul Sfacircnt bdquoDumnezeu care cu adevărat este cauza tuturor celor ce există este absolut singur icircn a fi fără principiu Fiul născut icircn afara timpului de către Tatăl creat şi icircntemeiat icircnaintea veacurilor nu exista icircnainte de a fi născut ci născut icircn afară de timp icircnaintea tuturor lucrurilor singur el a fost creat (direct nn) de Tatăl El icircnsă nu este nici etern nici coetern şi nici nu participă la a fi nenăscut asemenea şi icircmpreună cu Tatăl El nu-şi are existenţa deodată cu Tatăl cum zic unii despre unul şi despre celălalt afirmacircnd două principii nenăscuterdquo 38

Cu o astfel de scrisoare mai ales cu afirmaţiile ultime despre statutul Logosului icircn

37 Ortiz de Urbina op cit pp254-255 CJ Hefele Histoire des concils Beuchesne Paris 1910 vol1 p376 n14 p377 n24

raport cu Dumnezeu Tatăl era firesc ca Arie să nu-şi atingă scopul Departe de a pacifica relaţiile sale cu patriarhul Alexandru el le-a icircnrăutăţit şi mai mult şi conflictul s-a acutizat conducacircnd la convocarea primului sinod ecumenic Ceea ce trebuie reţinut icircnsă din textul scrisorii este statutul superior pe care Arie icircl acordă Logosului icircn raport cu restul creaturii Logosul deşi creatură icircn substanţa sa nu este o creatură ca celelalte ci o creatură perfectă κτίσμα τοὔ θεοὔ τελε ονῖ 39 Dacă Dumnezeu ar fi vrut să creeze o altă făptură perfectă aceasta n-ar fi putut fi decacirct cel mult egală cu aceea a Logosului dar icircn nici un caz superioară 40 Doar el a fost creat direct de către Dumnezeu Tatăl toate celelalte creaturi au fost aduse la existenţă prin el adică depind nu direct de Dumnezeu ci de Logosul creatorul lor şi-i sunt astfel necesarmente inferioare Duhul icircnsuşi ca al treilea ipostas a fost creat prin el ca primă operă a sa şi de aceea icirci este inferior cu atacirct mai mult restul creaţiilor sale Toate au fost create icircn timp doar el Logosul a fost creat icircnaintea timpurilor deci direct de către Tatăl Toate sunt supuse schimbării datorită naturii lor create Logosul singur deşi creat este imuabil desigur nu ca Dumnezeu adică prin propria-i fiinţă ci datorită hotăracircrii voinţei sale neclintite Din acest motiv a meritat el bdquoviaţa şi existenţa şi splendorile slavei pe care Tatăl i le-a conferitrdquo adică statutul de primă creatură şi de instrument al creaţiei tuturor celorlalte Icircn aceste condiţii Logosul este icircntr-adevăr acea fiinţă intermediară icircntre Dumnezeul cel infinit diferit de lume şi lumea materială absolut inferioară prin icircnsăşi esenţa ei de creatură Fără să fie asemenea lui Dumnezeu Logosul este icircnsă diferit şi faţă de lumea materială Inferior lui Dumnezeu Logosul este totuşi superior icircntregii creaţii Avacircnd icircnsă cacircte ceva atacirct din Dumnezeu cacirct şi din lumea creată Logosul este cu adevărat acel mijlocitor capabil să explice actul creaţiei şi al revelării lui Dumnezeu icircn lume dar şi apropierea acesteia de Dumnezeu urcuşul ei spre cele superioare

Am studiat pacircnă aici relaţia Logosului cu Dumnezeu Tatăl Care este icircnsă relaţia sa cu Duhul Sfacircnt Arie menţionează icircntr-adevăr pe alocuri şi persoana Duhului Sfacircnt Consideraţiile sale relative la cea de a treia persoană a Sf Treimi sunt icircnsă cu totul obscure şi dispersate Cu privire la această problemă Tixeront face următoarea remarcă

38 Ortiz de Urbina op cit pp252-253 CJ Hefele op cit p357 n1

39 J Tixeront op cit vol2 p26 jos

40 Atanasie De synodis 46 la J Tixeront op cit vol2 p26 n1

bdquoAsupra Duhului Sfacircnt fragmentele lui Arie sunt foarte puţin explicite El admite ipostasul (Duhului) ca formacircnd alături de Tatăl şi de Fiul o treime Dar Duhul Sfacircnt este icircn viziunea sa infinit icircndepărtat separat de celelalte două persoane le este străin prin esenţă el nu posedă nici măcar aceeaşi slavă cu ele Arie făcea probabil din Duhul o creatură a Fiului Acest punct al doctrinei sale a rămas icircn umbră pacircnă icircn ziua icircn care a fost pus icircn lumină de erezia macedonianărdquo 41 Atunci cacircnd ajunge să se refere la cea de a treia persoană treimică Arie o face icircn intenţia de a arăta că Logosul este diferit atacirct faţă de Tatăl cacirct şi de faţă de Duhul ca icircn următorul fragment bdquoDivizate prin natură cu totul icircndepărtate disjuncte străine şi fără nici o legătură icircntre ele sunt esenţele Tatălui Fiului şi Duhului Sfacircnt zice el ei sunt cu totul neasemănători icircn ceea ce priveşte esenţa şi slava (distanţa dintre ei icircntinzacircndu-se) la infinit Deci el (Fiul) nu are o esenţă şi o slavă asemănătoare el diferă total de Tatăl şi de Duhulhelliprdquo 42 Sensul acestui text este acela că Logosul diferă de Dumnezeu Tatăl deoarece icirci este cu totul inferior şi subordonat dar el diferă radical şi de Duhul Sfacircnt căruia icirci este cu totul superior ba chiar creator astfel el este o fiinţă intermediară Menţionarea celei de a treia persoane adică a Duhului Sfacircnt era menită astfel să pună icircn evidenţă diferenţa considerabilă a Logosului faţă de creatură Duhul Sfacircnt este abordat de Arie ca simbol al creaturii propriu-zise al lumii noastre materiale din care face parte ca primă creatură a Logosului Cu alte cuvinte atunci cacircnd se referă la Duhul Sfacircnt Arie o face pentru a arăta că Logosul este de fapt un mediator icircntre Dumnezeu Tatăl simbol al transcendenţei absolute faţă de lume pe de o parte şi Duhul Sfacircnt simbol al lumii materiale prima şi cea mai icircnaltă dintre creaţiile Logosului

Icircn aceste condiţii Treimea ariană este o realitate care s-a constituit progresiv nu una care să fi existat ca atare din eternitate Acest lucru reiese din fragmentele icircn care Arie neagă faptul că paternitatea ar fi o calitate eternă icircn Dumnezeu Iată un text pe care-l reproduce Sfacircntul Atanasie şi icircn care Arie este cacirct se poate de explicit ldquoDumnezeu Pricipiul a tot zice el numai El este fără principiu Fiul născut din Tatăl icircn afara timpului creat şi format icircnainte de veacuri nu era icircnainte de a fi născut născut icircnsă icircn afară de timp icircnaintea tuturor lucrurilor el deţine existenţa din Tatăl El nu este etern şi coetern cu Tatăl nici conenăscut el nu are existenţă icircn acelaşi timp cu Tatăl cum zic unii despre relaţii ςὀ τίνες λέγουσι τὰ πρ ςὸ τί introducacircnd astfel două principii nenăscute Ci monadă şi principiu universal Dumnezeu este deasupra a tot Iată pentru ce el este

41 J Tixeront op cit vol2 p27-28

42 Ortiz de Urbina op cit p255

anterior Fiuluirdquo43 Trebuie spus aici că icircn această negare a calităţii Tatălui de a fi Tată din eternitate Arie nu era icircntru totul original Patriarhul Dionisie al Alexandriei din secolul al III-lea afirmase deja icircntr-o scrisoare către papa Dionisie al Romei că bdquoDumnezeu n-a fost din totdeauna Tată deci Fiul nu a existat din totdeaunardquo44 Mai icircnaintea acestuia chiar gnosticul Valentin spusese că bdquola icircnceput Dumnezeu nu era Tatăhelliprdquo45

Aşadar anterior naşterii Fiului a Logosului Dumnezeu era doar monadă Arie spunea următoarele bdquoIcircnţelege că mai icircntacirci a fost Unul (adică monada Dumnezeu simplu nn) iar Doimea (adică Dumnezeu devenit Tată ca urmare a naşterii Fiului Său nn) n-a fost icircnainte de a fi existat concret Fiul Dumnezeu (Tatăl) este icircnainte de a fi Fiulrdquo46 Deci Doimea constituită de Tatăl şi de Fiul este posterioară Monadei iniţiale constituită de solitudinea paternă Aceeaşi concepţie o manifestă Arie şi despre Duhul Sfacircnt Dacă a fost o vreme cacircnd Doimea icircncă nu exista deoarece nu fusese creat Fiul atunci a fost o vreme cacircnd Treimea nici ea nu exista pacircnă să fie creat Duhul Sfacircnt Sfacircntul Atanasie redă acest ultim aspect al doctrinei ariene icircn termenii următori bdquoDacă Duhul este creatură iar creaturile sunt din cele ce nu sunt (adică din nimic nn) e vădit că a fost o vreme cacircnd n-a fost Treimea ci Doimea Or ce ar putea spune cineva mai contrar credinţei decacirct aceasta Căci aceştia (arienii nn) spun că Treimea rezultă din prefacere şi progres şi există o Doime care aşteaptă să se facă o creatură care să se unească cu Tatăl şi cu Fiul şi să apară astfel Treimeardquo47

43 I Chevalier Sf Augustin et la pensee greque Les relations trinitaires Freiburg 1940 p109 n1

44 I Chevalier Sf Augustin et la pensee greque Les relations trinitaires p110

45 E de Faye Le gnosticisme Beauchesne Paris 1924 p34

46 Sf Atanasie cel Mare Despre sinoade icircn ldquoPărinţi şi scriitori bisericeştirdquo Ed Inst Biblic şi de Mis Ortodoxă Bucureşti 1988 vol XVI p121-122

47 Sf Atanasie cel Mare Despre Sfacircntul Duh către acelaşi Serapion icircn ldquoPărinţi şi scriitori bisericeştirdquo Ed Inst Biblic şi de Mis Ortodoxă

După moartea lui Arie concepţia sa a fost continuată şi nuanţată de anomeii radicali Urmaşi direcţi ai marelui eretic anomeenii susţineau că bdquoFiul este cu totul neasemănător cu Tatăl κατὰ πάντα νόμοιοςἀ atacirct sub raportul voinţei cacirct şi sub acela al fiinţeirdquo 48 Ei se deosebeau totuşi de Arie icircnsuşi prin felul icircn care concepeau desăvacircrşirea Logosului icircntrupat icircn timp ce Arie credea că acesta a ajuns la demnitatea divină ca o recompensă pentru virtutea pe care a dovedit-o anomeii dimpotrivă considerau această demnitate drept apanajul naşterii sale al filiaţiei sale unice Acest fapt nu-i icircmpiedica icircnsă să deprecieze persoana Logosului icircn planul vieţii liturgice şi practice Astfel ei botezau icircn numele lui Dumnezeu cel necreat al Fiului creat şi al Duhului Sfinţitor procreat de către Fiul cel creat Ei practicau o singură scufundare icircn amintirea morţii lui Iisus Hristos Deprecierea Logosului icircn raport cu Dumnezeu Tatăl i-a condus la o atitudine ireverenţioasă faţă de Scriptură la o respingere a cultului moaştelor şi al sfinţilor iar icircn final chiar la laxism moral 49 Un alt urmaşi al lui Arie a fost Eustaţiu de Sevasta care a cochetat toată viaţa cu arienii icircn special cu partida homoiusienilor adică a acelora care respingeau icircn egală măsură radicalul anomios al arienilor riguroşi cacirct şi homoousios consacrat la Niceea Icircn acord cu partida homoiusienilor Eustaţiu icircnvăţa că Logosul este asemenea Tatălui său dar nu egal cu el Icircn cele din urmă Eustaţiu a sfacircrşit icircn racircndurile macedonienilor a acelei partide care respingea dumnezeirea Sf Duh Spre deosebire de anomeii libertini icircn materie de morală Eustaţiu s-a distins printr-un ascetism riguros Ucenicii săi numiţi eustaţieni au fost condamnaţi la un sinod de la Gangra tocmai pentru exagerările lor ascetice pentru respingerea căsătoriei a cărnii icircn general considerată ca impură etc 50 Atitudinea lui Eustaţiu şi a partizanilor său trebuie pusă icircn legătură cu arianismul său mai exact cu doctrina despre efectele icircnlocuirii sufletului uman de către Logos icircn Iisus Hristos Prin această asumare incompletă umanitatea logosului a fost considerată cu mult superioară celei a oamenilor adevăraţi mai presus de slăbiciunile

Bucureşti 1988 vol XVI p85-86

48 X Le Bachelet Anomeacuteens DTC volI B col1323

49 X Le Bachelet Anomeacuteens DTC volI B col1324 1325

50 S Salaville Eusthate de Seacutebaste DTC volV B col15666-1571 Eustathiens DTC volV B col 1572

obişnuite şi de aceea model de urmat Pentru a realiza aceleaşi efecte icircn propria natură umană Eustaţiu n-a găsit alt mijloc decacirct ascetismul său extraordinar de riguros dus pacircnă la deprecierea umanului icircn general Cel care i-a continuat icircnsă concepţia trinitară a fost Eunomiu ajuns episcop de Cyzic

Care era icircn aceste condi ii doctrina ariană icircn materie de hristologie ț bdquoGrave erau consecinţele arianismului icircn ceea ce priveşte icircntruparea şi răscumpărarea spune X Le Bachelet Persoana lui Hristos nu mai era o persoană cu adevărat divină devreme ce Logosul icircntrupat la plinirea vremii nu mai era el icircnsuşi un Dumnezeu adevărat Din această cauză opera sa răscumpărătoare icircşi modifica profund conţinutul icircn loc să fie teandrică acţiunea şi influenţa lui Hristos nu mai era decacirct una de ordin moral mai mult sau mai puţin umană Un alt rezultat a fost acela că arienii au ajuns să nu mai recunoască icircn Hristos decacirct un trup fără suflet uman ψυχονἄ sau un suflet fără raţiune ψυχὴ

λογοςἄ ei pretindeau că salvează astfel unitatea persoanei pe care prezenţa simultană a celor două spirite finite Logosul şi sufletul uman ar fi compromis-o Mulţumită acestei suprimări ei puteau atribui Logosului direct cunoaşterea limitată afectele de tristeţe de bucurie şi altele de acest fel (care se atribuie doar oamenilor nn) Mărturii explicite (ale scriitorilor vremii) atribuie această doctrină fie arienilor icircn general fie fondatorului lor icircnsuşihellip Sf Epifanie prezintă această doctrină ca un loc comun al lucianiştilorhellip Hristos al arienilor devenea astfel o fiinţă particulară complet diferită de Omul-Dumnezeu deoarece el nu mai era nici Dumnezeu adevărat nici om adevărathelliprdquo 51 Arie icircnsuşi n-a lăsat nici o referire cu privire la părerea sa icircn această problemă bdquoFragmentele care au supravieţuit din operele lui Arie spune şi Tixeront nu conţin nimic cu privire la această chestiune anume dar se ştie de la autori care au tratat despre doctrina lui că aceasta (adică doctrina mentorului său nn) era şi icircnvăţătura luirdquo 52

Potrivit arienilor deci Logosul devenit Hristos a icircnlocuit icircn firea umană pe care a asumat-o sufletul cu alte cuvinte ceea ce a asumat a fost doar un trup fără suflet

ψυχονἄ După alţii el ar fi icircnlocuit nu icircntreg sufletul ci numai partea raţională a acestuia ceea ce a asumat astfel ar fi fost un trup cu suflet senzitiv dar fără raţiune ψυχὴ λογοςἄ Icircn aceste condiţii coboracircrea Logosului icircn lume nu mai era o icircntrupare o icircnomenire adică o asumare a unei naturi umane integrale ci o asumare doar a unui corp de aceea

51 X Le Bachelet Arianisme DTC volI B col1787-1788

52 Atanasie Contra Apollinarium II 3 Teodoret Haeretic Fabul V 11 un fragment atribuit Sf Atanasie icircn PG XXVI 1292 la J Tixeront op cit vol2 p27 n3

icircntruparea devenea de fapt o icircncorporare Această nuanţă apare formal afirmată icircntr-un simbol arian al lui Eudoxiu de Constantinopol bdquoLogosul se spune icircn acest simbol s-a icircncarnat nu s-a icircnomenit căci el n-a asumat şi sufletul uman σαρκοθέντα ο κὐ

ναντθρωπήσανταἐ ο τεὔ γ ρὰ ψυχ νὴ νθτρωπίνηνἀ νείληφενἀ (ὀ λόγος) 53 Diferenţa dintre cei doi termeni definea exact natura icircntrupării Logosului după arieni prin icircntrupare Logosul a asumat numai carnea noastră numai un trup material aşa cum sugerează verbul σαρκοθέντα iar nu o natură umană integrală adevărată Icircn consecinţă nefiind un Dumnezeu adevărat Logosul nu era nici om adevărat Ca să fie om adevărat icircntruparea Logosului ar fi trebuit să fie asumarea naturii unui om adevărat aşa cum sugerează verbul ναντθρωπήσανταἐ

Hristologia ariană trebuie foarte precis definită pentru a fi cu adevărat icircnţeleasă Astfel diferenţa dintre cele două verbe nu trebuie să ne facă să credem că Hristosul arian ar fi fost o fiinţă compozită adică Logosul semi-divin sălăşluind icircntr-un trup omenesc Asumarea numai a trupului fără suflet sau şi a sufletului dar fără partea sa raţională icircnsemna pentru arieni că Logosul subzistă ca o fiinţă nu numai nedeplină sub aspectul divinităţii dar nedeplină nici sub aspectul umanităţii sale Aceasta icircnseamnă că trupul asumat de Logos nu mai este un trup obişnuit din materie obişnuită ci un trup material cu totul transformat icircn substanţa Logosului icircnsuşi Esenţa Logosului icircntrupat este astfel unică un fel de amestec omogen de divin şi uman un Logos transformat icircn trup sau un trup transformat icircn Logos Iată de ce au ajuns arienii să atribuie icircnsăşi acestei esenţe slăbiciunile umane menţionate icircn Evanghelie şi cunoaşterea limitată Sf Atanasie descrie această particularitate a hristologiei ariene icircn termenii următori bdquoArie icircnvaţă că icircn Hristos corpul a servit icircn mod simplu de icircnveliş condiţiei sale divine şi că Logosul a intervenit numai pentru omul interior sau pentru suflet atunci cacircnd el icircndrăzneşte să atribuie icircn mod direct divinităţii capacitatea de a suferi (pe cruce) şi icircnvierea (sn)rdquo 54 La racircndul său Augustin raportează acelaşi lucru despre opiniile ariene icircn această problemă El remarcă icircn acelaşi timp că ereziile ariene cu privire la sufletul uman al lui Iisus Hristos erau mai puţin cunoscute deşi nu mai puţin reale după cum o dovedesc spune el atacirct lucrările lor cacirct şi expozeurile orale55

53 Eustaţiu la Antiohiei PG XVIII 689 Atanasie Contra Apollinarium I 15 Epifanie Haer LXIX 19 Grigore de Nazianz Epist CI la J Tixeront op cit vol 2 p 27 n 4

54 J Schwane op cit vol2 p395 n1

55 J Schwane op cit vol2 p396 n1

Arienii au ajuns deci să atribuie afirmaţii ale Macircntuitorului ca cele din Matei XXIV 36 nu naturii sale umane asumate ci icircnsăşi esenţei sale proprii Este vorba despre afirmaţia Macircntuitorului că ziua precisă a judecăţii de la sfacircrşitul timpurilor nu o cunoaşte nici măcar Fiul ci numai Tatăl Icircn viziunea lor această afirmaţie era icircncă o dovadă a inferiorităţii Logosului faţă de Dumnezeu Tatăl Aceasta icircnsemna că asumacircnd un trup omenesc coboracircnd pacircnă la nivelul unei naturi inferioare ca cea umană Logosul a suferit modificări corespunzătoare icircn chiar propria sa esenţă pacircnă la punctul unei ignoranţe totale icircn ceea ce priveşte viitorul ultim al creaţiei O atare ignoranţă era icircn opinia lor una din dovezile cele mai solide icircn favoarea afirmaţiei că Logosul nu are nimic comun cu Tatăl său el nefiind un Dumnezeu adevărat ca Tatăl adică un Dumnezeu care să aibă o cunoaştere absolută a tuturor lucrurilor 56 Dar Logosului nu-i lipseşte numai atotcunoaşterea divină icirci lipseşte şi caracterul imuabil Acesta este icircncă un motiv ndash spuneau arienii ndash pentru care el este inferior Tatălui Arie atribuie acest caracter schimbător esenţei icircnsăşi a Logosului bdquoPrin natura sa Logosul este ca noi toţi supus schimbării dar liber icircn sine icircnsuşi Icircn măsura icircn care vrea el rămacircne bun (adică de partea binelui nn) Dacă vrea el se poate schimba ca şi noi deoarece el prin natura sa este supus schimbării Iată pentru ce Dumnezeu prevăzacircnd că va fi bun i-a dăruit de mai icircnainte această slavă pe care ca om a cucerit-o mai apoi prin propria virtute Aşadar tocmai pentru că Dumnezeu a cunoscut de mai icircnainte cele ce el avea să lucreze l-a făcut să se nască astfelhelliprdquo 57

Pacircnă la ce punct s-ar fi putut schimba Logosul Pacircnă unde ar fi putut el coboricirc Se pare că arienii nu s-au ferit să meargă pacircnă la capăt şi să dea răspunsul radical Patriarhul Alexandru al Alexandriei scriind episcopilor orientali despre noua erezie şi despre cutezanţa ei nemaiauzită relatează că atunci bdquocacircnd cineva le-a cerut să precizeze dacă Logosul lui Dumnezeu s-ar fi putut schimba cum s-a schimbat diavolul ei n-au avut teamă să afirme da ar fi putut Natura sa spun aceştia este icircntr-adevăr supusă schimbării devreme ce el poate fi născut şi este supus schimbăriirdquo 58 Aşadar Hristosul

56 J Schwane op cit vol2 p395

57 Ortiz de Urbina op cit p254-255

58 Ortiz de Urbina op cit p251

arian este Logosul icircnsuşi care suportă actele naşterii ale suferinţei pe cruce şi ale morţii icircn icircnsăşi natura sa intimă semi-divinăsemi-trupească Icircn asemenea condiţii docetismul este inevitabil Lipsesc icircnsă documentele care să ateste aşa ceva Această consecinţă va deveni icircnsă evidentă la Apolinarie de Laodiceea Informa ii care sprijină ipoteza le oferăț SF Atanasie icircn lucrările sale Către Epictet Către episcopul Adelfie i Către Maximș filozoful 59 Augustin confirmă i el această presupunere spunacircnd icircn ș Contra unui cuvacircnt al arienilor că ace tia anticipau doctrina lui Apolinarie de Laodiceea bdquocacirct despre ereticiiș mei mă refer la arieni se vede din disputele lor că nu gacircndesc doar că icircn Treime naturile sunt diferite ci i că Hristos n-a avut suflet umanrdquo ș 60

2 Eunomiu al Cyzicului

Eunomiu a fost şeful partidei anomeilor Icircn celebra sa Apologie pe care avea s-o combată Sfacircntul Vasile cel Mare Eunomiu reia ideea lui Arie că Fiul nu a putut exista icircnaintea naşterii sale din Tatăl or dacă naşterea este devenire schimbare icircnseamnă că Fiul a venit la existenţă ca Fiu printr-un act de devenire printr-un act prin care el a trecut de la starea de inexistenţă la aceea de existenţă ca Fiu al Tatălui Fiul va spune Eunomiu s-a constituit ca Fiu abia icircn urma actului naşterii sale din Tatăl de aceea el n-a putut exista din eternitate alături de Tatăl aşadar spuneau arienii a fost o vreme cacircnd el nu exista Dar iată aceste argumente icircn formularea lui Eunomiu icircnsuşi bdquoCăci zice el nici sămacircnţa nu este (icircncă) om Nici piatra nu este (icircncă) casă ele devin una om cealaltă casă (abia ulterior adică abia prin actul naşterii şi respectiv al construcţiei nn) Or este cel mai religios lucru din lume acela de a pune icircn paralel cu aceste fiinţe naşterea Fiului Dacă fiecare dintre ele devine atunci cacircnd icircncă nu era ndash căci nu devine ceea ce era deja mai icircnainte ndash cum va putea fi vindecat cel care afirmă că Fiul a fost născut atunci cacircnd deja exista Căci dacă el exista icircnaintea naşterii sale atunci el este nenăscutrdquo61 bdquoIar dacă

59 Vezi toate aceste lucrări icircn PSB vol16 pp 168-190

60 Augustin Contra unui cuvacircnt al arienilor V 5 icircn Augustin Oeuvres completesI Paris 1870 vol 26 p580

61 Eunomiu Apologia icircn ldquoSources chretiennesrdquo vol 305 p261

el este nenăscut atunci el nu mai este Fiu şi dacă este Fiu el nu e nenăscutrdquo62 bdquoDat fiind că substanţa lui Dumnezeu nu admite naşterea ndash de vreme ce el este nenăscut ndash nici separarea sau icircmpărţirea ndash de vreme ce el este incoruptibil ndash şi că nu există nimic altceva pentru a servi drept substrat naşterii Fiului noi spunem că Fiul a fost născut cacircnd nu erardquo63 bdquoIată pentru ce conchide Eunomiu Fiul nu este Dumnezeu ci creatură a Tatălui deoarece substanţa sa a fost născută atunci cacircnd nu era icircnaintea propriei sale constituţiirdquo64 Asemenea lui Arie el considera că Iisus Hristos nu putea fi Dumnezeu mai mult decacirct Logosul icircnsuşi Ca şi mentorul său Eunomiu credea că Logosul a icircnlocuit icircn Iisus raţiunea sau sufletul acestuia asumacircnd doar trupul carnea bdquoCel ce icircn zilele mai de pe urmă s-a făcut om nu a luat un om (n-a asumat fire omenească nn) din suflet şi din truprdquo ci a luat o fire formată numai din trup65 Deprecierea persoanei Logosului s-a manifestat la Eunomiu prin abandonarea icircn cele din urmă de a mai celebra Sfintele Taine 66 Trebuie văzută aici o reminiscen ă din Origen care cum am văzut mai sus aț declarat la un moment dat că nu se cuvine să ne icircnchinăm unei creaturi adică Fiului ci numai lui Dumnezeu Tatăl că icircnsu i Macircntuitorul s-a icircnchinat Tatăluiș

Aceleaşi raţiuni icircl conduc pe Eunomiu să afirme că şi Duhul nu este Dumnezeu ci creatură deoarece dacă purcede nici el n-a putut exista icircnaintea purcederi sale bdquoSfacircntul Duh spune el care este al treilea icircn ordine nu ar putea fi primul icircn ceea ce

62 Eunomiu Apologia icircn ldquoSources chretiennesrdquo vol 305 p257

63 Eunomiu Apologia icircn ldquoSources chretiennesrdquo vol 305 p263-264

64 Eunomiu Apologia icircn ldquoSources chretiennesrdquo vol 305 p259

65 La Grigorie de Nyssa Contra lui Eunomiu II PG LXV 544 D-545 A la I G Coman Şi Cuvacircntul trup s-a făcut Hristologie şi mariologie patristică Timişoara 1993 p31-32 n38

66 X Le Bachelet Eunomius icircn DTC volI B col1507 1503

priveşte natura căci acesta este Dumnezeu Tatăl Ar fi icircntr-adevăr absurd şi singular ca acelaşi să aibă cacircnd primul loc cacircnd al treilea (hellip) Duhul nu are aceeaşi substanţă nici cu Monogenul (adică cu Unul Născut cu Fiul nn) căci el n-ar fi fost numărat după acesta ca avacircndu-şi propriul ipostas (propria substanţă nn) (hellip) Nu există deci un al doilea alături de Tatăl şi care să fie nenăscut căci nu există decacirct un singur şi unic Nenăscut şi nu există un altul nici alături de Fiul şi care să fie un născut căci nu există decacirct un singur şi unic Monogen (Unulnăscut) Există icircnsă un al treilea icircn natură şi icircn ordine creat la porunca Tatălui şi prin activitatea Fiului νεργειἐ ᾷ δε τοῦ ιοὑ ῦ γενόμενον El este cinstit icircn al treilea racircnd ca primă creatură a Monogenului cea mai mare dintre toate şi singura ca atare Divinitatea şi puterea demiurgică-i lipsesc dar el este plin de puterea de a sfinţi şi a icircnvăţardquo67

3 Arianismul tacircrziu

Volumul 146 al colec iei ț Sources chreacutetiennes con ine ț două omilii cu autor anonim care sunt icircn realitate două predici pentru prima zi a Săptămacircnii Mari a Sfintelor Pa ti Ele au fost redactate cel mai probabil către mijlocul sau icircn a două jumătate aș secolului al IV-lea 68 Cele două omilii dovedesc mai mult decacirct orice alt document arian rădăcinile gnostice ale acestei mari erezii Argumentarea autorului icircncepe cu evocarea robiei icircn care zăcea umanitatea sub puterea Demiurgului pacircnă la venirea Macircntuitorului bdquoIcircnaintea coboracircrii tale din ceruri pe pămacircnt (πρὸ γ ρὰ τ ςῆ ο ςῆ πἀ rsquoο ραν νὐ ῶ ε ςἰ γ ςῆ καταβ σεωςά ) eu eram captivul demonilor pe tine Creatorule te ignoram i adoramș crea ia drept creatoare icircmi imaginam materia ca auto-cauzată (ț α τ ματονὐ ό φανταζ μενἐ ό τ νὴ κτ σινί προσεκ νουνύ ςὡ κτ στηνί ) icircn u urătatea mea icircnvă am din propria voin ăș ț ț artele demonilor autorul răului (ὁ ρχ κακοςἀ έ ) folosise icircmpotriva mea armele sale tiranice Cel rău inten ionat (ț ργανονὄ με τ ςῆ δ αςἰ ί ὁ δυσμεν ςὴ κατεσκε ασεύ κακ ασί ) făcuse din mine instrumentul propriei sale răută i Eu zeificam cerul i ignoram pe celț ș care l-a desfă urat adoram soarele i nu cuno team pe cel care l-a aprins veneram luna iș ș ș ș dispre uiam pe creatorul ei mă icircnchinam astrelor i-l respingeam pe artizanul lorț ș

67 Eunomiu Apologia icircn ldquoSources chretiennesrdquo vol 305 p285-286

68 J Lieacutebaert Deux homeacutelies anomeacuteens pur lrsquooctave de Paques Introduction text traduction et notes icircn Sources chreacutetiennes vol146 p38

icircnconjuram de respect arborii i pietrele ridicam temple i altare icircmpotriva ta Creatoruleș ș atinsesem norii cu răutatea mea Căci odată coruptă legea naturală trăiam fără discernămacircnt asemenea jivinelor ira ionalerdquo ț 69 bdquoTu e ti arhistrategul ( eful armatelorș ș cere ti) Domnului love te-l pe autorul răului (ș ș ρχιστρ τηγοςἀ ά π ρχειςὑ ά κυρ ουί τ νὸ

ρχ κακονἀ έ τρ σονῶ ) 70 răpe te-i armele tiranului căci tu ai puterea cea de neicircnvinsș Eliberează-ne din robia pe care am icircndurat-o din cauza u urătă ii noastre scoate-ne dinș ț eroare i poartă-i pe rătăci i pe umerii tăi ș ț Apleacă- i Doamne urechea spre ruga meaț (Psalmul V 2) Arat-o fecioară pe curtezană schimb-o icircn femeie castă pe femeia adulteră fă-o rodnică pe cea stearpă schimbă neghina-n gracircu bun transformă spinii icircn trandafiri altoie te măslinul sălbatic pentru a face din el un măslin roditor slăve te-l pe celș ș abandonat fă-o mamă a multor copii pe cea care nu are niciunul Căci totul este posibil cacircnd tu vrei icircn simpla ta voin a tu posezi deja puterea (ț π νταά γ ρὰ δυνατά σοι τανὅ θ ληςέ νἐ γ ρὰ τῷ θ λεινέ χειἔ τὸ δ νασθαιύ )rdquo 71

Părăsind domeniul metafizicii autorul intră icircn acela al istoriei Vechiului Testament bdquoIudeul zice el s-a bucurat de ale tale voi gusta i eu din binefacerile tale tuș l-ai condus afară din Egipt scoate-mă i pe mine din gre eală Tu l-ai răscumpărat dinș ș macircna lui faraon eliberează-mă i pe mine din macircna celui rău Tu l-ai condus prin Mareaș Ro ie condu-mă i pe mine prin cristelni a botezului Tu l-ai icircndrumat cu stacirclpul cel deș ș ț foc luminează-mă i pe mine cu Duhul tău cel Sfacircnt El a macircncat pacircinea icircngerilor dă-miș i mie trupul tău cel sfacircnt El a băut din stacircncă amestecă i pentru mine sacircngele coasteiș ș

tale El a primit tablele legii scrie icircn carnea inimii mele evangheliile tale Tu i-ai trimis lui pe profe i trimite-mi i mie pe apostolirdquo ț ș 72 Plecacircnd apoi de la versetul 2 al psalmului

69 Anonimul anomeu Deux homeacutelies anomeacuteens pur lrsquooctave de Paques Homeacutelie I 4 icircn Sources chreacutetiennes vol146 p63

70 J Lieacutebaert atrage atenția aici asupra antitezei dintre bdquocel rău ἀρχέκακονrdquo tiranul lumii căzute și bdquoarhistrategul ἀρχιστράτηγοςrdquo Hristos salvatorul ceresc (p65 n2)

71 Anonimul anomeu Deux homeacutelies anomeacuteens pur lrsquooctave de Paques Homeacutelie I 6 icircn Sources chreacutetiennes vol146 p65-67

72 Anonimul anomeu Deux homeacutelies anomeacuteens pur lrsquooctave de Paques Homeacutelie I 9 icircn Sources chreacutetiennes vol146 p69

al 11-lea omilia a doua continuă ruga bdquoSalvează-mă Doamne tu care l-ai salvat pe Noe din naufragiul universal tu care l-ai salvat pe Lot din focul necru ător tu care l-ai salvatț pe Avraam din macircna celor cinci regi tu care l-ai salvat pe Isaac din lupta cu păstorii tu care l-ai salvat pe Iacob de macircnia lui Esau tu care l-ai salvat pe Iosif din macircna fra ilorț săi tu care l-ai salvat pe Iov de tirania celui rău tu care l-ai salvat pe Moise de macircndria lui faraon salvează-mă i pe mine de vrăjmă ia lui Saul hellipAm căzut de bunăvoie icircnș ș cursele vrăjma ului m-am lăsat legat fără speran ă icircn lan urile celui rău am căzut fărăș ț ț speran ă icircn undi a tiranului Din rege al lui Israel am devenit sclavul pasiunii mele dinț ț stăpacircn peste armate am devenit prizonier al celui tiran eu care am zdrobit leii am fost dominat de frumuse ea unei femei eu care am icircnvins popoare vrăjma e am fost icircnvins deț ș dorin a pentru o femeie eu care m-am ridicat la demnitatea unui profet am fost lipsit deț profe ie din cauza u urătă ii mele Icircn lacrimi strig i mă prostern la picioarele taleț ș ț ș Salvează-mă Doamnerdquo 73

Dacă pacircnă aici nu este clară aplecarea autorului spre erezie de aici icircncolo lucrurile se schimbă cacircnd intră icircn detaliile hristologiei Cel care a coboracirct din ceruri pe pămacircnt chemat să salveze umanitatea căzută sub robia celui rău nu a asumat o natură umană reală ci a fost doar icircn aparen ă om bdquohellipLa un semn al Celui Nenăscut ai fostț trimis din ceruri pe pămacircnt ca să locuie ti icircn sacircnul unei tinere femei tu conducătorulș cerului i al pămacircntului i ca să iei condi ia de sclav tu stăpacircnul crea iei alături deș ș ț ț Tatălhelliprdquo 74 bdquoEl mielul lui Dumnezeu n-a fost oferit asemenea unei oi sub puterea Legii căci nu icircmpotriva vrerii lui a mers el către patima de pe cruce i nici fără voin a sa aș ț icircndurat el rana lăncii nici prin constracircngere a cunoscut el legea mor ii prin crucificareț Tatăl n-a avut decacirct să ordone Monogenului să plece spre lumea pămacircntească acceptacircnd de bunăvoie fiul (copilul) s-a ridicat de pe tronul său slăvit a trecut nevăzut prin sferele naturilor celor netrupe ti a depă it corurile armatelor arhi-icircngere ti i a ajuns icircn cele dinș ș ș ș urmă lumea pămacircntească A fost purtat la sacircnul unei fecioare el care poartă icircn macircinile sale icircntreaga creatură A apărut icircn starea unui nou-născut el care este anterior veacurilor S-a arătat ca un copil el care formează copiii icircn pacircntecele maicii lor S-a hrănit cu lapte el care schimbă icircn mod nevăzut sacircngele (mamei) icircn lapte (pentru pruncul care suge) A

73 Anonimul anomeu Deux homeacutelies anomeacuteens pur lrsquooctave de Paques Homeacutelie II 5 7 icircn Sources chreacutetiennes vol146 p101

74 Anonimul anomeu Deux homeacutelies anomeacuteens pur lrsquooctave de Paques Homeacutelie I 5 icircn Sources chreacutetiennes vol146 p65

fost purtat icircn bra e el care dirijează la un semn toată crea ia Pentru oameni el care aț ț asumat slăbiciunile oamenilor rămacircnacircnd icircnsă ceea ce era icircnaintea veacurilor (με ναςί α τ ςὐ ὸ περὅ πρὸ α νωνἰώ π ρχενὑ ῆ ) Căci el nu s-a transformat ( υτεὄ μετ πεσενέ ) din mai bogat icircn mai sărac el nu s-a schimbat ( υτεὄ τρ πηἐ ά ) din mai mult icircn mai pu inț faptul de a fi icircmbrăcat carnea nu i-a alterat natura sa divină ( υτεὄ ἡ περιβολὴ τ ςῆ σαρκ ςὸ τ νὴ θε τητοςό λλο ωσεἠ ί φ σινύ ) asumarea trupului nu i-a mic orat ipostasul său deș Monogen ( υτεὄ ἡ ν ληψιςἀ ά τοῦ σ ματοςώ τ νὴ τοῦ μονογενο ςῦ σμ κρυνενἐ ί

π στασινὑ ό ) rămacircnacircnd ceea ce era icircnaintea veacurilor de bunăvoie el s-a oferit să aducă macircntuire oamenilorrdquo 75

Cu toată această condescenden ă asumată voluntar de Monogen el n-a fost unț simplu om bdquoCăci dacă Hristos ar fi fost un simplu om moartea ar fi avut asupra lui putere ca supra tuturor oamenilor (εἰ γ ρὰ νθρωποςἄ ψιλ ςὸ ὁ Χριστ ςό καὶ α τοὐ ῦ νἂ ςὡ π ντωνά νθτρ πωνἀ ώ κυρ ευσενἐ ί ὁ θ νατοςά ) 76 Urci pe firul vechii istorii i rămacirci uimitș icircn fa a mor ii Domnului Abel a fost ucis i crea ia nu a fost tulburată Avraam a fost pusț ț ș ț icircn mormacircnt i mormintele nu s-au deschis Isaac a murit i iadul n-a murit Iacob a fostș ș icircngropat i cei icircngropa i n-au icircnviat Iosif a fost depus lacircngă părin ii săi i trupurileș ț ț ș sfin ilor nu s-au ridicat Isaia a fost tăiat i soarele nu s-a icircntunecat Ieremia a fostț ș trangulat i luna nu s-a stricat Nabuth a fost omoracirct cu pietre i pămacircntul nu s-a clintitș ș ș

Zaharia a fost gacirctuit i ziua nu s-a schimbat icircn noapte Ioan a fost decapitat i voalulș ș templului nu s-a rupt icircn două Cacircnd Hristos a suferit icircnsă icircn trup soarele s-a oprit din drumul său luna i-a pierdut strălucirea fe ii sale pămacircntul s-a cutremurathellip Icircnvăluit icircnș ț giulgiu el a despuiat iadul a semănat groază icircn racircndurile păzitorilor iadului i a sfăracircmatș fără efort por ile iadului A ie it din mormacircnt icircmpreună cu capturile sale de război aț ș apărut femeilor a ezate icircn jurul mormacircntului por iile fiind icircncuiate el a intrat totu i prinș ț ș ele la apostoli lui Toma cel necredincios el i-a arătat coasta sa pentru a-l face credincioshelliprdquo 77

De i superior tuturor oamenilor Monogenul nu este totu i Dumnezeul supremș ș

75 Anonimul anomeu Deux homeacutelies anomeacuteens pur lrsquooctave de Paques Homeacutelie I 1-2 icircn Sources chreacutetiennes vol146 p59 J Lieacutebaert precizează că sensul lui ἐσμίκρυνεν este aici unul pur moral (p37 n2)

76 Hristos nu a fost așadar bdquoun simplu om ἄνθρωπος ψιλὸςrdquo adică un om adevărat ci o ființă intermediară icircntre Dumnezeu și om nici Dumnezeu deplin adevărat ca Dumnezeu Tatăl dar nici om adevărat ca ceilalți oameni

Anomeismul autorului omiliilor apare aici fără echivoc Pornind de la strigătul din rugăciune Auzi Doamne strigătul meu autorul icircl prezintă i ca strigăt al cre tinuluiș ș care- i proclamă credin a bdquoVoi striga puterea absolută a Tatălui i medierea ta (caș ț ș Monogen mediator nm) trimiterea ordonată de Cel Nenăscut i supunerea ta (ca Fiuș nm) (κρ ζωά γ ρὰ τ νὴ τοῦ Πατρ ςὸ α θεντει νὐ ά καὶ σ νὴ μεσιτε ανὶ τ νὴ τοῦ γενν τουἀ ή

ποστολ νἀ ὴ καὶ τ νὴ σ νὴ παλο νὑ ή ) 78 Icircn timp ce El stă etern (nemi cat) tu ai icircnclinatș cerurile i ai coboracirct (ș τιὅ κε νοςἐ ῖ ε ςἰ τ νὸ α ναἰῶ κ θηταιά καὶ σὺ κλιναςἔ ο ρανο ςὐ ὺ καὶ κατ βηςέ ) 79 icircn timp ce Tatăl dă mărturie din icircnaltul cerurilor tu la Iordan ai primit mărturia lui de i l-ai chemat afară din mormacircnt pe Lazăr cel mort de patru zile tu ai datș totu i slavă lui (Dumnezeu) Tatăl (ș Părinte te slăvesc pentru că m-ai ascultathellip) icircnmul ind pacircinile-n pustie tu ai dat cinste Celui ce t-a născut (ț ridicacircndu- i ochii el aș binecuvacircntathellip) ai fost spacircnzurat trupe te pe cruce dar El a fost cel ce a primit duhul tăuș ( i strigacircnd cu voce tare i-a dat duhulhellipș ș ) ai fost pus icircn mormacircnt dar El a fost cel ce te-a icircnviat din mormacircnt a treia zirdquo 80 bdquoCăci dacă Tatăl nu i-ar fi poruncit voi n-a i fi putut fiț stăpacircni i de fiul său dacă sentin a n-ar fi venit de sus voi n-a i fi fost capabili să văț ț ț recunoa te i Creatorul dacă Tatăl n-ar fi luat hotăracircrea voi n-a i fi putut atingeș ț ț tămăduitorul Un semn i el ar fi pedepsit natura Un semn i el ar fi zdrobit crea ia Darș ș ț

77 Anonimul anomeu Deux homeacutelies anomeacuteens pur lrsquooctave de Paques Homeacutelie I 26-27 icircn Sources chreacutetiennes vol146 p91-93

78 A se observa antiteza dintre auto-icircntemeierea absolută a Tatălui τὴν τοῦ Πατρὸς αὐθεντειάν și medierea μεσιτεὶαν poziția condiționată și condiționantă a Monogenului de mijlocitor icircntre Dumnezeu cel pur spiritual și lumea pur materială (Vezi și comentariile lui J Lieacutebaert p35 n1)

79 A se observa de asemenea antiteza dintre bdquoa sta nemișcat din eternitate εἰς τὸν αἰῶνα κάθηταιrdquo și bdquoa icircnclina cerurile și a coboricirc ἔκλινας οὐρανοὺς καὶ κατέβηςrdquo Tatăl este icircn esența sa imuabil la modul absolut Fiul Monogenul este icircnsă muabil și de aceea diferit ca esență de esența Tatălui său

80 Anonimul anomeu Deux homeacutelies anomeacuteens pur lrsquooctave de Paques Homeacutelie II 11 icircn Sources chreacutetiennes vol146 p107

nu icircmpotriva voin ei lui Dumnezeu (Cuvacircntul) a mers să pătimească pe cruce (ț ο τεὔ γ ρὰ κωνἄ ὁ Θε ςὸ πἐ ὶ τὸ σταυρικ νὸ παρεγ νετοέ π θοςά ) ci prin supunere fa ă de semnulț

părintesc a luat el asupra sa să sufere moartea pentru cei muritorirdquo 81

Coboracircrii sale la icircntrupare acestui descensus cosmic al Logosului icirci urmează ascensus urcu ul său prin icircnviere spre sferele cosmice celeste de unde a venit Dar niciș el nu este o putere absolută ci una relativă condi ionată de puterea absolută a Tatăluiț căci ine să observe autorul omiliilor bdquounul este cel care a fost icircnviat dar altul este celț care-l icircnviază Cum ar putea fi el unul i acela irdquo ș ș 82 Dar nu numai ontologic iș metafizic adică pentru sine icircnsu i el Monogenul nu este icircntemeierea absolută a fiin eiș ț el nu este reperul ultim nici pentru rugăciunea care se icircnal ă către Dumnezeu Departe deț a fi destina ia ei ultimă Monogenul este numai un mediator al rugăciunilor noastre cătreț adevăratul Dumnezeu care este Tatăl De i superior icircngerilor i chiar arhanghelilorș ș Monogenul este inferior totu i Tatălui său bdquoCacircnd rugăciunea iese din buze curate eaș tie să atingă urechile incoruptibile ale Stăpacircnului căci rugăciunea celui drept tie cuș ș

adevărat să icircnduplece divinitatea către milă hellipEa se ridică pacircnă icircn regiunile icircnăl imilorț celeste hellip i icircntr-o clipă ajunge icircn locuin a fiin elor celor netrupe ti unde por ile celeste iș ț ț ș ț

81 Anonimul anomeu Deux homeacutelies anomeacuteens pur lrsquooctave de Paques Homeacutelie I 24 icircn Sources chreacutetiennes vol146 p89 De remarcat aici faptul că suferințele de pe cruce sunt atribuite Monogenului ca Dumnezeu Comentacircnd expresia J Lieacutebaert este de părere că limbajul icircntrebuințat aici de autorul anomeu nu este conform cu ortodoxia ariană (p36 n1) Ideea de a raporta suferințele de pe cruce la icircnsăși ființa divină a Monogenului se icircntacirclnește icircnsă la arieni ca Palladius al Ratiariei cu ocazia Conciliului de la Aquileea din 381 (vezi capitolul următor) Acest amănunt ar putea fi un argument pentru a-l plasa pe autorul nostru mai degrabă către sfacircrșitul secolului al IV-lea decacirct spre mijlocul lui Explicația ar fi aceea că pentru anomei doar esența Tatălui este absolut impasibilă ființa Monogenului chiar dacă el este numit bdquodumnezeurdquo este pasibilă J Lieacutebaert propune calificarea hristologiei ariene ca bdquologopashitărdquo Expresia din text autorizează icircnsă calificarea ei mai degrabă ca bdquotheopashitărdquo termenul bdquotheosrdquo fiind icircnsă icircnțeles icircn noul arianism ca bdquodumnezeu secundrdquo distinct de bdquodumnezeul primrdquo care este Tatăl

82 Anonimul anomeu Deux homeacutelies anomeacuteens pur lrsquooctave de Paques Homeacutelie I 25 icircn Sources chreacutetiennes vol146 p 91

se deschid Cerul o prime te cu bucurie căci ea nu mai con ine nimic pămacircntescș ț (ο ραν ςὐ ὸ α τ νὐ ὴ μετὰ χαρ ςᾶ ποδ χεταιὑ έ ςὡ μηδ νὲ πιφ ρουσανἐ έ γ ϊνονή ) 83 Icircngerii o icircnso esc cu bucurie căci ea a icircmplinit ceea ce place lui Dumnezeu Arhanghelii oț icircmbră i ează ca pe un prieten Icircncepătoriile (principiile) i Puterile icirci cedează trecereaț ș ș căci ea poartă podoabele sărbătorii văzacircnd ve macircntul ei de fapte bune Domniile oș icircnso esc căci ea s-a străduit să icircmplinească iubirea pentru Creator Heruvimii i Serafimiiț ș icirci arată locul unde stă Paracletul Paracletul salutacircnd-o cum se cuvine o conduce la Dumnezeu Monogenul (ὁ Παρ κλητοςά σπασ μενοςἀ ά γνης ωςί τῷ Μονογενεῖ θεῷ α τ νὐ ὴ προς γειά ) Dumnezeu Cuvacircntul Monogenul o oferă icircn fine icircnaintea Tatălui (ὁ Μονογεν ςὴ θε ςὸ Λ γοςό τῷ Πατρὶ ξ νιονέ α τ νὐ ὴ προσφ ρειέ )rdquo 84

Finalul celei de a doua omilii este apoteotic bdquoAceasta este deci ceea ce strig aceasta este ceea ce proclam peste veacuri Eu păzesc realită ile fără confuzie eu nuț amestec ipostasele ( σ γχυταἀ ύ φυλ ττωά τὰ πρ γματαά οὐ συναναμ γνυμιί τ ςὰ

ποστ σειςὑ ά ) eu in ceea ce tu icircnsu i ai zis eu strig ceea ce tu icircnsu i ai vestit eu păstrezț ț ț ceea ce tu icircnsu i mi-ai transmis icircnvă ceea ce tu icircnsu i ai proclamatrdquo ț ț ț 85 bdquoLegea proclamă Ascultă Israele Domnul Dumnezeul tău este unul Iată-i icircnsă pe sabelienii cei lipsi i deț evlavie adăugacircnd lui Unu al i doi (ț οἱ σαβ λλιοιέ τῷ νἑ ὶ δ οὺ συν πτουσινά ) hellip i pe fiiiș ereticilor imaginacircnd o Triadă consubstan ială de dumnezei (ț καὶ α ρετικ νἱ ῶ πα δεςῖ τρι δαά θε νῶ μοο σιονὁ ύ φαντ ζονταιά )rdquo 86 Men ionarea sabelienilor ca adversarii prin excelen ăț ț ai arianismului este astfel o bună introducere la prezentarea esen ialismului marcelian iț ș

83 Se va remarca această precizare a rugăciunii dezbrăcată de tot ce este pămacircntesc Urcușul rugăciunii icircn această stare este posibil numai pe drumul pe care Monogenul icircnsuși dezbrăcat la racircndul său de haina lui umană icircl va fi făcut prin icircnviere Revenirea sa icircn sferele celeste de unde coboracircse la icircntrupare nu este de conceput icircn arianims altfel decacirct prin eliberarea de materia asumată la nașterea sa din Fecioara Și icircn arianism ca și icircn gnoză materia este rea și destinată pieirii finale Derobarea de materia trupului este posibilă numai icircntr-o hristologie dochetă icircn care icircntruparea nu este reală

84 Anonimul anomeu Deux homeacutelies anomeacuteens pur lrsquooctave de Paques Homeacutelie II 1 icircn Sources chreacutetiennes vol146 p95-97

85 Anonimul anomeu Deux homeacutelies anomeacuteens pur lrsquooctave de Paques Homeacutelie I 12 icircn Sources chreacutetiennes vol146 p71

fotinian care urmează

B PROBLEMA DUHULUI SFAcircNT IcircN ARIANISM

1 Mărturia Sf Atanasie cel Mare bdquoTropiciirdquo lui Serapion de Thmuis

Aflat icircn pustie icircn urma fugii sale din noaptea de 8 spre 9 februarie 356 din calea oamenilor icircmpăratului Constan iu marele patriarh al Alexandriei prime te la un momentț ș dat o interpelare din partea episcopului de Thmuis Serapion icircn problema doctrinei unor eretici pe care el icirci nume te bdquotropicirdquo probabil pentru faptul că dădeau un sens figuratș expresiilor din Scriptură cu privire la Duhul Sfacircnt Ace tia părăsiseră arianismul icircn ceeaș ce prive te doctrina despre inferioritatea Fiului icircn raport cu Dumnezeu Tatăl dar păstrauș vechea erezie icircn ceea ce prive te icircnvă ătura despre Duhul Sfacircnt Atanasie care-i scrie luiș ț Serapion patru epistole pe această temă datate de cercetători icircntre 356 i 361 descrieș doctrina bdquotropicilorrdquo icircn termenii următori bdquohellipPărăsind unii pe arieni pentru hula lor icircmpotriva Fiului cugetă icircmpotriva Duhului i zic nu numai că ș el este creatură ci i că ș e unul din duhurile slujitoare i se deosebe te de icircngeri numai prin treaptăș ș Iar aceasta e numai o luptă prefăcută fa ă de arieni De fapt e o adevărată icircmpotrivire fa ă de dreaptaț ț credin ă Căci precum aceia tăgăduind pe Fiul tăgăduiesc pe Tatăl a a i ace tia grăindț ș ș ș rău de Duhul Sfacircnt grăiesc rău i de Fiul Cele două păr i i-au icircmpăr it icircmpotrivirea fa ăș ț ș ț ț de adevăr căci cugetacircnd unii icircmpotriva Cuvacircntului iar ceilal i icircmpotriva Duhului eiț icircndreaptă aceea i hulă icircmpotriva Sfintei Treimi (icircntregi)rdquo ș 87 Potrivit acestui text tropicii admiteau consubstan ialitatea Fiului cu Dumnezeu Tatăl conform sinodului de la Niceeaț dar nu mai admiteau i consubstan ialitatea Duhului cu Fiul i desigur i cu Tatăl Pentruș ț ș ș ei Duhul era o creatură a Fiului asemenea icircntregului cosmos

Aspectul cu adevărat relevant icircn această afacere este icircnsă faptul că tropicii

86 Anonimul anomeu Deux homeacutelies anomeacuteens pur lrsquooctave de Paques Homeacutelie II 11 icircn Sources chreacutetiennes vol146 p107

87 Atanasie cel Mare Epistola icircntacirci către Serapion 1 icircn colecția bdquoPărinți și scriitori bisericeștirdquo EIBMBOR București 1988 vol 16 p 23

considerau Duhul o crea ie numai a Fiului fără nici un amestec din partea Tatăluiț Tropicii tăgăduiau cu alte cuvinte orice rela ie directă a Duhului cu Tatăl chiar icircnț calitatea sa de creatură Iată cacircteva texte care ilustrează acest aspect bdquoEi zic a a spuneș Sf Atanasie ltdacă Duhul nu e creatură nici unul dintre icircngeri ci purcede din Tatăl urmează că e Fiu i el i astfel sunt doi fii el i Cuvacircntul i dacă e frate (alș ș ș Ș Cuvacircntului nn) cum mai este Cuvacircntul laquoUnul Născutraquo Sau nu sunt egali ci unul se nume te după Tatăl iar celălalt după Fiulgt ș i iară iȘ ș ltdacă e din Tatăl cum de nu se zice i despre el că s-a născut Iar dacă Duhul este al Fiului urmează că Tatăl esteș bunicul Duhuluigtrdquo 88 Cacircteva racircnduri mai jos Atanasie se icircntreabă bdquoCare sunt deci de teptele lor icircntrebări ș ltDacă Duhul nu e creatură (a Fiului ci purcede direct din Tatăl nn) zic ei el este fiu i deci sunt doi fra i (proveni i din Tatăl nn) Cuvacircntul iș ț ț ș elgt Apoi adaugă ltdacă Duhul va lua din Fiul i se va da de către el (hellip) urmează căș Tatăl e bunic i Duhul nepotul luigtș rdquo 89 bdquoEi zic deci ltdacă Duhul Sfacircnt nu e creatură cum a i spus icircnainte ci este icircn Dumnezeu i se dă din Dumnezeu atunci este i el fiu iț ș ș ș sunt deci doi fii el i Fiul Iar dacă Duhul e al Fiului i prime te toate de la Fiul(hellip)ș ș ș atunci Tatăl este bunic i Duhul nepotul luigtș rdquo 90 Iată a adar care era faimosul argumentș al tropicilor sau cum spune Sf Atanasie bdquohellipacea sfătoasă icircntrebare a lor ltdacă Duhul e din Dumnezeu (Tatăl) pentru ce nu se nume te el fiuhellipgtș rdquo 91

Ce icircnvă au a adar tropicii lui Serapion Spuneau mai icircntacirci că Duhul Sfacircnt nuț ș poate purcede direct bdquodin Tatălrdquo deoarece Duhul ar deveni i el Fiu i deci un frate alș ș Fiului ceea ar anula calificarea acestuia din urmă ca Monogen Mai spuneau apoi că Duhul nu poate purcede nici bdquodin Fiulrdquo adică bdquodin fiin a Fiuluirdquo pentru că icircn acest cazț

88 Atanasie cel Mare Epistola icircntacirci către Serapion 15 icircn colecția bdquoPărinți și scriitori bisericeștirdquo vol 16 p 40

89 Atanasie cel Mare Epistola a patra către Serapion 1 icircn colecția bdquoPărinți și scriitori bisericeștirdquo vol 16 p 87

90 Atanasie cel Mare Epistola a patra către Serapion 2 icircn colecția bdquoPărinți și scriitori bisericeștirdquo vol 16 p 88

91 Atanasie cel Mare Epistola icircntacirci către Serapion 25 icircn colecția bdquoPărinți și scriitori bisericeștirdquo vol 16 p 54

Fiul i-ar deveni tată el icircnsu i devenind astfel bdquonepotrdquo al Tatălui Primei obiec ii aș ț bdquotropicilorrdquo SF Atanasie le-a opus argumentul stabilită ii numelor i anume că ipostaseleț ș icirc i păstrează caracteristicile proprii astfel icircncacirct Tatăl nu poate deveni bunic nici Fiul tatăș al Duhului bdquoCăci dacă deoarece Duhul nu este creatură (voi totu i) icircntreba i ș ț ltdeci Duhul este ( i el) Fiugtș atunci lua i seama ca nu cumva aflacircnd că Fiul nu este creaturăț (căci prin el s-au făcut toate) să (ajunge i să) icircntreba i ț ț ltdeci Fiul este Tatăgt sau icircncă ltDuhul este Fiu i Fiul este Duhul Sfacircntgtș Cei ce cugetă a a sunt icircn afara Treimii i seș ș vor socoti fără Dumnezeu schimbacircnd numele Tatălui i al Fiului i al Duhului Sfacircnt iș ș ș socotindu-i pe ace tia după a lor voie icircntru asemănarea na terii omene ti numindu-iș ș ș nepo i i bunici i nălucindu- i na teri dumnezeie ti (teogonii) asemenea (miturilorț ș ș ș ș ș păgacircne ale nn) elinilor Nu aceasta e credin a Bisericii ci cum a zis Macircntuitorul icircnț Tatăl i Fiul i Sfacircntul Duh icircn Tatăl care nu poate deveni bunic icircn Fiul care nu poateș ș deveni Tată i icircn Duhul Sfacircnt care nu poate fi numit decacirct a a i nu altfel Credin aș ș ș ț aceasta nu poate schimba numele Ci Tatăl e pururi Tatăl Fiul e pururi Fiul i Duhul Sfacircntș care se zice pururi Duhul Sfacircnt hellipLa oameni tatăl nu este pururi tată nici fiul pururi fiu Fiindcă cel ce devine tatăl unui fiu a fost fiul altuia i fiul unui tată devine tată altuiaȘ Avraam fiind fiul lui Nahor a devenit tatăl lui Isaac i Isaac fiind fiul lui Avraam s-aș făcut tată lui Iacob Căci fiecare fiind o parte a născătorului său (sn) se na te ca fiu darș devine i el tată al altuia Dar icircn dumnezeire nu este a a fiindcă Dumnezeu nu e ca omulș ș Tatăl nu e din alt tată De aceea nici nu na te pe cineva care va deveni tată al altuia Niciș Fiul nu este o parte a Tatălui (sn) 92 de aceea nici nu e născut spre a na te un alt fiuș Pentru aceea numai icircn dumnezeire Tatăl fiind icircn mod propriu i singur (numai el) Tatăș este i a fost i va fi pururi Tatăl i Fiul este icircn mod propriu i singur (numai el) Fiuș ș Ș ș Astfel Tatăl e i se zice pururi Tatăl i Fiul e pururi Fiul i Duhul Sfacircnt este pururi Duhulș ș ș (sn) Iar acesta (Duhul) credem că este al lui Dumnezeu i că s-a dat de la Tatăl prinș Fiul Astfel Sfacircnta Treime rămacircne neschimbată cunoscută icircntr-o singură dumnezeire Deci cel ce icircntreabă ltprin urmare Duhul este ( i el) Fiugtș icirc i icircnchipuie că numele poateș fi schimbat i nu e sănătos la minte (Asemenea) i cel ce icircntreabă ș ș ltTatăl e deci bunicgt născocind un alt nume Tatălui rătăce te icircn inima lui Dar a răspunde mai departeș neru inării ereticilor nu e de folosrdquo ș 93

Argumentul său icircmpotriva celei de a doua obiec ii a bdquotropicilorrdquo este acela căț

92 Cum afirmase cu mai bine de un secol icircnainte icircn Occidentul latin Tertulian icircn Adversus Praxean XXVI 3 6 Iar icircn Orient cine

93 Atanasie cel Mare Epistola a treia către Serapion 6 icircn colecția bdquoPărinți și scriitori bisericeștirdquo vol 16 p 92-93

Duhul nu poate fi o creatură a Fiului deoarece el este bdquopropriul Fiuluirdquo adică din aceea iș fiin ă cu Fiul tot a a cum Fiul este bdquopropriul Tatăluirdquo adică din aceea i fiin ă cu Tatălț ș ș ț bdquoDe ce nu- i dau seama (ace tia) zice el că precum nedespăr ind pe Fiul de Tatăl eiș ș ț păstrează unitatea lui Dumnezeu a a despăr ind pe Duhul de Cuvacircntul nu mai păstreazăș ț unitatea dumnezeirii icircn Treime ci o sfacirc ie amestecacircnd icircn ea o fire străină i de alt soi i oș ș ș egalizează pe aceasta cu creaturile Ei arată astfel că Treimea nu mai este una ci compusă din două firi datorită fiin ei deosebite a Duhului cum i-o imaginează ei i ceț ș Ș fiin ă dumnezeiască mai e aceasta care e compusă din Creator i creatură Căci sau nu eț ș Treime ci o Doime i o creatură sau dacă e Treime precum i este cum pun ei pe Duhulș ș Treimii icircn racircnd cu creaturile cele de după Treime Căci aceasta icircnseamnă iară i a icircmpăr iș ț i a desface Treimea Căci cugetacircnd rău despre Duhul nu cugetă bine nici despre Fiulș

Fiindcă dacă cugetau drept despre Cuvacircntul ar fi cugetat sănătos i despre ș Duhul care purcede de la Tatăl i fiind propriu Fiului se dă de către acesta ucenicilor i tuturorș ș celor ce cred icircn El Iar rătăcind astfel nu au nici despre Tatăl credin a cea sănătoasă Căciț cei ce tăgăduiesc pe Duhul cum a spus marele mucenic tefan (Fapte VII 55)Ș tăgăduiesc pe Fiul iar cei ce tăgăduiesc pe Fiul nu au nici pe Tatălrdquo 94 Dar observă Atanasie cel ce face pe Duhul creatură va ajunge să-l facă creatură i pe Fiul bdquoIar ș Duhul avacircnd aceea i fire i aceea i pozi ie fa ă de Fiul pe care o are Fiul fa ă de Tatălș ș ș ț ț ț cum oare cel ce-l nume te pe acesta creatură nu va cugeta icircn mod necesar acelea i i despreș ș ș Fiul Căci dacă Duhul Fiului este creatură e firesc ca ei să spună că i Cuvacircntul Tatăluiș este creatură Aceasta nălucindu- i-le arienii au căzut icircn iudaismul lui Caiafa Iar dacăș cei ce spun aceasta despre Duhul nu- i icircnsu esc cele ale lui Arie să ocolească i cuvinteleș ș ș lui i să- i icircndrepte necredin a privitoare la Duhul Căci precum Fiul cel ce este icircn Tatălș ș ț i icircn care e i Tatăl nu este creatură ci ș ș e propriul fiin ei Tatăluiț (căci aceasta pretinde i căț

o spune i i voi) a a i pe Duhul cel aflător icircn Fiul icircntru care e i Fiul nu e icircngăduit a-lț ș ș ș ș socoti icircntre creaturi nici a-l separa de Cuvacircntul i a face Treimea nedesăvacircr itărdquo ș ș 95 bdquoCăci dacă cei ce cugetă cele ale lui Arie ndash fiindcă icircn sufletul lor rău i iscoditor nu intrăș icircn elepciunea ndash nu pot icircn elege nici crede Treimea neicircmpăr ită i sfacircntă acesta nu e motivț ț ț ș ca să răstălmăcească adevărul nici să spună că nu pot exista cele ce ei nu pot icircn elege Eiț suferă un lucru cu totul nebunesc cacircnd neputacircnd icircn elege cum e neicircmpăr ită Sfacircntaț ț

94 Atanasie cel Mare Epistola icircntacirci către Serapion 2 icircn colecția bdquoPărinți și scriitori bisericeștirdquo vol 16 p 24-25 A se observa icircn același timp modul icircn care Atanasie evită să afirme purcederea Duhului bdquoși de la Fiulrdquo limitacircndu-se la afirmațiile certe ale Scripturii

95 Atanasie cel Mare Epistola icircntacirci către Serapion 21 icircn colecția bdquoPărinți și scriitori bisericeștirdquo vol 16 p 48-49

Treime arienii fac pe Fiul una cu crea iunea iar tropicii icircl numără i ei pe Duhul icircntreț ș creaturirdquo 96 bdquoAceasta fiind unitatea icircn Sfacircnta Treime cine ar putea despăr i pe Fiul deț Tatăl i pe Duhul de Fiul sau de Tatăl icircnsu i Sau cine ar fi atacirct de icircndrăzne ca să spunăș ș ț că Treimea este neasemenea i de o fire străină icircn ea icircnsă i sau ș ș că Fiul e de o altă fiin ăț decacirct Tatăl sau că Duhul e străin de Fiulrdquo 97

Să observăm a adar din cele de mai sus că tropicii lui Serapion negau icircn modș expres purcederea directă a Sfacircntului Duh din Dumnezeu Tatăl ata acircndu-l cauzal numaiș de Fiul Deci spuneau ei Duhul nu poate purcede i el din Tatăl căci ar deveni un fel deș frate al Fiului icircn consecin ă el nu este de aceea i fiin ă cu Tatăl Apoi chiar dacă icirc i areț ș ț ș cauza icircn Fiul el nu purcede din fiin a Fiuluiț ci este adus la existen ă ț prin Fiul de către Fiul asemenea oricărei creaturi iată de ce el nu este de aceea i fiin ă nici măcar cu Fiulș ț Icircmpotriva acestei argumentări a tropicilor Sf Atanasie lansează principiul bdquoDuhului care are aceea i fire i aceea i pozi ie fa ă de Fiul pe care o are Fiul fa ă de Tatălrdquo icircn sensul căș ș ș ț ț ț Duhul este bdquopropriurdquo Fiului icircn aceea i măsură icircn care Fiul este bdquopropriurdquo Tatălui Fidelș sinodului de la Niceea Sf Atanasie se mul ume te să afirme doar consubstan ialitateaț ș ț Duhului cu Fiul după modelul consubstan ialită ii Fiului cu Tatăl pe care o admiteau iț ț ș tropicii El nu afirmă că Duhul i-ar avea cauza bdquodin Fiulrdquo sau bdquoprin Fiulrdquo nuș interpretează cauzal expresia bdquoDuhul este propriul Fiuluirdquo el se mul ume te să sugerezeț ș doar că Duhul este din aceea i fiin ăș ț din care este i Fiul a a cum Fiul este ș ș din aceea iș fiin ăț din care este i Tatăl Avacircnd icircn minte icircn permanen ă numai bdquoconsubstan ialitateardquoș ț ț ipostaselor stabilită la Niceea Sf Atanasie nu pare să fi observat interpretarea clar cauzală pe care tropicii o dădeau rela iei Duhului cu Fiul precum nici faptul că ei negauț astfel orice rela ie cauzală directă a Duhului cu Tatăl Aceste aspecte de i ignorate deț ș marele patriarh pacircnă la moartea sa nu vor rămacircne icircnsă neobservate la Sf Vasile cel Mare

2 Mărturia Sf Vasile cel Mare Contra Eunomiu

Doctrina lui Eunomiu cu privire la purcederea Duhului Sfacircnt este foarte bine pusă icircn eviden ă de Sf Vasile cel Mareț care pe la 364 a scris icircmpotriva lui cunoscuta sa

96 Atanasie cel Mare Epistola icircntacirci către Serapion 17 icircn colecția bdquoPărinți și scriitori bisericeștirdquo vol 16 p 43

97 Atanasie cel Mare Epistola icircntacirci către Serapion 20 icircn colecția bdquoPărinți și scriitori bisericeștirdquo vol 16 p 47

lucrare Contra Eunomiu Marele părinte pare să fie primul care a observat că arienii reduceau la Fiul cauza Duhului Sfacircnt Potrivit Sf Vasile Eunomiu profesa următoarea icircnvă ătură trinitară bdquoSă presupunem că observa ia pleacă de la operele create i se icircnal ăț ț ș ț peste acestea pacircnă la substan e ț ea găse te astfel căș Fiul este o creatură a Celui Nenăscut i că Paracletul este o creatură a Fiului (tou men agennetou ton yion euriskon poimaș

tou de monogenous ton parakleton)rdquo 98 bdquoExistă deci un singur Dumnezeu nenăscut iș fără principiu (eis esti o Theos agenetos kai anarhos) El nu are vreo fiin ă care să-i fieț anterioară ndash căci nimic nu poate fi anterior nenăscutului nici vreo fiin ă care să fie icircn (cu)ț El ndash căci El este simplu i fără compozi ie Fiind unic fiind singur i mereu acela i Elș ț ș ș este Dumnezeu creator i artizan al tuturor lucrurilor mai icircntacirci de toate i icircntr-un mod cuș ș totul extraordinar al Monogenului apoi prin Acesta icircn mod propriu al tuturor celor create Căci icircnainte i de toată creatura i numai prin propria sa putere i activitate l-aș ș ș născut l-a creat i l-a făcut pe Fiul (ton men gar Hyion pro panton kai pro pases ktiseosș monou te eautou dynamei kai energeia egennese te kai ektise kai epoiesen)(hellip) i prin elȘ (prin Fiul) l-a creat pe Duhul Sfacircnt cel dintacirci dintre toate i cel mai mare dintre to iș ț prin propria sa putere i la ordinul său dar prin activitatea i puterea (creatoare) aș ș Fiului (kai dia toutou proton men panton kai meizon to Pneuma to agion epoiesen exousia men idia kai prostagmati energeia de kai dynamei tou Hiou)rdquo 99 Astfel mai spune Eunomiu bdquohellipdupă icircnvă ătura fericitului Pavel hellipFiul este subordonat luiț Dumnezeu Tatăl hellipiar Duhul Sfacircnt la racircndul său este icircn mod clar subordonat lui Hristosrdquo 100 Eunomiu ca to i arienii icircn elegea actul purcederii prin prisma activită iiț ț ț creatoare a Fiului bdquoEl (Duhul) este onorat icircn al treilea racircnd ca prima creatură a Monogenului cea mai mare dintre toate i singura ca atare (trite hora timomenon osș proton koi meizon panton kai monon toioutou tou monogenous poema)rdquo 101

98 Eunomiu de Cyzic Apologia 20 icircn col Sources chretiennes Les Editions du Cerf Paris 1983 vol 305 p 275

99 Eunomiu de Cyzic Apologia (Apendice) 28 icircn col Sources chretiennes vol 305 p 297

100 Eunomiu de Cyzic Apologia 27 icircn col Sources chretiennes vol 305 p 293

101 Eunomiu de Cyzic Apologia 25 icircn col Sources chretiennes vol 305 p 287

Aspectul cel mai important aici nu este icircnsă acela că Eunomiu icircn elegeaț aducerea la existen ă a Duhului icircn termenii sugera i icircn Ioan I 3 adică asemenea uneiț ț creaturi ci faptul că fie i icircn această calitate Duhul este creat numai de Fiul că actulș creării Duhului icirci apar ine numai Fiului Este ceea ce observă i Sf Vasile cel Mare careț ș intrigat de acest aspect spune următoarele bdquoExistă oare vreun om pe lume care să nu vadă cu claritate că nici o activitate a Fiului nu se află separată de Tatăl şi că nu se află nimic icircntre cele existente care să aparţină Fiului dar să fie străine de Tatăl (hellip) Pentru ce dar atribuie Eunomiu numai Fiului cauza Duhului Sfacircnt (pos oun tou pneumatos ten aitian to monogenei mono prostithesi) şi pentru a-i calomnia natura se serveşte de activitatea creatoare a acestuia (adică a Fiului nn)(kai kategorema tes physeos autou ten toutou lambanei demiourgian) (hellip) Nu este un pericol evident de a separa de Dumnezeu Tatăl pe Duhul Sfacircnt (diairein apo tou Theou to Pneuma) devreme ce pe de o parte apostolul ni-l prezintă icircn relaţiile sale cacircnd Duhul lui Hristos cacircnd Duhul lui Dumnezeuhellip iar pe de alta Domnul icircnsuşi icircl numeşte Duhul Adevăruluihellip şi spune că purcede de la Tatăl Or acesta (Eunomiu) pentru a micşora slava Domnului nostru Iisus Hristos (allrsquooutos eis kathairesin tes doxes tou Kyrios hemon Iesou Hristou) icircl separă pe Duhul de Tatăl i-l atribuie Monogenului de-o manieră diferită (aferei men apo touș Patros tou de Monogenei diaferontos) desigur pentru a mic ora (Fiului) slava (epiș kathairesi tes doxes prostithesin)rdquo 102 A adar departe de a nega Fiului orice participareș cauzală actul bdquopurcederiirdquo al venirii la existen ă a Duhului Sfacircnt Eunomiu cum aratăț marele capadocian atribuia numai Fiului cauza Duhului Sfacircnt excluzacircndu-l astfel pe Dumnezeu Tatăl icircmpotriva Scripturii (vezi Ioan XV 26)

B REAC IA ESEN IALISTĂȚ Ț

1 Marcel al Ancyrei

102 Sf Vasile cel Mare Contra lui Eunomiu II 34 icircn col Sources chretiennes Les Editions du Cerf Paris 1983 vol 305 p141-143

Devenit episcop al Ancyrei (Ankara de astăzi) Marcel a fost unul din marii apărători ai termenului homoousios icircmpotriva arianismului şi prieten al Sf Atanasie cel Mare Cu timpul s-a dovedit icircnsă că fondul metafizic icircn baza căruia lupta el icircmpotriva arianismului era de cu totul altă natură decacirct acela folosit la sinodul ecumenic de la Niceea icircn formularea celebrului homoousios Marcel actualiza pur şi simplu vechiul sabelianism El icircnţelegea să combată arianismul afirmacircnd consubstanţialitatea Logosului cu Dumnezeu Tatăl pacircnă la desfiinţarea oricărei distincţii dintre cei doi Devenind evident acest fapt Marcel este abandonat de adevăraţii niceeni cum era Sf Atanasie şi acuzat icircn mod deschis de modalism Este ceea ce face la un moment dat icircnsuşi Sf Vasile cel Mare cacircnd scruiindu-i Sf Atanasie icirci solicită acestuia pentru a risipi orice confuzie să condamne imediat bdquoicircnvăţătura periculoasă şi icircn afara adevăratei credinţe (a lui Marcel)rdquo 103 Icircn cele din urmă Marcel este somat să compară icircn faţa unui sinod icircn 335 şi depus din treaptă pentru erezie Eusebiu de Cezareea l-a combătut icircn cadrul unei cărţi intitulate Teologia bisericească Marcel a dispărut din istorie dar doctrina sa a creat mari probleme Ea reprezintă icircn fond o reacţie de fond sabelian la subordinaţianismul arian Ca şi icircn cazul celei a lui Arie doctrina lui Marcel este o hristologie nu o triadologie Deşi a abordat icircn treacăt problema Sf Duh el a făcut-o numai pentru a dovedi absenţa oricărei diferenţe dintre Logosul etern şi Dumnezeu Tatăl

Iată un rezumat al doctrinei sale pe baza textului lui Eusebiu din lucrarea acestuia Teologia bisericească Dumnezeu este o monadă absolut unul şi indivizibil De aici trebuie pornit şi nu de la o pluralitate divină după cum face Origen Aceasta nu icircnseamnă că icircn Dumnezeu nu există un Logos el există dar este μοο σιος adicăὁ ύ Logosul este icircn Dumnezeu şi Dumnezeu icircn el fără nici o diviziune locuind icircn el ca o putere activă nu ca o simplă δ ναμις ci ca o νεργε Această energie seύ ἐ ίᾳ exteriorizează προ ρχεται fără să iasă din Dumnezeu printr-o dilatare πλατυνομ νηέ έ care nu introduce nici dualitate nici compoziţie ipostatică distinctă Această extensie e dublă mai icircntacirci icircn creaţie de vreme ce Logosul e creator apoi icircntrupare Prin această iconomie (coboracircre) Logosul astfel icircntrupat devine Fiu dar nu printr-o naştere icircn interiorul fiinţei divine căci el nu se naşte decacirct abia icircn trup din Fecioara Numai icircn acest trup νεργε α divină este activă şi devine principiu al tuturor actelor lui Hristos Astfel seἐ ί realizează o unire cum totul intimă şi permanentă cu totul superioară celei care icircnsufleţea odinioară pe profeţi Această unire va icircnceta totuşi icircntr-o zi după cacirct ne putem da seama căci trupul char devenit nemuritor nu convine firii divine νεργε α se vaἘ ί rezorbi atunci icircnapoi icircn Dumnezeu de aici acuzaţia adusă constant de orientali lui Marcel că nu mărturiseşte expresia din Crezul de la Niceea bdquoa cărui icircmpărăţie nu va avea sfacircrşit

103 Vesile cel Mare Epist LXIX 2 PG XXXII 432 la M -D Chenu Marcel drsquoAncyre DTC vol XI B col1996

cujus regni non erit finisrdquo 104

Iată acum o altă expunere mai precisă a doctrinei lui Marcel de Ancyra aşa cum apare ea icircn aşa-numitul simbol macrostih bdquoDiscipolii lui Marcel şi ai lui Fotin amacircndoi din Ancyra Galatiei resping subzistenţa eternă τ ν πποαι νιον παρξιν a luiὴ ώ ὕ Hristos divinitatea sa şi icircmpărăţia sa veşnică τελε τητον asemenea iudeilor şi subἀ ύ pretextul că astfel salvează unitatea divină τ μοναρχ Icircn ceea ce ne priveşte noi ştimῇ ίᾳ că Hristos nu este doar o gacircndire exprimată sau imanentă icircn Dumnezeu λ γονό προφορικ ν νδι θετον το θεο ci un Logos-Dumnezeu viu şi subzistent λλὸ ἢ ἐ ά ῦ ῦ ἀ ὰ ζ ντα θε ν λ γον καθrsquo αυτ ν π ρχοντα Fiul lui Dumnezeu şi Hristos El nu existăῶ ὸ ό ἑ ὸ ὑ ά mai icircnainte de veci doar icircn preştiinţa Tatălui ci l-a asistat pe acesta icircn lucrarea sa de creare a celor văzute şi nevăzute El este icircntr-adevăr cel căruia Tatăl i-a zis Să facem om după chipul şi asemănarea noastră el este cel care s-a arătat icircn persoană patriarhilor care a dat Legea care a grăit prin prooroci şi care icircn final s-a icircntrupat l-a revelat tuturor oamenilor pe Tatăl şi care de acum icircnainte domneşte icircn veacul veacurilorrdquo 105

Cum combătea Marcel de Ancyra arianismul printr-o astfel de concepţie De remarcat mai icircntacirci că motivaţia declarată de el icircnsuşi şi icircnregistrată de simbolul macrostih era aceea că astfel salvează unitatea divină τ μοναρχ Prin faptul că respingea oriceῇ ίᾳ asemănare icircntre Logos şi Dumnezeu Tatăl Arie introducea o distincţie gravă icircn Dumnezeu o separare care icircntr-adevăr ameninţa unitatea lui Dumnezeu Marcel apelacircnd la vechea concepţie a lui Sabeliu căuta să combată această depreciere a substanţei Logosului icircn raport cu Tatăl afirmacircnd că el este consubstanţial cu acesta pacircnă la punctul icircn care el Logosul nici nu mai subzistă icircn Dumnezeu ca persoană distinctă de Tatăl Această depreciere a Logosului avea mai ales grave consecinţe icircn hristologie dacă anterior icircntrupării sale icircn Iisus Hristos Logosul nu era recunoscut ca Dumnezeu adevărat egal cu Tatăl atunci cu atacirct mai puţin icirci era recunoscută această calitate după icircntrupare Atribuindu-i slăbiciunile firii umane asumate arienii demonstrau odată icircn plus că Logosul este prin icircnsăşi fiinţa sa neasemănător cu Dumnezeu Tatăl icircn aceste condiţii tot ce a găsit Marcel de cuviinţă să argumenteze a fost ideea sabeliană că icircn icircntrupare monada divină icircnsăşi se dilată capătă o nouă faţă un nou chip distinct de cel anterior icircntrupării tocmai prin caracterul temporal al acestui nou chip Iisus Hristos este Logosul devenit trup existacircnd distinct de Tatăl ca om ca fiinţă cu totul efemeră atacirct el ca

104 La M -D Chenu Marcel drsquoAncyre DTC vol XI B col1997-1998

105 O Hahn Bibliotek der Symbole sect 159 n6 la M -D Chenu Marcel drsquoAncyre DTC vol XI B col1996

persoană cacirct şi icircmpărăţia sa La sfacircrşitul timpurilor totul a reveni la starea iniţială a monadei indistincte

Cu privire la această expresie a cărui icircmpărăţie nu va avea sfacircrşit istoricul dogmelor B Sesbouumleacute scrie bdquohellipAceastăhellip afirmaţie este proprie simbolurilor de credinţă orientale şi niciodată n-a trecut icircn Occident Motivaţia ei este polemică Icircntr-adevăr o erezie atribuită lui Marcel de Ancyra icircn secolul al IV-lea susţinea că la Parusie Logosul se va reicircntoarce icircn Tatăl pacircnă la punctul icircn care se va confunda cu el misterul trinitar nu ar avea astfel decacirct o valoare sbquoiconomicărsquo şi istorică iar nu una sbquoteologicărsquo şi eternă Această idee vine din interpretarea abuzivă a textului paulin sbquoEl trebuie să icircmpărăţească pacircnă ce va pune pe toţi vrăjmaşii săi sub picioarele sale (hellip)Şi cacircnd toate vor fi supuse lui atunci şi Fiul icircnsuşi se va supune Celui ce i-a supus lui toate ca Dumnezeu să fie toate icircn toţirsquo (I Corinteni XV 25 28) Acest text exprimă icircmplinirea finală a misiunii Fiului el nu sugerează prin nimic că fiul nu va mai avea raţiunea de a exista Dimpotrivă glorificat icircn umanitatea sa Fiul va continua să exercite icircn mod etern funcţia sa mediatoare icircn el şi prin el vor vedea drepţii pe Dumnezeurdquo 106

Contestacircnd orice deosebire reală a Logosului de Tatăl şi respingacircnd eternitatea icircmpărăţiei Fiului Marcel credea că apără deopotrivă atacirct consubstanţialitatea Logosului cu Tatăl anterior icircntrupării prin considerarea lui ca nediferenţiat de Tatăl cacirct şi deplinătatea dumnezeirii coboracirctă icircn Hristos ca urmare a dilatării monadei şi a apariţiei ei sub chip uman icircn istorie Probabil că toate aceste idei ale lui Marcel ar fi rămas nebăgate icircn seamă dacă el n-ar fi negat veşnicia icircmpărăţiei lui Hristos Icircn focul controverselor iscate pe această temă Marcel a ajuns să conteste eternitatea Fiului consideracircndu-l doar o fiinţă temporală avacircnd un icircnceput icircn timp ba chiar şi un sfacircrşit bdquoHristos spunea el a icircnceput să domnească acum patru sute de ani şi stăpacircnirea sa va icircnceta odată cu sfacircrşitul lumiirdquo 107 Această afirmaţie a constituit icircnceputul căderii sale din racircndurile niceenilor adevăraţi Acuzaţiile de sabelianism pe care i le aduceau continuu arienii s-au dovedit astfel adevărate şi a sfacircrşit prin a fi abandonat de occidentali de Atanasie şi de toţi adevăraţii susţinători ai lui homoousios care au icircncetat să mai vadă icircn el un apărător al credinţei de la Niceea consideracircndu-l icircn schimb un continuator al vechiului sabelianism

Să intrăm icircnsă icircn detaliile doctrinei sale trinitare propriu-zise Marcel respinge

106 B Sesbouumleacute et J Wolinski Histoire des dogmes Descleacutee 1994 p121

107 J Schwane op cit vol2 p213 n1

cu hotăracircre ideea ariană că Logosul ar exista icircn Tatăl ca un ipostas distinct căci pentru el ca şi pentru arieni noţiunea de ipostas echivala cu aceea de altă substanţă ουσια decacirct a Tatălui Icircn Dumnezeu zicea el nu trebuie să admitem decacirct un ipostas o singură substanţă sau realitate sub icircntreit chip sau sub icircntreit nume μ αί γαρ π στασινὑ ό τριπρ σωπονό σπερὡ και τριωνιμον εισαγη τον αυτον ειναι λεγων τον θεον και τον εν αυτω Λογον και το Αγιον Πνευμα 108 Aşadar pentru Marcel Dumnezeu icircn sine nu este lipsit de Logosul său cum afirmau arienii Dumnezeu spunea el are icircn sine din eternitate Logosul aşa cum omul are icircn el icircnsuşi propria-i raţiune Astfel Dumnezeu şi Logosul său sunt unul şi acelaşi lucru εν και ταυτον109 Referindu-se la primele versete ale prologului evangheliei a patra Marcel spune că Logosul icircncă neicircntrupat ασαρκος nu este icircncă Fiu ci doar Logos bdquoIcircnainte de a fi coboracirct printre noi şi de a se fi născut din Fecioara el nu era decacirct Logosrdquo110

Despre acest Logos mai spunea Marcel Scriptura ne zice trei lucruri icircntacirci că el era la icircnceput εν αρχη pentru a semnifica faptul că se afla icircn Tatăl icircn mod potenţial δυναμει icircn al doilea racircnd că el era προς τον θεον pentru a marca faptul că era la Dumnezeu icircn act ενεργεια căci prin el au fost create toate icircn fine că el era Dumnezeu pentru a ne icircnvăţa că divinitatea nu este divizată deoarece Logosul este icircn Dumnezeu şi Dumnezeu este icircn Logosul Astfel Logosul este etern şi consubstanţial ομοουσιος αυτοουσιος cu Dumnezeu 111 Acest efort de a afirma unitatea pacircnă la indistincţie a Fiului cu Tatăl era menită icircn viziunea lui Marcel de Ancyra să contracareze subordinaţianismul arian bdquoChiar icircn doctrina sa trinitară subliniază acelaşi Schwane el n-a avut icircn gacircnd altceva decacirct problema cum să onoreze icircn Macircntuitorul nu o fiinţă distinctă de Dumnezeu şi subordonată lui (cum icircnvăţau arienii nn ) ci o divinitate

108 J Schwane op cit vol2 p224 n1 Eusebiu de Cezareea pare să ignore aici fragmentele 76 şi 77 pe care le citează Tixeront cacircnd afirmă că Marcel nu admitea decacirct un singur προσωπον

109 J Schwane op cit vol2 p221 n1

110 J Schwane op cit vol2 p216 n1

111 Marcel Fragmentele 52 97 la J Tixeront op cit vol2 p39 n5 şi 6

adevărată şi perfectărdquo112

Pentru a contracara arianismul Marcel afirmă cu hotăracircre că icircn Dumnezeu nu există trei ipostase ci doar unul Această precizare icircl apropie indiscutabil de Sabeliu care afirma acelaşi lucru Marcel merge icircnsă mai departe decacirct mentorul său şi afirmă că icircn Dumnezeu avem nu doar un singur ipostas ci şi un singur πρ σωπον ό 113 Se pare că cei doi termeni nu aveau acelaşi icircnţeles şi mai ales acelaşi rol icircn hristologia lui Marcel Pe scurt este foarte probabil că Marcel desemna sub numele de ipostas esenţa divină icircnsăşi avacircnd icircn sine icircn mod indistinct pe Tatăl şi pe Logos ca raţiune paternă λογοπατωρ Divinitatea există din eternitate sub un singur πρ σωπον sub un singur chip care esteό acela al Tatălui Logosul icircn schimb nu are πρ σωπον propriu el este de fapt bdquofărăό chiprdquo προσωπον El capătă un chip distinct de Tatăl o faţă proprie διον πρ σωπονἄ ἴ ό abia prin coboracircrea sa icircn istorie prin manifestarea sa icircn afara condiţiei sale divine deci icircn icircntrupare

Afirmaţia sa fundamentală icircn această problemă a fost aceea că anterior icircntrupării sale Logosul nu s-a numit Fiu al Tatălui acest nume l-a dobacircndit la modul propriu abia icircn urma naşterii sale din Fecioara Dacă icircn Vechiul Testament Logosul este numit totuşi Fiu aceasta este de fapt o profeţie icircn care viitorul său nume icirci este atribuit de mai icircnainte Se pare că şi această distincţie pe care el o făcea icircntre calităţile de Logos şi Fiu era menită să contracareze arianismul din calitatea Logosului de Fiu arienii trăgeau concluzia că Logosul nu poate fi coetern cu Tatăl căci nici un fiu nu poate avea aceeaşi vacircrstă cu tatăl său Pentru a elimina orice nuanţă de posterioritate icircn raport cu Tatăl Marcel contesta aşadar Logosului etern calitatea de Fiu deci de fiinţă ulterioară Tatălui aşa cum icircnvăţau arienii114 Pe de altă parte deoarece arienii speculau enorm pe marginea faptului că Logosul este născut din Tatăl văzacircnd icircn simplul act al naşterii dovada inferiorităţii sale faţă de Tatăl cel nenăscut γ ννητος Marcel neagă pur şiἀ έ simplu că Logosul ar exista icircn Tatăl icircn baza unei naşteri a sa de către Tatăl Logosul e veşnic deci fără icircnceput el nu este Dumnezeu asemenea Tatălui său ci este icircnsăşi fiinţa lui Dumnezeu Tatăl raţiunea sa eternă bdquoPe baza cărui pasaj din Scriptură am putea

112 J Schwane op cit vol2 p225

113 Marcel de Ancyra Fragmentele 66 76 77 83 87 88 la J Tixeront op cit vol2 p39 n12 şi 3

114 J Schwane op cit vol2 p215 n3 p216 n2

afirma zice el că există o fiinţă nenăscută şi o fiinţă născută cum cred ei (arienii nn ) Nici unul dintre profeţi nici unul dintre evanghelişti ba nici măcar vreunul dintre apostoli n-a spus aceastardquo115 Există icircnsă icircn Noul Testament o expresie pe care Marcel n-a putut-o ocoli şi pe care a trebuit s-o interpreteze icircn coerenţă cu propriul sistem este vorba de expresia bdquoicircntacirciul născut dintre creaturirdquo Arienii atribuiau această expresie Logosului divin pentru a demonstra că este o creatură Prin contrast Marcel a negat că această expresie paulină s-ar referi la Logosul divin şi a raportat-o numai la Fiul icircntrupat icircnţelegacircnd-o adică exclusiv prin prisma actului icircntrupării116

Să trecem acum la miezul hristologiei lui Marcel care este aceea a statutului Fiului icircntrupat Marcel desemna monada eternă prin termenul de λογοπ τωρ El seά deosebea astfel de Sabeliu care desemna aceeaşi monadă prin termenul de ιοπ τωρὑ ά Această schimbare avea o semnificaţie adacircncă icircn concepţia episcopului de Ancyra Logosul nu este Fiu decacirct după icircntrupare Prin urmare abia dup icircntrupare se poate vorbi de o naştere propriu-zisă a Logosului dar numai pentru că este Fiu Devenind Fiu Logosul a căpătat un chip propriu διον πρ σωπον a cărui natură este exclusivἴ ό temporală relativă deci efemeră adică atacirct cacirct va ţine icircmpărăţia lui Hristos Ca Fiu el se deosebeşte acum radical de Tatăl icircn sensul că este un om adevărat Abia sub condiţia icircntrupării abia ca Fiu Logosul este bdquocopie a Tatăluirdquo Anterior icircntrupării el nu este nici Fiu nici bdquocopie a Tatăluirdquo Această expresie din Coloseni I15 el o raporta la Fiul lui Dumnezeu făcut om iar nu la Logosul icircn sine Şi icircn această problemă Marcel se lăsa antrenat de disputa sa icircmpotriva arienilor Unul din argumentele pe care aceştia le foloseau pentru a dovedi că Logosul este inferior Tatălui era exact acesta extras din expresia paulină susmenţionată dacă Logosul este o copie a Tatălui atunci el este inferior căci orice copie este inferioară originalului ei Icircn consecinţă Marcel nega că această expresie s-ar referi la Logosul etern ci ea trebuie atribuită numai Fiului icircntrupat Argumentul său era următorul o copie trebuie să facă vizibil obiectul invizibil şi absent ori cel care face vizibil icircn lume pe Dumnezeu nu este Logosul etern el icircnsuşi invizibil ca şi Tatăl ci Logosul sau Fiul icircntrupat117

Afirmacircnd că bdquoHristos a icircnceput să domnească acum patru sute de ani şi

115 J Schwane op cit vol2 p217 n4

116 J Schwane op cit vol2 p219 n1

117 J Schwane op cit vol2 p220 n2

stăpacircnirea sa va icircnceta odată cu sfacircrşitul lumiirdquo118 el afirma de fapt că Hristos n-a existat anterior naşterii sale din Fecioara ca ipostas distinct de acela al Tatălui Eusebiu de Cezareea care-i combate hristologia icircn două tratate separate spune despre el acuzator că bdquoa icircndrăznit să nu atribuie Fiului lui Dumnezeu preexistenţa nici o existenţă proprie anterioară icircntrupării ουτε προειναι ουτε προυφεσταναι τολμα λεγεινrdquo119 Dar dacă după Marcel nu este de conceput o naştere eternă a Logosului din Tată pentru că nu se distinge cu nimic de el cu atacirct mai puţin poate fi vorba de o naştere a aceluiaşi Logos din Fecioara Acest act trebuie atribuit numai omului Iisus supranumit Fiul lui Dumnezeu Doar despre el se poate spune că s-a născut cu adevărat icircnţelegacircnd actul naşterii numai ca naştere temporală din Fecioara Dar care este atunci statutul Logosului divin anterior icircntrupării şi care este cel al Fiului icircntrupat Eusebiu răspunde acestei icircntrebări reproducacircnd doctrina lui Marcel astfel sub aspectul existenţei sale divine Logosul este unit cu Dumnezeu fără diviziune şi fără icircmpărţire icircn Tatăl ca potenţă a acestuia sub aspectul activităţii sale şi numai sub acest aspect ca Logos activ Dumnezeirea s-a unit cu trupul pentru a deveni principiu de mişcare şi de activitate120

Marcel a fost acuzat de Eusebiu de Cezareea că a căzut icircn erezia lui Sabeliu şi că ar fi reluat adopţianismul lui Pavel de Samosata icircnvăţacircnd că Logosul s-a unit cu un om individual cu personalitate distinctă consideracircndu-l deci pe Iisus Hristos un simplu om121 Cu privire la acuzaţia de adopţianism Shwane observă că aşa ceva nu reiese din fragmentele ajunse pacircnă la noi din opera lui Marcel Dimpotrivă el ne prezintă ca divine efectele răscumpărării şi-l acuză pe Eusebiu că nu-l priveşte pe Macircntuitorul decacirct ca pe un simplu om122 Acuzaţia de cădere icircn sabelianism este icircnsă reală Cum am spus şi mai

118 J Schwane op cit vol2 p213 n1

119 J Schwane op cit p217 n2

120 J Schwane op cit vol2 p227 n1

121 J Schwane op cit vol2 p227 n2

122 J Schwane op cit vol2 p227 n4

sus Sf Atanasie a icircntacirclnit icircn vremea sa o sectă sabeliană care asemenea lui Marcel făcea aceeaşi distincţie icircntre Logos şi Fiul icircntrupat şi pe ai cărei membri i-a icircntrebat cum a devenit Logosul Fiu A căpătat acest nume cacircnd a asumat natura umană Sau Logosul a devenit Fiu devenind om Sau icircn fine a devenit Fiu icircn amacircndouă felurile adică luacircnd un trup sau devenind un trup 123 Se pare că Marcel asemenea sabelienilor Sf Atanasie a fost de părere că Logosul n-a asumat un om ci a devenit el icircnsuşi om căci el declară icircn mod expres că icircn Macircntuitorul s-a manifestat plenitudinea divinităţii την πασαν θεοτητα εν αυτη σωματικως επιδειξεταιrdquo124 Aluzia la expresia din Coloseni I9 este aici evidentă

Cum poate fi aşadar icircnţeles acest lucru pe fondul afirmaţiei sale că Logosul icircn accepţiunea sa divină nedeosebit icircn nici un fel de Tatăl icircn interiorul monadei este cu totul diferit de Fiul icircntrupat Căci Marcel afirma icircntr-adevăr că Fiul este o persoană separată de Dumnezeu şi nu există decacirct icircn afara Tatălui εκτος του πατρος 125 Aici intervine conceptul de origine stoică al extensiei πλατυσμος monadei sau esenţei divine mai icircntacirci icircn diadă prin icircntrupare apoi icircn triadă prin purcederea Duhului bdquoMonada spune Marcel nu se extinde icircn Triadă fără să sufere o oarecare separaţie ου σαφως και φανερως ενταυθα απορρητω η μονας φαινεται πλατυνομενη μεν εις τριαδα διαιρεισθαι δε μηδαμως υπομενουσαrdquo 126 Icircn ea icircnsăşi monada divină υiοπατωρ este nediferenţiată existacircnd icircntr-o stare de superconcentrare de potenţialitate maximă icircn interiorul căreia orice distincţie reală cum ar fi aceea dintre Tatăl şi Fiul său este imposibilă Calitatea de a fi Tată ca şi aceea de a fi Fiu nefiind icircncă activate icircntre ele nici nu poate exista icircncă un raport real Iată de ce Marcel neagă existenţa unei relaţii cauzale icircn interiorul divinităţii respingacircnd ideea de naştere a Logosului etern adică icircncă neactivat Icircn momentul icircn care Logosul părăseşte starea sa de existenţă virtuală potenţială icircn interiorul monadei indistincte şi se manifestă icircn actul creaţiei dar mai ales icircn cel al icircntrupării el devine dintr-odată distinct real de Tatăl tocmai prin acest act al naşterii sale din Fecioara care este de fapt o intrare icircn acţiune a energiei active a monadei η ενεργεια δραστικη

123 J Schwane op cit vol2 p217 n3

124 J Schwane op cit vol2 p227 n5

125 J Schwane op cit vol2 p221 n2

126 J Schwane op cit vol2 p224 n3

Marcel icircnsuşi spune următoarele bdquoDacă se consideră numai divinitatea Macircntuitorului Logosul ar părea să fie pe bună dreptate unul şi acelaşi lucru cu Dumnezeu icircnsuşi dar dacă Macircntuitorul este cercetat sbquodupă truprsquo divinitatea apare ca extinsă ( ieşită din ea icircnsăşi icircnstrăinată de ea icircnsăşi nn ) prin propria ei activitate ενεργεια η θεοτης μονη πλαθυνεσται δοκειrdquo 127 Conceptul de πλατυσμος sau dilatare căci acesta este adevăratul său sens sugerează că icircn actul icircntrupării monada superconcentrată asemenea unui punct pitagoreic pacircnă atunci şi de aceea icircncă nediferenţiată intră icircntr-o primă fază de dilatare aşa cum logosul stoic iniţial aflat icircntr-o stare aproape incorporală capătă prin transformare un corp tot mai palpabil tot mai dens Icircntruparea la Marcel de Ancyra ca şi-n concepţia lui Sabeliu este o primă corporeificare a esenţei divine a logosului de pacircnă atunci A doua dilatare sau extensie a monadei este purcederea Duhului Sfacircnt Avacircnd icircn substratul consideraţiilor sale hristologice tot timpul metafizica stoică a logosului care se dilată corporeificacircndu-se dar care revine după o vreme la starea sa iniţială absorbind icircn sine tot ceea ce a generat pacircnă atunci Marcel ajunge să afirme starea de icircntrupare de corporeificare a esenţei divine va lua sfacircrşit cacircndva şi Fiului icirci va lua din locul Logosul neicircntrupat şi pur spiritual De fapt el spune doar că icircmpărăţia Fiului va lua sfacircrşit odată cu judecata finală şi sfacircrşitul timpurilor128

Marcel nu accepta ideea că odată asumată natura umană a Logosului va rămacircne unită pentru eternitate cu el Icircn sine icircnsuşi zicea el trupul carnea nu poate conveni lui Dumnezeu chiar transfigurat prin icircnviere chiar devenit incoruptibil nemuritor trupul nu este mai demn de Dumnezeul cel care este mai presus chiar de imortalitate Se poate crede aşadar presupune Marcel că după parusie Logosul se va despuia de propria-i umanitate şi va reintra icircn Dumnezeu revenind la starea icircn care se afla anterior creaţiei aşa cum sugerează textul din I Corinteni XV28 Ce se va icircntacircmpla cu această umanitate Noi nu ştim deoarece Scriptura nu o spune129

127 Marcel Fragmentul 71 la J Tixeront op cit vol2 p39-40 n1 J Schwane op cit vol2 p226 n2 vezi şi nota 1 de la pagina 227

128 J Schwane op cit vol2 p211 n1 p228 n2 final

129 Marcel Fragmentele 117-121 la J Tixeront op cit vol2 p40 n6 J Schwane op cit vol2 p228 n2

2 Fotin al Sirmiului

Cel mai cunoscut discipol al lui Marcel de Ancyra a fost Fotin devenit episcop de Sirmium Ca şi icircnvăţătorul său Fotin distingea icircntre Logosul etern şi Fiul icircntrupat Cu privire la Logos etern el icirci nega orice existenţă particulară icircn esenţa divină distinctă de Tatăl Dumnezeu este un singur ipostas dar el are icircn sine propria-i raţiune el este λογοπατωρ130 Atacircta vreme cacirct nu este activ Logosul este unul interior ενδιαθετος cacircnd intră icircn stare de act el devine προφορικος şi această manifestare icircn afară constituie prima dilatare πλατυσμος prima extensie icircn Dumnezeu Purcederea Duhului Sfacircnt este a doua131 Cu privire la Iisus Hristos Fotin a mers fidel pe urmele mentorului său atacircta doar că a fost mult mai direct icircn afirmaţii de cacirct predecesorul său Căutacircnd să explice cum a devenit Logosul Fiu prin actul icircntrupării Fotin a afirmat direct transformarea naturii sale divine icircn natura umană a Fiului icircntrupat Acest lucru este atestat direct de Sf Epifanie care reproduce concepţia lui Fotin sub expresia Logosul s-a prefăcut icircn trup εις σαρκα μεταβεβλημενον132 Aluzia la expresia ioaneică και ο σαρξ εγενετο din prologul evangheliei a patra este evidentă Atacirct Tixeront cacirct şi Schwane cred la unison că Sf Epifanie se icircnşeală interpretacircnd astfel concepţia lui Fotin care icircn opinia lor ar fi mai degrabă adopţian icircn hristologie133 Icircntr-adevăr Fotin distingea icircn mod net icircntre Logosul etern şi Fiul icircntrupat afirmacircnd că Fiul n-a existat anterior naşterii sale din Fecioara Sinodul de la Sirmium atestă această doctrină a sa şi o condamnă icircn anatematisma a cincea unde spune bdquoDacă cineva zice că Fiul a existat fără icircndoială icircnainte de Maria dar

130 J Schwane op cit vol2 p229 J Tixeront op cit vol2 p41 n6

131 J Tixeront op cit vol2 p41 n7

132 Epifanie de Salamina Haer LXXI 3 la J Tixeront op cit vol2 p41 n8

133 J Tixeront op cit vol2 p41 n8 J Schwane op cit vol2 p230 n3

numai icircn preştiinţa lui Dumnezeu şi că el n-a fost născut de Dumnezeu icircnaintea tuturor timpurilor că n-a existat icircn Dumnezeu şi că nimic n-a fost creat prin el să fie anatema rdquo Iar anatematisma a noua este şi mai categorică bdquoDacă cineva zice că fiul Mariei nu este decacirct un om să fie anatema rdquo134

La prima vedere aceste anateme par a sugera caracterul adopţian al hristologiei lui Fotin Este icircnsă doar o aparenţă căci afirmaţia că Iisus Hristos sau bdquoFiul Mariei - cum se exprima el potrivit sinodului - este doar un simplu omrdquo se icircnţelege prin prisma distincţiei dintre Logosul etern şi Fiul icircntrupat Or Fiul nu este altceva decacirct Logosul devenit trup sau carne prin transformare cum spune Sf Epifanie sau mai exact prin extensia sau dilatarea substanţei divine Ca şi Marcel Fotin de Sirmiu este marcat şi el de metafizica stoică a logosului care se dilată şi se contractă succesiv şi sinodul confirmă acest lucru prin anatematismele a şasea şi a şaptea bdquoDacă cineva zice că substanţa lui Dumnezeu este susceptibilă de dilatare şi de contracţie să fie anatemardquo bdquoDacă cineva zice că substanţa dilatată a lui Dumnezeu l-a format pe Fiul sau numeşte Fiu dilatarea acestei substanţe să fie anatema rdquo 135 Aşadar Fotin credea ca şi Marcel icircnvăţătorul său că Logosul a devenit Fiu prin dilatarea substanţei sale divine Această interpretare este confirmată şi de Marius Mercator care-l acuză la un moment dat pe Fotin că ar nega faptul că Macircntuitorul s-a născut din Fecioara136 Acuzaţia capătă sens dacă Fotin nega naşterea Macircntuitorului din Fecioara ca Logos deci icircn calitatea sa de Dumenzeu icircncă neicircntrupat nediferenţiat de Tatăl Or acest lucru icircl va face şi Nestorie care icircn a patra sa cuvacircntare către Marius Mercator va folosi şi el conceptul de λογοπατωρ Al treilea argument icircn favoarea acestei interpretări şi care fixează definitiv hristologia lui Fotin ca una de esenţă modalistă este anatema a douăsprezecea a sinodului semiarian de la Sirmium din 351 care-i condamnă direct concepţia icircn termenii următori bdquoDacă cineva auzind cuvintele sbquoŞi Cuvacircntul s-a făcut truprsquo crede că Logosul s-a transformat icircn trup ( icircn carne ) sau că luacircnd trup a suferit vreo schimbare să fie anatema rdquo 137

134 J Schwane op cit vol2 p231-232

135 J Schwane op cit vol2 p231-232

136 J Schwane op cit vol2 p230 n2

137 J Schwane op cit vo2 p230 n4

3 Anatemele sinodului semiarian de la Sirmium (351-352)

Pentru o mai bună icircnţelegere a hristologiei celor doi modalişti iată anatemele rostite icircmpotriva lor icircn special a lui Fotin de Sirmiu de către sinodul semiarian de la Sirmiu din 351-352 anatemele suprimate exprimă viziunea subordinaţiană a participanţilor şi sunt fără interes aici Voi păstra numerotarea originală bdquo2 Dacă cineva numeşte pe tatăl şi pe Fiul doi Dumnezei (nenăscuţi nn) să fie anatema 3 Dacă cineva spune că Hristos este Dumnezeu şi Fiul lui Dumnezeu icircnaintea tuturor timpurilor fără să admită că el (Fiul icircntr-o ipostază personală distinctă nn) l-a ajutat pe Tatăl la crearea tuturor lucrurilor să fie anatema 4 Dacă cineva icircndrăzneşte să spună că Cel Nenăscut sau o parte din El s-a născut din Maria să fie anatema 5 Dacă cineva zice că Fiul lui Dumnezeu a existat fără icircndoială icircnainte de Maria dar numai icircn preştiinţa lui Dumnezeu şi că el nu era icircn Dumnezeu născut din Tatăl icircnaintea tuturor veacurilor şi că prin el au fost făcute toate lucrurile să fie anatema 6 Dacă cineva spune că substanţa lui Dumnezeu este supusă dilatării sau contracţiei să fie anatema 7 Dacă cineva zice că substanţa lui Dumnezeu dilatacircndu-se l-a format pe Fiul sau numeşte Fiu extensia substanţei lui Dumnezeu să fie anatema 8 Dacă cineva numeşte pe Fiul lui Dumnezeu Logos gacircndit sau chiar pronunţat să fie anatema 9 Dacă cineva zice că Fiul Mariei nu este decacirct un om să fie anatema 10 Dacă cineva numindu-l pe Dumnezeu Dumnezeu-omul născut din Maria icircnţelege prin aceasta pe Cel Nenăscut să fie anatema 11 Dacă cineva icircnţelege icircn maniera iudeilor (aceste cuvinte ale lui Isaia XLIV 6) lsquoEu sunt primul şi ultimul şi icircn afară de mine nu există alt Dumnezeursquo cuvinte care au fost zise pentru a exclude idolii şi falşii zei şi le icircnţelege prin excluderea celui ce s-a născut din Dumnezeu Fiul cel unic de dinaintea tuturor veacurilor să fie anatema 12 Dacă cineva căutacircnd să icircnţeleagă aceste cuvinte lsquoCuvacircntul s-a făcut truprsquo crede că Logosul s-a prefăcut icircn carne sau catilde luacircnd trup el a suferit o schimbare să fie anatema 13 Dacă cineva căutacircnd să icircnţeleagă aceste cuvinte lsquoFiul unic al lui Dumnezeu a fost crucificatrsquo crede că divinitatea sa a suferit o tulburare din cauza suferinţei a schimbării a micşorării sau a aneantizării să fie anatema 14 Dacă cineva zice că aceste cuvinte lsquoSă facem omrsquo n-au fost spuse Fiului de către Tatăl ci că Tatăl şi le-ar fi spus lui icircnsuşi (adică le-ar fi spus Logosului existacircnd icircn el icircn manieră impersonală) să fie anatema 15 Dacă cineva spune că nu Fiul ar fi apărut lui Avraam ci Dumnezeul Cel Nenăscut sau o parte din acest Dumnezeu să fie anatema 16 Dacă cineva zice că Fiul lui Dumnezeu n-a luptat ca un om cu Iacov ci că Dumnezeu Cel Nenăscut sau o parte din acest Dumnezeu este cel care a luptat să fie anatema 17 Dacă cineva nu icircnţelege despre Tatăl şi despre Fiul (aceste cuvinte ale lui Moise Geneză XIX 24) lsquoDomnul a făcut să plouă cu foc de la Domnulrsquo ci spune că

Tatăl a făcut să plouă de la el icircnsuşi să fie anatema Căci Domnul adică Fiul este cel care a făcut să plouă de la Domnul adică de la Tatăl Anatema 19 Dacă cineva numeşte pe Tatăl pe Fiul şi pe Sfacircntul Duh o singură persoană să fie anatema 26 Dacă cineva spune că Fiul n-a fost născut şi că el nu-şi are principiul icircn altul (decacirct el) admiţacircnd astfel două fiinţe nenăscute şi fără principiu şi icircn consecinţă doi dumnezei să fie anatema căci capul şi principiul a toate este Fiul iar Dumnezeu la racircndul său este capul şi principiul lui Hristos Icircn acest fel vom readuce toate cu evlavie prin Fiul la principiul tuturor lucrurilor el icircnşişi fără principiu 27 Pentru a da odată pentru totdeauna un icircnţeles adevărat icircnvăţăturii creştine adăugăm Dacă cineva nu-l mărturiseşte pe Hristos Dumnezeu şi Fiul lui Dumnezeu existacircnd icircnaintea tuturor veacurilor icircmpreună lucrător cu Tatăl la crearea tuturor lucrurilor ci spune că el nu a fost numit Hristos şi Fiu decacirct după ce s-a născut din Maria şi că a avut chiar ca Dumnezeu un icircnceput să fie anatema 138

138 J Hefele op cit p 853-861

6 ADRIAN NICULCEATatălui ci o fiinţă inferioară icircn raport cu acesta şi de aceea infinit mai aproape de lumea noastră decacirct Tatăl el nu este totuşi asemenea nouă ci mult superior Astfel el nu a asumat o fire umană integrală ci una cu totul superioară icircn care partea raţională sufletul uman cu totul mărginit icircn performanţele sale a fost icircnlocuit de Logosul de Raţiunea divină icircnsăşi Ca şi Filon Lucian vedea icircn Logos o punte de legătură icircntre Dumnezeul cel absolut transcendent şi lumea noastră imperfectă O astfel de fiinţă trebuia aşadar să păstreze cacircte ceva din ambele nivele ale existenţei pe care urma să le apropie El Logosul trebuia prin urmare să fie o esenţă intermediară adică una semi-divină şi semi-umană icircn acelaşi timp Dar să vedem icircn cele ce urmează cum a icircnţeles Arie icircnsuşi să aplice icircn limitele teologiei sale teoria filoniană a Logosului ca intermediar

B REAC IA ADOP IANĂ PAVEL AL SAMOSATEIȚ Ț

Născut la Samosata Pavel a ajuns episcopului acestui oraş pe la 260 succedacircndu-i unui oarecare Demetrianus căzut prizonier la perşi icircn urma icircnfracircngerii răsunătoare a icircmpăratului Valerian Alegerea sa coincide cu creşterea bruscă a influenţei Zenoviei regina regatului Palmyrei icircn locul celei a Romei Caracterul politic al episcopatului lui Pavel reiese cacirct se poate de clar din faptul că el ocupa icircn acelaşi timp şi importanta funcţie civilă de ducenarius adică de mare funcţionar extrem de bogat bdquoEl scrie Eusebiu ajunse la o avere peste măsură de mare dobacircndită prin tot felul de nedreptăţi şi prin furt din lucrurile sfinte pe care le-a făcut icircn paguba fraţilor săi icircnşelacircnd pe cei care au săvacircrşit vreo iregularitate şi făgăduindu-le ajutor dacă-l plătesc cu bani deşi icircn realitate el icirci minţea scoţacircnd astfel cacircştiguri mari din uşurinţa cu care-l plăteau cei ce se simţeau icircn necaz numai ca să scape căci pentru el credinţa era un izvor de venithellipNutrea gacircnduri măreţe şi se fudulea icircmbrăcacircndu-se după moda marilor dregători plăcacircndu-i să fie numit mai mult ducenarius decacirct episcop Păşea fălos prin pieţe citind pe drum petiţii şi răspunzacircnd saluturilor mulţimii icircn timp ce era icircnsoţit de o suită numeroasăhelliprdquo 12 Aroganţa lui Pavel părea a nu mai cunoaşte margini El a icircnceput la un moment dat să interzică credincioşilor să mai ridice imnuri de slavă icircn cinstea Macircntuitorului Hristos pretinzacircnd ca acestea să fie icircnlocuite de imnuri icircn cinstea sa Această ultimă informaţie este de-a dreptul stranie i hellipfoarte pu in probabilă ș ț 13

Scandalizaţi de comportamentul dar mai ales de hristologia sa episcopii Asiei s-au adunat mai icircntacirci icircn 264 la Antiohia unde au obţinut o promisiune din partea lui de a abandona un asemenea comportament şi o asemenea doctrină Cum Pavel nu s-a ţinut icircnsă de

12 Eusebiu de Cezareea Istoria ecleziastică VII xxx 7-8 PG XX 712 la G Bardy Paul de Ssamosate DTC volXII A col46

13 Eusebiu de Cezareea Istoria ecleziastică VII xxx 10-11

ISTORIA SISTEMATICĂ A DOGMEI TRINITARE 7

promisiune ştiindu-se la adăpost de orice pedeapsă datorită icircnaltei protecţii de care se bucura din partea reginei Zenovia episcopii se adunară din nou icircn 268 la Antiohia determinacircnd de această dată depunerea lui din treaptă pentru motiv de erezie Doctrina lui Pavel spune Tixeront nu era alta decacirct aceea a adopţianului lui Teodot şi-al lui Artemon icircnsă savant prezentată 14 Abilitatea sa icircn a-şi disimula caracterul eretic al hristologiei pe care o profesa a fost icircnfracircntă icircn cele din urmă de unul dintre sinodali icircnvăţatul preot Malchion probabil şeful şcolii de retorică din oraş Ca urmare a acestui fapt Pavel a fost depus iar icircn locul său ales episcop al Samosatei fiul lui Demetrianus Bucuracircndu-se icircnsă de sprijinul politic al reginei Pavel n-a vrut să părăsească casa episcopală De aceea conflictul deşi rezolvat ecleziastic nu se icircncheiase administrativ i politic Episodul final al acestei icircntregi tevaturi s-a produs icircnsăș odată cu restabilirea autorităţii romane icircn regiune sub icircmpăratul Aurelian bdquoDeoarece Pavel nu voia absolut deloc să părăsească casa Bisericii scrie icircn continuare Eusebiu icircmpăratul Aurelian la care s-a recurs dădu o sentinţă foarte fericită cu privire la ceea ce trebuia de făcut el ordonă ca respectiva casă să fie atribuită celui pe care episcopii Italiei şi icircn special cel al Romei icircl vor agrea Şi astfel omul nostru fu alungat de puterea seculară cu cea mai mare ruşinerdquo 15

Punctul de plecare al hristologiei lui Pavel era monarhianismul Iată un rezumat al doctrinei sale realizat de Pseudo-Leonţiu bdquoIcircn privinţa divinităţii el nu vorbea decacirct despre Tatălhellip El nu zicea că icircn Hristos s-ar fi icircntrupat Logosul personal ci numea Logos ordinea şi porunca Dumnezeu a săvacircrşit prin acest om (Iisus) ceea ce a voit să facă Totuşi relativ la divinitate el nu gacircndea ca Sabeliu căci Sabeliu zicea că Tatăl Logosul şi Duhul Sfacircnt erau unul şi acelaşi lucru El zicea că Dumnezeu este o fiinţă cu trei numehellip Pavel dimpotrivă nu zicea că Tatăl Fiul şi Duhul Sfacircnt sunt unul şi acelaşi lucru ci dădea numele de Tată lui Dumnezeu care a creat totul cel de Fiu unui simplu om cel de Duh harului care a locuit icircn apostolirdquo 16 Pavel nu recunoştea deci decacirct un singur chip al dumnezeirii πρ σωπον νό ἕ adică numai πρ σωπονndashul patern ό 17 Icircn Dumnezeu Tatăl se poate distinge totuşi o raţiune λ γος şi o icircnţelepciune σοφ α Această raţiune şi această icircnţelepciune n-au icircnsă subzistenţăό ί

14 J Tixeront Histoire des dogmes vol1 p468

15 Eusebiu de Cezareea Istoria ecleziastică VII xxx 19 PG XX 717-720 la G Bardy Paul de Ssamosate DTC volXII A col47

16 Pseudo-Leonţiu De sectis III 3 PG LXXXVI 1213-1216 la G Bardy Paul de Ssamosate DTC volXII A col49

17 Epifanie de Salamina Haer LXV 3 la JTixeront Histoire des dogmes vol1 p463 n1

8 ADRIAN NICULCEAproprie distinctă de aceea a Tatălui ele sunt simple facultăţi sau atribute fără subzistenţă

νυπ στατοςἀ ό adică subzistacircnd numai icircn fiinţa Tatălui 18 Sf Epifanie şi Sf Hilarie atestă faptul că pentru a determina relaţia dintre Tatăl şi Logosul său Pavel folosea termenul de

μοο σιοςὁ ύ dar icircn sens monarhian postulacircnd că icircntre Tatăl şi Logos ar exisa nu doar o identitate de esenţă ci o identitate de persoană 19 Cu alte cuvinte icircn raport cu Dumnezeu Tatăl Logosul nu are consistenţă proprie Trebuie spus icircnsă că icircn concepţia lui Pavel Logosul nu rămacircnea pururea inconsistent bdquoTatăl afirma el icircl naşte la un moment dat şi astfel Logosul devine subzistent (real)rdquo 20 Această naştere remarcă G Bardy este de-adreptul vagă imprecisă dacă-i conferă Logosului un ipostas propriu ea nu-l separă totuşi real de Tatăl

Aşadar punctul de greutate al hristologiei lui Pavel de Samosata a fost identificarea monarhiană a Logosului cu ipostasul Tatălui Anipostatic icircn sine Logosul se cufundă de fapt icircn unicul ipostas unicul prosopon care este acela al Tatălui Că aceasta era afirmaţia sa fundamentală o dovedeşte condamnarea sa la sinodul de la Antiohia din 268 prin respingerea formală a conceptului de μοο σιος Informaţia o oferă documentul unui sinod al arienilorὁ ύ omiusieni (care icircnvă au că Fiul este doar bdquoasemănătorrdquo du Dumnezeu Tatăl) din 359 Vasileț al Ancyrei liderul acestei partide eretice şi duşman icircnverşunat al acestui termen validat cum se ştie la sinodul ecumenic de la Niceea icircn 325 a invocat la un moment dat icircn favoarea arianismului său atitudinea contrară lui μοο σιος a părinţilor adunaţi la Antiohia icircn 268ὁ ύ Avacircnd icircn frunte pe icircnvăţatul preot Malchion sinodalii au respins icircntr-adevăr termenul icircn cauză Evenimentul este atestat astfel icircn documentul omiusian redactat de Vasile al Ancyrei şi reprodus de Sf Epifanie Potrivit acestui document respingerea lui μοο σιος de cătreὁ ύ părinţii adunaţi pentru a-l judeca pe ereticul episcop al Samosatei ar fi avut următorul sens bdquoO atare pretenţie (a lui Pavel de a susţine că Logosul nu are fiinţă proprie ci fiinţa sa este icircnsăşi fiinţa Tatălui ipostaziată sub chipul Tatălui nn) obligă pe părinţi care-l judecau pe Pavel de Samosata să aplice şi Fiului termenul de ο σ α ca să arate că Fiul are un ipostasὐ ί (propriu) şi că el este subzistent (că are o consistenţă proprie nn) că el există (distinct) şi că nu este un simplu cuvacircnt (al Tatălui) Prin acest termen de ο σ α ei au arătat care esteὐ ί diferenţa dintre ceea ce nu există prin sine icircnsuşi şi ceea este subzistent (adică are o fiinţă proprie nn)rdquo 21 Icircntr-adevăr ereticul episcop accentua icircn asemenea măsură caracterul spiritual al Logosului icircncacirct icircl făcea icircn cele din urmă cu totul indistinct faţă de faţă de fiinţa Tatălui afirmacircnd direct că Logosul este μοο σιος icircn raport cu Tatăl neavacircnd adică fiinţăὁ ύ

18 Epifanie de Salamina Haer LXV 3 la JTixeront Histoire des dogmes vol1 p463 n2

19 Vezi J Schwane Histoire des dogmes volol1 p205 n2 şi 3

20 Cf Iustinian Tractatus contra monoph PG LXXXVI 1117-1120 la G Bardy Paul de Samosate DTC volXII A col50

subzistenţă ipostas propriu ci subzistacircnd icircn Tatăl νυπ στατος Aceasta nu icircnsemna icircnsăἀ ό că respingerea acestui termen de către părinţii de la Antiohia ar fi avut semnificaţia pe care i-o atribuia documentul omoiousian al lui Vasile al Ancyrei Icircn nici un caz condamnarea lui μοο σιος nu a icircnsemant afirmarea pe seama Logosului a uneiὁ ύ substanţe diferite de aceea Tatălui cum voiau să acrediteze arienii

Să revenim icircnsă la hristologia lui Pavel Toată această insistenţă a sa cu privire la caracterul cu totul indistinct al Logosului icircn raport cu Dumnezeu Tatăl era menit să argumenteze imposibilitatea corporeificării sale icircntr-un om aşa cum o profesau simonienii alogii şi mai ales montaniştii vremii Logosul trebuia să rămacircnă o putere cu totul pură de esenţă pur divină şi de aceea cu totul transcendentă oricărui om Pavel a preluat icircn mod evident distincţia ireductibilă dintre spirit şi trup dintre duh şi carne a predecesorilor săi adopţieni Icircn temeiul acestei indistincţii a Logosului de Tatăl el a ajuns să icircnlocuiască dogma icircntrupării cu o doctrină a locuirii (sau con-locuirii) Logosului icircn omul Iisus ca icircntr-un templu deci fără o coboracircre efectivă a sa la condiţia unei existenţe umane adevărate bdquoCuvacircntul (Logosul) spunea el este de sus νωθενἂ Iisus Hristos omul este de jos κ τωθενά hellip Maria n-a născut Logosul căci ea n-a existat mai icircnaintea timpului Maria a primit (icircn ea) Logosul şi nu este mai vacircrstnică decacirct Logosul ea a născut icircnsă un om asemenea nouă dar mai nobil decacirct noi icircn toate căci harul care a fost icircn el era de la Duhul Sfacircnt conform profeţiilor şi Scripturiirdquo 22 Iisus Hristos nu este aşadar decacirct un simplu om pe care icircnsă Logosul l-a inspirat de sus ν α τἐ ὐ ῷ

ν πνευσεν νωθεν λ γος ἐ έ ἂ ὁ ό 23 Inspiracircndu-l Logosul s-a unit cu omul Iisus de o manieră pur exterioară ξωθενἒ 24 locuind icircn el ca icircntr-un templu ς ν να ὡ ἐ ῷ 25 Unirea lor a fost astfel o simplă apropiere συν λευσις astfel icircncacirct unul era Logosul şi cu totulέ

21 Epifanie de Salamina Haer LXXIII 12 PG XLII 428 la G Bardy Paul de Samosate DTC volXII A col50

22 Cf Leonţiu de Bizanţ Contra Nestor Et Eutych III PG LXXXVI 1389 la G Bardy Paul de Samosate DTC volXII A col50

23 Epifanie de Salamina Contra Appolinar II 3 la JTixeront Histoire des dogmes vol1 p464 n4

24 La JTixeront Histoire des dogmes vol1 p464 n5

altul a fost Iisus Hristos λλος γ ρ στιν ηεσο ς Χριστ ς κα λλος λ γοςἂ ά ἐ Ἰ ῦ ὸ ὶ ἂ ὁ ό Coboracircnd şi locuind icircn Omul Iisus Logosul nu şi-a schimbat ο σ α sa divină icircn trupulὐ ί uman al acestuia n-a icircnceput să fiinţeze icircntr-un trup ο σ α ο σιωμ νη ν σ ματι ὐ ί ὐ έ ἐ ώ 26

Din cele de mai sus se poate uşor observa că principala preocupare a lui Pavel a fost aceea de a evita corporeizarea icircntruparea propriu-zisă a Logosului ca să nu se poată spune că Iisus Hristos a fost cu adevărat Dumnezeu icircn esenţa sa ci doar un simplu om Acest lucru apare nu numai icircn expresia ο σ αὐ ί ο σιωμ νη ν σ ματι pe care el o evitaὐ έ ἐ ώ ci şi dintr-o observaţie a Sf Atanasie cu privire la termenul de μοο σιος El oferă la unὁ ύ moment dat o interpretare cu totul diferită de aceea a Sf Epifanie şi a Sf Hilarie cu privire la motivului pentru care sinodalii de la Antiohia din 268 au respins termenul de

μοο σιος Potrivit lui episcopii care l-au depus din treaptă pe Pavel icircnţelegeau termenulὁ ύ icircn cauză icircn sens corporal căci ereticul episcop ar fi recurs la următorul sofism dacă Hristos n-a fost prin origine şi prin natură un simplu om ψ λος νθρωποςί ἄ dacă elementul divin nu i-a fost adăugat ci el a fost Dumnezeu prin propria-i esenţă şi natură atunci el a fost de aceeaşi fiinţă cu Tatăl μοο σιος τ πατρ Dar spune Pavel atunciὁ ύ ῷ ί ar trebui să admitem trei esenţe (icircn Dumnezeu) una anterioară şi alte două purcezacircnd din aceasta adică Tatăl şi Fiul Pentru a tăia scurt acest sofism al ereticului episcopii au spus cu dreptate Fiul nu este μοο σιος cu Tatăl căci raportul Fiului cu Tatăl nu este aşa cumὁ ύ icircl explică Pavel 27 Diferenţa de interpretare dintre Atanasie pe de o parte şi Epifanie şi Hilarie pe de alta este doar aparentă Icircn realitate icircn timp ce icircn textele Sf Epifanie şi Hilarie ereticul episcop apare ca favorabil termenului icircn cauză folosindu-l chiar ca bază a argumentării sale icircn privinţa condiţiei eterne a Logosului divin icircn textul Sf Atanasie acelaşi Pavel icircl respinge dar nu cu privire la acelaşi Logos divin ci cum uşor se poate observa pe seama omului Iisus a lui Iisus cel istoric pentru a argumenta deosebirea de esenţă a acestuia icircn raport cu Logosul de fapt cu esenţa divină icircnsăşi Pavel respinge

μοο σιος pentru a-l putea menţine pe Iisus un simplu om ψ λος νθρωπος ὁ ύ ί ἄ

Cum sinodalii icircl presau cacirct se poate de firesc ca să recunoască dumnezeirea lui Iisus Hristos el a recurs la sofismul redat de Sf Atanasie dacă Iisus ca om este prin

25 Epifanie de Salamina Contra Appolinar II 1 la JTixeront Histoire des dogmes vol1 p464 n6

26 La JTixeront Histoire des dogmes vol1 p464 n7 8 9

27 La J Schwane Histoire des dogmes vol1 p206 n3

propria esenţă Dumnezeu atunci trebuie să admitem nu una ci trei esenţe icircn Dumnezeu una anterioară şi alte două purcezacircnd din aceasta adică esenţa Tatălui şi pe aceea a Fiului Este uşor de recunoscut sub masca acestui sofism al lui Pavel referinţa clară la modalismul sabelian potrivit căruia am avea icircn Dumnezeu mai icircntacirci monada eternă apoi manifestările ei temporale succesive sub chipurile Tatălui şi Fiului Sabeliu este aşadar cel vizat aici şi oferit de Pavel ca alternativă inacceptabilă la propria doctrină căci el este cel ce icircnvăţa existenţa icircn Dumnezeu a trei esenţe Situaţia era icircntr-adevăr dilematică pe de o parte Pavel uza de termenul μοο σιος pentru a defini statutul Logosului icircn raportὁ ύ cu Dumnezeu Tatăl dar consecinţa era aceea a confundării sale cu Tatăl pe de alta Pavel refuza folosirea aceluiaşi termen cu referire la Iisus cel istoric aşa cum vor fi vrut la un moment dat poate sinodalii argumentacircnd că a-l admite icircnsemna eşuarea icircn sabelianism Ambarasaţi peste măsură de aceste subtilităţi de dilema celor două utilizări egal de inacceptabile ale termenului icircn cauză sinodalii au tăiat pur şi simplu nodul gordian renunţacircnd cu totul la el Şi iată astfel o interpretare care nu vine decacirct să completeze explicaţie Sf Epifanie şi a Sf Hilarie cu privire la motivul pentru care sinodul de la Antiohia icircmpotriva lui Pavel de Samosata a condamnat termenul de

μοο σιος ὁ ύ

Iisus este astfel după ereticul episcop al Samosatei un simplu om Cu toate acestea explică el Iisus a fost o persoană unică fără egal Uns de către Duhul Sfacircnt la botez el a atins perfecţiunea morală Iubirea sa pentru Dumnezeu a fost fără greşeală iar voinţa sa absolut impecabilă cu totul superioară voinţei sale naturale Ca recompensă pentru această vieţuire dreaptă Dumnezeu i-a conferit puterea de a face minuni Iisus triumfă asupra păcatului nu numai icircn el icircnsuşi ci şi icircn noi căci el ne răscumpără ne salvează şi icircn acelaşi timp uneşte indisolubil cu Dumnezeu puritatea vieţii lui ca şi suferinţele pe care le-a icircndurat i-au conferit dreptul de a purta un nume mai presus de orice alt nume Icircmbrăcat cu o asemenea demnitate divină i s-a dat astfel dreptul de a judeca vii şi morţii astfel icircncacirct noi icircl putem numi bdquoDumnezeu născut dintr-o fecioară Dumnezeu care s-a arătat din Nazaret θε ν κ τ ς παρθ νου θε ν κ Ναζαρ τὸ ἐ ῆ έ ὸ ἐ ὲ

φθ νταrdquo ὀ έ 28 Separacircndu-l cu totul pe Iisus cel istoric de Dumnezeu Logosul şi consideracircndu-l un simplu om ψ λος νθρωπος Pavel icircl separa totuşi şi de ceilalţiί ἄ oameni căci el vorbea de o diferenţă de constituţie icircntre Iisus şi noi Iisus a fost zicea el o fiinţă unică fără pereche 29 Astfel deşi Iisus n-a fost decacirct un simplu om unirea sa cu

28 La JTixeront Histoire des dogmes vol1 p464 n11 12 p465 n1 2

29 La JTixeront Histoire des dogmes vol1 p464 n11

Icircnţelepciunea divină cu Logosul lui Dumnezeu Tatăl a fost atacirct de stracircnsă icircncacirct această unire συν λευσις i-a conferit o organizare diferită de aceea a noastră τερ αν τ νέ ἑ ί ὴ κατασκευ ν τ ς μετ ρας ὴ ῆ ἡ έ 30 Iisus n-a fost astfel un Dumnezeu prin propria-i natură ci doar un Dumnezeu printr-o adopţie a sa de către Dumnezeu Tatăl printr-o icircnălţare a sa prin propria-i virtute De aici caracterizarea hristologiei sale de către Harnack ca adopţiană

Comentacircnd această doctrină ciudată a efectului unirii Logosului cu natura umană a lui Iisus G Bardy icircşi exprimă completa nedumerire cu privire la sensul ei căci spune bdquoAcesta este unul dintre punctele cele mai obscure dar icircn acelaşi timp dintre cele mai atestate ale doctrinei samosateene S-ar părea că Pavel este sfacircşiat icircntre dorinţa de a salva anumite idei tradiţionale şi aceea de a menţine unitatea sistemului său Iisus este superior celorlalţi oameni nici patriarhii nici profeţii nici Moise icircnsuşi nu l-au egalat pe Macircntuitorul Totuşi oricacirct de diferit a putut fi el faţă de toţi ceilalţi Iisus rămacircne un om căci doar un simplu atribut divin Icircnţelepciunea este cel ce a locuit icircn el şi l-a umplut de virtute Icircnţelepciunea nu s-a unit astfel cu el decacirct printr-o unire pur morală el (Iisus) n-a fost decacirct casa icircn care aceasta a locuit sau doar un veşmacircnt pe care aceasta l-a icircmbrăcat Icircn nici un moment nu se poate vorbi de o unitate icircn Hristos icircn care Icircnţelepciunea şi-a făcut casă Totul este departe de a fi clar icircn acest rezumat pe care noi am icircncercat să-l prezentăm cu privire la icircnvăţătura paveliană spune Bardyrdquo 31 Patrologul catolic a pierdut icircnsă din vedere ceea ce el icircnsuşi a semnalat icircntr-un alt articol cu privire la Taţian Asirianul Pentru Taţian Logosul este tot atacirct de impersonal şi de indisolubil icircn raport cu Tatăl pe cacirct este el la Pavel de Samosata Taţian reuşeşte icircnsă să explice influenţa acestui Logos asupra oamenilor nu ca pe o corporeificare a sa şi astfel ca pe o desprindere a sa de Tatăl ca pe o individualizare a sa icircn raport cu Dumnezeu Tatăl ci ca pe o acţiune de organizare a materiei confuze din fiinţa ascultătorilor săi sau a celor icircn care locuieşte 32 Este evident o acţiune a unei puteri impersonale de organizare a materiei confuze din

30 Cf Leonţiu de Bizanţ Contra Nestor Et Eutych III PG LXXXVI 1393 la G Bardy Paul de Samosate DTC volXII A col50

31 G Bardy Paul de Samosate DTC vol XII A col50-51

32 Taţian Asirianul Orat 5 PG VI 816-817 la G Bardy Monarchianisme DTC vol X B col2194

omul Iisus rezultatul fiind că icircn baza acestei simple organizări raţionale a propriei fiinţe umane Iisus este cu totul superior celorlalţi oameni Astfel prezenţa Logosului icircn omul Iisus n-a fost una icircn persoană ci una organizatorică de refacere a caracterului raţional icircntr-o natură răvăşită de păcat şi devenită tocmai pentru aceea iraţională Acesta este icircnsă o acţiune din afară ξωθεν a Logosului asupra lui Iisus nu una din interiorul fiinţei şiἒ persoanei acestuia

Am detaliat pacircnă aici hristologia paveliană propriu-zisă adică teoria despre adevărata natură a lui Iisus şi a unirii sale cu Logosul divin Care este icircnsă soteriologia care va fi putut decurge din hristologia lui Pavel de Samosata sau măcar dintr-o asemenea hristologie adopţiană Răspunsul la o asemenea icircntrebare nu este cu totul ipotetic deşi lipsesc cu desăvacircrşire informaţiile cu privire la un asemenea subiect Să aşezăm premizele Hristologia sa adopţiană s-a constituit pe confuzia monarhiană a Logosului cu Dumnezeu Tatăl Considerat a fi icircnsăşi esenţa divină a Tatălui Logosul astfel icircnţeles nu a mai putut fundamenta dogma icircntrupării din cauza incompatibilităţii absolute dintre condiţia sa de spirit pur absolut divin pe de o parte şi aceea pur trupească carnală chiar a omului Iisus stabilind statutul Logosului prin prisma distincţiei dintre duh şi carne dintre spirit şi trup Pavel a ajuns inevitabil să afirme caracterul pur uman al lui Iisus şi unirea sa cu totul exterioară doar morală cu Logosul Dar aceeaşi grilă de interpretare aceeaşi antiteză fundamentală dintre spirit şi trup a fost folosită la un moment dat icircn Occident la Roma de către papa Calist şi icircn Africa de către Praxeas Utilizacircnd amacircndoi icircn hristologia lor monarhiană această antiteză au ajuns amacircndoi la ceea ce Tertulian a numit patricompasianism Concepacircndu-l icircn icircntregime ca spirit cei doi n-au mai putut susţine că Tatăl este cel care a suferit pe cruce ci omul Iisus Patricompasianismul afirmă icircn fond că cel care a suferit a fost doar omul Iisus nu Tatăl cu Dumnezeirea sa Tatăl icircnsă a com-pătimit Patripasianismul a fost icircn realitate o hristologie adopţiană avant la lettre

Icircn acest context com-pătimirea poate fi considerată ca esenţa soteriologiei adopţiene Aşa cum Logosul doar a icircmpreună-locuit a con-locuit icircn şi cu Iisus tot astfel se poate spune că pe cruce a com-pătimit cu Iisus Patima ca şi naşterea Pavel nu le-a atribuit Logosului ci omului Iisus icircn baza unirii sale morale cu Logosul el va fi putut spune icircnsă că şi Logosul a participat la patima sa deşi cu totul exterior icircn sensul unei pătimiri morale a unei com-pătimiri de fapt Pătimirea lui Iisus a fost de altfel considerată de Pavel ca exprese a prezenţei organizatoare a Logosului icircn trupul său uman ca o durere cu totul meritoasă căci ea n-a fost altceva decacirct o părăsire a iraţionalului introdus icircn firea lui Iisus de păcatul general uman Macircntuirea n-a putut fi icircn acest context pentru Pavel de Samosata decacirct o revenire progresivă a trupului uman a omului pur şi simplu la raţionalitatea Logosului icircnsuşi Numai icircn acest sens a putut el califica pe Iisus ca θε ν κ τ ς παρθ νου θε ν κ Ναζαρ τ φθ ντα Dacă ar fi să căutăm cu orice preţὸ ἐ ῆ έ ὸ ἐ ὲ ὀ έ un termen care să definească hristologia lui Pavel prin imitarea mecanică a

patripasianismului lui Praxeas şi al lui Calist ar trebui să-l găsim icircn acela de logocompasianism Şi nu este cacirctuşi de puţin icircntacircmplător că patricompasianismul lui Praxeas a apărut sub presiunea confruntării acestuia cu montanismul african Dacă icircn Africa montanismul a putut fi atacirct de presant icircncacirct să-l determine pe Praxeas la adoptarea acestei hristologii adorţiene avant la lettre cu cacirct mai presantă trebuie să fi fost aceeaşi erezie icircn Asia adică exact icircn teritoriile ei de origine Pe de altă parte dacă ne gacircndim că Pavel de Samosata nu făcea nici o diiferenţă icircntre Logos şi Tatăl adopţianismul său ar putea fi numit tot patricompasianism ca şi acela al lui Praxeas şi Calist icircn sensul că prin Logosul său impersonal Tatăl a com-pătimit icircn omul Iisus de fapt alături de omul Iisus

Am arătat icircn acest capitol apari ia unei gnoze profund diferite de a aceeaț generată icircn mediile siriene i samarinene Mediul alexandrin icircn care a apărut ea spreș deosebire de mediile de gacircndire samaro-siriene caută sinteza icircntre gacircndirea greacă i ceaș orientală pe toate fronturile Acestei tendin e i s-a supus i ceea ce numim bdquognozaț ș alexandrinărdquo i evident reprezentantul ei cel mai de seamă Valentin Sinteza vizată aiciș de gnoză este aceea dintre lumea pur spirituală a Primului Principiu pe de o parte iș lumea sublunară materială pe de alta Valentin reu e te să ispitească min ile curioase aleș ș ț vremii sale cu tabloul unei lumi intermediare formată din numero ii eoni ai pleromei saleș care nu sunt nici cu totul divini ca principiul lor originar dar nici supu i scăderilorș materiei ca fiin ele lumii noastre Viziunea sa metafizică este aceea a unei scări careț coboară din vacircrful existen ei supreme unde se află Dumnezeul său transcendent pacircnă laț nivelul de jos al lumii materiale pe tot acest traseu el icircn iră nenumăra i eoni care derivăș ț din principiul suprem i apoi unii din al ii dar mereu inferiori originii lor icircn ceea ceș ț prive te propria substan ă Valentin este cel care introduce icircn gacircndirea cre tină concepteș ț ș fundamentale ca cele de ipostas de procesiune etc dar care icircn acela i timp lansează iș ș ideea că anterior na terii primului eon Primul Principiu era cu totul singur că neavacircndș icircncă un fiu nu era icircncă tată Este afirma ia care i-a permis să argumenteze inferioritateaț succesivă a eonilor pleromei sale Principala ideea care se află icircn substratul metafizicii sale este aceea că eonii sunt ulteriori procesiunilor lor de origine ceea ce-i face inferiori i total diferi i icircn raport cu originea din care au ie itș ț ș

Icircn fa a acestei viziuni seducătoare ce pare a fi cucerit la un moment datț majoritatea spiritelor cultivate ale imperiului roman Biserica a trebuit să reac ionezeț apăracircnd consubstan ialitatea Fiului cu Dumnezeu Tatăl i a Duhului Sfacircnt cu Tatăl i cuț ș ș Fiul Din nefericire clerul roman pe teritoriul căruia s-a declan at această bătălie cuș gnoza valentiniană nu era pregătit să icircn eleagă subtilită ile metafizice ale problemei Esteț ț motivul fundamental ce pare a fi favorizat apari ia tot la Roma a sabelianismuluiț Sabeliu de Cyrene minte genială icircn materie de teologie este cel care a lansat pentru prima dată icircmpotriva gnozei faimoasa teorie a rela iilor prin celebrul său concept deț

οπ τωρ Sugeracircnd că Fiul preexistă ca poten ă icircn monada divină anterior originii saleὑ ά ț

adică anterior na terii sale din Fecioara Sabeliu a reu it să argumenteze icircmpotriva gnozeiș ș identitatea reală a ipostaselor icircn planul iconomiei Promovacircndu- i conceptul său deș

οπ τωρ gacircnditorul din Cyrene pare să fi reu it icircntr-adevăr să dea o puternică loviturăὑ ά ș conceptuală gnozei lui Valentin Din nefericire icircnsă consecin ele icircn domeniul icircnvă ăturiiț ț tradi ionale despre Sf Treime erau catastrofale Icircn baza acelui faimos οπ τωρț ὑ ά procesiunile divine promovau icircn planul iconomiei o diferen iere total inconsistentă aț persoanelor treimice unele de altele ba chiar o existen ă a lor cu totul efemerăț temporară inacircnd numai de istoria macircntuirii iar nu de condi ia lor intrinsecă ț ț

16 ADRIAN NICULCEA

CAPITOLUL II

ARIANISMUL GREC I RĂSPUNSUL LUI MARCELȘ AL ANCYREI FOTIN DE SIRMIU

A SUBORDINA IANISMUL ARIANȚ

1 Arie din Alexandria

Istoricii dogmelor l-au prezentat din totdeauna pe Arie ca pe un eretic antitrinitar şi au icircncadrat concepţia lui la categoria abaterilor de la dreapta credinţă icircn ceea ce priveşte dogma trinitară Consideraţiile sale despre statutul inferior al Logosului icircn raport cu Dumnezeu Tatăl sunt menite să fundamenteze teoria sa despre Logos ca punte de legătură icircntre Dumnezeu Tatăl şi lumea noastră materială Principala preocupare a lui Arie a fost astfel aceea de a contura asemenea gnosticilor statutul unei fiinţe intermediare capabilă să explice creaţia şi chiar răscumpărarea icircn condiţiile icircn care unui Dumnezeu cu totul transcendent şi incompatibil cu lumea acest lucru icirci era imposibil Astfel esenţialul doctrinei lui Arie este nu Logosul ca persoană inferioară Tatălui ci Logosul ca fiinţă intermediară icircntre Dumnezeu şi om capabilă să realizeze opera de creaţie a lumii icircn locul lui Dumnezeu dar şi opera de răscumpărare a umanităţii din starea ei de cădere

Ceea ce l-a preocupat pe Arie chiar şi atunci cacircnd aborda problema Duhului Sfacircnt a fost deci acest statut cu totul special al Logosului de punte icircntre Dumnezeu Tatăl şi lumea noastră materială bdquo(Arie) spune Schwane n-a ajuns să nege de la icircnceput divinitatea lui Iisus Hristos ca să ajungă la un astfel de rezultat el a trebuit să facă un lung ocol Ca cei mai mulţi antitrinitari el puse pe primul plan doctrina despre unitatea lui Dumnezeu şi susţinu că ea este incompatibilă cu pluralitatea persoanelor divine icircn special cu aceea a unui Fiu consubstanţial cu Tatăl Ajuns la un asemenea monoteism el nu pretinse cum făceau sabelienii că Dumnezeul unic s-a icircntrupat sau că s-a revelat sub diferite forme icircn lumea finită o astfel de doctrină i se părea nedemnă de Dumnezeu El invocă doctrina lui Platon şi a lui Filon conform căreia fiinţa divină absolută τὸ νὄ nu putea intra icircn nici un raport cu

ISTORIA SISTEMATICĂ A DOGMEI TRINITARE 17

lumea finită deoarece era mult prea sublimă pentru a se revela sub o formă umană Astfel pentru a nu cădea pe de o parte icircn diteism sau icircn politeism iar pe de alta icircn sabelianism nu-i rămacircnea decacirct să imagineze o fiinţă supremă intermediară care să-şi pună icircn aplicare planurile icircn lumea finită şi să icircmplinească opera de creaţie şi răscumpărarerdquo 33

Icircntr-adevăr un fragment din principala sa operă Thalia pune icircn evidenţă această preocupare icircn termenii următori bdquoDumnezeu zice Arie nu a fost icircntotdeauna Tată a existat un timp deci cacircnd el nu era icircncă Tată El a devenit Tată abia ulterior Fiul n-a existat din totdeauna Toate lucrurile au fost create din neant deci toate lucrurile sunt creaturi şi opere Cuvacircntul lui Dumnezeu a fost şi el creat din neant astfel a fost un timp cacircnd el nu era El nu exista deci icircnainte de a fi fost născut ci a icircnceput (să existe) ca fiinţă creată Iniţial Dumnezeu era singur Cuvacircntul şi icircnţelepciunea icircncă nu existau Prin urmare cacircnd Dumnezeu a vrut să ne creeze el a făcut mai icircntacirci o fiinţă şi a numit-o Cuvacircnt Icircnţelepciune şi Fiu pentru a ne crea prin elhelliprdquo 34 Acelaşi lucru icircl găsim afirmat şi-ntr-o scrisoare a lui Alexandru patriarhul Alexandriei către episcopii orientali pe care icirci avertizează că după Arie Fiul nu există prin sine icircnsuşi ca un Dumnezeu adevărat asemenea Tatălui ci bdquoel a fost creat pentru noi pentru ca apoi Dumnezeu să ne creeze pe noi prin el ca printr-un instrument el n-ar fi existat dacă Dumnezeu n-ar fi vrut să ne creezerdquo 35 De ce a recurs Dumnezeu la serviciile unei fiinţe intermediare pentru a-şi realiza obiectivele De ce a creat el lumea prin intermediul Logosului Sofistul Asterie partizan al lui Arie explică motivul spunacircnd că lumea n-ar fi putut suporta greutatea unei acţiuni directe a lui Dumnezeu μὴ

δύνατοἐ τὰ λοιπὰ κτίσματα τ ςῆ κράτουἀ χειρ ςὸ τοῦ γεννήτουἀ ργας ανἐ ἰ βαστ ξαιἀ 36

O fiinţă cu adevărat intermediară icircntre Dumnezeu şi lume trebuie să aibă cacircte ceva din ambele extreme dar deopotrivă să se şi deosebească de ele Cu alte cuvinte Logosul trebuie să fie distinct de creaţie adică superior ei căci altfel n-ar putea s-o ridice din condiţia sa căzută dar el trebuie să fie distinct şi icircn raport cu Dumnezeu căci altfel nu s-ar putea apropia de lume Aceste consideraţii de natură platonico-filoniană şi de inspiraţie lucianistă l-au determinat pe Arie să-şi icircnceapă marea sa operă de contestare a doctrinei oficiale a

33 J Schwane op cit vol1 p207-208

34 Ortiz de Urbina Niceacutee et Constantinople Edition de lrsquoOrante Paris 1963 p19

35 Ortiz de Urbina op cit p251-252

36 Atanasie Contra arianos I 5 cf De dectretis 8 la J Tixeront op cit vol2 p25 n2 subsol

18 ADRIAN NICULCEAepiscopului său exact icircn acel punct icircn care el credea că acesta pune icircn pericol caracterul de mijlocitor al Logosului raportul Logosului cu Dumnezeu Tatăl Natura controverselor icircn care el s-a angajat l-au obligat astfel să-şi concentreze argumentarea aproape exclusiv asupra acestui aspect al naturii Logosului Iată icircn continuare principalele fragmente din Thalia icircn care el fixează raportul Logosului mai icircntacirci cu Dumnezeu Tatăl bdquoDumnezeu nu a fost din totdeauna Tată a existat deci un timp icircn care el icircncă nu era Tată abia ulterior a devenit el Tată Fiul deci n-a existat din totdeauna căci toate lucrurile (inclusiv Fiul) au fost create din neant toate lucrurile nu sunt decacirct creaturi şi opere Astfel Logosul lui Dumnezeu a fost şi el creat din neant a fost deci un timp icircn care el icircncă nu era el nu exista icircnainte de a fi fost creat Aşadar şi el a icircnceput prin a fi creat căci iniţial Dumnezeu era singur Logosul şi Icircnţelepciunea nu existau icircncă Or cacircnd Dumnezeu a vrut să ne creeze el a creat mai icircntacirci o fiinţă şi a numit-o Logos Icircnţelepciune şi Fiu pentru a ne crea prin elhelliprdquo bdquoTatăl este invizibil Fiului Astfel Logosul (Fiul) nu-l poate vedea şi nici cunoaşte icircn mod perfect şi exact pe Tatăl său Ceea ce el cunoaşte şi vede cunoaşte şi vede după propria sa măsură aşa cum noi icircnşine cunoaştem după propria noastră putere Dar Fiul nu cunoaşte icircn mod exact nu numai pe Tatăl lipsindu-i icircnţelegerea pentru asemenea măsură dar el nu-şi cunoaşte nici propria esenţăhelliprdquo

Iată acum i cacircteva texte cu referire directă la Fiul bdquoNu există deci douăș Icircnţelepciuni există numai una care este proprie lui Dumnezeu şi coexistă cu el Prin această Icircnţelepciune a fost creat Fiul şi numai icircn măsura icircn care participă la ea este el numit Icircnţelepciune şi Logos Căci Icircnţelepciunea (adică Fiul) a venit la existenţă abia prin Icircnţelepciunea (lui Dumnezeu) adică mulţumită Dumnezeului Icircnţelepciunii Icircn mod similar există icircn Dumnezeu un alt Logos alături de Fiul şi numai icircn măsura icircn care acesta participă la acest Logos el Fiul este numit Logos şi Fiu prin harhelliprdquo bdquoExistă puteri diferite una este proprie lui Dumnezeu şi eternă prin icircnsăşi natura ei Hristos nu este icircnsă adevărata putere a lui Dumnezeu ci numai una din cele care se numesc puteri ca lăcusta sau omida (icircn sensul de pedepse trimise de Dumnezeu peste lume nn) Totuşi el nu este numit doar o simplă putere (asemenea acelora nn) ci mare putere Există deci multe alte puteri asemenea Fiului (deşi nu egale lui nn) şi pe care David le numeşte astfel atunci cacircnd zice icircn psalmi (XXIV10) Dumnezeul puterilorhelliprdquo bdquoPrin natura sa Logosul este ca noi toţi adică supus schimbării dar liber icircn sine icircnsuşi icircn măsura icircn care el vrea poate rămacircne bun Dacă ar vrea el s-ar putea schimba (icircn rău nn) ca şi noi deoarece prin icircnsăşi natura sa el este schimbător τρεπτός Iată pentru ce Dumnezeu anticipacircnd că el va fi bun i-a dăruit de mai icircnainte această slavă pe care ca om a cucerit-o mai apoi prin propria-i virtute Aşadar tocmai pentru că Dumnezeu a cunoscut de mai icircnainte cele ce el avea să lucreze l-a făcut să se nască astfelhelliprdquo bdquoLogosul deci nu este cu adevărat Dumnezeu Deşi este numit Dumnezeu el nu este aşa ceva cu adevărat ci numai prin participarea sa la har ca toate celelalte el nu este Dumnezeu decacirct nominal După cum toate lucrurile sunt prin esenţa lor străine de Dumnezeu şi diferite de el tot astfel şi Logosul este absolut străin faţă de esenţa şi de ceea ce-i este propriu Tatălui λλότριοςἀ μ νὲ καὶ νόμοιοςἀ κατὰ πάντα τ ςῆ τοῦ πτρ ςὸ ο σίαςὐ καὶ διότητοςἰ el face parte din racircndul lucrărilor şi creaturilor el este una dintre elehelliprdquo

Icircn fine iată i un text icircn care apar indirect părerile lui Arie despre cea de a treiaș persoană a Sf Treimi bdquoDivizate prin natură cu totul icircndepărtate disjuncte străine şi fără nici o legătură icircntre ele sunt esenţele Tatălui Fiului şi Duhului Sfacircnt ei sunt cu totul

ISTORIA SISTEMATICĂ A DOGMEI TRINITARE 19

neasemănători icircn ceea ce priveşte esenţa şi slava (distanţa dintre ei icircntinzacircndu-se) la infinit Deci el (Logosul) nu are o esenţă şi o slavă asemănătoare ci diferă total atacirct de Tatăl (căruia icirci este inferior nn) cacirct şi de Duhul Sfacircnt (căruia icirci este superior nn)hellip Logosul icircn ceea ce-l priveşte este separat de Tatăl şi nu are absolut nimic comun cu elhelliprdquo 37

Expunerea ideilor lui Arie se opreşte de obicei la acest aspect al doctrinei sale despre raportul Logosului cu Dumnezeu Tatăl aspect cuprins icircn special icircn celebra sa lucrare Thalia Dar Arie nu vedea icircn persoana Logosului doar o fiinţă subordonată inferioară Dumnezeului suprem preocuparea sa ca şi la Filon era de a contura această persoană ca o adevărată fiinţă intermediară icircntre Dumnezeul suprem şi lumea materială absolut inferioară Acest al doilea aspect neglijat icircn mod curent sau pus foarte puţin icircn evidenţă apare icircntr-o scrisoare pe care Arie a adresat-o la un moment dat episcopului său icircntr-o icircncercare de a se icircmpăca cu el Iată principalele sale afirmaţii cuprinse icircn această scrisoare bdquoCredinţa pe care am primit-o de la strămoşii noştri şi pe care am icircnvăţat-o de la tine Prea Fericitule Părinte este aceasta noi cunoaştem un singur Dumnezeu nenăscut unul singur etern unul singur fără principiu singur adevărat nemuritor singur icircnţelept singur bun singur atotputernic unul singur judecător moderator şi guvernator al tuturor lucrurilor imuabil şi fără schimbare drept bun acelaşi Dumnezeu al Legii şi profeţilor dar şi al Noului Testament care a născut icircnaintea timpurilor pe Fiul său prin care el a făcut veacurile şi toate lucrurile (sn)rdquo bdquo(Cunoaştem de asemenea şi pe Fiul) născut nu icircn aparenţă ci cu adevărat subzistacircnd printr-un efect al voinţei lui Dumnezeu imuabil şi fără schimbare creatură perfectă a lui Dumnezeu κτίσμα τοῦ θεοῦ τελε ονῖ dar nu ca vreuna dintre creaturi produs dar nu ca vreunul dintre lucrurile produse produs nu cum afirmă Valentin ca şi cum ar fi o emanaţie din Tatăl produs nu cum a spus Maniheu ca şi cum ar fi o parte a fiinţei lui Dumnezeu produs nu cum a spus Sabeliu care diviza unitatea numindu-l pe Fiul Tată produs nu cum a spus Hieracas pentru care el este lumină din lumină sau ca o torţă divizată icircn două nu ca şi cum cel ce exista mai icircnainte ar fi devenit după aceea sau ar fi fost creat din nou icircn Fiul bdquoTu icircnsuţi Prea Fericitule Papă ai respins de multe ori chiar icircn mijlocul Bisericii şi al adunării pe toţi aceştia care afirmau astfel de lucruri Dar aşa cum am mai spus el a fost creat icircnainte de timpuri şi icircnaintea veacurilor şi a primit de la Tatăl viaţa şi existenţa şi splendorile slavei pe care Tatăl i le-a conferit (sn) Icircntr-adevăr dacircndu-i drept moştenire toate lucrurile Tatăl nu s-a privat pe el icircnsuşi de ceea ce-i este propriu anume de a fi fără principiu căci el este izvorul a toate Iată pentru ce există trei ipostase Tatăl Fiul şi Duhul Sfacircnt bdquoDumnezeu care cu adevărat este cauza tuturor celor ce există este absolut singur icircn a fi fără principiu Fiul născut icircn afara timpului de către Tatăl creat şi icircntemeiat icircnaintea veacurilor nu exista icircnainte de a fi născut ci născut icircn afară de timp icircnaintea tuturor lucrurilor singur el a fost creat (direct nn) de Tatăl El icircnsă nu este nici etern nici coetern şi nici nu participă la a fi nenăscut asemenea şi icircmpreună cu Tatăl El nu-şi are existenţa deodată cu Tatăl cum zic unii despre unul şi despre celălalt afirmacircnd două principii nenăscuterdquo 38

Cu o astfel de scrisoare mai ales cu afirmaţiile ultime despre statutul Logosului icircn

37 Ortiz de Urbina op cit pp254-255 CJ Hefele Histoire des concils Beuchesne Paris 1910 vol1 p376 n14 p377 n24

raport cu Dumnezeu Tatăl era firesc ca Arie să nu-şi atingă scopul Departe de a pacifica relaţiile sale cu patriarhul Alexandru el le-a icircnrăutăţit şi mai mult şi conflictul s-a acutizat conducacircnd la convocarea primului sinod ecumenic Ceea ce trebuie reţinut icircnsă din textul scrisorii este statutul superior pe care Arie icircl acordă Logosului icircn raport cu restul creaturii Logosul deşi creatură icircn substanţa sa nu este o creatură ca celelalte ci o creatură perfectă κτίσμα τοὔ θεοὔ τελε ονῖ 39 Dacă Dumnezeu ar fi vrut să creeze o altă făptură perfectă aceasta n-ar fi putut fi decacirct cel mult egală cu aceea a Logosului dar icircn nici un caz superioară 40 Doar el a fost creat direct de către Dumnezeu Tatăl toate celelalte creaturi au fost aduse la existenţă prin el adică depind nu direct de Dumnezeu ci de Logosul creatorul lor şi-i sunt astfel necesarmente inferioare Duhul icircnsuşi ca al treilea ipostas a fost creat prin el ca primă operă a sa şi de aceea icirci este inferior cu atacirct mai mult restul creaţiilor sale Toate au fost create icircn timp doar el Logosul a fost creat icircnaintea timpurilor deci direct de către Tatăl Toate sunt supuse schimbării datorită naturii lor create Logosul singur deşi creat este imuabil desigur nu ca Dumnezeu adică prin propria-i fiinţă ci datorită hotăracircrii voinţei sale neclintite Din acest motiv a meritat el bdquoviaţa şi existenţa şi splendorile slavei pe care Tatăl i le-a conferitrdquo adică statutul de primă creatură şi de instrument al creaţiei tuturor celorlalte Icircn aceste condiţii Logosul este icircntr-adevăr acea fiinţă intermediară icircntre Dumnezeul cel infinit diferit de lume şi lumea materială absolut inferioară prin icircnsăşi esenţa ei de creatură Fără să fie asemenea lui Dumnezeu Logosul este icircnsă diferit şi faţă de lumea materială Inferior lui Dumnezeu Logosul este totuşi superior icircntregii creaţii Avacircnd icircnsă cacircte ceva atacirct din Dumnezeu cacirct şi din lumea creată Logosul este cu adevărat acel mijlocitor capabil să explice actul creaţiei şi al revelării lui Dumnezeu icircn lume dar şi apropierea acesteia de Dumnezeu urcuşul ei spre cele superioare

Am studiat pacircnă aici relaţia Logosului cu Dumnezeu Tatăl Care este icircnsă relaţia sa cu Duhul Sfacircnt Arie menţionează icircntr-adevăr pe alocuri şi persoana Duhului Sfacircnt Consideraţiile sale relative la cea de a treia persoană a Sf Treimi sunt icircnsă cu totul obscure şi dispersate Cu privire la această problemă Tixeront face următoarea remarcă

38 Ortiz de Urbina op cit pp252-253 CJ Hefele op cit p357 n1

39 J Tixeront op cit vol2 p26 jos

40 Atanasie De synodis 46 la J Tixeront op cit vol2 p26 n1

bdquoAsupra Duhului Sfacircnt fragmentele lui Arie sunt foarte puţin explicite El admite ipostasul (Duhului) ca formacircnd alături de Tatăl şi de Fiul o treime Dar Duhul Sfacircnt este icircn viziunea sa infinit icircndepărtat separat de celelalte două persoane le este străin prin esenţă el nu posedă nici măcar aceeaşi slavă cu ele Arie făcea probabil din Duhul o creatură a Fiului Acest punct al doctrinei sale a rămas icircn umbră pacircnă icircn ziua icircn care a fost pus icircn lumină de erezia macedonianărdquo 41 Atunci cacircnd ajunge să se refere la cea de a treia persoană treimică Arie o face icircn intenţia de a arăta că Logosul este diferit atacirct faţă de Tatăl cacirct şi de faţă de Duhul ca icircn următorul fragment bdquoDivizate prin natură cu totul icircndepărtate disjuncte străine şi fără nici o legătură icircntre ele sunt esenţele Tatălui Fiului şi Duhului Sfacircnt zice el ei sunt cu totul neasemănători icircn ceea ce priveşte esenţa şi slava (distanţa dintre ei icircntinzacircndu-se) la infinit Deci el (Fiul) nu are o esenţă şi o slavă asemănătoare el diferă total de Tatăl şi de Duhulhelliprdquo 42 Sensul acestui text este acela că Logosul diferă de Dumnezeu Tatăl deoarece icirci este cu totul inferior şi subordonat dar el diferă radical şi de Duhul Sfacircnt căruia icirci este cu totul superior ba chiar creator astfel el este o fiinţă intermediară Menţionarea celei de a treia persoane adică a Duhului Sfacircnt era menită astfel să pună icircn evidenţă diferenţa considerabilă a Logosului faţă de creatură Duhul Sfacircnt este abordat de Arie ca simbol al creaturii propriu-zise al lumii noastre materiale din care face parte ca primă creatură a Logosului Cu alte cuvinte atunci cacircnd se referă la Duhul Sfacircnt Arie o face pentru a arăta că Logosul este de fapt un mediator icircntre Dumnezeu Tatăl simbol al transcendenţei absolute faţă de lume pe de o parte şi Duhul Sfacircnt simbol al lumii materiale prima şi cea mai icircnaltă dintre creaţiile Logosului

Icircn aceste condiţii Treimea ariană este o realitate care s-a constituit progresiv nu una care să fi existat ca atare din eternitate Acest lucru reiese din fragmentele icircn care Arie neagă faptul că paternitatea ar fi o calitate eternă icircn Dumnezeu Iată un text pe care-l reproduce Sfacircntul Atanasie şi icircn care Arie este cacirct se poate de explicit ldquoDumnezeu Pricipiul a tot zice el numai El este fără principiu Fiul născut din Tatăl icircn afara timpului creat şi format icircnainte de veacuri nu era icircnainte de a fi născut născut icircnsă icircn afară de timp icircnaintea tuturor lucrurilor el deţine existenţa din Tatăl El nu este etern şi coetern cu Tatăl nici conenăscut el nu are existenţă icircn acelaşi timp cu Tatăl cum zic unii despre relaţii ςὀ τίνες λέγουσι τὰ πρ ςὸ τί introducacircnd astfel două principii nenăscute Ci monadă şi principiu universal Dumnezeu este deasupra a tot Iată pentru ce el este

41 J Tixeront op cit vol2 p27-28

42 Ortiz de Urbina op cit p255

anterior Fiuluirdquo43 Trebuie spus aici că icircn această negare a calităţii Tatălui de a fi Tată din eternitate Arie nu era icircntru totul original Patriarhul Dionisie al Alexandriei din secolul al III-lea afirmase deja icircntr-o scrisoare către papa Dionisie al Romei că bdquoDumnezeu n-a fost din totdeauna Tată deci Fiul nu a existat din totdeaunardquo44 Mai icircnaintea acestuia chiar gnosticul Valentin spusese că bdquola icircnceput Dumnezeu nu era Tatăhelliprdquo45

Aşadar anterior naşterii Fiului a Logosului Dumnezeu era doar monadă Arie spunea următoarele bdquoIcircnţelege că mai icircntacirci a fost Unul (adică monada Dumnezeu simplu nn) iar Doimea (adică Dumnezeu devenit Tată ca urmare a naşterii Fiului Său nn) n-a fost icircnainte de a fi existat concret Fiul Dumnezeu (Tatăl) este icircnainte de a fi Fiulrdquo46 Deci Doimea constituită de Tatăl şi de Fiul este posterioară Monadei iniţiale constituită de solitudinea paternă Aceeaşi concepţie o manifestă Arie şi despre Duhul Sfacircnt Dacă a fost o vreme cacircnd Doimea icircncă nu exista deoarece nu fusese creat Fiul atunci a fost o vreme cacircnd Treimea nici ea nu exista pacircnă să fie creat Duhul Sfacircnt Sfacircntul Atanasie redă acest ultim aspect al doctrinei ariene icircn termenii următori bdquoDacă Duhul este creatură iar creaturile sunt din cele ce nu sunt (adică din nimic nn) e vădit că a fost o vreme cacircnd n-a fost Treimea ci Doimea Or ce ar putea spune cineva mai contrar credinţei decacirct aceasta Căci aceştia (arienii nn) spun că Treimea rezultă din prefacere şi progres şi există o Doime care aşteaptă să se facă o creatură care să se unească cu Tatăl şi cu Fiul şi să apară astfel Treimeardquo47

43 I Chevalier Sf Augustin et la pensee greque Les relations trinitaires Freiburg 1940 p109 n1

44 I Chevalier Sf Augustin et la pensee greque Les relations trinitaires p110

45 E de Faye Le gnosticisme Beauchesne Paris 1924 p34

46 Sf Atanasie cel Mare Despre sinoade icircn ldquoPărinţi şi scriitori bisericeştirdquo Ed Inst Biblic şi de Mis Ortodoxă Bucureşti 1988 vol XVI p121-122

47 Sf Atanasie cel Mare Despre Sfacircntul Duh către acelaşi Serapion icircn ldquoPărinţi şi scriitori bisericeştirdquo Ed Inst Biblic şi de Mis Ortodoxă

După moartea lui Arie concepţia sa a fost continuată şi nuanţată de anomeii radicali Urmaşi direcţi ai marelui eretic anomeenii susţineau că bdquoFiul este cu totul neasemănător cu Tatăl κατὰ πάντα νόμοιοςἀ atacirct sub raportul voinţei cacirct şi sub acela al fiinţeirdquo 48 Ei se deosebeau totuşi de Arie icircnsuşi prin felul icircn care concepeau desăvacircrşirea Logosului icircntrupat icircn timp ce Arie credea că acesta a ajuns la demnitatea divină ca o recompensă pentru virtutea pe care a dovedit-o anomeii dimpotrivă considerau această demnitate drept apanajul naşterii sale al filiaţiei sale unice Acest fapt nu-i icircmpiedica icircnsă să deprecieze persoana Logosului icircn planul vieţii liturgice şi practice Astfel ei botezau icircn numele lui Dumnezeu cel necreat al Fiului creat şi al Duhului Sfinţitor procreat de către Fiul cel creat Ei practicau o singură scufundare icircn amintirea morţii lui Iisus Hristos Deprecierea Logosului icircn raport cu Dumnezeu Tatăl i-a condus la o atitudine ireverenţioasă faţă de Scriptură la o respingere a cultului moaştelor şi al sfinţilor iar icircn final chiar la laxism moral 49 Un alt urmaşi al lui Arie a fost Eustaţiu de Sevasta care a cochetat toată viaţa cu arienii icircn special cu partida homoiusienilor adică a acelora care respingeau icircn egală măsură radicalul anomios al arienilor riguroşi cacirct şi homoousios consacrat la Niceea Icircn acord cu partida homoiusienilor Eustaţiu icircnvăţa că Logosul este asemenea Tatălui său dar nu egal cu el Icircn cele din urmă Eustaţiu a sfacircrşit icircn racircndurile macedonienilor a acelei partide care respingea dumnezeirea Sf Duh Spre deosebire de anomeii libertini icircn materie de morală Eustaţiu s-a distins printr-un ascetism riguros Ucenicii săi numiţi eustaţieni au fost condamnaţi la un sinod de la Gangra tocmai pentru exagerările lor ascetice pentru respingerea căsătoriei a cărnii icircn general considerată ca impură etc 50 Atitudinea lui Eustaţiu şi a partizanilor său trebuie pusă icircn legătură cu arianismul său mai exact cu doctrina despre efectele icircnlocuirii sufletului uman de către Logos icircn Iisus Hristos Prin această asumare incompletă umanitatea logosului a fost considerată cu mult superioară celei a oamenilor adevăraţi mai presus de slăbiciunile

Bucureşti 1988 vol XVI p85-86

48 X Le Bachelet Anomeacuteens DTC volI B col1323

49 X Le Bachelet Anomeacuteens DTC volI B col1324 1325

50 S Salaville Eusthate de Seacutebaste DTC volV B col15666-1571 Eustathiens DTC volV B col 1572

obişnuite şi de aceea model de urmat Pentru a realiza aceleaşi efecte icircn propria natură umană Eustaţiu n-a găsit alt mijloc decacirct ascetismul său extraordinar de riguros dus pacircnă la deprecierea umanului icircn general Cel care i-a continuat icircnsă concepţia trinitară a fost Eunomiu ajuns episcop de Cyzic

Care era icircn aceste condi ii doctrina ariană icircn materie de hristologie ț bdquoGrave erau consecinţele arianismului icircn ceea ce priveşte icircntruparea şi răscumpărarea spune X Le Bachelet Persoana lui Hristos nu mai era o persoană cu adevărat divină devreme ce Logosul icircntrupat la plinirea vremii nu mai era el icircnsuşi un Dumnezeu adevărat Din această cauză opera sa răscumpărătoare icircşi modifica profund conţinutul icircn loc să fie teandrică acţiunea şi influenţa lui Hristos nu mai era decacirct una de ordin moral mai mult sau mai puţin umană Un alt rezultat a fost acela că arienii au ajuns să nu mai recunoască icircn Hristos decacirct un trup fără suflet uman ψυχονἄ sau un suflet fără raţiune ψυχὴ

λογοςἄ ei pretindeau că salvează astfel unitatea persoanei pe care prezenţa simultană a celor două spirite finite Logosul şi sufletul uman ar fi compromis-o Mulţumită acestei suprimări ei puteau atribui Logosului direct cunoaşterea limitată afectele de tristeţe de bucurie şi altele de acest fel (care se atribuie doar oamenilor nn) Mărturii explicite (ale scriitorilor vremii) atribuie această doctrină fie arienilor icircn general fie fondatorului lor icircnsuşihellip Sf Epifanie prezintă această doctrină ca un loc comun al lucianiştilorhellip Hristos al arienilor devenea astfel o fiinţă particulară complet diferită de Omul-Dumnezeu deoarece el nu mai era nici Dumnezeu adevărat nici om adevărathelliprdquo 51 Arie icircnsuşi n-a lăsat nici o referire cu privire la părerea sa icircn această problemă bdquoFragmentele care au supravieţuit din operele lui Arie spune şi Tixeront nu conţin nimic cu privire la această chestiune anume dar se ştie de la autori care au tratat despre doctrina lui că aceasta (adică doctrina mentorului său nn) era şi icircnvăţătura luirdquo 52

Potrivit arienilor deci Logosul devenit Hristos a icircnlocuit icircn firea umană pe care a asumat-o sufletul cu alte cuvinte ceea ce a asumat a fost doar un trup fără suflet

ψυχονἄ După alţii el ar fi icircnlocuit nu icircntreg sufletul ci numai partea raţională a acestuia ceea ce a asumat astfel ar fi fost un trup cu suflet senzitiv dar fără raţiune ψυχὴ λογοςἄ Icircn aceste condiţii coboracircrea Logosului icircn lume nu mai era o icircntrupare o icircnomenire adică o asumare a unei naturi umane integrale ci o asumare doar a unui corp de aceea

51 X Le Bachelet Arianisme DTC volI B col1787-1788

52 Atanasie Contra Apollinarium II 3 Teodoret Haeretic Fabul V 11 un fragment atribuit Sf Atanasie icircn PG XXVI 1292 la J Tixeront op cit vol2 p27 n3

icircntruparea devenea de fapt o icircncorporare Această nuanţă apare formal afirmată icircntr-un simbol arian al lui Eudoxiu de Constantinopol bdquoLogosul se spune icircn acest simbol s-a icircncarnat nu s-a icircnomenit căci el n-a asumat şi sufletul uman σαρκοθέντα ο κὐ

ναντθρωπήσανταἐ ο τεὔ γ ρὰ ψυχ νὴ νθτρωπίνηνἀ νείληφενἀ (ὀ λόγος) 53 Diferenţa dintre cei doi termeni definea exact natura icircntrupării Logosului după arieni prin icircntrupare Logosul a asumat numai carnea noastră numai un trup material aşa cum sugerează verbul σαρκοθέντα iar nu o natură umană integrală adevărată Icircn consecinţă nefiind un Dumnezeu adevărat Logosul nu era nici om adevărat Ca să fie om adevărat icircntruparea Logosului ar fi trebuit să fie asumarea naturii unui om adevărat aşa cum sugerează verbul ναντθρωπήσανταἐ

Hristologia ariană trebuie foarte precis definită pentru a fi cu adevărat icircnţeleasă Astfel diferenţa dintre cele două verbe nu trebuie să ne facă să credem că Hristosul arian ar fi fost o fiinţă compozită adică Logosul semi-divin sălăşluind icircntr-un trup omenesc Asumarea numai a trupului fără suflet sau şi a sufletului dar fără partea sa raţională icircnsemna pentru arieni că Logosul subzistă ca o fiinţă nu numai nedeplină sub aspectul divinităţii dar nedeplină nici sub aspectul umanităţii sale Aceasta icircnseamnă că trupul asumat de Logos nu mai este un trup obişnuit din materie obişnuită ci un trup material cu totul transformat icircn substanţa Logosului icircnsuşi Esenţa Logosului icircntrupat este astfel unică un fel de amestec omogen de divin şi uman un Logos transformat icircn trup sau un trup transformat icircn Logos Iată de ce au ajuns arienii să atribuie icircnsăşi acestei esenţe slăbiciunile umane menţionate icircn Evanghelie şi cunoaşterea limitată Sf Atanasie descrie această particularitate a hristologiei ariene icircn termenii următori bdquoArie icircnvaţă că icircn Hristos corpul a servit icircn mod simplu de icircnveliş condiţiei sale divine şi că Logosul a intervenit numai pentru omul interior sau pentru suflet atunci cacircnd el icircndrăzneşte să atribuie icircn mod direct divinităţii capacitatea de a suferi (pe cruce) şi icircnvierea (sn)rdquo 54 La racircndul său Augustin raportează acelaşi lucru despre opiniile ariene icircn această problemă El remarcă icircn acelaşi timp că ereziile ariene cu privire la sufletul uman al lui Iisus Hristos erau mai puţin cunoscute deşi nu mai puţin reale după cum o dovedesc spune el atacirct lucrările lor cacirct şi expozeurile orale55

53 Eustaţiu la Antiohiei PG XVIII 689 Atanasie Contra Apollinarium I 15 Epifanie Haer LXIX 19 Grigore de Nazianz Epist CI la J Tixeront op cit vol 2 p 27 n 4

54 J Schwane op cit vol2 p395 n1

55 J Schwane op cit vol2 p396 n1

Arienii au ajuns deci să atribuie afirmaţii ale Macircntuitorului ca cele din Matei XXIV 36 nu naturii sale umane asumate ci icircnsăşi esenţei sale proprii Este vorba despre afirmaţia Macircntuitorului că ziua precisă a judecăţii de la sfacircrşitul timpurilor nu o cunoaşte nici măcar Fiul ci numai Tatăl Icircn viziunea lor această afirmaţie era icircncă o dovadă a inferiorităţii Logosului faţă de Dumnezeu Tatăl Aceasta icircnsemna că asumacircnd un trup omenesc coboracircnd pacircnă la nivelul unei naturi inferioare ca cea umană Logosul a suferit modificări corespunzătoare icircn chiar propria sa esenţă pacircnă la punctul unei ignoranţe totale icircn ceea ce priveşte viitorul ultim al creaţiei O atare ignoranţă era icircn opinia lor una din dovezile cele mai solide icircn favoarea afirmaţiei că Logosul nu are nimic comun cu Tatăl său el nefiind un Dumnezeu adevărat ca Tatăl adică un Dumnezeu care să aibă o cunoaştere absolută a tuturor lucrurilor 56 Dar Logosului nu-i lipseşte numai atotcunoaşterea divină icirci lipseşte şi caracterul imuabil Acesta este icircncă un motiv ndash spuneau arienii ndash pentru care el este inferior Tatălui Arie atribuie acest caracter schimbător esenţei icircnsăşi a Logosului bdquoPrin natura sa Logosul este ca noi toţi supus schimbării dar liber icircn sine icircnsuşi Icircn măsura icircn care vrea el rămacircne bun (adică de partea binelui nn) Dacă vrea el se poate schimba ca şi noi deoarece el prin natura sa este supus schimbării Iată pentru ce Dumnezeu prevăzacircnd că va fi bun i-a dăruit de mai icircnainte această slavă pe care ca om a cucerit-o mai apoi prin propria virtute Aşadar tocmai pentru că Dumnezeu a cunoscut de mai icircnainte cele ce el avea să lucreze l-a făcut să se nască astfelhelliprdquo 57

Pacircnă la ce punct s-ar fi putut schimba Logosul Pacircnă unde ar fi putut el coboricirc Se pare că arienii nu s-au ferit să meargă pacircnă la capăt şi să dea răspunsul radical Patriarhul Alexandru al Alexandriei scriind episcopilor orientali despre noua erezie şi despre cutezanţa ei nemaiauzită relatează că atunci bdquocacircnd cineva le-a cerut să precizeze dacă Logosul lui Dumnezeu s-ar fi putut schimba cum s-a schimbat diavolul ei n-au avut teamă să afirme da ar fi putut Natura sa spun aceştia este icircntr-adevăr supusă schimbării devreme ce el poate fi născut şi este supus schimbăriirdquo 58 Aşadar Hristosul

56 J Schwane op cit vol2 p395

57 Ortiz de Urbina op cit p254-255

58 Ortiz de Urbina op cit p251

arian este Logosul icircnsuşi care suportă actele naşterii ale suferinţei pe cruce şi ale morţii icircn icircnsăşi natura sa intimă semi-divinăsemi-trupească Icircn asemenea condiţii docetismul este inevitabil Lipsesc icircnsă documentele care să ateste aşa ceva Această consecinţă va deveni icircnsă evidentă la Apolinarie de Laodiceea Informa ii care sprijină ipoteza le oferăț SF Atanasie icircn lucrările sale Către Epictet Către episcopul Adelfie i Către Maximș filozoful 59 Augustin confirmă i el această presupunere spunacircnd icircn ș Contra unui cuvacircnt al arienilor că ace tia anticipau doctrina lui Apolinarie de Laodiceea bdquocacirct despre ereticiiș mei mă refer la arieni se vede din disputele lor că nu gacircndesc doar că icircn Treime naturile sunt diferite ci i că Hristos n-a avut suflet umanrdquo ș 60

2 Eunomiu al Cyzicului

Eunomiu a fost şeful partidei anomeilor Icircn celebra sa Apologie pe care avea s-o combată Sfacircntul Vasile cel Mare Eunomiu reia ideea lui Arie că Fiul nu a putut exista icircnaintea naşterii sale din Tatăl or dacă naşterea este devenire schimbare icircnseamnă că Fiul a venit la existenţă ca Fiu printr-un act de devenire printr-un act prin care el a trecut de la starea de inexistenţă la aceea de existenţă ca Fiu al Tatălui Fiul va spune Eunomiu s-a constituit ca Fiu abia icircn urma actului naşterii sale din Tatăl de aceea el n-a putut exista din eternitate alături de Tatăl aşadar spuneau arienii a fost o vreme cacircnd el nu exista Dar iată aceste argumente icircn formularea lui Eunomiu icircnsuşi bdquoCăci zice el nici sămacircnţa nu este (icircncă) om Nici piatra nu este (icircncă) casă ele devin una om cealaltă casă (abia ulterior adică abia prin actul naşterii şi respectiv al construcţiei nn) Or este cel mai religios lucru din lume acela de a pune icircn paralel cu aceste fiinţe naşterea Fiului Dacă fiecare dintre ele devine atunci cacircnd icircncă nu era ndash căci nu devine ceea ce era deja mai icircnainte ndash cum va putea fi vindecat cel care afirmă că Fiul a fost născut atunci cacircnd deja exista Căci dacă el exista icircnaintea naşterii sale atunci el este nenăscutrdquo61 bdquoIar dacă

59 Vezi toate aceste lucrări icircn PSB vol16 pp 168-190

60 Augustin Contra unui cuvacircnt al arienilor V 5 icircn Augustin Oeuvres completesI Paris 1870 vol 26 p580

61 Eunomiu Apologia icircn ldquoSources chretiennesrdquo vol 305 p261

el este nenăscut atunci el nu mai este Fiu şi dacă este Fiu el nu e nenăscutrdquo62 bdquoDat fiind că substanţa lui Dumnezeu nu admite naşterea ndash de vreme ce el este nenăscut ndash nici separarea sau icircmpărţirea ndash de vreme ce el este incoruptibil ndash şi că nu există nimic altceva pentru a servi drept substrat naşterii Fiului noi spunem că Fiul a fost născut cacircnd nu erardquo63 bdquoIată pentru ce conchide Eunomiu Fiul nu este Dumnezeu ci creatură a Tatălui deoarece substanţa sa a fost născută atunci cacircnd nu era icircnaintea propriei sale constituţiirdquo64 Asemenea lui Arie el considera că Iisus Hristos nu putea fi Dumnezeu mai mult decacirct Logosul icircnsuşi Ca şi mentorul său Eunomiu credea că Logosul a icircnlocuit icircn Iisus raţiunea sau sufletul acestuia asumacircnd doar trupul carnea bdquoCel ce icircn zilele mai de pe urmă s-a făcut om nu a luat un om (n-a asumat fire omenească nn) din suflet şi din truprdquo ci a luat o fire formată numai din trup65 Deprecierea persoanei Logosului s-a manifestat la Eunomiu prin abandonarea icircn cele din urmă de a mai celebra Sfintele Taine 66 Trebuie văzută aici o reminiscen ă din Origen care cum am văzut mai sus aț declarat la un moment dat că nu se cuvine să ne icircnchinăm unei creaturi adică Fiului ci numai lui Dumnezeu Tatăl că icircnsu i Macircntuitorul s-a icircnchinat Tatăluiș

Aceleaşi raţiuni icircl conduc pe Eunomiu să afirme că şi Duhul nu este Dumnezeu ci creatură deoarece dacă purcede nici el n-a putut exista icircnaintea purcederi sale bdquoSfacircntul Duh spune el care este al treilea icircn ordine nu ar putea fi primul icircn ceea ce

62 Eunomiu Apologia icircn ldquoSources chretiennesrdquo vol 305 p257

63 Eunomiu Apologia icircn ldquoSources chretiennesrdquo vol 305 p263-264

64 Eunomiu Apologia icircn ldquoSources chretiennesrdquo vol 305 p259

65 La Grigorie de Nyssa Contra lui Eunomiu II PG LXV 544 D-545 A la I G Coman Şi Cuvacircntul trup s-a făcut Hristologie şi mariologie patristică Timişoara 1993 p31-32 n38

66 X Le Bachelet Eunomius icircn DTC volI B col1507 1503

priveşte natura căci acesta este Dumnezeu Tatăl Ar fi icircntr-adevăr absurd şi singular ca acelaşi să aibă cacircnd primul loc cacircnd al treilea (hellip) Duhul nu are aceeaşi substanţă nici cu Monogenul (adică cu Unul Născut cu Fiul nn) căci el n-ar fi fost numărat după acesta ca avacircndu-şi propriul ipostas (propria substanţă nn) (hellip) Nu există deci un al doilea alături de Tatăl şi care să fie nenăscut căci nu există decacirct un singur şi unic Nenăscut şi nu există un altul nici alături de Fiul şi care să fie un născut căci nu există decacirct un singur şi unic Monogen (Unulnăscut) Există icircnsă un al treilea icircn natură şi icircn ordine creat la porunca Tatălui şi prin activitatea Fiului νεργειἐ ᾷ δε τοῦ ιοὑ ῦ γενόμενον El este cinstit icircn al treilea racircnd ca primă creatură a Monogenului cea mai mare dintre toate şi singura ca atare Divinitatea şi puterea demiurgică-i lipsesc dar el este plin de puterea de a sfinţi şi a icircnvăţardquo67

3 Arianismul tacircrziu

Volumul 146 al colec iei ț Sources chreacutetiennes con ine ț două omilii cu autor anonim care sunt icircn realitate două predici pentru prima zi a Săptămacircnii Mari a Sfintelor Pa ti Ele au fost redactate cel mai probabil către mijlocul sau icircn a două jumătate aș secolului al IV-lea 68 Cele două omilii dovedesc mai mult decacirct orice alt document arian rădăcinile gnostice ale acestei mari erezii Argumentarea autorului icircncepe cu evocarea robiei icircn care zăcea umanitatea sub puterea Demiurgului pacircnă la venirea Macircntuitorului bdquoIcircnaintea coboracircrii tale din ceruri pe pămacircnt (πρὸ γ ρὰ τ ςῆ ο ςῆ πἀ rsquoο ραν νὐ ῶ ε ςἰ γ ςῆ καταβ σεωςά ) eu eram captivul demonilor pe tine Creatorule te ignoram i adoramș crea ia drept creatoare icircmi imaginam materia ca auto-cauzată (ț α τ ματονὐ ό φανταζ μενἐ ό τ νὴ κτ σινί προσεκ νουνύ ςὡ κτ στηνί ) icircn u urătatea mea icircnvă am din propria voin ăș ț ț artele demonilor autorul răului (ὁ ρχ κακοςἀ έ ) folosise icircmpotriva mea armele sale tiranice Cel rău inten ionat (ț ργανονὄ με τ ςῆ δ αςἰ ί ὁ δυσμεν ςὴ κατεσκε ασεύ κακ ασί ) făcuse din mine instrumentul propriei sale răută i Eu zeificam cerul i ignoram pe celț ș care l-a desfă urat adoram soarele i nu cuno team pe cel care l-a aprins veneram luna iș ș ș ș dispre uiam pe creatorul ei mă icircnchinam astrelor i-l respingeam pe artizanul lorț ș

67 Eunomiu Apologia icircn ldquoSources chretiennesrdquo vol 305 p285-286

68 J Lieacutebaert Deux homeacutelies anomeacuteens pur lrsquooctave de Paques Introduction text traduction et notes icircn Sources chreacutetiennes vol146 p38

icircnconjuram de respect arborii i pietrele ridicam temple i altare icircmpotriva ta Creatoruleș ș atinsesem norii cu răutatea mea Căci odată coruptă legea naturală trăiam fără discernămacircnt asemenea jivinelor ira ionalerdquo ț 69 bdquoTu e ti arhistrategul ( eful armatelorș ș cere ti) Domnului love te-l pe autorul răului (ș ș ρχιστρ τηγοςἀ ά π ρχειςὑ ά κυρ ουί τ νὸ

ρχ κακονἀ έ τρ σονῶ ) 70 răpe te-i armele tiranului căci tu ai puterea cea de neicircnvinsș Eliberează-ne din robia pe care am icircndurat-o din cauza u urătă ii noastre scoate-ne dinș ț eroare i poartă-i pe rătăci i pe umerii tăi ș ț Apleacă- i Doamne urechea spre ruga meaț (Psalmul V 2) Arat-o fecioară pe curtezană schimb-o icircn femeie castă pe femeia adulteră fă-o rodnică pe cea stearpă schimbă neghina-n gracircu bun transformă spinii icircn trandafiri altoie te măslinul sălbatic pentru a face din el un măslin roditor slăve te-l pe celș ș abandonat fă-o mamă a multor copii pe cea care nu are niciunul Căci totul este posibil cacircnd tu vrei icircn simpla ta voin a tu posezi deja puterea (ț π νταά γ ρὰ δυνατά σοι τανὅ θ ληςέ νἐ γ ρὰ τῷ θ λεινέ χειἔ τὸ δ νασθαιύ )rdquo 71

Părăsind domeniul metafizicii autorul intră icircn acela al istoriei Vechiului Testament bdquoIudeul zice el s-a bucurat de ale tale voi gusta i eu din binefacerile tale tuș l-ai condus afară din Egipt scoate-mă i pe mine din gre eală Tu l-ai răscumpărat dinș ș macircna lui faraon eliberează-mă i pe mine din macircna celui rău Tu l-ai condus prin Mareaș Ro ie condu-mă i pe mine prin cristelni a botezului Tu l-ai icircndrumat cu stacirclpul cel deș ș ț foc luminează-mă i pe mine cu Duhul tău cel Sfacircnt El a macircncat pacircinea icircngerilor dă-miș i mie trupul tău cel sfacircnt El a băut din stacircncă amestecă i pentru mine sacircngele coasteiș ș

tale El a primit tablele legii scrie icircn carnea inimii mele evangheliile tale Tu i-ai trimis lui pe profe i trimite-mi i mie pe apostolirdquo ț ș 72 Plecacircnd apoi de la versetul 2 al psalmului

69 Anonimul anomeu Deux homeacutelies anomeacuteens pur lrsquooctave de Paques Homeacutelie I 4 icircn Sources chreacutetiennes vol146 p63

70 J Lieacutebaert atrage atenția aici asupra antitezei dintre bdquocel rău ἀρχέκακονrdquo tiranul lumii căzute și bdquoarhistrategul ἀρχιστράτηγοςrdquo Hristos salvatorul ceresc (p65 n2)

71 Anonimul anomeu Deux homeacutelies anomeacuteens pur lrsquooctave de Paques Homeacutelie I 6 icircn Sources chreacutetiennes vol146 p65-67

72 Anonimul anomeu Deux homeacutelies anomeacuteens pur lrsquooctave de Paques Homeacutelie I 9 icircn Sources chreacutetiennes vol146 p69

al 11-lea omilia a doua continuă ruga bdquoSalvează-mă Doamne tu care l-ai salvat pe Noe din naufragiul universal tu care l-ai salvat pe Lot din focul necru ător tu care l-ai salvatț pe Avraam din macircna celor cinci regi tu care l-ai salvat pe Isaac din lupta cu păstorii tu care l-ai salvat pe Iacob de macircnia lui Esau tu care l-ai salvat pe Iosif din macircna fra ilorț săi tu care l-ai salvat pe Iov de tirania celui rău tu care l-ai salvat pe Moise de macircndria lui faraon salvează-mă i pe mine de vrăjmă ia lui Saul hellipAm căzut de bunăvoie icircnș ș cursele vrăjma ului m-am lăsat legat fără speran ă icircn lan urile celui rău am căzut fărăș ț ț speran ă icircn undi a tiranului Din rege al lui Israel am devenit sclavul pasiunii mele dinț ț stăpacircn peste armate am devenit prizonier al celui tiran eu care am zdrobit leii am fost dominat de frumuse ea unei femei eu care am icircnvins popoare vrăjma e am fost icircnvins deț ș dorin a pentru o femeie eu care m-am ridicat la demnitatea unui profet am fost lipsit deț profe ie din cauza u urătă ii mele Icircn lacrimi strig i mă prostern la picioarele taleț ș ț ș Salvează-mă Doamnerdquo 73

Dacă pacircnă aici nu este clară aplecarea autorului spre erezie de aici icircncolo lucrurile se schimbă cacircnd intră icircn detaliile hristologiei Cel care a coboracirct din ceruri pe pămacircnt chemat să salveze umanitatea căzută sub robia celui rău nu a asumat o natură umană reală ci a fost doar icircn aparen ă om bdquohellipLa un semn al Celui Nenăscut ai fostț trimis din ceruri pe pămacircnt ca să locuie ti icircn sacircnul unei tinere femei tu conducătorulș cerului i al pămacircntului i ca să iei condi ia de sclav tu stăpacircnul crea iei alături deș ș ț ț Tatălhelliprdquo 74 bdquoEl mielul lui Dumnezeu n-a fost oferit asemenea unei oi sub puterea Legii căci nu icircmpotriva vrerii lui a mers el către patima de pe cruce i nici fără voin a sa aș ț icircndurat el rana lăncii nici prin constracircngere a cunoscut el legea mor ii prin crucificareț Tatăl n-a avut decacirct să ordone Monogenului să plece spre lumea pămacircntească acceptacircnd de bunăvoie fiul (copilul) s-a ridicat de pe tronul său slăvit a trecut nevăzut prin sferele naturilor celor netrupe ti a depă it corurile armatelor arhi-icircngere ti i a ajuns icircn cele dinș ș ș ș urmă lumea pămacircntească A fost purtat la sacircnul unei fecioare el care poartă icircn macircinile sale icircntreaga creatură A apărut icircn starea unui nou-născut el care este anterior veacurilor S-a arătat ca un copil el care formează copiii icircn pacircntecele maicii lor S-a hrănit cu lapte el care schimbă icircn mod nevăzut sacircngele (mamei) icircn lapte (pentru pruncul care suge) A

73 Anonimul anomeu Deux homeacutelies anomeacuteens pur lrsquooctave de Paques Homeacutelie II 5 7 icircn Sources chreacutetiennes vol146 p101

74 Anonimul anomeu Deux homeacutelies anomeacuteens pur lrsquooctave de Paques Homeacutelie I 5 icircn Sources chreacutetiennes vol146 p65

fost purtat icircn bra e el care dirijează la un semn toată crea ia Pentru oameni el care aț ț asumat slăbiciunile oamenilor rămacircnacircnd icircnsă ceea ce era icircnaintea veacurilor (με ναςί α τ ςὐ ὸ περὅ πρὸ α νωνἰώ π ρχενὑ ῆ ) Căci el nu s-a transformat ( υτεὄ μετ πεσενέ ) din mai bogat icircn mai sărac el nu s-a schimbat ( υτεὄ τρ πηἐ ά ) din mai mult icircn mai pu inț faptul de a fi icircmbrăcat carnea nu i-a alterat natura sa divină ( υτεὄ ἡ περιβολὴ τ ςῆ σαρκ ςὸ τ νὴ θε τητοςό λλο ωσεἠ ί φ σινύ ) asumarea trupului nu i-a mic orat ipostasul său deș Monogen ( υτεὄ ἡ ν ληψιςἀ ά τοῦ σ ματοςώ τ νὴ τοῦ μονογενο ςῦ σμ κρυνενἐ ί

π στασινὑ ό ) rămacircnacircnd ceea ce era icircnaintea veacurilor de bunăvoie el s-a oferit să aducă macircntuire oamenilorrdquo 75

Cu toată această condescenden ă asumată voluntar de Monogen el n-a fost unț simplu om bdquoCăci dacă Hristos ar fi fost un simplu om moartea ar fi avut asupra lui putere ca supra tuturor oamenilor (εἰ γ ρὰ νθρωποςἄ ψιλ ςὸ ὁ Χριστ ςό καὶ α τοὐ ῦ νἂ ςὡ π ντωνά νθτρ πωνἀ ώ κυρ ευσενἐ ί ὁ θ νατοςά ) 76 Urci pe firul vechii istorii i rămacirci uimitș icircn fa a mor ii Domnului Abel a fost ucis i crea ia nu a fost tulburată Avraam a fost pusț ț ș ț icircn mormacircnt i mormintele nu s-au deschis Isaac a murit i iadul n-a murit Iacob a fostș ș icircngropat i cei icircngropa i n-au icircnviat Iosif a fost depus lacircngă părin ii săi i trupurileș ț ț ș sfin ilor nu s-au ridicat Isaia a fost tăiat i soarele nu s-a icircntunecat Ieremia a fostț ș trangulat i luna nu s-a stricat Nabuth a fost omoracirct cu pietre i pămacircntul nu s-a clintitș ș ș

Zaharia a fost gacirctuit i ziua nu s-a schimbat icircn noapte Ioan a fost decapitat i voalulș ș templului nu s-a rupt icircn două Cacircnd Hristos a suferit icircnsă icircn trup soarele s-a oprit din drumul său luna i-a pierdut strălucirea fe ii sale pămacircntul s-a cutremurathellip Icircnvăluit icircnș ț giulgiu el a despuiat iadul a semănat groază icircn racircndurile păzitorilor iadului i a sfăracircmatș fără efort por ile iadului A ie it din mormacircnt icircmpreună cu capturile sale de război aț ș apărut femeilor a ezate icircn jurul mormacircntului por iile fiind icircncuiate el a intrat totu i prinș ț ș ele la apostoli lui Toma cel necredincios el i-a arătat coasta sa pentru a-l face credincioshelliprdquo 77

De i superior tuturor oamenilor Monogenul nu este totu i Dumnezeul supremș ș

75 Anonimul anomeu Deux homeacutelies anomeacuteens pur lrsquooctave de Paques Homeacutelie I 1-2 icircn Sources chreacutetiennes vol146 p59 J Lieacutebaert precizează că sensul lui ἐσμίκρυνεν este aici unul pur moral (p37 n2)

76 Hristos nu a fost așadar bdquoun simplu om ἄνθρωπος ψιλὸςrdquo adică un om adevărat ci o ființă intermediară icircntre Dumnezeu și om nici Dumnezeu deplin adevărat ca Dumnezeu Tatăl dar nici om adevărat ca ceilalți oameni

Anomeismul autorului omiliilor apare aici fără echivoc Pornind de la strigătul din rugăciune Auzi Doamne strigătul meu autorul icircl prezintă i ca strigăt al cre tinuluiș ș care- i proclamă credin a bdquoVoi striga puterea absolută a Tatălui i medierea ta (caș ț ș Monogen mediator nm) trimiterea ordonată de Cel Nenăscut i supunerea ta (ca Fiuș nm) (κρ ζωά γ ρὰ τ νὴ τοῦ Πατρ ςὸ α θεντει νὐ ά καὶ σ νὴ μεσιτε ανὶ τ νὴ τοῦ γενν τουἀ ή

ποστολ νἀ ὴ καὶ τ νὴ σ νὴ παλο νὑ ή ) 78 Icircn timp ce El stă etern (nemi cat) tu ai icircnclinatș cerurile i ai coboracirct (ș τιὅ κε νοςἐ ῖ ε ςἰ τ νὸ α ναἰῶ κ θηταιά καὶ σὺ κλιναςἔ ο ρανο ςὐ ὺ καὶ κατ βηςέ ) 79 icircn timp ce Tatăl dă mărturie din icircnaltul cerurilor tu la Iordan ai primit mărturia lui de i l-ai chemat afară din mormacircnt pe Lazăr cel mort de patru zile tu ai datș totu i slavă lui (Dumnezeu) Tatăl (ș Părinte te slăvesc pentru că m-ai ascultathellip) icircnmul ind pacircinile-n pustie tu ai dat cinste Celui ce t-a născut (ț ridicacircndu- i ochii el aș binecuvacircntathellip) ai fost spacircnzurat trupe te pe cruce dar El a fost cel ce a primit duhul tăuș ( i strigacircnd cu voce tare i-a dat duhulhellipș ș ) ai fost pus icircn mormacircnt dar El a fost cel ce te-a icircnviat din mormacircnt a treia zirdquo 80 bdquoCăci dacă Tatăl nu i-ar fi poruncit voi n-a i fi putut fiț stăpacircni i de fiul său dacă sentin a n-ar fi venit de sus voi n-a i fi fost capabili să văț ț ț recunoa te i Creatorul dacă Tatăl n-ar fi luat hotăracircrea voi n-a i fi putut atingeș ț ț tămăduitorul Un semn i el ar fi pedepsit natura Un semn i el ar fi zdrobit crea ia Darș ș ț

77 Anonimul anomeu Deux homeacutelies anomeacuteens pur lrsquooctave de Paques Homeacutelie I 26-27 icircn Sources chreacutetiennes vol146 p91-93

78 A se observa antiteza dintre auto-icircntemeierea absolută a Tatălui τὴν τοῦ Πατρὸς αὐθεντειάν și medierea μεσιτεὶαν poziția condiționată și condiționantă a Monogenului de mijlocitor icircntre Dumnezeu cel pur spiritual și lumea pur materială (Vezi și comentariile lui J Lieacutebaert p35 n1)

79 A se observa de asemenea antiteza dintre bdquoa sta nemișcat din eternitate εἰς τὸν αἰῶνα κάθηταιrdquo și bdquoa icircnclina cerurile și a coboricirc ἔκλινας οὐρανοὺς καὶ κατέβηςrdquo Tatăl este icircn esența sa imuabil la modul absolut Fiul Monogenul este icircnsă muabil și de aceea diferit ca esență de esența Tatălui său

80 Anonimul anomeu Deux homeacutelies anomeacuteens pur lrsquooctave de Paques Homeacutelie II 11 icircn Sources chreacutetiennes vol146 p107

nu icircmpotriva voin ei lui Dumnezeu (Cuvacircntul) a mers să pătimească pe cruce (ț ο τεὔ γ ρὰ κωνἄ ὁ Θε ςὸ πἐ ὶ τὸ σταυρικ νὸ παρεγ νετοέ π θοςά ) ci prin supunere fa ă de semnulț

părintesc a luat el asupra sa să sufere moartea pentru cei muritorirdquo 81

Coboracircrii sale la icircntrupare acestui descensus cosmic al Logosului icirci urmează ascensus urcu ul său prin icircnviere spre sferele cosmice celeste de unde a venit Dar niciș el nu este o putere absolută ci una relativă condi ionată de puterea absolută a Tatăluiț căci ine să observe autorul omiliilor bdquounul este cel care a fost icircnviat dar altul este celț care-l icircnviază Cum ar putea fi el unul i acela irdquo ș ș 82 Dar nu numai ontologic iș metafizic adică pentru sine icircnsu i el Monogenul nu este icircntemeierea absolută a fiin eiș ț el nu este reperul ultim nici pentru rugăciunea care se icircnal ă către Dumnezeu Departe deț a fi destina ia ei ultimă Monogenul este numai un mediator al rugăciunilor noastre cătreț adevăratul Dumnezeu care este Tatăl De i superior icircngerilor i chiar arhanghelilorș ș Monogenul este inferior totu i Tatălui său bdquoCacircnd rugăciunea iese din buze curate eaș tie să atingă urechile incoruptibile ale Stăpacircnului căci rugăciunea celui drept tie cuș ș

adevărat să icircnduplece divinitatea către milă hellipEa se ridică pacircnă icircn regiunile icircnăl imilorț celeste hellip i icircntr-o clipă ajunge icircn locuin a fiin elor celor netrupe ti unde por ile celeste iș ț ț ș ț

81 Anonimul anomeu Deux homeacutelies anomeacuteens pur lrsquooctave de Paques Homeacutelie I 24 icircn Sources chreacutetiennes vol146 p89 De remarcat aici faptul că suferințele de pe cruce sunt atribuite Monogenului ca Dumnezeu Comentacircnd expresia J Lieacutebaert este de părere că limbajul icircntrebuințat aici de autorul anomeu nu este conform cu ortodoxia ariană (p36 n1) Ideea de a raporta suferințele de pe cruce la icircnsăși ființa divină a Monogenului se icircntacirclnește icircnsă la arieni ca Palladius al Ratiariei cu ocazia Conciliului de la Aquileea din 381 (vezi capitolul următor) Acest amănunt ar putea fi un argument pentru a-l plasa pe autorul nostru mai degrabă către sfacircrșitul secolului al IV-lea decacirct spre mijlocul lui Explicația ar fi aceea că pentru anomei doar esența Tatălui este absolut impasibilă ființa Monogenului chiar dacă el este numit bdquodumnezeurdquo este pasibilă J Lieacutebaert propune calificarea hristologiei ariene ca bdquologopashitărdquo Expresia din text autorizează icircnsă calificarea ei mai degrabă ca bdquotheopashitărdquo termenul bdquotheosrdquo fiind icircnsă icircnțeles icircn noul arianism ca bdquodumnezeu secundrdquo distinct de bdquodumnezeul primrdquo care este Tatăl

82 Anonimul anomeu Deux homeacutelies anomeacuteens pur lrsquooctave de Paques Homeacutelie I 25 icircn Sources chreacutetiennes vol146 p 91

se deschid Cerul o prime te cu bucurie căci ea nu mai con ine nimic pămacircntescș ț (ο ραν ςὐ ὸ α τ νὐ ὴ μετὰ χαρ ςᾶ ποδ χεταιὑ έ ςὡ μηδ νὲ πιφ ρουσανἐ έ γ ϊνονή ) 83 Icircngerii o icircnso esc cu bucurie căci ea a icircmplinit ceea ce place lui Dumnezeu Arhanghelii oț icircmbră i ează ca pe un prieten Icircncepătoriile (principiile) i Puterile icirci cedează trecereaț ș ș căci ea poartă podoabele sărbătorii văzacircnd ve macircntul ei de fapte bune Domniile oș icircnso esc căci ea s-a străduit să icircmplinească iubirea pentru Creator Heruvimii i Serafimiiț ș icirci arată locul unde stă Paracletul Paracletul salutacircnd-o cum se cuvine o conduce la Dumnezeu Monogenul (ὁ Παρ κλητοςά σπασ μενοςἀ ά γνης ωςί τῷ Μονογενεῖ θεῷ α τ νὐ ὴ προς γειά ) Dumnezeu Cuvacircntul Monogenul o oferă icircn fine icircnaintea Tatălui (ὁ Μονογεν ςὴ θε ςὸ Λ γοςό τῷ Πατρὶ ξ νιονέ α τ νὐ ὴ προσφ ρειέ )rdquo 84

Finalul celei de a doua omilii este apoteotic bdquoAceasta este deci ceea ce strig aceasta este ceea ce proclam peste veacuri Eu păzesc realită ile fără confuzie eu nuț amestec ipostasele ( σ γχυταἀ ύ φυλ ττωά τὰ πρ γματαά οὐ συναναμ γνυμιί τ ςὰ

ποστ σειςὑ ά ) eu in ceea ce tu icircnsu i ai zis eu strig ceea ce tu icircnsu i ai vestit eu păstrezț ț ț ceea ce tu icircnsu i mi-ai transmis icircnvă ceea ce tu icircnsu i ai proclamatrdquo ț ț ț 85 bdquoLegea proclamă Ascultă Israele Domnul Dumnezeul tău este unul Iată-i icircnsă pe sabelienii cei lipsi i deț evlavie adăugacircnd lui Unu al i doi (ț οἱ σαβ λλιοιέ τῷ νἑ ὶ δ οὺ συν πτουσινά ) hellip i pe fiiiș ereticilor imaginacircnd o Triadă consubstan ială de dumnezei (ț καὶ α ρετικ νἱ ῶ πα δεςῖ τρι δαά θε νῶ μοο σιονὁ ύ φαντ ζονταιά )rdquo 86 Men ionarea sabelienilor ca adversarii prin excelen ăț ț ai arianismului este astfel o bună introducere la prezentarea esen ialismului marcelian iț ș

83 Se va remarca această precizare a rugăciunii dezbrăcată de tot ce este pămacircntesc Urcușul rugăciunii icircn această stare este posibil numai pe drumul pe care Monogenul icircnsuși dezbrăcat la racircndul său de haina lui umană icircl va fi făcut prin icircnviere Revenirea sa icircn sferele celeste de unde coboracircse la icircntrupare nu este de conceput icircn arianims altfel decacirct prin eliberarea de materia asumată la nașterea sa din Fecioara Și icircn arianism ca și icircn gnoză materia este rea și destinată pieirii finale Derobarea de materia trupului este posibilă numai icircntr-o hristologie dochetă icircn care icircntruparea nu este reală

84 Anonimul anomeu Deux homeacutelies anomeacuteens pur lrsquooctave de Paques Homeacutelie II 1 icircn Sources chreacutetiennes vol146 p95-97

85 Anonimul anomeu Deux homeacutelies anomeacuteens pur lrsquooctave de Paques Homeacutelie I 12 icircn Sources chreacutetiennes vol146 p71

fotinian care urmează

B PROBLEMA DUHULUI SFAcircNT IcircN ARIANISM

1 Mărturia Sf Atanasie cel Mare bdquoTropiciirdquo lui Serapion de Thmuis

Aflat icircn pustie icircn urma fugii sale din noaptea de 8 spre 9 februarie 356 din calea oamenilor icircmpăratului Constan iu marele patriarh al Alexandriei prime te la un momentț ș dat o interpelare din partea episcopului de Thmuis Serapion icircn problema doctrinei unor eretici pe care el icirci nume te bdquotropicirdquo probabil pentru faptul că dădeau un sens figuratș expresiilor din Scriptură cu privire la Duhul Sfacircnt Ace tia părăsiseră arianismul icircn ceeaș ce prive te doctrina despre inferioritatea Fiului icircn raport cu Dumnezeu Tatăl dar păstrauș vechea erezie icircn ceea ce prive te icircnvă ătura despre Duhul Sfacircnt Atanasie care-i scrie luiș ț Serapion patru epistole pe această temă datate de cercetători icircntre 356 i 361 descrieș doctrina bdquotropicilorrdquo icircn termenii următori bdquohellipPărăsind unii pe arieni pentru hula lor icircmpotriva Fiului cugetă icircmpotriva Duhului i zic nu numai că ș el este creatură ci i că ș e unul din duhurile slujitoare i se deosebe te de icircngeri numai prin treaptăș ș Iar aceasta e numai o luptă prefăcută fa ă de arieni De fapt e o adevărată icircmpotrivire fa ă de dreaptaț ț credin ă Căci precum aceia tăgăduind pe Fiul tăgăduiesc pe Tatăl a a i ace tia grăindț ș ș ș rău de Duhul Sfacircnt grăiesc rău i de Fiul Cele două păr i i-au icircmpăr it icircmpotrivirea fa ăș ț ș ț ț de adevăr căci cugetacircnd unii icircmpotriva Cuvacircntului iar ceilal i icircmpotriva Duhului eiț icircndreaptă aceea i hulă icircmpotriva Sfintei Treimi (icircntregi)rdquo ș 87 Potrivit acestui text tropicii admiteau consubstan ialitatea Fiului cu Dumnezeu Tatăl conform sinodului de la Niceeaț dar nu mai admiteau i consubstan ialitatea Duhului cu Fiul i desigur i cu Tatăl Pentruș ț ș ș ei Duhul era o creatură a Fiului asemenea icircntregului cosmos

Aspectul cu adevărat relevant icircn această afacere este icircnsă faptul că tropicii

86 Anonimul anomeu Deux homeacutelies anomeacuteens pur lrsquooctave de Paques Homeacutelie II 11 icircn Sources chreacutetiennes vol146 p107

87 Atanasie cel Mare Epistola icircntacirci către Serapion 1 icircn colecția bdquoPărinți și scriitori bisericeștirdquo EIBMBOR București 1988 vol 16 p 23

considerau Duhul o crea ie numai a Fiului fără nici un amestec din partea Tatăluiț Tropicii tăgăduiau cu alte cuvinte orice rela ie directă a Duhului cu Tatăl chiar icircnț calitatea sa de creatură Iată cacircteva texte care ilustrează acest aspect bdquoEi zic a a spuneș Sf Atanasie ltdacă Duhul nu e creatură nici unul dintre icircngeri ci purcede din Tatăl urmează că e Fiu i el i astfel sunt doi fii el i Cuvacircntul i dacă e frate (alș ș ș Ș Cuvacircntului nn) cum mai este Cuvacircntul laquoUnul Născutraquo Sau nu sunt egali ci unul se nume te după Tatăl iar celălalt după Fiulgt ș i iară iȘ ș ltdacă e din Tatăl cum de nu se zice i despre el că s-a născut Iar dacă Duhul este al Fiului urmează că Tatăl esteș bunicul Duhuluigtrdquo 88 Cacircteva racircnduri mai jos Atanasie se icircntreabă bdquoCare sunt deci de teptele lor icircntrebări ș ltDacă Duhul nu e creatură (a Fiului ci purcede direct din Tatăl nn) zic ei el este fiu i deci sunt doi fra i (proveni i din Tatăl nn) Cuvacircntul iș ț ț ș elgt Apoi adaugă ltdacă Duhul va lua din Fiul i se va da de către el (hellip) urmează căș Tatăl e bunic i Duhul nepotul luigtș rdquo 89 bdquoEi zic deci ltdacă Duhul Sfacircnt nu e creatură cum a i spus icircnainte ci este icircn Dumnezeu i se dă din Dumnezeu atunci este i el fiu iț ș ș ș sunt deci doi fii el i Fiul Iar dacă Duhul e al Fiului i prime te toate de la Fiul(hellip)ș ș ș atunci Tatăl este bunic i Duhul nepotul luigtș rdquo 90 Iată a adar care era faimosul argumentș al tropicilor sau cum spune Sf Atanasie bdquohellipacea sfătoasă icircntrebare a lor ltdacă Duhul e din Dumnezeu (Tatăl) pentru ce nu se nume te el fiuhellipgtș rdquo 91

Ce icircnvă au a adar tropicii lui Serapion Spuneau mai icircntacirci că Duhul Sfacircnt nuț ș poate purcede direct bdquodin Tatălrdquo deoarece Duhul ar deveni i el Fiu i deci un frate alș ș Fiului ceea ar anula calificarea acestuia din urmă ca Monogen Mai spuneau apoi că Duhul nu poate purcede nici bdquodin Fiulrdquo adică bdquodin fiin a Fiuluirdquo pentru că icircn acest cazț

88 Atanasie cel Mare Epistola icircntacirci către Serapion 15 icircn colecția bdquoPărinți și scriitori bisericeștirdquo vol 16 p 40

89 Atanasie cel Mare Epistola a patra către Serapion 1 icircn colecția bdquoPărinți și scriitori bisericeștirdquo vol 16 p 87

90 Atanasie cel Mare Epistola a patra către Serapion 2 icircn colecția bdquoPărinți și scriitori bisericeștirdquo vol 16 p 88

91 Atanasie cel Mare Epistola icircntacirci către Serapion 25 icircn colecția bdquoPărinți și scriitori bisericeștirdquo vol 16 p 54

Fiul i-ar deveni tată el icircnsu i devenind astfel bdquonepotrdquo al Tatălui Primei obiec ii aș ț bdquotropicilorrdquo SF Atanasie le-a opus argumentul stabilită ii numelor i anume că ipostaseleț ș icirc i păstrează caracteristicile proprii astfel icircncacirct Tatăl nu poate deveni bunic nici Fiul tatăș al Duhului bdquoCăci dacă deoarece Duhul nu este creatură (voi totu i) icircntreba i ș ț ltdeci Duhul este ( i el) Fiugtș atunci lua i seama ca nu cumva aflacircnd că Fiul nu este creaturăț (căci prin el s-au făcut toate) să (ajunge i să) icircntreba i ț ț ltdeci Fiul este Tatăgt sau icircncă ltDuhul este Fiu i Fiul este Duhul Sfacircntgtș Cei ce cugetă a a sunt icircn afara Treimii i seș ș vor socoti fără Dumnezeu schimbacircnd numele Tatălui i al Fiului i al Duhului Sfacircnt iș ș ș socotindu-i pe ace tia după a lor voie icircntru asemănarea na terii omene ti numindu-iș ș ș nepo i i bunici i nălucindu- i na teri dumnezeie ti (teogonii) asemenea (miturilorț ș ș ș ș ș păgacircne ale nn) elinilor Nu aceasta e credin a Bisericii ci cum a zis Macircntuitorul icircnț Tatăl i Fiul i Sfacircntul Duh icircn Tatăl care nu poate deveni bunic icircn Fiul care nu poateș ș deveni Tată i icircn Duhul Sfacircnt care nu poate fi numit decacirct a a i nu altfel Credin aș ș ș ț aceasta nu poate schimba numele Ci Tatăl e pururi Tatăl Fiul e pururi Fiul i Duhul Sfacircntș care se zice pururi Duhul Sfacircnt hellipLa oameni tatăl nu este pururi tată nici fiul pururi fiu Fiindcă cel ce devine tatăl unui fiu a fost fiul altuia i fiul unui tată devine tată altuiaȘ Avraam fiind fiul lui Nahor a devenit tatăl lui Isaac i Isaac fiind fiul lui Avraam s-aș făcut tată lui Iacob Căci fiecare fiind o parte a născătorului său (sn) se na te ca fiu darș devine i el tată al altuia Dar icircn dumnezeire nu este a a fiindcă Dumnezeu nu e ca omulș ș Tatăl nu e din alt tată De aceea nici nu na te pe cineva care va deveni tată al altuia Niciș Fiul nu este o parte a Tatălui (sn) 92 de aceea nici nu e născut spre a na te un alt fiuș Pentru aceea numai icircn dumnezeire Tatăl fiind icircn mod propriu i singur (numai el) Tatăș este i a fost i va fi pururi Tatăl i Fiul este icircn mod propriu i singur (numai el) Fiuș ș Ș ș Astfel Tatăl e i se zice pururi Tatăl i Fiul e pururi Fiul i Duhul Sfacircnt este pururi Duhulș ș ș (sn) Iar acesta (Duhul) credem că este al lui Dumnezeu i că s-a dat de la Tatăl prinș Fiul Astfel Sfacircnta Treime rămacircne neschimbată cunoscută icircntr-o singură dumnezeire Deci cel ce icircntreabă ltprin urmare Duhul este ( i el) Fiugtș icirc i icircnchipuie că numele poateș fi schimbat i nu e sănătos la minte (Asemenea) i cel ce icircntreabă ș ș ltTatăl e deci bunicgt născocind un alt nume Tatălui rătăce te icircn inima lui Dar a răspunde mai departeș neru inării ereticilor nu e de folosrdquo ș 93

Argumentul său icircmpotriva celei de a doua obiec ii a bdquotropicilorrdquo este acela căț

92 Cum afirmase cu mai bine de un secol icircnainte icircn Occidentul latin Tertulian icircn Adversus Praxean XXVI 3 6 Iar icircn Orient cine

93 Atanasie cel Mare Epistola a treia către Serapion 6 icircn colecția bdquoPărinți și scriitori bisericeștirdquo vol 16 p 92-93

Duhul nu poate fi o creatură a Fiului deoarece el este bdquopropriul Fiuluirdquo adică din aceea iș fiin ă cu Fiul tot a a cum Fiul este bdquopropriul Tatăluirdquo adică din aceea i fiin ă cu Tatălț ș ș ț bdquoDe ce nu- i dau seama (ace tia) zice el că precum nedespăr ind pe Fiul de Tatăl eiș ș ț păstrează unitatea lui Dumnezeu a a despăr ind pe Duhul de Cuvacircntul nu mai păstreazăș ț unitatea dumnezeirii icircn Treime ci o sfacirc ie amestecacircnd icircn ea o fire străină i de alt soi i oș ș ș egalizează pe aceasta cu creaturile Ei arată astfel că Treimea nu mai este una ci compusă din două firi datorită fiin ei deosebite a Duhului cum i-o imaginează ei i ceț ș Ș fiin ă dumnezeiască mai e aceasta care e compusă din Creator i creatură Căci sau nu eț ș Treime ci o Doime i o creatură sau dacă e Treime precum i este cum pun ei pe Duhulș ș Treimii icircn racircnd cu creaturile cele de după Treime Căci aceasta icircnseamnă iară i a icircmpăr iș ț i a desface Treimea Căci cugetacircnd rău despre Duhul nu cugetă bine nici despre Fiulș

Fiindcă dacă cugetau drept despre Cuvacircntul ar fi cugetat sănătos i despre ș Duhul care purcede de la Tatăl i fiind propriu Fiului se dă de către acesta ucenicilor i tuturorș ș celor ce cred icircn El Iar rătăcind astfel nu au nici despre Tatăl credin a cea sănătoasă Căciț cei ce tăgăduiesc pe Duhul cum a spus marele mucenic tefan (Fapte VII 55)Ș tăgăduiesc pe Fiul iar cei ce tăgăduiesc pe Fiul nu au nici pe Tatălrdquo 94 Dar observă Atanasie cel ce face pe Duhul creatură va ajunge să-l facă creatură i pe Fiul bdquoIar ș Duhul avacircnd aceea i fire i aceea i pozi ie fa ă de Fiul pe care o are Fiul fa ă de Tatălș ș ș ț ț ț cum oare cel ce-l nume te pe acesta creatură nu va cugeta icircn mod necesar acelea i i despreș ș ș Fiul Căci dacă Duhul Fiului este creatură e firesc ca ei să spună că i Cuvacircntul Tatăluiș este creatură Aceasta nălucindu- i-le arienii au căzut icircn iudaismul lui Caiafa Iar dacăș cei ce spun aceasta despre Duhul nu- i icircnsu esc cele ale lui Arie să ocolească i cuvinteleș ș ș lui i să- i icircndrepte necredin a privitoare la Duhul Căci precum Fiul cel ce este icircn Tatălș ș ț i icircn care e i Tatăl nu este creatură ci ș ș e propriul fiin ei Tatăluiț (căci aceasta pretinde i căț

o spune i i voi) a a i pe Duhul cel aflător icircn Fiul icircntru care e i Fiul nu e icircngăduit a-lț ș ș ș ș socoti icircntre creaturi nici a-l separa de Cuvacircntul i a face Treimea nedesăvacircr itărdquo ș ș 95 bdquoCăci dacă cei ce cugetă cele ale lui Arie ndash fiindcă icircn sufletul lor rău i iscoditor nu intrăș icircn elepciunea ndash nu pot icircn elege nici crede Treimea neicircmpăr ită i sfacircntă acesta nu e motivț ț ț ș ca să răstălmăcească adevărul nici să spună că nu pot exista cele ce ei nu pot icircn elege Eiț suferă un lucru cu totul nebunesc cacircnd neputacircnd icircn elege cum e neicircmpăr ită Sfacircntaț ț

94 Atanasie cel Mare Epistola icircntacirci către Serapion 2 icircn colecția bdquoPărinți și scriitori bisericeștirdquo vol 16 p 24-25 A se observa icircn același timp modul icircn care Atanasie evită să afirme purcederea Duhului bdquoși de la Fiulrdquo limitacircndu-se la afirmațiile certe ale Scripturii

95 Atanasie cel Mare Epistola icircntacirci către Serapion 21 icircn colecția bdquoPărinți și scriitori bisericeștirdquo vol 16 p 48-49

Treime arienii fac pe Fiul una cu crea iunea iar tropicii icircl numără i ei pe Duhul icircntreț ș creaturirdquo 96 bdquoAceasta fiind unitatea icircn Sfacircnta Treime cine ar putea despăr i pe Fiul deț Tatăl i pe Duhul de Fiul sau de Tatăl icircnsu i Sau cine ar fi atacirct de icircndrăzne ca să spunăș ș ț că Treimea este neasemenea i de o fire străină icircn ea icircnsă i sau ș ș că Fiul e de o altă fiin ăț decacirct Tatăl sau că Duhul e străin de Fiulrdquo 97

Să observăm a adar din cele de mai sus că tropicii lui Serapion negau icircn modș expres purcederea directă a Sfacircntului Duh din Dumnezeu Tatăl ata acircndu-l cauzal numaiș de Fiul Deci spuneau ei Duhul nu poate purcede i el din Tatăl căci ar deveni un fel deș frate al Fiului icircn consecin ă el nu este de aceea i fiin ă cu Tatăl Apoi chiar dacă icirc i areț ș ț ș cauza icircn Fiul el nu purcede din fiin a Fiuluiț ci este adus la existen ă ț prin Fiul de către Fiul asemenea oricărei creaturi iată de ce el nu este de aceea i fiin ă nici măcar cu Fiulș ț Icircmpotriva acestei argumentări a tropicilor Sf Atanasie lansează principiul bdquoDuhului care are aceea i fire i aceea i pozi ie fa ă de Fiul pe care o are Fiul fa ă de Tatălrdquo icircn sensul căș ș ș ț ț ț Duhul este bdquopropriurdquo Fiului icircn aceea i măsură icircn care Fiul este bdquopropriurdquo Tatălui Fidelș sinodului de la Niceea Sf Atanasie se mul ume te să afirme doar consubstan ialitateaț ș ț Duhului cu Fiul după modelul consubstan ialită ii Fiului cu Tatăl pe care o admiteau iț ț ș tropicii El nu afirmă că Duhul i-ar avea cauza bdquodin Fiulrdquo sau bdquoprin Fiulrdquo nuș interpretează cauzal expresia bdquoDuhul este propriul Fiuluirdquo el se mul ume te să sugerezeț ș doar că Duhul este din aceea i fiin ăș ț din care este i Fiul a a cum Fiul este ș ș din aceea iș fiin ăț din care este i Tatăl Avacircnd icircn minte icircn permanen ă numai bdquoconsubstan ialitateardquoș ț ț ipostaselor stabilită la Niceea Sf Atanasie nu pare să fi observat interpretarea clar cauzală pe care tropicii o dădeau rela iei Duhului cu Fiul precum nici faptul că ei negauț astfel orice rela ie cauzală directă a Duhului cu Tatăl Aceste aspecte de i ignorate deț ș marele patriarh pacircnă la moartea sa nu vor rămacircne icircnsă neobservate la Sf Vasile cel Mare

2 Mărturia Sf Vasile cel Mare Contra Eunomiu

Doctrina lui Eunomiu cu privire la purcederea Duhului Sfacircnt este foarte bine pusă icircn eviden ă de Sf Vasile cel Mareț care pe la 364 a scris icircmpotriva lui cunoscuta sa

96 Atanasie cel Mare Epistola icircntacirci către Serapion 17 icircn colecția bdquoPărinți și scriitori bisericeștirdquo vol 16 p 43

97 Atanasie cel Mare Epistola icircntacirci către Serapion 20 icircn colecția bdquoPărinți și scriitori bisericeștirdquo vol 16 p 47

lucrare Contra Eunomiu Marele părinte pare să fie primul care a observat că arienii reduceau la Fiul cauza Duhului Sfacircnt Potrivit Sf Vasile Eunomiu profesa următoarea icircnvă ătură trinitară bdquoSă presupunem că observa ia pleacă de la operele create i se icircnal ăț ț ș ț peste acestea pacircnă la substan e ț ea găse te astfel căș Fiul este o creatură a Celui Nenăscut i că Paracletul este o creatură a Fiului (tou men agennetou ton yion euriskon poimaș

tou de monogenous ton parakleton)rdquo 98 bdquoExistă deci un singur Dumnezeu nenăscut iș fără principiu (eis esti o Theos agenetos kai anarhos) El nu are vreo fiin ă care să-i fieț anterioară ndash căci nimic nu poate fi anterior nenăscutului nici vreo fiin ă care să fie icircn (cu)ț El ndash căci El este simplu i fără compozi ie Fiind unic fiind singur i mereu acela i Elș ț ș ș este Dumnezeu creator i artizan al tuturor lucrurilor mai icircntacirci de toate i icircntr-un mod cuș ș totul extraordinar al Monogenului apoi prin Acesta icircn mod propriu al tuturor celor create Căci icircnainte i de toată creatura i numai prin propria sa putere i activitate l-aș ș ș născut l-a creat i l-a făcut pe Fiul (ton men gar Hyion pro panton kai pro pases ktiseosș monou te eautou dynamei kai energeia egennese te kai ektise kai epoiesen)(hellip) i prin elȘ (prin Fiul) l-a creat pe Duhul Sfacircnt cel dintacirci dintre toate i cel mai mare dintre to iș ț prin propria sa putere i la ordinul său dar prin activitatea i puterea (creatoare) aș ș Fiului (kai dia toutou proton men panton kai meizon to Pneuma to agion epoiesen exousia men idia kai prostagmati energeia de kai dynamei tou Hiou)rdquo 99 Astfel mai spune Eunomiu bdquohellipdupă icircnvă ătura fericitului Pavel hellipFiul este subordonat luiț Dumnezeu Tatăl hellipiar Duhul Sfacircnt la racircndul său este icircn mod clar subordonat lui Hristosrdquo 100 Eunomiu ca to i arienii icircn elegea actul purcederii prin prisma activită iiț ț ț creatoare a Fiului bdquoEl (Duhul) este onorat icircn al treilea racircnd ca prima creatură a Monogenului cea mai mare dintre toate i singura ca atare (trite hora timomenon osș proton koi meizon panton kai monon toioutou tou monogenous poema)rdquo 101

98 Eunomiu de Cyzic Apologia 20 icircn col Sources chretiennes Les Editions du Cerf Paris 1983 vol 305 p 275

99 Eunomiu de Cyzic Apologia (Apendice) 28 icircn col Sources chretiennes vol 305 p 297

100 Eunomiu de Cyzic Apologia 27 icircn col Sources chretiennes vol 305 p 293

101 Eunomiu de Cyzic Apologia 25 icircn col Sources chretiennes vol 305 p 287

Aspectul cel mai important aici nu este icircnsă acela că Eunomiu icircn elegeaț aducerea la existen ă a Duhului icircn termenii sugera i icircn Ioan I 3 adică asemenea uneiț ț creaturi ci faptul că fie i icircn această calitate Duhul este creat numai de Fiul că actulș creării Duhului icirci apar ine numai Fiului Este ceea ce observă i Sf Vasile cel Mare careț ș intrigat de acest aspect spune următoarele bdquoExistă oare vreun om pe lume care să nu vadă cu claritate că nici o activitate a Fiului nu se află separată de Tatăl şi că nu se află nimic icircntre cele existente care să aparţină Fiului dar să fie străine de Tatăl (hellip) Pentru ce dar atribuie Eunomiu numai Fiului cauza Duhului Sfacircnt (pos oun tou pneumatos ten aitian to monogenei mono prostithesi) şi pentru a-i calomnia natura se serveşte de activitatea creatoare a acestuia (adică a Fiului nn)(kai kategorema tes physeos autou ten toutou lambanei demiourgian) (hellip) Nu este un pericol evident de a separa de Dumnezeu Tatăl pe Duhul Sfacircnt (diairein apo tou Theou to Pneuma) devreme ce pe de o parte apostolul ni-l prezintă icircn relaţiile sale cacircnd Duhul lui Hristos cacircnd Duhul lui Dumnezeuhellip iar pe de alta Domnul icircnsuşi icircl numeşte Duhul Adevăruluihellip şi spune că purcede de la Tatăl Or acesta (Eunomiu) pentru a micşora slava Domnului nostru Iisus Hristos (allrsquooutos eis kathairesin tes doxes tou Kyrios hemon Iesou Hristou) icircl separă pe Duhul de Tatăl i-l atribuie Monogenului de-o manieră diferită (aferei men apo touș Patros tou de Monogenei diaferontos) desigur pentru a mic ora (Fiului) slava (epiș kathairesi tes doxes prostithesin)rdquo 102 A adar departe de a nega Fiului orice participareș cauzală actul bdquopurcederiirdquo al venirii la existen ă a Duhului Sfacircnt Eunomiu cum aratăț marele capadocian atribuia numai Fiului cauza Duhului Sfacircnt excluzacircndu-l astfel pe Dumnezeu Tatăl icircmpotriva Scripturii (vezi Ioan XV 26)

B REAC IA ESEN IALISTĂȚ Ț

1 Marcel al Ancyrei

102 Sf Vasile cel Mare Contra lui Eunomiu II 34 icircn col Sources chretiennes Les Editions du Cerf Paris 1983 vol 305 p141-143

Devenit episcop al Ancyrei (Ankara de astăzi) Marcel a fost unul din marii apărători ai termenului homoousios icircmpotriva arianismului şi prieten al Sf Atanasie cel Mare Cu timpul s-a dovedit icircnsă că fondul metafizic icircn baza căruia lupta el icircmpotriva arianismului era de cu totul altă natură decacirct acela folosit la sinodul ecumenic de la Niceea icircn formularea celebrului homoousios Marcel actualiza pur şi simplu vechiul sabelianism El icircnţelegea să combată arianismul afirmacircnd consubstanţialitatea Logosului cu Dumnezeu Tatăl pacircnă la desfiinţarea oricărei distincţii dintre cei doi Devenind evident acest fapt Marcel este abandonat de adevăraţii niceeni cum era Sf Atanasie şi acuzat icircn mod deschis de modalism Este ceea ce face la un moment dat icircnsuşi Sf Vasile cel Mare cacircnd scruiindu-i Sf Atanasie icirci solicită acestuia pentru a risipi orice confuzie să condamne imediat bdquoicircnvăţătura periculoasă şi icircn afara adevăratei credinţe (a lui Marcel)rdquo 103 Icircn cele din urmă Marcel este somat să compară icircn faţa unui sinod icircn 335 şi depus din treaptă pentru erezie Eusebiu de Cezareea l-a combătut icircn cadrul unei cărţi intitulate Teologia bisericească Marcel a dispărut din istorie dar doctrina sa a creat mari probleme Ea reprezintă icircn fond o reacţie de fond sabelian la subordinaţianismul arian Ca şi icircn cazul celei a lui Arie doctrina lui Marcel este o hristologie nu o triadologie Deşi a abordat icircn treacăt problema Sf Duh el a făcut-o numai pentru a dovedi absenţa oricărei diferenţe dintre Logosul etern şi Dumnezeu Tatăl

Iată un rezumat al doctrinei sale pe baza textului lui Eusebiu din lucrarea acestuia Teologia bisericească Dumnezeu este o monadă absolut unul şi indivizibil De aici trebuie pornit şi nu de la o pluralitate divină după cum face Origen Aceasta nu icircnseamnă că icircn Dumnezeu nu există un Logos el există dar este μοο σιος adicăὁ ύ Logosul este icircn Dumnezeu şi Dumnezeu icircn el fără nici o diviziune locuind icircn el ca o putere activă nu ca o simplă δ ναμις ci ca o νεργε Această energie seύ ἐ ίᾳ exteriorizează προ ρχεται fără să iasă din Dumnezeu printr-o dilatare πλατυνομ νηέ έ care nu introduce nici dualitate nici compoziţie ipostatică distinctă Această extensie e dublă mai icircntacirci icircn creaţie de vreme ce Logosul e creator apoi icircntrupare Prin această iconomie (coboracircre) Logosul astfel icircntrupat devine Fiu dar nu printr-o naştere icircn interiorul fiinţei divine căci el nu se naşte decacirct abia icircn trup din Fecioara Numai icircn acest trup νεργε α divină este activă şi devine principiu al tuturor actelor lui Hristos Astfel seἐ ί realizează o unire cum totul intimă şi permanentă cu totul superioară celei care icircnsufleţea odinioară pe profeţi Această unire va icircnceta totuşi icircntr-o zi după cacirct ne putem da seama căci trupul char devenit nemuritor nu convine firii divine νεργε α se vaἘ ί rezorbi atunci icircnapoi icircn Dumnezeu de aici acuzaţia adusă constant de orientali lui Marcel că nu mărturiseşte expresia din Crezul de la Niceea bdquoa cărui icircmpărăţie nu va avea sfacircrşit

103 Vesile cel Mare Epist LXIX 2 PG XXXII 432 la M -D Chenu Marcel drsquoAncyre DTC vol XI B col1996

cujus regni non erit finisrdquo 104

Iată acum o altă expunere mai precisă a doctrinei lui Marcel de Ancyra aşa cum apare ea icircn aşa-numitul simbol macrostih bdquoDiscipolii lui Marcel şi ai lui Fotin amacircndoi din Ancyra Galatiei resping subzistenţa eternă τ ν πποαι νιον παρξιν a luiὴ ώ ὕ Hristos divinitatea sa şi icircmpărăţia sa veşnică τελε τητον asemenea iudeilor şi subἀ ύ pretextul că astfel salvează unitatea divină τ μοναρχ Icircn ceea ce ne priveşte noi ştimῇ ίᾳ că Hristos nu este doar o gacircndire exprimată sau imanentă icircn Dumnezeu λ γονό προφορικ ν νδι θετον το θεο ci un Logos-Dumnezeu viu şi subzistent λλὸ ἢ ἐ ά ῦ ῦ ἀ ὰ ζ ντα θε ν λ γον καθrsquo αυτ ν π ρχοντα Fiul lui Dumnezeu şi Hristos El nu existăῶ ὸ ό ἑ ὸ ὑ ά mai icircnainte de veci doar icircn preştiinţa Tatălui ci l-a asistat pe acesta icircn lucrarea sa de creare a celor văzute şi nevăzute El este icircntr-adevăr cel căruia Tatăl i-a zis Să facem om după chipul şi asemănarea noastră el este cel care s-a arătat icircn persoană patriarhilor care a dat Legea care a grăit prin prooroci şi care icircn final s-a icircntrupat l-a revelat tuturor oamenilor pe Tatăl şi care de acum icircnainte domneşte icircn veacul veacurilorrdquo 105

Cum combătea Marcel de Ancyra arianismul printr-o astfel de concepţie De remarcat mai icircntacirci că motivaţia declarată de el icircnsuşi şi icircnregistrată de simbolul macrostih era aceea că astfel salvează unitatea divină τ μοναρχ Prin faptul că respingea oriceῇ ίᾳ asemănare icircntre Logos şi Dumnezeu Tatăl Arie introducea o distincţie gravă icircn Dumnezeu o separare care icircntr-adevăr ameninţa unitatea lui Dumnezeu Marcel apelacircnd la vechea concepţie a lui Sabeliu căuta să combată această depreciere a substanţei Logosului icircn raport cu Tatăl afirmacircnd că el este consubstanţial cu acesta pacircnă la punctul icircn care el Logosul nici nu mai subzistă icircn Dumnezeu ca persoană distinctă de Tatăl Această depreciere a Logosului avea mai ales grave consecinţe icircn hristologie dacă anterior icircntrupării sale icircn Iisus Hristos Logosul nu era recunoscut ca Dumnezeu adevărat egal cu Tatăl atunci cu atacirct mai puţin icirci era recunoscută această calitate după icircntrupare Atribuindu-i slăbiciunile firii umane asumate arienii demonstrau odată icircn plus că Logosul este prin icircnsăşi fiinţa sa neasemănător cu Dumnezeu Tatăl icircn aceste condiţii tot ce a găsit Marcel de cuviinţă să argumenteze a fost ideea sabeliană că icircn icircntrupare monada divină icircnsăşi se dilată capătă o nouă faţă un nou chip distinct de cel anterior icircntrupării tocmai prin caracterul temporal al acestui nou chip Iisus Hristos este Logosul devenit trup existacircnd distinct de Tatăl ca om ca fiinţă cu totul efemeră atacirct el ca

104 La M -D Chenu Marcel drsquoAncyre DTC vol XI B col1997-1998

105 O Hahn Bibliotek der Symbole sect 159 n6 la M -D Chenu Marcel drsquoAncyre DTC vol XI B col1996

persoană cacirct şi icircmpărăţia sa La sfacircrşitul timpurilor totul a reveni la starea iniţială a monadei indistincte

Cu privire la această expresie a cărui icircmpărăţie nu va avea sfacircrşit istoricul dogmelor B Sesbouumleacute scrie bdquohellipAceastăhellip afirmaţie este proprie simbolurilor de credinţă orientale şi niciodată n-a trecut icircn Occident Motivaţia ei este polemică Icircntr-adevăr o erezie atribuită lui Marcel de Ancyra icircn secolul al IV-lea susţinea că la Parusie Logosul se va reicircntoarce icircn Tatăl pacircnă la punctul icircn care se va confunda cu el misterul trinitar nu ar avea astfel decacirct o valoare sbquoiconomicărsquo şi istorică iar nu una sbquoteologicărsquo şi eternă Această idee vine din interpretarea abuzivă a textului paulin sbquoEl trebuie să icircmpărăţească pacircnă ce va pune pe toţi vrăjmaşii săi sub picioarele sale (hellip)Şi cacircnd toate vor fi supuse lui atunci şi Fiul icircnsuşi se va supune Celui ce i-a supus lui toate ca Dumnezeu să fie toate icircn toţirsquo (I Corinteni XV 25 28) Acest text exprimă icircmplinirea finală a misiunii Fiului el nu sugerează prin nimic că fiul nu va mai avea raţiunea de a exista Dimpotrivă glorificat icircn umanitatea sa Fiul va continua să exercite icircn mod etern funcţia sa mediatoare icircn el şi prin el vor vedea drepţii pe Dumnezeurdquo 106

Contestacircnd orice deosebire reală a Logosului de Tatăl şi respingacircnd eternitatea icircmpărăţiei Fiului Marcel credea că apără deopotrivă atacirct consubstanţialitatea Logosului cu Tatăl anterior icircntrupării prin considerarea lui ca nediferenţiat de Tatăl cacirct şi deplinătatea dumnezeirii coboracirctă icircn Hristos ca urmare a dilatării monadei şi a apariţiei ei sub chip uman icircn istorie Probabil că toate aceste idei ale lui Marcel ar fi rămas nebăgate icircn seamă dacă el n-ar fi negat veşnicia icircmpărăţiei lui Hristos Icircn focul controverselor iscate pe această temă Marcel a ajuns să conteste eternitatea Fiului consideracircndu-l doar o fiinţă temporală avacircnd un icircnceput icircn timp ba chiar şi un sfacircrşit bdquoHristos spunea el a icircnceput să domnească acum patru sute de ani şi stăpacircnirea sa va icircnceta odată cu sfacircrşitul lumiirdquo 107 Această afirmaţie a constituit icircnceputul căderii sale din racircndurile niceenilor adevăraţi Acuzaţiile de sabelianism pe care i le aduceau continuu arienii s-au dovedit astfel adevărate şi a sfacircrşit prin a fi abandonat de occidentali de Atanasie şi de toţi adevăraţii susţinători ai lui homoousios care au icircncetat să mai vadă icircn el un apărător al credinţei de la Niceea consideracircndu-l icircn schimb un continuator al vechiului sabelianism

Să intrăm icircnsă icircn detaliile doctrinei sale trinitare propriu-zise Marcel respinge

106 B Sesbouumleacute et J Wolinski Histoire des dogmes Descleacutee 1994 p121

107 J Schwane op cit vol2 p213 n1

cu hotăracircre ideea ariană că Logosul ar exista icircn Tatăl ca un ipostas distinct căci pentru el ca şi pentru arieni noţiunea de ipostas echivala cu aceea de altă substanţă ουσια decacirct a Tatălui Icircn Dumnezeu zicea el nu trebuie să admitem decacirct un ipostas o singură substanţă sau realitate sub icircntreit chip sau sub icircntreit nume μ αί γαρ π στασινὑ ό τριπρ σωπονό σπερὡ και τριωνιμον εισαγη τον αυτον ειναι λεγων τον θεον και τον εν αυτω Λογον και το Αγιον Πνευμα 108 Aşadar pentru Marcel Dumnezeu icircn sine nu este lipsit de Logosul său cum afirmau arienii Dumnezeu spunea el are icircn sine din eternitate Logosul aşa cum omul are icircn el icircnsuşi propria-i raţiune Astfel Dumnezeu şi Logosul său sunt unul şi acelaşi lucru εν και ταυτον109 Referindu-se la primele versete ale prologului evangheliei a patra Marcel spune că Logosul icircncă neicircntrupat ασαρκος nu este icircncă Fiu ci doar Logos bdquoIcircnainte de a fi coboracirct printre noi şi de a se fi născut din Fecioara el nu era decacirct Logosrdquo110

Despre acest Logos mai spunea Marcel Scriptura ne zice trei lucruri icircntacirci că el era la icircnceput εν αρχη pentru a semnifica faptul că se afla icircn Tatăl icircn mod potenţial δυναμει icircn al doilea racircnd că el era προς τον θεον pentru a marca faptul că era la Dumnezeu icircn act ενεργεια căci prin el au fost create toate icircn fine că el era Dumnezeu pentru a ne icircnvăţa că divinitatea nu este divizată deoarece Logosul este icircn Dumnezeu şi Dumnezeu este icircn Logosul Astfel Logosul este etern şi consubstanţial ομοουσιος αυτοουσιος cu Dumnezeu 111 Acest efort de a afirma unitatea pacircnă la indistincţie a Fiului cu Tatăl era menită icircn viziunea lui Marcel de Ancyra să contracareze subordinaţianismul arian bdquoChiar icircn doctrina sa trinitară subliniază acelaşi Schwane el n-a avut icircn gacircnd altceva decacirct problema cum să onoreze icircn Macircntuitorul nu o fiinţă distinctă de Dumnezeu şi subordonată lui (cum icircnvăţau arienii nn ) ci o divinitate

108 J Schwane op cit vol2 p224 n1 Eusebiu de Cezareea pare să ignore aici fragmentele 76 şi 77 pe care le citează Tixeront cacircnd afirmă că Marcel nu admitea decacirct un singur προσωπον

109 J Schwane op cit vol2 p221 n1

110 J Schwane op cit vol2 p216 n1

111 Marcel Fragmentele 52 97 la J Tixeront op cit vol2 p39 n5 şi 6

adevărată şi perfectărdquo112

Pentru a contracara arianismul Marcel afirmă cu hotăracircre că icircn Dumnezeu nu există trei ipostase ci doar unul Această precizare icircl apropie indiscutabil de Sabeliu care afirma acelaşi lucru Marcel merge icircnsă mai departe decacirct mentorul său şi afirmă că icircn Dumnezeu avem nu doar un singur ipostas ci şi un singur πρ σωπον ό 113 Se pare că cei doi termeni nu aveau acelaşi icircnţeles şi mai ales acelaşi rol icircn hristologia lui Marcel Pe scurt este foarte probabil că Marcel desemna sub numele de ipostas esenţa divină icircnsăşi avacircnd icircn sine icircn mod indistinct pe Tatăl şi pe Logos ca raţiune paternă λογοπατωρ Divinitatea există din eternitate sub un singur πρ σωπον sub un singur chip care esteό acela al Tatălui Logosul icircn schimb nu are πρ σωπον propriu el este de fapt bdquofărăό chiprdquo προσωπον El capătă un chip distinct de Tatăl o faţă proprie διον πρ σωπονἄ ἴ ό abia prin coboracircrea sa icircn istorie prin manifestarea sa icircn afara condiţiei sale divine deci icircn icircntrupare

Afirmaţia sa fundamentală icircn această problemă a fost aceea că anterior icircntrupării sale Logosul nu s-a numit Fiu al Tatălui acest nume l-a dobacircndit la modul propriu abia icircn urma naşterii sale din Fecioara Dacă icircn Vechiul Testament Logosul este numit totuşi Fiu aceasta este de fapt o profeţie icircn care viitorul său nume icirci este atribuit de mai icircnainte Se pare că şi această distincţie pe care el o făcea icircntre calităţile de Logos şi Fiu era menită să contracareze arianismul din calitatea Logosului de Fiu arienii trăgeau concluzia că Logosul nu poate fi coetern cu Tatăl căci nici un fiu nu poate avea aceeaşi vacircrstă cu tatăl său Pentru a elimina orice nuanţă de posterioritate icircn raport cu Tatăl Marcel contesta aşadar Logosului etern calitatea de Fiu deci de fiinţă ulterioară Tatălui aşa cum icircnvăţau arienii114 Pe de altă parte deoarece arienii speculau enorm pe marginea faptului că Logosul este născut din Tatăl văzacircnd icircn simplul act al naşterii dovada inferiorităţii sale faţă de Tatăl cel nenăscut γ ννητος Marcel neagă pur şiἀ έ simplu că Logosul ar exista icircn Tatăl icircn baza unei naşteri a sa de către Tatăl Logosul e veşnic deci fără icircnceput el nu este Dumnezeu asemenea Tatălui său ci este icircnsăşi fiinţa lui Dumnezeu Tatăl raţiunea sa eternă bdquoPe baza cărui pasaj din Scriptură am putea

112 J Schwane op cit vol2 p225

113 Marcel de Ancyra Fragmentele 66 76 77 83 87 88 la J Tixeront op cit vol2 p39 n12 şi 3

114 J Schwane op cit vol2 p215 n3 p216 n2

afirma zice el că există o fiinţă nenăscută şi o fiinţă născută cum cred ei (arienii nn ) Nici unul dintre profeţi nici unul dintre evanghelişti ba nici măcar vreunul dintre apostoli n-a spus aceastardquo115 Există icircnsă icircn Noul Testament o expresie pe care Marcel n-a putut-o ocoli şi pe care a trebuit s-o interpreteze icircn coerenţă cu propriul sistem este vorba de expresia bdquoicircntacirciul născut dintre creaturirdquo Arienii atribuiau această expresie Logosului divin pentru a demonstra că este o creatură Prin contrast Marcel a negat că această expresie paulină s-ar referi la Logosul divin şi a raportat-o numai la Fiul icircntrupat icircnţelegacircnd-o adică exclusiv prin prisma actului icircntrupării116

Să trecem acum la miezul hristologiei lui Marcel care este aceea a statutului Fiului icircntrupat Marcel desemna monada eternă prin termenul de λογοπ τωρ El seά deosebea astfel de Sabeliu care desemna aceeaşi monadă prin termenul de ιοπ τωρὑ ά Această schimbare avea o semnificaţie adacircncă icircn concepţia episcopului de Ancyra Logosul nu este Fiu decacirct după icircntrupare Prin urmare abia dup icircntrupare se poate vorbi de o naştere propriu-zisă a Logosului dar numai pentru că este Fiu Devenind Fiu Logosul a căpătat un chip propriu διον πρ σωπον a cărui natură este exclusivἴ ό temporală relativă deci efemeră adică atacirct cacirct va ţine icircmpărăţia lui Hristos Ca Fiu el se deosebeşte acum radical de Tatăl icircn sensul că este un om adevărat Abia sub condiţia icircntrupării abia ca Fiu Logosul este bdquocopie a Tatăluirdquo Anterior icircntrupării el nu este nici Fiu nici bdquocopie a Tatăluirdquo Această expresie din Coloseni I15 el o raporta la Fiul lui Dumnezeu făcut om iar nu la Logosul icircn sine Şi icircn această problemă Marcel se lăsa antrenat de disputa sa icircmpotriva arienilor Unul din argumentele pe care aceştia le foloseau pentru a dovedi că Logosul este inferior Tatălui era exact acesta extras din expresia paulină susmenţionată dacă Logosul este o copie a Tatălui atunci el este inferior căci orice copie este inferioară originalului ei Icircn consecinţă Marcel nega că această expresie s-ar referi la Logosul etern ci ea trebuie atribuită numai Fiului icircntrupat Argumentul său era următorul o copie trebuie să facă vizibil obiectul invizibil şi absent ori cel care face vizibil icircn lume pe Dumnezeu nu este Logosul etern el icircnsuşi invizibil ca şi Tatăl ci Logosul sau Fiul icircntrupat117

Afirmacircnd că bdquoHristos a icircnceput să domnească acum patru sute de ani şi

115 J Schwane op cit vol2 p217 n4

116 J Schwane op cit vol2 p219 n1

117 J Schwane op cit vol2 p220 n2

stăpacircnirea sa va icircnceta odată cu sfacircrşitul lumiirdquo118 el afirma de fapt că Hristos n-a existat anterior naşterii sale din Fecioara ca ipostas distinct de acela al Tatălui Eusebiu de Cezareea care-i combate hristologia icircn două tratate separate spune despre el acuzator că bdquoa icircndrăznit să nu atribuie Fiului lui Dumnezeu preexistenţa nici o existenţă proprie anterioară icircntrupării ουτε προειναι ουτε προυφεσταναι τολμα λεγεινrdquo119 Dar dacă după Marcel nu este de conceput o naştere eternă a Logosului din Tată pentru că nu se distinge cu nimic de el cu atacirct mai puţin poate fi vorba de o naştere a aceluiaşi Logos din Fecioara Acest act trebuie atribuit numai omului Iisus supranumit Fiul lui Dumnezeu Doar despre el se poate spune că s-a născut cu adevărat icircnţelegacircnd actul naşterii numai ca naştere temporală din Fecioara Dar care este atunci statutul Logosului divin anterior icircntrupării şi care este cel al Fiului icircntrupat Eusebiu răspunde acestei icircntrebări reproducacircnd doctrina lui Marcel astfel sub aspectul existenţei sale divine Logosul este unit cu Dumnezeu fără diviziune şi fără icircmpărţire icircn Tatăl ca potenţă a acestuia sub aspectul activităţii sale şi numai sub acest aspect ca Logos activ Dumnezeirea s-a unit cu trupul pentru a deveni principiu de mişcare şi de activitate120

Marcel a fost acuzat de Eusebiu de Cezareea că a căzut icircn erezia lui Sabeliu şi că ar fi reluat adopţianismul lui Pavel de Samosata icircnvăţacircnd că Logosul s-a unit cu un om individual cu personalitate distinctă consideracircndu-l deci pe Iisus Hristos un simplu om121 Cu privire la acuzaţia de adopţianism Shwane observă că aşa ceva nu reiese din fragmentele ajunse pacircnă la noi din opera lui Marcel Dimpotrivă el ne prezintă ca divine efectele răscumpărării şi-l acuză pe Eusebiu că nu-l priveşte pe Macircntuitorul decacirct ca pe un simplu om122 Acuzaţia de cădere icircn sabelianism este icircnsă reală Cum am spus şi mai

118 J Schwane op cit vol2 p213 n1

119 J Schwane op cit p217 n2

120 J Schwane op cit vol2 p227 n1

121 J Schwane op cit vol2 p227 n2

122 J Schwane op cit vol2 p227 n4

sus Sf Atanasie a icircntacirclnit icircn vremea sa o sectă sabeliană care asemenea lui Marcel făcea aceeaşi distincţie icircntre Logos şi Fiul icircntrupat şi pe ai cărei membri i-a icircntrebat cum a devenit Logosul Fiu A căpătat acest nume cacircnd a asumat natura umană Sau Logosul a devenit Fiu devenind om Sau icircn fine a devenit Fiu icircn amacircndouă felurile adică luacircnd un trup sau devenind un trup 123 Se pare că Marcel asemenea sabelienilor Sf Atanasie a fost de părere că Logosul n-a asumat un om ci a devenit el icircnsuşi om căci el declară icircn mod expres că icircn Macircntuitorul s-a manifestat plenitudinea divinităţii την πασαν θεοτητα εν αυτη σωματικως επιδειξεταιrdquo124 Aluzia la expresia din Coloseni I9 este aici evidentă

Cum poate fi aşadar icircnţeles acest lucru pe fondul afirmaţiei sale că Logosul icircn accepţiunea sa divină nedeosebit icircn nici un fel de Tatăl icircn interiorul monadei este cu totul diferit de Fiul icircntrupat Căci Marcel afirma icircntr-adevăr că Fiul este o persoană separată de Dumnezeu şi nu există decacirct icircn afara Tatălui εκτος του πατρος 125 Aici intervine conceptul de origine stoică al extensiei πλατυσμος monadei sau esenţei divine mai icircntacirci icircn diadă prin icircntrupare apoi icircn triadă prin purcederea Duhului bdquoMonada spune Marcel nu se extinde icircn Triadă fără să sufere o oarecare separaţie ου σαφως και φανερως ενταυθα απορρητω η μονας φαινεται πλατυνομενη μεν εις τριαδα διαιρεισθαι δε μηδαμως υπομενουσαrdquo 126 Icircn ea icircnsăşi monada divină υiοπατωρ este nediferenţiată existacircnd icircntr-o stare de superconcentrare de potenţialitate maximă icircn interiorul căreia orice distincţie reală cum ar fi aceea dintre Tatăl şi Fiul său este imposibilă Calitatea de a fi Tată ca şi aceea de a fi Fiu nefiind icircncă activate icircntre ele nici nu poate exista icircncă un raport real Iată de ce Marcel neagă existenţa unei relaţii cauzale icircn interiorul divinităţii respingacircnd ideea de naştere a Logosului etern adică icircncă neactivat Icircn momentul icircn care Logosul părăseşte starea sa de existenţă virtuală potenţială icircn interiorul monadei indistincte şi se manifestă icircn actul creaţiei dar mai ales icircn cel al icircntrupării el devine dintr-odată distinct real de Tatăl tocmai prin acest act al naşterii sale din Fecioara care este de fapt o intrare icircn acţiune a energiei active a monadei η ενεργεια δραστικη

123 J Schwane op cit vol2 p217 n3

124 J Schwane op cit vol2 p227 n5

125 J Schwane op cit vol2 p221 n2

126 J Schwane op cit vol2 p224 n3

Marcel icircnsuşi spune următoarele bdquoDacă se consideră numai divinitatea Macircntuitorului Logosul ar părea să fie pe bună dreptate unul şi acelaşi lucru cu Dumnezeu icircnsuşi dar dacă Macircntuitorul este cercetat sbquodupă truprsquo divinitatea apare ca extinsă ( ieşită din ea icircnsăşi icircnstrăinată de ea icircnsăşi nn ) prin propria ei activitate ενεργεια η θεοτης μονη πλαθυνεσται δοκειrdquo 127 Conceptul de πλατυσμος sau dilatare căci acesta este adevăratul său sens sugerează că icircn actul icircntrupării monada superconcentrată asemenea unui punct pitagoreic pacircnă atunci şi de aceea icircncă nediferenţiată intră icircntr-o primă fază de dilatare aşa cum logosul stoic iniţial aflat icircntr-o stare aproape incorporală capătă prin transformare un corp tot mai palpabil tot mai dens Icircntruparea la Marcel de Ancyra ca şi-n concepţia lui Sabeliu este o primă corporeificare a esenţei divine a logosului de pacircnă atunci A doua dilatare sau extensie a monadei este purcederea Duhului Sfacircnt Avacircnd icircn substratul consideraţiilor sale hristologice tot timpul metafizica stoică a logosului care se dilată corporeificacircndu-se dar care revine după o vreme la starea sa iniţială absorbind icircn sine tot ceea ce a generat pacircnă atunci Marcel ajunge să afirme starea de icircntrupare de corporeificare a esenţei divine va lua sfacircrşit cacircndva şi Fiului icirci va lua din locul Logosul neicircntrupat şi pur spiritual De fapt el spune doar că icircmpărăţia Fiului va lua sfacircrşit odată cu judecata finală şi sfacircrşitul timpurilor128

Marcel nu accepta ideea că odată asumată natura umană a Logosului va rămacircne unită pentru eternitate cu el Icircn sine icircnsuşi zicea el trupul carnea nu poate conveni lui Dumnezeu chiar transfigurat prin icircnviere chiar devenit incoruptibil nemuritor trupul nu este mai demn de Dumnezeul cel care este mai presus chiar de imortalitate Se poate crede aşadar presupune Marcel că după parusie Logosul se va despuia de propria-i umanitate şi va reintra icircn Dumnezeu revenind la starea icircn care se afla anterior creaţiei aşa cum sugerează textul din I Corinteni XV28 Ce se va icircntacircmpla cu această umanitate Noi nu ştim deoarece Scriptura nu o spune129

127 Marcel Fragmentul 71 la J Tixeront op cit vol2 p39-40 n1 J Schwane op cit vol2 p226 n2 vezi şi nota 1 de la pagina 227

128 J Schwane op cit vol2 p211 n1 p228 n2 final

129 Marcel Fragmentele 117-121 la J Tixeront op cit vol2 p40 n6 J Schwane op cit vol2 p228 n2

2 Fotin al Sirmiului

Cel mai cunoscut discipol al lui Marcel de Ancyra a fost Fotin devenit episcop de Sirmium Ca şi icircnvăţătorul său Fotin distingea icircntre Logosul etern şi Fiul icircntrupat Cu privire la Logos etern el icirci nega orice existenţă particulară icircn esenţa divină distinctă de Tatăl Dumnezeu este un singur ipostas dar el are icircn sine propria-i raţiune el este λογοπατωρ130 Atacircta vreme cacirct nu este activ Logosul este unul interior ενδιαθετος cacircnd intră icircn stare de act el devine προφορικος şi această manifestare icircn afară constituie prima dilatare πλατυσμος prima extensie icircn Dumnezeu Purcederea Duhului Sfacircnt este a doua131 Cu privire la Iisus Hristos Fotin a mers fidel pe urmele mentorului său atacircta doar că a fost mult mai direct icircn afirmaţii de cacirct predecesorul său Căutacircnd să explice cum a devenit Logosul Fiu prin actul icircntrupării Fotin a afirmat direct transformarea naturii sale divine icircn natura umană a Fiului icircntrupat Acest lucru este atestat direct de Sf Epifanie care reproduce concepţia lui Fotin sub expresia Logosul s-a prefăcut icircn trup εις σαρκα μεταβεβλημενον132 Aluzia la expresia ioaneică και ο σαρξ εγενετο din prologul evangheliei a patra este evidentă Atacirct Tixeront cacirct şi Schwane cred la unison că Sf Epifanie se icircnşeală interpretacircnd astfel concepţia lui Fotin care icircn opinia lor ar fi mai degrabă adopţian icircn hristologie133 Icircntr-adevăr Fotin distingea icircn mod net icircntre Logosul etern şi Fiul icircntrupat afirmacircnd că Fiul n-a existat anterior naşterii sale din Fecioara Sinodul de la Sirmium atestă această doctrină a sa şi o condamnă icircn anatematisma a cincea unde spune bdquoDacă cineva zice că Fiul a existat fără icircndoială icircnainte de Maria dar

130 J Schwane op cit vol2 p229 J Tixeront op cit vol2 p41 n6

131 J Tixeront op cit vol2 p41 n7

132 Epifanie de Salamina Haer LXXI 3 la J Tixeront op cit vol2 p41 n8

133 J Tixeront op cit vol2 p41 n8 J Schwane op cit vol2 p230 n3

numai icircn preştiinţa lui Dumnezeu şi că el n-a fost născut de Dumnezeu icircnaintea tuturor timpurilor că n-a existat icircn Dumnezeu şi că nimic n-a fost creat prin el să fie anatema rdquo Iar anatematisma a noua este şi mai categorică bdquoDacă cineva zice că fiul Mariei nu este decacirct un om să fie anatema rdquo134

La prima vedere aceste anateme par a sugera caracterul adopţian al hristologiei lui Fotin Este icircnsă doar o aparenţă căci afirmaţia că Iisus Hristos sau bdquoFiul Mariei - cum se exprima el potrivit sinodului - este doar un simplu omrdquo se icircnţelege prin prisma distincţiei dintre Logosul etern şi Fiul icircntrupat Or Fiul nu este altceva decacirct Logosul devenit trup sau carne prin transformare cum spune Sf Epifanie sau mai exact prin extensia sau dilatarea substanţei divine Ca şi Marcel Fotin de Sirmiu este marcat şi el de metafizica stoică a logosului care se dilată şi se contractă succesiv şi sinodul confirmă acest lucru prin anatematismele a şasea şi a şaptea bdquoDacă cineva zice că substanţa lui Dumnezeu este susceptibilă de dilatare şi de contracţie să fie anatemardquo bdquoDacă cineva zice că substanţa dilatată a lui Dumnezeu l-a format pe Fiul sau numeşte Fiu dilatarea acestei substanţe să fie anatema rdquo 135 Aşadar Fotin credea ca şi Marcel icircnvăţătorul său că Logosul a devenit Fiu prin dilatarea substanţei sale divine Această interpretare este confirmată şi de Marius Mercator care-l acuză la un moment dat pe Fotin că ar nega faptul că Macircntuitorul s-a născut din Fecioara136 Acuzaţia capătă sens dacă Fotin nega naşterea Macircntuitorului din Fecioara ca Logos deci icircn calitatea sa de Dumenzeu icircncă neicircntrupat nediferenţiat de Tatăl Or acest lucru icircl va face şi Nestorie care icircn a patra sa cuvacircntare către Marius Mercator va folosi şi el conceptul de λογοπατωρ Al treilea argument icircn favoarea acestei interpretări şi care fixează definitiv hristologia lui Fotin ca una de esenţă modalistă este anatema a douăsprezecea a sinodului semiarian de la Sirmium din 351 care-i condamnă direct concepţia icircn termenii următori bdquoDacă cineva auzind cuvintele sbquoŞi Cuvacircntul s-a făcut truprsquo crede că Logosul s-a transformat icircn trup ( icircn carne ) sau că luacircnd trup a suferit vreo schimbare să fie anatema rdquo 137

134 J Schwane op cit vol2 p231-232

135 J Schwane op cit vol2 p231-232

136 J Schwane op cit vol2 p230 n2

137 J Schwane op cit vo2 p230 n4

3 Anatemele sinodului semiarian de la Sirmium (351-352)

Pentru o mai bună icircnţelegere a hristologiei celor doi modalişti iată anatemele rostite icircmpotriva lor icircn special a lui Fotin de Sirmiu de către sinodul semiarian de la Sirmiu din 351-352 anatemele suprimate exprimă viziunea subordinaţiană a participanţilor şi sunt fără interes aici Voi păstra numerotarea originală bdquo2 Dacă cineva numeşte pe tatăl şi pe Fiul doi Dumnezei (nenăscuţi nn) să fie anatema 3 Dacă cineva spune că Hristos este Dumnezeu şi Fiul lui Dumnezeu icircnaintea tuturor timpurilor fără să admită că el (Fiul icircntr-o ipostază personală distinctă nn) l-a ajutat pe Tatăl la crearea tuturor lucrurilor să fie anatema 4 Dacă cineva icircndrăzneşte să spună că Cel Nenăscut sau o parte din El s-a născut din Maria să fie anatema 5 Dacă cineva zice că Fiul lui Dumnezeu a existat fără icircndoială icircnainte de Maria dar numai icircn preştiinţa lui Dumnezeu şi că el nu era icircn Dumnezeu născut din Tatăl icircnaintea tuturor veacurilor şi că prin el au fost făcute toate lucrurile să fie anatema 6 Dacă cineva spune că substanţa lui Dumnezeu este supusă dilatării sau contracţiei să fie anatema 7 Dacă cineva zice că substanţa lui Dumnezeu dilatacircndu-se l-a format pe Fiul sau numeşte Fiu extensia substanţei lui Dumnezeu să fie anatema 8 Dacă cineva numeşte pe Fiul lui Dumnezeu Logos gacircndit sau chiar pronunţat să fie anatema 9 Dacă cineva zice că Fiul Mariei nu este decacirct un om să fie anatema 10 Dacă cineva numindu-l pe Dumnezeu Dumnezeu-omul născut din Maria icircnţelege prin aceasta pe Cel Nenăscut să fie anatema 11 Dacă cineva icircnţelege icircn maniera iudeilor (aceste cuvinte ale lui Isaia XLIV 6) lsquoEu sunt primul şi ultimul şi icircn afară de mine nu există alt Dumnezeursquo cuvinte care au fost zise pentru a exclude idolii şi falşii zei şi le icircnţelege prin excluderea celui ce s-a născut din Dumnezeu Fiul cel unic de dinaintea tuturor veacurilor să fie anatema 12 Dacă cineva căutacircnd să icircnţeleagă aceste cuvinte lsquoCuvacircntul s-a făcut truprsquo crede că Logosul s-a prefăcut icircn carne sau catilde luacircnd trup el a suferit o schimbare să fie anatema 13 Dacă cineva căutacircnd să icircnţeleagă aceste cuvinte lsquoFiul unic al lui Dumnezeu a fost crucificatrsquo crede că divinitatea sa a suferit o tulburare din cauza suferinţei a schimbării a micşorării sau a aneantizării să fie anatema 14 Dacă cineva zice că aceste cuvinte lsquoSă facem omrsquo n-au fost spuse Fiului de către Tatăl ci că Tatăl şi le-ar fi spus lui icircnsuşi (adică le-ar fi spus Logosului existacircnd icircn el icircn manieră impersonală) să fie anatema 15 Dacă cineva spune că nu Fiul ar fi apărut lui Avraam ci Dumnezeul Cel Nenăscut sau o parte din acest Dumnezeu să fie anatema 16 Dacă cineva zice că Fiul lui Dumnezeu n-a luptat ca un om cu Iacov ci că Dumnezeu Cel Nenăscut sau o parte din acest Dumnezeu este cel care a luptat să fie anatema 17 Dacă cineva nu icircnţelege despre Tatăl şi despre Fiul (aceste cuvinte ale lui Moise Geneză XIX 24) lsquoDomnul a făcut să plouă cu foc de la Domnulrsquo ci spune că

Tatăl a făcut să plouă de la el icircnsuşi să fie anatema Căci Domnul adică Fiul este cel care a făcut să plouă de la Domnul adică de la Tatăl Anatema 19 Dacă cineva numeşte pe Tatăl pe Fiul şi pe Sfacircntul Duh o singură persoană să fie anatema 26 Dacă cineva spune că Fiul n-a fost născut şi că el nu-şi are principiul icircn altul (decacirct el) admiţacircnd astfel două fiinţe nenăscute şi fără principiu şi icircn consecinţă doi dumnezei să fie anatema căci capul şi principiul a toate este Fiul iar Dumnezeu la racircndul său este capul şi principiul lui Hristos Icircn acest fel vom readuce toate cu evlavie prin Fiul la principiul tuturor lucrurilor el icircnşişi fără principiu 27 Pentru a da odată pentru totdeauna un icircnţeles adevărat icircnvăţăturii creştine adăugăm Dacă cineva nu-l mărturiseşte pe Hristos Dumnezeu şi Fiul lui Dumnezeu existacircnd icircnaintea tuturor veacurilor icircmpreună lucrător cu Tatăl la crearea tuturor lucrurilor ci spune că el nu a fost numit Hristos şi Fiu decacirct după ce s-a născut din Maria şi că a avut chiar ca Dumnezeu un icircnceput să fie anatema 138

138 J Hefele op cit p 853-861

ISTORIA SISTEMATICĂ A DOGMEI TRINITARE 7

promisiune ştiindu-se la adăpost de orice pedeapsă datorită icircnaltei protecţii de care se bucura din partea reginei Zenovia episcopii se adunară din nou icircn 268 la Antiohia determinacircnd de această dată depunerea lui din treaptă pentru motiv de erezie Doctrina lui Pavel spune Tixeront nu era alta decacirct aceea a adopţianului lui Teodot şi-al lui Artemon icircnsă savant prezentată 14 Abilitatea sa icircn a-şi disimula caracterul eretic al hristologiei pe care o profesa a fost icircnfracircntă icircn cele din urmă de unul dintre sinodali icircnvăţatul preot Malchion probabil şeful şcolii de retorică din oraş Ca urmare a acestui fapt Pavel a fost depus iar icircn locul său ales episcop al Samosatei fiul lui Demetrianus Bucuracircndu-se icircnsă de sprijinul politic al reginei Pavel n-a vrut să părăsească casa episcopală De aceea conflictul deşi rezolvat ecleziastic nu se icircncheiase administrativ i politic Episodul final al acestei icircntregi tevaturi s-a produs icircnsăș odată cu restabilirea autorităţii romane icircn regiune sub icircmpăratul Aurelian bdquoDeoarece Pavel nu voia absolut deloc să părăsească casa Bisericii scrie icircn continuare Eusebiu icircmpăratul Aurelian la care s-a recurs dădu o sentinţă foarte fericită cu privire la ceea ce trebuia de făcut el ordonă ca respectiva casă să fie atribuită celui pe care episcopii Italiei şi icircn special cel al Romei icircl vor agrea Şi astfel omul nostru fu alungat de puterea seculară cu cea mai mare ruşinerdquo 15

Punctul de plecare al hristologiei lui Pavel era monarhianismul Iată un rezumat al doctrinei sale realizat de Pseudo-Leonţiu bdquoIcircn privinţa divinităţii el nu vorbea decacirct despre Tatălhellip El nu zicea că icircn Hristos s-ar fi icircntrupat Logosul personal ci numea Logos ordinea şi porunca Dumnezeu a săvacircrşit prin acest om (Iisus) ceea ce a voit să facă Totuşi relativ la divinitate el nu gacircndea ca Sabeliu căci Sabeliu zicea că Tatăl Logosul şi Duhul Sfacircnt erau unul şi acelaşi lucru El zicea că Dumnezeu este o fiinţă cu trei numehellip Pavel dimpotrivă nu zicea că Tatăl Fiul şi Duhul Sfacircnt sunt unul şi acelaşi lucru ci dădea numele de Tată lui Dumnezeu care a creat totul cel de Fiu unui simplu om cel de Duh harului care a locuit icircn apostolirdquo 16 Pavel nu recunoştea deci decacirct un singur chip al dumnezeirii πρ σωπον νό ἕ adică numai πρ σωπονndashul patern ό 17 Icircn Dumnezeu Tatăl se poate distinge totuşi o raţiune λ γος şi o icircnţelepciune σοφ α Această raţiune şi această icircnţelepciune n-au icircnsă subzistenţăό ί

14 J Tixeront Histoire des dogmes vol1 p468

15 Eusebiu de Cezareea Istoria ecleziastică VII xxx 19 PG XX 717-720 la G Bardy Paul de Ssamosate DTC volXII A col47

16 Pseudo-Leonţiu De sectis III 3 PG LXXXVI 1213-1216 la G Bardy Paul de Ssamosate DTC volXII A col49

17 Epifanie de Salamina Haer LXV 3 la JTixeront Histoire des dogmes vol1 p463 n1

8 ADRIAN NICULCEAproprie distinctă de aceea a Tatălui ele sunt simple facultăţi sau atribute fără subzistenţă

νυπ στατοςἀ ό adică subzistacircnd numai icircn fiinţa Tatălui 18 Sf Epifanie şi Sf Hilarie atestă faptul că pentru a determina relaţia dintre Tatăl şi Logosul său Pavel folosea termenul de

μοο σιοςὁ ύ dar icircn sens monarhian postulacircnd că icircntre Tatăl şi Logos ar exisa nu doar o identitate de esenţă ci o identitate de persoană 19 Cu alte cuvinte icircn raport cu Dumnezeu Tatăl Logosul nu are consistenţă proprie Trebuie spus icircnsă că icircn concepţia lui Pavel Logosul nu rămacircnea pururea inconsistent bdquoTatăl afirma el icircl naşte la un moment dat şi astfel Logosul devine subzistent (real)rdquo 20 Această naştere remarcă G Bardy este de-adreptul vagă imprecisă dacă-i conferă Logosului un ipostas propriu ea nu-l separă totuşi real de Tatăl

Aşadar punctul de greutate al hristologiei lui Pavel de Samosata a fost identificarea monarhiană a Logosului cu ipostasul Tatălui Anipostatic icircn sine Logosul se cufundă de fapt icircn unicul ipostas unicul prosopon care este acela al Tatălui Că aceasta era afirmaţia sa fundamentală o dovedeşte condamnarea sa la sinodul de la Antiohia din 268 prin respingerea formală a conceptului de μοο σιος Informaţia o oferă documentul unui sinod al arienilorὁ ύ omiusieni (care icircnvă au că Fiul este doar bdquoasemănătorrdquo du Dumnezeu Tatăl) din 359 Vasileț al Ancyrei liderul acestei partide eretice şi duşman icircnverşunat al acestui termen validat cum se ştie la sinodul ecumenic de la Niceea icircn 325 a invocat la un moment dat icircn favoarea arianismului său atitudinea contrară lui μοο σιος a părinţilor adunaţi la Antiohia icircn 268ὁ ύ Avacircnd icircn frunte pe icircnvăţatul preot Malchion sinodalii au respins icircntr-adevăr termenul icircn cauză Evenimentul este atestat astfel icircn documentul omiusian redactat de Vasile al Ancyrei şi reprodus de Sf Epifanie Potrivit acestui document respingerea lui μοο σιος de cătreὁ ύ părinţii adunaţi pentru a-l judeca pe ereticul episcop al Samosatei ar fi avut următorul sens bdquoO atare pretenţie (a lui Pavel de a susţine că Logosul nu are fiinţă proprie ci fiinţa sa este icircnsăşi fiinţa Tatălui ipostaziată sub chipul Tatălui nn) obligă pe părinţi care-l judecau pe Pavel de Samosata să aplice şi Fiului termenul de ο σ α ca să arate că Fiul are un ipostasὐ ί (propriu) şi că el este subzistent (că are o consistenţă proprie nn) că el există (distinct) şi că nu este un simplu cuvacircnt (al Tatălui) Prin acest termen de ο σ α ei au arătat care esteὐ ί diferenţa dintre ceea ce nu există prin sine icircnsuşi şi ceea este subzistent (adică are o fiinţă proprie nn)rdquo 21 Icircntr-adevăr ereticul episcop accentua icircn asemenea măsură caracterul spiritual al Logosului icircncacirct icircl făcea icircn cele din urmă cu totul indistinct faţă de faţă de fiinţa Tatălui afirmacircnd direct că Logosul este μοο σιος icircn raport cu Tatăl neavacircnd adică fiinţăὁ ύ

18 Epifanie de Salamina Haer LXV 3 la JTixeront Histoire des dogmes vol1 p463 n2

19 Vezi J Schwane Histoire des dogmes volol1 p205 n2 şi 3

20 Cf Iustinian Tractatus contra monoph PG LXXXVI 1117-1120 la G Bardy Paul de Samosate DTC volXII A col50

subzistenţă ipostas propriu ci subzistacircnd icircn Tatăl νυπ στατος Aceasta nu icircnsemna icircnsăἀ ό că respingerea acestui termen de către părinţii de la Antiohia ar fi avut semnificaţia pe care i-o atribuia documentul omoiousian al lui Vasile al Ancyrei Icircn nici un caz condamnarea lui μοο σιος nu a icircnsemant afirmarea pe seama Logosului a uneiὁ ύ substanţe diferite de aceea Tatălui cum voiau să acrediteze arienii

Să revenim icircnsă la hristologia lui Pavel Toată această insistenţă a sa cu privire la caracterul cu totul indistinct al Logosului icircn raport cu Dumnezeu Tatăl era menit să argumenteze imposibilitatea corporeificării sale icircntr-un om aşa cum o profesau simonienii alogii şi mai ales montaniştii vremii Logosul trebuia să rămacircnă o putere cu totul pură de esenţă pur divină şi de aceea cu totul transcendentă oricărui om Pavel a preluat icircn mod evident distincţia ireductibilă dintre spirit şi trup dintre duh şi carne a predecesorilor săi adopţieni Icircn temeiul acestei indistincţii a Logosului de Tatăl el a ajuns să icircnlocuiască dogma icircntrupării cu o doctrină a locuirii (sau con-locuirii) Logosului icircn omul Iisus ca icircntr-un templu deci fără o coboracircre efectivă a sa la condiţia unei existenţe umane adevărate bdquoCuvacircntul (Logosul) spunea el este de sus νωθενἂ Iisus Hristos omul este de jos κ τωθενά hellip Maria n-a născut Logosul căci ea n-a existat mai icircnaintea timpului Maria a primit (icircn ea) Logosul şi nu este mai vacircrstnică decacirct Logosul ea a născut icircnsă un om asemenea nouă dar mai nobil decacirct noi icircn toate căci harul care a fost icircn el era de la Duhul Sfacircnt conform profeţiilor şi Scripturiirdquo 22 Iisus Hristos nu este aşadar decacirct un simplu om pe care icircnsă Logosul l-a inspirat de sus ν α τἐ ὐ ῷ

ν πνευσεν νωθεν λ γος ἐ έ ἂ ὁ ό 23 Inspiracircndu-l Logosul s-a unit cu omul Iisus de o manieră pur exterioară ξωθενἒ 24 locuind icircn el ca icircntr-un templu ς ν να ὡ ἐ ῷ 25 Unirea lor a fost astfel o simplă apropiere συν λευσις astfel icircncacirct unul era Logosul şi cu totulέ

21 Epifanie de Salamina Haer LXXIII 12 PG XLII 428 la G Bardy Paul de Samosate DTC volXII A col50

22 Cf Leonţiu de Bizanţ Contra Nestor Et Eutych III PG LXXXVI 1389 la G Bardy Paul de Samosate DTC volXII A col50

23 Epifanie de Salamina Contra Appolinar II 3 la JTixeront Histoire des dogmes vol1 p464 n4

24 La JTixeront Histoire des dogmes vol1 p464 n5

altul a fost Iisus Hristos λλος γ ρ στιν ηεσο ς Χριστ ς κα λλος λ γοςἂ ά ἐ Ἰ ῦ ὸ ὶ ἂ ὁ ό Coboracircnd şi locuind icircn Omul Iisus Logosul nu şi-a schimbat ο σ α sa divină icircn trupulὐ ί uman al acestuia n-a icircnceput să fiinţeze icircntr-un trup ο σ α ο σιωμ νη ν σ ματι ὐ ί ὐ έ ἐ ώ 26

Din cele de mai sus se poate uşor observa că principala preocupare a lui Pavel a fost aceea de a evita corporeizarea icircntruparea propriu-zisă a Logosului ca să nu se poată spune că Iisus Hristos a fost cu adevărat Dumnezeu icircn esenţa sa ci doar un simplu om Acest lucru apare nu numai icircn expresia ο σ αὐ ί ο σιωμ νη ν σ ματι pe care el o evitaὐ έ ἐ ώ ci şi dintr-o observaţie a Sf Atanasie cu privire la termenul de μοο σιος El oferă la unὁ ύ moment dat o interpretare cu totul diferită de aceea a Sf Epifanie şi a Sf Hilarie cu privire la motivului pentru care sinodalii de la Antiohia din 268 au respins termenul de

μοο σιος Potrivit lui episcopii care l-au depus din treaptă pe Pavel icircnţelegeau termenulὁ ύ icircn cauză icircn sens corporal căci ereticul episcop ar fi recurs la următorul sofism dacă Hristos n-a fost prin origine şi prin natură un simplu om ψ λος νθρωποςί ἄ dacă elementul divin nu i-a fost adăugat ci el a fost Dumnezeu prin propria-i esenţă şi natură atunci el a fost de aceeaşi fiinţă cu Tatăl μοο σιος τ πατρ Dar spune Pavel atunciὁ ύ ῷ ί ar trebui să admitem trei esenţe (icircn Dumnezeu) una anterioară şi alte două purcezacircnd din aceasta adică Tatăl şi Fiul Pentru a tăia scurt acest sofism al ereticului episcopii au spus cu dreptate Fiul nu este μοο σιος cu Tatăl căci raportul Fiului cu Tatăl nu este aşa cumὁ ύ icircl explică Pavel 27 Diferenţa de interpretare dintre Atanasie pe de o parte şi Epifanie şi Hilarie pe de alta este doar aparentă Icircn realitate icircn timp ce icircn textele Sf Epifanie şi Hilarie ereticul episcop apare ca favorabil termenului icircn cauză folosindu-l chiar ca bază a argumentării sale icircn privinţa condiţiei eterne a Logosului divin icircn textul Sf Atanasie acelaşi Pavel icircl respinge dar nu cu privire la acelaşi Logos divin ci cum uşor se poate observa pe seama omului Iisus a lui Iisus cel istoric pentru a argumenta deosebirea de esenţă a acestuia icircn raport cu Logosul de fapt cu esenţa divină icircnsăşi Pavel respinge

μοο σιος pentru a-l putea menţine pe Iisus un simplu om ψ λος νθρωπος ὁ ύ ί ἄ

Cum sinodalii icircl presau cacirct se poate de firesc ca să recunoască dumnezeirea lui Iisus Hristos el a recurs la sofismul redat de Sf Atanasie dacă Iisus ca om este prin

25 Epifanie de Salamina Contra Appolinar II 1 la JTixeront Histoire des dogmes vol1 p464 n6

26 La JTixeront Histoire des dogmes vol1 p464 n7 8 9

27 La J Schwane Histoire des dogmes vol1 p206 n3

propria esenţă Dumnezeu atunci trebuie să admitem nu una ci trei esenţe icircn Dumnezeu una anterioară şi alte două purcezacircnd din aceasta adică esenţa Tatălui şi pe aceea a Fiului Este uşor de recunoscut sub masca acestui sofism al lui Pavel referinţa clară la modalismul sabelian potrivit căruia am avea icircn Dumnezeu mai icircntacirci monada eternă apoi manifestările ei temporale succesive sub chipurile Tatălui şi Fiului Sabeliu este aşadar cel vizat aici şi oferit de Pavel ca alternativă inacceptabilă la propria doctrină căci el este cel ce icircnvăţa existenţa icircn Dumnezeu a trei esenţe Situaţia era icircntr-adevăr dilematică pe de o parte Pavel uza de termenul μοο σιος pentru a defini statutul Logosului icircn raportὁ ύ cu Dumnezeu Tatăl dar consecinţa era aceea a confundării sale cu Tatăl pe de alta Pavel refuza folosirea aceluiaşi termen cu referire la Iisus cel istoric aşa cum vor fi vrut la un moment dat poate sinodalii argumentacircnd că a-l admite icircnsemna eşuarea icircn sabelianism Ambarasaţi peste măsură de aceste subtilităţi de dilema celor două utilizări egal de inacceptabile ale termenului icircn cauză sinodalii au tăiat pur şi simplu nodul gordian renunţacircnd cu totul la el Şi iată astfel o interpretare care nu vine decacirct să completeze explicaţie Sf Epifanie şi a Sf Hilarie cu privire la motivul pentru care sinodul de la Antiohia icircmpotriva lui Pavel de Samosata a condamnat termenul de

μοο σιος ὁ ύ

Iisus este astfel după ereticul episcop al Samosatei un simplu om Cu toate acestea explică el Iisus a fost o persoană unică fără egal Uns de către Duhul Sfacircnt la botez el a atins perfecţiunea morală Iubirea sa pentru Dumnezeu a fost fără greşeală iar voinţa sa absolut impecabilă cu totul superioară voinţei sale naturale Ca recompensă pentru această vieţuire dreaptă Dumnezeu i-a conferit puterea de a face minuni Iisus triumfă asupra păcatului nu numai icircn el icircnsuşi ci şi icircn noi căci el ne răscumpără ne salvează şi icircn acelaşi timp uneşte indisolubil cu Dumnezeu puritatea vieţii lui ca şi suferinţele pe care le-a icircndurat i-au conferit dreptul de a purta un nume mai presus de orice alt nume Icircmbrăcat cu o asemenea demnitate divină i s-a dat astfel dreptul de a judeca vii şi morţii astfel icircncacirct noi icircl putem numi bdquoDumnezeu născut dintr-o fecioară Dumnezeu care s-a arătat din Nazaret θε ν κ τ ς παρθ νου θε ν κ Ναζαρ τὸ ἐ ῆ έ ὸ ἐ ὲ

φθ νταrdquo ὀ έ 28 Separacircndu-l cu totul pe Iisus cel istoric de Dumnezeu Logosul şi consideracircndu-l un simplu om ψ λος νθρωπος Pavel icircl separa totuşi şi de ceilalţiί ἄ oameni căci el vorbea de o diferenţă de constituţie icircntre Iisus şi noi Iisus a fost zicea el o fiinţă unică fără pereche 29 Astfel deşi Iisus n-a fost decacirct un simplu om unirea sa cu

28 La JTixeront Histoire des dogmes vol1 p464 n11 12 p465 n1 2

29 La JTixeront Histoire des dogmes vol1 p464 n11

Icircnţelepciunea divină cu Logosul lui Dumnezeu Tatăl a fost atacirct de stracircnsă icircncacirct această unire συν λευσις i-a conferit o organizare diferită de aceea a noastră τερ αν τ νέ ἑ ί ὴ κατασκευ ν τ ς μετ ρας ὴ ῆ ἡ έ 30 Iisus n-a fost astfel un Dumnezeu prin propria-i natură ci doar un Dumnezeu printr-o adopţie a sa de către Dumnezeu Tatăl printr-o icircnălţare a sa prin propria-i virtute De aici caracterizarea hristologiei sale de către Harnack ca adopţiană

Comentacircnd această doctrină ciudată a efectului unirii Logosului cu natura umană a lui Iisus G Bardy icircşi exprimă completa nedumerire cu privire la sensul ei căci spune bdquoAcesta este unul dintre punctele cele mai obscure dar icircn acelaşi timp dintre cele mai atestate ale doctrinei samosateene S-ar părea că Pavel este sfacircşiat icircntre dorinţa de a salva anumite idei tradiţionale şi aceea de a menţine unitatea sistemului său Iisus este superior celorlalţi oameni nici patriarhii nici profeţii nici Moise icircnsuşi nu l-au egalat pe Macircntuitorul Totuşi oricacirct de diferit a putut fi el faţă de toţi ceilalţi Iisus rămacircne un om căci doar un simplu atribut divin Icircnţelepciunea este cel ce a locuit icircn el şi l-a umplut de virtute Icircnţelepciunea nu s-a unit astfel cu el decacirct printr-o unire pur morală el (Iisus) n-a fost decacirct casa icircn care aceasta a locuit sau doar un veşmacircnt pe care aceasta l-a icircmbrăcat Icircn nici un moment nu se poate vorbi de o unitate icircn Hristos icircn care Icircnţelepciunea şi-a făcut casă Totul este departe de a fi clar icircn acest rezumat pe care noi am icircncercat să-l prezentăm cu privire la icircnvăţătura paveliană spune Bardyrdquo 31 Patrologul catolic a pierdut icircnsă din vedere ceea ce el icircnsuşi a semnalat icircntr-un alt articol cu privire la Taţian Asirianul Pentru Taţian Logosul este tot atacirct de impersonal şi de indisolubil icircn raport cu Tatăl pe cacirct este el la Pavel de Samosata Taţian reuşeşte icircnsă să explice influenţa acestui Logos asupra oamenilor nu ca pe o corporeificare a sa şi astfel ca pe o desprindere a sa de Tatăl ca pe o individualizare a sa icircn raport cu Dumnezeu Tatăl ci ca pe o acţiune de organizare a materiei confuze din fiinţa ascultătorilor săi sau a celor icircn care locuieşte 32 Este evident o acţiune a unei puteri impersonale de organizare a materiei confuze din

30 Cf Leonţiu de Bizanţ Contra Nestor Et Eutych III PG LXXXVI 1393 la G Bardy Paul de Samosate DTC volXII A col50

31 G Bardy Paul de Samosate DTC vol XII A col50-51

32 Taţian Asirianul Orat 5 PG VI 816-817 la G Bardy Monarchianisme DTC vol X B col2194

omul Iisus rezultatul fiind că icircn baza acestei simple organizări raţionale a propriei fiinţe umane Iisus este cu totul superior celorlalţi oameni Astfel prezenţa Logosului icircn omul Iisus n-a fost una icircn persoană ci una organizatorică de refacere a caracterului raţional icircntr-o natură răvăşită de păcat şi devenită tocmai pentru aceea iraţională Acesta este icircnsă o acţiune din afară ξωθεν a Logosului asupra lui Iisus nu una din interiorul fiinţei şiἒ persoanei acestuia

Am detaliat pacircnă aici hristologia paveliană propriu-zisă adică teoria despre adevărata natură a lui Iisus şi a unirii sale cu Logosul divin Care este icircnsă soteriologia care va fi putut decurge din hristologia lui Pavel de Samosata sau măcar dintr-o asemenea hristologie adopţiană Răspunsul la o asemenea icircntrebare nu este cu totul ipotetic deşi lipsesc cu desăvacircrşire informaţiile cu privire la un asemenea subiect Să aşezăm premizele Hristologia sa adopţiană s-a constituit pe confuzia monarhiană a Logosului cu Dumnezeu Tatăl Considerat a fi icircnsăşi esenţa divină a Tatălui Logosul astfel icircnţeles nu a mai putut fundamenta dogma icircntrupării din cauza incompatibilităţii absolute dintre condiţia sa de spirit pur absolut divin pe de o parte şi aceea pur trupească carnală chiar a omului Iisus stabilind statutul Logosului prin prisma distincţiei dintre duh şi carne dintre spirit şi trup Pavel a ajuns inevitabil să afirme caracterul pur uman al lui Iisus şi unirea sa cu totul exterioară doar morală cu Logosul Dar aceeaşi grilă de interpretare aceeaşi antiteză fundamentală dintre spirit şi trup a fost folosită la un moment dat icircn Occident la Roma de către papa Calist şi icircn Africa de către Praxeas Utilizacircnd amacircndoi icircn hristologia lor monarhiană această antiteză au ajuns amacircndoi la ceea ce Tertulian a numit patricompasianism Concepacircndu-l icircn icircntregime ca spirit cei doi n-au mai putut susţine că Tatăl este cel care a suferit pe cruce ci omul Iisus Patricompasianismul afirmă icircn fond că cel care a suferit a fost doar omul Iisus nu Tatăl cu Dumnezeirea sa Tatăl icircnsă a com-pătimit Patripasianismul a fost icircn realitate o hristologie adopţiană avant la lettre

Icircn acest context com-pătimirea poate fi considerată ca esenţa soteriologiei adopţiene Aşa cum Logosul doar a icircmpreună-locuit a con-locuit icircn şi cu Iisus tot astfel se poate spune că pe cruce a com-pătimit cu Iisus Patima ca şi naşterea Pavel nu le-a atribuit Logosului ci omului Iisus icircn baza unirii sale morale cu Logosul el va fi putut spune icircnsă că şi Logosul a participat la patima sa deşi cu totul exterior icircn sensul unei pătimiri morale a unei com-pătimiri de fapt Pătimirea lui Iisus a fost de altfel considerată de Pavel ca exprese a prezenţei organizatoare a Logosului icircn trupul său uman ca o durere cu totul meritoasă căci ea n-a fost altceva decacirct o părăsire a iraţionalului introdus icircn firea lui Iisus de păcatul general uman Macircntuirea n-a putut fi icircn acest context pentru Pavel de Samosata decacirct o revenire progresivă a trupului uman a omului pur şi simplu la raţionalitatea Logosului icircnsuşi Numai icircn acest sens a putut el califica pe Iisus ca θε ν κ τ ς παρθ νου θε ν κ Ναζαρ τ φθ ντα Dacă ar fi să căutăm cu orice preţὸ ἐ ῆ έ ὸ ἐ ὲ ὀ έ un termen care să definească hristologia lui Pavel prin imitarea mecanică a

patripasianismului lui Praxeas şi al lui Calist ar trebui să-l găsim icircn acela de logocompasianism Şi nu este cacirctuşi de puţin icircntacircmplător că patricompasianismul lui Praxeas a apărut sub presiunea confruntării acestuia cu montanismul african Dacă icircn Africa montanismul a putut fi atacirct de presant icircncacirct să-l determine pe Praxeas la adoptarea acestei hristologii adorţiene avant la lettre cu cacirct mai presantă trebuie să fi fost aceeaşi erezie icircn Asia adică exact icircn teritoriile ei de origine Pe de altă parte dacă ne gacircndim că Pavel de Samosata nu făcea nici o diiferenţă icircntre Logos şi Tatăl adopţianismul său ar putea fi numit tot patricompasianism ca şi acela al lui Praxeas şi Calist icircn sensul că prin Logosul său impersonal Tatăl a com-pătimit icircn omul Iisus de fapt alături de omul Iisus

Am arătat icircn acest capitol apari ia unei gnoze profund diferite de a aceeaț generată icircn mediile siriene i samarinene Mediul alexandrin icircn care a apărut ea spreș deosebire de mediile de gacircndire samaro-siriene caută sinteza icircntre gacircndirea greacă i ceaș orientală pe toate fronturile Acestei tendin e i s-a supus i ceea ce numim bdquognozaț ș alexandrinărdquo i evident reprezentantul ei cel mai de seamă Valentin Sinteza vizată aiciș de gnoză este aceea dintre lumea pur spirituală a Primului Principiu pe de o parte iș lumea sublunară materială pe de alta Valentin reu e te să ispitească min ile curioase aleș ș ț vremii sale cu tabloul unei lumi intermediare formată din numero ii eoni ai pleromei saleș care nu sunt nici cu totul divini ca principiul lor originar dar nici supu i scăderilorș materiei ca fiin ele lumii noastre Viziunea sa metafizică este aceea a unei scări careț coboară din vacircrful existen ei supreme unde se află Dumnezeul său transcendent pacircnă laț nivelul de jos al lumii materiale pe tot acest traseu el icircn iră nenumăra i eoni care derivăș ț din principiul suprem i apoi unii din al ii dar mereu inferiori originii lor icircn ceea ceș ț prive te propria substan ă Valentin este cel care introduce icircn gacircndirea cre tină concepteș ț ș fundamentale ca cele de ipostas de procesiune etc dar care icircn acela i timp lansează iș ș ideea că anterior na terii primului eon Primul Principiu era cu totul singur că neavacircndș icircncă un fiu nu era icircncă tată Este afirma ia care i-a permis să argumenteze inferioritateaț succesivă a eonilor pleromei sale Principala ideea care se află icircn substratul metafizicii sale este aceea că eonii sunt ulteriori procesiunilor lor de origine ceea ce-i face inferiori i total diferi i icircn raport cu originea din care au ie itș ț ș

Icircn fa a acestei viziuni seducătoare ce pare a fi cucerit la un moment datț majoritatea spiritelor cultivate ale imperiului roman Biserica a trebuit să reac ionezeț apăracircnd consubstan ialitatea Fiului cu Dumnezeu Tatăl i a Duhului Sfacircnt cu Tatăl i cuț ș ș Fiul Din nefericire clerul roman pe teritoriul căruia s-a declan at această bătălie cuș gnoza valentiniană nu era pregătit să icircn eleagă subtilită ile metafizice ale problemei Esteț ț motivul fundamental ce pare a fi favorizat apari ia tot la Roma a sabelianismuluiț Sabeliu de Cyrene minte genială icircn materie de teologie este cel care a lansat pentru prima dată icircmpotriva gnozei faimoasa teorie a rela iilor prin celebrul său concept deț

οπ τωρ Sugeracircnd că Fiul preexistă ca poten ă icircn monada divină anterior originii saleὑ ά ț

adică anterior na terii sale din Fecioara Sabeliu a reu it să argumenteze icircmpotriva gnozeiș ș identitatea reală a ipostaselor icircn planul iconomiei Promovacircndu- i conceptul său deș

οπ τωρ gacircnditorul din Cyrene pare să fi reu it icircntr-adevăr să dea o puternică loviturăὑ ά ș conceptuală gnozei lui Valentin Din nefericire icircnsă consecin ele icircn domeniul icircnvă ăturiiț ț tradi ionale despre Sf Treime erau catastrofale Icircn baza acelui faimos οπ τωρț ὑ ά procesiunile divine promovau icircn planul iconomiei o diferen iere total inconsistentă aț persoanelor treimice unele de altele ba chiar o existen ă a lor cu totul efemerăț temporară inacircnd numai de istoria macircntuirii iar nu de condi ia lor intrinsecă ț ț

16 ADRIAN NICULCEA

CAPITOLUL II

ARIANISMUL GREC I RĂSPUNSUL LUI MARCELȘ AL ANCYREI FOTIN DE SIRMIU

A SUBORDINA IANISMUL ARIANȚ

1 Arie din Alexandria

Istoricii dogmelor l-au prezentat din totdeauna pe Arie ca pe un eretic antitrinitar şi au icircncadrat concepţia lui la categoria abaterilor de la dreapta credinţă icircn ceea ce priveşte dogma trinitară Consideraţiile sale despre statutul inferior al Logosului icircn raport cu Dumnezeu Tatăl sunt menite să fundamenteze teoria sa despre Logos ca punte de legătură icircntre Dumnezeu Tatăl şi lumea noastră materială Principala preocupare a lui Arie a fost astfel aceea de a contura asemenea gnosticilor statutul unei fiinţe intermediare capabilă să explice creaţia şi chiar răscumpărarea icircn condiţiile icircn care unui Dumnezeu cu totul transcendent şi incompatibil cu lumea acest lucru icirci era imposibil Astfel esenţialul doctrinei lui Arie este nu Logosul ca persoană inferioară Tatălui ci Logosul ca fiinţă intermediară icircntre Dumnezeu şi om capabilă să realizeze opera de creaţie a lumii icircn locul lui Dumnezeu dar şi opera de răscumpărare a umanităţii din starea ei de cădere

Ceea ce l-a preocupat pe Arie chiar şi atunci cacircnd aborda problema Duhului Sfacircnt a fost deci acest statut cu totul special al Logosului de punte icircntre Dumnezeu Tatăl şi lumea noastră materială bdquo(Arie) spune Schwane n-a ajuns să nege de la icircnceput divinitatea lui Iisus Hristos ca să ajungă la un astfel de rezultat el a trebuit să facă un lung ocol Ca cei mai mulţi antitrinitari el puse pe primul plan doctrina despre unitatea lui Dumnezeu şi susţinu că ea este incompatibilă cu pluralitatea persoanelor divine icircn special cu aceea a unui Fiu consubstanţial cu Tatăl Ajuns la un asemenea monoteism el nu pretinse cum făceau sabelienii că Dumnezeul unic s-a icircntrupat sau că s-a revelat sub diferite forme icircn lumea finită o astfel de doctrină i se părea nedemnă de Dumnezeu El invocă doctrina lui Platon şi a lui Filon conform căreia fiinţa divină absolută τὸ νὄ nu putea intra icircn nici un raport cu

ISTORIA SISTEMATICĂ A DOGMEI TRINITARE 17

lumea finită deoarece era mult prea sublimă pentru a se revela sub o formă umană Astfel pentru a nu cădea pe de o parte icircn diteism sau icircn politeism iar pe de alta icircn sabelianism nu-i rămacircnea decacirct să imagineze o fiinţă supremă intermediară care să-şi pună icircn aplicare planurile icircn lumea finită şi să icircmplinească opera de creaţie şi răscumpărarerdquo 33

Icircntr-adevăr un fragment din principala sa operă Thalia pune icircn evidenţă această preocupare icircn termenii următori bdquoDumnezeu zice Arie nu a fost icircntotdeauna Tată a existat un timp deci cacircnd el nu era icircncă Tată El a devenit Tată abia ulterior Fiul n-a existat din totdeauna Toate lucrurile au fost create din neant deci toate lucrurile sunt creaturi şi opere Cuvacircntul lui Dumnezeu a fost şi el creat din neant astfel a fost un timp cacircnd el nu era El nu exista deci icircnainte de a fi fost născut ci a icircnceput (să existe) ca fiinţă creată Iniţial Dumnezeu era singur Cuvacircntul şi icircnţelepciunea icircncă nu existau Prin urmare cacircnd Dumnezeu a vrut să ne creeze el a făcut mai icircntacirci o fiinţă şi a numit-o Cuvacircnt Icircnţelepciune şi Fiu pentru a ne crea prin elhelliprdquo 34 Acelaşi lucru icircl găsim afirmat şi-ntr-o scrisoare a lui Alexandru patriarhul Alexandriei către episcopii orientali pe care icirci avertizează că după Arie Fiul nu există prin sine icircnsuşi ca un Dumnezeu adevărat asemenea Tatălui ci bdquoel a fost creat pentru noi pentru ca apoi Dumnezeu să ne creeze pe noi prin el ca printr-un instrument el n-ar fi existat dacă Dumnezeu n-ar fi vrut să ne creezerdquo 35 De ce a recurs Dumnezeu la serviciile unei fiinţe intermediare pentru a-şi realiza obiectivele De ce a creat el lumea prin intermediul Logosului Sofistul Asterie partizan al lui Arie explică motivul spunacircnd că lumea n-ar fi putut suporta greutatea unei acţiuni directe a lui Dumnezeu μὴ

δύνατοἐ τὰ λοιπὰ κτίσματα τ ςῆ κράτουἀ χειρ ςὸ τοῦ γεννήτουἀ ργας ανἐ ἰ βαστ ξαιἀ 36

O fiinţă cu adevărat intermediară icircntre Dumnezeu şi lume trebuie să aibă cacircte ceva din ambele extreme dar deopotrivă să se şi deosebească de ele Cu alte cuvinte Logosul trebuie să fie distinct de creaţie adică superior ei căci altfel n-ar putea s-o ridice din condiţia sa căzută dar el trebuie să fie distinct şi icircn raport cu Dumnezeu căci altfel nu s-ar putea apropia de lume Aceste consideraţii de natură platonico-filoniană şi de inspiraţie lucianistă l-au determinat pe Arie să-şi icircnceapă marea sa operă de contestare a doctrinei oficiale a

33 J Schwane op cit vol1 p207-208

34 Ortiz de Urbina Niceacutee et Constantinople Edition de lrsquoOrante Paris 1963 p19

35 Ortiz de Urbina op cit p251-252

36 Atanasie Contra arianos I 5 cf De dectretis 8 la J Tixeront op cit vol2 p25 n2 subsol

18 ADRIAN NICULCEAepiscopului său exact icircn acel punct icircn care el credea că acesta pune icircn pericol caracterul de mijlocitor al Logosului raportul Logosului cu Dumnezeu Tatăl Natura controverselor icircn care el s-a angajat l-au obligat astfel să-şi concentreze argumentarea aproape exclusiv asupra acestui aspect al naturii Logosului Iată icircn continuare principalele fragmente din Thalia icircn care el fixează raportul Logosului mai icircntacirci cu Dumnezeu Tatăl bdquoDumnezeu nu a fost din totdeauna Tată a existat deci un timp icircn care el icircncă nu era Tată abia ulterior a devenit el Tată Fiul deci n-a existat din totdeauna căci toate lucrurile (inclusiv Fiul) au fost create din neant toate lucrurile nu sunt decacirct creaturi şi opere Astfel Logosul lui Dumnezeu a fost şi el creat din neant a fost deci un timp icircn care el icircncă nu era el nu exista icircnainte de a fi fost creat Aşadar şi el a icircnceput prin a fi creat căci iniţial Dumnezeu era singur Logosul şi Icircnţelepciunea nu existau icircncă Or cacircnd Dumnezeu a vrut să ne creeze el a creat mai icircntacirci o fiinţă şi a numit-o Logos Icircnţelepciune şi Fiu pentru a ne crea prin elhelliprdquo bdquoTatăl este invizibil Fiului Astfel Logosul (Fiul) nu-l poate vedea şi nici cunoaşte icircn mod perfect şi exact pe Tatăl său Ceea ce el cunoaşte şi vede cunoaşte şi vede după propria sa măsură aşa cum noi icircnşine cunoaştem după propria noastră putere Dar Fiul nu cunoaşte icircn mod exact nu numai pe Tatăl lipsindu-i icircnţelegerea pentru asemenea măsură dar el nu-şi cunoaşte nici propria esenţăhelliprdquo

Iată acum i cacircteva texte cu referire directă la Fiul bdquoNu există deci douăș Icircnţelepciuni există numai una care este proprie lui Dumnezeu şi coexistă cu el Prin această Icircnţelepciune a fost creat Fiul şi numai icircn măsura icircn care participă la ea este el numit Icircnţelepciune şi Logos Căci Icircnţelepciunea (adică Fiul) a venit la existenţă abia prin Icircnţelepciunea (lui Dumnezeu) adică mulţumită Dumnezeului Icircnţelepciunii Icircn mod similar există icircn Dumnezeu un alt Logos alături de Fiul şi numai icircn măsura icircn care acesta participă la acest Logos el Fiul este numit Logos şi Fiu prin harhelliprdquo bdquoExistă puteri diferite una este proprie lui Dumnezeu şi eternă prin icircnsăşi natura ei Hristos nu este icircnsă adevărata putere a lui Dumnezeu ci numai una din cele care se numesc puteri ca lăcusta sau omida (icircn sensul de pedepse trimise de Dumnezeu peste lume nn) Totuşi el nu este numit doar o simplă putere (asemenea acelora nn) ci mare putere Există deci multe alte puteri asemenea Fiului (deşi nu egale lui nn) şi pe care David le numeşte astfel atunci cacircnd zice icircn psalmi (XXIV10) Dumnezeul puterilorhelliprdquo bdquoPrin natura sa Logosul este ca noi toţi adică supus schimbării dar liber icircn sine icircnsuşi icircn măsura icircn care el vrea poate rămacircne bun Dacă ar vrea el s-ar putea schimba (icircn rău nn) ca şi noi deoarece prin icircnsăşi natura sa el este schimbător τρεπτός Iată pentru ce Dumnezeu anticipacircnd că el va fi bun i-a dăruit de mai icircnainte această slavă pe care ca om a cucerit-o mai apoi prin propria-i virtute Aşadar tocmai pentru că Dumnezeu a cunoscut de mai icircnainte cele ce el avea să lucreze l-a făcut să se nască astfelhelliprdquo bdquoLogosul deci nu este cu adevărat Dumnezeu Deşi este numit Dumnezeu el nu este aşa ceva cu adevărat ci numai prin participarea sa la har ca toate celelalte el nu este Dumnezeu decacirct nominal După cum toate lucrurile sunt prin esenţa lor străine de Dumnezeu şi diferite de el tot astfel şi Logosul este absolut străin faţă de esenţa şi de ceea ce-i este propriu Tatălui λλότριοςἀ μ νὲ καὶ νόμοιοςἀ κατὰ πάντα τ ςῆ τοῦ πτρ ςὸ ο σίαςὐ καὶ διότητοςἰ el face parte din racircndul lucrărilor şi creaturilor el este una dintre elehelliprdquo

Icircn fine iată i un text icircn care apar indirect părerile lui Arie despre cea de a treiaș persoană a Sf Treimi bdquoDivizate prin natură cu totul icircndepărtate disjuncte străine şi fără nici o legătură icircntre ele sunt esenţele Tatălui Fiului şi Duhului Sfacircnt ei sunt cu totul

ISTORIA SISTEMATICĂ A DOGMEI TRINITARE 19

neasemănători icircn ceea ce priveşte esenţa şi slava (distanţa dintre ei icircntinzacircndu-se) la infinit Deci el (Logosul) nu are o esenţă şi o slavă asemănătoare ci diferă total atacirct de Tatăl (căruia icirci este inferior nn) cacirct şi de Duhul Sfacircnt (căruia icirci este superior nn)hellip Logosul icircn ceea ce-l priveşte este separat de Tatăl şi nu are absolut nimic comun cu elhelliprdquo 37

Expunerea ideilor lui Arie se opreşte de obicei la acest aspect al doctrinei sale despre raportul Logosului cu Dumnezeu Tatăl aspect cuprins icircn special icircn celebra sa lucrare Thalia Dar Arie nu vedea icircn persoana Logosului doar o fiinţă subordonată inferioară Dumnezeului suprem preocuparea sa ca şi la Filon era de a contura această persoană ca o adevărată fiinţă intermediară icircntre Dumnezeul suprem şi lumea materială absolut inferioară Acest al doilea aspect neglijat icircn mod curent sau pus foarte puţin icircn evidenţă apare icircntr-o scrisoare pe care Arie a adresat-o la un moment dat episcopului său icircntr-o icircncercare de a se icircmpăca cu el Iată principalele sale afirmaţii cuprinse icircn această scrisoare bdquoCredinţa pe care am primit-o de la strămoşii noştri şi pe care am icircnvăţat-o de la tine Prea Fericitule Părinte este aceasta noi cunoaştem un singur Dumnezeu nenăscut unul singur etern unul singur fără principiu singur adevărat nemuritor singur icircnţelept singur bun singur atotputernic unul singur judecător moderator şi guvernator al tuturor lucrurilor imuabil şi fără schimbare drept bun acelaşi Dumnezeu al Legii şi profeţilor dar şi al Noului Testament care a născut icircnaintea timpurilor pe Fiul său prin care el a făcut veacurile şi toate lucrurile (sn)rdquo bdquo(Cunoaştem de asemenea şi pe Fiul) născut nu icircn aparenţă ci cu adevărat subzistacircnd printr-un efect al voinţei lui Dumnezeu imuabil şi fără schimbare creatură perfectă a lui Dumnezeu κτίσμα τοῦ θεοῦ τελε ονῖ dar nu ca vreuna dintre creaturi produs dar nu ca vreunul dintre lucrurile produse produs nu cum afirmă Valentin ca şi cum ar fi o emanaţie din Tatăl produs nu cum a spus Maniheu ca şi cum ar fi o parte a fiinţei lui Dumnezeu produs nu cum a spus Sabeliu care diviza unitatea numindu-l pe Fiul Tată produs nu cum a spus Hieracas pentru care el este lumină din lumină sau ca o torţă divizată icircn două nu ca şi cum cel ce exista mai icircnainte ar fi devenit după aceea sau ar fi fost creat din nou icircn Fiul bdquoTu icircnsuţi Prea Fericitule Papă ai respins de multe ori chiar icircn mijlocul Bisericii şi al adunării pe toţi aceştia care afirmau astfel de lucruri Dar aşa cum am mai spus el a fost creat icircnainte de timpuri şi icircnaintea veacurilor şi a primit de la Tatăl viaţa şi existenţa şi splendorile slavei pe care Tatăl i le-a conferit (sn) Icircntr-adevăr dacircndu-i drept moştenire toate lucrurile Tatăl nu s-a privat pe el icircnsuşi de ceea ce-i este propriu anume de a fi fără principiu căci el este izvorul a toate Iată pentru ce există trei ipostase Tatăl Fiul şi Duhul Sfacircnt bdquoDumnezeu care cu adevărat este cauza tuturor celor ce există este absolut singur icircn a fi fără principiu Fiul născut icircn afara timpului de către Tatăl creat şi icircntemeiat icircnaintea veacurilor nu exista icircnainte de a fi născut ci născut icircn afară de timp icircnaintea tuturor lucrurilor singur el a fost creat (direct nn) de Tatăl El icircnsă nu este nici etern nici coetern şi nici nu participă la a fi nenăscut asemenea şi icircmpreună cu Tatăl El nu-şi are existenţa deodată cu Tatăl cum zic unii despre unul şi despre celălalt afirmacircnd două principii nenăscuterdquo 38

Cu o astfel de scrisoare mai ales cu afirmaţiile ultime despre statutul Logosului icircn

37 Ortiz de Urbina op cit pp254-255 CJ Hefele Histoire des concils Beuchesne Paris 1910 vol1 p376 n14 p377 n24

raport cu Dumnezeu Tatăl era firesc ca Arie să nu-şi atingă scopul Departe de a pacifica relaţiile sale cu patriarhul Alexandru el le-a icircnrăutăţit şi mai mult şi conflictul s-a acutizat conducacircnd la convocarea primului sinod ecumenic Ceea ce trebuie reţinut icircnsă din textul scrisorii este statutul superior pe care Arie icircl acordă Logosului icircn raport cu restul creaturii Logosul deşi creatură icircn substanţa sa nu este o creatură ca celelalte ci o creatură perfectă κτίσμα τοὔ θεοὔ τελε ονῖ 39 Dacă Dumnezeu ar fi vrut să creeze o altă făptură perfectă aceasta n-ar fi putut fi decacirct cel mult egală cu aceea a Logosului dar icircn nici un caz superioară 40 Doar el a fost creat direct de către Dumnezeu Tatăl toate celelalte creaturi au fost aduse la existenţă prin el adică depind nu direct de Dumnezeu ci de Logosul creatorul lor şi-i sunt astfel necesarmente inferioare Duhul icircnsuşi ca al treilea ipostas a fost creat prin el ca primă operă a sa şi de aceea icirci este inferior cu atacirct mai mult restul creaţiilor sale Toate au fost create icircn timp doar el Logosul a fost creat icircnaintea timpurilor deci direct de către Tatăl Toate sunt supuse schimbării datorită naturii lor create Logosul singur deşi creat este imuabil desigur nu ca Dumnezeu adică prin propria-i fiinţă ci datorită hotăracircrii voinţei sale neclintite Din acest motiv a meritat el bdquoviaţa şi existenţa şi splendorile slavei pe care Tatăl i le-a conferitrdquo adică statutul de primă creatură şi de instrument al creaţiei tuturor celorlalte Icircn aceste condiţii Logosul este icircntr-adevăr acea fiinţă intermediară icircntre Dumnezeul cel infinit diferit de lume şi lumea materială absolut inferioară prin icircnsăşi esenţa ei de creatură Fără să fie asemenea lui Dumnezeu Logosul este icircnsă diferit şi faţă de lumea materială Inferior lui Dumnezeu Logosul este totuşi superior icircntregii creaţii Avacircnd icircnsă cacircte ceva atacirct din Dumnezeu cacirct şi din lumea creată Logosul este cu adevărat acel mijlocitor capabil să explice actul creaţiei şi al revelării lui Dumnezeu icircn lume dar şi apropierea acesteia de Dumnezeu urcuşul ei spre cele superioare

Am studiat pacircnă aici relaţia Logosului cu Dumnezeu Tatăl Care este icircnsă relaţia sa cu Duhul Sfacircnt Arie menţionează icircntr-adevăr pe alocuri şi persoana Duhului Sfacircnt Consideraţiile sale relative la cea de a treia persoană a Sf Treimi sunt icircnsă cu totul obscure şi dispersate Cu privire la această problemă Tixeront face următoarea remarcă

38 Ortiz de Urbina op cit pp252-253 CJ Hefele op cit p357 n1

39 J Tixeront op cit vol2 p26 jos

40 Atanasie De synodis 46 la J Tixeront op cit vol2 p26 n1

bdquoAsupra Duhului Sfacircnt fragmentele lui Arie sunt foarte puţin explicite El admite ipostasul (Duhului) ca formacircnd alături de Tatăl şi de Fiul o treime Dar Duhul Sfacircnt este icircn viziunea sa infinit icircndepărtat separat de celelalte două persoane le este străin prin esenţă el nu posedă nici măcar aceeaşi slavă cu ele Arie făcea probabil din Duhul o creatură a Fiului Acest punct al doctrinei sale a rămas icircn umbră pacircnă icircn ziua icircn care a fost pus icircn lumină de erezia macedonianărdquo 41 Atunci cacircnd ajunge să se refere la cea de a treia persoană treimică Arie o face icircn intenţia de a arăta că Logosul este diferit atacirct faţă de Tatăl cacirct şi de faţă de Duhul ca icircn următorul fragment bdquoDivizate prin natură cu totul icircndepărtate disjuncte străine şi fără nici o legătură icircntre ele sunt esenţele Tatălui Fiului şi Duhului Sfacircnt zice el ei sunt cu totul neasemănători icircn ceea ce priveşte esenţa şi slava (distanţa dintre ei icircntinzacircndu-se) la infinit Deci el (Fiul) nu are o esenţă şi o slavă asemănătoare el diferă total de Tatăl şi de Duhulhelliprdquo 42 Sensul acestui text este acela că Logosul diferă de Dumnezeu Tatăl deoarece icirci este cu totul inferior şi subordonat dar el diferă radical şi de Duhul Sfacircnt căruia icirci este cu totul superior ba chiar creator astfel el este o fiinţă intermediară Menţionarea celei de a treia persoane adică a Duhului Sfacircnt era menită astfel să pună icircn evidenţă diferenţa considerabilă a Logosului faţă de creatură Duhul Sfacircnt este abordat de Arie ca simbol al creaturii propriu-zise al lumii noastre materiale din care face parte ca primă creatură a Logosului Cu alte cuvinte atunci cacircnd se referă la Duhul Sfacircnt Arie o face pentru a arăta că Logosul este de fapt un mediator icircntre Dumnezeu Tatăl simbol al transcendenţei absolute faţă de lume pe de o parte şi Duhul Sfacircnt simbol al lumii materiale prima şi cea mai icircnaltă dintre creaţiile Logosului

Icircn aceste condiţii Treimea ariană este o realitate care s-a constituit progresiv nu una care să fi existat ca atare din eternitate Acest lucru reiese din fragmentele icircn care Arie neagă faptul că paternitatea ar fi o calitate eternă icircn Dumnezeu Iată un text pe care-l reproduce Sfacircntul Atanasie şi icircn care Arie este cacirct se poate de explicit ldquoDumnezeu Pricipiul a tot zice el numai El este fără principiu Fiul născut din Tatăl icircn afara timpului creat şi format icircnainte de veacuri nu era icircnainte de a fi născut născut icircnsă icircn afară de timp icircnaintea tuturor lucrurilor el deţine existenţa din Tatăl El nu este etern şi coetern cu Tatăl nici conenăscut el nu are existenţă icircn acelaşi timp cu Tatăl cum zic unii despre relaţii ςὀ τίνες λέγουσι τὰ πρ ςὸ τί introducacircnd astfel două principii nenăscute Ci monadă şi principiu universal Dumnezeu este deasupra a tot Iată pentru ce el este

41 J Tixeront op cit vol2 p27-28

42 Ortiz de Urbina op cit p255

anterior Fiuluirdquo43 Trebuie spus aici că icircn această negare a calităţii Tatălui de a fi Tată din eternitate Arie nu era icircntru totul original Patriarhul Dionisie al Alexandriei din secolul al III-lea afirmase deja icircntr-o scrisoare către papa Dionisie al Romei că bdquoDumnezeu n-a fost din totdeauna Tată deci Fiul nu a existat din totdeaunardquo44 Mai icircnaintea acestuia chiar gnosticul Valentin spusese că bdquola icircnceput Dumnezeu nu era Tatăhelliprdquo45

Aşadar anterior naşterii Fiului a Logosului Dumnezeu era doar monadă Arie spunea următoarele bdquoIcircnţelege că mai icircntacirci a fost Unul (adică monada Dumnezeu simplu nn) iar Doimea (adică Dumnezeu devenit Tată ca urmare a naşterii Fiului Său nn) n-a fost icircnainte de a fi existat concret Fiul Dumnezeu (Tatăl) este icircnainte de a fi Fiulrdquo46 Deci Doimea constituită de Tatăl şi de Fiul este posterioară Monadei iniţiale constituită de solitudinea paternă Aceeaşi concepţie o manifestă Arie şi despre Duhul Sfacircnt Dacă a fost o vreme cacircnd Doimea icircncă nu exista deoarece nu fusese creat Fiul atunci a fost o vreme cacircnd Treimea nici ea nu exista pacircnă să fie creat Duhul Sfacircnt Sfacircntul Atanasie redă acest ultim aspect al doctrinei ariene icircn termenii următori bdquoDacă Duhul este creatură iar creaturile sunt din cele ce nu sunt (adică din nimic nn) e vădit că a fost o vreme cacircnd n-a fost Treimea ci Doimea Or ce ar putea spune cineva mai contrar credinţei decacirct aceasta Căci aceştia (arienii nn) spun că Treimea rezultă din prefacere şi progres şi există o Doime care aşteaptă să se facă o creatură care să se unească cu Tatăl şi cu Fiul şi să apară astfel Treimeardquo47

43 I Chevalier Sf Augustin et la pensee greque Les relations trinitaires Freiburg 1940 p109 n1

44 I Chevalier Sf Augustin et la pensee greque Les relations trinitaires p110

45 E de Faye Le gnosticisme Beauchesne Paris 1924 p34

46 Sf Atanasie cel Mare Despre sinoade icircn ldquoPărinţi şi scriitori bisericeştirdquo Ed Inst Biblic şi de Mis Ortodoxă Bucureşti 1988 vol XVI p121-122

47 Sf Atanasie cel Mare Despre Sfacircntul Duh către acelaşi Serapion icircn ldquoPărinţi şi scriitori bisericeştirdquo Ed Inst Biblic şi de Mis Ortodoxă

După moartea lui Arie concepţia sa a fost continuată şi nuanţată de anomeii radicali Urmaşi direcţi ai marelui eretic anomeenii susţineau că bdquoFiul este cu totul neasemănător cu Tatăl κατὰ πάντα νόμοιοςἀ atacirct sub raportul voinţei cacirct şi sub acela al fiinţeirdquo 48 Ei se deosebeau totuşi de Arie icircnsuşi prin felul icircn care concepeau desăvacircrşirea Logosului icircntrupat icircn timp ce Arie credea că acesta a ajuns la demnitatea divină ca o recompensă pentru virtutea pe care a dovedit-o anomeii dimpotrivă considerau această demnitate drept apanajul naşterii sale al filiaţiei sale unice Acest fapt nu-i icircmpiedica icircnsă să deprecieze persoana Logosului icircn planul vieţii liturgice şi practice Astfel ei botezau icircn numele lui Dumnezeu cel necreat al Fiului creat şi al Duhului Sfinţitor procreat de către Fiul cel creat Ei practicau o singură scufundare icircn amintirea morţii lui Iisus Hristos Deprecierea Logosului icircn raport cu Dumnezeu Tatăl i-a condus la o atitudine ireverenţioasă faţă de Scriptură la o respingere a cultului moaştelor şi al sfinţilor iar icircn final chiar la laxism moral 49 Un alt urmaşi al lui Arie a fost Eustaţiu de Sevasta care a cochetat toată viaţa cu arienii icircn special cu partida homoiusienilor adică a acelora care respingeau icircn egală măsură radicalul anomios al arienilor riguroşi cacirct şi homoousios consacrat la Niceea Icircn acord cu partida homoiusienilor Eustaţiu icircnvăţa că Logosul este asemenea Tatălui său dar nu egal cu el Icircn cele din urmă Eustaţiu a sfacircrşit icircn racircndurile macedonienilor a acelei partide care respingea dumnezeirea Sf Duh Spre deosebire de anomeii libertini icircn materie de morală Eustaţiu s-a distins printr-un ascetism riguros Ucenicii săi numiţi eustaţieni au fost condamnaţi la un sinod de la Gangra tocmai pentru exagerările lor ascetice pentru respingerea căsătoriei a cărnii icircn general considerată ca impură etc 50 Atitudinea lui Eustaţiu şi a partizanilor său trebuie pusă icircn legătură cu arianismul său mai exact cu doctrina despre efectele icircnlocuirii sufletului uman de către Logos icircn Iisus Hristos Prin această asumare incompletă umanitatea logosului a fost considerată cu mult superioară celei a oamenilor adevăraţi mai presus de slăbiciunile

Bucureşti 1988 vol XVI p85-86

48 X Le Bachelet Anomeacuteens DTC volI B col1323

49 X Le Bachelet Anomeacuteens DTC volI B col1324 1325

50 S Salaville Eusthate de Seacutebaste DTC volV B col15666-1571 Eustathiens DTC volV B col 1572

obişnuite şi de aceea model de urmat Pentru a realiza aceleaşi efecte icircn propria natură umană Eustaţiu n-a găsit alt mijloc decacirct ascetismul său extraordinar de riguros dus pacircnă la deprecierea umanului icircn general Cel care i-a continuat icircnsă concepţia trinitară a fost Eunomiu ajuns episcop de Cyzic

Care era icircn aceste condi ii doctrina ariană icircn materie de hristologie ț bdquoGrave erau consecinţele arianismului icircn ceea ce priveşte icircntruparea şi răscumpărarea spune X Le Bachelet Persoana lui Hristos nu mai era o persoană cu adevărat divină devreme ce Logosul icircntrupat la plinirea vremii nu mai era el icircnsuşi un Dumnezeu adevărat Din această cauză opera sa răscumpărătoare icircşi modifica profund conţinutul icircn loc să fie teandrică acţiunea şi influenţa lui Hristos nu mai era decacirct una de ordin moral mai mult sau mai puţin umană Un alt rezultat a fost acela că arienii au ajuns să nu mai recunoască icircn Hristos decacirct un trup fără suflet uman ψυχονἄ sau un suflet fără raţiune ψυχὴ

λογοςἄ ei pretindeau că salvează astfel unitatea persoanei pe care prezenţa simultană a celor două spirite finite Logosul şi sufletul uman ar fi compromis-o Mulţumită acestei suprimări ei puteau atribui Logosului direct cunoaşterea limitată afectele de tristeţe de bucurie şi altele de acest fel (care se atribuie doar oamenilor nn) Mărturii explicite (ale scriitorilor vremii) atribuie această doctrină fie arienilor icircn general fie fondatorului lor icircnsuşihellip Sf Epifanie prezintă această doctrină ca un loc comun al lucianiştilorhellip Hristos al arienilor devenea astfel o fiinţă particulară complet diferită de Omul-Dumnezeu deoarece el nu mai era nici Dumnezeu adevărat nici om adevărathelliprdquo 51 Arie icircnsuşi n-a lăsat nici o referire cu privire la părerea sa icircn această problemă bdquoFragmentele care au supravieţuit din operele lui Arie spune şi Tixeront nu conţin nimic cu privire la această chestiune anume dar se ştie de la autori care au tratat despre doctrina lui că aceasta (adică doctrina mentorului său nn) era şi icircnvăţătura luirdquo 52

Potrivit arienilor deci Logosul devenit Hristos a icircnlocuit icircn firea umană pe care a asumat-o sufletul cu alte cuvinte ceea ce a asumat a fost doar un trup fără suflet

ψυχονἄ După alţii el ar fi icircnlocuit nu icircntreg sufletul ci numai partea raţională a acestuia ceea ce a asumat astfel ar fi fost un trup cu suflet senzitiv dar fără raţiune ψυχὴ λογοςἄ Icircn aceste condiţii coboracircrea Logosului icircn lume nu mai era o icircntrupare o icircnomenire adică o asumare a unei naturi umane integrale ci o asumare doar a unui corp de aceea

51 X Le Bachelet Arianisme DTC volI B col1787-1788

52 Atanasie Contra Apollinarium II 3 Teodoret Haeretic Fabul V 11 un fragment atribuit Sf Atanasie icircn PG XXVI 1292 la J Tixeront op cit vol2 p27 n3

icircntruparea devenea de fapt o icircncorporare Această nuanţă apare formal afirmată icircntr-un simbol arian al lui Eudoxiu de Constantinopol bdquoLogosul se spune icircn acest simbol s-a icircncarnat nu s-a icircnomenit căci el n-a asumat şi sufletul uman σαρκοθέντα ο κὐ

ναντθρωπήσανταἐ ο τεὔ γ ρὰ ψυχ νὴ νθτρωπίνηνἀ νείληφενἀ (ὀ λόγος) 53 Diferenţa dintre cei doi termeni definea exact natura icircntrupării Logosului după arieni prin icircntrupare Logosul a asumat numai carnea noastră numai un trup material aşa cum sugerează verbul σαρκοθέντα iar nu o natură umană integrală adevărată Icircn consecinţă nefiind un Dumnezeu adevărat Logosul nu era nici om adevărat Ca să fie om adevărat icircntruparea Logosului ar fi trebuit să fie asumarea naturii unui om adevărat aşa cum sugerează verbul ναντθρωπήσανταἐ

Hristologia ariană trebuie foarte precis definită pentru a fi cu adevărat icircnţeleasă Astfel diferenţa dintre cele două verbe nu trebuie să ne facă să credem că Hristosul arian ar fi fost o fiinţă compozită adică Logosul semi-divin sălăşluind icircntr-un trup omenesc Asumarea numai a trupului fără suflet sau şi a sufletului dar fără partea sa raţională icircnsemna pentru arieni că Logosul subzistă ca o fiinţă nu numai nedeplină sub aspectul divinităţii dar nedeplină nici sub aspectul umanităţii sale Aceasta icircnseamnă că trupul asumat de Logos nu mai este un trup obişnuit din materie obişnuită ci un trup material cu totul transformat icircn substanţa Logosului icircnsuşi Esenţa Logosului icircntrupat este astfel unică un fel de amestec omogen de divin şi uman un Logos transformat icircn trup sau un trup transformat icircn Logos Iată de ce au ajuns arienii să atribuie icircnsăşi acestei esenţe slăbiciunile umane menţionate icircn Evanghelie şi cunoaşterea limitată Sf Atanasie descrie această particularitate a hristologiei ariene icircn termenii următori bdquoArie icircnvaţă că icircn Hristos corpul a servit icircn mod simplu de icircnveliş condiţiei sale divine şi că Logosul a intervenit numai pentru omul interior sau pentru suflet atunci cacircnd el icircndrăzneşte să atribuie icircn mod direct divinităţii capacitatea de a suferi (pe cruce) şi icircnvierea (sn)rdquo 54 La racircndul său Augustin raportează acelaşi lucru despre opiniile ariene icircn această problemă El remarcă icircn acelaşi timp că ereziile ariene cu privire la sufletul uman al lui Iisus Hristos erau mai puţin cunoscute deşi nu mai puţin reale după cum o dovedesc spune el atacirct lucrările lor cacirct şi expozeurile orale55

53 Eustaţiu la Antiohiei PG XVIII 689 Atanasie Contra Apollinarium I 15 Epifanie Haer LXIX 19 Grigore de Nazianz Epist CI la J Tixeront op cit vol 2 p 27 n 4

54 J Schwane op cit vol2 p395 n1

55 J Schwane op cit vol2 p396 n1

Arienii au ajuns deci să atribuie afirmaţii ale Macircntuitorului ca cele din Matei XXIV 36 nu naturii sale umane asumate ci icircnsăşi esenţei sale proprii Este vorba despre afirmaţia Macircntuitorului că ziua precisă a judecăţii de la sfacircrşitul timpurilor nu o cunoaşte nici măcar Fiul ci numai Tatăl Icircn viziunea lor această afirmaţie era icircncă o dovadă a inferiorităţii Logosului faţă de Dumnezeu Tatăl Aceasta icircnsemna că asumacircnd un trup omenesc coboracircnd pacircnă la nivelul unei naturi inferioare ca cea umană Logosul a suferit modificări corespunzătoare icircn chiar propria sa esenţă pacircnă la punctul unei ignoranţe totale icircn ceea ce priveşte viitorul ultim al creaţiei O atare ignoranţă era icircn opinia lor una din dovezile cele mai solide icircn favoarea afirmaţiei că Logosul nu are nimic comun cu Tatăl său el nefiind un Dumnezeu adevărat ca Tatăl adică un Dumnezeu care să aibă o cunoaştere absolută a tuturor lucrurilor 56 Dar Logosului nu-i lipseşte numai atotcunoaşterea divină icirci lipseşte şi caracterul imuabil Acesta este icircncă un motiv ndash spuneau arienii ndash pentru care el este inferior Tatălui Arie atribuie acest caracter schimbător esenţei icircnsăşi a Logosului bdquoPrin natura sa Logosul este ca noi toţi supus schimbării dar liber icircn sine icircnsuşi Icircn măsura icircn care vrea el rămacircne bun (adică de partea binelui nn) Dacă vrea el se poate schimba ca şi noi deoarece el prin natura sa este supus schimbării Iată pentru ce Dumnezeu prevăzacircnd că va fi bun i-a dăruit de mai icircnainte această slavă pe care ca om a cucerit-o mai apoi prin propria virtute Aşadar tocmai pentru că Dumnezeu a cunoscut de mai icircnainte cele ce el avea să lucreze l-a făcut să se nască astfelhelliprdquo 57

Pacircnă la ce punct s-ar fi putut schimba Logosul Pacircnă unde ar fi putut el coboricirc Se pare că arienii nu s-au ferit să meargă pacircnă la capăt şi să dea răspunsul radical Patriarhul Alexandru al Alexandriei scriind episcopilor orientali despre noua erezie şi despre cutezanţa ei nemaiauzită relatează că atunci bdquocacircnd cineva le-a cerut să precizeze dacă Logosul lui Dumnezeu s-ar fi putut schimba cum s-a schimbat diavolul ei n-au avut teamă să afirme da ar fi putut Natura sa spun aceştia este icircntr-adevăr supusă schimbării devreme ce el poate fi născut şi este supus schimbăriirdquo 58 Aşadar Hristosul

56 J Schwane op cit vol2 p395

57 Ortiz de Urbina op cit p254-255

58 Ortiz de Urbina op cit p251

arian este Logosul icircnsuşi care suportă actele naşterii ale suferinţei pe cruce şi ale morţii icircn icircnsăşi natura sa intimă semi-divinăsemi-trupească Icircn asemenea condiţii docetismul este inevitabil Lipsesc icircnsă documentele care să ateste aşa ceva Această consecinţă va deveni icircnsă evidentă la Apolinarie de Laodiceea Informa ii care sprijină ipoteza le oferăț SF Atanasie icircn lucrările sale Către Epictet Către episcopul Adelfie i Către Maximș filozoful 59 Augustin confirmă i el această presupunere spunacircnd icircn ș Contra unui cuvacircnt al arienilor că ace tia anticipau doctrina lui Apolinarie de Laodiceea bdquocacirct despre ereticiiș mei mă refer la arieni se vede din disputele lor că nu gacircndesc doar că icircn Treime naturile sunt diferite ci i că Hristos n-a avut suflet umanrdquo ș 60

2 Eunomiu al Cyzicului

Eunomiu a fost şeful partidei anomeilor Icircn celebra sa Apologie pe care avea s-o combată Sfacircntul Vasile cel Mare Eunomiu reia ideea lui Arie că Fiul nu a putut exista icircnaintea naşterii sale din Tatăl or dacă naşterea este devenire schimbare icircnseamnă că Fiul a venit la existenţă ca Fiu printr-un act de devenire printr-un act prin care el a trecut de la starea de inexistenţă la aceea de existenţă ca Fiu al Tatălui Fiul va spune Eunomiu s-a constituit ca Fiu abia icircn urma actului naşterii sale din Tatăl de aceea el n-a putut exista din eternitate alături de Tatăl aşadar spuneau arienii a fost o vreme cacircnd el nu exista Dar iată aceste argumente icircn formularea lui Eunomiu icircnsuşi bdquoCăci zice el nici sămacircnţa nu este (icircncă) om Nici piatra nu este (icircncă) casă ele devin una om cealaltă casă (abia ulterior adică abia prin actul naşterii şi respectiv al construcţiei nn) Or este cel mai religios lucru din lume acela de a pune icircn paralel cu aceste fiinţe naşterea Fiului Dacă fiecare dintre ele devine atunci cacircnd icircncă nu era ndash căci nu devine ceea ce era deja mai icircnainte ndash cum va putea fi vindecat cel care afirmă că Fiul a fost născut atunci cacircnd deja exista Căci dacă el exista icircnaintea naşterii sale atunci el este nenăscutrdquo61 bdquoIar dacă

59 Vezi toate aceste lucrări icircn PSB vol16 pp 168-190

60 Augustin Contra unui cuvacircnt al arienilor V 5 icircn Augustin Oeuvres completesI Paris 1870 vol 26 p580

61 Eunomiu Apologia icircn ldquoSources chretiennesrdquo vol 305 p261

el este nenăscut atunci el nu mai este Fiu şi dacă este Fiu el nu e nenăscutrdquo62 bdquoDat fiind că substanţa lui Dumnezeu nu admite naşterea ndash de vreme ce el este nenăscut ndash nici separarea sau icircmpărţirea ndash de vreme ce el este incoruptibil ndash şi că nu există nimic altceva pentru a servi drept substrat naşterii Fiului noi spunem că Fiul a fost născut cacircnd nu erardquo63 bdquoIată pentru ce conchide Eunomiu Fiul nu este Dumnezeu ci creatură a Tatălui deoarece substanţa sa a fost născută atunci cacircnd nu era icircnaintea propriei sale constituţiirdquo64 Asemenea lui Arie el considera că Iisus Hristos nu putea fi Dumnezeu mai mult decacirct Logosul icircnsuşi Ca şi mentorul său Eunomiu credea că Logosul a icircnlocuit icircn Iisus raţiunea sau sufletul acestuia asumacircnd doar trupul carnea bdquoCel ce icircn zilele mai de pe urmă s-a făcut om nu a luat un om (n-a asumat fire omenească nn) din suflet şi din truprdquo ci a luat o fire formată numai din trup65 Deprecierea persoanei Logosului s-a manifestat la Eunomiu prin abandonarea icircn cele din urmă de a mai celebra Sfintele Taine 66 Trebuie văzută aici o reminiscen ă din Origen care cum am văzut mai sus aț declarat la un moment dat că nu se cuvine să ne icircnchinăm unei creaturi adică Fiului ci numai lui Dumnezeu Tatăl că icircnsu i Macircntuitorul s-a icircnchinat Tatăluiș

Aceleaşi raţiuni icircl conduc pe Eunomiu să afirme că şi Duhul nu este Dumnezeu ci creatură deoarece dacă purcede nici el n-a putut exista icircnaintea purcederi sale bdquoSfacircntul Duh spune el care este al treilea icircn ordine nu ar putea fi primul icircn ceea ce

62 Eunomiu Apologia icircn ldquoSources chretiennesrdquo vol 305 p257

63 Eunomiu Apologia icircn ldquoSources chretiennesrdquo vol 305 p263-264

64 Eunomiu Apologia icircn ldquoSources chretiennesrdquo vol 305 p259

65 La Grigorie de Nyssa Contra lui Eunomiu II PG LXV 544 D-545 A la I G Coman Şi Cuvacircntul trup s-a făcut Hristologie şi mariologie patristică Timişoara 1993 p31-32 n38

66 X Le Bachelet Eunomius icircn DTC volI B col1507 1503

priveşte natura căci acesta este Dumnezeu Tatăl Ar fi icircntr-adevăr absurd şi singular ca acelaşi să aibă cacircnd primul loc cacircnd al treilea (hellip) Duhul nu are aceeaşi substanţă nici cu Monogenul (adică cu Unul Născut cu Fiul nn) căci el n-ar fi fost numărat după acesta ca avacircndu-şi propriul ipostas (propria substanţă nn) (hellip) Nu există deci un al doilea alături de Tatăl şi care să fie nenăscut căci nu există decacirct un singur şi unic Nenăscut şi nu există un altul nici alături de Fiul şi care să fie un născut căci nu există decacirct un singur şi unic Monogen (Unulnăscut) Există icircnsă un al treilea icircn natură şi icircn ordine creat la porunca Tatălui şi prin activitatea Fiului νεργειἐ ᾷ δε τοῦ ιοὑ ῦ γενόμενον El este cinstit icircn al treilea racircnd ca primă creatură a Monogenului cea mai mare dintre toate şi singura ca atare Divinitatea şi puterea demiurgică-i lipsesc dar el este plin de puterea de a sfinţi şi a icircnvăţardquo67

3 Arianismul tacircrziu

Volumul 146 al colec iei ț Sources chreacutetiennes con ine ț două omilii cu autor anonim care sunt icircn realitate două predici pentru prima zi a Săptămacircnii Mari a Sfintelor Pa ti Ele au fost redactate cel mai probabil către mijlocul sau icircn a două jumătate aș secolului al IV-lea 68 Cele două omilii dovedesc mai mult decacirct orice alt document arian rădăcinile gnostice ale acestei mari erezii Argumentarea autorului icircncepe cu evocarea robiei icircn care zăcea umanitatea sub puterea Demiurgului pacircnă la venirea Macircntuitorului bdquoIcircnaintea coboracircrii tale din ceruri pe pămacircnt (πρὸ γ ρὰ τ ςῆ ο ςῆ πἀ rsquoο ραν νὐ ῶ ε ςἰ γ ςῆ καταβ σεωςά ) eu eram captivul demonilor pe tine Creatorule te ignoram i adoramș crea ia drept creatoare icircmi imaginam materia ca auto-cauzată (ț α τ ματονὐ ό φανταζ μενἐ ό τ νὴ κτ σινί προσεκ νουνύ ςὡ κτ στηνί ) icircn u urătatea mea icircnvă am din propria voin ăș ț ț artele demonilor autorul răului (ὁ ρχ κακοςἀ έ ) folosise icircmpotriva mea armele sale tiranice Cel rău inten ionat (ț ργανονὄ με τ ςῆ δ αςἰ ί ὁ δυσμεν ςὴ κατεσκε ασεύ κακ ασί ) făcuse din mine instrumentul propriei sale răută i Eu zeificam cerul i ignoram pe celț ș care l-a desfă urat adoram soarele i nu cuno team pe cel care l-a aprins veneram luna iș ș ș ș dispre uiam pe creatorul ei mă icircnchinam astrelor i-l respingeam pe artizanul lorț ș

67 Eunomiu Apologia icircn ldquoSources chretiennesrdquo vol 305 p285-286

68 J Lieacutebaert Deux homeacutelies anomeacuteens pur lrsquooctave de Paques Introduction text traduction et notes icircn Sources chreacutetiennes vol146 p38

icircnconjuram de respect arborii i pietrele ridicam temple i altare icircmpotriva ta Creatoruleș ș atinsesem norii cu răutatea mea Căci odată coruptă legea naturală trăiam fără discernămacircnt asemenea jivinelor ira ionalerdquo ț 69 bdquoTu e ti arhistrategul ( eful armatelorș ș cere ti) Domnului love te-l pe autorul răului (ș ș ρχιστρ τηγοςἀ ά π ρχειςὑ ά κυρ ουί τ νὸ

ρχ κακονἀ έ τρ σονῶ ) 70 răpe te-i armele tiranului căci tu ai puterea cea de neicircnvinsș Eliberează-ne din robia pe care am icircndurat-o din cauza u urătă ii noastre scoate-ne dinș ț eroare i poartă-i pe rătăci i pe umerii tăi ș ț Apleacă- i Doamne urechea spre ruga meaț (Psalmul V 2) Arat-o fecioară pe curtezană schimb-o icircn femeie castă pe femeia adulteră fă-o rodnică pe cea stearpă schimbă neghina-n gracircu bun transformă spinii icircn trandafiri altoie te măslinul sălbatic pentru a face din el un măslin roditor slăve te-l pe celș ș abandonat fă-o mamă a multor copii pe cea care nu are niciunul Căci totul este posibil cacircnd tu vrei icircn simpla ta voin a tu posezi deja puterea (ț π νταά γ ρὰ δυνατά σοι τανὅ θ ληςέ νἐ γ ρὰ τῷ θ λεινέ χειἔ τὸ δ νασθαιύ )rdquo 71

Părăsind domeniul metafizicii autorul intră icircn acela al istoriei Vechiului Testament bdquoIudeul zice el s-a bucurat de ale tale voi gusta i eu din binefacerile tale tuș l-ai condus afară din Egipt scoate-mă i pe mine din gre eală Tu l-ai răscumpărat dinș ș macircna lui faraon eliberează-mă i pe mine din macircna celui rău Tu l-ai condus prin Mareaș Ro ie condu-mă i pe mine prin cristelni a botezului Tu l-ai icircndrumat cu stacirclpul cel deș ș ț foc luminează-mă i pe mine cu Duhul tău cel Sfacircnt El a macircncat pacircinea icircngerilor dă-miș i mie trupul tău cel sfacircnt El a băut din stacircncă amestecă i pentru mine sacircngele coasteiș ș

tale El a primit tablele legii scrie icircn carnea inimii mele evangheliile tale Tu i-ai trimis lui pe profe i trimite-mi i mie pe apostolirdquo ț ș 72 Plecacircnd apoi de la versetul 2 al psalmului

69 Anonimul anomeu Deux homeacutelies anomeacuteens pur lrsquooctave de Paques Homeacutelie I 4 icircn Sources chreacutetiennes vol146 p63

70 J Lieacutebaert atrage atenția aici asupra antitezei dintre bdquocel rău ἀρχέκακονrdquo tiranul lumii căzute și bdquoarhistrategul ἀρχιστράτηγοςrdquo Hristos salvatorul ceresc (p65 n2)

71 Anonimul anomeu Deux homeacutelies anomeacuteens pur lrsquooctave de Paques Homeacutelie I 6 icircn Sources chreacutetiennes vol146 p65-67

72 Anonimul anomeu Deux homeacutelies anomeacuteens pur lrsquooctave de Paques Homeacutelie I 9 icircn Sources chreacutetiennes vol146 p69

al 11-lea omilia a doua continuă ruga bdquoSalvează-mă Doamne tu care l-ai salvat pe Noe din naufragiul universal tu care l-ai salvat pe Lot din focul necru ător tu care l-ai salvatț pe Avraam din macircna celor cinci regi tu care l-ai salvat pe Isaac din lupta cu păstorii tu care l-ai salvat pe Iacob de macircnia lui Esau tu care l-ai salvat pe Iosif din macircna fra ilorț săi tu care l-ai salvat pe Iov de tirania celui rău tu care l-ai salvat pe Moise de macircndria lui faraon salvează-mă i pe mine de vrăjmă ia lui Saul hellipAm căzut de bunăvoie icircnș ș cursele vrăjma ului m-am lăsat legat fără speran ă icircn lan urile celui rău am căzut fărăș ț ț speran ă icircn undi a tiranului Din rege al lui Israel am devenit sclavul pasiunii mele dinț ț stăpacircn peste armate am devenit prizonier al celui tiran eu care am zdrobit leii am fost dominat de frumuse ea unei femei eu care am icircnvins popoare vrăjma e am fost icircnvins deț ș dorin a pentru o femeie eu care m-am ridicat la demnitatea unui profet am fost lipsit deț profe ie din cauza u urătă ii mele Icircn lacrimi strig i mă prostern la picioarele taleț ș ț ș Salvează-mă Doamnerdquo 73

Dacă pacircnă aici nu este clară aplecarea autorului spre erezie de aici icircncolo lucrurile se schimbă cacircnd intră icircn detaliile hristologiei Cel care a coboracirct din ceruri pe pămacircnt chemat să salveze umanitatea căzută sub robia celui rău nu a asumat o natură umană reală ci a fost doar icircn aparen ă om bdquohellipLa un semn al Celui Nenăscut ai fostț trimis din ceruri pe pămacircnt ca să locuie ti icircn sacircnul unei tinere femei tu conducătorulș cerului i al pămacircntului i ca să iei condi ia de sclav tu stăpacircnul crea iei alături deș ș ț ț Tatălhelliprdquo 74 bdquoEl mielul lui Dumnezeu n-a fost oferit asemenea unei oi sub puterea Legii căci nu icircmpotriva vrerii lui a mers el către patima de pe cruce i nici fără voin a sa aș ț icircndurat el rana lăncii nici prin constracircngere a cunoscut el legea mor ii prin crucificareț Tatăl n-a avut decacirct să ordone Monogenului să plece spre lumea pămacircntească acceptacircnd de bunăvoie fiul (copilul) s-a ridicat de pe tronul său slăvit a trecut nevăzut prin sferele naturilor celor netrupe ti a depă it corurile armatelor arhi-icircngere ti i a ajuns icircn cele dinș ș ș ș urmă lumea pămacircntească A fost purtat la sacircnul unei fecioare el care poartă icircn macircinile sale icircntreaga creatură A apărut icircn starea unui nou-născut el care este anterior veacurilor S-a arătat ca un copil el care formează copiii icircn pacircntecele maicii lor S-a hrănit cu lapte el care schimbă icircn mod nevăzut sacircngele (mamei) icircn lapte (pentru pruncul care suge) A

73 Anonimul anomeu Deux homeacutelies anomeacuteens pur lrsquooctave de Paques Homeacutelie II 5 7 icircn Sources chreacutetiennes vol146 p101

74 Anonimul anomeu Deux homeacutelies anomeacuteens pur lrsquooctave de Paques Homeacutelie I 5 icircn Sources chreacutetiennes vol146 p65

fost purtat icircn bra e el care dirijează la un semn toată crea ia Pentru oameni el care aț ț asumat slăbiciunile oamenilor rămacircnacircnd icircnsă ceea ce era icircnaintea veacurilor (με ναςί α τ ςὐ ὸ περὅ πρὸ α νωνἰώ π ρχενὑ ῆ ) Căci el nu s-a transformat ( υτεὄ μετ πεσενέ ) din mai bogat icircn mai sărac el nu s-a schimbat ( υτεὄ τρ πηἐ ά ) din mai mult icircn mai pu inț faptul de a fi icircmbrăcat carnea nu i-a alterat natura sa divină ( υτεὄ ἡ περιβολὴ τ ςῆ σαρκ ςὸ τ νὴ θε τητοςό λλο ωσεἠ ί φ σινύ ) asumarea trupului nu i-a mic orat ipostasul său deș Monogen ( υτεὄ ἡ ν ληψιςἀ ά τοῦ σ ματοςώ τ νὴ τοῦ μονογενο ςῦ σμ κρυνενἐ ί

π στασινὑ ό ) rămacircnacircnd ceea ce era icircnaintea veacurilor de bunăvoie el s-a oferit să aducă macircntuire oamenilorrdquo 75

Cu toată această condescenden ă asumată voluntar de Monogen el n-a fost unț simplu om bdquoCăci dacă Hristos ar fi fost un simplu om moartea ar fi avut asupra lui putere ca supra tuturor oamenilor (εἰ γ ρὰ νθρωποςἄ ψιλ ςὸ ὁ Χριστ ςό καὶ α τοὐ ῦ νἂ ςὡ π ντωνά νθτρ πωνἀ ώ κυρ ευσενἐ ί ὁ θ νατοςά ) 76 Urci pe firul vechii istorii i rămacirci uimitș icircn fa a mor ii Domnului Abel a fost ucis i crea ia nu a fost tulburată Avraam a fost pusț ț ș ț icircn mormacircnt i mormintele nu s-au deschis Isaac a murit i iadul n-a murit Iacob a fostș ș icircngropat i cei icircngropa i n-au icircnviat Iosif a fost depus lacircngă părin ii săi i trupurileș ț ț ș sfin ilor nu s-au ridicat Isaia a fost tăiat i soarele nu s-a icircntunecat Ieremia a fostț ș trangulat i luna nu s-a stricat Nabuth a fost omoracirct cu pietre i pămacircntul nu s-a clintitș ș ș

Zaharia a fost gacirctuit i ziua nu s-a schimbat icircn noapte Ioan a fost decapitat i voalulș ș templului nu s-a rupt icircn două Cacircnd Hristos a suferit icircnsă icircn trup soarele s-a oprit din drumul său luna i-a pierdut strălucirea fe ii sale pămacircntul s-a cutremurathellip Icircnvăluit icircnș ț giulgiu el a despuiat iadul a semănat groază icircn racircndurile păzitorilor iadului i a sfăracircmatș fără efort por ile iadului A ie it din mormacircnt icircmpreună cu capturile sale de război aț ș apărut femeilor a ezate icircn jurul mormacircntului por iile fiind icircncuiate el a intrat totu i prinș ț ș ele la apostoli lui Toma cel necredincios el i-a arătat coasta sa pentru a-l face credincioshelliprdquo 77

De i superior tuturor oamenilor Monogenul nu este totu i Dumnezeul supremș ș

75 Anonimul anomeu Deux homeacutelies anomeacuteens pur lrsquooctave de Paques Homeacutelie I 1-2 icircn Sources chreacutetiennes vol146 p59 J Lieacutebaert precizează că sensul lui ἐσμίκρυνεν este aici unul pur moral (p37 n2)

76 Hristos nu a fost așadar bdquoun simplu om ἄνθρωπος ψιλὸςrdquo adică un om adevărat ci o ființă intermediară icircntre Dumnezeu și om nici Dumnezeu deplin adevărat ca Dumnezeu Tatăl dar nici om adevărat ca ceilalți oameni

Anomeismul autorului omiliilor apare aici fără echivoc Pornind de la strigătul din rugăciune Auzi Doamne strigătul meu autorul icircl prezintă i ca strigăt al cre tinuluiș ș care- i proclamă credin a bdquoVoi striga puterea absolută a Tatălui i medierea ta (caș ț ș Monogen mediator nm) trimiterea ordonată de Cel Nenăscut i supunerea ta (ca Fiuș nm) (κρ ζωά γ ρὰ τ νὴ τοῦ Πατρ ςὸ α θεντει νὐ ά καὶ σ νὴ μεσιτε ανὶ τ νὴ τοῦ γενν τουἀ ή

ποστολ νἀ ὴ καὶ τ νὴ σ νὴ παλο νὑ ή ) 78 Icircn timp ce El stă etern (nemi cat) tu ai icircnclinatș cerurile i ai coboracirct (ș τιὅ κε νοςἐ ῖ ε ςἰ τ νὸ α ναἰῶ κ θηταιά καὶ σὺ κλιναςἔ ο ρανο ςὐ ὺ καὶ κατ βηςέ ) 79 icircn timp ce Tatăl dă mărturie din icircnaltul cerurilor tu la Iordan ai primit mărturia lui de i l-ai chemat afară din mormacircnt pe Lazăr cel mort de patru zile tu ai datș totu i slavă lui (Dumnezeu) Tatăl (ș Părinte te slăvesc pentru că m-ai ascultathellip) icircnmul ind pacircinile-n pustie tu ai dat cinste Celui ce t-a născut (ț ridicacircndu- i ochii el aș binecuvacircntathellip) ai fost spacircnzurat trupe te pe cruce dar El a fost cel ce a primit duhul tăuș ( i strigacircnd cu voce tare i-a dat duhulhellipș ș ) ai fost pus icircn mormacircnt dar El a fost cel ce te-a icircnviat din mormacircnt a treia zirdquo 80 bdquoCăci dacă Tatăl nu i-ar fi poruncit voi n-a i fi putut fiț stăpacircni i de fiul său dacă sentin a n-ar fi venit de sus voi n-a i fi fost capabili să văț ț ț recunoa te i Creatorul dacă Tatăl n-ar fi luat hotăracircrea voi n-a i fi putut atingeș ț ț tămăduitorul Un semn i el ar fi pedepsit natura Un semn i el ar fi zdrobit crea ia Darș ș ț

77 Anonimul anomeu Deux homeacutelies anomeacuteens pur lrsquooctave de Paques Homeacutelie I 26-27 icircn Sources chreacutetiennes vol146 p91-93

78 A se observa antiteza dintre auto-icircntemeierea absolută a Tatălui τὴν τοῦ Πατρὸς αὐθεντειάν și medierea μεσιτεὶαν poziția condiționată și condiționantă a Monogenului de mijlocitor icircntre Dumnezeu cel pur spiritual și lumea pur materială (Vezi și comentariile lui J Lieacutebaert p35 n1)

79 A se observa de asemenea antiteza dintre bdquoa sta nemișcat din eternitate εἰς τὸν αἰῶνα κάθηταιrdquo și bdquoa icircnclina cerurile și a coboricirc ἔκλινας οὐρανοὺς καὶ κατέβηςrdquo Tatăl este icircn esența sa imuabil la modul absolut Fiul Monogenul este icircnsă muabil și de aceea diferit ca esență de esența Tatălui său

80 Anonimul anomeu Deux homeacutelies anomeacuteens pur lrsquooctave de Paques Homeacutelie II 11 icircn Sources chreacutetiennes vol146 p107

nu icircmpotriva voin ei lui Dumnezeu (Cuvacircntul) a mers să pătimească pe cruce (ț ο τεὔ γ ρὰ κωνἄ ὁ Θε ςὸ πἐ ὶ τὸ σταυρικ νὸ παρεγ νετοέ π θοςά ) ci prin supunere fa ă de semnulț

părintesc a luat el asupra sa să sufere moartea pentru cei muritorirdquo 81

Coboracircrii sale la icircntrupare acestui descensus cosmic al Logosului icirci urmează ascensus urcu ul său prin icircnviere spre sferele cosmice celeste de unde a venit Dar niciș el nu este o putere absolută ci una relativă condi ionată de puterea absolută a Tatăluiț căci ine să observe autorul omiliilor bdquounul este cel care a fost icircnviat dar altul este celț care-l icircnviază Cum ar putea fi el unul i acela irdquo ș ș 82 Dar nu numai ontologic iș metafizic adică pentru sine icircnsu i el Monogenul nu este icircntemeierea absolută a fiin eiș ț el nu este reperul ultim nici pentru rugăciunea care se icircnal ă către Dumnezeu Departe deț a fi destina ia ei ultimă Monogenul este numai un mediator al rugăciunilor noastre cătreț adevăratul Dumnezeu care este Tatăl De i superior icircngerilor i chiar arhanghelilorș ș Monogenul este inferior totu i Tatălui său bdquoCacircnd rugăciunea iese din buze curate eaș tie să atingă urechile incoruptibile ale Stăpacircnului căci rugăciunea celui drept tie cuș ș

adevărat să icircnduplece divinitatea către milă hellipEa se ridică pacircnă icircn regiunile icircnăl imilorț celeste hellip i icircntr-o clipă ajunge icircn locuin a fiin elor celor netrupe ti unde por ile celeste iș ț ț ș ț

81 Anonimul anomeu Deux homeacutelies anomeacuteens pur lrsquooctave de Paques Homeacutelie I 24 icircn Sources chreacutetiennes vol146 p89 De remarcat aici faptul că suferințele de pe cruce sunt atribuite Monogenului ca Dumnezeu Comentacircnd expresia J Lieacutebaert este de părere că limbajul icircntrebuințat aici de autorul anomeu nu este conform cu ortodoxia ariană (p36 n1) Ideea de a raporta suferințele de pe cruce la icircnsăși ființa divină a Monogenului se icircntacirclnește icircnsă la arieni ca Palladius al Ratiariei cu ocazia Conciliului de la Aquileea din 381 (vezi capitolul următor) Acest amănunt ar putea fi un argument pentru a-l plasa pe autorul nostru mai degrabă către sfacircrșitul secolului al IV-lea decacirct spre mijlocul lui Explicația ar fi aceea că pentru anomei doar esența Tatălui este absolut impasibilă ființa Monogenului chiar dacă el este numit bdquodumnezeurdquo este pasibilă J Lieacutebaert propune calificarea hristologiei ariene ca bdquologopashitărdquo Expresia din text autorizează icircnsă calificarea ei mai degrabă ca bdquotheopashitărdquo termenul bdquotheosrdquo fiind icircnsă icircnțeles icircn noul arianism ca bdquodumnezeu secundrdquo distinct de bdquodumnezeul primrdquo care este Tatăl

82 Anonimul anomeu Deux homeacutelies anomeacuteens pur lrsquooctave de Paques Homeacutelie I 25 icircn Sources chreacutetiennes vol146 p 91

se deschid Cerul o prime te cu bucurie căci ea nu mai con ine nimic pămacircntescș ț (ο ραν ςὐ ὸ α τ νὐ ὴ μετὰ χαρ ςᾶ ποδ χεταιὑ έ ςὡ μηδ νὲ πιφ ρουσανἐ έ γ ϊνονή ) 83 Icircngerii o icircnso esc cu bucurie căci ea a icircmplinit ceea ce place lui Dumnezeu Arhanghelii oț icircmbră i ează ca pe un prieten Icircncepătoriile (principiile) i Puterile icirci cedează trecereaț ș ș căci ea poartă podoabele sărbătorii văzacircnd ve macircntul ei de fapte bune Domniile oș icircnso esc căci ea s-a străduit să icircmplinească iubirea pentru Creator Heruvimii i Serafimiiț ș icirci arată locul unde stă Paracletul Paracletul salutacircnd-o cum se cuvine o conduce la Dumnezeu Monogenul (ὁ Παρ κλητοςά σπασ μενοςἀ ά γνης ωςί τῷ Μονογενεῖ θεῷ α τ νὐ ὴ προς γειά ) Dumnezeu Cuvacircntul Monogenul o oferă icircn fine icircnaintea Tatălui (ὁ Μονογεν ςὴ θε ςὸ Λ γοςό τῷ Πατρὶ ξ νιονέ α τ νὐ ὴ προσφ ρειέ )rdquo 84

Finalul celei de a doua omilii este apoteotic bdquoAceasta este deci ceea ce strig aceasta este ceea ce proclam peste veacuri Eu păzesc realită ile fără confuzie eu nuț amestec ipostasele ( σ γχυταἀ ύ φυλ ττωά τὰ πρ γματαά οὐ συναναμ γνυμιί τ ςὰ

ποστ σειςὑ ά ) eu in ceea ce tu icircnsu i ai zis eu strig ceea ce tu icircnsu i ai vestit eu păstrezț ț ț ceea ce tu icircnsu i mi-ai transmis icircnvă ceea ce tu icircnsu i ai proclamatrdquo ț ț ț 85 bdquoLegea proclamă Ascultă Israele Domnul Dumnezeul tău este unul Iată-i icircnsă pe sabelienii cei lipsi i deț evlavie adăugacircnd lui Unu al i doi (ț οἱ σαβ λλιοιέ τῷ νἑ ὶ δ οὺ συν πτουσινά ) hellip i pe fiiiș ereticilor imaginacircnd o Triadă consubstan ială de dumnezei (ț καὶ α ρετικ νἱ ῶ πα δεςῖ τρι δαά θε νῶ μοο σιονὁ ύ φαντ ζονταιά )rdquo 86 Men ionarea sabelienilor ca adversarii prin excelen ăț ț ai arianismului este astfel o bună introducere la prezentarea esen ialismului marcelian iț ș

83 Se va remarca această precizare a rugăciunii dezbrăcată de tot ce este pămacircntesc Urcușul rugăciunii icircn această stare este posibil numai pe drumul pe care Monogenul icircnsuși dezbrăcat la racircndul său de haina lui umană icircl va fi făcut prin icircnviere Revenirea sa icircn sferele celeste de unde coboracircse la icircntrupare nu este de conceput icircn arianims altfel decacirct prin eliberarea de materia asumată la nașterea sa din Fecioara Și icircn arianism ca și icircn gnoză materia este rea și destinată pieirii finale Derobarea de materia trupului este posibilă numai icircntr-o hristologie dochetă icircn care icircntruparea nu este reală

84 Anonimul anomeu Deux homeacutelies anomeacuteens pur lrsquooctave de Paques Homeacutelie II 1 icircn Sources chreacutetiennes vol146 p95-97

85 Anonimul anomeu Deux homeacutelies anomeacuteens pur lrsquooctave de Paques Homeacutelie I 12 icircn Sources chreacutetiennes vol146 p71

fotinian care urmează

B PROBLEMA DUHULUI SFAcircNT IcircN ARIANISM

1 Mărturia Sf Atanasie cel Mare bdquoTropiciirdquo lui Serapion de Thmuis

Aflat icircn pustie icircn urma fugii sale din noaptea de 8 spre 9 februarie 356 din calea oamenilor icircmpăratului Constan iu marele patriarh al Alexandriei prime te la un momentț ș dat o interpelare din partea episcopului de Thmuis Serapion icircn problema doctrinei unor eretici pe care el icirci nume te bdquotropicirdquo probabil pentru faptul că dădeau un sens figuratș expresiilor din Scriptură cu privire la Duhul Sfacircnt Ace tia părăsiseră arianismul icircn ceeaș ce prive te doctrina despre inferioritatea Fiului icircn raport cu Dumnezeu Tatăl dar păstrauș vechea erezie icircn ceea ce prive te icircnvă ătura despre Duhul Sfacircnt Atanasie care-i scrie luiș ț Serapion patru epistole pe această temă datate de cercetători icircntre 356 i 361 descrieș doctrina bdquotropicilorrdquo icircn termenii următori bdquohellipPărăsind unii pe arieni pentru hula lor icircmpotriva Fiului cugetă icircmpotriva Duhului i zic nu numai că ș el este creatură ci i că ș e unul din duhurile slujitoare i se deosebe te de icircngeri numai prin treaptăș ș Iar aceasta e numai o luptă prefăcută fa ă de arieni De fapt e o adevărată icircmpotrivire fa ă de dreaptaț ț credin ă Căci precum aceia tăgăduind pe Fiul tăgăduiesc pe Tatăl a a i ace tia grăindț ș ș ș rău de Duhul Sfacircnt grăiesc rău i de Fiul Cele două păr i i-au icircmpăr it icircmpotrivirea fa ăș ț ș ț ț de adevăr căci cugetacircnd unii icircmpotriva Cuvacircntului iar ceilal i icircmpotriva Duhului eiț icircndreaptă aceea i hulă icircmpotriva Sfintei Treimi (icircntregi)rdquo ș 87 Potrivit acestui text tropicii admiteau consubstan ialitatea Fiului cu Dumnezeu Tatăl conform sinodului de la Niceeaț dar nu mai admiteau i consubstan ialitatea Duhului cu Fiul i desigur i cu Tatăl Pentruș ț ș ș ei Duhul era o creatură a Fiului asemenea icircntregului cosmos

Aspectul cu adevărat relevant icircn această afacere este icircnsă faptul că tropicii

86 Anonimul anomeu Deux homeacutelies anomeacuteens pur lrsquooctave de Paques Homeacutelie II 11 icircn Sources chreacutetiennes vol146 p107

87 Atanasie cel Mare Epistola icircntacirci către Serapion 1 icircn colecția bdquoPărinți și scriitori bisericeștirdquo EIBMBOR București 1988 vol 16 p 23

considerau Duhul o crea ie numai a Fiului fără nici un amestec din partea Tatăluiț Tropicii tăgăduiau cu alte cuvinte orice rela ie directă a Duhului cu Tatăl chiar icircnț calitatea sa de creatură Iată cacircteva texte care ilustrează acest aspect bdquoEi zic a a spuneș Sf Atanasie ltdacă Duhul nu e creatură nici unul dintre icircngeri ci purcede din Tatăl urmează că e Fiu i el i astfel sunt doi fii el i Cuvacircntul i dacă e frate (alș ș ș Ș Cuvacircntului nn) cum mai este Cuvacircntul laquoUnul Născutraquo Sau nu sunt egali ci unul se nume te după Tatăl iar celălalt după Fiulgt ș i iară iȘ ș ltdacă e din Tatăl cum de nu se zice i despre el că s-a născut Iar dacă Duhul este al Fiului urmează că Tatăl esteș bunicul Duhuluigtrdquo 88 Cacircteva racircnduri mai jos Atanasie se icircntreabă bdquoCare sunt deci de teptele lor icircntrebări ș ltDacă Duhul nu e creatură (a Fiului ci purcede direct din Tatăl nn) zic ei el este fiu i deci sunt doi fra i (proveni i din Tatăl nn) Cuvacircntul iș ț ț ș elgt Apoi adaugă ltdacă Duhul va lua din Fiul i se va da de către el (hellip) urmează căș Tatăl e bunic i Duhul nepotul luigtș rdquo 89 bdquoEi zic deci ltdacă Duhul Sfacircnt nu e creatură cum a i spus icircnainte ci este icircn Dumnezeu i se dă din Dumnezeu atunci este i el fiu iț ș ș ș sunt deci doi fii el i Fiul Iar dacă Duhul e al Fiului i prime te toate de la Fiul(hellip)ș ș ș atunci Tatăl este bunic i Duhul nepotul luigtș rdquo 90 Iată a adar care era faimosul argumentș al tropicilor sau cum spune Sf Atanasie bdquohellipacea sfătoasă icircntrebare a lor ltdacă Duhul e din Dumnezeu (Tatăl) pentru ce nu se nume te el fiuhellipgtș rdquo 91

Ce icircnvă au a adar tropicii lui Serapion Spuneau mai icircntacirci că Duhul Sfacircnt nuț ș poate purcede direct bdquodin Tatălrdquo deoarece Duhul ar deveni i el Fiu i deci un frate alș ș Fiului ceea ar anula calificarea acestuia din urmă ca Monogen Mai spuneau apoi că Duhul nu poate purcede nici bdquodin Fiulrdquo adică bdquodin fiin a Fiuluirdquo pentru că icircn acest cazț

88 Atanasie cel Mare Epistola icircntacirci către Serapion 15 icircn colecția bdquoPărinți și scriitori bisericeștirdquo vol 16 p 40

89 Atanasie cel Mare Epistola a patra către Serapion 1 icircn colecția bdquoPărinți și scriitori bisericeștirdquo vol 16 p 87

90 Atanasie cel Mare Epistola a patra către Serapion 2 icircn colecția bdquoPărinți și scriitori bisericeștirdquo vol 16 p 88

91 Atanasie cel Mare Epistola icircntacirci către Serapion 25 icircn colecția bdquoPărinți și scriitori bisericeștirdquo vol 16 p 54

Fiul i-ar deveni tată el icircnsu i devenind astfel bdquonepotrdquo al Tatălui Primei obiec ii aș ț bdquotropicilorrdquo SF Atanasie le-a opus argumentul stabilită ii numelor i anume că ipostaseleț ș icirc i păstrează caracteristicile proprii astfel icircncacirct Tatăl nu poate deveni bunic nici Fiul tatăș al Duhului bdquoCăci dacă deoarece Duhul nu este creatură (voi totu i) icircntreba i ș ț ltdeci Duhul este ( i el) Fiugtș atunci lua i seama ca nu cumva aflacircnd că Fiul nu este creaturăț (căci prin el s-au făcut toate) să (ajunge i să) icircntreba i ț ț ltdeci Fiul este Tatăgt sau icircncă ltDuhul este Fiu i Fiul este Duhul Sfacircntgtș Cei ce cugetă a a sunt icircn afara Treimii i seș ș vor socoti fără Dumnezeu schimbacircnd numele Tatălui i al Fiului i al Duhului Sfacircnt iș ș ș socotindu-i pe ace tia după a lor voie icircntru asemănarea na terii omene ti numindu-iș ș ș nepo i i bunici i nălucindu- i na teri dumnezeie ti (teogonii) asemenea (miturilorț ș ș ș ș ș păgacircne ale nn) elinilor Nu aceasta e credin a Bisericii ci cum a zis Macircntuitorul icircnț Tatăl i Fiul i Sfacircntul Duh icircn Tatăl care nu poate deveni bunic icircn Fiul care nu poateș ș deveni Tată i icircn Duhul Sfacircnt care nu poate fi numit decacirct a a i nu altfel Credin aș ș ș ț aceasta nu poate schimba numele Ci Tatăl e pururi Tatăl Fiul e pururi Fiul i Duhul Sfacircntș care se zice pururi Duhul Sfacircnt hellipLa oameni tatăl nu este pururi tată nici fiul pururi fiu Fiindcă cel ce devine tatăl unui fiu a fost fiul altuia i fiul unui tată devine tată altuiaȘ Avraam fiind fiul lui Nahor a devenit tatăl lui Isaac i Isaac fiind fiul lui Avraam s-aș făcut tată lui Iacob Căci fiecare fiind o parte a născătorului său (sn) se na te ca fiu darș devine i el tată al altuia Dar icircn dumnezeire nu este a a fiindcă Dumnezeu nu e ca omulș ș Tatăl nu e din alt tată De aceea nici nu na te pe cineva care va deveni tată al altuia Niciș Fiul nu este o parte a Tatălui (sn) 92 de aceea nici nu e născut spre a na te un alt fiuș Pentru aceea numai icircn dumnezeire Tatăl fiind icircn mod propriu i singur (numai el) Tatăș este i a fost i va fi pururi Tatăl i Fiul este icircn mod propriu i singur (numai el) Fiuș ș Ș ș Astfel Tatăl e i se zice pururi Tatăl i Fiul e pururi Fiul i Duhul Sfacircnt este pururi Duhulș ș ș (sn) Iar acesta (Duhul) credem că este al lui Dumnezeu i că s-a dat de la Tatăl prinș Fiul Astfel Sfacircnta Treime rămacircne neschimbată cunoscută icircntr-o singură dumnezeire Deci cel ce icircntreabă ltprin urmare Duhul este ( i el) Fiugtș icirc i icircnchipuie că numele poateș fi schimbat i nu e sănătos la minte (Asemenea) i cel ce icircntreabă ș ș ltTatăl e deci bunicgt născocind un alt nume Tatălui rătăce te icircn inima lui Dar a răspunde mai departeș neru inării ereticilor nu e de folosrdquo ș 93

Argumentul său icircmpotriva celei de a doua obiec ii a bdquotropicilorrdquo este acela căț

92 Cum afirmase cu mai bine de un secol icircnainte icircn Occidentul latin Tertulian icircn Adversus Praxean XXVI 3 6 Iar icircn Orient cine

93 Atanasie cel Mare Epistola a treia către Serapion 6 icircn colecția bdquoPărinți și scriitori bisericeștirdquo vol 16 p 92-93

Duhul nu poate fi o creatură a Fiului deoarece el este bdquopropriul Fiuluirdquo adică din aceea iș fiin ă cu Fiul tot a a cum Fiul este bdquopropriul Tatăluirdquo adică din aceea i fiin ă cu Tatălț ș ș ț bdquoDe ce nu- i dau seama (ace tia) zice el că precum nedespăr ind pe Fiul de Tatăl eiș ș ț păstrează unitatea lui Dumnezeu a a despăr ind pe Duhul de Cuvacircntul nu mai păstreazăș ț unitatea dumnezeirii icircn Treime ci o sfacirc ie amestecacircnd icircn ea o fire străină i de alt soi i oș ș ș egalizează pe aceasta cu creaturile Ei arată astfel că Treimea nu mai este una ci compusă din două firi datorită fiin ei deosebite a Duhului cum i-o imaginează ei i ceț ș Ș fiin ă dumnezeiască mai e aceasta care e compusă din Creator i creatură Căci sau nu eț ș Treime ci o Doime i o creatură sau dacă e Treime precum i este cum pun ei pe Duhulș ș Treimii icircn racircnd cu creaturile cele de după Treime Căci aceasta icircnseamnă iară i a icircmpăr iș ț i a desface Treimea Căci cugetacircnd rău despre Duhul nu cugetă bine nici despre Fiulș

Fiindcă dacă cugetau drept despre Cuvacircntul ar fi cugetat sănătos i despre ș Duhul care purcede de la Tatăl i fiind propriu Fiului se dă de către acesta ucenicilor i tuturorș ș celor ce cred icircn El Iar rătăcind astfel nu au nici despre Tatăl credin a cea sănătoasă Căciț cei ce tăgăduiesc pe Duhul cum a spus marele mucenic tefan (Fapte VII 55)Ș tăgăduiesc pe Fiul iar cei ce tăgăduiesc pe Fiul nu au nici pe Tatălrdquo 94 Dar observă Atanasie cel ce face pe Duhul creatură va ajunge să-l facă creatură i pe Fiul bdquoIar ș Duhul avacircnd aceea i fire i aceea i pozi ie fa ă de Fiul pe care o are Fiul fa ă de Tatălș ș ș ț ț ț cum oare cel ce-l nume te pe acesta creatură nu va cugeta icircn mod necesar acelea i i despreș ș ș Fiul Căci dacă Duhul Fiului este creatură e firesc ca ei să spună că i Cuvacircntul Tatăluiș este creatură Aceasta nălucindu- i-le arienii au căzut icircn iudaismul lui Caiafa Iar dacăș cei ce spun aceasta despre Duhul nu- i icircnsu esc cele ale lui Arie să ocolească i cuvinteleș ș ș lui i să- i icircndrepte necredin a privitoare la Duhul Căci precum Fiul cel ce este icircn Tatălș ș ț i icircn care e i Tatăl nu este creatură ci ș ș e propriul fiin ei Tatăluiț (căci aceasta pretinde i căț

o spune i i voi) a a i pe Duhul cel aflător icircn Fiul icircntru care e i Fiul nu e icircngăduit a-lț ș ș ș ș socoti icircntre creaturi nici a-l separa de Cuvacircntul i a face Treimea nedesăvacircr itărdquo ș ș 95 bdquoCăci dacă cei ce cugetă cele ale lui Arie ndash fiindcă icircn sufletul lor rău i iscoditor nu intrăș icircn elepciunea ndash nu pot icircn elege nici crede Treimea neicircmpăr ită i sfacircntă acesta nu e motivț ț ț ș ca să răstălmăcească adevărul nici să spună că nu pot exista cele ce ei nu pot icircn elege Eiț suferă un lucru cu totul nebunesc cacircnd neputacircnd icircn elege cum e neicircmpăr ită Sfacircntaț ț

94 Atanasie cel Mare Epistola icircntacirci către Serapion 2 icircn colecția bdquoPărinți și scriitori bisericeștirdquo vol 16 p 24-25 A se observa icircn același timp modul icircn care Atanasie evită să afirme purcederea Duhului bdquoși de la Fiulrdquo limitacircndu-se la afirmațiile certe ale Scripturii

95 Atanasie cel Mare Epistola icircntacirci către Serapion 21 icircn colecția bdquoPărinți și scriitori bisericeștirdquo vol 16 p 48-49

Treime arienii fac pe Fiul una cu crea iunea iar tropicii icircl numără i ei pe Duhul icircntreț ș creaturirdquo 96 bdquoAceasta fiind unitatea icircn Sfacircnta Treime cine ar putea despăr i pe Fiul deț Tatăl i pe Duhul de Fiul sau de Tatăl icircnsu i Sau cine ar fi atacirct de icircndrăzne ca să spunăș ș ț că Treimea este neasemenea i de o fire străină icircn ea icircnsă i sau ș ș că Fiul e de o altă fiin ăț decacirct Tatăl sau că Duhul e străin de Fiulrdquo 97

Să observăm a adar din cele de mai sus că tropicii lui Serapion negau icircn modș expres purcederea directă a Sfacircntului Duh din Dumnezeu Tatăl ata acircndu-l cauzal numaiș de Fiul Deci spuneau ei Duhul nu poate purcede i el din Tatăl căci ar deveni un fel deș frate al Fiului icircn consecin ă el nu este de aceea i fiin ă cu Tatăl Apoi chiar dacă icirc i areț ș ț ș cauza icircn Fiul el nu purcede din fiin a Fiuluiț ci este adus la existen ă ț prin Fiul de către Fiul asemenea oricărei creaturi iată de ce el nu este de aceea i fiin ă nici măcar cu Fiulș ț Icircmpotriva acestei argumentări a tropicilor Sf Atanasie lansează principiul bdquoDuhului care are aceea i fire i aceea i pozi ie fa ă de Fiul pe care o are Fiul fa ă de Tatălrdquo icircn sensul căș ș ș ț ț ț Duhul este bdquopropriurdquo Fiului icircn aceea i măsură icircn care Fiul este bdquopropriurdquo Tatălui Fidelș sinodului de la Niceea Sf Atanasie se mul ume te să afirme doar consubstan ialitateaț ș ț Duhului cu Fiul după modelul consubstan ialită ii Fiului cu Tatăl pe care o admiteau iț ț ș tropicii El nu afirmă că Duhul i-ar avea cauza bdquodin Fiulrdquo sau bdquoprin Fiulrdquo nuș interpretează cauzal expresia bdquoDuhul este propriul Fiuluirdquo el se mul ume te să sugerezeț ș doar că Duhul este din aceea i fiin ăș ț din care este i Fiul a a cum Fiul este ș ș din aceea iș fiin ăț din care este i Tatăl Avacircnd icircn minte icircn permanen ă numai bdquoconsubstan ialitateardquoș ț ț ipostaselor stabilită la Niceea Sf Atanasie nu pare să fi observat interpretarea clar cauzală pe care tropicii o dădeau rela iei Duhului cu Fiul precum nici faptul că ei negauț astfel orice rela ie cauzală directă a Duhului cu Tatăl Aceste aspecte de i ignorate deț ș marele patriarh pacircnă la moartea sa nu vor rămacircne icircnsă neobservate la Sf Vasile cel Mare

2 Mărturia Sf Vasile cel Mare Contra Eunomiu

Doctrina lui Eunomiu cu privire la purcederea Duhului Sfacircnt este foarte bine pusă icircn eviden ă de Sf Vasile cel Mareț care pe la 364 a scris icircmpotriva lui cunoscuta sa

96 Atanasie cel Mare Epistola icircntacirci către Serapion 17 icircn colecția bdquoPărinți și scriitori bisericeștirdquo vol 16 p 43

97 Atanasie cel Mare Epistola icircntacirci către Serapion 20 icircn colecția bdquoPărinți și scriitori bisericeștirdquo vol 16 p 47

lucrare Contra Eunomiu Marele părinte pare să fie primul care a observat că arienii reduceau la Fiul cauza Duhului Sfacircnt Potrivit Sf Vasile Eunomiu profesa următoarea icircnvă ătură trinitară bdquoSă presupunem că observa ia pleacă de la operele create i se icircnal ăț ț ș ț peste acestea pacircnă la substan e ț ea găse te astfel căș Fiul este o creatură a Celui Nenăscut i că Paracletul este o creatură a Fiului (tou men agennetou ton yion euriskon poimaș

tou de monogenous ton parakleton)rdquo 98 bdquoExistă deci un singur Dumnezeu nenăscut iș fără principiu (eis esti o Theos agenetos kai anarhos) El nu are vreo fiin ă care să-i fieț anterioară ndash căci nimic nu poate fi anterior nenăscutului nici vreo fiin ă care să fie icircn (cu)ț El ndash căci El este simplu i fără compozi ie Fiind unic fiind singur i mereu acela i Elș ț ș ș este Dumnezeu creator i artizan al tuturor lucrurilor mai icircntacirci de toate i icircntr-un mod cuș ș totul extraordinar al Monogenului apoi prin Acesta icircn mod propriu al tuturor celor create Căci icircnainte i de toată creatura i numai prin propria sa putere i activitate l-aș ș ș născut l-a creat i l-a făcut pe Fiul (ton men gar Hyion pro panton kai pro pases ktiseosș monou te eautou dynamei kai energeia egennese te kai ektise kai epoiesen)(hellip) i prin elȘ (prin Fiul) l-a creat pe Duhul Sfacircnt cel dintacirci dintre toate i cel mai mare dintre to iș ț prin propria sa putere i la ordinul său dar prin activitatea i puterea (creatoare) aș ș Fiului (kai dia toutou proton men panton kai meizon to Pneuma to agion epoiesen exousia men idia kai prostagmati energeia de kai dynamei tou Hiou)rdquo 99 Astfel mai spune Eunomiu bdquohellipdupă icircnvă ătura fericitului Pavel hellipFiul este subordonat luiț Dumnezeu Tatăl hellipiar Duhul Sfacircnt la racircndul său este icircn mod clar subordonat lui Hristosrdquo 100 Eunomiu ca to i arienii icircn elegea actul purcederii prin prisma activită iiț ț ț creatoare a Fiului bdquoEl (Duhul) este onorat icircn al treilea racircnd ca prima creatură a Monogenului cea mai mare dintre toate i singura ca atare (trite hora timomenon osș proton koi meizon panton kai monon toioutou tou monogenous poema)rdquo 101

98 Eunomiu de Cyzic Apologia 20 icircn col Sources chretiennes Les Editions du Cerf Paris 1983 vol 305 p 275

99 Eunomiu de Cyzic Apologia (Apendice) 28 icircn col Sources chretiennes vol 305 p 297

100 Eunomiu de Cyzic Apologia 27 icircn col Sources chretiennes vol 305 p 293

101 Eunomiu de Cyzic Apologia 25 icircn col Sources chretiennes vol 305 p 287

Aspectul cel mai important aici nu este icircnsă acela că Eunomiu icircn elegeaț aducerea la existen ă a Duhului icircn termenii sugera i icircn Ioan I 3 adică asemenea uneiț ț creaturi ci faptul că fie i icircn această calitate Duhul este creat numai de Fiul că actulș creării Duhului icirci apar ine numai Fiului Este ceea ce observă i Sf Vasile cel Mare careț ș intrigat de acest aspect spune următoarele bdquoExistă oare vreun om pe lume care să nu vadă cu claritate că nici o activitate a Fiului nu se află separată de Tatăl şi că nu se află nimic icircntre cele existente care să aparţină Fiului dar să fie străine de Tatăl (hellip) Pentru ce dar atribuie Eunomiu numai Fiului cauza Duhului Sfacircnt (pos oun tou pneumatos ten aitian to monogenei mono prostithesi) şi pentru a-i calomnia natura se serveşte de activitatea creatoare a acestuia (adică a Fiului nn)(kai kategorema tes physeos autou ten toutou lambanei demiourgian) (hellip) Nu este un pericol evident de a separa de Dumnezeu Tatăl pe Duhul Sfacircnt (diairein apo tou Theou to Pneuma) devreme ce pe de o parte apostolul ni-l prezintă icircn relaţiile sale cacircnd Duhul lui Hristos cacircnd Duhul lui Dumnezeuhellip iar pe de alta Domnul icircnsuşi icircl numeşte Duhul Adevăruluihellip şi spune că purcede de la Tatăl Or acesta (Eunomiu) pentru a micşora slava Domnului nostru Iisus Hristos (allrsquooutos eis kathairesin tes doxes tou Kyrios hemon Iesou Hristou) icircl separă pe Duhul de Tatăl i-l atribuie Monogenului de-o manieră diferită (aferei men apo touș Patros tou de Monogenei diaferontos) desigur pentru a mic ora (Fiului) slava (epiș kathairesi tes doxes prostithesin)rdquo 102 A adar departe de a nega Fiului orice participareș cauzală actul bdquopurcederiirdquo al venirii la existen ă a Duhului Sfacircnt Eunomiu cum aratăț marele capadocian atribuia numai Fiului cauza Duhului Sfacircnt excluzacircndu-l astfel pe Dumnezeu Tatăl icircmpotriva Scripturii (vezi Ioan XV 26)

B REAC IA ESEN IALISTĂȚ Ț

1 Marcel al Ancyrei

102 Sf Vasile cel Mare Contra lui Eunomiu II 34 icircn col Sources chretiennes Les Editions du Cerf Paris 1983 vol 305 p141-143

Devenit episcop al Ancyrei (Ankara de astăzi) Marcel a fost unul din marii apărători ai termenului homoousios icircmpotriva arianismului şi prieten al Sf Atanasie cel Mare Cu timpul s-a dovedit icircnsă că fondul metafizic icircn baza căruia lupta el icircmpotriva arianismului era de cu totul altă natură decacirct acela folosit la sinodul ecumenic de la Niceea icircn formularea celebrului homoousios Marcel actualiza pur şi simplu vechiul sabelianism El icircnţelegea să combată arianismul afirmacircnd consubstanţialitatea Logosului cu Dumnezeu Tatăl pacircnă la desfiinţarea oricărei distincţii dintre cei doi Devenind evident acest fapt Marcel este abandonat de adevăraţii niceeni cum era Sf Atanasie şi acuzat icircn mod deschis de modalism Este ceea ce face la un moment dat icircnsuşi Sf Vasile cel Mare cacircnd scruiindu-i Sf Atanasie icirci solicită acestuia pentru a risipi orice confuzie să condamne imediat bdquoicircnvăţătura periculoasă şi icircn afara adevăratei credinţe (a lui Marcel)rdquo 103 Icircn cele din urmă Marcel este somat să compară icircn faţa unui sinod icircn 335 şi depus din treaptă pentru erezie Eusebiu de Cezareea l-a combătut icircn cadrul unei cărţi intitulate Teologia bisericească Marcel a dispărut din istorie dar doctrina sa a creat mari probleme Ea reprezintă icircn fond o reacţie de fond sabelian la subordinaţianismul arian Ca şi icircn cazul celei a lui Arie doctrina lui Marcel este o hristologie nu o triadologie Deşi a abordat icircn treacăt problema Sf Duh el a făcut-o numai pentru a dovedi absenţa oricărei diferenţe dintre Logosul etern şi Dumnezeu Tatăl

Iată un rezumat al doctrinei sale pe baza textului lui Eusebiu din lucrarea acestuia Teologia bisericească Dumnezeu este o monadă absolut unul şi indivizibil De aici trebuie pornit şi nu de la o pluralitate divină după cum face Origen Aceasta nu icircnseamnă că icircn Dumnezeu nu există un Logos el există dar este μοο σιος adicăὁ ύ Logosul este icircn Dumnezeu şi Dumnezeu icircn el fără nici o diviziune locuind icircn el ca o putere activă nu ca o simplă δ ναμις ci ca o νεργε Această energie seύ ἐ ίᾳ exteriorizează προ ρχεται fără să iasă din Dumnezeu printr-o dilatare πλατυνομ νηέ έ care nu introduce nici dualitate nici compoziţie ipostatică distinctă Această extensie e dublă mai icircntacirci icircn creaţie de vreme ce Logosul e creator apoi icircntrupare Prin această iconomie (coboracircre) Logosul astfel icircntrupat devine Fiu dar nu printr-o naştere icircn interiorul fiinţei divine căci el nu se naşte decacirct abia icircn trup din Fecioara Numai icircn acest trup νεργε α divină este activă şi devine principiu al tuturor actelor lui Hristos Astfel seἐ ί realizează o unire cum totul intimă şi permanentă cu totul superioară celei care icircnsufleţea odinioară pe profeţi Această unire va icircnceta totuşi icircntr-o zi după cacirct ne putem da seama căci trupul char devenit nemuritor nu convine firii divine νεργε α se vaἘ ί rezorbi atunci icircnapoi icircn Dumnezeu de aici acuzaţia adusă constant de orientali lui Marcel că nu mărturiseşte expresia din Crezul de la Niceea bdquoa cărui icircmpărăţie nu va avea sfacircrşit

103 Vesile cel Mare Epist LXIX 2 PG XXXII 432 la M -D Chenu Marcel drsquoAncyre DTC vol XI B col1996

cujus regni non erit finisrdquo 104

Iată acum o altă expunere mai precisă a doctrinei lui Marcel de Ancyra aşa cum apare ea icircn aşa-numitul simbol macrostih bdquoDiscipolii lui Marcel şi ai lui Fotin amacircndoi din Ancyra Galatiei resping subzistenţa eternă τ ν πποαι νιον παρξιν a luiὴ ώ ὕ Hristos divinitatea sa şi icircmpărăţia sa veşnică τελε τητον asemenea iudeilor şi subἀ ύ pretextul că astfel salvează unitatea divină τ μοναρχ Icircn ceea ce ne priveşte noi ştimῇ ίᾳ că Hristos nu este doar o gacircndire exprimată sau imanentă icircn Dumnezeu λ γονό προφορικ ν νδι θετον το θεο ci un Logos-Dumnezeu viu şi subzistent λλὸ ἢ ἐ ά ῦ ῦ ἀ ὰ ζ ντα θε ν λ γον καθrsquo αυτ ν π ρχοντα Fiul lui Dumnezeu şi Hristos El nu existăῶ ὸ ό ἑ ὸ ὑ ά mai icircnainte de veci doar icircn preştiinţa Tatălui ci l-a asistat pe acesta icircn lucrarea sa de creare a celor văzute şi nevăzute El este icircntr-adevăr cel căruia Tatăl i-a zis Să facem om după chipul şi asemănarea noastră el este cel care s-a arătat icircn persoană patriarhilor care a dat Legea care a grăit prin prooroci şi care icircn final s-a icircntrupat l-a revelat tuturor oamenilor pe Tatăl şi care de acum icircnainte domneşte icircn veacul veacurilorrdquo 105

Cum combătea Marcel de Ancyra arianismul printr-o astfel de concepţie De remarcat mai icircntacirci că motivaţia declarată de el icircnsuşi şi icircnregistrată de simbolul macrostih era aceea că astfel salvează unitatea divină τ μοναρχ Prin faptul că respingea oriceῇ ίᾳ asemănare icircntre Logos şi Dumnezeu Tatăl Arie introducea o distincţie gravă icircn Dumnezeu o separare care icircntr-adevăr ameninţa unitatea lui Dumnezeu Marcel apelacircnd la vechea concepţie a lui Sabeliu căuta să combată această depreciere a substanţei Logosului icircn raport cu Tatăl afirmacircnd că el este consubstanţial cu acesta pacircnă la punctul icircn care el Logosul nici nu mai subzistă icircn Dumnezeu ca persoană distinctă de Tatăl Această depreciere a Logosului avea mai ales grave consecinţe icircn hristologie dacă anterior icircntrupării sale icircn Iisus Hristos Logosul nu era recunoscut ca Dumnezeu adevărat egal cu Tatăl atunci cu atacirct mai puţin icirci era recunoscută această calitate după icircntrupare Atribuindu-i slăbiciunile firii umane asumate arienii demonstrau odată icircn plus că Logosul este prin icircnsăşi fiinţa sa neasemănător cu Dumnezeu Tatăl icircn aceste condiţii tot ce a găsit Marcel de cuviinţă să argumenteze a fost ideea sabeliană că icircn icircntrupare monada divină icircnsăşi se dilată capătă o nouă faţă un nou chip distinct de cel anterior icircntrupării tocmai prin caracterul temporal al acestui nou chip Iisus Hristos este Logosul devenit trup existacircnd distinct de Tatăl ca om ca fiinţă cu totul efemeră atacirct el ca

104 La M -D Chenu Marcel drsquoAncyre DTC vol XI B col1997-1998

105 O Hahn Bibliotek der Symbole sect 159 n6 la M -D Chenu Marcel drsquoAncyre DTC vol XI B col1996

persoană cacirct şi icircmpărăţia sa La sfacircrşitul timpurilor totul a reveni la starea iniţială a monadei indistincte

Cu privire la această expresie a cărui icircmpărăţie nu va avea sfacircrşit istoricul dogmelor B Sesbouumleacute scrie bdquohellipAceastăhellip afirmaţie este proprie simbolurilor de credinţă orientale şi niciodată n-a trecut icircn Occident Motivaţia ei este polemică Icircntr-adevăr o erezie atribuită lui Marcel de Ancyra icircn secolul al IV-lea susţinea că la Parusie Logosul se va reicircntoarce icircn Tatăl pacircnă la punctul icircn care se va confunda cu el misterul trinitar nu ar avea astfel decacirct o valoare sbquoiconomicărsquo şi istorică iar nu una sbquoteologicărsquo şi eternă Această idee vine din interpretarea abuzivă a textului paulin sbquoEl trebuie să icircmpărăţească pacircnă ce va pune pe toţi vrăjmaşii săi sub picioarele sale (hellip)Şi cacircnd toate vor fi supuse lui atunci şi Fiul icircnsuşi se va supune Celui ce i-a supus lui toate ca Dumnezeu să fie toate icircn toţirsquo (I Corinteni XV 25 28) Acest text exprimă icircmplinirea finală a misiunii Fiului el nu sugerează prin nimic că fiul nu va mai avea raţiunea de a exista Dimpotrivă glorificat icircn umanitatea sa Fiul va continua să exercite icircn mod etern funcţia sa mediatoare icircn el şi prin el vor vedea drepţii pe Dumnezeurdquo 106

Contestacircnd orice deosebire reală a Logosului de Tatăl şi respingacircnd eternitatea icircmpărăţiei Fiului Marcel credea că apără deopotrivă atacirct consubstanţialitatea Logosului cu Tatăl anterior icircntrupării prin considerarea lui ca nediferenţiat de Tatăl cacirct şi deplinătatea dumnezeirii coboracirctă icircn Hristos ca urmare a dilatării monadei şi a apariţiei ei sub chip uman icircn istorie Probabil că toate aceste idei ale lui Marcel ar fi rămas nebăgate icircn seamă dacă el n-ar fi negat veşnicia icircmpărăţiei lui Hristos Icircn focul controverselor iscate pe această temă Marcel a ajuns să conteste eternitatea Fiului consideracircndu-l doar o fiinţă temporală avacircnd un icircnceput icircn timp ba chiar şi un sfacircrşit bdquoHristos spunea el a icircnceput să domnească acum patru sute de ani şi stăpacircnirea sa va icircnceta odată cu sfacircrşitul lumiirdquo 107 Această afirmaţie a constituit icircnceputul căderii sale din racircndurile niceenilor adevăraţi Acuzaţiile de sabelianism pe care i le aduceau continuu arienii s-au dovedit astfel adevărate şi a sfacircrşit prin a fi abandonat de occidentali de Atanasie şi de toţi adevăraţii susţinători ai lui homoousios care au icircncetat să mai vadă icircn el un apărător al credinţei de la Niceea consideracircndu-l icircn schimb un continuator al vechiului sabelianism

Să intrăm icircnsă icircn detaliile doctrinei sale trinitare propriu-zise Marcel respinge

106 B Sesbouumleacute et J Wolinski Histoire des dogmes Descleacutee 1994 p121

107 J Schwane op cit vol2 p213 n1

cu hotăracircre ideea ariană că Logosul ar exista icircn Tatăl ca un ipostas distinct căci pentru el ca şi pentru arieni noţiunea de ipostas echivala cu aceea de altă substanţă ουσια decacirct a Tatălui Icircn Dumnezeu zicea el nu trebuie să admitem decacirct un ipostas o singură substanţă sau realitate sub icircntreit chip sau sub icircntreit nume μ αί γαρ π στασινὑ ό τριπρ σωπονό σπερὡ και τριωνιμον εισαγη τον αυτον ειναι λεγων τον θεον και τον εν αυτω Λογον και το Αγιον Πνευμα 108 Aşadar pentru Marcel Dumnezeu icircn sine nu este lipsit de Logosul său cum afirmau arienii Dumnezeu spunea el are icircn sine din eternitate Logosul aşa cum omul are icircn el icircnsuşi propria-i raţiune Astfel Dumnezeu şi Logosul său sunt unul şi acelaşi lucru εν και ταυτον109 Referindu-se la primele versete ale prologului evangheliei a patra Marcel spune că Logosul icircncă neicircntrupat ασαρκος nu este icircncă Fiu ci doar Logos bdquoIcircnainte de a fi coboracirct printre noi şi de a se fi născut din Fecioara el nu era decacirct Logosrdquo110

Despre acest Logos mai spunea Marcel Scriptura ne zice trei lucruri icircntacirci că el era la icircnceput εν αρχη pentru a semnifica faptul că se afla icircn Tatăl icircn mod potenţial δυναμει icircn al doilea racircnd că el era προς τον θεον pentru a marca faptul că era la Dumnezeu icircn act ενεργεια căci prin el au fost create toate icircn fine că el era Dumnezeu pentru a ne icircnvăţa că divinitatea nu este divizată deoarece Logosul este icircn Dumnezeu şi Dumnezeu este icircn Logosul Astfel Logosul este etern şi consubstanţial ομοουσιος αυτοουσιος cu Dumnezeu 111 Acest efort de a afirma unitatea pacircnă la indistincţie a Fiului cu Tatăl era menită icircn viziunea lui Marcel de Ancyra să contracareze subordinaţianismul arian bdquoChiar icircn doctrina sa trinitară subliniază acelaşi Schwane el n-a avut icircn gacircnd altceva decacirct problema cum să onoreze icircn Macircntuitorul nu o fiinţă distinctă de Dumnezeu şi subordonată lui (cum icircnvăţau arienii nn ) ci o divinitate

108 J Schwane op cit vol2 p224 n1 Eusebiu de Cezareea pare să ignore aici fragmentele 76 şi 77 pe care le citează Tixeront cacircnd afirmă că Marcel nu admitea decacirct un singur προσωπον

109 J Schwane op cit vol2 p221 n1

110 J Schwane op cit vol2 p216 n1

111 Marcel Fragmentele 52 97 la J Tixeront op cit vol2 p39 n5 şi 6

adevărată şi perfectărdquo112

Pentru a contracara arianismul Marcel afirmă cu hotăracircre că icircn Dumnezeu nu există trei ipostase ci doar unul Această precizare icircl apropie indiscutabil de Sabeliu care afirma acelaşi lucru Marcel merge icircnsă mai departe decacirct mentorul său şi afirmă că icircn Dumnezeu avem nu doar un singur ipostas ci şi un singur πρ σωπον ό 113 Se pare că cei doi termeni nu aveau acelaşi icircnţeles şi mai ales acelaşi rol icircn hristologia lui Marcel Pe scurt este foarte probabil că Marcel desemna sub numele de ipostas esenţa divină icircnsăşi avacircnd icircn sine icircn mod indistinct pe Tatăl şi pe Logos ca raţiune paternă λογοπατωρ Divinitatea există din eternitate sub un singur πρ σωπον sub un singur chip care esteό acela al Tatălui Logosul icircn schimb nu are πρ σωπον propriu el este de fapt bdquofărăό chiprdquo προσωπον El capătă un chip distinct de Tatăl o faţă proprie διον πρ σωπονἄ ἴ ό abia prin coboracircrea sa icircn istorie prin manifestarea sa icircn afara condiţiei sale divine deci icircn icircntrupare

Afirmaţia sa fundamentală icircn această problemă a fost aceea că anterior icircntrupării sale Logosul nu s-a numit Fiu al Tatălui acest nume l-a dobacircndit la modul propriu abia icircn urma naşterii sale din Fecioara Dacă icircn Vechiul Testament Logosul este numit totuşi Fiu aceasta este de fapt o profeţie icircn care viitorul său nume icirci este atribuit de mai icircnainte Se pare că şi această distincţie pe care el o făcea icircntre calităţile de Logos şi Fiu era menită să contracareze arianismul din calitatea Logosului de Fiu arienii trăgeau concluzia că Logosul nu poate fi coetern cu Tatăl căci nici un fiu nu poate avea aceeaşi vacircrstă cu tatăl său Pentru a elimina orice nuanţă de posterioritate icircn raport cu Tatăl Marcel contesta aşadar Logosului etern calitatea de Fiu deci de fiinţă ulterioară Tatălui aşa cum icircnvăţau arienii114 Pe de altă parte deoarece arienii speculau enorm pe marginea faptului că Logosul este născut din Tatăl văzacircnd icircn simplul act al naşterii dovada inferiorităţii sale faţă de Tatăl cel nenăscut γ ννητος Marcel neagă pur şiἀ έ simplu că Logosul ar exista icircn Tatăl icircn baza unei naşteri a sa de către Tatăl Logosul e veşnic deci fără icircnceput el nu este Dumnezeu asemenea Tatălui său ci este icircnsăşi fiinţa lui Dumnezeu Tatăl raţiunea sa eternă bdquoPe baza cărui pasaj din Scriptură am putea

112 J Schwane op cit vol2 p225

113 Marcel de Ancyra Fragmentele 66 76 77 83 87 88 la J Tixeront op cit vol2 p39 n12 şi 3

114 J Schwane op cit vol2 p215 n3 p216 n2

afirma zice el că există o fiinţă nenăscută şi o fiinţă născută cum cred ei (arienii nn ) Nici unul dintre profeţi nici unul dintre evanghelişti ba nici măcar vreunul dintre apostoli n-a spus aceastardquo115 Există icircnsă icircn Noul Testament o expresie pe care Marcel n-a putut-o ocoli şi pe care a trebuit s-o interpreteze icircn coerenţă cu propriul sistem este vorba de expresia bdquoicircntacirciul născut dintre creaturirdquo Arienii atribuiau această expresie Logosului divin pentru a demonstra că este o creatură Prin contrast Marcel a negat că această expresie paulină s-ar referi la Logosul divin şi a raportat-o numai la Fiul icircntrupat icircnţelegacircnd-o adică exclusiv prin prisma actului icircntrupării116

Să trecem acum la miezul hristologiei lui Marcel care este aceea a statutului Fiului icircntrupat Marcel desemna monada eternă prin termenul de λογοπ τωρ El seά deosebea astfel de Sabeliu care desemna aceeaşi monadă prin termenul de ιοπ τωρὑ ά Această schimbare avea o semnificaţie adacircncă icircn concepţia episcopului de Ancyra Logosul nu este Fiu decacirct după icircntrupare Prin urmare abia dup icircntrupare se poate vorbi de o naştere propriu-zisă a Logosului dar numai pentru că este Fiu Devenind Fiu Logosul a căpătat un chip propriu διον πρ σωπον a cărui natură este exclusivἴ ό temporală relativă deci efemeră adică atacirct cacirct va ţine icircmpărăţia lui Hristos Ca Fiu el se deosebeşte acum radical de Tatăl icircn sensul că este un om adevărat Abia sub condiţia icircntrupării abia ca Fiu Logosul este bdquocopie a Tatăluirdquo Anterior icircntrupării el nu este nici Fiu nici bdquocopie a Tatăluirdquo Această expresie din Coloseni I15 el o raporta la Fiul lui Dumnezeu făcut om iar nu la Logosul icircn sine Şi icircn această problemă Marcel se lăsa antrenat de disputa sa icircmpotriva arienilor Unul din argumentele pe care aceştia le foloseau pentru a dovedi că Logosul este inferior Tatălui era exact acesta extras din expresia paulină susmenţionată dacă Logosul este o copie a Tatălui atunci el este inferior căci orice copie este inferioară originalului ei Icircn consecinţă Marcel nega că această expresie s-ar referi la Logosul etern ci ea trebuie atribuită numai Fiului icircntrupat Argumentul său era următorul o copie trebuie să facă vizibil obiectul invizibil şi absent ori cel care face vizibil icircn lume pe Dumnezeu nu este Logosul etern el icircnsuşi invizibil ca şi Tatăl ci Logosul sau Fiul icircntrupat117

Afirmacircnd că bdquoHristos a icircnceput să domnească acum patru sute de ani şi

115 J Schwane op cit vol2 p217 n4

116 J Schwane op cit vol2 p219 n1

117 J Schwane op cit vol2 p220 n2

stăpacircnirea sa va icircnceta odată cu sfacircrşitul lumiirdquo118 el afirma de fapt că Hristos n-a existat anterior naşterii sale din Fecioara ca ipostas distinct de acela al Tatălui Eusebiu de Cezareea care-i combate hristologia icircn două tratate separate spune despre el acuzator că bdquoa icircndrăznit să nu atribuie Fiului lui Dumnezeu preexistenţa nici o existenţă proprie anterioară icircntrupării ουτε προειναι ουτε προυφεσταναι τολμα λεγεινrdquo119 Dar dacă după Marcel nu este de conceput o naştere eternă a Logosului din Tată pentru că nu se distinge cu nimic de el cu atacirct mai puţin poate fi vorba de o naştere a aceluiaşi Logos din Fecioara Acest act trebuie atribuit numai omului Iisus supranumit Fiul lui Dumnezeu Doar despre el se poate spune că s-a născut cu adevărat icircnţelegacircnd actul naşterii numai ca naştere temporală din Fecioara Dar care este atunci statutul Logosului divin anterior icircntrupării şi care este cel al Fiului icircntrupat Eusebiu răspunde acestei icircntrebări reproducacircnd doctrina lui Marcel astfel sub aspectul existenţei sale divine Logosul este unit cu Dumnezeu fără diviziune şi fără icircmpărţire icircn Tatăl ca potenţă a acestuia sub aspectul activităţii sale şi numai sub acest aspect ca Logos activ Dumnezeirea s-a unit cu trupul pentru a deveni principiu de mişcare şi de activitate120

Marcel a fost acuzat de Eusebiu de Cezareea că a căzut icircn erezia lui Sabeliu şi că ar fi reluat adopţianismul lui Pavel de Samosata icircnvăţacircnd că Logosul s-a unit cu un om individual cu personalitate distinctă consideracircndu-l deci pe Iisus Hristos un simplu om121 Cu privire la acuzaţia de adopţianism Shwane observă că aşa ceva nu reiese din fragmentele ajunse pacircnă la noi din opera lui Marcel Dimpotrivă el ne prezintă ca divine efectele răscumpărării şi-l acuză pe Eusebiu că nu-l priveşte pe Macircntuitorul decacirct ca pe un simplu om122 Acuzaţia de cădere icircn sabelianism este icircnsă reală Cum am spus şi mai

118 J Schwane op cit vol2 p213 n1

119 J Schwane op cit p217 n2

120 J Schwane op cit vol2 p227 n1

121 J Schwane op cit vol2 p227 n2

122 J Schwane op cit vol2 p227 n4

sus Sf Atanasie a icircntacirclnit icircn vremea sa o sectă sabeliană care asemenea lui Marcel făcea aceeaşi distincţie icircntre Logos şi Fiul icircntrupat şi pe ai cărei membri i-a icircntrebat cum a devenit Logosul Fiu A căpătat acest nume cacircnd a asumat natura umană Sau Logosul a devenit Fiu devenind om Sau icircn fine a devenit Fiu icircn amacircndouă felurile adică luacircnd un trup sau devenind un trup 123 Se pare că Marcel asemenea sabelienilor Sf Atanasie a fost de părere că Logosul n-a asumat un om ci a devenit el icircnsuşi om căci el declară icircn mod expres că icircn Macircntuitorul s-a manifestat plenitudinea divinităţii την πασαν θεοτητα εν αυτη σωματικως επιδειξεταιrdquo124 Aluzia la expresia din Coloseni I9 este aici evidentă

Cum poate fi aşadar icircnţeles acest lucru pe fondul afirmaţiei sale că Logosul icircn accepţiunea sa divină nedeosebit icircn nici un fel de Tatăl icircn interiorul monadei este cu totul diferit de Fiul icircntrupat Căci Marcel afirma icircntr-adevăr că Fiul este o persoană separată de Dumnezeu şi nu există decacirct icircn afara Tatălui εκτος του πατρος 125 Aici intervine conceptul de origine stoică al extensiei πλατυσμος monadei sau esenţei divine mai icircntacirci icircn diadă prin icircntrupare apoi icircn triadă prin purcederea Duhului bdquoMonada spune Marcel nu se extinde icircn Triadă fără să sufere o oarecare separaţie ου σαφως και φανερως ενταυθα απορρητω η μονας φαινεται πλατυνομενη μεν εις τριαδα διαιρεισθαι δε μηδαμως υπομενουσαrdquo 126 Icircn ea icircnsăşi monada divină υiοπατωρ este nediferenţiată existacircnd icircntr-o stare de superconcentrare de potenţialitate maximă icircn interiorul căreia orice distincţie reală cum ar fi aceea dintre Tatăl şi Fiul său este imposibilă Calitatea de a fi Tată ca şi aceea de a fi Fiu nefiind icircncă activate icircntre ele nici nu poate exista icircncă un raport real Iată de ce Marcel neagă existenţa unei relaţii cauzale icircn interiorul divinităţii respingacircnd ideea de naştere a Logosului etern adică icircncă neactivat Icircn momentul icircn care Logosul părăseşte starea sa de existenţă virtuală potenţială icircn interiorul monadei indistincte şi se manifestă icircn actul creaţiei dar mai ales icircn cel al icircntrupării el devine dintr-odată distinct real de Tatăl tocmai prin acest act al naşterii sale din Fecioara care este de fapt o intrare icircn acţiune a energiei active a monadei η ενεργεια δραστικη

123 J Schwane op cit vol2 p217 n3

124 J Schwane op cit vol2 p227 n5

125 J Schwane op cit vol2 p221 n2

126 J Schwane op cit vol2 p224 n3

Marcel icircnsuşi spune următoarele bdquoDacă se consideră numai divinitatea Macircntuitorului Logosul ar părea să fie pe bună dreptate unul şi acelaşi lucru cu Dumnezeu icircnsuşi dar dacă Macircntuitorul este cercetat sbquodupă truprsquo divinitatea apare ca extinsă ( ieşită din ea icircnsăşi icircnstrăinată de ea icircnsăşi nn ) prin propria ei activitate ενεργεια η θεοτης μονη πλαθυνεσται δοκειrdquo 127 Conceptul de πλατυσμος sau dilatare căci acesta este adevăratul său sens sugerează că icircn actul icircntrupării monada superconcentrată asemenea unui punct pitagoreic pacircnă atunci şi de aceea icircncă nediferenţiată intră icircntr-o primă fază de dilatare aşa cum logosul stoic iniţial aflat icircntr-o stare aproape incorporală capătă prin transformare un corp tot mai palpabil tot mai dens Icircntruparea la Marcel de Ancyra ca şi-n concepţia lui Sabeliu este o primă corporeificare a esenţei divine a logosului de pacircnă atunci A doua dilatare sau extensie a monadei este purcederea Duhului Sfacircnt Avacircnd icircn substratul consideraţiilor sale hristologice tot timpul metafizica stoică a logosului care se dilată corporeificacircndu-se dar care revine după o vreme la starea sa iniţială absorbind icircn sine tot ceea ce a generat pacircnă atunci Marcel ajunge să afirme starea de icircntrupare de corporeificare a esenţei divine va lua sfacircrşit cacircndva şi Fiului icirci va lua din locul Logosul neicircntrupat şi pur spiritual De fapt el spune doar că icircmpărăţia Fiului va lua sfacircrşit odată cu judecata finală şi sfacircrşitul timpurilor128

Marcel nu accepta ideea că odată asumată natura umană a Logosului va rămacircne unită pentru eternitate cu el Icircn sine icircnsuşi zicea el trupul carnea nu poate conveni lui Dumnezeu chiar transfigurat prin icircnviere chiar devenit incoruptibil nemuritor trupul nu este mai demn de Dumnezeul cel care este mai presus chiar de imortalitate Se poate crede aşadar presupune Marcel că după parusie Logosul se va despuia de propria-i umanitate şi va reintra icircn Dumnezeu revenind la starea icircn care se afla anterior creaţiei aşa cum sugerează textul din I Corinteni XV28 Ce se va icircntacircmpla cu această umanitate Noi nu ştim deoarece Scriptura nu o spune129

127 Marcel Fragmentul 71 la J Tixeront op cit vol2 p39-40 n1 J Schwane op cit vol2 p226 n2 vezi şi nota 1 de la pagina 227

128 J Schwane op cit vol2 p211 n1 p228 n2 final

129 Marcel Fragmentele 117-121 la J Tixeront op cit vol2 p40 n6 J Schwane op cit vol2 p228 n2

2 Fotin al Sirmiului

Cel mai cunoscut discipol al lui Marcel de Ancyra a fost Fotin devenit episcop de Sirmium Ca şi icircnvăţătorul său Fotin distingea icircntre Logosul etern şi Fiul icircntrupat Cu privire la Logos etern el icirci nega orice existenţă particulară icircn esenţa divină distinctă de Tatăl Dumnezeu este un singur ipostas dar el are icircn sine propria-i raţiune el este λογοπατωρ130 Atacircta vreme cacirct nu este activ Logosul este unul interior ενδιαθετος cacircnd intră icircn stare de act el devine προφορικος şi această manifestare icircn afară constituie prima dilatare πλατυσμος prima extensie icircn Dumnezeu Purcederea Duhului Sfacircnt este a doua131 Cu privire la Iisus Hristos Fotin a mers fidel pe urmele mentorului său atacircta doar că a fost mult mai direct icircn afirmaţii de cacirct predecesorul său Căutacircnd să explice cum a devenit Logosul Fiu prin actul icircntrupării Fotin a afirmat direct transformarea naturii sale divine icircn natura umană a Fiului icircntrupat Acest lucru este atestat direct de Sf Epifanie care reproduce concepţia lui Fotin sub expresia Logosul s-a prefăcut icircn trup εις σαρκα μεταβεβλημενον132 Aluzia la expresia ioaneică και ο σαρξ εγενετο din prologul evangheliei a patra este evidentă Atacirct Tixeront cacirct şi Schwane cred la unison că Sf Epifanie se icircnşeală interpretacircnd astfel concepţia lui Fotin care icircn opinia lor ar fi mai degrabă adopţian icircn hristologie133 Icircntr-adevăr Fotin distingea icircn mod net icircntre Logosul etern şi Fiul icircntrupat afirmacircnd că Fiul n-a existat anterior naşterii sale din Fecioara Sinodul de la Sirmium atestă această doctrină a sa şi o condamnă icircn anatematisma a cincea unde spune bdquoDacă cineva zice că Fiul a existat fără icircndoială icircnainte de Maria dar

130 J Schwane op cit vol2 p229 J Tixeront op cit vol2 p41 n6

131 J Tixeront op cit vol2 p41 n7

132 Epifanie de Salamina Haer LXXI 3 la J Tixeront op cit vol2 p41 n8

133 J Tixeront op cit vol2 p41 n8 J Schwane op cit vol2 p230 n3

numai icircn preştiinţa lui Dumnezeu şi că el n-a fost născut de Dumnezeu icircnaintea tuturor timpurilor că n-a existat icircn Dumnezeu şi că nimic n-a fost creat prin el să fie anatema rdquo Iar anatematisma a noua este şi mai categorică bdquoDacă cineva zice că fiul Mariei nu este decacirct un om să fie anatema rdquo134

La prima vedere aceste anateme par a sugera caracterul adopţian al hristologiei lui Fotin Este icircnsă doar o aparenţă căci afirmaţia că Iisus Hristos sau bdquoFiul Mariei - cum se exprima el potrivit sinodului - este doar un simplu omrdquo se icircnţelege prin prisma distincţiei dintre Logosul etern şi Fiul icircntrupat Or Fiul nu este altceva decacirct Logosul devenit trup sau carne prin transformare cum spune Sf Epifanie sau mai exact prin extensia sau dilatarea substanţei divine Ca şi Marcel Fotin de Sirmiu este marcat şi el de metafizica stoică a logosului care se dilată şi se contractă succesiv şi sinodul confirmă acest lucru prin anatematismele a şasea şi a şaptea bdquoDacă cineva zice că substanţa lui Dumnezeu este susceptibilă de dilatare şi de contracţie să fie anatemardquo bdquoDacă cineva zice că substanţa dilatată a lui Dumnezeu l-a format pe Fiul sau numeşte Fiu dilatarea acestei substanţe să fie anatema rdquo 135 Aşadar Fotin credea ca şi Marcel icircnvăţătorul său că Logosul a devenit Fiu prin dilatarea substanţei sale divine Această interpretare este confirmată şi de Marius Mercator care-l acuză la un moment dat pe Fotin că ar nega faptul că Macircntuitorul s-a născut din Fecioara136 Acuzaţia capătă sens dacă Fotin nega naşterea Macircntuitorului din Fecioara ca Logos deci icircn calitatea sa de Dumenzeu icircncă neicircntrupat nediferenţiat de Tatăl Or acest lucru icircl va face şi Nestorie care icircn a patra sa cuvacircntare către Marius Mercator va folosi şi el conceptul de λογοπατωρ Al treilea argument icircn favoarea acestei interpretări şi care fixează definitiv hristologia lui Fotin ca una de esenţă modalistă este anatema a douăsprezecea a sinodului semiarian de la Sirmium din 351 care-i condamnă direct concepţia icircn termenii următori bdquoDacă cineva auzind cuvintele sbquoŞi Cuvacircntul s-a făcut truprsquo crede că Logosul s-a transformat icircn trup ( icircn carne ) sau că luacircnd trup a suferit vreo schimbare să fie anatema rdquo 137

134 J Schwane op cit vol2 p231-232

135 J Schwane op cit vol2 p231-232

136 J Schwane op cit vol2 p230 n2

137 J Schwane op cit vo2 p230 n4

3 Anatemele sinodului semiarian de la Sirmium (351-352)

Pentru o mai bună icircnţelegere a hristologiei celor doi modalişti iată anatemele rostite icircmpotriva lor icircn special a lui Fotin de Sirmiu de către sinodul semiarian de la Sirmiu din 351-352 anatemele suprimate exprimă viziunea subordinaţiană a participanţilor şi sunt fără interes aici Voi păstra numerotarea originală bdquo2 Dacă cineva numeşte pe tatăl şi pe Fiul doi Dumnezei (nenăscuţi nn) să fie anatema 3 Dacă cineva spune că Hristos este Dumnezeu şi Fiul lui Dumnezeu icircnaintea tuturor timpurilor fără să admită că el (Fiul icircntr-o ipostază personală distinctă nn) l-a ajutat pe Tatăl la crearea tuturor lucrurilor să fie anatema 4 Dacă cineva icircndrăzneşte să spună că Cel Nenăscut sau o parte din El s-a născut din Maria să fie anatema 5 Dacă cineva zice că Fiul lui Dumnezeu a existat fără icircndoială icircnainte de Maria dar numai icircn preştiinţa lui Dumnezeu şi că el nu era icircn Dumnezeu născut din Tatăl icircnaintea tuturor veacurilor şi că prin el au fost făcute toate lucrurile să fie anatema 6 Dacă cineva spune că substanţa lui Dumnezeu este supusă dilatării sau contracţiei să fie anatema 7 Dacă cineva zice că substanţa lui Dumnezeu dilatacircndu-se l-a format pe Fiul sau numeşte Fiu extensia substanţei lui Dumnezeu să fie anatema 8 Dacă cineva numeşte pe Fiul lui Dumnezeu Logos gacircndit sau chiar pronunţat să fie anatema 9 Dacă cineva zice că Fiul Mariei nu este decacirct un om să fie anatema 10 Dacă cineva numindu-l pe Dumnezeu Dumnezeu-omul născut din Maria icircnţelege prin aceasta pe Cel Nenăscut să fie anatema 11 Dacă cineva icircnţelege icircn maniera iudeilor (aceste cuvinte ale lui Isaia XLIV 6) lsquoEu sunt primul şi ultimul şi icircn afară de mine nu există alt Dumnezeursquo cuvinte care au fost zise pentru a exclude idolii şi falşii zei şi le icircnţelege prin excluderea celui ce s-a născut din Dumnezeu Fiul cel unic de dinaintea tuturor veacurilor să fie anatema 12 Dacă cineva căutacircnd să icircnţeleagă aceste cuvinte lsquoCuvacircntul s-a făcut truprsquo crede că Logosul s-a prefăcut icircn carne sau catilde luacircnd trup el a suferit o schimbare să fie anatema 13 Dacă cineva căutacircnd să icircnţeleagă aceste cuvinte lsquoFiul unic al lui Dumnezeu a fost crucificatrsquo crede că divinitatea sa a suferit o tulburare din cauza suferinţei a schimbării a micşorării sau a aneantizării să fie anatema 14 Dacă cineva zice că aceste cuvinte lsquoSă facem omrsquo n-au fost spuse Fiului de către Tatăl ci că Tatăl şi le-ar fi spus lui icircnsuşi (adică le-ar fi spus Logosului existacircnd icircn el icircn manieră impersonală) să fie anatema 15 Dacă cineva spune că nu Fiul ar fi apărut lui Avraam ci Dumnezeul Cel Nenăscut sau o parte din acest Dumnezeu să fie anatema 16 Dacă cineva zice că Fiul lui Dumnezeu n-a luptat ca un om cu Iacov ci că Dumnezeu Cel Nenăscut sau o parte din acest Dumnezeu este cel care a luptat să fie anatema 17 Dacă cineva nu icircnţelege despre Tatăl şi despre Fiul (aceste cuvinte ale lui Moise Geneză XIX 24) lsquoDomnul a făcut să plouă cu foc de la Domnulrsquo ci spune că

Tatăl a făcut să plouă de la el icircnsuşi să fie anatema Căci Domnul adică Fiul este cel care a făcut să plouă de la Domnul adică de la Tatăl Anatema 19 Dacă cineva numeşte pe Tatăl pe Fiul şi pe Sfacircntul Duh o singură persoană să fie anatema 26 Dacă cineva spune că Fiul n-a fost născut şi că el nu-şi are principiul icircn altul (decacirct el) admiţacircnd astfel două fiinţe nenăscute şi fără principiu şi icircn consecinţă doi dumnezei să fie anatema căci capul şi principiul a toate este Fiul iar Dumnezeu la racircndul său este capul şi principiul lui Hristos Icircn acest fel vom readuce toate cu evlavie prin Fiul la principiul tuturor lucrurilor el icircnşişi fără principiu 27 Pentru a da odată pentru totdeauna un icircnţeles adevărat icircnvăţăturii creştine adăugăm Dacă cineva nu-l mărturiseşte pe Hristos Dumnezeu şi Fiul lui Dumnezeu existacircnd icircnaintea tuturor veacurilor icircmpreună lucrător cu Tatăl la crearea tuturor lucrurilor ci spune că el nu a fost numit Hristos şi Fiu decacirct după ce s-a născut din Maria şi că a avut chiar ca Dumnezeu un icircnceput să fie anatema 138

138 J Hefele op cit p 853-861

8 ADRIAN NICULCEAproprie distinctă de aceea a Tatălui ele sunt simple facultăţi sau atribute fără subzistenţă

νυπ στατοςἀ ό adică subzistacircnd numai icircn fiinţa Tatălui 18 Sf Epifanie şi Sf Hilarie atestă faptul că pentru a determina relaţia dintre Tatăl şi Logosul său Pavel folosea termenul de

μοο σιοςὁ ύ dar icircn sens monarhian postulacircnd că icircntre Tatăl şi Logos ar exisa nu doar o identitate de esenţă ci o identitate de persoană 19 Cu alte cuvinte icircn raport cu Dumnezeu Tatăl Logosul nu are consistenţă proprie Trebuie spus icircnsă că icircn concepţia lui Pavel Logosul nu rămacircnea pururea inconsistent bdquoTatăl afirma el icircl naşte la un moment dat şi astfel Logosul devine subzistent (real)rdquo 20 Această naştere remarcă G Bardy este de-adreptul vagă imprecisă dacă-i conferă Logosului un ipostas propriu ea nu-l separă totuşi real de Tatăl

Aşadar punctul de greutate al hristologiei lui Pavel de Samosata a fost identificarea monarhiană a Logosului cu ipostasul Tatălui Anipostatic icircn sine Logosul se cufundă de fapt icircn unicul ipostas unicul prosopon care este acela al Tatălui Că aceasta era afirmaţia sa fundamentală o dovedeşte condamnarea sa la sinodul de la Antiohia din 268 prin respingerea formală a conceptului de μοο σιος Informaţia o oferă documentul unui sinod al arienilorὁ ύ omiusieni (care icircnvă au că Fiul este doar bdquoasemănătorrdquo du Dumnezeu Tatăl) din 359 Vasileț al Ancyrei liderul acestei partide eretice şi duşman icircnverşunat al acestui termen validat cum se ştie la sinodul ecumenic de la Niceea icircn 325 a invocat la un moment dat icircn favoarea arianismului său atitudinea contrară lui μοο σιος a părinţilor adunaţi la Antiohia icircn 268ὁ ύ Avacircnd icircn frunte pe icircnvăţatul preot Malchion sinodalii au respins icircntr-adevăr termenul icircn cauză Evenimentul este atestat astfel icircn documentul omiusian redactat de Vasile al Ancyrei şi reprodus de Sf Epifanie Potrivit acestui document respingerea lui μοο σιος de cătreὁ ύ părinţii adunaţi pentru a-l judeca pe ereticul episcop al Samosatei ar fi avut următorul sens bdquoO atare pretenţie (a lui Pavel de a susţine că Logosul nu are fiinţă proprie ci fiinţa sa este icircnsăşi fiinţa Tatălui ipostaziată sub chipul Tatălui nn) obligă pe părinţi care-l judecau pe Pavel de Samosata să aplice şi Fiului termenul de ο σ α ca să arate că Fiul are un ipostasὐ ί (propriu) şi că el este subzistent (că are o consistenţă proprie nn) că el există (distinct) şi că nu este un simplu cuvacircnt (al Tatălui) Prin acest termen de ο σ α ei au arătat care esteὐ ί diferenţa dintre ceea ce nu există prin sine icircnsuşi şi ceea este subzistent (adică are o fiinţă proprie nn)rdquo 21 Icircntr-adevăr ereticul episcop accentua icircn asemenea măsură caracterul spiritual al Logosului icircncacirct icircl făcea icircn cele din urmă cu totul indistinct faţă de faţă de fiinţa Tatălui afirmacircnd direct că Logosul este μοο σιος icircn raport cu Tatăl neavacircnd adică fiinţăὁ ύ

18 Epifanie de Salamina Haer LXV 3 la JTixeront Histoire des dogmes vol1 p463 n2

19 Vezi J Schwane Histoire des dogmes volol1 p205 n2 şi 3

20 Cf Iustinian Tractatus contra monoph PG LXXXVI 1117-1120 la G Bardy Paul de Samosate DTC volXII A col50

subzistenţă ipostas propriu ci subzistacircnd icircn Tatăl νυπ στατος Aceasta nu icircnsemna icircnsăἀ ό că respingerea acestui termen de către părinţii de la Antiohia ar fi avut semnificaţia pe care i-o atribuia documentul omoiousian al lui Vasile al Ancyrei Icircn nici un caz condamnarea lui μοο σιος nu a icircnsemant afirmarea pe seama Logosului a uneiὁ ύ substanţe diferite de aceea Tatălui cum voiau să acrediteze arienii

Să revenim icircnsă la hristologia lui Pavel Toată această insistenţă a sa cu privire la caracterul cu totul indistinct al Logosului icircn raport cu Dumnezeu Tatăl era menit să argumenteze imposibilitatea corporeificării sale icircntr-un om aşa cum o profesau simonienii alogii şi mai ales montaniştii vremii Logosul trebuia să rămacircnă o putere cu totul pură de esenţă pur divină şi de aceea cu totul transcendentă oricărui om Pavel a preluat icircn mod evident distincţia ireductibilă dintre spirit şi trup dintre duh şi carne a predecesorilor săi adopţieni Icircn temeiul acestei indistincţii a Logosului de Tatăl el a ajuns să icircnlocuiască dogma icircntrupării cu o doctrină a locuirii (sau con-locuirii) Logosului icircn omul Iisus ca icircntr-un templu deci fără o coboracircre efectivă a sa la condiţia unei existenţe umane adevărate bdquoCuvacircntul (Logosul) spunea el este de sus νωθενἂ Iisus Hristos omul este de jos κ τωθενά hellip Maria n-a născut Logosul căci ea n-a existat mai icircnaintea timpului Maria a primit (icircn ea) Logosul şi nu este mai vacircrstnică decacirct Logosul ea a născut icircnsă un om asemenea nouă dar mai nobil decacirct noi icircn toate căci harul care a fost icircn el era de la Duhul Sfacircnt conform profeţiilor şi Scripturiirdquo 22 Iisus Hristos nu este aşadar decacirct un simplu om pe care icircnsă Logosul l-a inspirat de sus ν α τἐ ὐ ῷ

ν πνευσεν νωθεν λ γος ἐ έ ἂ ὁ ό 23 Inspiracircndu-l Logosul s-a unit cu omul Iisus de o manieră pur exterioară ξωθενἒ 24 locuind icircn el ca icircntr-un templu ς ν να ὡ ἐ ῷ 25 Unirea lor a fost astfel o simplă apropiere συν λευσις astfel icircncacirct unul era Logosul şi cu totulέ

21 Epifanie de Salamina Haer LXXIII 12 PG XLII 428 la G Bardy Paul de Samosate DTC volXII A col50

22 Cf Leonţiu de Bizanţ Contra Nestor Et Eutych III PG LXXXVI 1389 la G Bardy Paul de Samosate DTC volXII A col50

23 Epifanie de Salamina Contra Appolinar II 3 la JTixeront Histoire des dogmes vol1 p464 n4

24 La JTixeront Histoire des dogmes vol1 p464 n5

altul a fost Iisus Hristos λλος γ ρ στιν ηεσο ς Χριστ ς κα λλος λ γοςἂ ά ἐ Ἰ ῦ ὸ ὶ ἂ ὁ ό Coboracircnd şi locuind icircn Omul Iisus Logosul nu şi-a schimbat ο σ α sa divină icircn trupulὐ ί uman al acestuia n-a icircnceput să fiinţeze icircntr-un trup ο σ α ο σιωμ νη ν σ ματι ὐ ί ὐ έ ἐ ώ 26

Din cele de mai sus se poate uşor observa că principala preocupare a lui Pavel a fost aceea de a evita corporeizarea icircntruparea propriu-zisă a Logosului ca să nu se poată spune că Iisus Hristos a fost cu adevărat Dumnezeu icircn esenţa sa ci doar un simplu om Acest lucru apare nu numai icircn expresia ο σ αὐ ί ο σιωμ νη ν σ ματι pe care el o evitaὐ έ ἐ ώ ci şi dintr-o observaţie a Sf Atanasie cu privire la termenul de μοο σιος El oferă la unὁ ύ moment dat o interpretare cu totul diferită de aceea a Sf Epifanie şi a Sf Hilarie cu privire la motivului pentru care sinodalii de la Antiohia din 268 au respins termenul de

μοο σιος Potrivit lui episcopii care l-au depus din treaptă pe Pavel icircnţelegeau termenulὁ ύ icircn cauză icircn sens corporal căci ereticul episcop ar fi recurs la următorul sofism dacă Hristos n-a fost prin origine şi prin natură un simplu om ψ λος νθρωποςί ἄ dacă elementul divin nu i-a fost adăugat ci el a fost Dumnezeu prin propria-i esenţă şi natură atunci el a fost de aceeaşi fiinţă cu Tatăl μοο σιος τ πατρ Dar spune Pavel atunciὁ ύ ῷ ί ar trebui să admitem trei esenţe (icircn Dumnezeu) una anterioară şi alte două purcezacircnd din aceasta adică Tatăl şi Fiul Pentru a tăia scurt acest sofism al ereticului episcopii au spus cu dreptate Fiul nu este μοο σιος cu Tatăl căci raportul Fiului cu Tatăl nu este aşa cumὁ ύ icircl explică Pavel 27 Diferenţa de interpretare dintre Atanasie pe de o parte şi Epifanie şi Hilarie pe de alta este doar aparentă Icircn realitate icircn timp ce icircn textele Sf Epifanie şi Hilarie ereticul episcop apare ca favorabil termenului icircn cauză folosindu-l chiar ca bază a argumentării sale icircn privinţa condiţiei eterne a Logosului divin icircn textul Sf Atanasie acelaşi Pavel icircl respinge dar nu cu privire la acelaşi Logos divin ci cum uşor se poate observa pe seama omului Iisus a lui Iisus cel istoric pentru a argumenta deosebirea de esenţă a acestuia icircn raport cu Logosul de fapt cu esenţa divină icircnsăşi Pavel respinge

μοο σιος pentru a-l putea menţine pe Iisus un simplu om ψ λος νθρωπος ὁ ύ ί ἄ

Cum sinodalii icircl presau cacirct se poate de firesc ca să recunoască dumnezeirea lui Iisus Hristos el a recurs la sofismul redat de Sf Atanasie dacă Iisus ca om este prin

25 Epifanie de Salamina Contra Appolinar II 1 la JTixeront Histoire des dogmes vol1 p464 n6

26 La JTixeront Histoire des dogmes vol1 p464 n7 8 9

27 La J Schwane Histoire des dogmes vol1 p206 n3

propria esenţă Dumnezeu atunci trebuie să admitem nu una ci trei esenţe icircn Dumnezeu una anterioară şi alte două purcezacircnd din aceasta adică esenţa Tatălui şi pe aceea a Fiului Este uşor de recunoscut sub masca acestui sofism al lui Pavel referinţa clară la modalismul sabelian potrivit căruia am avea icircn Dumnezeu mai icircntacirci monada eternă apoi manifestările ei temporale succesive sub chipurile Tatălui şi Fiului Sabeliu este aşadar cel vizat aici şi oferit de Pavel ca alternativă inacceptabilă la propria doctrină căci el este cel ce icircnvăţa existenţa icircn Dumnezeu a trei esenţe Situaţia era icircntr-adevăr dilematică pe de o parte Pavel uza de termenul μοο σιος pentru a defini statutul Logosului icircn raportὁ ύ cu Dumnezeu Tatăl dar consecinţa era aceea a confundării sale cu Tatăl pe de alta Pavel refuza folosirea aceluiaşi termen cu referire la Iisus cel istoric aşa cum vor fi vrut la un moment dat poate sinodalii argumentacircnd că a-l admite icircnsemna eşuarea icircn sabelianism Ambarasaţi peste măsură de aceste subtilităţi de dilema celor două utilizări egal de inacceptabile ale termenului icircn cauză sinodalii au tăiat pur şi simplu nodul gordian renunţacircnd cu totul la el Şi iată astfel o interpretare care nu vine decacirct să completeze explicaţie Sf Epifanie şi a Sf Hilarie cu privire la motivul pentru care sinodul de la Antiohia icircmpotriva lui Pavel de Samosata a condamnat termenul de

μοο σιος ὁ ύ

Iisus este astfel după ereticul episcop al Samosatei un simplu om Cu toate acestea explică el Iisus a fost o persoană unică fără egal Uns de către Duhul Sfacircnt la botez el a atins perfecţiunea morală Iubirea sa pentru Dumnezeu a fost fără greşeală iar voinţa sa absolut impecabilă cu totul superioară voinţei sale naturale Ca recompensă pentru această vieţuire dreaptă Dumnezeu i-a conferit puterea de a face minuni Iisus triumfă asupra păcatului nu numai icircn el icircnsuşi ci şi icircn noi căci el ne răscumpără ne salvează şi icircn acelaşi timp uneşte indisolubil cu Dumnezeu puritatea vieţii lui ca şi suferinţele pe care le-a icircndurat i-au conferit dreptul de a purta un nume mai presus de orice alt nume Icircmbrăcat cu o asemenea demnitate divină i s-a dat astfel dreptul de a judeca vii şi morţii astfel icircncacirct noi icircl putem numi bdquoDumnezeu născut dintr-o fecioară Dumnezeu care s-a arătat din Nazaret θε ν κ τ ς παρθ νου θε ν κ Ναζαρ τὸ ἐ ῆ έ ὸ ἐ ὲ

φθ νταrdquo ὀ έ 28 Separacircndu-l cu totul pe Iisus cel istoric de Dumnezeu Logosul şi consideracircndu-l un simplu om ψ λος νθρωπος Pavel icircl separa totuşi şi de ceilalţiί ἄ oameni căci el vorbea de o diferenţă de constituţie icircntre Iisus şi noi Iisus a fost zicea el o fiinţă unică fără pereche 29 Astfel deşi Iisus n-a fost decacirct un simplu om unirea sa cu

28 La JTixeront Histoire des dogmes vol1 p464 n11 12 p465 n1 2

29 La JTixeront Histoire des dogmes vol1 p464 n11

Icircnţelepciunea divină cu Logosul lui Dumnezeu Tatăl a fost atacirct de stracircnsă icircncacirct această unire συν λευσις i-a conferit o organizare diferită de aceea a noastră τερ αν τ νέ ἑ ί ὴ κατασκευ ν τ ς μετ ρας ὴ ῆ ἡ έ 30 Iisus n-a fost astfel un Dumnezeu prin propria-i natură ci doar un Dumnezeu printr-o adopţie a sa de către Dumnezeu Tatăl printr-o icircnălţare a sa prin propria-i virtute De aici caracterizarea hristologiei sale de către Harnack ca adopţiană

Comentacircnd această doctrină ciudată a efectului unirii Logosului cu natura umană a lui Iisus G Bardy icircşi exprimă completa nedumerire cu privire la sensul ei căci spune bdquoAcesta este unul dintre punctele cele mai obscure dar icircn acelaşi timp dintre cele mai atestate ale doctrinei samosateene S-ar părea că Pavel este sfacircşiat icircntre dorinţa de a salva anumite idei tradiţionale şi aceea de a menţine unitatea sistemului său Iisus este superior celorlalţi oameni nici patriarhii nici profeţii nici Moise icircnsuşi nu l-au egalat pe Macircntuitorul Totuşi oricacirct de diferit a putut fi el faţă de toţi ceilalţi Iisus rămacircne un om căci doar un simplu atribut divin Icircnţelepciunea este cel ce a locuit icircn el şi l-a umplut de virtute Icircnţelepciunea nu s-a unit astfel cu el decacirct printr-o unire pur morală el (Iisus) n-a fost decacirct casa icircn care aceasta a locuit sau doar un veşmacircnt pe care aceasta l-a icircmbrăcat Icircn nici un moment nu se poate vorbi de o unitate icircn Hristos icircn care Icircnţelepciunea şi-a făcut casă Totul este departe de a fi clar icircn acest rezumat pe care noi am icircncercat să-l prezentăm cu privire la icircnvăţătura paveliană spune Bardyrdquo 31 Patrologul catolic a pierdut icircnsă din vedere ceea ce el icircnsuşi a semnalat icircntr-un alt articol cu privire la Taţian Asirianul Pentru Taţian Logosul este tot atacirct de impersonal şi de indisolubil icircn raport cu Tatăl pe cacirct este el la Pavel de Samosata Taţian reuşeşte icircnsă să explice influenţa acestui Logos asupra oamenilor nu ca pe o corporeificare a sa şi astfel ca pe o desprindere a sa de Tatăl ca pe o individualizare a sa icircn raport cu Dumnezeu Tatăl ci ca pe o acţiune de organizare a materiei confuze din fiinţa ascultătorilor săi sau a celor icircn care locuieşte 32 Este evident o acţiune a unei puteri impersonale de organizare a materiei confuze din

30 Cf Leonţiu de Bizanţ Contra Nestor Et Eutych III PG LXXXVI 1393 la G Bardy Paul de Samosate DTC volXII A col50

31 G Bardy Paul de Samosate DTC vol XII A col50-51

32 Taţian Asirianul Orat 5 PG VI 816-817 la G Bardy Monarchianisme DTC vol X B col2194

omul Iisus rezultatul fiind că icircn baza acestei simple organizări raţionale a propriei fiinţe umane Iisus este cu totul superior celorlalţi oameni Astfel prezenţa Logosului icircn omul Iisus n-a fost una icircn persoană ci una organizatorică de refacere a caracterului raţional icircntr-o natură răvăşită de păcat şi devenită tocmai pentru aceea iraţională Acesta este icircnsă o acţiune din afară ξωθεν a Logosului asupra lui Iisus nu una din interiorul fiinţei şiἒ persoanei acestuia

Am detaliat pacircnă aici hristologia paveliană propriu-zisă adică teoria despre adevărata natură a lui Iisus şi a unirii sale cu Logosul divin Care este icircnsă soteriologia care va fi putut decurge din hristologia lui Pavel de Samosata sau măcar dintr-o asemenea hristologie adopţiană Răspunsul la o asemenea icircntrebare nu este cu totul ipotetic deşi lipsesc cu desăvacircrşire informaţiile cu privire la un asemenea subiect Să aşezăm premizele Hristologia sa adopţiană s-a constituit pe confuzia monarhiană a Logosului cu Dumnezeu Tatăl Considerat a fi icircnsăşi esenţa divină a Tatălui Logosul astfel icircnţeles nu a mai putut fundamenta dogma icircntrupării din cauza incompatibilităţii absolute dintre condiţia sa de spirit pur absolut divin pe de o parte şi aceea pur trupească carnală chiar a omului Iisus stabilind statutul Logosului prin prisma distincţiei dintre duh şi carne dintre spirit şi trup Pavel a ajuns inevitabil să afirme caracterul pur uman al lui Iisus şi unirea sa cu totul exterioară doar morală cu Logosul Dar aceeaşi grilă de interpretare aceeaşi antiteză fundamentală dintre spirit şi trup a fost folosită la un moment dat icircn Occident la Roma de către papa Calist şi icircn Africa de către Praxeas Utilizacircnd amacircndoi icircn hristologia lor monarhiană această antiteză au ajuns amacircndoi la ceea ce Tertulian a numit patricompasianism Concepacircndu-l icircn icircntregime ca spirit cei doi n-au mai putut susţine că Tatăl este cel care a suferit pe cruce ci omul Iisus Patricompasianismul afirmă icircn fond că cel care a suferit a fost doar omul Iisus nu Tatăl cu Dumnezeirea sa Tatăl icircnsă a com-pătimit Patripasianismul a fost icircn realitate o hristologie adopţiană avant la lettre

Icircn acest context com-pătimirea poate fi considerată ca esenţa soteriologiei adopţiene Aşa cum Logosul doar a icircmpreună-locuit a con-locuit icircn şi cu Iisus tot astfel se poate spune că pe cruce a com-pătimit cu Iisus Patima ca şi naşterea Pavel nu le-a atribuit Logosului ci omului Iisus icircn baza unirii sale morale cu Logosul el va fi putut spune icircnsă că şi Logosul a participat la patima sa deşi cu totul exterior icircn sensul unei pătimiri morale a unei com-pătimiri de fapt Pătimirea lui Iisus a fost de altfel considerată de Pavel ca exprese a prezenţei organizatoare a Logosului icircn trupul său uman ca o durere cu totul meritoasă căci ea n-a fost altceva decacirct o părăsire a iraţionalului introdus icircn firea lui Iisus de păcatul general uman Macircntuirea n-a putut fi icircn acest context pentru Pavel de Samosata decacirct o revenire progresivă a trupului uman a omului pur şi simplu la raţionalitatea Logosului icircnsuşi Numai icircn acest sens a putut el califica pe Iisus ca θε ν κ τ ς παρθ νου θε ν κ Ναζαρ τ φθ ντα Dacă ar fi să căutăm cu orice preţὸ ἐ ῆ έ ὸ ἐ ὲ ὀ έ un termen care să definească hristologia lui Pavel prin imitarea mecanică a

patripasianismului lui Praxeas şi al lui Calist ar trebui să-l găsim icircn acela de logocompasianism Şi nu este cacirctuşi de puţin icircntacircmplător că patricompasianismul lui Praxeas a apărut sub presiunea confruntării acestuia cu montanismul african Dacă icircn Africa montanismul a putut fi atacirct de presant icircncacirct să-l determine pe Praxeas la adoptarea acestei hristologii adorţiene avant la lettre cu cacirct mai presantă trebuie să fi fost aceeaşi erezie icircn Asia adică exact icircn teritoriile ei de origine Pe de altă parte dacă ne gacircndim că Pavel de Samosata nu făcea nici o diiferenţă icircntre Logos şi Tatăl adopţianismul său ar putea fi numit tot patricompasianism ca şi acela al lui Praxeas şi Calist icircn sensul că prin Logosul său impersonal Tatăl a com-pătimit icircn omul Iisus de fapt alături de omul Iisus

Am arătat icircn acest capitol apari ia unei gnoze profund diferite de a aceeaț generată icircn mediile siriene i samarinene Mediul alexandrin icircn care a apărut ea spreș deosebire de mediile de gacircndire samaro-siriene caută sinteza icircntre gacircndirea greacă i ceaș orientală pe toate fronturile Acestei tendin e i s-a supus i ceea ce numim bdquognozaț ș alexandrinărdquo i evident reprezentantul ei cel mai de seamă Valentin Sinteza vizată aiciș de gnoză este aceea dintre lumea pur spirituală a Primului Principiu pe de o parte iș lumea sublunară materială pe de alta Valentin reu e te să ispitească min ile curioase aleș ș ț vremii sale cu tabloul unei lumi intermediare formată din numero ii eoni ai pleromei saleș care nu sunt nici cu totul divini ca principiul lor originar dar nici supu i scăderilorș materiei ca fiin ele lumii noastre Viziunea sa metafizică este aceea a unei scări careț coboară din vacircrful existen ei supreme unde se află Dumnezeul său transcendent pacircnă laț nivelul de jos al lumii materiale pe tot acest traseu el icircn iră nenumăra i eoni care derivăș ț din principiul suprem i apoi unii din al ii dar mereu inferiori originii lor icircn ceea ceș ț prive te propria substan ă Valentin este cel care introduce icircn gacircndirea cre tină concepteș ț ș fundamentale ca cele de ipostas de procesiune etc dar care icircn acela i timp lansează iș ș ideea că anterior na terii primului eon Primul Principiu era cu totul singur că neavacircndș icircncă un fiu nu era icircncă tată Este afirma ia care i-a permis să argumenteze inferioritateaț succesivă a eonilor pleromei sale Principala ideea care se află icircn substratul metafizicii sale este aceea că eonii sunt ulteriori procesiunilor lor de origine ceea ce-i face inferiori i total diferi i icircn raport cu originea din care au ie itș ț ș

Icircn fa a acestei viziuni seducătoare ce pare a fi cucerit la un moment datț majoritatea spiritelor cultivate ale imperiului roman Biserica a trebuit să reac ionezeț apăracircnd consubstan ialitatea Fiului cu Dumnezeu Tatăl i a Duhului Sfacircnt cu Tatăl i cuț ș ș Fiul Din nefericire clerul roman pe teritoriul căruia s-a declan at această bătălie cuș gnoza valentiniană nu era pregătit să icircn eleagă subtilită ile metafizice ale problemei Esteț ț motivul fundamental ce pare a fi favorizat apari ia tot la Roma a sabelianismuluiț Sabeliu de Cyrene minte genială icircn materie de teologie este cel care a lansat pentru prima dată icircmpotriva gnozei faimoasa teorie a rela iilor prin celebrul său concept deț

οπ τωρ Sugeracircnd că Fiul preexistă ca poten ă icircn monada divină anterior originii saleὑ ά ț

adică anterior na terii sale din Fecioara Sabeliu a reu it să argumenteze icircmpotriva gnozeiș ș identitatea reală a ipostaselor icircn planul iconomiei Promovacircndu- i conceptul său deș

οπ τωρ gacircnditorul din Cyrene pare să fi reu it icircntr-adevăr să dea o puternică loviturăὑ ά ș conceptuală gnozei lui Valentin Din nefericire icircnsă consecin ele icircn domeniul icircnvă ăturiiț ț tradi ionale despre Sf Treime erau catastrofale Icircn baza acelui faimos οπ τωρț ὑ ά procesiunile divine promovau icircn planul iconomiei o diferen iere total inconsistentă aț persoanelor treimice unele de altele ba chiar o existen ă a lor cu totul efemerăț temporară inacircnd numai de istoria macircntuirii iar nu de condi ia lor intrinsecă ț ț

16 ADRIAN NICULCEA

CAPITOLUL II

ARIANISMUL GREC I RĂSPUNSUL LUI MARCELȘ AL ANCYREI FOTIN DE SIRMIU

A SUBORDINA IANISMUL ARIANȚ

1 Arie din Alexandria

Istoricii dogmelor l-au prezentat din totdeauna pe Arie ca pe un eretic antitrinitar şi au icircncadrat concepţia lui la categoria abaterilor de la dreapta credinţă icircn ceea ce priveşte dogma trinitară Consideraţiile sale despre statutul inferior al Logosului icircn raport cu Dumnezeu Tatăl sunt menite să fundamenteze teoria sa despre Logos ca punte de legătură icircntre Dumnezeu Tatăl şi lumea noastră materială Principala preocupare a lui Arie a fost astfel aceea de a contura asemenea gnosticilor statutul unei fiinţe intermediare capabilă să explice creaţia şi chiar răscumpărarea icircn condiţiile icircn care unui Dumnezeu cu totul transcendent şi incompatibil cu lumea acest lucru icirci era imposibil Astfel esenţialul doctrinei lui Arie este nu Logosul ca persoană inferioară Tatălui ci Logosul ca fiinţă intermediară icircntre Dumnezeu şi om capabilă să realizeze opera de creaţie a lumii icircn locul lui Dumnezeu dar şi opera de răscumpărare a umanităţii din starea ei de cădere

Ceea ce l-a preocupat pe Arie chiar şi atunci cacircnd aborda problema Duhului Sfacircnt a fost deci acest statut cu totul special al Logosului de punte icircntre Dumnezeu Tatăl şi lumea noastră materială bdquo(Arie) spune Schwane n-a ajuns să nege de la icircnceput divinitatea lui Iisus Hristos ca să ajungă la un astfel de rezultat el a trebuit să facă un lung ocol Ca cei mai mulţi antitrinitari el puse pe primul plan doctrina despre unitatea lui Dumnezeu şi susţinu că ea este incompatibilă cu pluralitatea persoanelor divine icircn special cu aceea a unui Fiu consubstanţial cu Tatăl Ajuns la un asemenea monoteism el nu pretinse cum făceau sabelienii că Dumnezeul unic s-a icircntrupat sau că s-a revelat sub diferite forme icircn lumea finită o astfel de doctrină i se părea nedemnă de Dumnezeu El invocă doctrina lui Platon şi a lui Filon conform căreia fiinţa divină absolută τὸ νὄ nu putea intra icircn nici un raport cu

ISTORIA SISTEMATICĂ A DOGMEI TRINITARE 17

lumea finită deoarece era mult prea sublimă pentru a se revela sub o formă umană Astfel pentru a nu cădea pe de o parte icircn diteism sau icircn politeism iar pe de alta icircn sabelianism nu-i rămacircnea decacirct să imagineze o fiinţă supremă intermediară care să-şi pună icircn aplicare planurile icircn lumea finită şi să icircmplinească opera de creaţie şi răscumpărarerdquo 33

Icircntr-adevăr un fragment din principala sa operă Thalia pune icircn evidenţă această preocupare icircn termenii următori bdquoDumnezeu zice Arie nu a fost icircntotdeauna Tată a existat un timp deci cacircnd el nu era icircncă Tată El a devenit Tată abia ulterior Fiul n-a existat din totdeauna Toate lucrurile au fost create din neant deci toate lucrurile sunt creaturi şi opere Cuvacircntul lui Dumnezeu a fost şi el creat din neant astfel a fost un timp cacircnd el nu era El nu exista deci icircnainte de a fi fost născut ci a icircnceput (să existe) ca fiinţă creată Iniţial Dumnezeu era singur Cuvacircntul şi icircnţelepciunea icircncă nu existau Prin urmare cacircnd Dumnezeu a vrut să ne creeze el a făcut mai icircntacirci o fiinţă şi a numit-o Cuvacircnt Icircnţelepciune şi Fiu pentru a ne crea prin elhelliprdquo 34 Acelaşi lucru icircl găsim afirmat şi-ntr-o scrisoare a lui Alexandru patriarhul Alexandriei către episcopii orientali pe care icirci avertizează că după Arie Fiul nu există prin sine icircnsuşi ca un Dumnezeu adevărat asemenea Tatălui ci bdquoel a fost creat pentru noi pentru ca apoi Dumnezeu să ne creeze pe noi prin el ca printr-un instrument el n-ar fi existat dacă Dumnezeu n-ar fi vrut să ne creezerdquo 35 De ce a recurs Dumnezeu la serviciile unei fiinţe intermediare pentru a-şi realiza obiectivele De ce a creat el lumea prin intermediul Logosului Sofistul Asterie partizan al lui Arie explică motivul spunacircnd că lumea n-ar fi putut suporta greutatea unei acţiuni directe a lui Dumnezeu μὴ

δύνατοἐ τὰ λοιπὰ κτίσματα τ ςῆ κράτουἀ χειρ ςὸ τοῦ γεννήτουἀ ργας ανἐ ἰ βαστ ξαιἀ 36

O fiinţă cu adevărat intermediară icircntre Dumnezeu şi lume trebuie să aibă cacircte ceva din ambele extreme dar deopotrivă să se şi deosebească de ele Cu alte cuvinte Logosul trebuie să fie distinct de creaţie adică superior ei căci altfel n-ar putea s-o ridice din condiţia sa căzută dar el trebuie să fie distinct şi icircn raport cu Dumnezeu căci altfel nu s-ar putea apropia de lume Aceste consideraţii de natură platonico-filoniană şi de inspiraţie lucianistă l-au determinat pe Arie să-şi icircnceapă marea sa operă de contestare a doctrinei oficiale a

33 J Schwane op cit vol1 p207-208

34 Ortiz de Urbina Niceacutee et Constantinople Edition de lrsquoOrante Paris 1963 p19

35 Ortiz de Urbina op cit p251-252

36 Atanasie Contra arianos I 5 cf De dectretis 8 la J Tixeront op cit vol2 p25 n2 subsol

18 ADRIAN NICULCEAepiscopului său exact icircn acel punct icircn care el credea că acesta pune icircn pericol caracterul de mijlocitor al Logosului raportul Logosului cu Dumnezeu Tatăl Natura controverselor icircn care el s-a angajat l-au obligat astfel să-şi concentreze argumentarea aproape exclusiv asupra acestui aspect al naturii Logosului Iată icircn continuare principalele fragmente din Thalia icircn care el fixează raportul Logosului mai icircntacirci cu Dumnezeu Tatăl bdquoDumnezeu nu a fost din totdeauna Tată a existat deci un timp icircn care el icircncă nu era Tată abia ulterior a devenit el Tată Fiul deci n-a existat din totdeauna căci toate lucrurile (inclusiv Fiul) au fost create din neant toate lucrurile nu sunt decacirct creaturi şi opere Astfel Logosul lui Dumnezeu a fost şi el creat din neant a fost deci un timp icircn care el icircncă nu era el nu exista icircnainte de a fi fost creat Aşadar şi el a icircnceput prin a fi creat căci iniţial Dumnezeu era singur Logosul şi Icircnţelepciunea nu existau icircncă Or cacircnd Dumnezeu a vrut să ne creeze el a creat mai icircntacirci o fiinţă şi a numit-o Logos Icircnţelepciune şi Fiu pentru a ne crea prin elhelliprdquo bdquoTatăl este invizibil Fiului Astfel Logosul (Fiul) nu-l poate vedea şi nici cunoaşte icircn mod perfect şi exact pe Tatăl său Ceea ce el cunoaşte şi vede cunoaşte şi vede după propria sa măsură aşa cum noi icircnşine cunoaştem după propria noastră putere Dar Fiul nu cunoaşte icircn mod exact nu numai pe Tatăl lipsindu-i icircnţelegerea pentru asemenea măsură dar el nu-şi cunoaşte nici propria esenţăhelliprdquo

Iată acum i cacircteva texte cu referire directă la Fiul bdquoNu există deci douăș Icircnţelepciuni există numai una care este proprie lui Dumnezeu şi coexistă cu el Prin această Icircnţelepciune a fost creat Fiul şi numai icircn măsura icircn care participă la ea este el numit Icircnţelepciune şi Logos Căci Icircnţelepciunea (adică Fiul) a venit la existenţă abia prin Icircnţelepciunea (lui Dumnezeu) adică mulţumită Dumnezeului Icircnţelepciunii Icircn mod similar există icircn Dumnezeu un alt Logos alături de Fiul şi numai icircn măsura icircn care acesta participă la acest Logos el Fiul este numit Logos şi Fiu prin harhelliprdquo bdquoExistă puteri diferite una este proprie lui Dumnezeu şi eternă prin icircnsăşi natura ei Hristos nu este icircnsă adevărata putere a lui Dumnezeu ci numai una din cele care se numesc puteri ca lăcusta sau omida (icircn sensul de pedepse trimise de Dumnezeu peste lume nn) Totuşi el nu este numit doar o simplă putere (asemenea acelora nn) ci mare putere Există deci multe alte puteri asemenea Fiului (deşi nu egale lui nn) şi pe care David le numeşte astfel atunci cacircnd zice icircn psalmi (XXIV10) Dumnezeul puterilorhelliprdquo bdquoPrin natura sa Logosul este ca noi toţi adică supus schimbării dar liber icircn sine icircnsuşi icircn măsura icircn care el vrea poate rămacircne bun Dacă ar vrea el s-ar putea schimba (icircn rău nn) ca şi noi deoarece prin icircnsăşi natura sa el este schimbător τρεπτός Iată pentru ce Dumnezeu anticipacircnd că el va fi bun i-a dăruit de mai icircnainte această slavă pe care ca om a cucerit-o mai apoi prin propria-i virtute Aşadar tocmai pentru că Dumnezeu a cunoscut de mai icircnainte cele ce el avea să lucreze l-a făcut să se nască astfelhelliprdquo bdquoLogosul deci nu este cu adevărat Dumnezeu Deşi este numit Dumnezeu el nu este aşa ceva cu adevărat ci numai prin participarea sa la har ca toate celelalte el nu este Dumnezeu decacirct nominal După cum toate lucrurile sunt prin esenţa lor străine de Dumnezeu şi diferite de el tot astfel şi Logosul este absolut străin faţă de esenţa şi de ceea ce-i este propriu Tatălui λλότριοςἀ μ νὲ καὶ νόμοιοςἀ κατὰ πάντα τ ςῆ τοῦ πτρ ςὸ ο σίαςὐ καὶ διότητοςἰ el face parte din racircndul lucrărilor şi creaturilor el este una dintre elehelliprdquo

Icircn fine iată i un text icircn care apar indirect părerile lui Arie despre cea de a treiaș persoană a Sf Treimi bdquoDivizate prin natură cu totul icircndepărtate disjuncte străine şi fără nici o legătură icircntre ele sunt esenţele Tatălui Fiului şi Duhului Sfacircnt ei sunt cu totul

ISTORIA SISTEMATICĂ A DOGMEI TRINITARE 19

neasemănători icircn ceea ce priveşte esenţa şi slava (distanţa dintre ei icircntinzacircndu-se) la infinit Deci el (Logosul) nu are o esenţă şi o slavă asemănătoare ci diferă total atacirct de Tatăl (căruia icirci este inferior nn) cacirct şi de Duhul Sfacircnt (căruia icirci este superior nn)hellip Logosul icircn ceea ce-l priveşte este separat de Tatăl şi nu are absolut nimic comun cu elhelliprdquo 37

Expunerea ideilor lui Arie se opreşte de obicei la acest aspect al doctrinei sale despre raportul Logosului cu Dumnezeu Tatăl aspect cuprins icircn special icircn celebra sa lucrare Thalia Dar Arie nu vedea icircn persoana Logosului doar o fiinţă subordonată inferioară Dumnezeului suprem preocuparea sa ca şi la Filon era de a contura această persoană ca o adevărată fiinţă intermediară icircntre Dumnezeul suprem şi lumea materială absolut inferioară Acest al doilea aspect neglijat icircn mod curent sau pus foarte puţin icircn evidenţă apare icircntr-o scrisoare pe care Arie a adresat-o la un moment dat episcopului său icircntr-o icircncercare de a se icircmpăca cu el Iată principalele sale afirmaţii cuprinse icircn această scrisoare bdquoCredinţa pe care am primit-o de la strămoşii noştri şi pe care am icircnvăţat-o de la tine Prea Fericitule Părinte este aceasta noi cunoaştem un singur Dumnezeu nenăscut unul singur etern unul singur fără principiu singur adevărat nemuritor singur icircnţelept singur bun singur atotputernic unul singur judecător moderator şi guvernator al tuturor lucrurilor imuabil şi fără schimbare drept bun acelaşi Dumnezeu al Legii şi profeţilor dar şi al Noului Testament care a născut icircnaintea timpurilor pe Fiul său prin care el a făcut veacurile şi toate lucrurile (sn)rdquo bdquo(Cunoaştem de asemenea şi pe Fiul) născut nu icircn aparenţă ci cu adevărat subzistacircnd printr-un efect al voinţei lui Dumnezeu imuabil şi fără schimbare creatură perfectă a lui Dumnezeu κτίσμα τοῦ θεοῦ τελε ονῖ dar nu ca vreuna dintre creaturi produs dar nu ca vreunul dintre lucrurile produse produs nu cum afirmă Valentin ca şi cum ar fi o emanaţie din Tatăl produs nu cum a spus Maniheu ca şi cum ar fi o parte a fiinţei lui Dumnezeu produs nu cum a spus Sabeliu care diviza unitatea numindu-l pe Fiul Tată produs nu cum a spus Hieracas pentru care el este lumină din lumină sau ca o torţă divizată icircn două nu ca şi cum cel ce exista mai icircnainte ar fi devenit după aceea sau ar fi fost creat din nou icircn Fiul bdquoTu icircnsuţi Prea Fericitule Papă ai respins de multe ori chiar icircn mijlocul Bisericii şi al adunării pe toţi aceştia care afirmau astfel de lucruri Dar aşa cum am mai spus el a fost creat icircnainte de timpuri şi icircnaintea veacurilor şi a primit de la Tatăl viaţa şi existenţa şi splendorile slavei pe care Tatăl i le-a conferit (sn) Icircntr-adevăr dacircndu-i drept moştenire toate lucrurile Tatăl nu s-a privat pe el icircnsuşi de ceea ce-i este propriu anume de a fi fără principiu căci el este izvorul a toate Iată pentru ce există trei ipostase Tatăl Fiul şi Duhul Sfacircnt bdquoDumnezeu care cu adevărat este cauza tuturor celor ce există este absolut singur icircn a fi fără principiu Fiul născut icircn afara timpului de către Tatăl creat şi icircntemeiat icircnaintea veacurilor nu exista icircnainte de a fi născut ci născut icircn afară de timp icircnaintea tuturor lucrurilor singur el a fost creat (direct nn) de Tatăl El icircnsă nu este nici etern nici coetern şi nici nu participă la a fi nenăscut asemenea şi icircmpreună cu Tatăl El nu-şi are existenţa deodată cu Tatăl cum zic unii despre unul şi despre celălalt afirmacircnd două principii nenăscuterdquo 38

Cu o astfel de scrisoare mai ales cu afirmaţiile ultime despre statutul Logosului icircn

37 Ortiz de Urbina op cit pp254-255 CJ Hefele Histoire des concils Beuchesne Paris 1910 vol1 p376 n14 p377 n24

raport cu Dumnezeu Tatăl era firesc ca Arie să nu-şi atingă scopul Departe de a pacifica relaţiile sale cu patriarhul Alexandru el le-a icircnrăutăţit şi mai mult şi conflictul s-a acutizat conducacircnd la convocarea primului sinod ecumenic Ceea ce trebuie reţinut icircnsă din textul scrisorii este statutul superior pe care Arie icircl acordă Logosului icircn raport cu restul creaturii Logosul deşi creatură icircn substanţa sa nu este o creatură ca celelalte ci o creatură perfectă κτίσμα τοὔ θεοὔ τελε ονῖ 39 Dacă Dumnezeu ar fi vrut să creeze o altă făptură perfectă aceasta n-ar fi putut fi decacirct cel mult egală cu aceea a Logosului dar icircn nici un caz superioară 40 Doar el a fost creat direct de către Dumnezeu Tatăl toate celelalte creaturi au fost aduse la existenţă prin el adică depind nu direct de Dumnezeu ci de Logosul creatorul lor şi-i sunt astfel necesarmente inferioare Duhul icircnsuşi ca al treilea ipostas a fost creat prin el ca primă operă a sa şi de aceea icirci este inferior cu atacirct mai mult restul creaţiilor sale Toate au fost create icircn timp doar el Logosul a fost creat icircnaintea timpurilor deci direct de către Tatăl Toate sunt supuse schimbării datorită naturii lor create Logosul singur deşi creat este imuabil desigur nu ca Dumnezeu adică prin propria-i fiinţă ci datorită hotăracircrii voinţei sale neclintite Din acest motiv a meritat el bdquoviaţa şi existenţa şi splendorile slavei pe care Tatăl i le-a conferitrdquo adică statutul de primă creatură şi de instrument al creaţiei tuturor celorlalte Icircn aceste condiţii Logosul este icircntr-adevăr acea fiinţă intermediară icircntre Dumnezeul cel infinit diferit de lume şi lumea materială absolut inferioară prin icircnsăşi esenţa ei de creatură Fără să fie asemenea lui Dumnezeu Logosul este icircnsă diferit şi faţă de lumea materială Inferior lui Dumnezeu Logosul este totuşi superior icircntregii creaţii Avacircnd icircnsă cacircte ceva atacirct din Dumnezeu cacirct şi din lumea creată Logosul este cu adevărat acel mijlocitor capabil să explice actul creaţiei şi al revelării lui Dumnezeu icircn lume dar şi apropierea acesteia de Dumnezeu urcuşul ei spre cele superioare

Am studiat pacircnă aici relaţia Logosului cu Dumnezeu Tatăl Care este icircnsă relaţia sa cu Duhul Sfacircnt Arie menţionează icircntr-adevăr pe alocuri şi persoana Duhului Sfacircnt Consideraţiile sale relative la cea de a treia persoană a Sf Treimi sunt icircnsă cu totul obscure şi dispersate Cu privire la această problemă Tixeront face următoarea remarcă

38 Ortiz de Urbina op cit pp252-253 CJ Hefele op cit p357 n1

39 J Tixeront op cit vol2 p26 jos

40 Atanasie De synodis 46 la J Tixeront op cit vol2 p26 n1

bdquoAsupra Duhului Sfacircnt fragmentele lui Arie sunt foarte puţin explicite El admite ipostasul (Duhului) ca formacircnd alături de Tatăl şi de Fiul o treime Dar Duhul Sfacircnt este icircn viziunea sa infinit icircndepărtat separat de celelalte două persoane le este străin prin esenţă el nu posedă nici măcar aceeaşi slavă cu ele Arie făcea probabil din Duhul o creatură a Fiului Acest punct al doctrinei sale a rămas icircn umbră pacircnă icircn ziua icircn care a fost pus icircn lumină de erezia macedonianărdquo 41 Atunci cacircnd ajunge să se refere la cea de a treia persoană treimică Arie o face icircn intenţia de a arăta că Logosul este diferit atacirct faţă de Tatăl cacirct şi de faţă de Duhul ca icircn următorul fragment bdquoDivizate prin natură cu totul icircndepărtate disjuncte străine şi fără nici o legătură icircntre ele sunt esenţele Tatălui Fiului şi Duhului Sfacircnt zice el ei sunt cu totul neasemănători icircn ceea ce priveşte esenţa şi slava (distanţa dintre ei icircntinzacircndu-se) la infinit Deci el (Fiul) nu are o esenţă şi o slavă asemănătoare el diferă total de Tatăl şi de Duhulhelliprdquo 42 Sensul acestui text este acela că Logosul diferă de Dumnezeu Tatăl deoarece icirci este cu totul inferior şi subordonat dar el diferă radical şi de Duhul Sfacircnt căruia icirci este cu totul superior ba chiar creator astfel el este o fiinţă intermediară Menţionarea celei de a treia persoane adică a Duhului Sfacircnt era menită astfel să pună icircn evidenţă diferenţa considerabilă a Logosului faţă de creatură Duhul Sfacircnt este abordat de Arie ca simbol al creaturii propriu-zise al lumii noastre materiale din care face parte ca primă creatură a Logosului Cu alte cuvinte atunci cacircnd se referă la Duhul Sfacircnt Arie o face pentru a arăta că Logosul este de fapt un mediator icircntre Dumnezeu Tatăl simbol al transcendenţei absolute faţă de lume pe de o parte şi Duhul Sfacircnt simbol al lumii materiale prima şi cea mai icircnaltă dintre creaţiile Logosului

Icircn aceste condiţii Treimea ariană este o realitate care s-a constituit progresiv nu una care să fi existat ca atare din eternitate Acest lucru reiese din fragmentele icircn care Arie neagă faptul că paternitatea ar fi o calitate eternă icircn Dumnezeu Iată un text pe care-l reproduce Sfacircntul Atanasie şi icircn care Arie este cacirct se poate de explicit ldquoDumnezeu Pricipiul a tot zice el numai El este fără principiu Fiul născut din Tatăl icircn afara timpului creat şi format icircnainte de veacuri nu era icircnainte de a fi născut născut icircnsă icircn afară de timp icircnaintea tuturor lucrurilor el deţine existenţa din Tatăl El nu este etern şi coetern cu Tatăl nici conenăscut el nu are existenţă icircn acelaşi timp cu Tatăl cum zic unii despre relaţii ςὀ τίνες λέγουσι τὰ πρ ςὸ τί introducacircnd astfel două principii nenăscute Ci monadă şi principiu universal Dumnezeu este deasupra a tot Iată pentru ce el este

41 J Tixeront op cit vol2 p27-28

42 Ortiz de Urbina op cit p255

anterior Fiuluirdquo43 Trebuie spus aici că icircn această negare a calităţii Tatălui de a fi Tată din eternitate Arie nu era icircntru totul original Patriarhul Dionisie al Alexandriei din secolul al III-lea afirmase deja icircntr-o scrisoare către papa Dionisie al Romei că bdquoDumnezeu n-a fost din totdeauna Tată deci Fiul nu a existat din totdeaunardquo44 Mai icircnaintea acestuia chiar gnosticul Valentin spusese că bdquola icircnceput Dumnezeu nu era Tatăhelliprdquo45

Aşadar anterior naşterii Fiului a Logosului Dumnezeu era doar monadă Arie spunea următoarele bdquoIcircnţelege că mai icircntacirci a fost Unul (adică monada Dumnezeu simplu nn) iar Doimea (adică Dumnezeu devenit Tată ca urmare a naşterii Fiului Său nn) n-a fost icircnainte de a fi existat concret Fiul Dumnezeu (Tatăl) este icircnainte de a fi Fiulrdquo46 Deci Doimea constituită de Tatăl şi de Fiul este posterioară Monadei iniţiale constituită de solitudinea paternă Aceeaşi concepţie o manifestă Arie şi despre Duhul Sfacircnt Dacă a fost o vreme cacircnd Doimea icircncă nu exista deoarece nu fusese creat Fiul atunci a fost o vreme cacircnd Treimea nici ea nu exista pacircnă să fie creat Duhul Sfacircnt Sfacircntul Atanasie redă acest ultim aspect al doctrinei ariene icircn termenii următori bdquoDacă Duhul este creatură iar creaturile sunt din cele ce nu sunt (adică din nimic nn) e vădit că a fost o vreme cacircnd n-a fost Treimea ci Doimea Or ce ar putea spune cineva mai contrar credinţei decacirct aceasta Căci aceştia (arienii nn) spun că Treimea rezultă din prefacere şi progres şi există o Doime care aşteaptă să se facă o creatură care să se unească cu Tatăl şi cu Fiul şi să apară astfel Treimeardquo47

43 I Chevalier Sf Augustin et la pensee greque Les relations trinitaires Freiburg 1940 p109 n1

44 I Chevalier Sf Augustin et la pensee greque Les relations trinitaires p110

45 E de Faye Le gnosticisme Beauchesne Paris 1924 p34

46 Sf Atanasie cel Mare Despre sinoade icircn ldquoPărinţi şi scriitori bisericeştirdquo Ed Inst Biblic şi de Mis Ortodoxă Bucureşti 1988 vol XVI p121-122

47 Sf Atanasie cel Mare Despre Sfacircntul Duh către acelaşi Serapion icircn ldquoPărinţi şi scriitori bisericeştirdquo Ed Inst Biblic şi de Mis Ortodoxă

După moartea lui Arie concepţia sa a fost continuată şi nuanţată de anomeii radicali Urmaşi direcţi ai marelui eretic anomeenii susţineau că bdquoFiul este cu totul neasemănător cu Tatăl κατὰ πάντα νόμοιοςἀ atacirct sub raportul voinţei cacirct şi sub acela al fiinţeirdquo 48 Ei se deosebeau totuşi de Arie icircnsuşi prin felul icircn care concepeau desăvacircrşirea Logosului icircntrupat icircn timp ce Arie credea că acesta a ajuns la demnitatea divină ca o recompensă pentru virtutea pe care a dovedit-o anomeii dimpotrivă considerau această demnitate drept apanajul naşterii sale al filiaţiei sale unice Acest fapt nu-i icircmpiedica icircnsă să deprecieze persoana Logosului icircn planul vieţii liturgice şi practice Astfel ei botezau icircn numele lui Dumnezeu cel necreat al Fiului creat şi al Duhului Sfinţitor procreat de către Fiul cel creat Ei practicau o singură scufundare icircn amintirea morţii lui Iisus Hristos Deprecierea Logosului icircn raport cu Dumnezeu Tatăl i-a condus la o atitudine ireverenţioasă faţă de Scriptură la o respingere a cultului moaştelor şi al sfinţilor iar icircn final chiar la laxism moral 49 Un alt urmaşi al lui Arie a fost Eustaţiu de Sevasta care a cochetat toată viaţa cu arienii icircn special cu partida homoiusienilor adică a acelora care respingeau icircn egală măsură radicalul anomios al arienilor riguroşi cacirct şi homoousios consacrat la Niceea Icircn acord cu partida homoiusienilor Eustaţiu icircnvăţa că Logosul este asemenea Tatălui său dar nu egal cu el Icircn cele din urmă Eustaţiu a sfacircrşit icircn racircndurile macedonienilor a acelei partide care respingea dumnezeirea Sf Duh Spre deosebire de anomeii libertini icircn materie de morală Eustaţiu s-a distins printr-un ascetism riguros Ucenicii săi numiţi eustaţieni au fost condamnaţi la un sinod de la Gangra tocmai pentru exagerările lor ascetice pentru respingerea căsătoriei a cărnii icircn general considerată ca impură etc 50 Atitudinea lui Eustaţiu şi a partizanilor său trebuie pusă icircn legătură cu arianismul său mai exact cu doctrina despre efectele icircnlocuirii sufletului uman de către Logos icircn Iisus Hristos Prin această asumare incompletă umanitatea logosului a fost considerată cu mult superioară celei a oamenilor adevăraţi mai presus de slăbiciunile

Bucureşti 1988 vol XVI p85-86

48 X Le Bachelet Anomeacuteens DTC volI B col1323

49 X Le Bachelet Anomeacuteens DTC volI B col1324 1325

50 S Salaville Eusthate de Seacutebaste DTC volV B col15666-1571 Eustathiens DTC volV B col 1572

obişnuite şi de aceea model de urmat Pentru a realiza aceleaşi efecte icircn propria natură umană Eustaţiu n-a găsit alt mijloc decacirct ascetismul său extraordinar de riguros dus pacircnă la deprecierea umanului icircn general Cel care i-a continuat icircnsă concepţia trinitară a fost Eunomiu ajuns episcop de Cyzic

Care era icircn aceste condi ii doctrina ariană icircn materie de hristologie ț bdquoGrave erau consecinţele arianismului icircn ceea ce priveşte icircntruparea şi răscumpărarea spune X Le Bachelet Persoana lui Hristos nu mai era o persoană cu adevărat divină devreme ce Logosul icircntrupat la plinirea vremii nu mai era el icircnsuşi un Dumnezeu adevărat Din această cauză opera sa răscumpărătoare icircşi modifica profund conţinutul icircn loc să fie teandrică acţiunea şi influenţa lui Hristos nu mai era decacirct una de ordin moral mai mult sau mai puţin umană Un alt rezultat a fost acela că arienii au ajuns să nu mai recunoască icircn Hristos decacirct un trup fără suflet uman ψυχονἄ sau un suflet fără raţiune ψυχὴ

λογοςἄ ei pretindeau că salvează astfel unitatea persoanei pe care prezenţa simultană a celor două spirite finite Logosul şi sufletul uman ar fi compromis-o Mulţumită acestei suprimări ei puteau atribui Logosului direct cunoaşterea limitată afectele de tristeţe de bucurie şi altele de acest fel (care se atribuie doar oamenilor nn) Mărturii explicite (ale scriitorilor vremii) atribuie această doctrină fie arienilor icircn general fie fondatorului lor icircnsuşihellip Sf Epifanie prezintă această doctrină ca un loc comun al lucianiştilorhellip Hristos al arienilor devenea astfel o fiinţă particulară complet diferită de Omul-Dumnezeu deoarece el nu mai era nici Dumnezeu adevărat nici om adevărathelliprdquo 51 Arie icircnsuşi n-a lăsat nici o referire cu privire la părerea sa icircn această problemă bdquoFragmentele care au supravieţuit din operele lui Arie spune şi Tixeront nu conţin nimic cu privire la această chestiune anume dar se ştie de la autori care au tratat despre doctrina lui că aceasta (adică doctrina mentorului său nn) era şi icircnvăţătura luirdquo 52

Potrivit arienilor deci Logosul devenit Hristos a icircnlocuit icircn firea umană pe care a asumat-o sufletul cu alte cuvinte ceea ce a asumat a fost doar un trup fără suflet

ψυχονἄ După alţii el ar fi icircnlocuit nu icircntreg sufletul ci numai partea raţională a acestuia ceea ce a asumat astfel ar fi fost un trup cu suflet senzitiv dar fără raţiune ψυχὴ λογοςἄ Icircn aceste condiţii coboracircrea Logosului icircn lume nu mai era o icircntrupare o icircnomenire adică o asumare a unei naturi umane integrale ci o asumare doar a unui corp de aceea

51 X Le Bachelet Arianisme DTC volI B col1787-1788

52 Atanasie Contra Apollinarium II 3 Teodoret Haeretic Fabul V 11 un fragment atribuit Sf Atanasie icircn PG XXVI 1292 la J Tixeront op cit vol2 p27 n3

icircntruparea devenea de fapt o icircncorporare Această nuanţă apare formal afirmată icircntr-un simbol arian al lui Eudoxiu de Constantinopol bdquoLogosul se spune icircn acest simbol s-a icircncarnat nu s-a icircnomenit căci el n-a asumat şi sufletul uman σαρκοθέντα ο κὐ

ναντθρωπήσανταἐ ο τεὔ γ ρὰ ψυχ νὴ νθτρωπίνηνἀ νείληφενἀ (ὀ λόγος) 53 Diferenţa dintre cei doi termeni definea exact natura icircntrupării Logosului după arieni prin icircntrupare Logosul a asumat numai carnea noastră numai un trup material aşa cum sugerează verbul σαρκοθέντα iar nu o natură umană integrală adevărată Icircn consecinţă nefiind un Dumnezeu adevărat Logosul nu era nici om adevărat Ca să fie om adevărat icircntruparea Logosului ar fi trebuit să fie asumarea naturii unui om adevărat aşa cum sugerează verbul ναντθρωπήσανταἐ

Hristologia ariană trebuie foarte precis definită pentru a fi cu adevărat icircnţeleasă Astfel diferenţa dintre cele două verbe nu trebuie să ne facă să credem că Hristosul arian ar fi fost o fiinţă compozită adică Logosul semi-divin sălăşluind icircntr-un trup omenesc Asumarea numai a trupului fără suflet sau şi a sufletului dar fără partea sa raţională icircnsemna pentru arieni că Logosul subzistă ca o fiinţă nu numai nedeplină sub aspectul divinităţii dar nedeplină nici sub aspectul umanităţii sale Aceasta icircnseamnă că trupul asumat de Logos nu mai este un trup obişnuit din materie obişnuită ci un trup material cu totul transformat icircn substanţa Logosului icircnsuşi Esenţa Logosului icircntrupat este astfel unică un fel de amestec omogen de divin şi uman un Logos transformat icircn trup sau un trup transformat icircn Logos Iată de ce au ajuns arienii să atribuie icircnsăşi acestei esenţe slăbiciunile umane menţionate icircn Evanghelie şi cunoaşterea limitată Sf Atanasie descrie această particularitate a hristologiei ariene icircn termenii următori bdquoArie icircnvaţă că icircn Hristos corpul a servit icircn mod simplu de icircnveliş condiţiei sale divine şi că Logosul a intervenit numai pentru omul interior sau pentru suflet atunci cacircnd el icircndrăzneşte să atribuie icircn mod direct divinităţii capacitatea de a suferi (pe cruce) şi icircnvierea (sn)rdquo 54 La racircndul său Augustin raportează acelaşi lucru despre opiniile ariene icircn această problemă El remarcă icircn acelaşi timp că ereziile ariene cu privire la sufletul uman al lui Iisus Hristos erau mai puţin cunoscute deşi nu mai puţin reale după cum o dovedesc spune el atacirct lucrările lor cacirct şi expozeurile orale55

53 Eustaţiu la Antiohiei PG XVIII 689 Atanasie Contra Apollinarium I 15 Epifanie Haer LXIX 19 Grigore de Nazianz Epist CI la J Tixeront op cit vol 2 p 27 n 4

54 J Schwane op cit vol2 p395 n1

55 J Schwane op cit vol2 p396 n1

Arienii au ajuns deci să atribuie afirmaţii ale Macircntuitorului ca cele din Matei XXIV 36 nu naturii sale umane asumate ci icircnsăşi esenţei sale proprii Este vorba despre afirmaţia Macircntuitorului că ziua precisă a judecăţii de la sfacircrşitul timpurilor nu o cunoaşte nici măcar Fiul ci numai Tatăl Icircn viziunea lor această afirmaţie era icircncă o dovadă a inferiorităţii Logosului faţă de Dumnezeu Tatăl Aceasta icircnsemna că asumacircnd un trup omenesc coboracircnd pacircnă la nivelul unei naturi inferioare ca cea umană Logosul a suferit modificări corespunzătoare icircn chiar propria sa esenţă pacircnă la punctul unei ignoranţe totale icircn ceea ce priveşte viitorul ultim al creaţiei O atare ignoranţă era icircn opinia lor una din dovezile cele mai solide icircn favoarea afirmaţiei că Logosul nu are nimic comun cu Tatăl său el nefiind un Dumnezeu adevărat ca Tatăl adică un Dumnezeu care să aibă o cunoaştere absolută a tuturor lucrurilor 56 Dar Logosului nu-i lipseşte numai atotcunoaşterea divină icirci lipseşte şi caracterul imuabil Acesta este icircncă un motiv ndash spuneau arienii ndash pentru care el este inferior Tatălui Arie atribuie acest caracter schimbător esenţei icircnsăşi a Logosului bdquoPrin natura sa Logosul este ca noi toţi supus schimbării dar liber icircn sine icircnsuşi Icircn măsura icircn care vrea el rămacircne bun (adică de partea binelui nn) Dacă vrea el se poate schimba ca şi noi deoarece el prin natura sa este supus schimbării Iată pentru ce Dumnezeu prevăzacircnd că va fi bun i-a dăruit de mai icircnainte această slavă pe care ca om a cucerit-o mai apoi prin propria virtute Aşadar tocmai pentru că Dumnezeu a cunoscut de mai icircnainte cele ce el avea să lucreze l-a făcut să se nască astfelhelliprdquo 57

Pacircnă la ce punct s-ar fi putut schimba Logosul Pacircnă unde ar fi putut el coboricirc Se pare că arienii nu s-au ferit să meargă pacircnă la capăt şi să dea răspunsul radical Patriarhul Alexandru al Alexandriei scriind episcopilor orientali despre noua erezie şi despre cutezanţa ei nemaiauzită relatează că atunci bdquocacircnd cineva le-a cerut să precizeze dacă Logosul lui Dumnezeu s-ar fi putut schimba cum s-a schimbat diavolul ei n-au avut teamă să afirme da ar fi putut Natura sa spun aceştia este icircntr-adevăr supusă schimbării devreme ce el poate fi născut şi este supus schimbăriirdquo 58 Aşadar Hristosul

56 J Schwane op cit vol2 p395

57 Ortiz de Urbina op cit p254-255

58 Ortiz de Urbina op cit p251

arian este Logosul icircnsuşi care suportă actele naşterii ale suferinţei pe cruce şi ale morţii icircn icircnsăşi natura sa intimă semi-divinăsemi-trupească Icircn asemenea condiţii docetismul este inevitabil Lipsesc icircnsă documentele care să ateste aşa ceva Această consecinţă va deveni icircnsă evidentă la Apolinarie de Laodiceea Informa ii care sprijină ipoteza le oferăț SF Atanasie icircn lucrările sale Către Epictet Către episcopul Adelfie i Către Maximș filozoful 59 Augustin confirmă i el această presupunere spunacircnd icircn ș Contra unui cuvacircnt al arienilor că ace tia anticipau doctrina lui Apolinarie de Laodiceea bdquocacirct despre ereticiiș mei mă refer la arieni se vede din disputele lor că nu gacircndesc doar că icircn Treime naturile sunt diferite ci i că Hristos n-a avut suflet umanrdquo ș 60

2 Eunomiu al Cyzicului

Eunomiu a fost şeful partidei anomeilor Icircn celebra sa Apologie pe care avea s-o combată Sfacircntul Vasile cel Mare Eunomiu reia ideea lui Arie că Fiul nu a putut exista icircnaintea naşterii sale din Tatăl or dacă naşterea este devenire schimbare icircnseamnă că Fiul a venit la existenţă ca Fiu printr-un act de devenire printr-un act prin care el a trecut de la starea de inexistenţă la aceea de existenţă ca Fiu al Tatălui Fiul va spune Eunomiu s-a constituit ca Fiu abia icircn urma actului naşterii sale din Tatăl de aceea el n-a putut exista din eternitate alături de Tatăl aşadar spuneau arienii a fost o vreme cacircnd el nu exista Dar iată aceste argumente icircn formularea lui Eunomiu icircnsuşi bdquoCăci zice el nici sămacircnţa nu este (icircncă) om Nici piatra nu este (icircncă) casă ele devin una om cealaltă casă (abia ulterior adică abia prin actul naşterii şi respectiv al construcţiei nn) Or este cel mai religios lucru din lume acela de a pune icircn paralel cu aceste fiinţe naşterea Fiului Dacă fiecare dintre ele devine atunci cacircnd icircncă nu era ndash căci nu devine ceea ce era deja mai icircnainte ndash cum va putea fi vindecat cel care afirmă că Fiul a fost născut atunci cacircnd deja exista Căci dacă el exista icircnaintea naşterii sale atunci el este nenăscutrdquo61 bdquoIar dacă

59 Vezi toate aceste lucrări icircn PSB vol16 pp 168-190

60 Augustin Contra unui cuvacircnt al arienilor V 5 icircn Augustin Oeuvres completesI Paris 1870 vol 26 p580

61 Eunomiu Apologia icircn ldquoSources chretiennesrdquo vol 305 p261

el este nenăscut atunci el nu mai este Fiu şi dacă este Fiu el nu e nenăscutrdquo62 bdquoDat fiind că substanţa lui Dumnezeu nu admite naşterea ndash de vreme ce el este nenăscut ndash nici separarea sau icircmpărţirea ndash de vreme ce el este incoruptibil ndash şi că nu există nimic altceva pentru a servi drept substrat naşterii Fiului noi spunem că Fiul a fost născut cacircnd nu erardquo63 bdquoIată pentru ce conchide Eunomiu Fiul nu este Dumnezeu ci creatură a Tatălui deoarece substanţa sa a fost născută atunci cacircnd nu era icircnaintea propriei sale constituţiirdquo64 Asemenea lui Arie el considera că Iisus Hristos nu putea fi Dumnezeu mai mult decacirct Logosul icircnsuşi Ca şi mentorul său Eunomiu credea că Logosul a icircnlocuit icircn Iisus raţiunea sau sufletul acestuia asumacircnd doar trupul carnea bdquoCel ce icircn zilele mai de pe urmă s-a făcut om nu a luat un om (n-a asumat fire omenească nn) din suflet şi din truprdquo ci a luat o fire formată numai din trup65 Deprecierea persoanei Logosului s-a manifestat la Eunomiu prin abandonarea icircn cele din urmă de a mai celebra Sfintele Taine 66 Trebuie văzută aici o reminiscen ă din Origen care cum am văzut mai sus aț declarat la un moment dat că nu se cuvine să ne icircnchinăm unei creaturi adică Fiului ci numai lui Dumnezeu Tatăl că icircnsu i Macircntuitorul s-a icircnchinat Tatăluiș

Aceleaşi raţiuni icircl conduc pe Eunomiu să afirme că şi Duhul nu este Dumnezeu ci creatură deoarece dacă purcede nici el n-a putut exista icircnaintea purcederi sale bdquoSfacircntul Duh spune el care este al treilea icircn ordine nu ar putea fi primul icircn ceea ce

62 Eunomiu Apologia icircn ldquoSources chretiennesrdquo vol 305 p257

63 Eunomiu Apologia icircn ldquoSources chretiennesrdquo vol 305 p263-264

64 Eunomiu Apologia icircn ldquoSources chretiennesrdquo vol 305 p259

65 La Grigorie de Nyssa Contra lui Eunomiu II PG LXV 544 D-545 A la I G Coman Şi Cuvacircntul trup s-a făcut Hristologie şi mariologie patristică Timişoara 1993 p31-32 n38

66 X Le Bachelet Eunomius icircn DTC volI B col1507 1503

priveşte natura căci acesta este Dumnezeu Tatăl Ar fi icircntr-adevăr absurd şi singular ca acelaşi să aibă cacircnd primul loc cacircnd al treilea (hellip) Duhul nu are aceeaşi substanţă nici cu Monogenul (adică cu Unul Născut cu Fiul nn) căci el n-ar fi fost numărat după acesta ca avacircndu-şi propriul ipostas (propria substanţă nn) (hellip) Nu există deci un al doilea alături de Tatăl şi care să fie nenăscut căci nu există decacirct un singur şi unic Nenăscut şi nu există un altul nici alături de Fiul şi care să fie un născut căci nu există decacirct un singur şi unic Monogen (Unulnăscut) Există icircnsă un al treilea icircn natură şi icircn ordine creat la porunca Tatălui şi prin activitatea Fiului νεργειἐ ᾷ δε τοῦ ιοὑ ῦ γενόμενον El este cinstit icircn al treilea racircnd ca primă creatură a Monogenului cea mai mare dintre toate şi singura ca atare Divinitatea şi puterea demiurgică-i lipsesc dar el este plin de puterea de a sfinţi şi a icircnvăţardquo67

3 Arianismul tacircrziu

Volumul 146 al colec iei ț Sources chreacutetiennes con ine ț două omilii cu autor anonim care sunt icircn realitate două predici pentru prima zi a Săptămacircnii Mari a Sfintelor Pa ti Ele au fost redactate cel mai probabil către mijlocul sau icircn a două jumătate aș secolului al IV-lea 68 Cele două omilii dovedesc mai mult decacirct orice alt document arian rădăcinile gnostice ale acestei mari erezii Argumentarea autorului icircncepe cu evocarea robiei icircn care zăcea umanitatea sub puterea Demiurgului pacircnă la venirea Macircntuitorului bdquoIcircnaintea coboracircrii tale din ceruri pe pămacircnt (πρὸ γ ρὰ τ ςῆ ο ςῆ πἀ rsquoο ραν νὐ ῶ ε ςἰ γ ςῆ καταβ σεωςά ) eu eram captivul demonilor pe tine Creatorule te ignoram i adoramș crea ia drept creatoare icircmi imaginam materia ca auto-cauzată (ț α τ ματονὐ ό φανταζ μενἐ ό τ νὴ κτ σινί προσεκ νουνύ ςὡ κτ στηνί ) icircn u urătatea mea icircnvă am din propria voin ăș ț ț artele demonilor autorul răului (ὁ ρχ κακοςἀ έ ) folosise icircmpotriva mea armele sale tiranice Cel rău inten ionat (ț ργανονὄ με τ ςῆ δ αςἰ ί ὁ δυσμεν ςὴ κατεσκε ασεύ κακ ασί ) făcuse din mine instrumentul propriei sale răută i Eu zeificam cerul i ignoram pe celț ș care l-a desfă urat adoram soarele i nu cuno team pe cel care l-a aprins veneram luna iș ș ș ș dispre uiam pe creatorul ei mă icircnchinam astrelor i-l respingeam pe artizanul lorț ș

67 Eunomiu Apologia icircn ldquoSources chretiennesrdquo vol 305 p285-286

68 J Lieacutebaert Deux homeacutelies anomeacuteens pur lrsquooctave de Paques Introduction text traduction et notes icircn Sources chreacutetiennes vol146 p38

icircnconjuram de respect arborii i pietrele ridicam temple i altare icircmpotriva ta Creatoruleș ș atinsesem norii cu răutatea mea Căci odată coruptă legea naturală trăiam fără discernămacircnt asemenea jivinelor ira ionalerdquo ț 69 bdquoTu e ti arhistrategul ( eful armatelorș ș cere ti) Domnului love te-l pe autorul răului (ș ș ρχιστρ τηγοςἀ ά π ρχειςὑ ά κυρ ουί τ νὸ

ρχ κακονἀ έ τρ σονῶ ) 70 răpe te-i armele tiranului căci tu ai puterea cea de neicircnvinsș Eliberează-ne din robia pe care am icircndurat-o din cauza u urătă ii noastre scoate-ne dinș ț eroare i poartă-i pe rătăci i pe umerii tăi ș ț Apleacă- i Doamne urechea spre ruga meaț (Psalmul V 2) Arat-o fecioară pe curtezană schimb-o icircn femeie castă pe femeia adulteră fă-o rodnică pe cea stearpă schimbă neghina-n gracircu bun transformă spinii icircn trandafiri altoie te măslinul sălbatic pentru a face din el un măslin roditor slăve te-l pe celș ș abandonat fă-o mamă a multor copii pe cea care nu are niciunul Căci totul este posibil cacircnd tu vrei icircn simpla ta voin a tu posezi deja puterea (ț π νταά γ ρὰ δυνατά σοι τανὅ θ ληςέ νἐ γ ρὰ τῷ θ λεινέ χειἔ τὸ δ νασθαιύ )rdquo 71

Părăsind domeniul metafizicii autorul intră icircn acela al istoriei Vechiului Testament bdquoIudeul zice el s-a bucurat de ale tale voi gusta i eu din binefacerile tale tuș l-ai condus afară din Egipt scoate-mă i pe mine din gre eală Tu l-ai răscumpărat dinș ș macircna lui faraon eliberează-mă i pe mine din macircna celui rău Tu l-ai condus prin Mareaș Ro ie condu-mă i pe mine prin cristelni a botezului Tu l-ai icircndrumat cu stacirclpul cel deș ș ț foc luminează-mă i pe mine cu Duhul tău cel Sfacircnt El a macircncat pacircinea icircngerilor dă-miș i mie trupul tău cel sfacircnt El a băut din stacircncă amestecă i pentru mine sacircngele coasteiș ș

tale El a primit tablele legii scrie icircn carnea inimii mele evangheliile tale Tu i-ai trimis lui pe profe i trimite-mi i mie pe apostolirdquo ț ș 72 Plecacircnd apoi de la versetul 2 al psalmului

69 Anonimul anomeu Deux homeacutelies anomeacuteens pur lrsquooctave de Paques Homeacutelie I 4 icircn Sources chreacutetiennes vol146 p63

70 J Lieacutebaert atrage atenția aici asupra antitezei dintre bdquocel rău ἀρχέκακονrdquo tiranul lumii căzute și bdquoarhistrategul ἀρχιστράτηγοςrdquo Hristos salvatorul ceresc (p65 n2)

71 Anonimul anomeu Deux homeacutelies anomeacuteens pur lrsquooctave de Paques Homeacutelie I 6 icircn Sources chreacutetiennes vol146 p65-67

72 Anonimul anomeu Deux homeacutelies anomeacuteens pur lrsquooctave de Paques Homeacutelie I 9 icircn Sources chreacutetiennes vol146 p69

al 11-lea omilia a doua continuă ruga bdquoSalvează-mă Doamne tu care l-ai salvat pe Noe din naufragiul universal tu care l-ai salvat pe Lot din focul necru ător tu care l-ai salvatț pe Avraam din macircna celor cinci regi tu care l-ai salvat pe Isaac din lupta cu păstorii tu care l-ai salvat pe Iacob de macircnia lui Esau tu care l-ai salvat pe Iosif din macircna fra ilorț săi tu care l-ai salvat pe Iov de tirania celui rău tu care l-ai salvat pe Moise de macircndria lui faraon salvează-mă i pe mine de vrăjmă ia lui Saul hellipAm căzut de bunăvoie icircnș ș cursele vrăjma ului m-am lăsat legat fără speran ă icircn lan urile celui rău am căzut fărăș ț ț speran ă icircn undi a tiranului Din rege al lui Israel am devenit sclavul pasiunii mele dinț ț stăpacircn peste armate am devenit prizonier al celui tiran eu care am zdrobit leii am fost dominat de frumuse ea unei femei eu care am icircnvins popoare vrăjma e am fost icircnvins deț ș dorin a pentru o femeie eu care m-am ridicat la demnitatea unui profet am fost lipsit deț profe ie din cauza u urătă ii mele Icircn lacrimi strig i mă prostern la picioarele taleț ș ț ș Salvează-mă Doamnerdquo 73

Dacă pacircnă aici nu este clară aplecarea autorului spre erezie de aici icircncolo lucrurile se schimbă cacircnd intră icircn detaliile hristologiei Cel care a coboracirct din ceruri pe pămacircnt chemat să salveze umanitatea căzută sub robia celui rău nu a asumat o natură umană reală ci a fost doar icircn aparen ă om bdquohellipLa un semn al Celui Nenăscut ai fostț trimis din ceruri pe pămacircnt ca să locuie ti icircn sacircnul unei tinere femei tu conducătorulș cerului i al pămacircntului i ca să iei condi ia de sclav tu stăpacircnul crea iei alături deș ș ț ț Tatălhelliprdquo 74 bdquoEl mielul lui Dumnezeu n-a fost oferit asemenea unei oi sub puterea Legii căci nu icircmpotriva vrerii lui a mers el către patima de pe cruce i nici fără voin a sa aș ț icircndurat el rana lăncii nici prin constracircngere a cunoscut el legea mor ii prin crucificareț Tatăl n-a avut decacirct să ordone Monogenului să plece spre lumea pămacircntească acceptacircnd de bunăvoie fiul (copilul) s-a ridicat de pe tronul său slăvit a trecut nevăzut prin sferele naturilor celor netrupe ti a depă it corurile armatelor arhi-icircngere ti i a ajuns icircn cele dinș ș ș ș urmă lumea pămacircntească A fost purtat la sacircnul unei fecioare el care poartă icircn macircinile sale icircntreaga creatură A apărut icircn starea unui nou-născut el care este anterior veacurilor S-a arătat ca un copil el care formează copiii icircn pacircntecele maicii lor S-a hrănit cu lapte el care schimbă icircn mod nevăzut sacircngele (mamei) icircn lapte (pentru pruncul care suge) A

73 Anonimul anomeu Deux homeacutelies anomeacuteens pur lrsquooctave de Paques Homeacutelie II 5 7 icircn Sources chreacutetiennes vol146 p101

74 Anonimul anomeu Deux homeacutelies anomeacuteens pur lrsquooctave de Paques Homeacutelie I 5 icircn Sources chreacutetiennes vol146 p65

fost purtat icircn bra e el care dirijează la un semn toată crea ia Pentru oameni el care aț ț asumat slăbiciunile oamenilor rămacircnacircnd icircnsă ceea ce era icircnaintea veacurilor (με ναςί α τ ςὐ ὸ περὅ πρὸ α νωνἰώ π ρχενὑ ῆ ) Căci el nu s-a transformat ( υτεὄ μετ πεσενέ ) din mai bogat icircn mai sărac el nu s-a schimbat ( υτεὄ τρ πηἐ ά ) din mai mult icircn mai pu inț faptul de a fi icircmbrăcat carnea nu i-a alterat natura sa divină ( υτεὄ ἡ περιβολὴ τ ςῆ σαρκ ςὸ τ νὴ θε τητοςό λλο ωσεἠ ί φ σινύ ) asumarea trupului nu i-a mic orat ipostasul său deș Monogen ( υτεὄ ἡ ν ληψιςἀ ά τοῦ σ ματοςώ τ νὴ τοῦ μονογενο ςῦ σμ κρυνενἐ ί

π στασινὑ ό ) rămacircnacircnd ceea ce era icircnaintea veacurilor de bunăvoie el s-a oferit să aducă macircntuire oamenilorrdquo 75

Cu toată această condescenden ă asumată voluntar de Monogen el n-a fost unț simplu om bdquoCăci dacă Hristos ar fi fost un simplu om moartea ar fi avut asupra lui putere ca supra tuturor oamenilor (εἰ γ ρὰ νθρωποςἄ ψιλ ςὸ ὁ Χριστ ςό καὶ α τοὐ ῦ νἂ ςὡ π ντωνά νθτρ πωνἀ ώ κυρ ευσενἐ ί ὁ θ νατοςά ) 76 Urci pe firul vechii istorii i rămacirci uimitș icircn fa a mor ii Domnului Abel a fost ucis i crea ia nu a fost tulburată Avraam a fost pusț ț ș ț icircn mormacircnt i mormintele nu s-au deschis Isaac a murit i iadul n-a murit Iacob a fostș ș icircngropat i cei icircngropa i n-au icircnviat Iosif a fost depus lacircngă părin ii săi i trupurileș ț ț ș sfin ilor nu s-au ridicat Isaia a fost tăiat i soarele nu s-a icircntunecat Ieremia a fostț ș trangulat i luna nu s-a stricat Nabuth a fost omoracirct cu pietre i pămacircntul nu s-a clintitș ș ș

Zaharia a fost gacirctuit i ziua nu s-a schimbat icircn noapte Ioan a fost decapitat i voalulș ș templului nu s-a rupt icircn două Cacircnd Hristos a suferit icircnsă icircn trup soarele s-a oprit din drumul său luna i-a pierdut strălucirea fe ii sale pămacircntul s-a cutremurathellip Icircnvăluit icircnș ț giulgiu el a despuiat iadul a semănat groază icircn racircndurile păzitorilor iadului i a sfăracircmatș fără efort por ile iadului A ie it din mormacircnt icircmpreună cu capturile sale de război aț ș apărut femeilor a ezate icircn jurul mormacircntului por iile fiind icircncuiate el a intrat totu i prinș ț ș ele la apostoli lui Toma cel necredincios el i-a arătat coasta sa pentru a-l face credincioshelliprdquo 77

De i superior tuturor oamenilor Monogenul nu este totu i Dumnezeul supremș ș

75 Anonimul anomeu Deux homeacutelies anomeacuteens pur lrsquooctave de Paques Homeacutelie I 1-2 icircn Sources chreacutetiennes vol146 p59 J Lieacutebaert precizează că sensul lui ἐσμίκρυνεν este aici unul pur moral (p37 n2)

76 Hristos nu a fost așadar bdquoun simplu om ἄνθρωπος ψιλὸςrdquo adică un om adevărat ci o ființă intermediară icircntre Dumnezeu și om nici Dumnezeu deplin adevărat ca Dumnezeu Tatăl dar nici om adevărat ca ceilalți oameni

Anomeismul autorului omiliilor apare aici fără echivoc Pornind de la strigătul din rugăciune Auzi Doamne strigătul meu autorul icircl prezintă i ca strigăt al cre tinuluiș ș care- i proclamă credin a bdquoVoi striga puterea absolută a Tatălui i medierea ta (caș ț ș Monogen mediator nm) trimiterea ordonată de Cel Nenăscut i supunerea ta (ca Fiuș nm) (κρ ζωά γ ρὰ τ νὴ τοῦ Πατρ ςὸ α θεντει νὐ ά καὶ σ νὴ μεσιτε ανὶ τ νὴ τοῦ γενν τουἀ ή

ποστολ νἀ ὴ καὶ τ νὴ σ νὴ παλο νὑ ή ) 78 Icircn timp ce El stă etern (nemi cat) tu ai icircnclinatș cerurile i ai coboracirct (ș τιὅ κε νοςἐ ῖ ε ςἰ τ νὸ α ναἰῶ κ θηταιά καὶ σὺ κλιναςἔ ο ρανο ςὐ ὺ καὶ κατ βηςέ ) 79 icircn timp ce Tatăl dă mărturie din icircnaltul cerurilor tu la Iordan ai primit mărturia lui de i l-ai chemat afară din mormacircnt pe Lazăr cel mort de patru zile tu ai datș totu i slavă lui (Dumnezeu) Tatăl (ș Părinte te slăvesc pentru că m-ai ascultathellip) icircnmul ind pacircinile-n pustie tu ai dat cinste Celui ce t-a născut (ț ridicacircndu- i ochii el aș binecuvacircntathellip) ai fost spacircnzurat trupe te pe cruce dar El a fost cel ce a primit duhul tăuș ( i strigacircnd cu voce tare i-a dat duhulhellipș ș ) ai fost pus icircn mormacircnt dar El a fost cel ce te-a icircnviat din mormacircnt a treia zirdquo 80 bdquoCăci dacă Tatăl nu i-ar fi poruncit voi n-a i fi putut fiț stăpacircni i de fiul său dacă sentin a n-ar fi venit de sus voi n-a i fi fost capabili să văț ț ț recunoa te i Creatorul dacă Tatăl n-ar fi luat hotăracircrea voi n-a i fi putut atingeș ț ț tămăduitorul Un semn i el ar fi pedepsit natura Un semn i el ar fi zdrobit crea ia Darș ș ț

77 Anonimul anomeu Deux homeacutelies anomeacuteens pur lrsquooctave de Paques Homeacutelie I 26-27 icircn Sources chreacutetiennes vol146 p91-93

78 A se observa antiteza dintre auto-icircntemeierea absolută a Tatălui τὴν τοῦ Πατρὸς αὐθεντειάν și medierea μεσιτεὶαν poziția condiționată și condiționantă a Monogenului de mijlocitor icircntre Dumnezeu cel pur spiritual și lumea pur materială (Vezi și comentariile lui J Lieacutebaert p35 n1)

79 A se observa de asemenea antiteza dintre bdquoa sta nemișcat din eternitate εἰς τὸν αἰῶνα κάθηταιrdquo și bdquoa icircnclina cerurile și a coboricirc ἔκλινας οὐρανοὺς καὶ κατέβηςrdquo Tatăl este icircn esența sa imuabil la modul absolut Fiul Monogenul este icircnsă muabil și de aceea diferit ca esență de esența Tatălui său

80 Anonimul anomeu Deux homeacutelies anomeacuteens pur lrsquooctave de Paques Homeacutelie II 11 icircn Sources chreacutetiennes vol146 p107

nu icircmpotriva voin ei lui Dumnezeu (Cuvacircntul) a mers să pătimească pe cruce (ț ο τεὔ γ ρὰ κωνἄ ὁ Θε ςὸ πἐ ὶ τὸ σταυρικ νὸ παρεγ νετοέ π θοςά ) ci prin supunere fa ă de semnulț

părintesc a luat el asupra sa să sufere moartea pentru cei muritorirdquo 81

Coboracircrii sale la icircntrupare acestui descensus cosmic al Logosului icirci urmează ascensus urcu ul său prin icircnviere spre sferele cosmice celeste de unde a venit Dar niciș el nu este o putere absolută ci una relativă condi ionată de puterea absolută a Tatăluiț căci ine să observe autorul omiliilor bdquounul este cel care a fost icircnviat dar altul este celț care-l icircnviază Cum ar putea fi el unul i acela irdquo ș ș 82 Dar nu numai ontologic iș metafizic adică pentru sine icircnsu i el Monogenul nu este icircntemeierea absolută a fiin eiș ț el nu este reperul ultim nici pentru rugăciunea care se icircnal ă către Dumnezeu Departe deț a fi destina ia ei ultimă Monogenul este numai un mediator al rugăciunilor noastre cătreț adevăratul Dumnezeu care este Tatăl De i superior icircngerilor i chiar arhanghelilorș ș Monogenul este inferior totu i Tatălui său bdquoCacircnd rugăciunea iese din buze curate eaș tie să atingă urechile incoruptibile ale Stăpacircnului căci rugăciunea celui drept tie cuș ș

adevărat să icircnduplece divinitatea către milă hellipEa se ridică pacircnă icircn regiunile icircnăl imilorț celeste hellip i icircntr-o clipă ajunge icircn locuin a fiin elor celor netrupe ti unde por ile celeste iș ț ț ș ț

81 Anonimul anomeu Deux homeacutelies anomeacuteens pur lrsquooctave de Paques Homeacutelie I 24 icircn Sources chreacutetiennes vol146 p89 De remarcat aici faptul că suferințele de pe cruce sunt atribuite Monogenului ca Dumnezeu Comentacircnd expresia J Lieacutebaert este de părere că limbajul icircntrebuințat aici de autorul anomeu nu este conform cu ortodoxia ariană (p36 n1) Ideea de a raporta suferințele de pe cruce la icircnsăși ființa divină a Monogenului se icircntacirclnește icircnsă la arieni ca Palladius al Ratiariei cu ocazia Conciliului de la Aquileea din 381 (vezi capitolul următor) Acest amănunt ar putea fi un argument pentru a-l plasa pe autorul nostru mai degrabă către sfacircrșitul secolului al IV-lea decacirct spre mijlocul lui Explicația ar fi aceea că pentru anomei doar esența Tatălui este absolut impasibilă ființa Monogenului chiar dacă el este numit bdquodumnezeurdquo este pasibilă J Lieacutebaert propune calificarea hristologiei ariene ca bdquologopashitărdquo Expresia din text autorizează icircnsă calificarea ei mai degrabă ca bdquotheopashitărdquo termenul bdquotheosrdquo fiind icircnsă icircnțeles icircn noul arianism ca bdquodumnezeu secundrdquo distinct de bdquodumnezeul primrdquo care este Tatăl

82 Anonimul anomeu Deux homeacutelies anomeacuteens pur lrsquooctave de Paques Homeacutelie I 25 icircn Sources chreacutetiennes vol146 p 91

se deschid Cerul o prime te cu bucurie căci ea nu mai con ine nimic pămacircntescș ț (ο ραν ςὐ ὸ α τ νὐ ὴ μετὰ χαρ ςᾶ ποδ χεταιὑ έ ςὡ μηδ νὲ πιφ ρουσανἐ έ γ ϊνονή ) 83 Icircngerii o icircnso esc cu bucurie căci ea a icircmplinit ceea ce place lui Dumnezeu Arhanghelii oț icircmbră i ează ca pe un prieten Icircncepătoriile (principiile) i Puterile icirci cedează trecereaț ș ș căci ea poartă podoabele sărbătorii văzacircnd ve macircntul ei de fapte bune Domniile oș icircnso esc căci ea s-a străduit să icircmplinească iubirea pentru Creator Heruvimii i Serafimiiț ș icirci arată locul unde stă Paracletul Paracletul salutacircnd-o cum se cuvine o conduce la Dumnezeu Monogenul (ὁ Παρ κλητοςά σπασ μενοςἀ ά γνης ωςί τῷ Μονογενεῖ θεῷ α τ νὐ ὴ προς γειά ) Dumnezeu Cuvacircntul Monogenul o oferă icircn fine icircnaintea Tatălui (ὁ Μονογεν ςὴ θε ςὸ Λ γοςό τῷ Πατρὶ ξ νιονέ α τ νὐ ὴ προσφ ρειέ )rdquo 84

Finalul celei de a doua omilii este apoteotic bdquoAceasta este deci ceea ce strig aceasta este ceea ce proclam peste veacuri Eu păzesc realită ile fără confuzie eu nuț amestec ipostasele ( σ γχυταἀ ύ φυλ ττωά τὰ πρ γματαά οὐ συναναμ γνυμιί τ ςὰ

ποστ σειςὑ ά ) eu in ceea ce tu icircnsu i ai zis eu strig ceea ce tu icircnsu i ai vestit eu păstrezț ț ț ceea ce tu icircnsu i mi-ai transmis icircnvă ceea ce tu icircnsu i ai proclamatrdquo ț ț ț 85 bdquoLegea proclamă Ascultă Israele Domnul Dumnezeul tău este unul Iată-i icircnsă pe sabelienii cei lipsi i deț evlavie adăugacircnd lui Unu al i doi (ț οἱ σαβ λλιοιέ τῷ νἑ ὶ δ οὺ συν πτουσινά ) hellip i pe fiiiș ereticilor imaginacircnd o Triadă consubstan ială de dumnezei (ț καὶ α ρετικ νἱ ῶ πα δεςῖ τρι δαά θε νῶ μοο σιονὁ ύ φαντ ζονταιά )rdquo 86 Men ionarea sabelienilor ca adversarii prin excelen ăț ț ai arianismului este astfel o bună introducere la prezentarea esen ialismului marcelian iț ș

83 Se va remarca această precizare a rugăciunii dezbrăcată de tot ce este pămacircntesc Urcușul rugăciunii icircn această stare este posibil numai pe drumul pe care Monogenul icircnsuși dezbrăcat la racircndul său de haina lui umană icircl va fi făcut prin icircnviere Revenirea sa icircn sferele celeste de unde coboracircse la icircntrupare nu este de conceput icircn arianims altfel decacirct prin eliberarea de materia asumată la nașterea sa din Fecioara Și icircn arianism ca și icircn gnoză materia este rea și destinată pieirii finale Derobarea de materia trupului este posibilă numai icircntr-o hristologie dochetă icircn care icircntruparea nu este reală

84 Anonimul anomeu Deux homeacutelies anomeacuteens pur lrsquooctave de Paques Homeacutelie II 1 icircn Sources chreacutetiennes vol146 p95-97

85 Anonimul anomeu Deux homeacutelies anomeacuteens pur lrsquooctave de Paques Homeacutelie I 12 icircn Sources chreacutetiennes vol146 p71

fotinian care urmează

B PROBLEMA DUHULUI SFAcircNT IcircN ARIANISM

1 Mărturia Sf Atanasie cel Mare bdquoTropiciirdquo lui Serapion de Thmuis

Aflat icircn pustie icircn urma fugii sale din noaptea de 8 spre 9 februarie 356 din calea oamenilor icircmpăratului Constan iu marele patriarh al Alexandriei prime te la un momentț ș dat o interpelare din partea episcopului de Thmuis Serapion icircn problema doctrinei unor eretici pe care el icirci nume te bdquotropicirdquo probabil pentru faptul că dădeau un sens figuratș expresiilor din Scriptură cu privire la Duhul Sfacircnt Ace tia părăsiseră arianismul icircn ceeaș ce prive te doctrina despre inferioritatea Fiului icircn raport cu Dumnezeu Tatăl dar păstrauș vechea erezie icircn ceea ce prive te icircnvă ătura despre Duhul Sfacircnt Atanasie care-i scrie luiș ț Serapion patru epistole pe această temă datate de cercetători icircntre 356 i 361 descrieș doctrina bdquotropicilorrdquo icircn termenii următori bdquohellipPărăsind unii pe arieni pentru hula lor icircmpotriva Fiului cugetă icircmpotriva Duhului i zic nu numai că ș el este creatură ci i că ș e unul din duhurile slujitoare i se deosebe te de icircngeri numai prin treaptăș ș Iar aceasta e numai o luptă prefăcută fa ă de arieni De fapt e o adevărată icircmpotrivire fa ă de dreaptaț ț credin ă Căci precum aceia tăgăduind pe Fiul tăgăduiesc pe Tatăl a a i ace tia grăindț ș ș ș rău de Duhul Sfacircnt grăiesc rău i de Fiul Cele două păr i i-au icircmpăr it icircmpotrivirea fa ăș ț ș ț ț de adevăr căci cugetacircnd unii icircmpotriva Cuvacircntului iar ceilal i icircmpotriva Duhului eiț icircndreaptă aceea i hulă icircmpotriva Sfintei Treimi (icircntregi)rdquo ș 87 Potrivit acestui text tropicii admiteau consubstan ialitatea Fiului cu Dumnezeu Tatăl conform sinodului de la Niceeaț dar nu mai admiteau i consubstan ialitatea Duhului cu Fiul i desigur i cu Tatăl Pentruș ț ș ș ei Duhul era o creatură a Fiului asemenea icircntregului cosmos

Aspectul cu adevărat relevant icircn această afacere este icircnsă faptul că tropicii

86 Anonimul anomeu Deux homeacutelies anomeacuteens pur lrsquooctave de Paques Homeacutelie II 11 icircn Sources chreacutetiennes vol146 p107

87 Atanasie cel Mare Epistola icircntacirci către Serapion 1 icircn colecția bdquoPărinți și scriitori bisericeștirdquo EIBMBOR București 1988 vol 16 p 23

considerau Duhul o crea ie numai a Fiului fără nici un amestec din partea Tatăluiț Tropicii tăgăduiau cu alte cuvinte orice rela ie directă a Duhului cu Tatăl chiar icircnț calitatea sa de creatură Iată cacircteva texte care ilustrează acest aspect bdquoEi zic a a spuneș Sf Atanasie ltdacă Duhul nu e creatură nici unul dintre icircngeri ci purcede din Tatăl urmează că e Fiu i el i astfel sunt doi fii el i Cuvacircntul i dacă e frate (alș ș ș Ș Cuvacircntului nn) cum mai este Cuvacircntul laquoUnul Născutraquo Sau nu sunt egali ci unul se nume te după Tatăl iar celălalt după Fiulgt ș i iară iȘ ș ltdacă e din Tatăl cum de nu se zice i despre el că s-a născut Iar dacă Duhul este al Fiului urmează că Tatăl esteș bunicul Duhuluigtrdquo 88 Cacircteva racircnduri mai jos Atanasie se icircntreabă bdquoCare sunt deci de teptele lor icircntrebări ș ltDacă Duhul nu e creatură (a Fiului ci purcede direct din Tatăl nn) zic ei el este fiu i deci sunt doi fra i (proveni i din Tatăl nn) Cuvacircntul iș ț ț ș elgt Apoi adaugă ltdacă Duhul va lua din Fiul i se va da de către el (hellip) urmează căș Tatăl e bunic i Duhul nepotul luigtș rdquo 89 bdquoEi zic deci ltdacă Duhul Sfacircnt nu e creatură cum a i spus icircnainte ci este icircn Dumnezeu i se dă din Dumnezeu atunci este i el fiu iț ș ș ș sunt deci doi fii el i Fiul Iar dacă Duhul e al Fiului i prime te toate de la Fiul(hellip)ș ș ș atunci Tatăl este bunic i Duhul nepotul luigtș rdquo 90 Iată a adar care era faimosul argumentș al tropicilor sau cum spune Sf Atanasie bdquohellipacea sfătoasă icircntrebare a lor ltdacă Duhul e din Dumnezeu (Tatăl) pentru ce nu se nume te el fiuhellipgtș rdquo 91

Ce icircnvă au a adar tropicii lui Serapion Spuneau mai icircntacirci că Duhul Sfacircnt nuț ș poate purcede direct bdquodin Tatălrdquo deoarece Duhul ar deveni i el Fiu i deci un frate alș ș Fiului ceea ar anula calificarea acestuia din urmă ca Monogen Mai spuneau apoi că Duhul nu poate purcede nici bdquodin Fiulrdquo adică bdquodin fiin a Fiuluirdquo pentru că icircn acest cazț

88 Atanasie cel Mare Epistola icircntacirci către Serapion 15 icircn colecția bdquoPărinți și scriitori bisericeștirdquo vol 16 p 40

89 Atanasie cel Mare Epistola a patra către Serapion 1 icircn colecția bdquoPărinți și scriitori bisericeștirdquo vol 16 p 87

90 Atanasie cel Mare Epistola a patra către Serapion 2 icircn colecția bdquoPărinți și scriitori bisericeștirdquo vol 16 p 88

91 Atanasie cel Mare Epistola icircntacirci către Serapion 25 icircn colecția bdquoPărinți și scriitori bisericeștirdquo vol 16 p 54

Fiul i-ar deveni tată el icircnsu i devenind astfel bdquonepotrdquo al Tatălui Primei obiec ii aș ț bdquotropicilorrdquo SF Atanasie le-a opus argumentul stabilită ii numelor i anume că ipostaseleț ș icirc i păstrează caracteristicile proprii astfel icircncacirct Tatăl nu poate deveni bunic nici Fiul tatăș al Duhului bdquoCăci dacă deoarece Duhul nu este creatură (voi totu i) icircntreba i ș ț ltdeci Duhul este ( i el) Fiugtș atunci lua i seama ca nu cumva aflacircnd că Fiul nu este creaturăț (căci prin el s-au făcut toate) să (ajunge i să) icircntreba i ț ț ltdeci Fiul este Tatăgt sau icircncă ltDuhul este Fiu i Fiul este Duhul Sfacircntgtș Cei ce cugetă a a sunt icircn afara Treimii i seș ș vor socoti fără Dumnezeu schimbacircnd numele Tatălui i al Fiului i al Duhului Sfacircnt iș ș ș socotindu-i pe ace tia după a lor voie icircntru asemănarea na terii omene ti numindu-iș ș ș nepo i i bunici i nălucindu- i na teri dumnezeie ti (teogonii) asemenea (miturilorț ș ș ș ș ș păgacircne ale nn) elinilor Nu aceasta e credin a Bisericii ci cum a zis Macircntuitorul icircnț Tatăl i Fiul i Sfacircntul Duh icircn Tatăl care nu poate deveni bunic icircn Fiul care nu poateș ș deveni Tată i icircn Duhul Sfacircnt care nu poate fi numit decacirct a a i nu altfel Credin aș ș ș ț aceasta nu poate schimba numele Ci Tatăl e pururi Tatăl Fiul e pururi Fiul i Duhul Sfacircntș care se zice pururi Duhul Sfacircnt hellipLa oameni tatăl nu este pururi tată nici fiul pururi fiu Fiindcă cel ce devine tatăl unui fiu a fost fiul altuia i fiul unui tată devine tată altuiaȘ Avraam fiind fiul lui Nahor a devenit tatăl lui Isaac i Isaac fiind fiul lui Avraam s-aș făcut tată lui Iacob Căci fiecare fiind o parte a născătorului său (sn) se na te ca fiu darș devine i el tată al altuia Dar icircn dumnezeire nu este a a fiindcă Dumnezeu nu e ca omulș ș Tatăl nu e din alt tată De aceea nici nu na te pe cineva care va deveni tată al altuia Niciș Fiul nu este o parte a Tatălui (sn) 92 de aceea nici nu e născut spre a na te un alt fiuș Pentru aceea numai icircn dumnezeire Tatăl fiind icircn mod propriu i singur (numai el) Tatăș este i a fost i va fi pururi Tatăl i Fiul este icircn mod propriu i singur (numai el) Fiuș ș Ș ș Astfel Tatăl e i se zice pururi Tatăl i Fiul e pururi Fiul i Duhul Sfacircnt este pururi Duhulș ș ș (sn) Iar acesta (Duhul) credem că este al lui Dumnezeu i că s-a dat de la Tatăl prinș Fiul Astfel Sfacircnta Treime rămacircne neschimbată cunoscută icircntr-o singură dumnezeire Deci cel ce icircntreabă ltprin urmare Duhul este ( i el) Fiugtș icirc i icircnchipuie că numele poateș fi schimbat i nu e sănătos la minte (Asemenea) i cel ce icircntreabă ș ș ltTatăl e deci bunicgt născocind un alt nume Tatălui rătăce te icircn inima lui Dar a răspunde mai departeș neru inării ereticilor nu e de folosrdquo ș 93

Argumentul său icircmpotriva celei de a doua obiec ii a bdquotropicilorrdquo este acela căț

92 Cum afirmase cu mai bine de un secol icircnainte icircn Occidentul latin Tertulian icircn Adversus Praxean XXVI 3 6 Iar icircn Orient cine

93 Atanasie cel Mare Epistola a treia către Serapion 6 icircn colecția bdquoPărinți și scriitori bisericeștirdquo vol 16 p 92-93

Duhul nu poate fi o creatură a Fiului deoarece el este bdquopropriul Fiuluirdquo adică din aceea iș fiin ă cu Fiul tot a a cum Fiul este bdquopropriul Tatăluirdquo adică din aceea i fiin ă cu Tatălț ș ș ț bdquoDe ce nu- i dau seama (ace tia) zice el că precum nedespăr ind pe Fiul de Tatăl eiș ș ț păstrează unitatea lui Dumnezeu a a despăr ind pe Duhul de Cuvacircntul nu mai păstreazăș ț unitatea dumnezeirii icircn Treime ci o sfacirc ie amestecacircnd icircn ea o fire străină i de alt soi i oș ș ș egalizează pe aceasta cu creaturile Ei arată astfel că Treimea nu mai este una ci compusă din două firi datorită fiin ei deosebite a Duhului cum i-o imaginează ei i ceț ș Ș fiin ă dumnezeiască mai e aceasta care e compusă din Creator i creatură Căci sau nu eț ș Treime ci o Doime i o creatură sau dacă e Treime precum i este cum pun ei pe Duhulș ș Treimii icircn racircnd cu creaturile cele de după Treime Căci aceasta icircnseamnă iară i a icircmpăr iș ț i a desface Treimea Căci cugetacircnd rău despre Duhul nu cugetă bine nici despre Fiulș

Fiindcă dacă cugetau drept despre Cuvacircntul ar fi cugetat sănătos i despre ș Duhul care purcede de la Tatăl i fiind propriu Fiului se dă de către acesta ucenicilor i tuturorș ș celor ce cred icircn El Iar rătăcind astfel nu au nici despre Tatăl credin a cea sănătoasă Căciț cei ce tăgăduiesc pe Duhul cum a spus marele mucenic tefan (Fapte VII 55)Ș tăgăduiesc pe Fiul iar cei ce tăgăduiesc pe Fiul nu au nici pe Tatălrdquo 94 Dar observă Atanasie cel ce face pe Duhul creatură va ajunge să-l facă creatură i pe Fiul bdquoIar ș Duhul avacircnd aceea i fire i aceea i pozi ie fa ă de Fiul pe care o are Fiul fa ă de Tatălș ș ș ț ț ț cum oare cel ce-l nume te pe acesta creatură nu va cugeta icircn mod necesar acelea i i despreș ș ș Fiul Căci dacă Duhul Fiului este creatură e firesc ca ei să spună că i Cuvacircntul Tatăluiș este creatură Aceasta nălucindu- i-le arienii au căzut icircn iudaismul lui Caiafa Iar dacăș cei ce spun aceasta despre Duhul nu- i icircnsu esc cele ale lui Arie să ocolească i cuvinteleș ș ș lui i să- i icircndrepte necredin a privitoare la Duhul Căci precum Fiul cel ce este icircn Tatălș ș ț i icircn care e i Tatăl nu este creatură ci ș ș e propriul fiin ei Tatăluiț (căci aceasta pretinde i căț

o spune i i voi) a a i pe Duhul cel aflător icircn Fiul icircntru care e i Fiul nu e icircngăduit a-lț ș ș ș ș socoti icircntre creaturi nici a-l separa de Cuvacircntul i a face Treimea nedesăvacircr itărdquo ș ș 95 bdquoCăci dacă cei ce cugetă cele ale lui Arie ndash fiindcă icircn sufletul lor rău i iscoditor nu intrăș icircn elepciunea ndash nu pot icircn elege nici crede Treimea neicircmpăr ită i sfacircntă acesta nu e motivț ț ț ș ca să răstălmăcească adevărul nici să spună că nu pot exista cele ce ei nu pot icircn elege Eiț suferă un lucru cu totul nebunesc cacircnd neputacircnd icircn elege cum e neicircmpăr ită Sfacircntaț ț

94 Atanasie cel Mare Epistola icircntacirci către Serapion 2 icircn colecția bdquoPărinți și scriitori bisericeștirdquo vol 16 p 24-25 A se observa icircn același timp modul icircn care Atanasie evită să afirme purcederea Duhului bdquoși de la Fiulrdquo limitacircndu-se la afirmațiile certe ale Scripturii

95 Atanasie cel Mare Epistola icircntacirci către Serapion 21 icircn colecția bdquoPărinți și scriitori bisericeștirdquo vol 16 p 48-49

Treime arienii fac pe Fiul una cu crea iunea iar tropicii icircl numără i ei pe Duhul icircntreț ș creaturirdquo 96 bdquoAceasta fiind unitatea icircn Sfacircnta Treime cine ar putea despăr i pe Fiul deț Tatăl i pe Duhul de Fiul sau de Tatăl icircnsu i Sau cine ar fi atacirct de icircndrăzne ca să spunăș ș ț că Treimea este neasemenea i de o fire străină icircn ea icircnsă i sau ș ș că Fiul e de o altă fiin ăț decacirct Tatăl sau că Duhul e străin de Fiulrdquo 97

Să observăm a adar din cele de mai sus că tropicii lui Serapion negau icircn modș expres purcederea directă a Sfacircntului Duh din Dumnezeu Tatăl ata acircndu-l cauzal numaiș de Fiul Deci spuneau ei Duhul nu poate purcede i el din Tatăl căci ar deveni un fel deș frate al Fiului icircn consecin ă el nu este de aceea i fiin ă cu Tatăl Apoi chiar dacă icirc i areț ș ț ș cauza icircn Fiul el nu purcede din fiin a Fiuluiț ci este adus la existen ă ț prin Fiul de către Fiul asemenea oricărei creaturi iată de ce el nu este de aceea i fiin ă nici măcar cu Fiulș ț Icircmpotriva acestei argumentări a tropicilor Sf Atanasie lansează principiul bdquoDuhului care are aceea i fire i aceea i pozi ie fa ă de Fiul pe care o are Fiul fa ă de Tatălrdquo icircn sensul căș ș ș ț ț ț Duhul este bdquopropriurdquo Fiului icircn aceea i măsură icircn care Fiul este bdquopropriurdquo Tatălui Fidelș sinodului de la Niceea Sf Atanasie se mul ume te să afirme doar consubstan ialitateaț ș ț Duhului cu Fiul după modelul consubstan ialită ii Fiului cu Tatăl pe care o admiteau iț ț ș tropicii El nu afirmă că Duhul i-ar avea cauza bdquodin Fiulrdquo sau bdquoprin Fiulrdquo nuș interpretează cauzal expresia bdquoDuhul este propriul Fiuluirdquo el se mul ume te să sugerezeț ș doar că Duhul este din aceea i fiin ăș ț din care este i Fiul a a cum Fiul este ș ș din aceea iș fiin ăț din care este i Tatăl Avacircnd icircn minte icircn permanen ă numai bdquoconsubstan ialitateardquoș ț ț ipostaselor stabilită la Niceea Sf Atanasie nu pare să fi observat interpretarea clar cauzală pe care tropicii o dădeau rela iei Duhului cu Fiul precum nici faptul că ei negauț astfel orice rela ie cauzală directă a Duhului cu Tatăl Aceste aspecte de i ignorate deț ș marele patriarh pacircnă la moartea sa nu vor rămacircne icircnsă neobservate la Sf Vasile cel Mare

2 Mărturia Sf Vasile cel Mare Contra Eunomiu

Doctrina lui Eunomiu cu privire la purcederea Duhului Sfacircnt este foarte bine pusă icircn eviden ă de Sf Vasile cel Mareț care pe la 364 a scris icircmpotriva lui cunoscuta sa

96 Atanasie cel Mare Epistola icircntacirci către Serapion 17 icircn colecția bdquoPărinți și scriitori bisericeștirdquo vol 16 p 43

97 Atanasie cel Mare Epistola icircntacirci către Serapion 20 icircn colecția bdquoPărinți și scriitori bisericeștirdquo vol 16 p 47

lucrare Contra Eunomiu Marele părinte pare să fie primul care a observat că arienii reduceau la Fiul cauza Duhului Sfacircnt Potrivit Sf Vasile Eunomiu profesa următoarea icircnvă ătură trinitară bdquoSă presupunem că observa ia pleacă de la operele create i se icircnal ăț ț ș ț peste acestea pacircnă la substan e ț ea găse te astfel căș Fiul este o creatură a Celui Nenăscut i că Paracletul este o creatură a Fiului (tou men agennetou ton yion euriskon poimaș

tou de monogenous ton parakleton)rdquo 98 bdquoExistă deci un singur Dumnezeu nenăscut iș fără principiu (eis esti o Theos agenetos kai anarhos) El nu are vreo fiin ă care să-i fieț anterioară ndash căci nimic nu poate fi anterior nenăscutului nici vreo fiin ă care să fie icircn (cu)ț El ndash căci El este simplu i fără compozi ie Fiind unic fiind singur i mereu acela i Elș ț ș ș este Dumnezeu creator i artizan al tuturor lucrurilor mai icircntacirci de toate i icircntr-un mod cuș ș totul extraordinar al Monogenului apoi prin Acesta icircn mod propriu al tuturor celor create Căci icircnainte i de toată creatura i numai prin propria sa putere i activitate l-aș ș ș născut l-a creat i l-a făcut pe Fiul (ton men gar Hyion pro panton kai pro pases ktiseosș monou te eautou dynamei kai energeia egennese te kai ektise kai epoiesen)(hellip) i prin elȘ (prin Fiul) l-a creat pe Duhul Sfacircnt cel dintacirci dintre toate i cel mai mare dintre to iș ț prin propria sa putere i la ordinul său dar prin activitatea i puterea (creatoare) aș ș Fiului (kai dia toutou proton men panton kai meizon to Pneuma to agion epoiesen exousia men idia kai prostagmati energeia de kai dynamei tou Hiou)rdquo 99 Astfel mai spune Eunomiu bdquohellipdupă icircnvă ătura fericitului Pavel hellipFiul este subordonat luiț Dumnezeu Tatăl hellipiar Duhul Sfacircnt la racircndul său este icircn mod clar subordonat lui Hristosrdquo 100 Eunomiu ca to i arienii icircn elegea actul purcederii prin prisma activită iiț ț ț creatoare a Fiului bdquoEl (Duhul) este onorat icircn al treilea racircnd ca prima creatură a Monogenului cea mai mare dintre toate i singura ca atare (trite hora timomenon osș proton koi meizon panton kai monon toioutou tou monogenous poema)rdquo 101

98 Eunomiu de Cyzic Apologia 20 icircn col Sources chretiennes Les Editions du Cerf Paris 1983 vol 305 p 275

99 Eunomiu de Cyzic Apologia (Apendice) 28 icircn col Sources chretiennes vol 305 p 297

100 Eunomiu de Cyzic Apologia 27 icircn col Sources chretiennes vol 305 p 293

101 Eunomiu de Cyzic Apologia 25 icircn col Sources chretiennes vol 305 p 287

Aspectul cel mai important aici nu este icircnsă acela că Eunomiu icircn elegeaț aducerea la existen ă a Duhului icircn termenii sugera i icircn Ioan I 3 adică asemenea uneiț ț creaturi ci faptul că fie i icircn această calitate Duhul este creat numai de Fiul că actulș creării Duhului icirci apar ine numai Fiului Este ceea ce observă i Sf Vasile cel Mare careț ș intrigat de acest aspect spune următoarele bdquoExistă oare vreun om pe lume care să nu vadă cu claritate că nici o activitate a Fiului nu se află separată de Tatăl şi că nu se află nimic icircntre cele existente care să aparţină Fiului dar să fie străine de Tatăl (hellip) Pentru ce dar atribuie Eunomiu numai Fiului cauza Duhului Sfacircnt (pos oun tou pneumatos ten aitian to monogenei mono prostithesi) şi pentru a-i calomnia natura se serveşte de activitatea creatoare a acestuia (adică a Fiului nn)(kai kategorema tes physeos autou ten toutou lambanei demiourgian) (hellip) Nu este un pericol evident de a separa de Dumnezeu Tatăl pe Duhul Sfacircnt (diairein apo tou Theou to Pneuma) devreme ce pe de o parte apostolul ni-l prezintă icircn relaţiile sale cacircnd Duhul lui Hristos cacircnd Duhul lui Dumnezeuhellip iar pe de alta Domnul icircnsuşi icircl numeşte Duhul Adevăruluihellip şi spune că purcede de la Tatăl Or acesta (Eunomiu) pentru a micşora slava Domnului nostru Iisus Hristos (allrsquooutos eis kathairesin tes doxes tou Kyrios hemon Iesou Hristou) icircl separă pe Duhul de Tatăl i-l atribuie Monogenului de-o manieră diferită (aferei men apo touș Patros tou de Monogenei diaferontos) desigur pentru a mic ora (Fiului) slava (epiș kathairesi tes doxes prostithesin)rdquo 102 A adar departe de a nega Fiului orice participareș cauzală actul bdquopurcederiirdquo al venirii la existen ă a Duhului Sfacircnt Eunomiu cum aratăț marele capadocian atribuia numai Fiului cauza Duhului Sfacircnt excluzacircndu-l astfel pe Dumnezeu Tatăl icircmpotriva Scripturii (vezi Ioan XV 26)

B REAC IA ESEN IALISTĂȚ Ț

1 Marcel al Ancyrei

102 Sf Vasile cel Mare Contra lui Eunomiu II 34 icircn col Sources chretiennes Les Editions du Cerf Paris 1983 vol 305 p141-143

Devenit episcop al Ancyrei (Ankara de astăzi) Marcel a fost unul din marii apărători ai termenului homoousios icircmpotriva arianismului şi prieten al Sf Atanasie cel Mare Cu timpul s-a dovedit icircnsă că fondul metafizic icircn baza căruia lupta el icircmpotriva arianismului era de cu totul altă natură decacirct acela folosit la sinodul ecumenic de la Niceea icircn formularea celebrului homoousios Marcel actualiza pur şi simplu vechiul sabelianism El icircnţelegea să combată arianismul afirmacircnd consubstanţialitatea Logosului cu Dumnezeu Tatăl pacircnă la desfiinţarea oricărei distincţii dintre cei doi Devenind evident acest fapt Marcel este abandonat de adevăraţii niceeni cum era Sf Atanasie şi acuzat icircn mod deschis de modalism Este ceea ce face la un moment dat icircnsuşi Sf Vasile cel Mare cacircnd scruiindu-i Sf Atanasie icirci solicită acestuia pentru a risipi orice confuzie să condamne imediat bdquoicircnvăţătura periculoasă şi icircn afara adevăratei credinţe (a lui Marcel)rdquo 103 Icircn cele din urmă Marcel este somat să compară icircn faţa unui sinod icircn 335 şi depus din treaptă pentru erezie Eusebiu de Cezareea l-a combătut icircn cadrul unei cărţi intitulate Teologia bisericească Marcel a dispărut din istorie dar doctrina sa a creat mari probleme Ea reprezintă icircn fond o reacţie de fond sabelian la subordinaţianismul arian Ca şi icircn cazul celei a lui Arie doctrina lui Marcel este o hristologie nu o triadologie Deşi a abordat icircn treacăt problema Sf Duh el a făcut-o numai pentru a dovedi absenţa oricărei diferenţe dintre Logosul etern şi Dumnezeu Tatăl

Iată un rezumat al doctrinei sale pe baza textului lui Eusebiu din lucrarea acestuia Teologia bisericească Dumnezeu este o monadă absolut unul şi indivizibil De aici trebuie pornit şi nu de la o pluralitate divină după cum face Origen Aceasta nu icircnseamnă că icircn Dumnezeu nu există un Logos el există dar este μοο σιος adicăὁ ύ Logosul este icircn Dumnezeu şi Dumnezeu icircn el fără nici o diviziune locuind icircn el ca o putere activă nu ca o simplă δ ναμις ci ca o νεργε Această energie seύ ἐ ίᾳ exteriorizează προ ρχεται fără să iasă din Dumnezeu printr-o dilatare πλατυνομ νηέ έ care nu introduce nici dualitate nici compoziţie ipostatică distinctă Această extensie e dublă mai icircntacirci icircn creaţie de vreme ce Logosul e creator apoi icircntrupare Prin această iconomie (coboracircre) Logosul astfel icircntrupat devine Fiu dar nu printr-o naştere icircn interiorul fiinţei divine căci el nu se naşte decacirct abia icircn trup din Fecioara Numai icircn acest trup νεργε α divină este activă şi devine principiu al tuturor actelor lui Hristos Astfel seἐ ί realizează o unire cum totul intimă şi permanentă cu totul superioară celei care icircnsufleţea odinioară pe profeţi Această unire va icircnceta totuşi icircntr-o zi după cacirct ne putem da seama căci trupul char devenit nemuritor nu convine firii divine νεργε α se vaἘ ί rezorbi atunci icircnapoi icircn Dumnezeu de aici acuzaţia adusă constant de orientali lui Marcel că nu mărturiseşte expresia din Crezul de la Niceea bdquoa cărui icircmpărăţie nu va avea sfacircrşit

103 Vesile cel Mare Epist LXIX 2 PG XXXII 432 la M -D Chenu Marcel drsquoAncyre DTC vol XI B col1996

cujus regni non erit finisrdquo 104

Iată acum o altă expunere mai precisă a doctrinei lui Marcel de Ancyra aşa cum apare ea icircn aşa-numitul simbol macrostih bdquoDiscipolii lui Marcel şi ai lui Fotin amacircndoi din Ancyra Galatiei resping subzistenţa eternă τ ν πποαι νιον παρξιν a luiὴ ώ ὕ Hristos divinitatea sa şi icircmpărăţia sa veşnică τελε τητον asemenea iudeilor şi subἀ ύ pretextul că astfel salvează unitatea divină τ μοναρχ Icircn ceea ce ne priveşte noi ştimῇ ίᾳ că Hristos nu este doar o gacircndire exprimată sau imanentă icircn Dumnezeu λ γονό προφορικ ν νδι θετον το θεο ci un Logos-Dumnezeu viu şi subzistent λλὸ ἢ ἐ ά ῦ ῦ ἀ ὰ ζ ντα θε ν λ γον καθrsquo αυτ ν π ρχοντα Fiul lui Dumnezeu şi Hristos El nu existăῶ ὸ ό ἑ ὸ ὑ ά mai icircnainte de veci doar icircn preştiinţa Tatălui ci l-a asistat pe acesta icircn lucrarea sa de creare a celor văzute şi nevăzute El este icircntr-adevăr cel căruia Tatăl i-a zis Să facem om după chipul şi asemănarea noastră el este cel care s-a arătat icircn persoană patriarhilor care a dat Legea care a grăit prin prooroci şi care icircn final s-a icircntrupat l-a revelat tuturor oamenilor pe Tatăl şi care de acum icircnainte domneşte icircn veacul veacurilorrdquo 105

Cum combătea Marcel de Ancyra arianismul printr-o astfel de concepţie De remarcat mai icircntacirci că motivaţia declarată de el icircnsuşi şi icircnregistrată de simbolul macrostih era aceea că astfel salvează unitatea divină τ μοναρχ Prin faptul că respingea oriceῇ ίᾳ asemănare icircntre Logos şi Dumnezeu Tatăl Arie introducea o distincţie gravă icircn Dumnezeu o separare care icircntr-adevăr ameninţa unitatea lui Dumnezeu Marcel apelacircnd la vechea concepţie a lui Sabeliu căuta să combată această depreciere a substanţei Logosului icircn raport cu Tatăl afirmacircnd că el este consubstanţial cu acesta pacircnă la punctul icircn care el Logosul nici nu mai subzistă icircn Dumnezeu ca persoană distinctă de Tatăl Această depreciere a Logosului avea mai ales grave consecinţe icircn hristologie dacă anterior icircntrupării sale icircn Iisus Hristos Logosul nu era recunoscut ca Dumnezeu adevărat egal cu Tatăl atunci cu atacirct mai puţin icirci era recunoscută această calitate după icircntrupare Atribuindu-i slăbiciunile firii umane asumate arienii demonstrau odată icircn plus că Logosul este prin icircnsăşi fiinţa sa neasemănător cu Dumnezeu Tatăl icircn aceste condiţii tot ce a găsit Marcel de cuviinţă să argumenteze a fost ideea sabeliană că icircn icircntrupare monada divină icircnsăşi se dilată capătă o nouă faţă un nou chip distinct de cel anterior icircntrupării tocmai prin caracterul temporal al acestui nou chip Iisus Hristos este Logosul devenit trup existacircnd distinct de Tatăl ca om ca fiinţă cu totul efemeră atacirct el ca

104 La M -D Chenu Marcel drsquoAncyre DTC vol XI B col1997-1998

105 O Hahn Bibliotek der Symbole sect 159 n6 la M -D Chenu Marcel drsquoAncyre DTC vol XI B col1996

persoană cacirct şi icircmpărăţia sa La sfacircrşitul timpurilor totul a reveni la starea iniţială a monadei indistincte

Cu privire la această expresie a cărui icircmpărăţie nu va avea sfacircrşit istoricul dogmelor B Sesbouumleacute scrie bdquohellipAceastăhellip afirmaţie este proprie simbolurilor de credinţă orientale şi niciodată n-a trecut icircn Occident Motivaţia ei este polemică Icircntr-adevăr o erezie atribuită lui Marcel de Ancyra icircn secolul al IV-lea susţinea că la Parusie Logosul se va reicircntoarce icircn Tatăl pacircnă la punctul icircn care se va confunda cu el misterul trinitar nu ar avea astfel decacirct o valoare sbquoiconomicărsquo şi istorică iar nu una sbquoteologicărsquo şi eternă Această idee vine din interpretarea abuzivă a textului paulin sbquoEl trebuie să icircmpărăţească pacircnă ce va pune pe toţi vrăjmaşii săi sub picioarele sale (hellip)Şi cacircnd toate vor fi supuse lui atunci şi Fiul icircnsuşi se va supune Celui ce i-a supus lui toate ca Dumnezeu să fie toate icircn toţirsquo (I Corinteni XV 25 28) Acest text exprimă icircmplinirea finală a misiunii Fiului el nu sugerează prin nimic că fiul nu va mai avea raţiunea de a exista Dimpotrivă glorificat icircn umanitatea sa Fiul va continua să exercite icircn mod etern funcţia sa mediatoare icircn el şi prin el vor vedea drepţii pe Dumnezeurdquo 106

Contestacircnd orice deosebire reală a Logosului de Tatăl şi respingacircnd eternitatea icircmpărăţiei Fiului Marcel credea că apără deopotrivă atacirct consubstanţialitatea Logosului cu Tatăl anterior icircntrupării prin considerarea lui ca nediferenţiat de Tatăl cacirct şi deplinătatea dumnezeirii coboracirctă icircn Hristos ca urmare a dilatării monadei şi a apariţiei ei sub chip uman icircn istorie Probabil că toate aceste idei ale lui Marcel ar fi rămas nebăgate icircn seamă dacă el n-ar fi negat veşnicia icircmpărăţiei lui Hristos Icircn focul controverselor iscate pe această temă Marcel a ajuns să conteste eternitatea Fiului consideracircndu-l doar o fiinţă temporală avacircnd un icircnceput icircn timp ba chiar şi un sfacircrşit bdquoHristos spunea el a icircnceput să domnească acum patru sute de ani şi stăpacircnirea sa va icircnceta odată cu sfacircrşitul lumiirdquo 107 Această afirmaţie a constituit icircnceputul căderii sale din racircndurile niceenilor adevăraţi Acuzaţiile de sabelianism pe care i le aduceau continuu arienii s-au dovedit astfel adevărate şi a sfacircrşit prin a fi abandonat de occidentali de Atanasie şi de toţi adevăraţii susţinători ai lui homoousios care au icircncetat să mai vadă icircn el un apărător al credinţei de la Niceea consideracircndu-l icircn schimb un continuator al vechiului sabelianism

Să intrăm icircnsă icircn detaliile doctrinei sale trinitare propriu-zise Marcel respinge

106 B Sesbouumleacute et J Wolinski Histoire des dogmes Descleacutee 1994 p121

107 J Schwane op cit vol2 p213 n1

cu hotăracircre ideea ariană că Logosul ar exista icircn Tatăl ca un ipostas distinct căci pentru el ca şi pentru arieni noţiunea de ipostas echivala cu aceea de altă substanţă ουσια decacirct a Tatălui Icircn Dumnezeu zicea el nu trebuie să admitem decacirct un ipostas o singură substanţă sau realitate sub icircntreit chip sau sub icircntreit nume μ αί γαρ π στασινὑ ό τριπρ σωπονό σπερὡ και τριωνιμον εισαγη τον αυτον ειναι λεγων τον θεον και τον εν αυτω Λογον και το Αγιον Πνευμα 108 Aşadar pentru Marcel Dumnezeu icircn sine nu este lipsit de Logosul său cum afirmau arienii Dumnezeu spunea el are icircn sine din eternitate Logosul aşa cum omul are icircn el icircnsuşi propria-i raţiune Astfel Dumnezeu şi Logosul său sunt unul şi acelaşi lucru εν και ταυτον109 Referindu-se la primele versete ale prologului evangheliei a patra Marcel spune că Logosul icircncă neicircntrupat ασαρκος nu este icircncă Fiu ci doar Logos bdquoIcircnainte de a fi coboracirct printre noi şi de a se fi născut din Fecioara el nu era decacirct Logosrdquo110

Despre acest Logos mai spunea Marcel Scriptura ne zice trei lucruri icircntacirci că el era la icircnceput εν αρχη pentru a semnifica faptul că se afla icircn Tatăl icircn mod potenţial δυναμει icircn al doilea racircnd că el era προς τον θεον pentru a marca faptul că era la Dumnezeu icircn act ενεργεια căci prin el au fost create toate icircn fine că el era Dumnezeu pentru a ne icircnvăţa că divinitatea nu este divizată deoarece Logosul este icircn Dumnezeu şi Dumnezeu este icircn Logosul Astfel Logosul este etern şi consubstanţial ομοουσιος αυτοουσιος cu Dumnezeu 111 Acest efort de a afirma unitatea pacircnă la indistincţie a Fiului cu Tatăl era menită icircn viziunea lui Marcel de Ancyra să contracareze subordinaţianismul arian bdquoChiar icircn doctrina sa trinitară subliniază acelaşi Schwane el n-a avut icircn gacircnd altceva decacirct problema cum să onoreze icircn Macircntuitorul nu o fiinţă distinctă de Dumnezeu şi subordonată lui (cum icircnvăţau arienii nn ) ci o divinitate

108 J Schwane op cit vol2 p224 n1 Eusebiu de Cezareea pare să ignore aici fragmentele 76 şi 77 pe care le citează Tixeront cacircnd afirmă că Marcel nu admitea decacirct un singur προσωπον

109 J Schwane op cit vol2 p221 n1

110 J Schwane op cit vol2 p216 n1

111 Marcel Fragmentele 52 97 la J Tixeront op cit vol2 p39 n5 şi 6

adevărată şi perfectărdquo112

Pentru a contracara arianismul Marcel afirmă cu hotăracircre că icircn Dumnezeu nu există trei ipostase ci doar unul Această precizare icircl apropie indiscutabil de Sabeliu care afirma acelaşi lucru Marcel merge icircnsă mai departe decacirct mentorul său şi afirmă că icircn Dumnezeu avem nu doar un singur ipostas ci şi un singur πρ σωπον ό 113 Se pare că cei doi termeni nu aveau acelaşi icircnţeles şi mai ales acelaşi rol icircn hristologia lui Marcel Pe scurt este foarte probabil că Marcel desemna sub numele de ipostas esenţa divină icircnsăşi avacircnd icircn sine icircn mod indistinct pe Tatăl şi pe Logos ca raţiune paternă λογοπατωρ Divinitatea există din eternitate sub un singur πρ σωπον sub un singur chip care esteό acela al Tatălui Logosul icircn schimb nu are πρ σωπον propriu el este de fapt bdquofărăό chiprdquo προσωπον El capătă un chip distinct de Tatăl o faţă proprie διον πρ σωπονἄ ἴ ό abia prin coboracircrea sa icircn istorie prin manifestarea sa icircn afara condiţiei sale divine deci icircn icircntrupare

Afirmaţia sa fundamentală icircn această problemă a fost aceea că anterior icircntrupării sale Logosul nu s-a numit Fiu al Tatălui acest nume l-a dobacircndit la modul propriu abia icircn urma naşterii sale din Fecioara Dacă icircn Vechiul Testament Logosul este numit totuşi Fiu aceasta este de fapt o profeţie icircn care viitorul său nume icirci este atribuit de mai icircnainte Se pare că şi această distincţie pe care el o făcea icircntre calităţile de Logos şi Fiu era menită să contracareze arianismul din calitatea Logosului de Fiu arienii trăgeau concluzia că Logosul nu poate fi coetern cu Tatăl căci nici un fiu nu poate avea aceeaşi vacircrstă cu tatăl său Pentru a elimina orice nuanţă de posterioritate icircn raport cu Tatăl Marcel contesta aşadar Logosului etern calitatea de Fiu deci de fiinţă ulterioară Tatălui aşa cum icircnvăţau arienii114 Pe de altă parte deoarece arienii speculau enorm pe marginea faptului că Logosul este născut din Tatăl văzacircnd icircn simplul act al naşterii dovada inferiorităţii sale faţă de Tatăl cel nenăscut γ ννητος Marcel neagă pur şiἀ έ simplu că Logosul ar exista icircn Tatăl icircn baza unei naşteri a sa de către Tatăl Logosul e veşnic deci fără icircnceput el nu este Dumnezeu asemenea Tatălui său ci este icircnsăşi fiinţa lui Dumnezeu Tatăl raţiunea sa eternă bdquoPe baza cărui pasaj din Scriptură am putea

112 J Schwane op cit vol2 p225

113 Marcel de Ancyra Fragmentele 66 76 77 83 87 88 la J Tixeront op cit vol2 p39 n12 şi 3

114 J Schwane op cit vol2 p215 n3 p216 n2

afirma zice el că există o fiinţă nenăscută şi o fiinţă născută cum cred ei (arienii nn ) Nici unul dintre profeţi nici unul dintre evanghelişti ba nici măcar vreunul dintre apostoli n-a spus aceastardquo115 Există icircnsă icircn Noul Testament o expresie pe care Marcel n-a putut-o ocoli şi pe care a trebuit s-o interpreteze icircn coerenţă cu propriul sistem este vorba de expresia bdquoicircntacirciul născut dintre creaturirdquo Arienii atribuiau această expresie Logosului divin pentru a demonstra că este o creatură Prin contrast Marcel a negat că această expresie paulină s-ar referi la Logosul divin şi a raportat-o numai la Fiul icircntrupat icircnţelegacircnd-o adică exclusiv prin prisma actului icircntrupării116

Să trecem acum la miezul hristologiei lui Marcel care este aceea a statutului Fiului icircntrupat Marcel desemna monada eternă prin termenul de λογοπ τωρ El seά deosebea astfel de Sabeliu care desemna aceeaşi monadă prin termenul de ιοπ τωρὑ ά Această schimbare avea o semnificaţie adacircncă icircn concepţia episcopului de Ancyra Logosul nu este Fiu decacirct după icircntrupare Prin urmare abia dup icircntrupare se poate vorbi de o naştere propriu-zisă a Logosului dar numai pentru că este Fiu Devenind Fiu Logosul a căpătat un chip propriu διον πρ σωπον a cărui natură este exclusivἴ ό temporală relativă deci efemeră adică atacirct cacirct va ţine icircmpărăţia lui Hristos Ca Fiu el se deosebeşte acum radical de Tatăl icircn sensul că este un om adevărat Abia sub condiţia icircntrupării abia ca Fiu Logosul este bdquocopie a Tatăluirdquo Anterior icircntrupării el nu este nici Fiu nici bdquocopie a Tatăluirdquo Această expresie din Coloseni I15 el o raporta la Fiul lui Dumnezeu făcut om iar nu la Logosul icircn sine Şi icircn această problemă Marcel se lăsa antrenat de disputa sa icircmpotriva arienilor Unul din argumentele pe care aceştia le foloseau pentru a dovedi că Logosul este inferior Tatălui era exact acesta extras din expresia paulină susmenţionată dacă Logosul este o copie a Tatălui atunci el este inferior căci orice copie este inferioară originalului ei Icircn consecinţă Marcel nega că această expresie s-ar referi la Logosul etern ci ea trebuie atribuită numai Fiului icircntrupat Argumentul său era următorul o copie trebuie să facă vizibil obiectul invizibil şi absent ori cel care face vizibil icircn lume pe Dumnezeu nu este Logosul etern el icircnsuşi invizibil ca şi Tatăl ci Logosul sau Fiul icircntrupat117

Afirmacircnd că bdquoHristos a icircnceput să domnească acum patru sute de ani şi

115 J Schwane op cit vol2 p217 n4

116 J Schwane op cit vol2 p219 n1

117 J Schwane op cit vol2 p220 n2

stăpacircnirea sa va icircnceta odată cu sfacircrşitul lumiirdquo118 el afirma de fapt că Hristos n-a existat anterior naşterii sale din Fecioara ca ipostas distinct de acela al Tatălui Eusebiu de Cezareea care-i combate hristologia icircn două tratate separate spune despre el acuzator că bdquoa icircndrăznit să nu atribuie Fiului lui Dumnezeu preexistenţa nici o existenţă proprie anterioară icircntrupării ουτε προειναι ουτε προυφεσταναι τολμα λεγεινrdquo119 Dar dacă după Marcel nu este de conceput o naştere eternă a Logosului din Tată pentru că nu se distinge cu nimic de el cu atacirct mai puţin poate fi vorba de o naştere a aceluiaşi Logos din Fecioara Acest act trebuie atribuit numai omului Iisus supranumit Fiul lui Dumnezeu Doar despre el se poate spune că s-a născut cu adevărat icircnţelegacircnd actul naşterii numai ca naştere temporală din Fecioara Dar care este atunci statutul Logosului divin anterior icircntrupării şi care este cel al Fiului icircntrupat Eusebiu răspunde acestei icircntrebări reproducacircnd doctrina lui Marcel astfel sub aspectul existenţei sale divine Logosul este unit cu Dumnezeu fără diviziune şi fără icircmpărţire icircn Tatăl ca potenţă a acestuia sub aspectul activităţii sale şi numai sub acest aspect ca Logos activ Dumnezeirea s-a unit cu trupul pentru a deveni principiu de mişcare şi de activitate120

Marcel a fost acuzat de Eusebiu de Cezareea că a căzut icircn erezia lui Sabeliu şi că ar fi reluat adopţianismul lui Pavel de Samosata icircnvăţacircnd că Logosul s-a unit cu un om individual cu personalitate distinctă consideracircndu-l deci pe Iisus Hristos un simplu om121 Cu privire la acuzaţia de adopţianism Shwane observă că aşa ceva nu reiese din fragmentele ajunse pacircnă la noi din opera lui Marcel Dimpotrivă el ne prezintă ca divine efectele răscumpărării şi-l acuză pe Eusebiu că nu-l priveşte pe Macircntuitorul decacirct ca pe un simplu om122 Acuzaţia de cădere icircn sabelianism este icircnsă reală Cum am spus şi mai

118 J Schwane op cit vol2 p213 n1

119 J Schwane op cit p217 n2

120 J Schwane op cit vol2 p227 n1

121 J Schwane op cit vol2 p227 n2

122 J Schwane op cit vol2 p227 n4

sus Sf Atanasie a icircntacirclnit icircn vremea sa o sectă sabeliană care asemenea lui Marcel făcea aceeaşi distincţie icircntre Logos şi Fiul icircntrupat şi pe ai cărei membri i-a icircntrebat cum a devenit Logosul Fiu A căpătat acest nume cacircnd a asumat natura umană Sau Logosul a devenit Fiu devenind om Sau icircn fine a devenit Fiu icircn amacircndouă felurile adică luacircnd un trup sau devenind un trup 123 Se pare că Marcel asemenea sabelienilor Sf Atanasie a fost de părere că Logosul n-a asumat un om ci a devenit el icircnsuşi om căci el declară icircn mod expres că icircn Macircntuitorul s-a manifestat plenitudinea divinităţii την πασαν θεοτητα εν αυτη σωματικως επιδειξεταιrdquo124 Aluzia la expresia din Coloseni I9 este aici evidentă

Cum poate fi aşadar icircnţeles acest lucru pe fondul afirmaţiei sale că Logosul icircn accepţiunea sa divină nedeosebit icircn nici un fel de Tatăl icircn interiorul monadei este cu totul diferit de Fiul icircntrupat Căci Marcel afirma icircntr-adevăr că Fiul este o persoană separată de Dumnezeu şi nu există decacirct icircn afara Tatălui εκτος του πατρος 125 Aici intervine conceptul de origine stoică al extensiei πλατυσμος monadei sau esenţei divine mai icircntacirci icircn diadă prin icircntrupare apoi icircn triadă prin purcederea Duhului bdquoMonada spune Marcel nu se extinde icircn Triadă fără să sufere o oarecare separaţie ου σαφως και φανερως ενταυθα απορρητω η μονας φαινεται πλατυνομενη μεν εις τριαδα διαιρεισθαι δε μηδαμως υπομενουσαrdquo 126 Icircn ea icircnsăşi monada divină υiοπατωρ este nediferenţiată existacircnd icircntr-o stare de superconcentrare de potenţialitate maximă icircn interiorul căreia orice distincţie reală cum ar fi aceea dintre Tatăl şi Fiul său este imposibilă Calitatea de a fi Tată ca şi aceea de a fi Fiu nefiind icircncă activate icircntre ele nici nu poate exista icircncă un raport real Iată de ce Marcel neagă existenţa unei relaţii cauzale icircn interiorul divinităţii respingacircnd ideea de naştere a Logosului etern adică icircncă neactivat Icircn momentul icircn care Logosul părăseşte starea sa de existenţă virtuală potenţială icircn interiorul monadei indistincte şi se manifestă icircn actul creaţiei dar mai ales icircn cel al icircntrupării el devine dintr-odată distinct real de Tatăl tocmai prin acest act al naşterii sale din Fecioara care este de fapt o intrare icircn acţiune a energiei active a monadei η ενεργεια δραστικη

123 J Schwane op cit vol2 p217 n3

124 J Schwane op cit vol2 p227 n5

125 J Schwane op cit vol2 p221 n2

126 J Schwane op cit vol2 p224 n3

Marcel icircnsuşi spune următoarele bdquoDacă se consideră numai divinitatea Macircntuitorului Logosul ar părea să fie pe bună dreptate unul şi acelaşi lucru cu Dumnezeu icircnsuşi dar dacă Macircntuitorul este cercetat sbquodupă truprsquo divinitatea apare ca extinsă ( ieşită din ea icircnsăşi icircnstrăinată de ea icircnsăşi nn ) prin propria ei activitate ενεργεια η θεοτης μονη πλαθυνεσται δοκειrdquo 127 Conceptul de πλατυσμος sau dilatare căci acesta este adevăratul său sens sugerează că icircn actul icircntrupării monada superconcentrată asemenea unui punct pitagoreic pacircnă atunci şi de aceea icircncă nediferenţiată intră icircntr-o primă fază de dilatare aşa cum logosul stoic iniţial aflat icircntr-o stare aproape incorporală capătă prin transformare un corp tot mai palpabil tot mai dens Icircntruparea la Marcel de Ancyra ca şi-n concepţia lui Sabeliu este o primă corporeificare a esenţei divine a logosului de pacircnă atunci A doua dilatare sau extensie a monadei este purcederea Duhului Sfacircnt Avacircnd icircn substratul consideraţiilor sale hristologice tot timpul metafizica stoică a logosului care se dilată corporeificacircndu-se dar care revine după o vreme la starea sa iniţială absorbind icircn sine tot ceea ce a generat pacircnă atunci Marcel ajunge să afirme starea de icircntrupare de corporeificare a esenţei divine va lua sfacircrşit cacircndva şi Fiului icirci va lua din locul Logosul neicircntrupat şi pur spiritual De fapt el spune doar că icircmpărăţia Fiului va lua sfacircrşit odată cu judecata finală şi sfacircrşitul timpurilor128

Marcel nu accepta ideea că odată asumată natura umană a Logosului va rămacircne unită pentru eternitate cu el Icircn sine icircnsuşi zicea el trupul carnea nu poate conveni lui Dumnezeu chiar transfigurat prin icircnviere chiar devenit incoruptibil nemuritor trupul nu este mai demn de Dumnezeul cel care este mai presus chiar de imortalitate Se poate crede aşadar presupune Marcel că după parusie Logosul se va despuia de propria-i umanitate şi va reintra icircn Dumnezeu revenind la starea icircn care se afla anterior creaţiei aşa cum sugerează textul din I Corinteni XV28 Ce se va icircntacircmpla cu această umanitate Noi nu ştim deoarece Scriptura nu o spune129

127 Marcel Fragmentul 71 la J Tixeront op cit vol2 p39-40 n1 J Schwane op cit vol2 p226 n2 vezi şi nota 1 de la pagina 227

128 J Schwane op cit vol2 p211 n1 p228 n2 final

129 Marcel Fragmentele 117-121 la J Tixeront op cit vol2 p40 n6 J Schwane op cit vol2 p228 n2

2 Fotin al Sirmiului

Cel mai cunoscut discipol al lui Marcel de Ancyra a fost Fotin devenit episcop de Sirmium Ca şi icircnvăţătorul său Fotin distingea icircntre Logosul etern şi Fiul icircntrupat Cu privire la Logos etern el icirci nega orice existenţă particulară icircn esenţa divină distinctă de Tatăl Dumnezeu este un singur ipostas dar el are icircn sine propria-i raţiune el este λογοπατωρ130 Atacircta vreme cacirct nu este activ Logosul este unul interior ενδιαθετος cacircnd intră icircn stare de act el devine προφορικος şi această manifestare icircn afară constituie prima dilatare πλατυσμος prima extensie icircn Dumnezeu Purcederea Duhului Sfacircnt este a doua131 Cu privire la Iisus Hristos Fotin a mers fidel pe urmele mentorului său atacircta doar că a fost mult mai direct icircn afirmaţii de cacirct predecesorul său Căutacircnd să explice cum a devenit Logosul Fiu prin actul icircntrupării Fotin a afirmat direct transformarea naturii sale divine icircn natura umană a Fiului icircntrupat Acest lucru este atestat direct de Sf Epifanie care reproduce concepţia lui Fotin sub expresia Logosul s-a prefăcut icircn trup εις σαρκα μεταβεβλημενον132 Aluzia la expresia ioaneică και ο σαρξ εγενετο din prologul evangheliei a patra este evidentă Atacirct Tixeront cacirct şi Schwane cred la unison că Sf Epifanie se icircnşeală interpretacircnd astfel concepţia lui Fotin care icircn opinia lor ar fi mai degrabă adopţian icircn hristologie133 Icircntr-adevăr Fotin distingea icircn mod net icircntre Logosul etern şi Fiul icircntrupat afirmacircnd că Fiul n-a existat anterior naşterii sale din Fecioara Sinodul de la Sirmium atestă această doctrină a sa şi o condamnă icircn anatematisma a cincea unde spune bdquoDacă cineva zice că Fiul a existat fără icircndoială icircnainte de Maria dar

130 J Schwane op cit vol2 p229 J Tixeront op cit vol2 p41 n6

131 J Tixeront op cit vol2 p41 n7

132 Epifanie de Salamina Haer LXXI 3 la J Tixeront op cit vol2 p41 n8

133 J Tixeront op cit vol2 p41 n8 J Schwane op cit vol2 p230 n3

numai icircn preştiinţa lui Dumnezeu şi că el n-a fost născut de Dumnezeu icircnaintea tuturor timpurilor că n-a existat icircn Dumnezeu şi că nimic n-a fost creat prin el să fie anatema rdquo Iar anatematisma a noua este şi mai categorică bdquoDacă cineva zice că fiul Mariei nu este decacirct un om să fie anatema rdquo134

La prima vedere aceste anateme par a sugera caracterul adopţian al hristologiei lui Fotin Este icircnsă doar o aparenţă căci afirmaţia că Iisus Hristos sau bdquoFiul Mariei - cum se exprima el potrivit sinodului - este doar un simplu omrdquo se icircnţelege prin prisma distincţiei dintre Logosul etern şi Fiul icircntrupat Or Fiul nu este altceva decacirct Logosul devenit trup sau carne prin transformare cum spune Sf Epifanie sau mai exact prin extensia sau dilatarea substanţei divine Ca şi Marcel Fotin de Sirmiu este marcat şi el de metafizica stoică a logosului care se dilată şi se contractă succesiv şi sinodul confirmă acest lucru prin anatematismele a şasea şi a şaptea bdquoDacă cineva zice că substanţa lui Dumnezeu este susceptibilă de dilatare şi de contracţie să fie anatemardquo bdquoDacă cineva zice că substanţa dilatată a lui Dumnezeu l-a format pe Fiul sau numeşte Fiu dilatarea acestei substanţe să fie anatema rdquo 135 Aşadar Fotin credea ca şi Marcel icircnvăţătorul său că Logosul a devenit Fiu prin dilatarea substanţei sale divine Această interpretare este confirmată şi de Marius Mercator care-l acuză la un moment dat pe Fotin că ar nega faptul că Macircntuitorul s-a născut din Fecioara136 Acuzaţia capătă sens dacă Fotin nega naşterea Macircntuitorului din Fecioara ca Logos deci icircn calitatea sa de Dumenzeu icircncă neicircntrupat nediferenţiat de Tatăl Or acest lucru icircl va face şi Nestorie care icircn a patra sa cuvacircntare către Marius Mercator va folosi şi el conceptul de λογοπατωρ Al treilea argument icircn favoarea acestei interpretări şi care fixează definitiv hristologia lui Fotin ca una de esenţă modalistă este anatema a douăsprezecea a sinodului semiarian de la Sirmium din 351 care-i condamnă direct concepţia icircn termenii următori bdquoDacă cineva auzind cuvintele sbquoŞi Cuvacircntul s-a făcut truprsquo crede că Logosul s-a transformat icircn trup ( icircn carne ) sau că luacircnd trup a suferit vreo schimbare să fie anatema rdquo 137

134 J Schwane op cit vol2 p231-232

135 J Schwane op cit vol2 p231-232

136 J Schwane op cit vol2 p230 n2

137 J Schwane op cit vo2 p230 n4

3 Anatemele sinodului semiarian de la Sirmium (351-352)

Pentru o mai bună icircnţelegere a hristologiei celor doi modalişti iată anatemele rostite icircmpotriva lor icircn special a lui Fotin de Sirmiu de către sinodul semiarian de la Sirmiu din 351-352 anatemele suprimate exprimă viziunea subordinaţiană a participanţilor şi sunt fără interes aici Voi păstra numerotarea originală bdquo2 Dacă cineva numeşte pe tatăl şi pe Fiul doi Dumnezei (nenăscuţi nn) să fie anatema 3 Dacă cineva spune că Hristos este Dumnezeu şi Fiul lui Dumnezeu icircnaintea tuturor timpurilor fără să admită că el (Fiul icircntr-o ipostază personală distinctă nn) l-a ajutat pe Tatăl la crearea tuturor lucrurilor să fie anatema 4 Dacă cineva icircndrăzneşte să spună că Cel Nenăscut sau o parte din El s-a născut din Maria să fie anatema 5 Dacă cineva zice că Fiul lui Dumnezeu a existat fără icircndoială icircnainte de Maria dar numai icircn preştiinţa lui Dumnezeu şi că el nu era icircn Dumnezeu născut din Tatăl icircnaintea tuturor veacurilor şi că prin el au fost făcute toate lucrurile să fie anatema 6 Dacă cineva spune că substanţa lui Dumnezeu este supusă dilatării sau contracţiei să fie anatema 7 Dacă cineva zice că substanţa lui Dumnezeu dilatacircndu-se l-a format pe Fiul sau numeşte Fiu extensia substanţei lui Dumnezeu să fie anatema 8 Dacă cineva numeşte pe Fiul lui Dumnezeu Logos gacircndit sau chiar pronunţat să fie anatema 9 Dacă cineva zice că Fiul Mariei nu este decacirct un om să fie anatema 10 Dacă cineva numindu-l pe Dumnezeu Dumnezeu-omul născut din Maria icircnţelege prin aceasta pe Cel Nenăscut să fie anatema 11 Dacă cineva icircnţelege icircn maniera iudeilor (aceste cuvinte ale lui Isaia XLIV 6) lsquoEu sunt primul şi ultimul şi icircn afară de mine nu există alt Dumnezeursquo cuvinte care au fost zise pentru a exclude idolii şi falşii zei şi le icircnţelege prin excluderea celui ce s-a născut din Dumnezeu Fiul cel unic de dinaintea tuturor veacurilor să fie anatema 12 Dacă cineva căutacircnd să icircnţeleagă aceste cuvinte lsquoCuvacircntul s-a făcut truprsquo crede că Logosul s-a prefăcut icircn carne sau catilde luacircnd trup el a suferit o schimbare să fie anatema 13 Dacă cineva căutacircnd să icircnţeleagă aceste cuvinte lsquoFiul unic al lui Dumnezeu a fost crucificatrsquo crede că divinitatea sa a suferit o tulburare din cauza suferinţei a schimbării a micşorării sau a aneantizării să fie anatema 14 Dacă cineva zice că aceste cuvinte lsquoSă facem omrsquo n-au fost spuse Fiului de către Tatăl ci că Tatăl şi le-ar fi spus lui icircnsuşi (adică le-ar fi spus Logosului existacircnd icircn el icircn manieră impersonală) să fie anatema 15 Dacă cineva spune că nu Fiul ar fi apărut lui Avraam ci Dumnezeul Cel Nenăscut sau o parte din acest Dumnezeu să fie anatema 16 Dacă cineva zice că Fiul lui Dumnezeu n-a luptat ca un om cu Iacov ci că Dumnezeu Cel Nenăscut sau o parte din acest Dumnezeu este cel care a luptat să fie anatema 17 Dacă cineva nu icircnţelege despre Tatăl şi despre Fiul (aceste cuvinte ale lui Moise Geneză XIX 24) lsquoDomnul a făcut să plouă cu foc de la Domnulrsquo ci spune că

Tatăl a făcut să plouă de la el icircnsuşi să fie anatema Căci Domnul adică Fiul este cel care a făcut să plouă de la Domnul adică de la Tatăl Anatema 19 Dacă cineva numeşte pe Tatăl pe Fiul şi pe Sfacircntul Duh o singură persoană să fie anatema 26 Dacă cineva spune că Fiul n-a fost născut şi că el nu-şi are principiul icircn altul (decacirct el) admiţacircnd astfel două fiinţe nenăscute şi fără principiu şi icircn consecinţă doi dumnezei să fie anatema căci capul şi principiul a toate este Fiul iar Dumnezeu la racircndul său este capul şi principiul lui Hristos Icircn acest fel vom readuce toate cu evlavie prin Fiul la principiul tuturor lucrurilor el icircnşişi fără principiu 27 Pentru a da odată pentru totdeauna un icircnţeles adevărat icircnvăţăturii creştine adăugăm Dacă cineva nu-l mărturiseşte pe Hristos Dumnezeu şi Fiul lui Dumnezeu existacircnd icircnaintea tuturor veacurilor icircmpreună lucrător cu Tatăl la crearea tuturor lucrurilor ci spune că el nu a fost numit Hristos şi Fiu decacirct după ce s-a născut din Maria şi că a avut chiar ca Dumnezeu un icircnceput să fie anatema 138

138 J Hefele op cit p 853-861

subzistenţă ipostas propriu ci subzistacircnd icircn Tatăl νυπ στατος Aceasta nu icircnsemna icircnsăἀ ό că respingerea acestui termen de către părinţii de la Antiohia ar fi avut semnificaţia pe care i-o atribuia documentul omoiousian al lui Vasile al Ancyrei Icircn nici un caz condamnarea lui μοο σιος nu a icircnsemant afirmarea pe seama Logosului a uneiὁ ύ substanţe diferite de aceea Tatălui cum voiau să acrediteze arienii

Să revenim icircnsă la hristologia lui Pavel Toată această insistenţă a sa cu privire la caracterul cu totul indistinct al Logosului icircn raport cu Dumnezeu Tatăl era menit să argumenteze imposibilitatea corporeificării sale icircntr-un om aşa cum o profesau simonienii alogii şi mai ales montaniştii vremii Logosul trebuia să rămacircnă o putere cu totul pură de esenţă pur divină şi de aceea cu totul transcendentă oricărui om Pavel a preluat icircn mod evident distincţia ireductibilă dintre spirit şi trup dintre duh şi carne a predecesorilor săi adopţieni Icircn temeiul acestei indistincţii a Logosului de Tatăl el a ajuns să icircnlocuiască dogma icircntrupării cu o doctrină a locuirii (sau con-locuirii) Logosului icircn omul Iisus ca icircntr-un templu deci fără o coboracircre efectivă a sa la condiţia unei existenţe umane adevărate bdquoCuvacircntul (Logosul) spunea el este de sus νωθενἂ Iisus Hristos omul este de jos κ τωθενά hellip Maria n-a născut Logosul căci ea n-a existat mai icircnaintea timpului Maria a primit (icircn ea) Logosul şi nu este mai vacircrstnică decacirct Logosul ea a născut icircnsă un om asemenea nouă dar mai nobil decacirct noi icircn toate căci harul care a fost icircn el era de la Duhul Sfacircnt conform profeţiilor şi Scripturiirdquo 22 Iisus Hristos nu este aşadar decacirct un simplu om pe care icircnsă Logosul l-a inspirat de sus ν α τἐ ὐ ῷ

ν πνευσεν νωθεν λ γος ἐ έ ἂ ὁ ό 23 Inspiracircndu-l Logosul s-a unit cu omul Iisus de o manieră pur exterioară ξωθενἒ 24 locuind icircn el ca icircntr-un templu ς ν να ὡ ἐ ῷ 25 Unirea lor a fost astfel o simplă apropiere συν λευσις astfel icircncacirct unul era Logosul şi cu totulέ

21 Epifanie de Salamina Haer LXXIII 12 PG XLII 428 la G Bardy Paul de Samosate DTC volXII A col50

22 Cf Leonţiu de Bizanţ Contra Nestor Et Eutych III PG LXXXVI 1389 la G Bardy Paul de Samosate DTC volXII A col50

23 Epifanie de Salamina Contra Appolinar II 3 la JTixeront Histoire des dogmes vol1 p464 n4

24 La JTixeront Histoire des dogmes vol1 p464 n5

altul a fost Iisus Hristos λλος γ ρ στιν ηεσο ς Χριστ ς κα λλος λ γοςἂ ά ἐ Ἰ ῦ ὸ ὶ ἂ ὁ ό Coboracircnd şi locuind icircn Omul Iisus Logosul nu şi-a schimbat ο σ α sa divină icircn trupulὐ ί uman al acestuia n-a icircnceput să fiinţeze icircntr-un trup ο σ α ο σιωμ νη ν σ ματι ὐ ί ὐ έ ἐ ώ 26

Din cele de mai sus se poate uşor observa că principala preocupare a lui Pavel a fost aceea de a evita corporeizarea icircntruparea propriu-zisă a Logosului ca să nu se poată spune că Iisus Hristos a fost cu adevărat Dumnezeu icircn esenţa sa ci doar un simplu om Acest lucru apare nu numai icircn expresia ο σ αὐ ί ο σιωμ νη ν σ ματι pe care el o evitaὐ έ ἐ ώ ci şi dintr-o observaţie a Sf Atanasie cu privire la termenul de μοο σιος El oferă la unὁ ύ moment dat o interpretare cu totul diferită de aceea a Sf Epifanie şi a Sf Hilarie cu privire la motivului pentru care sinodalii de la Antiohia din 268 au respins termenul de

μοο σιος Potrivit lui episcopii care l-au depus din treaptă pe Pavel icircnţelegeau termenulὁ ύ icircn cauză icircn sens corporal căci ereticul episcop ar fi recurs la următorul sofism dacă Hristos n-a fost prin origine şi prin natură un simplu om ψ λος νθρωποςί ἄ dacă elementul divin nu i-a fost adăugat ci el a fost Dumnezeu prin propria-i esenţă şi natură atunci el a fost de aceeaşi fiinţă cu Tatăl μοο σιος τ πατρ Dar spune Pavel atunciὁ ύ ῷ ί ar trebui să admitem trei esenţe (icircn Dumnezeu) una anterioară şi alte două purcezacircnd din aceasta adică Tatăl şi Fiul Pentru a tăia scurt acest sofism al ereticului episcopii au spus cu dreptate Fiul nu este μοο σιος cu Tatăl căci raportul Fiului cu Tatăl nu este aşa cumὁ ύ icircl explică Pavel 27 Diferenţa de interpretare dintre Atanasie pe de o parte şi Epifanie şi Hilarie pe de alta este doar aparentă Icircn realitate icircn timp ce icircn textele Sf Epifanie şi Hilarie ereticul episcop apare ca favorabil termenului icircn cauză folosindu-l chiar ca bază a argumentării sale icircn privinţa condiţiei eterne a Logosului divin icircn textul Sf Atanasie acelaşi Pavel icircl respinge dar nu cu privire la acelaşi Logos divin ci cum uşor se poate observa pe seama omului Iisus a lui Iisus cel istoric pentru a argumenta deosebirea de esenţă a acestuia icircn raport cu Logosul de fapt cu esenţa divină icircnsăşi Pavel respinge

μοο σιος pentru a-l putea menţine pe Iisus un simplu om ψ λος νθρωπος ὁ ύ ί ἄ

Cum sinodalii icircl presau cacirct se poate de firesc ca să recunoască dumnezeirea lui Iisus Hristos el a recurs la sofismul redat de Sf Atanasie dacă Iisus ca om este prin

25 Epifanie de Salamina Contra Appolinar II 1 la JTixeront Histoire des dogmes vol1 p464 n6

26 La JTixeront Histoire des dogmes vol1 p464 n7 8 9

27 La J Schwane Histoire des dogmes vol1 p206 n3

propria esenţă Dumnezeu atunci trebuie să admitem nu una ci trei esenţe icircn Dumnezeu una anterioară şi alte două purcezacircnd din aceasta adică esenţa Tatălui şi pe aceea a Fiului Este uşor de recunoscut sub masca acestui sofism al lui Pavel referinţa clară la modalismul sabelian potrivit căruia am avea icircn Dumnezeu mai icircntacirci monada eternă apoi manifestările ei temporale succesive sub chipurile Tatălui şi Fiului Sabeliu este aşadar cel vizat aici şi oferit de Pavel ca alternativă inacceptabilă la propria doctrină căci el este cel ce icircnvăţa existenţa icircn Dumnezeu a trei esenţe Situaţia era icircntr-adevăr dilematică pe de o parte Pavel uza de termenul μοο σιος pentru a defini statutul Logosului icircn raportὁ ύ cu Dumnezeu Tatăl dar consecinţa era aceea a confundării sale cu Tatăl pe de alta Pavel refuza folosirea aceluiaşi termen cu referire la Iisus cel istoric aşa cum vor fi vrut la un moment dat poate sinodalii argumentacircnd că a-l admite icircnsemna eşuarea icircn sabelianism Ambarasaţi peste măsură de aceste subtilităţi de dilema celor două utilizări egal de inacceptabile ale termenului icircn cauză sinodalii au tăiat pur şi simplu nodul gordian renunţacircnd cu totul la el Şi iată astfel o interpretare care nu vine decacirct să completeze explicaţie Sf Epifanie şi a Sf Hilarie cu privire la motivul pentru care sinodul de la Antiohia icircmpotriva lui Pavel de Samosata a condamnat termenul de

μοο σιος ὁ ύ

Iisus este astfel după ereticul episcop al Samosatei un simplu om Cu toate acestea explică el Iisus a fost o persoană unică fără egal Uns de către Duhul Sfacircnt la botez el a atins perfecţiunea morală Iubirea sa pentru Dumnezeu a fost fără greşeală iar voinţa sa absolut impecabilă cu totul superioară voinţei sale naturale Ca recompensă pentru această vieţuire dreaptă Dumnezeu i-a conferit puterea de a face minuni Iisus triumfă asupra păcatului nu numai icircn el icircnsuşi ci şi icircn noi căci el ne răscumpără ne salvează şi icircn acelaşi timp uneşte indisolubil cu Dumnezeu puritatea vieţii lui ca şi suferinţele pe care le-a icircndurat i-au conferit dreptul de a purta un nume mai presus de orice alt nume Icircmbrăcat cu o asemenea demnitate divină i s-a dat astfel dreptul de a judeca vii şi morţii astfel icircncacirct noi icircl putem numi bdquoDumnezeu născut dintr-o fecioară Dumnezeu care s-a arătat din Nazaret θε ν κ τ ς παρθ νου θε ν κ Ναζαρ τὸ ἐ ῆ έ ὸ ἐ ὲ

φθ νταrdquo ὀ έ 28 Separacircndu-l cu totul pe Iisus cel istoric de Dumnezeu Logosul şi consideracircndu-l un simplu om ψ λος νθρωπος Pavel icircl separa totuşi şi de ceilalţiί ἄ oameni căci el vorbea de o diferenţă de constituţie icircntre Iisus şi noi Iisus a fost zicea el o fiinţă unică fără pereche 29 Astfel deşi Iisus n-a fost decacirct un simplu om unirea sa cu

28 La JTixeront Histoire des dogmes vol1 p464 n11 12 p465 n1 2

29 La JTixeront Histoire des dogmes vol1 p464 n11

Icircnţelepciunea divină cu Logosul lui Dumnezeu Tatăl a fost atacirct de stracircnsă icircncacirct această unire συν λευσις i-a conferit o organizare diferită de aceea a noastră τερ αν τ νέ ἑ ί ὴ κατασκευ ν τ ς μετ ρας ὴ ῆ ἡ έ 30 Iisus n-a fost astfel un Dumnezeu prin propria-i natură ci doar un Dumnezeu printr-o adopţie a sa de către Dumnezeu Tatăl printr-o icircnălţare a sa prin propria-i virtute De aici caracterizarea hristologiei sale de către Harnack ca adopţiană

Comentacircnd această doctrină ciudată a efectului unirii Logosului cu natura umană a lui Iisus G Bardy icircşi exprimă completa nedumerire cu privire la sensul ei căci spune bdquoAcesta este unul dintre punctele cele mai obscure dar icircn acelaşi timp dintre cele mai atestate ale doctrinei samosateene S-ar părea că Pavel este sfacircşiat icircntre dorinţa de a salva anumite idei tradiţionale şi aceea de a menţine unitatea sistemului său Iisus este superior celorlalţi oameni nici patriarhii nici profeţii nici Moise icircnsuşi nu l-au egalat pe Macircntuitorul Totuşi oricacirct de diferit a putut fi el faţă de toţi ceilalţi Iisus rămacircne un om căci doar un simplu atribut divin Icircnţelepciunea este cel ce a locuit icircn el şi l-a umplut de virtute Icircnţelepciunea nu s-a unit astfel cu el decacirct printr-o unire pur morală el (Iisus) n-a fost decacirct casa icircn care aceasta a locuit sau doar un veşmacircnt pe care aceasta l-a icircmbrăcat Icircn nici un moment nu se poate vorbi de o unitate icircn Hristos icircn care Icircnţelepciunea şi-a făcut casă Totul este departe de a fi clar icircn acest rezumat pe care noi am icircncercat să-l prezentăm cu privire la icircnvăţătura paveliană spune Bardyrdquo 31 Patrologul catolic a pierdut icircnsă din vedere ceea ce el icircnsuşi a semnalat icircntr-un alt articol cu privire la Taţian Asirianul Pentru Taţian Logosul este tot atacirct de impersonal şi de indisolubil icircn raport cu Tatăl pe cacirct este el la Pavel de Samosata Taţian reuşeşte icircnsă să explice influenţa acestui Logos asupra oamenilor nu ca pe o corporeificare a sa şi astfel ca pe o desprindere a sa de Tatăl ca pe o individualizare a sa icircn raport cu Dumnezeu Tatăl ci ca pe o acţiune de organizare a materiei confuze din fiinţa ascultătorilor săi sau a celor icircn care locuieşte 32 Este evident o acţiune a unei puteri impersonale de organizare a materiei confuze din

30 Cf Leonţiu de Bizanţ Contra Nestor Et Eutych III PG LXXXVI 1393 la G Bardy Paul de Samosate DTC volXII A col50

31 G Bardy Paul de Samosate DTC vol XII A col50-51

32 Taţian Asirianul Orat 5 PG VI 816-817 la G Bardy Monarchianisme DTC vol X B col2194

omul Iisus rezultatul fiind că icircn baza acestei simple organizări raţionale a propriei fiinţe umane Iisus este cu totul superior celorlalţi oameni Astfel prezenţa Logosului icircn omul Iisus n-a fost una icircn persoană ci una organizatorică de refacere a caracterului raţional icircntr-o natură răvăşită de păcat şi devenită tocmai pentru aceea iraţională Acesta este icircnsă o acţiune din afară ξωθεν a Logosului asupra lui Iisus nu una din interiorul fiinţei şiἒ persoanei acestuia

Am detaliat pacircnă aici hristologia paveliană propriu-zisă adică teoria despre adevărata natură a lui Iisus şi a unirii sale cu Logosul divin Care este icircnsă soteriologia care va fi putut decurge din hristologia lui Pavel de Samosata sau măcar dintr-o asemenea hristologie adopţiană Răspunsul la o asemenea icircntrebare nu este cu totul ipotetic deşi lipsesc cu desăvacircrşire informaţiile cu privire la un asemenea subiect Să aşezăm premizele Hristologia sa adopţiană s-a constituit pe confuzia monarhiană a Logosului cu Dumnezeu Tatăl Considerat a fi icircnsăşi esenţa divină a Tatălui Logosul astfel icircnţeles nu a mai putut fundamenta dogma icircntrupării din cauza incompatibilităţii absolute dintre condiţia sa de spirit pur absolut divin pe de o parte şi aceea pur trupească carnală chiar a omului Iisus stabilind statutul Logosului prin prisma distincţiei dintre duh şi carne dintre spirit şi trup Pavel a ajuns inevitabil să afirme caracterul pur uman al lui Iisus şi unirea sa cu totul exterioară doar morală cu Logosul Dar aceeaşi grilă de interpretare aceeaşi antiteză fundamentală dintre spirit şi trup a fost folosită la un moment dat icircn Occident la Roma de către papa Calist şi icircn Africa de către Praxeas Utilizacircnd amacircndoi icircn hristologia lor monarhiană această antiteză au ajuns amacircndoi la ceea ce Tertulian a numit patricompasianism Concepacircndu-l icircn icircntregime ca spirit cei doi n-au mai putut susţine că Tatăl este cel care a suferit pe cruce ci omul Iisus Patricompasianismul afirmă icircn fond că cel care a suferit a fost doar omul Iisus nu Tatăl cu Dumnezeirea sa Tatăl icircnsă a com-pătimit Patripasianismul a fost icircn realitate o hristologie adopţiană avant la lettre

Icircn acest context com-pătimirea poate fi considerată ca esenţa soteriologiei adopţiene Aşa cum Logosul doar a icircmpreună-locuit a con-locuit icircn şi cu Iisus tot astfel se poate spune că pe cruce a com-pătimit cu Iisus Patima ca şi naşterea Pavel nu le-a atribuit Logosului ci omului Iisus icircn baza unirii sale morale cu Logosul el va fi putut spune icircnsă că şi Logosul a participat la patima sa deşi cu totul exterior icircn sensul unei pătimiri morale a unei com-pătimiri de fapt Pătimirea lui Iisus a fost de altfel considerată de Pavel ca exprese a prezenţei organizatoare a Logosului icircn trupul său uman ca o durere cu totul meritoasă căci ea n-a fost altceva decacirct o părăsire a iraţionalului introdus icircn firea lui Iisus de păcatul general uman Macircntuirea n-a putut fi icircn acest context pentru Pavel de Samosata decacirct o revenire progresivă a trupului uman a omului pur şi simplu la raţionalitatea Logosului icircnsuşi Numai icircn acest sens a putut el califica pe Iisus ca θε ν κ τ ς παρθ νου θε ν κ Ναζαρ τ φθ ντα Dacă ar fi să căutăm cu orice preţὸ ἐ ῆ έ ὸ ἐ ὲ ὀ έ un termen care să definească hristologia lui Pavel prin imitarea mecanică a

patripasianismului lui Praxeas şi al lui Calist ar trebui să-l găsim icircn acela de logocompasianism Şi nu este cacirctuşi de puţin icircntacircmplător că patricompasianismul lui Praxeas a apărut sub presiunea confruntării acestuia cu montanismul african Dacă icircn Africa montanismul a putut fi atacirct de presant icircncacirct să-l determine pe Praxeas la adoptarea acestei hristologii adorţiene avant la lettre cu cacirct mai presantă trebuie să fi fost aceeaşi erezie icircn Asia adică exact icircn teritoriile ei de origine Pe de altă parte dacă ne gacircndim că Pavel de Samosata nu făcea nici o diiferenţă icircntre Logos şi Tatăl adopţianismul său ar putea fi numit tot patricompasianism ca şi acela al lui Praxeas şi Calist icircn sensul că prin Logosul său impersonal Tatăl a com-pătimit icircn omul Iisus de fapt alături de omul Iisus

Am arătat icircn acest capitol apari ia unei gnoze profund diferite de a aceeaț generată icircn mediile siriene i samarinene Mediul alexandrin icircn care a apărut ea spreș deosebire de mediile de gacircndire samaro-siriene caută sinteza icircntre gacircndirea greacă i ceaș orientală pe toate fronturile Acestei tendin e i s-a supus i ceea ce numim bdquognozaț ș alexandrinărdquo i evident reprezentantul ei cel mai de seamă Valentin Sinteza vizată aiciș de gnoză este aceea dintre lumea pur spirituală a Primului Principiu pe de o parte iș lumea sublunară materială pe de alta Valentin reu e te să ispitească min ile curioase aleș ș ț vremii sale cu tabloul unei lumi intermediare formată din numero ii eoni ai pleromei saleș care nu sunt nici cu totul divini ca principiul lor originar dar nici supu i scăderilorș materiei ca fiin ele lumii noastre Viziunea sa metafizică este aceea a unei scări careț coboară din vacircrful existen ei supreme unde se află Dumnezeul său transcendent pacircnă laț nivelul de jos al lumii materiale pe tot acest traseu el icircn iră nenumăra i eoni care derivăș ț din principiul suprem i apoi unii din al ii dar mereu inferiori originii lor icircn ceea ceș ț prive te propria substan ă Valentin este cel care introduce icircn gacircndirea cre tină concepteș ț ș fundamentale ca cele de ipostas de procesiune etc dar care icircn acela i timp lansează iș ș ideea că anterior na terii primului eon Primul Principiu era cu totul singur că neavacircndș icircncă un fiu nu era icircncă tată Este afirma ia care i-a permis să argumenteze inferioritateaț succesivă a eonilor pleromei sale Principala ideea care se află icircn substratul metafizicii sale este aceea că eonii sunt ulteriori procesiunilor lor de origine ceea ce-i face inferiori i total diferi i icircn raport cu originea din care au ie itș ț ș

Icircn fa a acestei viziuni seducătoare ce pare a fi cucerit la un moment datț majoritatea spiritelor cultivate ale imperiului roman Biserica a trebuit să reac ionezeț apăracircnd consubstan ialitatea Fiului cu Dumnezeu Tatăl i a Duhului Sfacircnt cu Tatăl i cuț ș ș Fiul Din nefericire clerul roman pe teritoriul căruia s-a declan at această bătălie cuș gnoza valentiniană nu era pregătit să icircn eleagă subtilită ile metafizice ale problemei Esteț ț motivul fundamental ce pare a fi favorizat apari ia tot la Roma a sabelianismuluiț Sabeliu de Cyrene minte genială icircn materie de teologie este cel care a lansat pentru prima dată icircmpotriva gnozei faimoasa teorie a rela iilor prin celebrul său concept deț

οπ τωρ Sugeracircnd că Fiul preexistă ca poten ă icircn monada divină anterior originii saleὑ ά ț

adică anterior na terii sale din Fecioara Sabeliu a reu it să argumenteze icircmpotriva gnozeiș ș identitatea reală a ipostaselor icircn planul iconomiei Promovacircndu- i conceptul său deș

οπ τωρ gacircnditorul din Cyrene pare să fi reu it icircntr-adevăr să dea o puternică loviturăὑ ά ș conceptuală gnozei lui Valentin Din nefericire icircnsă consecin ele icircn domeniul icircnvă ăturiiț ț tradi ionale despre Sf Treime erau catastrofale Icircn baza acelui faimos οπ τωρț ὑ ά procesiunile divine promovau icircn planul iconomiei o diferen iere total inconsistentă aț persoanelor treimice unele de altele ba chiar o existen ă a lor cu totul efemerăț temporară inacircnd numai de istoria macircntuirii iar nu de condi ia lor intrinsecă ț ț

16 ADRIAN NICULCEA

CAPITOLUL II

ARIANISMUL GREC I RĂSPUNSUL LUI MARCELȘ AL ANCYREI FOTIN DE SIRMIU

A SUBORDINA IANISMUL ARIANȚ

1 Arie din Alexandria

Istoricii dogmelor l-au prezentat din totdeauna pe Arie ca pe un eretic antitrinitar şi au icircncadrat concepţia lui la categoria abaterilor de la dreapta credinţă icircn ceea ce priveşte dogma trinitară Consideraţiile sale despre statutul inferior al Logosului icircn raport cu Dumnezeu Tatăl sunt menite să fundamenteze teoria sa despre Logos ca punte de legătură icircntre Dumnezeu Tatăl şi lumea noastră materială Principala preocupare a lui Arie a fost astfel aceea de a contura asemenea gnosticilor statutul unei fiinţe intermediare capabilă să explice creaţia şi chiar răscumpărarea icircn condiţiile icircn care unui Dumnezeu cu totul transcendent şi incompatibil cu lumea acest lucru icirci era imposibil Astfel esenţialul doctrinei lui Arie este nu Logosul ca persoană inferioară Tatălui ci Logosul ca fiinţă intermediară icircntre Dumnezeu şi om capabilă să realizeze opera de creaţie a lumii icircn locul lui Dumnezeu dar şi opera de răscumpărare a umanităţii din starea ei de cădere

Ceea ce l-a preocupat pe Arie chiar şi atunci cacircnd aborda problema Duhului Sfacircnt a fost deci acest statut cu totul special al Logosului de punte icircntre Dumnezeu Tatăl şi lumea noastră materială bdquo(Arie) spune Schwane n-a ajuns să nege de la icircnceput divinitatea lui Iisus Hristos ca să ajungă la un astfel de rezultat el a trebuit să facă un lung ocol Ca cei mai mulţi antitrinitari el puse pe primul plan doctrina despre unitatea lui Dumnezeu şi susţinu că ea este incompatibilă cu pluralitatea persoanelor divine icircn special cu aceea a unui Fiu consubstanţial cu Tatăl Ajuns la un asemenea monoteism el nu pretinse cum făceau sabelienii că Dumnezeul unic s-a icircntrupat sau că s-a revelat sub diferite forme icircn lumea finită o astfel de doctrină i se părea nedemnă de Dumnezeu El invocă doctrina lui Platon şi a lui Filon conform căreia fiinţa divină absolută τὸ νὄ nu putea intra icircn nici un raport cu

ISTORIA SISTEMATICĂ A DOGMEI TRINITARE 17

lumea finită deoarece era mult prea sublimă pentru a se revela sub o formă umană Astfel pentru a nu cădea pe de o parte icircn diteism sau icircn politeism iar pe de alta icircn sabelianism nu-i rămacircnea decacirct să imagineze o fiinţă supremă intermediară care să-şi pună icircn aplicare planurile icircn lumea finită şi să icircmplinească opera de creaţie şi răscumpărarerdquo 33

Icircntr-adevăr un fragment din principala sa operă Thalia pune icircn evidenţă această preocupare icircn termenii următori bdquoDumnezeu zice Arie nu a fost icircntotdeauna Tată a existat un timp deci cacircnd el nu era icircncă Tată El a devenit Tată abia ulterior Fiul n-a existat din totdeauna Toate lucrurile au fost create din neant deci toate lucrurile sunt creaturi şi opere Cuvacircntul lui Dumnezeu a fost şi el creat din neant astfel a fost un timp cacircnd el nu era El nu exista deci icircnainte de a fi fost născut ci a icircnceput (să existe) ca fiinţă creată Iniţial Dumnezeu era singur Cuvacircntul şi icircnţelepciunea icircncă nu existau Prin urmare cacircnd Dumnezeu a vrut să ne creeze el a făcut mai icircntacirci o fiinţă şi a numit-o Cuvacircnt Icircnţelepciune şi Fiu pentru a ne crea prin elhelliprdquo 34 Acelaşi lucru icircl găsim afirmat şi-ntr-o scrisoare a lui Alexandru patriarhul Alexandriei către episcopii orientali pe care icirci avertizează că după Arie Fiul nu există prin sine icircnsuşi ca un Dumnezeu adevărat asemenea Tatălui ci bdquoel a fost creat pentru noi pentru ca apoi Dumnezeu să ne creeze pe noi prin el ca printr-un instrument el n-ar fi existat dacă Dumnezeu n-ar fi vrut să ne creezerdquo 35 De ce a recurs Dumnezeu la serviciile unei fiinţe intermediare pentru a-şi realiza obiectivele De ce a creat el lumea prin intermediul Logosului Sofistul Asterie partizan al lui Arie explică motivul spunacircnd că lumea n-ar fi putut suporta greutatea unei acţiuni directe a lui Dumnezeu μὴ

δύνατοἐ τὰ λοιπὰ κτίσματα τ ςῆ κράτουἀ χειρ ςὸ τοῦ γεννήτουἀ ργας ανἐ ἰ βαστ ξαιἀ 36

O fiinţă cu adevărat intermediară icircntre Dumnezeu şi lume trebuie să aibă cacircte ceva din ambele extreme dar deopotrivă să se şi deosebească de ele Cu alte cuvinte Logosul trebuie să fie distinct de creaţie adică superior ei căci altfel n-ar putea s-o ridice din condiţia sa căzută dar el trebuie să fie distinct şi icircn raport cu Dumnezeu căci altfel nu s-ar putea apropia de lume Aceste consideraţii de natură platonico-filoniană şi de inspiraţie lucianistă l-au determinat pe Arie să-şi icircnceapă marea sa operă de contestare a doctrinei oficiale a

33 J Schwane op cit vol1 p207-208

34 Ortiz de Urbina Niceacutee et Constantinople Edition de lrsquoOrante Paris 1963 p19

35 Ortiz de Urbina op cit p251-252

36 Atanasie Contra arianos I 5 cf De dectretis 8 la J Tixeront op cit vol2 p25 n2 subsol

18 ADRIAN NICULCEAepiscopului său exact icircn acel punct icircn care el credea că acesta pune icircn pericol caracterul de mijlocitor al Logosului raportul Logosului cu Dumnezeu Tatăl Natura controverselor icircn care el s-a angajat l-au obligat astfel să-şi concentreze argumentarea aproape exclusiv asupra acestui aspect al naturii Logosului Iată icircn continuare principalele fragmente din Thalia icircn care el fixează raportul Logosului mai icircntacirci cu Dumnezeu Tatăl bdquoDumnezeu nu a fost din totdeauna Tată a existat deci un timp icircn care el icircncă nu era Tată abia ulterior a devenit el Tată Fiul deci n-a existat din totdeauna căci toate lucrurile (inclusiv Fiul) au fost create din neant toate lucrurile nu sunt decacirct creaturi şi opere Astfel Logosul lui Dumnezeu a fost şi el creat din neant a fost deci un timp icircn care el icircncă nu era el nu exista icircnainte de a fi fost creat Aşadar şi el a icircnceput prin a fi creat căci iniţial Dumnezeu era singur Logosul şi Icircnţelepciunea nu existau icircncă Or cacircnd Dumnezeu a vrut să ne creeze el a creat mai icircntacirci o fiinţă şi a numit-o Logos Icircnţelepciune şi Fiu pentru a ne crea prin elhelliprdquo bdquoTatăl este invizibil Fiului Astfel Logosul (Fiul) nu-l poate vedea şi nici cunoaşte icircn mod perfect şi exact pe Tatăl său Ceea ce el cunoaşte şi vede cunoaşte şi vede după propria sa măsură aşa cum noi icircnşine cunoaştem după propria noastră putere Dar Fiul nu cunoaşte icircn mod exact nu numai pe Tatăl lipsindu-i icircnţelegerea pentru asemenea măsură dar el nu-şi cunoaşte nici propria esenţăhelliprdquo

Iată acum i cacircteva texte cu referire directă la Fiul bdquoNu există deci douăș Icircnţelepciuni există numai una care este proprie lui Dumnezeu şi coexistă cu el Prin această Icircnţelepciune a fost creat Fiul şi numai icircn măsura icircn care participă la ea este el numit Icircnţelepciune şi Logos Căci Icircnţelepciunea (adică Fiul) a venit la existenţă abia prin Icircnţelepciunea (lui Dumnezeu) adică mulţumită Dumnezeului Icircnţelepciunii Icircn mod similar există icircn Dumnezeu un alt Logos alături de Fiul şi numai icircn măsura icircn care acesta participă la acest Logos el Fiul este numit Logos şi Fiu prin harhelliprdquo bdquoExistă puteri diferite una este proprie lui Dumnezeu şi eternă prin icircnsăşi natura ei Hristos nu este icircnsă adevărata putere a lui Dumnezeu ci numai una din cele care se numesc puteri ca lăcusta sau omida (icircn sensul de pedepse trimise de Dumnezeu peste lume nn) Totuşi el nu este numit doar o simplă putere (asemenea acelora nn) ci mare putere Există deci multe alte puteri asemenea Fiului (deşi nu egale lui nn) şi pe care David le numeşte astfel atunci cacircnd zice icircn psalmi (XXIV10) Dumnezeul puterilorhelliprdquo bdquoPrin natura sa Logosul este ca noi toţi adică supus schimbării dar liber icircn sine icircnsuşi icircn măsura icircn care el vrea poate rămacircne bun Dacă ar vrea el s-ar putea schimba (icircn rău nn) ca şi noi deoarece prin icircnsăşi natura sa el este schimbător τρεπτός Iată pentru ce Dumnezeu anticipacircnd că el va fi bun i-a dăruit de mai icircnainte această slavă pe care ca om a cucerit-o mai apoi prin propria-i virtute Aşadar tocmai pentru că Dumnezeu a cunoscut de mai icircnainte cele ce el avea să lucreze l-a făcut să se nască astfelhelliprdquo bdquoLogosul deci nu este cu adevărat Dumnezeu Deşi este numit Dumnezeu el nu este aşa ceva cu adevărat ci numai prin participarea sa la har ca toate celelalte el nu este Dumnezeu decacirct nominal După cum toate lucrurile sunt prin esenţa lor străine de Dumnezeu şi diferite de el tot astfel şi Logosul este absolut străin faţă de esenţa şi de ceea ce-i este propriu Tatălui λλότριοςἀ μ νὲ καὶ νόμοιοςἀ κατὰ πάντα τ ςῆ τοῦ πτρ ςὸ ο σίαςὐ καὶ διότητοςἰ el face parte din racircndul lucrărilor şi creaturilor el este una dintre elehelliprdquo

Icircn fine iată i un text icircn care apar indirect părerile lui Arie despre cea de a treiaș persoană a Sf Treimi bdquoDivizate prin natură cu totul icircndepărtate disjuncte străine şi fără nici o legătură icircntre ele sunt esenţele Tatălui Fiului şi Duhului Sfacircnt ei sunt cu totul

ISTORIA SISTEMATICĂ A DOGMEI TRINITARE 19

neasemănători icircn ceea ce priveşte esenţa şi slava (distanţa dintre ei icircntinzacircndu-se) la infinit Deci el (Logosul) nu are o esenţă şi o slavă asemănătoare ci diferă total atacirct de Tatăl (căruia icirci este inferior nn) cacirct şi de Duhul Sfacircnt (căruia icirci este superior nn)hellip Logosul icircn ceea ce-l priveşte este separat de Tatăl şi nu are absolut nimic comun cu elhelliprdquo 37

Expunerea ideilor lui Arie se opreşte de obicei la acest aspect al doctrinei sale despre raportul Logosului cu Dumnezeu Tatăl aspect cuprins icircn special icircn celebra sa lucrare Thalia Dar Arie nu vedea icircn persoana Logosului doar o fiinţă subordonată inferioară Dumnezeului suprem preocuparea sa ca şi la Filon era de a contura această persoană ca o adevărată fiinţă intermediară icircntre Dumnezeul suprem şi lumea materială absolut inferioară Acest al doilea aspect neglijat icircn mod curent sau pus foarte puţin icircn evidenţă apare icircntr-o scrisoare pe care Arie a adresat-o la un moment dat episcopului său icircntr-o icircncercare de a se icircmpăca cu el Iată principalele sale afirmaţii cuprinse icircn această scrisoare bdquoCredinţa pe care am primit-o de la strămoşii noştri şi pe care am icircnvăţat-o de la tine Prea Fericitule Părinte este aceasta noi cunoaştem un singur Dumnezeu nenăscut unul singur etern unul singur fără principiu singur adevărat nemuritor singur icircnţelept singur bun singur atotputernic unul singur judecător moderator şi guvernator al tuturor lucrurilor imuabil şi fără schimbare drept bun acelaşi Dumnezeu al Legii şi profeţilor dar şi al Noului Testament care a născut icircnaintea timpurilor pe Fiul său prin care el a făcut veacurile şi toate lucrurile (sn)rdquo bdquo(Cunoaştem de asemenea şi pe Fiul) născut nu icircn aparenţă ci cu adevărat subzistacircnd printr-un efect al voinţei lui Dumnezeu imuabil şi fără schimbare creatură perfectă a lui Dumnezeu κτίσμα τοῦ θεοῦ τελε ονῖ dar nu ca vreuna dintre creaturi produs dar nu ca vreunul dintre lucrurile produse produs nu cum afirmă Valentin ca şi cum ar fi o emanaţie din Tatăl produs nu cum a spus Maniheu ca şi cum ar fi o parte a fiinţei lui Dumnezeu produs nu cum a spus Sabeliu care diviza unitatea numindu-l pe Fiul Tată produs nu cum a spus Hieracas pentru care el este lumină din lumină sau ca o torţă divizată icircn două nu ca şi cum cel ce exista mai icircnainte ar fi devenit după aceea sau ar fi fost creat din nou icircn Fiul bdquoTu icircnsuţi Prea Fericitule Papă ai respins de multe ori chiar icircn mijlocul Bisericii şi al adunării pe toţi aceştia care afirmau astfel de lucruri Dar aşa cum am mai spus el a fost creat icircnainte de timpuri şi icircnaintea veacurilor şi a primit de la Tatăl viaţa şi existenţa şi splendorile slavei pe care Tatăl i le-a conferit (sn) Icircntr-adevăr dacircndu-i drept moştenire toate lucrurile Tatăl nu s-a privat pe el icircnsuşi de ceea ce-i este propriu anume de a fi fără principiu căci el este izvorul a toate Iată pentru ce există trei ipostase Tatăl Fiul şi Duhul Sfacircnt bdquoDumnezeu care cu adevărat este cauza tuturor celor ce există este absolut singur icircn a fi fără principiu Fiul născut icircn afara timpului de către Tatăl creat şi icircntemeiat icircnaintea veacurilor nu exista icircnainte de a fi născut ci născut icircn afară de timp icircnaintea tuturor lucrurilor singur el a fost creat (direct nn) de Tatăl El icircnsă nu este nici etern nici coetern şi nici nu participă la a fi nenăscut asemenea şi icircmpreună cu Tatăl El nu-şi are existenţa deodată cu Tatăl cum zic unii despre unul şi despre celălalt afirmacircnd două principii nenăscuterdquo 38

Cu o astfel de scrisoare mai ales cu afirmaţiile ultime despre statutul Logosului icircn

37 Ortiz de Urbina op cit pp254-255 CJ Hefele Histoire des concils Beuchesne Paris 1910 vol1 p376 n14 p377 n24

raport cu Dumnezeu Tatăl era firesc ca Arie să nu-şi atingă scopul Departe de a pacifica relaţiile sale cu patriarhul Alexandru el le-a icircnrăutăţit şi mai mult şi conflictul s-a acutizat conducacircnd la convocarea primului sinod ecumenic Ceea ce trebuie reţinut icircnsă din textul scrisorii este statutul superior pe care Arie icircl acordă Logosului icircn raport cu restul creaturii Logosul deşi creatură icircn substanţa sa nu este o creatură ca celelalte ci o creatură perfectă κτίσμα τοὔ θεοὔ τελε ονῖ 39 Dacă Dumnezeu ar fi vrut să creeze o altă făptură perfectă aceasta n-ar fi putut fi decacirct cel mult egală cu aceea a Logosului dar icircn nici un caz superioară 40 Doar el a fost creat direct de către Dumnezeu Tatăl toate celelalte creaturi au fost aduse la existenţă prin el adică depind nu direct de Dumnezeu ci de Logosul creatorul lor şi-i sunt astfel necesarmente inferioare Duhul icircnsuşi ca al treilea ipostas a fost creat prin el ca primă operă a sa şi de aceea icirci este inferior cu atacirct mai mult restul creaţiilor sale Toate au fost create icircn timp doar el Logosul a fost creat icircnaintea timpurilor deci direct de către Tatăl Toate sunt supuse schimbării datorită naturii lor create Logosul singur deşi creat este imuabil desigur nu ca Dumnezeu adică prin propria-i fiinţă ci datorită hotăracircrii voinţei sale neclintite Din acest motiv a meritat el bdquoviaţa şi existenţa şi splendorile slavei pe care Tatăl i le-a conferitrdquo adică statutul de primă creatură şi de instrument al creaţiei tuturor celorlalte Icircn aceste condiţii Logosul este icircntr-adevăr acea fiinţă intermediară icircntre Dumnezeul cel infinit diferit de lume şi lumea materială absolut inferioară prin icircnsăşi esenţa ei de creatură Fără să fie asemenea lui Dumnezeu Logosul este icircnsă diferit şi faţă de lumea materială Inferior lui Dumnezeu Logosul este totuşi superior icircntregii creaţii Avacircnd icircnsă cacircte ceva atacirct din Dumnezeu cacirct şi din lumea creată Logosul este cu adevărat acel mijlocitor capabil să explice actul creaţiei şi al revelării lui Dumnezeu icircn lume dar şi apropierea acesteia de Dumnezeu urcuşul ei spre cele superioare

Am studiat pacircnă aici relaţia Logosului cu Dumnezeu Tatăl Care este icircnsă relaţia sa cu Duhul Sfacircnt Arie menţionează icircntr-adevăr pe alocuri şi persoana Duhului Sfacircnt Consideraţiile sale relative la cea de a treia persoană a Sf Treimi sunt icircnsă cu totul obscure şi dispersate Cu privire la această problemă Tixeront face următoarea remarcă

38 Ortiz de Urbina op cit pp252-253 CJ Hefele op cit p357 n1

39 J Tixeront op cit vol2 p26 jos

40 Atanasie De synodis 46 la J Tixeront op cit vol2 p26 n1

bdquoAsupra Duhului Sfacircnt fragmentele lui Arie sunt foarte puţin explicite El admite ipostasul (Duhului) ca formacircnd alături de Tatăl şi de Fiul o treime Dar Duhul Sfacircnt este icircn viziunea sa infinit icircndepărtat separat de celelalte două persoane le este străin prin esenţă el nu posedă nici măcar aceeaşi slavă cu ele Arie făcea probabil din Duhul o creatură a Fiului Acest punct al doctrinei sale a rămas icircn umbră pacircnă icircn ziua icircn care a fost pus icircn lumină de erezia macedonianărdquo 41 Atunci cacircnd ajunge să se refere la cea de a treia persoană treimică Arie o face icircn intenţia de a arăta că Logosul este diferit atacirct faţă de Tatăl cacirct şi de faţă de Duhul ca icircn următorul fragment bdquoDivizate prin natură cu totul icircndepărtate disjuncte străine şi fără nici o legătură icircntre ele sunt esenţele Tatălui Fiului şi Duhului Sfacircnt zice el ei sunt cu totul neasemănători icircn ceea ce priveşte esenţa şi slava (distanţa dintre ei icircntinzacircndu-se) la infinit Deci el (Fiul) nu are o esenţă şi o slavă asemănătoare el diferă total de Tatăl şi de Duhulhelliprdquo 42 Sensul acestui text este acela că Logosul diferă de Dumnezeu Tatăl deoarece icirci este cu totul inferior şi subordonat dar el diferă radical şi de Duhul Sfacircnt căruia icirci este cu totul superior ba chiar creator astfel el este o fiinţă intermediară Menţionarea celei de a treia persoane adică a Duhului Sfacircnt era menită astfel să pună icircn evidenţă diferenţa considerabilă a Logosului faţă de creatură Duhul Sfacircnt este abordat de Arie ca simbol al creaturii propriu-zise al lumii noastre materiale din care face parte ca primă creatură a Logosului Cu alte cuvinte atunci cacircnd se referă la Duhul Sfacircnt Arie o face pentru a arăta că Logosul este de fapt un mediator icircntre Dumnezeu Tatăl simbol al transcendenţei absolute faţă de lume pe de o parte şi Duhul Sfacircnt simbol al lumii materiale prima şi cea mai icircnaltă dintre creaţiile Logosului

Icircn aceste condiţii Treimea ariană este o realitate care s-a constituit progresiv nu una care să fi existat ca atare din eternitate Acest lucru reiese din fragmentele icircn care Arie neagă faptul că paternitatea ar fi o calitate eternă icircn Dumnezeu Iată un text pe care-l reproduce Sfacircntul Atanasie şi icircn care Arie este cacirct se poate de explicit ldquoDumnezeu Pricipiul a tot zice el numai El este fără principiu Fiul născut din Tatăl icircn afara timpului creat şi format icircnainte de veacuri nu era icircnainte de a fi născut născut icircnsă icircn afară de timp icircnaintea tuturor lucrurilor el deţine existenţa din Tatăl El nu este etern şi coetern cu Tatăl nici conenăscut el nu are existenţă icircn acelaşi timp cu Tatăl cum zic unii despre relaţii ςὀ τίνες λέγουσι τὰ πρ ςὸ τί introducacircnd astfel două principii nenăscute Ci monadă şi principiu universal Dumnezeu este deasupra a tot Iată pentru ce el este

41 J Tixeront op cit vol2 p27-28

42 Ortiz de Urbina op cit p255

anterior Fiuluirdquo43 Trebuie spus aici că icircn această negare a calităţii Tatălui de a fi Tată din eternitate Arie nu era icircntru totul original Patriarhul Dionisie al Alexandriei din secolul al III-lea afirmase deja icircntr-o scrisoare către papa Dionisie al Romei că bdquoDumnezeu n-a fost din totdeauna Tată deci Fiul nu a existat din totdeaunardquo44 Mai icircnaintea acestuia chiar gnosticul Valentin spusese că bdquola icircnceput Dumnezeu nu era Tatăhelliprdquo45

Aşadar anterior naşterii Fiului a Logosului Dumnezeu era doar monadă Arie spunea următoarele bdquoIcircnţelege că mai icircntacirci a fost Unul (adică monada Dumnezeu simplu nn) iar Doimea (adică Dumnezeu devenit Tată ca urmare a naşterii Fiului Său nn) n-a fost icircnainte de a fi existat concret Fiul Dumnezeu (Tatăl) este icircnainte de a fi Fiulrdquo46 Deci Doimea constituită de Tatăl şi de Fiul este posterioară Monadei iniţiale constituită de solitudinea paternă Aceeaşi concepţie o manifestă Arie şi despre Duhul Sfacircnt Dacă a fost o vreme cacircnd Doimea icircncă nu exista deoarece nu fusese creat Fiul atunci a fost o vreme cacircnd Treimea nici ea nu exista pacircnă să fie creat Duhul Sfacircnt Sfacircntul Atanasie redă acest ultim aspect al doctrinei ariene icircn termenii următori bdquoDacă Duhul este creatură iar creaturile sunt din cele ce nu sunt (adică din nimic nn) e vădit că a fost o vreme cacircnd n-a fost Treimea ci Doimea Or ce ar putea spune cineva mai contrar credinţei decacirct aceasta Căci aceştia (arienii nn) spun că Treimea rezultă din prefacere şi progres şi există o Doime care aşteaptă să se facă o creatură care să se unească cu Tatăl şi cu Fiul şi să apară astfel Treimeardquo47

43 I Chevalier Sf Augustin et la pensee greque Les relations trinitaires Freiburg 1940 p109 n1

44 I Chevalier Sf Augustin et la pensee greque Les relations trinitaires p110

45 E de Faye Le gnosticisme Beauchesne Paris 1924 p34

46 Sf Atanasie cel Mare Despre sinoade icircn ldquoPărinţi şi scriitori bisericeştirdquo Ed Inst Biblic şi de Mis Ortodoxă Bucureşti 1988 vol XVI p121-122

47 Sf Atanasie cel Mare Despre Sfacircntul Duh către acelaşi Serapion icircn ldquoPărinţi şi scriitori bisericeştirdquo Ed Inst Biblic şi de Mis Ortodoxă

După moartea lui Arie concepţia sa a fost continuată şi nuanţată de anomeii radicali Urmaşi direcţi ai marelui eretic anomeenii susţineau că bdquoFiul este cu totul neasemănător cu Tatăl κατὰ πάντα νόμοιοςἀ atacirct sub raportul voinţei cacirct şi sub acela al fiinţeirdquo 48 Ei se deosebeau totuşi de Arie icircnsuşi prin felul icircn care concepeau desăvacircrşirea Logosului icircntrupat icircn timp ce Arie credea că acesta a ajuns la demnitatea divină ca o recompensă pentru virtutea pe care a dovedit-o anomeii dimpotrivă considerau această demnitate drept apanajul naşterii sale al filiaţiei sale unice Acest fapt nu-i icircmpiedica icircnsă să deprecieze persoana Logosului icircn planul vieţii liturgice şi practice Astfel ei botezau icircn numele lui Dumnezeu cel necreat al Fiului creat şi al Duhului Sfinţitor procreat de către Fiul cel creat Ei practicau o singură scufundare icircn amintirea morţii lui Iisus Hristos Deprecierea Logosului icircn raport cu Dumnezeu Tatăl i-a condus la o atitudine ireverenţioasă faţă de Scriptură la o respingere a cultului moaştelor şi al sfinţilor iar icircn final chiar la laxism moral 49 Un alt urmaşi al lui Arie a fost Eustaţiu de Sevasta care a cochetat toată viaţa cu arienii icircn special cu partida homoiusienilor adică a acelora care respingeau icircn egală măsură radicalul anomios al arienilor riguroşi cacirct şi homoousios consacrat la Niceea Icircn acord cu partida homoiusienilor Eustaţiu icircnvăţa că Logosul este asemenea Tatălui său dar nu egal cu el Icircn cele din urmă Eustaţiu a sfacircrşit icircn racircndurile macedonienilor a acelei partide care respingea dumnezeirea Sf Duh Spre deosebire de anomeii libertini icircn materie de morală Eustaţiu s-a distins printr-un ascetism riguros Ucenicii săi numiţi eustaţieni au fost condamnaţi la un sinod de la Gangra tocmai pentru exagerările lor ascetice pentru respingerea căsătoriei a cărnii icircn general considerată ca impură etc 50 Atitudinea lui Eustaţiu şi a partizanilor său trebuie pusă icircn legătură cu arianismul său mai exact cu doctrina despre efectele icircnlocuirii sufletului uman de către Logos icircn Iisus Hristos Prin această asumare incompletă umanitatea logosului a fost considerată cu mult superioară celei a oamenilor adevăraţi mai presus de slăbiciunile

Bucureşti 1988 vol XVI p85-86

48 X Le Bachelet Anomeacuteens DTC volI B col1323

49 X Le Bachelet Anomeacuteens DTC volI B col1324 1325

50 S Salaville Eusthate de Seacutebaste DTC volV B col15666-1571 Eustathiens DTC volV B col 1572

obişnuite şi de aceea model de urmat Pentru a realiza aceleaşi efecte icircn propria natură umană Eustaţiu n-a găsit alt mijloc decacirct ascetismul său extraordinar de riguros dus pacircnă la deprecierea umanului icircn general Cel care i-a continuat icircnsă concepţia trinitară a fost Eunomiu ajuns episcop de Cyzic

Care era icircn aceste condi ii doctrina ariană icircn materie de hristologie ț bdquoGrave erau consecinţele arianismului icircn ceea ce priveşte icircntruparea şi răscumpărarea spune X Le Bachelet Persoana lui Hristos nu mai era o persoană cu adevărat divină devreme ce Logosul icircntrupat la plinirea vremii nu mai era el icircnsuşi un Dumnezeu adevărat Din această cauză opera sa răscumpărătoare icircşi modifica profund conţinutul icircn loc să fie teandrică acţiunea şi influenţa lui Hristos nu mai era decacirct una de ordin moral mai mult sau mai puţin umană Un alt rezultat a fost acela că arienii au ajuns să nu mai recunoască icircn Hristos decacirct un trup fără suflet uman ψυχονἄ sau un suflet fără raţiune ψυχὴ

λογοςἄ ei pretindeau că salvează astfel unitatea persoanei pe care prezenţa simultană a celor două spirite finite Logosul şi sufletul uman ar fi compromis-o Mulţumită acestei suprimări ei puteau atribui Logosului direct cunoaşterea limitată afectele de tristeţe de bucurie şi altele de acest fel (care se atribuie doar oamenilor nn) Mărturii explicite (ale scriitorilor vremii) atribuie această doctrină fie arienilor icircn general fie fondatorului lor icircnsuşihellip Sf Epifanie prezintă această doctrină ca un loc comun al lucianiştilorhellip Hristos al arienilor devenea astfel o fiinţă particulară complet diferită de Omul-Dumnezeu deoarece el nu mai era nici Dumnezeu adevărat nici om adevărathelliprdquo 51 Arie icircnsuşi n-a lăsat nici o referire cu privire la părerea sa icircn această problemă bdquoFragmentele care au supravieţuit din operele lui Arie spune şi Tixeront nu conţin nimic cu privire la această chestiune anume dar se ştie de la autori care au tratat despre doctrina lui că aceasta (adică doctrina mentorului său nn) era şi icircnvăţătura luirdquo 52

Potrivit arienilor deci Logosul devenit Hristos a icircnlocuit icircn firea umană pe care a asumat-o sufletul cu alte cuvinte ceea ce a asumat a fost doar un trup fără suflet

ψυχονἄ După alţii el ar fi icircnlocuit nu icircntreg sufletul ci numai partea raţională a acestuia ceea ce a asumat astfel ar fi fost un trup cu suflet senzitiv dar fără raţiune ψυχὴ λογοςἄ Icircn aceste condiţii coboracircrea Logosului icircn lume nu mai era o icircntrupare o icircnomenire adică o asumare a unei naturi umane integrale ci o asumare doar a unui corp de aceea

51 X Le Bachelet Arianisme DTC volI B col1787-1788

52 Atanasie Contra Apollinarium II 3 Teodoret Haeretic Fabul V 11 un fragment atribuit Sf Atanasie icircn PG XXVI 1292 la J Tixeront op cit vol2 p27 n3

icircntruparea devenea de fapt o icircncorporare Această nuanţă apare formal afirmată icircntr-un simbol arian al lui Eudoxiu de Constantinopol bdquoLogosul se spune icircn acest simbol s-a icircncarnat nu s-a icircnomenit căci el n-a asumat şi sufletul uman σαρκοθέντα ο κὐ

ναντθρωπήσανταἐ ο τεὔ γ ρὰ ψυχ νὴ νθτρωπίνηνἀ νείληφενἀ (ὀ λόγος) 53 Diferenţa dintre cei doi termeni definea exact natura icircntrupării Logosului după arieni prin icircntrupare Logosul a asumat numai carnea noastră numai un trup material aşa cum sugerează verbul σαρκοθέντα iar nu o natură umană integrală adevărată Icircn consecinţă nefiind un Dumnezeu adevărat Logosul nu era nici om adevărat Ca să fie om adevărat icircntruparea Logosului ar fi trebuit să fie asumarea naturii unui om adevărat aşa cum sugerează verbul ναντθρωπήσανταἐ

Hristologia ariană trebuie foarte precis definită pentru a fi cu adevărat icircnţeleasă Astfel diferenţa dintre cele două verbe nu trebuie să ne facă să credem că Hristosul arian ar fi fost o fiinţă compozită adică Logosul semi-divin sălăşluind icircntr-un trup omenesc Asumarea numai a trupului fără suflet sau şi a sufletului dar fără partea sa raţională icircnsemna pentru arieni că Logosul subzistă ca o fiinţă nu numai nedeplină sub aspectul divinităţii dar nedeplină nici sub aspectul umanităţii sale Aceasta icircnseamnă că trupul asumat de Logos nu mai este un trup obişnuit din materie obişnuită ci un trup material cu totul transformat icircn substanţa Logosului icircnsuşi Esenţa Logosului icircntrupat este astfel unică un fel de amestec omogen de divin şi uman un Logos transformat icircn trup sau un trup transformat icircn Logos Iată de ce au ajuns arienii să atribuie icircnsăşi acestei esenţe slăbiciunile umane menţionate icircn Evanghelie şi cunoaşterea limitată Sf Atanasie descrie această particularitate a hristologiei ariene icircn termenii următori bdquoArie icircnvaţă că icircn Hristos corpul a servit icircn mod simplu de icircnveliş condiţiei sale divine şi că Logosul a intervenit numai pentru omul interior sau pentru suflet atunci cacircnd el icircndrăzneşte să atribuie icircn mod direct divinităţii capacitatea de a suferi (pe cruce) şi icircnvierea (sn)rdquo 54 La racircndul său Augustin raportează acelaşi lucru despre opiniile ariene icircn această problemă El remarcă icircn acelaşi timp că ereziile ariene cu privire la sufletul uman al lui Iisus Hristos erau mai puţin cunoscute deşi nu mai puţin reale după cum o dovedesc spune el atacirct lucrările lor cacirct şi expozeurile orale55

53 Eustaţiu la Antiohiei PG XVIII 689 Atanasie Contra Apollinarium I 15 Epifanie Haer LXIX 19 Grigore de Nazianz Epist CI la J Tixeront op cit vol 2 p 27 n 4

54 J Schwane op cit vol2 p395 n1

55 J Schwane op cit vol2 p396 n1

Arienii au ajuns deci să atribuie afirmaţii ale Macircntuitorului ca cele din Matei XXIV 36 nu naturii sale umane asumate ci icircnsăşi esenţei sale proprii Este vorba despre afirmaţia Macircntuitorului că ziua precisă a judecăţii de la sfacircrşitul timpurilor nu o cunoaşte nici măcar Fiul ci numai Tatăl Icircn viziunea lor această afirmaţie era icircncă o dovadă a inferiorităţii Logosului faţă de Dumnezeu Tatăl Aceasta icircnsemna că asumacircnd un trup omenesc coboracircnd pacircnă la nivelul unei naturi inferioare ca cea umană Logosul a suferit modificări corespunzătoare icircn chiar propria sa esenţă pacircnă la punctul unei ignoranţe totale icircn ceea ce priveşte viitorul ultim al creaţiei O atare ignoranţă era icircn opinia lor una din dovezile cele mai solide icircn favoarea afirmaţiei că Logosul nu are nimic comun cu Tatăl său el nefiind un Dumnezeu adevărat ca Tatăl adică un Dumnezeu care să aibă o cunoaştere absolută a tuturor lucrurilor 56 Dar Logosului nu-i lipseşte numai atotcunoaşterea divină icirci lipseşte şi caracterul imuabil Acesta este icircncă un motiv ndash spuneau arienii ndash pentru care el este inferior Tatălui Arie atribuie acest caracter schimbător esenţei icircnsăşi a Logosului bdquoPrin natura sa Logosul este ca noi toţi supus schimbării dar liber icircn sine icircnsuşi Icircn măsura icircn care vrea el rămacircne bun (adică de partea binelui nn) Dacă vrea el se poate schimba ca şi noi deoarece el prin natura sa este supus schimbării Iată pentru ce Dumnezeu prevăzacircnd că va fi bun i-a dăruit de mai icircnainte această slavă pe care ca om a cucerit-o mai apoi prin propria virtute Aşadar tocmai pentru că Dumnezeu a cunoscut de mai icircnainte cele ce el avea să lucreze l-a făcut să se nască astfelhelliprdquo 57

Pacircnă la ce punct s-ar fi putut schimba Logosul Pacircnă unde ar fi putut el coboricirc Se pare că arienii nu s-au ferit să meargă pacircnă la capăt şi să dea răspunsul radical Patriarhul Alexandru al Alexandriei scriind episcopilor orientali despre noua erezie şi despre cutezanţa ei nemaiauzită relatează că atunci bdquocacircnd cineva le-a cerut să precizeze dacă Logosul lui Dumnezeu s-ar fi putut schimba cum s-a schimbat diavolul ei n-au avut teamă să afirme da ar fi putut Natura sa spun aceştia este icircntr-adevăr supusă schimbării devreme ce el poate fi născut şi este supus schimbăriirdquo 58 Aşadar Hristosul

56 J Schwane op cit vol2 p395

57 Ortiz de Urbina op cit p254-255

58 Ortiz de Urbina op cit p251

arian este Logosul icircnsuşi care suportă actele naşterii ale suferinţei pe cruce şi ale morţii icircn icircnsăşi natura sa intimă semi-divinăsemi-trupească Icircn asemenea condiţii docetismul este inevitabil Lipsesc icircnsă documentele care să ateste aşa ceva Această consecinţă va deveni icircnsă evidentă la Apolinarie de Laodiceea Informa ii care sprijină ipoteza le oferăț SF Atanasie icircn lucrările sale Către Epictet Către episcopul Adelfie i Către Maximș filozoful 59 Augustin confirmă i el această presupunere spunacircnd icircn ș Contra unui cuvacircnt al arienilor că ace tia anticipau doctrina lui Apolinarie de Laodiceea bdquocacirct despre ereticiiș mei mă refer la arieni se vede din disputele lor că nu gacircndesc doar că icircn Treime naturile sunt diferite ci i că Hristos n-a avut suflet umanrdquo ș 60

2 Eunomiu al Cyzicului

Eunomiu a fost şeful partidei anomeilor Icircn celebra sa Apologie pe care avea s-o combată Sfacircntul Vasile cel Mare Eunomiu reia ideea lui Arie că Fiul nu a putut exista icircnaintea naşterii sale din Tatăl or dacă naşterea este devenire schimbare icircnseamnă că Fiul a venit la existenţă ca Fiu printr-un act de devenire printr-un act prin care el a trecut de la starea de inexistenţă la aceea de existenţă ca Fiu al Tatălui Fiul va spune Eunomiu s-a constituit ca Fiu abia icircn urma actului naşterii sale din Tatăl de aceea el n-a putut exista din eternitate alături de Tatăl aşadar spuneau arienii a fost o vreme cacircnd el nu exista Dar iată aceste argumente icircn formularea lui Eunomiu icircnsuşi bdquoCăci zice el nici sămacircnţa nu este (icircncă) om Nici piatra nu este (icircncă) casă ele devin una om cealaltă casă (abia ulterior adică abia prin actul naşterii şi respectiv al construcţiei nn) Or este cel mai religios lucru din lume acela de a pune icircn paralel cu aceste fiinţe naşterea Fiului Dacă fiecare dintre ele devine atunci cacircnd icircncă nu era ndash căci nu devine ceea ce era deja mai icircnainte ndash cum va putea fi vindecat cel care afirmă că Fiul a fost născut atunci cacircnd deja exista Căci dacă el exista icircnaintea naşterii sale atunci el este nenăscutrdquo61 bdquoIar dacă

59 Vezi toate aceste lucrări icircn PSB vol16 pp 168-190

60 Augustin Contra unui cuvacircnt al arienilor V 5 icircn Augustin Oeuvres completesI Paris 1870 vol 26 p580

61 Eunomiu Apologia icircn ldquoSources chretiennesrdquo vol 305 p261

el este nenăscut atunci el nu mai este Fiu şi dacă este Fiu el nu e nenăscutrdquo62 bdquoDat fiind că substanţa lui Dumnezeu nu admite naşterea ndash de vreme ce el este nenăscut ndash nici separarea sau icircmpărţirea ndash de vreme ce el este incoruptibil ndash şi că nu există nimic altceva pentru a servi drept substrat naşterii Fiului noi spunem că Fiul a fost născut cacircnd nu erardquo63 bdquoIată pentru ce conchide Eunomiu Fiul nu este Dumnezeu ci creatură a Tatălui deoarece substanţa sa a fost născută atunci cacircnd nu era icircnaintea propriei sale constituţiirdquo64 Asemenea lui Arie el considera că Iisus Hristos nu putea fi Dumnezeu mai mult decacirct Logosul icircnsuşi Ca şi mentorul său Eunomiu credea că Logosul a icircnlocuit icircn Iisus raţiunea sau sufletul acestuia asumacircnd doar trupul carnea bdquoCel ce icircn zilele mai de pe urmă s-a făcut om nu a luat un om (n-a asumat fire omenească nn) din suflet şi din truprdquo ci a luat o fire formată numai din trup65 Deprecierea persoanei Logosului s-a manifestat la Eunomiu prin abandonarea icircn cele din urmă de a mai celebra Sfintele Taine 66 Trebuie văzută aici o reminiscen ă din Origen care cum am văzut mai sus aț declarat la un moment dat că nu se cuvine să ne icircnchinăm unei creaturi adică Fiului ci numai lui Dumnezeu Tatăl că icircnsu i Macircntuitorul s-a icircnchinat Tatăluiș

Aceleaşi raţiuni icircl conduc pe Eunomiu să afirme că şi Duhul nu este Dumnezeu ci creatură deoarece dacă purcede nici el n-a putut exista icircnaintea purcederi sale bdquoSfacircntul Duh spune el care este al treilea icircn ordine nu ar putea fi primul icircn ceea ce

62 Eunomiu Apologia icircn ldquoSources chretiennesrdquo vol 305 p257

63 Eunomiu Apologia icircn ldquoSources chretiennesrdquo vol 305 p263-264

64 Eunomiu Apologia icircn ldquoSources chretiennesrdquo vol 305 p259

65 La Grigorie de Nyssa Contra lui Eunomiu II PG LXV 544 D-545 A la I G Coman Şi Cuvacircntul trup s-a făcut Hristologie şi mariologie patristică Timişoara 1993 p31-32 n38

66 X Le Bachelet Eunomius icircn DTC volI B col1507 1503

priveşte natura căci acesta este Dumnezeu Tatăl Ar fi icircntr-adevăr absurd şi singular ca acelaşi să aibă cacircnd primul loc cacircnd al treilea (hellip) Duhul nu are aceeaşi substanţă nici cu Monogenul (adică cu Unul Născut cu Fiul nn) căci el n-ar fi fost numărat după acesta ca avacircndu-şi propriul ipostas (propria substanţă nn) (hellip) Nu există deci un al doilea alături de Tatăl şi care să fie nenăscut căci nu există decacirct un singur şi unic Nenăscut şi nu există un altul nici alături de Fiul şi care să fie un născut căci nu există decacirct un singur şi unic Monogen (Unulnăscut) Există icircnsă un al treilea icircn natură şi icircn ordine creat la porunca Tatălui şi prin activitatea Fiului νεργειἐ ᾷ δε τοῦ ιοὑ ῦ γενόμενον El este cinstit icircn al treilea racircnd ca primă creatură a Monogenului cea mai mare dintre toate şi singura ca atare Divinitatea şi puterea demiurgică-i lipsesc dar el este plin de puterea de a sfinţi şi a icircnvăţardquo67

3 Arianismul tacircrziu

Volumul 146 al colec iei ț Sources chreacutetiennes con ine ț două omilii cu autor anonim care sunt icircn realitate două predici pentru prima zi a Săptămacircnii Mari a Sfintelor Pa ti Ele au fost redactate cel mai probabil către mijlocul sau icircn a două jumătate aș secolului al IV-lea 68 Cele două omilii dovedesc mai mult decacirct orice alt document arian rădăcinile gnostice ale acestei mari erezii Argumentarea autorului icircncepe cu evocarea robiei icircn care zăcea umanitatea sub puterea Demiurgului pacircnă la venirea Macircntuitorului bdquoIcircnaintea coboracircrii tale din ceruri pe pămacircnt (πρὸ γ ρὰ τ ςῆ ο ςῆ πἀ rsquoο ραν νὐ ῶ ε ςἰ γ ςῆ καταβ σεωςά ) eu eram captivul demonilor pe tine Creatorule te ignoram i adoramș crea ia drept creatoare icircmi imaginam materia ca auto-cauzată (ț α τ ματονὐ ό φανταζ μενἐ ό τ νὴ κτ σινί προσεκ νουνύ ςὡ κτ στηνί ) icircn u urătatea mea icircnvă am din propria voin ăș ț ț artele demonilor autorul răului (ὁ ρχ κακοςἀ έ ) folosise icircmpotriva mea armele sale tiranice Cel rău inten ionat (ț ργανονὄ με τ ςῆ δ αςἰ ί ὁ δυσμεν ςὴ κατεσκε ασεύ κακ ασί ) făcuse din mine instrumentul propriei sale răută i Eu zeificam cerul i ignoram pe celț ș care l-a desfă urat adoram soarele i nu cuno team pe cel care l-a aprins veneram luna iș ș ș ș dispre uiam pe creatorul ei mă icircnchinam astrelor i-l respingeam pe artizanul lorț ș

67 Eunomiu Apologia icircn ldquoSources chretiennesrdquo vol 305 p285-286

68 J Lieacutebaert Deux homeacutelies anomeacuteens pur lrsquooctave de Paques Introduction text traduction et notes icircn Sources chreacutetiennes vol146 p38

icircnconjuram de respect arborii i pietrele ridicam temple i altare icircmpotriva ta Creatoruleș ș atinsesem norii cu răutatea mea Căci odată coruptă legea naturală trăiam fără discernămacircnt asemenea jivinelor ira ionalerdquo ț 69 bdquoTu e ti arhistrategul ( eful armatelorș ș cere ti) Domnului love te-l pe autorul răului (ș ș ρχιστρ τηγοςἀ ά π ρχειςὑ ά κυρ ουί τ νὸ

ρχ κακονἀ έ τρ σονῶ ) 70 răpe te-i armele tiranului căci tu ai puterea cea de neicircnvinsș Eliberează-ne din robia pe care am icircndurat-o din cauza u urătă ii noastre scoate-ne dinș ț eroare i poartă-i pe rătăci i pe umerii tăi ș ț Apleacă- i Doamne urechea spre ruga meaț (Psalmul V 2) Arat-o fecioară pe curtezană schimb-o icircn femeie castă pe femeia adulteră fă-o rodnică pe cea stearpă schimbă neghina-n gracircu bun transformă spinii icircn trandafiri altoie te măslinul sălbatic pentru a face din el un măslin roditor slăve te-l pe celș ș abandonat fă-o mamă a multor copii pe cea care nu are niciunul Căci totul este posibil cacircnd tu vrei icircn simpla ta voin a tu posezi deja puterea (ț π νταά γ ρὰ δυνατά σοι τανὅ θ ληςέ νἐ γ ρὰ τῷ θ λεινέ χειἔ τὸ δ νασθαιύ )rdquo 71

Părăsind domeniul metafizicii autorul intră icircn acela al istoriei Vechiului Testament bdquoIudeul zice el s-a bucurat de ale tale voi gusta i eu din binefacerile tale tuș l-ai condus afară din Egipt scoate-mă i pe mine din gre eală Tu l-ai răscumpărat dinș ș macircna lui faraon eliberează-mă i pe mine din macircna celui rău Tu l-ai condus prin Mareaș Ro ie condu-mă i pe mine prin cristelni a botezului Tu l-ai icircndrumat cu stacirclpul cel deș ș ț foc luminează-mă i pe mine cu Duhul tău cel Sfacircnt El a macircncat pacircinea icircngerilor dă-miș i mie trupul tău cel sfacircnt El a băut din stacircncă amestecă i pentru mine sacircngele coasteiș ș

tale El a primit tablele legii scrie icircn carnea inimii mele evangheliile tale Tu i-ai trimis lui pe profe i trimite-mi i mie pe apostolirdquo ț ș 72 Plecacircnd apoi de la versetul 2 al psalmului

69 Anonimul anomeu Deux homeacutelies anomeacuteens pur lrsquooctave de Paques Homeacutelie I 4 icircn Sources chreacutetiennes vol146 p63

70 J Lieacutebaert atrage atenția aici asupra antitezei dintre bdquocel rău ἀρχέκακονrdquo tiranul lumii căzute și bdquoarhistrategul ἀρχιστράτηγοςrdquo Hristos salvatorul ceresc (p65 n2)

71 Anonimul anomeu Deux homeacutelies anomeacuteens pur lrsquooctave de Paques Homeacutelie I 6 icircn Sources chreacutetiennes vol146 p65-67

72 Anonimul anomeu Deux homeacutelies anomeacuteens pur lrsquooctave de Paques Homeacutelie I 9 icircn Sources chreacutetiennes vol146 p69

al 11-lea omilia a doua continuă ruga bdquoSalvează-mă Doamne tu care l-ai salvat pe Noe din naufragiul universal tu care l-ai salvat pe Lot din focul necru ător tu care l-ai salvatț pe Avraam din macircna celor cinci regi tu care l-ai salvat pe Isaac din lupta cu păstorii tu care l-ai salvat pe Iacob de macircnia lui Esau tu care l-ai salvat pe Iosif din macircna fra ilorț săi tu care l-ai salvat pe Iov de tirania celui rău tu care l-ai salvat pe Moise de macircndria lui faraon salvează-mă i pe mine de vrăjmă ia lui Saul hellipAm căzut de bunăvoie icircnș ș cursele vrăjma ului m-am lăsat legat fără speran ă icircn lan urile celui rău am căzut fărăș ț ț speran ă icircn undi a tiranului Din rege al lui Israel am devenit sclavul pasiunii mele dinț ț stăpacircn peste armate am devenit prizonier al celui tiran eu care am zdrobit leii am fost dominat de frumuse ea unei femei eu care am icircnvins popoare vrăjma e am fost icircnvins deț ș dorin a pentru o femeie eu care m-am ridicat la demnitatea unui profet am fost lipsit deț profe ie din cauza u urătă ii mele Icircn lacrimi strig i mă prostern la picioarele taleț ș ț ș Salvează-mă Doamnerdquo 73

Dacă pacircnă aici nu este clară aplecarea autorului spre erezie de aici icircncolo lucrurile se schimbă cacircnd intră icircn detaliile hristologiei Cel care a coboracirct din ceruri pe pămacircnt chemat să salveze umanitatea căzută sub robia celui rău nu a asumat o natură umană reală ci a fost doar icircn aparen ă om bdquohellipLa un semn al Celui Nenăscut ai fostț trimis din ceruri pe pămacircnt ca să locuie ti icircn sacircnul unei tinere femei tu conducătorulș cerului i al pămacircntului i ca să iei condi ia de sclav tu stăpacircnul crea iei alături deș ș ț ț Tatălhelliprdquo 74 bdquoEl mielul lui Dumnezeu n-a fost oferit asemenea unei oi sub puterea Legii căci nu icircmpotriva vrerii lui a mers el către patima de pe cruce i nici fără voin a sa aș ț icircndurat el rana lăncii nici prin constracircngere a cunoscut el legea mor ii prin crucificareț Tatăl n-a avut decacirct să ordone Monogenului să plece spre lumea pămacircntească acceptacircnd de bunăvoie fiul (copilul) s-a ridicat de pe tronul său slăvit a trecut nevăzut prin sferele naturilor celor netrupe ti a depă it corurile armatelor arhi-icircngere ti i a ajuns icircn cele dinș ș ș ș urmă lumea pămacircntească A fost purtat la sacircnul unei fecioare el care poartă icircn macircinile sale icircntreaga creatură A apărut icircn starea unui nou-născut el care este anterior veacurilor S-a arătat ca un copil el care formează copiii icircn pacircntecele maicii lor S-a hrănit cu lapte el care schimbă icircn mod nevăzut sacircngele (mamei) icircn lapte (pentru pruncul care suge) A

73 Anonimul anomeu Deux homeacutelies anomeacuteens pur lrsquooctave de Paques Homeacutelie II 5 7 icircn Sources chreacutetiennes vol146 p101

74 Anonimul anomeu Deux homeacutelies anomeacuteens pur lrsquooctave de Paques Homeacutelie I 5 icircn Sources chreacutetiennes vol146 p65

fost purtat icircn bra e el care dirijează la un semn toată crea ia Pentru oameni el care aț ț asumat slăbiciunile oamenilor rămacircnacircnd icircnsă ceea ce era icircnaintea veacurilor (με ναςί α τ ςὐ ὸ περὅ πρὸ α νωνἰώ π ρχενὑ ῆ ) Căci el nu s-a transformat ( υτεὄ μετ πεσενέ ) din mai bogat icircn mai sărac el nu s-a schimbat ( υτεὄ τρ πηἐ ά ) din mai mult icircn mai pu inț faptul de a fi icircmbrăcat carnea nu i-a alterat natura sa divină ( υτεὄ ἡ περιβολὴ τ ςῆ σαρκ ςὸ τ νὴ θε τητοςό λλο ωσεἠ ί φ σινύ ) asumarea trupului nu i-a mic orat ipostasul său deș Monogen ( υτεὄ ἡ ν ληψιςἀ ά τοῦ σ ματοςώ τ νὴ τοῦ μονογενο ςῦ σμ κρυνενἐ ί

π στασινὑ ό ) rămacircnacircnd ceea ce era icircnaintea veacurilor de bunăvoie el s-a oferit să aducă macircntuire oamenilorrdquo 75

Cu toată această condescenden ă asumată voluntar de Monogen el n-a fost unț simplu om bdquoCăci dacă Hristos ar fi fost un simplu om moartea ar fi avut asupra lui putere ca supra tuturor oamenilor (εἰ γ ρὰ νθρωποςἄ ψιλ ςὸ ὁ Χριστ ςό καὶ α τοὐ ῦ νἂ ςὡ π ντωνά νθτρ πωνἀ ώ κυρ ευσενἐ ί ὁ θ νατοςά ) 76 Urci pe firul vechii istorii i rămacirci uimitș icircn fa a mor ii Domnului Abel a fost ucis i crea ia nu a fost tulburată Avraam a fost pusț ț ș ț icircn mormacircnt i mormintele nu s-au deschis Isaac a murit i iadul n-a murit Iacob a fostș ș icircngropat i cei icircngropa i n-au icircnviat Iosif a fost depus lacircngă părin ii săi i trupurileș ț ț ș sfin ilor nu s-au ridicat Isaia a fost tăiat i soarele nu s-a icircntunecat Ieremia a fostț ș trangulat i luna nu s-a stricat Nabuth a fost omoracirct cu pietre i pămacircntul nu s-a clintitș ș ș

Zaharia a fost gacirctuit i ziua nu s-a schimbat icircn noapte Ioan a fost decapitat i voalulș ș templului nu s-a rupt icircn două Cacircnd Hristos a suferit icircnsă icircn trup soarele s-a oprit din drumul său luna i-a pierdut strălucirea fe ii sale pămacircntul s-a cutremurathellip Icircnvăluit icircnș ț giulgiu el a despuiat iadul a semănat groază icircn racircndurile păzitorilor iadului i a sfăracircmatș fără efort por ile iadului A ie it din mormacircnt icircmpreună cu capturile sale de război aț ș apărut femeilor a ezate icircn jurul mormacircntului por iile fiind icircncuiate el a intrat totu i prinș ț ș ele la apostoli lui Toma cel necredincios el i-a arătat coasta sa pentru a-l face credincioshelliprdquo 77

De i superior tuturor oamenilor Monogenul nu este totu i Dumnezeul supremș ș

75 Anonimul anomeu Deux homeacutelies anomeacuteens pur lrsquooctave de Paques Homeacutelie I 1-2 icircn Sources chreacutetiennes vol146 p59 J Lieacutebaert precizează că sensul lui ἐσμίκρυνεν este aici unul pur moral (p37 n2)

76 Hristos nu a fost așadar bdquoun simplu om ἄνθρωπος ψιλὸςrdquo adică un om adevărat ci o ființă intermediară icircntre Dumnezeu și om nici Dumnezeu deplin adevărat ca Dumnezeu Tatăl dar nici om adevărat ca ceilalți oameni

Anomeismul autorului omiliilor apare aici fără echivoc Pornind de la strigătul din rugăciune Auzi Doamne strigătul meu autorul icircl prezintă i ca strigăt al cre tinuluiș ș care- i proclamă credin a bdquoVoi striga puterea absolută a Tatălui i medierea ta (caș ț ș Monogen mediator nm) trimiterea ordonată de Cel Nenăscut i supunerea ta (ca Fiuș nm) (κρ ζωά γ ρὰ τ νὴ τοῦ Πατρ ςὸ α θεντει νὐ ά καὶ σ νὴ μεσιτε ανὶ τ νὴ τοῦ γενν τουἀ ή

ποστολ νἀ ὴ καὶ τ νὴ σ νὴ παλο νὑ ή ) 78 Icircn timp ce El stă etern (nemi cat) tu ai icircnclinatș cerurile i ai coboracirct (ș τιὅ κε νοςἐ ῖ ε ςἰ τ νὸ α ναἰῶ κ θηταιά καὶ σὺ κλιναςἔ ο ρανο ςὐ ὺ καὶ κατ βηςέ ) 79 icircn timp ce Tatăl dă mărturie din icircnaltul cerurilor tu la Iordan ai primit mărturia lui de i l-ai chemat afară din mormacircnt pe Lazăr cel mort de patru zile tu ai datș totu i slavă lui (Dumnezeu) Tatăl (ș Părinte te slăvesc pentru că m-ai ascultathellip) icircnmul ind pacircinile-n pustie tu ai dat cinste Celui ce t-a născut (ț ridicacircndu- i ochii el aș binecuvacircntathellip) ai fost spacircnzurat trupe te pe cruce dar El a fost cel ce a primit duhul tăuș ( i strigacircnd cu voce tare i-a dat duhulhellipș ș ) ai fost pus icircn mormacircnt dar El a fost cel ce te-a icircnviat din mormacircnt a treia zirdquo 80 bdquoCăci dacă Tatăl nu i-ar fi poruncit voi n-a i fi putut fiț stăpacircni i de fiul său dacă sentin a n-ar fi venit de sus voi n-a i fi fost capabili să văț ț ț recunoa te i Creatorul dacă Tatăl n-ar fi luat hotăracircrea voi n-a i fi putut atingeș ț ț tămăduitorul Un semn i el ar fi pedepsit natura Un semn i el ar fi zdrobit crea ia Darș ș ț

77 Anonimul anomeu Deux homeacutelies anomeacuteens pur lrsquooctave de Paques Homeacutelie I 26-27 icircn Sources chreacutetiennes vol146 p91-93

78 A se observa antiteza dintre auto-icircntemeierea absolută a Tatălui τὴν τοῦ Πατρὸς αὐθεντειάν și medierea μεσιτεὶαν poziția condiționată și condiționantă a Monogenului de mijlocitor icircntre Dumnezeu cel pur spiritual și lumea pur materială (Vezi și comentariile lui J Lieacutebaert p35 n1)

79 A se observa de asemenea antiteza dintre bdquoa sta nemișcat din eternitate εἰς τὸν αἰῶνα κάθηταιrdquo și bdquoa icircnclina cerurile și a coboricirc ἔκλινας οὐρανοὺς καὶ κατέβηςrdquo Tatăl este icircn esența sa imuabil la modul absolut Fiul Monogenul este icircnsă muabil și de aceea diferit ca esență de esența Tatălui său

80 Anonimul anomeu Deux homeacutelies anomeacuteens pur lrsquooctave de Paques Homeacutelie II 11 icircn Sources chreacutetiennes vol146 p107

nu icircmpotriva voin ei lui Dumnezeu (Cuvacircntul) a mers să pătimească pe cruce (ț ο τεὔ γ ρὰ κωνἄ ὁ Θε ςὸ πἐ ὶ τὸ σταυρικ νὸ παρεγ νετοέ π θοςά ) ci prin supunere fa ă de semnulț

părintesc a luat el asupra sa să sufere moartea pentru cei muritorirdquo 81

Coboracircrii sale la icircntrupare acestui descensus cosmic al Logosului icirci urmează ascensus urcu ul său prin icircnviere spre sferele cosmice celeste de unde a venit Dar niciș el nu este o putere absolută ci una relativă condi ionată de puterea absolută a Tatăluiț căci ine să observe autorul omiliilor bdquounul este cel care a fost icircnviat dar altul este celț care-l icircnviază Cum ar putea fi el unul i acela irdquo ș ș 82 Dar nu numai ontologic iș metafizic adică pentru sine icircnsu i el Monogenul nu este icircntemeierea absolută a fiin eiș ț el nu este reperul ultim nici pentru rugăciunea care se icircnal ă către Dumnezeu Departe deț a fi destina ia ei ultimă Monogenul este numai un mediator al rugăciunilor noastre cătreț adevăratul Dumnezeu care este Tatăl De i superior icircngerilor i chiar arhanghelilorș ș Monogenul este inferior totu i Tatălui său bdquoCacircnd rugăciunea iese din buze curate eaș tie să atingă urechile incoruptibile ale Stăpacircnului căci rugăciunea celui drept tie cuș ș

adevărat să icircnduplece divinitatea către milă hellipEa se ridică pacircnă icircn regiunile icircnăl imilorț celeste hellip i icircntr-o clipă ajunge icircn locuin a fiin elor celor netrupe ti unde por ile celeste iș ț ț ș ț

81 Anonimul anomeu Deux homeacutelies anomeacuteens pur lrsquooctave de Paques Homeacutelie I 24 icircn Sources chreacutetiennes vol146 p89 De remarcat aici faptul că suferințele de pe cruce sunt atribuite Monogenului ca Dumnezeu Comentacircnd expresia J Lieacutebaert este de părere că limbajul icircntrebuințat aici de autorul anomeu nu este conform cu ortodoxia ariană (p36 n1) Ideea de a raporta suferințele de pe cruce la icircnsăși ființa divină a Monogenului se icircntacirclnește icircnsă la arieni ca Palladius al Ratiariei cu ocazia Conciliului de la Aquileea din 381 (vezi capitolul următor) Acest amănunt ar putea fi un argument pentru a-l plasa pe autorul nostru mai degrabă către sfacircrșitul secolului al IV-lea decacirct spre mijlocul lui Explicația ar fi aceea că pentru anomei doar esența Tatălui este absolut impasibilă ființa Monogenului chiar dacă el este numit bdquodumnezeurdquo este pasibilă J Lieacutebaert propune calificarea hristologiei ariene ca bdquologopashitărdquo Expresia din text autorizează icircnsă calificarea ei mai degrabă ca bdquotheopashitărdquo termenul bdquotheosrdquo fiind icircnsă icircnțeles icircn noul arianism ca bdquodumnezeu secundrdquo distinct de bdquodumnezeul primrdquo care este Tatăl

82 Anonimul anomeu Deux homeacutelies anomeacuteens pur lrsquooctave de Paques Homeacutelie I 25 icircn Sources chreacutetiennes vol146 p 91

se deschid Cerul o prime te cu bucurie căci ea nu mai con ine nimic pămacircntescș ț (ο ραν ςὐ ὸ α τ νὐ ὴ μετὰ χαρ ςᾶ ποδ χεταιὑ έ ςὡ μηδ νὲ πιφ ρουσανἐ έ γ ϊνονή ) 83 Icircngerii o icircnso esc cu bucurie căci ea a icircmplinit ceea ce place lui Dumnezeu Arhanghelii oț icircmbră i ează ca pe un prieten Icircncepătoriile (principiile) i Puterile icirci cedează trecereaț ș ș căci ea poartă podoabele sărbătorii văzacircnd ve macircntul ei de fapte bune Domniile oș icircnso esc căci ea s-a străduit să icircmplinească iubirea pentru Creator Heruvimii i Serafimiiț ș icirci arată locul unde stă Paracletul Paracletul salutacircnd-o cum se cuvine o conduce la Dumnezeu Monogenul (ὁ Παρ κλητοςά σπασ μενοςἀ ά γνης ωςί τῷ Μονογενεῖ θεῷ α τ νὐ ὴ προς γειά ) Dumnezeu Cuvacircntul Monogenul o oferă icircn fine icircnaintea Tatălui (ὁ Μονογεν ςὴ θε ςὸ Λ γοςό τῷ Πατρὶ ξ νιονέ α τ νὐ ὴ προσφ ρειέ )rdquo 84

Finalul celei de a doua omilii este apoteotic bdquoAceasta este deci ceea ce strig aceasta este ceea ce proclam peste veacuri Eu păzesc realită ile fără confuzie eu nuț amestec ipostasele ( σ γχυταἀ ύ φυλ ττωά τὰ πρ γματαά οὐ συναναμ γνυμιί τ ςὰ

ποστ σειςὑ ά ) eu in ceea ce tu icircnsu i ai zis eu strig ceea ce tu icircnsu i ai vestit eu păstrezț ț ț ceea ce tu icircnsu i mi-ai transmis icircnvă ceea ce tu icircnsu i ai proclamatrdquo ț ț ț 85 bdquoLegea proclamă Ascultă Israele Domnul Dumnezeul tău este unul Iată-i icircnsă pe sabelienii cei lipsi i deț evlavie adăugacircnd lui Unu al i doi (ț οἱ σαβ λλιοιέ τῷ νἑ ὶ δ οὺ συν πτουσινά ) hellip i pe fiiiș ereticilor imaginacircnd o Triadă consubstan ială de dumnezei (ț καὶ α ρετικ νἱ ῶ πα δεςῖ τρι δαά θε νῶ μοο σιονὁ ύ φαντ ζονταιά )rdquo 86 Men ionarea sabelienilor ca adversarii prin excelen ăț ț ai arianismului este astfel o bună introducere la prezentarea esen ialismului marcelian iț ș

83 Se va remarca această precizare a rugăciunii dezbrăcată de tot ce este pămacircntesc Urcușul rugăciunii icircn această stare este posibil numai pe drumul pe care Monogenul icircnsuși dezbrăcat la racircndul său de haina lui umană icircl va fi făcut prin icircnviere Revenirea sa icircn sferele celeste de unde coboracircse la icircntrupare nu este de conceput icircn arianims altfel decacirct prin eliberarea de materia asumată la nașterea sa din Fecioara Și icircn arianism ca și icircn gnoză materia este rea și destinată pieirii finale Derobarea de materia trupului este posibilă numai icircntr-o hristologie dochetă icircn care icircntruparea nu este reală

84 Anonimul anomeu Deux homeacutelies anomeacuteens pur lrsquooctave de Paques Homeacutelie II 1 icircn Sources chreacutetiennes vol146 p95-97

85 Anonimul anomeu Deux homeacutelies anomeacuteens pur lrsquooctave de Paques Homeacutelie I 12 icircn Sources chreacutetiennes vol146 p71

fotinian care urmează

B PROBLEMA DUHULUI SFAcircNT IcircN ARIANISM

1 Mărturia Sf Atanasie cel Mare bdquoTropiciirdquo lui Serapion de Thmuis

Aflat icircn pustie icircn urma fugii sale din noaptea de 8 spre 9 februarie 356 din calea oamenilor icircmpăratului Constan iu marele patriarh al Alexandriei prime te la un momentț ș dat o interpelare din partea episcopului de Thmuis Serapion icircn problema doctrinei unor eretici pe care el icirci nume te bdquotropicirdquo probabil pentru faptul că dădeau un sens figuratș expresiilor din Scriptură cu privire la Duhul Sfacircnt Ace tia părăsiseră arianismul icircn ceeaș ce prive te doctrina despre inferioritatea Fiului icircn raport cu Dumnezeu Tatăl dar păstrauș vechea erezie icircn ceea ce prive te icircnvă ătura despre Duhul Sfacircnt Atanasie care-i scrie luiș ț Serapion patru epistole pe această temă datate de cercetători icircntre 356 i 361 descrieș doctrina bdquotropicilorrdquo icircn termenii următori bdquohellipPărăsind unii pe arieni pentru hula lor icircmpotriva Fiului cugetă icircmpotriva Duhului i zic nu numai că ș el este creatură ci i că ș e unul din duhurile slujitoare i se deosebe te de icircngeri numai prin treaptăș ș Iar aceasta e numai o luptă prefăcută fa ă de arieni De fapt e o adevărată icircmpotrivire fa ă de dreaptaț ț credin ă Căci precum aceia tăgăduind pe Fiul tăgăduiesc pe Tatăl a a i ace tia grăindț ș ș ș rău de Duhul Sfacircnt grăiesc rău i de Fiul Cele două păr i i-au icircmpăr it icircmpotrivirea fa ăș ț ș ț ț de adevăr căci cugetacircnd unii icircmpotriva Cuvacircntului iar ceilal i icircmpotriva Duhului eiț icircndreaptă aceea i hulă icircmpotriva Sfintei Treimi (icircntregi)rdquo ș 87 Potrivit acestui text tropicii admiteau consubstan ialitatea Fiului cu Dumnezeu Tatăl conform sinodului de la Niceeaț dar nu mai admiteau i consubstan ialitatea Duhului cu Fiul i desigur i cu Tatăl Pentruș ț ș ș ei Duhul era o creatură a Fiului asemenea icircntregului cosmos

Aspectul cu adevărat relevant icircn această afacere este icircnsă faptul că tropicii

86 Anonimul anomeu Deux homeacutelies anomeacuteens pur lrsquooctave de Paques Homeacutelie II 11 icircn Sources chreacutetiennes vol146 p107

87 Atanasie cel Mare Epistola icircntacirci către Serapion 1 icircn colecția bdquoPărinți și scriitori bisericeștirdquo EIBMBOR București 1988 vol 16 p 23

considerau Duhul o crea ie numai a Fiului fără nici un amestec din partea Tatăluiț Tropicii tăgăduiau cu alte cuvinte orice rela ie directă a Duhului cu Tatăl chiar icircnț calitatea sa de creatură Iată cacircteva texte care ilustrează acest aspect bdquoEi zic a a spuneș Sf Atanasie ltdacă Duhul nu e creatură nici unul dintre icircngeri ci purcede din Tatăl urmează că e Fiu i el i astfel sunt doi fii el i Cuvacircntul i dacă e frate (alș ș ș Ș Cuvacircntului nn) cum mai este Cuvacircntul laquoUnul Născutraquo Sau nu sunt egali ci unul se nume te după Tatăl iar celălalt după Fiulgt ș i iară iȘ ș ltdacă e din Tatăl cum de nu se zice i despre el că s-a născut Iar dacă Duhul este al Fiului urmează că Tatăl esteș bunicul Duhuluigtrdquo 88 Cacircteva racircnduri mai jos Atanasie se icircntreabă bdquoCare sunt deci de teptele lor icircntrebări ș ltDacă Duhul nu e creatură (a Fiului ci purcede direct din Tatăl nn) zic ei el este fiu i deci sunt doi fra i (proveni i din Tatăl nn) Cuvacircntul iș ț ț ș elgt Apoi adaugă ltdacă Duhul va lua din Fiul i se va da de către el (hellip) urmează căș Tatăl e bunic i Duhul nepotul luigtș rdquo 89 bdquoEi zic deci ltdacă Duhul Sfacircnt nu e creatură cum a i spus icircnainte ci este icircn Dumnezeu i se dă din Dumnezeu atunci este i el fiu iț ș ș ș sunt deci doi fii el i Fiul Iar dacă Duhul e al Fiului i prime te toate de la Fiul(hellip)ș ș ș atunci Tatăl este bunic i Duhul nepotul luigtș rdquo 90 Iată a adar care era faimosul argumentș al tropicilor sau cum spune Sf Atanasie bdquohellipacea sfătoasă icircntrebare a lor ltdacă Duhul e din Dumnezeu (Tatăl) pentru ce nu se nume te el fiuhellipgtș rdquo 91

Ce icircnvă au a adar tropicii lui Serapion Spuneau mai icircntacirci că Duhul Sfacircnt nuț ș poate purcede direct bdquodin Tatălrdquo deoarece Duhul ar deveni i el Fiu i deci un frate alș ș Fiului ceea ar anula calificarea acestuia din urmă ca Monogen Mai spuneau apoi că Duhul nu poate purcede nici bdquodin Fiulrdquo adică bdquodin fiin a Fiuluirdquo pentru că icircn acest cazț

88 Atanasie cel Mare Epistola icircntacirci către Serapion 15 icircn colecția bdquoPărinți și scriitori bisericeștirdquo vol 16 p 40

89 Atanasie cel Mare Epistola a patra către Serapion 1 icircn colecția bdquoPărinți și scriitori bisericeștirdquo vol 16 p 87

90 Atanasie cel Mare Epistola a patra către Serapion 2 icircn colecția bdquoPărinți și scriitori bisericeștirdquo vol 16 p 88

91 Atanasie cel Mare Epistola icircntacirci către Serapion 25 icircn colecția bdquoPărinți și scriitori bisericeștirdquo vol 16 p 54

Fiul i-ar deveni tată el icircnsu i devenind astfel bdquonepotrdquo al Tatălui Primei obiec ii aș ț bdquotropicilorrdquo SF Atanasie le-a opus argumentul stabilită ii numelor i anume că ipostaseleț ș icirc i păstrează caracteristicile proprii astfel icircncacirct Tatăl nu poate deveni bunic nici Fiul tatăș al Duhului bdquoCăci dacă deoarece Duhul nu este creatură (voi totu i) icircntreba i ș ț ltdeci Duhul este ( i el) Fiugtș atunci lua i seama ca nu cumva aflacircnd că Fiul nu este creaturăț (căci prin el s-au făcut toate) să (ajunge i să) icircntreba i ț ț ltdeci Fiul este Tatăgt sau icircncă ltDuhul este Fiu i Fiul este Duhul Sfacircntgtș Cei ce cugetă a a sunt icircn afara Treimii i seș ș vor socoti fără Dumnezeu schimbacircnd numele Tatălui i al Fiului i al Duhului Sfacircnt iș ș ș socotindu-i pe ace tia după a lor voie icircntru asemănarea na terii omene ti numindu-iș ș ș nepo i i bunici i nălucindu- i na teri dumnezeie ti (teogonii) asemenea (miturilorț ș ș ș ș ș păgacircne ale nn) elinilor Nu aceasta e credin a Bisericii ci cum a zis Macircntuitorul icircnț Tatăl i Fiul i Sfacircntul Duh icircn Tatăl care nu poate deveni bunic icircn Fiul care nu poateș ș deveni Tată i icircn Duhul Sfacircnt care nu poate fi numit decacirct a a i nu altfel Credin aș ș ș ț aceasta nu poate schimba numele Ci Tatăl e pururi Tatăl Fiul e pururi Fiul i Duhul Sfacircntș care se zice pururi Duhul Sfacircnt hellipLa oameni tatăl nu este pururi tată nici fiul pururi fiu Fiindcă cel ce devine tatăl unui fiu a fost fiul altuia i fiul unui tată devine tată altuiaȘ Avraam fiind fiul lui Nahor a devenit tatăl lui Isaac i Isaac fiind fiul lui Avraam s-aș făcut tată lui Iacob Căci fiecare fiind o parte a născătorului său (sn) se na te ca fiu darș devine i el tată al altuia Dar icircn dumnezeire nu este a a fiindcă Dumnezeu nu e ca omulș ș Tatăl nu e din alt tată De aceea nici nu na te pe cineva care va deveni tată al altuia Niciș Fiul nu este o parte a Tatălui (sn) 92 de aceea nici nu e născut spre a na te un alt fiuș Pentru aceea numai icircn dumnezeire Tatăl fiind icircn mod propriu i singur (numai el) Tatăș este i a fost i va fi pururi Tatăl i Fiul este icircn mod propriu i singur (numai el) Fiuș ș Ș ș Astfel Tatăl e i se zice pururi Tatăl i Fiul e pururi Fiul i Duhul Sfacircnt este pururi Duhulș ș ș (sn) Iar acesta (Duhul) credem că este al lui Dumnezeu i că s-a dat de la Tatăl prinș Fiul Astfel Sfacircnta Treime rămacircne neschimbată cunoscută icircntr-o singură dumnezeire Deci cel ce icircntreabă ltprin urmare Duhul este ( i el) Fiugtș icirc i icircnchipuie că numele poateș fi schimbat i nu e sănătos la minte (Asemenea) i cel ce icircntreabă ș ș ltTatăl e deci bunicgt născocind un alt nume Tatălui rătăce te icircn inima lui Dar a răspunde mai departeș neru inării ereticilor nu e de folosrdquo ș 93

Argumentul său icircmpotriva celei de a doua obiec ii a bdquotropicilorrdquo este acela căț

92 Cum afirmase cu mai bine de un secol icircnainte icircn Occidentul latin Tertulian icircn Adversus Praxean XXVI 3 6 Iar icircn Orient cine

93 Atanasie cel Mare Epistola a treia către Serapion 6 icircn colecția bdquoPărinți și scriitori bisericeștirdquo vol 16 p 92-93

Duhul nu poate fi o creatură a Fiului deoarece el este bdquopropriul Fiuluirdquo adică din aceea iș fiin ă cu Fiul tot a a cum Fiul este bdquopropriul Tatăluirdquo adică din aceea i fiin ă cu Tatălț ș ș ț bdquoDe ce nu- i dau seama (ace tia) zice el că precum nedespăr ind pe Fiul de Tatăl eiș ș ț păstrează unitatea lui Dumnezeu a a despăr ind pe Duhul de Cuvacircntul nu mai păstreazăș ț unitatea dumnezeirii icircn Treime ci o sfacirc ie amestecacircnd icircn ea o fire străină i de alt soi i oș ș ș egalizează pe aceasta cu creaturile Ei arată astfel că Treimea nu mai este una ci compusă din două firi datorită fiin ei deosebite a Duhului cum i-o imaginează ei i ceț ș Ș fiin ă dumnezeiască mai e aceasta care e compusă din Creator i creatură Căci sau nu eț ș Treime ci o Doime i o creatură sau dacă e Treime precum i este cum pun ei pe Duhulș ș Treimii icircn racircnd cu creaturile cele de după Treime Căci aceasta icircnseamnă iară i a icircmpăr iș ț i a desface Treimea Căci cugetacircnd rău despre Duhul nu cugetă bine nici despre Fiulș

Fiindcă dacă cugetau drept despre Cuvacircntul ar fi cugetat sănătos i despre ș Duhul care purcede de la Tatăl i fiind propriu Fiului se dă de către acesta ucenicilor i tuturorș ș celor ce cred icircn El Iar rătăcind astfel nu au nici despre Tatăl credin a cea sănătoasă Căciț cei ce tăgăduiesc pe Duhul cum a spus marele mucenic tefan (Fapte VII 55)Ș tăgăduiesc pe Fiul iar cei ce tăgăduiesc pe Fiul nu au nici pe Tatălrdquo 94 Dar observă Atanasie cel ce face pe Duhul creatură va ajunge să-l facă creatură i pe Fiul bdquoIar ș Duhul avacircnd aceea i fire i aceea i pozi ie fa ă de Fiul pe care o are Fiul fa ă de Tatălș ș ș ț ț ț cum oare cel ce-l nume te pe acesta creatură nu va cugeta icircn mod necesar acelea i i despreș ș ș Fiul Căci dacă Duhul Fiului este creatură e firesc ca ei să spună că i Cuvacircntul Tatăluiș este creatură Aceasta nălucindu- i-le arienii au căzut icircn iudaismul lui Caiafa Iar dacăș cei ce spun aceasta despre Duhul nu- i icircnsu esc cele ale lui Arie să ocolească i cuvinteleș ș ș lui i să- i icircndrepte necredin a privitoare la Duhul Căci precum Fiul cel ce este icircn Tatălș ș ț i icircn care e i Tatăl nu este creatură ci ș ș e propriul fiin ei Tatăluiț (căci aceasta pretinde i căț

o spune i i voi) a a i pe Duhul cel aflător icircn Fiul icircntru care e i Fiul nu e icircngăduit a-lț ș ș ș ș socoti icircntre creaturi nici a-l separa de Cuvacircntul i a face Treimea nedesăvacircr itărdquo ș ș 95 bdquoCăci dacă cei ce cugetă cele ale lui Arie ndash fiindcă icircn sufletul lor rău i iscoditor nu intrăș icircn elepciunea ndash nu pot icircn elege nici crede Treimea neicircmpăr ită i sfacircntă acesta nu e motivț ț ț ș ca să răstălmăcească adevărul nici să spună că nu pot exista cele ce ei nu pot icircn elege Eiț suferă un lucru cu totul nebunesc cacircnd neputacircnd icircn elege cum e neicircmpăr ită Sfacircntaț ț

94 Atanasie cel Mare Epistola icircntacirci către Serapion 2 icircn colecția bdquoPărinți și scriitori bisericeștirdquo vol 16 p 24-25 A se observa icircn același timp modul icircn care Atanasie evită să afirme purcederea Duhului bdquoși de la Fiulrdquo limitacircndu-se la afirmațiile certe ale Scripturii

95 Atanasie cel Mare Epistola icircntacirci către Serapion 21 icircn colecția bdquoPărinți și scriitori bisericeștirdquo vol 16 p 48-49

Treime arienii fac pe Fiul una cu crea iunea iar tropicii icircl numără i ei pe Duhul icircntreț ș creaturirdquo 96 bdquoAceasta fiind unitatea icircn Sfacircnta Treime cine ar putea despăr i pe Fiul deț Tatăl i pe Duhul de Fiul sau de Tatăl icircnsu i Sau cine ar fi atacirct de icircndrăzne ca să spunăș ș ț că Treimea este neasemenea i de o fire străină icircn ea icircnsă i sau ș ș că Fiul e de o altă fiin ăț decacirct Tatăl sau că Duhul e străin de Fiulrdquo 97

Să observăm a adar din cele de mai sus că tropicii lui Serapion negau icircn modș expres purcederea directă a Sfacircntului Duh din Dumnezeu Tatăl ata acircndu-l cauzal numaiș de Fiul Deci spuneau ei Duhul nu poate purcede i el din Tatăl căci ar deveni un fel deș frate al Fiului icircn consecin ă el nu este de aceea i fiin ă cu Tatăl Apoi chiar dacă icirc i areț ș ț ș cauza icircn Fiul el nu purcede din fiin a Fiuluiț ci este adus la existen ă ț prin Fiul de către Fiul asemenea oricărei creaturi iată de ce el nu este de aceea i fiin ă nici măcar cu Fiulș ț Icircmpotriva acestei argumentări a tropicilor Sf Atanasie lansează principiul bdquoDuhului care are aceea i fire i aceea i pozi ie fa ă de Fiul pe care o are Fiul fa ă de Tatălrdquo icircn sensul căș ș ș ț ț ț Duhul este bdquopropriurdquo Fiului icircn aceea i măsură icircn care Fiul este bdquopropriurdquo Tatălui Fidelș sinodului de la Niceea Sf Atanasie se mul ume te să afirme doar consubstan ialitateaț ș ț Duhului cu Fiul după modelul consubstan ialită ii Fiului cu Tatăl pe care o admiteau iț ț ș tropicii El nu afirmă că Duhul i-ar avea cauza bdquodin Fiulrdquo sau bdquoprin Fiulrdquo nuș interpretează cauzal expresia bdquoDuhul este propriul Fiuluirdquo el se mul ume te să sugerezeț ș doar că Duhul este din aceea i fiin ăș ț din care este i Fiul a a cum Fiul este ș ș din aceea iș fiin ăț din care este i Tatăl Avacircnd icircn minte icircn permanen ă numai bdquoconsubstan ialitateardquoș ț ț ipostaselor stabilită la Niceea Sf Atanasie nu pare să fi observat interpretarea clar cauzală pe care tropicii o dădeau rela iei Duhului cu Fiul precum nici faptul că ei negauț astfel orice rela ie cauzală directă a Duhului cu Tatăl Aceste aspecte de i ignorate deț ș marele patriarh pacircnă la moartea sa nu vor rămacircne icircnsă neobservate la Sf Vasile cel Mare

2 Mărturia Sf Vasile cel Mare Contra Eunomiu

Doctrina lui Eunomiu cu privire la purcederea Duhului Sfacircnt este foarte bine pusă icircn eviden ă de Sf Vasile cel Mareț care pe la 364 a scris icircmpotriva lui cunoscuta sa

96 Atanasie cel Mare Epistola icircntacirci către Serapion 17 icircn colecția bdquoPărinți și scriitori bisericeștirdquo vol 16 p 43

97 Atanasie cel Mare Epistola icircntacirci către Serapion 20 icircn colecția bdquoPărinți și scriitori bisericeștirdquo vol 16 p 47

lucrare Contra Eunomiu Marele părinte pare să fie primul care a observat că arienii reduceau la Fiul cauza Duhului Sfacircnt Potrivit Sf Vasile Eunomiu profesa următoarea icircnvă ătură trinitară bdquoSă presupunem că observa ia pleacă de la operele create i se icircnal ăț ț ș ț peste acestea pacircnă la substan e ț ea găse te astfel căș Fiul este o creatură a Celui Nenăscut i că Paracletul este o creatură a Fiului (tou men agennetou ton yion euriskon poimaș

tou de monogenous ton parakleton)rdquo 98 bdquoExistă deci un singur Dumnezeu nenăscut iș fără principiu (eis esti o Theos agenetos kai anarhos) El nu are vreo fiin ă care să-i fieț anterioară ndash căci nimic nu poate fi anterior nenăscutului nici vreo fiin ă care să fie icircn (cu)ț El ndash căci El este simplu i fără compozi ie Fiind unic fiind singur i mereu acela i Elș ț ș ș este Dumnezeu creator i artizan al tuturor lucrurilor mai icircntacirci de toate i icircntr-un mod cuș ș totul extraordinar al Monogenului apoi prin Acesta icircn mod propriu al tuturor celor create Căci icircnainte i de toată creatura i numai prin propria sa putere i activitate l-aș ș ș născut l-a creat i l-a făcut pe Fiul (ton men gar Hyion pro panton kai pro pases ktiseosș monou te eautou dynamei kai energeia egennese te kai ektise kai epoiesen)(hellip) i prin elȘ (prin Fiul) l-a creat pe Duhul Sfacircnt cel dintacirci dintre toate i cel mai mare dintre to iș ț prin propria sa putere i la ordinul său dar prin activitatea i puterea (creatoare) aș ș Fiului (kai dia toutou proton men panton kai meizon to Pneuma to agion epoiesen exousia men idia kai prostagmati energeia de kai dynamei tou Hiou)rdquo 99 Astfel mai spune Eunomiu bdquohellipdupă icircnvă ătura fericitului Pavel hellipFiul este subordonat luiț Dumnezeu Tatăl hellipiar Duhul Sfacircnt la racircndul său este icircn mod clar subordonat lui Hristosrdquo 100 Eunomiu ca to i arienii icircn elegea actul purcederii prin prisma activită iiț ț ț creatoare a Fiului bdquoEl (Duhul) este onorat icircn al treilea racircnd ca prima creatură a Monogenului cea mai mare dintre toate i singura ca atare (trite hora timomenon osș proton koi meizon panton kai monon toioutou tou monogenous poema)rdquo 101

98 Eunomiu de Cyzic Apologia 20 icircn col Sources chretiennes Les Editions du Cerf Paris 1983 vol 305 p 275

99 Eunomiu de Cyzic Apologia (Apendice) 28 icircn col Sources chretiennes vol 305 p 297

100 Eunomiu de Cyzic Apologia 27 icircn col Sources chretiennes vol 305 p 293

101 Eunomiu de Cyzic Apologia 25 icircn col Sources chretiennes vol 305 p 287

Aspectul cel mai important aici nu este icircnsă acela că Eunomiu icircn elegeaț aducerea la existen ă a Duhului icircn termenii sugera i icircn Ioan I 3 adică asemenea uneiț ț creaturi ci faptul că fie i icircn această calitate Duhul este creat numai de Fiul că actulș creării Duhului icirci apar ine numai Fiului Este ceea ce observă i Sf Vasile cel Mare careț ș intrigat de acest aspect spune următoarele bdquoExistă oare vreun om pe lume care să nu vadă cu claritate că nici o activitate a Fiului nu se află separată de Tatăl şi că nu se află nimic icircntre cele existente care să aparţină Fiului dar să fie străine de Tatăl (hellip) Pentru ce dar atribuie Eunomiu numai Fiului cauza Duhului Sfacircnt (pos oun tou pneumatos ten aitian to monogenei mono prostithesi) şi pentru a-i calomnia natura se serveşte de activitatea creatoare a acestuia (adică a Fiului nn)(kai kategorema tes physeos autou ten toutou lambanei demiourgian) (hellip) Nu este un pericol evident de a separa de Dumnezeu Tatăl pe Duhul Sfacircnt (diairein apo tou Theou to Pneuma) devreme ce pe de o parte apostolul ni-l prezintă icircn relaţiile sale cacircnd Duhul lui Hristos cacircnd Duhul lui Dumnezeuhellip iar pe de alta Domnul icircnsuşi icircl numeşte Duhul Adevăruluihellip şi spune că purcede de la Tatăl Or acesta (Eunomiu) pentru a micşora slava Domnului nostru Iisus Hristos (allrsquooutos eis kathairesin tes doxes tou Kyrios hemon Iesou Hristou) icircl separă pe Duhul de Tatăl i-l atribuie Monogenului de-o manieră diferită (aferei men apo touș Patros tou de Monogenei diaferontos) desigur pentru a mic ora (Fiului) slava (epiș kathairesi tes doxes prostithesin)rdquo 102 A adar departe de a nega Fiului orice participareș cauzală actul bdquopurcederiirdquo al venirii la existen ă a Duhului Sfacircnt Eunomiu cum aratăț marele capadocian atribuia numai Fiului cauza Duhului Sfacircnt excluzacircndu-l astfel pe Dumnezeu Tatăl icircmpotriva Scripturii (vezi Ioan XV 26)

B REAC IA ESEN IALISTĂȚ Ț

1 Marcel al Ancyrei

102 Sf Vasile cel Mare Contra lui Eunomiu II 34 icircn col Sources chretiennes Les Editions du Cerf Paris 1983 vol 305 p141-143

Devenit episcop al Ancyrei (Ankara de astăzi) Marcel a fost unul din marii apărători ai termenului homoousios icircmpotriva arianismului şi prieten al Sf Atanasie cel Mare Cu timpul s-a dovedit icircnsă că fondul metafizic icircn baza căruia lupta el icircmpotriva arianismului era de cu totul altă natură decacirct acela folosit la sinodul ecumenic de la Niceea icircn formularea celebrului homoousios Marcel actualiza pur şi simplu vechiul sabelianism El icircnţelegea să combată arianismul afirmacircnd consubstanţialitatea Logosului cu Dumnezeu Tatăl pacircnă la desfiinţarea oricărei distincţii dintre cei doi Devenind evident acest fapt Marcel este abandonat de adevăraţii niceeni cum era Sf Atanasie şi acuzat icircn mod deschis de modalism Este ceea ce face la un moment dat icircnsuşi Sf Vasile cel Mare cacircnd scruiindu-i Sf Atanasie icirci solicită acestuia pentru a risipi orice confuzie să condamne imediat bdquoicircnvăţătura periculoasă şi icircn afara adevăratei credinţe (a lui Marcel)rdquo 103 Icircn cele din urmă Marcel este somat să compară icircn faţa unui sinod icircn 335 şi depus din treaptă pentru erezie Eusebiu de Cezareea l-a combătut icircn cadrul unei cărţi intitulate Teologia bisericească Marcel a dispărut din istorie dar doctrina sa a creat mari probleme Ea reprezintă icircn fond o reacţie de fond sabelian la subordinaţianismul arian Ca şi icircn cazul celei a lui Arie doctrina lui Marcel este o hristologie nu o triadologie Deşi a abordat icircn treacăt problema Sf Duh el a făcut-o numai pentru a dovedi absenţa oricărei diferenţe dintre Logosul etern şi Dumnezeu Tatăl

Iată un rezumat al doctrinei sale pe baza textului lui Eusebiu din lucrarea acestuia Teologia bisericească Dumnezeu este o monadă absolut unul şi indivizibil De aici trebuie pornit şi nu de la o pluralitate divină după cum face Origen Aceasta nu icircnseamnă că icircn Dumnezeu nu există un Logos el există dar este μοο σιος adicăὁ ύ Logosul este icircn Dumnezeu şi Dumnezeu icircn el fără nici o diviziune locuind icircn el ca o putere activă nu ca o simplă δ ναμις ci ca o νεργε Această energie seύ ἐ ίᾳ exteriorizează προ ρχεται fără să iasă din Dumnezeu printr-o dilatare πλατυνομ νηέ έ care nu introduce nici dualitate nici compoziţie ipostatică distinctă Această extensie e dublă mai icircntacirci icircn creaţie de vreme ce Logosul e creator apoi icircntrupare Prin această iconomie (coboracircre) Logosul astfel icircntrupat devine Fiu dar nu printr-o naştere icircn interiorul fiinţei divine căci el nu se naşte decacirct abia icircn trup din Fecioara Numai icircn acest trup νεργε α divină este activă şi devine principiu al tuturor actelor lui Hristos Astfel seἐ ί realizează o unire cum totul intimă şi permanentă cu totul superioară celei care icircnsufleţea odinioară pe profeţi Această unire va icircnceta totuşi icircntr-o zi după cacirct ne putem da seama căci trupul char devenit nemuritor nu convine firii divine νεργε α se vaἘ ί rezorbi atunci icircnapoi icircn Dumnezeu de aici acuzaţia adusă constant de orientali lui Marcel că nu mărturiseşte expresia din Crezul de la Niceea bdquoa cărui icircmpărăţie nu va avea sfacircrşit

103 Vesile cel Mare Epist LXIX 2 PG XXXII 432 la M -D Chenu Marcel drsquoAncyre DTC vol XI B col1996

cujus regni non erit finisrdquo 104

Iată acum o altă expunere mai precisă a doctrinei lui Marcel de Ancyra aşa cum apare ea icircn aşa-numitul simbol macrostih bdquoDiscipolii lui Marcel şi ai lui Fotin amacircndoi din Ancyra Galatiei resping subzistenţa eternă τ ν πποαι νιον παρξιν a luiὴ ώ ὕ Hristos divinitatea sa şi icircmpărăţia sa veşnică τελε τητον asemenea iudeilor şi subἀ ύ pretextul că astfel salvează unitatea divină τ μοναρχ Icircn ceea ce ne priveşte noi ştimῇ ίᾳ că Hristos nu este doar o gacircndire exprimată sau imanentă icircn Dumnezeu λ γονό προφορικ ν νδι θετον το θεο ci un Logos-Dumnezeu viu şi subzistent λλὸ ἢ ἐ ά ῦ ῦ ἀ ὰ ζ ντα θε ν λ γον καθrsquo αυτ ν π ρχοντα Fiul lui Dumnezeu şi Hristos El nu existăῶ ὸ ό ἑ ὸ ὑ ά mai icircnainte de veci doar icircn preştiinţa Tatălui ci l-a asistat pe acesta icircn lucrarea sa de creare a celor văzute şi nevăzute El este icircntr-adevăr cel căruia Tatăl i-a zis Să facem om după chipul şi asemănarea noastră el este cel care s-a arătat icircn persoană patriarhilor care a dat Legea care a grăit prin prooroci şi care icircn final s-a icircntrupat l-a revelat tuturor oamenilor pe Tatăl şi care de acum icircnainte domneşte icircn veacul veacurilorrdquo 105

Cum combătea Marcel de Ancyra arianismul printr-o astfel de concepţie De remarcat mai icircntacirci că motivaţia declarată de el icircnsuşi şi icircnregistrată de simbolul macrostih era aceea că astfel salvează unitatea divină τ μοναρχ Prin faptul că respingea oriceῇ ίᾳ asemănare icircntre Logos şi Dumnezeu Tatăl Arie introducea o distincţie gravă icircn Dumnezeu o separare care icircntr-adevăr ameninţa unitatea lui Dumnezeu Marcel apelacircnd la vechea concepţie a lui Sabeliu căuta să combată această depreciere a substanţei Logosului icircn raport cu Tatăl afirmacircnd că el este consubstanţial cu acesta pacircnă la punctul icircn care el Logosul nici nu mai subzistă icircn Dumnezeu ca persoană distinctă de Tatăl Această depreciere a Logosului avea mai ales grave consecinţe icircn hristologie dacă anterior icircntrupării sale icircn Iisus Hristos Logosul nu era recunoscut ca Dumnezeu adevărat egal cu Tatăl atunci cu atacirct mai puţin icirci era recunoscută această calitate după icircntrupare Atribuindu-i slăbiciunile firii umane asumate arienii demonstrau odată icircn plus că Logosul este prin icircnsăşi fiinţa sa neasemănător cu Dumnezeu Tatăl icircn aceste condiţii tot ce a găsit Marcel de cuviinţă să argumenteze a fost ideea sabeliană că icircn icircntrupare monada divină icircnsăşi se dilată capătă o nouă faţă un nou chip distinct de cel anterior icircntrupării tocmai prin caracterul temporal al acestui nou chip Iisus Hristos este Logosul devenit trup existacircnd distinct de Tatăl ca om ca fiinţă cu totul efemeră atacirct el ca

104 La M -D Chenu Marcel drsquoAncyre DTC vol XI B col1997-1998

105 O Hahn Bibliotek der Symbole sect 159 n6 la M -D Chenu Marcel drsquoAncyre DTC vol XI B col1996

persoană cacirct şi icircmpărăţia sa La sfacircrşitul timpurilor totul a reveni la starea iniţială a monadei indistincte

Cu privire la această expresie a cărui icircmpărăţie nu va avea sfacircrşit istoricul dogmelor B Sesbouumleacute scrie bdquohellipAceastăhellip afirmaţie este proprie simbolurilor de credinţă orientale şi niciodată n-a trecut icircn Occident Motivaţia ei este polemică Icircntr-adevăr o erezie atribuită lui Marcel de Ancyra icircn secolul al IV-lea susţinea că la Parusie Logosul se va reicircntoarce icircn Tatăl pacircnă la punctul icircn care se va confunda cu el misterul trinitar nu ar avea astfel decacirct o valoare sbquoiconomicărsquo şi istorică iar nu una sbquoteologicărsquo şi eternă Această idee vine din interpretarea abuzivă a textului paulin sbquoEl trebuie să icircmpărăţească pacircnă ce va pune pe toţi vrăjmaşii săi sub picioarele sale (hellip)Şi cacircnd toate vor fi supuse lui atunci şi Fiul icircnsuşi se va supune Celui ce i-a supus lui toate ca Dumnezeu să fie toate icircn toţirsquo (I Corinteni XV 25 28) Acest text exprimă icircmplinirea finală a misiunii Fiului el nu sugerează prin nimic că fiul nu va mai avea raţiunea de a exista Dimpotrivă glorificat icircn umanitatea sa Fiul va continua să exercite icircn mod etern funcţia sa mediatoare icircn el şi prin el vor vedea drepţii pe Dumnezeurdquo 106

Contestacircnd orice deosebire reală a Logosului de Tatăl şi respingacircnd eternitatea icircmpărăţiei Fiului Marcel credea că apără deopotrivă atacirct consubstanţialitatea Logosului cu Tatăl anterior icircntrupării prin considerarea lui ca nediferenţiat de Tatăl cacirct şi deplinătatea dumnezeirii coboracirctă icircn Hristos ca urmare a dilatării monadei şi a apariţiei ei sub chip uman icircn istorie Probabil că toate aceste idei ale lui Marcel ar fi rămas nebăgate icircn seamă dacă el n-ar fi negat veşnicia icircmpărăţiei lui Hristos Icircn focul controverselor iscate pe această temă Marcel a ajuns să conteste eternitatea Fiului consideracircndu-l doar o fiinţă temporală avacircnd un icircnceput icircn timp ba chiar şi un sfacircrşit bdquoHristos spunea el a icircnceput să domnească acum patru sute de ani şi stăpacircnirea sa va icircnceta odată cu sfacircrşitul lumiirdquo 107 Această afirmaţie a constituit icircnceputul căderii sale din racircndurile niceenilor adevăraţi Acuzaţiile de sabelianism pe care i le aduceau continuu arienii s-au dovedit astfel adevărate şi a sfacircrşit prin a fi abandonat de occidentali de Atanasie şi de toţi adevăraţii susţinători ai lui homoousios care au icircncetat să mai vadă icircn el un apărător al credinţei de la Niceea consideracircndu-l icircn schimb un continuator al vechiului sabelianism

Să intrăm icircnsă icircn detaliile doctrinei sale trinitare propriu-zise Marcel respinge

106 B Sesbouumleacute et J Wolinski Histoire des dogmes Descleacutee 1994 p121

107 J Schwane op cit vol2 p213 n1

cu hotăracircre ideea ariană că Logosul ar exista icircn Tatăl ca un ipostas distinct căci pentru el ca şi pentru arieni noţiunea de ipostas echivala cu aceea de altă substanţă ουσια decacirct a Tatălui Icircn Dumnezeu zicea el nu trebuie să admitem decacirct un ipostas o singură substanţă sau realitate sub icircntreit chip sau sub icircntreit nume μ αί γαρ π στασινὑ ό τριπρ σωπονό σπερὡ και τριωνιμον εισαγη τον αυτον ειναι λεγων τον θεον και τον εν αυτω Λογον και το Αγιον Πνευμα 108 Aşadar pentru Marcel Dumnezeu icircn sine nu este lipsit de Logosul său cum afirmau arienii Dumnezeu spunea el are icircn sine din eternitate Logosul aşa cum omul are icircn el icircnsuşi propria-i raţiune Astfel Dumnezeu şi Logosul său sunt unul şi acelaşi lucru εν και ταυτον109 Referindu-se la primele versete ale prologului evangheliei a patra Marcel spune că Logosul icircncă neicircntrupat ασαρκος nu este icircncă Fiu ci doar Logos bdquoIcircnainte de a fi coboracirct printre noi şi de a se fi născut din Fecioara el nu era decacirct Logosrdquo110

Despre acest Logos mai spunea Marcel Scriptura ne zice trei lucruri icircntacirci că el era la icircnceput εν αρχη pentru a semnifica faptul că se afla icircn Tatăl icircn mod potenţial δυναμει icircn al doilea racircnd că el era προς τον θεον pentru a marca faptul că era la Dumnezeu icircn act ενεργεια căci prin el au fost create toate icircn fine că el era Dumnezeu pentru a ne icircnvăţa că divinitatea nu este divizată deoarece Logosul este icircn Dumnezeu şi Dumnezeu este icircn Logosul Astfel Logosul este etern şi consubstanţial ομοουσιος αυτοουσιος cu Dumnezeu 111 Acest efort de a afirma unitatea pacircnă la indistincţie a Fiului cu Tatăl era menită icircn viziunea lui Marcel de Ancyra să contracareze subordinaţianismul arian bdquoChiar icircn doctrina sa trinitară subliniază acelaşi Schwane el n-a avut icircn gacircnd altceva decacirct problema cum să onoreze icircn Macircntuitorul nu o fiinţă distinctă de Dumnezeu şi subordonată lui (cum icircnvăţau arienii nn ) ci o divinitate

108 J Schwane op cit vol2 p224 n1 Eusebiu de Cezareea pare să ignore aici fragmentele 76 şi 77 pe care le citează Tixeront cacircnd afirmă că Marcel nu admitea decacirct un singur προσωπον

109 J Schwane op cit vol2 p221 n1

110 J Schwane op cit vol2 p216 n1

111 Marcel Fragmentele 52 97 la J Tixeront op cit vol2 p39 n5 şi 6

adevărată şi perfectărdquo112

Pentru a contracara arianismul Marcel afirmă cu hotăracircre că icircn Dumnezeu nu există trei ipostase ci doar unul Această precizare icircl apropie indiscutabil de Sabeliu care afirma acelaşi lucru Marcel merge icircnsă mai departe decacirct mentorul său şi afirmă că icircn Dumnezeu avem nu doar un singur ipostas ci şi un singur πρ σωπον ό 113 Se pare că cei doi termeni nu aveau acelaşi icircnţeles şi mai ales acelaşi rol icircn hristologia lui Marcel Pe scurt este foarte probabil că Marcel desemna sub numele de ipostas esenţa divină icircnsăşi avacircnd icircn sine icircn mod indistinct pe Tatăl şi pe Logos ca raţiune paternă λογοπατωρ Divinitatea există din eternitate sub un singur πρ σωπον sub un singur chip care esteό acela al Tatălui Logosul icircn schimb nu are πρ σωπον propriu el este de fapt bdquofărăό chiprdquo προσωπον El capătă un chip distinct de Tatăl o faţă proprie διον πρ σωπονἄ ἴ ό abia prin coboracircrea sa icircn istorie prin manifestarea sa icircn afara condiţiei sale divine deci icircn icircntrupare

Afirmaţia sa fundamentală icircn această problemă a fost aceea că anterior icircntrupării sale Logosul nu s-a numit Fiu al Tatălui acest nume l-a dobacircndit la modul propriu abia icircn urma naşterii sale din Fecioara Dacă icircn Vechiul Testament Logosul este numit totuşi Fiu aceasta este de fapt o profeţie icircn care viitorul său nume icirci este atribuit de mai icircnainte Se pare că şi această distincţie pe care el o făcea icircntre calităţile de Logos şi Fiu era menită să contracareze arianismul din calitatea Logosului de Fiu arienii trăgeau concluzia că Logosul nu poate fi coetern cu Tatăl căci nici un fiu nu poate avea aceeaşi vacircrstă cu tatăl său Pentru a elimina orice nuanţă de posterioritate icircn raport cu Tatăl Marcel contesta aşadar Logosului etern calitatea de Fiu deci de fiinţă ulterioară Tatălui aşa cum icircnvăţau arienii114 Pe de altă parte deoarece arienii speculau enorm pe marginea faptului că Logosul este născut din Tatăl văzacircnd icircn simplul act al naşterii dovada inferiorităţii sale faţă de Tatăl cel nenăscut γ ννητος Marcel neagă pur şiἀ έ simplu că Logosul ar exista icircn Tatăl icircn baza unei naşteri a sa de către Tatăl Logosul e veşnic deci fără icircnceput el nu este Dumnezeu asemenea Tatălui său ci este icircnsăşi fiinţa lui Dumnezeu Tatăl raţiunea sa eternă bdquoPe baza cărui pasaj din Scriptură am putea

112 J Schwane op cit vol2 p225

113 Marcel de Ancyra Fragmentele 66 76 77 83 87 88 la J Tixeront op cit vol2 p39 n12 şi 3

114 J Schwane op cit vol2 p215 n3 p216 n2

afirma zice el că există o fiinţă nenăscută şi o fiinţă născută cum cred ei (arienii nn ) Nici unul dintre profeţi nici unul dintre evanghelişti ba nici măcar vreunul dintre apostoli n-a spus aceastardquo115 Există icircnsă icircn Noul Testament o expresie pe care Marcel n-a putut-o ocoli şi pe care a trebuit s-o interpreteze icircn coerenţă cu propriul sistem este vorba de expresia bdquoicircntacirciul născut dintre creaturirdquo Arienii atribuiau această expresie Logosului divin pentru a demonstra că este o creatură Prin contrast Marcel a negat că această expresie paulină s-ar referi la Logosul divin şi a raportat-o numai la Fiul icircntrupat icircnţelegacircnd-o adică exclusiv prin prisma actului icircntrupării116

Să trecem acum la miezul hristologiei lui Marcel care este aceea a statutului Fiului icircntrupat Marcel desemna monada eternă prin termenul de λογοπ τωρ El seά deosebea astfel de Sabeliu care desemna aceeaşi monadă prin termenul de ιοπ τωρὑ ά Această schimbare avea o semnificaţie adacircncă icircn concepţia episcopului de Ancyra Logosul nu este Fiu decacirct după icircntrupare Prin urmare abia dup icircntrupare se poate vorbi de o naştere propriu-zisă a Logosului dar numai pentru că este Fiu Devenind Fiu Logosul a căpătat un chip propriu διον πρ σωπον a cărui natură este exclusivἴ ό temporală relativă deci efemeră adică atacirct cacirct va ţine icircmpărăţia lui Hristos Ca Fiu el se deosebeşte acum radical de Tatăl icircn sensul că este un om adevărat Abia sub condiţia icircntrupării abia ca Fiu Logosul este bdquocopie a Tatăluirdquo Anterior icircntrupării el nu este nici Fiu nici bdquocopie a Tatăluirdquo Această expresie din Coloseni I15 el o raporta la Fiul lui Dumnezeu făcut om iar nu la Logosul icircn sine Şi icircn această problemă Marcel se lăsa antrenat de disputa sa icircmpotriva arienilor Unul din argumentele pe care aceştia le foloseau pentru a dovedi că Logosul este inferior Tatălui era exact acesta extras din expresia paulină susmenţionată dacă Logosul este o copie a Tatălui atunci el este inferior căci orice copie este inferioară originalului ei Icircn consecinţă Marcel nega că această expresie s-ar referi la Logosul etern ci ea trebuie atribuită numai Fiului icircntrupat Argumentul său era următorul o copie trebuie să facă vizibil obiectul invizibil şi absent ori cel care face vizibil icircn lume pe Dumnezeu nu este Logosul etern el icircnsuşi invizibil ca şi Tatăl ci Logosul sau Fiul icircntrupat117

Afirmacircnd că bdquoHristos a icircnceput să domnească acum patru sute de ani şi

115 J Schwane op cit vol2 p217 n4

116 J Schwane op cit vol2 p219 n1

117 J Schwane op cit vol2 p220 n2

stăpacircnirea sa va icircnceta odată cu sfacircrşitul lumiirdquo118 el afirma de fapt că Hristos n-a existat anterior naşterii sale din Fecioara ca ipostas distinct de acela al Tatălui Eusebiu de Cezareea care-i combate hristologia icircn două tratate separate spune despre el acuzator că bdquoa icircndrăznit să nu atribuie Fiului lui Dumnezeu preexistenţa nici o existenţă proprie anterioară icircntrupării ουτε προειναι ουτε προυφεσταναι τολμα λεγεινrdquo119 Dar dacă după Marcel nu este de conceput o naştere eternă a Logosului din Tată pentru că nu se distinge cu nimic de el cu atacirct mai puţin poate fi vorba de o naştere a aceluiaşi Logos din Fecioara Acest act trebuie atribuit numai omului Iisus supranumit Fiul lui Dumnezeu Doar despre el se poate spune că s-a născut cu adevărat icircnţelegacircnd actul naşterii numai ca naştere temporală din Fecioara Dar care este atunci statutul Logosului divin anterior icircntrupării şi care este cel al Fiului icircntrupat Eusebiu răspunde acestei icircntrebări reproducacircnd doctrina lui Marcel astfel sub aspectul existenţei sale divine Logosul este unit cu Dumnezeu fără diviziune şi fără icircmpărţire icircn Tatăl ca potenţă a acestuia sub aspectul activităţii sale şi numai sub acest aspect ca Logos activ Dumnezeirea s-a unit cu trupul pentru a deveni principiu de mişcare şi de activitate120

Marcel a fost acuzat de Eusebiu de Cezareea că a căzut icircn erezia lui Sabeliu şi că ar fi reluat adopţianismul lui Pavel de Samosata icircnvăţacircnd că Logosul s-a unit cu un om individual cu personalitate distinctă consideracircndu-l deci pe Iisus Hristos un simplu om121 Cu privire la acuzaţia de adopţianism Shwane observă că aşa ceva nu reiese din fragmentele ajunse pacircnă la noi din opera lui Marcel Dimpotrivă el ne prezintă ca divine efectele răscumpărării şi-l acuză pe Eusebiu că nu-l priveşte pe Macircntuitorul decacirct ca pe un simplu om122 Acuzaţia de cădere icircn sabelianism este icircnsă reală Cum am spus şi mai

118 J Schwane op cit vol2 p213 n1

119 J Schwane op cit p217 n2

120 J Schwane op cit vol2 p227 n1

121 J Schwane op cit vol2 p227 n2

122 J Schwane op cit vol2 p227 n4

sus Sf Atanasie a icircntacirclnit icircn vremea sa o sectă sabeliană care asemenea lui Marcel făcea aceeaşi distincţie icircntre Logos şi Fiul icircntrupat şi pe ai cărei membri i-a icircntrebat cum a devenit Logosul Fiu A căpătat acest nume cacircnd a asumat natura umană Sau Logosul a devenit Fiu devenind om Sau icircn fine a devenit Fiu icircn amacircndouă felurile adică luacircnd un trup sau devenind un trup 123 Se pare că Marcel asemenea sabelienilor Sf Atanasie a fost de părere că Logosul n-a asumat un om ci a devenit el icircnsuşi om căci el declară icircn mod expres că icircn Macircntuitorul s-a manifestat plenitudinea divinităţii την πασαν θεοτητα εν αυτη σωματικως επιδειξεταιrdquo124 Aluzia la expresia din Coloseni I9 este aici evidentă

Cum poate fi aşadar icircnţeles acest lucru pe fondul afirmaţiei sale că Logosul icircn accepţiunea sa divină nedeosebit icircn nici un fel de Tatăl icircn interiorul monadei este cu totul diferit de Fiul icircntrupat Căci Marcel afirma icircntr-adevăr că Fiul este o persoană separată de Dumnezeu şi nu există decacirct icircn afara Tatălui εκτος του πατρος 125 Aici intervine conceptul de origine stoică al extensiei πλατυσμος monadei sau esenţei divine mai icircntacirci icircn diadă prin icircntrupare apoi icircn triadă prin purcederea Duhului bdquoMonada spune Marcel nu se extinde icircn Triadă fără să sufere o oarecare separaţie ου σαφως και φανερως ενταυθα απορρητω η μονας φαινεται πλατυνομενη μεν εις τριαδα διαιρεισθαι δε μηδαμως υπομενουσαrdquo 126 Icircn ea icircnsăşi monada divină υiοπατωρ este nediferenţiată existacircnd icircntr-o stare de superconcentrare de potenţialitate maximă icircn interiorul căreia orice distincţie reală cum ar fi aceea dintre Tatăl şi Fiul său este imposibilă Calitatea de a fi Tată ca şi aceea de a fi Fiu nefiind icircncă activate icircntre ele nici nu poate exista icircncă un raport real Iată de ce Marcel neagă existenţa unei relaţii cauzale icircn interiorul divinităţii respingacircnd ideea de naştere a Logosului etern adică icircncă neactivat Icircn momentul icircn care Logosul părăseşte starea sa de existenţă virtuală potenţială icircn interiorul monadei indistincte şi se manifestă icircn actul creaţiei dar mai ales icircn cel al icircntrupării el devine dintr-odată distinct real de Tatăl tocmai prin acest act al naşterii sale din Fecioara care este de fapt o intrare icircn acţiune a energiei active a monadei η ενεργεια δραστικη

123 J Schwane op cit vol2 p217 n3

124 J Schwane op cit vol2 p227 n5

125 J Schwane op cit vol2 p221 n2

126 J Schwane op cit vol2 p224 n3

Marcel icircnsuşi spune următoarele bdquoDacă se consideră numai divinitatea Macircntuitorului Logosul ar părea să fie pe bună dreptate unul şi acelaşi lucru cu Dumnezeu icircnsuşi dar dacă Macircntuitorul este cercetat sbquodupă truprsquo divinitatea apare ca extinsă ( ieşită din ea icircnsăşi icircnstrăinată de ea icircnsăşi nn ) prin propria ei activitate ενεργεια η θεοτης μονη πλαθυνεσται δοκειrdquo 127 Conceptul de πλατυσμος sau dilatare căci acesta este adevăratul său sens sugerează că icircn actul icircntrupării monada superconcentrată asemenea unui punct pitagoreic pacircnă atunci şi de aceea icircncă nediferenţiată intră icircntr-o primă fază de dilatare aşa cum logosul stoic iniţial aflat icircntr-o stare aproape incorporală capătă prin transformare un corp tot mai palpabil tot mai dens Icircntruparea la Marcel de Ancyra ca şi-n concepţia lui Sabeliu este o primă corporeificare a esenţei divine a logosului de pacircnă atunci A doua dilatare sau extensie a monadei este purcederea Duhului Sfacircnt Avacircnd icircn substratul consideraţiilor sale hristologice tot timpul metafizica stoică a logosului care se dilată corporeificacircndu-se dar care revine după o vreme la starea sa iniţială absorbind icircn sine tot ceea ce a generat pacircnă atunci Marcel ajunge să afirme starea de icircntrupare de corporeificare a esenţei divine va lua sfacircrşit cacircndva şi Fiului icirci va lua din locul Logosul neicircntrupat şi pur spiritual De fapt el spune doar că icircmpărăţia Fiului va lua sfacircrşit odată cu judecata finală şi sfacircrşitul timpurilor128

Marcel nu accepta ideea că odată asumată natura umană a Logosului va rămacircne unită pentru eternitate cu el Icircn sine icircnsuşi zicea el trupul carnea nu poate conveni lui Dumnezeu chiar transfigurat prin icircnviere chiar devenit incoruptibil nemuritor trupul nu este mai demn de Dumnezeul cel care este mai presus chiar de imortalitate Se poate crede aşadar presupune Marcel că după parusie Logosul se va despuia de propria-i umanitate şi va reintra icircn Dumnezeu revenind la starea icircn care se afla anterior creaţiei aşa cum sugerează textul din I Corinteni XV28 Ce se va icircntacircmpla cu această umanitate Noi nu ştim deoarece Scriptura nu o spune129

127 Marcel Fragmentul 71 la J Tixeront op cit vol2 p39-40 n1 J Schwane op cit vol2 p226 n2 vezi şi nota 1 de la pagina 227

128 J Schwane op cit vol2 p211 n1 p228 n2 final

129 Marcel Fragmentele 117-121 la J Tixeront op cit vol2 p40 n6 J Schwane op cit vol2 p228 n2

2 Fotin al Sirmiului

Cel mai cunoscut discipol al lui Marcel de Ancyra a fost Fotin devenit episcop de Sirmium Ca şi icircnvăţătorul său Fotin distingea icircntre Logosul etern şi Fiul icircntrupat Cu privire la Logos etern el icirci nega orice existenţă particulară icircn esenţa divină distinctă de Tatăl Dumnezeu este un singur ipostas dar el are icircn sine propria-i raţiune el este λογοπατωρ130 Atacircta vreme cacirct nu este activ Logosul este unul interior ενδιαθετος cacircnd intră icircn stare de act el devine προφορικος şi această manifestare icircn afară constituie prima dilatare πλατυσμος prima extensie icircn Dumnezeu Purcederea Duhului Sfacircnt este a doua131 Cu privire la Iisus Hristos Fotin a mers fidel pe urmele mentorului său atacircta doar că a fost mult mai direct icircn afirmaţii de cacirct predecesorul său Căutacircnd să explice cum a devenit Logosul Fiu prin actul icircntrupării Fotin a afirmat direct transformarea naturii sale divine icircn natura umană a Fiului icircntrupat Acest lucru este atestat direct de Sf Epifanie care reproduce concepţia lui Fotin sub expresia Logosul s-a prefăcut icircn trup εις σαρκα μεταβεβλημενον132 Aluzia la expresia ioaneică και ο σαρξ εγενετο din prologul evangheliei a patra este evidentă Atacirct Tixeront cacirct şi Schwane cred la unison că Sf Epifanie se icircnşeală interpretacircnd astfel concepţia lui Fotin care icircn opinia lor ar fi mai degrabă adopţian icircn hristologie133 Icircntr-adevăr Fotin distingea icircn mod net icircntre Logosul etern şi Fiul icircntrupat afirmacircnd că Fiul n-a existat anterior naşterii sale din Fecioara Sinodul de la Sirmium atestă această doctrină a sa şi o condamnă icircn anatematisma a cincea unde spune bdquoDacă cineva zice că Fiul a existat fără icircndoială icircnainte de Maria dar

130 J Schwane op cit vol2 p229 J Tixeront op cit vol2 p41 n6

131 J Tixeront op cit vol2 p41 n7

132 Epifanie de Salamina Haer LXXI 3 la J Tixeront op cit vol2 p41 n8

133 J Tixeront op cit vol2 p41 n8 J Schwane op cit vol2 p230 n3

numai icircn preştiinţa lui Dumnezeu şi că el n-a fost născut de Dumnezeu icircnaintea tuturor timpurilor că n-a existat icircn Dumnezeu şi că nimic n-a fost creat prin el să fie anatema rdquo Iar anatematisma a noua este şi mai categorică bdquoDacă cineva zice că fiul Mariei nu este decacirct un om să fie anatema rdquo134

La prima vedere aceste anateme par a sugera caracterul adopţian al hristologiei lui Fotin Este icircnsă doar o aparenţă căci afirmaţia că Iisus Hristos sau bdquoFiul Mariei - cum se exprima el potrivit sinodului - este doar un simplu omrdquo se icircnţelege prin prisma distincţiei dintre Logosul etern şi Fiul icircntrupat Or Fiul nu este altceva decacirct Logosul devenit trup sau carne prin transformare cum spune Sf Epifanie sau mai exact prin extensia sau dilatarea substanţei divine Ca şi Marcel Fotin de Sirmiu este marcat şi el de metafizica stoică a logosului care se dilată şi se contractă succesiv şi sinodul confirmă acest lucru prin anatematismele a şasea şi a şaptea bdquoDacă cineva zice că substanţa lui Dumnezeu este susceptibilă de dilatare şi de contracţie să fie anatemardquo bdquoDacă cineva zice că substanţa dilatată a lui Dumnezeu l-a format pe Fiul sau numeşte Fiu dilatarea acestei substanţe să fie anatema rdquo 135 Aşadar Fotin credea ca şi Marcel icircnvăţătorul său că Logosul a devenit Fiu prin dilatarea substanţei sale divine Această interpretare este confirmată şi de Marius Mercator care-l acuză la un moment dat pe Fotin că ar nega faptul că Macircntuitorul s-a născut din Fecioara136 Acuzaţia capătă sens dacă Fotin nega naşterea Macircntuitorului din Fecioara ca Logos deci icircn calitatea sa de Dumenzeu icircncă neicircntrupat nediferenţiat de Tatăl Or acest lucru icircl va face şi Nestorie care icircn a patra sa cuvacircntare către Marius Mercator va folosi şi el conceptul de λογοπατωρ Al treilea argument icircn favoarea acestei interpretări şi care fixează definitiv hristologia lui Fotin ca una de esenţă modalistă este anatema a douăsprezecea a sinodului semiarian de la Sirmium din 351 care-i condamnă direct concepţia icircn termenii următori bdquoDacă cineva auzind cuvintele sbquoŞi Cuvacircntul s-a făcut truprsquo crede că Logosul s-a transformat icircn trup ( icircn carne ) sau că luacircnd trup a suferit vreo schimbare să fie anatema rdquo 137

134 J Schwane op cit vol2 p231-232

135 J Schwane op cit vol2 p231-232

136 J Schwane op cit vol2 p230 n2

137 J Schwane op cit vo2 p230 n4

3 Anatemele sinodului semiarian de la Sirmium (351-352)

Pentru o mai bună icircnţelegere a hristologiei celor doi modalişti iată anatemele rostite icircmpotriva lor icircn special a lui Fotin de Sirmiu de către sinodul semiarian de la Sirmiu din 351-352 anatemele suprimate exprimă viziunea subordinaţiană a participanţilor şi sunt fără interes aici Voi păstra numerotarea originală bdquo2 Dacă cineva numeşte pe tatăl şi pe Fiul doi Dumnezei (nenăscuţi nn) să fie anatema 3 Dacă cineva spune că Hristos este Dumnezeu şi Fiul lui Dumnezeu icircnaintea tuturor timpurilor fără să admită că el (Fiul icircntr-o ipostază personală distinctă nn) l-a ajutat pe Tatăl la crearea tuturor lucrurilor să fie anatema 4 Dacă cineva icircndrăzneşte să spună că Cel Nenăscut sau o parte din El s-a născut din Maria să fie anatema 5 Dacă cineva zice că Fiul lui Dumnezeu a existat fără icircndoială icircnainte de Maria dar numai icircn preştiinţa lui Dumnezeu şi că el nu era icircn Dumnezeu născut din Tatăl icircnaintea tuturor veacurilor şi că prin el au fost făcute toate lucrurile să fie anatema 6 Dacă cineva spune că substanţa lui Dumnezeu este supusă dilatării sau contracţiei să fie anatema 7 Dacă cineva zice că substanţa lui Dumnezeu dilatacircndu-se l-a format pe Fiul sau numeşte Fiu extensia substanţei lui Dumnezeu să fie anatema 8 Dacă cineva numeşte pe Fiul lui Dumnezeu Logos gacircndit sau chiar pronunţat să fie anatema 9 Dacă cineva zice că Fiul Mariei nu este decacirct un om să fie anatema 10 Dacă cineva numindu-l pe Dumnezeu Dumnezeu-omul născut din Maria icircnţelege prin aceasta pe Cel Nenăscut să fie anatema 11 Dacă cineva icircnţelege icircn maniera iudeilor (aceste cuvinte ale lui Isaia XLIV 6) lsquoEu sunt primul şi ultimul şi icircn afară de mine nu există alt Dumnezeursquo cuvinte care au fost zise pentru a exclude idolii şi falşii zei şi le icircnţelege prin excluderea celui ce s-a născut din Dumnezeu Fiul cel unic de dinaintea tuturor veacurilor să fie anatema 12 Dacă cineva căutacircnd să icircnţeleagă aceste cuvinte lsquoCuvacircntul s-a făcut truprsquo crede că Logosul s-a prefăcut icircn carne sau catilde luacircnd trup el a suferit o schimbare să fie anatema 13 Dacă cineva căutacircnd să icircnţeleagă aceste cuvinte lsquoFiul unic al lui Dumnezeu a fost crucificatrsquo crede că divinitatea sa a suferit o tulburare din cauza suferinţei a schimbării a micşorării sau a aneantizării să fie anatema 14 Dacă cineva zice că aceste cuvinte lsquoSă facem omrsquo n-au fost spuse Fiului de către Tatăl ci că Tatăl şi le-ar fi spus lui icircnsuşi (adică le-ar fi spus Logosului existacircnd icircn el icircn manieră impersonală) să fie anatema 15 Dacă cineva spune că nu Fiul ar fi apărut lui Avraam ci Dumnezeul Cel Nenăscut sau o parte din acest Dumnezeu să fie anatema 16 Dacă cineva zice că Fiul lui Dumnezeu n-a luptat ca un om cu Iacov ci că Dumnezeu Cel Nenăscut sau o parte din acest Dumnezeu este cel care a luptat să fie anatema 17 Dacă cineva nu icircnţelege despre Tatăl şi despre Fiul (aceste cuvinte ale lui Moise Geneză XIX 24) lsquoDomnul a făcut să plouă cu foc de la Domnulrsquo ci spune că

Tatăl a făcut să plouă de la el icircnsuşi să fie anatema Căci Domnul adică Fiul este cel care a făcut să plouă de la Domnul adică de la Tatăl Anatema 19 Dacă cineva numeşte pe Tatăl pe Fiul şi pe Sfacircntul Duh o singură persoană să fie anatema 26 Dacă cineva spune că Fiul n-a fost născut şi că el nu-şi are principiul icircn altul (decacirct el) admiţacircnd astfel două fiinţe nenăscute şi fără principiu şi icircn consecinţă doi dumnezei să fie anatema căci capul şi principiul a toate este Fiul iar Dumnezeu la racircndul său este capul şi principiul lui Hristos Icircn acest fel vom readuce toate cu evlavie prin Fiul la principiul tuturor lucrurilor el icircnşişi fără principiu 27 Pentru a da odată pentru totdeauna un icircnţeles adevărat icircnvăţăturii creştine adăugăm Dacă cineva nu-l mărturiseşte pe Hristos Dumnezeu şi Fiul lui Dumnezeu existacircnd icircnaintea tuturor veacurilor icircmpreună lucrător cu Tatăl la crearea tuturor lucrurilor ci spune că el nu a fost numit Hristos şi Fiu decacirct după ce s-a născut din Maria şi că a avut chiar ca Dumnezeu un icircnceput să fie anatema 138

138 J Hefele op cit p 853-861

altul a fost Iisus Hristos λλος γ ρ στιν ηεσο ς Χριστ ς κα λλος λ γοςἂ ά ἐ Ἰ ῦ ὸ ὶ ἂ ὁ ό Coboracircnd şi locuind icircn Omul Iisus Logosul nu şi-a schimbat ο σ α sa divină icircn trupulὐ ί uman al acestuia n-a icircnceput să fiinţeze icircntr-un trup ο σ α ο σιωμ νη ν σ ματι ὐ ί ὐ έ ἐ ώ 26

Din cele de mai sus se poate uşor observa că principala preocupare a lui Pavel a fost aceea de a evita corporeizarea icircntruparea propriu-zisă a Logosului ca să nu se poată spune că Iisus Hristos a fost cu adevărat Dumnezeu icircn esenţa sa ci doar un simplu om Acest lucru apare nu numai icircn expresia ο σ αὐ ί ο σιωμ νη ν σ ματι pe care el o evitaὐ έ ἐ ώ ci şi dintr-o observaţie a Sf Atanasie cu privire la termenul de μοο σιος El oferă la unὁ ύ moment dat o interpretare cu totul diferită de aceea a Sf Epifanie şi a Sf Hilarie cu privire la motivului pentru care sinodalii de la Antiohia din 268 au respins termenul de

μοο σιος Potrivit lui episcopii care l-au depus din treaptă pe Pavel icircnţelegeau termenulὁ ύ icircn cauză icircn sens corporal căci ereticul episcop ar fi recurs la următorul sofism dacă Hristos n-a fost prin origine şi prin natură un simplu om ψ λος νθρωποςί ἄ dacă elementul divin nu i-a fost adăugat ci el a fost Dumnezeu prin propria-i esenţă şi natură atunci el a fost de aceeaşi fiinţă cu Tatăl μοο σιος τ πατρ Dar spune Pavel atunciὁ ύ ῷ ί ar trebui să admitem trei esenţe (icircn Dumnezeu) una anterioară şi alte două purcezacircnd din aceasta adică Tatăl şi Fiul Pentru a tăia scurt acest sofism al ereticului episcopii au spus cu dreptate Fiul nu este μοο σιος cu Tatăl căci raportul Fiului cu Tatăl nu este aşa cumὁ ύ icircl explică Pavel 27 Diferenţa de interpretare dintre Atanasie pe de o parte şi Epifanie şi Hilarie pe de alta este doar aparentă Icircn realitate icircn timp ce icircn textele Sf Epifanie şi Hilarie ereticul episcop apare ca favorabil termenului icircn cauză folosindu-l chiar ca bază a argumentării sale icircn privinţa condiţiei eterne a Logosului divin icircn textul Sf Atanasie acelaşi Pavel icircl respinge dar nu cu privire la acelaşi Logos divin ci cum uşor se poate observa pe seama omului Iisus a lui Iisus cel istoric pentru a argumenta deosebirea de esenţă a acestuia icircn raport cu Logosul de fapt cu esenţa divină icircnsăşi Pavel respinge

μοο σιος pentru a-l putea menţine pe Iisus un simplu om ψ λος νθρωπος ὁ ύ ί ἄ

Cum sinodalii icircl presau cacirct se poate de firesc ca să recunoască dumnezeirea lui Iisus Hristos el a recurs la sofismul redat de Sf Atanasie dacă Iisus ca om este prin

25 Epifanie de Salamina Contra Appolinar II 1 la JTixeront Histoire des dogmes vol1 p464 n6

26 La JTixeront Histoire des dogmes vol1 p464 n7 8 9

27 La J Schwane Histoire des dogmes vol1 p206 n3

propria esenţă Dumnezeu atunci trebuie să admitem nu una ci trei esenţe icircn Dumnezeu una anterioară şi alte două purcezacircnd din aceasta adică esenţa Tatălui şi pe aceea a Fiului Este uşor de recunoscut sub masca acestui sofism al lui Pavel referinţa clară la modalismul sabelian potrivit căruia am avea icircn Dumnezeu mai icircntacirci monada eternă apoi manifestările ei temporale succesive sub chipurile Tatălui şi Fiului Sabeliu este aşadar cel vizat aici şi oferit de Pavel ca alternativă inacceptabilă la propria doctrină căci el este cel ce icircnvăţa existenţa icircn Dumnezeu a trei esenţe Situaţia era icircntr-adevăr dilematică pe de o parte Pavel uza de termenul μοο σιος pentru a defini statutul Logosului icircn raportὁ ύ cu Dumnezeu Tatăl dar consecinţa era aceea a confundării sale cu Tatăl pe de alta Pavel refuza folosirea aceluiaşi termen cu referire la Iisus cel istoric aşa cum vor fi vrut la un moment dat poate sinodalii argumentacircnd că a-l admite icircnsemna eşuarea icircn sabelianism Ambarasaţi peste măsură de aceste subtilităţi de dilema celor două utilizări egal de inacceptabile ale termenului icircn cauză sinodalii au tăiat pur şi simplu nodul gordian renunţacircnd cu totul la el Şi iată astfel o interpretare care nu vine decacirct să completeze explicaţie Sf Epifanie şi a Sf Hilarie cu privire la motivul pentru care sinodul de la Antiohia icircmpotriva lui Pavel de Samosata a condamnat termenul de

μοο σιος ὁ ύ

Iisus este astfel după ereticul episcop al Samosatei un simplu om Cu toate acestea explică el Iisus a fost o persoană unică fără egal Uns de către Duhul Sfacircnt la botez el a atins perfecţiunea morală Iubirea sa pentru Dumnezeu a fost fără greşeală iar voinţa sa absolut impecabilă cu totul superioară voinţei sale naturale Ca recompensă pentru această vieţuire dreaptă Dumnezeu i-a conferit puterea de a face minuni Iisus triumfă asupra păcatului nu numai icircn el icircnsuşi ci şi icircn noi căci el ne răscumpără ne salvează şi icircn acelaşi timp uneşte indisolubil cu Dumnezeu puritatea vieţii lui ca şi suferinţele pe care le-a icircndurat i-au conferit dreptul de a purta un nume mai presus de orice alt nume Icircmbrăcat cu o asemenea demnitate divină i s-a dat astfel dreptul de a judeca vii şi morţii astfel icircncacirct noi icircl putem numi bdquoDumnezeu născut dintr-o fecioară Dumnezeu care s-a arătat din Nazaret θε ν κ τ ς παρθ νου θε ν κ Ναζαρ τὸ ἐ ῆ έ ὸ ἐ ὲ

φθ νταrdquo ὀ έ 28 Separacircndu-l cu totul pe Iisus cel istoric de Dumnezeu Logosul şi consideracircndu-l un simplu om ψ λος νθρωπος Pavel icircl separa totuşi şi de ceilalţiί ἄ oameni căci el vorbea de o diferenţă de constituţie icircntre Iisus şi noi Iisus a fost zicea el o fiinţă unică fără pereche 29 Astfel deşi Iisus n-a fost decacirct un simplu om unirea sa cu

28 La JTixeront Histoire des dogmes vol1 p464 n11 12 p465 n1 2

29 La JTixeront Histoire des dogmes vol1 p464 n11

Icircnţelepciunea divină cu Logosul lui Dumnezeu Tatăl a fost atacirct de stracircnsă icircncacirct această unire συν λευσις i-a conferit o organizare diferită de aceea a noastră τερ αν τ νέ ἑ ί ὴ κατασκευ ν τ ς μετ ρας ὴ ῆ ἡ έ 30 Iisus n-a fost astfel un Dumnezeu prin propria-i natură ci doar un Dumnezeu printr-o adopţie a sa de către Dumnezeu Tatăl printr-o icircnălţare a sa prin propria-i virtute De aici caracterizarea hristologiei sale de către Harnack ca adopţiană

Comentacircnd această doctrină ciudată a efectului unirii Logosului cu natura umană a lui Iisus G Bardy icircşi exprimă completa nedumerire cu privire la sensul ei căci spune bdquoAcesta este unul dintre punctele cele mai obscure dar icircn acelaşi timp dintre cele mai atestate ale doctrinei samosateene S-ar părea că Pavel este sfacircşiat icircntre dorinţa de a salva anumite idei tradiţionale şi aceea de a menţine unitatea sistemului său Iisus este superior celorlalţi oameni nici patriarhii nici profeţii nici Moise icircnsuşi nu l-au egalat pe Macircntuitorul Totuşi oricacirct de diferit a putut fi el faţă de toţi ceilalţi Iisus rămacircne un om căci doar un simplu atribut divin Icircnţelepciunea este cel ce a locuit icircn el şi l-a umplut de virtute Icircnţelepciunea nu s-a unit astfel cu el decacirct printr-o unire pur morală el (Iisus) n-a fost decacirct casa icircn care aceasta a locuit sau doar un veşmacircnt pe care aceasta l-a icircmbrăcat Icircn nici un moment nu se poate vorbi de o unitate icircn Hristos icircn care Icircnţelepciunea şi-a făcut casă Totul este departe de a fi clar icircn acest rezumat pe care noi am icircncercat să-l prezentăm cu privire la icircnvăţătura paveliană spune Bardyrdquo 31 Patrologul catolic a pierdut icircnsă din vedere ceea ce el icircnsuşi a semnalat icircntr-un alt articol cu privire la Taţian Asirianul Pentru Taţian Logosul este tot atacirct de impersonal şi de indisolubil icircn raport cu Tatăl pe cacirct este el la Pavel de Samosata Taţian reuşeşte icircnsă să explice influenţa acestui Logos asupra oamenilor nu ca pe o corporeificare a sa şi astfel ca pe o desprindere a sa de Tatăl ca pe o individualizare a sa icircn raport cu Dumnezeu Tatăl ci ca pe o acţiune de organizare a materiei confuze din fiinţa ascultătorilor săi sau a celor icircn care locuieşte 32 Este evident o acţiune a unei puteri impersonale de organizare a materiei confuze din

30 Cf Leonţiu de Bizanţ Contra Nestor Et Eutych III PG LXXXVI 1393 la G Bardy Paul de Samosate DTC volXII A col50

31 G Bardy Paul de Samosate DTC vol XII A col50-51

32 Taţian Asirianul Orat 5 PG VI 816-817 la G Bardy Monarchianisme DTC vol X B col2194

omul Iisus rezultatul fiind că icircn baza acestei simple organizări raţionale a propriei fiinţe umane Iisus este cu totul superior celorlalţi oameni Astfel prezenţa Logosului icircn omul Iisus n-a fost una icircn persoană ci una organizatorică de refacere a caracterului raţional icircntr-o natură răvăşită de păcat şi devenită tocmai pentru aceea iraţională Acesta este icircnsă o acţiune din afară ξωθεν a Logosului asupra lui Iisus nu una din interiorul fiinţei şiἒ persoanei acestuia

Am detaliat pacircnă aici hristologia paveliană propriu-zisă adică teoria despre adevărata natură a lui Iisus şi a unirii sale cu Logosul divin Care este icircnsă soteriologia care va fi putut decurge din hristologia lui Pavel de Samosata sau măcar dintr-o asemenea hristologie adopţiană Răspunsul la o asemenea icircntrebare nu este cu totul ipotetic deşi lipsesc cu desăvacircrşire informaţiile cu privire la un asemenea subiect Să aşezăm premizele Hristologia sa adopţiană s-a constituit pe confuzia monarhiană a Logosului cu Dumnezeu Tatăl Considerat a fi icircnsăşi esenţa divină a Tatălui Logosul astfel icircnţeles nu a mai putut fundamenta dogma icircntrupării din cauza incompatibilităţii absolute dintre condiţia sa de spirit pur absolut divin pe de o parte şi aceea pur trupească carnală chiar a omului Iisus stabilind statutul Logosului prin prisma distincţiei dintre duh şi carne dintre spirit şi trup Pavel a ajuns inevitabil să afirme caracterul pur uman al lui Iisus şi unirea sa cu totul exterioară doar morală cu Logosul Dar aceeaşi grilă de interpretare aceeaşi antiteză fundamentală dintre spirit şi trup a fost folosită la un moment dat icircn Occident la Roma de către papa Calist şi icircn Africa de către Praxeas Utilizacircnd amacircndoi icircn hristologia lor monarhiană această antiteză au ajuns amacircndoi la ceea ce Tertulian a numit patricompasianism Concepacircndu-l icircn icircntregime ca spirit cei doi n-au mai putut susţine că Tatăl este cel care a suferit pe cruce ci omul Iisus Patricompasianismul afirmă icircn fond că cel care a suferit a fost doar omul Iisus nu Tatăl cu Dumnezeirea sa Tatăl icircnsă a com-pătimit Patripasianismul a fost icircn realitate o hristologie adopţiană avant la lettre

Icircn acest context com-pătimirea poate fi considerată ca esenţa soteriologiei adopţiene Aşa cum Logosul doar a icircmpreună-locuit a con-locuit icircn şi cu Iisus tot astfel se poate spune că pe cruce a com-pătimit cu Iisus Patima ca şi naşterea Pavel nu le-a atribuit Logosului ci omului Iisus icircn baza unirii sale morale cu Logosul el va fi putut spune icircnsă că şi Logosul a participat la patima sa deşi cu totul exterior icircn sensul unei pătimiri morale a unei com-pătimiri de fapt Pătimirea lui Iisus a fost de altfel considerată de Pavel ca exprese a prezenţei organizatoare a Logosului icircn trupul său uman ca o durere cu totul meritoasă căci ea n-a fost altceva decacirct o părăsire a iraţionalului introdus icircn firea lui Iisus de păcatul general uman Macircntuirea n-a putut fi icircn acest context pentru Pavel de Samosata decacirct o revenire progresivă a trupului uman a omului pur şi simplu la raţionalitatea Logosului icircnsuşi Numai icircn acest sens a putut el califica pe Iisus ca θε ν κ τ ς παρθ νου θε ν κ Ναζαρ τ φθ ντα Dacă ar fi să căutăm cu orice preţὸ ἐ ῆ έ ὸ ἐ ὲ ὀ έ un termen care să definească hristologia lui Pavel prin imitarea mecanică a

patripasianismului lui Praxeas şi al lui Calist ar trebui să-l găsim icircn acela de logocompasianism Şi nu este cacirctuşi de puţin icircntacircmplător că patricompasianismul lui Praxeas a apărut sub presiunea confruntării acestuia cu montanismul african Dacă icircn Africa montanismul a putut fi atacirct de presant icircncacirct să-l determine pe Praxeas la adoptarea acestei hristologii adorţiene avant la lettre cu cacirct mai presantă trebuie să fi fost aceeaşi erezie icircn Asia adică exact icircn teritoriile ei de origine Pe de altă parte dacă ne gacircndim că Pavel de Samosata nu făcea nici o diiferenţă icircntre Logos şi Tatăl adopţianismul său ar putea fi numit tot patricompasianism ca şi acela al lui Praxeas şi Calist icircn sensul că prin Logosul său impersonal Tatăl a com-pătimit icircn omul Iisus de fapt alături de omul Iisus

Am arătat icircn acest capitol apari ia unei gnoze profund diferite de a aceeaț generată icircn mediile siriene i samarinene Mediul alexandrin icircn care a apărut ea spreș deosebire de mediile de gacircndire samaro-siriene caută sinteza icircntre gacircndirea greacă i ceaș orientală pe toate fronturile Acestei tendin e i s-a supus i ceea ce numim bdquognozaț ș alexandrinărdquo i evident reprezentantul ei cel mai de seamă Valentin Sinteza vizată aiciș de gnoză este aceea dintre lumea pur spirituală a Primului Principiu pe de o parte iș lumea sublunară materială pe de alta Valentin reu e te să ispitească min ile curioase aleș ș ț vremii sale cu tabloul unei lumi intermediare formată din numero ii eoni ai pleromei saleș care nu sunt nici cu totul divini ca principiul lor originar dar nici supu i scăderilorș materiei ca fiin ele lumii noastre Viziunea sa metafizică este aceea a unei scări careț coboară din vacircrful existen ei supreme unde se află Dumnezeul său transcendent pacircnă laț nivelul de jos al lumii materiale pe tot acest traseu el icircn iră nenumăra i eoni care derivăș ț din principiul suprem i apoi unii din al ii dar mereu inferiori originii lor icircn ceea ceș ț prive te propria substan ă Valentin este cel care introduce icircn gacircndirea cre tină concepteș ț ș fundamentale ca cele de ipostas de procesiune etc dar care icircn acela i timp lansează iș ș ideea că anterior na terii primului eon Primul Principiu era cu totul singur că neavacircndș icircncă un fiu nu era icircncă tată Este afirma ia care i-a permis să argumenteze inferioritateaț succesivă a eonilor pleromei sale Principala ideea care se află icircn substratul metafizicii sale este aceea că eonii sunt ulteriori procesiunilor lor de origine ceea ce-i face inferiori i total diferi i icircn raport cu originea din care au ie itș ț ș

Icircn fa a acestei viziuni seducătoare ce pare a fi cucerit la un moment datț majoritatea spiritelor cultivate ale imperiului roman Biserica a trebuit să reac ionezeț apăracircnd consubstan ialitatea Fiului cu Dumnezeu Tatăl i a Duhului Sfacircnt cu Tatăl i cuț ș ș Fiul Din nefericire clerul roman pe teritoriul căruia s-a declan at această bătălie cuș gnoza valentiniană nu era pregătit să icircn eleagă subtilită ile metafizice ale problemei Esteț ț motivul fundamental ce pare a fi favorizat apari ia tot la Roma a sabelianismuluiț Sabeliu de Cyrene minte genială icircn materie de teologie este cel care a lansat pentru prima dată icircmpotriva gnozei faimoasa teorie a rela iilor prin celebrul său concept deț

οπ τωρ Sugeracircnd că Fiul preexistă ca poten ă icircn monada divină anterior originii saleὑ ά ț

adică anterior na terii sale din Fecioara Sabeliu a reu it să argumenteze icircmpotriva gnozeiș ș identitatea reală a ipostaselor icircn planul iconomiei Promovacircndu- i conceptul său deș

οπ τωρ gacircnditorul din Cyrene pare să fi reu it icircntr-adevăr să dea o puternică loviturăὑ ά ș conceptuală gnozei lui Valentin Din nefericire icircnsă consecin ele icircn domeniul icircnvă ăturiiț ț tradi ionale despre Sf Treime erau catastrofale Icircn baza acelui faimos οπ τωρț ὑ ά procesiunile divine promovau icircn planul iconomiei o diferen iere total inconsistentă aț persoanelor treimice unele de altele ba chiar o existen ă a lor cu totul efemerăț temporară inacircnd numai de istoria macircntuirii iar nu de condi ia lor intrinsecă ț ț

16 ADRIAN NICULCEA

CAPITOLUL II

ARIANISMUL GREC I RĂSPUNSUL LUI MARCELȘ AL ANCYREI FOTIN DE SIRMIU

A SUBORDINA IANISMUL ARIANȚ

1 Arie din Alexandria

Istoricii dogmelor l-au prezentat din totdeauna pe Arie ca pe un eretic antitrinitar şi au icircncadrat concepţia lui la categoria abaterilor de la dreapta credinţă icircn ceea ce priveşte dogma trinitară Consideraţiile sale despre statutul inferior al Logosului icircn raport cu Dumnezeu Tatăl sunt menite să fundamenteze teoria sa despre Logos ca punte de legătură icircntre Dumnezeu Tatăl şi lumea noastră materială Principala preocupare a lui Arie a fost astfel aceea de a contura asemenea gnosticilor statutul unei fiinţe intermediare capabilă să explice creaţia şi chiar răscumpărarea icircn condiţiile icircn care unui Dumnezeu cu totul transcendent şi incompatibil cu lumea acest lucru icirci era imposibil Astfel esenţialul doctrinei lui Arie este nu Logosul ca persoană inferioară Tatălui ci Logosul ca fiinţă intermediară icircntre Dumnezeu şi om capabilă să realizeze opera de creaţie a lumii icircn locul lui Dumnezeu dar şi opera de răscumpărare a umanităţii din starea ei de cădere

Ceea ce l-a preocupat pe Arie chiar şi atunci cacircnd aborda problema Duhului Sfacircnt a fost deci acest statut cu totul special al Logosului de punte icircntre Dumnezeu Tatăl şi lumea noastră materială bdquo(Arie) spune Schwane n-a ajuns să nege de la icircnceput divinitatea lui Iisus Hristos ca să ajungă la un astfel de rezultat el a trebuit să facă un lung ocol Ca cei mai mulţi antitrinitari el puse pe primul plan doctrina despre unitatea lui Dumnezeu şi susţinu că ea este incompatibilă cu pluralitatea persoanelor divine icircn special cu aceea a unui Fiu consubstanţial cu Tatăl Ajuns la un asemenea monoteism el nu pretinse cum făceau sabelienii că Dumnezeul unic s-a icircntrupat sau că s-a revelat sub diferite forme icircn lumea finită o astfel de doctrină i se părea nedemnă de Dumnezeu El invocă doctrina lui Platon şi a lui Filon conform căreia fiinţa divină absolută τὸ νὄ nu putea intra icircn nici un raport cu

ISTORIA SISTEMATICĂ A DOGMEI TRINITARE 17

lumea finită deoarece era mult prea sublimă pentru a se revela sub o formă umană Astfel pentru a nu cădea pe de o parte icircn diteism sau icircn politeism iar pe de alta icircn sabelianism nu-i rămacircnea decacirct să imagineze o fiinţă supremă intermediară care să-şi pună icircn aplicare planurile icircn lumea finită şi să icircmplinească opera de creaţie şi răscumpărarerdquo 33

Icircntr-adevăr un fragment din principala sa operă Thalia pune icircn evidenţă această preocupare icircn termenii următori bdquoDumnezeu zice Arie nu a fost icircntotdeauna Tată a existat un timp deci cacircnd el nu era icircncă Tată El a devenit Tată abia ulterior Fiul n-a existat din totdeauna Toate lucrurile au fost create din neant deci toate lucrurile sunt creaturi şi opere Cuvacircntul lui Dumnezeu a fost şi el creat din neant astfel a fost un timp cacircnd el nu era El nu exista deci icircnainte de a fi fost născut ci a icircnceput (să existe) ca fiinţă creată Iniţial Dumnezeu era singur Cuvacircntul şi icircnţelepciunea icircncă nu existau Prin urmare cacircnd Dumnezeu a vrut să ne creeze el a făcut mai icircntacirci o fiinţă şi a numit-o Cuvacircnt Icircnţelepciune şi Fiu pentru a ne crea prin elhelliprdquo 34 Acelaşi lucru icircl găsim afirmat şi-ntr-o scrisoare a lui Alexandru patriarhul Alexandriei către episcopii orientali pe care icirci avertizează că după Arie Fiul nu există prin sine icircnsuşi ca un Dumnezeu adevărat asemenea Tatălui ci bdquoel a fost creat pentru noi pentru ca apoi Dumnezeu să ne creeze pe noi prin el ca printr-un instrument el n-ar fi existat dacă Dumnezeu n-ar fi vrut să ne creezerdquo 35 De ce a recurs Dumnezeu la serviciile unei fiinţe intermediare pentru a-şi realiza obiectivele De ce a creat el lumea prin intermediul Logosului Sofistul Asterie partizan al lui Arie explică motivul spunacircnd că lumea n-ar fi putut suporta greutatea unei acţiuni directe a lui Dumnezeu μὴ

δύνατοἐ τὰ λοιπὰ κτίσματα τ ςῆ κράτουἀ χειρ ςὸ τοῦ γεννήτουἀ ργας ανἐ ἰ βαστ ξαιἀ 36

O fiinţă cu adevărat intermediară icircntre Dumnezeu şi lume trebuie să aibă cacircte ceva din ambele extreme dar deopotrivă să se şi deosebească de ele Cu alte cuvinte Logosul trebuie să fie distinct de creaţie adică superior ei căci altfel n-ar putea s-o ridice din condiţia sa căzută dar el trebuie să fie distinct şi icircn raport cu Dumnezeu căci altfel nu s-ar putea apropia de lume Aceste consideraţii de natură platonico-filoniană şi de inspiraţie lucianistă l-au determinat pe Arie să-şi icircnceapă marea sa operă de contestare a doctrinei oficiale a

33 J Schwane op cit vol1 p207-208

34 Ortiz de Urbina Niceacutee et Constantinople Edition de lrsquoOrante Paris 1963 p19

35 Ortiz de Urbina op cit p251-252

36 Atanasie Contra arianos I 5 cf De dectretis 8 la J Tixeront op cit vol2 p25 n2 subsol

18 ADRIAN NICULCEAepiscopului său exact icircn acel punct icircn care el credea că acesta pune icircn pericol caracterul de mijlocitor al Logosului raportul Logosului cu Dumnezeu Tatăl Natura controverselor icircn care el s-a angajat l-au obligat astfel să-şi concentreze argumentarea aproape exclusiv asupra acestui aspect al naturii Logosului Iată icircn continuare principalele fragmente din Thalia icircn care el fixează raportul Logosului mai icircntacirci cu Dumnezeu Tatăl bdquoDumnezeu nu a fost din totdeauna Tată a existat deci un timp icircn care el icircncă nu era Tată abia ulterior a devenit el Tată Fiul deci n-a existat din totdeauna căci toate lucrurile (inclusiv Fiul) au fost create din neant toate lucrurile nu sunt decacirct creaturi şi opere Astfel Logosul lui Dumnezeu a fost şi el creat din neant a fost deci un timp icircn care el icircncă nu era el nu exista icircnainte de a fi fost creat Aşadar şi el a icircnceput prin a fi creat căci iniţial Dumnezeu era singur Logosul şi Icircnţelepciunea nu existau icircncă Or cacircnd Dumnezeu a vrut să ne creeze el a creat mai icircntacirci o fiinţă şi a numit-o Logos Icircnţelepciune şi Fiu pentru a ne crea prin elhelliprdquo bdquoTatăl este invizibil Fiului Astfel Logosul (Fiul) nu-l poate vedea şi nici cunoaşte icircn mod perfect şi exact pe Tatăl său Ceea ce el cunoaşte şi vede cunoaşte şi vede după propria sa măsură aşa cum noi icircnşine cunoaştem după propria noastră putere Dar Fiul nu cunoaşte icircn mod exact nu numai pe Tatăl lipsindu-i icircnţelegerea pentru asemenea măsură dar el nu-şi cunoaşte nici propria esenţăhelliprdquo

Iată acum i cacircteva texte cu referire directă la Fiul bdquoNu există deci douăș Icircnţelepciuni există numai una care este proprie lui Dumnezeu şi coexistă cu el Prin această Icircnţelepciune a fost creat Fiul şi numai icircn măsura icircn care participă la ea este el numit Icircnţelepciune şi Logos Căci Icircnţelepciunea (adică Fiul) a venit la existenţă abia prin Icircnţelepciunea (lui Dumnezeu) adică mulţumită Dumnezeului Icircnţelepciunii Icircn mod similar există icircn Dumnezeu un alt Logos alături de Fiul şi numai icircn măsura icircn care acesta participă la acest Logos el Fiul este numit Logos şi Fiu prin harhelliprdquo bdquoExistă puteri diferite una este proprie lui Dumnezeu şi eternă prin icircnsăşi natura ei Hristos nu este icircnsă adevărata putere a lui Dumnezeu ci numai una din cele care se numesc puteri ca lăcusta sau omida (icircn sensul de pedepse trimise de Dumnezeu peste lume nn) Totuşi el nu este numit doar o simplă putere (asemenea acelora nn) ci mare putere Există deci multe alte puteri asemenea Fiului (deşi nu egale lui nn) şi pe care David le numeşte astfel atunci cacircnd zice icircn psalmi (XXIV10) Dumnezeul puterilorhelliprdquo bdquoPrin natura sa Logosul este ca noi toţi adică supus schimbării dar liber icircn sine icircnsuşi icircn măsura icircn care el vrea poate rămacircne bun Dacă ar vrea el s-ar putea schimba (icircn rău nn) ca şi noi deoarece prin icircnsăşi natura sa el este schimbător τρεπτός Iată pentru ce Dumnezeu anticipacircnd că el va fi bun i-a dăruit de mai icircnainte această slavă pe care ca om a cucerit-o mai apoi prin propria-i virtute Aşadar tocmai pentru că Dumnezeu a cunoscut de mai icircnainte cele ce el avea să lucreze l-a făcut să se nască astfelhelliprdquo bdquoLogosul deci nu este cu adevărat Dumnezeu Deşi este numit Dumnezeu el nu este aşa ceva cu adevărat ci numai prin participarea sa la har ca toate celelalte el nu este Dumnezeu decacirct nominal După cum toate lucrurile sunt prin esenţa lor străine de Dumnezeu şi diferite de el tot astfel şi Logosul este absolut străin faţă de esenţa şi de ceea ce-i este propriu Tatălui λλότριοςἀ μ νὲ καὶ νόμοιοςἀ κατὰ πάντα τ ςῆ τοῦ πτρ ςὸ ο σίαςὐ καὶ διότητοςἰ el face parte din racircndul lucrărilor şi creaturilor el este una dintre elehelliprdquo

Icircn fine iată i un text icircn care apar indirect părerile lui Arie despre cea de a treiaș persoană a Sf Treimi bdquoDivizate prin natură cu totul icircndepărtate disjuncte străine şi fără nici o legătură icircntre ele sunt esenţele Tatălui Fiului şi Duhului Sfacircnt ei sunt cu totul

ISTORIA SISTEMATICĂ A DOGMEI TRINITARE 19

neasemănători icircn ceea ce priveşte esenţa şi slava (distanţa dintre ei icircntinzacircndu-se) la infinit Deci el (Logosul) nu are o esenţă şi o slavă asemănătoare ci diferă total atacirct de Tatăl (căruia icirci este inferior nn) cacirct şi de Duhul Sfacircnt (căruia icirci este superior nn)hellip Logosul icircn ceea ce-l priveşte este separat de Tatăl şi nu are absolut nimic comun cu elhelliprdquo 37

Expunerea ideilor lui Arie se opreşte de obicei la acest aspect al doctrinei sale despre raportul Logosului cu Dumnezeu Tatăl aspect cuprins icircn special icircn celebra sa lucrare Thalia Dar Arie nu vedea icircn persoana Logosului doar o fiinţă subordonată inferioară Dumnezeului suprem preocuparea sa ca şi la Filon era de a contura această persoană ca o adevărată fiinţă intermediară icircntre Dumnezeul suprem şi lumea materială absolut inferioară Acest al doilea aspect neglijat icircn mod curent sau pus foarte puţin icircn evidenţă apare icircntr-o scrisoare pe care Arie a adresat-o la un moment dat episcopului său icircntr-o icircncercare de a se icircmpăca cu el Iată principalele sale afirmaţii cuprinse icircn această scrisoare bdquoCredinţa pe care am primit-o de la strămoşii noştri şi pe care am icircnvăţat-o de la tine Prea Fericitule Părinte este aceasta noi cunoaştem un singur Dumnezeu nenăscut unul singur etern unul singur fără principiu singur adevărat nemuritor singur icircnţelept singur bun singur atotputernic unul singur judecător moderator şi guvernator al tuturor lucrurilor imuabil şi fără schimbare drept bun acelaşi Dumnezeu al Legii şi profeţilor dar şi al Noului Testament care a născut icircnaintea timpurilor pe Fiul său prin care el a făcut veacurile şi toate lucrurile (sn)rdquo bdquo(Cunoaştem de asemenea şi pe Fiul) născut nu icircn aparenţă ci cu adevărat subzistacircnd printr-un efect al voinţei lui Dumnezeu imuabil şi fără schimbare creatură perfectă a lui Dumnezeu κτίσμα τοῦ θεοῦ τελε ονῖ dar nu ca vreuna dintre creaturi produs dar nu ca vreunul dintre lucrurile produse produs nu cum afirmă Valentin ca şi cum ar fi o emanaţie din Tatăl produs nu cum a spus Maniheu ca şi cum ar fi o parte a fiinţei lui Dumnezeu produs nu cum a spus Sabeliu care diviza unitatea numindu-l pe Fiul Tată produs nu cum a spus Hieracas pentru care el este lumină din lumină sau ca o torţă divizată icircn două nu ca şi cum cel ce exista mai icircnainte ar fi devenit după aceea sau ar fi fost creat din nou icircn Fiul bdquoTu icircnsuţi Prea Fericitule Papă ai respins de multe ori chiar icircn mijlocul Bisericii şi al adunării pe toţi aceştia care afirmau astfel de lucruri Dar aşa cum am mai spus el a fost creat icircnainte de timpuri şi icircnaintea veacurilor şi a primit de la Tatăl viaţa şi existenţa şi splendorile slavei pe care Tatăl i le-a conferit (sn) Icircntr-adevăr dacircndu-i drept moştenire toate lucrurile Tatăl nu s-a privat pe el icircnsuşi de ceea ce-i este propriu anume de a fi fără principiu căci el este izvorul a toate Iată pentru ce există trei ipostase Tatăl Fiul şi Duhul Sfacircnt bdquoDumnezeu care cu adevărat este cauza tuturor celor ce există este absolut singur icircn a fi fără principiu Fiul născut icircn afara timpului de către Tatăl creat şi icircntemeiat icircnaintea veacurilor nu exista icircnainte de a fi născut ci născut icircn afară de timp icircnaintea tuturor lucrurilor singur el a fost creat (direct nn) de Tatăl El icircnsă nu este nici etern nici coetern şi nici nu participă la a fi nenăscut asemenea şi icircmpreună cu Tatăl El nu-şi are existenţa deodată cu Tatăl cum zic unii despre unul şi despre celălalt afirmacircnd două principii nenăscuterdquo 38

Cu o astfel de scrisoare mai ales cu afirmaţiile ultime despre statutul Logosului icircn

37 Ortiz de Urbina op cit pp254-255 CJ Hefele Histoire des concils Beuchesne Paris 1910 vol1 p376 n14 p377 n24

raport cu Dumnezeu Tatăl era firesc ca Arie să nu-şi atingă scopul Departe de a pacifica relaţiile sale cu patriarhul Alexandru el le-a icircnrăutăţit şi mai mult şi conflictul s-a acutizat conducacircnd la convocarea primului sinod ecumenic Ceea ce trebuie reţinut icircnsă din textul scrisorii este statutul superior pe care Arie icircl acordă Logosului icircn raport cu restul creaturii Logosul deşi creatură icircn substanţa sa nu este o creatură ca celelalte ci o creatură perfectă κτίσμα τοὔ θεοὔ τελε ονῖ 39 Dacă Dumnezeu ar fi vrut să creeze o altă făptură perfectă aceasta n-ar fi putut fi decacirct cel mult egală cu aceea a Logosului dar icircn nici un caz superioară 40 Doar el a fost creat direct de către Dumnezeu Tatăl toate celelalte creaturi au fost aduse la existenţă prin el adică depind nu direct de Dumnezeu ci de Logosul creatorul lor şi-i sunt astfel necesarmente inferioare Duhul icircnsuşi ca al treilea ipostas a fost creat prin el ca primă operă a sa şi de aceea icirci este inferior cu atacirct mai mult restul creaţiilor sale Toate au fost create icircn timp doar el Logosul a fost creat icircnaintea timpurilor deci direct de către Tatăl Toate sunt supuse schimbării datorită naturii lor create Logosul singur deşi creat este imuabil desigur nu ca Dumnezeu adică prin propria-i fiinţă ci datorită hotăracircrii voinţei sale neclintite Din acest motiv a meritat el bdquoviaţa şi existenţa şi splendorile slavei pe care Tatăl i le-a conferitrdquo adică statutul de primă creatură şi de instrument al creaţiei tuturor celorlalte Icircn aceste condiţii Logosul este icircntr-adevăr acea fiinţă intermediară icircntre Dumnezeul cel infinit diferit de lume şi lumea materială absolut inferioară prin icircnsăşi esenţa ei de creatură Fără să fie asemenea lui Dumnezeu Logosul este icircnsă diferit şi faţă de lumea materială Inferior lui Dumnezeu Logosul este totuşi superior icircntregii creaţii Avacircnd icircnsă cacircte ceva atacirct din Dumnezeu cacirct şi din lumea creată Logosul este cu adevărat acel mijlocitor capabil să explice actul creaţiei şi al revelării lui Dumnezeu icircn lume dar şi apropierea acesteia de Dumnezeu urcuşul ei spre cele superioare

Am studiat pacircnă aici relaţia Logosului cu Dumnezeu Tatăl Care este icircnsă relaţia sa cu Duhul Sfacircnt Arie menţionează icircntr-adevăr pe alocuri şi persoana Duhului Sfacircnt Consideraţiile sale relative la cea de a treia persoană a Sf Treimi sunt icircnsă cu totul obscure şi dispersate Cu privire la această problemă Tixeront face următoarea remarcă

38 Ortiz de Urbina op cit pp252-253 CJ Hefele op cit p357 n1

39 J Tixeront op cit vol2 p26 jos

40 Atanasie De synodis 46 la J Tixeront op cit vol2 p26 n1

bdquoAsupra Duhului Sfacircnt fragmentele lui Arie sunt foarte puţin explicite El admite ipostasul (Duhului) ca formacircnd alături de Tatăl şi de Fiul o treime Dar Duhul Sfacircnt este icircn viziunea sa infinit icircndepărtat separat de celelalte două persoane le este străin prin esenţă el nu posedă nici măcar aceeaşi slavă cu ele Arie făcea probabil din Duhul o creatură a Fiului Acest punct al doctrinei sale a rămas icircn umbră pacircnă icircn ziua icircn care a fost pus icircn lumină de erezia macedonianărdquo 41 Atunci cacircnd ajunge să se refere la cea de a treia persoană treimică Arie o face icircn intenţia de a arăta că Logosul este diferit atacirct faţă de Tatăl cacirct şi de faţă de Duhul ca icircn următorul fragment bdquoDivizate prin natură cu totul icircndepărtate disjuncte străine şi fără nici o legătură icircntre ele sunt esenţele Tatălui Fiului şi Duhului Sfacircnt zice el ei sunt cu totul neasemănători icircn ceea ce priveşte esenţa şi slava (distanţa dintre ei icircntinzacircndu-se) la infinit Deci el (Fiul) nu are o esenţă şi o slavă asemănătoare el diferă total de Tatăl şi de Duhulhelliprdquo 42 Sensul acestui text este acela că Logosul diferă de Dumnezeu Tatăl deoarece icirci este cu totul inferior şi subordonat dar el diferă radical şi de Duhul Sfacircnt căruia icirci este cu totul superior ba chiar creator astfel el este o fiinţă intermediară Menţionarea celei de a treia persoane adică a Duhului Sfacircnt era menită astfel să pună icircn evidenţă diferenţa considerabilă a Logosului faţă de creatură Duhul Sfacircnt este abordat de Arie ca simbol al creaturii propriu-zise al lumii noastre materiale din care face parte ca primă creatură a Logosului Cu alte cuvinte atunci cacircnd se referă la Duhul Sfacircnt Arie o face pentru a arăta că Logosul este de fapt un mediator icircntre Dumnezeu Tatăl simbol al transcendenţei absolute faţă de lume pe de o parte şi Duhul Sfacircnt simbol al lumii materiale prima şi cea mai icircnaltă dintre creaţiile Logosului

Icircn aceste condiţii Treimea ariană este o realitate care s-a constituit progresiv nu una care să fi existat ca atare din eternitate Acest lucru reiese din fragmentele icircn care Arie neagă faptul că paternitatea ar fi o calitate eternă icircn Dumnezeu Iată un text pe care-l reproduce Sfacircntul Atanasie şi icircn care Arie este cacirct se poate de explicit ldquoDumnezeu Pricipiul a tot zice el numai El este fără principiu Fiul născut din Tatăl icircn afara timpului creat şi format icircnainte de veacuri nu era icircnainte de a fi născut născut icircnsă icircn afară de timp icircnaintea tuturor lucrurilor el deţine existenţa din Tatăl El nu este etern şi coetern cu Tatăl nici conenăscut el nu are existenţă icircn acelaşi timp cu Tatăl cum zic unii despre relaţii ςὀ τίνες λέγουσι τὰ πρ ςὸ τί introducacircnd astfel două principii nenăscute Ci monadă şi principiu universal Dumnezeu este deasupra a tot Iată pentru ce el este

41 J Tixeront op cit vol2 p27-28

42 Ortiz de Urbina op cit p255

anterior Fiuluirdquo43 Trebuie spus aici că icircn această negare a calităţii Tatălui de a fi Tată din eternitate Arie nu era icircntru totul original Patriarhul Dionisie al Alexandriei din secolul al III-lea afirmase deja icircntr-o scrisoare către papa Dionisie al Romei că bdquoDumnezeu n-a fost din totdeauna Tată deci Fiul nu a existat din totdeaunardquo44 Mai icircnaintea acestuia chiar gnosticul Valentin spusese că bdquola icircnceput Dumnezeu nu era Tatăhelliprdquo45

Aşadar anterior naşterii Fiului a Logosului Dumnezeu era doar monadă Arie spunea următoarele bdquoIcircnţelege că mai icircntacirci a fost Unul (adică monada Dumnezeu simplu nn) iar Doimea (adică Dumnezeu devenit Tată ca urmare a naşterii Fiului Său nn) n-a fost icircnainte de a fi existat concret Fiul Dumnezeu (Tatăl) este icircnainte de a fi Fiulrdquo46 Deci Doimea constituită de Tatăl şi de Fiul este posterioară Monadei iniţiale constituită de solitudinea paternă Aceeaşi concepţie o manifestă Arie şi despre Duhul Sfacircnt Dacă a fost o vreme cacircnd Doimea icircncă nu exista deoarece nu fusese creat Fiul atunci a fost o vreme cacircnd Treimea nici ea nu exista pacircnă să fie creat Duhul Sfacircnt Sfacircntul Atanasie redă acest ultim aspect al doctrinei ariene icircn termenii următori bdquoDacă Duhul este creatură iar creaturile sunt din cele ce nu sunt (adică din nimic nn) e vădit că a fost o vreme cacircnd n-a fost Treimea ci Doimea Or ce ar putea spune cineva mai contrar credinţei decacirct aceasta Căci aceştia (arienii nn) spun că Treimea rezultă din prefacere şi progres şi există o Doime care aşteaptă să se facă o creatură care să se unească cu Tatăl şi cu Fiul şi să apară astfel Treimeardquo47

43 I Chevalier Sf Augustin et la pensee greque Les relations trinitaires Freiburg 1940 p109 n1

44 I Chevalier Sf Augustin et la pensee greque Les relations trinitaires p110

45 E de Faye Le gnosticisme Beauchesne Paris 1924 p34

46 Sf Atanasie cel Mare Despre sinoade icircn ldquoPărinţi şi scriitori bisericeştirdquo Ed Inst Biblic şi de Mis Ortodoxă Bucureşti 1988 vol XVI p121-122

47 Sf Atanasie cel Mare Despre Sfacircntul Duh către acelaşi Serapion icircn ldquoPărinţi şi scriitori bisericeştirdquo Ed Inst Biblic şi de Mis Ortodoxă

După moartea lui Arie concepţia sa a fost continuată şi nuanţată de anomeii radicali Urmaşi direcţi ai marelui eretic anomeenii susţineau că bdquoFiul este cu totul neasemănător cu Tatăl κατὰ πάντα νόμοιοςἀ atacirct sub raportul voinţei cacirct şi sub acela al fiinţeirdquo 48 Ei se deosebeau totuşi de Arie icircnsuşi prin felul icircn care concepeau desăvacircrşirea Logosului icircntrupat icircn timp ce Arie credea că acesta a ajuns la demnitatea divină ca o recompensă pentru virtutea pe care a dovedit-o anomeii dimpotrivă considerau această demnitate drept apanajul naşterii sale al filiaţiei sale unice Acest fapt nu-i icircmpiedica icircnsă să deprecieze persoana Logosului icircn planul vieţii liturgice şi practice Astfel ei botezau icircn numele lui Dumnezeu cel necreat al Fiului creat şi al Duhului Sfinţitor procreat de către Fiul cel creat Ei practicau o singură scufundare icircn amintirea morţii lui Iisus Hristos Deprecierea Logosului icircn raport cu Dumnezeu Tatăl i-a condus la o atitudine ireverenţioasă faţă de Scriptură la o respingere a cultului moaştelor şi al sfinţilor iar icircn final chiar la laxism moral 49 Un alt urmaşi al lui Arie a fost Eustaţiu de Sevasta care a cochetat toată viaţa cu arienii icircn special cu partida homoiusienilor adică a acelora care respingeau icircn egală măsură radicalul anomios al arienilor riguroşi cacirct şi homoousios consacrat la Niceea Icircn acord cu partida homoiusienilor Eustaţiu icircnvăţa că Logosul este asemenea Tatălui său dar nu egal cu el Icircn cele din urmă Eustaţiu a sfacircrşit icircn racircndurile macedonienilor a acelei partide care respingea dumnezeirea Sf Duh Spre deosebire de anomeii libertini icircn materie de morală Eustaţiu s-a distins printr-un ascetism riguros Ucenicii săi numiţi eustaţieni au fost condamnaţi la un sinod de la Gangra tocmai pentru exagerările lor ascetice pentru respingerea căsătoriei a cărnii icircn general considerată ca impură etc 50 Atitudinea lui Eustaţiu şi a partizanilor său trebuie pusă icircn legătură cu arianismul său mai exact cu doctrina despre efectele icircnlocuirii sufletului uman de către Logos icircn Iisus Hristos Prin această asumare incompletă umanitatea logosului a fost considerată cu mult superioară celei a oamenilor adevăraţi mai presus de slăbiciunile

Bucureşti 1988 vol XVI p85-86

48 X Le Bachelet Anomeacuteens DTC volI B col1323

49 X Le Bachelet Anomeacuteens DTC volI B col1324 1325

50 S Salaville Eusthate de Seacutebaste DTC volV B col15666-1571 Eustathiens DTC volV B col 1572

obişnuite şi de aceea model de urmat Pentru a realiza aceleaşi efecte icircn propria natură umană Eustaţiu n-a găsit alt mijloc decacirct ascetismul său extraordinar de riguros dus pacircnă la deprecierea umanului icircn general Cel care i-a continuat icircnsă concepţia trinitară a fost Eunomiu ajuns episcop de Cyzic

Care era icircn aceste condi ii doctrina ariană icircn materie de hristologie ț bdquoGrave erau consecinţele arianismului icircn ceea ce priveşte icircntruparea şi răscumpărarea spune X Le Bachelet Persoana lui Hristos nu mai era o persoană cu adevărat divină devreme ce Logosul icircntrupat la plinirea vremii nu mai era el icircnsuşi un Dumnezeu adevărat Din această cauză opera sa răscumpărătoare icircşi modifica profund conţinutul icircn loc să fie teandrică acţiunea şi influenţa lui Hristos nu mai era decacirct una de ordin moral mai mult sau mai puţin umană Un alt rezultat a fost acela că arienii au ajuns să nu mai recunoască icircn Hristos decacirct un trup fără suflet uman ψυχονἄ sau un suflet fără raţiune ψυχὴ

λογοςἄ ei pretindeau că salvează astfel unitatea persoanei pe care prezenţa simultană a celor două spirite finite Logosul şi sufletul uman ar fi compromis-o Mulţumită acestei suprimări ei puteau atribui Logosului direct cunoaşterea limitată afectele de tristeţe de bucurie şi altele de acest fel (care se atribuie doar oamenilor nn) Mărturii explicite (ale scriitorilor vremii) atribuie această doctrină fie arienilor icircn general fie fondatorului lor icircnsuşihellip Sf Epifanie prezintă această doctrină ca un loc comun al lucianiştilorhellip Hristos al arienilor devenea astfel o fiinţă particulară complet diferită de Omul-Dumnezeu deoarece el nu mai era nici Dumnezeu adevărat nici om adevărathelliprdquo 51 Arie icircnsuşi n-a lăsat nici o referire cu privire la părerea sa icircn această problemă bdquoFragmentele care au supravieţuit din operele lui Arie spune şi Tixeront nu conţin nimic cu privire la această chestiune anume dar se ştie de la autori care au tratat despre doctrina lui că aceasta (adică doctrina mentorului său nn) era şi icircnvăţătura luirdquo 52

Potrivit arienilor deci Logosul devenit Hristos a icircnlocuit icircn firea umană pe care a asumat-o sufletul cu alte cuvinte ceea ce a asumat a fost doar un trup fără suflet

ψυχονἄ După alţii el ar fi icircnlocuit nu icircntreg sufletul ci numai partea raţională a acestuia ceea ce a asumat astfel ar fi fost un trup cu suflet senzitiv dar fără raţiune ψυχὴ λογοςἄ Icircn aceste condiţii coboracircrea Logosului icircn lume nu mai era o icircntrupare o icircnomenire adică o asumare a unei naturi umane integrale ci o asumare doar a unui corp de aceea

51 X Le Bachelet Arianisme DTC volI B col1787-1788

52 Atanasie Contra Apollinarium II 3 Teodoret Haeretic Fabul V 11 un fragment atribuit Sf Atanasie icircn PG XXVI 1292 la J Tixeront op cit vol2 p27 n3

icircntruparea devenea de fapt o icircncorporare Această nuanţă apare formal afirmată icircntr-un simbol arian al lui Eudoxiu de Constantinopol bdquoLogosul se spune icircn acest simbol s-a icircncarnat nu s-a icircnomenit căci el n-a asumat şi sufletul uman σαρκοθέντα ο κὐ

ναντθρωπήσανταἐ ο τεὔ γ ρὰ ψυχ νὴ νθτρωπίνηνἀ νείληφενἀ (ὀ λόγος) 53 Diferenţa dintre cei doi termeni definea exact natura icircntrupării Logosului după arieni prin icircntrupare Logosul a asumat numai carnea noastră numai un trup material aşa cum sugerează verbul σαρκοθέντα iar nu o natură umană integrală adevărată Icircn consecinţă nefiind un Dumnezeu adevărat Logosul nu era nici om adevărat Ca să fie om adevărat icircntruparea Logosului ar fi trebuit să fie asumarea naturii unui om adevărat aşa cum sugerează verbul ναντθρωπήσανταἐ

Hristologia ariană trebuie foarte precis definită pentru a fi cu adevărat icircnţeleasă Astfel diferenţa dintre cele două verbe nu trebuie să ne facă să credem că Hristosul arian ar fi fost o fiinţă compozită adică Logosul semi-divin sălăşluind icircntr-un trup omenesc Asumarea numai a trupului fără suflet sau şi a sufletului dar fără partea sa raţională icircnsemna pentru arieni că Logosul subzistă ca o fiinţă nu numai nedeplină sub aspectul divinităţii dar nedeplină nici sub aspectul umanităţii sale Aceasta icircnseamnă că trupul asumat de Logos nu mai este un trup obişnuit din materie obişnuită ci un trup material cu totul transformat icircn substanţa Logosului icircnsuşi Esenţa Logosului icircntrupat este astfel unică un fel de amestec omogen de divin şi uman un Logos transformat icircn trup sau un trup transformat icircn Logos Iată de ce au ajuns arienii să atribuie icircnsăşi acestei esenţe slăbiciunile umane menţionate icircn Evanghelie şi cunoaşterea limitată Sf Atanasie descrie această particularitate a hristologiei ariene icircn termenii următori bdquoArie icircnvaţă că icircn Hristos corpul a servit icircn mod simplu de icircnveliş condiţiei sale divine şi că Logosul a intervenit numai pentru omul interior sau pentru suflet atunci cacircnd el icircndrăzneşte să atribuie icircn mod direct divinităţii capacitatea de a suferi (pe cruce) şi icircnvierea (sn)rdquo 54 La racircndul său Augustin raportează acelaşi lucru despre opiniile ariene icircn această problemă El remarcă icircn acelaşi timp că ereziile ariene cu privire la sufletul uman al lui Iisus Hristos erau mai puţin cunoscute deşi nu mai puţin reale după cum o dovedesc spune el atacirct lucrările lor cacirct şi expozeurile orale55

53 Eustaţiu la Antiohiei PG XVIII 689 Atanasie Contra Apollinarium I 15 Epifanie Haer LXIX 19 Grigore de Nazianz Epist CI la J Tixeront op cit vol 2 p 27 n 4

54 J Schwane op cit vol2 p395 n1

55 J Schwane op cit vol2 p396 n1

Arienii au ajuns deci să atribuie afirmaţii ale Macircntuitorului ca cele din Matei XXIV 36 nu naturii sale umane asumate ci icircnsăşi esenţei sale proprii Este vorba despre afirmaţia Macircntuitorului că ziua precisă a judecăţii de la sfacircrşitul timpurilor nu o cunoaşte nici măcar Fiul ci numai Tatăl Icircn viziunea lor această afirmaţie era icircncă o dovadă a inferiorităţii Logosului faţă de Dumnezeu Tatăl Aceasta icircnsemna că asumacircnd un trup omenesc coboracircnd pacircnă la nivelul unei naturi inferioare ca cea umană Logosul a suferit modificări corespunzătoare icircn chiar propria sa esenţă pacircnă la punctul unei ignoranţe totale icircn ceea ce priveşte viitorul ultim al creaţiei O atare ignoranţă era icircn opinia lor una din dovezile cele mai solide icircn favoarea afirmaţiei că Logosul nu are nimic comun cu Tatăl său el nefiind un Dumnezeu adevărat ca Tatăl adică un Dumnezeu care să aibă o cunoaştere absolută a tuturor lucrurilor 56 Dar Logosului nu-i lipseşte numai atotcunoaşterea divină icirci lipseşte şi caracterul imuabil Acesta este icircncă un motiv ndash spuneau arienii ndash pentru care el este inferior Tatălui Arie atribuie acest caracter schimbător esenţei icircnsăşi a Logosului bdquoPrin natura sa Logosul este ca noi toţi supus schimbării dar liber icircn sine icircnsuşi Icircn măsura icircn care vrea el rămacircne bun (adică de partea binelui nn) Dacă vrea el se poate schimba ca şi noi deoarece el prin natura sa este supus schimbării Iată pentru ce Dumnezeu prevăzacircnd că va fi bun i-a dăruit de mai icircnainte această slavă pe care ca om a cucerit-o mai apoi prin propria virtute Aşadar tocmai pentru că Dumnezeu a cunoscut de mai icircnainte cele ce el avea să lucreze l-a făcut să se nască astfelhelliprdquo 57

Pacircnă la ce punct s-ar fi putut schimba Logosul Pacircnă unde ar fi putut el coboricirc Se pare că arienii nu s-au ferit să meargă pacircnă la capăt şi să dea răspunsul radical Patriarhul Alexandru al Alexandriei scriind episcopilor orientali despre noua erezie şi despre cutezanţa ei nemaiauzită relatează că atunci bdquocacircnd cineva le-a cerut să precizeze dacă Logosul lui Dumnezeu s-ar fi putut schimba cum s-a schimbat diavolul ei n-au avut teamă să afirme da ar fi putut Natura sa spun aceştia este icircntr-adevăr supusă schimbării devreme ce el poate fi născut şi este supus schimbăriirdquo 58 Aşadar Hristosul

56 J Schwane op cit vol2 p395

57 Ortiz de Urbina op cit p254-255

58 Ortiz de Urbina op cit p251

arian este Logosul icircnsuşi care suportă actele naşterii ale suferinţei pe cruce şi ale morţii icircn icircnsăşi natura sa intimă semi-divinăsemi-trupească Icircn asemenea condiţii docetismul este inevitabil Lipsesc icircnsă documentele care să ateste aşa ceva Această consecinţă va deveni icircnsă evidentă la Apolinarie de Laodiceea Informa ii care sprijină ipoteza le oferăț SF Atanasie icircn lucrările sale Către Epictet Către episcopul Adelfie i Către Maximș filozoful 59 Augustin confirmă i el această presupunere spunacircnd icircn ș Contra unui cuvacircnt al arienilor că ace tia anticipau doctrina lui Apolinarie de Laodiceea bdquocacirct despre ereticiiș mei mă refer la arieni se vede din disputele lor că nu gacircndesc doar că icircn Treime naturile sunt diferite ci i că Hristos n-a avut suflet umanrdquo ș 60

2 Eunomiu al Cyzicului

Eunomiu a fost şeful partidei anomeilor Icircn celebra sa Apologie pe care avea s-o combată Sfacircntul Vasile cel Mare Eunomiu reia ideea lui Arie că Fiul nu a putut exista icircnaintea naşterii sale din Tatăl or dacă naşterea este devenire schimbare icircnseamnă că Fiul a venit la existenţă ca Fiu printr-un act de devenire printr-un act prin care el a trecut de la starea de inexistenţă la aceea de existenţă ca Fiu al Tatălui Fiul va spune Eunomiu s-a constituit ca Fiu abia icircn urma actului naşterii sale din Tatăl de aceea el n-a putut exista din eternitate alături de Tatăl aşadar spuneau arienii a fost o vreme cacircnd el nu exista Dar iată aceste argumente icircn formularea lui Eunomiu icircnsuşi bdquoCăci zice el nici sămacircnţa nu este (icircncă) om Nici piatra nu este (icircncă) casă ele devin una om cealaltă casă (abia ulterior adică abia prin actul naşterii şi respectiv al construcţiei nn) Or este cel mai religios lucru din lume acela de a pune icircn paralel cu aceste fiinţe naşterea Fiului Dacă fiecare dintre ele devine atunci cacircnd icircncă nu era ndash căci nu devine ceea ce era deja mai icircnainte ndash cum va putea fi vindecat cel care afirmă că Fiul a fost născut atunci cacircnd deja exista Căci dacă el exista icircnaintea naşterii sale atunci el este nenăscutrdquo61 bdquoIar dacă

59 Vezi toate aceste lucrări icircn PSB vol16 pp 168-190

60 Augustin Contra unui cuvacircnt al arienilor V 5 icircn Augustin Oeuvres completesI Paris 1870 vol 26 p580

61 Eunomiu Apologia icircn ldquoSources chretiennesrdquo vol 305 p261

el este nenăscut atunci el nu mai este Fiu şi dacă este Fiu el nu e nenăscutrdquo62 bdquoDat fiind că substanţa lui Dumnezeu nu admite naşterea ndash de vreme ce el este nenăscut ndash nici separarea sau icircmpărţirea ndash de vreme ce el este incoruptibil ndash şi că nu există nimic altceva pentru a servi drept substrat naşterii Fiului noi spunem că Fiul a fost născut cacircnd nu erardquo63 bdquoIată pentru ce conchide Eunomiu Fiul nu este Dumnezeu ci creatură a Tatălui deoarece substanţa sa a fost născută atunci cacircnd nu era icircnaintea propriei sale constituţiirdquo64 Asemenea lui Arie el considera că Iisus Hristos nu putea fi Dumnezeu mai mult decacirct Logosul icircnsuşi Ca şi mentorul său Eunomiu credea că Logosul a icircnlocuit icircn Iisus raţiunea sau sufletul acestuia asumacircnd doar trupul carnea bdquoCel ce icircn zilele mai de pe urmă s-a făcut om nu a luat un om (n-a asumat fire omenească nn) din suflet şi din truprdquo ci a luat o fire formată numai din trup65 Deprecierea persoanei Logosului s-a manifestat la Eunomiu prin abandonarea icircn cele din urmă de a mai celebra Sfintele Taine 66 Trebuie văzută aici o reminiscen ă din Origen care cum am văzut mai sus aț declarat la un moment dat că nu se cuvine să ne icircnchinăm unei creaturi adică Fiului ci numai lui Dumnezeu Tatăl că icircnsu i Macircntuitorul s-a icircnchinat Tatăluiș

Aceleaşi raţiuni icircl conduc pe Eunomiu să afirme că şi Duhul nu este Dumnezeu ci creatură deoarece dacă purcede nici el n-a putut exista icircnaintea purcederi sale bdquoSfacircntul Duh spune el care este al treilea icircn ordine nu ar putea fi primul icircn ceea ce

62 Eunomiu Apologia icircn ldquoSources chretiennesrdquo vol 305 p257

63 Eunomiu Apologia icircn ldquoSources chretiennesrdquo vol 305 p263-264

64 Eunomiu Apologia icircn ldquoSources chretiennesrdquo vol 305 p259

65 La Grigorie de Nyssa Contra lui Eunomiu II PG LXV 544 D-545 A la I G Coman Şi Cuvacircntul trup s-a făcut Hristologie şi mariologie patristică Timişoara 1993 p31-32 n38

66 X Le Bachelet Eunomius icircn DTC volI B col1507 1503

priveşte natura căci acesta este Dumnezeu Tatăl Ar fi icircntr-adevăr absurd şi singular ca acelaşi să aibă cacircnd primul loc cacircnd al treilea (hellip) Duhul nu are aceeaşi substanţă nici cu Monogenul (adică cu Unul Născut cu Fiul nn) căci el n-ar fi fost numărat după acesta ca avacircndu-şi propriul ipostas (propria substanţă nn) (hellip) Nu există deci un al doilea alături de Tatăl şi care să fie nenăscut căci nu există decacirct un singur şi unic Nenăscut şi nu există un altul nici alături de Fiul şi care să fie un născut căci nu există decacirct un singur şi unic Monogen (Unulnăscut) Există icircnsă un al treilea icircn natură şi icircn ordine creat la porunca Tatălui şi prin activitatea Fiului νεργειἐ ᾷ δε τοῦ ιοὑ ῦ γενόμενον El este cinstit icircn al treilea racircnd ca primă creatură a Monogenului cea mai mare dintre toate şi singura ca atare Divinitatea şi puterea demiurgică-i lipsesc dar el este plin de puterea de a sfinţi şi a icircnvăţardquo67

3 Arianismul tacircrziu

Volumul 146 al colec iei ț Sources chreacutetiennes con ine ț două omilii cu autor anonim care sunt icircn realitate două predici pentru prima zi a Săptămacircnii Mari a Sfintelor Pa ti Ele au fost redactate cel mai probabil către mijlocul sau icircn a două jumătate aș secolului al IV-lea 68 Cele două omilii dovedesc mai mult decacirct orice alt document arian rădăcinile gnostice ale acestei mari erezii Argumentarea autorului icircncepe cu evocarea robiei icircn care zăcea umanitatea sub puterea Demiurgului pacircnă la venirea Macircntuitorului bdquoIcircnaintea coboracircrii tale din ceruri pe pămacircnt (πρὸ γ ρὰ τ ςῆ ο ςῆ πἀ rsquoο ραν νὐ ῶ ε ςἰ γ ςῆ καταβ σεωςά ) eu eram captivul demonilor pe tine Creatorule te ignoram i adoramș crea ia drept creatoare icircmi imaginam materia ca auto-cauzată (ț α τ ματονὐ ό φανταζ μενἐ ό τ νὴ κτ σινί προσεκ νουνύ ςὡ κτ στηνί ) icircn u urătatea mea icircnvă am din propria voin ăș ț ț artele demonilor autorul răului (ὁ ρχ κακοςἀ έ ) folosise icircmpotriva mea armele sale tiranice Cel rău inten ionat (ț ργανονὄ με τ ςῆ δ αςἰ ί ὁ δυσμεν ςὴ κατεσκε ασεύ κακ ασί ) făcuse din mine instrumentul propriei sale răută i Eu zeificam cerul i ignoram pe celț ș care l-a desfă urat adoram soarele i nu cuno team pe cel care l-a aprins veneram luna iș ș ș ș dispre uiam pe creatorul ei mă icircnchinam astrelor i-l respingeam pe artizanul lorț ș

67 Eunomiu Apologia icircn ldquoSources chretiennesrdquo vol 305 p285-286

68 J Lieacutebaert Deux homeacutelies anomeacuteens pur lrsquooctave de Paques Introduction text traduction et notes icircn Sources chreacutetiennes vol146 p38

icircnconjuram de respect arborii i pietrele ridicam temple i altare icircmpotriva ta Creatoruleș ș atinsesem norii cu răutatea mea Căci odată coruptă legea naturală trăiam fără discernămacircnt asemenea jivinelor ira ionalerdquo ț 69 bdquoTu e ti arhistrategul ( eful armatelorș ș cere ti) Domnului love te-l pe autorul răului (ș ș ρχιστρ τηγοςἀ ά π ρχειςὑ ά κυρ ουί τ νὸ

ρχ κακονἀ έ τρ σονῶ ) 70 răpe te-i armele tiranului căci tu ai puterea cea de neicircnvinsș Eliberează-ne din robia pe care am icircndurat-o din cauza u urătă ii noastre scoate-ne dinș ț eroare i poartă-i pe rătăci i pe umerii tăi ș ț Apleacă- i Doamne urechea spre ruga meaț (Psalmul V 2) Arat-o fecioară pe curtezană schimb-o icircn femeie castă pe femeia adulteră fă-o rodnică pe cea stearpă schimbă neghina-n gracircu bun transformă spinii icircn trandafiri altoie te măslinul sălbatic pentru a face din el un măslin roditor slăve te-l pe celș ș abandonat fă-o mamă a multor copii pe cea care nu are niciunul Căci totul este posibil cacircnd tu vrei icircn simpla ta voin a tu posezi deja puterea (ț π νταά γ ρὰ δυνατά σοι τανὅ θ ληςέ νἐ γ ρὰ τῷ θ λεινέ χειἔ τὸ δ νασθαιύ )rdquo 71

Părăsind domeniul metafizicii autorul intră icircn acela al istoriei Vechiului Testament bdquoIudeul zice el s-a bucurat de ale tale voi gusta i eu din binefacerile tale tuș l-ai condus afară din Egipt scoate-mă i pe mine din gre eală Tu l-ai răscumpărat dinș ș macircna lui faraon eliberează-mă i pe mine din macircna celui rău Tu l-ai condus prin Mareaș Ro ie condu-mă i pe mine prin cristelni a botezului Tu l-ai icircndrumat cu stacirclpul cel deș ș ț foc luminează-mă i pe mine cu Duhul tău cel Sfacircnt El a macircncat pacircinea icircngerilor dă-miș i mie trupul tău cel sfacircnt El a băut din stacircncă amestecă i pentru mine sacircngele coasteiș ș

tale El a primit tablele legii scrie icircn carnea inimii mele evangheliile tale Tu i-ai trimis lui pe profe i trimite-mi i mie pe apostolirdquo ț ș 72 Plecacircnd apoi de la versetul 2 al psalmului

69 Anonimul anomeu Deux homeacutelies anomeacuteens pur lrsquooctave de Paques Homeacutelie I 4 icircn Sources chreacutetiennes vol146 p63

70 J Lieacutebaert atrage atenția aici asupra antitezei dintre bdquocel rău ἀρχέκακονrdquo tiranul lumii căzute și bdquoarhistrategul ἀρχιστράτηγοςrdquo Hristos salvatorul ceresc (p65 n2)

71 Anonimul anomeu Deux homeacutelies anomeacuteens pur lrsquooctave de Paques Homeacutelie I 6 icircn Sources chreacutetiennes vol146 p65-67

72 Anonimul anomeu Deux homeacutelies anomeacuteens pur lrsquooctave de Paques Homeacutelie I 9 icircn Sources chreacutetiennes vol146 p69

al 11-lea omilia a doua continuă ruga bdquoSalvează-mă Doamne tu care l-ai salvat pe Noe din naufragiul universal tu care l-ai salvat pe Lot din focul necru ător tu care l-ai salvatț pe Avraam din macircna celor cinci regi tu care l-ai salvat pe Isaac din lupta cu păstorii tu care l-ai salvat pe Iacob de macircnia lui Esau tu care l-ai salvat pe Iosif din macircna fra ilorț săi tu care l-ai salvat pe Iov de tirania celui rău tu care l-ai salvat pe Moise de macircndria lui faraon salvează-mă i pe mine de vrăjmă ia lui Saul hellipAm căzut de bunăvoie icircnș ș cursele vrăjma ului m-am lăsat legat fără speran ă icircn lan urile celui rău am căzut fărăș ț ț speran ă icircn undi a tiranului Din rege al lui Israel am devenit sclavul pasiunii mele dinț ț stăpacircn peste armate am devenit prizonier al celui tiran eu care am zdrobit leii am fost dominat de frumuse ea unei femei eu care am icircnvins popoare vrăjma e am fost icircnvins deț ș dorin a pentru o femeie eu care m-am ridicat la demnitatea unui profet am fost lipsit deț profe ie din cauza u urătă ii mele Icircn lacrimi strig i mă prostern la picioarele taleț ș ț ș Salvează-mă Doamnerdquo 73

Dacă pacircnă aici nu este clară aplecarea autorului spre erezie de aici icircncolo lucrurile se schimbă cacircnd intră icircn detaliile hristologiei Cel care a coboracirct din ceruri pe pămacircnt chemat să salveze umanitatea căzută sub robia celui rău nu a asumat o natură umană reală ci a fost doar icircn aparen ă om bdquohellipLa un semn al Celui Nenăscut ai fostț trimis din ceruri pe pămacircnt ca să locuie ti icircn sacircnul unei tinere femei tu conducătorulș cerului i al pămacircntului i ca să iei condi ia de sclav tu stăpacircnul crea iei alături deș ș ț ț Tatălhelliprdquo 74 bdquoEl mielul lui Dumnezeu n-a fost oferit asemenea unei oi sub puterea Legii căci nu icircmpotriva vrerii lui a mers el către patima de pe cruce i nici fără voin a sa aș ț icircndurat el rana lăncii nici prin constracircngere a cunoscut el legea mor ii prin crucificareț Tatăl n-a avut decacirct să ordone Monogenului să plece spre lumea pămacircntească acceptacircnd de bunăvoie fiul (copilul) s-a ridicat de pe tronul său slăvit a trecut nevăzut prin sferele naturilor celor netrupe ti a depă it corurile armatelor arhi-icircngere ti i a ajuns icircn cele dinș ș ș ș urmă lumea pămacircntească A fost purtat la sacircnul unei fecioare el care poartă icircn macircinile sale icircntreaga creatură A apărut icircn starea unui nou-născut el care este anterior veacurilor S-a arătat ca un copil el care formează copiii icircn pacircntecele maicii lor S-a hrănit cu lapte el care schimbă icircn mod nevăzut sacircngele (mamei) icircn lapte (pentru pruncul care suge) A

73 Anonimul anomeu Deux homeacutelies anomeacuteens pur lrsquooctave de Paques Homeacutelie II 5 7 icircn Sources chreacutetiennes vol146 p101

74 Anonimul anomeu Deux homeacutelies anomeacuteens pur lrsquooctave de Paques Homeacutelie I 5 icircn Sources chreacutetiennes vol146 p65

fost purtat icircn bra e el care dirijează la un semn toată crea ia Pentru oameni el care aț ț asumat slăbiciunile oamenilor rămacircnacircnd icircnsă ceea ce era icircnaintea veacurilor (με ναςί α τ ςὐ ὸ περὅ πρὸ α νωνἰώ π ρχενὑ ῆ ) Căci el nu s-a transformat ( υτεὄ μετ πεσενέ ) din mai bogat icircn mai sărac el nu s-a schimbat ( υτεὄ τρ πηἐ ά ) din mai mult icircn mai pu inț faptul de a fi icircmbrăcat carnea nu i-a alterat natura sa divină ( υτεὄ ἡ περιβολὴ τ ςῆ σαρκ ςὸ τ νὴ θε τητοςό λλο ωσεἠ ί φ σινύ ) asumarea trupului nu i-a mic orat ipostasul său deș Monogen ( υτεὄ ἡ ν ληψιςἀ ά τοῦ σ ματοςώ τ νὴ τοῦ μονογενο ςῦ σμ κρυνενἐ ί

π στασινὑ ό ) rămacircnacircnd ceea ce era icircnaintea veacurilor de bunăvoie el s-a oferit să aducă macircntuire oamenilorrdquo 75

Cu toată această condescenden ă asumată voluntar de Monogen el n-a fost unț simplu om bdquoCăci dacă Hristos ar fi fost un simplu om moartea ar fi avut asupra lui putere ca supra tuturor oamenilor (εἰ γ ρὰ νθρωποςἄ ψιλ ςὸ ὁ Χριστ ςό καὶ α τοὐ ῦ νἂ ςὡ π ντωνά νθτρ πωνἀ ώ κυρ ευσενἐ ί ὁ θ νατοςά ) 76 Urci pe firul vechii istorii i rămacirci uimitș icircn fa a mor ii Domnului Abel a fost ucis i crea ia nu a fost tulburată Avraam a fost pusț ț ș ț icircn mormacircnt i mormintele nu s-au deschis Isaac a murit i iadul n-a murit Iacob a fostș ș icircngropat i cei icircngropa i n-au icircnviat Iosif a fost depus lacircngă părin ii săi i trupurileș ț ț ș sfin ilor nu s-au ridicat Isaia a fost tăiat i soarele nu s-a icircntunecat Ieremia a fostț ș trangulat i luna nu s-a stricat Nabuth a fost omoracirct cu pietre i pămacircntul nu s-a clintitș ș ș

Zaharia a fost gacirctuit i ziua nu s-a schimbat icircn noapte Ioan a fost decapitat i voalulș ș templului nu s-a rupt icircn două Cacircnd Hristos a suferit icircnsă icircn trup soarele s-a oprit din drumul său luna i-a pierdut strălucirea fe ii sale pămacircntul s-a cutremurathellip Icircnvăluit icircnș ț giulgiu el a despuiat iadul a semănat groază icircn racircndurile păzitorilor iadului i a sfăracircmatș fără efort por ile iadului A ie it din mormacircnt icircmpreună cu capturile sale de război aț ș apărut femeilor a ezate icircn jurul mormacircntului por iile fiind icircncuiate el a intrat totu i prinș ț ș ele la apostoli lui Toma cel necredincios el i-a arătat coasta sa pentru a-l face credincioshelliprdquo 77

De i superior tuturor oamenilor Monogenul nu este totu i Dumnezeul supremș ș

75 Anonimul anomeu Deux homeacutelies anomeacuteens pur lrsquooctave de Paques Homeacutelie I 1-2 icircn Sources chreacutetiennes vol146 p59 J Lieacutebaert precizează că sensul lui ἐσμίκρυνεν este aici unul pur moral (p37 n2)

76 Hristos nu a fost așadar bdquoun simplu om ἄνθρωπος ψιλὸςrdquo adică un om adevărat ci o ființă intermediară icircntre Dumnezeu și om nici Dumnezeu deplin adevărat ca Dumnezeu Tatăl dar nici om adevărat ca ceilalți oameni

Anomeismul autorului omiliilor apare aici fără echivoc Pornind de la strigătul din rugăciune Auzi Doamne strigătul meu autorul icircl prezintă i ca strigăt al cre tinuluiș ș care- i proclamă credin a bdquoVoi striga puterea absolută a Tatălui i medierea ta (caș ț ș Monogen mediator nm) trimiterea ordonată de Cel Nenăscut i supunerea ta (ca Fiuș nm) (κρ ζωά γ ρὰ τ νὴ τοῦ Πατρ ςὸ α θεντει νὐ ά καὶ σ νὴ μεσιτε ανὶ τ νὴ τοῦ γενν τουἀ ή

ποστολ νἀ ὴ καὶ τ νὴ σ νὴ παλο νὑ ή ) 78 Icircn timp ce El stă etern (nemi cat) tu ai icircnclinatș cerurile i ai coboracirct (ș τιὅ κε νοςἐ ῖ ε ςἰ τ νὸ α ναἰῶ κ θηταιά καὶ σὺ κλιναςἔ ο ρανο ςὐ ὺ καὶ κατ βηςέ ) 79 icircn timp ce Tatăl dă mărturie din icircnaltul cerurilor tu la Iordan ai primit mărturia lui de i l-ai chemat afară din mormacircnt pe Lazăr cel mort de patru zile tu ai datș totu i slavă lui (Dumnezeu) Tatăl (ș Părinte te slăvesc pentru că m-ai ascultathellip) icircnmul ind pacircinile-n pustie tu ai dat cinste Celui ce t-a născut (ț ridicacircndu- i ochii el aș binecuvacircntathellip) ai fost spacircnzurat trupe te pe cruce dar El a fost cel ce a primit duhul tăuș ( i strigacircnd cu voce tare i-a dat duhulhellipș ș ) ai fost pus icircn mormacircnt dar El a fost cel ce te-a icircnviat din mormacircnt a treia zirdquo 80 bdquoCăci dacă Tatăl nu i-ar fi poruncit voi n-a i fi putut fiț stăpacircni i de fiul său dacă sentin a n-ar fi venit de sus voi n-a i fi fost capabili să văț ț ț recunoa te i Creatorul dacă Tatăl n-ar fi luat hotăracircrea voi n-a i fi putut atingeș ț ț tămăduitorul Un semn i el ar fi pedepsit natura Un semn i el ar fi zdrobit crea ia Darș ș ț

77 Anonimul anomeu Deux homeacutelies anomeacuteens pur lrsquooctave de Paques Homeacutelie I 26-27 icircn Sources chreacutetiennes vol146 p91-93

78 A se observa antiteza dintre auto-icircntemeierea absolută a Tatălui τὴν τοῦ Πατρὸς αὐθεντειάν și medierea μεσιτεὶαν poziția condiționată și condiționantă a Monogenului de mijlocitor icircntre Dumnezeu cel pur spiritual și lumea pur materială (Vezi și comentariile lui J Lieacutebaert p35 n1)

79 A se observa de asemenea antiteza dintre bdquoa sta nemișcat din eternitate εἰς τὸν αἰῶνα κάθηταιrdquo și bdquoa icircnclina cerurile și a coboricirc ἔκλινας οὐρανοὺς καὶ κατέβηςrdquo Tatăl este icircn esența sa imuabil la modul absolut Fiul Monogenul este icircnsă muabil și de aceea diferit ca esență de esența Tatălui său

80 Anonimul anomeu Deux homeacutelies anomeacuteens pur lrsquooctave de Paques Homeacutelie II 11 icircn Sources chreacutetiennes vol146 p107

nu icircmpotriva voin ei lui Dumnezeu (Cuvacircntul) a mers să pătimească pe cruce (ț ο τεὔ γ ρὰ κωνἄ ὁ Θε ςὸ πἐ ὶ τὸ σταυρικ νὸ παρεγ νετοέ π θοςά ) ci prin supunere fa ă de semnulț

părintesc a luat el asupra sa să sufere moartea pentru cei muritorirdquo 81

Coboracircrii sale la icircntrupare acestui descensus cosmic al Logosului icirci urmează ascensus urcu ul său prin icircnviere spre sferele cosmice celeste de unde a venit Dar niciș el nu este o putere absolută ci una relativă condi ionată de puterea absolută a Tatăluiț căci ine să observe autorul omiliilor bdquounul este cel care a fost icircnviat dar altul este celț care-l icircnviază Cum ar putea fi el unul i acela irdquo ș ș 82 Dar nu numai ontologic iș metafizic adică pentru sine icircnsu i el Monogenul nu este icircntemeierea absolută a fiin eiș ț el nu este reperul ultim nici pentru rugăciunea care se icircnal ă către Dumnezeu Departe deț a fi destina ia ei ultimă Monogenul este numai un mediator al rugăciunilor noastre cătreț adevăratul Dumnezeu care este Tatăl De i superior icircngerilor i chiar arhanghelilorș ș Monogenul este inferior totu i Tatălui său bdquoCacircnd rugăciunea iese din buze curate eaș tie să atingă urechile incoruptibile ale Stăpacircnului căci rugăciunea celui drept tie cuș ș

adevărat să icircnduplece divinitatea către milă hellipEa se ridică pacircnă icircn regiunile icircnăl imilorț celeste hellip i icircntr-o clipă ajunge icircn locuin a fiin elor celor netrupe ti unde por ile celeste iș ț ț ș ț

81 Anonimul anomeu Deux homeacutelies anomeacuteens pur lrsquooctave de Paques Homeacutelie I 24 icircn Sources chreacutetiennes vol146 p89 De remarcat aici faptul că suferințele de pe cruce sunt atribuite Monogenului ca Dumnezeu Comentacircnd expresia J Lieacutebaert este de părere că limbajul icircntrebuințat aici de autorul anomeu nu este conform cu ortodoxia ariană (p36 n1) Ideea de a raporta suferințele de pe cruce la icircnsăși ființa divină a Monogenului se icircntacirclnește icircnsă la arieni ca Palladius al Ratiariei cu ocazia Conciliului de la Aquileea din 381 (vezi capitolul următor) Acest amănunt ar putea fi un argument pentru a-l plasa pe autorul nostru mai degrabă către sfacircrșitul secolului al IV-lea decacirct spre mijlocul lui Explicația ar fi aceea că pentru anomei doar esența Tatălui este absolut impasibilă ființa Monogenului chiar dacă el este numit bdquodumnezeurdquo este pasibilă J Lieacutebaert propune calificarea hristologiei ariene ca bdquologopashitărdquo Expresia din text autorizează icircnsă calificarea ei mai degrabă ca bdquotheopashitărdquo termenul bdquotheosrdquo fiind icircnsă icircnțeles icircn noul arianism ca bdquodumnezeu secundrdquo distinct de bdquodumnezeul primrdquo care este Tatăl

82 Anonimul anomeu Deux homeacutelies anomeacuteens pur lrsquooctave de Paques Homeacutelie I 25 icircn Sources chreacutetiennes vol146 p 91

se deschid Cerul o prime te cu bucurie căci ea nu mai con ine nimic pămacircntescș ț (ο ραν ςὐ ὸ α τ νὐ ὴ μετὰ χαρ ςᾶ ποδ χεταιὑ έ ςὡ μηδ νὲ πιφ ρουσανἐ έ γ ϊνονή ) 83 Icircngerii o icircnso esc cu bucurie căci ea a icircmplinit ceea ce place lui Dumnezeu Arhanghelii oț icircmbră i ează ca pe un prieten Icircncepătoriile (principiile) i Puterile icirci cedează trecereaț ș ș căci ea poartă podoabele sărbătorii văzacircnd ve macircntul ei de fapte bune Domniile oș icircnso esc căci ea s-a străduit să icircmplinească iubirea pentru Creator Heruvimii i Serafimiiț ș icirci arată locul unde stă Paracletul Paracletul salutacircnd-o cum se cuvine o conduce la Dumnezeu Monogenul (ὁ Παρ κλητοςά σπασ μενοςἀ ά γνης ωςί τῷ Μονογενεῖ θεῷ α τ νὐ ὴ προς γειά ) Dumnezeu Cuvacircntul Monogenul o oferă icircn fine icircnaintea Tatălui (ὁ Μονογεν ςὴ θε ςὸ Λ γοςό τῷ Πατρὶ ξ νιονέ α τ νὐ ὴ προσφ ρειέ )rdquo 84

Finalul celei de a doua omilii este apoteotic bdquoAceasta este deci ceea ce strig aceasta este ceea ce proclam peste veacuri Eu păzesc realită ile fără confuzie eu nuț amestec ipostasele ( σ γχυταἀ ύ φυλ ττωά τὰ πρ γματαά οὐ συναναμ γνυμιί τ ςὰ

ποστ σειςὑ ά ) eu in ceea ce tu icircnsu i ai zis eu strig ceea ce tu icircnsu i ai vestit eu păstrezț ț ț ceea ce tu icircnsu i mi-ai transmis icircnvă ceea ce tu icircnsu i ai proclamatrdquo ț ț ț 85 bdquoLegea proclamă Ascultă Israele Domnul Dumnezeul tău este unul Iată-i icircnsă pe sabelienii cei lipsi i deț evlavie adăugacircnd lui Unu al i doi (ț οἱ σαβ λλιοιέ τῷ νἑ ὶ δ οὺ συν πτουσινά ) hellip i pe fiiiș ereticilor imaginacircnd o Triadă consubstan ială de dumnezei (ț καὶ α ρετικ νἱ ῶ πα δεςῖ τρι δαά θε νῶ μοο σιονὁ ύ φαντ ζονταιά )rdquo 86 Men ionarea sabelienilor ca adversarii prin excelen ăț ț ai arianismului este astfel o bună introducere la prezentarea esen ialismului marcelian iț ș

83 Se va remarca această precizare a rugăciunii dezbrăcată de tot ce este pămacircntesc Urcușul rugăciunii icircn această stare este posibil numai pe drumul pe care Monogenul icircnsuși dezbrăcat la racircndul său de haina lui umană icircl va fi făcut prin icircnviere Revenirea sa icircn sferele celeste de unde coboracircse la icircntrupare nu este de conceput icircn arianims altfel decacirct prin eliberarea de materia asumată la nașterea sa din Fecioara Și icircn arianism ca și icircn gnoză materia este rea și destinată pieirii finale Derobarea de materia trupului este posibilă numai icircntr-o hristologie dochetă icircn care icircntruparea nu este reală

84 Anonimul anomeu Deux homeacutelies anomeacuteens pur lrsquooctave de Paques Homeacutelie II 1 icircn Sources chreacutetiennes vol146 p95-97

85 Anonimul anomeu Deux homeacutelies anomeacuteens pur lrsquooctave de Paques Homeacutelie I 12 icircn Sources chreacutetiennes vol146 p71

fotinian care urmează

B PROBLEMA DUHULUI SFAcircNT IcircN ARIANISM

1 Mărturia Sf Atanasie cel Mare bdquoTropiciirdquo lui Serapion de Thmuis

Aflat icircn pustie icircn urma fugii sale din noaptea de 8 spre 9 februarie 356 din calea oamenilor icircmpăratului Constan iu marele patriarh al Alexandriei prime te la un momentț ș dat o interpelare din partea episcopului de Thmuis Serapion icircn problema doctrinei unor eretici pe care el icirci nume te bdquotropicirdquo probabil pentru faptul că dădeau un sens figuratș expresiilor din Scriptură cu privire la Duhul Sfacircnt Ace tia părăsiseră arianismul icircn ceeaș ce prive te doctrina despre inferioritatea Fiului icircn raport cu Dumnezeu Tatăl dar păstrauș vechea erezie icircn ceea ce prive te icircnvă ătura despre Duhul Sfacircnt Atanasie care-i scrie luiș ț Serapion patru epistole pe această temă datate de cercetători icircntre 356 i 361 descrieș doctrina bdquotropicilorrdquo icircn termenii următori bdquohellipPărăsind unii pe arieni pentru hula lor icircmpotriva Fiului cugetă icircmpotriva Duhului i zic nu numai că ș el este creatură ci i că ș e unul din duhurile slujitoare i se deosebe te de icircngeri numai prin treaptăș ș Iar aceasta e numai o luptă prefăcută fa ă de arieni De fapt e o adevărată icircmpotrivire fa ă de dreaptaț ț credin ă Căci precum aceia tăgăduind pe Fiul tăgăduiesc pe Tatăl a a i ace tia grăindț ș ș ș rău de Duhul Sfacircnt grăiesc rău i de Fiul Cele două păr i i-au icircmpăr it icircmpotrivirea fa ăș ț ș ț ț de adevăr căci cugetacircnd unii icircmpotriva Cuvacircntului iar ceilal i icircmpotriva Duhului eiț icircndreaptă aceea i hulă icircmpotriva Sfintei Treimi (icircntregi)rdquo ș 87 Potrivit acestui text tropicii admiteau consubstan ialitatea Fiului cu Dumnezeu Tatăl conform sinodului de la Niceeaț dar nu mai admiteau i consubstan ialitatea Duhului cu Fiul i desigur i cu Tatăl Pentruș ț ș ș ei Duhul era o creatură a Fiului asemenea icircntregului cosmos

Aspectul cu adevărat relevant icircn această afacere este icircnsă faptul că tropicii

86 Anonimul anomeu Deux homeacutelies anomeacuteens pur lrsquooctave de Paques Homeacutelie II 11 icircn Sources chreacutetiennes vol146 p107

87 Atanasie cel Mare Epistola icircntacirci către Serapion 1 icircn colecția bdquoPărinți și scriitori bisericeștirdquo EIBMBOR București 1988 vol 16 p 23

considerau Duhul o crea ie numai a Fiului fără nici un amestec din partea Tatăluiț Tropicii tăgăduiau cu alte cuvinte orice rela ie directă a Duhului cu Tatăl chiar icircnț calitatea sa de creatură Iată cacircteva texte care ilustrează acest aspect bdquoEi zic a a spuneș Sf Atanasie ltdacă Duhul nu e creatură nici unul dintre icircngeri ci purcede din Tatăl urmează că e Fiu i el i astfel sunt doi fii el i Cuvacircntul i dacă e frate (alș ș ș Ș Cuvacircntului nn) cum mai este Cuvacircntul laquoUnul Născutraquo Sau nu sunt egali ci unul se nume te după Tatăl iar celălalt după Fiulgt ș i iară iȘ ș ltdacă e din Tatăl cum de nu se zice i despre el că s-a născut Iar dacă Duhul este al Fiului urmează că Tatăl esteș bunicul Duhuluigtrdquo 88 Cacircteva racircnduri mai jos Atanasie se icircntreabă bdquoCare sunt deci de teptele lor icircntrebări ș ltDacă Duhul nu e creatură (a Fiului ci purcede direct din Tatăl nn) zic ei el este fiu i deci sunt doi fra i (proveni i din Tatăl nn) Cuvacircntul iș ț ț ș elgt Apoi adaugă ltdacă Duhul va lua din Fiul i se va da de către el (hellip) urmează căș Tatăl e bunic i Duhul nepotul luigtș rdquo 89 bdquoEi zic deci ltdacă Duhul Sfacircnt nu e creatură cum a i spus icircnainte ci este icircn Dumnezeu i se dă din Dumnezeu atunci este i el fiu iț ș ș ș sunt deci doi fii el i Fiul Iar dacă Duhul e al Fiului i prime te toate de la Fiul(hellip)ș ș ș atunci Tatăl este bunic i Duhul nepotul luigtș rdquo 90 Iată a adar care era faimosul argumentș al tropicilor sau cum spune Sf Atanasie bdquohellipacea sfătoasă icircntrebare a lor ltdacă Duhul e din Dumnezeu (Tatăl) pentru ce nu se nume te el fiuhellipgtș rdquo 91

Ce icircnvă au a adar tropicii lui Serapion Spuneau mai icircntacirci că Duhul Sfacircnt nuț ș poate purcede direct bdquodin Tatălrdquo deoarece Duhul ar deveni i el Fiu i deci un frate alș ș Fiului ceea ar anula calificarea acestuia din urmă ca Monogen Mai spuneau apoi că Duhul nu poate purcede nici bdquodin Fiulrdquo adică bdquodin fiin a Fiuluirdquo pentru că icircn acest cazț

88 Atanasie cel Mare Epistola icircntacirci către Serapion 15 icircn colecția bdquoPărinți și scriitori bisericeștirdquo vol 16 p 40

89 Atanasie cel Mare Epistola a patra către Serapion 1 icircn colecția bdquoPărinți și scriitori bisericeștirdquo vol 16 p 87

90 Atanasie cel Mare Epistola a patra către Serapion 2 icircn colecția bdquoPărinți și scriitori bisericeștirdquo vol 16 p 88

91 Atanasie cel Mare Epistola icircntacirci către Serapion 25 icircn colecția bdquoPărinți și scriitori bisericeștirdquo vol 16 p 54

Fiul i-ar deveni tată el icircnsu i devenind astfel bdquonepotrdquo al Tatălui Primei obiec ii aș ț bdquotropicilorrdquo SF Atanasie le-a opus argumentul stabilită ii numelor i anume că ipostaseleț ș icirc i păstrează caracteristicile proprii astfel icircncacirct Tatăl nu poate deveni bunic nici Fiul tatăș al Duhului bdquoCăci dacă deoarece Duhul nu este creatură (voi totu i) icircntreba i ș ț ltdeci Duhul este ( i el) Fiugtș atunci lua i seama ca nu cumva aflacircnd că Fiul nu este creaturăț (căci prin el s-au făcut toate) să (ajunge i să) icircntreba i ț ț ltdeci Fiul este Tatăgt sau icircncă ltDuhul este Fiu i Fiul este Duhul Sfacircntgtș Cei ce cugetă a a sunt icircn afara Treimii i seș ș vor socoti fără Dumnezeu schimbacircnd numele Tatălui i al Fiului i al Duhului Sfacircnt iș ș ș socotindu-i pe ace tia după a lor voie icircntru asemănarea na terii omene ti numindu-iș ș ș nepo i i bunici i nălucindu- i na teri dumnezeie ti (teogonii) asemenea (miturilorț ș ș ș ș ș păgacircne ale nn) elinilor Nu aceasta e credin a Bisericii ci cum a zis Macircntuitorul icircnț Tatăl i Fiul i Sfacircntul Duh icircn Tatăl care nu poate deveni bunic icircn Fiul care nu poateș ș deveni Tată i icircn Duhul Sfacircnt care nu poate fi numit decacirct a a i nu altfel Credin aș ș ș ț aceasta nu poate schimba numele Ci Tatăl e pururi Tatăl Fiul e pururi Fiul i Duhul Sfacircntș care se zice pururi Duhul Sfacircnt hellipLa oameni tatăl nu este pururi tată nici fiul pururi fiu Fiindcă cel ce devine tatăl unui fiu a fost fiul altuia i fiul unui tată devine tată altuiaȘ Avraam fiind fiul lui Nahor a devenit tatăl lui Isaac i Isaac fiind fiul lui Avraam s-aș făcut tată lui Iacob Căci fiecare fiind o parte a născătorului său (sn) se na te ca fiu darș devine i el tată al altuia Dar icircn dumnezeire nu este a a fiindcă Dumnezeu nu e ca omulș ș Tatăl nu e din alt tată De aceea nici nu na te pe cineva care va deveni tată al altuia Niciș Fiul nu este o parte a Tatălui (sn) 92 de aceea nici nu e născut spre a na te un alt fiuș Pentru aceea numai icircn dumnezeire Tatăl fiind icircn mod propriu i singur (numai el) Tatăș este i a fost i va fi pururi Tatăl i Fiul este icircn mod propriu i singur (numai el) Fiuș ș Ș ș Astfel Tatăl e i se zice pururi Tatăl i Fiul e pururi Fiul i Duhul Sfacircnt este pururi Duhulș ș ș (sn) Iar acesta (Duhul) credem că este al lui Dumnezeu i că s-a dat de la Tatăl prinș Fiul Astfel Sfacircnta Treime rămacircne neschimbată cunoscută icircntr-o singură dumnezeire Deci cel ce icircntreabă ltprin urmare Duhul este ( i el) Fiugtș icirc i icircnchipuie că numele poateș fi schimbat i nu e sănătos la minte (Asemenea) i cel ce icircntreabă ș ș ltTatăl e deci bunicgt născocind un alt nume Tatălui rătăce te icircn inima lui Dar a răspunde mai departeș neru inării ereticilor nu e de folosrdquo ș 93

Argumentul său icircmpotriva celei de a doua obiec ii a bdquotropicilorrdquo este acela căț

92 Cum afirmase cu mai bine de un secol icircnainte icircn Occidentul latin Tertulian icircn Adversus Praxean XXVI 3 6 Iar icircn Orient cine

93 Atanasie cel Mare Epistola a treia către Serapion 6 icircn colecția bdquoPărinți și scriitori bisericeștirdquo vol 16 p 92-93

Duhul nu poate fi o creatură a Fiului deoarece el este bdquopropriul Fiuluirdquo adică din aceea iș fiin ă cu Fiul tot a a cum Fiul este bdquopropriul Tatăluirdquo adică din aceea i fiin ă cu Tatălț ș ș ț bdquoDe ce nu- i dau seama (ace tia) zice el că precum nedespăr ind pe Fiul de Tatăl eiș ș ț păstrează unitatea lui Dumnezeu a a despăr ind pe Duhul de Cuvacircntul nu mai păstreazăș ț unitatea dumnezeirii icircn Treime ci o sfacirc ie amestecacircnd icircn ea o fire străină i de alt soi i oș ș ș egalizează pe aceasta cu creaturile Ei arată astfel că Treimea nu mai este una ci compusă din două firi datorită fiin ei deosebite a Duhului cum i-o imaginează ei i ceț ș Ș fiin ă dumnezeiască mai e aceasta care e compusă din Creator i creatură Căci sau nu eț ș Treime ci o Doime i o creatură sau dacă e Treime precum i este cum pun ei pe Duhulș ș Treimii icircn racircnd cu creaturile cele de după Treime Căci aceasta icircnseamnă iară i a icircmpăr iș ț i a desface Treimea Căci cugetacircnd rău despre Duhul nu cugetă bine nici despre Fiulș

Fiindcă dacă cugetau drept despre Cuvacircntul ar fi cugetat sănătos i despre ș Duhul care purcede de la Tatăl i fiind propriu Fiului se dă de către acesta ucenicilor i tuturorș ș celor ce cred icircn El Iar rătăcind astfel nu au nici despre Tatăl credin a cea sănătoasă Căciț cei ce tăgăduiesc pe Duhul cum a spus marele mucenic tefan (Fapte VII 55)Ș tăgăduiesc pe Fiul iar cei ce tăgăduiesc pe Fiul nu au nici pe Tatălrdquo 94 Dar observă Atanasie cel ce face pe Duhul creatură va ajunge să-l facă creatură i pe Fiul bdquoIar ș Duhul avacircnd aceea i fire i aceea i pozi ie fa ă de Fiul pe care o are Fiul fa ă de Tatălș ș ș ț ț ț cum oare cel ce-l nume te pe acesta creatură nu va cugeta icircn mod necesar acelea i i despreș ș ș Fiul Căci dacă Duhul Fiului este creatură e firesc ca ei să spună că i Cuvacircntul Tatăluiș este creatură Aceasta nălucindu- i-le arienii au căzut icircn iudaismul lui Caiafa Iar dacăș cei ce spun aceasta despre Duhul nu- i icircnsu esc cele ale lui Arie să ocolească i cuvinteleș ș ș lui i să- i icircndrepte necredin a privitoare la Duhul Căci precum Fiul cel ce este icircn Tatălș ș ț i icircn care e i Tatăl nu este creatură ci ș ș e propriul fiin ei Tatăluiț (căci aceasta pretinde i căț

o spune i i voi) a a i pe Duhul cel aflător icircn Fiul icircntru care e i Fiul nu e icircngăduit a-lț ș ș ș ș socoti icircntre creaturi nici a-l separa de Cuvacircntul i a face Treimea nedesăvacircr itărdquo ș ș 95 bdquoCăci dacă cei ce cugetă cele ale lui Arie ndash fiindcă icircn sufletul lor rău i iscoditor nu intrăș icircn elepciunea ndash nu pot icircn elege nici crede Treimea neicircmpăr ită i sfacircntă acesta nu e motivț ț ț ș ca să răstălmăcească adevărul nici să spună că nu pot exista cele ce ei nu pot icircn elege Eiț suferă un lucru cu totul nebunesc cacircnd neputacircnd icircn elege cum e neicircmpăr ită Sfacircntaț ț

94 Atanasie cel Mare Epistola icircntacirci către Serapion 2 icircn colecția bdquoPărinți și scriitori bisericeștirdquo vol 16 p 24-25 A se observa icircn același timp modul icircn care Atanasie evită să afirme purcederea Duhului bdquoși de la Fiulrdquo limitacircndu-se la afirmațiile certe ale Scripturii

95 Atanasie cel Mare Epistola icircntacirci către Serapion 21 icircn colecția bdquoPărinți și scriitori bisericeștirdquo vol 16 p 48-49

Treime arienii fac pe Fiul una cu crea iunea iar tropicii icircl numără i ei pe Duhul icircntreț ș creaturirdquo 96 bdquoAceasta fiind unitatea icircn Sfacircnta Treime cine ar putea despăr i pe Fiul deț Tatăl i pe Duhul de Fiul sau de Tatăl icircnsu i Sau cine ar fi atacirct de icircndrăzne ca să spunăș ș ț că Treimea este neasemenea i de o fire străină icircn ea icircnsă i sau ș ș că Fiul e de o altă fiin ăț decacirct Tatăl sau că Duhul e străin de Fiulrdquo 97

Să observăm a adar din cele de mai sus că tropicii lui Serapion negau icircn modș expres purcederea directă a Sfacircntului Duh din Dumnezeu Tatăl ata acircndu-l cauzal numaiș de Fiul Deci spuneau ei Duhul nu poate purcede i el din Tatăl căci ar deveni un fel deș frate al Fiului icircn consecin ă el nu este de aceea i fiin ă cu Tatăl Apoi chiar dacă icirc i areț ș ț ș cauza icircn Fiul el nu purcede din fiin a Fiuluiț ci este adus la existen ă ț prin Fiul de către Fiul asemenea oricărei creaturi iată de ce el nu este de aceea i fiin ă nici măcar cu Fiulș ț Icircmpotriva acestei argumentări a tropicilor Sf Atanasie lansează principiul bdquoDuhului care are aceea i fire i aceea i pozi ie fa ă de Fiul pe care o are Fiul fa ă de Tatălrdquo icircn sensul căș ș ș ț ț ț Duhul este bdquopropriurdquo Fiului icircn aceea i măsură icircn care Fiul este bdquopropriurdquo Tatălui Fidelș sinodului de la Niceea Sf Atanasie se mul ume te să afirme doar consubstan ialitateaț ș ț Duhului cu Fiul după modelul consubstan ialită ii Fiului cu Tatăl pe care o admiteau iț ț ș tropicii El nu afirmă că Duhul i-ar avea cauza bdquodin Fiulrdquo sau bdquoprin Fiulrdquo nuș interpretează cauzal expresia bdquoDuhul este propriul Fiuluirdquo el se mul ume te să sugerezeț ș doar că Duhul este din aceea i fiin ăș ț din care este i Fiul a a cum Fiul este ș ș din aceea iș fiin ăț din care este i Tatăl Avacircnd icircn minte icircn permanen ă numai bdquoconsubstan ialitateardquoș ț ț ipostaselor stabilită la Niceea Sf Atanasie nu pare să fi observat interpretarea clar cauzală pe care tropicii o dădeau rela iei Duhului cu Fiul precum nici faptul că ei negauț astfel orice rela ie cauzală directă a Duhului cu Tatăl Aceste aspecte de i ignorate deț ș marele patriarh pacircnă la moartea sa nu vor rămacircne icircnsă neobservate la Sf Vasile cel Mare

2 Mărturia Sf Vasile cel Mare Contra Eunomiu

Doctrina lui Eunomiu cu privire la purcederea Duhului Sfacircnt este foarte bine pusă icircn eviden ă de Sf Vasile cel Mareț care pe la 364 a scris icircmpotriva lui cunoscuta sa

96 Atanasie cel Mare Epistola icircntacirci către Serapion 17 icircn colecția bdquoPărinți și scriitori bisericeștirdquo vol 16 p 43

97 Atanasie cel Mare Epistola icircntacirci către Serapion 20 icircn colecția bdquoPărinți și scriitori bisericeștirdquo vol 16 p 47

lucrare Contra Eunomiu Marele părinte pare să fie primul care a observat că arienii reduceau la Fiul cauza Duhului Sfacircnt Potrivit Sf Vasile Eunomiu profesa următoarea icircnvă ătură trinitară bdquoSă presupunem că observa ia pleacă de la operele create i se icircnal ăț ț ș ț peste acestea pacircnă la substan e ț ea găse te astfel căș Fiul este o creatură a Celui Nenăscut i că Paracletul este o creatură a Fiului (tou men agennetou ton yion euriskon poimaș

tou de monogenous ton parakleton)rdquo 98 bdquoExistă deci un singur Dumnezeu nenăscut iș fără principiu (eis esti o Theos agenetos kai anarhos) El nu are vreo fiin ă care să-i fieț anterioară ndash căci nimic nu poate fi anterior nenăscutului nici vreo fiin ă care să fie icircn (cu)ț El ndash căci El este simplu i fără compozi ie Fiind unic fiind singur i mereu acela i Elș ț ș ș este Dumnezeu creator i artizan al tuturor lucrurilor mai icircntacirci de toate i icircntr-un mod cuș ș totul extraordinar al Monogenului apoi prin Acesta icircn mod propriu al tuturor celor create Căci icircnainte i de toată creatura i numai prin propria sa putere i activitate l-aș ș ș născut l-a creat i l-a făcut pe Fiul (ton men gar Hyion pro panton kai pro pases ktiseosș monou te eautou dynamei kai energeia egennese te kai ektise kai epoiesen)(hellip) i prin elȘ (prin Fiul) l-a creat pe Duhul Sfacircnt cel dintacirci dintre toate i cel mai mare dintre to iș ț prin propria sa putere i la ordinul său dar prin activitatea i puterea (creatoare) aș ș Fiului (kai dia toutou proton men panton kai meizon to Pneuma to agion epoiesen exousia men idia kai prostagmati energeia de kai dynamei tou Hiou)rdquo 99 Astfel mai spune Eunomiu bdquohellipdupă icircnvă ătura fericitului Pavel hellipFiul este subordonat luiț Dumnezeu Tatăl hellipiar Duhul Sfacircnt la racircndul său este icircn mod clar subordonat lui Hristosrdquo 100 Eunomiu ca to i arienii icircn elegea actul purcederii prin prisma activită iiț ț ț creatoare a Fiului bdquoEl (Duhul) este onorat icircn al treilea racircnd ca prima creatură a Monogenului cea mai mare dintre toate i singura ca atare (trite hora timomenon osș proton koi meizon panton kai monon toioutou tou monogenous poema)rdquo 101

98 Eunomiu de Cyzic Apologia 20 icircn col Sources chretiennes Les Editions du Cerf Paris 1983 vol 305 p 275

99 Eunomiu de Cyzic Apologia (Apendice) 28 icircn col Sources chretiennes vol 305 p 297

100 Eunomiu de Cyzic Apologia 27 icircn col Sources chretiennes vol 305 p 293

101 Eunomiu de Cyzic Apologia 25 icircn col Sources chretiennes vol 305 p 287

Aspectul cel mai important aici nu este icircnsă acela că Eunomiu icircn elegeaț aducerea la existen ă a Duhului icircn termenii sugera i icircn Ioan I 3 adică asemenea uneiț ț creaturi ci faptul că fie i icircn această calitate Duhul este creat numai de Fiul că actulș creării Duhului icirci apar ine numai Fiului Este ceea ce observă i Sf Vasile cel Mare careț ș intrigat de acest aspect spune următoarele bdquoExistă oare vreun om pe lume care să nu vadă cu claritate că nici o activitate a Fiului nu se află separată de Tatăl şi că nu se află nimic icircntre cele existente care să aparţină Fiului dar să fie străine de Tatăl (hellip) Pentru ce dar atribuie Eunomiu numai Fiului cauza Duhului Sfacircnt (pos oun tou pneumatos ten aitian to monogenei mono prostithesi) şi pentru a-i calomnia natura se serveşte de activitatea creatoare a acestuia (adică a Fiului nn)(kai kategorema tes physeos autou ten toutou lambanei demiourgian) (hellip) Nu este un pericol evident de a separa de Dumnezeu Tatăl pe Duhul Sfacircnt (diairein apo tou Theou to Pneuma) devreme ce pe de o parte apostolul ni-l prezintă icircn relaţiile sale cacircnd Duhul lui Hristos cacircnd Duhul lui Dumnezeuhellip iar pe de alta Domnul icircnsuşi icircl numeşte Duhul Adevăruluihellip şi spune că purcede de la Tatăl Or acesta (Eunomiu) pentru a micşora slava Domnului nostru Iisus Hristos (allrsquooutos eis kathairesin tes doxes tou Kyrios hemon Iesou Hristou) icircl separă pe Duhul de Tatăl i-l atribuie Monogenului de-o manieră diferită (aferei men apo touș Patros tou de Monogenei diaferontos) desigur pentru a mic ora (Fiului) slava (epiș kathairesi tes doxes prostithesin)rdquo 102 A adar departe de a nega Fiului orice participareș cauzală actul bdquopurcederiirdquo al venirii la existen ă a Duhului Sfacircnt Eunomiu cum aratăț marele capadocian atribuia numai Fiului cauza Duhului Sfacircnt excluzacircndu-l astfel pe Dumnezeu Tatăl icircmpotriva Scripturii (vezi Ioan XV 26)

B REAC IA ESEN IALISTĂȚ Ț

1 Marcel al Ancyrei

102 Sf Vasile cel Mare Contra lui Eunomiu II 34 icircn col Sources chretiennes Les Editions du Cerf Paris 1983 vol 305 p141-143

Devenit episcop al Ancyrei (Ankara de astăzi) Marcel a fost unul din marii apărători ai termenului homoousios icircmpotriva arianismului şi prieten al Sf Atanasie cel Mare Cu timpul s-a dovedit icircnsă că fondul metafizic icircn baza căruia lupta el icircmpotriva arianismului era de cu totul altă natură decacirct acela folosit la sinodul ecumenic de la Niceea icircn formularea celebrului homoousios Marcel actualiza pur şi simplu vechiul sabelianism El icircnţelegea să combată arianismul afirmacircnd consubstanţialitatea Logosului cu Dumnezeu Tatăl pacircnă la desfiinţarea oricărei distincţii dintre cei doi Devenind evident acest fapt Marcel este abandonat de adevăraţii niceeni cum era Sf Atanasie şi acuzat icircn mod deschis de modalism Este ceea ce face la un moment dat icircnsuşi Sf Vasile cel Mare cacircnd scruiindu-i Sf Atanasie icirci solicită acestuia pentru a risipi orice confuzie să condamne imediat bdquoicircnvăţătura periculoasă şi icircn afara adevăratei credinţe (a lui Marcel)rdquo 103 Icircn cele din urmă Marcel este somat să compară icircn faţa unui sinod icircn 335 şi depus din treaptă pentru erezie Eusebiu de Cezareea l-a combătut icircn cadrul unei cărţi intitulate Teologia bisericească Marcel a dispărut din istorie dar doctrina sa a creat mari probleme Ea reprezintă icircn fond o reacţie de fond sabelian la subordinaţianismul arian Ca şi icircn cazul celei a lui Arie doctrina lui Marcel este o hristologie nu o triadologie Deşi a abordat icircn treacăt problema Sf Duh el a făcut-o numai pentru a dovedi absenţa oricărei diferenţe dintre Logosul etern şi Dumnezeu Tatăl

Iată un rezumat al doctrinei sale pe baza textului lui Eusebiu din lucrarea acestuia Teologia bisericească Dumnezeu este o monadă absolut unul şi indivizibil De aici trebuie pornit şi nu de la o pluralitate divină după cum face Origen Aceasta nu icircnseamnă că icircn Dumnezeu nu există un Logos el există dar este μοο σιος adicăὁ ύ Logosul este icircn Dumnezeu şi Dumnezeu icircn el fără nici o diviziune locuind icircn el ca o putere activă nu ca o simplă δ ναμις ci ca o νεργε Această energie seύ ἐ ίᾳ exteriorizează προ ρχεται fără să iasă din Dumnezeu printr-o dilatare πλατυνομ νηέ έ care nu introduce nici dualitate nici compoziţie ipostatică distinctă Această extensie e dublă mai icircntacirci icircn creaţie de vreme ce Logosul e creator apoi icircntrupare Prin această iconomie (coboracircre) Logosul astfel icircntrupat devine Fiu dar nu printr-o naştere icircn interiorul fiinţei divine căci el nu se naşte decacirct abia icircn trup din Fecioara Numai icircn acest trup νεργε α divină este activă şi devine principiu al tuturor actelor lui Hristos Astfel seἐ ί realizează o unire cum totul intimă şi permanentă cu totul superioară celei care icircnsufleţea odinioară pe profeţi Această unire va icircnceta totuşi icircntr-o zi după cacirct ne putem da seama căci trupul char devenit nemuritor nu convine firii divine νεργε α se vaἘ ί rezorbi atunci icircnapoi icircn Dumnezeu de aici acuzaţia adusă constant de orientali lui Marcel că nu mărturiseşte expresia din Crezul de la Niceea bdquoa cărui icircmpărăţie nu va avea sfacircrşit

103 Vesile cel Mare Epist LXIX 2 PG XXXII 432 la M -D Chenu Marcel drsquoAncyre DTC vol XI B col1996

cujus regni non erit finisrdquo 104

Iată acum o altă expunere mai precisă a doctrinei lui Marcel de Ancyra aşa cum apare ea icircn aşa-numitul simbol macrostih bdquoDiscipolii lui Marcel şi ai lui Fotin amacircndoi din Ancyra Galatiei resping subzistenţa eternă τ ν πποαι νιον παρξιν a luiὴ ώ ὕ Hristos divinitatea sa şi icircmpărăţia sa veşnică τελε τητον asemenea iudeilor şi subἀ ύ pretextul că astfel salvează unitatea divină τ μοναρχ Icircn ceea ce ne priveşte noi ştimῇ ίᾳ că Hristos nu este doar o gacircndire exprimată sau imanentă icircn Dumnezeu λ γονό προφορικ ν νδι θετον το θεο ci un Logos-Dumnezeu viu şi subzistent λλὸ ἢ ἐ ά ῦ ῦ ἀ ὰ ζ ντα θε ν λ γον καθrsquo αυτ ν π ρχοντα Fiul lui Dumnezeu şi Hristos El nu existăῶ ὸ ό ἑ ὸ ὑ ά mai icircnainte de veci doar icircn preştiinţa Tatălui ci l-a asistat pe acesta icircn lucrarea sa de creare a celor văzute şi nevăzute El este icircntr-adevăr cel căruia Tatăl i-a zis Să facem om după chipul şi asemănarea noastră el este cel care s-a arătat icircn persoană patriarhilor care a dat Legea care a grăit prin prooroci şi care icircn final s-a icircntrupat l-a revelat tuturor oamenilor pe Tatăl şi care de acum icircnainte domneşte icircn veacul veacurilorrdquo 105

Cum combătea Marcel de Ancyra arianismul printr-o astfel de concepţie De remarcat mai icircntacirci că motivaţia declarată de el icircnsuşi şi icircnregistrată de simbolul macrostih era aceea că astfel salvează unitatea divină τ μοναρχ Prin faptul că respingea oriceῇ ίᾳ asemănare icircntre Logos şi Dumnezeu Tatăl Arie introducea o distincţie gravă icircn Dumnezeu o separare care icircntr-adevăr ameninţa unitatea lui Dumnezeu Marcel apelacircnd la vechea concepţie a lui Sabeliu căuta să combată această depreciere a substanţei Logosului icircn raport cu Tatăl afirmacircnd că el este consubstanţial cu acesta pacircnă la punctul icircn care el Logosul nici nu mai subzistă icircn Dumnezeu ca persoană distinctă de Tatăl Această depreciere a Logosului avea mai ales grave consecinţe icircn hristologie dacă anterior icircntrupării sale icircn Iisus Hristos Logosul nu era recunoscut ca Dumnezeu adevărat egal cu Tatăl atunci cu atacirct mai puţin icirci era recunoscută această calitate după icircntrupare Atribuindu-i slăbiciunile firii umane asumate arienii demonstrau odată icircn plus că Logosul este prin icircnsăşi fiinţa sa neasemănător cu Dumnezeu Tatăl icircn aceste condiţii tot ce a găsit Marcel de cuviinţă să argumenteze a fost ideea sabeliană că icircn icircntrupare monada divină icircnsăşi se dilată capătă o nouă faţă un nou chip distinct de cel anterior icircntrupării tocmai prin caracterul temporal al acestui nou chip Iisus Hristos este Logosul devenit trup existacircnd distinct de Tatăl ca om ca fiinţă cu totul efemeră atacirct el ca

104 La M -D Chenu Marcel drsquoAncyre DTC vol XI B col1997-1998

105 O Hahn Bibliotek der Symbole sect 159 n6 la M -D Chenu Marcel drsquoAncyre DTC vol XI B col1996

persoană cacirct şi icircmpărăţia sa La sfacircrşitul timpurilor totul a reveni la starea iniţială a monadei indistincte

Cu privire la această expresie a cărui icircmpărăţie nu va avea sfacircrşit istoricul dogmelor B Sesbouumleacute scrie bdquohellipAceastăhellip afirmaţie este proprie simbolurilor de credinţă orientale şi niciodată n-a trecut icircn Occident Motivaţia ei este polemică Icircntr-adevăr o erezie atribuită lui Marcel de Ancyra icircn secolul al IV-lea susţinea că la Parusie Logosul se va reicircntoarce icircn Tatăl pacircnă la punctul icircn care se va confunda cu el misterul trinitar nu ar avea astfel decacirct o valoare sbquoiconomicărsquo şi istorică iar nu una sbquoteologicărsquo şi eternă Această idee vine din interpretarea abuzivă a textului paulin sbquoEl trebuie să icircmpărăţească pacircnă ce va pune pe toţi vrăjmaşii săi sub picioarele sale (hellip)Şi cacircnd toate vor fi supuse lui atunci şi Fiul icircnsuşi se va supune Celui ce i-a supus lui toate ca Dumnezeu să fie toate icircn toţirsquo (I Corinteni XV 25 28) Acest text exprimă icircmplinirea finală a misiunii Fiului el nu sugerează prin nimic că fiul nu va mai avea raţiunea de a exista Dimpotrivă glorificat icircn umanitatea sa Fiul va continua să exercite icircn mod etern funcţia sa mediatoare icircn el şi prin el vor vedea drepţii pe Dumnezeurdquo 106

Contestacircnd orice deosebire reală a Logosului de Tatăl şi respingacircnd eternitatea icircmpărăţiei Fiului Marcel credea că apără deopotrivă atacirct consubstanţialitatea Logosului cu Tatăl anterior icircntrupării prin considerarea lui ca nediferenţiat de Tatăl cacirct şi deplinătatea dumnezeirii coboracirctă icircn Hristos ca urmare a dilatării monadei şi a apariţiei ei sub chip uman icircn istorie Probabil că toate aceste idei ale lui Marcel ar fi rămas nebăgate icircn seamă dacă el n-ar fi negat veşnicia icircmpărăţiei lui Hristos Icircn focul controverselor iscate pe această temă Marcel a ajuns să conteste eternitatea Fiului consideracircndu-l doar o fiinţă temporală avacircnd un icircnceput icircn timp ba chiar şi un sfacircrşit bdquoHristos spunea el a icircnceput să domnească acum patru sute de ani şi stăpacircnirea sa va icircnceta odată cu sfacircrşitul lumiirdquo 107 Această afirmaţie a constituit icircnceputul căderii sale din racircndurile niceenilor adevăraţi Acuzaţiile de sabelianism pe care i le aduceau continuu arienii s-au dovedit astfel adevărate şi a sfacircrşit prin a fi abandonat de occidentali de Atanasie şi de toţi adevăraţii susţinători ai lui homoousios care au icircncetat să mai vadă icircn el un apărător al credinţei de la Niceea consideracircndu-l icircn schimb un continuator al vechiului sabelianism

Să intrăm icircnsă icircn detaliile doctrinei sale trinitare propriu-zise Marcel respinge

106 B Sesbouumleacute et J Wolinski Histoire des dogmes Descleacutee 1994 p121

107 J Schwane op cit vol2 p213 n1

cu hotăracircre ideea ariană că Logosul ar exista icircn Tatăl ca un ipostas distinct căci pentru el ca şi pentru arieni noţiunea de ipostas echivala cu aceea de altă substanţă ουσια decacirct a Tatălui Icircn Dumnezeu zicea el nu trebuie să admitem decacirct un ipostas o singură substanţă sau realitate sub icircntreit chip sau sub icircntreit nume μ αί γαρ π στασινὑ ό τριπρ σωπονό σπερὡ και τριωνιμον εισαγη τον αυτον ειναι λεγων τον θεον και τον εν αυτω Λογον και το Αγιον Πνευμα 108 Aşadar pentru Marcel Dumnezeu icircn sine nu este lipsit de Logosul său cum afirmau arienii Dumnezeu spunea el are icircn sine din eternitate Logosul aşa cum omul are icircn el icircnsuşi propria-i raţiune Astfel Dumnezeu şi Logosul său sunt unul şi acelaşi lucru εν και ταυτον109 Referindu-se la primele versete ale prologului evangheliei a patra Marcel spune că Logosul icircncă neicircntrupat ασαρκος nu este icircncă Fiu ci doar Logos bdquoIcircnainte de a fi coboracirct printre noi şi de a se fi născut din Fecioara el nu era decacirct Logosrdquo110

Despre acest Logos mai spunea Marcel Scriptura ne zice trei lucruri icircntacirci că el era la icircnceput εν αρχη pentru a semnifica faptul că se afla icircn Tatăl icircn mod potenţial δυναμει icircn al doilea racircnd că el era προς τον θεον pentru a marca faptul că era la Dumnezeu icircn act ενεργεια căci prin el au fost create toate icircn fine că el era Dumnezeu pentru a ne icircnvăţa că divinitatea nu este divizată deoarece Logosul este icircn Dumnezeu şi Dumnezeu este icircn Logosul Astfel Logosul este etern şi consubstanţial ομοουσιος αυτοουσιος cu Dumnezeu 111 Acest efort de a afirma unitatea pacircnă la indistincţie a Fiului cu Tatăl era menită icircn viziunea lui Marcel de Ancyra să contracareze subordinaţianismul arian bdquoChiar icircn doctrina sa trinitară subliniază acelaşi Schwane el n-a avut icircn gacircnd altceva decacirct problema cum să onoreze icircn Macircntuitorul nu o fiinţă distinctă de Dumnezeu şi subordonată lui (cum icircnvăţau arienii nn ) ci o divinitate

108 J Schwane op cit vol2 p224 n1 Eusebiu de Cezareea pare să ignore aici fragmentele 76 şi 77 pe care le citează Tixeront cacircnd afirmă că Marcel nu admitea decacirct un singur προσωπον

109 J Schwane op cit vol2 p221 n1

110 J Schwane op cit vol2 p216 n1

111 Marcel Fragmentele 52 97 la J Tixeront op cit vol2 p39 n5 şi 6

adevărată şi perfectărdquo112

Pentru a contracara arianismul Marcel afirmă cu hotăracircre că icircn Dumnezeu nu există trei ipostase ci doar unul Această precizare icircl apropie indiscutabil de Sabeliu care afirma acelaşi lucru Marcel merge icircnsă mai departe decacirct mentorul său şi afirmă că icircn Dumnezeu avem nu doar un singur ipostas ci şi un singur πρ σωπον ό 113 Se pare că cei doi termeni nu aveau acelaşi icircnţeles şi mai ales acelaşi rol icircn hristologia lui Marcel Pe scurt este foarte probabil că Marcel desemna sub numele de ipostas esenţa divină icircnsăşi avacircnd icircn sine icircn mod indistinct pe Tatăl şi pe Logos ca raţiune paternă λογοπατωρ Divinitatea există din eternitate sub un singur πρ σωπον sub un singur chip care esteό acela al Tatălui Logosul icircn schimb nu are πρ σωπον propriu el este de fapt bdquofărăό chiprdquo προσωπον El capătă un chip distinct de Tatăl o faţă proprie διον πρ σωπονἄ ἴ ό abia prin coboracircrea sa icircn istorie prin manifestarea sa icircn afara condiţiei sale divine deci icircn icircntrupare

Afirmaţia sa fundamentală icircn această problemă a fost aceea că anterior icircntrupării sale Logosul nu s-a numit Fiu al Tatălui acest nume l-a dobacircndit la modul propriu abia icircn urma naşterii sale din Fecioara Dacă icircn Vechiul Testament Logosul este numit totuşi Fiu aceasta este de fapt o profeţie icircn care viitorul său nume icirci este atribuit de mai icircnainte Se pare că şi această distincţie pe care el o făcea icircntre calităţile de Logos şi Fiu era menită să contracareze arianismul din calitatea Logosului de Fiu arienii trăgeau concluzia că Logosul nu poate fi coetern cu Tatăl căci nici un fiu nu poate avea aceeaşi vacircrstă cu tatăl său Pentru a elimina orice nuanţă de posterioritate icircn raport cu Tatăl Marcel contesta aşadar Logosului etern calitatea de Fiu deci de fiinţă ulterioară Tatălui aşa cum icircnvăţau arienii114 Pe de altă parte deoarece arienii speculau enorm pe marginea faptului că Logosul este născut din Tatăl văzacircnd icircn simplul act al naşterii dovada inferiorităţii sale faţă de Tatăl cel nenăscut γ ννητος Marcel neagă pur şiἀ έ simplu că Logosul ar exista icircn Tatăl icircn baza unei naşteri a sa de către Tatăl Logosul e veşnic deci fără icircnceput el nu este Dumnezeu asemenea Tatălui său ci este icircnsăşi fiinţa lui Dumnezeu Tatăl raţiunea sa eternă bdquoPe baza cărui pasaj din Scriptură am putea

112 J Schwane op cit vol2 p225

113 Marcel de Ancyra Fragmentele 66 76 77 83 87 88 la J Tixeront op cit vol2 p39 n12 şi 3

114 J Schwane op cit vol2 p215 n3 p216 n2

afirma zice el că există o fiinţă nenăscută şi o fiinţă născută cum cred ei (arienii nn ) Nici unul dintre profeţi nici unul dintre evanghelişti ba nici măcar vreunul dintre apostoli n-a spus aceastardquo115 Există icircnsă icircn Noul Testament o expresie pe care Marcel n-a putut-o ocoli şi pe care a trebuit s-o interpreteze icircn coerenţă cu propriul sistem este vorba de expresia bdquoicircntacirciul născut dintre creaturirdquo Arienii atribuiau această expresie Logosului divin pentru a demonstra că este o creatură Prin contrast Marcel a negat că această expresie paulină s-ar referi la Logosul divin şi a raportat-o numai la Fiul icircntrupat icircnţelegacircnd-o adică exclusiv prin prisma actului icircntrupării116

Să trecem acum la miezul hristologiei lui Marcel care este aceea a statutului Fiului icircntrupat Marcel desemna monada eternă prin termenul de λογοπ τωρ El seά deosebea astfel de Sabeliu care desemna aceeaşi monadă prin termenul de ιοπ τωρὑ ά Această schimbare avea o semnificaţie adacircncă icircn concepţia episcopului de Ancyra Logosul nu este Fiu decacirct după icircntrupare Prin urmare abia dup icircntrupare se poate vorbi de o naştere propriu-zisă a Logosului dar numai pentru că este Fiu Devenind Fiu Logosul a căpătat un chip propriu διον πρ σωπον a cărui natură este exclusivἴ ό temporală relativă deci efemeră adică atacirct cacirct va ţine icircmpărăţia lui Hristos Ca Fiu el se deosebeşte acum radical de Tatăl icircn sensul că este un om adevărat Abia sub condiţia icircntrupării abia ca Fiu Logosul este bdquocopie a Tatăluirdquo Anterior icircntrupării el nu este nici Fiu nici bdquocopie a Tatăluirdquo Această expresie din Coloseni I15 el o raporta la Fiul lui Dumnezeu făcut om iar nu la Logosul icircn sine Şi icircn această problemă Marcel se lăsa antrenat de disputa sa icircmpotriva arienilor Unul din argumentele pe care aceştia le foloseau pentru a dovedi că Logosul este inferior Tatălui era exact acesta extras din expresia paulină susmenţionată dacă Logosul este o copie a Tatălui atunci el este inferior căci orice copie este inferioară originalului ei Icircn consecinţă Marcel nega că această expresie s-ar referi la Logosul etern ci ea trebuie atribuită numai Fiului icircntrupat Argumentul său era următorul o copie trebuie să facă vizibil obiectul invizibil şi absent ori cel care face vizibil icircn lume pe Dumnezeu nu este Logosul etern el icircnsuşi invizibil ca şi Tatăl ci Logosul sau Fiul icircntrupat117

Afirmacircnd că bdquoHristos a icircnceput să domnească acum patru sute de ani şi

115 J Schwane op cit vol2 p217 n4

116 J Schwane op cit vol2 p219 n1

117 J Schwane op cit vol2 p220 n2

stăpacircnirea sa va icircnceta odată cu sfacircrşitul lumiirdquo118 el afirma de fapt că Hristos n-a existat anterior naşterii sale din Fecioara ca ipostas distinct de acela al Tatălui Eusebiu de Cezareea care-i combate hristologia icircn două tratate separate spune despre el acuzator că bdquoa icircndrăznit să nu atribuie Fiului lui Dumnezeu preexistenţa nici o existenţă proprie anterioară icircntrupării ουτε προειναι ουτε προυφεσταναι τολμα λεγεινrdquo119 Dar dacă după Marcel nu este de conceput o naştere eternă a Logosului din Tată pentru că nu se distinge cu nimic de el cu atacirct mai puţin poate fi vorba de o naştere a aceluiaşi Logos din Fecioara Acest act trebuie atribuit numai omului Iisus supranumit Fiul lui Dumnezeu Doar despre el se poate spune că s-a născut cu adevărat icircnţelegacircnd actul naşterii numai ca naştere temporală din Fecioara Dar care este atunci statutul Logosului divin anterior icircntrupării şi care este cel al Fiului icircntrupat Eusebiu răspunde acestei icircntrebări reproducacircnd doctrina lui Marcel astfel sub aspectul existenţei sale divine Logosul este unit cu Dumnezeu fără diviziune şi fără icircmpărţire icircn Tatăl ca potenţă a acestuia sub aspectul activităţii sale şi numai sub acest aspect ca Logos activ Dumnezeirea s-a unit cu trupul pentru a deveni principiu de mişcare şi de activitate120

Marcel a fost acuzat de Eusebiu de Cezareea că a căzut icircn erezia lui Sabeliu şi că ar fi reluat adopţianismul lui Pavel de Samosata icircnvăţacircnd că Logosul s-a unit cu un om individual cu personalitate distinctă consideracircndu-l deci pe Iisus Hristos un simplu om121 Cu privire la acuzaţia de adopţianism Shwane observă că aşa ceva nu reiese din fragmentele ajunse pacircnă la noi din opera lui Marcel Dimpotrivă el ne prezintă ca divine efectele răscumpărării şi-l acuză pe Eusebiu că nu-l priveşte pe Macircntuitorul decacirct ca pe un simplu om122 Acuzaţia de cădere icircn sabelianism este icircnsă reală Cum am spus şi mai

118 J Schwane op cit vol2 p213 n1

119 J Schwane op cit p217 n2

120 J Schwane op cit vol2 p227 n1

121 J Schwane op cit vol2 p227 n2

122 J Schwane op cit vol2 p227 n4

sus Sf Atanasie a icircntacirclnit icircn vremea sa o sectă sabeliană care asemenea lui Marcel făcea aceeaşi distincţie icircntre Logos şi Fiul icircntrupat şi pe ai cărei membri i-a icircntrebat cum a devenit Logosul Fiu A căpătat acest nume cacircnd a asumat natura umană Sau Logosul a devenit Fiu devenind om Sau icircn fine a devenit Fiu icircn amacircndouă felurile adică luacircnd un trup sau devenind un trup 123 Se pare că Marcel asemenea sabelienilor Sf Atanasie a fost de părere că Logosul n-a asumat un om ci a devenit el icircnsuşi om căci el declară icircn mod expres că icircn Macircntuitorul s-a manifestat plenitudinea divinităţii την πασαν θεοτητα εν αυτη σωματικως επιδειξεταιrdquo124 Aluzia la expresia din Coloseni I9 este aici evidentă

Cum poate fi aşadar icircnţeles acest lucru pe fondul afirmaţiei sale că Logosul icircn accepţiunea sa divină nedeosebit icircn nici un fel de Tatăl icircn interiorul monadei este cu totul diferit de Fiul icircntrupat Căci Marcel afirma icircntr-adevăr că Fiul este o persoană separată de Dumnezeu şi nu există decacirct icircn afara Tatălui εκτος του πατρος 125 Aici intervine conceptul de origine stoică al extensiei πλατυσμος monadei sau esenţei divine mai icircntacirci icircn diadă prin icircntrupare apoi icircn triadă prin purcederea Duhului bdquoMonada spune Marcel nu se extinde icircn Triadă fără să sufere o oarecare separaţie ου σαφως και φανερως ενταυθα απορρητω η μονας φαινεται πλατυνομενη μεν εις τριαδα διαιρεισθαι δε μηδαμως υπομενουσαrdquo 126 Icircn ea icircnsăşi monada divină υiοπατωρ este nediferenţiată existacircnd icircntr-o stare de superconcentrare de potenţialitate maximă icircn interiorul căreia orice distincţie reală cum ar fi aceea dintre Tatăl şi Fiul său este imposibilă Calitatea de a fi Tată ca şi aceea de a fi Fiu nefiind icircncă activate icircntre ele nici nu poate exista icircncă un raport real Iată de ce Marcel neagă existenţa unei relaţii cauzale icircn interiorul divinităţii respingacircnd ideea de naştere a Logosului etern adică icircncă neactivat Icircn momentul icircn care Logosul părăseşte starea sa de existenţă virtuală potenţială icircn interiorul monadei indistincte şi se manifestă icircn actul creaţiei dar mai ales icircn cel al icircntrupării el devine dintr-odată distinct real de Tatăl tocmai prin acest act al naşterii sale din Fecioara care este de fapt o intrare icircn acţiune a energiei active a monadei η ενεργεια δραστικη

123 J Schwane op cit vol2 p217 n3

124 J Schwane op cit vol2 p227 n5

125 J Schwane op cit vol2 p221 n2

126 J Schwane op cit vol2 p224 n3

Marcel icircnsuşi spune următoarele bdquoDacă se consideră numai divinitatea Macircntuitorului Logosul ar părea să fie pe bună dreptate unul şi acelaşi lucru cu Dumnezeu icircnsuşi dar dacă Macircntuitorul este cercetat sbquodupă truprsquo divinitatea apare ca extinsă ( ieşită din ea icircnsăşi icircnstrăinată de ea icircnsăşi nn ) prin propria ei activitate ενεργεια η θεοτης μονη πλαθυνεσται δοκειrdquo 127 Conceptul de πλατυσμος sau dilatare căci acesta este adevăratul său sens sugerează că icircn actul icircntrupării monada superconcentrată asemenea unui punct pitagoreic pacircnă atunci şi de aceea icircncă nediferenţiată intră icircntr-o primă fază de dilatare aşa cum logosul stoic iniţial aflat icircntr-o stare aproape incorporală capătă prin transformare un corp tot mai palpabil tot mai dens Icircntruparea la Marcel de Ancyra ca şi-n concepţia lui Sabeliu este o primă corporeificare a esenţei divine a logosului de pacircnă atunci A doua dilatare sau extensie a monadei este purcederea Duhului Sfacircnt Avacircnd icircn substratul consideraţiilor sale hristologice tot timpul metafizica stoică a logosului care se dilată corporeificacircndu-se dar care revine după o vreme la starea sa iniţială absorbind icircn sine tot ceea ce a generat pacircnă atunci Marcel ajunge să afirme starea de icircntrupare de corporeificare a esenţei divine va lua sfacircrşit cacircndva şi Fiului icirci va lua din locul Logosul neicircntrupat şi pur spiritual De fapt el spune doar că icircmpărăţia Fiului va lua sfacircrşit odată cu judecata finală şi sfacircrşitul timpurilor128

Marcel nu accepta ideea că odată asumată natura umană a Logosului va rămacircne unită pentru eternitate cu el Icircn sine icircnsuşi zicea el trupul carnea nu poate conveni lui Dumnezeu chiar transfigurat prin icircnviere chiar devenit incoruptibil nemuritor trupul nu este mai demn de Dumnezeul cel care este mai presus chiar de imortalitate Se poate crede aşadar presupune Marcel că după parusie Logosul se va despuia de propria-i umanitate şi va reintra icircn Dumnezeu revenind la starea icircn care se afla anterior creaţiei aşa cum sugerează textul din I Corinteni XV28 Ce se va icircntacircmpla cu această umanitate Noi nu ştim deoarece Scriptura nu o spune129

127 Marcel Fragmentul 71 la J Tixeront op cit vol2 p39-40 n1 J Schwane op cit vol2 p226 n2 vezi şi nota 1 de la pagina 227

128 J Schwane op cit vol2 p211 n1 p228 n2 final

129 Marcel Fragmentele 117-121 la J Tixeront op cit vol2 p40 n6 J Schwane op cit vol2 p228 n2

2 Fotin al Sirmiului

Cel mai cunoscut discipol al lui Marcel de Ancyra a fost Fotin devenit episcop de Sirmium Ca şi icircnvăţătorul său Fotin distingea icircntre Logosul etern şi Fiul icircntrupat Cu privire la Logos etern el icirci nega orice existenţă particulară icircn esenţa divină distinctă de Tatăl Dumnezeu este un singur ipostas dar el are icircn sine propria-i raţiune el este λογοπατωρ130 Atacircta vreme cacirct nu este activ Logosul este unul interior ενδιαθετος cacircnd intră icircn stare de act el devine προφορικος şi această manifestare icircn afară constituie prima dilatare πλατυσμος prima extensie icircn Dumnezeu Purcederea Duhului Sfacircnt este a doua131 Cu privire la Iisus Hristos Fotin a mers fidel pe urmele mentorului său atacircta doar că a fost mult mai direct icircn afirmaţii de cacirct predecesorul său Căutacircnd să explice cum a devenit Logosul Fiu prin actul icircntrupării Fotin a afirmat direct transformarea naturii sale divine icircn natura umană a Fiului icircntrupat Acest lucru este atestat direct de Sf Epifanie care reproduce concepţia lui Fotin sub expresia Logosul s-a prefăcut icircn trup εις σαρκα μεταβεβλημενον132 Aluzia la expresia ioaneică και ο σαρξ εγενετο din prologul evangheliei a patra este evidentă Atacirct Tixeront cacirct şi Schwane cred la unison că Sf Epifanie se icircnşeală interpretacircnd astfel concepţia lui Fotin care icircn opinia lor ar fi mai degrabă adopţian icircn hristologie133 Icircntr-adevăr Fotin distingea icircn mod net icircntre Logosul etern şi Fiul icircntrupat afirmacircnd că Fiul n-a existat anterior naşterii sale din Fecioara Sinodul de la Sirmium atestă această doctrină a sa şi o condamnă icircn anatematisma a cincea unde spune bdquoDacă cineva zice că Fiul a existat fără icircndoială icircnainte de Maria dar

130 J Schwane op cit vol2 p229 J Tixeront op cit vol2 p41 n6

131 J Tixeront op cit vol2 p41 n7

132 Epifanie de Salamina Haer LXXI 3 la J Tixeront op cit vol2 p41 n8

133 J Tixeront op cit vol2 p41 n8 J Schwane op cit vol2 p230 n3

numai icircn preştiinţa lui Dumnezeu şi că el n-a fost născut de Dumnezeu icircnaintea tuturor timpurilor că n-a existat icircn Dumnezeu şi că nimic n-a fost creat prin el să fie anatema rdquo Iar anatematisma a noua este şi mai categorică bdquoDacă cineva zice că fiul Mariei nu este decacirct un om să fie anatema rdquo134

La prima vedere aceste anateme par a sugera caracterul adopţian al hristologiei lui Fotin Este icircnsă doar o aparenţă căci afirmaţia că Iisus Hristos sau bdquoFiul Mariei - cum se exprima el potrivit sinodului - este doar un simplu omrdquo se icircnţelege prin prisma distincţiei dintre Logosul etern şi Fiul icircntrupat Or Fiul nu este altceva decacirct Logosul devenit trup sau carne prin transformare cum spune Sf Epifanie sau mai exact prin extensia sau dilatarea substanţei divine Ca şi Marcel Fotin de Sirmiu este marcat şi el de metafizica stoică a logosului care se dilată şi se contractă succesiv şi sinodul confirmă acest lucru prin anatematismele a şasea şi a şaptea bdquoDacă cineva zice că substanţa lui Dumnezeu este susceptibilă de dilatare şi de contracţie să fie anatemardquo bdquoDacă cineva zice că substanţa dilatată a lui Dumnezeu l-a format pe Fiul sau numeşte Fiu dilatarea acestei substanţe să fie anatema rdquo 135 Aşadar Fotin credea ca şi Marcel icircnvăţătorul său că Logosul a devenit Fiu prin dilatarea substanţei sale divine Această interpretare este confirmată şi de Marius Mercator care-l acuză la un moment dat pe Fotin că ar nega faptul că Macircntuitorul s-a născut din Fecioara136 Acuzaţia capătă sens dacă Fotin nega naşterea Macircntuitorului din Fecioara ca Logos deci icircn calitatea sa de Dumenzeu icircncă neicircntrupat nediferenţiat de Tatăl Or acest lucru icircl va face şi Nestorie care icircn a patra sa cuvacircntare către Marius Mercator va folosi şi el conceptul de λογοπατωρ Al treilea argument icircn favoarea acestei interpretări şi care fixează definitiv hristologia lui Fotin ca una de esenţă modalistă este anatema a douăsprezecea a sinodului semiarian de la Sirmium din 351 care-i condamnă direct concepţia icircn termenii următori bdquoDacă cineva auzind cuvintele sbquoŞi Cuvacircntul s-a făcut truprsquo crede că Logosul s-a transformat icircn trup ( icircn carne ) sau că luacircnd trup a suferit vreo schimbare să fie anatema rdquo 137

134 J Schwane op cit vol2 p231-232

135 J Schwane op cit vol2 p231-232

136 J Schwane op cit vol2 p230 n2

137 J Schwane op cit vo2 p230 n4

3 Anatemele sinodului semiarian de la Sirmium (351-352)

Pentru o mai bună icircnţelegere a hristologiei celor doi modalişti iată anatemele rostite icircmpotriva lor icircn special a lui Fotin de Sirmiu de către sinodul semiarian de la Sirmiu din 351-352 anatemele suprimate exprimă viziunea subordinaţiană a participanţilor şi sunt fără interes aici Voi păstra numerotarea originală bdquo2 Dacă cineva numeşte pe tatăl şi pe Fiul doi Dumnezei (nenăscuţi nn) să fie anatema 3 Dacă cineva spune că Hristos este Dumnezeu şi Fiul lui Dumnezeu icircnaintea tuturor timpurilor fără să admită că el (Fiul icircntr-o ipostază personală distinctă nn) l-a ajutat pe Tatăl la crearea tuturor lucrurilor să fie anatema 4 Dacă cineva icircndrăzneşte să spună că Cel Nenăscut sau o parte din El s-a născut din Maria să fie anatema 5 Dacă cineva zice că Fiul lui Dumnezeu a existat fără icircndoială icircnainte de Maria dar numai icircn preştiinţa lui Dumnezeu şi că el nu era icircn Dumnezeu născut din Tatăl icircnaintea tuturor veacurilor şi că prin el au fost făcute toate lucrurile să fie anatema 6 Dacă cineva spune că substanţa lui Dumnezeu este supusă dilatării sau contracţiei să fie anatema 7 Dacă cineva zice că substanţa lui Dumnezeu dilatacircndu-se l-a format pe Fiul sau numeşte Fiu extensia substanţei lui Dumnezeu să fie anatema 8 Dacă cineva numeşte pe Fiul lui Dumnezeu Logos gacircndit sau chiar pronunţat să fie anatema 9 Dacă cineva zice că Fiul Mariei nu este decacirct un om să fie anatema 10 Dacă cineva numindu-l pe Dumnezeu Dumnezeu-omul născut din Maria icircnţelege prin aceasta pe Cel Nenăscut să fie anatema 11 Dacă cineva icircnţelege icircn maniera iudeilor (aceste cuvinte ale lui Isaia XLIV 6) lsquoEu sunt primul şi ultimul şi icircn afară de mine nu există alt Dumnezeursquo cuvinte care au fost zise pentru a exclude idolii şi falşii zei şi le icircnţelege prin excluderea celui ce s-a născut din Dumnezeu Fiul cel unic de dinaintea tuturor veacurilor să fie anatema 12 Dacă cineva căutacircnd să icircnţeleagă aceste cuvinte lsquoCuvacircntul s-a făcut truprsquo crede că Logosul s-a prefăcut icircn carne sau catilde luacircnd trup el a suferit o schimbare să fie anatema 13 Dacă cineva căutacircnd să icircnţeleagă aceste cuvinte lsquoFiul unic al lui Dumnezeu a fost crucificatrsquo crede că divinitatea sa a suferit o tulburare din cauza suferinţei a schimbării a micşorării sau a aneantizării să fie anatema 14 Dacă cineva zice că aceste cuvinte lsquoSă facem omrsquo n-au fost spuse Fiului de către Tatăl ci că Tatăl şi le-ar fi spus lui icircnsuşi (adică le-ar fi spus Logosului existacircnd icircn el icircn manieră impersonală) să fie anatema 15 Dacă cineva spune că nu Fiul ar fi apărut lui Avraam ci Dumnezeul Cel Nenăscut sau o parte din acest Dumnezeu să fie anatema 16 Dacă cineva zice că Fiul lui Dumnezeu n-a luptat ca un om cu Iacov ci că Dumnezeu Cel Nenăscut sau o parte din acest Dumnezeu este cel care a luptat să fie anatema 17 Dacă cineva nu icircnţelege despre Tatăl şi despre Fiul (aceste cuvinte ale lui Moise Geneză XIX 24) lsquoDomnul a făcut să plouă cu foc de la Domnulrsquo ci spune că

Tatăl a făcut să plouă de la el icircnsuşi să fie anatema Căci Domnul adică Fiul este cel care a făcut să plouă de la Domnul adică de la Tatăl Anatema 19 Dacă cineva numeşte pe Tatăl pe Fiul şi pe Sfacircntul Duh o singură persoană să fie anatema 26 Dacă cineva spune că Fiul n-a fost născut şi că el nu-şi are principiul icircn altul (decacirct el) admiţacircnd astfel două fiinţe nenăscute şi fără principiu şi icircn consecinţă doi dumnezei să fie anatema căci capul şi principiul a toate este Fiul iar Dumnezeu la racircndul său este capul şi principiul lui Hristos Icircn acest fel vom readuce toate cu evlavie prin Fiul la principiul tuturor lucrurilor el icircnşişi fără principiu 27 Pentru a da odată pentru totdeauna un icircnţeles adevărat icircnvăţăturii creştine adăugăm Dacă cineva nu-l mărturiseşte pe Hristos Dumnezeu şi Fiul lui Dumnezeu existacircnd icircnaintea tuturor veacurilor icircmpreună lucrător cu Tatăl la crearea tuturor lucrurilor ci spune că el nu a fost numit Hristos şi Fiu decacirct după ce s-a născut din Maria şi că a avut chiar ca Dumnezeu un icircnceput să fie anatema 138

138 J Hefele op cit p 853-861

propria esenţă Dumnezeu atunci trebuie să admitem nu una ci trei esenţe icircn Dumnezeu una anterioară şi alte două purcezacircnd din aceasta adică esenţa Tatălui şi pe aceea a Fiului Este uşor de recunoscut sub masca acestui sofism al lui Pavel referinţa clară la modalismul sabelian potrivit căruia am avea icircn Dumnezeu mai icircntacirci monada eternă apoi manifestările ei temporale succesive sub chipurile Tatălui şi Fiului Sabeliu este aşadar cel vizat aici şi oferit de Pavel ca alternativă inacceptabilă la propria doctrină căci el este cel ce icircnvăţa existenţa icircn Dumnezeu a trei esenţe Situaţia era icircntr-adevăr dilematică pe de o parte Pavel uza de termenul μοο σιος pentru a defini statutul Logosului icircn raportὁ ύ cu Dumnezeu Tatăl dar consecinţa era aceea a confundării sale cu Tatăl pe de alta Pavel refuza folosirea aceluiaşi termen cu referire la Iisus cel istoric aşa cum vor fi vrut la un moment dat poate sinodalii argumentacircnd că a-l admite icircnsemna eşuarea icircn sabelianism Ambarasaţi peste măsură de aceste subtilităţi de dilema celor două utilizări egal de inacceptabile ale termenului icircn cauză sinodalii au tăiat pur şi simplu nodul gordian renunţacircnd cu totul la el Şi iată astfel o interpretare care nu vine decacirct să completeze explicaţie Sf Epifanie şi a Sf Hilarie cu privire la motivul pentru care sinodul de la Antiohia icircmpotriva lui Pavel de Samosata a condamnat termenul de

μοο σιος ὁ ύ

Iisus este astfel după ereticul episcop al Samosatei un simplu om Cu toate acestea explică el Iisus a fost o persoană unică fără egal Uns de către Duhul Sfacircnt la botez el a atins perfecţiunea morală Iubirea sa pentru Dumnezeu a fost fără greşeală iar voinţa sa absolut impecabilă cu totul superioară voinţei sale naturale Ca recompensă pentru această vieţuire dreaptă Dumnezeu i-a conferit puterea de a face minuni Iisus triumfă asupra păcatului nu numai icircn el icircnsuşi ci şi icircn noi căci el ne răscumpără ne salvează şi icircn acelaşi timp uneşte indisolubil cu Dumnezeu puritatea vieţii lui ca şi suferinţele pe care le-a icircndurat i-au conferit dreptul de a purta un nume mai presus de orice alt nume Icircmbrăcat cu o asemenea demnitate divină i s-a dat astfel dreptul de a judeca vii şi morţii astfel icircncacirct noi icircl putem numi bdquoDumnezeu născut dintr-o fecioară Dumnezeu care s-a arătat din Nazaret θε ν κ τ ς παρθ νου θε ν κ Ναζαρ τὸ ἐ ῆ έ ὸ ἐ ὲ

φθ νταrdquo ὀ έ 28 Separacircndu-l cu totul pe Iisus cel istoric de Dumnezeu Logosul şi consideracircndu-l un simplu om ψ λος νθρωπος Pavel icircl separa totuşi şi de ceilalţiί ἄ oameni căci el vorbea de o diferenţă de constituţie icircntre Iisus şi noi Iisus a fost zicea el o fiinţă unică fără pereche 29 Astfel deşi Iisus n-a fost decacirct un simplu om unirea sa cu

28 La JTixeront Histoire des dogmes vol1 p464 n11 12 p465 n1 2

29 La JTixeront Histoire des dogmes vol1 p464 n11

Icircnţelepciunea divină cu Logosul lui Dumnezeu Tatăl a fost atacirct de stracircnsă icircncacirct această unire συν λευσις i-a conferit o organizare diferită de aceea a noastră τερ αν τ νέ ἑ ί ὴ κατασκευ ν τ ς μετ ρας ὴ ῆ ἡ έ 30 Iisus n-a fost astfel un Dumnezeu prin propria-i natură ci doar un Dumnezeu printr-o adopţie a sa de către Dumnezeu Tatăl printr-o icircnălţare a sa prin propria-i virtute De aici caracterizarea hristologiei sale de către Harnack ca adopţiană

Comentacircnd această doctrină ciudată a efectului unirii Logosului cu natura umană a lui Iisus G Bardy icircşi exprimă completa nedumerire cu privire la sensul ei căci spune bdquoAcesta este unul dintre punctele cele mai obscure dar icircn acelaşi timp dintre cele mai atestate ale doctrinei samosateene S-ar părea că Pavel este sfacircşiat icircntre dorinţa de a salva anumite idei tradiţionale şi aceea de a menţine unitatea sistemului său Iisus este superior celorlalţi oameni nici patriarhii nici profeţii nici Moise icircnsuşi nu l-au egalat pe Macircntuitorul Totuşi oricacirct de diferit a putut fi el faţă de toţi ceilalţi Iisus rămacircne un om căci doar un simplu atribut divin Icircnţelepciunea este cel ce a locuit icircn el şi l-a umplut de virtute Icircnţelepciunea nu s-a unit astfel cu el decacirct printr-o unire pur morală el (Iisus) n-a fost decacirct casa icircn care aceasta a locuit sau doar un veşmacircnt pe care aceasta l-a icircmbrăcat Icircn nici un moment nu se poate vorbi de o unitate icircn Hristos icircn care Icircnţelepciunea şi-a făcut casă Totul este departe de a fi clar icircn acest rezumat pe care noi am icircncercat să-l prezentăm cu privire la icircnvăţătura paveliană spune Bardyrdquo 31 Patrologul catolic a pierdut icircnsă din vedere ceea ce el icircnsuşi a semnalat icircntr-un alt articol cu privire la Taţian Asirianul Pentru Taţian Logosul este tot atacirct de impersonal şi de indisolubil icircn raport cu Tatăl pe cacirct este el la Pavel de Samosata Taţian reuşeşte icircnsă să explice influenţa acestui Logos asupra oamenilor nu ca pe o corporeificare a sa şi astfel ca pe o desprindere a sa de Tatăl ca pe o individualizare a sa icircn raport cu Dumnezeu Tatăl ci ca pe o acţiune de organizare a materiei confuze din fiinţa ascultătorilor săi sau a celor icircn care locuieşte 32 Este evident o acţiune a unei puteri impersonale de organizare a materiei confuze din

30 Cf Leonţiu de Bizanţ Contra Nestor Et Eutych III PG LXXXVI 1393 la G Bardy Paul de Samosate DTC volXII A col50

31 G Bardy Paul de Samosate DTC vol XII A col50-51

32 Taţian Asirianul Orat 5 PG VI 816-817 la G Bardy Monarchianisme DTC vol X B col2194

omul Iisus rezultatul fiind că icircn baza acestei simple organizări raţionale a propriei fiinţe umane Iisus este cu totul superior celorlalţi oameni Astfel prezenţa Logosului icircn omul Iisus n-a fost una icircn persoană ci una organizatorică de refacere a caracterului raţional icircntr-o natură răvăşită de păcat şi devenită tocmai pentru aceea iraţională Acesta este icircnsă o acţiune din afară ξωθεν a Logosului asupra lui Iisus nu una din interiorul fiinţei şiἒ persoanei acestuia

Am detaliat pacircnă aici hristologia paveliană propriu-zisă adică teoria despre adevărata natură a lui Iisus şi a unirii sale cu Logosul divin Care este icircnsă soteriologia care va fi putut decurge din hristologia lui Pavel de Samosata sau măcar dintr-o asemenea hristologie adopţiană Răspunsul la o asemenea icircntrebare nu este cu totul ipotetic deşi lipsesc cu desăvacircrşire informaţiile cu privire la un asemenea subiect Să aşezăm premizele Hristologia sa adopţiană s-a constituit pe confuzia monarhiană a Logosului cu Dumnezeu Tatăl Considerat a fi icircnsăşi esenţa divină a Tatălui Logosul astfel icircnţeles nu a mai putut fundamenta dogma icircntrupării din cauza incompatibilităţii absolute dintre condiţia sa de spirit pur absolut divin pe de o parte şi aceea pur trupească carnală chiar a omului Iisus stabilind statutul Logosului prin prisma distincţiei dintre duh şi carne dintre spirit şi trup Pavel a ajuns inevitabil să afirme caracterul pur uman al lui Iisus şi unirea sa cu totul exterioară doar morală cu Logosul Dar aceeaşi grilă de interpretare aceeaşi antiteză fundamentală dintre spirit şi trup a fost folosită la un moment dat icircn Occident la Roma de către papa Calist şi icircn Africa de către Praxeas Utilizacircnd amacircndoi icircn hristologia lor monarhiană această antiteză au ajuns amacircndoi la ceea ce Tertulian a numit patricompasianism Concepacircndu-l icircn icircntregime ca spirit cei doi n-au mai putut susţine că Tatăl este cel care a suferit pe cruce ci omul Iisus Patricompasianismul afirmă icircn fond că cel care a suferit a fost doar omul Iisus nu Tatăl cu Dumnezeirea sa Tatăl icircnsă a com-pătimit Patripasianismul a fost icircn realitate o hristologie adopţiană avant la lettre

Icircn acest context com-pătimirea poate fi considerată ca esenţa soteriologiei adopţiene Aşa cum Logosul doar a icircmpreună-locuit a con-locuit icircn şi cu Iisus tot astfel se poate spune că pe cruce a com-pătimit cu Iisus Patima ca şi naşterea Pavel nu le-a atribuit Logosului ci omului Iisus icircn baza unirii sale morale cu Logosul el va fi putut spune icircnsă că şi Logosul a participat la patima sa deşi cu totul exterior icircn sensul unei pătimiri morale a unei com-pătimiri de fapt Pătimirea lui Iisus a fost de altfel considerată de Pavel ca exprese a prezenţei organizatoare a Logosului icircn trupul său uman ca o durere cu totul meritoasă căci ea n-a fost altceva decacirct o părăsire a iraţionalului introdus icircn firea lui Iisus de păcatul general uman Macircntuirea n-a putut fi icircn acest context pentru Pavel de Samosata decacirct o revenire progresivă a trupului uman a omului pur şi simplu la raţionalitatea Logosului icircnsuşi Numai icircn acest sens a putut el califica pe Iisus ca θε ν κ τ ς παρθ νου θε ν κ Ναζαρ τ φθ ντα Dacă ar fi să căutăm cu orice preţὸ ἐ ῆ έ ὸ ἐ ὲ ὀ έ un termen care să definească hristologia lui Pavel prin imitarea mecanică a

patripasianismului lui Praxeas şi al lui Calist ar trebui să-l găsim icircn acela de logocompasianism Şi nu este cacirctuşi de puţin icircntacircmplător că patricompasianismul lui Praxeas a apărut sub presiunea confruntării acestuia cu montanismul african Dacă icircn Africa montanismul a putut fi atacirct de presant icircncacirct să-l determine pe Praxeas la adoptarea acestei hristologii adorţiene avant la lettre cu cacirct mai presantă trebuie să fi fost aceeaşi erezie icircn Asia adică exact icircn teritoriile ei de origine Pe de altă parte dacă ne gacircndim că Pavel de Samosata nu făcea nici o diiferenţă icircntre Logos şi Tatăl adopţianismul său ar putea fi numit tot patricompasianism ca şi acela al lui Praxeas şi Calist icircn sensul că prin Logosul său impersonal Tatăl a com-pătimit icircn omul Iisus de fapt alături de omul Iisus

Am arătat icircn acest capitol apari ia unei gnoze profund diferite de a aceeaț generată icircn mediile siriene i samarinene Mediul alexandrin icircn care a apărut ea spreș deosebire de mediile de gacircndire samaro-siriene caută sinteza icircntre gacircndirea greacă i ceaș orientală pe toate fronturile Acestei tendin e i s-a supus i ceea ce numim bdquognozaț ș alexandrinărdquo i evident reprezentantul ei cel mai de seamă Valentin Sinteza vizată aiciș de gnoză este aceea dintre lumea pur spirituală a Primului Principiu pe de o parte iș lumea sublunară materială pe de alta Valentin reu e te să ispitească min ile curioase aleș ș ț vremii sale cu tabloul unei lumi intermediare formată din numero ii eoni ai pleromei saleș care nu sunt nici cu totul divini ca principiul lor originar dar nici supu i scăderilorș materiei ca fiin ele lumii noastre Viziunea sa metafizică este aceea a unei scări careț coboară din vacircrful existen ei supreme unde se află Dumnezeul său transcendent pacircnă laț nivelul de jos al lumii materiale pe tot acest traseu el icircn iră nenumăra i eoni care derivăș ț din principiul suprem i apoi unii din al ii dar mereu inferiori originii lor icircn ceea ceș ț prive te propria substan ă Valentin este cel care introduce icircn gacircndirea cre tină concepteș ț ș fundamentale ca cele de ipostas de procesiune etc dar care icircn acela i timp lansează iș ș ideea că anterior na terii primului eon Primul Principiu era cu totul singur că neavacircndș icircncă un fiu nu era icircncă tată Este afirma ia care i-a permis să argumenteze inferioritateaț succesivă a eonilor pleromei sale Principala ideea care se află icircn substratul metafizicii sale este aceea că eonii sunt ulteriori procesiunilor lor de origine ceea ce-i face inferiori i total diferi i icircn raport cu originea din care au ie itș ț ș

Icircn fa a acestei viziuni seducătoare ce pare a fi cucerit la un moment datț majoritatea spiritelor cultivate ale imperiului roman Biserica a trebuit să reac ionezeț apăracircnd consubstan ialitatea Fiului cu Dumnezeu Tatăl i a Duhului Sfacircnt cu Tatăl i cuț ș ș Fiul Din nefericire clerul roman pe teritoriul căruia s-a declan at această bătălie cuș gnoza valentiniană nu era pregătit să icircn eleagă subtilită ile metafizice ale problemei Esteț ț motivul fundamental ce pare a fi favorizat apari ia tot la Roma a sabelianismuluiț Sabeliu de Cyrene minte genială icircn materie de teologie este cel care a lansat pentru prima dată icircmpotriva gnozei faimoasa teorie a rela iilor prin celebrul său concept deț

οπ τωρ Sugeracircnd că Fiul preexistă ca poten ă icircn monada divină anterior originii saleὑ ά ț

adică anterior na terii sale din Fecioara Sabeliu a reu it să argumenteze icircmpotriva gnozeiș ș identitatea reală a ipostaselor icircn planul iconomiei Promovacircndu- i conceptul său deș

οπ τωρ gacircnditorul din Cyrene pare să fi reu it icircntr-adevăr să dea o puternică loviturăὑ ά ș conceptuală gnozei lui Valentin Din nefericire icircnsă consecin ele icircn domeniul icircnvă ăturiiț ț tradi ionale despre Sf Treime erau catastrofale Icircn baza acelui faimos οπ τωρț ὑ ά procesiunile divine promovau icircn planul iconomiei o diferen iere total inconsistentă aț persoanelor treimice unele de altele ba chiar o existen ă a lor cu totul efemerăț temporară inacircnd numai de istoria macircntuirii iar nu de condi ia lor intrinsecă ț ț

16 ADRIAN NICULCEA

CAPITOLUL II

ARIANISMUL GREC I RĂSPUNSUL LUI MARCELȘ AL ANCYREI FOTIN DE SIRMIU

A SUBORDINA IANISMUL ARIANȚ

1 Arie din Alexandria

Istoricii dogmelor l-au prezentat din totdeauna pe Arie ca pe un eretic antitrinitar şi au icircncadrat concepţia lui la categoria abaterilor de la dreapta credinţă icircn ceea ce priveşte dogma trinitară Consideraţiile sale despre statutul inferior al Logosului icircn raport cu Dumnezeu Tatăl sunt menite să fundamenteze teoria sa despre Logos ca punte de legătură icircntre Dumnezeu Tatăl şi lumea noastră materială Principala preocupare a lui Arie a fost astfel aceea de a contura asemenea gnosticilor statutul unei fiinţe intermediare capabilă să explice creaţia şi chiar răscumpărarea icircn condiţiile icircn care unui Dumnezeu cu totul transcendent şi incompatibil cu lumea acest lucru icirci era imposibil Astfel esenţialul doctrinei lui Arie este nu Logosul ca persoană inferioară Tatălui ci Logosul ca fiinţă intermediară icircntre Dumnezeu şi om capabilă să realizeze opera de creaţie a lumii icircn locul lui Dumnezeu dar şi opera de răscumpărare a umanităţii din starea ei de cădere

Ceea ce l-a preocupat pe Arie chiar şi atunci cacircnd aborda problema Duhului Sfacircnt a fost deci acest statut cu totul special al Logosului de punte icircntre Dumnezeu Tatăl şi lumea noastră materială bdquo(Arie) spune Schwane n-a ajuns să nege de la icircnceput divinitatea lui Iisus Hristos ca să ajungă la un astfel de rezultat el a trebuit să facă un lung ocol Ca cei mai mulţi antitrinitari el puse pe primul plan doctrina despre unitatea lui Dumnezeu şi susţinu că ea este incompatibilă cu pluralitatea persoanelor divine icircn special cu aceea a unui Fiu consubstanţial cu Tatăl Ajuns la un asemenea monoteism el nu pretinse cum făceau sabelienii că Dumnezeul unic s-a icircntrupat sau că s-a revelat sub diferite forme icircn lumea finită o astfel de doctrină i se părea nedemnă de Dumnezeu El invocă doctrina lui Platon şi a lui Filon conform căreia fiinţa divină absolută τὸ νὄ nu putea intra icircn nici un raport cu

ISTORIA SISTEMATICĂ A DOGMEI TRINITARE 17

lumea finită deoarece era mult prea sublimă pentru a se revela sub o formă umană Astfel pentru a nu cădea pe de o parte icircn diteism sau icircn politeism iar pe de alta icircn sabelianism nu-i rămacircnea decacirct să imagineze o fiinţă supremă intermediară care să-şi pună icircn aplicare planurile icircn lumea finită şi să icircmplinească opera de creaţie şi răscumpărarerdquo 33

Icircntr-adevăr un fragment din principala sa operă Thalia pune icircn evidenţă această preocupare icircn termenii următori bdquoDumnezeu zice Arie nu a fost icircntotdeauna Tată a existat un timp deci cacircnd el nu era icircncă Tată El a devenit Tată abia ulterior Fiul n-a existat din totdeauna Toate lucrurile au fost create din neant deci toate lucrurile sunt creaturi şi opere Cuvacircntul lui Dumnezeu a fost şi el creat din neant astfel a fost un timp cacircnd el nu era El nu exista deci icircnainte de a fi fost născut ci a icircnceput (să existe) ca fiinţă creată Iniţial Dumnezeu era singur Cuvacircntul şi icircnţelepciunea icircncă nu existau Prin urmare cacircnd Dumnezeu a vrut să ne creeze el a făcut mai icircntacirci o fiinţă şi a numit-o Cuvacircnt Icircnţelepciune şi Fiu pentru a ne crea prin elhelliprdquo 34 Acelaşi lucru icircl găsim afirmat şi-ntr-o scrisoare a lui Alexandru patriarhul Alexandriei către episcopii orientali pe care icirci avertizează că după Arie Fiul nu există prin sine icircnsuşi ca un Dumnezeu adevărat asemenea Tatălui ci bdquoel a fost creat pentru noi pentru ca apoi Dumnezeu să ne creeze pe noi prin el ca printr-un instrument el n-ar fi existat dacă Dumnezeu n-ar fi vrut să ne creezerdquo 35 De ce a recurs Dumnezeu la serviciile unei fiinţe intermediare pentru a-şi realiza obiectivele De ce a creat el lumea prin intermediul Logosului Sofistul Asterie partizan al lui Arie explică motivul spunacircnd că lumea n-ar fi putut suporta greutatea unei acţiuni directe a lui Dumnezeu μὴ

δύνατοἐ τὰ λοιπὰ κτίσματα τ ςῆ κράτουἀ χειρ ςὸ τοῦ γεννήτουἀ ργας ανἐ ἰ βαστ ξαιἀ 36

O fiinţă cu adevărat intermediară icircntre Dumnezeu şi lume trebuie să aibă cacircte ceva din ambele extreme dar deopotrivă să se şi deosebească de ele Cu alte cuvinte Logosul trebuie să fie distinct de creaţie adică superior ei căci altfel n-ar putea s-o ridice din condiţia sa căzută dar el trebuie să fie distinct şi icircn raport cu Dumnezeu căci altfel nu s-ar putea apropia de lume Aceste consideraţii de natură platonico-filoniană şi de inspiraţie lucianistă l-au determinat pe Arie să-şi icircnceapă marea sa operă de contestare a doctrinei oficiale a

33 J Schwane op cit vol1 p207-208

34 Ortiz de Urbina Niceacutee et Constantinople Edition de lrsquoOrante Paris 1963 p19

35 Ortiz de Urbina op cit p251-252

36 Atanasie Contra arianos I 5 cf De dectretis 8 la J Tixeront op cit vol2 p25 n2 subsol

18 ADRIAN NICULCEAepiscopului său exact icircn acel punct icircn care el credea că acesta pune icircn pericol caracterul de mijlocitor al Logosului raportul Logosului cu Dumnezeu Tatăl Natura controverselor icircn care el s-a angajat l-au obligat astfel să-şi concentreze argumentarea aproape exclusiv asupra acestui aspect al naturii Logosului Iată icircn continuare principalele fragmente din Thalia icircn care el fixează raportul Logosului mai icircntacirci cu Dumnezeu Tatăl bdquoDumnezeu nu a fost din totdeauna Tată a existat deci un timp icircn care el icircncă nu era Tată abia ulterior a devenit el Tată Fiul deci n-a existat din totdeauna căci toate lucrurile (inclusiv Fiul) au fost create din neant toate lucrurile nu sunt decacirct creaturi şi opere Astfel Logosul lui Dumnezeu a fost şi el creat din neant a fost deci un timp icircn care el icircncă nu era el nu exista icircnainte de a fi fost creat Aşadar şi el a icircnceput prin a fi creat căci iniţial Dumnezeu era singur Logosul şi Icircnţelepciunea nu existau icircncă Or cacircnd Dumnezeu a vrut să ne creeze el a creat mai icircntacirci o fiinţă şi a numit-o Logos Icircnţelepciune şi Fiu pentru a ne crea prin elhelliprdquo bdquoTatăl este invizibil Fiului Astfel Logosul (Fiul) nu-l poate vedea şi nici cunoaşte icircn mod perfect şi exact pe Tatăl său Ceea ce el cunoaşte şi vede cunoaşte şi vede după propria sa măsură aşa cum noi icircnşine cunoaştem după propria noastră putere Dar Fiul nu cunoaşte icircn mod exact nu numai pe Tatăl lipsindu-i icircnţelegerea pentru asemenea măsură dar el nu-şi cunoaşte nici propria esenţăhelliprdquo

Iată acum i cacircteva texte cu referire directă la Fiul bdquoNu există deci douăș Icircnţelepciuni există numai una care este proprie lui Dumnezeu şi coexistă cu el Prin această Icircnţelepciune a fost creat Fiul şi numai icircn măsura icircn care participă la ea este el numit Icircnţelepciune şi Logos Căci Icircnţelepciunea (adică Fiul) a venit la existenţă abia prin Icircnţelepciunea (lui Dumnezeu) adică mulţumită Dumnezeului Icircnţelepciunii Icircn mod similar există icircn Dumnezeu un alt Logos alături de Fiul şi numai icircn măsura icircn care acesta participă la acest Logos el Fiul este numit Logos şi Fiu prin harhelliprdquo bdquoExistă puteri diferite una este proprie lui Dumnezeu şi eternă prin icircnsăşi natura ei Hristos nu este icircnsă adevărata putere a lui Dumnezeu ci numai una din cele care se numesc puteri ca lăcusta sau omida (icircn sensul de pedepse trimise de Dumnezeu peste lume nn) Totuşi el nu este numit doar o simplă putere (asemenea acelora nn) ci mare putere Există deci multe alte puteri asemenea Fiului (deşi nu egale lui nn) şi pe care David le numeşte astfel atunci cacircnd zice icircn psalmi (XXIV10) Dumnezeul puterilorhelliprdquo bdquoPrin natura sa Logosul este ca noi toţi adică supus schimbării dar liber icircn sine icircnsuşi icircn măsura icircn care el vrea poate rămacircne bun Dacă ar vrea el s-ar putea schimba (icircn rău nn) ca şi noi deoarece prin icircnsăşi natura sa el este schimbător τρεπτός Iată pentru ce Dumnezeu anticipacircnd că el va fi bun i-a dăruit de mai icircnainte această slavă pe care ca om a cucerit-o mai apoi prin propria-i virtute Aşadar tocmai pentru că Dumnezeu a cunoscut de mai icircnainte cele ce el avea să lucreze l-a făcut să se nască astfelhelliprdquo bdquoLogosul deci nu este cu adevărat Dumnezeu Deşi este numit Dumnezeu el nu este aşa ceva cu adevărat ci numai prin participarea sa la har ca toate celelalte el nu este Dumnezeu decacirct nominal După cum toate lucrurile sunt prin esenţa lor străine de Dumnezeu şi diferite de el tot astfel şi Logosul este absolut străin faţă de esenţa şi de ceea ce-i este propriu Tatălui λλότριοςἀ μ νὲ καὶ νόμοιοςἀ κατὰ πάντα τ ςῆ τοῦ πτρ ςὸ ο σίαςὐ καὶ διότητοςἰ el face parte din racircndul lucrărilor şi creaturilor el este una dintre elehelliprdquo

Icircn fine iată i un text icircn care apar indirect părerile lui Arie despre cea de a treiaș persoană a Sf Treimi bdquoDivizate prin natură cu totul icircndepărtate disjuncte străine şi fără nici o legătură icircntre ele sunt esenţele Tatălui Fiului şi Duhului Sfacircnt ei sunt cu totul

ISTORIA SISTEMATICĂ A DOGMEI TRINITARE 19

neasemănători icircn ceea ce priveşte esenţa şi slava (distanţa dintre ei icircntinzacircndu-se) la infinit Deci el (Logosul) nu are o esenţă şi o slavă asemănătoare ci diferă total atacirct de Tatăl (căruia icirci este inferior nn) cacirct şi de Duhul Sfacircnt (căruia icirci este superior nn)hellip Logosul icircn ceea ce-l priveşte este separat de Tatăl şi nu are absolut nimic comun cu elhelliprdquo 37

Expunerea ideilor lui Arie se opreşte de obicei la acest aspect al doctrinei sale despre raportul Logosului cu Dumnezeu Tatăl aspect cuprins icircn special icircn celebra sa lucrare Thalia Dar Arie nu vedea icircn persoana Logosului doar o fiinţă subordonată inferioară Dumnezeului suprem preocuparea sa ca şi la Filon era de a contura această persoană ca o adevărată fiinţă intermediară icircntre Dumnezeul suprem şi lumea materială absolut inferioară Acest al doilea aspect neglijat icircn mod curent sau pus foarte puţin icircn evidenţă apare icircntr-o scrisoare pe care Arie a adresat-o la un moment dat episcopului său icircntr-o icircncercare de a se icircmpăca cu el Iată principalele sale afirmaţii cuprinse icircn această scrisoare bdquoCredinţa pe care am primit-o de la strămoşii noştri şi pe care am icircnvăţat-o de la tine Prea Fericitule Părinte este aceasta noi cunoaştem un singur Dumnezeu nenăscut unul singur etern unul singur fără principiu singur adevărat nemuritor singur icircnţelept singur bun singur atotputernic unul singur judecător moderator şi guvernator al tuturor lucrurilor imuabil şi fără schimbare drept bun acelaşi Dumnezeu al Legii şi profeţilor dar şi al Noului Testament care a născut icircnaintea timpurilor pe Fiul său prin care el a făcut veacurile şi toate lucrurile (sn)rdquo bdquo(Cunoaştem de asemenea şi pe Fiul) născut nu icircn aparenţă ci cu adevărat subzistacircnd printr-un efect al voinţei lui Dumnezeu imuabil şi fără schimbare creatură perfectă a lui Dumnezeu κτίσμα τοῦ θεοῦ τελε ονῖ dar nu ca vreuna dintre creaturi produs dar nu ca vreunul dintre lucrurile produse produs nu cum afirmă Valentin ca şi cum ar fi o emanaţie din Tatăl produs nu cum a spus Maniheu ca şi cum ar fi o parte a fiinţei lui Dumnezeu produs nu cum a spus Sabeliu care diviza unitatea numindu-l pe Fiul Tată produs nu cum a spus Hieracas pentru care el este lumină din lumină sau ca o torţă divizată icircn două nu ca şi cum cel ce exista mai icircnainte ar fi devenit după aceea sau ar fi fost creat din nou icircn Fiul bdquoTu icircnsuţi Prea Fericitule Papă ai respins de multe ori chiar icircn mijlocul Bisericii şi al adunării pe toţi aceştia care afirmau astfel de lucruri Dar aşa cum am mai spus el a fost creat icircnainte de timpuri şi icircnaintea veacurilor şi a primit de la Tatăl viaţa şi existenţa şi splendorile slavei pe care Tatăl i le-a conferit (sn) Icircntr-adevăr dacircndu-i drept moştenire toate lucrurile Tatăl nu s-a privat pe el icircnsuşi de ceea ce-i este propriu anume de a fi fără principiu căci el este izvorul a toate Iată pentru ce există trei ipostase Tatăl Fiul şi Duhul Sfacircnt bdquoDumnezeu care cu adevărat este cauza tuturor celor ce există este absolut singur icircn a fi fără principiu Fiul născut icircn afara timpului de către Tatăl creat şi icircntemeiat icircnaintea veacurilor nu exista icircnainte de a fi născut ci născut icircn afară de timp icircnaintea tuturor lucrurilor singur el a fost creat (direct nn) de Tatăl El icircnsă nu este nici etern nici coetern şi nici nu participă la a fi nenăscut asemenea şi icircmpreună cu Tatăl El nu-şi are existenţa deodată cu Tatăl cum zic unii despre unul şi despre celălalt afirmacircnd două principii nenăscuterdquo 38

Cu o astfel de scrisoare mai ales cu afirmaţiile ultime despre statutul Logosului icircn

37 Ortiz de Urbina op cit pp254-255 CJ Hefele Histoire des concils Beuchesne Paris 1910 vol1 p376 n14 p377 n24

raport cu Dumnezeu Tatăl era firesc ca Arie să nu-şi atingă scopul Departe de a pacifica relaţiile sale cu patriarhul Alexandru el le-a icircnrăutăţit şi mai mult şi conflictul s-a acutizat conducacircnd la convocarea primului sinod ecumenic Ceea ce trebuie reţinut icircnsă din textul scrisorii este statutul superior pe care Arie icircl acordă Logosului icircn raport cu restul creaturii Logosul deşi creatură icircn substanţa sa nu este o creatură ca celelalte ci o creatură perfectă κτίσμα τοὔ θεοὔ τελε ονῖ 39 Dacă Dumnezeu ar fi vrut să creeze o altă făptură perfectă aceasta n-ar fi putut fi decacirct cel mult egală cu aceea a Logosului dar icircn nici un caz superioară 40 Doar el a fost creat direct de către Dumnezeu Tatăl toate celelalte creaturi au fost aduse la existenţă prin el adică depind nu direct de Dumnezeu ci de Logosul creatorul lor şi-i sunt astfel necesarmente inferioare Duhul icircnsuşi ca al treilea ipostas a fost creat prin el ca primă operă a sa şi de aceea icirci este inferior cu atacirct mai mult restul creaţiilor sale Toate au fost create icircn timp doar el Logosul a fost creat icircnaintea timpurilor deci direct de către Tatăl Toate sunt supuse schimbării datorită naturii lor create Logosul singur deşi creat este imuabil desigur nu ca Dumnezeu adică prin propria-i fiinţă ci datorită hotăracircrii voinţei sale neclintite Din acest motiv a meritat el bdquoviaţa şi existenţa şi splendorile slavei pe care Tatăl i le-a conferitrdquo adică statutul de primă creatură şi de instrument al creaţiei tuturor celorlalte Icircn aceste condiţii Logosul este icircntr-adevăr acea fiinţă intermediară icircntre Dumnezeul cel infinit diferit de lume şi lumea materială absolut inferioară prin icircnsăşi esenţa ei de creatură Fără să fie asemenea lui Dumnezeu Logosul este icircnsă diferit şi faţă de lumea materială Inferior lui Dumnezeu Logosul este totuşi superior icircntregii creaţii Avacircnd icircnsă cacircte ceva atacirct din Dumnezeu cacirct şi din lumea creată Logosul este cu adevărat acel mijlocitor capabil să explice actul creaţiei şi al revelării lui Dumnezeu icircn lume dar şi apropierea acesteia de Dumnezeu urcuşul ei spre cele superioare

Am studiat pacircnă aici relaţia Logosului cu Dumnezeu Tatăl Care este icircnsă relaţia sa cu Duhul Sfacircnt Arie menţionează icircntr-adevăr pe alocuri şi persoana Duhului Sfacircnt Consideraţiile sale relative la cea de a treia persoană a Sf Treimi sunt icircnsă cu totul obscure şi dispersate Cu privire la această problemă Tixeront face următoarea remarcă

38 Ortiz de Urbina op cit pp252-253 CJ Hefele op cit p357 n1

39 J Tixeront op cit vol2 p26 jos

40 Atanasie De synodis 46 la J Tixeront op cit vol2 p26 n1

bdquoAsupra Duhului Sfacircnt fragmentele lui Arie sunt foarte puţin explicite El admite ipostasul (Duhului) ca formacircnd alături de Tatăl şi de Fiul o treime Dar Duhul Sfacircnt este icircn viziunea sa infinit icircndepărtat separat de celelalte două persoane le este străin prin esenţă el nu posedă nici măcar aceeaşi slavă cu ele Arie făcea probabil din Duhul o creatură a Fiului Acest punct al doctrinei sale a rămas icircn umbră pacircnă icircn ziua icircn care a fost pus icircn lumină de erezia macedonianărdquo 41 Atunci cacircnd ajunge să se refere la cea de a treia persoană treimică Arie o face icircn intenţia de a arăta că Logosul este diferit atacirct faţă de Tatăl cacirct şi de faţă de Duhul ca icircn următorul fragment bdquoDivizate prin natură cu totul icircndepărtate disjuncte străine şi fără nici o legătură icircntre ele sunt esenţele Tatălui Fiului şi Duhului Sfacircnt zice el ei sunt cu totul neasemănători icircn ceea ce priveşte esenţa şi slava (distanţa dintre ei icircntinzacircndu-se) la infinit Deci el (Fiul) nu are o esenţă şi o slavă asemănătoare el diferă total de Tatăl şi de Duhulhelliprdquo 42 Sensul acestui text este acela că Logosul diferă de Dumnezeu Tatăl deoarece icirci este cu totul inferior şi subordonat dar el diferă radical şi de Duhul Sfacircnt căruia icirci este cu totul superior ba chiar creator astfel el este o fiinţă intermediară Menţionarea celei de a treia persoane adică a Duhului Sfacircnt era menită astfel să pună icircn evidenţă diferenţa considerabilă a Logosului faţă de creatură Duhul Sfacircnt este abordat de Arie ca simbol al creaturii propriu-zise al lumii noastre materiale din care face parte ca primă creatură a Logosului Cu alte cuvinte atunci cacircnd se referă la Duhul Sfacircnt Arie o face pentru a arăta că Logosul este de fapt un mediator icircntre Dumnezeu Tatăl simbol al transcendenţei absolute faţă de lume pe de o parte şi Duhul Sfacircnt simbol al lumii materiale prima şi cea mai icircnaltă dintre creaţiile Logosului

Icircn aceste condiţii Treimea ariană este o realitate care s-a constituit progresiv nu una care să fi existat ca atare din eternitate Acest lucru reiese din fragmentele icircn care Arie neagă faptul că paternitatea ar fi o calitate eternă icircn Dumnezeu Iată un text pe care-l reproduce Sfacircntul Atanasie şi icircn care Arie este cacirct se poate de explicit ldquoDumnezeu Pricipiul a tot zice el numai El este fără principiu Fiul născut din Tatăl icircn afara timpului creat şi format icircnainte de veacuri nu era icircnainte de a fi născut născut icircnsă icircn afară de timp icircnaintea tuturor lucrurilor el deţine existenţa din Tatăl El nu este etern şi coetern cu Tatăl nici conenăscut el nu are existenţă icircn acelaşi timp cu Tatăl cum zic unii despre relaţii ςὀ τίνες λέγουσι τὰ πρ ςὸ τί introducacircnd astfel două principii nenăscute Ci monadă şi principiu universal Dumnezeu este deasupra a tot Iată pentru ce el este

41 J Tixeront op cit vol2 p27-28

42 Ortiz de Urbina op cit p255

anterior Fiuluirdquo43 Trebuie spus aici că icircn această negare a calităţii Tatălui de a fi Tată din eternitate Arie nu era icircntru totul original Patriarhul Dionisie al Alexandriei din secolul al III-lea afirmase deja icircntr-o scrisoare către papa Dionisie al Romei că bdquoDumnezeu n-a fost din totdeauna Tată deci Fiul nu a existat din totdeaunardquo44 Mai icircnaintea acestuia chiar gnosticul Valentin spusese că bdquola icircnceput Dumnezeu nu era Tatăhelliprdquo45

Aşadar anterior naşterii Fiului a Logosului Dumnezeu era doar monadă Arie spunea următoarele bdquoIcircnţelege că mai icircntacirci a fost Unul (adică monada Dumnezeu simplu nn) iar Doimea (adică Dumnezeu devenit Tată ca urmare a naşterii Fiului Său nn) n-a fost icircnainte de a fi existat concret Fiul Dumnezeu (Tatăl) este icircnainte de a fi Fiulrdquo46 Deci Doimea constituită de Tatăl şi de Fiul este posterioară Monadei iniţiale constituită de solitudinea paternă Aceeaşi concepţie o manifestă Arie şi despre Duhul Sfacircnt Dacă a fost o vreme cacircnd Doimea icircncă nu exista deoarece nu fusese creat Fiul atunci a fost o vreme cacircnd Treimea nici ea nu exista pacircnă să fie creat Duhul Sfacircnt Sfacircntul Atanasie redă acest ultim aspect al doctrinei ariene icircn termenii următori bdquoDacă Duhul este creatură iar creaturile sunt din cele ce nu sunt (adică din nimic nn) e vădit că a fost o vreme cacircnd n-a fost Treimea ci Doimea Or ce ar putea spune cineva mai contrar credinţei decacirct aceasta Căci aceştia (arienii nn) spun că Treimea rezultă din prefacere şi progres şi există o Doime care aşteaptă să se facă o creatură care să se unească cu Tatăl şi cu Fiul şi să apară astfel Treimeardquo47

43 I Chevalier Sf Augustin et la pensee greque Les relations trinitaires Freiburg 1940 p109 n1

44 I Chevalier Sf Augustin et la pensee greque Les relations trinitaires p110

45 E de Faye Le gnosticisme Beauchesne Paris 1924 p34

46 Sf Atanasie cel Mare Despre sinoade icircn ldquoPărinţi şi scriitori bisericeştirdquo Ed Inst Biblic şi de Mis Ortodoxă Bucureşti 1988 vol XVI p121-122

47 Sf Atanasie cel Mare Despre Sfacircntul Duh către acelaşi Serapion icircn ldquoPărinţi şi scriitori bisericeştirdquo Ed Inst Biblic şi de Mis Ortodoxă

După moartea lui Arie concepţia sa a fost continuată şi nuanţată de anomeii radicali Urmaşi direcţi ai marelui eretic anomeenii susţineau că bdquoFiul este cu totul neasemănător cu Tatăl κατὰ πάντα νόμοιοςἀ atacirct sub raportul voinţei cacirct şi sub acela al fiinţeirdquo 48 Ei se deosebeau totuşi de Arie icircnsuşi prin felul icircn care concepeau desăvacircrşirea Logosului icircntrupat icircn timp ce Arie credea că acesta a ajuns la demnitatea divină ca o recompensă pentru virtutea pe care a dovedit-o anomeii dimpotrivă considerau această demnitate drept apanajul naşterii sale al filiaţiei sale unice Acest fapt nu-i icircmpiedica icircnsă să deprecieze persoana Logosului icircn planul vieţii liturgice şi practice Astfel ei botezau icircn numele lui Dumnezeu cel necreat al Fiului creat şi al Duhului Sfinţitor procreat de către Fiul cel creat Ei practicau o singură scufundare icircn amintirea morţii lui Iisus Hristos Deprecierea Logosului icircn raport cu Dumnezeu Tatăl i-a condus la o atitudine ireverenţioasă faţă de Scriptură la o respingere a cultului moaştelor şi al sfinţilor iar icircn final chiar la laxism moral 49 Un alt urmaşi al lui Arie a fost Eustaţiu de Sevasta care a cochetat toată viaţa cu arienii icircn special cu partida homoiusienilor adică a acelora care respingeau icircn egală măsură radicalul anomios al arienilor riguroşi cacirct şi homoousios consacrat la Niceea Icircn acord cu partida homoiusienilor Eustaţiu icircnvăţa că Logosul este asemenea Tatălui său dar nu egal cu el Icircn cele din urmă Eustaţiu a sfacircrşit icircn racircndurile macedonienilor a acelei partide care respingea dumnezeirea Sf Duh Spre deosebire de anomeii libertini icircn materie de morală Eustaţiu s-a distins printr-un ascetism riguros Ucenicii săi numiţi eustaţieni au fost condamnaţi la un sinod de la Gangra tocmai pentru exagerările lor ascetice pentru respingerea căsătoriei a cărnii icircn general considerată ca impură etc 50 Atitudinea lui Eustaţiu şi a partizanilor său trebuie pusă icircn legătură cu arianismul său mai exact cu doctrina despre efectele icircnlocuirii sufletului uman de către Logos icircn Iisus Hristos Prin această asumare incompletă umanitatea logosului a fost considerată cu mult superioară celei a oamenilor adevăraţi mai presus de slăbiciunile

Bucureşti 1988 vol XVI p85-86

48 X Le Bachelet Anomeacuteens DTC volI B col1323

49 X Le Bachelet Anomeacuteens DTC volI B col1324 1325

50 S Salaville Eusthate de Seacutebaste DTC volV B col15666-1571 Eustathiens DTC volV B col 1572

obişnuite şi de aceea model de urmat Pentru a realiza aceleaşi efecte icircn propria natură umană Eustaţiu n-a găsit alt mijloc decacirct ascetismul său extraordinar de riguros dus pacircnă la deprecierea umanului icircn general Cel care i-a continuat icircnsă concepţia trinitară a fost Eunomiu ajuns episcop de Cyzic

Care era icircn aceste condi ii doctrina ariană icircn materie de hristologie ț bdquoGrave erau consecinţele arianismului icircn ceea ce priveşte icircntruparea şi răscumpărarea spune X Le Bachelet Persoana lui Hristos nu mai era o persoană cu adevărat divină devreme ce Logosul icircntrupat la plinirea vremii nu mai era el icircnsuşi un Dumnezeu adevărat Din această cauză opera sa răscumpărătoare icircşi modifica profund conţinutul icircn loc să fie teandrică acţiunea şi influenţa lui Hristos nu mai era decacirct una de ordin moral mai mult sau mai puţin umană Un alt rezultat a fost acela că arienii au ajuns să nu mai recunoască icircn Hristos decacirct un trup fără suflet uman ψυχονἄ sau un suflet fără raţiune ψυχὴ

λογοςἄ ei pretindeau că salvează astfel unitatea persoanei pe care prezenţa simultană a celor două spirite finite Logosul şi sufletul uman ar fi compromis-o Mulţumită acestei suprimări ei puteau atribui Logosului direct cunoaşterea limitată afectele de tristeţe de bucurie şi altele de acest fel (care se atribuie doar oamenilor nn) Mărturii explicite (ale scriitorilor vremii) atribuie această doctrină fie arienilor icircn general fie fondatorului lor icircnsuşihellip Sf Epifanie prezintă această doctrină ca un loc comun al lucianiştilorhellip Hristos al arienilor devenea astfel o fiinţă particulară complet diferită de Omul-Dumnezeu deoarece el nu mai era nici Dumnezeu adevărat nici om adevărathelliprdquo 51 Arie icircnsuşi n-a lăsat nici o referire cu privire la părerea sa icircn această problemă bdquoFragmentele care au supravieţuit din operele lui Arie spune şi Tixeront nu conţin nimic cu privire la această chestiune anume dar se ştie de la autori care au tratat despre doctrina lui că aceasta (adică doctrina mentorului său nn) era şi icircnvăţătura luirdquo 52

Potrivit arienilor deci Logosul devenit Hristos a icircnlocuit icircn firea umană pe care a asumat-o sufletul cu alte cuvinte ceea ce a asumat a fost doar un trup fără suflet

ψυχονἄ După alţii el ar fi icircnlocuit nu icircntreg sufletul ci numai partea raţională a acestuia ceea ce a asumat astfel ar fi fost un trup cu suflet senzitiv dar fără raţiune ψυχὴ λογοςἄ Icircn aceste condiţii coboracircrea Logosului icircn lume nu mai era o icircntrupare o icircnomenire adică o asumare a unei naturi umane integrale ci o asumare doar a unui corp de aceea

51 X Le Bachelet Arianisme DTC volI B col1787-1788

52 Atanasie Contra Apollinarium II 3 Teodoret Haeretic Fabul V 11 un fragment atribuit Sf Atanasie icircn PG XXVI 1292 la J Tixeront op cit vol2 p27 n3

icircntruparea devenea de fapt o icircncorporare Această nuanţă apare formal afirmată icircntr-un simbol arian al lui Eudoxiu de Constantinopol bdquoLogosul se spune icircn acest simbol s-a icircncarnat nu s-a icircnomenit căci el n-a asumat şi sufletul uman σαρκοθέντα ο κὐ

ναντθρωπήσανταἐ ο τεὔ γ ρὰ ψυχ νὴ νθτρωπίνηνἀ νείληφενἀ (ὀ λόγος) 53 Diferenţa dintre cei doi termeni definea exact natura icircntrupării Logosului după arieni prin icircntrupare Logosul a asumat numai carnea noastră numai un trup material aşa cum sugerează verbul σαρκοθέντα iar nu o natură umană integrală adevărată Icircn consecinţă nefiind un Dumnezeu adevărat Logosul nu era nici om adevărat Ca să fie om adevărat icircntruparea Logosului ar fi trebuit să fie asumarea naturii unui om adevărat aşa cum sugerează verbul ναντθρωπήσανταἐ

Hristologia ariană trebuie foarte precis definită pentru a fi cu adevărat icircnţeleasă Astfel diferenţa dintre cele două verbe nu trebuie să ne facă să credem că Hristosul arian ar fi fost o fiinţă compozită adică Logosul semi-divin sălăşluind icircntr-un trup omenesc Asumarea numai a trupului fără suflet sau şi a sufletului dar fără partea sa raţională icircnsemna pentru arieni că Logosul subzistă ca o fiinţă nu numai nedeplină sub aspectul divinităţii dar nedeplină nici sub aspectul umanităţii sale Aceasta icircnseamnă că trupul asumat de Logos nu mai este un trup obişnuit din materie obişnuită ci un trup material cu totul transformat icircn substanţa Logosului icircnsuşi Esenţa Logosului icircntrupat este astfel unică un fel de amestec omogen de divin şi uman un Logos transformat icircn trup sau un trup transformat icircn Logos Iată de ce au ajuns arienii să atribuie icircnsăşi acestei esenţe slăbiciunile umane menţionate icircn Evanghelie şi cunoaşterea limitată Sf Atanasie descrie această particularitate a hristologiei ariene icircn termenii următori bdquoArie icircnvaţă că icircn Hristos corpul a servit icircn mod simplu de icircnveliş condiţiei sale divine şi că Logosul a intervenit numai pentru omul interior sau pentru suflet atunci cacircnd el icircndrăzneşte să atribuie icircn mod direct divinităţii capacitatea de a suferi (pe cruce) şi icircnvierea (sn)rdquo 54 La racircndul său Augustin raportează acelaşi lucru despre opiniile ariene icircn această problemă El remarcă icircn acelaşi timp că ereziile ariene cu privire la sufletul uman al lui Iisus Hristos erau mai puţin cunoscute deşi nu mai puţin reale după cum o dovedesc spune el atacirct lucrările lor cacirct şi expozeurile orale55

53 Eustaţiu la Antiohiei PG XVIII 689 Atanasie Contra Apollinarium I 15 Epifanie Haer LXIX 19 Grigore de Nazianz Epist CI la J Tixeront op cit vol 2 p 27 n 4

54 J Schwane op cit vol2 p395 n1

55 J Schwane op cit vol2 p396 n1

Arienii au ajuns deci să atribuie afirmaţii ale Macircntuitorului ca cele din Matei XXIV 36 nu naturii sale umane asumate ci icircnsăşi esenţei sale proprii Este vorba despre afirmaţia Macircntuitorului că ziua precisă a judecăţii de la sfacircrşitul timpurilor nu o cunoaşte nici măcar Fiul ci numai Tatăl Icircn viziunea lor această afirmaţie era icircncă o dovadă a inferiorităţii Logosului faţă de Dumnezeu Tatăl Aceasta icircnsemna că asumacircnd un trup omenesc coboracircnd pacircnă la nivelul unei naturi inferioare ca cea umană Logosul a suferit modificări corespunzătoare icircn chiar propria sa esenţă pacircnă la punctul unei ignoranţe totale icircn ceea ce priveşte viitorul ultim al creaţiei O atare ignoranţă era icircn opinia lor una din dovezile cele mai solide icircn favoarea afirmaţiei că Logosul nu are nimic comun cu Tatăl său el nefiind un Dumnezeu adevărat ca Tatăl adică un Dumnezeu care să aibă o cunoaştere absolută a tuturor lucrurilor 56 Dar Logosului nu-i lipseşte numai atotcunoaşterea divină icirci lipseşte şi caracterul imuabil Acesta este icircncă un motiv ndash spuneau arienii ndash pentru care el este inferior Tatălui Arie atribuie acest caracter schimbător esenţei icircnsăşi a Logosului bdquoPrin natura sa Logosul este ca noi toţi supus schimbării dar liber icircn sine icircnsuşi Icircn măsura icircn care vrea el rămacircne bun (adică de partea binelui nn) Dacă vrea el se poate schimba ca şi noi deoarece el prin natura sa este supus schimbării Iată pentru ce Dumnezeu prevăzacircnd că va fi bun i-a dăruit de mai icircnainte această slavă pe care ca om a cucerit-o mai apoi prin propria virtute Aşadar tocmai pentru că Dumnezeu a cunoscut de mai icircnainte cele ce el avea să lucreze l-a făcut să se nască astfelhelliprdquo 57

Pacircnă la ce punct s-ar fi putut schimba Logosul Pacircnă unde ar fi putut el coboricirc Se pare că arienii nu s-au ferit să meargă pacircnă la capăt şi să dea răspunsul radical Patriarhul Alexandru al Alexandriei scriind episcopilor orientali despre noua erezie şi despre cutezanţa ei nemaiauzită relatează că atunci bdquocacircnd cineva le-a cerut să precizeze dacă Logosul lui Dumnezeu s-ar fi putut schimba cum s-a schimbat diavolul ei n-au avut teamă să afirme da ar fi putut Natura sa spun aceştia este icircntr-adevăr supusă schimbării devreme ce el poate fi născut şi este supus schimbăriirdquo 58 Aşadar Hristosul

56 J Schwane op cit vol2 p395

57 Ortiz de Urbina op cit p254-255

58 Ortiz de Urbina op cit p251

arian este Logosul icircnsuşi care suportă actele naşterii ale suferinţei pe cruce şi ale morţii icircn icircnsăşi natura sa intimă semi-divinăsemi-trupească Icircn asemenea condiţii docetismul este inevitabil Lipsesc icircnsă documentele care să ateste aşa ceva Această consecinţă va deveni icircnsă evidentă la Apolinarie de Laodiceea Informa ii care sprijină ipoteza le oferăț SF Atanasie icircn lucrările sale Către Epictet Către episcopul Adelfie i Către Maximș filozoful 59 Augustin confirmă i el această presupunere spunacircnd icircn ș Contra unui cuvacircnt al arienilor că ace tia anticipau doctrina lui Apolinarie de Laodiceea bdquocacirct despre ereticiiș mei mă refer la arieni se vede din disputele lor că nu gacircndesc doar că icircn Treime naturile sunt diferite ci i că Hristos n-a avut suflet umanrdquo ș 60

2 Eunomiu al Cyzicului

Eunomiu a fost şeful partidei anomeilor Icircn celebra sa Apologie pe care avea s-o combată Sfacircntul Vasile cel Mare Eunomiu reia ideea lui Arie că Fiul nu a putut exista icircnaintea naşterii sale din Tatăl or dacă naşterea este devenire schimbare icircnseamnă că Fiul a venit la existenţă ca Fiu printr-un act de devenire printr-un act prin care el a trecut de la starea de inexistenţă la aceea de existenţă ca Fiu al Tatălui Fiul va spune Eunomiu s-a constituit ca Fiu abia icircn urma actului naşterii sale din Tatăl de aceea el n-a putut exista din eternitate alături de Tatăl aşadar spuneau arienii a fost o vreme cacircnd el nu exista Dar iată aceste argumente icircn formularea lui Eunomiu icircnsuşi bdquoCăci zice el nici sămacircnţa nu este (icircncă) om Nici piatra nu este (icircncă) casă ele devin una om cealaltă casă (abia ulterior adică abia prin actul naşterii şi respectiv al construcţiei nn) Or este cel mai religios lucru din lume acela de a pune icircn paralel cu aceste fiinţe naşterea Fiului Dacă fiecare dintre ele devine atunci cacircnd icircncă nu era ndash căci nu devine ceea ce era deja mai icircnainte ndash cum va putea fi vindecat cel care afirmă că Fiul a fost născut atunci cacircnd deja exista Căci dacă el exista icircnaintea naşterii sale atunci el este nenăscutrdquo61 bdquoIar dacă

59 Vezi toate aceste lucrări icircn PSB vol16 pp 168-190

60 Augustin Contra unui cuvacircnt al arienilor V 5 icircn Augustin Oeuvres completesI Paris 1870 vol 26 p580

61 Eunomiu Apologia icircn ldquoSources chretiennesrdquo vol 305 p261

el este nenăscut atunci el nu mai este Fiu şi dacă este Fiu el nu e nenăscutrdquo62 bdquoDat fiind că substanţa lui Dumnezeu nu admite naşterea ndash de vreme ce el este nenăscut ndash nici separarea sau icircmpărţirea ndash de vreme ce el este incoruptibil ndash şi că nu există nimic altceva pentru a servi drept substrat naşterii Fiului noi spunem că Fiul a fost născut cacircnd nu erardquo63 bdquoIată pentru ce conchide Eunomiu Fiul nu este Dumnezeu ci creatură a Tatălui deoarece substanţa sa a fost născută atunci cacircnd nu era icircnaintea propriei sale constituţiirdquo64 Asemenea lui Arie el considera că Iisus Hristos nu putea fi Dumnezeu mai mult decacirct Logosul icircnsuşi Ca şi mentorul său Eunomiu credea că Logosul a icircnlocuit icircn Iisus raţiunea sau sufletul acestuia asumacircnd doar trupul carnea bdquoCel ce icircn zilele mai de pe urmă s-a făcut om nu a luat un om (n-a asumat fire omenească nn) din suflet şi din truprdquo ci a luat o fire formată numai din trup65 Deprecierea persoanei Logosului s-a manifestat la Eunomiu prin abandonarea icircn cele din urmă de a mai celebra Sfintele Taine 66 Trebuie văzută aici o reminiscen ă din Origen care cum am văzut mai sus aț declarat la un moment dat că nu se cuvine să ne icircnchinăm unei creaturi adică Fiului ci numai lui Dumnezeu Tatăl că icircnsu i Macircntuitorul s-a icircnchinat Tatăluiș

Aceleaşi raţiuni icircl conduc pe Eunomiu să afirme că şi Duhul nu este Dumnezeu ci creatură deoarece dacă purcede nici el n-a putut exista icircnaintea purcederi sale bdquoSfacircntul Duh spune el care este al treilea icircn ordine nu ar putea fi primul icircn ceea ce

62 Eunomiu Apologia icircn ldquoSources chretiennesrdquo vol 305 p257

63 Eunomiu Apologia icircn ldquoSources chretiennesrdquo vol 305 p263-264

64 Eunomiu Apologia icircn ldquoSources chretiennesrdquo vol 305 p259

65 La Grigorie de Nyssa Contra lui Eunomiu II PG LXV 544 D-545 A la I G Coman Şi Cuvacircntul trup s-a făcut Hristologie şi mariologie patristică Timişoara 1993 p31-32 n38

66 X Le Bachelet Eunomius icircn DTC volI B col1507 1503

priveşte natura căci acesta este Dumnezeu Tatăl Ar fi icircntr-adevăr absurd şi singular ca acelaşi să aibă cacircnd primul loc cacircnd al treilea (hellip) Duhul nu are aceeaşi substanţă nici cu Monogenul (adică cu Unul Născut cu Fiul nn) căci el n-ar fi fost numărat după acesta ca avacircndu-şi propriul ipostas (propria substanţă nn) (hellip) Nu există deci un al doilea alături de Tatăl şi care să fie nenăscut căci nu există decacirct un singur şi unic Nenăscut şi nu există un altul nici alături de Fiul şi care să fie un născut căci nu există decacirct un singur şi unic Monogen (Unulnăscut) Există icircnsă un al treilea icircn natură şi icircn ordine creat la porunca Tatălui şi prin activitatea Fiului νεργειἐ ᾷ δε τοῦ ιοὑ ῦ γενόμενον El este cinstit icircn al treilea racircnd ca primă creatură a Monogenului cea mai mare dintre toate şi singura ca atare Divinitatea şi puterea demiurgică-i lipsesc dar el este plin de puterea de a sfinţi şi a icircnvăţardquo67

3 Arianismul tacircrziu

Volumul 146 al colec iei ț Sources chreacutetiennes con ine ț două omilii cu autor anonim care sunt icircn realitate două predici pentru prima zi a Săptămacircnii Mari a Sfintelor Pa ti Ele au fost redactate cel mai probabil către mijlocul sau icircn a două jumătate aș secolului al IV-lea 68 Cele două omilii dovedesc mai mult decacirct orice alt document arian rădăcinile gnostice ale acestei mari erezii Argumentarea autorului icircncepe cu evocarea robiei icircn care zăcea umanitatea sub puterea Demiurgului pacircnă la venirea Macircntuitorului bdquoIcircnaintea coboracircrii tale din ceruri pe pămacircnt (πρὸ γ ρὰ τ ςῆ ο ςῆ πἀ rsquoο ραν νὐ ῶ ε ςἰ γ ςῆ καταβ σεωςά ) eu eram captivul demonilor pe tine Creatorule te ignoram i adoramș crea ia drept creatoare icircmi imaginam materia ca auto-cauzată (ț α τ ματονὐ ό φανταζ μενἐ ό τ νὴ κτ σινί προσεκ νουνύ ςὡ κτ στηνί ) icircn u urătatea mea icircnvă am din propria voin ăș ț ț artele demonilor autorul răului (ὁ ρχ κακοςἀ έ ) folosise icircmpotriva mea armele sale tiranice Cel rău inten ionat (ț ργανονὄ με τ ςῆ δ αςἰ ί ὁ δυσμεν ςὴ κατεσκε ασεύ κακ ασί ) făcuse din mine instrumentul propriei sale răută i Eu zeificam cerul i ignoram pe celț ș care l-a desfă urat adoram soarele i nu cuno team pe cel care l-a aprins veneram luna iș ș ș ș dispre uiam pe creatorul ei mă icircnchinam astrelor i-l respingeam pe artizanul lorț ș

67 Eunomiu Apologia icircn ldquoSources chretiennesrdquo vol 305 p285-286

68 J Lieacutebaert Deux homeacutelies anomeacuteens pur lrsquooctave de Paques Introduction text traduction et notes icircn Sources chreacutetiennes vol146 p38

icircnconjuram de respect arborii i pietrele ridicam temple i altare icircmpotriva ta Creatoruleș ș atinsesem norii cu răutatea mea Căci odată coruptă legea naturală trăiam fără discernămacircnt asemenea jivinelor ira ionalerdquo ț 69 bdquoTu e ti arhistrategul ( eful armatelorș ș cere ti) Domnului love te-l pe autorul răului (ș ș ρχιστρ τηγοςἀ ά π ρχειςὑ ά κυρ ουί τ νὸ

ρχ κακονἀ έ τρ σονῶ ) 70 răpe te-i armele tiranului căci tu ai puterea cea de neicircnvinsș Eliberează-ne din robia pe care am icircndurat-o din cauza u urătă ii noastre scoate-ne dinș ț eroare i poartă-i pe rătăci i pe umerii tăi ș ț Apleacă- i Doamne urechea spre ruga meaț (Psalmul V 2) Arat-o fecioară pe curtezană schimb-o icircn femeie castă pe femeia adulteră fă-o rodnică pe cea stearpă schimbă neghina-n gracircu bun transformă spinii icircn trandafiri altoie te măslinul sălbatic pentru a face din el un măslin roditor slăve te-l pe celș ș abandonat fă-o mamă a multor copii pe cea care nu are niciunul Căci totul este posibil cacircnd tu vrei icircn simpla ta voin a tu posezi deja puterea (ț π νταά γ ρὰ δυνατά σοι τανὅ θ ληςέ νἐ γ ρὰ τῷ θ λεινέ χειἔ τὸ δ νασθαιύ )rdquo 71

Părăsind domeniul metafizicii autorul intră icircn acela al istoriei Vechiului Testament bdquoIudeul zice el s-a bucurat de ale tale voi gusta i eu din binefacerile tale tuș l-ai condus afară din Egipt scoate-mă i pe mine din gre eală Tu l-ai răscumpărat dinș ș macircna lui faraon eliberează-mă i pe mine din macircna celui rău Tu l-ai condus prin Mareaș Ro ie condu-mă i pe mine prin cristelni a botezului Tu l-ai icircndrumat cu stacirclpul cel deș ș ț foc luminează-mă i pe mine cu Duhul tău cel Sfacircnt El a macircncat pacircinea icircngerilor dă-miș i mie trupul tău cel sfacircnt El a băut din stacircncă amestecă i pentru mine sacircngele coasteiș ș

tale El a primit tablele legii scrie icircn carnea inimii mele evangheliile tale Tu i-ai trimis lui pe profe i trimite-mi i mie pe apostolirdquo ț ș 72 Plecacircnd apoi de la versetul 2 al psalmului

69 Anonimul anomeu Deux homeacutelies anomeacuteens pur lrsquooctave de Paques Homeacutelie I 4 icircn Sources chreacutetiennes vol146 p63

70 J Lieacutebaert atrage atenția aici asupra antitezei dintre bdquocel rău ἀρχέκακονrdquo tiranul lumii căzute și bdquoarhistrategul ἀρχιστράτηγοςrdquo Hristos salvatorul ceresc (p65 n2)

71 Anonimul anomeu Deux homeacutelies anomeacuteens pur lrsquooctave de Paques Homeacutelie I 6 icircn Sources chreacutetiennes vol146 p65-67

72 Anonimul anomeu Deux homeacutelies anomeacuteens pur lrsquooctave de Paques Homeacutelie I 9 icircn Sources chreacutetiennes vol146 p69

al 11-lea omilia a doua continuă ruga bdquoSalvează-mă Doamne tu care l-ai salvat pe Noe din naufragiul universal tu care l-ai salvat pe Lot din focul necru ător tu care l-ai salvatț pe Avraam din macircna celor cinci regi tu care l-ai salvat pe Isaac din lupta cu păstorii tu care l-ai salvat pe Iacob de macircnia lui Esau tu care l-ai salvat pe Iosif din macircna fra ilorț săi tu care l-ai salvat pe Iov de tirania celui rău tu care l-ai salvat pe Moise de macircndria lui faraon salvează-mă i pe mine de vrăjmă ia lui Saul hellipAm căzut de bunăvoie icircnș ș cursele vrăjma ului m-am lăsat legat fără speran ă icircn lan urile celui rău am căzut fărăș ț ț speran ă icircn undi a tiranului Din rege al lui Israel am devenit sclavul pasiunii mele dinț ț stăpacircn peste armate am devenit prizonier al celui tiran eu care am zdrobit leii am fost dominat de frumuse ea unei femei eu care am icircnvins popoare vrăjma e am fost icircnvins deț ș dorin a pentru o femeie eu care m-am ridicat la demnitatea unui profet am fost lipsit deț profe ie din cauza u urătă ii mele Icircn lacrimi strig i mă prostern la picioarele taleț ș ț ș Salvează-mă Doamnerdquo 73

Dacă pacircnă aici nu este clară aplecarea autorului spre erezie de aici icircncolo lucrurile se schimbă cacircnd intră icircn detaliile hristologiei Cel care a coboracirct din ceruri pe pămacircnt chemat să salveze umanitatea căzută sub robia celui rău nu a asumat o natură umană reală ci a fost doar icircn aparen ă om bdquohellipLa un semn al Celui Nenăscut ai fostț trimis din ceruri pe pămacircnt ca să locuie ti icircn sacircnul unei tinere femei tu conducătorulș cerului i al pămacircntului i ca să iei condi ia de sclav tu stăpacircnul crea iei alături deș ș ț ț Tatălhelliprdquo 74 bdquoEl mielul lui Dumnezeu n-a fost oferit asemenea unei oi sub puterea Legii căci nu icircmpotriva vrerii lui a mers el către patima de pe cruce i nici fără voin a sa aș ț icircndurat el rana lăncii nici prin constracircngere a cunoscut el legea mor ii prin crucificareț Tatăl n-a avut decacirct să ordone Monogenului să plece spre lumea pămacircntească acceptacircnd de bunăvoie fiul (copilul) s-a ridicat de pe tronul său slăvit a trecut nevăzut prin sferele naturilor celor netrupe ti a depă it corurile armatelor arhi-icircngere ti i a ajuns icircn cele dinș ș ș ș urmă lumea pămacircntească A fost purtat la sacircnul unei fecioare el care poartă icircn macircinile sale icircntreaga creatură A apărut icircn starea unui nou-născut el care este anterior veacurilor S-a arătat ca un copil el care formează copiii icircn pacircntecele maicii lor S-a hrănit cu lapte el care schimbă icircn mod nevăzut sacircngele (mamei) icircn lapte (pentru pruncul care suge) A

73 Anonimul anomeu Deux homeacutelies anomeacuteens pur lrsquooctave de Paques Homeacutelie II 5 7 icircn Sources chreacutetiennes vol146 p101

74 Anonimul anomeu Deux homeacutelies anomeacuteens pur lrsquooctave de Paques Homeacutelie I 5 icircn Sources chreacutetiennes vol146 p65

fost purtat icircn bra e el care dirijează la un semn toată crea ia Pentru oameni el care aț ț asumat slăbiciunile oamenilor rămacircnacircnd icircnsă ceea ce era icircnaintea veacurilor (με ναςί α τ ςὐ ὸ περὅ πρὸ α νωνἰώ π ρχενὑ ῆ ) Căci el nu s-a transformat ( υτεὄ μετ πεσενέ ) din mai bogat icircn mai sărac el nu s-a schimbat ( υτεὄ τρ πηἐ ά ) din mai mult icircn mai pu inț faptul de a fi icircmbrăcat carnea nu i-a alterat natura sa divină ( υτεὄ ἡ περιβολὴ τ ςῆ σαρκ ςὸ τ νὴ θε τητοςό λλο ωσεἠ ί φ σινύ ) asumarea trupului nu i-a mic orat ipostasul său deș Monogen ( υτεὄ ἡ ν ληψιςἀ ά τοῦ σ ματοςώ τ νὴ τοῦ μονογενο ςῦ σμ κρυνενἐ ί

π στασινὑ ό ) rămacircnacircnd ceea ce era icircnaintea veacurilor de bunăvoie el s-a oferit să aducă macircntuire oamenilorrdquo 75

Cu toată această condescenden ă asumată voluntar de Monogen el n-a fost unț simplu om bdquoCăci dacă Hristos ar fi fost un simplu om moartea ar fi avut asupra lui putere ca supra tuturor oamenilor (εἰ γ ρὰ νθρωποςἄ ψιλ ςὸ ὁ Χριστ ςό καὶ α τοὐ ῦ νἂ ςὡ π ντωνά νθτρ πωνἀ ώ κυρ ευσενἐ ί ὁ θ νατοςά ) 76 Urci pe firul vechii istorii i rămacirci uimitș icircn fa a mor ii Domnului Abel a fost ucis i crea ia nu a fost tulburată Avraam a fost pusț ț ș ț icircn mormacircnt i mormintele nu s-au deschis Isaac a murit i iadul n-a murit Iacob a fostș ș icircngropat i cei icircngropa i n-au icircnviat Iosif a fost depus lacircngă părin ii săi i trupurileș ț ț ș sfin ilor nu s-au ridicat Isaia a fost tăiat i soarele nu s-a icircntunecat Ieremia a fostț ș trangulat i luna nu s-a stricat Nabuth a fost omoracirct cu pietre i pămacircntul nu s-a clintitș ș ș

Zaharia a fost gacirctuit i ziua nu s-a schimbat icircn noapte Ioan a fost decapitat i voalulș ș templului nu s-a rupt icircn două Cacircnd Hristos a suferit icircnsă icircn trup soarele s-a oprit din drumul său luna i-a pierdut strălucirea fe ii sale pămacircntul s-a cutremurathellip Icircnvăluit icircnș ț giulgiu el a despuiat iadul a semănat groază icircn racircndurile păzitorilor iadului i a sfăracircmatș fără efort por ile iadului A ie it din mormacircnt icircmpreună cu capturile sale de război aț ș apărut femeilor a ezate icircn jurul mormacircntului por iile fiind icircncuiate el a intrat totu i prinș ț ș ele la apostoli lui Toma cel necredincios el i-a arătat coasta sa pentru a-l face credincioshelliprdquo 77

De i superior tuturor oamenilor Monogenul nu este totu i Dumnezeul supremș ș

75 Anonimul anomeu Deux homeacutelies anomeacuteens pur lrsquooctave de Paques Homeacutelie I 1-2 icircn Sources chreacutetiennes vol146 p59 J Lieacutebaert precizează că sensul lui ἐσμίκρυνεν este aici unul pur moral (p37 n2)

76 Hristos nu a fost așadar bdquoun simplu om ἄνθρωπος ψιλὸςrdquo adică un om adevărat ci o ființă intermediară icircntre Dumnezeu și om nici Dumnezeu deplin adevărat ca Dumnezeu Tatăl dar nici om adevărat ca ceilalți oameni

Anomeismul autorului omiliilor apare aici fără echivoc Pornind de la strigătul din rugăciune Auzi Doamne strigătul meu autorul icircl prezintă i ca strigăt al cre tinuluiș ș care- i proclamă credin a bdquoVoi striga puterea absolută a Tatălui i medierea ta (caș ț ș Monogen mediator nm) trimiterea ordonată de Cel Nenăscut i supunerea ta (ca Fiuș nm) (κρ ζωά γ ρὰ τ νὴ τοῦ Πατρ ςὸ α θεντει νὐ ά καὶ σ νὴ μεσιτε ανὶ τ νὴ τοῦ γενν τουἀ ή

ποστολ νἀ ὴ καὶ τ νὴ σ νὴ παλο νὑ ή ) 78 Icircn timp ce El stă etern (nemi cat) tu ai icircnclinatș cerurile i ai coboracirct (ș τιὅ κε νοςἐ ῖ ε ςἰ τ νὸ α ναἰῶ κ θηταιά καὶ σὺ κλιναςἔ ο ρανο ςὐ ὺ καὶ κατ βηςέ ) 79 icircn timp ce Tatăl dă mărturie din icircnaltul cerurilor tu la Iordan ai primit mărturia lui de i l-ai chemat afară din mormacircnt pe Lazăr cel mort de patru zile tu ai datș totu i slavă lui (Dumnezeu) Tatăl (ș Părinte te slăvesc pentru că m-ai ascultathellip) icircnmul ind pacircinile-n pustie tu ai dat cinste Celui ce t-a născut (ț ridicacircndu- i ochii el aș binecuvacircntathellip) ai fost spacircnzurat trupe te pe cruce dar El a fost cel ce a primit duhul tăuș ( i strigacircnd cu voce tare i-a dat duhulhellipș ș ) ai fost pus icircn mormacircnt dar El a fost cel ce te-a icircnviat din mormacircnt a treia zirdquo 80 bdquoCăci dacă Tatăl nu i-ar fi poruncit voi n-a i fi putut fiț stăpacircni i de fiul său dacă sentin a n-ar fi venit de sus voi n-a i fi fost capabili să văț ț ț recunoa te i Creatorul dacă Tatăl n-ar fi luat hotăracircrea voi n-a i fi putut atingeș ț ț tămăduitorul Un semn i el ar fi pedepsit natura Un semn i el ar fi zdrobit crea ia Darș ș ț

77 Anonimul anomeu Deux homeacutelies anomeacuteens pur lrsquooctave de Paques Homeacutelie I 26-27 icircn Sources chreacutetiennes vol146 p91-93

78 A se observa antiteza dintre auto-icircntemeierea absolută a Tatălui τὴν τοῦ Πατρὸς αὐθεντειάν și medierea μεσιτεὶαν poziția condiționată și condiționantă a Monogenului de mijlocitor icircntre Dumnezeu cel pur spiritual și lumea pur materială (Vezi și comentariile lui J Lieacutebaert p35 n1)

79 A se observa de asemenea antiteza dintre bdquoa sta nemișcat din eternitate εἰς τὸν αἰῶνα κάθηταιrdquo și bdquoa icircnclina cerurile și a coboricirc ἔκλινας οὐρανοὺς καὶ κατέβηςrdquo Tatăl este icircn esența sa imuabil la modul absolut Fiul Monogenul este icircnsă muabil și de aceea diferit ca esență de esența Tatălui său

80 Anonimul anomeu Deux homeacutelies anomeacuteens pur lrsquooctave de Paques Homeacutelie II 11 icircn Sources chreacutetiennes vol146 p107

nu icircmpotriva voin ei lui Dumnezeu (Cuvacircntul) a mers să pătimească pe cruce (ț ο τεὔ γ ρὰ κωνἄ ὁ Θε ςὸ πἐ ὶ τὸ σταυρικ νὸ παρεγ νετοέ π θοςά ) ci prin supunere fa ă de semnulț

părintesc a luat el asupra sa să sufere moartea pentru cei muritorirdquo 81

Coboracircrii sale la icircntrupare acestui descensus cosmic al Logosului icirci urmează ascensus urcu ul său prin icircnviere spre sferele cosmice celeste de unde a venit Dar niciș el nu este o putere absolută ci una relativă condi ionată de puterea absolută a Tatăluiț căci ine să observe autorul omiliilor bdquounul este cel care a fost icircnviat dar altul este celț care-l icircnviază Cum ar putea fi el unul i acela irdquo ș ș 82 Dar nu numai ontologic iș metafizic adică pentru sine icircnsu i el Monogenul nu este icircntemeierea absolută a fiin eiș ț el nu este reperul ultim nici pentru rugăciunea care se icircnal ă către Dumnezeu Departe deț a fi destina ia ei ultimă Monogenul este numai un mediator al rugăciunilor noastre cătreț adevăratul Dumnezeu care este Tatăl De i superior icircngerilor i chiar arhanghelilorș ș Monogenul este inferior totu i Tatălui său bdquoCacircnd rugăciunea iese din buze curate eaș tie să atingă urechile incoruptibile ale Stăpacircnului căci rugăciunea celui drept tie cuș ș

adevărat să icircnduplece divinitatea către milă hellipEa se ridică pacircnă icircn regiunile icircnăl imilorț celeste hellip i icircntr-o clipă ajunge icircn locuin a fiin elor celor netrupe ti unde por ile celeste iș ț ț ș ț

81 Anonimul anomeu Deux homeacutelies anomeacuteens pur lrsquooctave de Paques Homeacutelie I 24 icircn Sources chreacutetiennes vol146 p89 De remarcat aici faptul că suferințele de pe cruce sunt atribuite Monogenului ca Dumnezeu Comentacircnd expresia J Lieacutebaert este de părere că limbajul icircntrebuințat aici de autorul anomeu nu este conform cu ortodoxia ariană (p36 n1) Ideea de a raporta suferințele de pe cruce la icircnsăși ființa divină a Monogenului se icircntacirclnește icircnsă la arieni ca Palladius al Ratiariei cu ocazia Conciliului de la Aquileea din 381 (vezi capitolul următor) Acest amănunt ar putea fi un argument pentru a-l plasa pe autorul nostru mai degrabă către sfacircrșitul secolului al IV-lea decacirct spre mijlocul lui Explicația ar fi aceea că pentru anomei doar esența Tatălui este absolut impasibilă ființa Monogenului chiar dacă el este numit bdquodumnezeurdquo este pasibilă J Lieacutebaert propune calificarea hristologiei ariene ca bdquologopashitărdquo Expresia din text autorizează icircnsă calificarea ei mai degrabă ca bdquotheopashitărdquo termenul bdquotheosrdquo fiind icircnsă icircnțeles icircn noul arianism ca bdquodumnezeu secundrdquo distinct de bdquodumnezeul primrdquo care este Tatăl

82 Anonimul anomeu Deux homeacutelies anomeacuteens pur lrsquooctave de Paques Homeacutelie I 25 icircn Sources chreacutetiennes vol146 p 91

se deschid Cerul o prime te cu bucurie căci ea nu mai con ine nimic pămacircntescș ț (ο ραν ςὐ ὸ α τ νὐ ὴ μετὰ χαρ ςᾶ ποδ χεταιὑ έ ςὡ μηδ νὲ πιφ ρουσανἐ έ γ ϊνονή ) 83 Icircngerii o icircnso esc cu bucurie căci ea a icircmplinit ceea ce place lui Dumnezeu Arhanghelii oț icircmbră i ează ca pe un prieten Icircncepătoriile (principiile) i Puterile icirci cedează trecereaț ș ș căci ea poartă podoabele sărbătorii văzacircnd ve macircntul ei de fapte bune Domniile oș icircnso esc căci ea s-a străduit să icircmplinească iubirea pentru Creator Heruvimii i Serafimiiț ș icirci arată locul unde stă Paracletul Paracletul salutacircnd-o cum se cuvine o conduce la Dumnezeu Monogenul (ὁ Παρ κλητοςά σπασ μενοςἀ ά γνης ωςί τῷ Μονογενεῖ θεῷ α τ νὐ ὴ προς γειά ) Dumnezeu Cuvacircntul Monogenul o oferă icircn fine icircnaintea Tatălui (ὁ Μονογεν ςὴ θε ςὸ Λ γοςό τῷ Πατρὶ ξ νιονέ α τ νὐ ὴ προσφ ρειέ )rdquo 84

Finalul celei de a doua omilii este apoteotic bdquoAceasta este deci ceea ce strig aceasta este ceea ce proclam peste veacuri Eu păzesc realită ile fără confuzie eu nuț amestec ipostasele ( σ γχυταἀ ύ φυλ ττωά τὰ πρ γματαά οὐ συναναμ γνυμιί τ ςὰ

ποστ σειςὑ ά ) eu in ceea ce tu icircnsu i ai zis eu strig ceea ce tu icircnsu i ai vestit eu păstrezț ț ț ceea ce tu icircnsu i mi-ai transmis icircnvă ceea ce tu icircnsu i ai proclamatrdquo ț ț ț 85 bdquoLegea proclamă Ascultă Israele Domnul Dumnezeul tău este unul Iată-i icircnsă pe sabelienii cei lipsi i deț evlavie adăugacircnd lui Unu al i doi (ț οἱ σαβ λλιοιέ τῷ νἑ ὶ δ οὺ συν πτουσινά ) hellip i pe fiiiș ereticilor imaginacircnd o Triadă consubstan ială de dumnezei (ț καὶ α ρετικ νἱ ῶ πα δεςῖ τρι δαά θε νῶ μοο σιονὁ ύ φαντ ζονταιά )rdquo 86 Men ionarea sabelienilor ca adversarii prin excelen ăț ț ai arianismului este astfel o bună introducere la prezentarea esen ialismului marcelian iț ș

83 Se va remarca această precizare a rugăciunii dezbrăcată de tot ce este pămacircntesc Urcușul rugăciunii icircn această stare este posibil numai pe drumul pe care Monogenul icircnsuși dezbrăcat la racircndul său de haina lui umană icircl va fi făcut prin icircnviere Revenirea sa icircn sferele celeste de unde coboracircse la icircntrupare nu este de conceput icircn arianims altfel decacirct prin eliberarea de materia asumată la nașterea sa din Fecioara Și icircn arianism ca și icircn gnoză materia este rea și destinată pieirii finale Derobarea de materia trupului este posibilă numai icircntr-o hristologie dochetă icircn care icircntruparea nu este reală

84 Anonimul anomeu Deux homeacutelies anomeacuteens pur lrsquooctave de Paques Homeacutelie II 1 icircn Sources chreacutetiennes vol146 p95-97

85 Anonimul anomeu Deux homeacutelies anomeacuteens pur lrsquooctave de Paques Homeacutelie I 12 icircn Sources chreacutetiennes vol146 p71

fotinian care urmează

B PROBLEMA DUHULUI SFAcircNT IcircN ARIANISM

1 Mărturia Sf Atanasie cel Mare bdquoTropiciirdquo lui Serapion de Thmuis

Aflat icircn pustie icircn urma fugii sale din noaptea de 8 spre 9 februarie 356 din calea oamenilor icircmpăratului Constan iu marele patriarh al Alexandriei prime te la un momentț ș dat o interpelare din partea episcopului de Thmuis Serapion icircn problema doctrinei unor eretici pe care el icirci nume te bdquotropicirdquo probabil pentru faptul că dădeau un sens figuratș expresiilor din Scriptură cu privire la Duhul Sfacircnt Ace tia părăsiseră arianismul icircn ceeaș ce prive te doctrina despre inferioritatea Fiului icircn raport cu Dumnezeu Tatăl dar păstrauș vechea erezie icircn ceea ce prive te icircnvă ătura despre Duhul Sfacircnt Atanasie care-i scrie luiș ț Serapion patru epistole pe această temă datate de cercetători icircntre 356 i 361 descrieș doctrina bdquotropicilorrdquo icircn termenii următori bdquohellipPărăsind unii pe arieni pentru hula lor icircmpotriva Fiului cugetă icircmpotriva Duhului i zic nu numai că ș el este creatură ci i că ș e unul din duhurile slujitoare i se deosebe te de icircngeri numai prin treaptăș ș Iar aceasta e numai o luptă prefăcută fa ă de arieni De fapt e o adevărată icircmpotrivire fa ă de dreaptaț ț credin ă Căci precum aceia tăgăduind pe Fiul tăgăduiesc pe Tatăl a a i ace tia grăindț ș ș ș rău de Duhul Sfacircnt grăiesc rău i de Fiul Cele două păr i i-au icircmpăr it icircmpotrivirea fa ăș ț ș ț ț de adevăr căci cugetacircnd unii icircmpotriva Cuvacircntului iar ceilal i icircmpotriva Duhului eiț icircndreaptă aceea i hulă icircmpotriva Sfintei Treimi (icircntregi)rdquo ș 87 Potrivit acestui text tropicii admiteau consubstan ialitatea Fiului cu Dumnezeu Tatăl conform sinodului de la Niceeaț dar nu mai admiteau i consubstan ialitatea Duhului cu Fiul i desigur i cu Tatăl Pentruș ț ș ș ei Duhul era o creatură a Fiului asemenea icircntregului cosmos

Aspectul cu adevărat relevant icircn această afacere este icircnsă faptul că tropicii

86 Anonimul anomeu Deux homeacutelies anomeacuteens pur lrsquooctave de Paques Homeacutelie II 11 icircn Sources chreacutetiennes vol146 p107

87 Atanasie cel Mare Epistola icircntacirci către Serapion 1 icircn colecția bdquoPărinți și scriitori bisericeștirdquo EIBMBOR București 1988 vol 16 p 23

considerau Duhul o crea ie numai a Fiului fără nici un amestec din partea Tatăluiț Tropicii tăgăduiau cu alte cuvinte orice rela ie directă a Duhului cu Tatăl chiar icircnț calitatea sa de creatură Iată cacircteva texte care ilustrează acest aspect bdquoEi zic a a spuneș Sf Atanasie ltdacă Duhul nu e creatură nici unul dintre icircngeri ci purcede din Tatăl urmează că e Fiu i el i astfel sunt doi fii el i Cuvacircntul i dacă e frate (alș ș ș Ș Cuvacircntului nn) cum mai este Cuvacircntul laquoUnul Născutraquo Sau nu sunt egali ci unul se nume te după Tatăl iar celălalt după Fiulgt ș i iară iȘ ș ltdacă e din Tatăl cum de nu se zice i despre el că s-a născut Iar dacă Duhul este al Fiului urmează că Tatăl esteș bunicul Duhuluigtrdquo 88 Cacircteva racircnduri mai jos Atanasie se icircntreabă bdquoCare sunt deci de teptele lor icircntrebări ș ltDacă Duhul nu e creatură (a Fiului ci purcede direct din Tatăl nn) zic ei el este fiu i deci sunt doi fra i (proveni i din Tatăl nn) Cuvacircntul iș ț ț ș elgt Apoi adaugă ltdacă Duhul va lua din Fiul i se va da de către el (hellip) urmează căș Tatăl e bunic i Duhul nepotul luigtș rdquo 89 bdquoEi zic deci ltdacă Duhul Sfacircnt nu e creatură cum a i spus icircnainte ci este icircn Dumnezeu i se dă din Dumnezeu atunci este i el fiu iț ș ș ș sunt deci doi fii el i Fiul Iar dacă Duhul e al Fiului i prime te toate de la Fiul(hellip)ș ș ș atunci Tatăl este bunic i Duhul nepotul luigtș rdquo 90 Iată a adar care era faimosul argumentș al tropicilor sau cum spune Sf Atanasie bdquohellipacea sfătoasă icircntrebare a lor ltdacă Duhul e din Dumnezeu (Tatăl) pentru ce nu se nume te el fiuhellipgtș rdquo 91

Ce icircnvă au a adar tropicii lui Serapion Spuneau mai icircntacirci că Duhul Sfacircnt nuț ș poate purcede direct bdquodin Tatălrdquo deoarece Duhul ar deveni i el Fiu i deci un frate alș ș Fiului ceea ar anula calificarea acestuia din urmă ca Monogen Mai spuneau apoi că Duhul nu poate purcede nici bdquodin Fiulrdquo adică bdquodin fiin a Fiuluirdquo pentru că icircn acest cazț

88 Atanasie cel Mare Epistola icircntacirci către Serapion 15 icircn colecția bdquoPărinți și scriitori bisericeștirdquo vol 16 p 40

89 Atanasie cel Mare Epistola a patra către Serapion 1 icircn colecția bdquoPărinți și scriitori bisericeștirdquo vol 16 p 87

90 Atanasie cel Mare Epistola a patra către Serapion 2 icircn colecția bdquoPărinți și scriitori bisericeștirdquo vol 16 p 88

91 Atanasie cel Mare Epistola icircntacirci către Serapion 25 icircn colecția bdquoPărinți și scriitori bisericeștirdquo vol 16 p 54

Fiul i-ar deveni tată el icircnsu i devenind astfel bdquonepotrdquo al Tatălui Primei obiec ii aș ț bdquotropicilorrdquo SF Atanasie le-a opus argumentul stabilită ii numelor i anume că ipostaseleț ș icirc i păstrează caracteristicile proprii astfel icircncacirct Tatăl nu poate deveni bunic nici Fiul tatăș al Duhului bdquoCăci dacă deoarece Duhul nu este creatură (voi totu i) icircntreba i ș ț ltdeci Duhul este ( i el) Fiugtș atunci lua i seama ca nu cumva aflacircnd că Fiul nu este creaturăț (căci prin el s-au făcut toate) să (ajunge i să) icircntreba i ț ț ltdeci Fiul este Tatăgt sau icircncă ltDuhul este Fiu i Fiul este Duhul Sfacircntgtș Cei ce cugetă a a sunt icircn afara Treimii i seș ș vor socoti fără Dumnezeu schimbacircnd numele Tatălui i al Fiului i al Duhului Sfacircnt iș ș ș socotindu-i pe ace tia după a lor voie icircntru asemănarea na terii omene ti numindu-iș ș ș nepo i i bunici i nălucindu- i na teri dumnezeie ti (teogonii) asemenea (miturilorț ș ș ș ș ș păgacircne ale nn) elinilor Nu aceasta e credin a Bisericii ci cum a zis Macircntuitorul icircnț Tatăl i Fiul i Sfacircntul Duh icircn Tatăl care nu poate deveni bunic icircn Fiul care nu poateș ș deveni Tată i icircn Duhul Sfacircnt care nu poate fi numit decacirct a a i nu altfel Credin aș ș ș ț aceasta nu poate schimba numele Ci Tatăl e pururi Tatăl Fiul e pururi Fiul i Duhul Sfacircntș care se zice pururi Duhul Sfacircnt hellipLa oameni tatăl nu este pururi tată nici fiul pururi fiu Fiindcă cel ce devine tatăl unui fiu a fost fiul altuia i fiul unui tată devine tată altuiaȘ Avraam fiind fiul lui Nahor a devenit tatăl lui Isaac i Isaac fiind fiul lui Avraam s-aș făcut tată lui Iacob Căci fiecare fiind o parte a născătorului său (sn) se na te ca fiu darș devine i el tată al altuia Dar icircn dumnezeire nu este a a fiindcă Dumnezeu nu e ca omulș ș Tatăl nu e din alt tată De aceea nici nu na te pe cineva care va deveni tată al altuia Niciș Fiul nu este o parte a Tatălui (sn) 92 de aceea nici nu e născut spre a na te un alt fiuș Pentru aceea numai icircn dumnezeire Tatăl fiind icircn mod propriu i singur (numai el) Tatăș este i a fost i va fi pururi Tatăl i Fiul este icircn mod propriu i singur (numai el) Fiuș ș Ș ș Astfel Tatăl e i se zice pururi Tatăl i Fiul e pururi Fiul i Duhul Sfacircnt este pururi Duhulș ș ș (sn) Iar acesta (Duhul) credem că este al lui Dumnezeu i că s-a dat de la Tatăl prinș Fiul Astfel Sfacircnta Treime rămacircne neschimbată cunoscută icircntr-o singură dumnezeire Deci cel ce icircntreabă ltprin urmare Duhul este ( i el) Fiugtș icirc i icircnchipuie că numele poateș fi schimbat i nu e sănătos la minte (Asemenea) i cel ce icircntreabă ș ș ltTatăl e deci bunicgt născocind un alt nume Tatălui rătăce te icircn inima lui Dar a răspunde mai departeș neru inării ereticilor nu e de folosrdquo ș 93

Argumentul său icircmpotriva celei de a doua obiec ii a bdquotropicilorrdquo este acela căț

92 Cum afirmase cu mai bine de un secol icircnainte icircn Occidentul latin Tertulian icircn Adversus Praxean XXVI 3 6 Iar icircn Orient cine

93 Atanasie cel Mare Epistola a treia către Serapion 6 icircn colecția bdquoPărinți și scriitori bisericeștirdquo vol 16 p 92-93

Duhul nu poate fi o creatură a Fiului deoarece el este bdquopropriul Fiuluirdquo adică din aceea iș fiin ă cu Fiul tot a a cum Fiul este bdquopropriul Tatăluirdquo adică din aceea i fiin ă cu Tatălț ș ș ț bdquoDe ce nu- i dau seama (ace tia) zice el că precum nedespăr ind pe Fiul de Tatăl eiș ș ț păstrează unitatea lui Dumnezeu a a despăr ind pe Duhul de Cuvacircntul nu mai păstreazăș ț unitatea dumnezeirii icircn Treime ci o sfacirc ie amestecacircnd icircn ea o fire străină i de alt soi i oș ș ș egalizează pe aceasta cu creaturile Ei arată astfel că Treimea nu mai este una ci compusă din două firi datorită fiin ei deosebite a Duhului cum i-o imaginează ei i ceț ș Ș fiin ă dumnezeiască mai e aceasta care e compusă din Creator i creatură Căci sau nu eț ș Treime ci o Doime i o creatură sau dacă e Treime precum i este cum pun ei pe Duhulș ș Treimii icircn racircnd cu creaturile cele de după Treime Căci aceasta icircnseamnă iară i a icircmpăr iș ț i a desface Treimea Căci cugetacircnd rău despre Duhul nu cugetă bine nici despre Fiulș

Fiindcă dacă cugetau drept despre Cuvacircntul ar fi cugetat sănătos i despre ș Duhul care purcede de la Tatăl i fiind propriu Fiului se dă de către acesta ucenicilor i tuturorș ș celor ce cred icircn El Iar rătăcind astfel nu au nici despre Tatăl credin a cea sănătoasă Căciț cei ce tăgăduiesc pe Duhul cum a spus marele mucenic tefan (Fapte VII 55)Ș tăgăduiesc pe Fiul iar cei ce tăgăduiesc pe Fiul nu au nici pe Tatălrdquo 94 Dar observă Atanasie cel ce face pe Duhul creatură va ajunge să-l facă creatură i pe Fiul bdquoIar ș Duhul avacircnd aceea i fire i aceea i pozi ie fa ă de Fiul pe care o are Fiul fa ă de Tatălș ș ș ț ț ț cum oare cel ce-l nume te pe acesta creatură nu va cugeta icircn mod necesar acelea i i despreș ș ș Fiul Căci dacă Duhul Fiului este creatură e firesc ca ei să spună că i Cuvacircntul Tatăluiș este creatură Aceasta nălucindu- i-le arienii au căzut icircn iudaismul lui Caiafa Iar dacăș cei ce spun aceasta despre Duhul nu- i icircnsu esc cele ale lui Arie să ocolească i cuvinteleș ș ș lui i să- i icircndrepte necredin a privitoare la Duhul Căci precum Fiul cel ce este icircn Tatălș ș ț i icircn care e i Tatăl nu este creatură ci ș ș e propriul fiin ei Tatăluiț (căci aceasta pretinde i căț

o spune i i voi) a a i pe Duhul cel aflător icircn Fiul icircntru care e i Fiul nu e icircngăduit a-lț ș ș ș ș socoti icircntre creaturi nici a-l separa de Cuvacircntul i a face Treimea nedesăvacircr itărdquo ș ș 95 bdquoCăci dacă cei ce cugetă cele ale lui Arie ndash fiindcă icircn sufletul lor rău i iscoditor nu intrăș icircn elepciunea ndash nu pot icircn elege nici crede Treimea neicircmpăr ită i sfacircntă acesta nu e motivț ț ț ș ca să răstălmăcească adevărul nici să spună că nu pot exista cele ce ei nu pot icircn elege Eiț suferă un lucru cu totul nebunesc cacircnd neputacircnd icircn elege cum e neicircmpăr ită Sfacircntaț ț

94 Atanasie cel Mare Epistola icircntacirci către Serapion 2 icircn colecția bdquoPărinți și scriitori bisericeștirdquo vol 16 p 24-25 A se observa icircn același timp modul icircn care Atanasie evită să afirme purcederea Duhului bdquoși de la Fiulrdquo limitacircndu-se la afirmațiile certe ale Scripturii

95 Atanasie cel Mare Epistola icircntacirci către Serapion 21 icircn colecția bdquoPărinți și scriitori bisericeștirdquo vol 16 p 48-49

Treime arienii fac pe Fiul una cu crea iunea iar tropicii icircl numără i ei pe Duhul icircntreț ș creaturirdquo 96 bdquoAceasta fiind unitatea icircn Sfacircnta Treime cine ar putea despăr i pe Fiul deț Tatăl i pe Duhul de Fiul sau de Tatăl icircnsu i Sau cine ar fi atacirct de icircndrăzne ca să spunăș ș ț că Treimea este neasemenea i de o fire străină icircn ea icircnsă i sau ș ș că Fiul e de o altă fiin ăț decacirct Tatăl sau că Duhul e străin de Fiulrdquo 97

Să observăm a adar din cele de mai sus că tropicii lui Serapion negau icircn modș expres purcederea directă a Sfacircntului Duh din Dumnezeu Tatăl ata acircndu-l cauzal numaiș de Fiul Deci spuneau ei Duhul nu poate purcede i el din Tatăl căci ar deveni un fel deș frate al Fiului icircn consecin ă el nu este de aceea i fiin ă cu Tatăl Apoi chiar dacă icirc i areț ș ț ș cauza icircn Fiul el nu purcede din fiin a Fiuluiț ci este adus la existen ă ț prin Fiul de către Fiul asemenea oricărei creaturi iată de ce el nu este de aceea i fiin ă nici măcar cu Fiulș ț Icircmpotriva acestei argumentări a tropicilor Sf Atanasie lansează principiul bdquoDuhului care are aceea i fire i aceea i pozi ie fa ă de Fiul pe care o are Fiul fa ă de Tatălrdquo icircn sensul căș ș ș ț ț ț Duhul este bdquopropriurdquo Fiului icircn aceea i măsură icircn care Fiul este bdquopropriurdquo Tatălui Fidelș sinodului de la Niceea Sf Atanasie se mul ume te să afirme doar consubstan ialitateaț ș ț Duhului cu Fiul după modelul consubstan ialită ii Fiului cu Tatăl pe care o admiteau iț ț ș tropicii El nu afirmă că Duhul i-ar avea cauza bdquodin Fiulrdquo sau bdquoprin Fiulrdquo nuș interpretează cauzal expresia bdquoDuhul este propriul Fiuluirdquo el se mul ume te să sugerezeț ș doar că Duhul este din aceea i fiin ăș ț din care este i Fiul a a cum Fiul este ș ș din aceea iș fiin ăț din care este i Tatăl Avacircnd icircn minte icircn permanen ă numai bdquoconsubstan ialitateardquoș ț ț ipostaselor stabilită la Niceea Sf Atanasie nu pare să fi observat interpretarea clar cauzală pe care tropicii o dădeau rela iei Duhului cu Fiul precum nici faptul că ei negauț astfel orice rela ie cauzală directă a Duhului cu Tatăl Aceste aspecte de i ignorate deț ș marele patriarh pacircnă la moartea sa nu vor rămacircne icircnsă neobservate la Sf Vasile cel Mare

2 Mărturia Sf Vasile cel Mare Contra Eunomiu

Doctrina lui Eunomiu cu privire la purcederea Duhului Sfacircnt este foarte bine pusă icircn eviden ă de Sf Vasile cel Mareț care pe la 364 a scris icircmpotriva lui cunoscuta sa

96 Atanasie cel Mare Epistola icircntacirci către Serapion 17 icircn colecția bdquoPărinți și scriitori bisericeștirdquo vol 16 p 43

97 Atanasie cel Mare Epistola icircntacirci către Serapion 20 icircn colecția bdquoPărinți și scriitori bisericeștirdquo vol 16 p 47

lucrare Contra Eunomiu Marele părinte pare să fie primul care a observat că arienii reduceau la Fiul cauza Duhului Sfacircnt Potrivit Sf Vasile Eunomiu profesa următoarea icircnvă ătură trinitară bdquoSă presupunem că observa ia pleacă de la operele create i se icircnal ăț ț ș ț peste acestea pacircnă la substan e ț ea găse te astfel căș Fiul este o creatură a Celui Nenăscut i că Paracletul este o creatură a Fiului (tou men agennetou ton yion euriskon poimaș

tou de monogenous ton parakleton)rdquo 98 bdquoExistă deci un singur Dumnezeu nenăscut iș fără principiu (eis esti o Theos agenetos kai anarhos) El nu are vreo fiin ă care să-i fieț anterioară ndash căci nimic nu poate fi anterior nenăscutului nici vreo fiin ă care să fie icircn (cu)ț El ndash căci El este simplu i fără compozi ie Fiind unic fiind singur i mereu acela i Elș ț ș ș este Dumnezeu creator i artizan al tuturor lucrurilor mai icircntacirci de toate i icircntr-un mod cuș ș totul extraordinar al Monogenului apoi prin Acesta icircn mod propriu al tuturor celor create Căci icircnainte i de toată creatura i numai prin propria sa putere i activitate l-aș ș ș născut l-a creat i l-a făcut pe Fiul (ton men gar Hyion pro panton kai pro pases ktiseosș monou te eautou dynamei kai energeia egennese te kai ektise kai epoiesen)(hellip) i prin elȘ (prin Fiul) l-a creat pe Duhul Sfacircnt cel dintacirci dintre toate i cel mai mare dintre to iș ț prin propria sa putere i la ordinul său dar prin activitatea i puterea (creatoare) aș ș Fiului (kai dia toutou proton men panton kai meizon to Pneuma to agion epoiesen exousia men idia kai prostagmati energeia de kai dynamei tou Hiou)rdquo 99 Astfel mai spune Eunomiu bdquohellipdupă icircnvă ătura fericitului Pavel hellipFiul este subordonat luiț Dumnezeu Tatăl hellipiar Duhul Sfacircnt la racircndul său este icircn mod clar subordonat lui Hristosrdquo 100 Eunomiu ca to i arienii icircn elegea actul purcederii prin prisma activită iiț ț ț creatoare a Fiului bdquoEl (Duhul) este onorat icircn al treilea racircnd ca prima creatură a Monogenului cea mai mare dintre toate i singura ca atare (trite hora timomenon osș proton koi meizon panton kai monon toioutou tou monogenous poema)rdquo 101

98 Eunomiu de Cyzic Apologia 20 icircn col Sources chretiennes Les Editions du Cerf Paris 1983 vol 305 p 275

99 Eunomiu de Cyzic Apologia (Apendice) 28 icircn col Sources chretiennes vol 305 p 297

100 Eunomiu de Cyzic Apologia 27 icircn col Sources chretiennes vol 305 p 293

101 Eunomiu de Cyzic Apologia 25 icircn col Sources chretiennes vol 305 p 287

Aspectul cel mai important aici nu este icircnsă acela că Eunomiu icircn elegeaț aducerea la existen ă a Duhului icircn termenii sugera i icircn Ioan I 3 adică asemenea uneiț ț creaturi ci faptul că fie i icircn această calitate Duhul este creat numai de Fiul că actulș creării Duhului icirci apar ine numai Fiului Este ceea ce observă i Sf Vasile cel Mare careț ș intrigat de acest aspect spune următoarele bdquoExistă oare vreun om pe lume care să nu vadă cu claritate că nici o activitate a Fiului nu se află separată de Tatăl şi că nu se află nimic icircntre cele existente care să aparţină Fiului dar să fie străine de Tatăl (hellip) Pentru ce dar atribuie Eunomiu numai Fiului cauza Duhului Sfacircnt (pos oun tou pneumatos ten aitian to monogenei mono prostithesi) şi pentru a-i calomnia natura se serveşte de activitatea creatoare a acestuia (adică a Fiului nn)(kai kategorema tes physeos autou ten toutou lambanei demiourgian) (hellip) Nu este un pericol evident de a separa de Dumnezeu Tatăl pe Duhul Sfacircnt (diairein apo tou Theou to Pneuma) devreme ce pe de o parte apostolul ni-l prezintă icircn relaţiile sale cacircnd Duhul lui Hristos cacircnd Duhul lui Dumnezeuhellip iar pe de alta Domnul icircnsuşi icircl numeşte Duhul Adevăruluihellip şi spune că purcede de la Tatăl Or acesta (Eunomiu) pentru a micşora slava Domnului nostru Iisus Hristos (allrsquooutos eis kathairesin tes doxes tou Kyrios hemon Iesou Hristou) icircl separă pe Duhul de Tatăl i-l atribuie Monogenului de-o manieră diferită (aferei men apo touș Patros tou de Monogenei diaferontos) desigur pentru a mic ora (Fiului) slava (epiș kathairesi tes doxes prostithesin)rdquo 102 A adar departe de a nega Fiului orice participareș cauzală actul bdquopurcederiirdquo al venirii la existen ă a Duhului Sfacircnt Eunomiu cum aratăț marele capadocian atribuia numai Fiului cauza Duhului Sfacircnt excluzacircndu-l astfel pe Dumnezeu Tatăl icircmpotriva Scripturii (vezi Ioan XV 26)

B REAC IA ESEN IALISTĂȚ Ț

1 Marcel al Ancyrei

102 Sf Vasile cel Mare Contra lui Eunomiu II 34 icircn col Sources chretiennes Les Editions du Cerf Paris 1983 vol 305 p141-143

Devenit episcop al Ancyrei (Ankara de astăzi) Marcel a fost unul din marii apărători ai termenului homoousios icircmpotriva arianismului şi prieten al Sf Atanasie cel Mare Cu timpul s-a dovedit icircnsă că fondul metafizic icircn baza căruia lupta el icircmpotriva arianismului era de cu totul altă natură decacirct acela folosit la sinodul ecumenic de la Niceea icircn formularea celebrului homoousios Marcel actualiza pur şi simplu vechiul sabelianism El icircnţelegea să combată arianismul afirmacircnd consubstanţialitatea Logosului cu Dumnezeu Tatăl pacircnă la desfiinţarea oricărei distincţii dintre cei doi Devenind evident acest fapt Marcel este abandonat de adevăraţii niceeni cum era Sf Atanasie şi acuzat icircn mod deschis de modalism Este ceea ce face la un moment dat icircnsuşi Sf Vasile cel Mare cacircnd scruiindu-i Sf Atanasie icirci solicită acestuia pentru a risipi orice confuzie să condamne imediat bdquoicircnvăţătura periculoasă şi icircn afara adevăratei credinţe (a lui Marcel)rdquo 103 Icircn cele din urmă Marcel este somat să compară icircn faţa unui sinod icircn 335 şi depus din treaptă pentru erezie Eusebiu de Cezareea l-a combătut icircn cadrul unei cărţi intitulate Teologia bisericească Marcel a dispărut din istorie dar doctrina sa a creat mari probleme Ea reprezintă icircn fond o reacţie de fond sabelian la subordinaţianismul arian Ca şi icircn cazul celei a lui Arie doctrina lui Marcel este o hristologie nu o triadologie Deşi a abordat icircn treacăt problema Sf Duh el a făcut-o numai pentru a dovedi absenţa oricărei diferenţe dintre Logosul etern şi Dumnezeu Tatăl

Iată un rezumat al doctrinei sale pe baza textului lui Eusebiu din lucrarea acestuia Teologia bisericească Dumnezeu este o monadă absolut unul şi indivizibil De aici trebuie pornit şi nu de la o pluralitate divină după cum face Origen Aceasta nu icircnseamnă că icircn Dumnezeu nu există un Logos el există dar este μοο σιος adicăὁ ύ Logosul este icircn Dumnezeu şi Dumnezeu icircn el fără nici o diviziune locuind icircn el ca o putere activă nu ca o simplă δ ναμις ci ca o νεργε Această energie seύ ἐ ίᾳ exteriorizează προ ρχεται fără să iasă din Dumnezeu printr-o dilatare πλατυνομ νηέ έ care nu introduce nici dualitate nici compoziţie ipostatică distinctă Această extensie e dublă mai icircntacirci icircn creaţie de vreme ce Logosul e creator apoi icircntrupare Prin această iconomie (coboracircre) Logosul astfel icircntrupat devine Fiu dar nu printr-o naştere icircn interiorul fiinţei divine căci el nu se naşte decacirct abia icircn trup din Fecioara Numai icircn acest trup νεργε α divină este activă şi devine principiu al tuturor actelor lui Hristos Astfel seἐ ί realizează o unire cum totul intimă şi permanentă cu totul superioară celei care icircnsufleţea odinioară pe profeţi Această unire va icircnceta totuşi icircntr-o zi după cacirct ne putem da seama căci trupul char devenit nemuritor nu convine firii divine νεργε α se vaἘ ί rezorbi atunci icircnapoi icircn Dumnezeu de aici acuzaţia adusă constant de orientali lui Marcel că nu mărturiseşte expresia din Crezul de la Niceea bdquoa cărui icircmpărăţie nu va avea sfacircrşit

103 Vesile cel Mare Epist LXIX 2 PG XXXII 432 la M -D Chenu Marcel drsquoAncyre DTC vol XI B col1996

cujus regni non erit finisrdquo 104

Iată acum o altă expunere mai precisă a doctrinei lui Marcel de Ancyra aşa cum apare ea icircn aşa-numitul simbol macrostih bdquoDiscipolii lui Marcel şi ai lui Fotin amacircndoi din Ancyra Galatiei resping subzistenţa eternă τ ν πποαι νιον παρξιν a luiὴ ώ ὕ Hristos divinitatea sa şi icircmpărăţia sa veşnică τελε τητον asemenea iudeilor şi subἀ ύ pretextul că astfel salvează unitatea divină τ μοναρχ Icircn ceea ce ne priveşte noi ştimῇ ίᾳ că Hristos nu este doar o gacircndire exprimată sau imanentă icircn Dumnezeu λ γονό προφορικ ν νδι θετον το θεο ci un Logos-Dumnezeu viu şi subzistent λλὸ ἢ ἐ ά ῦ ῦ ἀ ὰ ζ ντα θε ν λ γον καθrsquo αυτ ν π ρχοντα Fiul lui Dumnezeu şi Hristos El nu existăῶ ὸ ό ἑ ὸ ὑ ά mai icircnainte de veci doar icircn preştiinţa Tatălui ci l-a asistat pe acesta icircn lucrarea sa de creare a celor văzute şi nevăzute El este icircntr-adevăr cel căruia Tatăl i-a zis Să facem om după chipul şi asemănarea noastră el este cel care s-a arătat icircn persoană patriarhilor care a dat Legea care a grăit prin prooroci şi care icircn final s-a icircntrupat l-a revelat tuturor oamenilor pe Tatăl şi care de acum icircnainte domneşte icircn veacul veacurilorrdquo 105

Cum combătea Marcel de Ancyra arianismul printr-o astfel de concepţie De remarcat mai icircntacirci că motivaţia declarată de el icircnsuşi şi icircnregistrată de simbolul macrostih era aceea că astfel salvează unitatea divină τ μοναρχ Prin faptul că respingea oriceῇ ίᾳ asemănare icircntre Logos şi Dumnezeu Tatăl Arie introducea o distincţie gravă icircn Dumnezeu o separare care icircntr-adevăr ameninţa unitatea lui Dumnezeu Marcel apelacircnd la vechea concepţie a lui Sabeliu căuta să combată această depreciere a substanţei Logosului icircn raport cu Tatăl afirmacircnd că el este consubstanţial cu acesta pacircnă la punctul icircn care el Logosul nici nu mai subzistă icircn Dumnezeu ca persoană distinctă de Tatăl Această depreciere a Logosului avea mai ales grave consecinţe icircn hristologie dacă anterior icircntrupării sale icircn Iisus Hristos Logosul nu era recunoscut ca Dumnezeu adevărat egal cu Tatăl atunci cu atacirct mai puţin icirci era recunoscută această calitate după icircntrupare Atribuindu-i slăbiciunile firii umane asumate arienii demonstrau odată icircn plus că Logosul este prin icircnsăşi fiinţa sa neasemănător cu Dumnezeu Tatăl icircn aceste condiţii tot ce a găsit Marcel de cuviinţă să argumenteze a fost ideea sabeliană că icircn icircntrupare monada divină icircnsăşi se dilată capătă o nouă faţă un nou chip distinct de cel anterior icircntrupării tocmai prin caracterul temporal al acestui nou chip Iisus Hristos este Logosul devenit trup existacircnd distinct de Tatăl ca om ca fiinţă cu totul efemeră atacirct el ca

104 La M -D Chenu Marcel drsquoAncyre DTC vol XI B col1997-1998

105 O Hahn Bibliotek der Symbole sect 159 n6 la M -D Chenu Marcel drsquoAncyre DTC vol XI B col1996

persoană cacirct şi icircmpărăţia sa La sfacircrşitul timpurilor totul a reveni la starea iniţială a monadei indistincte

Cu privire la această expresie a cărui icircmpărăţie nu va avea sfacircrşit istoricul dogmelor B Sesbouumleacute scrie bdquohellipAceastăhellip afirmaţie este proprie simbolurilor de credinţă orientale şi niciodată n-a trecut icircn Occident Motivaţia ei este polemică Icircntr-adevăr o erezie atribuită lui Marcel de Ancyra icircn secolul al IV-lea susţinea că la Parusie Logosul se va reicircntoarce icircn Tatăl pacircnă la punctul icircn care se va confunda cu el misterul trinitar nu ar avea astfel decacirct o valoare sbquoiconomicărsquo şi istorică iar nu una sbquoteologicărsquo şi eternă Această idee vine din interpretarea abuzivă a textului paulin sbquoEl trebuie să icircmpărăţească pacircnă ce va pune pe toţi vrăjmaşii săi sub picioarele sale (hellip)Şi cacircnd toate vor fi supuse lui atunci şi Fiul icircnsuşi se va supune Celui ce i-a supus lui toate ca Dumnezeu să fie toate icircn toţirsquo (I Corinteni XV 25 28) Acest text exprimă icircmplinirea finală a misiunii Fiului el nu sugerează prin nimic că fiul nu va mai avea raţiunea de a exista Dimpotrivă glorificat icircn umanitatea sa Fiul va continua să exercite icircn mod etern funcţia sa mediatoare icircn el şi prin el vor vedea drepţii pe Dumnezeurdquo 106

Contestacircnd orice deosebire reală a Logosului de Tatăl şi respingacircnd eternitatea icircmpărăţiei Fiului Marcel credea că apără deopotrivă atacirct consubstanţialitatea Logosului cu Tatăl anterior icircntrupării prin considerarea lui ca nediferenţiat de Tatăl cacirct şi deplinătatea dumnezeirii coboracirctă icircn Hristos ca urmare a dilatării monadei şi a apariţiei ei sub chip uman icircn istorie Probabil că toate aceste idei ale lui Marcel ar fi rămas nebăgate icircn seamă dacă el n-ar fi negat veşnicia icircmpărăţiei lui Hristos Icircn focul controverselor iscate pe această temă Marcel a ajuns să conteste eternitatea Fiului consideracircndu-l doar o fiinţă temporală avacircnd un icircnceput icircn timp ba chiar şi un sfacircrşit bdquoHristos spunea el a icircnceput să domnească acum patru sute de ani şi stăpacircnirea sa va icircnceta odată cu sfacircrşitul lumiirdquo 107 Această afirmaţie a constituit icircnceputul căderii sale din racircndurile niceenilor adevăraţi Acuzaţiile de sabelianism pe care i le aduceau continuu arienii s-au dovedit astfel adevărate şi a sfacircrşit prin a fi abandonat de occidentali de Atanasie şi de toţi adevăraţii susţinători ai lui homoousios care au icircncetat să mai vadă icircn el un apărător al credinţei de la Niceea consideracircndu-l icircn schimb un continuator al vechiului sabelianism

Să intrăm icircnsă icircn detaliile doctrinei sale trinitare propriu-zise Marcel respinge

106 B Sesbouumleacute et J Wolinski Histoire des dogmes Descleacutee 1994 p121

107 J Schwane op cit vol2 p213 n1

cu hotăracircre ideea ariană că Logosul ar exista icircn Tatăl ca un ipostas distinct căci pentru el ca şi pentru arieni noţiunea de ipostas echivala cu aceea de altă substanţă ουσια decacirct a Tatălui Icircn Dumnezeu zicea el nu trebuie să admitem decacirct un ipostas o singură substanţă sau realitate sub icircntreit chip sau sub icircntreit nume μ αί γαρ π στασινὑ ό τριπρ σωπονό σπερὡ και τριωνιμον εισαγη τον αυτον ειναι λεγων τον θεον και τον εν αυτω Λογον και το Αγιον Πνευμα 108 Aşadar pentru Marcel Dumnezeu icircn sine nu este lipsit de Logosul său cum afirmau arienii Dumnezeu spunea el are icircn sine din eternitate Logosul aşa cum omul are icircn el icircnsuşi propria-i raţiune Astfel Dumnezeu şi Logosul său sunt unul şi acelaşi lucru εν και ταυτον109 Referindu-se la primele versete ale prologului evangheliei a patra Marcel spune că Logosul icircncă neicircntrupat ασαρκος nu este icircncă Fiu ci doar Logos bdquoIcircnainte de a fi coboracirct printre noi şi de a se fi născut din Fecioara el nu era decacirct Logosrdquo110

Despre acest Logos mai spunea Marcel Scriptura ne zice trei lucruri icircntacirci că el era la icircnceput εν αρχη pentru a semnifica faptul că se afla icircn Tatăl icircn mod potenţial δυναμει icircn al doilea racircnd că el era προς τον θεον pentru a marca faptul că era la Dumnezeu icircn act ενεργεια căci prin el au fost create toate icircn fine că el era Dumnezeu pentru a ne icircnvăţa că divinitatea nu este divizată deoarece Logosul este icircn Dumnezeu şi Dumnezeu este icircn Logosul Astfel Logosul este etern şi consubstanţial ομοουσιος αυτοουσιος cu Dumnezeu 111 Acest efort de a afirma unitatea pacircnă la indistincţie a Fiului cu Tatăl era menită icircn viziunea lui Marcel de Ancyra să contracareze subordinaţianismul arian bdquoChiar icircn doctrina sa trinitară subliniază acelaşi Schwane el n-a avut icircn gacircnd altceva decacirct problema cum să onoreze icircn Macircntuitorul nu o fiinţă distinctă de Dumnezeu şi subordonată lui (cum icircnvăţau arienii nn ) ci o divinitate

108 J Schwane op cit vol2 p224 n1 Eusebiu de Cezareea pare să ignore aici fragmentele 76 şi 77 pe care le citează Tixeront cacircnd afirmă că Marcel nu admitea decacirct un singur προσωπον

109 J Schwane op cit vol2 p221 n1

110 J Schwane op cit vol2 p216 n1

111 Marcel Fragmentele 52 97 la J Tixeront op cit vol2 p39 n5 şi 6

adevărată şi perfectărdquo112

Pentru a contracara arianismul Marcel afirmă cu hotăracircre că icircn Dumnezeu nu există trei ipostase ci doar unul Această precizare icircl apropie indiscutabil de Sabeliu care afirma acelaşi lucru Marcel merge icircnsă mai departe decacirct mentorul său şi afirmă că icircn Dumnezeu avem nu doar un singur ipostas ci şi un singur πρ σωπον ό 113 Se pare că cei doi termeni nu aveau acelaşi icircnţeles şi mai ales acelaşi rol icircn hristologia lui Marcel Pe scurt este foarte probabil că Marcel desemna sub numele de ipostas esenţa divină icircnsăşi avacircnd icircn sine icircn mod indistinct pe Tatăl şi pe Logos ca raţiune paternă λογοπατωρ Divinitatea există din eternitate sub un singur πρ σωπον sub un singur chip care esteό acela al Tatălui Logosul icircn schimb nu are πρ σωπον propriu el este de fapt bdquofărăό chiprdquo προσωπον El capătă un chip distinct de Tatăl o faţă proprie διον πρ σωπονἄ ἴ ό abia prin coboracircrea sa icircn istorie prin manifestarea sa icircn afara condiţiei sale divine deci icircn icircntrupare

Afirmaţia sa fundamentală icircn această problemă a fost aceea că anterior icircntrupării sale Logosul nu s-a numit Fiu al Tatălui acest nume l-a dobacircndit la modul propriu abia icircn urma naşterii sale din Fecioara Dacă icircn Vechiul Testament Logosul este numit totuşi Fiu aceasta este de fapt o profeţie icircn care viitorul său nume icirci este atribuit de mai icircnainte Se pare că şi această distincţie pe care el o făcea icircntre calităţile de Logos şi Fiu era menită să contracareze arianismul din calitatea Logosului de Fiu arienii trăgeau concluzia că Logosul nu poate fi coetern cu Tatăl căci nici un fiu nu poate avea aceeaşi vacircrstă cu tatăl său Pentru a elimina orice nuanţă de posterioritate icircn raport cu Tatăl Marcel contesta aşadar Logosului etern calitatea de Fiu deci de fiinţă ulterioară Tatălui aşa cum icircnvăţau arienii114 Pe de altă parte deoarece arienii speculau enorm pe marginea faptului că Logosul este născut din Tatăl văzacircnd icircn simplul act al naşterii dovada inferiorităţii sale faţă de Tatăl cel nenăscut γ ννητος Marcel neagă pur şiἀ έ simplu că Logosul ar exista icircn Tatăl icircn baza unei naşteri a sa de către Tatăl Logosul e veşnic deci fără icircnceput el nu este Dumnezeu asemenea Tatălui său ci este icircnsăşi fiinţa lui Dumnezeu Tatăl raţiunea sa eternă bdquoPe baza cărui pasaj din Scriptură am putea

112 J Schwane op cit vol2 p225

113 Marcel de Ancyra Fragmentele 66 76 77 83 87 88 la J Tixeront op cit vol2 p39 n12 şi 3

114 J Schwane op cit vol2 p215 n3 p216 n2

afirma zice el că există o fiinţă nenăscută şi o fiinţă născută cum cred ei (arienii nn ) Nici unul dintre profeţi nici unul dintre evanghelişti ba nici măcar vreunul dintre apostoli n-a spus aceastardquo115 Există icircnsă icircn Noul Testament o expresie pe care Marcel n-a putut-o ocoli şi pe care a trebuit s-o interpreteze icircn coerenţă cu propriul sistem este vorba de expresia bdquoicircntacirciul născut dintre creaturirdquo Arienii atribuiau această expresie Logosului divin pentru a demonstra că este o creatură Prin contrast Marcel a negat că această expresie paulină s-ar referi la Logosul divin şi a raportat-o numai la Fiul icircntrupat icircnţelegacircnd-o adică exclusiv prin prisma actului icircntrupării116

Să trecem acum la miezul hristologiei lui Marcel care este aceea a statutului Fiului icircntrupat Marcel desemna monada eternă prin termenul de λογοπ τωρ El seά deosebea astfel de Sabeliu care desemna aceeaşi monadă prin termenul de ιοπ τωρὑ ά Această schimbare avea o semnificaţie adacircncă icircn concepţia episcopului de Ancyra Logosul nu este Fiu decacirct după icircntrupare Prin urmare abia dup icircntrupare se poate vorbi de o naştere propriu-zisă a Logosului dar numai pentru că este Fiu Devenind Fiu Logosul a căpătat un chip propriu διον πρ σωπον a cărui natură este exclusivἴ ό temporală relativă deci efemeră adică atacirct cacirct va ţine icircmpărăţia lui Hristos Ca Fiu el se deosebeşte acum radical de Tatăl icircn sensul că este un om adevărat Abia sub condiţia icircntrupării abia ca Fiu Logosul este bdquocopie a Tatăluirdquo Anterior icircntrupării el nu este nici Fiu nici bdquocopie a Tatăluirdquo Această expresie din Coloseni I15 el o raporta la Fiul lui Dumnezeu făcut om iar nu la Logosul icircn sine Şi icircn această problemă Marcel se lăsa antrenat de disputa sa icircmpotriva arienilor Unul din argumentele pe care aceştia le foloseau pentru a dovedi că Logosul este inferior Tatălui era exact acesta extras din expresia paulină susmenţionată dacă Logosul este o copie a Tatălui atunci el este inferior căci orice copie este inferioară originalului ei Icircn consecinţă Marcel nega că această expresie s-ar referi la Logosul etern ci ea trebuie atribuită numai Fiului icircntrupat Argumentul său era următorul o copie trebuie să facă vizibil obiectul invizibil şi absent ori cel care face vizibil icircn lume pe Dumnezeu nu este Logosul etern el icircnsuşi invizibil ca şi Tatăl ci Logosul sau Fiul icircntrupat117

Afirmacircnd că bdquoHristos a icircnceput să domnească acum patru sute de ani şi

115 J Schwane op cit vol2 p217 n4

116 J Schwane op cit vol2 p219 n1

117 J Schwane op cit vol2 p220 n2

stăpacircnirea sa va icircnceta odată cu sfacircrşitul lumiirdquo118 el afirma de fapt că Hristos n-a existat anterior naşterii sale din Fecioara ca ipostas distinct de acela al Tatălui Eusebiu de Cezareea care-i combate hristologia icircn două tratate separate spune despre el acuzator că bdquoa icircndrăznit să nu atribuie Fiului lui Dumnezeu preexistenţa nici o existenţă proprie anterioară icircntrupării ουτε προειναι ουτε προυφεσταναι τολμα λεγεινrdquo119 Dar dacă după Marcel nu este de conceput o naştere eternă a Logosului din Tată pentru că nu se distinge cu nimic de el cu atacirct mai puţin poate fi vorba de o naştere a aceluiaşi Logos din Fecioara Acest act trebuie atribuit numai omului Iisus supranumit Fiul lui Dumnezeu Doar despre el se poate spune că s-a născut cu adevărat icircnţelegacircnd actul naşterii numai ca naştere temporală din Fecioara Dar care este atunci statutul Logosului divin anterior icircntrupării şi care este cel al Fiului icircntrupat Eusebiu răspunde acestei icircntrebări reproducacircnd doctrina lui Marcel astfel sub aspectul existenţei sale divine Logosul este unit cu Dumnezeu fără diviziune şi fără icircmpărţire icircn Tatăl ca potenţă a acestuia sub aspectul activităţii sale şi numai sub acest aspect ca Logos activ Dumnezeirea s-a unit cu trupul pentru a deveni principiu de mişcare şi de activitate120

Marcel a fost acuzat de Eusebiu de Cezareea că a căzut icircn erezia lui Sabeliu şi că ar fi reluat adopţianismul lui Pavel de Samosata icircnvăţacircnd că Logosul s-a unit cu un om individual cu personalitate distinctă consideracircndu-l deci pe Iisus Hristos un simplu om121 Cu privire la acuzaţia de adopţianism Shwane observă că aşa ceva nu reiese din fragmentele ajunse pacircnă la noi din opera lui Marcel Dimpotrivă el ne prezintă ca divine efectele răscumpărării şi-l acuză pe Eusebiu că nu-l priveşte pe Macircntuitorul decacirct ca pe un simplu om122 Acuzaţia de cădere icircn sabelianism este icircnsă reală Cum am spus şi mai

118 J Schwane op cit vol2 p213 n1

119 J Schwane op cit p217 n2

120 J Schwane op cit vol2 p227 n1

121 J Schwane op cit vol2 p227 n2

122 J Schwane op cit vol2 p227 n4

sus Sf Atanasie a icircntacirclnit icircn vremea sa o sectă sabeliană care asemenea lui Marcel făcea aceeaşi distincţie icircntre Logos şi Fiul icircntrupat şi pe ai cărei membri i-a icircntrebat cum a devenit Logosul Fiu A căpătat acest nume cacircnd a asumat natura umană Sau Logosul a devenit Fiu devenind om Sau icircn fine a devenit Fiu icircn amacircndouă felurile adică luacircnd un trup sau devenind un trup 123 Se pare că Marcel asemenea sabelienilor Sf Atanasie a fost de părere că Logosul n-a asumat un om ci a devenit el icircnsuşi om căci el declară icircn mod expres că icircn Macircntuitorul s-a manifestat plenitudinea divinităţii την πασαν θεοτητα εν αυτη σωματικως επιδειξεταιrdquo124 Aluzia la expresia din Coloseni I9 este aici evidentă

Cum poate fi aşadar icircnţeles acest lucru pe fondul afirmaţiei sale că Logosul icircn accepţiunea sa divină nedeosebit icircn nici un fel de Tatăl icircn interiorul monadei este cu totul diferit de Fiul icircntrupat Căci Marcel afirma icircntr-adevăr că Fiul este o persoană separată de Dumnezeu şi nu există decacirct icircn afara Tatălui εκτος του πατρος 125 Aici intervine conceptul de origine stoică al extensiei πλατυσμος monadei sau esenţei divine mai icircntacirci icircn diadă prin icircntrupare apoi icircn triadă prin purcederea Duhului bdquoMonada spune Marcel nu se extinde icircn Triadă fără să sufere o oarecare separaţie ου σαφως και φανερως ενταυθα απορρητω η μονας φαινεται πλατυνομενη μεν εις τριαδα διαιρεισθαι δε μηδαμως υπομενουσαrdquo 126 Icircn ea icircnsăşi monada divină υiοπατωρ este nediferenţiată existacircnd icircntr-o stare de superconcentrare de potenţialitate maximă icircn interiorul căreia orice distincţie reală cum ar fi aceea dintre Tatăl şi Fiul său este imposibilă Calitatea de a fi Tată ca şi aceea de a fi Fiu nefiind icircncă activate icircntre ele nici nu poate exista icircncă un raport real Iată de ce Marcel neagă existenţa unei relaţii cauzale icircn interiorul divinităţii respingacircnd ideea de naştere a Logosului etern adică icircncă neactivat Icircn momentul icircn care Logosul părăseşte starea sa de existenţă virtuală potenţială icircn interiorul monadei indistincte şi se manifestă icircn actul creaţiei dar mai ales icircn cel al icircntrupării el devine dintr-odată distinct real de Tatăl tocmai prin acest act al naşterii sale din Fecioara care este de fapt o intrare icircn acţiune a energiei active a monadei η ενεργεια δραστικη

123 J Schwane op cit vol2 p217 n3

124 J Schwane op cit vol2 p227 n5

125 J Schwane op cit vol2 p221 n2

126 J Schwane op cit vol2 p224 n3

Marcel icircnsuşi spune următoarele bdquoDacă se consideră numai divinitatea Macircntuitorului Logosul ar părea să fie pe bună dreptate unul şi acelaşi lucru cu Dumnezeu icircnsuşi dar dacă Macircntuitorul este cercetat sbquodupă truprsquo divinitatea apare ca extinsă ( ieşită din ea icircnsăşi icircnstrăinată de ea icircnsăşi nn ) prin propria ei activitate ενεργεια η θεοτης μονη πλαθυνεσται δοκειrdquo 127 Conceptul de πλατυσμος sau dilatare căci acesta este adevăratul său sens sugerează că icircn actul icircntrupării monada superconcentrată asemenea unui punct pitagoreic pacircnă atunci şi de aceea icircncă nediferenţiată intră icircntr-o primă fază de dilatare aşa cum logosul stoic iniţial aflat icircntr-o stare aproape incorporală capătă prin transformare un corp tot mai palpabil tot mai dens Icircntruparea la Marcel de Ancyra ca şi-n concepţia lui Sabeliu este o primă corporeificare a esenţei divine a logosului de pacircnă atunci A doua dilatare sau extensie a monadei este purcederea Duhului Sfacircnt Avacircnd icircn substratul consideraţiilor sale hristologice tot timpul metafizica stoică a logosului care se dilată corporeificacircndu-se dar care revine după o vreme la starea sa iniţială absorbind icircn sine tot ceea ce a generat pacircnă atunci Marcel ajunge să afirme starea de icircntrupare de corporeificare a esenţei divine va lua sfacircrşit cacircndva şi Fiului icirci va lua din locul Logosul neicircntrupat şi pur spiritual De fapt el spune doar că icircmpărăţia Fiului va lua sfacircrşit odată cu judecata finală şi sfacircrşitul timpurilor128

Marcel nu accepta ideea că odată asumată natura umană a Logosului va rămacircne unită pentru eternitate cu el Icircn sine icircnsuşi zicea el trupul carnea nu poate conveni lui Dumnezeu chiar transfigurat prin icircnviere chiar devenit incoruptibil nemuritor trupul nu este mai demn de Dumnezeul cel care este mai presus chiar de imortalitate Se poate crede aşadar presupune Marcel că după parusie Logosul se va despuia de propria-i umanitate şi va reintra icircn Dumnezeu revenind la starea icircn care se afla anterior creaţiei aşa cum sugerează textul din I Corinteni XV28 Ce se va icircntacircmpla cu această umanitate Noi nu ştim deoarece Scriptura nu o spune129

127 Marcel Fragmentul 71 la J Tixeront op cit vol2 p39-40 n1 J Schwane op cit vol2 p226 n2 vezi şi nota 1 de la pagina 227

128 J Schwane op cit vol2 p211 n1 p228 n2 final

129 Marcel Fragmentele 117-121 la J Tixeront op cit vol2 p40 n6 J Schwane op cit vol2 p228 n2

2 Fotin al Sirmiului

Cel mai cunoscut discipol al lui Marcel de Ancyra a fost Fotin devenit episcop de Sirmium Ca şi icircnvăţătorul său Fotin distingea icircntre Logosul etern şi Fiul icircntrupat Cu privire la Logos etern el icirci nega orice existenţă particulară icircn esenţa divină distinctă de Tatăl Dumnezeu este un singur ipostas dar el are icircn sine propria-i raţiune el este λογοπατωρ130 Atacircta vreme cacirct nu este activ Logosul este unul interior ενδιαθετος cacircnd intră icircn stare de act el devine προφορικος şi această manifestare icircn afară constituie prima dilatare πλατυσμος prima extensie icircn Dumnezeu Purcederea Duhului Sfacircnt este a doua131 Cu privire la Iisus Hristos Fotin a mers fidel pe urmele mentorului său atacircta doar că a fost mult mai direct icircn afirmaţii de cacirct predecesorul său Căutacircnd să explice cum a devenit Logosul Fiu prin actul icircntrupării Fotin a afirmat direct transformarea naturii sale divine icircn natura umană a Fiului icircntrupat Acest lucru este atestat direct de Sf Epifanie care reproduce concepţia lui Fotin sub expresia Logosul s-a prefăcut icircn trup εις σαρκα μεταβεβλημενον132 Aluzia la expresia ioaneică και ο σαρξ εγενετο din prologul evangheliei a patra este evidentă Atacirct Tixeront cacirct şi Schwane cred la unison că Sf Epifanie se icircnşeală interpretacircnd astfel concepţia lui Fotin care icircn opinia lor ar fi mai degrabă adopţian icircn hristologie133 Icircntr-adevăr Fotin distingea icircn mod net icircntre Logosul etern şi Fiul icircntrupat afirmacircnd că Fiul n-a existat anterior naşterii sale din Fecioara Sinodul de la Sirmium atestă această doctrină a sa şi o condamnă icircn anatematisma a cincea unde spune bdquoDacă cineva zice că Fiul a existat fără icircndoială icircnainte de Maria dar

130 J Schwane op cit vol2 p229 J Tixeront op cit vol2 p41 n6

131 J Tixeront op cit vol2 p41 n7

132 Epifanie de Salamina Haer LXXI 3 la J Tixeront op cit vol2 p41 n8

133 J Tixeront op cit vol2 p41 n8 J Schwane op cit vol2 p230 n3

numai icircn preştiinţa lui Dumnezeu şi că el n-a fost născut de Dumnezeu icircnaintea tuturor timpurilor că n-a existat icircn Dumnezeu şi că nimic n-a fost creat prin el să fie anatema rdquo Iar anatematisma a noua este şi mai categorică bdquoDacă cineva zice că fiul Mariei nu este decacirct un om să fie anatema rdquo134

La prima vedere aceste anateme par a sugera caracterul adopţian al hristologiei lui Fotin Este icircnsă doar o aparenţă căci afirmaţia că Iisus Hristos sau bdquoFiul Mariei - cum se exprima el potrivit sinodului - este doar un simplu omrdquo se icircnţelege prin prisma distincţiei dintre Logosul etern şi Fiul icircntrupat Or Fiul nu este altceva decacirct Logosul devenit trup sau carne prin transformare cum spune Sf Epifanie sau mai exact prin extensia sau dilatarea substanţei divine Ca şi Marcel Fotin de Sirmiu este marcat şi el de metafizica stoică a logosului care se dilată şi se contractă succesiv şi sinodul confirmă acest lucru prin anatematismele a şasea şi a şaptea bdquoDacă cineva zice că substanţa lui Dumnezeu este susceptibilă de dilatare şi de contracţie să fie anatemardquo bdquoDacă cineva zice că substanţa dilatată a lui Dumnezeu l-a format pe Fiul sau numeşte Fiu dilatarea acestei substanţe să fie anatema rdquo 135 Aşadar Fotin credea ca şi Marcel icircnvăţătorul său că Logosul a devenit Fiu prin dilatarea substanţei sale divine Această interpretare este confirmată şi de Marius Mercator care-l acuză la un moment dat pe Fotin că ar nega faptul că Macircntuitorul s-a născut din Fecioara136 Acuzaţia capătă sens dacă Fotin nega naşterea Macircntuitorului din Fecioara ca Logos deci icircn calitatea sa de Dumenzeu icircncă neicircntrupat nediferenţiat de Tatăl Or acest lucru icircl va face şi Nestorie care icircn a patra sa cuvacircntare către Marius Mercator va folosi şi el conceptul de λογοπατωρ Al treilea argument icircn favoarea acestei interpretări şi care fixează definitiv hristologia lui Fotin ca una de esenţă modalistă este anatema a douăsprezecea a sinodului semiarian de la Sirmium din 351 care-i condamnă direct concepţia icircn termenii următori bdquoDacă cineva auzind cuvintele sbquoŞi Cuvacircntul s-a făcut truprsquo crede că Logosul s-a transformat icircn trup ( icircn carne ) sau că luacircnd trup a suferit vreo schimbare să fie anatema rdquo 137

134 J Schwane op cit vol2 p231-232

135 J Schwane op cit vol2 p231-232

136 J Schwane op cit vol2 p230 n2

137 J Schwane op cit vo2 p230 n4

3 Anatemele sinodului semiarian de la Sirmium (351-352)

Pentru o mai bună icircnţelegere a hristologiei celor doi modalişti iată anatemele rostite icircmpotriva lor icircn special a lui Fotin de Sirmiu de către sinodul semiarian de la Sirmiu din 351-352 anatemele suprimate exprimă viziunea subordinaţiană a participanţilor şi sunt fără interes aici Voi păstra numerotarea originală bdquo2 Dacă cineva numeşte pe tatăl şi pe Fiul doi Dumnezei (nenăscuţi nn) să fie anatema 3 Dacă cineva spune că Hristos este Dumnezeu şi Fiul lui Dumnezeu icircnaintea tuturor timpurilor fără să admită că el (Fiul icircntr-o ipostază personală distinctă nn) l-a ajutat pe Tatăl la crearea tuturor lucrurilor să fie anatema 4 Dacă cineva icircndrăzneşte să spună că Cel Nenăscut sau o parte din El s-a născut din Maria să fie anatema 5 Dacă cineva zice că Fiul lui Dumnezeu a existat fără icircndoială icircnainte de Maria dar numai icircn preştiinţa lui Dumnezeu şi că el nu era icircn Dumnezeu născut din Tatăl icircnaintea tuturor veacurilor şi că prin el au fost făcute toate lucrurile să fie anatema 6 Dacă cineva spune că substanţa lui Dumnezeu este supusă dilatării sau contracţiei să fie anatema 7 Dacă cineva zice că substanţa lui Dumnezeu dilatacircndu-se l-a format pe Fiul sau numeşte Fiu extensia substanţei lui Dumnezeu să fie anatema 8 Dacă cineva numeşte pe Fiul lui Dumnezeu Logos gacircndit sau chiar pronunţat să fie anatema 9 Dacă cineva zice că Fiul Mariei nu este decacirct un om să fie anatema 10 Dacă cineva numindu-l pe Dumnezeu Dumnezeu-omul născut din Maria icircnţelege prin aceasta pe Cel Nenăscut să fie anatema 11 Dacă cineva icircnţelege icircn maniera iudeilor (aceste cuvinte ale lui Isaia XLIV 6) lsquoEu sunt primul şi ultimul şi icircn afară de mine nu există alt Dumnezeursquo cuvinte care au fost zise pentru a exclude idolii şi falşii zei şi le icircnţelege prin excluderea celui ce s-a născut din Dumnezeu Fiul cel unic de dinaintea tuturor veacurilor să fie anatema 12 Dacă cineva căutacircnd să icircnţeleagă aceste cuvinte lsquoCuvacircntul s-a făcut truprsquo crede că Logosul s-a prefăcut icircn carne sau catilde luacircnd trup el a suferit o schimbare să fie anatema 13 Dacă cineva căutacircnd să icircnţeleagă aceste cuvinte lsquoFiul unic al lui Dumnezeu a fost crucificatrsquo crede că divinitatea sa a suferit o tulburare din cauza suferinţei a schimbării a micşorării sau a aneantizării să fie anatema 14 Dacă cineva zice că aceste cuvinte lsquoSă facem omrsquo n-au fost spuse Fiului de către Tatăl ci că Tatăl şi le-ar fi spus lui icircnsuşi (adică le-ar fi spus Logosului existacircnd icircn el icircn manieră impersonală) să fie anatema 15 Dacă cineva spune că nu Fiul ar fi apărut lui Avraam ci Dumnezeul Cel Nenăscut sau o parte din acest Dumnezeu să fie anatema 16 Dacă cineva zice că Fiul lui Dumnezeu n-a luptat ca un om cu Iacov ci că Dumnezeu Cel Nenăscut sau o parte din acest Dumnezeu este cel care a luptat să fie anatema 17 Dacă cineva nu icircnţelege despre Tatăl şi despre Fiul (aceste cuvinte ale lui Moise Geneză XIX 24) lsquoDomnul a făcut să plouă cu foc de la Domnulrsquo ci spune că

Tatăl a făcut să plouă de la el icircnsuşi să fie anatema Căci Domnul adică Fiul este cel care a făcut să plouă de la Domnul adică de la Tatăl Anatema 19 Dacă cineva numeşte pe Tatăl pe Fiul şi pe Sfacircntul Duh o singură persoană să fie anatema 26 Dacă cineva spune că Fiul n-a fost născut şi că el nu-şi are principiul icircn altul (decacirct el) admiţacircnd astfel două fiinţe nenăscute şi fără principiu şi icircn consecinţă doi dumnezei să fie anatema căci capul şi principiul a toate este Fiul iar Dumnezeu la racircndul său este capul şi principiul lui Hristos Icircn acest fel vom readuce toate cu evlavie prin Fiul la principiul tuturor lucrurilor el icircnşişi fără principiu 27 Pentru a da odată pentru totdeauna un icircnţeles adevărat icircnvăţăturii creştine adăugăm Dacă cineva nu-l mărturiseşte pe Hristos Dumnezeu şi Fiul lui Dumnezeu existacircnd icircnaintea tuturor veacurilor icircmpreună lucrător cu Tatăl la crearea tuturor lucrurilor ci spune că el nu a fost numit Hristos şi Fiu decacirct după ce s-a născut din Maria şi că a avut chiar ca Dumnezeu un icircnceput să fie anatema 138

138 J Hefele op cit p 853-861

Icircnţelepciunea divină cu Logosul lui Dumnezeu Tatăl a fost atacirct de stracircnsă icircncacirct această unire συν λευσις i-a conferit o organizare diferită de aceea a noastră τερ αν τ νέ ἑ ί ὴ κατασκευ ν τ ς μετ ρας ὴ ῆ ἡ έ 30 Iisus n-a fost astfel un Dumnezeu prin propria-i natură ci doar un Dumnezeu printr-o adopţie a sa de către Dumnezeu Tatăl printr-o icircnălţare a sa prin propria-i virtute De aici caracterizarea hristologiei sale de către Harnack ca adopţiană

Comentacircnd această doctrină ciudată a efectului unirii Logosului cu natura umană a lui Iisus G Bardy icircşi exprimă completa nedumerire cu privire la sensul ei căci spune bdquoAcesta este unul dintre punctele cele mai obscure dar icircn acelaşi timp dintre cele mai atestate ale doctrinei samosateene S-ar părea că Pavel este sfacircşiat icircntre dorinţa de a salva anumite idei tradiţionale şi aceea de a menţine unitatea sistemului său Iisus este superior celorlalţi oameni nici patriarhii nici profeţii nici Moise icircnsuşi nu l-au egalat pe Macircntuitorul Totuşi oricacirct de diferit a putut fi el faţă de toţi ceilalţi Iisus rămacircne un om căci doar un simplu atribut divin Icircnţelepciunea este cel ce a locuit icircn el şi l-a umplut de virtute Icircnţelepciunea nu s-a unit astfel cu el decacirct printr-o unire pur morală el (Iisus) n-a fost decacirct casa icircn care aceasta a locuit sau doar un veşmacircnt pe care aceasta l-a icircmbrăcat Icircn nici un moment nu se poate vorbi de o unitate icircn Hristos icircn care Icircnţelepciunea şi-a făcut casă Totul este departe de a fi clar icircn acest rezumat pe care noi am icircncercat să-l prezentăm cu privire la icircnvăţătura paveliană spune Bardyrdquo 31 Patrologul catolic a pierdut icircnsă din vedere ceea ce el icircnsuşi a semnalat icircntr-un alt articol cu privire la Taţian Asirianul Pentru Taţian Logosul este tot atacirct de impersonal şi de indisolubil icircn raport cu Tatăl pe cacirct este el la Pavel de Samosata Taţian reuşeşte icircnsă să explice influenţa acestui Logos asupra oamenilor nu ca pe o corporeificare a sa şi astfel ca pe o desprindere a sa de Tatăl ca pe o individualizare a sa icircn raport cu Dumnezeu Tatăl ci ca pe o acţiune de organizare a materiei confuze din fiinţa ascultătorilor săi sau a celor icircn care locuieşte 32 Este evident o acţiune a unei puteri impersonale de organizare a materiei confuze din

30 Cf Leonţiu de Bizanţ Contra Nestor Et Eutych III PG LXXXVI 1393 la G Bardy Paul de Samosate DTC volXII A col50

31 G Bardy Paul de Samosate DTC vol XII A col50-51

32 Taţian Asirianul Orat 5 PG VI 816-817 la G Bardy Monarchianisme DTC vol X B col2194

omul Iisus rezultatul fiind că icircn baza acestei simple organizări raţionale a propriei fiinţe umane Iisus este cu totul superior celorlalţi oameni Astfel prezenţa Logosului icircn omul Iisus n-a fost una icircn persoană ci una organizatorică de refacere a caracterului raţional icircntr-o natură răvăşită de păcat şi devenită tocmai pentru aceea iraţională Acesta este icircnsă o acţiune din afară ξωθεν a Logosului asupra lui Iisus nu una din interiorul fiinţei şiἒ persoanei acestuia

Am detaliat pacircnă aici hristologia paveliană propriu-zisă adică teoria despre adevărata natură a lui Iisus şi a unirii sale cu Logosul divin Care este icircnsă soteriologia care va fi putut decurge din hristologia lui Pavel de Samosata sau măcar dintr-o asemenea hristologie adopţiană Răspunsul la o asemenea icircntrebare nu este cu totul ipotetic deşi lipsesc cu desăvacircrşire informaţiile cu privire la un asemenea subiect Să aşezăm premizele Hristologia sa adopţiană s-a constituit pe confuzia monarhiană a Logosului cu Dumnezeu Tatăl Considerat a fi icircnsăşi esenţa divină a Tatălui Logosul astfel icircnţeles nu a mai putut fundamenta dogma icircntrupării din cauza incompatibilităţii absolute dintre condiţia sa de spirit pur absolut divin pe de o parte şi aceea pur trupească carnală chiar a omului Iisus stabilind statutul Logosului prin prisma distincţiei dintre duh şi carne dintre spirit şi trup Pavel a ajuns inevitabil să afirme caracterul pur uman al lui Iisus şi unirea sa cu totul exterioară doar morală cu Logosul Dar aceeaşi grilă de interpretare aceeaşi antiteză fundamentală dintre spirit şi trup a fost folosită la un moment dat icircn Occident la Roma de către papa Calist şi icircn Africa de către Praxeas Utilizacircnd amacircndoi icircn hristologia lor monarhiană această antiteză au ajuns amacircndoi la ceea ce Tertulian a numit patricompasianism Concepacircndu-l icircn icircntregime ca spirit cei doi n-au mai putut susţine că Tatăl este cel care a suferit pe cruce ci omul Iisus Patricompasianismul afirmă icircn fond că cel care a suferit a fost doar omul Iisus nu Tatăl cu Dumnezeirea sa Tatăl icircnsă a com-pătimit Patripasianismul a fost icircn realitate o hristologie adopţiană avant la lettre

Icircn acest context com-pătimirea poate fi considerată ca esenţa soteriologiei adopţiene Aşa cum Logosul doar a icircmpreună-locuit a con-locuit icircn şi cu Iisus tot astfel se poate spune că pe cruce a com-pătimit cu Iisus Patima ca şi naşterea Pavel nu le-a atribuit Logosului ci omului Iisus icircn baza unirii sale morale cu Logosul el va fi putut spune icircnsă că şi Logosul a participat la patima sa deşi cu totul exterior icircn sensul unei pătimiri morale a unei com-pătimiri de fapt Pătimirea lui Iisus a fost de altfel considerată de Pavel ca exprese a prezenţei organizatoare a Logosului icircn trupul său uman ca o durere cu totul meritoasă căci ea n-a fost altceva decacirct o părăsire a iraţionalului introdus icircn firea lui Iisus de păcatul general uman Macircntuirea n-a putut fi icircn acest context pentru Pavel de Samosata decacirct o revenire progresivă a trupului uman a omului pur şi simplu la raţionalitatea Logosului icircnsuşi Numai icircn acest sens a putut el califica pe Iisus ca θε ν κ τ ς παρθ νου θε ν κ Ναζαρ τ φθ ντα Dacă ar fi să căutăm cu orice preţὸ ἐ ῆ έ ὸ ἐ ὲ ὀ έ un termen care să definească hristologia lui Pavel prin imitarea mecanică a

patripasianismului lui Praxeas şi al lui Calist ar trebui să-l găsim icircn acela de logocompasianism Şi nu este cacirctuşi de puţin icircntacircmplător că patricompasianismul lui Praxeas a apărut sub presiunea confruntării acestuia cu montanismul african Dacă icircn Africa montanismul a putut fi atacirct de presant icircncacirct să-l determine pe Praxeas la adoptarea acestei hristologii adorţiene avant la lettre cu cacirct mai presantă trebuie să fi fost aceeaşi erezie icircn Asia adică exact icircn teritoriile ei de origine Pe de altă parte dacă ne gacircndim că Pavel de Samosata nu făcea nici o diiferenţă icircntre Logos şi Tatăl adopţianismul său ar putea fi numit tot patricompasianism ca şi acela al lui Praxeas şi Calist icircn sensul că prin Logosul său impersonal Tatăl a com-pătimit icircn omul Iisus de fapt alături de omul Iisus

Am arătat icircn acest capitol apari ia unei gnoze profund diferite de a aceeaț generată icircn mediile siriene i samarinene Mediul alexandrin icircn care a apărut ea spreș deosebire de mediile de gacircndire samaro-siriene caută sinteza icircntre gacircndirea greacă i ceaș orientală pe toate fronturile Acestei tendin e i s-a supus i ceea ce numim bdquognozaț ș alexandrinărdquo i evident reprezentantul ei cel mai de seamă Valentin Sinteza vizată aiciș de gnoză este aceea dintre lumea pur spirituală a Primului Principiu pe de o parte iș lumea sublunară materială pe de alta Valentin reu e te să ispitească min ile curioase aleș ș ț vremii sale cu tabloul unei lumi intermediare formată din numero ii eoni ai pleromei saleș care nu sunt nici cu totul divini ca principiul lor originar dar nici supu i scăderilorș materiei ca fiin ele lumii noastre Viziunea sa metafizică este aceea a unei scări careț coboară din vacircrful existen ei supreme unde se află Dumnezeul său transcendent pacircnă laț nivelul de jos al lumii materiale pe tot acest traseu el icircn iră nenumăra i eoni care derivăș ț din principiul suprem i apoi unii din al ii dar mereu inferiori originii lor icircn ceea ceș ț prive te propria substan ă Valentin este cel care introduce icircn gacircndirea cre tină concepteș ț ș fundamentale ca cele de ipostas de procesiune etc dar care icircn acela i timp lansează iș ș ideea că anterior na terii primului eon Primul Principiu era cu totul singur că neavacircndș icircncă un fiu nu era icircncă tată Este afirma ia care i-a permis să argumenteze inferioritateaț succesivă a eonilor pleromei sale Principala ideea care se află icircn substratul metafizicii sale este aceea că eonii sunt ulteriori procesiunilor lor de origine ceea ce-i face inferiori i total diferi i icircn raport cu originea din care au ie itș ț ș

Icircn fa a acestei viziuni seducătoare ce pare a fi cucerit la un moment datț majoritatea spiritelor cultivate ale imperiului roman Biserica a trebuit să reac ionezeț apăracircnd consubstan ialitatea Fiului cu Dumnezeu Tatăl i a Duhului Sfacircnt cu Tatăl i cuț ș ș Fiul Din nefericire clerul roman pe teritoriul căruia s-a declan at această bătălie cuș gnoza valentiniană nu era pregătit să icircn eleagă subtilită ile metafizice ale problemei Esteț ț motivul fundamental ce pare a fi favorizat apari ia tot la Roma a sabelianismuluiț Sabeliu de Cyrene minte genială icircn materie de teologie este cel care a lansat pentru prima dată icircmpotriva gnozei faimoasa teorie a rela iilor prin celebrul său concept deț

οπ τωρ Sugeracircnd că Fiul preexistă ca poten ă icircn monada divină anterior originii saleὑ ά ț

adică anterior na terii sale din Fecioara Sabeliu a reu it să argumenteze icircmpotriva gnozeiș ș identitatea reală a ipostaselor icircn planul iconomiei Promovacircndu- i conceptul său deș

οπ τωρ gacircnditorul din Cyrene pare să fi reu it icircntr-adevăr să dea o puternică loviturăὑ ά ș conceptuală gnozei lui Valentin Din nefericire icircnsă consecin ele icircn domeniul icircnvă ăturiiț ț tradi ionale despre Sf Treime erau catastrofale Icircn baza acelui faimos οπ τωρț ὑ ά procesiunile divine promovau icircn planul iconomiei o diferen iere total inconsistentă aț persoanelor treimice unele de altele ba chiar o existen ă a lor cu totul efemerăț temporară inacircnd numai de istoria macircntuirii iar nu de condi ia lor intrinsecă ț ț

16 ADRIAN NICULCEA

CAPITOLUL II

ARIANISMUL GREC I RĂSPUNSUL LUI MARCELȘ AL ANCYREI FOTIN DE SIRMIU

A SUBORDINA IANISMUL ARIANȚ

1 Arie din Alexandria

Istoricii dogmelor l-au prezentat din totdeauna pe Arie ca pe un eretic antitrinitar şi au icircncadrat concepţia lui la categoria abaterilor de la dreapta credinţă icircn ceea ce priveşte dogma trinitară Consideraţiile sale despre statutul inferior al Logosului icircn raport cu Dumnezeu Tatăl sunt menite să fundamenteze teoria sa despre Logos ca punte de legătură icircntre Dumnezeu Tatăl şi lumea noastră materială Principala preocupare a lui Arie a fost astfel aceea de a contura asemenea gnosticilor statutul unei fiinţe intermediare capabilă să explice creaţia şi chiar răscumpărarea icircn condiţiile icircn care unui Dumnezeu cu totul transcendent şi incompatibil cu lumea acest lucru icirci era imposibil Astfel esenţialul doctrinei lui Arie este nu Logosul ca persoană inferioară Tatălui ci Logosul ca fiinţă intermediară icircntre Dumnezeu şi om capabilă să realizeze opera de creaţie a lumii icircn locul lui Dumnezeu dar şi opera de răscumpărare a umanităţii din starea ei de cădere

Ceea ce l-a preocupat pe Arie chiar şi atunci cacircnd aborda problema Duhului Sfacircnt a fost deci acest statut cu totul special al Logosului de punte icircntre Dumnezeu Tatăl şi lumea noastră materială bdquo(Arie) spune Schwane n-a ajuns să nege de la icircnceput divinitatea lui Iisus Hristos ca să ajungă la un astfel de rezultat el a trebuit să facă un lung ocol Ca cei mai mulţi antitrinitari el puse pe primul plan doctrina despre unitatea lui Dumnezeu şi susţinu că ea este incompatibilă cu pluralitatea persoanelor divine icircn special cu aceea a unui Fiu consubstanţial cu Tatăl Ajuns la un asemenea monoteism el nu pretinse cum făceau sabelienii că Dumnezeul unic s-a icircntrupat sau că s-a revelat sub diferite forme icircn lumea finită o astfel de doctrină i se părea nedemnă de Dumnezeu El invocă doctrina lui Platon şi a lui Filon conform căreia fiinţa divină absolută τὸ νὄ nu putea intra icircn nici un raport cu

ISTORIA SISTEMATICĂ A DOGMEI TRINITARE 17

lumea finită deoarece era mult prea sublimă pentru a se revela sub o formă umană Astfel pentru a nu cădea pe de o parte icircn diteism sau icircn politeism iar pe de alta icircn sabelianism nu-i rămacircnea decacirct să imagineze o fiinţă supremă intermediară care să-şi pună icircn aplicare planurile icircn lumea finită şi să icircmplinească opera de creaţie şi răscumpărarerdquo 33

Icircntr-adevăr un fragment din principala sa operă Thalia pune icircn evidenţă această preocupare icircn termenii următori bdquoDumnezeu zice Arie nu a fost icircntotdeauna Tată a existat un timp deci cacircnd el nu era icircncă Tată El a devenit Tată abia ulterior Fiul n-a existat din totdeauna Toate lucrurile au fost create din neant deci toate lucrurile sunt creaturi şi opere Cuvacircntul lui Dumnezeu a fost şi el creat din neant astfel a fost un timp cacircnd el nu era El nu exista deci icircnainte de a fi fost născut ci a icircnceput (să existe) ca fiinţă creată Iniţial Dumnezeu era singur Cuvacircntul şi icircnţelepciunea icircncă nu existau Prin urmare cacircnd Dumnezeu a vrut să ne creeze el a făcut mai icircntacirci o fiinţă şi a numit-o Cuvacircnt Icircnţelepciune şi Fiu pentru a ne crea prin elhelliprdquo 34 Acelaşi lucru icircl găsim afirmat şi-ntr-o scrisoare a lui Alexandru patriarhul Alexandriei către episcopii orientali pe care icirci avertizează că după Arie Fiul nu există prin sine icircnsuşi ca un Dumnezeu adevărat asemenea Tatălui ci bdquoel a fost creat pentru noi pentru ca apoi Dumnezeu să ne creeze pe noi prin el ca printr-un instrument el n-ar fi existat dacă Dumnezeu n-ar fi vrut să ne creezerdquo 35 De ce a recurs Dumnezeu la serviciile unei fiinţe intermediare pentru a-şi realiza obiectivele De ce a creat el lumea prin intermediul Logosului Sofistul Asterie partizan al lui Arie explică motivul spunacircnd că lumea n-ar fi putut suporta greutatea unei acţiuni directe a lui Dumnezeu μὴ

δύνατοἐ τὰ λοιπὰ κτίσματα τ ςῆ κράτουἀ χειρ ςὸ τοῦ γεννήτουἀ ργας ανἐ ἰ βαστ ξαιἀ 36

O fiinţă cu adevărat intermediară icircntre Dumnezeu şi lume trebuie să aibă cacircte ceva din ambele extreme dar deopotrivă să se şi deosebească de ele Cu alte cuvinte Logosul trebuie să fie distinct de creaţie adică superior ei căci altfel n-ar putea s-o ridice din condiţia sa căzută dar el trebuie să fie distinct şi icircn raport cu Dumnezeu căci altfel nu s-ar putea apropia de lume Aceste consideraţii de natură platonico-filoniană şi de inspiraţie lucianistă l-au determinat pe Arie să-şi icircnceapă marea sa operă de contestare a doctrinei oficiale a

33 J Schwane op cit vol1 p207-208

34 Ortiz de Urbina Niceacutee et Constantinople Edition de lrsquoOrante Paris 1963 p19

35 Ortiz de Urbina op cit p251-252

36 Atanasie Contra arianos I 5 cf De dectretis 8 la J Tixeront op cit vol2 p25 n2 subsol

18 ADRIAN NICULCEAepiscopului său exact icircn acel punct icircn care el credea că acesta pune icircn pericol caracterul de mijlocitor al Logosului raportul Logosului cu Dumnezeu Tatăl Natura controverselor icircn care el s-a angajat l-au obligat astfel să-şi concentreze argumentarea aproape exclusiv asupra acestui aspect al naturii Logosului Iată icircn continuare principalele fragmente din Thalia icircn care el fixează raportul Logosului mai icircntacirci cu Dumnezeu Tatăl bdquoDumnezeu nu a fost din totdeauna Tată a existat deci un timp icircn care el icircncă nu era Tată abia ulterior a devenit el Tată Fiul deci n-a existat din totdeauna căci toate lucrurile (inclusiv Fiul) au fost create din neant toate lucrurile nu sunt decacirct creaturi şi opere Astfel Logosul lui Dumnezeu a fost şi el creat din neant a fost deci un timp icircn care el icircncă nu era el nu exista icircnainte de a fi fost creat Aşadar şi el a icircnceput prin a fi creat căci iniţial Dumnezeu era singur Logosul şi Icircnţelepciunea nu existau icircncă Or cacircnd Dumnezeu a vrut să ne creeze el a creat mai icircntacirci o fiinţă şi a numit-o Logos Icircnţelepciune şi Fiu pentru a ne crea prin elhelliprdquo bdquoTatăl este invizibil Fiului Astfel Logosul (Fiul) nu-l poate vedea şi nici cunoaşte icircn mod perfect şi exact pe Tatăl său Ceea ce el cunoaşte şi vede cunoaşte şi vede după propria sa măsură aşa cum noi icircnşine cunoaştem după propria noastră putere Dar Fiul nu cunoaşte icircn mod exact nu numai pe Tatăl lipsindu-i icircnţelegerea pentru asemenea măsură dar el nu-şi cunoaşte nici propria esenţăhelliprdquo

Iată acum i cacircteva texte cu referire directă la Fiul bdquoNu există deci douăș Icircnţelepciuni există numai una care este proprie lui Dumnezeu şi coexistă cu el Prin această Icircnţelepciune a fost creat Fiul şi numai icircn măsura icircn care participă la ea este el numit Icircnţelepciune şi Logos Căci Icircnţelepciunea (adică Fiul) a venit la existenţă abia prin Icircnţelepciunea (lui Dumnezeu) adică mulţumită Dumnezeului Icircnţelepciunii Icircn mod similar există icircn Dumnezeu un alt Logos alături de Fiul şi numai icircn măsura icircn care acesta participă la acest Logos el Fiul este numit Logos şi Fiu prin harhelliprdquo bdquoExistă puteri diferite una este proprie lui Dumnezeu şi eternă prin icircnsăşi natura ei Hristos nu este icircnsă adevărata putere a lui Dumnezeu ci numai una din cele care se numesc puteri ca lăcusta sau omida (icircn sensul de pedepse trimise de Dumnezeu peste lume nn) Totuşi el nu este numit doar o simplă putere (asemenea acelora nn) ci mare putere Există deci multe alte puteri asemenea Fiului (deşi nu egale lui nn) şi pe care David le numeşte astfel atunci cacircnd zice icircn psalmi (XXIV10) Dumnezeul puterilorhelliprdquo bdquoPrin natura sa Logosul este ca noi toţi adică supus schimbării dar liber icircn sine icircnsuşi icircn măsura icircn care el vrea poate rămacircne bun Dacă ar vrea el s-ar putea schimba (icircn rău nn) ca şi noi deoarece prin icircnsăşi natura sa el este schimbător τρεπτός Iată pentru ce Dumnezeu anticipacircnd că el va fi bun i-a dăruit de mai icircnainte această slavă pe care ca om a cucerit-o mai apoi prin propria-i virtute Aşadar tocmai pentru că Dumnezeu a cunoscut de mai icircnainte cele ce el avea să lucreze l-a făcut să se nască astfelhelliprdquo bdquoLogosul deci nu este cu adevărat Dumnezeu Deşi este numit Dumnezeu el nu este aşa ceva cu adevărat ci numai prin participarea sa la har ca toate celelalte el nu este Dumnezeu decacirct nominal După cum toate lucrurile sunt prin esenţa lor străine de Dumnezeu şi diferite de el tot astfel şi Logosul este absolut străin faţă de esenţa şi de ceea ce-i este propriu Tatălui λλότριοςἀ μ νὲ καὶ νόμοιοςἀ κατὰ πάντα τ ςῆ τοῦ πτρ ςὸ ο σίαςὐ καὶ διότητοςἰ el face parte din racircndul lucrărilor şi creaturilor el este una dintre elehelliprdquo

Icircn fine iată i un text icircn care apar indirect părerile lui Arie despre cea de a treiaș persoană a Sf Treimi bdquoDivizate prin natură cu totul icircndepărtate disjuncte străine şi fără nici o legătură icircntre ele sunt esenţele Tatălui Fiului şi Duhului Sfacircnt ei sunt cu totul

ISTORIA SISTEMATICĂ A DOGMEI TRINITARE 19

neasemănători icircn ceea ce priveşte esenţa şi slava (distanţa dintre ei icircntinzacircndu-se) la infinit Deci el (Logosul) nu are o esenţă şi o slavă asemănătoare ci diferă total atacirct de Tatăl (căruia icirci este inferior nn) cacirct şi de Duhul Sfacircnt (căruia icirci este superior nn)hellip Logosul icircn ceea ce-l priveşte este separat de Tatăl şi nu are absolut nimic comun cu elhelliprdquo 37

Expunerea ideilor lui Arie se opreşte de obicei la acest aspect al doctrinei sale despre raportul Logosului cu Dumnezeu Tatăl aspect cuprins icircn special icircn celebra sa lucrare Thalia Dar Arie nu vedea icircn persoana Logosului doar o fiinţă subordonată inferioară Dumnezeului suprem preocuparea sa ca şi la Filon era de a contura această persoană ca o adevărată fiinţă intermediară icircntre Dumnezeul suprem şi lumea materială absolut inferioară Acest al doilea aspect neglijat icircn mod curent sau pus foarte puţin icircn evidenţă apare icircntr-o scrisoare pe care Arie a adresat-o la un moment dat episcopului său icircntr-o icircncercare de a se icircmpăca cu el Iată principalele sale afirmaţii cuprinse icircn această scrisoare bdquoCredinţa pe care am primit-o de la strămoşii noştri şi pe care am icircnvăţat-o de la tine Prea Fericitule Părinte este aceasta noi cunoaştem un singur Dumnezeu nenăscut unul singur etern unul singur fără principiu singur adevărat nemuritor singur icircnţelept singur bun singur atotputernic unul singur judecător moderator şi guvernator al tuturor lucrurilor imuabil şi fără schimbare drept bun acelaşi Dumnezeu al Legii şi profeţilor dar şi al Noului Testament care a născut icircnaintea timpurilor pe Fiul său prin care el a făcut veacurile şi toate lucrurile (sn)rdquo bdquo(Cunoaştem de asemenea şi pe Fiul) născut nu icircn aparenţă ci cu adevărat subzistacircnd printr-un efect al voinţei lui Dumnezeu imuabil şi fără schimbare creatură perfectă a lui Dumnezeu κτίσμα τοῦ θεοῦ τελε ονῖ dar nu ca vreuna dintre creaturi produs dar nu ca vreunul dintre lucrurile produse produs nu cum afirmă Valentin ca şi cum ar fi o emanaţie din Tatăl produs nu cum a spus Maniheu ca şi cum ar fi o parte a fiinţei lui Dumnezeu produs nu cum a spus Sabeliu care diviza unitatea numindu-l pe Fiul Tată produs nu cum a spus Hieracas pentru care el este lumină din lumină sau ca o torţă divizată icircn două nu ca şi cum cel ce exista mai icircnainte ar fi devenit după aceea sau ar fi fost creat din nou icircn Fiul bdquoTu icircnsuţi Prea Fericitule Papă ai respins de multe ori chiar icircn mijlocul Bisericii şi al adunării pe toţi aceştia care afirmau astfel de lucruri Dar aşa cum am mai spus el a fost creat icircnainte de timpuri şi icircnaintea veacurilor şi a primit de la Tatăl viaţa şi existenţa şi splendorile slavei pe care Tatăl i le-a conferit (sn) Icircntr-adevăr dacircndu-i drept moştenire toate lucrurile Tatăl nu s-a privat pe el icircnsuşi de ceea ce-i este propriu anume de a fi fără principiu căci el este izvorul a toate Iată pentru ce există trei ipostase Tatăl Fiul şi Duhul Sfacircnt bdquoDumnezeu care cu adevărat este cauza tuturor celor ce există este absolut singur icircn a fi fără principiu Fiul născut icircn afara timpului de către Tatăl creat şi icircntemeiat icircnaintea veacurilor nu exista icircnainte de a fi născut ci născut icircn afară de timp icircnaintea tuturor lucrurilor singur el a fost creat (direct nn) de Tatăl El icircnsă nu este nici etern nici coetern şi nici nu participă la a fi nenăscut asemenea şi icircmpreună cu Tatăl El nu-şi are existenţa deodată cu Tatăl cum zic unii despre unul şi despre celălalt afirmacircnd două principii nenăscuterdquo 38

Cu o astfel de scrisoare mai ales cu afirmaţiile ultime despre statutul Logosului icircn

37 Ortiz de Urbina op cit pp254-255 CJ Hefele Histoire des concils Beuchesne Paris 1910 vol1 p376 n14 p377 n24

raport cu Dumnezeu Tatăl era firesc ca Arie să nu-şi atingă scopul Departe de a pacifica relaţiile sale cu patriarhul Alexandru el le-a icircnrăutăţit şi mai mult şi conflictul s-a acutizat conducacircnd la convocarea primului sinod ecumenic Ceea ce trebuie reţinut icircnsă din textul scrisorii este statutul superior pe care Arie icircl acordă Logosului icircn raport cu restul creaturii Logosul deşi creatură icircn substanţa sa nu este o creatură ca celelalte ci o creatură perfectă κτίσμα τοὔ θεοὔ τελε ονῖ 39 Dacă Dumnezeu ar fi vrut să creeze o altă făptură perfectă aceasta n-ar fi putut fi decacirct cel mult egală cu aceea a Logosului dar icircn nici un caz superioară 40 Doar el a fost creat direct de către Dumnezeu Tatăl toate celelalte creaturi au fost aduse la existenţă prin el adică depind nu direct de Dumnezeu ci de Logosul creatorul lor şi-i sunt astfel necesarmente inferioare Duhul icircnsuşi ca al treilea ipostas a fost creat prin el ca primă operă a sa şi de aceea icirci este inferior cu atacirct mai mult restul creaţiilor sale Toate au fost create icircn timp doar el Logosul a fost creat icircnaintea timpurilor deci direct de către Tatăl Toate sunt supuse schimbării datorită naturii lor create Logosul singur deşi creat este imuabil desigur nu ca Dumnezeu adică prin propria-i fiinţă ci datorită hotăracircrii voinţei sale neclintite Din acest motiv a meritat el bdquoviaţa şi existenţa şi splendorile slavei pe care Tatăl i le-a conferitrdquo adică statutul de primă creatură şi de instrument al creaţiei tuturor celorlalte Icircn aceste condiţii Logosul este icircntr-adevăr acea fiinţă intermediară icircntre Dumnezeul cel infinit diferit de lume şi lumea materială absolut inferioară prin icircnsăşi esenţa ei de creatură Fără să fie asemenea lui Dumnezeu Logosul este icircnsă diferit şi faţă de lumea materială Inferior lui Dumnezeu Logosul este totuşi superior icircntregii creaţii Avacircnd icircnsă cacircte ceva atacirct din Dumnezeu cacirct şi din lumea creată Logosul este cu adevărat acel mijlocitor capabil să explice actul creaţiei şi al revelării lui Dumnezeu icircn lume dar şi apropierea acesteia de Dumnezeu urcuşul ei spre cele superioare

Am studiat pacircnă aici relaţia Logosului cu Dumnezeu Tatăl Care este icircnsă relaţia sa cu Duhul Sfacircnt Arie menţionează icircntr-adevăr pe alocuri şi persoana Duhului Sfacircnt Consideraţiile sale relative la cea de a treia persoană a Sf Treimi sunt icircnsă cu totul obscure şi dispersate Cu privire la această problemă Tixeront face următoarea remarcă

38 Ortiz de Urbina op cit pp252-253 CJ Hefele op cit p357 n1

39 J Tixeront op cit vol2 p26 jos

40 Atanasie De synodis 46 la J Tixeront op cit vol2 p26 n1

bdquoAsupra Duhului Sfacircnt fragmentele lui Arie sunt foarte puţin explicite El admite ipostasul (Duhului) ca formacircnd alături de Tatăl şi de Fiul o treime Dar Duhul Sfacircnt este icircn viziunea sa infinit icircndepărtat separat de celelalte două persoane le este străin prin esenţă el nu posedă nici măcar aceeaşi slavă cu ele Arie făcea probabil din Duhul o creatură a Fiului Acest punct al doctrinei sale a rămas icircn umbră pacircnă icircn ziua icircn care a fost pus icircn lumină de erezia macedonianărdquo 41 Atunci cacircnd ajunge să se refere la cea de a treia persoană treimică Arie o face icircn intenţia de a arăta că Logosul este diferit atacirct faţă de Tatăl cacirct şi de faţă de Duhul ca icircn următorul fragment bdquoDivizate prin natură cu totul icircndepărtate disjuncte străine şi fără nici o legătură icircntre ele sunt esenţele Tatălui Fiului şi Duhului Sfacircnt zice el ei sunt cu totul neasemănători icircn ceea ce priveşte esenţa şi slava (distanţa dintre ei icircntinzacircndu-se) la infinit Deci el (Fiul) nu are o esenţă şi o slavă asemănătoare el diferă total de Tatăl şi de Duhulhelliprdquo 42 Sensul acestui text este acela că Logosul diferă de Dumnezeu Tatăl deoarece icirci este cu totul inferior şi subordonat dar el diferă radical şi de Duhul Sfacircnt căruia icirci este cu totul superior ba chiar creator astfel el este o fiinţă intermediară Menţionarea celei de a treia persoane adică a Duhului Sfacircnt era menită astfel să pună icircn evidenţă diferenţa considerabilă a Logosului faţă de creatură Duhul Sfacircnt este abordat de Arie ca simbol al creaturii propriu-zise al lumii noastre materiale din care face parte ca primă creatură a Logosului Cu alte cuvinte atunci cacircnd se referă la Duhul Sfacircnt Arie o face pentru a arăta că Logosul este de fapt un mediator icircntre Dumnezeu Tatăl simbol al transcendenţei absolute faţă de lume pe de o parte şi Duhul Sfacircnt simbol al lumii materiale prima şi cea mai icircnaltă dintre creaţiile Logosului

Icircn aceste condiţii Treimea ariană este o realitate care s-a constituit progresiv nu una care să fi existat ca atare din eternitate Acest lucru reiese din fragmentele icircn care Arie neagă faptul că paternitatea ar fi o calitate eternă icircn Dumnezeu Iată un text pe care-l reproduce Sfacircntul Atanasie şi icircn care Arie este cacirct se poate de explicit ldquoDumnezeu Pricipiul a tot zice el numai El este fără principiu Fiul născut din Tatăl icircn afara timpului creat şi format icircnainte de veacuri nu era icircnainte de a fi născut născut icircnsă icircn afară de timp icircnaintea tuturor lucrurilor el deţine existenţa din Tatăl El nu este etern şi coetern cu Tatăl nici conenăscut el nu are existenţă icircn acelaşi timp cu Tatăl cum zic unii despre relaţii ςὀ τίνες λέγουσι τὰ πρ ςὸ τί introducacircnd astfel două principii nenăscute Ci monadă şi principiu universal Dumnezeu este deasupra a tot Iată pentru ce el este

41 J Tixeront op cit vol2 p27-28

42 Ortiz de Urbina op cit p255

anterior Fiuluirdquo43 Trebuie spus aici că icircn această negare a calităţii Tatălui de a fi Tată din eternitate Arie nu era icircntru totul original Patriarhul Dionisie al Alexandriei din secolul al III-lea afirmase deja icircntr-o scrisoare către papa Dionisie al Romei că bdquoDumnezeu n-a fost din totdeauna Tată deci Fiul nu a existat din totdeaunardquo44 Mai icircnaintea acestuia chiar gnosticul Valentin spusese că bdquola icircnceput Dumnezeu nu era Tatăhelliprdquo45

Aşadar anterior naşterii Fiului a Logosului Dumnezeu era doar monadă Arie spunea următoarele bdquoIcircnţelege că mai icircntacirci a fost Unul (adică monada Dumnezeu simplu nn) iar Doimea (adică Dumnezeu devenit Tată ca urmare a naşterii Fiului Său nn) n-a fost icircnainte de a fi existat concret Fiul Dumnezeu (Tatăl) este icircnainte de a fi Fiulrdquo46 Deci Doimea constituită de Tatăl şi de Fiul este posterioară Monadei iniţiale constituită de solitudinea paternă Aceeaşi concepţie o manifestă Arie şi despre Duhul Sfacircnt Dacă a fost o vreme cacircnd Doimea icircncă nu exista deoarece nu fusese creat Fiul atunci a fost o vreme cacircnd Treimea nici ea nu exista pacircnă să fie creat Duhul Sfacircnt Sfacircntul Atanasie redă acest ultim aspect al doctrinei ariene icircn termenii următori bdquoDacă Duhul este creatură iar creaturile sunt din cele ce nu sunt (adică din nimic nn) e vădit că a fost o vreme cacircnd n-a fost Treimea ci Doimea Or ce ar putea spune cineva mai contrar credinţei decacirct aceasta Căci aceştia (arienii nn) spun că Treimea rezultă din prefacere şi progres şi există o Doime care aşteaptă să se facă o creatură care să se unească cu Tatăl şi cu Fiul şi să apară astfel Treimeardquo47

43 I Chevalier Sf Augustin et la pensee greque Les relations trinitaires Freiburg 1940 p109 n1

44 I Chevalier Sf Augustin et la pensee greque Les relations trinitaires p110

45 E de Faye Le gnosticisme Beauchesne Paris 1924 p34

46 Sf Atanasie cel Mare Despre sinoade icircn ldquoPărinţi şi scriitori bisericeştirdquo Ed Inst Biblic şi de Mis Ortodoxă Bucureşti 1988 vol XVI p121-122

47 Sf Atanasie cel Mare Despre Sfacircntul Duh către acelaşi Serapion icircn ldquoPărinţi şi scriitori bisericeştirdquo Ed Inst Biblic şi de Mis Ortodoxă

După moartea lui Arie concepţia sa a fost continuată şi nuanţată de anomeii radicali Urmaşi direcţi ai marelui eretic anomeenii susţineau că bdquoFiul este cu totul neasemănător cu Tatăl κατὰ πάντα νόμοιοςἀ atacirct sub raportul voinţei cacirct şi sub acela al fiinţeirdquo 48 Ei se deosebeau totuşi de Arie icircnsuşi prin felul icircn care concepeau desăvacircrşirea Logosului icircntrupat icircn timp ce Arie credea că acesta a ajuns la demnitatea divină ca o recompensă pentru virtutea pe care a dovedit-o anomeii dimpotrivă considerau această demnitate drept apanajul naşterii sale al filiaţiei sale unice Acest fapt nu-i icircmpiedica icircnsă să deprecieze persoana Logosului icircn planul vieţii liturgice şi practice Astfel ei botezau icircn numele lui Dumnezeu cel necreat al Fiului creat şi al Duhului Sfinţitor procreat de către Fiul cel creat Ei practicau o singură scufundare icircn amintirea morţii lui Iisus Hristos Deprecierea Logosului icircn raport cu Dumnezeu Tatăl i-a condus la o atitudine ireverenţioasă faţă de Scriptură la o respingere a cultului moaştelor şi al sfinţilor iar icircn final chiar la laxism moral 49 Un alt urmaşi al lui Arie a fost Eustaţiu de Sevasta care a cochetat toată viaţa cu arienii icircn special cu partida homoiusienilor adică a acelora care respingeau icircn egală măsură radicalul anomios al arienilor riguroşi cacirct şi homoousios consacrat la Niceea Icircn acord cu partida homoiusienilor Eustaţiu icircnvăţa că Logosul este asemenea Tatălui său dar nu egal cu el Icircn cele din urmă Eustaţiu a sfacircrşit icircn racircndurile macedonienilor a acelei partide care respingea dumnezeirea Sf Duh Spre deosebire de anomeii libertini icircn materie de morală Eustaţiu s-a distins printr-un ascetism riguros Ucenicii săi numiţi eustaţieni au fost condamnaţi la un sinod de la Gangra tocmai pentru exagerările lor ascetice pentru respingerea căsătoriei a cărnii icircn general considerată ca impură etc 50 Atitudinea lui Eustaţiu şi a partizanilor său trebuie pusă icircn legătură cu arianismul său mai exact cu doctrina despre efectele icircnlocuirii sufletului uman de către Logos icircn Iisus Hristos Prin această asumare incompletă umanitatea logosului a fost considerată cu mult superioară celei a oamenilor adevăraţi mai presus de slăbiciunile

Bucureşti 1988 vol XVI p85-86

48 X Le Bachelet Anomeacuteens DTC volI B col1323

49 X Le Bachelet Anomeacuteens DTC volI B col1324 1325

50 S Salaville Eusthate de Seacutebaste DTC volV B col15666-1571 Eustathiens DTC volV B col 1572

obişnuite şi de aceea model de urmat Pentru a realiza aceleaşi efecte icircn propria natură umană Eustaţiu n-a găsit alt mijloc decacirct ascetismul său extraordinar de riguros dus pacircnă la deprecierea umanului icircn general Cel care i-a continuat icircnsă concepţia trinitară a fost Eunomiu ajuns episcop de Cyzic

Care era icircn aceste condi ii doctrina ariană icircn materie de hristologie ț bdquoGrave erau consecinţele arianismului icircn ceea ce priveşte icircntruparea şi răscumpărarea spune X Le Bachelet Persoana lui Hristos nu mai era o persoană cu adevărat divină devreme ce Logosul icircntrupat la plinirea vremii nu mai era el icircnsuşi un Dumnezeu adevărat Din această cauză opera sa răscumpărătoare icircşi modifica profund conţinutul icircn loc să fie teandrică acţiunea şi influenţa lui Hristos nu mai era decacirct una de ordin moral mai mult sau mai puţin umană Un alt rezultat a fost acela că arienii au ajuns să nu mai recunoască icircn Hristos decacirct un trup fără suflet uman ψυχονἄ sau un suflet fără raţiune ψυχὴ

λογοςἄ ei pretindeau că salvează astfel unitatea persoanei pe care prezenţa simultană a celor două spirite finite Logosul şi sufletul uman ar fi compromis-o Mulţumită acestei suprimări ei puteau atribui Logosului direct cunoaşterea limitată afectele de tristeţe de bucurie şi altele de acest fel (care se atribuie doar oamenilor nn) Mărturii explicite (ale scriitorilor vremii) atribuie această doctrină fie arienilor icircn general fie fondatorului lor icircnsuşihellip Sf Epifanie prezintă această doctrină ca un loc comun al lucianiştilorhellip Hristos al arienilor devenea astfel o fiinţă particulară complet diferită de Omul-Dumnezeu deoarece el nu mai era nici Dumnezeu adevărat nici om adevărathelliprdquo 51 Arie icircnsuşi n-a lăsat nici o referire cu privire la părerea sa icircn această problemă bdquoFragmentele care au supravieţuit din operele lui Arie spune şi Tixeront nu conţin nimic cu privire la această chestiune anume dar se ştie de la autori care au tratat despre doctrina lui că aceasta (adică doctrina mentorului său nn) era şi icircnvăţătura luirdquo 52

Potrivit arienilor deci Logosul devenit Hristos a icircnlocuit icircn firea umană pe care a asumat-o sufletul cu alte cuvinte ceea ce a asumat a fost doar un trup fără suflet

ψυχονἄ După alţii el ar fi icircnlocuit nu icircntreg sufletul ci numai partea raţională a acestuia ceea ce a asumat astfel ar fi fost un trup cu suflet senzitiv dar fără raţiune ψυχὴ λογοςἄ Icircn aceste condiţii coboracircrea Logosului icircn lume nu mai era o icircntrupare o icircnomenire adică o asumare a unei naturi umane integrale ci o asumare doar a unui corp de aceea

51 X Le Bachelet Arianisme DTC volI B col1787-1788

52 Atanasie Contra Apollinarium II 3 Teodoret Haeretic Fabul V 11 un fragment atribuit Sf Atanasie icircn PG XXVI 1292 la J Tixeront op cit vol2 p27 n3

icircntruparea devenea de fapt o icircncorporare Această nuanţă apare formal afirmată icircntr-un simbol arian al lui Eudoxiu de Constantinopol bdquoLogosul se spune icircn acest simbol s-a icircncarnat nu s-a icircnomenit căci el n-a asumat şi sufletul uman σαρκοθέντα ο κὐ

ναντθρωπήσανταἐ ο τεὔ γ ρὰ ψυχ νὴ νθτρωπίνηνἀ νείληφενἀ (ὀ λόγος) 53 Diferenţa dintre cei doi termeni definea exact natura icircntrupării Logosului după arieni prin icircntrupare Logosul a asumat numai carnea noastră numai un trup material aşa cum sugerează verbul σαρκοθέντα iar nu o natură umană integrală adevărată Icircn consecinţă nefiind un Dumnezeu adevărat Logosul nu era nici om adevărat Ca să fie om adevărat icircntruparea Logosului ar fi trebuit să fie asumarea naturii unui om adevărat aşa cum sugerează verbul ναντθρωπήσανταἐ

Hristologia ariană trebuie foarte precis definită pentru a fi cu adevărat icircnţeleasă Astfel diferenţa dintre cele două verbe nu trebuie să ne facă să credem că Hristosul arian ar fi fost o fiinţă compozită adică Logosul semi-divin sălăşluind icircntr-un trup omenesc Asumarea numai a trupului fără suflet sau şi a sufletului dar fără partea sa raţională icircnsemna pentru arieni că Logosul subzistă ca o fiinţă nu numai nedeplină sub aspectul divinităţii dar nedeplină nici sub aspectul umanităţii sale Aceasta icircnseamnă că trupul asumat de Logos nu mai este un trup obişnuit din materie obişnuită ci un trup material cu totul transformat icircn substanţa Logosului icircnsuşi Esenţa Logosului icircntrupat este astfel unică un fel de amestec omogen de divin şi uman un Logos transformat icircn trup sau un trup transformat icircn Logos Iată de ce au ajuns arienii să atribuie icircnsăşi acestei esenţe slăbiciunile umane menţionate icircn Evanghelie şi cunoaşterea limitată Sf Atanasie descrie această particularitate a hristologiei ariene icircn termenii următori bdquoArie icircnvaţă că icircn Hristos corpul a servit icircn mod simplu de icircnveliş condiţiei sale divine şi că Logosul a intervenit numai pentru omul interior sau pentru suflet atunci cacircnd el icircndrăzneşte să atribuie icircn mod direct divinităţii capacitatea de a suferi (pe cruce) şi icircnvierea (sn)rdquo 54 La racircndul său Augustin raportează acelaşi lucru despre opiniile ariene icircn această problemă El remarcă icircn acelaşi timp că ereziile ariene cu privire la sufletul uman al lui Iisus Hristos erau mai puţin cunoscute deşi nu mai puţin reale după cum o dovedesc spune el atacirct lucrările lor cacirct şi expozeurile orale55

53 Eustaţiu la Antiohiei PG XVIII 689 Atanasie Contra Apollinarium I 15 Epifanie Haer LXIX 19 Grigore de Nazianz Epist CI la J Tixeront op cit vol 2 p 27 n 4

54 J Schwane op cit vol2 p395 n1

55 J Schwane op cit vol2 p396 n1

Arienii au ajuns deci să atribuie afirmaţii ale Macircntuitorului ca cele din Matei XXIV 36 nu naturii sale umane asumate ci icircnsăşi esenţei sale proprii Este vorba despre afirmaţia Macircntuitorului că ziua precisă a judecăţii de la sfacircrşitul timpurilor nu o cunoaşte nici măcar Fiul ci numai Tatăl Icircn viziunea lor această afirmaţie era icircncă o dovadă a inferiorităţii Logosului faţă de Dumnezeu Tatăl Aceasta icircnsemna că asumacircnd un trup omenesc coboracircnd pacircnă la nivelul unei naturi inferioare ca cea umană Logosul a suferit modificări corespunzătoare icircn chiar propria sa esenţă pacircnă la punctul unei ignoranţe totale icircn ceea ce priveşte viitorul ultim al creaţiei O atare ignoranţă era icircn opinia lor una din dovezile cele mai solide icircn favoarea afirmaţiei că Logosul nu are nimic comun cu Tatăl său el nefiind un Dumnezeu adevărat ca Tatăl adică un Dumnezeu care să aibă o cunoaştere absolută a tuturor lucrurilor 56 Dar Logosului nu-i lipseşte numai atotcunoaşterea divină icirci lipseşte şi caracterul imuabil Acesta este icircncă un motiv ndash spuneau arienii ndash pentru care el este inferior Tatălui Arie atribuie acest caracter schimbător esenţei icircnsăşi a Logosului bdquoPrin natura sa Logosul este ca noi toţi supus schimbării dar liber icircn sine icircnsuşi Icircn măsura icircn care vrea el rămacircne bun (adică de partea binelui nn) Dacă vrea el se poate schimba ca şi noi deoarece el prin natura sa este supus schimbării Iată pentru ce Dumnezeu prevăzacircnd că va fi bun i-a dăruit de mai icircnainte această slavă pe care ca om a cucerit-o mai apoi prin propria virtute Aşadar tocmai pentru că Dumnezeu a cunoscut de mai icircnainte cele ce el avea să lucreze l-a făcut să se nască astfelhelliprdquo 57

Pacircnă la ce punct s-ar fi putut schimba Logosul Pacircnă unde ar fi putut el coboricirc Se pare că arienii nu s-au ferit să meargă pacircnă la capăt şi să dea răspunsul radical Patriarhul Alexandru al Alexandriei scriind episcopilor orientali despre noua erezie şi despre cutezanţa ei nemaiauzită relatează că atunci bdquocacircnd cineva le-a cerut să precizeze dacă Logosul lui Dumnezeu s-ar fi putut schimba cum s-a schimbat diavolul ei n-au avut teamă să afirme da ar fi putut Natura sa spun aceştia este icircntr-adevăr supusă schimbării devreme ce el poate fi născut şi este supus schimbăriirdquo 58 Aşadar Hristosul

56 J Schwane op cit vol2 p395

57 Ortiz de Urbina op cit p254-255

58 Ortiz de Urbina op cit p251

arian este Logosul icircnsuşi care suportă actele naşterii ale suferinţei pe cruce şi ale morţii icircn icircnsăşi natura sa intimă semi-divinăsemi-trupească Icircn asemenea condiţii docetismul este inevitabil Lipsesc icircnsă documentele care să ateste aşa ceva Această consecinţă va deveni icircnsă evidentă la Apolinarie de Laodiceea Informa ii care sprijină ipoteza le oferăț SF Atanasie icircn lucrările sale Către Epictet Către episcopul Adelfie i Către Maximș filozoful 59 Augustin confirmă i el această presupunere spunacircnd icircn ș Contra unui cuvacircnt al arienilor că ace tia anticipau doctrina lui Apolinarie de Laodiceea bdquocacirct despre ereticiiș mei mă refer la arieni se vede din disputele lor că nu gacircndesc doar că icircn Treime naturile sunt diferite ci i că Hristos n-a avut suflet umanrdquo ș 60

2 Eunomiu al Cyzicului

Eunomiu a fost şeful partidei anomeilor Icircn celebra sa Apologie pe care avea s-o combată Sfacircntul Vasile cel Mare Eunomiu reia ideea lui Arie că Fiul nu a putut exista icircnaintea naşterii sale din Tatăl or dacă naşterea este devenire schimbare icircnseamnă că Fiul a venit la existenţă ca Fiu printr-un act de devenire printr-un act prin care el a trecut de la starea de inexistenţă la aceea de existenţă ca Fiu al Tatălui Fiul va spune Eunomiu s-a constituit ca Fiu abia icircn urma actului naşterii sale din Tatăl de aceea el n-a putut exista din eternitate alături de Tatăl aşadar spuneau arienii a fost o vreme cacircnd el nu exista Dar iată aceste argumente icircn formularea lui Eunomiu icircnsuşi bdquoCăci zice el nici sămacircnţa nu este (icircncă) om Nici piatra nu este (icircncă) casă ele devin una om cealaltă casă (abia ulterior adică abia prin actul naşterii şi respectiv al construcţiei nn) Or este cel mai religios lucru din lume acela de a pune icircn paralel cu aceste fiinţe naşterea Fiului Dacă fiecare dintre ele devine atunci cacircnd icircncă nu era ndash căci nu devine ceea ce era deja mai icircnainte ndash cum va putea fi vindecat cel care afirmă că Fiul a fost născut atunci cacircnd deja exista Căci dacă el exista icircnaintea naşterii sale atunci el este nenăscutrdquo61 bdquoIar dacă

59 Vezi toate aceste lucrări icircn PSB vol16 pp 168-190

60 Augustin Contra unui cuvacircnt al arienilor V 5 icircn Augustin Oeuvres completesI Paris 1870 vol 26 p580

61 Eunomiu Apologia icircn ldquoSources chretiennesrdquo vol 305 p261

el este nenăscut atunci el nu mai este Fiu şi dacă este Fiu el nu e nenăscutrdquo62 bdquoDat fiind că substanţa lui Dumnezeu nu admite naşterea ndash de vreme ce el este nenăscut ndash nici separarea sau icircmpărţirea ndash de vreme ce el este incoruptibil ndash şi că nu există nimic altceva pentru a servi drept substrat naşterii Fiului noi spunem că Fiul a fost născut cacircnd nu erardquo63 bdquoIată pentru ce conchide Eunomiu Fiul nu este Dumnezeu ci creatură a Tatălui deoarece substanţa sa a fost născută atunci cacircnd nu era icircnaintea propriei sale constituţiirdquo64 Asemenea lui Arie el considera că Iisus Hristos nu putea fi Dumnezeu mai mult decacirct Logosul icircnsuşi Ca şi mentorul său Eunomiu credea că Logosul a icircnlocuit icircn Iisus raţiunea sau sufletul acestuia asumacircnd doar trupul carnea bdquoCel ce icircn zilele mai de pe urmă s-a făcut om nu a luat un om (n-a asumat fire omenească nn) din suflet şi din truprdquo ci a luat o fire formată numai din trup65 Deprecierea persoanei Logosului s-a manifestat la Eunomiu prin abandonarea icircn cele din urmă de a mai celebra Sfintele Taine 66 Trebuie văzută aici o reminiscen ă din Origen care cum am văzut mai sus aț declarat la un moment dat că nu se cuvine să ne icircnchinăm unei creaturi adică Fiului ci numai lui Dumnezeu Tatăl că icircnsu i Macircntuitorul s-a icircnchinat Tatăluiș

Aceleaşi raţiuni icircl conduc pe Eunomiu să afirme că şi Duhul nu este Dumnezeu ci creatură deoarece dacă purcede nici el n-a putut exista icircnaintea purcederi sale bdquoSfacircntul Duh spune el care este al treilea icircn ordine nu ar putea fi primul icircn ceea ce

62 Eunomiu Apologia icircn ldquoSources chretiennesrdquo vol 305 p257

63 Eunomiu Apologia icircn ldquoSources chretiennesrdquo vol 305 p263-264

64 Eunomiu Apologia icircn ldquoSources chretiennesrdquo vol 305 p259

65 La Grigorie de Nyssa Contra lui Eunomiu II PG LXV 544 D-545 A la I G Coman Şi Cuvacircntul trup s-a făcut Hristologie şi mariologie patristică Timişoara 1993 p31-32 n38

66 X Le Bachelet Eunomius icircn DTC volI B col1507 1503

priveşte natura căci acesta este Dumnezeu Tatăl Ar fi icircntr-adevăr absurd şi singular ca acelaşi să aibă cacircnd primul loc cacircnd al treilea (hellip) Duhul nu are aceeaşi substanţă nici cu Monogenul (adică cu Unul Născut cu Fiul nn) căci el n-ar fi fost numărat după acesta ca avacircndu-şi propriul ipostas (propria substanţă nn) (hellip) Nu există deci un al doilea alături de Tatăl şi care să fie nenăscut căci nu există decacirct un singur şi unic Nenăscut şi nu există un altul nici alături de Fiul şi care să fie un născut căci nu există decacirct un singur şi unic Monogen (Unulnăscut) Există icircnsă un al treilea icircn natură şi icircn ordine creat la porunca Tatălui şi prin activitatea Fiului νεργειἐ ᾷ δε τοῦ ιοὑ ῦ γενόμενον El este cinstit icircn al treilea racircnd ca primă creatură a Monogenului cea mai mare dintre toate şi singura ca atare Divinitatea şi puterea demiurgică-i lipsesc dar el este plin de puterea de a sfinţi şi a icircnvăţardquo67

3 Arianismul tacircrziu

Volumul 146 al colec iei ț Sources chreacutetiennes con ine ț două omilii cu autor anonim care sunt icircn realitate două predici pentru prima zi a Săptămacircnii Mari a Sfintelor Pa ti Ele au fost redactate cel mai probabil către mijlocul sau icircn a două jumătate aș secolului al IV-lea 68 Cele două omilii dovedesc mai mult decacirct orice alt document arian rădăcinile gnostice ale acestei mari erezii Argumentarea autorului icircncepe cu evocarea robiei icircn care zăcea umanitatea sub puterea Demiurgului pacircnă la venirea Macircntuitorului bdquoIcircnaintea coboracircrii tale din ceruri pe pămacircnt (πρὸ γ ρὰ τ ςῆ ο ςῆ πἀ rsquoο ραν νὐ ῶ ε ςἰ γ ςῆ καταβ σεωςά ) eu eram captivul demonilor pe tine Creatorule te ignoram i adoramș crea ia drept creatoare icircmi imaginam materia ca auto-cauzată (ț α τ ματονὐ ό φανταζ μενἐ ό τ νὴ κτ σινί προσεκ νουνύ ςὡ κτ στηνί ) icircn u urătatea mea icircnvă am din propria voin ăș ț ț artele demonilor autorul răului (ὁ ρχ κακοςἀ έ ) folosise icircmpotriva mea armele sale tiranice Cel rău inten ionat (ț ργανονὄ με τ ςῆ δ αςἰ ί ὁ δυσμεν ςὴ κατεσκε ασεύ κακ ασί ) făcuse din mine instrumentul propriei sale răută i Eu zeificam cerul i ignoram pe celț ș care l-a desfă urat adoram soarele i nu cuno team pe cel care l-a aprins veneram luna iș ș ș ș dispre uiam pe creatorul ei mă icircnchinam astrelor i-l respingeam pe artizanul lorț ș

67 Eunomiu Apologia icircn ldquoSources chretiennesrdquo vol 305 p285-286

68 J Lieacutebaert Deux homeacutelies anomeacuteens pur lrsquooctave de Paques Introduction text traduction et notes icircn Sources chreacutetiennes vol146 p38

icircnconjuram de respect arborii i pietrele ridicam temple i altare icircmpotriva ta Creatoruleș ș atinsesem norii cu răutatea mea Căci odată coruptă legea naturală trăiam fără discernămacircnt asemenea jivinelor ira ionalerdquo ț 69 bdquoTu e ti arhistrategul ( eful armatelorș ș cere ti) Domnului love te-l pe autorul răului (ș ș ρχιστρ τηγοςἀ ά π ρχειςὑ ά κυρ ουί τ νὸ

ρχ κακονἀ έ τρ σονῶ ) 70 răpe te-i armele tiranului căci tu ai puterea cea de neicircnvinsș Eliberează-ne din robia pe care am icircndurat-o din cauza u urătă ii noastre scoate-ne dinș ț eroare i poartă-i pe rătăci i pe umerii tăi ș ț Apleacă- i Doamne urechea spre ruga meaț (Psalmul V 2) Arat-o fecioară pe curtezană schimb-o icircn femeie castă pe femeia adulteră fă-o rodnică pe cea stearpă schimbă neghina-n gracircu bun transformă spinii icircn trandafiri altoie te măslinul sălbatic pentru a face din el un măslin roditor slăve te-l pe celș ș abandonat fă-o mamă a multor copii pe cea care nu are niciunul Căci totul este posibil cacircnd tu vrei icircn simpla ta voin a tu posezi deja puterea (ț π νταά γ ρὰ δυνατά σοι τανὅ θ ληςέ νἐ γ ρὰ τῷ θ λεινέ χειἔ τὸ δ νασθαιύ )rdquo 71

Părăsind domeniul metafizicii autorul intră icircn acela al istoriei Vechiului Testament bdquoIudeul zice el s-a bucurat de ale tale voi gusta i eu din binefacerile tale tuș l-ai condus afară din Egipt scoate-mă i pe mine din gre eală Tu l-ai răscumpărat dinș ș macircna lui faraon eliberează-mă i pe mine din macircna celui rău Tu l-ai condus prin Mareaș Ro ie condu-mă i pe mine prin cristelni a botezului Tu l-ai icircndrumat cu stacirclpul cel deș ș ț foc luminează-mă i pe mine cu Duhul tău cel Sfacircnt El a macircncat pacircinea icircngerilor dă-miș i mie trupul tău cel sfacircnt El a băut din stacircncă amestecă i pentru mine sacircngele coasteiș ș

tale El a primit tablele legii scrie icircn carnea inimii mele evangheliile tale Tu i-ai trimis lui pe profe i trimite-mi i mie pe apostolirdquo ț ș 72 Plecacircnd apoi de la versetul 2 al psalmului

69 Anonimul anomeu Deux homeacutelies anomeacuteens pur lrsquooctave de Paques Homeacutelie I 4 icircn Sources chreacutetiennes vol146 p63

70 J Lieacutebaert atrage atenția aici asupra antitezei dintre bdquocel rău ἀρχέκακονrdquo tiranul lumii căzute și bdquoarhistrategul ἀρχιστράτηγοςrdquo Hristos salvatorul ceresc (p65 n2)

71 Anonimul anomeu Deux homeacutelies anomeacuteens pur lrsquooctave de Paques Homeacutelie I 6 icircn Sources chreacutetiennes vol146 p65-67

72 Anonimul anomeu Deux homeacutelies anomeacuteens pur lrsquooctave de Paques Homeacutelie I 9 icircn Sources chreacutetiennes vol146 p69

al 11-lea omilia a doua continuă ruga bdquoSalvează-mă Doamne tu care l-ai salvat pe Noe din naufragiul universal tu care l-ai salvat pe Lot din focul necru ător tu care l-ai salvatț pe Avraam din macircna celor cinci regi tu care l-ai salvat pe Isaac din lupta cu păstorii tu care l-ai salvat pe Iacob de macircnia lui Esau tu care l-ai salvat pe Iosif din macircna fra ilorț săi tu care l-ai salvat pe Iov de tirania celui rău tu care l-ai salvat pe Moise de macircndria lui faraon salvează-mă i pe mine de vrăjmă ia lui Saul hellipAm căzut de bunăvoie icircnș ș cursele vrăjma ului m-am lăsat legat fără speran ă icircn lan urile celui rău am căzut fărăș ț ț speran ă icircn undi a tiranului Din rege al lui Israel am devenit sclavul pasiunii mele dinț ț stăpacircn peste armate am devenit prizonier al celui tiran eu care am zdrobit leii am fost dominat de frumuse ea unei femei eu care am icircnvins popoare vrăjma e am fost icircnvins deț ș dorin a pentru o femeie eu care m-am ridicat la demnitatea unui profet am fost lipsit deț profe ie din cauza u urătă ii mele Icircn lacrimi strig i mă prostern la picioarele taleț ș ț ș Salvează-mă Doamnerdquo 73

Dacă pacircnă aici nu este clară aplecarea autorului spre erezie de aici icircncolo lucrurile se schimbă cacircnd intră icircn detaliile hristologiei Cel care a coboracirct din ceruri pe pămacircnt chemat să salveze umanitatea căzută sub robia celui rău nu a asumat o natură umană reală ci a fost doar icircn aparen ă om bdquohellipLa un semn al Celui Nenăscut ai fostț trimis din ceruri pe pămacircnt ca să locuie ti icircn sacircnul unei tinere femei tu conducătorulș cerului i al pămacircntului i ca să iei condi ia de sclav tu stăpacircnul crea iei alături deș ș ț ț Tatălhelliprdquo 74 bdquoEl mielul lui Dumnezeu n-a fost oferit asemenea unei oi sub puterea Legii căci nu icircmpotriva vrerii lui a mers el către patima de pe cruce i nici fără voin a sa aș ț icircndurat el rana lăncii nici prin constracircngere a cunoscut el legea mor ii prin crucificareț Tatăl n-a avut decacirct să ordone Monogenului să plece spre lumea pămacircntească acceptacircnd de bunăvoie fiul (copilul) s-a ridicat de pe tronul său slăvit a trecut nevăzut prin sferele naturilor celor netrupe ti a depă it corurile armatelor arhi-icircngere ti i a ajuns icircn cele dinș ș ș ș urmă lumea pămacircntească A fost purtat la sacircnul unei fecioare el care poartă icircn macircinile sale icircntreaga creatură A apărut icircn starea unui nou-născut el care este anterior veacurilor S-a arătat ca un copil el care formează copiii icircn pacircntecele maicii lor S-a hrănit cu lapte el care schimbă icircn mod nevăzut sacircngele (mamei) icircn lapte (pentru pruncul care suge) A

73 Anonimul anomeu Deux homeacutelies anomeacuteens pur lrsquooctave de Paques Homeacutelie II 5 7 icircn Sources chreacutetiennes vol146 p101

74 Anonimul anomeu Deux homeacutelies anomeacuteens pur lrsquooctave de Paques Homeacutelie I 5 icircn Sources chreacutetiennes vol146 p65

fost purtat icircn bra e el care dirijează la un semn toată crea ia Pentru oameni el care aț ț asumat slăbiciunile oamenilor rămacircnacircnd icircnsă ceea ce era icircnaintea veacurilor (με ναςί α τ ςὐ ὸ περὅ πρὸ α νωνἰώ π ρχενὑ ῆ ) Căci el nu s-a transformat ( υτεὄ μετ πεσενέ ) din mai bogat icircn mai sărac el nu s-a schimbat ( υτεὄ τρ πηἐ ά ) din mai mult icircn mai pu inț faptul de a fi icircmbrăcat carnea nu i-a alterat natura sa divină ( υτεὄ ἡ περιβολὴ τ ςῆ σαρκ ςὸ τ νὴ θε τητοςό λλο ωσεἠ ί φ σινύ ) asumarea trupului nu i-a mic orat ipostasul său deș Monogen ( υτεὄ ἡ ν ληψιςἀ ά τοῦ σ ματοςώ τ νὴ τοῦ μονογενο ςῦ σμ κρυνενἐ ί

π στασινὑ ό ) rămacircnacircnd ceea ce era icircnaintea veacurilor de bunăvoie el s-a oferit să aducă macircntuire oamenilorrdquo 75

Cu toată această condescenden ă asumată voluntar de Monogen el n-a fost unț simplu om bdquoCăci dacă Hristos ar fi fost un simplu om moartea ar fi avut asupra lui putere ca supra tuturor oamenilor (εἰ γ ρὰ νθρωποςἄ ψιλ ςὸ ὁ Χριστ ςό καὶ α τοὐ ῦ νἂ ςὡ π ντωνά νθτρ πωνἀ ώ κυρ ευσενἐ ί ὁ θ νατοςά ) 76 Urci pe firul vechii istorii i rămacirci uimitș icircn fa a mor ii Domnului Abel a fost ucis i crea ia nu a fost tulburată Avraam a fost pusț ț ș ț icircn mormacircnt i mormintele nu s-au deschis Isaac a murit i iadul n-a murit Iacob a fostș ș icircngropat i cei icircngropa i n-au icircnviat Iosif a fost depus lacircngă părin ii săi i trupurileș ț ț ș sfin ilor nu s-au ridicat Isaia a fost tăiat i soarele nu s-a icircntunecat Ieremia a fostț ș trangulat i luna nu s-a stricat Nabuth a fost omoracirct cu pietre i pămacircntul nu s-a clintitș ș ș

Zaharia a fost gacirctuit i ziua nu s-a schimbat icircn noapte Ioan a fost decapitat i voalulș ș templului nu s-a rupt icircn două Cacircnd Hristos a suferit icircnsă icircn trup soarele s-a oprit din drumul său luna i-a pierdut strălucirea fe ii sale pămacircntul s-a cutremurathellip Icircnvăluit icircnș ț giulgiu el a despuiat iadul a semănat groază icircn racircndurile păzitorilor iadului i a sfăracircmatș fără efort por ile iadului A ie it din mormacircnt icircmpreună cu capturile sale de război aț ș apărut femeilor a ezate icircn jurul mormacircntului por iile fiind icircncuiate el a intrat totu i prinș ț ș ele la apostoli lui Toma cel necredincios el i-a arătat coasta sa pentru a-l face credincioshelliprdquo 77

De i superior tuturor oamenilor Monogenul nu este totu i Dumnezeul supremș ș

75 Anonimul anomeu Deux homeacutelies anomeacuteens pur lrsquooctave de Paques Homeacutelie I 1-2 icircn Sources chreacutetiennes vol146 p59 J Lieacutebaert precizează că sensul lui ἐσμίκρυνεν este aici unul pur moral (p37 n2)

76 Hristos nu a fost așadar bdquoun simplu om ἄνθρωπος ψιλὸςrdquo adică un om adevărat ci o ființă intermediară icircntre Dumnezeu și om nici Dumnezeu deplin adevărat ca Dumnezeu Tatăl dar nici om adevărat ca ceilalți oameni

Anomeismul autorului omiliilor apare aici fără echivoc Pornind de la strigătul din rugăciune Auzi Doamne strigătul meu autorul icircl prezintă i ca strigăt al cre tinuluiș ș care- i proclamă credin a bdquoVoi striga puterea absolută a Tatălui i medierea ta (caș ț ș Monogen mediator nm) trimiterea ordonată de Cel Nenăscut i supunerea ta (ca Fiuș nm) (κρ ζωά γ ρὰ τ νὴ τοῦ Πατρ ςὸ α θεντει νὐ ά καὶ σ νὴ μεσιτε ανὶ τ νὴ τοῦ γενν τουἀ ή

ποστολ νἀ ὴ καὶ τ νὴ σ νὴ παλο νὑ ή ) 78 Icircn timp ce El stă etern (nemi cat) tu ai icircnclinatș cerurile i ai coboracirct (ș τιὅ κε νοςἐ ῖ ε ςἰ τ νὸ α ναἰῶ κ θηταιά καὶ σὺ κλιναςἔ ο ρανο ςὐ ὺ καὶ κατ βηςέ ) 79 icircn timp ce Tatăl dă mărturie din icircnaltul cerurilor tu la Iordan ai primit mărturia lui de i l-ai chemat afară din mormacircnt pe Lazăr cel mort de patru zile tu ai datș totu i slavă lui (Dumnezeu) Tatăl (ș Părinte te slăvesc pentru că m-ai ascultathellip) icircnmul ind pacircinile-n pustie tu ai dat cinste Celui ce t-a născut (ț ridicacircndu- i ochii el aș binecuvacircntathellip) ai fost spacircnzurat trupe te pe cruce dar El a fost cel ce a primit duhul tăuș ( i strigacircnd cu voce tare i-a dat duhulhellipș ș ) ai fost pus icircn mormacircnt dar El a fost cel ce te-a icircnviat din mormacircnt a treia zirdquo 80 bdquoCăci dacă Tatăl nu i-ar fi poruncit voi n-a i fi putut fiț stăpacircni i de fiul său dacă sentin a n-ar fi venit de sus voi n-a i fi fost capabili să văț ț ț recunoa te i Creatorul dacă Tatăl n-ar fi luat hotăracircrea voi n-a i fi putut atingeș ț ț tămăduitorul Un semn i el ar fi pedepsit natura Un semn i el ar fi zdrobit crea ia Darș ș ț

77 Anonimul anomeu Deux homeacutelies anomeacuteens pur lrsquooctave de Paques Homeacutelie I 26-27 icircn Sources chreacutetiennes vol146 p91-93

78 A se observa antiteza dintre auto-icircntemeierea absolută a Tatălui τὴν τοῦ Πατρὸς αὐθεντειάν și medierea μεσιτεὶαν poziția condiționată și condiționantă a Monogenului de mijlocitor icircntre Dumnezeu cel pur spiritual și lumea pur materială (Vezi și comentariile lui J Lieacutebaert p35 n1)

79 A se observa de asemenea antiteza dintre bdquoa sta nemișcat din eternitate εἰς τὸν αἰῶνα κάθηταιrdquo și bdquoa icircnclina cerurile și a coboricirc ἔκλινας οὐρανοὺς καὶ κατέβηςrdquo Tatăl este icircn esența sa imuabil la modul absolut Fiul Monogenul este icircnsă muabil și de aceea diferit ca esență de esența Tatălui său

80 Anonimul anomeu Deux homeacutelies anomeacuteens pur lrsquooctave de Paques Homeacutelie II 11 icircn Sources chreacutetiennes vol146 p107

nu icircmpotriva voin ei lui Dumnezeu (Cuvacircntul) a mers să pătimească pe cruce (ț ο τεὔ γ ρὰ κωνἄ ὁ Θε ςὸ πἐ ὶ τὸ σταυρικ νὸ παρεγ νετοέ π θοςά ) ci prin supunere fa ă de semnulț

părintesc a luat el asupra sa să sufere moartea pentru cei muritorirdquo 81

Coboracircrii sale la icircntrupare acestui descensus cosmic al Logosului icirci urmează ascensus urcu ul său prin icircnviere spre sferele cosmice celeste de unde a venit Dar niciș el nu este o putere absolută ci una relativă condi ionată de puterea absolută a Tatăluiț căci ine să observe autorul omiliilor bdquounul este cel care a fost icircnviat dar altul este celț care-l icircnviază Cum ar putea fi el unul i acela irdquo ș ș 82 Dar nu numai ontologic iș metafizic adică pentru sine icircnsu i el Monogenul nu este icircntemeierea absolută a fiin eiș ț el nu este reperul ultim nici pentru rugăciunea care se icircnal ă către Dumnezeu Departe deț a fi destina ia ei ultimă Monogenul este numai un mediator al rugăciunilor noastre cătreț adevăratul Dumnezeu care este Tatăl De i superior icircngerilor i chiar arhanghelilorș ș Monogenul este inferior totu i Tatălui său bdquoCacircnd rugăciunea iese din buze curate eaș tie să atingă urechile incoruptibile ale Stăpacircnului căci rugăciunea celui drept tie cuș ș

adevărat să icircnduplece divinitatea către milă hellipEa se ridică pacircnă icircn regiunile icircnăl imilorț celeste hellip i icircntr-o clipă ajunge icircn locuin a fiin elor celor netrupe ti unde por ile celeste iș ț ț ș ț

81 Anonimul anomeu Deux homeacutelies anomeacuteens pur lrsquooctave de Paques Homeacutelie I 24 icircn Sources chreacutetiennes vol146 p89 De remarcat aici faptul că suferințele de pe cruce sunt atribuite Monogenului ca Dumnezeu Comentacircnd expresia J Lieacutebaert este de părere că limbajul icircntrebuințat aici de autorul anomeu nu este conform cu ortodoxia ariană (p36 n1) Ideea de a raporta suferințele de pe cruce la icircnsăși ființa divină a Monogenului se icircntacirclnește icircnsă la arieni ca Palladius al Ratiariei cu ocazia Conciliului de la Aquileea din 381 (vezi capitolul următor) Acest amănunt ar putea fi un argument pentru a-l plasa pe autorul nostru mai degrabă către sfacircrșitul secolului al IV-lea decacirct spre mijlocul lui Explicația ar fi aceea că pentru anomei doar esența Tatălui este absolut impasibilă ființa Monogenului chiar dacă el este numit bdquodumnezeurdquo este pasibilă J Lieacutebaert propune calificarea hristologiei ariene ca bdquologopashitărdquo Expresia din text autorizează icircnsă calificarea ei mai degrabă ca bdquotheopashitărdquo termenul bdquotheosrdquo fiind icircnsă icircnțeles icircn noul arianism ca bdquodumnezeu secundrdquo distinct de bdquodumnezeul primrdquo care este Tatăl

82 Anonimul anomeu Deux homeacutelies anomeacuteens pur lrsquooctave de Paques Homeacutelie I 25 icircn Sources chreacutetiennes vol146 p 91

se deschid Cerul o prime te cu bucurie căci ea nu mai con ine nimic pămacircntescș ț (ο ραν ςὐ ὸ α τ νὐ ὴ μετὰ χαρ ςᾶ ποδ χεταιὑ έ ςὡ μηδ νὲ πιφ ρουσανἐ έ γ ϊνονή ) 83 Icircngerii o icircnso esc cu bucurie căci ea a icircmplinit ceea ce place lui Dumnezeu Arhanghelii oț icircmbră i ează ca pe un prieten Icircncepătoriile (principiile) i Puterile icirci cedează trecereaț ș ș căci ea poartă podoabele sărbătorii văzacircnd ve macircntul ei de fapte bune Domniile oș icircnso esc căci ea s-a străduit să icircmplinească iubirea pentru Creator Heruvimii i Serafimiiț ș icirci arată locul unde stă Paracletul Paracletul salutacircnd-o cum se cuvine o conduce la Dumnezeu Monogenul (ὁ Παρ κλητοςά σπασ μενοςἀ ά γνης ωςί τῷ Μονογενεῖ θεῷ α τ νὐ ὴ προς γειά ) Dumnezeu Cuvacircntul Monogenul o oferă icircn fine icircnaintea Tatălui (ὁ Μονογεν ςὴ θε ςὸ Λ γοςό τῷ Πατρὶ ξ νιονέ α τ νὐ ὴ προσφ ρειέ )rdquo 84

Finalul celei de a doua omilii este apoteotic bdquoAceasta este deci ceea ce strig aceasta este ceea ce proclam peste veacuri Eu păzesc realită ile fără confuzie eu nuț amestec ipostasele ( σ γχυταἀ ύ φυλ ττωά τὰ πρ γματαά οὐ συναναμ γνυμιί τ ςὰ

ποστ σειςὑ ά ) eu in ceea ce tu icircnsu i ai zis eu strig ceea ce tu icircnsu i ai vestit eu păstrezț ț ț ceea ce tu icircnsu i mi-ai transmis icircnvă ceea ce tu icircnsu i ai proclamatrdquo ț ț ț 85 bdquoLegea proclamă Ascultă Israele Domnul Dumnezeul tău este unul Iată-i icircnsă pe sabelienii cei lipsi i deț evlavie adăugacircnd lui Unu al i doi (ț οἱ σαβ λλιοιέ τῷ νἑ ὶ δ οὺ συν πτουσινά ) hellip i pe fiiiș ereticilor imaginacircnd o Triadă consubstan ială de dumnezei (ț καὶ α ρετικ νἱ ῶ πα δεςῖ τρι δαά θε νῶ μοο σιονὁ ύ φαντ ζονταιά )rdquo 86 Men ionarea sabelienilor ca adversarii prin excelen ăț ț ai arianismului este astfel o bună introducere la prezentarea esen ialismului marcelian iț ș

83 Se va remarca această precizare a rugăciunii dezbrăcată de tot ce este pămacircntesc Urcușul rugăciunii icircn această stare este posibil numai pe drumul pe care Monogenul icircnsuși dezbrăcat la racircndul său de haina lui umană icircl va fi făcut prin icircnviere Revenirea sa icircn sferele celeste de unde coboracircse la icircntrupare nu este de conceput icircn arianims altfel decacirct prin eliberarea de materia asumată la nașterea sa din Fecioara Și icircn arianism ca și icircn gnoză materia este rea și destinată pieirii finale Derobarea de materia trupului este posibilă numai icircntr-o hristologie dochetă icircn care icircntruparea nu este reală

84 Anonimul anomeu Deux homeacutelies anomeacuteens pur lrsquooctave de Paques Homeacutelie II 1 icircn Sources chreacutetiennes vol146 p95-97

85 Anonimul anomeu Deux homeacutelies anomeacuteens pur lrsquooctave de Paques Homeacutelie I 12 icircn Sources chreacutetiennes vol146 p71

fotinian care urmează

B PROBLEMA DUHULUI SFAcircNT IcircN ARIANISM

1 Mărturia Sf Atanasie cel Mare bdquoTropiciirdquo lui Serapion de Thmuis

Aflat icircn pustie icircn urma fugii sale din noaptea de 8 spre 9 februarie 356 din calea oamenilor icircmpăratului Constan iu marele patriarh al Alexandriei prime te la un momentț ș dat o interpelare din partea episcopului de Thmuis Serapion icircn problema doctrinei unor eretici pe care el icirci nume te bdquotropicirdquo probabil pentru faptul că dădeau un sens figuratș expresiilor din Scriptură cu privire la Duhul Sfacircnt Ace tia părăsiseră arianismul icircn ceeaș ce prive te doctrina despre inferioritatea Fiului icircn raport cu Dumnezeu Tatăl dar păstrauș vechea erezie icircn ceea ce prive te icircnvă ătura despre Duhul Sfacircnt Atanasie care-i scrie luiș ț Serapion patru epistole pe această temă datate de cercetători icircntre 356 i 361 descrieș doctrina bdquotropicilorrdquo icircn termenii următori bdquohellipPărăsind unii pe arieni pentru hula lor icircmpotriva Fiului cugetă icircmpotriva Duhului i zic nu numai că ș el este creatură ci i că ș e unul din duhurile slujitoare i se deosebe te de icircngeri numai prin treaptăș ș Iar aceasta e numai o luptă prefăcută fa ă de arieni De fapt e o adevărată icircmpotrivire fa ă de dreaptaț ț credin ă Căci precum aceia tăgăduind pe Fiul tăgăduiesc pe Tatăl a a i ace tia grăindț ș ș ș rău de Duhul Sfacircnt grăiesc rău i de Fiul Cele două păr i i-au icircmpăr it icircmpotrivirea fa ăș ț ș ț ț de adevăr căci cugetacircnd unii icircmpotriva Cuvacircntului iar ceilal i icircmpotriva Duhului eiț icircndreaptă aceea i hulă icircmpotriva Sfintei Treimi (icircntregi)rdquo ș 87 Potrivit acestui text tropicii admiteau consubstan ialitatea Fiului cu Dumnezeu Tatăl conform sinodului de la Niceeaț dar nu mai admiteau i consubstan ialitatea Duhului cu Fiul i desigur i cu Tatăl Pentruș ț ș ș ei Duhul era o creatură a Fiului asemenea icircntregului cosmos

Aspectul cu adevărat relevant icircn această afacere este icircnsă faptul că tropicii

86 Anonimul anomeu Deux homeacutelies anomeacuteens pur lrsquooctave de Paques Homeacutelie II 11 icircn Sources chreacutetiennes vol146 p107

87 Atanasie cel Mare Epistola icircntacirci către Serapion 1 icircn colecția bdquoPărinți și scriitori bisericeștirdquo EIBMBOR București 1988 vol 16 p 23

considerau Duhul o crea ie numai a Fiului fără nici un amestec din partea Tatăluiț Tropicii tăgăduiau cu alte cuvinte orice rela ie directă a Duhului cu Tatăl chiar icircnț calitatea sa de creatură Iată cacircteva texte care ilustrează acest aspect bdquoEi zic a a spuneș Sf Atanasie ltdacă Duhul nu e creatură nici unul dintre icircngeri ci purcede din Tatăl urmează că e Fiu i el i astfel sunt doi fii el i Cuvacircntul i dacă e frate (alș ș ș Ș Cuvacircntului nn) cum mai este Cuvacircntul laquoUnul Născutraquo Sau nu sunt egali ci unul se nume te după Tatăl iar celălalt după Fiulgt ș i iară iȘ ș ltdacă e din Tatăl cum de nu se zice i despre el că s-a născut Iar dacă Duhul este al Fiului urmează că Tatăl esteș bunicul Duhuluigtrdquo 88 Cacircteva racircnduri mai jos Atanasie se icircntreabă bdquoCare sunt deci de teptele lor icircntrebări ș ltDacă Duhul nu e creatură (a Fiului ci purcede direct din Tatăl nn) zic ei el este fiu i deci sunt doi fra i (proveni i din Tatăl nn) Cuvacircntul iș ț ț ș elgt Apoi adaugă ltdacă Duhul va lua din Fiul i se va da de către el (hellip) urmează căș Tatăl e bunic i Duhul nepotul luigtș rdquo 89 bdquoEi zic deci ltdacă Duhul Sfacircnt nu e creatură cum a i spus icircnainte ci este icircn Dumnezeu i se dă din Dumnezeu atunci este i el fiu iț ș ș ș sunt deci doi fii el i Fiul Iar dacă Duhul e al Fiului i prime te toate de la Fiul(hellip)ș ș ș atunci Tatăl este bunic i Duhul nepotul luigtș rdquo 90 Iată a adar care era faimosul argumentș al tropicilor sau cum spune Sf Atanasie bdquohellipacea sfătoasă icircntrebare a lor ltdacă Duhul e din Dumnezeu (Tatăl) pentru ce nu se nume te el fiuhellipgtș rdquo 91

Ce icircnvă au a adar tropicii lui Serapion Spuneau mai icircntacirci că Duhul Sfacircnt nuț ș poate purcede direct bdquodin Tatălrdquo deoarece Duhul ar deveni i el Fiu i deci un frate alș ș Fiului ceea ar anula calificarea acestuia din urmă ca Monogen Mai spuneau apoi că Duhul nu poate purcede nici bdquodin Fiulrdquo adică bdquodin fiin a Fiuluirdquo pentru că icircn acest cazț

88 Atanasie cel Mare Epistola icircntacirci către Serapion 15 icircn colecția bdquoPărinți și scriitori bisericeștirdquo vol 16 p 40

89 Atanasie cel Mare Epistola a patra către Serapion 1 icircn colecția bdquoPărinți și scriitori bisericeștirdquo vol 16 p 87

90 Atanasie cel Mare Epistola a patra către Serapion 2 icircn colecția bdquoPărinți și scriitori bisericeștirdquo vol 16 p 88

91 Atanasie cel Mare Epistola icircntacirci către Serapion 25 icircn colecția bdquoPărinți și scriitori bisericeștirdquo vol 16 p 54

Fiul i-ar deveni tată el icircnsu i devenind astfel bdquonepotrdquo al Tatălui Primei obiec ii aș ț bdquotropicilorrdquo SF Atanasie le-a opus argumentul stabilită ii numelor i anume că ipostaseleț ș icirc i păstrează caracteristicile proprii astfel icircncacirct Tatăl nu poate deveni bunic nici Fiul tatăș al Duhului bdquoCăci dacă deoarece Duhul nu este creatură (voi totu i) icircntreba i ș ț ltdeci Duhul este ( i el) Fiugtș atunci lua i seama ca nu cumva aflacircnd că Fiul nu este creaturăț (căci prin el s-au făcut toate) să (ajunge i să) icircntreba i ț ț ltdeci Fiul este Tatăgt sau icircncă ltDuhul este Fiu i Fiul este Duhul Sfacircntgtș Cei ce cugetă a a sunt icircn afara Treimii i seș ș vor socoti fără Dumnezeu schimbacircnd numele Tatălui i al Fiului i al Duhului Sfacircnt iș ș ș socotindu-i pe ace tia după a lor voie icircntru asemănarea na terii omene ti numindu-iș ș ș nepo i i bunici i nălucindu- i na teri dumnezeie ti (teogonii) asemenea (miturilorț ș ș ș ș ș păgacircne ale nn) elinilor Nu aceasta e credin a Bisericii ci cum a zis Macircntuitorul icircnț Tatăl i Fiul i Sfacircntul Duh icircn Tatăl care nu poate deveni bunic icircn Fiul care nu poateș ș deveni Tată i icircn Duhul Sfacircnt care nu poate fi numit decacirct a a i nu altfel Credin aș ș ș ț aceasta nu poate schimba numele Ci Tatăl e pururi Tatăl Fiul e pururi Fiul i Duhul Sfacircntș care se zice pururi Duhul Sfacircnt hellipLa oameni tatăl nu este pururi tată nici fiul pururi fiu Fiindcă cel ce devine tatăl unui fiu a fost fiul altuia i fiul unui tată devine tată altuiaȘ Avraam fiind fiul lui Nahor a devenit tatăl lui Isaac i Isaac fiind fiul lui Avraam s-aș făcut tată lui Iacob Căci fiecare fiind o parte a născătorului său (sn) se na te ca fiu darș devine i el tată al altuia Dar icircn dumnezeire nu este a a fiindcă Dumnezeu nu e ca omulș ș Tatăl nu e din alt tată De aceea nici nu na te pe cineva care va deveni tată al altuia Niciș Fiul nu este o parte a Tatălui (sn) 92 de aceea nici nu e născut spre a na te un alt fiuș Pentru aceea numai icircn dumnezeire Tatăl fiind icircn mod propriu i singur (numai el) Tatăș este i a fost i va fi pururi Tatăl i Fiul este icircn mod propriu i singur (numai el) Fiuș ș Ș ș Astfel Tatăl e i se zice pururi Tatăl i Fiul e pururi Fiul i Duhul Sfacircnt este pururi Duhulș ș ș (sn) Iar acesta (Duhul) credem că este al lui Dumnezeu i că s-a dat de la Tatăl prinș Fiul Astfel Sfacircnta Treime rămacircne neschimbată cunoscută icircntr-o singură dumnezeire Deci cel ce icircntreabă ltprin urmare Duhul este ( i el) Fiugtș icirc i icircnchipuie că numele poateș fi schimbat i nu e sănătos la minte (Asemenea) i cel ce icircntreabă ș ș ltTatăl e deci bunicgt născocind un alt nume Tatălui rătăce te icircn inima lui Dar a răspunde mai departeș neru inării ereticilor nu e de folosrdquo ș 93

Argumentul său icircmpotriva celei de a doua obiec ii a bdquotropicilorrdquo este acela căț

92 Cum afirmase cu mai bine de un secol icircnainte icircn Occidentul latin Tertulian icircn Adversus Praxean XXVI 3 6 Iar icircn Orient cine

93 Atanasie cel Mare Epistola a treia către Serapion 6 icircn colecția bdquoPărinți și scriitori bisericeștirdquo vol 16 p 92-93

Duhul nu poate fi o creatură a Fiului deoarece el este bdquopropriul Fiuluirdquo adică din aceea iș fiin ă cu Fiul tot a a cum Fiul este bdquopropriul Tatăluirdquo adică din aceea i fiin ă cu Tatălț ș ș ț bdquoDe ce nu- i dau seama (ace tia) zice el că precum nedespăr ind pe Fiul de Tatăl eiș ș ț păstrează unitatea lui Dumnezeu a a despăr ind pe Duhul de Cuvacircntul nu mai păstreazăș ț unitatea dumnezeirii icircn Treime ci o sfacirc ie amestecacircnd icircn ea o fire străină i de alt soi i oș ș ș egalizează pe aceasta cu creaturile Ei arată astfel că Treimea nu mai este una ci compusă din două firi datorită fiin ei deosebite a Duhului cum i-o imaginează ei i ceț ș Ș fiin ă dumnezeiască mai e aceasta care e compusă din Creator i creatură Căci sau nu eț ș Treime ci o Doime i o creatură sau dacă e Treime precum i este cum pun ei pe Duhulș ș Treimii icircn racircnd cu creaturile cele de după Treime Căci aceasta icircnseamnă iară i a icircmpăr iș ț i a desface Treimea Căci cugetacircnd rău despre Duhul nu cugetă bine nici despre Fiulș

Fiindcă dacă cugetau drept despre Cuvacircntul ar fi cugetat sănătos i despre ș Duhul care purcede de la Tatăl i fiind propriu Fiului se dă de către acesta ucenicilor i tuturorș ș celor ce cred icircn El Iar rătăcind astfel nu au nici despre Tatăl credin a cea sănătoasă Căciț cei ce tăgăduiesc pe Duhul cum a spus marele mucenic tefan (Fapte VII 55)Ș tăgăduiesc pe Fiul iar cei ce tăgăduiesc pe Fiul nu au nici pe Tatălrdquo 94 Dar observă Atanasie cel ce face pe Duhul creatură va ajunge să-l facă creatură i pe Fiul bdquoIar ș Duhul avacircnd aceea i fire i aceea i pozi ie fa ă de Fiul pe care o are Fiul fa ă de Tatălș ș ș ț ț ț cum oare cel ce-l nume te pe acesta creatură nu va cugeta icircn mod necesar acelea i i despreș ș ș Fiul Căci dacă Duhul Fiului este creatură e firesc ca ei să spună că i Cuvacircntul Tatăluiș este creatură Aceasta nălucindu- i-le arienii au căzut icircn iudaismul lui Caiafa Iar dacăș cei ce spun aceasta despre Duhul nu- i icircnsu esc cele ale lui Arie să ocolească i cuvinteleș ș ș lui i să- i icircndrepte necredin a privitoare la Duhul Căci precum Fiul cel ce este icircn Tatălș ș ț i icircn care e i Tatăl nu este creatură ci ș ș e propriul fiin ei Tatăluiț (căci aceasta pretinde i căț

o spune i i voi) a a i pe Duhul cel aflător icircn Fiul icircntru care e i Fiul nu e icircngăduit a-lț ș ș ș ș socoti icircntre creaturi nici a-l separa de Cuvacircntul i a face Treimea nedesăvacircr itărdquo ș ș 95 bdquoCăci dacă cei ce cugetă cele ale lui Arie ndash fiindcă icircn sufletul lor rău i iscoditor nu intrăș icircn elepciunea ndash nu pot icircn elege nici crede Treimea neicircmpăr ită i sfacircntă acesta nu e motivț ț ț ș ca să răstălmăcească adevărul nici să spună că nu pot exista cele ce ei nu pot icircn elege Eiț suferă un lucru cu totul nebunesc cacircnd neputacircnd icircn elege cum e neicircmpăr ită Sfacircntaț ț

94 Atanasie cel Mare Epistola icircntacirci către Serapion 2 icircn colecția bdquoPărinți și scriitori bisericeștirdquo vol 16 p 24-25 A se observa icircn același timp modul icircn care Atanasie evită să afirme purcederea Duhului bdquoși de la Fiulrdquo limitacircndu-se la afirmațiile certe ale Scripturii

95 Atanasie cel Mare Epistola icircntacirci către Serapion 21 icircn colecția bdquoPărinți și scriitori bisericeștirdquo vol 16 p 48-49

Treime arienii fac pe Fiul una cu crea iunea iar tropicii icircl numără i ei pe Duhul icircntreț ș creaturirdquo 96 bdquoAceasta fiind unitatea icircn Sfacircnta Treime cine ar putea despăr i pe Fiul deț Tatăl i pe Duhul de Fiul sau de Tatăl icircnsu i Sau cine ar fi atacirct de icircndrăzne ca să spunăș ș ț că Treimea este neasemenea i de o fire străină icircn ea icircnsă i sau ș ș că Fiul e de o altă fiin ăț decacirct Tatăl sau că Duhul e străin de Fiulrdquo 97

Să observăm a adar din cele de mai sus că tropicii lui Serapion negau icircn modș expres purcederea directă a Sfacircntului Duh din Dumnezeu Tatăl ata acircndu-l cauzal numaiș de Fiul Deci spuneau ei Duhul nu poate purcede i el din Tatăl căci ar deveni un fel deș frate al Fiului icircn consecin ă el nu este de aceea i fiin ă cu Tatăl Apoi chiar dacă icirc i areț ș ț ș cauza icircn Fiul el nu purcede din fiin a Fiuluiț ci este adus la existen ă ț prin Fiul de către Fiul asemenea oricărei creaturi iată de ce el nu este de aceea i fiin ă nici măcar cu Fiulș ț Icircmpotriva acestei argumentări a tropicilor Sf Atanasie lansează principiul bdquoDuhului care are aceea i fire i aceea i pozi ie fa ă de Fiul pe care o are Fiul fa ă de Tatălrdquo icircn sensul căș ș ș ț ț ț Duhul este bdquopropriurdquo Fiului icircn aceea i măsură icircn care Fiul este bdquopropriurdquo Tatălui Fidelș sinodului de la Niceea Sf Atanasie se mul ume te să afirme doar consubstan ialitateaț ș ț Duhului cu Fiul după modelul consubstan ialită ii Fiului cu Tatăl pe care o admiteau iț ț ș tropicii El nu afirmă că Duhul i-ar avea cauza bdquodin Fiulrdquo sau bdquoprin Fiulrdquo nuș interpretează cauzal expresia bdquoDuhul este propriul Fiuluirdquo el se mul ume te să sugerezeț ș doar că Duhul este din aceea i fiin ăș ț din care este i Fiul a a cum Fiul este ș ș din aceea iș fiin ăț din care este i Tatăl Avacircnd icircn minte icircn permanen ă numai bdquoconsubstan ialitateardquoș ț ț ipostaselor stabilită la Niceea Sf Atanasie nu pare să fi observat interpretarea clar cauzală pe care tropicii o dădeau rela iei Duhului cu Fiul precum nici faptul că ei negauț astfel orice rela ie cauzală directă a Duhului cu Tatăl Aceste aspecte de i ignorate deț ș marele patriarh pacircnă la moartea sa nu vor rămacircne icircnsă neobservate la Sf Vasile cel Mare

2 Mărturia Sf Vasile cel Mare Contra Eunomiu

Doctrina lui Eunomiu cu privire la purcederea Duhului Sfacircnt este foarte bine pusă icircn eviden ă de Sf Vasile cel Mareț care pe la 364 a scris icircmpotriva lui cunoscuta sa

96 Atanasie cel Mare Epistola icircntacirci către Serapion 17 icircn colecția bdquoPărinți și scriitori bisericeștirdquo vol 16 p 43

97 Atanasie cel Mare Epistola icircntacirci către Serapion 20 icircn colecția bdquoPărinți și scriitori bisericeștirdquo vol 16 p 47

lucrare Contra Eunomiu Marele părinte pare să fie primul care a observat că arienii reduceau la Fiul cauza Duhului Sfacircnt Potrivit Sf Vasile Eunomiu profesa următoarea icircnvă ătură trinitară bdquoSă presupunem că observa ia pleacă de la operele create i se icircnal ăț ț ș ț peste acestea pacircnă la substan e ț ea găse te astfel căș Fiul este o creatură a Celui Nenăscut i că Paracletul este o creatură a Fiului (tou men agennetou ton yion euriskon poimaș

tou de monogenous ton parakleton)rdquo 98 bdquoExistă deci un singur Dumnezeu nenăscut iș fără principiu (eis esti o Theos agenetos kai anarhos) El nu are vreo fiin ă care să-i fieț anterioară ndash căci nimic nu poate fi anterior nenăscutului nici vreo fiin ă care să fie icircn (cu)ț El ndash căci El este simplu i fără compozi ie Fiind unic fiind singur i mereu acela i Elș ț ș ș este Dumnezeu creator i artizan al tuturor lucrurilor mai icircntacirci de toate i icircntr-un mod cuș ș totul extraordinar al Monogenului apoi prin Acesta icircn mod propriu al tuturor celor create Căci icircnainte i de toată creatura i numai prin propria sa putere i activitate l-aș ș ș născut l-a creat i l-a făcut pe Fiul (ton men gar Hyion pro panton kai pro pases ktiseosș monou te eautou dynamei kai energeia egennese te kai ektise kai epoiesen)(hellip) i prin elȘ (prin Fiul) l-a creat pe Duhul Sfacircnt cel dintacirci dintre toate i cel mai mare dintre to iș ț prin propria sa putere i la ordinul său dar prin activitatea i puterea (creatoare) aș ș Fiului (kai dia toutou proton men panton kai meizon to Pneuma to agion epoiesen exousia men idia kai prostagmati energeia de kai dynamei tou Hiou)rdquo 99 Astfel mai spune Eunomiu bdquohellipdupă icircnvă ătura fericitului Pavel hellipFiul este subordonat luiț Dumnezeu Tatăl hellipiar Duhul Sfacircnt la racircndul său este icircn mod clar subordonat lui Hristosrdquo 100 Eunomiu ca to i arienii icircn elegea actul purcederii prin prisma activită iiț ț ț creatoare a Fiului bdquoEl (Duhul) este onorat icircn al treilea racircnd ca prima creatură a Monogenului cea mai mare dintre toate i singura ca atare (trite hora timomenon osș proton koi meizon panton kai monon toioutou tou monogenous poema)rdquo 101

98 Eunomiu de Cyzic Apologia 20 icircn col Sources chretiennes Les Editions du Cerf Paris 1983 vol 305 p 275

99 Eunomiu de Cyzic Apologia (Apendice) 28 icircn col Sources chretiennes vol 305 p 297

100 Eunomiu de Cyzic Apologia 27 icircn col Sources chretiennes vol 305 p 293

101 Eunomiu de Cyzic Apologia 25 icircn col Sources chretiennes vol 305 p 287

Aspectul cel mai important aici nu este icircnsă acela că Eunomiu icircn elegeaț aducerea la existen ă a Duhului icircn termenii sugera i icircn Ioan I 3 adică asemenea uneiț ț creaturi ci faptul că fie i icircn această calitate Duhul este creat numai de Fiul că actulș creării Duhului icirci apar ine numai Fiului Este ceea ce observă i Sf Vasile cel Mare careț ș intrigat de acest aspect spune următoarele bdquoExistă oare vreun om pe lume care să nu vadă cu claritate că nici o activitate a Fiului nu se află separată de Tatăl şi că nu se află nimic icircntre cele existente care să aparţină Fiului dar să fie străine de Tatăl (hellip) Pentru ce dar atribuie Eunomiu numai Fiului cauza Duhului Sfacircnt (pos oun tou pneumatos ten aitian to monogenei mono prostithesi) şi pentru a-i calomnia natura se serveşte de activitatea creatoare a acestuia (adică a Fiului nn)(kai kategorema tes physeos autou ten toutou lambanei demiourgian) (hellip) Nu este un pericol evident de a separa de Dumnezeu Tatăl pe Duhul Sfacircnt (diairein apo tou Theou to Pneuma) devreme ce pe de o parte apostolul ni-l prezintă icircn relaţiile sale cacircnd Duhul lui Hristos cacircnd Duhul lui Dumnezeuhellip iar pe de alta Domnul icircnsuşi icircl numeşte Duhul Adevăruluihellip şi spune că purcede de la Tatăl Or acesta (Eunomiu) pentru a micşora slava Domnului nostru Iisus Hristos (allrsquooutos eis kathairesin tes doxes tou Kyrios hemon Iesou Hristou) icircl separă pe Duhul de Tatăl i-l atribuie Monogenului de-o manieră diferită (aferei men apo touș Patros tou de Monogenei diaferontos) desigur pentru a mic ora (Fiului) slava (epiș kathairesi tes doxes prostithesin)rdquo 102 A adar departe de a nega Fiului orice participareș cauzală actul bdquopurcederiirdquo al venirii la existen ă a Duhului Sfacircnt Eunomiu cum aratăț marele capadocian atribuia numai Fiului cauza Duhului Sfacircnt excluzacircndu-l astfel pe Dumnezeu Tatăl icircmpotriva Scripturii (vezi Ioan XV 26)

B REAC IA ESEN IALISTĂȚ Ț

1 Marcel al Ancyrei

102 Sf Vasile cel Mare Contra lui Eunomiu II 34 icircn col Sources chretiennes Les Editions du Cerf Paris 1983 vol 305 p141-143

Devenit episcop al Ancyrei (Ankara de astăzi) Marcel a fost unul din marii apărători ai termenului homoousios icircmpotriva arianismului şi prieten al Sf Atanasie cel Mare Cu timpul s-a dovedit icircnsă că fondul metafizic icircn baza căruia lupta el icircmpotriva arianismului era de cu totul altă natură decacirct acela folosit la sinodul ecumenic de la Niceea icircn formularea celebrului homoousios Marcel actualiza pur şi simplu vechiul sabelianism El icircnţelegea să combată arianismul afirmacircnd consubstanţialitatea Logosului cu Dumnezeu Tatăl pacircnă la desfiinţarea oricărei distincţii dintre cei doi Devenind evident acest fapt Marcel este abandonat de adevăraţii niceeni cum era Sf Atanasie şi acuzat icircn mod deschis de modalism Este ceea ce face la un moment dat icircnsuşi Sf Vasile cel Mare cacircnd scruiindu-i Sf Atanasie icirci solicită acestuia pentru a risipi orice confuzie să condamne imediat bdquoicircnvăţătura periculoasă şi icircn afara adevăratei credinţe (a lui Marcel)rdquo 103 Icircn cele din urmă Marcel este somat să compară icircn faţa unui sinod icircn 335 şi depus din treaptă pentru erezie Eusebiu de Cezareea l-a combătut icircn cadrul unei cărţi intitulate Teologia bisericească Marcel a dispărut din istorie dar doctrina sa a creat mari probleme Ea reprezintă icircn fond o reacţie de fond sabelian la subordinaţianismul arian Ca şi icircn cazul celei a lui Arie doctrina lui Marcel este o hristologie nu o triadologie Deşi a abordat icircn treacăt problema Sf Duh el a făcut-o numai pentru a dovedi absenţa oricărei diferenţe dintre Logosul etern şi Dumnezeu Tatăl

Iată un rezumat al doctrinei sale pe baza textului lui Eusebiu din lucrarea acestuia Teologia bisericească Dumnezeu este o monadă absolut unul şi indivizibil De aici trebuie pornit şi nu de la o pluralitate divină după cum face Origen Aceasta nu icircnseamnă că icircn Dumnezeu nu există un Logos el există dar este μοο σιος adicăὁ ύ Logosul este icircn Dumnezeu şi Dumnezeu icircn el fără nici o diviziune locuind icircn el ca o putere activă nu ca o simplă δ ναμις ci ca o νεργε Această energie seύ ἐ ίᾳ exteriorizează προ ρχεται fără să iasă din Dumnezeu printr-o dilatare πλατυνομ νηέ έ care nu introduce nici dualitate nici compoziţie ipostatică distinctă Această extensie e dublă mai icircntacirci icircn creaţie de vreme ce Logosul e creator apoi icircntrupare Prin această iconomie (coboracircre) Logosul astfel icircntrupat devine Fiu dar nu printr-o naştere icircn interiorul fiinţei divine căci el nu se naşte decacirct abia icircn trup din Fecioara Numai icircn acest trup νεργε α divină este activă şi devine principiu al tuturor actelor lui Hristos Astfel seἐ ί realizează o unire cum totul intimă şi permanentă cu totul superioară celei care icircnsufleţea odinioară pe profeţi Această unire va icircnceta totuşi icircntr-o zi după cacirct ne putem da seama căci trupul char devenit nemuritor nu convine firii divine νεργε α se vaἘ ί rezorbi atunci icircnapoi icircn Dumnezeu de aici acuzaţia adusă constant de orientali lui Marcel că nu mărturiseşte expresia din Crezul de la Niceea bdquoa cărui icircmpărăţie nu va avea sfacircrşit

103 Vesile cel Mare Epist LXIX 2 PG XXXII 432 la M -D Chenu Marcel drsquoAncyre DTC vol XI B col1996

cujus regni non erit finisrdquo 104

Iată acum o altă expunere mai precisă a doctrinei lui Marcel de Ancyra aşa cum apare ea icircn aşa-numitul simbol macrostih bdquoDiscipolii lui Marcel şi ai lui Fotin amacircndoi din Ancyra Galatiei resping subzistenţa eternă τ ν πποαι νιον παρξιν a luiὴ ώ ὕ Hristos divinitatea sa şi icircmpărăţia sa veşnică τελε τητον asemenea iudeilor şi subἀ ύ pretextul că astfel salvează unitatea divină τ μοναρχ Icircn ceea ce ne priveşte noi ştimῇ ίᾳ că Hristos nu este doar o gacircndire exprimată sau imanentă icircn Dumnezeu λ γονό προφορικ ν νδι θετον το θεο ci un Logos-Dumnezeu viu şi subzistent λλὸ ἢ ἐ ά ῦ ῦ ἀ ὰ ζ ντα θε ν λ γον καθrsquo αυτ ν π ρχοντα Fiul lui Dumnezeu şi Hristos El nu existăῶ ὸ ό ἑ ὸ ὑ ά mai icircnainte de veci doar icircn preştiinţa Tatălui ci l-a asistat pe acesta icircn lucrarea sa de creare a celor văzute şi nevăzute El este icircntr-adevăr cel căruia Tatăl i-a zis Să facem om după chipul şi asemănarea noastră el este cel care s-a arătat icircn persoană patriarhilor care a dat Legea care a grăit prin prooroci şi care icircn final s-a icircntrupat l-a revelat tuturor oamenilor pe Tatăl şi care de acum icircnainte domneşte icircn veacul veacurilorrdquo 105

Cum combătea Marcel de Ancyra arianismul printr-o astfel de concepţie De remarcat mai icircntacirci că motivaţia declarată de el icircnsuşi şi icircnregistrată de simbolul macrostih era aceea că astfel salvează unitatea divină τ μοναρχ Prin faptul că respingea oriceῇ ίᾳ asemănare icircntre Logos şi Dumnezeu Tatăl Arie introducea o distincţie gravă icircn Dumnezeu o separare care icircntr-adevăr ameninţa unitatea lui Dumnezeu Marcel apelacircnd la vechea concepţie a lui Sabeliu căuta să combată această depreciere a substanţei Logosului icircn raport cu Tatăl afirmacircnd că el este consubstanţial cu acesta pacircnă la punctul icircn care el Logosul nici nu mai subzistă icircn Dumnezeu ca persoană distinctă de Tatăl Această depreciere a Logosului avea mai ales grave consecinţe icircn hristologie dacă anterior icircntrupării sale icircn Iisus Hristos Logosul nu era recunoscut ca Dumnezeu adevărat egal cu Tatăl atunci cu atacirct mai puţin icirci era recunoscută această calitate după icircntrupare Atribuindu-i slăbiciunile firii umane asumate arienii demonstrau odată icircn plus că Logosul este prin icircnsăşi fiinţa sa neasemănător cu Dumnezeu Tatăl icircn aceste condiţii tot ce a găsit Marcel de cuviinţă să argumenteze a fost ideea sabeliană că icircn icircntrupare monada divină icircnsăşi se dilată capătă o nouă faţă un nou chip distinct de cel anterior icircntrupării tocmai prin caracterul temporal al acestui nou chip Iisus Hristos este Logosul devenit trup existacircnd distinct de Tatăl ca om ca fiinţă cu totul efemeră atacirct el ca

104 La M -D Chenu Marcel drsquoAncyre DTC vol XI B col1997-1998

105 O Hahn Bibliotek der Symbole sect 159 n6 la M -D Chenu Marcel drsquoAncyre DTC vol XI B col1996

persoană cacirct şi icircmpărăţia sa La sfacircrşitul timpurilor totul a reveni la starea iniţială a monadei indistincte

Cu privire la această expresie a cărui icircmpărăţie nu va avea sfacircrşit istoricul dogmelor B Sesbouumleacute scrie bdquohellipAceastăhellip afirmaţie este proprie simbolurilor de credinţă orientale şi niciodată n-a trecut icircn Occident Motivaţia ei este polemică Icircntr-adevăr o erezie atribuită lui Marcel de Ancyra icircn secolul al IV-lea susţinea că la Parusie Logosul se va reicircntoarce icircn Tatăl pacircnă la punctul icircn care se va confunda cu el misterul trinitar nu ar avea astfel decacirct o valoare sbquoiconomicărsquo şi istorică iar nu una sbquoteologicărsquo şi eternă Această idee vine din interpretarea abuzivă a textului paulin sbquoEl trebuie să icircmpărăţească pacircnă ce va pune pe toţi vrăjmaşii săi sub picioarele sale (hellip)Şi cacircnd toate vor fi supuse lui atunci şi Fiul icircnsuşi se va supune Celui ce i-a supus lui toate ca Dumnezeu să fie toate icircn toţirsquo (I Corinteni XV 25 28) Acest text exprimă icircmplinirea finală a misiunii Fiului el nu sugerează prin nimic că fiul nu va mai avea raţiunea de a exista Dimpotrivă glorificat icircn umanitatea sa Fiul va continua să exercite icircn mod etern funcţia sa mediatoare icircn el şi prin el vor vedea drepţii pe Dumnezeurdquo 106

Contestacircnd orice deosebire reală a Logosului de Tatăl şi respingacircnd eternitatea icircmpărăţiei Fiului Marcel credea că apără deopotrivă atacirct consubstanţialitatea Logosului cu Tatăl anterior icircntrupării prin considerarea lui ca nediferenţiat de Tatăl cacirct şi deplinătatea dumnezeirii coboracirctă icircn Hristos ca urmare a dilatării monadei şi a apariţiei ei sub chip uman icircn istorie Probabil că toate aceste idei ale lui Marcel ar fi rămas nebăgate icircn seamă dacă el n-ar fi negat veşnicia icircmpărăţiei lui Hristos Icircn focul controverselor iscate pe această temă Marcel a ajuns să conteste eternitatea Fiului consideracircndu-l doar o fiinţă temporală avacircnd un icircnceput icircn timp ba chiar şi un sfacircrşit bdquoHristos spunea el a icircnceput să domnească acum patru sute de ani şi stăpacircnirea sa va icircnceta odată cu sfacircrşitul lumiirdquo 107 Această afirmaţie a constituit icircnceputul căderii sale din racircndurile niceenilor adevăraţi Acuzaţiile de sabelianism pe care i le aduceau continuu arienii s-au dovedit astfel adevărate şi a sfacircrşit prin a fi abandonat de occidentali de Atanasie şi de toţi adevăraţii susţinători ai lui homoousios care au icircncetat să mai vadă icircn el un apărător al credinţei de la Niceea consideracircndu-l icircn schimb un continuator al vechiului sabelianism

Să intrăm icircnsă icircn detaliile doctrinei sale trinitare propriu-zise Marcel respinge

106 B Sesbouumleacute et J Wolinski Histoire des dogmes Descleacutee 1994 p121

107 J Schwane op cit vol2 p213 n1

cu hotăracircre ideea ariană că Logosul ar exista icircn Tatăl ca un ipostas distinct căci pentru el ca şi pentru arieni noţiunea de ipostas echivala cu aceea de altă substanţă ουσια decacirct a Tatălui Icircn Dumnezeu zicea el nu trebuie să admitem decacirct un ipostas o singură substanţă sau realitate sub icircntreit chip sau sub icircntreit nume μ αί γαρ π στασινὑ ό τριπρ σωπονό σπερὡ και τριωνιμον εισαγη τον αυτον ειναι λεγων τον θεον και τον εν αυτω Λογον και το Αγιον Πνευμα 108 Aşadar pentru Marcel Dumnezeu icircn sine nu este lipsit de Logosul său cum afirmau arienii Dumnezeu spunea el are icircn sine din eternitate Logosul aşa cum omul are icircn el icircnsuşi propria-i raţiune Astfel Dumnezeu şi Logosul său sunt unul şi acelaşi lucru εν και ταυτον109 Referindu-se la primele versete ale prologului evangheliei a patra Marcel spune că Logosul icircncă neicircntrupat ασαρκος nu este icircncă Fiu ci doar Logos bdquoIcircnainte de a fi coboracirct printre noi şi de a se fi născut din Fecioara el nu era decacirct Logosrdquo110

Despre acest Logos mai spunea Marcel Scriptura ne zice trei lucruri icircntacirci că el era la icircnceput εν αρχη pentru a semnifica faptul că se afla icircn Tatăl icircn mod potenţial δυναμει icircn al doilea racircnd că el era προς τον θεον pentru a marca faptul că era la Dumnezeu icircn act ενεργεια căci prin el au fost create toate icircn fine că el era Dumnezeu pentru a ne icircnvăţa că divinitatea nu este divizată deoarece Logosul este icircn Dumnezeu şi Dumnezeu este icircn Logosul Astfel Logosul este etern şi consubstanţial ομοουσιος αυτοουσιος cu Dumnezeu 111 Acest efort de a afirma unitatea pacircnă la indistincţie a Fiului cu Tatăl era menită icircn viziunea lui Marcel de Ancyra să contracareze subordinaţianismul arian bdquoChiar icircn doctrina sa trinitară subliniază acelaşi Schwane el n-a avut icircn gacircnd altceva decacirct problema cum să onoreze icircn Macircntuitorul nu o fiinţă distinctă de Dumnezeu şi subordonată lui (cum icircnvăţau arienii nn ) ci o divinitate

108 J Schwane op cit vol2 p224 n1 Eusebiu de Cezareea pare să ignore aici fragmentele 76 şi 77 pe care le citează Tixeront cacircnd afirmă că Marcel nu admitea decacirct un singur προσωπον

109 J Schwane op cit vol2 p221 n1

110 J Schwane op cit vol2 p216 n1

111 Marcel Fragmentele 52 97 la J Tixeront op cit vol2 p39 n5 şi 6

adevărată şi perfectărdquo112

Pentru a contracara arianismul Marcel afirmă cu hotăracircre că icircn Dumnezeu nu există trei ipostase ci doar unul Această precizare icircl apropie indiscutabil de Sabeliu care afirma acelaşi lucru Marcel merge icircnsă mai departe decacirct mentorul său şi afirmă că icircn Dumnezeu avem nu doar un singur ipostas ci şi un singur πρ σωπον ό 113 Se pare că cei doi termeni nu aveau acelaşi icircnţeles şi mai ales acelaşi rol icircn hristologia lui Marcel Pe scurt este foarte probabil că Marcel desemna sub numele de ipostas esenţa divină icircnsăşi avacircnd icircn sine icircn mod indistinct pe Tatăl şi pe Logos ca raţiune paternă λογοπατωρ Divinitatea există din eternitate sub un singur πρ σωπον sub un singur chip care esteό acela al Tatălui Logosul icircn schimb nu are πρ σωπον propriu el este de fapt bdquofărăό chiprdquo προσωπον El capătă un chip distinct de Tatăl o faţă proprie διον πρ σωπονἄ ἴ ό abia prin coboracircrea sa icircn istorie prin manifestarea sa icircn afara condiţiei sale divine deci icircn icircntrupare

Afirmaţia sa fundamentală icircn această problemă a fost aceea că anterior icircntrupării sale Logosul nu s-a numit Fiu al Tatălui acest nume l-a dobacircndit la modul propriu abia icircn urma naşterii sale din Fecioara Dacă icircn Vechiul Testament Logosul este numit totuşi Fiu aceasta este de fapt o profeţie icircn care viitorul său nume icirci este atribuit de mai icircnainte Se pare că şi această distincţie pe care el o făcea icircntre calităţile de Logos şi Fiu era menită să contracareze arianismul din calitatea Logosului de Fiu arienii trăgeau concluzia că Logosul nu poate fi coetern cu Tatăl căci nici un fiu nu poate avea aceeaşi vacircrstă cu tatăl său Pentru a elimina orice nuanţă de posterioritate icircn raport cu Tatăl Marcel contesta aşadar Logosului etern calitatea de Fiu deci de fiinţă ulterioară Tatălui aşa cum icircnvăţau arienii114 Pe de altă parte deoarece arienii speculau enorm pe marginea faptului că Logosul este născut din Tatăl văzacircnd icircn simplul act al naşterii dovada inferiorităţii sale faţă de Tatăl cel nenăscut γ ννητος Marcel neagă pur şiἀ έ simplu că Logosul ar exista icircn Tatăl icircn baza unei naşteri a sa de către Tatăl Logosul e veşnic deci fără icircnceput el nu este Dumnezeu asemenea Tatălui său ci este icircnsăşi fiinţa lui Dumnezeu Tatăl raţiunea sa eternă bdquoPe baza cărui pasaj din Scriptură am putea

112 J Schwane op cit vol2 p225

113 Marcel de Ancyra Fragmentele 66 76 77 83 87 88 la J Tixeront op cit vol2 p39 n12 şi 3

114 J Schwane op cit vol2 p215 n3 p216 n2

afirma zice el că există o fiinţă nenăscută şi o fiinţă născută cum cred ei (arienii nn ) Nici unul dintre profeţi nici unul dintre evanghelişti ba nici măcar vreunul dintre apostoli n-a spus aceastardquo115 Există icircnsă icircn Noul Testament o expresie pe care Marcel n-a putut-o ocoli şi pe care a trebuit s-o interpreteze icircn coerenţă cu propriul sistem este vorba de expresia bdquoicircntacirciul născut dintre creaturirdquo Arienii atribuiau această expresie Logosului divin pentru a demonstra că este o creatură Prin contrast Marcel a negat că această expresie paulină s-ar referi la Logosul divin şi a raportat-o numai la Fiul icircntrupat icircnţelegacircnd-o adică exclusiv prin prisma actului icircntrupării116

Să trecem acum la miezul hristologiei lui Marcel care este aceea a statutului Fiului icircntrupat Marcel desemna monada eternă prin termenul de λογοπ τωρ El seά deosebea astfel de Sabeliu care desemna aceeaşi monadă prin termenul de ιοπ τωρὑ ά Această schimbare avea o semnificaţie adacircncă icircn concepţia episcopului de Ancyra Logosul nu este Fiu decacirct după icircntrupare Prin urmare abia dup icircntrupare se poate vorbi de o naştere propriu-zisă a Logosului dar numai pentru că este Fiu Devenind Fiu Logosul a căpătat un chip propriu διον πρ σωπον a cărui natură este exclusivἴ ό temporală relativă deci efemeră adică atacirct cacirct va ţine icircmpărăţia lui Hristos Ca Fiu el se deosebeşte acum radical de Tatăl icircn sensul că este un om adevărat Abia sub condiţia icircntrupării abia ca Fiu Logosul este bdquocopie a Tatăluirdquo Anterior icircntrupării el nu este nici Fiu nici bdquocopie a Tatăluirdquo Această expresie din Coloseni I15 el o raporta la Fiul lui Dumnezeu făcut om iar nu la Logosul icircn sine Şi icircn această problemă Marcel se lăsa antrenat de disputa sa icircmpotriva arienilor Unul din argumentele pe care aceştia le foloseau pentru a dovedi că Logosul este inferior Tatălui era exact acesta extras din expresia paulină susmenţionată dacă Logosul este o copie a Tatălui atunci el este inferior căci orice copie este inferioară originalului ei Icircn consecinţă Marcel nega că această expresie s-ar referi la Logosul etern ci ea trebuie atribuită numai Fiului icircntrupat Argumentul său era următorul o copie trebuie să facă vizibil obiectul invizibil şi absent ori cel care face vizibil icircn lume pe Dumnezeu nu este Logosul etern el icircnsuşi invizibil ca şi Tatăl ci Logosul sau Fiul icircntrupat117

Afirmacircnd că bdquoHristos a icircnceput să domnească acum patru sute de ani şi

115 J Schwane op cit vol2 p217 n4

116 J Schwane op cit vol2 p219 n1

117 J Schwane op cit vol2 p220 n2

stăpacircnirea sa va icircnceta odată cu sfacircrşitul lumiirdquo118 el afirma de fapt că Hristos n-a existat anterior naşterii sale din Fecioara ca ipostas distinct de acela al Tatălui Eusebiu de Cezareea care-i combate hristologia icircn două tratate separate spune despre el acuzator că bdquoa icircndrăznit să nu atribuie Fiului lui Dumnezeu preexistenţa nici o existenţă proprie anterioară icircntrupării ουτε προειναι ουτε προυφεσταναι τολμα λεγεινrdquo119 Dar dacă după Marcel nu este de conceput o naştere eternă a Logosului din Tată pentru că nu se distinge cu nimic de el cu atacirct mai puţin poate fi vorba de o naştere a aceluiaşi Logos din Fecioara Acest act trebuie atribuit numai omului Iisus supranumit Fiul lui Dumnezeu Doar despre el se poate spune că s-a născut cu adevărat icircnţelegacircnd actul naşterii numai ca naştere temporală din Fecioara Dar care este atunci statutul Logosului divin anterior icircntrupării şi care este cel al Fiului icircntrupat Eusebiu răspunde acestei icircntrebări reproducacircnd doctrina lui Marcel astfel sub aspectul existenţei sale divine Logosul este unit cu Dumnezeu fără diviziune şi fără icircmpărţire icircn Tatăl ca potenţă a acestuia sub aspectul activităţii sale şi numai sub acest aspect ca Logos activ Dumnezeirea s-a unit cu trupul pentru a deveni principiu de mişcare şi de activitate120

Marcel a fost acuzat de Eusebiu de Cezareea că a căzut icircn erezia lui Sabeliu şi că ar fi reluat adopţianismul lui Pavel de Samosata icircnvăţacircnd că Logosul s-a unit cu un om individual cu personalitate distinctă consideracircndu-l deci pe Iisus Hristos un simplu om121 Cu privire la acuzaţia de adopţianism Shwane observă că aşa ceva nu reiese din fragmentele ajunse pacircnă la noi din opera lui Marcel Dimpotrivă el ne prezintă ca divine efectele răscumpărării şi-l acuză pe Eusebiu că nu-l priveşte pe Macircntuitorul decacirct ca pe un simplu om122 Acuzaţia de cădere icircn sabelianism este icircnsă reală Cum am spus şi mai

118 J Schwane op cit vol2 p213 n1

119 J Schwane op cit p217 n2

120 J Schwane op cit vol2 p227 n1

121 J Schwane op cit vol2 p227 n2

122 J Schwane op cit vol2 p227 n4

sus Sf Atanasie a icircntacirclnit icircn vremea sa o sectă sabeliană care asemenea lui Marcel făcea aceeaşi distincţie icircntre Logos şi Fiul icircntrupat şi pe ai cărei membri i-a icircntrebat cum a devenit Logosul Fiu A căpătat acest nume cacircnd a asumat natura umană Sau Logosul a devenit Fiu devenind om Sau icircn fine a devenit Fiu icircn amacircndouă felurile adică luacircnd un trup sau devenind un trup 123 Se pare că Marcel asemenea sabelienilor Sf Atanasie a fost de părere că Logosul n-a asumat un om ci a devenit el icircnsuşi om căci el declară icircn mod expres că icircn Macircntuitorul s-a manifestat plenitudinea divinităţii την πασαν θεοτητα εν αυτη σωματικως επιδειξεταιrdquo124 Aluzia la expresia din Coloseni I9 este aici evidentă

Cum poate fi aşadar icircnţeles acest lucru pe fondul afirmaţiei sale că Logosul icircn accepţiunea sa divină nedeosebit icircn nici un fel de Tatăl icircn interiorul monadei este cu totul diferit de Fiul icircntrupat Căci Marcel afirma icircntr-adevăr că Fiul este o persoană separată de Dumnezeu şi nu există decacirct icircn afara Tatălui εκτος του πατρος 125 Aici intervine conceptul de origine stoică al extensiei πλατυσμος monadei sau esenţei divine mai icircntacirci icircn diadă prin icircntrupare apoi icircn triadă prin purcederea Duhului bdquoMonada spune Marcel nu se extinde icircn Triadă fără să sufere o oarecare separaţie ου σαφως και φανερως ενταυθα απορρητω η μονας φαινεται πλατυνομενη μεν εις τριαδα διαιρεισθαι δε μηδαμως υπομενουσαrdquo 126 Icircn ea icircnsăşi monada divină υiοπατωρ este nediferenţiată existacircnd icircntr-o stare de superconcentrare de potenţialitate maximă icircn interiorul căreia orice distincţie reală cum ar fi aceea dintre Tatăl şi Fiul său este imposibilă Calitatea de a fi Tată ca şi aceea de a fi Fiu nefiind icircncă activate icircntre ele nici nu poate exista icircncă un raport real Iată de ce Marcel neagă existenţa unei relaţii cauzale icircn interiorul divinităţii respingacircnd ideea de naştere a Logosului etern adică icircncă neactivat Icircn momentul icircn care Logosul părăseşte starea sa de existenţă virtuală potenţială icircn interiorul monadei indistincte şi se manifestă icircn actul creaţiei dar mai ales icircn cel al icircntrupării el devine dintr-odată distinct real de Tatăl tocmai prin acest act al naşterii sale din Fecioara care este de fapt o intrare icircn acţiune a energiei active a monadei η ενεργεια δραστικη

123 J Schwane op cit vol2 p217 n3

124 J Schwane op cit vol2 p227 n5

125 J Schwane op cit vol2 p221 n2

126 J Schwane op cit vol2 p224 n3

Marcel icircnsuşi spune următoarele bdquoDacă se consideră numai divinitatea Macircntuitorului Logosul ar părea să fie pe bună dreptate unul şi acelaşi lucru cu Dumnezeu icircnsuşi dar dacă Macircntuitorul este cercetat sbquodupă truprsquo divinitatea apare ca extinsă ( ieşită din ea icircnsăşi icircnstrăinată de ea icircnsăşi nn ) prin propria ei activitate ενεργεια η θεοτης μονη πλαθυνεσται δοκειrdquo 127 Conceptul de πλατυσμος sau dilatare căci acesta este adevăratul său sens sugerează că icircn actul icircntrupării monada superconcentrată asemenea unui punct pitagoreic pacircnă atunci şi de aceea icircncă nediferenţiată intră icircntr-o primă fază de dilatare aşa cum logosul stoic iniţial aflat icircntr-o stare aproape incorporală capătă prin transformare un corp tot mai palpabil tot mai dens Icircntruparea la Marcel de Ancyra ca şi-n concepţia lui Sabeliu este o primă corporeificare a esenţei divine a logosului de pacircnă atunci A doua dilatare sau extensie a monadei este purcederea Duhului Sfacircnt Avacircnd icircn substratul consideraţiilor sale hristologice tot timpul metafizica stoică a logosului care se dilată corporeificacircndu-se dar care revine după o vreme la starea sa iniţială absorbind icircn sine tot ceea ce a generat pacircnă atunci Marcel ajunge să afirme starea de icircntrupare de corporeificare a esenţei divine va lua sfacircrşit cacircndva şi Fiului icirci va lua din locul Logosul neicircntrupat şi pur spiritual De fapt el spune doar că icircmpărăţia Fiului va lua sfacircrşit odată cu judecata finală şi sfacircrşitul timpurilor128

Marcel nu accepta ideea că odată asumată natura umană a Logosului va rămacircne unită pentru eternitate cu el Icircn sine icircnsuşi zicea el trupul carnea nu poate conveni lui Dumnezeu chiar transfigurat prin icircnviere chiar devenit incoruptibil nemuritor trupul nu este mai demn de Dumnezeul cel care este mai presus chiar de imortalitate Se poate crede aşadar presupune Marcel că după parusie Logosul se va despuia de propria-i umanitate şi va reintra icircn Dumnezeu revenind la starea icircn care se afla anterior creaţiei aşa cum sugerează textul din I Corinteni XV28 Ce se va icircntacircmpla cu această umanitate Noi nu ştim deoarece Scriptura nu o spune129

127 Marcel Fragmentul 71 la J Tixeront op cit vol2 p39-40 n1 J Schwane op cit vol2 p226 n2 vezi şi nota 1 de la pagina 227

128 J Schwane op cit vol2 p211 n1 p228 n2 final

129 Marcel Fragmentele 117-121 la J Tixeront op cit vol2 p40 n6 J Schwane op cit vol2 p228 n2

2 Fotin al Sirmiului

Cel mai cunoscut discipol al lui Marcel de Ancyra a fost Fotin devenit episcop de Sirmium Ca şi icircnvăţătorul său Fotin distingea icircntre Logosul etern şi Fiul icircntrupat Cu privire la Logos etern el icirci nega orice existenţă particulară icircn esenţa divină distinctă de Tatăl Dumnezeu este un singur ipostas dar el are icircn sine propria-i raţiune el este λογοπατωρ130 Atacircta vreme cacirct nu este activ Logosul este unul interior ενδιαθετος cacircnd intră icircn stare de act el devine προφορικος şi această manifestare icircn afară constituie prima dilatare πλατυσμος prima extensie icircn Dumnezeu Purcederea Duhului Sfacircnt este a doua131 Cu privire la Iisus Hristos Fotin a mers fidel pe urmele mentorului său atacircta doar că a fost mult mai direct icircn afirmaţii de cacirct predecesorul său Căutacircnd să explice cum a devenit Logosul Fiu prin actul icircntrupării Fotin a afirmat direct transformarea naturii sale divine icircn natura umană a Fiului icircntrupat Acest lucru este atestat direct de Sf Epifanie care reproduce concepţia lui Fotin sub expresia Logosul s-a prefăcut icircn trup εις σαρκα μεταβεβλημενον132 Aluzia la expresia ioaneică και ο σαρξ εγενετο din prologul evangheliei a patra este evidentă Atacirct Tixeront cacirct şi Schwane cred la unison că Sf Epifanie se icircnşeală interpretacircnd astfel concepţia lui Fotin care icircn opinia lor ar fi mai degrabă adopţian icircn hristologie133 Icircntr-adevăr Fotin distingea icircn mod net icircntre Logosul etern şi Fiul icircntrupat afirmacircnd că Fiul n-a existat anterior naşterii sale din Fecioara Sinodul de la Sirmium atestă această doctrină a sa şi o condamnă icircn anatematisma a cincea unde spune bdquoDacă cineva zice că Fiul a existat fără icircndoială icircnainte de Maria dar

130 J Schwane op cit vol2 p229 J Tixeront op cit vol2 p41 n6

131 J Tixeront op cit vol2 p41 n7

132 Epifanie de Salamina Haer LXXI 3 la J Tixeront op cit vol2 p41 n8

133 J Tixeront op cit vol2 p41 n8 J Schwane op cit vol2 p230 n3

numai icircn preştiinţa lui Dumnezeu şi că el n-a fost născut de Dumnezeu icircnaintea tuturor timpurilor că n-a existat icircn Dumnezeu şi că nimic n-a fost creat prin el să fie anatema rdquo Iar anatematisma a noua este şi mai categorică bdquoDacă cineva zice că fiul Mariei nu este decacirct un om să fie anatema rdquo134

La prima vedere aceste anateme par a sugera caracterul adopţian al hristologiei lui Fotin Este icircnsă doar o aparenţă căci afirmaţia că Iisus Hristos sau bdquoFiul Mariei - cum se exprima el potrivit sinodului - este doar un simplu omrdquo se icircnţelege prin prisma distincţiei dintre Logosul etern şi Fiul icircntrupat Or Fiul nu este altceva decacirct Logosul devenit trup sau carne prin transformare cum spune Sf Epifanie sau mai exact prin extensia sau dilatarea substanţei divine Ca şi Marcel Fotin de Sirmiu este marcat şi el de metafizica stoică a logosului care se dilată şi se contractă succesiv şi sinodul confirmă acest lucru prin anatematismele a şasea şi a şaptea bdquoDacă cineva zice că substanţa lui Dumnezeu este susceptibilă de dilatare şi de contracţie să fie anatemardquo bdquoDacă cineva zice că substanţa dilatată a lui Dumnezeu l-a format pe Fiul sau numeşte Fiu dilatarea acestei substanţe să fie anatema rdquo 135 Aşadar Fotin credea ca şi Marcel icircnvăţătorul său că Logosul a devenit Fiu prin dilatarea substanţei sale divine Această interpretare este confirmată şi de Marius Mercator care-l acuză la un moment dat pe Fotin că ar nega faptul că Macircntuitorul s-a născut din Fecioara136 Acuzaţia capătă sens dacă Fotin nega naşterea Macircntuitorului din Fecioara ca Logos deci icircn calitatea sa de Dumenzeu icircncă neicircntrupat nediferenţiat de Tatăl Or acest lucru icircl va face şi Nestorie care icircn a patra sa cuvacircntare către Marius Mercator va folosi şi el conceptul de λογοπατωρ Al treilea argument icircn favoarea acestei interpretări şi care fixează definitiv hristologia lui Fotin ca una de esenţă modalistă este anatema a douăsprezecea a sinodului semiarian de la Sirmium din 351 care-i condamnă direct concepţia icircn termenii următori bdquoDacă cineva auzind cuvintele sbquoŞi Cuvacircntul s-a făcut truprsquo crede că Logosul s-a transformat icircn trup ( icircn carne ) sau că luacircnd trup a suferit vreo schimbare să fie anatema rdquo 137

134 J Schwane op cit vol2 p231-232

135 J Schwane op cit vol2 p231-232

136 J Schwane op cit vol2 p230 n2

137 J Schwane op cit vo2 p230 n4

3 Anatemele sinodului semiarian de la Sirmium (351-352)

Pentru o mai bună icircnţelegere a hristologiei celor doi modalişti iată anatemele rostite icircmpotriva lor icircn special a lui Fotin de Sirmiu de către sinodul semiarian de la Sirmiu din 351-352 anatemele suprimate exprimă viziunea subordinaţiană a participanţilor şi sunt fără interes aici Voi păstra numerotarea originală bdquo2 Dacă cineva numeşte pe tatăl şi pe Fiul doi Dumnezei (nenăscuţi nn) să fie anatema 3 Dacă cineva spune că Hristos este Dumnezeu şi Fiul lui Dumnezeu icircnaintea tuturor timpurilor fără să admită că el (Fiul icircntr-o ipostază personală distinctă nn) l-a ajutat pe Tatăl la crearea tuturor lucrurilor să fie anatema 4 Dacă cineva icircndrăzneşte să spună că Cel Nenăscut sau o parte din El s-a născut din Maria să fie anatema 5 Dacă cineva zice că Fiul lui Dumnezeu a existat fără icircndoială icircnainte de Maria dar numai icircn preştiinţa lui Dumnezeu şi că el nu era icircn Dumnezeu născut din Tatăl icircnaintea tuturor veacurilor şi că prin el au fost făcute toate lucrurile să fie anatema 6 Dacă cineva spune că substanţa lui Dumnezeu este supusă dilatării sau contracţiei să fie anatema 7 Dacă cineva zice că substanţa lui Dumnezeu dilatacircndu-se l-a format pe Fiul sau numeşte Fiu extensia substanţei lui Dumnezeu să fie anatema 8 Dacă cineva numeşte pe Fiul lui Dumnezeu Logos gacircndit sau chiar pronunţat să fie anatema 9 Dacă cineva zice că Fiul Mariei nu este decacirct un om să fie anatema 10 Dacă cineva numindu-l pe Dumnezeu Dumnezeu-omul născut din Maria icircnţelege prin aceasta pe Cel Nenăscut să fie anatema 11 Dacă cineva icircnţelege icircn maniera iudeilor (aceste cuvinte ale lui Isaia XLIV 6) lsquoEu sunt primul şi ultimul şi icircn afară de mine nu există alt Dumnezeursquo cuvinte care au fost zise pentru a exclude idolii şi falşii zei şi le icircnţelege prin excluderea celui ce s-a născut din Dumnezeu Fiul cel unic de dinaintea tuturor veacurilor să fie anatema 12 Dacă cineva căutacircnd să icircnţeleagă aceste cuvinte lsquoCuvacircntul s-a făcut truprsquo crede că Logosul s-a prefăcut icircn carne sau catilde luacircnd trup el a suferit o schimbare să fie anatema 13 Dacă cineva căutacircnd să icircnţeleagă aceste cuvinte lsquoFiul unic al lui Dumnezeu a fost crucificatrsquo crede că divinitatea sa a suferit o tulburare din cauza suferinţei a schimbării a micşorării sau a aneantizării să fie anatema 14 Dacă cineva zice că aceste cuvinte lsquoSă facem omrsquo n-au fost spuse Fiului de către Tatăl ci că Tatăl şi le-ar fi spus lui icircnsuşi (adică le-ar fi spus Logosului existacircnd icircn el icircn manieră impersonală) să fie anatema 15 Dacă cineva spune că nu Fiul ar fi apărut lui Avraam ci Dumnezeul Cel Nenăscut sau o parte din acest Dumnezeu să fie anatema 16 Dacă cineva zice că Fiul lui Dumnezeu n-a luptat ca un om cu Iacov ci că Dumnezeu Cel Nenăscut sau o parte din acest Dumnezeu este cel care a luptat să fie anatema 17 Dacă cineva nu icircnţelege despre Tatăl şi despre Fiul (aceste cuvinte ale lui Moise Geneză XIX 24) lsquoDomnul a făcut să plouă cu foc de la Domnulrsquo ci spune că

Tatăl a făcut să plouă de la el icircnsuşi să fie anatema Căci Domnul adică Fiul este cel care a făcut să plouă de la Domnul adică de la Tatăl Anatema 19 Dacă cineva numeşte pe Tatăl pe Fiul şi pe Sfacircntul Duh o singură persoană să fie anatema 26 Dacă cineva spune că Fiul n-a fost născut şi că el nu-şi are principiul icircn altul (decacirct el) admiţacircnd astfel două fiinţe nenăscute şi fără principiu şi icircn consecinţă doi dumnezei să fie anatema căci capul şi principiul a toate este Fiul iar Dumnezeu la racircndul său este capul şi principiul lui Hristos Icircn acest fel vom readuce toate cu evlavie prin Fiul la principiul tuturor lucrurilor el icircnşişi fără principiu 27 Pentru a da odată pentru totdeauna un icircnţeles adevărat icircnvăţăturii creştine adăugăm Dacă cineva nu-l mărturiseşte pe Hristos Dumnezeu şi Fiul lui Dumnezeu existacircnd icircnaintea tuturor veacurilor icircmpreună lucrător cu Tatăl la crearea tuturor lucrurilor ci spune că el nu a fost numit Hristos şi Fiu decacirct după ce s-a născut din Maria şi că a avut chiar ca Dumnezeu un icircnceput să fie anatema 138

138 J Hefele op cit p 853-861

omul Iisus rezultatul fiind că icircn baza acestei simple organizări raţionale a propriei fiinţe umane Iisus este cu totul superior celorlalţi oameni Astfel prezenţa Logosului icircn omul Iisus n-a fost una icircn persoană ci una organizatorică de refacere a caracterului raţional icircntr-o natură răvăşită de păcat şi devenită tocmai pentru aceea iraţională Acesta este icircnsă o acţiune din afară ξωθεν a Logosului asupra lui Iisus nu una din interiorul fiinţei şiἒ persoanei acestuia

Am detaliat pacircnă aici hristologia paveliană propriu-zisă adică teoria despre adevărata natură a lui Iisus şi a unirii sale cu Logosul divin Care este icircnsă soteriologia care va fi putut decurge din hristologia lui Pavel de Samosata sau măcar dintr-o asemenea hristologie adopţiană Răspunsul la o asemenea icircntrebare nu este cu totul ipotetic deşi lipsesc cu desăvacircrşire informaţiile cu privire la un asemenea subiect Să aşezăm premizele Hristologia sa adopţiană s-a constituit pe confuzia monarhiană a Logosului cu Dumnezeu Tatăl Considerat a fi icircnsăşi esenţa divină a Tatălui Logosul astfel icircnţeles nu a mai putut fundamenta dogma icircntrupării din cauza incompatibilităţii absolute dintre condiţia sa de spirit pur absolut divin pe de o parte şi aceea pur trupească carnală chiar a omului Iisus stabilind statutul Logosului prin prisma distincţiei dintre duh şi carne dintre spirit şi trup Pavel a ajuns inevitabil să afirme caracterul pur uman al lui Iisus şi unirea sa cu totul exterioară doar morală cu Logosul Dar aceeaşi grilă de interpretare aceeaşi antiteză fundamentală dintre spirit şi trup a fost folosită la un moment dat icircn Occident la Roma de către papa Calist şi icircn Africa de către Praxeas Utilizacircnd amacircndoi icircn hristologia lor monarhiană această antiteză au ajuns amacircndoi la ceea ce Tertulian a numit patricompasianism Concepacircndu-l icircn icircntregime ca spirit cei doi n-au mai putut susţine că Tatăl este cel care a suferit pe cruce ci omul Iisus Patricompasianismul afirmă icircn fond că cel care a suferit a fost doar omul Iisus nu Tatăl cu Dumnezeirea sa Tatăl icircnsă a com-pătimit Patripasianismul a fost icircn realitate o hristologie adopţiană avant la lettre

Icircn acest context com-pătimirea poate fi considerată ca esenţa soteriologiei adopţiene Aşa cum Logosul doar a icircmpreună-locuit a con-locuit icircn şi cu Iisus tot astfel se poate spune că pe cruce a com-pătimit cu Iisus Patima ca şi naşterea Pavel nu le-a atribuit Logosului ci omului Iisus icircn baza unirii sale morale cu Logosul el va fi putut spune icircnsă că şi Logosul a participat la patima sa deşi cu totul exterior icircn sensul unei pătimiri morale a unei com-pătimiri de fapt Pătimirea lui Iisus a fost de altfel considerată de Pavel ca exprese a prezenţei organizatoare a Logosului icircn trupul său uman ca o durere cu totul meritoasă căci ea n-a fost altceva decacirct o părăsire a iraţionalului introdus icircn firea lui Iisus de păcatul general uman Macircntuirea n-a putut fi icircn acest context pentru Pavel de Samosata decacirct o revenire progresivă a trupului uman a omului pur şi simplu la raţionalitatea Logosului icircnsuşi Numai icircn acest sens a putut el califica pe Iisus ca θε ν κ τ ς παρθ νου θε ν κ Ναζαρ τ φθ ντα Dacă ar fi să căutăm cu orice preţὸ ἐ ῆ έ ὸ ἐ ὲ ὀ έ un termen care să definească hristologia lui Pavel prin imitarea mecanică a

patripasianismului lui Praxeas şi al lui Calist ar trebui să-l găsim icircn acela de logocompasianism Şi nu este cacirctuşi de puţin icircntacircmplător că patricompasianismul lui Praxeas a apărut sub presiunea confruntării acestuia cu montanismul african Dacă icircn Africa montanismul a putut fi atacirct de presant icircncacirct să-l determine pe Praxeas la adoptarea acestei hristologii adorţiene avant la lettre cu cacirct mai presantă trebuie să fi fost aceeaşi erezie icircn Asia adică exact icircn teritoriile ei de origine Pe de altă parte dacă ne gacircndim că Pavel de Samosata nu făcea nici o diiferenţă icircntre Logos şi Tatăl adopţianismul său ar putea fi numit tot patricompasianism ca şi acela al lui Praxeas şi Calist icircn sensul că prin Logosul său impersonal Tatăl a com-pătimit icircn omul Iisus de fapt alături de omul Iisus

Am arătat icircn acest capitol apari ia unei gnoze profund diferite de a aceeaț generată icircn mediile siriene i samarinene Mediul alexandrin icircn care a apărut ea spreș deosebire de mediile de gacircndire samaro-siriene caută sinteza icircntre gacircndirea greacă i ceaș orientală pe toate fronturile Acestei tendin e i s-a supus i ceea ce numim bdquognozaț ș alexandrinărdquo i evident reprezentantul ei cel mai de seamă Valentin Sinteza vizată aiciș de gnoză este aceea dintre lumea pur spirituală a Primului Principiu pe de o parte iș lumea sublunară materială pe de alta Valentin reu e te să ispitească min ile curioase aleș ș ț vremii sale cu tabloul unei lumi intermediare formată din numero ii eoni ai pleromei saleș care nu sunt nici cu totul divini ca principiul lor originar dar nici supu i scăderilorș materiei ca fiin ele lumii noastre Viziunea sa metafizică este aceea a unei scări careț coboară din vacircrful existen ei supreme unde se află Dumnezeul său transcendent pacircnă laț nivelul de jos al lumii materiale pe tot acest traseu el icircn iră nenumăra i eoni care derivăș ț din principiul suprem i apoi unii din al ii dar mereu inferiori originii lor icircn ceea ceș ț prive te propria substan ă Valentin este cel care introduce icircn gacircndirea cre tină concepteș ț ș fundamentale ca cele de ipostas de procesiune etc dar care icircn acela i timp lansează iș ș ideea că anterior na terii primului eon Primul Principiu era cu totul singur că neavacircndș icircncă un fiu nu era icircncă tată Este afirma ia care i-a permis să argumenteze inferioritateaț succesivă a eonilor pleromei sale Principala ideea care se află icircn substratul metafizicii sale este aceea că eonii sunt ulteriori procesiunilor lor de origine ceea ce-i face inferiori i total diferi i icircn raport cu originea din care au ie itș ț ș

Icircn fa a acestei viziuni seducătoare ce pare a fi cucerit la un moment datț majoritatea spiritelor cultivate ale imperiului roman Biserica a trebuit să reac ionezeț apăracircnd consubstan ialitatea Fiului cu Dumnezeu Tatăl i a Duhului Sfacircnt cu Tatăl i cuț ș ș Fiul Din nefericire clerul roman pe teritoriul căruia s-a declan at această bătălie cuș gnoza valentiniană nu era pregătit să icircn eleagă subtilită ile metafizice ale problemei Esteț ț motivul fundamental ce pare a fi favorizat apari ia tot la Roma a sabelianismuluiț Sabeliu de Cyrene minte genială icircn materie de teologie este cel care a lansat pentru prima dată icircmpotriva gnozei faimoasa teorie a rela iilor prin celebrul său concept deț

οπ τωρ Sugeracircnd că Fiul preexistă ca poten ă icircn monada divină anterior originii saleὑ ά ț

adică anterior na terii sale din Fecioara Sabeliu a reu it să argumenteze icircmpotriva gnozeiș ș identitatea reală a ipostaselor icircn planul iconomiei Promovacircndu- i conceptul său deș

οπ τωρ gacircnditorul din Cyrene pare să fi reu it icircntr-adevăr să dea o puternică loviturăὑ ά ș conceptuală gnozei lui Valentin Din nefericire icircnsă consecin ele icircn domeniul icircnvă ăturiiț ț tradi ionale despre Sf Treime erau catastrofale Icircn baza acelui faimos οπ τωρț ὑ ά procesiunile divine promovau icircn planul iconomiei o diferen iere total inconsistentă aț persoanelor treimice unele de altele ba chiar o existen ă a lor cu totul efemerăț temporară inacircnd numai de istoria macircntuirii iar nu de condi ia lor intrinsecă ț ț

16 ADRIAN NICULCEA

CAPITOLUL II

ARIANISMUL GREC I RĂSPUNSUL LUI MARCELȘ AL ANCYREI FOTIN DE SIRMIU

A SUBORDINA IANISMUL ARIANȚ

1 Arie din Alexandria

Istoricii dogmelor l-au prezentat din totdeauna pe Arie ca pe un eretic antitrinitar şi au icircncadrat concepţia lui la categoria abaterilor de la dreapta credinţă icircn ceea ce priveşte dogma trinitară Consideraţiile sale despre statutul inferior al Logosului icircn raport cu Dumnezeu Tatăl sunt menite să fundamenteze teoria sa despre Logos ca punte de legătură icircntre Dumnezeu Tatăl şi lumea noastră materială Principala preocupare a lui Arie a fost astfel aceea de a contura asemenea gnosticilor statutul unei fiinţe intermediare capabilă să explice creaţia şi chiar răscumpărarea icircn condiţiile icircn care unui Dumnezeu cu totul transcendent şi incompatibil cu lumea acest lucru icirci era imposibil Astfel esenţialul doctrinei lui Arie este nu Logosul ca persoană inferioară Tatălui ci Logosul ca fiinţă intermediară icircntre Dumnezeu şi om capabilă să realizeze opera de creaţie a lumii icircn locul lui Dumnezeu dar şi opera de răscumpărare a umanităţii din starea ei de cădere

Ceea ce l-a preocupat pe Arie chiar şi atunci cacircnd aborda problema Duhului Sfacircnt a fost deci acest statut cu totul special al Logosului de punte icircntre Dumnezeu Tatăl şi lumea noastră materială bdquo(Arie) spune Schwane n-a ajuns să nege de la icircnceput divinitatea lui Iisus Hristos ca să ajungă la un astfel de rezultat el a trebuit să facă un lung ocol Ca cei mai mulţi antitrinitari el puse pe primul plan doctrina despre unitatea lui Dumnezeu şi susţinu că ea este incompatibilă cu pluralitatea persoanelor divine icircn special cu aceea a unui Fiu consubstanţial cu Tatăl Ajuns la un asemenea monoteism el nu pretinse cum făceau sabelienii că Dumnezeul unic s-a icircntrupat sau că s-a revelat sub diferite forme icircn lumea finită o astfel de doctrină i se părea nedemnă de Dumnezeu El invocă doctrina lui Platon şi a lui Filon conform căreia fiinţa divină absolută τὸ νὄ nu putea intra icircn nici un raport cu

ISTORIA SISTEMATICĂ A DOGMEI TRINITARE 17

lumea finită deoarece era mult prea sublimă pentru a se revela sub o formă umană Astfel pentru a nu cădea pe de o parte icircn diteism sau icircn politeism iar pe de alta icircn sabelianism nu-i rămacircnea decacirct să imagineze o fiinţă supremă intermediară care să-şi pună icircn aplicare planurile icircn lumea finită şi să icircmplinească opera de creaţie şi răscumpărarerdquo 33

Icircntr-adevăr un fragment din principala sa operă Thalia pune icircn evidenţă această preocupare icircn termenii următori bdquoDumnezeu zice Arie nu a fost icircntotdeauna Tată a existat un timp deci cacircnd el nu era icircncă Tată El a devenit Tată abia ulterior Fiul n-a existat din totdeauna Toate lucrurile au fost create din neant deci toate lucrurile sunt creaturi şi opere Cuvacircntul lui Dumnezeu a fost şi el creat din neant astfel a fost un timp cacircnd el nu era El nu exista deci icircnainte de a fi fost născut ci a icircnceput (să existe) ca fiinţă creată Iniţial Dumnezeu era singur Cuvacircntul şi icircnţelepciunea icircncă nu existau Prin urmare cacircnd Dumnezeu a vrut să ne creeze el a făcut mai icircntacirci o fiinţă şi a numit-o Cuvacircnt Icircnţelepciune şi Fiu pentru a ne crea prin elhelliprdquo 34 Acelaşi lucru icircl găsim afirmat şi-ntr-o scrisoare a lui Alexandru patriarhul Alexandriei către episcopii orientali pe care icirci avertizează că după Arie Fiul nu există prin sine icircnsuşi ca un Dumnezeu adevărat asemenea Tatălui ci bdquoel a fost creat pentru noi pentru ca apoi Dumnezeu să ne creeze pe noi prin el ca printr-un instrument el n-ar fi existat dacă Dumnezeu n-ar fi vrut să ne creezerdquo 35 De ce a recurs Dumnezeu la serviciile unei fiinţe intermediare pentru a-şi realiza obiectivele De ce a creat el lumea prin intermediul Logosului Sofistul Asterie partizan al lui Arie explică motivul spunacircnd că lumea n-ar fi putut suporta greutatea unei acţiuni directe a lui Dumnezeu μὴ

δύνατοἐ τὰ λοιπὰ κτίσματα τ ςῆ κράτουἀ χειρ ςὸ τοῦ γεννήτουἀ ργας ανἐ ἰ βαστ ξαιἀ 36

O fiinţă cu adevărat intermediară icircntre Dumnezeu şi lume trebuie să aibă cacircte ceva din ambele extreme dar deopotrivă să se şi deosebească de ele Cu alte cuvinte Logosul trebuie să fie distinct de creaţie adică superior ei căci altfel n-ar putea s-o ridice din condiţia sa căzută dar el trebuie să fie distinct şi icircn raport cu Dumnezeu căci altfel nu s-ar putea apropia de lume Aceste consideraţii de natură platonico-filoniană şi de inspiraţie lucianistă l-au determinat pe Arie să-şi icircnceapă marea sa operă de contestare a doctrinei oficiale a

33 J Schwane op cit vol1 p207-208

34 Ortiz de Urbina Niceacutee et Constantinople Edition de lrsquoOrante Paris 1963 p19

35 Ortiz de Urbina op cit p251-252

36 Atanasie Contra arianos I 5 cf De dectretis 8 la J Tixeront op cit vol2 p25 n2 subsol

18 ADRIAN NICULCEAepiscopului său exact icircn acel punct icircn care el credea că acesta pune icircn pericol caracterul de mijlocitor al Logosului raportul Logosului cu Dumnezeu Tatăl Natura controverselor icircn care el s-a angajat l-au obligat astfel să-şi concentreze argumentarea aproape exclusiv asupra acestui aspect al naturii Logosului Iată icircn continuare principalele fragmente din Thalia icircn care el fixează raportul Logosului mai icircntacirci cu Dumnezeu Tatăl bdquoDumnezeu nu a fost din totdeauna Tată a existat deci un timp icircn care el icircncă nu era Tată abia ulterior a devenit el Tată Fiul deci n-a existat din totdeauna căci toate lucrurile (inclusiv Fiul) au fost create din neant toate lucrurile nu sunt decacirct creaturi şi opere Astfel Logosul lui Dumnezeu a fost şi el creat din neant a fost deci un timp icircn care el icircncă nu era el nu exista icircnainte de a fi fost creat Aşadar şi el a icircnceput prin a fi creat căci iniţial Dumnezeu era singur Logosul şi Icircnţelepciunea nu existau icircncă Or cacircnd Dumnezeu a vrut să ne creeze el a creat mai icircntacirci o fiinţă şi a numit-o Logos Icircnţelepciune şi Fiu pentru a ne crea prin elhelliprdquo bdquoTatăl este invizibil Fiului Astfel Logosul (Fiul) nu-l poate vedea şi nici cunoaşte icircn mod perfect şi exact pe Tatăl său Ceea ce el cunoaşte şi vede cunoaşte şi vede după propria sa măsură aşa cum noi icircnşine cunoaştem după propria noastră putere Dar Fiul nu cunoaşte icircn mod exact nu numai pe Tatăl lipsindu-i icircnţelegerea pentru asemenea măsură dar el nu-şi cunoaşte nici propria esenţăhelliprdquo

Iată acum i cacircteva texte cu referire directă la Fiul bdquoNu există deci douăș Icircnţelepciuni există numai una care este proprie lui Dumnezeu şi coexistă cu el Prin această Icircnţelepciune a fost creat Fiul şi numai icircn măsura icircn care participă la ea este el numit Icircnţelepciune şi Logos Căci Icircnţelepciunea (adică Fiul) a venit la existenţă abia prin Icircnţelepciunea (lui Dumnezeu) adică mulţumită Dumnezeului Icircnţelepciunii Icircn mod similar există icircn Dumnezeu un alt Logos alături de Fiul şi numai icircn măsura icircn care acesta participă la acest Logos el Fiul este numit Logos şi Fiu prin harhelliprdquo bdquoExistă puteri diferite una este proprie lui Dumnezeu şi eternă prin icircnsăşi natura ei Hristos nu este icircnsă adevărata putere a lui Dumnezeu ci numai una din cele care se numesc puteri ca lăcusta sau omida (icircn sensul de pedepse trimise de Dumnezeu peste lume nn) Totuşi el nu este numit doar o simplă putere (asemenea acelora nn) ci mare putere Există deci multe alte puteri asemenea Fiului (deşi nu egale lui nn) şi pe care David le numeşte astfel atunci cacircnd zice icircn psalmi (XXIV10) Dumnezeul puterilorhelliprdquo bdquoPrin natura sa Logosul este ca noi toţi adică supus schimbării dar liber icircn sine icircnsuşi icircn măsura icircn care el vrea poate rămacircne bun Dacă ar vrea el s-ar putea schimba (icircn rău nn) ca şi noi deoarece prin icircnsăşi natura sa el este schimbător τρεπτός Iată pentru ce Dumnezeu anticipacircnd că el va fi bun i-a dăruit de mai icircnainte această slavă pe care ca om a cucerit-o mai apoi prin propria-i virtute Aşadar tocmai pentru că Dumnezeu a cunoscut de mai icircnainte cele ce el avea să lucreze l-a făcut să se nască astfelhelliprdquo bdquoLogosul deci nu este cu adevărat Dumnezeu Deşi este numit Dumnezeu el nu este aşa ceva cu adevărat ci numai prin participarea sa la har ca toate celelalte el nu este Dumnezeu decacirct nominal După cum toate lucrurile sunt prin esenţa lor străine de Dumnezeu şi diferite de el tot astfel şi Logosul este absolut străin faţă de esenţa şi de ceea ce-i este propriu Tatălui λλότριοςἀ μ νὲ καὶ νόμοιοςἀ κατὰ πάντα τ ςῆ τοῦ πτρ ςὸ ο σίαςὐ καὶ διότητοςἰ el face parte din racircndul lucrărilor şi creaturilor el este una dintre elehelliprdquo

Icircn fine iată i un text icircn care apar indirect părerile lui Arie despre cea de a treiaș persoană a Sf Treimi bdquoDivizate prin natură cu totul icircndepărtate disjuncte străine şi fără nici o legătură icircntre ele sunt esenţele Tatălui Fiului şi Duhului Sfacircnt ei sunt cu totul

ISTORIA SISTEMATICĂ A DOGMEI TRINITARE 19

neasemănători icircn ceea ce priveşte esenţa şi slava (distanţa dintre ei icircntinzacircndu-se) la infinit Deci el (Logosul) nu are o esenţă şi o slavă asemănătoare ci diferă total atacirct de Tatăl (căruia icirci este inferior nn) cacirct şi de Duhul Sfacircnt (căruia icirci este superior nn)hellip Logosul icircn ceea ce-l priveşte este separat de Tatăl şi nu are absolut nimic comun cu elhelliprdquo 37

Expunerea ideilor lui Arie se opreşte de obicei la acest aspect al doctrinei sale despre raportul Logosului cu Dumnezeu Tatăl aspect cuprins icircn special icircn celebra sa lucrare Thalia Dar Arie nu vedea icircn persoana Logosului doar o fiinţă subordonată inferioară Dumnezeului suprem preocuparea sa ca şi la Filon era de a contura această persoană ca o adevărată fiinţă intermediară icircntre Dumnezeul suprem şi lumea materială absolut inferioară Acest al doilea aspect neglijat icircn mod curent sau pus foarte puţin icircn evidenţă apare icircntr-o scrisoare pe care Arie a adresat-o la un moment dat episcopului său icircntr-o icircncercare de a se icircmpăca cu el Iată principalele sale afirmaţii cuprinse icircn această scrisoare bdquoCredinţa pe care am primit-o de la strămoşii noştri şi pe care am icircnvăţat-o de la tine Prea Fericitule Părinte este aceasta noi cunoaştem un singur Dumnezeu nenăscut unul singur etern unul singur fără principiu singur adevărat nemuritor singur icircnţelept singur bun singur atotputernic unul singur judecător moderator şi guvernator al tuturor lucrurilor imuabil şi fără schimbare drept bun acelaşi Dumnezeu al Legii şi profeţilor dar şi al Noului Testament care a născut icircnaintea timpurilor pe Fiul său prin care el a făcut veacurile şi toate lucrurile (sn)rdquo bdquo(Cunoaştem de asemenea şi pe Fiul) născut nu icircn aparenţă ci cu adevărat subzistacircnd printr-un efect al voinţei lui Dumnezeu imuabil şi fără schimbare creatură perfectă a lui Dumnezeu κτίσμα τοῦ θεοῦ τελε ονῖ dar nu ca vreuna dintre creaturi produs dar nu ca vreunul dintre lucrurile produse produs nu cum afirmă Valentin ca şi cum ar fi o emanaţie din Tatăl produs nu cum a spus Maniheu ca şi cum ar fi o parte a fiinţei lui Dumnezeu produs nu cum a spus Sabeliu care diviza unitatea numindu-l pe Fiul Tată produs nu cum a spus Hieracas pentru care el este lumină din lumină sau ca o torţă divizată icircn două nu ca şi cum cel ce exista mai icircnainte ar fi devenit după aceea sau ar fi fost creat din nou icircn Fiul bdquoTu icircnsuţi Prea Fericitule Papă ai respins de multe ori chiar icircn mijlocul Bisericii şi al adunării pe toţi aceştia care afirmau astfel de lucruri Dar aşa cum am mai spus el a fost creat icircnainte de timpuri şi icircnaintea veacurilor şi a primit de la Tatăl viaţa şi existenţa şi splendorile slavei pe care Tatăl i le-a conferit (sn) Icircntr-adevăr dacircndu-i drept moştenire toate lucrurile Tatăl nu s-a privat pe el icircnsuşi de ceea ce-i este propriu anume de a fi fără principiu căci el este izvorul a toate Iată pentru ce există trei ipostase Tatăl Fiul şi Duhul Sfacircnt bdquoDumnezeu care cu adevărat este cauza tuturor celor ce există este absolut singur icircn a fi fără principiu Fiul născut icircn afara timpului de către Tatăl creat şi icircntemeiat icircnaintea veacurilor nu exista icircnainte de a fi născut ci născut icircn afară de timp icircnaintea tuturor lucrurilor singur el a fost creat (direct nn) de Tatăl El icircnsă nu este nici etern nici coetern şi nici nu participă la a fi nenăscut asemenea şi icircmpreună cu Tatăl El nu-şi are existenţa deodată cu Tatăl cum zic unii despre unul şi despre celălalt afirmacircnd două principii nenăscuterdquo 38

Cu o astfel de scrisoare mai ales cu afirmaţiile ultime despre statutul Logosului icircn

37 Ortiz de Urbina op cit pp254-255 CJ Hefele Histoire des concils Beuchesne Paris 1910 vol1 p376 n14 p377 n24

raport cu Dumnezeu Tatăl era firesc ca Arie să nu-şi atingă scopul Departe de a pacifica relaţiile sale cu patriarhul Alexandru el le-a icircnrăutăţit şi mai mult şi conflictul s-a acutizat conducacircnd la convocarea primului sinod ecumenic Ceea ce trebuie reţinut icircnsă din textul scrisorii este statutul superior pe care Arie icircl acordă Logosului icircn raport cu restul creaturii Logosul deşi creatură icircn substanţa sa nu este o creatură ca celelalte ci o creatură perfectă κτίσμα τοὔ θεοὔ τελε ονῖ 39 Dacă Dumnezeu ar fi vrut să creeze o altă făptură perfectă aceasta n-ar fi putut fi decacirct cel mult egală cu aceea a Logosului dar icircn nici un caz superioară 40 Doar el a fost creat direct de către Dumnezeu Tatăl toate celelalte creaturi au fost aduse la existenţă prin el adică depind nu direct de Dumnezeu ci de Logosul creatorul lor şi-i sunt astfel necesarmente inferioare Duhul icircnsuşi ca al treilea ipostas a fost creat prin el ca primă operă a sa şi de aceea icirci este inferior cu atacirct mai mult restul creaţiilor sale Toate au fost create icircn timp doar el Logosul a fost creat icircnaintea timpurilor deci direct de către Tatăl Toate sunt supuse schimbării datorită naturii lor create Logosul singur deşi creat este imuabil desigur nu ca Dumnezeu adică prin propria-i fiinţă ci datorită hotăracircrii voinţei sale neclintite Din acest motiv a meritat el bdquoviaţa şi existenţa şi splendorile slavei pe care Tatăl i le-a conferitrdquo adică statutul de primă creatură şi de instrument al creaţiei tuturor celorlalte Icircn aceste condiţii Logosul este icircntr-adevăr acea fiinţă intermediară icircntre Dumnezeul cel infinit diferit de lume şi lumea materială absolut inferioară prin icircnsăşi esenţa ei de creatură Fără să fie asemenea lui Dumnezeu Logosul este icircnsă diferit şi faţă de lumea materială Inferior lui Dumnezeu Logosul este totuşi superior icircntregii creaţii Avacircnd icircnsă cacircte ceva atacirct din Dumnezeu cacirct şi din lumea creată Logosul este cu adevărat acel mijlocitor capabil să explice actul creaţiei şi al revelării lui Dumnezeu icircn lume dar şi apropierea acesteia de Dumnezeu urcuşul ei spre cele superioare

Am studiat pacircnă aici relaţia Logosului cu Dumnezeu Tatăl Care este icircnsă relaţia sa cu Duhul Sfacircnt Arie menţionează icircntr-adevăr pe alocuri şi persoana Duhului Sfacircnt Consideraţiile sale relative la cea de a treia persoană a Sf Treimi sunt icircnsă cu totul obscure şi dispersate Cu privire la această problemă Tixeront face următoarea remarcă

38 Ortiz de Urbina op cit pp252-253 CJ Hefele op cit p357 n1

39 J Tixeront op cit vol2 p26 jos

40 Atanasie De synodis 46 la J Tixeront op cit vol2 p26 n1

bdquoAsupra Duhului Sfacircnt fragmentele lui Arie sunt foarte puţin explicite El admite ipostasul (Duhului) ca formacircnd alături de Tatăl şi de Fiul o treime Dar Duhul Sfacircnt este icircn viziunea sa infinit icircndepărtat separat de celelalte două persoane le este străin prin esenţă el nu posedă nici măcar aceeaşi slavă cu ele Arie făcea probabil din Duhul o creatură a Fiului Acest punct al doctrinei sale a rămas icircn umbră pacircnă icircn ziua icircn care a fost pus icircn lumină de erezia macedonianărdquo 41 Atunci cacircnd ajunge să se refere la cea de a treia persoană treimică Arie o face icircn intenţia de a arăta că Logosul este diferit atacirct faţă de Tatăl cacirct şi de faţă de Duhul ca icircn următorul fragment bdquoDivizate prin natură cu totul icircndepărtate disjuncte străine şi fără nici o legătură icircntre ele sunt esenţele Tatălui Fiului şi Duhului Sfacircnt zice el ei sunt cu totul neasemănători icircn ceea ce priveşte esenţa şi slava (distanţa dintre ei icircntinzacircndu-se) la infinit Deci el (Fiul) nu are o esenţă şi o slavă asemănătoare el diferă total de Tatăl şi de Duhulhelliprdquo 42 Sensul acestui text este acela că Logosul diferă de Dumnezeu Tatăl deoarece icirci este cu totul inferior şi subordonat dar el diferă radical şi de Duhul Sfacircnt căruia icirci este cu totul superior ba chiar creator astfel el este o fiinţă intermediară Menţionarea celei de a treia persoane adică a Duhului Sfacircnt era menită astfel să pună icircn evidenţă diferenţa considerabilă a Logosului faţă de creatură Duhul Sfacircnt este abordat de Arie ca simbol al creaturii propriu-zise al lumii noastre materiale din care face parte ca primă creatură a Logosului Cu alte cuvinte atunci cacircnd se referă la Duhul Sfacircnt Arie o face pentru a arăta că Logosul este de fapt un mediator icircntre Dumnezeu Tatăl simbol al transcendenţei absolute faţă de lume pe de o parte şi Duhul Sfacircnt simbol al lumii materiale prima şi cea mai icircnaltă dintre creaţiile Logosului

Icircn aceste condiţii Treimea ariană este o realitate care s-a constituit progresiv nu una care să fi existat ca atare din eternitate Acest lucru reiese din fragmentele icircn care Arie neagă faptul că paternitatea ar fi o calitate eternă icircn Dumnezeu Iată un text pe care-l reproduce Sfacircntul Atanasie şi icircn care Arie este cacirct se poate de explicit ldquoDumnezeu Pricipiul a tot zice el numai El este fără principiu Fiul născut din Tatăl icircn afara timpului creat şi format icircnainte de veacuri nu era icircnainte de a fi născut născut icircnsă icircn afară de timp icircnaintea tuturor lucrurilor el deţine existenţa din Tatăl El nu este etern şi coetern cu Tatăl nici conenăscut el nu are existenţă icircn acelaşi timp cu Tatăl cum zic unii despre relaţii ςὀ τίνες λέγουσι τὰ πρ ςὸ τί introducacircnd astfel două principii nenăscute Ci monadă şi principiu universal Dumnezeu este deasupra a tot Iată pentru ce el este

41 J Tixeront op cit vol2 p27-28

42 Ortiz de Urbina op cit p255

anterior Fiuluirdquo43 Trebuie spus aici că icircn această negare a calităţii Tatălui de a fi Tată din eternitate Arie nu era icircntru totul original Patriarhul Dionisie al Alexandriei din secolul al III-lea afirmase deja icircntr-o scrisoare către papa Dionisie al Romei că bdquoDumnezeu n-a fost din totdeauna Tată deci Fiul nu a existat din totdeaunardquo44 Mai icircnaintea acestuia chiar gnosticul Valentin spusese că bdquola icircnceput Dumnezeu nu era Tatăhelliprdquo45

Aşadar anterior naşterii Fiului a Logosului Dumnezeu era doar monadă Arie spunea următoarele bdquoIcircnţelege că mai icircntacirci a fost Unul (adică monada Dumnezeu simplu nn) iar Doimea (adică Dumnezeu devenit Tată ca urmare a naşterii Fiului Său nn) n-a fost icircnainte de a fi existat concret Fiul Dumnezeu (Tatăl) este icircnainte de a fi Fiulrdquo46 Deci Doimea constituită de Tatăl şi de Fiul este posterioară Monadei iniţiale constituită de solitudinea paternă Aceeaşi concepţie o manifestă Arie şi despre Duhul Sfacircnt Dacă a fost o vreme cacircnd Doimea icircncă nu exista deoarece nu fusese creat Fiul atunci a fost o vreme cacircnd Treimea nici ea nu exista pacircnă să fie creat Duhul Sfacircnt Sfacircntul Atanasie redă acest ultim aspect al doctrinei ariene icircn termenii următori bdquoDacă Duhul este creatură iar creaturile sunt din cele ce nu sunt (adică din nimic nn) e vădit că a fost o vreme cacircnd n-a fost Treimea ci Doimea Or ce ar putea spune cineva mai contrar credinţei decacirct aceasta Căci aceştia (arienii nn) spun că Treimea rezultă din prefacere şi progres şi există o Doime care aşteaptă să se facă o creatură care să se unească cu Tatăl şi cu Fiul şi să apară astfel Treimeardquo47

43 I Chevalier Sf Augustin et la pensee greque Les relations trinitaires Freiburg 1940 p109 n1

44 I Chevalier Sf Augustin et la pensee greque Les relations trinitaires p110

45 E de Faye Le gnosticisme Beauchesne Paris 1924 p34

46 Sf Atanasie cel Mare Despre sinoade icircn ldquoPărinţi şi scriitori bisericeştirdquo Ed Inst Biblic şi de Mis Ortodoxă Bucureşti 1988 vol XVI p121-122

47 Sf Atanasie cel Mare Despre Sfacircntul Duh către acelaşi Serapion icircn ldquoPărinţi şi scriitori bisericeştirdquo Ed Inst Biblic şi de Mis Ortodoxă

După moartea lui Arie concepţia sa a fost continuată şi nuanţată de anomeii radicali Urmaşi direcţi ai marelui eretic anomeenii susţineau că bdquoFiul este cu totul neasemănător cu Tatăl κατὰ πάντα νόμοιοςἀ atacirct sub raportul voinţei cacirct şi sub acela al fiinţeirdquo 48 Ei se deosebeau totuşi de Arie icircnsuşi prin felul icircn care concepeau desăvacircrşirea Logosului icircntrupat icircn timp ce Arie credea că acesta a ajuns la demnitatea divină ca o recompensă pentru virtutea pe care a dovedit-o anomeii dimpotrivă considerau această demnitate drept apanajul naşterii sale al filiaţiei sale unice Acest fapt nu-i icircmpiedica icircnsă să deprecieze persoana Logosului icircn planul vieţii liturgice şi practice Astfel ei botezau icircn numele lui Dumnezeu cel necreat al Fiului creat şi al Duhului Sfinţitor procreat de către Fiul cel creat Ei practicau o singură scufundare icircn amintirea morţii lui Iisus Hristos Deprecierea Logosului icircn raport cu Dumnezeu Tatăl i-a condus la o atitudine ireverenţioasă faţă de Scriptură la o respingere a cultului moaştelor şi al sfinţilor iar icircn final chiar la laxism moral 49 Un alt urmaşi al lui Arie a fost Eustaţiu de Sevasta care a cochetat toată viaţa cu arienii icircn special cu partida homoiusienilor adică a acelora care respingeau icircn egală măsură radicalul anomios al arienilor riguroşi cacirct şi homoousios consacrat la Niceea Icircn acord cu partida homoiusienilor Eustaţiu icircnvăţa că Logosul este asemenea Tatălui său dar nu egal cu el Icircn cele din urmă Eustaţiu a sfacircrşit icircn racircndurile macedonienilor a acelei partide care respingea dumnezeirea Sf Duh Spre deosebire de anomeii libertini icircn materie de morală Eustaţiu s-a distins printr-un ascetism riguros Ucenicii săi numiţi eustaţieni au fost condamnaţi la un sinod de la Gangra tocmai pentru exagerările lor ascetice pentru respingerea căsătoriei a cărnii icircn general considerată ca impură etc 50 Atitudinea lui Eustaţiu şi a partizanilor său trebuie pusă icircn legătură cu arianismul său mai exact cu doctrina despre efectele icircnlocuirii sufletului uman de către Logos icircn Iisus Hristos Prin această asumare incompletă umanitatea logosului a fost considerată cu mult superioară celei a oamenilor adevăraţi mai presus de slăbiciunile

Bucureşti 1988 vol XVI p85-86

48 X Le Bachelet Anomeacuteens DTC volI B col1323

49 X Le Bachelet Anomeacuteens DTC volI B col1324 1325

50 S Salaville Eusthate de Seacutebaste DTC volV B col15666-1571 Eustathiens DTC volV B col 1572

obişnuite şi de aceea model de urmat Pentru a realiza aceleaşi efecte icircn propria natură umană Eustaţiu n-a găsit alt mijloc decacirct ascetismul său extraordinar de riguros dus pacircnă la deprecierea umanului icircn general Cel care i-a continuat icircnsă concepţia trinitară a fost Eunomiu ajuns episcop de Cyzic

Care era icircn aceste condi ii doctrina ariană icircn materie de hristologie ț bdquoGrave erau consecinţele arianismului icircn ceea ce priveşte icircntruparea şi răscumpărarea spune X Le Bachelet Persoana lui Hristos nu mai era o persoană cu adevărat divină devreme ce Logosul icircntrupat la plinirea vremii nu mai era el icircnsuşi un Dumnezeu adevărat Din această cauză opera sa răscumpărătoare icircşi modifica profund conţinutul icircn loc să fie teandrică acţiunea şi influenţa lui Hristos nu mai era decacirct una de ordin moral mai mult sau mai puţin umană Un alt rezultat a fost acela că arienii au ajuns să nu mai recunoască icircn Hristos decacirct un trup fără suflet uman ψυχονἄ sau un suflet fără raţiune ψυχὴ

λογοςἄ ei pretindeau că salvează astfel unitatea persoanei pe care prezenţa simultană a celor două spirite finite Logosul şi sufletul uman ar fi compromis-o Mulţumită acestei suprimări ei puteau atribui Logosului direct cunoaşterea limitată afectele de tristeţe de bucurie şi altele de acest fel (care se atribuie doar oamenilor nn) Mărturii explicite (ale scriitorilor vremii) atribuie această doctrină fie arienilor icircn general fie fondatorului lor icircnsuşihellip Sf Epifanie prezintă această doctrină ca un loc comun al lucianiştilorhellip Hristos al arienilor devenea astfel o fiinţă particulară complet diferită de Omul-Dumnezeu deoarece el nu mai era nici Dumnezeu adevărat nici om adevărathelliprdquo 51 Arie icircnsuşi n-a lăsat nici o referire cu privire la părerea sa icircn această problemă bdquoFragmentele care au supravieţuit din operele lui Arie spune şi Tixeront nu conţin nimic cu privire la această chestiune anume dar se ştie de la autori care au tratat despre doctrina lui că aceasta (adică doctrina mentorului său nn) era şi icircnvăţătura luirdquo 52

Potrivit arienilor deci Logosul devenit Hristos a icircnlocuit icircn firea umană pe care a asumat-o sufletul cu alte cuvinte ceea ce a asumat a fost doar un trup fără suflet

ψυχονἄ După alţii el ar fi icircnlocuit nu icircntreg sufletul ci numai partea raţională a acestuia ceea ce a asumat astfel ar fi fost un trup cu suflet senzitiv dar fără raţiune ψυχὴ λογοςἄ Icircn aceste condiţii coboracircrea Logosului icircn lume nu mai era o icircntrupare o icircnomenire adică o asumare a unei naturi umane integrale ci o asumare doar a unui corp de aceea

51 X Le Bachelet Arianisme DTC volI B col1787-1788

52 Atanasie Contra Apollinarium II 3 Teodoret Haeretic Fabul V 11 un fragment atribuit Sf Atanasie icircn PG XXVI 1292 la J Tixeront op cit vol2 p27 n3

icircntruparea devenea de fapt o icircncorporare Această nuanţă apare formal afirmată icircntr-un simbol arian al lui Eudoxiu de Constantinopol bdquoLogosul se spune icircn acest simbol s-a icircncarnat nu s-a icircnomenit căci el n-a asumat şi sufletul uman σαρκοθέντα ο κὐ

ναντθρωπήσανταἐ ο τεὔ γ ρὰ ψυχ νὴ νθτρωπίνηνἀ νείληφενἀ (ὀ λόγος) 53 Diferenţa dintre cei doi termeni definea exact natura icircntrupării Logosului după arieni prin icircntrupare Logosul a asumat numai carnea noastră numai un trup material aşa cum sugerează verbul σαρκοθέντα iar nu o natură umană integrală adevărată Icircn consecinţă nefiind un Dumnezeu adevărat Logosul nu era nici om adevărat Ca să fie om adevărat icircntruparea Logosului ar fi trebuit să fie asumarea naturii unui om adevărat aşa cum sugerează verbul ναντθρωπήσανταἐ

Hristologia ariană trebuie foarte precis definită pentru a fi cu adevărat icircnţeleasă Astfel diferenţa dintre cele două verbe nu trebuie să ne facă să credem că Hristosul arian ar fi fost o fiinţă compozită adică Logosul semi-divin sălăşluind icircntr-un trup omenesc Asumarea numai a trupului fără suflet sau şi a sufletului dar fără partea sa raţională icircnsemna pentru arieni că Logosul subzistă ca o fiinţă nu numai nedeplină sub aspectul divinităţii dar nedeplină nici sub aspectul umanităţii sale Aceasta icircnseamnă că trupul asumat de Logos nu mai este un trup obişnuit din materie obişnuită ci un trup material cu totul transformat icircn substanţa Logosului icircnsuşi Esenţa Logosului icircntrupat este astfel unică un fel de amestec omogen de divin şi uman un Logos transformat icircn trup sau un trup transformat icircn Logos Iată de ce au ajuns arienii să atribuie icircnsăşi acestei esenţe slăbiciunile umane menţionate icircn Evanghelie şi cunoaşterea limitată Sf Atanasie descrie această particularitate a hristologiei ariene icircn termenii următori bdquoArie icircnvaţă că icircn Hristos corpul a servit icircn mod simplu de icircnveliş condiţiei sale divine şi că Logosul a intervenit numai pentru omul interior sau pentru suflet atunci cacircnd el icircndrăzneşte să atribuie icircn mod direct divinităţii capacitatea de a suferi (pe cruce) şi icircnvierea (sn)rdquo 54 La racircndul său Augustin raportează acelaşi lucru despre opiniile ariene icircn această problemă El remarcă icircn acelaşi timp că ereziile ariene cu privire la sufletul uman al lui Iisus Hristos erau mai puţin cunoscute deşi nu mai puţin reale după cum o dovedesc spune el atacirct lucrările lor cacirct şi expozeurile orale55

53 Eustaţiu la Antiohiei PG XVIII 689 Atanasie Contra Apollinarium I 15 Epifanie Haer LXIX 19 Grigore de Nazianz Epist CI la J Tixeront op cit vol 2 p 27 n 4

54 J Schwane op cit vol2 p395 n1

55 J Schwane op cit vol2 p396 n1

Arienii au ajuns deci să atribuie afirmaţii ale Macircntuitorului ca cele din Matei XXIV 36 nu naturii sale umane asumate ci icircnsăşi esenţei sale proprii Este vorba despre afirmaţia Macircntuitorului că ziua precisă a judecăţii de la sfacircrşitul timpurilor nu o cunoaşte nici măcar Fiul ci numai Tatăl Icircn viziunea lor această afirmaţie era icircncă o dovadă a inferiorităţii Logosului faţă de Dumnezeu Tatăl Aceasta icircnsemna că asumacircnd un trup omenesc coboracircnd pacircnă la nivelul unei naturi inferioare ca cea umană Logosul a suferit modificări corespunzătoare icircn chiar propria sa esenţă pacircnă la punctul unei ignoranţe totale icircn ceea ce priveşte viitorul ultim al creaţiei O atare ignoranţă era icircn opinia lor una din dovezile cele mai solide icircn favoarea afirmaţiei că Logosul nu are nimic comun cu Tatăl său el nefiind un Dumnezeu adevărat ca Tatăl adică un Dumnezeu care să aibă o cunoaştere absolută a tuturor lucrurilor 56 Dar Logosului nu-i lipseşte numai atotcunoaşterea divină icirci lipseşte şi caracterul imuabil Acesta este icircncă un motiv ndash spuneau arienii ndash pentru care el este inferior Tatălui Arie atribuie acest caracter schimbător esenţei icircnsăşi a Logosului bdquoPrin natura sa Logosul este ca noi toţi supus schimbării dar liber icircn sine icircnsuşi Icircn măsura icircn care vrea el rămacircne bun (adică de partea binelui nn) Dacă vrea el se poate schimba ca şi noi deoarece el prin natura sa este supus schimbării Iată pentru ce Dumnezeu prevăzacircnd că va fi bun i-a dăruit de mai icircnainte această slavă pe care ca om a cucerit-o mai apoi prin propria virtute Aşadar tocmai pentru că Dumnezeu a cunoscut de mai icircnainte cele ce el avea să lucreze l-a făcut să se nască astfelhelliprdquo 57

Pacircnă la ce punct s-ar fi putut schimba Logosul Pacircnă unde ar fi putut el coboricirc Se pare că arienii nu s-au ferit să meargă pacircnă la capăt şi să dea răspunsul radical Patriarhul Alexandru al Alexandriei scriind episcopilor orientali despre noua erezie şi despre cutezanţa ei nemaiauzită relatează că atunci bdquocacircnd cineva le-a cerut să precizeze dacă Logosul lui Dumnezeu s-ar fi putut schimba cum s-a schimbat diavolul ei n-au avut teamă să afirme da ar fi putut Natura sa spun aceştia este icircntr-adevăr supusă schimbării devreme ce el poate fi născut şi este supus schimbăriirdquo 58 Aşadar Hristosul

56 J Schwane op cit vol2 p395

57 Ortiz de Urbina op cit p254-255

58 Ortiz de Urbina op cit p251

arian este Logosul icircnsuşi care suportă actele naşterii ale suferinţei pe cruce şi ale morţii icircn icircnsăşi natura sa intimă semi-divinăsemi-trupească Icircn asemenea condiţii docetismul este inevitabil Lipsesc icircnsă documentele care să ateste aşa ceva Această consecinţă va deveni icircnsă evidentă la Apolinarie de Laodiceea Informa ii care sprijină ipoteza le oferăț SF Atanasie icircn lucrările sale Către Epictet Către episcopul Adelfie i Către Maximș filozoful 59 Augustin confirmă i el această presupunere spunacircnd icircn ș Contra unui cuvacircnt al arienilor că ace tia anticipau doctrina lui Apolinarie de Laodiceea bdquocacirct despre ereticiiș mei mă refer la arieni se vede din disputele lor că nu gacircndesc doar că icircn Treime naturile sunt diferite ci i că Hristos n-a avut suflet umanrdquo ș 60

2 Eunomiu al Cyzicului

Eunomiu a fost şeful partidei anomeilor Icircn celebra sa Apologie pe care avea s-o combată Sfacircntul Vasile cel Mare Eunomiu reia ideea lui Arie că Fiul nu a putut exista icircnaintea naşterii sale din Tatăl or dacă naşterea este devenire schimbare icircnseamnă că Fiul a venit la existenţă ca Fiu printr-un act de devenire printr-un act prin care el a trecut de la starea de inexistenţă la aceea de existenţă ca Fiu al Tatălui Fiul va spune Eunomiu s-a constituit ca Fiu abia icircn urma actului naşterii sale din Tatăl de aceea el n-a putut exista din eternitate alături de Tatăl aşadar spuneau arienii a fost o vreme cacircnd el nu exista Dar iată aceste argumente icircn formularea lui Eunomiu icircnsuşi bdquoCăci zice el nici sămacircnţa nu este (icircncă) om Nici piatra nu este (icircncă) casă ele devin una om cealaltă casă (abia ulterior adică abia prin actul naşterii şi respectiv al construcţiei nn) Or este cel mai religios lucru din lume acela de a pune icircn paralel cu aceste fiinţe naşterea Fiului Dacă fiecare dintre ele devine atunci cacircnd icircncă nu era ndash căci nu devine ceea ce era deja mai icircnainte ndash cum va putea fi vindecat cel care afirmă că Fiul a fost născut atunci cacircnd deja exista Căci dacă el exista icircnaintea naşterii sale atunci el este nenăscutrdquo61 bdquoIar dacă

59 Vezi toate aceste lucrări icircn PSB vol16 pp 168-190

60 Augustin Contra unui cuvacircnt al arienilor V 5 icircn Augustin Oeuvres completesI Paris 1870 vol 26 p580

61 Eunomiu Apologia icircn ldquoSources chretiennesrdquo vol 305 p261

el este nenăscut atunci el nu mai este Fiu şi dacă este Fiu el nu e nenăscutrdquo62 bdquoDat fiind că substanţa lui Dumnezeu nu admite naşterea ndash de vreme ce el este nenăscut ndash nici separarea sau icircmpărţirea ndash de vreme ce el este incoruptibil ndash şi că nu există nimic altceva pentru a servi drept substrat naşterii Fiului noi spunem că Fiul a fost născut cacircnd nu erardquo63 bdquoIată pentru ce conchide Eunomiu Fiul nu este Dumnezeu ci creatură a Tatălui deoarece substanţa sa a fost născută atunci cacircnd nu era icircnaintea propriei sale constituţiirdquo64 Asemenea lui Arie el considera că Iisus Hristos nu putea fi Dumnezeu mai mult decacirct Logosul icircnsuşi Ca şi mentorul său Eunomiu credea că Logosul a icircnlocuit icircn Iisus raţiunea sau sufletul acestuia asumacircnd doar trupul carnea bdquoCel ce icircn zilele mai de pe urmă s-a făcut om nu a luat un om (n-a asumat fire omenească nn) din suflet şi din truprdquo ci a luat o fire formată numai din trup65 Deprecierea persoanei Logosului s-a manifestat la Eunomiu prin abandonarea icircn cele din urmă de a mai celebra Sfintele Taine 66 Trebuie văzută aici o reminiscen ă din Origen care cum am văzut mai sus aț declarat la un moment dat că nu se cuvine să ne icircnchinăm unei creaturi adică Fiului ci numai lui Dumnezeu Tatăl că icircnsu i Macircntuitorul s-a icircnchinat Tatăluiș

Aceleaşi raţiuni icircl conduc pe Eunomiu să afirme că şi Duhul nu este Dumnezeu ci creatură deoarece dacă purcede nici el n-a putut exista icircnaintea purcederi sale bdquoSfacircntul Duh spune el care este al treilea icircn ordine nu ar putea fi primul icircn ceea ce

62 Eunomiu Apologia icircn ldquoSources chretiennesrdquo vol 305 p257

63 Eunomiu Apologia icircn ldquoSources chretiennesrdquo vol 305 p263-264

64 Eunomiu Apologia icircn ldquoSources chretiennesrdquo vol 305 p259

65 La Grigorie de Nyssa Contra lui Eunomiu II PG LXV 544 D-545 A la I G Coman Şi Cuvacircntul trup s-a făcut Hristologie şi mariologie patristică Timişoara 1993 p31-32 n38

66 X Le Bachelet Eunomius icircn DTC volI B col1507 1503

priveşte natura căci acesta este Dumnezeu Tatăl Ar fi icircntr-adevăr absurd şi singular ca acelaşi să aibă cacircnd primul loc cacircnd al treilea (hellip) Duhul nu are aceeaşi substanţă nici cu Monogenul (adică cu Unul Născut cu Fiul nn) căci el n-ar fi fost numărat după acesta ca avacircndu-şi propriul ipostas (propria substanţă nn) (hellip) Nu există deci un al doilea alături de Tatăl şi care să fie nenăscut căci nu există decacirct un singur şi unic Nenăscut şi nu există un altul nici alături de Fiul şi care să fie un născut căci nu există decacirct un singur şi unic Monogen (Unulnăscut) Există icircnsă un al treilea icircn natură şi icircn ordine creat la porunca Tatălui şi prin activitatea Fiului νεργειἐ ᾷ δε τοῦ ιοὑ ῦ γενόμενον El este cinstit icircn al treilea racircnd ca primă creatură a Monogenului cea mai mare dintre toate şi singura ca atare Divinitatea şi puterea demiurgică-i lipsesc dar el este plin de puterea de a sfinţi şi a icircnvăţardquo67

3 Arianismul tacircrziu

Volumul 146 al colec iei ț Sources chreacutetiennes con ine ț două omilii cu autor anonim care sunt icircn realitate două predici pentru prima zi a Săptămacircnii Mari a Sfintelor Pa ti Ele au fost redactate cel mai probabil către mijlocul sau icircn a două jumătate aș secolului al IV-lea 68 Cele două omilii dovedesc mai mult decacirct orice alt document arian rădăcinile gnostice ale acestei mari erezii Argumentarea autorului icircncepe cu evocarea robiei icircn care zăcea umanitatea sub puterea Demiurgului pacircnă la venirea Macircntuitorului bdquoIcircnaintea coboracircrii tale din ceruri pe pămacircnt (πρὸ γ ρὰ τ ςῆ ο ςῆ πἀ rsquoο ραν νὐ ῶ ε ςἰ γ ςῆ καταβ σεωςά ) eu eram captivul demonilor pe tine Creatorule te ignoram i adoramș crea ia drept creatoare icircmi imaginam materia ca auto-cauzată (ț α τ ματονὐ ό φανταζ μενἐ ό τ νὴ κτ σινί προσεκ νουνύ ςὡ κτ στηνί ) icircn u urătatea mea icircnvă am din propria voin ăș ț ț artele demonilor autorul răului (ὁ ρχ κακοςἀ έ ) folosise icircmpotriva mea armele sale tiranice Cel rău inten ionat (ț ργανονὄ με τ ςῆ δ αςἰ ί ὁ δυσμεν ςὴ κατεσκε ασεύ κακ ασί ) făcuse din mine instrumentul propriei sale răută i Eu zeificam cerul i ignoram pe celț ș care l-a desfă urat adoram soarele i nu cuno team pe cel care l-a aprins veneram luna iș ș ș ș dispre uiam pe creatorul ei mă icircnchinam astrelor i-l respingeam pe artizanul lorț ș

67 Eunomiu Apologia icircn ldquoSources chretiennesrdquo vol 305 p285-286

68 J Lieacutebaert Deux homeacutelies anomeacuteens pur lrsquooctave de Paques Introduction text traduction et notes icircn Sources chreacutetiennes vol146 p38

icircnconjuram de respect arborii i pietrele ridicam temple i altare icircmpotriva ta Creatoruleș ș atinsesem norii cu răutatea mea Căci odată coruptă legea naturală trăiam fără discernămacircnt asemenea jivinelor ira ionalerdquo ț 69 bdquoTu e ti arhistrategul ( eful armatelorș ș cere ti) Domnului love te-l pe autorul răului (ș ș ρχιστρ τηγοςἀ ά π ρχειςὑ ά κυρ ουί τ νὸ

ρχ κακονἀ έ τρ σονῶ ) 70 răpe te-i armele tiranului căci tu ai puterea cea de neicircnvinsș Eliberează-ne din robia pe care am icircndurat-o din cauza u urătă ii noastre scoate-ne dinș ț eroare i poartă-i pe rătăci i pe umerii tăi ș ț Apleacă- i Doamne urechea spre ruga meaț (Psalmul V 2) Arat-o fecioară pe curtezană schimb-o icircn femeie castă pe femeia adulteră fă-o rodnică pe cea stearpă schimbă neghina-n gracircu bun transformă spinii icircn trandafiri altoie te măslinul sălbatic pentru a face din el un măslin roditor slăve te-l pe celș ș abandonat fă-o mamă a multor copii pe cea care nu are niciunul Căci totul este posibil cacircnd tu vrei icircn simpla ta voin a tu posezi deja puterea (ț π νταά γ ρὰ δυνατά σοι τανὅ θ ληςέ νἐ γ ρὰ τῷ θ λεινέ χειἔ τὸ δ νασθαιύ )rdquo 71

Părăsind domeniul metafizicii autorul intră icircn acela al istoriei Vechiului Testament bdquoIudeul zice el s-a bucurat de ale tale voi gusta i eu din binefacerile tale tuș l-ai condus afară din Egipt scoate-mă i pe mine din gre eală Tu l-ai răscumpărat dinș ș macircna lui faraon eliberează-mă i pe mine din macircna celui rău Tu l-ai condus prin Mareaș Ro ie condu-mă i pe mine prin cristelni a botezului Tu l-ai icircndrumat cu stacirclpul cel deș ș ț foc luminează-mă i pe mine cu Duhul tău cel Sfacircnt El a macircncat pacircinea icircngerilor dă-miș i mie trupul tău cel sfacircnt El a băut din stacircncă amestecă i pentru mine sacircngele coasteiș ș

tale El a primit tablele legii scrie icircn carnea inimii mele evangheliile tale Tu i-ai trimis lui pe profe i trimite-mi i mie pe apostolirdquo ț ș 72 Plecacircnd apoi de la versetul 2 al psalmului

69 Anonimul anomeu Deux homeacutelies anomeacuteens pur lrsquooctave de Paques Homeacutelie I 4 icircn Sources chreacutetiennes vol146 p63

70 J Lieacutebaert atrage atenția aici asupra antitezei dintre bdquocel rău ἀρχέκακονrdquo tiranul lumii căzute și bdquoarhistrategul ἀρχιστράτηγοςrdquo Hristos salvatorul ceresc (p65 n2)

71 Anonimul anomeu Deux homeacutelies anomeacuteens pur lrsquooctave de Paques Homeacutelie I 6 icircn Sources chreacutetiennes vol146 p65-67

72 Anonimul anomeu Deux homeacutelies anomeacuteens pur lrsquooctave de Paques Homeacutelie I 9 icircn Sources chreacutetiennes vol146 p69

al 11-lea omilia a doua continuă ruga bdquoSalvează-mă Doamne tu care l-ai salvat pe Noe din naufragiul universal tu care l-ai salvat pe Lot din focul necru ător tu care l-ai salvatț pe Avraam din macircna celor cinci regi tu care l-ai salvat pe Isaac din lupta cu păstorii tu care l-ai salvat pe Iacob de macircnia lui Esau tu care l-ai salvat pe Iosif din macircna fra ilorț săi tu care l-ai salvat pe Iov de tirania celui rău tu care l-ai salvat pe Moise de macircndria lui faraon salvează-mă i pe mine de vrăjmă ia lui Saul hellipAm căzut de bunăvoie icircnș ș cursele vrăjma ului m-am lăsat legat fără speran ă icircn lan urile celui rău am căzut fărăș ț ț speran ă icircn undi a tiranului Din rege al lui Israel am devenit sclavul pasiunii mele dinț ț stăpacircn peste armate am devenit prizonier al celui tiran eu care am zdrobit leii am fost dominat de frumuse ea unei femei eu care am icircnvins popoare vrăjma e am fost icircnvins deț ș dorin a pentru o femeie eu care m-am ridicat la demnitatea unui profet am fost lipsit deț profe ie din cauza u urătă ii mele Icircn lacrimi strig i mă prostern la picioarele taleț ș ț ș Salvează-mă Doamnerdquo 73

Dacă pacircnă aici nu este clară aplecarea autorului spre erezie de aici icircncolo lucrurile se schimbă cacircnd intră icircn detaliile hristologiei Cel care a coboracirct din ceruri pe pămacircnt chemat să salveze umanitatea căzută sub robia celui rău nu a asumat o natură umană reală ci a fost doar icircn aparen ă om bdquohellipLa un semn al Celui Nenăscut ai fostț trimis din ceruri pe pămacircnt ca să locuie ti icircn sacircnul unei tinere femei tu conducătorulș cerului i al pămacircntului i ca să iei condi ia de sclav tu stăpacircnul crea iei alături deș ș ț ț Tatălhelliprdquo 74 bdquoEl mielul lui Dumnezeu n-a fost oferit asemenea unei oi sub puterea Legii căci nu icircmpotriva vrerii lui a mers el către patima de pe cruce i nici fără voin a sa aș ț icircndurat el rana lăncii nici prin constracircngere a cunoscut el legea mor ii prin crucificareț Tatăl n-a avut decacirct să ordone Monogenului să plece spre lumea pămacircntească acceptacircnd de bunăvoie fiul (copilul) s-a ridicat de pe tronul său slăvit a trecut nevăzut prin sferele naturilor celor netrupe ti a depă it corurile armatelor arhi-icircngere ti i a ajuns icircn cele dinș ș ș ș urmă lumea pămacircntească A fost purtat la sacircnul unei fecioare el care poartă icircn macircinile sale icircntreaga creatură A apărut icircn starea unui nou-născut el care este anterior veacurilor S-a arătat ca un copil el care formează copiii icircn pacircntecele maicii lor S-a hrănit cu lapte el care schimbă icircn mod nevăzut sacircngele (mamei) icircn lapte (pentru pruncul care suge) A

73 Anonimul anomeu Deux homeacutelies anomeacuteens pur lrsquooctave de Paques Homeacutelie II 5 7 icircn Sources chreacutetiennes vol146 p101

74 Anonimul anomeu Deux homeacutelies anomeacuteens pur lrsquooctave de Paques Homeacutelie I 5 icircn Sources chreacutetiennes vol146 p65

fost purtat icircn bra e el care dirijează la un semn toată crea ia Pentru oameni el care aț ț asumat slăbiciunile oamenilor rămacircnacircnd icircnsă ceea ce era icircnaintea veacurilor (με ναςί α τ ςὐ ὸ περὅ πρὸ α νωνἰώ π ρχενὑ ῆ ) Căci el nu s-a transformat ( υτεὄ μετ πεσενέ ) din mai bogat icircn mai sărac el nu s-a schimbat ( υτεὄ τρ πηἐ ά ) din mai mult icircn mai pu inț faptul de a fi icircmbrăcat carnea nu i-a alterat natura sa divină ( υτεὄ ἡ περιβολὴ τ ςῆ σαρκ ςὸ τ νὴ θε τητοςό λλο ωσεἠ ί φ σινύ ) asumarea trupului nu i-a mic orat ipostasul său deș Monogen ( υτεὄ ἡ ν ληψιςἀ ά τοῦ σ ματοςώ τ νὴ τοῦ μονογενο ςῦ σμ κρυνενἐ ί

π στασινὑ ό ) rămacircnacircnd ceea ce era icircnaintea veacurilor de bunăvoie el s-a oferit să aducă macircntuire oamenilorrdquo 75

Cu toată această condescenden ă asumată voluntar de Monogen el n-a fost unț simplu om bdquoCăci dacă Hristos ar fi fost un simplu om moartea ar fi avut asupra lui putere ca supra tuturor oamenilor (εἰ γ ρὰ νθρωποςἄ ψιλ ςὸ ὁ Χριστ ςό καὶ α τοὐ ῦ νἂ ςὡ π ντωνά νθτρ πωνἀ ώ κυρ ευσενἐ ί ὁ θ νατοςά ) 76 Urci pe firul vechii istorii i rămacirci uimitș icircn fa a mor ii Domnului Abel a fost ucis i crea ia nu a fost tulburată Avraam a fost pusț ț ș ț icircn mormacircnt i mormintele nu s-au deschis Isaac a murit i iadul n-a murit Iacob a fostș ș icircngropat i cei icircngropa i n-au icircnviat Iosif a fost depus lacircngă părin ii săi i trupurileș ț ț ș sfin ilor nu s-au ridicat Isaia a fost tăiat i soarele nu s-a icircntunecat Ieremia a fostț ș trangulat i luna nu s-a stricat Nabuth a fost omoracirct cu pietre i pămacircntul nu s-a clintitș ș ș

Zaharia a fost gacirctuit i ziua nu s-a schimbat icircn noapte Ioan a fost decapitat i voalulș ș templului nu s-a rupt icircn două Cacircnd Hristos a suferit icircnsă icircn trup soarele s-a oprit din drumul său luna i-a pierdut strălucirea fe ii sale pămacircntul s-a cutremurathellip Icircnvăluit icircnș ț giulgiu el a despuiat iadul a semănat groază icircn racircndurile păzitorilor iadului i a sfăracircmatș fără efort por ile iadului A ie it din mormacircnt icircmpreună cu capturile sale de război aț ș apărut femeilor a ezate icircn jurul mormacircntului por iile fiind icircncuiate el a intrat totu i prinș ț ș ele la apostoli lui Toma cel necredincios el i-a arătat coasta sa pentru a-l face credincioshelliprdquo 77

De i superior tuturor oamenilor Monogenul nu este totu i Dumnezeul supremș ș

75 Anonimul anomeu Deux homeacutelies anomeacuteens pur lrsquooctave de Paques Homeacutelie I 1-2 icircn Sources chreacutetiennes vol146 p59 J Lieacutebaert precizează că sensul lui ἐσμίκρυνεν este aici unul pur moral (p37 n2)

76 Hristos nu a fost așadar bdquoun simplu om ἄνθρωπος ψιλὸςrdquo adică un om adevărat ci o ființă intermediară icircntre Dumnezeu și om nici Dumnezeu deplin adevărat ca Dumnezeu Tatăl dar nici om adevărat ca ceilalți oameni

Anomeismul autorului omiliilor apare aici fără echivoc Pornind de la strigătul din rugăciune Auzi Doamne strigătul meu autorul icircl prezintă i ca strigăt al cre tinuluiș ș care- i proclamă credin a bdquoVoi striga puterea absolută a Tatălui i medierea ta (caș ț ș Monogen mediator nm) trimiterea ordonată de Cel Nenăscut i supunerea ta (ca Fiuș nm) (κρ ζωά γ ρὰ τ νὴ τοῦ Πατρ ςὸ α θεντει νὐ ά καὶ σ νὴ μεσιτε ανὶ τ νὴ τοῦ γενν τουἀ ή

ποστολ νἀ ὴ καὶ τ νὴ σ νὴ παλο νὑ ή ) 78 Icircn timp ce El stă etern (nemi cat) tu ai icircnclinatș cerurile i ai coboracirct (ș τιὅ κε νοςἐ ῖ ε ςἰ τ νὸ α ναἰῶ κ θηταιά καὶ σὺ κλιναςἔ ο ρανο ςὐ ὺ καὶ κατ βηςέ ) 79 icircn timp ce Tatăl dă mărturie din icircnaltul cerurilor tu la Iordan ai primit mărturia lui de i l-ai chemat afară din mormacircnt pe Lazăr cel mort de patru zile tu ai datș totu i slavă lui (Dumnezeu) Tatăl (ș Părinte te slăvesc pentru că m-ai ascultathellip) icircnmul ind pacircinile-n pustie tu ai dat cinste Celui ce t-a născut (ț ridicacircndu- i ochii el aș binecuvacircntathellip) ai fost spacircnzurat trupe te pe cruce dar El a fost cel ce a primit duhul tăuș ( i strigacircnd cu voce tare i-a dat duhulhellipș ș ) ai fost pus icircn mormacircnt dar El a fost cel ce te-a icircnviat din mormacircnt a treia zirdquo 80 bdquoCăci dacă Tatăl nu i-ar fi poruncit voi n-a i fi putut fiț stăpacircni i de fiul său dacă sentin a n-ar fi venit de sus voi n-a i fi fost capabili să văț ț ț recunoa te i Creatorul dacă Tatăl n-ar fi luat hotăracircrea voi n-a i fi putut atingeș ț ț tămăduitorul Un semn i el ar fi pedepsit natura Un semn i el ar fi zdrobit crea ia Darș ș ț

77 Anonimul anomeu Deux homeacutelies anomeacuteens pur lrsquooctave de Paques Homeacutelie I 26-27 icircn Sources chreacutetiennes vol146 p91-93

78 A se observa antiteza dintre auto-icircntemeierea absolută a Tatălui τὴν τοῦ Πατρὸς αὐθεντειάν și medierea μεσιτεὶαν poziția condiționată și condiționantă a Monogenului de mijlocitor icircntre Dumnezeu cel pur spiritual și lumea pur materială (Vezi și comentariile lui J Lieacutebaert p35 n1)

79 A se observa de asemenea antiteza dintre bdquoa sta nemișcat din eternitate εἰς τὸν αἰῶνα κάθηταιrdquo și bdquoa icircnclina cerurile și a coboricirc ἔκλινας οὐρανοὺς καὶ κατέβηςrdquo Tatăl este icircn esența sa imuabil la modul absolut Fiul Monogenul este icircnsă muabil și de aceea diferit ca esență de esența Tatălui său

80 Anonimul anomeu Deux homeacutelies anomeacuteens pur lrsquooctave de Paques Homeacutelie II 11 icircn Sources chreacutetiennes vol146 p107

nu icircmpotriva voin ei lui Dumnezeu (Cuvacircntul) a mers să pătimească pe cruce (ț ο τεὔ γ ρὰ κωνἄ ὁ Θε ςὸ πἐ ὶ τὸ σταυρικ νὸ παρεγ νετοέ π θοςά ) ci prin supunere fa ă de semnulț

părintesc a luat el asupra sa să sufere moartea pentru cei muritorirdquo 81

Coboracircrii sale la icircntrupare acestui descensus cosmic al Logosului icirci urmează ascensus urcu ul său prin icircnviere spre sferele cosmice celeste de unde a venit Dar niciș el nu este o putere absolută ci una relativă condi ionată de puterea absolută a Tatăluiț căci ine să observe autorul omiliilor bdquounul este cel care a fost icircnviat dar altul este celț care-l icircnviază Cum ar putea fi el unul i acela irdquo ș ș 82 Dar nu numai ontologic iș metafizic adică pentru sine icircnsu i el Monogenul nu este icircntemeierea absolută a fiin eiș ț el nu este reperul ultim nici pentru rugăciunea care se icircnal ă către Dumnezeu Departe deț a fi destina ia ei ultimă Monogenul este numai un mediator al rugăciunilor noastre cătreț adevăratul Dumnezeu care este Tatăl De i superior icircngerilor i chiar arhanghelilorș ș Monogenul este inferior totu i Tatălui său bdquoCacircnd rugăciunea iese din buze curate eaș tie să atingă urechile incoruptibile ale Stăpacircnului căci rugăciunea celui drept tie cuș ș

adevărat să icircnduplece divinitatea către milă hellipEa se ridică pacircnă icircn regiunile icircnăl imilorț celeste hellip i icircntr-o clipă ajunge icircn locuin a fiin elor celor netrupe ti unde por ile celeste iș ț ț ș ț

81 Anonimul anomeu Deux homeacutelies anomeacuteens pur lrsquooctave de Paques Homeacutelie I 24 icircn Sources chreacutetiennes vol146 p89 De remarcat aici faptul că suferințele de pe cruce sunt atribuite Monogenului ca Dumnezeu Comentacircnd expresia J Lieacutebaert este de părere că limbajul icircntrebuințat aici de autorul anomeu nu este conform cu ortodoxia ariană (p36 n1) Ideea de a raporta suferințele de pe cruce la icircnsăși ființa divină a Monogenului se icircntacirclnește icircnsă la arieni ca Palladius al Ratiariei cu ocazia Conciliului de la Aquileea din 381 (vezi capitolul următor) Acest amănunt ar putea fi un argument pentru a-l plasa pe autorul nostru mai degrabă către sfacircrșitul secolului al IV-lea decacirct spre mijlocul lui Explicația ar fi aceea că pentru anomei doar esența Tatălui este absolut impasibilă ființa Monogenului chiar dacă el este numit bdquodumnezeurdquo este pasibilă J Lieacutebaert propune calificarea hristologiei ariene ca bdquologopashitărdquo Expresia din text autorizează icircnsă calificarea ei mai degrabă ca bdquotheopashitărdquo termenul bdquotheosrdquo fiind icircnsă icircnțeles icircn noul arianism ca bdquodumnezeu secundrdquo distinct de bdquodumnezeul primrdquo care este Tatăl

82 Anonimul anomeu Deux homeacutelies anomeacuteens pur lrsquooctave de Paques Homeacutelie I 25 icircn Sources chreacutetiennes vol146 p 91

se deschid Cerul o prime te cu bucurie căci ea nu mai con ine nimic pămacircntescș ț (ο ραν ςὐ ὸ α τ νὐ ὴ μετὰ χαρ ςᾶ ποδ χεταιὑ έ ςὡ μηδ νὲ πιφ ρουσανἐ έ γ ϊνονή ) 83 Icircngerii o icircnso esc cu bucurie căci ea a icircmplinit ceea ce place lui Dumnezeu Arhanghelii oț icircmbră i ează ca pe un prieten Icircncepătoriile (principiile) i Puterile icirci cedează trecereaț ș ș căci ea poartă podoabele sărbătorii văzacircnd ve macircntul ei de fapte bune Domniile oș icircnso esc căci ea s-a străduit să icircmplinească iubirea pentru Creator Heruvimii i Serafimiiț ș icirci arată locul unde stă Paracletul Paracletul salutacircnd-o cum se cuvine o conduce la Dumnezeu Monogenul (ὁ Παρ κλητοςά σπασ μενοςἀ ά γνης ωςί τῷ Μονογενεῖ θεῷ α τ νὐ ὴ προς γειά ) Dumnezeu Cuvacircntul Monogenul o oferă icircn fine icircnaintea Tatălui (ὁ Μονογεν ςὴ θε ςὸ Λ γοςό τῷ Πατρὶ ξ νιονέ α τ νὐ ὴ προσφ ρειέ )rdquo 84

Finalul celei de a doua omilii este apoteotic bdquoAceasta este deci ceea ce strig aceasta este ceea ce proclam peste veacuri Eu păzesc realită ile fără confuzie eu nuț amestec ipostasele ( σ γχυταἀ ύ φυλ ττωά τὰ πρ γματαά οὐ συναναμ γνυμιί τ ςὰ

ποστ σειςὑ ά ) eu in ceea ce tu icircnsu i ai zis eu strig ceea ce tu icircnsu i ai vestit eu păstrezț ț ț ceea ce tu icircnsu i mi-ai transmis icircnvă ceea ce tu icircnsu i ai proclamatrdquo ț ț ț 85 bdquoLegea proclamă Ascultă Israele Domnul Dumnezeul tău este unul Iată-i icircnsă pe sabelienii cei lipsi i deț evlavie adăugacircnd lui Unu al i doi (ț οἱ σαβ λλιοιέ τῷ νἑ ὶ δ οὺ συν πτουσινά ) hellip i pe fiiiș ereticilor imaginacircnd o Triadă consubstan ială de dumnezei (ț καὶ α ρετικ νἱ ῶ πα δεςῖ τρι δαά θε νῶ μοο σιονὁ ύ φαντ ζονταιά )rdquo 86 Men ionarea sabelienilor ca adversarii prin excelen ăț ț ai arianismului este astfel o bună introducere la prezentarea esen ialismului marcelian iț ș

83 Se va remarca această precizare a rugăciunii dezbrăcată de tot ce este pămacircntesc Urcușul rugăciunii icircn această stare este posibil numai pe drumul pe care Monogenul icircnsuși dezbrăcat la racircndul său de haina lui umană icircl va fi făcut prin icircnviere Revenirea sa icircn sferele celeste de unde coboracircse la icircntrupare nu este de conceput icircn arianims altfel decacirct prin eliberarea de materia asumată la nașterea sa din Fecioara Și icircn arianism ca și icircn gnoză materia este rea și destinată pieirii finale Derobarea de materia trupului este posibilă numai icircntr-o hristologie dochetă icircn care icircntruparea nu este reală

84 Anonimul anomeu Deux homeacutelies anomeacuteens pur lrsquooctave de Paques Homeacutelie II 1 icircn Sources chreacutetiennes vol146 p95-97

85 Anonimul anomeu Deux homeacutelies anomeacuteens pur lrsquooctave de Paques Homeacutelie I 12 icircn Sources chreacutetiennes vol146 p71

fotinian care urmează

B PROBLEMA DUHULUI SFAcircNT IcircN ARIANISM

1 Mărturia Sf Atanasie cel Mare bdquoTropiciirdquo lui Serapion de Thmuis

Aflat icircn pustie icircn urma fugii sale din noaptea de 8 spre 9 februarie 356 din calea oamenilor icircmpăratului Constan iu marele patriarh al Alexandriei prime te la un momentț ș dat o interpelare din partea episcopului de Thmuis Serapion icircn problema doctrinei unor eretici pe care el icirci nume te bdquotropicirdquo probabil pentru faptul că dădeau un sens figuratș expresiilor din Scriptură cu privire la Duhul Sfacircnt Ace tia părăsiseră arianismul icircn ceeaș ce prive te doctrina despre inferioritatea Fiului icircn raport cu Dumnezeu Tatăl dar păstrauș vechea erezie icircn ceea ce prive te icircnvă ătura despre Duhul Sfacircnt Atanasie care-i scrie luiș ț Serapion patru epistole pe această temă datate de cercetători icircntre 356 i 361 descrieș doctrina bdquotropicilorrdquo icircn termenii următori bdquohellipPărăsind unii pe arieni pentru hula lor icircmpotriva Fiului cugetă icircmpotriva Duhului i zic nu numai că ș el este creatură ci i că ș e unul din duhurile slujitoare i se deosebe te de icircngeri numai prin treaptăș ș Iar aceasta e numai o luptă prefăcută fa ă de arieni De fapt e o adevărată icircmpotrivire fa ă de dreaptaț ț credin ă Căci precum aceia tăgăduind pe Fiul tăgăduiesc pe Tatăl a a i ace tia grăindț ș ș ș rău de Duhul Sfacircnt grăiesc rău i de Fiul Cele două păr i i-au icircmpăr it icircmpotrivirea fa ăș ț ș ț ț de adevăr căci cugetacircnd unii icircmpotriva Cuvacircntului iar ceilal i icircmpotriva Duhului eiț icircndreaptă aceea i hulă icircmpotriva Sfintei Treimi (icircntregi)rdquo ș 87 Potrivit acestui text tropicii admiteau consubstan ialitatea Fiului cu Dumnezeu Tatăl conform sinodului de la Niceeaț dar nu mai admiteau i consubstan ialitatea Duhului cu Fiul i desigur i cu Tatăl Pentruș ț ș ș ei Duhul era o creatură a Fiului asemenea icircntregului cosmos

Aspectul cu adevărat relevant icircn această afacere este icircnsă faptul că tropicii

86 Anonimul anomeu Deux homeacutelies anomeacuteens pur lrsquooctave de Paques Homeacutelie II 11 icircn Sources chreacutetiennes vol146 p107

87 Atanasie cel Mare Epistola icircntacirci către Serapion 1 icircn colecția bdquoPărinți și scriitori bisericeștirdquo EIBMBOR București 1988 vol 16 p 23

considerau Duhul o crea ie numai a Fiului fără nici un amestec din partea Tatăluiț Tropicii tăgăduiau cu alte cuvinte orice rela ie directă a Duhului cu Tatăl chiar icircnț calitatea sa de creatură Iată cacircteva texte care ilustrează acest aspect bdquoEi zic a a spuneș Sf Atanasie ltdacă Duhul nu e creatură nici unul dintre icircngeri ci purcede din Tatăl urmează că e Fiu i el i astfel sunt doi fii el i Cuvacircntul i dacă e frate (alș ș ș Ș Cuvacircntului nn) cum mai este Cuvacircntul laquoUnul Născutraquo Sau nu sunt egali ci unul se nume te după Tatăl iar celălalt după Fiulgt ș i iară iȘ ș ltdacă e din Tatăl cum de nu se zice i despre el că s-a născut Iar dacă Duhul este al Fiului urmează că Tatăl esteș bunicul Duhuluigtrdquo 88 Cacircteva racircnduri mai jos Atanasie se icircntreabă bdquoCare sunt deci de teptele lor icircntrebări ș ltDacă Duhul nu e creatură (a Fiului ci purcede direct din Tatăl nn) zic ei el este fiu i deci sunt doi fra i (proveni i din Tatăl nn) Cuvacircntul iș ț ț ș elgt Apoi adaugă ltdacă Duhul va lua din Fiul i se va da de către el (hellip) urmează căș Tatăl e bunic i Duhul nepotul luigtș rdquo 89 bdquoEi zic deci ltdacă Duhul Sfacircnt nu e creatură cum a i spus icircnainte ci este icircn Dumnezeu i se dă din Dumnezeu atunci este i el fiu iț ș ș ș sunt deci doi fii el i Fiul Iar dacă Duhul e al Fiului i prime te toate de la Fiul(hellip)ș ș ș atunci Tatăl este bunic i Duhul nepotul luigtș rdquo 90 Iată a adar care era faimosul argumentș al tropicilor sau cum spune Sf Atanasie bdquohellipacea sfătoasă icircntrebare a lor ltdacă Duhul e din Dumnezeu (Tatăl) pentru ce nu se nume te el fiuhellipgtș rdquo 91

Ce icircnvă au a adar tropicii lui Serapion Spuneau mai icircntacirci că Duhul Sfacircnt nuț ș poate purcede direct bdquodin Tatălrdquo deoarece Duhul ar deveni i el Fiu i deci un frate alș ș Fiului ceea ar anula calificarea acestuia din urmă ca Monogen Mai spuneau apoi că Duhul nu poate purcede nici bdquodin Fiulrdquo adică bdquodin fiin a Fiuluirdquo pentru că icircn acest cazț

88 Atanasie cel Mare Epistola icircntacirci către Serapion 15 icircn colecția bdquoPărinți și scriitori bisericeștirdquo vol 16 p 40

89 Atanasie cel Mare Epistola a patra către Serapion 1 icircn colecția bdquoPărinți și scriitori bisericeștirdquo vol 16 p 87

90 Atanasie cel Mare Epistola a patra către Serapion 2 icircn colecția bdquoPărinți și scriitori bisericeștirdquo vol 16 p 88

91 Atanasie cel Mare Epistola icircntacirci către Serapion 25 icircn colecția bdquoPărinți și scriitori bisericeștirdquo vol 16 p 54

Fiul i-ar deveni tată el icircnsu i devenind astfel bdquonepotrdquo al Tatălui Primei obiec ii aș ț bdquotropicilorrdquo SF Atanasie le-a opus argumentul stabilită ii numelor i anume că ipostaseleț ș icirc i păstrează caracteristicile proprii astfel icircncacirct Tatăl nu poate deveni bunic nici Fiul tatăș al Duhului bdquoCăci dacă deoarece Duhul nu este creatură (voi totu i) icircntreba i ș ț ltdeci Duhul este ( i el) Fiugtș atunci lua i seama ca nu cumva aflacircnd că Fiul nu este creaturăț (căci prin el s-au făcut toate) să (ajunge i să) icircntreba i ț ț ltdeci Fiul este Tatăgt sau icircncă ltDuhul este Fiu i Fiul este Duhul Sfacircntgtș Cei ce cugetă a a sunt icircn afara Treimii i seș ș vor socoti fără Dumnezeu schimbacircnd numele Tatălui i al Fiului i al Duhului Sfacircnt iș ș ș socotindu-i pe ace tia după a lor voie icircntru asemănarea na terii omene ti numindu-iș ș ș nepo i i bunici i nălucindu- i na teri dumnezeie ti (teogonii) asemenea (miturilorț ș ș ș ș ș păgacircne ale nn) elinilor Nu aceasta e credin a Bisericii ci cum a zis Macircntuitorul icircnț Tatăl i Fiul i Sfacircntul Duh icircn Tatăl care nu poate deveni bunic icircn Fiul care nu poateș ș deveni Tată i icircn Duhul Sfacircnt care nu poate fi numit decacirct a a i nu altfel Credin aș ș ș ț aceasta nu poate schimba numele Ci Tatăl e pururi Tatăl Fiul e pururi Fiul i Duhul Sfacircntș care se zice pururi Duhul Sfacircnt hellipLa oameni tatăl nu este pururi tată nici fiul pururi fiu Fiindcă cel ce devine tatăl unui fiu a fost fiul altuia i fiul unui tată devine tată altuiaȘ Avraam fiind fiul lui Nahor a devenit tatăl lui Isaac i Isaac fiind fiul lui Avraam s-aș făcut tată lui Iacob Căci fiecare fiind o parte a născătorului său (sn) se na te ca fiu darș devine i el tată al altuia Dar icircn dumnezeire nu este a a fiindcă Dumnezeu nu e ca omulș ș Tatăl nu e din alt tată De aceea nici nu na te pe cineva care va deveni tată al altuia Niciș Fiul nu este o parte a Tatălui (sn) 92 de aceea nici nu e născut spre a na te un alt fiuș Pentru aceea numai icircn dumnezeire Tatăl fiind icircn mod propriu i singur (numai el) Tatăș este i a fost i va fi pururi Tatăl i Fiul este icircn mod propriu i singur (numai el) Fiuș ș Ș ș Astfel Tatăl e i se zice pururi Tatăl i Fiul e pururi Fiul i Duhul Sfacircnt este pururi Duhulș ș ș (sn) Iar acesta (Duhul) credem că este al lui Dumnezeu i că s-a dat de la Tatăl prinș Fiul Astfel Sfacircnta Treime rămacircne neschimbată cunoscută icircntr-o singură dumnezeire Deci cel ce icircntreabă ltprin urmare Duhul este ( i el) Fiugtș icirc i icircnchipuie că numele poateș fi schimbat i nu e sănătos la minte (Asemenea) i cel ce icircntreabă ș ș ltTatăl e deci bunicgt născocind un alt nume Tatălui rătăce te icircn inima lui Dar a răspunde mai departeș neru inării ereticilor nu e de folosrdquo ș 93

Argumentul său icircmpotriva celei de a doua obiec ii a bdquotropicilorrdquo este acela căț

92 Cum afirmase cu mai bine de un secol icircnainte icircn Occidentul latin Tertulian icircn Adversus Praxean XXVI 3 6 Iar icircn Orient cine

93 Atanasie cel Mare Epistola a treia către Serapion 6 icircn colecția bdquoPărinți și scriitori bisericeștirdquo vol 16 p 92-93

Duhul nu poate fi o creatură a Fiului deoarece el este bdquopropriul Fiuluirdquo adică din aceea iș fiin ă cu Fiul tot a a cum Fiul este bdquopropriul Tatăluirdquo adică din aceea i fiin ă cu Tatălț ș ș ț bdquoDe ce nu- i dau seama (ace tia) zice el că precum nedespăr ind pe Fiul de Tatăl eiș ș ț păstrează unitatea lui Dumnezeu a a despăr ind pe Duhul de Cuvacircntul nu mai păstreazăș ț unitatea dumnezeirii icircn Treime ci o sfacirc ie amestecacircnd icircn ea o fire străină i de alt soi i oș ș ș egalizează pe aceasta cu creaturile Ei arată astfel că Treimea nu mai este una ci compusă din două firi datorită fiin ei deosebite a Duhului cum i-o imaginează ei i ceț ș Ș fiin ă dumnezeiască mai e aceasta care e compusă din Creator i creatură Căci sau nu eț ș Treime ci o Doime i o creatură sau dacă e Treime precum i este cum pun ei pe Duhulș ș Treimii icircn racircnd cu creaturile cele de după Treime Căci aceasta icircnseamnă iară i a icircmpăr iș ț i a desface Treimea Căci cugetacircnd rău despre Duhul nu cugetă bine nici despre Fiulș

Fiindcă dacă cugetau drept despre Cuvacircntul ar fi cugetat sănătos i despre ș Duhul care purcede de la Tatăl i fiind propriu Fiului se dă de către acesta ucenicilor i tuturorș ș celor ce cred icircn El Iar rătăcind astfel nu au nici despre Tatăl credin a cea sănătoasă Căciț cei ce tăgăduiesc pe Duhul cum a spus marele mucenic tefan (Fapte VII 55)Ș tăgăduiesc pe Fiul iar cei ce tăgăduiesc pe Fiul nu au nici pe Tatălrdquo 94 Dar observă Atanasie cel ce face pe Duhul creatură va ajunge să-l facă creatură i pe Fiul bdquoIar ș Duhul avacircnd aceea i fire i aceea i pozi ie fa ă de Fiul pe care o are Fiul fa ă de Tatălș ș ș ț ț ț cum oare cel ce-l nume te pe acesta creatură nu va cugeta icircn mod necesar acelea i i despreș ș ș Fiul Căci dacă Duhul Fiului este creatură e firesc ca ei să spună că i Cuvacircntul Tatăluiș este creatură Aceasta nălucindu- i-le arienii au căzut icircn iudaismul lui Caiafa Iar dacăș cei ce spun aceasta despre Duhul nu- i icircnsu esc cele ale lui Arie să ocolească i cuvinteleș ș ș lui i să- i icircndrepte necredin a privitoare la Duhul Căci precum Fiul cel ce este icircn Tatălș ș ț i icircn care e i Tatăl nu este creatură ci ș ș e propriul fiin ei Tatăluiț (căci aceasta pretinde i căț

o spune i i voi) a a i pe Duhul cel aflător icircn Fiul icircntru care e i Fiul nu e icircngăduit a-lț ș ș ș ș socoti icircntre creaturi nici a-l separa de Cuvacircntul i a face Treimea nedesăvacircr itărdquo ș ș 95 bdquoCăci dacă cei ce cugetă cele ale lui Arie ndash fiindcă icircn sufletul lor rău i iscoditor nu intrăș icircn elepciunea ndash nu pot icircn elege nici crede Treimea neicircmpăr ită i sfacircntă acesta nu e motivț ț ț ș ca să răstălmăcească adevărul nici să spună că nu pot exista cele ce ei nu pot icircn elege Eiț suferă un lucru cu totul nebunesc cacircnd neputacircnd icircn elege cum e neicircmpăr ită Sfacircntaț ț

94 Atanasie cel Mare Epistola icircntacirci către Serapion 2 icircn colecția bdquoPărinți și scriitori bisericeștirdquo vol 16 p 24-25 A se observa icircn același timp modul icircn care Atanasie evită să afirme purcederea Duhului bdquoși de la Fiulrdquo limitacircndu-se la afirmațiile certe ale Scripturii

95 Atanasie cel Mare Epistola icircntacirci către Serapion 21 icircn colecția bdquoPărinți și scriitori bisericeștirdquo vol 16 p 48-49

Treime arienii fac pe Fiul una cu crea iunea iar tropicii icircl numără i ei pe Duhul icircntreț ș creaturirdquo 96 bdquoAceasta fiind unitatea icircn Sfacircnta Treime cine ar putea despăr i pe Fiul deț Tatăl i pe Duhul de Fiul sau de Tatăl icircnsu i Sau cine ar fi atacirct de icircndrăzne ca să spunăș ș ț că Treimea este neasemenea i de o fire străină icircn ea icircnsă i sau ș ș că Fiul e de o altă fiin ăț decacirct Tatăl sau că Duhul e străin de Fiulrdquo 97

Să observăm a adar din cele de mai sus că tropicii lui Serapion negau icircn modș expres purcederea directă a Sfacircntului Duh din Dumnezeu Tatăl ata acircndu-l cauzal numaiș de Fiul Deci spuneau ei Duhul nu poate purcede i el din Tatăl căci ar deveni un fel deș frate al Fiului icircn consecin ă el nu este de aceea i fiin ă cu Tatăl Apoi chiar dacă icirc i areț ș ț ș cauza icircn Fiul el nu purcede din fiin a Fiuluiț ci este adus la existen ă ț prin Fiul de către Fiul asemenea oricărei creaturi iată de ce el nu este de aceea i fiin ă nici măcar cu Fiulș ț Icircmpotriva acestei argumentări a tropicilor Sf Atanasie lansează principiul bdquoDuhului care are aceea i fire i aceea i pozi ie fa ă de Fiul pe care o are Fiul fa ă de Tatălrdquo icircn sensul căș ș ș ț ț ț Duhul este bdquopropriurdquo Fiului icircn aceea i măsură icircn care Fiul este bdquopropriurdquo Tatălui Fidelș sinodului de la Niceea Sf Atanasie se mul ume te să afirme doar consubstan ialitateaț ș ț Duhului cu Fiul după modelul consubstan ialită ii Fiului cu Tatăl pe care o admiteau iț ț ș tropicii El nu afirmă că Duhul i-ar avea cauza bdquodin Fiulrdquo sau bdquoprin Fiulrdquo nuș interpretează cauzal expresia bdquoDuhul este propriul Fiuluirdquo el se mul ume te să sugerezeț ș doar că Duhul este din aceea i fiin ăș ț din care este i Fiul a a cum Fiul este ș ș din aceea iș fiin ăț din care este i Tatăl Avacircnd icircn minte icircn permanen ă numai bdquoconsubstan ialitateardquoș ț ț ipostaselor stabilită la Niceea Sf Atanasie nu pare să fi observat interpretarea clar cauzală pe care tropicii o dădeau rela iei Duhului cu Fiul precum nici faptul că ei negauț astfel orice rela ie cauzală directă a Duhului cu Tatăl Aceste aspecte de i ignorate deț ș marele patriarh pacircnă la moartea sa nu vor rămacircne icircnsă neobservate la Sf Vasile cel Mare

2 Mărturia Sf Vasile cel Mare Contra Eunomiu

Doctrina lui Eunomiu cu privire la purcederea Duhului Sfacircnt este foarte bine pusă icircn eviden ă de Sf Vasile cel Mareț care pe la 364 a scris icircmpotriva lui cunoscuta sa

96 Atanasie cel Mare Epistola icircntacirci către Serapion 17 icircn colecția bdquoPărinți și scriitori bisericeștirdquo vol 16 p 43

97 Atanasie cel Mare Epistola icircntacirci către Serapion 20 icircn colecția bdquoPărinți și scriitori bisericeștirdquo vol 16 p 47

lucrare Contra Eunomiu Marele părinte pare să fie primul care a observat că arienii reduceau la Fiul cauza Duhului Sfacircnt Potrivit Sf Vasile Eunomiu profesa următoarea icircnvă ătură trinitară bdquoSă presupunem că observa ia pleacă de la operele create i se icircnal ăț ț ș ț peste acestea pacircnă la substan e ț ea găse te astfel căș Fiul este o creatură a Celui Nenăscut i că Paracletul este o creatură a Fiului (tou men agennetou ton yion euriskon poimaș

tou de monogenous ton parakleton)rdquo 98 bdquoExistă deci un singur Dumnezeu nenăscut iș fără principiu (eis esti o Theos agenetos kai anarhos) El nu are vreo fiin ă care să-i fieț anterioară ndash căci nimic nu poate fi anterior nenăscutului nici vreo fiin ă care să fie icircn (cu)ț El ndash căci El este simplu i fără compozi ie Fiind unic fiind singur i mereu acela i Elș ț ș ș este Dumnezeu creator i artizan al tuturor lucrurilor mai icircntacirci de toate i icircntr-un mod cuș ș totul extraordinar al Monogenului apoi prin Acesta icircn mod propriu al tuturor celor create Căci icircnainte i de toată creatura i numai prin propria sa putere i activitate l-aș ș ș născut l-a creat i l-a făcut pe Fiul (ton men gar Hyion pro panton kai pro pases ktiseosș monou te eautou dynamei kai energeia egennese te kai ektise kai epoiesen)(hellip) i prin elȘ (prin Fiul) l-a creat pe Duhul Sfacircnt cel dintacirci dintre toate i cel mai mare dintre to iș ț prin propria sa putere i la ordinul său dar prin activitatea i puterea (creatoare) aș ș Fiului (kai dia toutou proton men panton kai meizon to Pneuma to agion epoiesen exousia men idia kai prostagmati energeia de kai dynamei tou Hiou)rdquo 99 Astfel mai spune Eunomiu bdquohellipdupă icircnvă ătura fericitului Pavel hellipFiul este subordonat luiț Dumnezeu Tatăl hellipiar Duhul Sfacircnt la racircndul său este icircn mod clar subordonat lui Hristosrdquo 100 Eunomiu ca to i arienii icircn elegea actul purcederii prin prisma activită iiț ț ț creatoare a Fiului bdquoEl (Duhul) este onorat icircn al treilea racircnd ca prima creatură a Monogenului cea mai mare dintre toate i singura ca atare (trite hora timomenon osș proton koi meizon panton kai monon toioutou tou monogenous poema)rdquo 101

98 Eunomiu de Cyzic Apologia 20 icircn col Sources chretiennes Les Editions du Cerf Paris 1983 vol 305 p 275

99 Eunomiu de Cyzic Apologia (Apendice) 28 icircn col Sources chretiennes vol 305 p 297

100 Eunomiu de Cyzic Apologia 27 icircn col Sources chretiennes vol 305 p 293

101 Eunomiu de Cyzic Apologia 25 icircn col Sources chretiennes vol 305 p 287

Aspectul cel mai important aici nu este icircnsă acela că Eunomiu icircn elegeaț aducerea la existen ă a Duhului icircn termenii sugera i icircn Ioan I 3 adică asemenea uneiț ț creaturi ci faptul că fie i icircn această calitate Duhul este creat numai de Fiul că actulș creării Duhului icirci apar ine numai Fiului Este ceea ce observă i Sf Vasile cel Mare careț ș intrigat de acest aspect spune următoarele bdquoExistă oare vreun om pe lume care să nu vadă cu claritate că nici o activitate a Fiului nu se află separată de Tatăl şi că nu se află nimic icircntre cele existente care să aparţină Fiului dar să fie străine de Tatăl (hellip) Pentru ce dar atribuie Eunomiu numai Fiului cauza Duhului Sfacircnt (pos oun tou pneumatos ten aitian to monogenei mono prostithesi) şi pentru a-i calomnia natura se serveşte de activitatea creatoare a acestuia (adică a Fiului nn)(kai kategorema tes physeos autou ten toutou lambanei demiourgian) (hellip) Nu este un pericol evident de a separa de Dumnezeu Tatăl pe Duhul Sfacircnt (diairein apo tou Theou to Pneuma) devreme ce pe de o parte apostolul ni-l prezintă icircn relaţiile sale cacircnd Duhul lui Hristos cacircnd Duhul lui Dumnezeuhellip iar pe de alta Domnul icircnsuşi icircl numeşte Duhul Adevăruluihellip şi spune că purcede de la Tatăl Or acesta (Eunomiu) pentru a micşora slava Domnului nostru Iisus Hristos (allrsquooutos eis kathairesin tes doxes tou Kyrios hemon Iesou Hristou) icircl separă pe Duhul de Tatăl i-l atribuie Monogenului de-o manieră diferită (aferei men apo touș Patros tou de Monogenei diaferontos) desigur pentru a mic ora (Fiului) slava (epiș kathairesi tes doxes prostithesin)rdquo 102 A adar departe de a nega Fiului orice participareș cauzală actul bdquopurcederiirdquo al venirii la existen ă a Duhului Sfacircnt Eunomiu cum aratăț marele capadocian atribuia numai Fiului cauza Duhului Sfacircnt excluzacircndu-l astfel pe Dumnezeu Tatăl icircmpotriva Scripturii (vezi Ioan XV 26)

B REAC IA ESEN IALISTĂȚ Ț

1 Marcel al Ancyrei

102 Sf Vasile cel Mare Contra lui Eunomiu II 34 icircn col Sources chretiennes Les Editions du Cerf Paris 1983 vol 305 p141-143

Devenit episcop al Ancyrei (Ankara de astăzi) Marcel a fost unul din marii apărători ai termenului homoousios icircmpotriva arianismului şi prieten al Sf Atanasie cel Mare Cu timpul s-a dovedit icircnsă că fondul metafizic icircn baza căruia lupta el icircmpotriva arianismului era de cu totul altă natură decacirct acela folosit la sinodul ecumenic de la Niceea icircn formularea celebrului homoousios Marcel actualiza pur şi simplu vechiul sabelianism El icircnţelegea să combată arianismul afirmacircnd consubstanţialitatea Logosului cu Dumnezeu Tatăl pacircnă la desfiinţarea oricărei distincţii dintre cei doi Devenind evident acest fapt Marcel este abandonat de adevăraţii niceeni cum era Sf Atanasie şi acuzat icircn mod deschis de modalism Este ceea ce face la un moment dat icircnsuşi Sf Vasile cel Mare cacircnd scruiindu-i Sf Atanasie icirci solicită acestuia pentru a risipi orice confuzie să condamne imediat bdquoicircnvăţătura periculoasă şi icircn afara adevăratei credinţe (a lui Marcel)rdquo 103 Icircn cele din urmă Marcel este somat să compară icircn faţa unui sinod icircn 335 şi depus din treaptă pentru erezie Eusebiu de Cezareea l-a combătut icircn cadrul unei cărţi intitulate Teologia bisericească Marcel a dispărut din istorie dar doctrina sa a creat mari probleme Ea reprezintă icircn fond o reacţie de fond sabelian la subordinaţianismul arian Ca şi icircn cazul celei a lui Arie doctrina lui Marcel este o hristologie nu o triadologie Deşi a abordat icircn treacăt problema Sf Duh el a făcut-o numai pentru a dovedi absenţa oricărei diferenţe dintre Logosul etern şi Dumnezeu Tatăl

Iată un rezumat al doctrinei sale pe baza textului lui Eusebiu din lucrarea acestuia Teologia bisericească Dumnezeu este o monadă absolut unul şi indivizibil De aici trebuie pornit şi nu de la o pluralitate divină după cum face Origen Aceasta nu icircnseamnă că icircn Dumnezeu nu există un Logos el există dar este μοο σιος adicăὁ ύ Logosul este icircn Dumnezeu şi Dumnezeu icircn el fără nici o diviziune locuind icircn el ca o putere activă nu ca o simplă δ ναμις ci ca o νεργε Această energie seύ ἐ ίᾳ exteriorizează προ ρχεται fără să iasă din Dumnezeu printr-o dilatare πλατυνομ νηέ έ care nu introduce nici dualitate nici compoziţie ipostatică distinctă Această extensie e dublă mai icircntacirci icircn creaţie de vreme ce Logosul e creator apoi icircntrupare Prin această iconomie (coboracircre) Logosul astfel icircntrupat devine Fiu dar nu printr-o naştere icircn interiorul fiinţei divine căci el nu se naşte decacirct abia icircn trup din Fecioara Numai icircn acest trup νεργε α divină este activă şi devine principiu al tuturor actelor lui Hristos Astfel seἐ ί realizează o unire cum totul intimă şi permanentă cu totul superioară celei care icircnsufleţea odinioară pe profeţi Această unire va icircnceta totuşi icircntr-o zi după cacirct ne putem da seama căci trupul char devenit nemuritor nu convine firii divine νεργε α se vaἘ ί rezorbi atunci icircnapoi icircn Dumnezeu de aici acuzaţia adusă constant de orientali lui Marcel că nu mărturiseşte expresia din Crezul de la Niceea bdquoa cărui icircmpărăţie nu va avea sfacircrşit

103 Vesile cel Mare Epist LXIX 2 PG XXXII 432 la M -D Chenu Marcel drsquoAncyre DTC vol XI B col1996

cujus regni non erit finisrdquo 104

Iată acum o altă expunere mai precisă a doctrinei lui Marcel de Ancyra aşa cum apare ea icircn aşa-numitul simbol macrostih bdquoDiscipolii lui Marcel şi ai lui Fotin amacircndoi din Ancyra Galatiei resping subzistenţa eternă τ ν πποαι νιον παρξιν a luiὴ ώ ὕ Hristos divinitatea sa şi icircmpărăţia sa veşnică τελε τητον asemenea iudeilor şi subἀ ύ pretextul că astfel salvează unitatea divină τ μοναρχ Icircn ceea ce ne priveşte noi ştimῇ ίᾳ că Hristos nu este doar o gacircndire exprimată sau imanentă icircn Dumnezeu λ γονό προφορικ ν νδι θετον το θεο ci un Logos-Dumnezeu viu şi subzistent λλὸ ἢ ἐ ά ῦ ῦ ἀ ὰ ζ ντα θε ν λ γον καθrsquo αυτ ν π ρχοντα Fiul lui Dumnezeu şi Hristos El nu existăῶ ὸ ό ἑ ὸ ὑ ά mai icircnainte de veci doar icircn preştiinţa Tatălui ci l-a asistat pe acesta icircn lucrarea sa de creare a celor văzute şi nevăzute El este icircntr-adevăr cel căruia Tatăl i-a zis Să facem om după chipul şi asemănarea noastră el este cel care s-a arătat icircn persoană patriarhilor care a dat Legea care a grăit prin prooroci şi care icircn final s-a icircntrupat l-a revelat tuturor oamenilor pe Tatăl şi care de acum icircnainte domneşte icircn veacul veacurilorrdquo 105

Cum combătea Marcel de Ancyra arianismul printr-o astfel de concepţie De remarcat mai icircntacirci că motivaţia declarată de el icircnsuşi şi icircnregistrată de simbolul macrostih era aceea că astfel salvează unitatea divină τ μοναρχ Prin faptul că respingea oriceῇ ίᾳ asemănare icircntre Logos şi Dumnezeu Tatăl Arie introducea o distincţie gravă icircn Dumnezeu o separare care icircntr-adevăr ameninţa unitatea lui Dumnezeu Marcel apelacircnd la vechea concepţie a lui Sabeliu căuta să combată această depreciere a substanţei Logosului icircn raport cu Tatăl afirmacircnd că el este consubstanţial cu acesta pacircnă la punctul icircn care el Logosul nici nu mai subzistă icircn Dumnezeu ca persoană distinctă de Tatăl Această depreciere a Logosului avea mai ales grave consecinţe icircn hristologie dacă anterior icircntrupării sale icircn Iisus Hristos Logosul nu era recunoscut ca Dumnezeu adevărat egal cu Tatăl atunci cu atacirct mai puţin icirci era recunoscută această calitate după icircntrupare Atribuindu-i slăbiciunile firii umane asumate arienii demonstrau odată icircn plus că Logosul este prin icircnsăşi fiinţa sa neasemănător cu Dumnezeu Tatăl icircn aceste condiţii tot ce a găsit Marcel de cuviinţă să argumenteze a fost ideea sabeliană că icircn icircntrupare monada divină icircnsăşi se dilată capătă o nouă faţă un nou chip distinct de cel anterior icircntrupării tocmai prin caracterul temporal al acestui nou chip Iisus Hristos este Logosul devenit trup existacircnd distinct de Tatăl ca om ca fiinţă cu totul efemeră atacirct el ca

104 La M -D Chenu Marcel drsquoAncyre DTC vol XI B col1997-1998

105 O Hahn Bibliotek der Symbole sect 159 n6 la M -D Chenu Marcel drsquoAncyre DTC vol XI B col1996

persoană cacirct şi icircmpărăţia sa La sfacircrşitul timpurilor totul a reveni la starea iniţială a monadei indistincte

Cu privire la această expresie a cărui icircmpărăţie nu va avea sfacircrşit istoricul dogmelor B Sesbouumleacute scrie bdquohellipAceastăhellip afirmaţie este proprie simbolurilor de credinţă orientale şi niciodată n-a trecut icircn Occident Motivaţia ei este polemică Icircntr-adevăr o erezie atribuită lui Marcel de Ancyra icircn secolul al IV-lea susţinea că la Parusie Logosul se va reicircntoarce icircn Tatăl pacircnă la punctul icircn care se va confunda cu el misterul trinitar nu ar avea astfel decacirct o valoare sbquoiconomicărsquo şi istorică iar nu una sbquoteologicărsquo şi eternă Această idee vine din interpretarea abuzivă a textului paulin sbquoEl trebuie să icircmpărăţească pacircnă ce va pune pe toţi vrăjmaşii săi sub picioarele sale (hellip)Şi cacircnd toate vor fi supuse lui atunci şi Fiul icircnsuşi se va supune Celui ce i-a supus lui toate ca Dumnezeu să fie toate icircn toţirsquo (I Corinteni XV 25 28) Acest text exprimă icircmplinirea finală a misiunii Fiului el nu sugerează prin nimic că fiul nu va mai avea raţiunea de a exista Dimpotrivă glorificat icircn umanitatea sa Fiul va continua să exercite icircn mod etern funcţia sa mediatoare icircn el şi prin el vor vedea drepţii pe Dumnezeurdquo 106

Contestacircnd orice deosebire reală a Logosului de Tatăl şi respingacircnd eternitatea icircmpărăţiei Fiului Marcel credea că apără deopotrivă atacirct consubstanţialitatea Logosului cu Tatăl anterior icircntrupării prin considerarea lui ca nediferenţiat de Tatăl cacirct şi deplinătatea dumnezeirii coboracirctă icircn Hristos ca urmare a dilatării monadei şi a apariţiei ei sub chip uman icircn istorie Probabil că toate aceste idei ale lui Marcel ar fi rămas nebăgate icircn seamă dacă el n-ar fi negat veşnicia icircmpărăţiei lui Hristos Icircn focul controverselor iscate pe această temă Marcel a ajuns să conteste eternitatea Fiului consideracircndu-l doar o fiinţă temporală avacircnd un icircnceput icircn timp ba chiar şi un sfacircrşit bdquoHristos spunea el a icircnceput să domnească acum patru sute de ani şi stăpacircnirea sa va icircnceta odată cu sfacircrşitul lumiirdquo 107 Această afirmaţie a constituit icircnceputul căderii sale din racircndurile niceenilor adevăraţi Acuzaţiile de sabelianism pe care i le aduceau continuu arienii s-au dovedit astfel adevărate şi a sfacircrşit prin a fi abandonat de occidentali de Atanasie şi de toţi adevăraţii susţinători ai lui homoousios care au icircncetat să mai vadă icircn el un apărător al credinţei de la Niceea consideracircndu-l icircn schimb un continuator al vechiului sabelianism

Să intrăm icircnsă icircn detaliile doctrinei sale trinitare propriu-zise Marcel respinge

106 B Sesbouumleacute et J Wolinski Histoire des dogmes Descleacutee 1994 p121

107 J Schwane op cit vol2 p213 n1

cu hotăracircre ideea ariană că Logosul ar exista icircn Tatăl ca un ipostas distinct căci pentru el ca şi pentru arieni noţiunea de ipostas echivala cu aceea de altă substanţă ουσια decacirct a Tatălui Icircn Dumnezeu zicea el nu trebuie să admitem decacirct un ipostas o singură substanţă sau realitate sub icircntreit chip sau sub icircntreit nume μ αί γαρ π στασινὑ ό τριπρ σωπονό σπερὡ και τριωνιμον εισαγη τον αυτον ειναι λεγων τον θεον και τον εν αυτω Λογον και το Αγιον Πνευμα 108 Aşadar pentru Marcel Dumnezeu icircn sine nu este lipsit de Logosul său cum afirmau arienii Dumnezeu spunea el are icircn sine din eternitate Logosul aşa cum omul are icircn el icircnsuşi propria-i raţiune Astfel Dumnezeu şi Logosul său sunt unul şi acelaşi lucru εν και ταυτον109 Referindu-se la primele versete ale prologului evangheliei a patra Marcel spune că Logosul icircncă neicircntrupat ασαρκος nu este icircncă Fiu ci doar Logos bdquoIcircnainte de a fi coboracirct printre noi şi de a se fi născut din Fecioara el nu era decacirct Logosrdquo110

Despre acest Logos mai spunea Marcel Scriptura ne zice trei lucruri icircntacirci că el era la icircnceput εν αρχη pentru a semnifica faptul că se afla icircn Tatăl icircn mod potenţial δυναμει icircn al doilea racircnd că el era προς τον θεον pentru a marca faptul că era la Dumnezeu icircn act ενεργεια căci prin el au fost create toate icircn fine că el era Dumnezeu pentru a ne icircnvăţa că divinitatea nu este divizată deoarece Logosul este icircn Dumnezeu şi Dumnezeu este icircn Logosul Astfel Logosul este etern şi consubstanţial ομοουσιος αυτοουσιος cu Dumnezeu 111 Acest efort de a afirma unitatea pacircnă la indistincţie a Fiului cu Tatăl era menită icircn viziunea lui Marcel de Ancyra să contracareze subordinaţianismul arian bdquoChiar icircn doctrina sa trinitară subliniază acelaşi Schwane el n-a avut icircn gacircnd altceva decacirct problema cum să onoreze icircn Macircntuitorul nu o fiinţă distinctă de Dumnezeu şi subordonată lui (cum icircnvăţau arienii nn ) ci o divinitate

108 J Schwane op cit vol2 p224 n1 Eusebiu de Cezareea pare să ignore aici fragmentele 76 şi 77 pe care le citează Tixeront cacircnd afirmă că Marcel nu admitea decacirct un singur προσωπον

109 J Schwane op cit vol2 p221 n1

110 J Schwane op cit vol2 p216 n1

111 Marcel Fragmentele 52 97 la J Tixeront op cit vol2 p39 n5 şi 6

adevărată şi perfectărdquo112

Pentru a contracara arianismul Marcel afirmă cu hotăracircre că icircn Dumnezeu nu există trei ipostase ci doar unul Această precizare icircl apropie indiscutabil de Sabeliu care afirma acelaşi lucru Marcel merge icircnsă mai departe decacirct mentorul său şi afirmă că icircn Dumnezeu avem nu doar un singur ipostas ci şi un singur πρ σωπον ό 113 Se pare că cei doi termeni nu aveau acelaşi icircnţeles şi mai ales acelaşi rol icircn hristologia lui Marcel Pe scurt este foarte probabil că Marcel desemna sub numele de ipostas esenţa divină icircnsăşi avacircnd icircn sine icircn mod indistinct pe Tatăl şi pe Logos ca raţiune paternă λογοπατωρ Divinitatea există din eternitate sub un singur πρ σωπον sub un singur chip care esteό acela al Tatălui Logosul icircn schimb nu are πρ σωπον propriu el este de fapt bdquofărăό chiprdquo προσωπον El capătă un chip distinct de Tatăl o faţă proprie διον πρ σωπονἄ ἴ ό abia prin coboracircrea sa icircn istorie prin manifestarea sa icircn afara condiţiei sale divine deci icircn icircntrupare

Afirmaţia sa fundamentală icircn această problemă a fost aceea că anterior icircntrupării sale Logosul nu s-a numit Fiu al Tatălui acest nume l-a dobacircndit la modul propriu abia icircn urma naşterii sale din Fecioara Dacă icircn Vechiul Testament Logosul este numit totuşi Fiu aceasta este de fapt o profeţie icircn care viitorul său nume icirci este atribuit de mai icircnainte Se pare că şi această distincţie pe care el o făcea icircntre calităţile de Logos şi Fiu era menită să contracareze arianismul din calitatea Logosului de Fiu arienii trăgeau concluzia că Logosul nu poate fi coetern cu Tatăl căci nici un fiu nu poate avea aceeaşi vacircrstă cu tatăl său Pentru a elimina orice nuanţă de posterioritate icircn raport cu Tatăl Marcel contesta aşadar Logosului etern calitatea de Fiu deci de fiinţă ulterioară Tatălui aşa cum icircnvăţau arienii114 Pe de altă parte deoarece arienii speculau enorm pe marginea faptului că Logosul este născut din Tatăl văzacircnd icircn simplul act al naşterii dovada inferiorităţii sale faţă de Tatăl cel nenăscut γ ννητος Marcel neagă pur şiἀ έ simplu că Logosul ar exista icircn Tatăl icircn baza unei naşteri a sa de către Tatăl Logosul e veşnic deci fără icircnceput el nu este Dumnezeu asemenea Tatălui său ci este icircnsăşi fiinţa lui Dumnezeu Tatăl raţiunea sa eternă bdquoPe baza cărui pasaj din Scriptură am putea

112 J Schwane op cit vol2 p225

113 Marcel de Ancyra Fragmentele 66 76 77 83 87 88 la J Tixeront op cit vol2 p39 n12 şi 3

114 J Schwane op cit vol2 p215 n3 p216 n2

afirma zice el că există o fiinţă nenăscută şi o fiinţă născută cum cred ei (arienii nn ) Nici unul dintre profeţi nici unul dintre evanghelişti ba nici măcar vreunul dintre apostoli n-a spus aceastardquo115 Există icircnsă icircn Noul Testament o expresie pe care Marcel n-a putut-o ocoli şi pe care a trebuit s-o interpreteze icircn coerenţă cu propriul sistem este vorba de expresia bdquoicircntacirciul născut dintre creaturirdquo Arienii atribuiau această expresie Logosului divin pentru a demonstra că este o creatură Prin contrast Marcel a negat că această expresie paulină s-ar referi la Logosul divin şi a raportat-o numai la Fiul icircntrupat icircnţelegacircnd-o adică exclusiv prin prisma actului icircntrupării116

Să trecem acum la miezul hristologiei lui Marcel care este aceea a statutului Fiului icircntrupat Marcel desemna monada eternă prin termenul de λογοπ τωρ El seά deosebea astfel de Sabeliu care desemna aceeaşi monadă prin termenul de ιοπ τωρὑ ά Această schimbare avea o semnificaţie adacircncă icircn concepţia episcopului de Ancyra Logosul nu este Fiu decacirct după icircntrupare Prin urmare abia dup icircntrupare se poate vorbi de o naştere propriu-zisă a Logosului dar numai pentru că este Fiu Devenind Fiu Logosul a căpătat un chip propriu διον πρ σωπον a cărui natură este exclusivἴ ό temporală relativă deci efemeră adică atacirct cacirct va ţine icircmpărăţia lui Hristos Ca Fiu el se deosebeşte acum radical de Tatăl icircn sensul că este un om adevărat Abia sub condiţia icircntrupării abia ca Fiu Logosul este bdquocopie a Tatăluirdquo Anterior icircntrupării el nu este nici Fiu nici bdquocopie a Tatăluirdquo Această expresie din Coloseni I15 el o raporta la Fiul lui Dumnezeu făcut om iar nu la Logosul icircn sine Şi icircn această problemă Marcel se lăsa antrenat de disputa sa icircmpotriva arienilor Unul din argumentele pe care aceştia le foloseau pentru a dovedi că Logosul este inferior Tatălui era exact acesta extras din expresia paulină susmenţionată dacă Logosul este o copie a Tatălui atunci el este inferior căci orice copie este inferioară originalului ei Icircn consecinţă Marcel nega că această expresie s-ar referi la Logosul etern ci ea trebuie atribuită numai Fiului icircntrupat Argumentul său era următorul o copie trebuie să facă vizibil obiectul invizibil şi absent ori cel care face vizibil icircn lume pe Dumnezeu nu este Logosul etern el icircnsuşi invizibil ca şi Tatăl ci Logosul sau Fiul icircntrupat117

Afirmacircnd că bdquoHristos a icircnceput să domnească acum patru sute de ani şi

115 J Schwane op cit vol2 p217 n4

116 J Schwane op cit vol2 p219 n1

117 J Schwane op cit vol2 p220 n2

stăpacircnirea sa va icircnceta odată cu sfacircrşitul lumiirdquo118 el afirma de fapt că Hristos n-a existat anterior naşterii sale din Fecioara ca ipostas distinct de acela al Tatălui Eusebiu de Cezareea care-i combate hristologia icircn două tratate separate spune despre el acuzator că bdquoa icircndrăznit să nu atribuie Fiului lui Dumnezeu preexistenţa nici o existenţă proprie anterioară icircntrupării ουτε προειναι ουτε προυφεσταναι τολμα λεγεινrdquo119 Dar dacă după Marcel nu este de conceput o naştere eternă a Logosului din Tată pentru că nu se distinge cu nimic de el cu atacirct mai puţin poate fi vorba de o naştere a aceluiaşi Logos din Fecioara Acest act trebuie atribuit numai omului Iisus supranumit Fiul lui Dumnezeu Doar despre el se poate spune că s-a născut cu adevărat icircnţelegacircnd actul naşterii numai ca naştere temporală din Fecioara Dar care este atunci statutul Logosului divin anterior icircntrupării şi care este cel al Fiului icircntrupat Eusebiu răspunde acestei icircntrebări reproducacircnd doctrina lui Marcel astfel sub aspectul existenţei sale divine Logosul este unit cu Dumnezeu fără diviziune şi fără icircmpărţire icircn Tatăl ca potenţă a acestuia sub aspectul activităţii sale şi numai sub acest aspect ca Logos activ Dumnezeirea s-a unit cu trupul pentru a deveni principiu de mişcare şi de activitate120

Marcel a fost acuzat de Eusebiu de Cezareea că a căzut icircn erezia lui Sabeliu şi că ar fi reluat adopţianismul lui Pavel de Samosata icircnvăţacircnd că Logosul s-a unit cu un om individual cu personalitate distinctă consideracircndu-l deci pe Iisus Hristos un simplu om121 Cu privire la acuzaţia de adopţianism Shwane observă că aşa ceva nu reiese din fragmentele ajunse pacircnă la noi din opera lui Marcel Dimpotrivă el ne prezintă ca divine efectele răscumpărării şi-l acuză pe Eusebiu că nu-l priveşte pe Macircntuitorul decacirct ca pe un simplu om122 Acuzaţia de cădere icircn sabelianism este icircnsă reală Cum am spus şi mai

118 J Schwane op cit vol2 p213 n1

119 J Schwane op cit p217 n2

120 J Schwane op cit vol2 p227 n1

121 J Schwane op cit vol2 p227 n2

122 J Schwane op cit vol2 p227 n4

sus Sf Atanasie a icircntacirclnit icircn vremea sa o sectă sabeliană care asemenea lui Marcel făcea aceeaşi distincţie icircntre Logos şi Fiul icircntrupat şi pe ai cărei membri i-a icircntrebat cum a devenit Logosul Fiu A căpătat acest nume cacircnd a asumat natura umană Sau Logosul a devenit Fiu devenind om Sau icircn fine a devenit Fiu icircn amacircndouă felurile adică luacircnd un trup sau devenind un trup 123 Se pare că Marcel asemenea sabelienilor Sf Atanasie a fost de părere că Logosul n-a asumat un om ci a devenit el icircnsuşi om căci el declară icircn mod expres că icircn Macircntuitorul s-a manifestat plenitudinea divinităţii την πασαν θεοτητα εν αυτη σωματικως επιδειξεταιrdquo124 Aluzia la expresia din Coloseni I9 este aici evidentă

Cum poate fi aşadar icircnţeles acest lucru pe fondul afirmaţiei sale că Logosul icircn accepţiunea sa divină nedeosebit icircn nici un fel de Tatăl icircn interiorul monadei este cu totul diferit de Fiul icircntrupat Căci Marcel afirma icircntr-adevăr că Fiul este o persoană separată de Dumnezeu şi nu există decacirct icircn afara Tatălui εκτος του πατρος 125 Aici intervine conceptul de origine stoică al extensiei πλατυσμος monadei sau esenţei divine mai icircntacirci icircn diadă prin icircntrupare apoi icircn triadă prin purcederea Duhului bdquoMonada spune Marcel nu se extinde icircn Triadă fără să sufere o oarecare separaţie ου σαφως και φανερως ενταυθα απορρητω η μονας φαινεται πλατυνομενη μεν εις τριαδα διαιρεισθαι δε μηδαμως υπομενουσαrdquo 126 Icircn ea icircnsăşi monada divină υiοπατωρ este nediferenţiată existacircnd icircntr-o stare de superconcentrare de potenţialitate maximă icircn interiorul căreia orice distincţie reală cum ar fi aceea dintre Tatăl şi Fiul său este imposibilă Calitatea de a fi Tată ca şi aceea de a fi Fiu nefiind icircncă activate icircntre ele nici nu poate exista icircncă un raport real Iată de ce Marcel neagă existenţa unei relaţii cauzale icircn interiorul divinităţii respingacircnd ideea de naştere a Logosului etern adică icircncă neactivat Icircn momentul icircn care Logosul părăseşte starea sa de existenţă virtuală potenţială icircn interiorul monadei indistincte şi se manifestă icircn actul creaţiei dar mai ales icircn cel al icircntrupării el devine dintr-odată distinct real de Tatăl tocmai prin acest act al naşterii sale din Fecioara care este de fapt o intrare icircn acţiune a energiei active a monadei η ενεργεια δραστικη

123 J Schwane op cit vol2 p217 n3

124 J Schwane op cit vol2 p227 n5

125 J Schwane op cit vol2 p221 n2

126 J Schwane op cit vol2 p224 n3

Marcel icircnsuşi spune următoarele bdquoDacă se consideră numai divinitatea Macircntuitorului Logosul ar părea să fie pe bună dreptate unul şi acelaşi lucru cu Dumnezeu icircnsuşi dar dacă Macircntuitorul este cercetat sbquodupă truprsquo divinitatea apare ca extinsă ( ieşită din ea icircnsăşi icircnstrăinată de ea icircnsăşi nn ) prin propria ei activitate ενεργεια η θεοτης μονη πλαθυνεσται δοκειrdquo 127 Conceptul de πλατυσμος sau dilatare căci acesta este adevăratul său sens sugerează că icircn actul icircntrupării monada superconcentrată asemenea unui punct pitagoreic pacircnă atunci şi de aceea icircncă nediferenţiată intră icircntr-o primă fază de dilatare aşa cum logosul stoic iniţial aflat icircntr-o stare aproape incorporală capătă prin transformare un corp tot mai palpabil tot mai dens Icircntruparea la Marcel de Ancyra ca şi-n concepţia lui Sabeliu este o primă corporeificare a esenţei divine a logosului de pacircnă atunci A doua dilatare sau extensie a monadei este purcederea Duhului Sfacircnt Avacircnd icircn substratul consideraţiilor sale hristologice tot timpul metafizica stoică a logosului care se dilată corporeificacircndu-se dar care revine după o vreme la starea sa iniţială absorbind icircn sine tot ceea ce a generat pacircnă atunci Marcel ajunge să afirme starea de icircntrupare de corporeificare a esenţei divine va lua sfacircrşit cacircndva şi Fiului icirci va lua din locul Logosul neicircntrupat şi pur spiritual De fapt el spune doar că icircmpărăţia Fiului va lua sfacircrşit odată cu judecata finală şi sfacircrşitul timpurilor128

Marcel nu accepta ideea că odată asumată natura umană a Logosului va rămacircne unită pentru eternitate cu el Icircn sine icircnsuşi zicea el trupul carnea nu poate conveni lui Dumnezeu chiar transfigurat prin icircnviere chiar devenit incoruptibil nemuritor trupul nu este mai demn de Dumnezeul cel care este mai presus chiar de imortalitate Se poate crede aşadar presupune Marcel că după parusie Logosul se va despuia de propria-i umanitate şi va reintra icircn Dumnezeu revenind la starea icircn care se afla anterior creaţiei aşa cum sugerează textul din I Corinteni XV28 Ce se va icircntacircmpla cu această umanitate Noi nu ştim deoarece Scriptura nu o spune129

127 Marcel Fragmentul 71 la J Tixeront op cit vol2 p39-40 n1 J Schwane op cit vol2 p226 n2 vezi şi nota 1 de la pagina 227

128 J Schwane op cit vol2 p211 n1 p228 n2 final

129 Marcel Fragmentele 117-121 la J Tixeront op cit vol2 p40 n6 J Schwane op cit vol2 p228 n2

2 Fotin al Sirmiului

Cel mai cunoscut discipol al lui Marcel de Ancyra a fost Fotin devenit episcop de Sirmium Ca şi icircnvăţătorul său Fotin distingea icircntre Logosul etern şi Fiul icircntrupat Cu privire la Logos etern el icirci nega orice existenţă particulară icircn esenţa divină distinctă de Tatăl Dumnezeu este un singur ipostas dar el are icircn sine propria-i raţiune el este λογοπατωρ130 Atacircta vreme cacirct nu este activ Logosul este unul interior ενδιαθετος cacircnd intră icircn stare de act el devine προφορικος şi această manifestare icircn afară constituie prima dilatare πλατυσμος prima extensie icircn Dumnezeu Purcederea Duhului Sfacircnt este a doua131 Cu privire la Iisus Hristos Fotin a mers fidel pe urmele mentorului său atacircta doar că a fost mult mai direct icircn afirmaţii de cacirct predecesorul său Căutacircnd să explice cum a devenit Logosul Fiu prin actul icircntrupării Fotin a afirmat direct transformarea naturii sale divine icircn natura umană a Fiului icircntrupat Acest lucru este atestat direct de Sf Epifanie care reproduce concepţia lui Fotin sub expresia Logosul s-a prefăcut icircn trup εις σαρκα μεταβεβλημενον132 Aluzia la expresia ioaneică και ο σαρξ εγενετο din prologul evangheliei a patra este evidentă Atacirct Tixeront cacirct şi Schwane cred la unison că Sf Epifanie se icircnşeală interpretacircnd astfel concepţia lui Fotin care icircn opinia lor ar fi mai degrabă adopţian icircn hristologie133 Icircntr-adevăr Fotin distingea icircn mod net icircntre Logosul etern şi Fiul icircntrupat afirmacircnd că Fiul n-a existat anterior naşterii sale din Fecioara Sinodul de la Sirmium atestă această doctrină a sa şi o condamnă icircn anatematisma a cincea unde spune bdquoDacă cineva zice că Fiul a existat fără icircndoială icircnainte de Maria dar

130 J Schwane op cit vol2 p229 J Tixeront op cit vol2 p41 n6

131 J Tixeront op cit vol2 p41 n7

132 Epifanie de Salamina Haer LXXI 3 la J Tixeront op cit vol2 p41 n8

133 J Tixeront op cit vol2 p41 n8 J Schwane op cit vol2 p230 n3

numai icircn preştiinţa lui Dumnezeu şi că el n-a fost născut de Dumnezeu icircnaintea tuturor timpurilor că n-a existat icircn Dumnezeu şi că nimic n-a fost creat prin el să fie anatema rdquo Iar anatematisma a noua este şi mai categorică bdquoDacă cineva zice că fiul Mariei nu este decacirct un om să fie anatema rdquo134

La prima vedere aceste anateme par a sugera caracterul adopţian al hristologiei lui Fotin Este icircnsă doar o aparenţă căci afirmaţia că Iisus Hristos sau bdquoFiul Mariei - cum se exprima el potrivit sinodului - este doar un simplu omrdquo se icircnţelege prin prisma distincţiei dintre Logosul etern şi Fiul icircntrupat Or Fiul nu este altceva decacirct Logosul devenit trup sau carne prin transformare cum spune Sf Epifanie sau mai exact prin extensia sau dilatarea substanţei divine Ca şi Marcel Fotin de Sirmiu este marcat şi el de metafizica stoică a logosului care se dilată şi se contractă succesiv şi sinodul confirmă acest lucru prin anatematismele a şasea şi a şaptea bdquoDacă cineva zice că substanţa lui Dumnezeu este susceptibilă de dilatare şi de contracţie să fie anatemardquo bdquoDacă cineva zice că substanţa dilatată a lui Dumnezeu l-a format pe Fiul sau numeşte Fiu dilatarea acestei substanţe să fie anatema rdquo 135 Aşadar Fotin credea ca şi Marcel icircnvăţătorul său că Logosul a devenit Fiu prin dilatarea substanţei sale divine Această interpretare este confirmată şi de Marius Mercator care-l acuză la un moment dat pe Fotin că ar nega faptul că Macircntuitorul s-a născut din Fecioara136 Acuzaţia capătă sens dacă Fotin nega naşterea Macircntuitorului din Fecioara ca Logos deci icircn calitatea sa de Dumenzeu icircncă neicircntrupat nediferenţiat de Tatăl Or acest lucru icircl va face şi Nestorie care icircn a patra sa cuvacircntare către Marius Mercator va folosi şi el conceptul de λογοπατωρ Al treilea argument icircn favoarea acestei interpretări şi care fixează definitiv hristologia lui Fotin ca una de esenţă modalistă este anatema a douăsprezecea a sinodului semiarian de la Sirmium din 351 care-i condamnă direct concepţia icircn termenii următori bdquoDacă cineva auzind cuvintele sbquoŞi Cuvacircntul s-a făcut truprsquo crede că Logosul s-a transformat icircn trup ( icircn carne ) sau că luacircnd trup a suferit vreo schimbare să fie anatema rdquo 137

134 J Schwane op cit vol2 p231-232

135 J Schwane op cit vol2 p231-232

136 J Schwane op cit vol2 p230 n2

137 J Schwane op cit vo2 p230 n4

3 Anatemele sinodului semiarian de la Sirmium (351-352)

Pentru o mai bună icircnţelegere a hristologiei celor doi modalişti iată anatemele rostite icircmpotriva lor icircn special a lui Fotin de Sirmiu de către sinodul semiarian de la Sirmiu din 351-352 anatemele suprimate exprimă viziunea subordinaţiană a participanţilor şi sunt fără interes aici Voi păstra numerotarea originală bdquo2 Dacă cineva numeşte pe tatăl şi pe Fiul doi Dumnezei (nenăscuţi nn) să fie anatema 3 Dacă cineva spune că Hristos este Dumnezeu şi Fiul lui Dumnezeu icircnaintea tuturor timpurilor fără să admită că el (Fiul icircntr-o ipostază personală distinctă nn) l-a ajutat pe Tatăl la crearea tuturor lucrurilor să fie anatema 4 Dacă cineva icircndrăzneşte să spună că Cel Nenăscut sau o parte din El s-a născut din Maria să fie anatema 5 Dacă cineva zice că Fiul lui Dumnezeu a existat fără icircndoială icircnainte de Maria dar numai icircn preştiinţa lui Dumnezeu şi că el nu era icircn Dumnezeu născut din Tatăl icircnaintea tuturor veacurilor şi că prin el au fost făcute toate lucrurile să fie anatema 6 Dacă cineva spune că substanţa lui Dumnezeu este supusă dilatării sau contracţiei să fie anatema 7 Dacă cineva zice că substanţa lui Dumnezeu dilatacircndu-se l-a format pe Fiul sau numeşte Fiu extensia substanţei lui Dumnezeu să fie anatema 8 Dacă cineva numeşte pe Fiul lui Dumnezeu Logos gacircndit sau chiar pronunţat să fie anatema 9 Dacă cineva zice că Fiul Mariei nu este decacirct un om să fie anatema 10 Dacă cineva numindu-l pe Dumnezeu Dumnezeu-omul născut din Maria icircnţelege prin aceasta pe Cel Nenăscut să fie anatema 11 Dacă cineva icircnţelege icircn maniera iudeilor (aceste cuvinte ale lui Isaia XLIV 6) lsquoEu sunt primul şi ultimul şi icircn afară de mine nu există alt Dumnezeursquo cuvinte care au fost zise pentru a exclude idolii şi falşii zei şi le icircnţelege prin excluderea celui ce s-a născut din Dumnezeu Fiul cel unic de dinaintea tuturor veacurilor să fie anatema 12 Dacă cineva căutacircnd să icircnţeleagă aceste cuvinte lsquoCuvacircntul s-a făcut truprsquo crede că Logosul s-a prefăcut icircn carne sau catilde luacircnd trup el a suferit o schimbare să fie anatema 13 Dacă cineva căutacircnd să icircnţeleagă aceste cuvinte lsquoFiul unic al lui Dumnezeu a fost crucificatrsquo crede că divinitatea sa a suferit o tulburare din cauza suferinţei a schimbării a micşorării sau a aneantizării să fie anatema 14 Dacă cineva zice că aceste cuvinte lsquoSă facem omrsquo n-au fost spuse Fiului de către Tatăl ci că Tatăl şi le-ar fi spus lui icircnsuşi (adică le-ar fi spus Logosului existacircnd icircn el icircn manieră impersonală) să fie anatema 15 Dacă cineva spune că nu Fiul ar fi apărut lui Avraam ci Dumnezeul Cel Nenăscut sau o parte din acest Dumnezeu să fie anatema 16 Dacă cineva zice că Fiul lui Dumnezeu n-a luptat ca un om cu Iacov ci că Dumnezeu Cel Nenăscut sau o parte din acest Dumnezeu este cel care a luptat să fie anatema 17 Dacă cineva nu icircnţelege despre Tatăl şi despre Fiul (aceste cuvinte ale lui Moise Geneză XIX 24) lsquoDomnul a făcut să plouă cu foc de la Domnulrsquo ci spune că

Tatăl a făcut să plouă de la el icircnsuşi să fie anatema Căci Domnul adică Fiul este cel care a făcut să plouă de la Domnul adică de la Tatăl Anatema 19 Dacă cineva numeşte pe Tatăl pe Fiul şi pe Sfacircntul Duh o singură persoană să fie anatema 26 Dacă cineva spune că Fiul n-a fost născut şi că el nu-şi are principiul icircn altul (decacirct el) admiţacircnd astfel două fiinţe nenăscute şi fără principiu şi icircn consecinţă doi dumnezei să fie anatema căci capul şi principiul a toate este Fiul iar Dumnezeu la racircndul său este capul şi principiul lui Hristos Icircn acest fel vom readuce toate cu evlavie prin Fiul la principiul tuturor lucrurilor el icircnşişi fără principiu 27 Pentru a da odată pentru totdeauna un icircnţeles adevărat icircnvăţăturii creştine adăugăm Dacă cineva nu-l mărturiseşte pe Hristos Dumnezeu şi Fiul lui Dumnezeu existacircnd icircnaintea tuturor veacurilor icircmpreună lucrător cu Tatăl la crearea tuturor lucrurilor ci spune că el nu a fost numit Hristos şi Fiu decacirct după ce s-a născut din Maria şi că a avut chiar ca Dumnezeu un icircnceput să fie anatema 138

138 J Hefele op cit p 853-861

patripasianismului lui Praxeas şi al lui Calist ar trebui să-l găsim icircn acela de logocompasianism Şi nu este cacirctuşi de puţin icircntacircmplător că patricompasianismul lui Praxeas a apărut sub presiunea confruntării acestuia cu montanismul african Dacă icircn Africa montanismul a putut fi atacirct de presant icircncacirct să-l determine pe Praxeas la adoptarea acestei hristologii adorţiene avant la lettre cu cacirct mai presantă trebuie să fi fost aceeaşi erezie icircn Asia adică exact icircn teritoriile ei de origine Pe de altă parte dacă ne gacircndim că Pavel de Samosata nu făcea nici o diiferenţă icircntre Logos şi Tatăl adopţianismul său ar putea fi numit tot patricompasianism ca şi acela al lui Praxeas şi Calist icircn sensul că prin Logosul său impersonal Tatăl a com-pătimit icircn omul Iisus de fapt alături de omul Iisus

Am arătat icircn acest capitol apari ia unei gnoze profund diferite de a aceeaț generată icircn mediile siriene i samarinene Mediul alexandrin icircn care a apărut ea spreș deosebire de mediile de gacircndire samaro-siriene caută sinteza icircntre gacircndirea greacă i ceaș orientală pe toate fronturile Acestei tendin e i s-a supus i ceea ce numim bdquognozaț ș alexandrinărdquo i evident reprezentantul ei cel mai de seamă Valentin Sinteza vizată aiciș de gnoză este aceea dintre lumea pur spirituală a Primului Principiu pe de o parte iș lumea sublunară materială pe de alta Valentin reu e te să ispitească min ile curioase aleș ș ț vremii sale cu tabloul unei lumi intermediare formată din numero ii eoni ai pleromei saleș care nu sunt nici cu totul divini ca principiul lor originar dar nici supu i scăderilorș materiei ca fiin ele lumii noastre Viziunea sa metafizică este aceea a unei scări careț coboară din vacircrful existen ei supreme unde se află Dumnezeul său transcendent pacircnă laț nivelul de jos al lumii materiale pe tot acest traseu el icircn iră nenumăra i eoni care derivăș ț din principiul suprem i apoi unii din al ii dar mereu inferiori originii lor icircn ceea ceș ț prive te propria substan ă Valentin este cel care introduce icircn gacircndirea cre tină concepteș ț ș fundamentale ca cele de ipostas de procesiune etc dar care icircn acela i timp lansează iș ș ideea că anterior na terii primului eon Primul Principiu era cu totul singur că neavacircndș icircncă un fiu nu era icircncă tată Este afirma ia care i-a permis să argumenteze inferioritateaț succesivă a eonilor pleromei sale Principala ideea care se află icircn substratul metafizicii sale este aceea că eonii sunt ulteriori procesiunilor lor de origine ceea ce-i face inferiori i total diferi i icircn raport cu originea din care au ie itș ț ș

Icircn fa a acestei viziuni seducătoare ce pare a fi cucerit la un moment datț majoritatea spiritelor cultivate ale imperiului roman Biserica a trebuit să reac ionezeț apăracircnd consubstan ialitatea Fiului cu Dumnezeu Tatăl i a Duhului Sfacircnt cu Tatăl i cuț ș ș Fiul Din nefericire clerul roman pe teritoriul căruia s-a declan at această bătălie cuș gnoza valentiniană nu era pregătit să icircn eleagă subtilită ile metafizice ale problemei Esteț ț motivul fundamental ce pare a fi favorizat apari ia tot la Roma a sabelianismuluiț Sabeliu de Cyrene minte genială icircn materie de teologie este cel care a lansat pentru prima dată icircmpotriva gnozei faimoasa teorie a rela iilor prin celebrul său concept deț

οπ τωρ Sugeracircnd că Fiul preexistă ca poten ă icircn monada divină anterior originii saleὑ ά ț

adică anterior na terii sale din Fecioara Sabeliu a reu it să argumenteze icircmpotriva gnozeiș ș identitatea reală a ipostaselor icircn planul iconomiei Promovacircndu- i conceptul său deș

οπ τωρ gacircnditorul din Cyrene pare să fi reu it icircntr-adevăr să dea o puternică loviturăὑ ά ș conceptuală gnozei lui Valentin Din nefericire icircnsă consecin ele icircn domeniul icircnvă ăturiiț ț tradi ionale despre Sf Treime erau catastrofale Icircn baza acelui faimos οπ τωρț ὑ ά procesiunile divine promovau icircn planul iconomiei o diferen iere total inconsistentă aț persoanelor treimice unele de altele ba chiar o existen ă a lor cu totul efemerăț temporară inacircnd numai de istoria macircntuirii iar nu de condi ia lor intrinsecă ț ț

16 ADRIAN NICULCEA

CAPITOLUL II

ARIANISMUL GREC I RĂSPUNSUL LUI MARCELȘ AL ANCYREI FOTIN DE SIRMIU

A SUBORDINA IANISMUL ARIANȚ

1 Arie din Alexandria

Istoricii dogmelor l-au prezentat din totdeauna pe Arie ca pe un eretic antitrinitar şi au icircncadrat concepţia lui la categoria abaterilor de la dreapta credinţă icircn ceea ce priveşte dogma trinitară Consideraţiile sale despre statutul inferior al Logosului icircn raport cu Dumnezeu Tatăl sunt menite să fundamenteze teoria sa despre Logos ca punte de legătură icircntre Dumnezeu Tatăl şi lumea noastră materială Principala preocupare a lui Arie a fost astfel aceea de a contura asemenea gnosticilor statutul unei fiinţe intermediare capabilă să explice creaţia şi chiar răscumpărarea icircn condiţiile icircn care unui Dumnezeu cu totul transcendent şi incompatibil cu lumea acest lucru icirci era imposibil Astfel esenţialul doctrinei lui Arie este nu Logosul ca persoană inferioară Tatălui ci Logosul ca fiinţă intermediară icircntre Dumnezeu şi om capabilă să realizeze opera de creaţie a lumii icircn locul lui Dumnezeu dar şi opera de răscumpărare a umanităţii din starea ei de cădere

Ceea ce l-a preocupat pe Arie chiar şi atunci cacircnd aborda problema Duhului Sfacircnt a fost deci acest statut cu totul special al Logosului de punte icircntre Dumnezeu Tatăl şi lumea noastră materială bdquo(Arie) spune Schwane n-a ajuns să nege de la icircnceput divinitatea lui Iisus Hristos ca să ajungă la un astfel de rezultat el a trebuit să facă un lung ocol Ca cei mai mulţi antitrinitari el puse pe primul plan doctrina despre unitatea lui Dumnezeu şi susţinu că ea este incompatibilă cu pluralitatea persoanelor divine icircn special cu aceea a unui Fiu consubstanţial cu Tatăl Ajuns la un asemenea monoteism el nu pretinse cum făceau sabelienii că Dumnezeul unic s-a icircntrupat sau că s-a revelat sub diferite forme icircn lumea finită o astfel de doctrină i se părea nedemnă de Dumnezeu El invocă doctrina lui Platon şi a lui Filon conform căreia fiinţa divină absolută τὸ νὄ nu putea intra icircn nici un raport cu

ISTORIA SISTEMATICĂ A DOGMEI TRINITARE 17

lumea finită deoarece era mult prea sublimă pentru a se revela sub o formă umană Astfel pentru a nu cădea pe de o parte icircn diteism sau icircn politeism iar pe de alta icircn sabelianism nu-i rămacircnea decacirct să imagineze o fiinţă supremă intermediară care să-şi pună icircn aplicare planurile icircn lumea finită şi să icircmplinească opera de creaţie şi răscumpărarerdquo 33

Icircntr-adevăr un fragment din principala sa operă Thalia pune icircn evidenţă această preocupare icircn termenii următori bdquoDumnezeu zice Arie nu a fost icircntotdeauna Tată a existat un timp deci cacircnd el nu era icircncă Tată El a devenit Tată abia ulterior Fiul n-a existat din totdeauna Toate lucrurile au fost create din neant deci toate lucrurile sunt creaturi şi opere Cuvacircntul lui Dumnezeu a fost şi el creat din neant astfel a fost un timp cacircnd el nu era El nu exista deci icircnainte de a fi fost născut ci a icircnceput (să existe) ca fiinţă creată Iniţial Dumnezeu era singur Cuvacircntul şi icircnţelepciunea icircncă nu existau Prin urmare cacircnd Dumnezeu a vrut să ne creeze el a făcut mai icircntacirci o fiinţă şi a numit-o Cuvacircnt Icircnţelepciune şi Fiu pentru a ne crea prin elhelliprdquo 34 Acelaşi lucru icircl găsim afirmat şi-ntr-o scrisoare a lui Alexandru patriarhul Alexandriei către episcopii orientali pe care icirci avertizează că după Arie Fiul nu există prin sine icircnsuşi ca un Dumnezeu adevărat asemenea Tatălui ci bdquoel a fost creat pentru noi pentru ca apoi Dumnezeu să ne creeze pe noi prin el ca printr-un instrument el n-ar fi existat dacă Dumnezeu n-ar fi vrut să ne creezerdquo 35 De ce a recurs Dumnezeu la serviciile unei fiinţe intermediare pentru a-şi realiza obiectivele De ce a creat el lumea prin intermediul Logosului Sofistul Asterie partizan al lui Arie explică motivul spunacircnd că lumea n-ar fi putut suporta greutatea unei acţiuni directe a lui Dumnezeu μὴ

δύνατοἐ τὰ λοιπὰ κτίσματα τ ςῆ κράτουἀ χειρ ςὸ τοῦ γεννήτουἀ ργας ανἐ ἰ βαστ ξαιἀ 36

O fiinţă cu adevărat intermediară icircntre Dumnezeu şi lume trebuie să aibă cacircte ceva din ambele extreme dar deopotrivă să se şi deosebească de ele Cu alte cuvinte Logosul trebuie să fie distinct de creaţie adică superior ei căci altfel n-ar putea s-o ridice din condiţia sa căzută dar el trebuie să fie distinct şi icircn raport cu Dumnezeu căci altfel nu s-ar putea apropia de lume Aceste consideraţii de natură platonico-filoniană şi de inspiraţie lucianistă l-au determinat pe Arie să-şi icircnceapă marea sa operă de contestare a doctrinei oficiale a

33 J Schwane op cit vol1 p207-208

34 Ortiz de Urbina Niceacutee et Constantinople Edition de lrsquoOrante Paris 1963 p19

35 Ortiz de Urbina op cit p251-252

36 Atanasie Contra arianos I 5 cf De dectretis 8 la J Tixeront op cit vol2 p25 n2 subsol

18 ADRIAN NICULCEAepiscopului său exact icircn acel punct icircn care el credea că acesta pune icircn pericol caracterul de mijlocitor al Logosului raportul Logosului cu Dumnezeu Tatăl Natura controverselor icircn care el s-a angajat l-au obligat astfel să-şi concentreze argumentarea aproape exclusiv asupra acestui aspect al naturii Logosului Iată icircn continuare principalele fragmente din Thalia icircn care el fixează raportul Logosului mai icircntacirci cu Dumnezeu Tatăl bdquoDumnezeu nu a fost din totdeauna Tată a existat deci un timp icircn care el icircncă nu era Tată abia ulterior a devenit el Tată Fiul deci n-a existat din totdeauna căci toate lucrurile (inclusiv Fiul) au fost create din neant toate lucrurile nu sunt decacirct creaturi şi opere Astfel Logosul lui Dumnezeu a fost şi el creat din neant a fost deci un timp icircn care el icircncă nu era el nu exista icircnainte de a fi fost creat Aşadar şi el a icircnceput prin a fi creat căci iniţial Dumnezeu era singur Logosul şi Icircnţelepciunea nu existau icircncă Or cacircnd Dumnezeu a vrut să ne creeze el a creat mai icircntacirci o fiinţă şi a numit-o Logos Icircnţelepciune şi Fiu pentru a ne crea prin elhelliprdquo bdquoTatăl este invizibil Fiului Astfel Logosul (Fiul) nu-l poate vedea şi nici cunoaşte icircn mod perfect şi exact pe Tatăl său Ceea ce el cunoaşte şi vede cunoaşte şi vede după propria sa măsură aşa cum noi icircnşine cunoaştem după propria noastră putere Dar Fiul nu cunoaşte icircn mod exact nu numai pe Tatăl lipsindu-i icircnţelegerea pentru asemenea măsură dar el nu-şi cunoaşte nici propria esenţăhelliprdquo

Iată acum i cacircteva texte cu referire directă la Fiul bdquoNu există deci douăș Icircnţelepciuni există numai una care este proprie lui Dumnezeu şi coexistă cu el Prin această Icircnţelepciune a fost creat Fiul şi numai icircn măsura icircn care participă la ea este el numit Icircnţelepciune şi Logos Căci Icircnţelepciunea (adică Fiul) a venit la existenţă abia prin Icircnţelepciunea (lui Dumnezeu) adică mulţumită Dumnezeului Icircnţelepciunii Icircn mod similar există icircn Dumnezeu un alt Logos alături de Fiul şi numai icircn măsura icircn care acesta participă la acest Logos el Fiul este numit Logos şi Fiu prin harhelliprdquo bdquoExistă puteri diferite una este proprie lui Dumnezeu şi eternă prin icircnsăşi natura ei Hristos nu este icircnsă adevărata putere a lui Dumnezeu ci numai una din cele care se numesc puteri ca lăcusta sau omida (icircn sensul de pedepse trimise de Dumnezeu peste lume nn) Totuşi el nu este numit doar o simplă putere (asemenea acelora nn) ci mare putere Există deci multe alte puteri asemenea Fiului (deşi nu egale lui nn) şi pe care David le numeşte astfel atunci cacircnd zice icircn psalmi (XXIV10) Dumnezeul puterilorhelliprdquo bdquoPrin natura sa Logosul este ca noi toţi adică supus schimbării dar liber icircn sine icircnsuşi icircn măsura icircn care el vrea poate rămacircne bun Dacă ar vrea el s-ar putea schimba (icircn rău nn) ca şi noi deoarece prin icircnsăşi natura sa el este schimbător τρεπτός Iată pentru ce Dumnezeu anticipacircnd că el va fi bun i-a dăruit de mai icircnainte această slavă pe care ca om a cucerit-o mai apoi prin propria-i virtute Aşadar tocmai pentru că Dumnezeu a cunoscut de mai icircnainte cele ce el avea să lucreze l-a făcut să se nască astfelhelliprdquo bdquoLogosul deci nu este cu adevărat Dumnezeu Deşi este numit Dumnezeu el nu este aşa ceva cu adevărat ci numai prin participarea sa la har ca toate celelalte el nu este Dumnezeu decacirct nominal După cum toate lucrurile sunt prin esenţa lor străine de Dumnezeu şi diferite de el tot astfel şi Logosul este absolut străin faţă de esenţa şi de ceea ce-i este propriu Tatălui λλότριοςἀ μ νὲ καὶ νόμοιοςἀ κατὰ πάντα τ ςῆ τοῦ πτρ ςὸ ο σίαςὐ καὶ διότητοςἰ el face parte din racircndul lucrărilor şi creaturilor el este una dintre elehelliprdquo

Icircn fine iată i un text icircn care apar indirect părerile lui Arie despre cea de a treiaș persoană a Sf Treimi bdquoDivizate prin natură cu totul icircndepărtate disjuncte străine şi fără nici o legătură icircntre ele sunt esenţele Tatălui Fiului şi Duhului Sfacircnt ei sunt cu totul

ISTORIA SISTEMATICĂ A DOGMEI TRINITARE 19

neasemănători icircn ceea ce priveşte esenţa şi slava (distanţa dintre ei icircntinzacircndu-se) la infinit Deci el (Logosul) nu are o esenţă şi o slavă asemănătoare ci diferă total atacirct de Tatăl (căruia icirci este inferior nn) cacirct şi de Duhul Sfacircnt (căruia icirci este superior nn)hellip Logosul icircn ceea ce-l priveşte este separat de Tatăl şi nu are absolut nimic comun cu elhelliprdquo 37

Expunerea ideilor lui Arie se opreşte de obicei la acest aspect al doctrinei sale despre raportul Logosului cu Dumnezeu Tatăl aspect cuprins icircn special icircn celebra sa lucrare Thalia Dar Arie nu vedea icircn persoana Logosului doar o fiinţă subordonată inferioară Dumnezeului suprem preocuparea sa ca şi la Filon era de a contura această persoană ca o adevărată fiinţă intermediară icircntre Dumnezeul suprem şi lumea materială absolut inferioară Acest al doilea aspect neglijat icircn mod curent sau pus foarte puţin icircn evidenţă apare icircntr-o scrisoare pe care Arie a adresat-o la un moment dat episcopului său icircntr-o icircncercare de a se icircmpăca cu el Iată principalele sale afirmaţii cuprinse icircn această scrisoare bdquoCredinţa pe care am primit-o de la strămoşii noştri şi pe care am icircnvăţat-o de la tine Prea Fericitule Părinte este aceasta noi cunoaştem un singur Dumnezeu nenăscut unul singur etern unul singur fără principiu singur adevărat nemuritor singur icircnţelept singur bun singur atotputernic unul singur judecător moderator şi guvernator al tuturor lucrurilor imuabil şi fără schimbare drept bun acelaşi Dumnezeu al Legii şi profeţilor dar şi al Noului Testament care a născut icircnaintea timpurilor pe Fiul său prin care el a făcut veacurile şi toate lucrurile (sn)rdquo bdquo(Cunoaştem de asemenea şi pe Fiul) născut nu icircn aparenţă ci cu adevărat subzistacircnd printr-un efect al voinţei lui Dumnezeu imuabil şi fără schimbare creatură perfectă a lui Dumnezeu κτίσμα τοῦ θεοῦ τελε ονῖ dar nu ca vreuna dintre creaturi produs dar nu ca vreunul dintre lucrurile produse produs nu cum afirmă Valentin ca şi cum ar fi o emanaţie din Tatăl produs nu cum a spus Maniheu ca şi cum ar fi o parte a fiinţei lui Dumnezeu produs nu cum a spus Sabeliu care diviza unitatea numindu-l pe Fiul Tată produs nu cum a spus Hieracas pentru care el este lumină din lumină sau ca o torţă divizată icircn două nu ca şi cum cel ce exista mai icircnainte ar fi devenit după aceea sau ar fi fost creat din nou icircn Fiul bdquoTu icircnsuţi Prea Fericitule Papă ai respins de multe ori chiar icircn mijlocul Bisericii şi al adunării pe toţi aceştia care afirmau astfel de lucruri Dar aşa cum am mai spus el a fost creat icircnainte de timpuri şi icircnaintea veacurilor şi a primit de la Tatăl viaţa şi existenţa şi splendorile slavei pe care Tatăl i le-a conferit (sn) Icircntr-adevăr dacircndu-i drept moştenire toate lucrurile Tatăl nu s-a privat pe el icircnsuşi de ceea ce-i este propriu anume de a fi fără principiu căci el este izvorul a toate Iată pentru ce există trei ipostase Tatăl Fiul şi Duhul Sfacircnt bdquoDumnezeu care cu adevărat este cauza tuturor celor ce există este absolut singur icircn a fi fără principiu Fiul născut icircn afara timpului de către Tatăl creat şi icircntemeiat icircnaintea veacurilor nu exista icircnainte de a fi născut ci născut icircn afară de timp icircnaintea tuturor lucrurilor singur el a fost creat (direct nn) de Tatăl El icircnsă nu este nici etern nici coetern şi nici nu participă la a fi nenăscut asemenea şi icircmpreună cu Tatăl El nu-şi are existenţa deodată cu Tatăl cum zic unii despre unul şi despre celălalt afirmacircnd două principii nenăscuterdquo 38

Cu o astfel de scrisoare mai ales cu afirmaţiile ultime despre statutul Logosului icircn

37 Ortiz de Urbina op cit pp254-255 CJ Hefele Histoire des concils Beuchesne Paris 1910 vol1 p376 n14 p377 n24

raport cu Dumnezeu Tatăl era firesc ca Arie să nu-şi atingă scopul Departe de a pacifica relaţiile sale cu patriarhul Alexandru el le-a icircnrăutăţit şi mai mult şi conflictul s-a acutizat conducacircnd la convocarea primului sinod ecumenic Ceea ce trebuie reţinut icircnsă din textul scrisorii este statutul superior pe care Arie icircl acordă Logosului icircn raport cu restul creaturii Logosul deşi creatură icircn substanţa sa nu este o creatură ca celelalte ci o creatură perfectă κτίσμα τοὔ θεοὔ τελε ονῖ 39 Dacă Dumnezeu ar fi vrut să creeze o altă făptură perfectă aceasta n-ar fi putut fi decacirct cel mult egală cu aceea a Logosului dar icircn nici un caz superioară 40 Doar el a fost creat direct de către Dumnezeu Tatăl toate celelalte creaturi au fost aduse la existenţă prin el adică depind nu direct de Dumnezeu ci de Logosul creatorul lor şi-i sunt astfel necesarmente inferioare Duhul icircnsuşi ca al treilea ipostas a fost creat prin el ca primă operă a sa şi de aceea icirci este inferior cu atacirct mai mult restul creaţiilor sale Toate au fost create icircn timp doar el Logosul a fost creat icircnaintea timpurilor deci direct de către Tatăl Toate sunt supuse schimbării datorită naturii lor create Logosul singur deşi creat este imuabil desigur nu ca Dumnezeu adică prin propria-i fiinţă ci datorită hotăracircrii voinţei sale neclintite Din acest motiv a meritat el bdquoviaţa şi existenţa şi splendorile slavei pe care Tatăl i le-a conferitrdquo adică statutul de primă creatură şi de instrument al creaţiei tuturor celorlalte Icircn aceste condiţii Logosul este icircntr-adevăr acea fiinţă intermediară icircntre Dumnezeul cel infinit diferit de lume şi lumea materială absolut inferioară prin icircnsăşi esenţa ei de creatură Fără să fie asemenea lui Dumnezeu Logosul este icircnsă diferit şi faţă de lumea materială Inferior lui Dumnezeu Logosul este totuşi superior icircntregii creaţii Avacircnd icircnsă cacircte ceva atacirct din Dumnezeu cacirct şi din lumea creată Logosul este cu adevărat acel mijlocitor capabil să explice actul creaţiei şi al revelării lui Dumnezeu icircn lume dar şi apropierea acesteia de Dumnezeu urcuşul ei spre cele superioare

Am studiat pacircnă aici relaţia Logosului cu Dumnezeu Tatăl Care este icircnsă relaţia sa cu Duhul Sfacircnt Arie menţionează icircntr-adevăr pe alocuri şi persoana Duhului Sfacircnt Consideraţiile sale relative la cea de a treia persoană a Sf Treimi sunt icircnsă cu totul obscure şi dispersate Cu privire la această problemă Tixeront face următoarea remarcă

38 Ortiz de Urbina op cit pp252-253 CJ Hefele op cit p357 n1

39 J Tixeront op cit vol2 p26 jos

40 Atanasie De synodis 46 la J Tixeront op cit vol2 p26 n1

bdquoAsupra Duhului Sfacircnt fragmentele lui Arie sunt foarte puţin explicite El admite ipostasul (Duhului) ca formacircnd alături de Tatăl şi de Fiul o treime Dar Duhul Sfacircnt este icircn viziunea sa infinit icircndepărtat separat de celelalte două persoane le este străin prin esenţă el nu posedă nici măcar aceeaşi slavă cu ele Arie făcea probabil din Duhul o creatură a Fiului Acest punct al doctrinei sale a rămas icircn umbră pacircnă icircn ziua icircn care a fost pus icircn lumină de erezia macedonianărdquo 41 Atunci cacircnd ajunge să se refere la cea de a treia persoană treimică Arie o face icircn intenţia de a arăta că Logosul este diferit atacirct faţă de Tatăl cacirct şi de faţă de Duhul ca icircn următorul fragment bdquoDivizate prin natură cu totul icircndepărtate disjuncte străine şi fără nici o legătură icircntre ele sunt esenţele Tatălui Fiului şi Duhului Sfacircnt zice el ei sunt cu totul neasemănători icircn ceea ce priveşte esenţa şi slava (distanţa dintre ei icircntinzacircndu-se) la infinit Deci el (Fiul) nu are o esenţă şi o slavă asemănătoare el diferă total de Tatăl şi de Duhulhelliprdquo 42 Sensul acestui text este acela că Logosul diferă de Dumnezeu Tatăl deoarece icirci este cu totul inferior şi subordonat dar el diferă radical şi de Duhul Sfacircnt căruia icirci este cu totul superior ba chiar creator astfel el este o fiinţă intermediară Menţionarea celei de a treia persoane adică a Duhului Sfacircnt era menită astfel să pună icircn evidenţă diferenţa considerabilă a Logosului faţă de creatură Duhul Sfacircnt este abordat de Arie ca simbol al creaturii propriu-zise al lumii noastre materiale din care face parte ca primă creatură a Logosului Cu alte cuvinte atunci cacircnd se referă la Duhul Sfacircnt Arie o face pentru a arăta că Logosul este de fapt un mediator icircntre Dumnezeu Tatăl simbol al transcendenţei absolute faţă de lume pe de o parte şi Duhul Sfacircnt simbol al lumii materiale prima şi cea mai icircnaltă dintre creaţiile Logosului

Icircn aceste condiţii Treimea ariană este o realitate care s-a constituit progresiv nu una care să fi existat ca atare din eternitate Acest lucru reiese din fragmentele icircn care Arie neagă faptul că paternitatea ar fi o calitate eternă icircn Dumnezeu Iată un text pe care-l reproduce Sfacircntul Atanasie şi icircn care Arie este cacirct se poate de explicit ldquoDumnezeu Pricipiul a tot zice el numai El este fără principiu Fiul născut din Tatăl icircn afara timpului creat şi format icircnainte de veacuri nu era icircnainte de a fi născut născut icircnsă icircn afară de timp icircnaintea tuturor lucrurilor el deţine existenţa din Tatăl El nu este etern şi coetern cu Tatăl nici conenăscut el nu are existenţă icircn acelaşi timp cu Tatăl cum zic unii despre relaţii ςὀ τίνες λέγουσι τὰ πρ ςὸ τί introducacircnd astfel două principii nenăscute Ci monadă şi principiu universal Dumnezeu este deasupra a tot Iată pentru ce el este

41 J Tixeront op cit vol2 p27-28

42 Ortiz de Urbina op cit p255

anterior Fiuluirdquo43 Trebuie spus aici că icircn această negare a calităţii Tatălui de a fi Tată din eternitate Arie nu era icircntru totul original Patriarhul Dionisie al Alexandriei din secolul al III-lea afirmase deja icircntr-o scrisoare către papa Dionisie al Romei că bdquoDumnezeu n-a fost din totdeauna Tată deci Fiul nu a existat din totdeaunardquo44 Mai icircnaintea acestuia chiar gnosticul Valentin spusese că bdquola icircnceput Dumnezeu nu era Tatăhelliprdquo45

Aşadar anterior naşterii Fiului a Logosului Dumnezeu era doar monadă Arie spunea următoarele bdquoIcircnţelege că mai icircntacirci a fost Unul (adică monada Dumnezeu simplu nn) iar Doimea (adică Dumnezeu devenit Tată ca urmare a naşterii Fiului Său nn) n-a fost icircnainte de a fi existat concret Fiul Dumnezeu (Tatăl) este icircnainte de a fi Fiulrdquo46 Deci Doimea constituită de Tatăl şi de Fiul este posterioară Monadei iniţiale constituită de solitudinea paternă Aceeaşi concepţie o manifestă Arie şi despre Duhul Sfacircnt Dacă a fost o vreme cacircnd Doimea icircncă nu exista deoarece nu fusese creat Fiul atunci a fost o vreme cacircnd Treimea nici ea nu exista pacircnă să fie creat Duhul Sfacircnt Sfacircntul Atanasie redă acest ultim aspect al doctrinei ariene icircn termenii următori bdquoDacă Duhul este creatură iar creaturile sunt din cele ce nu sunt (adică din nimic nn) e vădit că a fost o vreme cacircnd n-a fost Treimea ci Doimea Or ce ar putea spune cineva mai contrar credinţei decacirct aceasta Căci aceştia (arienii nn) spun că Treimea rezultă din prefacere şi progres şi există o Doime care aşteaptă să se facă o creatură care să se unească cu Tatăl şi cu Fiul şi să apară astfel Treimeardquo47

43 I Chevalier Sf Augustin et la pensee greque Les relations trinitaires Freiburg 1940 p109 n1

44 I Chevalier Sf Augustin et la pensee greque Les relations trinitaires p110

45 E de Faye Le gnosticisme Beauchesne Paris 1924 p34

46 Sf Atanasie cel Mare Despre sinoade icircn ldquoPărinţi şi scriitori bisericeştirdquo Ed Inst Biblic şi de Mis Ortodoxă Bucureşti 1988 vol XVI p121-122

47 Sf Atanasie cel Mare Despre Sfacircntul Duh către acelaşi Serapion icircn ldquoPărinţi şi scriitori bisericeştirdquo Ed Inst Biblic şi de Mis Ortodoxă

După moartea lui Arie concepţia sa a fost continuată şi nuanţată de anomeii radicali Urmaşi direcţi ai marelui eretic anomeenii susţineau că bdquoFiul este cu totul neasemănător cu Tatăl κατὰ πάντα νόμοιοςἀ atacirct sub raportul voinţei cacirct şi sub acela al fiinţeirdquo 48 Ei se deosebeau totuşi de Arie icircnsuşi prin felul icircn care concepeau desăvacircrşirea Logosului icircntrupat icircn timp ce Arie credea că acesta a ajuns la demnitatea divină ca o recompensă pentru virtutea pe care a dovedit-o anomeii dimpotrivă considerau această demnitate drept apanajul naşterii sale al filiaţiei sale unice Acest fapt nu-i icircmpiedica icircnsă să deprecieze persoana Logosului icircn planul vieţii liturgice şi practice Astfel ei botezau icircn numele lui Dumnezeu cel necreat al Fiului creat şi al Duhului Sfinţitor procreat de către Fiul cel creat Ei practicau o singură scufundare icircn amintirea morţii lui Iisus Hristos Deprecierea Logosului icircn raport cu Dumnezeu Tatăl i-a condus la o atitudine ireverenţioasă faţă de Scriptură la o respingere a cultului moaştelor şi al sfinţilor iar icircn final chiar la laxism moral 49 Un alt urmaşi al lui Arie a fost Eustaţiu de Sevasta care a cochetat toată viaţa cu arienii icircn special cu partida homoiusienilor adică a acelora care respingeau icircn egală măsură radicalul anomios al arienilor riguroşi cacirct şi homoousios consacrat la Niceea Icircn acord cu partida homoiusienilor Eustaţiu icircnvăţa că Logosul este asemenea Tatălui său dar nu egal cu el Icircn cele din urmă Eustaţiu a sfacircrşit icircn racircndurile macedonienilor a acelei partide care respingea dumnezeirea Sf Duh Spre deosebire de anomeii libertini icircn materie de morală Eustaţiu s-a distins printr-un ascetism riguros Ucenicii săi numiţi eustaţieni au fost condamnaţi la un sinod de la Gangra tocmai pentru exagerările lor ascetice pentru respingerea căsătoriei a cărnii icircn general considerată ca impură etc 50 Atitudinea lui Eustaţiu şi a partizanilor său trebuie pusă icircn legătură cu arianismul său mai exact cu doctrina despre efectele icircnlocuirii sufletului uman de către Logos icircn Iisus Hristos Prin această asumare incompletă umanitatea logosului a fost considerată cu mult superioară celei a oamenilor adevăraţi mai presus de slăbiciunile

Bucureşti 1988 vol XVI p85-86

48 X Le Bachelet Anomeacuteens DTC volI B col1323

49 X Le Bachelet Anomeacuteens DTC volI B col1324 1325

50 S Salaville Eusthate de Seacutebaste DTC volV B col15666-1571 Eustathiens DTC volV B col 1572

obişnuite şi de aceea model de urmat Pentru a realiza aceleaşi efecte icircn propria natură umană Eustaţiu n-a găsit alt mijloc decacirct ascetismul său extraordinar de riguros dus pacircnă la deprecierea umanului icircn general Cel care i-a continuat icircnsă concepţia trinitară a fost Eunomiu ajuns episcop de Cyzic

Care era icircn aceste condi ii doctrina ariană icircn materie de hristologie ț bdquoGrave erau consecinţele arianismului icircn ceea ce priveşte icircntruparea şi răscumpărarea spune X Le Bachelet Persoana lui Hristos nu mai era o persoană cu adevărat divină devreme ce Logosul icircntrupat la plinirea vremii nu mai era el icircnsuşi un Dumnezeu adevărat Din această cauză opera sa răscumpărătoare icircşi modifica profund conţinutul icircn loc să fie teandrică acţiunea şi influenţa lui Hristos nu mai era decacirct una de ordin moral mai mult sau mai puţin umană Un alt rezultat a fost acela că arienii au ajuns să nu mai recunoască icircn Hristos decacirct un trup fără suflet uman ψυχονἄ sau un suflet fără raţiune ψυχὴ

λογοςἄ ei pretindeau că salvează astfel unitatea persoanei pe care prezenţa simultană a celor două spirite finite Logosul şi sufletul uman ar fi compromis-o Mulţumită acestei suprimări ei puteau atribui Logosului direct cunoaşterea limitată afectele de tristeţe de bucurie şi altele de acest fel (care se atribuie doar oamenilor nn) Mărturii explicite (ale scriitorilor vremii) atribuie această doctrină fie arienilor icircn general fie fondatorului lor icircnsuşihellip Sf Epifanie prezintă această doctrină ca un loc comun al lucianiştilorhellip Hristos al arienilor devenea astfel o fiinţă particulară complet diferită de Omul-Dumnezeu deoarece el nu mai era nici Dumnezeu adevărat nici om adevărathelliprdquo 51 Arie icircnsuşi n-a lăsat nici o referire cu privire la părerea sa icircn această problemă bdquoFragmentele care au supravieţuit din operele lui Arie spune şi Tixeront nu conţin nimic cu privire la această chestiune anume dar se ştie de la autori care au tratat despre doctrina lui că aceasta (adică doctrina mentorului său nn) era şi icircnvăţătura luirdquo 52

Potrivit arienilor deci Logosul devenit Hristos a icircnlocuit icircn firea umană pe care a asumat-o sufletul cu alte cuvinte ceea ce a asumat a fost doar un trup fără suflet

ψυχονἄ După alţii el ar fi icircnlocuit nu icircntreg sufletul ci numai partea raţională a acestuia ceea ce a asumat astfel ar fi fost un trup cu suflet senzitiv dar fără raţiune ψυχὴ λογοςἄ Icircn aceste condiţii coboracircrea Logosului icircn lume nu mai era o icircntrupare o icircnomenire adică o asumare a unei naturi umane integrale ci o asumare doar a unui corp de aceea

51 X Le Bachelet Arianisme DTC volI B col1787-1788

52 Atanasie Contra Apollinarium II 3 Teodoret Haeretic Fabul V 11 un fragment atribuit Sf Atanasie icircn PG XXVI 1292 la J Tixeront op cit vol2 p27 n3

icircntruparea devenea de fapt o icircncorporare Această nuanţă apare formal afirmată icircntr-un simbol arian al lui Eudoxiu de Constantinopol bdquoLogosul se spune icircn acest simbol s-a icircncarnat nu s-a icircnomenit căci el n-a asumat şi sufletul uman σαρκοθέντα ο κὐ

ναντθρωπήσανταἐ ο τεὔ γ ρὰ ψυχ νὴ νθτρωπίνηνἀ νείληφενἀ (ὀ λόγος) 53 Diferenţa dintre cei doi termeni definea exact natura icircntrupării Logosului după arieni prin icircntrupare Logosul a asumat numai carnea noastră numai un trup material aşa cum sugerează verbul σαρκοθέντα iar nu o natură umană integrală adevărată Icircn consecinţă nefiind un Dumnezeu adevărat Logosul nu era nici om adevărat Ca să fie om adevărat icircntruparea Logosului ar fi trebuit să fie asumarea naturii unui om adevărat aşa cum sugerează verbul ναντθρωπήσανταἐ

Hristologia ariană trebuie foarte precis definită pentru a fi cu adevărat icircnţeleasă Astfel diferenţa dintre cele două verbe nu trebuie să ne facă să credem că Hristosul arian ar fi fost o fiinţă compozită adică Logosul semi-divin sălăşluind icircntr-un trup omenesc Asumarea numai a trupului fără suflet sau şi a sufletului dar fără partea sa raţională icircnsemna pentru arieni că Logosul subzistă ca o fiinţă nu numai nedeplină sub aspectul divinităţii dar nedeplină nici sub aspectul umanităţii sale Aceasta icircnseamnă că trupul asumat de Logos nu mai este un trup obişnuit din materie obişnuită ci un trup material cu totul transformat icircn substanţa Logosului icircnsuşi Esenţa Logosului icircntrupat este astfel unică un fel de amestec omogen de divin şi uman un Logos transformat icircn trup sau un trup transformat icircn Logos Iată de ce au ajuns arienii să atribuie icircnsăşi acestei esenţe slăbiciunile umane menţionate icircn Evanghelie şi cunoaşterea limitată Sf Atanasie descrie această particularitate a hristologiei ariene icircn termenii următori bdquoArie icircnvaţă că icircn Hristos corpul a servit icircn mod simplu de icircnveliş condiţiei sale divine şi că Logosul a intervenit numai pentru omul interior sau pentru suflet atunci cacircnd el icircndrăzneşte să atribuie icircn mod direct divinităţii capacitatea de a suferi (pe cruce) şi icircnvierea (sn)rdquo 54 La racircndul său Augustin raportează acelaşi lucru despre opiniile ariene icircn această problemă El remarcă icircn acelaşi timp că ereziile ariene cu privire la sufletul uman al lui Iisus Hristos erau mai puţin cunoscute deşi nu mai puţin reale după cum o dovedesc spune el atacirct lucrările lor cacirct şi expozeurile orale55

53 Eustaţiu la Antiohiei PG XVIII 689 Atanasie Contra Apollinarium I 15 Epifanie Haer LXIX 19 Grigore de Nazianz Epist CI la J Tixeront op cit vol 2 p 27 n 4

54 J Schwane op cit vol2 p395 n1

55 J Schwane op cit vol2 p396 n1

Arienii au ajuns deci să atribuie afirmaţii ale Macircntuitorului ca cele din Matei XXIV 36 nu naturii sale umane asumate ci icircnsăşi esenţei sale proprii Este vorba despre afirmaţia Macircntuitorului că ziua precisă a judecăţii de la sfacircrşitul timpurilor nu o cunoaşte nici măcar Fiul ci numai Tatăl Icircn viziunea lor această afirmaţie era icircncă o dovadă a inferiorităţii Logosului faţă de Dumnezeu Tatăl Aceasta icircnsemna că asumacircnd un trup omenesc coboracircnd pacircnă la nivelul unei naturi inferioare ca cea umană Logosul a suferit modificări corespunzătoare icircn chiar propria sa esenţă pacircnă la punctul unei ignoranţe totale icircn ceea ce priveşte viitorul ultim al creaţiei O atare ignoranţă era icircn opinia lor una din dovezile cele mai solide icircn favoarea afirmaţiei că Logosul nu are nimic comun cu Tatăl său el nefiind un Dumnezeu adevărat ca Tatăl adică un Dumnezeu care să aibă o cunoaştere absolută a tuturor lucrurilor 56 Dar Logosului nu-i lipseşte numai atotcunoaşterea divină icirci lipseşte şi caracterul imuabil Acesta este icircncă un motiv ndash spuneau arienii ndash pentru care el este inferior Tatălui Arie atribuie acest caracter schimbător esenţei icircnsăşi a Logosului bdquoPrin natura sa Logosul este ca noi toţi supus schimbării dar liber icircn sine icircnsuşi Icircn măsura icircn care vrea el rămacircne bun (adică de partea binelui nn) Dacă vrea el se poate schimba ca şi noi deoarece el prin natura sa este supus schimbării Iată pentru ce Dumnezeu prevăzacircnd că va fi bun i-a dăruit de mai icircnainte această slavă pe care ca om a cucerit-o mai apoi prin propria virtute Aşadar tocmai pentru că Dumnezeu a cunoscut de mai icircnainte cele ce el avea să lucreze l-a făcut să se nască astfelhelliprdquo 57

Pacircnă la ce punct s-ar fi putut schimba Logosul Pacircnă unde ar fi putut el coboricirc Se pare că arienii nu s-au ferit să meargă pacircnă la capăt şi să dea răspunsul radical Patriarhul Alexandru al Alexandriei scriind episcopilor orientali despre noua erezie şi despre cutezanţa ei nemaiauzită relatează că atunci bdquocacircnd cineva le-a cerut să precizeze dacă Logosul lui Dumnezeu s-ar fi putut schimba cum s-a schimbat diavolul ei n-au avut teamă să afirme da ar fi putut Natura sa spun aceştia este icircntr-adevăr supusă schimbării devreme ce el poate fi născut şi este supus schimbăriirdquo 58 Aşadar Hristosul

56 J Schwane op cit vol2 p395

57 Ortiz de Urbina op cit p254-255

58 Ortiz de Urbina op cit p251

arian este Logosul icircnsuşi care suportă actele naşterii ale suferinţei pe cruce şi ale morţii icircn icircnsăşi natura sa intimă semi-divinăsemi-trupească Icircn asemenea condiţii docetismul este inevitabil Lipsesc icircnsă documentele care să ateste aşa ceva Această consecinţă va deveni icircnsă evidentă la Apolinarie de Laodiceea Informa ii care sprijină ipoteza le oferăț SF Atanasie icircn lucrările sale Către Epictet Către episcopul Adelfie i Către Maximș filozoful 59 Augustin confirmă i el această presupunere spunacircnd icircn ș Contra unui cuvacircnt al arienilor că ace tia anticipau doctrina lui Apolinarie de Laodiceea bdquocacirct despre ereticiiș mei mă refer la arieni se vede din disputele lor că nu gacircndesc doar că icircn Treime naturile sunt diferite ci i că Hristos n-a avut suflet umanrdquo ș 60

2 Eunomiu al Cyzicului

Eunomiu a fost şeful partidei anomeilor Icircn celebra sa Apologie pe care avea s-o combată Sfacircntul Vasile cel Mare Eunomiu reia ideea lui Arie că Fiul nu a putut exista icircnaintea naşterii sale din Tatăl or dacă naşterea este devenire schimbare icircnseamnă că Fiul a venit la existenţă ca Fiu printr-un act de devenire printr-un act prin care el a trecut de la starea de inexistenţă la aceea de existenţă ca Fiu al Tatălui Fiul va spune Eunomiu s-a constituit ca Fiu abia icircn urma actului naşterii sale din Tatăl de aceea el n-a putut exista din eternitate alături de Tatăl aşadar spuneau arienii a fost o vreme cacircnd el nu exista Dar iată aceste argumente icircn formularea lui Eunomiu icircnsuşi bdquoCăci zice el nici sămacircnţa nu este (icircncă) om Nici piatra nu este (icircncă) casă ele devin una om cealaltă casă (abia ulterior adică abia prin actul naşterii şi respectiv al construcţiei nn) Or este cel mai religios lucru din lume acela de a pune icircn paralel cu aceste fiinţe naşterea Fiului Dacă fiecare dintre ele devine atunci cacircnd icircncă nu era ndash căci nu devine ceea ce era deja mai icircnainte ndash cum va putea fi vindecat cel care afirmă că Fiul a fost născut atunci cacircnd deja exista Căci dacă el exista icircnaintea naşterii sale atunci el este nenăscutrdquo61 bdquoIar dacă

59 Vezi toate aceste lucrări icircn PSB vol16 pp 168-190

60 Augustin Contra unui cuvacircnt al arienilor V 5 icircn Augustin Oeuvres completesI Paris 1870 vol 26 p580

61 Eunomiu Apologia icircn ldquoSources chretiennesrdquo vol 305 p261

el este nenăscut atunci el nu mai este Fiu şi dacă este Fiu el nu e nenăscutrdquo62 bdquoDat fiind că substanţa lui Dumnezeu nu admite naşterea ndash de vreme ce el este nenăscut ndash nici separarea sau icircmpărţirea ndash de vreme ce el este incoruptibil ndash şi că nu există nimic altceva pentru a servi drept substrat naşterii Fiului noi spunem că Fiul a fost născut cacircnd nu erardquo63 bdquoIată pentru ce conchide Eunomiu Fiul nu este Dumnezeu ci creatură a Tatălui deoarece substanţa sa a fost născută atunci cacircnd nu era icircnaintea propriei sale constituţiirdquo64 Asemenea lui Arie el considera că Iisus Hristos nu putea fi Dumnezeu mai mult decacirct Logosul icircnsuşi Ca şi mentorul său Eunomiu credea că Logosul a icircnlocuit icircn Iisus raţiunea sau sufletul acestuia asumacircnd doar trupul carnea bdquoCel ce icircn zilele mai de pe urmă s-a făcut om nu a luat un om (n-a asumat fire omenească nn) din suflet şi din truprdquo ci a luat o fire formată numai din trup65 Deprecierea persoanei Logosului s-a manifestat la Eunomiu prin abandonarea icircn cele din urmă de a mai celebra Sfintele Taine 66 Trebuie văzută aici o reminiscen ă din Origen care cum am văzut mai sus aț declarat la un moment dat că nu se cuvine să ne icircnchinăm unei creaturi adică Fiului ci numai lui Dumnezeu Tatăl că icircnsu i Macircntuitorul s-a icircnchinat Tatăluiș

Aceleaşi raţiuni icircl conduc pe Eunomiu să afirme că şi Duhul nu este Dumnezeu ci creatură deoarece dacă purcede nici el n-a putut exista icircnaintea purcederi sale bdquoSfacircntul Duh spune el care este al treilea icircn ordine nu ar putea fi primul icircn ceea ce

62 Eunomiu Apologia icircn ldquoSources chretiennesrdquo vol 305 p257

63 Eunomiu Apologia icircn ldquoSources chretiennesrdquo vol 305 p263-264

64 Eunomiu Apologia icircn ldquoSources chretiennesrdquo vol 305 p259

65 La Grigorie de Nyssa Contra lui Eunomiu II PG LXV 544 D-545 A la I G Coman Şi Cuvacircntul trup s-a făcut Hristologie şi mariologie patristică Timişoara 1993 p31-32 n38

66 X Le Bachelet Eunomius icircn DTC volI B col1507 1503

priveşte natura căci acesta este Dumnezeu Tatăl Ar fi icircntr-adevăr absurd şi singular ca acelaşi să aibă cacircnd primul loc cacircnd al treilea (hellip) Duhul nu are aceeaşi substanţă nici cu Monogenul (adică cu Unul Născut cu Fiul nn) căci el n-ar fi fost numărat după acesta ca avacircndu-şi propriul ipostas (propria substanţă nn) (hellip) Nu există deci un al doilea alături de Tatăl şi care să fie nenăscut căci nu există decacirct un singur şi unic Nenăscut şi nu există un altul nici alături de Fiul şi care să fie un născut căci nu există decacirct un singur şi unic Monogen (Unulnăscut) Există icircnsă un al treilea icircn natură şi icircn ordine creat la porunca Tatălui şi prin activitatea Fiului νεργειἐ ᾷ δε τοῦ ιοὑ ῦ γενόμενον El este cinstit icircn al treilea racircnd ca primă creatură a Monogenului cea mai mare dintre toate şi singura ca atare Divinitatea şi puterea demiurgică-i lipsesc dar el este plin de puterea de a sfinţi şi a icircnvăţardquo67

3 Arianismul tacircrziu

Volumul 146 al colec iei ț Sources chreacutetiennes con ine ț două omilii cu autor anonim care sunt icircn realitate două predici pentru prima zi a Săptămacircnii Mari a Sfintelor Pa ti Ele au fost redactate cel mai probabil către mijlocul sau icircn a două jumătate aș secolului al IV-lea 68 Cele două omilii dovedesc mai mult decacirct orice alt document arian rădăcinile gnostice ale acestei mari erezii Argumentarea autorului icircncepe cu evocarea robiei icircn care zăcea umanitatea sub puterea Demiurgului pacircnă la venirea Macircntuitorului bdquoIcircnaintea coboracircrii tale din ceruri pe pămacircnt (πρὸ γ ρὰ τ ςῆ ο ςῆ πἀ rsquoο ραν νὐ ῶ ε ςἰ γ ςῆ καταβ σεωςά ) eu eram captivul demonilor pe tine Creatorule te ignoram i adoramș crea ia drept creatoare icircmi imaginam materia ca auto-cauzată (ț α τ ματονὐ ό φανταζ μενἐ ό τ νὴ κτ σινί προσεκ νουνύ ςὡ κτ στηνί ) icircn u urătatea mea icircnvă am din propria voin ăș ț ț artele demonilor autorul răului (ὁ ρχ κακοςἀ έ ) folosise icircmpotriva mea armele sale tiranice Cel rău inten ionat (ț ργανονὄ με τ ςῆ δ αςἰ ί ὁ δυσμεν ςὴ κατεσκε ασεύ κακ ασί ) făcuse din mine instrumentul propriei sale răută i Eu zeificam cerul i ignoram pe celț ș care l-a desfă urat adoram soarele i nu cuno team pe cel care l-a aprins veneram luna iș ș ș ș dispre uiam pe creatorul ei mă icircnchinam astrelor i-l respingeam pe artizanul lorț ș

67 Eunomiu Apologia icircn ldquoSources chretiennesrdquo vol 305 p285-286

68 J Lieacutebaert Deux homeacutelies anomeacuteens pur lrsquooctave de Paques Introduction text traduction et notes icircn Sources chreacutetiennes vol146 p38

icircnconjuram de respect arborii i pietrele ridicam temple i altare icircmpotriva ta Creatoruleș ș atinsesem norii cu răutatea mea Căci odată coruptă legea naturală trăiam fără discernămacircnt asemenea jivinelor ira ionalerdquo ț 69 bdquoTu e ti arhistrategul ( eful armatelorș ș cere ti) Domnului love te-l pe autorul răului (ș ș ρχιστρ τηγοςἀ ά π ρχειςὑ ά κυρ ουί τ νὸ

ρχ κακονἀ έ τρ σονῶ ) 70 răpe te-i armele tiranului căci tu ai puterea cea de neicircnvinsș Eliberează-ne din robia pe care am icircndurat-o din cauza u urătă ii noastre scoate-ne dinș ț eroare i poartă-i pe rătăci i pe umerii tăi ș ț Apleacă- i Doamne urechea spre ruga meaț (Psalmul V 2) Arat-o fecioară pe curtezană schimb-o icircn femeie castă pe femeia adulteră fă-o rodnică pe cea stearpă schimbă neghina-n gracircu bun transformă spinii icircn trandafiri altoie te măslinul sălbatic pentru a face din el un măslin roditor slăve te-l pe celș ș abandonat fă-o mamă a multor copii pe cea care nu are niciunul Căci totul este posibil cacircnd tu vrei icircn simpla ta voin a tu posezi deja puterea (ț π νταά γ ρὰ δυνατά σοι τανὅ θ ληςέ νἐ γ ρὰ τῷ θ λεινέ χειἔ τὸ δ νασθαιύ )rdquo 71

Părăsind domeniul metafizicii autorul intră icircn acela al istoriei Vechiului Testament bdquoIudeul zice el s-a bucurat de ale tale voi gusta i eu din binefacerile tale tuș l-ai condus afară din Egipt scoate-mă i pe mine din gre eală Tu l-ai răscumpărat dinș ș macircna lui faraon eliberează-mă i pe mine din macircna celui rău Tu l-ai condus prin Mareaș Ro ie condu-mă i pe mine prin cristelni a botezului Tu l-ai icircndrumat cu stacirclpul cel deș ș ț foc luminează-mă i pe mine cu Duhul tău cel Sfacircnt El a macircncat pacircinea icircngerilor dă-miș i mie trupul tău cel sfacircnt El a băut din stacircncă amestecă i pentru mine sacircngele coasteiș ș

tale El a primit tablele legii scrie icircn carnea inimii mele evangheliile tale Tu i-ai trimis lui pe profe i trimite-mi i mie pe apostolirdquo ț ș 72 Plecacircnd apoi de la versetul 2 al psalmului

69 Anonimul anomeu Deux homeacutelies anomeacuteens pur lrsquooctave de Paques Homeacutelie I 4 icircn Sources chreacutetiennes vol146 p63

70 J Lieacutebaert atrage atenția aici asupra antitezei dintre bdquocel rău ἀρχέκακονrdquo tiranul lumii căzute și bdquoarhistrategul ἀρχιστράτηγοςrdquo Hristos salvatorul ceresc (p65 n2)

71 Anonimul anomeu Deux homeacutelies anomeacuteens pur lrsquooctave de Paques Homeacutelie I 6 icircn Sources chreacutetiennes vol146 p65-67

72 Anonimul anomeu Deux homeacutelies anomeacuteens pur lrsquooctave de Paques Homeacutelie I 9 icircn Sources chreacutetiennes vol146 p69

al 11-lea omilia a doua continuă ruga bdquoSalvează-mă Doamne tu care l-ai salvat pe Noe din naufragiul universal tu care l-ai salvat pe Lot din focul necru ător tu care l-ai salvatț pe Avraam din macircna celor cinci regi tu care l-ai salvat pe Isaac din lupta cu păstorii tu care l-ai salvat pe Iacob de macircnia lui Esau tu care l-ai salvat pe Iosif din macircna fra ilorț săi tu care l-ai salvat pe Iov de tirania celui rău tu care l-ai salvat pe Moise de macircndria lui faraon salvează-mă i pe mine de vrăjmă ia lui Saul hellipAm căzut de bunăvoie icircnș ș cursele vrăjma ului m-am lăsat legat fără speran ă icircn lan urile celui rău am căzut fărăș ț ț speran ă icircn undi a tiranului Din rege al lui Israel am devenit sclavul pasiunii mele dinț ț stăpacircn peste armate am devenit prizonier al celui tiran eu care am zdrobit leii am fost dominat de frumuse ea unei femei eu care am icircnvins popoare vrăjma e am fost icircnvins deț ș dorin a pentru o femeie eu care m-am ridicat la demnitatea unui profet am fost lipsit deț profe ie din cauza u urătă ii mele Icircn lacrimi strig i mă prostern la picioarele taleț ș ț ș Salvează-mă Doamnerdquo 73

Dacă pacircnă aici nu este clară aplecarea autorului spre erezie de aici icircncolo lucrurile se schimbă cacircnd intră icircn detaliile hristologiei Cel care a coboracirct din ceruri pe pămacircnt chemat să salveze umanitatea căzută sub robia celui rău nu a asumat o natură umană reală ci a fost doar icircn aparen ă om bdquohellipLa un semn al Celui Nenăscut ai fostț trimis din ceruri pe pămacircnt ca să locuie ti icircn sacircnul unei tinere femei tu conducătorulș cerului i al pămacircntului i ca să iei condi ia de sclav tu stăpacircnul crea iei alături deș ș ț ț Tatălhelliprdquo 74 bdquoEl mielul lui Dumnezeu n-a fost oferit asemenea unei oi sub puterea Legii căci nu icircmpotriva vrerii lui a mers el către patima de pe cruce i nici fără voin a sa aș ț icircndurat el rana lăncii nici prin constracircngere a cunoscut el legea mor ii prin crucificareț Tatăl n-a avut decacirct să ordone Monogenului să plece spre lumea pămacircntească acceptacircnd de bunăvoie fiul (copilul) s-a ridicat de pe tronul său slăvit a trecut nevăzut prin sferele naturilor celor netrupe ti a depă it corurile armatelor arhi-icircngere ti i a ajuns icircn cele dinș ș ș ș urmă lumea pămacircntească A fost purtat la sacircnul unei fecioare el care poartă icircn macircinile sale icircntreaga creatură A apărut icircn starea unui nou-născut el care este anterior veacurilor S-a arătat ca un copil el care formează copiii icircn pacircntecele maicii lor S-a hrănit cu lapte el care schimbă icircn mod nevăzut sacircngele (mamei) icircn lapte (pentru pruncul care suge) A

73 Anonimul anomeu Deux homeacutelies anomeacuteens pur lrsquooctave de Paques Homeacutelie II 5 7 icircn Sources chreacutetiennes vol146 p101

74 Anonimul anomeu Deux homeacutelies anomeacuteens pur lrsquooctave de Paques Homeacutelie I 5 icircn Sources chreacutetiennes vol146 p65

fost purtat icircn bra e el care dirijează la un semn toată crea ia Pentru oameni el care aț ț asumat slăbiciunile oamenilor rămacircnacircnd icircnsă ceea ce era icircnaintea veacurilor (με ναςί α τ ςὐ ὸ περὅ πρὸ α νωνἰώ π ρχενὑ ῆ ) Căci el nu s-a transformat ( υτεὄ μετ πεσενέ ) din mai bogat icircn mai sărac el nu s-a schimbat ( υτεὄ τρ πηἐ ά ) din mai mult icircn mai pu inț faptul de a fi icircmbrăcat carnea nu i-a alterat natura sa divină ( υτεὄ ἡ περιβολὴ τ ςῆ σαρκ ςὸ τ νὴ θε τητοςό λλο ωσεἠ ί φ σινύ ) asumarea trupului nu i-a mic orat ipostasul său deș Monogen ( υτεὄ ἡ ν ληψιςἀ ά τοῦ σ ματοςώ τ νὴ τοῦ μονογενο ςῦ σμ κρυνενἐ ί

π στασινὑ ό ) rămacircnacircnd ceea ce era icircnaintea veacurilor de bunăvoie el s-a oferit să aducă macircntuire oamenilorrdquo 75

Cu toată această condescenden ă asumată voluntar de Monogen el n-a fost unț simplu om bdquoCăci dacă Hristos ar fi fost un simplu om moartea ar fi avut asupra lui putere ca supra tuturor oamenilor (εἰ γ ρὰ νθρωποςἄ ψιλ ςὸ ὁ Χριστ ςό καὶ α τοὐ ῦ νἂ ςὡ π ντωνά νθτρ πωνἀ ώ κυρ ευσενἐ ί ὁ θ νατοςά ) 76 Urci pe firul vechii istorii i rămacirci uimitș icircn fa a mor ii Domnului Abel a fost ucis i crea ia nu a fost tulburată Avraam a fost pusț ț ș ț icircn mormacircnt i mormintele nu s-au deschis Isaac a murit i iadul n-a murit Iacob a fostș ș icircngropat i cei icircngropa i n-au icircnviat Iosif a fost depus lacircngă părin ii săi i trupurileș ț ț ș sfin ilor nu s-au ridicat Isaia a fost tăiat i soarele nu s-a icircntunecat Ieremia a fostț ș trangulat i luna nu s-a stricat Nabuth a fost omoracirct cu pietre i pămacircntul nu s-a clintitș ș ș

Zaharia a fost gacirctuit i ziua nu s-a schimbat icircn noapte Ioan a fost decapitat i voalulș ș templului nu s-a rupt icircn două Cacircnd Hristos a suferit icircnsă icircn trup soarele s-a oprit din drumul său luna i-a pierdut strălucirea fe ii sale pămacircntul s-a cutremurathellip Icircnvăluit icircnș ț giulgiu el a despuiat iadul a semănat groază icircn racircndurile păzitorilor iadului i a sfăracircmatș fără efort por ile iadului A ie it din mormacircnt icircmpreună cu capturile sale de război aț ș apărut femeilor a ezate icircn jurul mormacircntului por iile fiind icircncuiate el a intrat totu i prinș ț ș ele la apostoli lui Toma cel necredincios el i-a arătat coasta sa pentru a-l face credincioshelliprdquo 77

De i superior tuturor oamenilor Monogenul nu este totu i Dumnezeul supremș ș

75 Anonimul anomeu Deux homeacutelies anomeacuteens pur lrsquooctave de Paques Homeacutelie I 1-2 icircn Sources chreacutetiennes vol146 p59 J Lieacutebaert precizează că sensul lui ἐσμίκρυνεν este aici unul pur moral (p37 n2)

76 Hristos nu a fost așadar bdquoun simplu om ἄνθρωπος ψιλὸςrdquo adică un om adevărat ci o ființă intermediară icircntre Dumnezeu și om nici Dumnezeu deplin adevărat ca Dumnezeu Tatăl dar nici om adevărat ca ceilalți oameni

Anomeismul autorului omiliilor apare aici fără echivoc Pornind de la strigătul din rugăciune Auzi Doamne strigătul meu autorul icircl prezintă i ca strigăt al cre tinuluiș ș care- i proclamă credin a bdquoVoi striga puterea absolută a Tatălui i medierea ta (caș ț ș Monogen mediator nm) trimiterea ordonată de Cel Nenăscut i supunerea ta (ca Fiuș nm) (κρ ζωά γ ρὰ τ νὴ τοῦ Πατρ ςὸ α θεντει νὐ ά καὶ σ νὴ μεσιτε ανὶ τ νὴ τοῦ γενν τουἀ ή

ποστολ νἀ ὴ καὶ τ νὴ σ νὴ παλο νὑ ή ) 78 Icircn timp ce El stă etern (nemi cat) tu ai icircnclinatș cerurile i ai coboracirct (ș τιὅ κε νοςἐ ῖ ε ςἰ τ νὸ α ναἰῶ κ θηταιά καὶ σὺ κλιναςἔ ο ρανο ςὐ ὺ καὶ κατ βηςέ ) 79 icircn timp ce Tatăl dă mărturie din icircnaltul cerurilor tu la Iordan ai primit mărturia lui de i l-ai chemat afară din mormacircnt pe Lazăr cel mort de patru zile tu ai datș totu i slavă lui (Dumnezeu) Tatăl (ș Părinte te slăvesc pentru că m-ai ascultathellip) icircnmul ind pacircinile-n pustie tu ai dat cinste Celui ce t-a născut (ț ridicacircndu- i ochii el aș binecuvacircntathellip) ai fost spacircnzurat trupe te pe cruce dar El a fost cel ce a primit duhul tăuș ( i strigacircnd cu voce tare i-a dat duhulhellipș ș ) ai fost pus icircn mormacircnt dar El a fost cel ce te-a icircnviat din mormacircnt a treia zirdquo 80 bdquoCăci dacă Tatăl nu i-ar fi poruncit voi n-a i fi putut fiț stăpacircni i de fiul său dacă sentin a n-ar fi venit de sus voi n-a i fi fost capabili să văț ț ț recunoa te i Creatorul dacă Tatăl n-ar fi luat hotăracircrea voi n-a i fi putut atingeș ț ț tămăduitorul Un semn i el ar fi pedepsit natura Un semn i el ar fi zdrobit crea ia Darș ș ț

77 Anonimul anomeu Deux homeacutelies anomeacuteens pur lrsquooctave de Paques Homeacutelie I 26-27 icircn Sources chreacutetiennes vol146 p91-93

78 A se observa antiteza dintre auto-icircntemeierea absolută a Tatălui τὴν τοῦ Πατρὸς αὐθεντειάν și medierea μεσιτεὶαν poziția condiționată și condiționantă a Monogenului de mijlocitor icircntre Dumnezeu cel pur spiritual și lumea pur materială (Vezi și comentariile lui J Lieacutebaert p35 n1)

79 A se observa de asemenea antiteza dintre bdquoa sta nemișcat din eternitate εἰς τὸν αἰῶνα κάθηταιrdquo și bdquoa icircnclina cerurile și a coboricirc ἔκλινας οὐρανοὺς καὶ κατέβηςrdquo Tatăl este icircn esența sa imuabil la modul absolut Fiul Monogenul este icircnsă muabil și de aceea diferit ca esență de esența Tatălui său

80 Anonimul anomeu Deux homeacutelies anomeacuteens pur lrsquooctave de Paques Homeacutelie II 11 icircn Sources chreacutetiennes vol146 p107

nu icircmpotriva voin ei lui Dumnezeu (Cuvacircntul) a mers să pătimească pe cruce (ț ο τεὔ γ ρὰ κωνἄ ὁ Θε ςὸ πἐ ὶ τὸ σταυρικ νὸ παρεγ νετοέ π θοςά ) ci prin supunere fa ă de semnulț

părintesc a luat el asupra sa să sufere moartea pentru cei muritorirdquo 81

Coboracircrii sale la icircntrupare acestui descensus cosmic al Logosului icirci urmează ascensus urcu ul său prin icircnviere spre sferele cosmice celeste de unde a venit Dar niciș el nu este o putere absolută ci una relativă condi ionată de puterea absolută a Tatăluiț căci ine să observe autorul omiliilor bdquounul este cel care a fost icircnviat dar altul este celț care-l icircnviază Cum ar putea fi el unul i acela irdquo ș ș 82 Dar nu numai ontologic iș metafizic adică pentru sine icircnsu i el Monogenul nu este icircntemeierea absolută a fiin eiș ț el nu este reperul ultim nici pentru rugăciunea care se icircnal ă către Dumnezeu Departe deț a fi destina ia ei ultimă Monogenul este numai un mediator al rugăciunilor noastre cătreț adevăratul Dumnezeu care este Tatăl De i superior icircngerilor i chiar arhanghelilorș ș Monogenul este inferior totu i Tatălui său bdquoCacircnd rugăciunea iese din buze curate eaș tie să atingă urechile incoruptibile ale Stăpacircnului căci rugăciunea celui drept tie cuș ș

adevărat să icircnduplece divinitatea către milă hellipEa se ridică pacircnă icircn regiunile icircnăl imilorț celeste hellip i icircntr-o clipă ajunge icircn locuin a fiin elor celor netrupe ti unde por ile celeste iș ț ț ș ț

81 Anonimul anomeu Deux homeacutelies anomeacuteens pur lrsquooctave de Paques Homeacutelie I 24 icircn Sources chreacutetiennes vol146 p89 De remarcat aici faptul că suferințele de pe cruce sunt atribuite Monogenului ca Dumnezeu Comentacircnd expresia J Lieacutebaert este de părere că limbajul icircntrebuințat aici de autorul anomeu nu este conform cu ortodoxia ariană (p36 n1) Ideea de a raporta suferințele de pe cruce la icircnsăși ființa divină a Monogenului se icircntacirclnește icircnsă la arieni ca Palladius al Ratiariei cu ocazia Conciliului de la Aquileea din 381 (vezi capitolul următor) Acest amănunt ar putea fi un argument pentru a-l plasa pe autorul nostru mai degrabă către sfacircrșitul secolului al IV-lea decacirct spre mijlocul lui Explicația ar fi aceea că pentru anomei doar esența Tatălui este absolut impasibilă ființa Monogenului chiar dacă el este numit bdquodumnezeurdquo este pasibilă J Lieacutebaert propune calificarea hristologiei ariene ca bdquologopashitărdquo Expresia din text autorizează icircnsă calificarea ei mai degrabă ca bdquotheopashitărdquo termenul bdquotheosrdquo fiind icircnsă icircnțeles icircn noul arianism ca bdquodumnezeu secundrdquo distinct de bdquodumnezeul primrdquo care este Tatăl

82 Anonimul anomeu Deux homeacutelies anomeacuteens pur lrsquooctave de Paques Homeacutelie I 25 icircn Sources chreacutetiennes vol146 p 91

se deschid Cerul o prime te cu bucurie căci ea nu mai con ine nimic pămacircntescș ț (ο ραν ςὐ ὸ α τ νὐ ὴ μετὰ χαρ ςᾶ ποδ χεταιὑ έ ςὡ μηδ νὲ πιφ ρουσανἐ έ γ ϊνονή ) 83 Icircngerii o icircnso esc cu bucurie căci ea a icircmplinit ceea ce place lui Dumnezeu Arhanghelii oț icircmbră i ează ca pe un prieten Icircncepătoriile (principiile) i Puterile icirci cedează trecereaț ș ș căci ea poartă podoabele sărbătorii văzacircnd ve macircntul ei de fapte bune Domniile oș icircnso esc căci ea s-a străduit să icircmplinească iubirea pentru Creator Heruvimii i Serafimiiț ș icirci arată locul unde stă Paracletul Paracletul salutacircnd-o cum se cuvine o conduce la Dumnezeu Monogenul (ὁ Παρ κλητοςά σπασ μενοςἀ ά γνης ωςί τῷ Μονογενεῖ θεῷ α τ νὐ ὴ προς γειά ) Dumnezeu Cuvacircntul Monogenul o oferă icircn fine icircnaintea Tatălui (ὁ Μονογεν ςὴ θε ςὸ Λ γοςό τῷ Πατρὶ ξ νιονέ α τ νὐ ὴ προσφ ρειέ )rdquo 84

Finalul celei de a doua omilii este apoteotic bdquoAceasta este deci ceea ce strig aceasta este ceea ce proclam peste veacuri Eu păzesc realită ile fără confuzie eu nuț amestec ipostasele ( σ γχυταἀ ύ φυλ ττωά τὰ πρ γματαά οὐ συναναμ γνυμιί τ ςὰ

ποστ σειςὑ ά ) eu in ceea ce tu icircnsu i ai zis eu strig ceea ce tu icircnsu i ai vestit eu păstrezț ț ț ceea ce tu icircnsu i mi-ai transmis icircnvă ceea ce tu icircnsu i ai proclamatrdquo ț ț ț 85 bdquoLegea proclamă Ascultă Israele Domnul Dumnezeul tău este unul Iată-i icircnsă pe sabelienii cei lipsi i deț evlavie adăugacircnd lui Unu al i doi (ț οἱ σαβ λλιοιέ τῷ νἑ ὶ δ οὺ συν πτουσινά ) hellip i pe fiiiș ereticilor imaginacircnd o Triadă consubstan ială de dumnezei (ț καὶ α ρετικ νἱ ῶ πα δεςῖ τρι δαά θε νῶ μοο σιονὁ ύ φαντ ζονταιά )rdquo 86 Men ionarea sabelienilor ca adversarii prin excelen ăț ț ai arianismului este astfel o bună introducere la prezentarea esen ialismului marcelian iț ș

83 Se va remarca această precizare a rugăciunii dezbrăcată de tot ce este pămacircntesc Urcușul rugăciunii icircn această stare este posibil numai pe drumul pe care Monogenul icircnsuși dezbrăcat la racircndul său de haina lui umană icircl va fi făcut prin icircnviere Revenirea sa icircn sferele celeste de unde coboracircse la icircntrupare nu este de conceput icircn arianims altfel decacirct prin eliberarea de materia asumată la nașterea sa din Fecioara Și icircn arianism ca și icircn gnoză materia este rea și destinată pieirii finale Derobarea de materia trupului este posibilă numai icircntr-o hristologie dochetă icircn care icircntruparea nu este reală

84 Anonimul anomeu Deux homeacutelies anomeacuteens pur lrsquooctave de Paques Homeacutelie II 1 icircn Sources chreacutetiennes vol146 p95-97

85 Anonimul anomeu Deux homeacutelies anomeacuteens pur lrsquooctave de Paques Homeacutelie I 12 icircn Sources chreacutetiennes vol146 p71

fotinian care urmează

B PROBLEMA DUHULUI SFAcircNT IcircN ARIANISM

1 Mărturia Sf Atanasie cel Mare bdquoTropiciirdquo lui Serapion de Thmuis

Aflat icircn pustie icircn urma fugii sale din noaptea de 8 spre 9 februarie 356 din calea oamenilor icircmpăratului Constan iu marele patriarh al Alexandriei prime te la un momentț ș dat o interpelare din partea episcopului de Thmuis Serapion icircn problema doctrinei unor eretici pe care el icirci nume te bdquotropicirdquo probabil pentru faptul că dădeau un sens figuratș expresiilor din Scriptură cu privire la Duhul Sfacircnt Ace tia părăsiseră arianismul icircn ceeaș ce prive te doctrina despre inferioritatea Fiului icircn raport cu Dumnezeu Tatăl dar păstrauș vechea erezie icircn ceea ce prive te icircnvă ătura despre Duhul Sfacircnt Atanasie care-i scrie luiș ț Serapion patru epistole pe această temă datate de cercetători icircntre 356 i 361 descrieș doctrina bdquotropicilorrdquo icircn termenii următori bdquohellipPărăsind unii pe arieni pentru hula lor icircmpotriva Fiului cugetă icircmpotriva Duhului i zic nu numai că ș el este creatură ci i că ș e unul din duhurile slujitoare i se deosebe te de icircngeri numai prin treaptăș ș Iar aceasta e numai o luptă prefăcută fa ă de arieni De fapt e o adevărată icircmpotrivire fa ă de dreaptaț ț credin ă Căci precum aceia tăgăduind pe Fiul tăgăduiesc pe Tatăl a a i ace tia grăindț ș ș ș rău de Duhul Sfacircnt grăiesc rău i de Fiul Cele două păr i i-au icircmpăr it icircmpotrivirea fa ăș ț ș ț ț de adevăr căci cugetacircnd unii icircmpotriva Cuvacircntului iar ceilal i icircmpotriva Duhului eiț icircndreaptă aceea i hulă icircmpotriva Sfintei Treimi (icircntregi)rdquo ș 87 Potrivit acestui text tropicii admiteau consubstan ialitatea Fiului cu Dumnezeu Tatăl conform sinodului de la Niceeaț dar nu mai admiteau i consubstan ialitatea Duhului cu Fiul i desigur i cu Tatăl Pentruș ț ș ș ei Duhul era o creatură a Fiului asemenea icircntregului cosmos

Aspectul cu adevărat relevant icircn această afacere este icircnsă faptul că tropicii

86 Anonimul anomeu Deux homeacutelies anomeacuteens pur lrsquooctave de Paques Homeacutelie II 11 icircn Sources chreacutetiennes vol146 p107

87 Atanasie cel Mare Epistola icircntacirci către Serapion 1 icircn colecția bdquoPărinți și scriitori bisericeștirdquo EIBMBOR București 1988 vol 16 p 23

considerau Duhul o crea ie numai a Fiului fără nici un amestec din partea Tatăluiț Tropicii tăgăduiau cu alte cuvinte orice rela ie directă a Duhului cu Tatăl chiar icircnț calitatea sa de creatură Iată cacircteva texte care ilustrează acest aspect bdquoEi zic a a spuneș Sf Atanasie ltdacă Duhul nu e creatură nici unul dintre icircngeri ci purcede din Tatăl urmează că e Fiu i el i astfel sunt doi fii el i Cuvacircntul i dacă e frate (alș ș ș Ș Cuvacircntului nn) cum mai este Cuvacircntul laquoUnul Născutraquo Sau nu sunt egali ci unul se nume te după Tatăl iar celălalt după Fiulgt ș i iară iȘ ș ltdacă e din Tatăl cum de nu se zice i despre el că s-a născut Iar dacă Duhul este al Fiului urmează că Tatăl esteș bunicul Duhuluigtrdquo 88 Cacircteva racircnduri mai jos Atanasie se icircntreabă bdquoCare sunt deci de teptele lor icircntrebări ș ltDacă Duhul nu e creatură (a Fiului ci purcede direct din Tatăl nn) zic ei el este fiu i deci sunt doi fra i (proveni i din Tatăl nn) Cuvacircntul iș ț ț ș elgt Apoi adaugă ltdacă Duhul va lua din Fiul i se va da de către el (hellip) urmează căș Tatăl e bunic i Duhul nepotul luigtș rdquo 89 bdquoEi zic deci ltdacă Duhul Sfacircnt nu e creatură cum a i spus icircnainte ci este icircn Dumnezeu i se dă din Dumnezeu atunci este i el fiu iț ș ș ș sunt deci doi fii el i Fiul Iar dacă Duhul e al Fiului i prime te toate de la Fiul(hellip)ș ș ș atunci Tatăl este bunic i Duhul nepotul luigtș rdquo 90 Iată a adar care era faimosul argumentș al tropicilor sau cum spune Sf Atanasie bdquohellipacea sfătoasă icircntrebare a lor ltdacă Duhul e din Dumnezeu (Tatăl) pentru ce nu se nume te el fiuhellipgtș rdquo 91

Ce icircnvă au a adar tropicii lui Serapion Spuneau mai icircntacirci că Duhul Sfacircnt nuț ș poate purcede direct bdquodin Tatălrdquo deoarece Duhul ar deveni i el Fiu i deci un frate alș ș Fiului ceea ar anula calificarea acestuia din urmă ca Monogen Mai spuneau apoi că Duhul nu poate purcede nici bdquodin Fiulrdquo adică bdquodin fiin a Fiuluirdquo pentru că icircn acest cazț

88 Atanasie cel Mare Epistola icircntacirci către Serapion 15 icircn colecția bdquoPărinți și scriitori bisericeștirdquo vol 16 p 40

89 Atanasie cel Mare Epistola a patra către Serapion 1 icircn colecția bdquoPărinți și scriitori bisericeștirdquo vol 16 p 87

90 Atanasie cel Mare Epistola a patra către Serapion 2 icircn colecția bdquoPărinți și scriitori bisericeștirdquo vol 16 p 88

91 Atanasie cel Mare Epistola icircntacirci către Serapion 25 icircn colecția bdquoPărinți și scriitori bisericeștirdquo vol 16 p 54

Fiul i-ar deveni tată el icircnsu i devenind astfel bdquonepotrdquo al Tatălui Primei obiec ii aș ț bdquotropicilorrdquo SF Atanasie le-a opus argumentul stabilită ii numelor i anume că ipostaseleț ș icirc i păstrează caracteristicile proprii astfel icircncacirct Tatăl nu poate deveni bunic nici Fiul tatăș al Duhului bdquoCăci dacă deoarece Duhul nu este creatură (voi totu i) icircntreba i ș ț ltdeci Duhul este ( i el) Fiugtș atunci lua i seama ca nu cumva aflacircnd că Fiul nu este creaturăț (căci prin el s-au făcut toate) să (ajunge i să) icircntreba i ț ț ltdeci Fiul este Tatăgt sau icircncă ltDuhul este Fiu i Fiul este Duhul Sfacircntgtș Cei ce cugetă a a sunt icircn afara Treimii i seș ș vor socoti fără Dumnezeu schimbacircnd numele Tatălui i al Fiului i al Duhului Sfacircnt iș ș ș socotindu-i pe ace tia după a lor voie icircntru asemănarea na terii omene ti numindu-iș ș ș nepo i i bunici i nălucindu- i na teri dumnezeie ti (teogonii) asemenea (miturilorț ș ș ș ș ș păgacircne ale nn) elinilor Nu aceasta e credin a Bisericii ci cum a zis Macircntuitorul icircnț Tatăl i Fiul i Sfacircntul Duh icircn Tatăl care nu poate deveni bunic icircn Fiul care nu poateș ș deveni Tată i icircn Duhul Sfacircnt care nu poate fi numit decacirct a a i nu altfel Credin aș ș ș ț aceasta nu poate schimba numele Ci Tatăl e pururi Tatăl Fiul e pururi Fiul i Duhul Sfacircntș care se zice pururi Duhul Sfacircnt hellipLa oameni tatăl nu este pururi tată nici fiul pururi fiu Fiindcă cel ce devine tatăl unui fiu a fost fiul altuia i fiul unui tată devine tată altuiaȘ Avraam fiind fiul lui Nahor a devenit tatăl lui Isaac i Isaac fiind fiul lui Avraam s-aș făcut tată lui Iacob Căci fiecare fiind o parte a născătorului său (sn) se na te ca fiu darș devine i el tată al altuia Dar icircn dumnezeire nu este a a fiindcă Dumnezeu nu e ca omulș ș Tatăl nu e din alt tată De aceea nici nu na te pe cineva care va deveni tată al altuia Niciș Fiul nu este o parte a Tatălui (sn) 92 de aceea nici nu e născut spre a na te un alt fiuș Pentru aceea numai icircn dumnezeire Tatăl fiind icircn mod propriu i singur (numai el) Tatăș este i a fost i va fi pururi Tatăl i Fiul este icircn mod propriu i singur (numai el) Fiuș ș Ș ș Astfel Tatăl e i se zice pururi Tatăl i Fiul e pururi Fiul i Duhul Sfacircnt este pururi Duhulș ș ș (sn) Iar acesta (Duhul) credem că este al lui Dumnezeu i că s-a dat de la Tatăl prinș Fiul Astfel Sfacircnta Treime rămacircne neschimbată cunoscută icircntr-o singură dumnezeire Deci cel ce icircntreabă ltprin urmare Duhul este ( i el) Fiugtș icirc i icircnchipuie că numele poateș fi schimbat i nu e sănătos la minte (Asemenea) i cel ce icircntreabă ș ș ltTatăl e deci bunicgt născocind un alt nume Tatălui rătăce te icircn inima lui Dar a răspunde mai departeș neru inării ereticilor nu e de folosrdquo ș 93

Argumentul său icircmpotriva celei de a doua obiec ii a bdquotropicilorrdquo este acela căț

92 Cum afirmase cu mai bine de un secol icircnainte icircn Occidentul latin Tertulian icircn Adversus Praxean XXVI 3 6 Iar icircn Orient cine

93 Atanasie cel Mare Epistola a treia către Serapion 6 icircn colecția bdquoPărinți și scriitori bisericeștirdquo vol 16 p 92-93

Duhul nu poate fi o creatură a Fiului deoarece el este bdquopropriul Fiuluirdquo adică din aceea iș fiin ă cu Fiul tot a a cum Fiul este bdquopropriul Tatăluirdquo adică din aceea i fiin ă cu Tatălț ș ș ț bdquoDe ce nu- i dau seama (ace tia) zice el că precum nedespăr ind pe Fiul de Tatăl eiș ș ț păstrează unitatea lui Dumnezeu a a despăr ind pe Duhul de Cuvacircntul nu mai păstreazăș ț unitatea dumnezeirii icircn Treime ci o sfacirc ie amestecacircnd icircn ea o fire străină i de alt soi i oș ș ș egalizează pe aceasta cu creaturile Ei arată astfel că Treimea nu mai este una ci compusă din două firi datorită fiin ei deosebite a Duhului cum i-o imaginează ei i ceț ș Ș fiin ă dumnezeiască mai e aceasta care e compusă din Creator i creatură Căci sau nu eț ș Treime ci o Doime i o creatură sau dacă e Treime precum i este cum pun ei pe Duhulș ș Treimii icircn racircnd cu creaturile cele de după Treime Căci aceasta icircnseamnă iară i a icircmpăr iș ț i a desface Treimea Căci cugetacircnd rău despre Duhul nu cugetă bine nici despre Fiulș

Fiindcă dacă cugetau drept despre Cuvacircntul ar fi cugetat sănătos i despre ș Duhul care purcede de la Tatăl i fiind propriu Fiului se dă de către acesta ucenicilor i tuturorș ș celor ce cred icircn El Iar rătăcind astfel nu au nici despre Tatăl credin a cea sănătoasă Căciț cei ce tăgăduiesc pe Duhul cum a spus marele mucenic tefan (Fapte VII 55)Ș tăgăduiesc pe Fiul iar cei ce tăgăduiesc pe Fiul nu au nici pe Tatălrdquo 94 Dar observă Atanasie cel ce face pe Duhul creatură va ajunge să-l facă creatură i pe Fiul bdquoIar ș Duhul avacircnd aceea i fire i aceea i pozi ie fa ă de Fiul pe care o are Fiul fa ă de Tatălș ș ș ț ț ț cum oare cel ce-l nume te pe acesta creatură nu va cugeta icircn mod necesar acelea i i despreș ș ș Fiul Căci dacă Duhul Fiului este creatură e firesc ca ei să spună că i Cuvacircntul Tatăluiș este creatură Aceasta nălucindu- i-le arienii au căzut icircn iudaismul lui Caiafa Iar dacăș cei ce spun aceasta despre Duhul nu- i icircnsu esc cele ale lui Arie să ocolească i cuvinteleș ș ș lui i să- i icircndrepte necredin a privitoare la Duhul Căci precum Fiul cel ce este icircn Tatălș ș ț i icircn care e i Tatăl nu este creatură ci ș ș e propriul fiin ei Tatăluiț (căci aceasta pretinde i căț

o spune i i voi) a a i pe Duhul cel aflător icircn Fiul icircntru care e i Fiul nu e icircngăduit a-lț ș ș ș ș socoti icircntre creaturi nici a-l separa de Cuvacircntul i a face Treimea nedesăvacircr itărdquo ș ș 95 bdquoCăci dacă cei ce cugetă cele ale lui Arie ndash fiindcă icircn sufletul lor rău i iscoditor nu intrăș icircn elepciunea ndash nu pot icircn elege nici crede Treimea neicircmpăr ită i sfacircntă acesta nu e motivț ț ț ș ca să răstălmăcească adevărul nici să spună că nu pot exista cele ce ei nu pot icircn elege Eiț suferă un lucru cu totul nebunesc cacircnd neputacircnd icircn elege cum e neicircmpăr ită Sfacircntaț ț

94 Atanasie cel Mare Epistola icircntacirci către Serapion 2 icircn colecția bdquoPărinți și scriitori bisericeștirdquo vol 16 p 24-25 A se observa icircn același timp modul icircn care Atanasie evită să afirme purcederea Duhului bdquoși de la Fiulrdquo limitacircndu-se la afirmațiile certe ale Scripturii

95 Atanasie cel Mare Epistola icircntacirci către Serapion 21 icircn colecția bdquoPărinți și scriitori bisericeștirdquo vol 16 p 48-49

Treime arienii fac pe Fiul una cu crea iunea iar tropicii icircl numără i ei pe Duhul icircntreț ș creaturirdquo 96 bdquoAceasta fiind unitatea icircn Sfacircnta Treime cine ar putea despăr i pe Fiul deț Tatăl i pe Duhul de Fiul sau de Tatăl icircnsu i Sau cine ar fi atacirct de icircndrăzne ca să spunăș ș ț că Treimea este neasemenea i de o fire străină icircn ea icircnsă i sau ș ș că Fiul e de o altă fiin ăț decacirct Tatăl sau că Duhul e străin de Fiulrdquo 97

Să observăm a adar din cele de mai sus că tropicii lui Serapion negau icircn modș expres purcederea directă a Sfacircntului Duh din Dumnezeu Tatăl ata acircndu-l cauzal numaiș de Fiul Deci spuneau ei Duhul nu poate purcede i el din Tatăl căci ar deveni un fel deș frate al Fiului icircn consecin ă el nu este de aceea i fiin ă cu Tatăl Apoi chiar dacă icirc i areț ș ț ș cauza icircn Fiul el nu purcede din fiin a Fiuluiț ci este adus la existen ă ț prin Fiul de către Fiul asemenea oricărei creaturi iată de ce el nu este de aceea i fiin ă nici măcar cu Fiulș ț Icircmpotriva acestei argumentări a tropicilor Sf Atanasie lansează principiul bdquoDuhului care are aceea i fire i aceea i pozi ie fa ă de Fiul pe care o are Fiul fa ă de Tatălrdquo icircn sensul căș ș ș ț ț ț Duhul este bdquopropriurdquo Fiului icircn aceea i măsură icircn care Fiul este bdquopropriurdquo Tatălui Fidelș sinodului de la Niceea Sf Atanasie se mul ume te să afirme doar consubstan ialitateaț ș ț Duhului cu Fiul după modelul consubstan ialită ii Fiului cu Tatăl pe care o admiteau iț ț ș tropicii El nu afirmă că Duhul i-ar avea cauza bdquodin Fiulrdquo sau bdquoprin Fiulrdquo nuș interpretează cauzal expresia bdquoDuhul este propriul Fiuluirdquo el se mul ume te să sugerezeț ș doar că Duhul este din aceea i fiin ăș ț din care este i Fiul a a cum Fiul este ș ș din aceea iș fiin ăț din care este i Tatăl Avacircnd icircn minte icircn permanen ă numai bdquoconsubstan ialitateardquoș ț ț ipostaselor stabilită la Niceea Sf Atanasie nu pare să fi observat interpretarea clar cauzală pe care tropicii o dădeau rela iei Duhului cu Fiul precum nici faptul că ei negauț astfel orice rela ie cauzală directă a Duhului cu Tatăl Aceste aspecte de i ignorate deț ș marele patriarh pacircnă la moartea sa nu vor rămacircne icircnsă neobservate la Sf Vasile cel Mare

2 Mărturia Sf Vasile cel Mare Contra Eunomiu

Doctrina lui Eunomiu cu privire la purcederea Duhului Sfacircnt este foarte bine pusă icircn eviden ă de Sf Vasile cel Mareț care pe la 364 a scris icircmpotriva lui cunoscuta sa

96 Atanasie cel Mare Epistola icircntacirci către Serapion 17 icircn colecția bdquoPărinți și scriitori bisericeștirdquo vol 16 p 43

97 Atanasie cel Mare Epistola icircntacirci către Serapion 20 icircn colecția bdquoPărinți și scriitori bisericeștirdquo vol 16 p 47

lucrare Contra Eunomiu Marele părinte pare să fie primul care a observat că arienii reduceau la Fiul cauza Duhului Sfacircnt Potrivit Sf Vasile Eunomiu profesa următoarea icircnvă ătură trinitară bdquoSă presupunem că observa ia pleacă de la operele create i se icircnal ăț ț ș ț peste acestea pacircnă la substan e ț ea găse te astfel căș Fiul este o creatură a Celui Nenăscut i că Paracletul este o creatură a Fiului (tou men agennetou ton yion euriskon poimaș

tou de monogenous ton parakleton)rdquo 98 bdquoExistă deci un singur Dumnezeu nenăscut iș fără principiu (eis esti o Theos agenetos kai anarhos) El nu are vreo fiin ă care să-i fieț anterioară ndash căci nimic nu poate fi anterior nenăscutului nici vreo fiin ă care să fie icircn (cu)ț El ndash căci El este simplu i fără compozi ie Fiind unic fiind singur i mereu acela i Elș ț ș ș este Dumnezeu creator i artizan al tuturor lucrurilor mai icircntacirci de toate i icircntr-un mod cuș ș totul extraordinar al Monogenului apoi prin Acesta icircn mod propriu al tuturor celor create Căci icircnainte i de toată creatura i numai prin propria sa putere i activitate l-aș ș ș născut l-a creat i l-a făcut pe Fiul (ton men gar Hyion pro panton kai pro pases ktiseosș monou te eautou dynamei kai energeia egennese te kai ektise kai epoiesen)(hellip) i prin elȘ (prin Fiul) l-a creat pe Duhul Sfacircnt cel dintacirci dintre toate i cel mai mare dintre to iș ț prin propria sa putere i la ordinul său dar prin activitatea i puterea (creatoare) aș ș Fiului (kai dia toutou proton men panton kai meizon to Pneuma to agion epoiesen exousia men idia kai prostagmati energeia de kai dynamei tou Hiou)rdquo 99 Astfel mai spune Eunomiu bdquohellipdupă icircnvă ătura fericitului Pavel hellipFiul este subordonat luiț Dumnezeu Tatăl hellipiar Duhul Sfacircnt la racircndul său este icircn mod clar subordonat lui Hristosrdquo 100 Eunomiu ca to i arienii icircn elegea actul purcederii prin prisma activită iiț ț ț creatoare a Fiului bdquoEl (Duhul) este onorat icircn al treilea racircnd ca prima creatură a Monogenului cea mai mare dintre toate i singura ca atare (trite hora timomenon osș proton koi meizon panton kai monon toioutou tou monogenous poema)rdquo 101

98 Eunomiu de Cyzic Apologia 20 icircn col Sources chretiennes Les Editions du Cerf Paris 1983 vol 305 p 275

99 Eunomiu de Cyzic Apologia (Apendice) 28 icircn col Sources chretiennes vol 305 p 297

100 Eunomiu de Cyzic Apologia 27 icircn col Sources chretiennes vol 305 p 293

101 Eunomiu de Cyzic Apologia 25 icircn col Sources chretiennes vol 305 p 287

Aspectul cel mai important aici nu este icircnsă acela că Eunomiu icircn elegeaț aducerea la existen ă a Duhului icircn termenii sugera i icircn Ioan I 3 adică asemenea uneiț ț creaturi ci faptul că fie i icircn această calitate Duhul este creat numai de Fiul că actulș creării Duhului icirci apar ine numai Fiului Este ceea ce observă i Sf Vasile cel Mare careț ș intrigat de acest aspect spune următoarele bdquoExistă oare vreun om pe lume care să nu vadă cu claritate că nici o activitate a Fiului nu se află separată de Tatăl şi că nu se află nimic icircntre cele existente care să aparţină Fiului dar să fie străine de Tatăl (hellip) Pentru ce dar atribuie Eunomiu numai Fiului cauza Duhului Sfacircnt (pos oun tou pneumatos ten aitian to monogenei mono prostithesi) şi pentru a-i calomnia natura se serveşte de activitatea creatoare a acestuia (adică a Fiului nn)(kai kategorema tes physeos autou ten toutou lambanei demiourgian) (hellip) Nu este un pericol evident de a separa de Dumnezeu Tatăl pe Duhul Sfacircnt (diairein apo tou Theou to Pneuma) devreme ce pe de o parte apostolul ni-l prezintă icircn relaţiile sale cacircnd Duhul lui Hristos cacircnd Duhul lui Dumnezeuhellip iar pe de alta Domnul icircnsuşi icircl numeşte Duhul Adevăruluihellip şi spune că purcede de la Tatăl Or acesta (Eunomiu) pentru a micşora slava Domnului nostru Iisus Hristos (allrsquooutos eis kathairesin tes doxes tou Kyrios hemon Iesou Hristou) icircl separă pe Duhul de Tatăl i-l atribuie Monogenului de-o manieră diferită (aferei men apo touș Patros tou de Monogenei diaferontos) desigur pentru a mic ora (Fiului) slava (epiș kathairesi tes doxes prostithesin)rdquo 102 A adar departe de a nega Fiului orice participareș cauzală actul bdquopurcederiirdquo al venirii la existen ă a Duhului Sfacircnt Eunomiu cum aratăț marele capadocian atribuia numai Fiului cauza Duhului Sfacircnt excluzacircndu-l astfel pe Dumnezeu Tatăl icircmpotriva Scripturii (vezi Ioan XV 26)

B REAC IA ESEN IALISTĂȚ Ț

1 Marcel al Ancyrei

102 Sf Vasile cel Mare Contra lui Eunomiu II 34 icircn col Sources chretiennes Les Editions du Cerf Paris 1983 vol 305 p141-143

Devenit episcop al Ancyrei (Ankara de astăzi) Marcel a fost unul din marii apărători ai termenului homoousios icircmpotriva arianismului şi prieten al Sf Atanasie cel Mare Cu timpul s-a dovedit icircnsă că fondul metafizic icircn baza căruia lupta el icircmpotriva arianismului era de cu totul altă natură decacirct acela folosit la sinodul ecumenic de la Niceea icircn formularea celebrului homoousios Marcel actualiza pur şi simplu vechiul sabelianism El icircnţelegea să combată arianismul afirmacircnd consubstanţialitatea Logosului cu Dumnezeu Tatăl pacircnă la desfiinţarea oricărei distincţii dintre cei doi Devenind evident acest fapt Marcel este abandonat de adevăraţii niceeni cum era Sf Atanasie şi acuzat icircn mod deschis de modalism Este ceea ce face la un moment dat icircnsuşi Sf Vasile cel Mare cacircnd scruiindu-i Sf Atanasie icirci solicită acestuia pentru a risipi orice confuzie să condamne imediat bdquoicircnvăţătura periculoasă şi icircn afara adevăratei credinţe (a lui Marcel)rdquo 103 Icircn cele din urmă Marcel este somat să compară icircn faţa unui sinod icircn 335 şi depus din treaptă pentru erezie Eusebiu de Cezareea l-a combătut icircn cadrul unei cărţi intitulate Teologia bisericească Marcel a dispărut din istorie dar doctrina sa a creat mari probleme Ea reprezintă icircn fond o reacţie de fond sabelian la subordinaţianismul arian Ca şi icircn cazul celei a lui Arie doctrina lui Marcel este o hristologie nu o triadologie Deşi a abordat icircn treacăt problema Sf Duh el a făcut-o numai pentru a dovedi absenţa oricărei diferenţe dintre Logosul etern şi Dumnezeu Tatăl

Iată un rezumat al doctrinei sale pe baza textului lui Eusebiu din lucrarea acestuia Teologia bisericească Dumnezeu este o monadă absolut unul şi indivizibil De aici trebuie pornit şi nu de la o pluralitate divină după cum face Origen Aceasta nu icircnseamnă că icircn Dumnezeu nu există un Logos el există dar este μοο σιος adicăὁ ύ Logosul este icircn Dumnezeu şi Dumnezeu icircn el fără nici o diviziune locuind icircn el ca o putere activă nu ca o simplă δ ναμις ci ca o νεργε Această energie seύ ἐ ίᾳ exteriorizează προ ρχεται fără să iasă din Dumnezeu printr-o dilatare πλατυνομ νηέ έ care nu introduce nici dualitate nici compoziţie ipostatică distinctă Această extensie e dublă mai icircntacirci icircn creaţie de vreme ce Logosul e creator apoi icircntrupare Prin această iconomie (coboracircre) Logosul astfel icircntrupat devine Fiu dar nu printr-o naştere icircn interiorul fiinţei divine căci el nu se naşte decacirct abia icircn trup din Fecioara Numai icircn acest trup νεργε α divină este activă şi devine principiu al tuturor actelor lui Hristos Astfel seἐ ί realizează o unire cum totul intimă şi permanentă cu totul superioară celei care icircnsufleţea odinioară pe profeţi Această unire va icircnceta totuşi icircntr-o zi după cacirct ne putem da seama căci trupul char devenit nemuritor nu convine firii divine νεργε α se vaἘ ί rezorbi atunci icircnapoi icircn Dumnezeu de aici acuzaţia adusă constant de orientali lui Marcel că nu mărturiseşte expresia din Crezul de la Niceea bdquoa cărui icircmpărăţie nu va avea sfacircrşit

103 Vesile cel Mare Epist LXIX 2 PG XXXII 432 la M -D Chenu Marcel drsquoAncyre DTC vol XI B col1996

cujus regni non erit finisrdquo 104

Iată acum o altă expunere mai precisă a doctrinei lui Marcel de Ancyra aşa cum apare ea icircn aşa-numitul simbol macrostih bdquoDiscipolii lui Marcel şi ai lui Fotin amacircndoi din Ancyra Galatiei resping subzistenţa eternă τ ν πποαι νιον παρξιν a luiὴ ώ ὕ Hristos divinitatea sa şi icircmpărăţia sa veşnică τελε τητον asemenea iudeilor şi subἀ ύ pretextul că astfel salvează unitatea divină τ μοναρχ Icircn ceea ce ne priveşte noi ştimῇ ίᾳ că Hristos nu este doar o gacircndire exprimată sau imanentă icircn Dumnezeu λ γονό προφορικ ν νδι θετον το θεο ci un Logos-Dumnezeu viu şi subzistent λλὸ ἢ ἐ ά ῦ ῦ ἀ ὰ ζ ντα θε ν λ γον καθrsquo αυτ ν π ρχοντα Fiul lui Dumnezeu şi Hristos El nu existăῶ ὸ ό ἑ ὸ ὑ ά mai icircnainte de veci doar icircn preştiinţa Tatălui ci l-a asistat pe acesta icircn lucrarea sa de creare a celor văzute şi nevăzute El este icircntr-adevăr cel căruia Tatăl i-a zis Să facem om după chipul şi asemănarea noastră el este cel care s-a arătat icircn persoană patriarhilor care a dat Legea care a grăit prin prooroci şi care icircn final s-a icircntrupat l-a revelat tuturor oamenilor pe Tatăl şi care de acum icircnainte domneşte icircn veacul veacurilorrdquo 105

Cum combătea Marcel de Ancyra arianismul printr-o astfel de concepţie De remarcat mai icircntacirci că motivaţia declarată de el icircnsuşi şi icircnregistrată de simbolul macrostih era aceea că astfel salvează unitatea divină τ μοναρχ Prin faptul că respingea oriceῇ ίᾳ asemănare icircntre Logos şi Dumnezeu Tatăl Arie introducea o distincţie gravă icircn Dumnezeu o separare care icircntr-adevăr ameninţa unitatea lui Dumnezeu Marcel apelacircnd la vechea concepţie a lui Sabeliu căuta să combată această depreciere a substanţei Logosului icircn raport cu Tatăl afirmacircnd că el este consubstanţial cu acesta pacircnă la punctul icircn care el Logosul nici nu mai subzistă icircn Dumnezeu ca persoană distinctă de Tatăl Această depreciere a Logosului avea mai ales grave consecinţe icircn hristologie dacă anterior icircntrupării sale icircn Iisus Hristos Logosul nu era recunoscut ca Dumnezeu adevărat egal cu Tatăl atunci cu atacirct mai puţin icirci era recunoscută această calitate după icircntrupare Atribuindu-i slăbiciunile firii umane asumate arienii demonstrau odată icircn plus că Logosul este prin icircnsăşi fiinţa sa neasemănător cu Dumnezeu Tatăl icircn aceste condiţii tot ce a găsit Marcel de cuviinţă să argumenteze a fost ideea sabeliană că icircn icircntrupare monada divină icircnsăşi se dilată capătă o nouă faţă un nou chip distinct de cel anterior icircntrupării tocmai prin caracterul temporal al acestui nou chip Iisus Hristos este Logosul devenit trup existacircnd distinct de Tatăl ca om ca fiinţă cu totul efemeră atacirct el ca

104 La M -D Chenu Marcel drsquoAncyre DTC vol XI B col1997-1998

105 O Hahn Bibliotek der Symbole sect 159 n6 la M -D Chenu Marcel drsquoAncyre DTC vol XI B col1996

persoană cacirct şi icircmpărăţia sa La sfacircrşitul timpurilor totul a reveni la starea iniţială a monadei indistincte

Cu privire la această expresie a cărui icircmpărăţie nu va avea sfacircrşit istoricul dogmelor B Sesbouumleacute scrie bdquohellipAceastăhellip afirmaţie este proprie simbolurilor de credinţă orientale şi niciodată n-a trecut icircn Occident Motivaţia ei este polemică Icircntr-adevăr o erezie atribuită lui Marcel de Ancyra icircn secolul al IV-lea susţinea că la Parusie Logosul se va reicircntoarce icircn Tatăl pacircnă la punctul icircn care se va confunda cu el misterul trinitar nu ar avea astfel decacirct o valoare sbquoiconomicărsquo şi istorică iar nu una sbquoteologicărsquo şi eternă Această idee vine din interpretarea abuzivă a textului paulin sbquoEl trebuie să icircmpărăţească pacircnă ce va pune pe toţi vrăjmaşii săi sub picioarele sale (hellip)Şi cacircnd toate vor fi supuse lui atunci şi Fiul icircnsuşi se va supune Celui ce i-a supus lui toate ca Dumnezeu să fie toate icircn toţirsquo (I Corinteni XV 25 28) Acest text exprimă icircmplinirea finală a misiunii Fiului el nu sugerează prin nimic că fiul nu va mai avea raţiunea de a exista Dimpotrivă glorificat icircn umanitatea sa Fiul va continua să exercite icircn mod etern funcţia sa mediatoare icircn el şi prin el vor vedea drepţii pe Dumnezeurdquo 106

Contestacircnd orice deosebire reală a Logosului de Tatăl şi respingacircnd eternitatea icircmpărăţiei Fiului Marcel credea că apără deopotrivă atacirct consubstanţialitatea Logosului cu Tatăl anterior icircntrupării prin considerarea lui ca nediferenţiat de Tatăl cacirct şi deplinătatea dumnezeirii coboracirctă icircn Hristos ca urmare a dilatării monadei şi a apariţiei ei sub chip uman icircn istorie Probabil că toate aceste idei ale lui Marcel ar fi rămas nebăgate icircn seamă dacă el n-ar fi negat veşnicia icircmpărăţiei lui Hristos Icircn focul controverselor iscate pe această temă Marcel a ajuns să conteste eternitatea Fiului consideracircndu-l doar o fiinţă temporală avacircnd un icircnceput icircn timp ba chiar şi un sfacircrşit bdquoHristos spunea el a icircnceput să domnească acum patru sute de ani şi stăpacircnirea sa va icircnceta odată cu sfacircrşitul lumiirdquo 107 Această afirmaţie a constituit icircnceputul căderii sale din racircndurile niceenilor adevăraţi Acuzaţiile de sabelianism pe care i le aduceau continuu arienii s-au dovedit astfel adevărate şi a sfacircrşit prin a fi abandonat de occidentali de Atanasie şi de toţi adevăraţii susţinători ai lui homoousios care au icircncetat să mai vadă icircn el un apărător al credinţei de la Niceea consideracircndu-l icircn schimb un continuator al vechiului sabelianism

Să intrăm icircnsă icircn detaliile doctrinei sale trinitare propriu-zise Marcel respinge

106 B Sesbouumleacute et J Wolinski Histoire des dogmes Descleacutee 1994 p121

107 J Schwane op cit vol2 p213 n1

cu hotăracircre ideea ariană că Logosul ar exista icircn Tatăl ca un ipostas distinct căci pentru el ca şi pentru arieni noţiunea de ipostas echivala cu aceea de altă substanţă ουσια decacirct a Tatălui Icircn Dumnezeu zicea el nu trebuie să admitem decacirct un ipostas o singură substanţă sau realitate sub icircntreit chip sau sub icircntreit nume μ αί γαρ π στασινὑ ό τριπρ σωπονό σπερὡ και τριωνιμον εισαγη τον αυτον ειναι λεγων τον θεον και τον εν αυτω Λογον και το Αγιον Πνευμα 108 Aşadar pentru Marcel Dumnezeu icircn sine nu este lipsit de Logosul său cum afirmau arienii Dumnezeu spunea el are icircn sine din eternitate Logosul aşa cum omul are icircn el icircnsuşi propria-i raţiune Astfel Dumnezeu şi Logosul său sunt unul şi acelaşi lucru εν και ταυτον109 Referindu-se la primele versete ale prologului evangheliei a patra Marcel spune că Logosul icircncă neicircntrupat ασαρκος nu este icircncă Fiu ci doar Logos bdquoIcircnainte de a fi coboracirct printre noi şi de a se fi născut din Fecioara el nu era decacirct Logosrdquo110

Despre acest Logos mai spunea Marcel Scriptura ne zice trei lucruri icircntacirci că el era la icircnceput εν αρχη pentru a semnifica faptul că se afla icircn Tatăl icircn mod potenţial δυναμει icircn al doilea racircnd că el era προς τον θεον pentru a marca faptul că era la Dumnezeu icircn act ενεργεια căci prin el au fost create toate icircn fine că el era Dumnezeu pentru a ne icircnvăţa că divinitatea nu este divizată deoarece Logosul este icircn Dumnezeu şi Dumnezeu este icircn Logosul Astfel Logosul este etern şi consubstanţial ομοουσιος αυτοουσιος cu Dumnezeu 111 Acest efort de a afirma unitatea pacircnă la indistincţie a Fiului cu Tatăl era menită icircn viziunea lui Marcel de Ancyra să contracareze subordinaţianismul arian bdquoChiar icircn doctrina sa trinitară subliniază acelaşi Schwane el n-a avut icircn gacircnd altceva decacirct problema cum să onoreze icircn Macircntuitorul nu o fiinţă distinctă de Dumnezeu şi subordonată lui (cum icircnvăţau arienii nn ) ci o divinitate

108 J Schwane op cit vol2 p224 n1 Eusebiu de Cezareea pare să ignore aici fragmentele 76 şi 77 pe care le citează Tixeront cacircnd afirmă că Marcel nu admitea decacirct un singur προσωπον

109 J Schwane op cit vol2 p221 n1

110 J Schwane op cit vol2 p216 n1

111 Marcel Fragmentele 52 97 la J Tixeront op cit vol2 p39 n5 şi 6

adevărată şi perfectărdquo112

Pentru a contracara arianismul Marcel afirmă cu hotăracircre că icircn Dumnezeu nu există trei ipostase ci doar unul Această precizare icircl apropie indiscutabil de Sabeliu care afirma acelaşi lucru Marcel merge icircnsă mai departe decacirct mentorul său şi afirmă că icircn Dumnezeu avem nu doar un singur ipostas ci şi un singur πρ σωπον ό 113 Se pare că cei doi termeni nu aveau acelaşi icircnţeles şi mai ales acelaşi rol icircn hristologia lui Marcel Pe scurt este foarte probabil că Marcel desemna sub numele de ipostas esenţa divină icircnsăşi avacircnd icircn sine icircn mod indistinct pe Tatăl şi pe Logos ca raţiune paternă λογοπατωρ Divinitatea există din eternitate sub un singur πρ σωπον sub un singur chip care esteό acela al Tatălui Logosul icircn schimb nu are πρ σωπον propriu el este de fapt bdquofărăό chiprdquo προσωπον El capătă un chip distinct de Tatăl o faţă proprie διον πρ σωπονἄ ἴ ό abia prin coboracircrea sa icircn istorie prin manifestarea sa icircn afara condiţiei sale divine deci icircn icircntrupare

Afirmaţia sa fundamentală icircn această problemă a fost aceea că anterior icircntrupării sale Logosul nu s-a numit Fiu al Tatălui acest nume l-a dobacircndit la modul propriu abia icircn urma naşterii sale din Fecioara Dacă icircn Vechiul Testament Logosul este numit totuşi Fiu aceasta este de fapt o profeţie icircn care viitorul său nume icirci este atribuit de mai icircnainte Se pare că şi această distincţie pe care el o făcea icircntre calităţile de Logos şi Fiu era menită să contracareze arianismul din calitatea Logosului de Fiu arienii trăgeau concluzia că Logosul nu poate fi coetern cu Tatăl căci nici un fiu nu poate avea aceeaşi vacircrstă cu tatăl său Pentru a elimina orice nuanţă de posterioritate icircn raport cu Tatăl Marcel contesta aşadar Logosului etern calitatea de Fiu deci de fiinţă ulterioară Tatălui aşa cum icircnvăţau arienii114 Pe de altă parte deoarece arienii speculau enorm pe marginea faptului că Logosul este născut din Tatăl văzacircnd icircn simplul act al naşterii dovada inferiorităţii sale faţă de Tatăl cel nenăscut γ ννητος Marcel neagă pur şiἀ έ simplu că Logosul ar exista icircn Tatăl icircn baza unei naşteri a sa de către Tatăl Logosul e veşnic deci fără icircnceput el nu este Dumnezeu asemenea Tatălui său ci este icircnsăşi fiinţa lui Dumnezeu Tatăl raţiunea sa eternă bdquoPe baza cărui pasaj din Scriptură am putea

112 J Schwane op cit vol2 p225

113 Marcel de Ancyra Fragmentele 66 76 77 83 87 88 la J Tixeront op cit vol2 p39 n12 şi 3

114 J Schwane op cit vol2 p215 n3 p216 n2

afirma zice el că există o fiinţă nenăscută şi o fiinţă născută cum cred ei (arienii nn ) Nici unul dintre profeţi nici unul dintre evanghelişti ba nici măcar vreunul dintre apostoli n-a spus aceastardquo115 Există icircnsă icircn Noul Testament o expresie pe care Marcel n-a putut-o ocoli şi pe care a trebuit s-o interpreteze icircn coerenţă cu propriul sistem este vorba de expresia bdquoicircntacirciul născut dintre creaturirdquo Arienii atribuiau această expresie Logosului divin pentru a demonstra că este o creatură Prin contrast Marcel a negat că această expresie paulină s-ar referi la Logosul divin şi a raportat-o numai la Fiul icircntrupat icircnţelegacircnd-o adică exclusiv prin prisma actului icircntrupării116

Să trecem acum la miezul hristologiei lui Marcel care este aceea a statutului Fiului icircntrupat Marcel desemna monada eternă prin termenul de λογοπ τωρ El seά deosebea astfel de Sabeliu care desemna aceeaşi monadă prin termenul de ιοπ τωρὑ ά Această schimbare avea o semnificaţie adacircncă icircn concepţia episcopului de Ancyra Logosul nu este Fiu decacirct după icircntrupare Prin urmare abia dup icircntrupare se poate vorbi de o naştere propriu-zisă a Logosului dar numai pentru că este Fiu Devenind Fiu Logosul a căpătat un chip propriu διον πρ σωπον a cărui natură este exclusivἴ ό temporală relativă deci efemeră adică atacirct cacirct va ţine icircmpărăţia lui Hristos Ca Fiu el se deosebeşte acum radical de Tatăl icircn sensul că este un om adevărat Abia sub condiţia icircntrupării abia ca Fiu Logosul este bdquocopie a Tatăluirdquo Anterior icircntrupării el nu este nici Fiu nici bdquocopie a Tatăluirdquo Această expresie din Coloseni I15 el o raporta la Fiul lui Dumnezeu făcut om iar nu la Logosul icircn sine Şi icircn această problemă Marcel se lăsa antrenat de disputa sa icircmpotriva arienilor Unul din argumentele pe care aceştia le foloseau pentru a dovedi că Logosul este inferior Tatălui era exact acesta extras din expresia paulină susmenţionată dacă Logosul este o copie a Tatălui atunci el este inferior căci orice copie este inferioară originalului ei Icircn consecinţă Marcel nega că această expresie s-ar referi la Logosul etern ci ea trebuie atribuită numai Fiului icircntrupat Argumentul său era următorul o copie trebuie să facă vizibil obiectul invizibil şi absent ori cel care face vizibil icircn lume pe Dumnezeu nu este Logosul etern el icircnsuşi invizibil ca şi Tatăl ci Logosul sau Fiul icircntrupat117

Afirmacircnd că bdquoHristos a icircnceput să domnească acum patru sute de ani şi

115 J Schwane op cit vol2 p217 n4

116 J Schwane op cit vol2 p219 n1

117 J Schwane op cit vol2 p220 n2

stăpacircnirea sa va icircnceta odată cu sfacircrşitul lumiirdquo118 el afirma de fapt că Hristos n-a existat anterior naşterii sale din Fecioara ca ipostas distinct de acela al Tatălui Eusebiu de Cezareea care-i combate hristologia icircn două tratate separate spune despre el acuzator că bdquoa icircndrăznit să nu atribuie Fiului lui Dumnezeu preexistenţa nici o existenţă proprie anterioară icircntrupării ουτε προειναι ουτε προυφεσταναι τολμα λεγεινrdquo119 Dar dacă după Marcel nu este de conceput o naştere eternă a Logosului din Tată pentru că nu se distinge cu nimic de el cu atacirct mai puţin poate fi vorba de o naştere a aceluiaşi Logos din Fecioara Acest act trebuie atribuit numai omului Iisus supranumit Fiul lui Dumnezeu Doar despre el se poate spune că s-a născut cu adevărat icircnţelegacircnd actul naşterii numai ca naştere temporală din Fecioara Dar care este atunci statutul Logosului divin anterior icircntrupării şi care este cel al Fiului icircntrupat Eusebiu răspunde acestei icircntrebări reproducacircnd doctrina lui Marcel astfel sub aspectul existenţei sale divine Logosul este unit cu Dumnezeu fără diviziune şi fără icircmpărţire icircn Tatăl ca potenţă a acestuia sub aspectul activităţii sale şi numai sub acest aspect ca Logos activ Dumnezeirea s-a unit cu trupul pentru a deveni principiu de mişcare şi de activitate120

Marcel a fost acuzat de Eusebiu de Cezareea că a căzut icircn erezia lui Sabeliu şi că ar fi reluat adopţianismul lui Pavel de Samosata icircnvăţacircnd că Logosul s-a unit cu un om individual cu personalitate distinctă consideracircndu-l deci pe Iisus Hristos un simplu om121 Cu privire la acuzaţia de adopţianism Shwane observă că aşa ceva nu reiese din fragmentele ajunse pacircnă la noi din opera lui Marcel Dimpotrivă el ne prezintă ca divine efectele răscumpărării şi-l acuză pe Eusebiu că nu-l priveşte pe Macircntuitorul decacirct ca pe un simplu om122 Acuzaţia de cădere icircn sabelianism este icircnsă reală Cum am spus şi mai

118 J Schwane op cit vol2 p213 n1

119 J Schwane op cit p217 n2

120 J Schwane op cit vol2 p227 n1

121 J Schwane op cit vol2 p227 n2

122 J Schwane op cit vol2 p227 n4

sus Sf Atanasie a icircntacirclnit icircn vremea sa o sectă sabeliană care asemenea lui Marcel făcea aceeaşi distincţie icircntre Logos şi Fiul icircntrupat şi pe ai cărei membri i-a icircntrebat cum a devenit Logosul Fiu A căpătat acest nume cacircnd a asumat natura umană Sau Logosul a devenit Fiu devenind om Sau icircn fine a devenit Fiu icircn amacircndouă felurile adică luacircnd un trup sau devenind un trup 123 Se pare că Marcel asemenea sabelienilor Sf Atanasie a fost de părere că Logosul n-a asumat un om ci a devenit el icircnsuşi om căci el declară icircn mod expres că icircn Macircntuitorul s-a manifestat plenitudinea divinităţii την πασαν θεοτητα εν αυτη σωματικως επιδειξεταιrdquo124 Aluzia la expresia din Coloseni I9 este aici evidentă

Cum poate fi aşadar icircnţeles acest lucru pe fondul afirmaţiei sale că Logosul icircn accepţiunea sa divină nedeosebit icircn nici un fel de Tatăl icircn interiorul monadei este cu totul diferit de Fiul icircntrupat Căci Marcel afirma icircntr-adevăr că Fiul este o persoană separată de Dumnezeu şi nu există decacirct icircn afara Tatălui εκτος του πατρος 125 Aici intervine conceptul de origine stoică al extensiei πλατυσμος monadei sau esenţei divine mai icircntacirci icircn diadă prin icircntrupare apoi icircn triadă prin purcederea Duhului bdquoMonada spune Marcel nu se extinde icircn Triadă fără să sufere o oarecare separaţie ου σαφως και φανερως ενταυθα απορρητω η μονας φαινεται πλατυνομενη μεν εις τριαδα διαιρεισθαι δε μηδαμως υπομενουσαrdquo 126 Icircn ea icircnsăşi monada divină υiοπατωρ este nediferenţiată existacircnd icircntr-o stare de superconcentrare de potenţialitate maximă icircn interiorul căreia orice distincţie reală cum ar fi aceea dintre Tatăl şi Fiul său este imposibilă Calitatea de a fi Tată ca şi aceea de a fi Fiu nefiind icircncă activate icircntre ele nici nu poate exista icircncă un raport real Iată de ce Marcel neagă existenţa unei relaţii cauzale icircn interiorul divinităţii respingacircnd ideea de naştere a Logosului etern adică icircncă neactivat Icircn momentul icircn care Logosul părăseşte starea sa de existenţă virtuală potenţială icircn interiorul monadei indistincte şi se manifestă icircn actul creaţiei dar mai ales icircn cel al icircntrupării el devine dintr-odată distinct real de Tatăl tocmai prin acest act al naşterii sale din Fecioara care este de fapt o intrare icircn acţiune a energiei active a monadei η ενεργεια δραστικη

123 J Schwane op cit vol2 p217 n3

124 J Schwane op cit vol2 p227 n5

125 J Schwane op cit vol2 p221 n2

126 J Schwane op cit vol2 p224 n3

Marcel icircnsuşi spune următoarele bdquoDacă se consideră numai divinitatea Macircntuitorului Logosul ar părea să fie pe bună dreptate unul şi acelaşi lucru cu Dumnezeu icircnsuşi dar dacă Macircntuitorul este cercetat sbquodupă truprsquo divinitatea apare ca extinsă ( ieşită din ea icircnsăşi icircnstrăinată de ea icircnsăşi nn ) prin propria ei activitate ενεργεια η θεοτης μονη πλαθυνεσται δοκειrdquo 127 Conceptul de πλατυσμος sau dilatare căci acesta este adevăratul său sens sugerează că icircn actul icircntrupării monada superconcentrată asemenea unui punct pitagoreic pacircnă atunci şi de aceea icircncă nediferenţiată intră icircntr-o primă fază de dilatare aşa cum logosul stoic iniţial aflat icircntr-o stare aproape incorporală capătă prin transformare un corp tot mai palpabil tot mai dens Icircntruparea la Marcel de Ancyra ca şi-n concepţia lui Sabeliu este o primă corporeificare a esenţei divine a logosului de pacircnă atunci A doua dilatare sau extensie a monadei este purcederea Duhului Sfacircnt Avacircnd icircn substratul consideraţiilor sale hristologice tot timpul metafizica stoică a logosului care se dilată corporeificacircndu-se dar care revine după o vreme la starea sa iniţială absorbind icircn sine tot ceea ce a generat pacircnă atunci Marcel ajunge să afirme starea de icircntrupare de corporeificare a esenţei divine va lua sfacircrşit cacircndva şi Fiului icirci va lua din locul Logosul neicircntrupat şi pur spiritual De fapt el spune doar că icircmpărăţia Fiului va lua sfacircrşit odată cu judecata finală şi sfacircrşitul timpurilor128

Marcel nu accepta ideea că odată asumată natura umană a Logosului va rămacircne unită pentru eternitate cu el Icircn sine icircnsuşi zicea el trupul carnea nu poate conveni lui Dumnezeu chiar transfigurat prin icircnviere chiar devenit incoruptibil nemuritor trupul nu este mai demn de Dumnezeul cel care este mai presus chiar de imortalitate Se poate crede aşadar presupune Marcel că după parusie Logosul se va despuia de propria-i umanitate şi va reintra icircn Dumnezeu revenind la starea icircn care se afla anterior creaţiei aşa cum sugerează textul din I Corinteni XV28 Ce se va icircntacircmpla cu această umanitate Noi nu ştim deoarece Scriptura nu o spune129

127 Marcel Fragmentul 71 la J Tixeront op cit vol2 p39-40 n1 J Schwane op cit vol2 p226 n2 vezi şi nota 1 de la pagina 227

128 J Schwane op cit vol2 p211 n1 p228 n2 final

129 Marcel Fragmentele 117-121 la J Tixeront op cit vol2 p40 n6 J Schwane op cit vol2 p228 n2

2 Fotin al Sirmiului

Cel mai cunoscut discipol al lui Marcel de Ancyra a fost Fotin devenit episcop de Sirmium Ca şi icircnvăţătorul său Fotin distingea icircntre Logosul etern şi Fiul icircntrupat Cu privire la Logos etern el icirci nega orice existenţă particulară icircn esenţa divină distinctă de Tatăl Dumnezeu este un singur ipostas dar el are icircn sine propria-i raţiune el este λογοπατωρ130 Atacircta vreme cacirct nu este activ Logosul este unul interior ενδιαθετος cacircnd intră icircn stare de act el devine προφορικος şi această manifestare icircn afară constituie prima dilatare πλατυσμος prima extensie icircn Dumnezeu Purcederea Duhului Sfacircnt este a doua131 Cu privire la Iisus Hristos Fotin a mers fidel pe urmele mentorului său atacircta doar că a fost mult mai direct icircn afirmaţii de cacirct predecesorul său Căutacircnd să explice cum a devenit Logosul Fiu prin actul icircntrupării Fotin a afirmat direct transformarea naturii sale divine icircn natura umană a Fiului icircntrupat Acest lucru este atestat direct de Sf Epifanie care reproduce concepţia lui Fotin sub expresia Logosul s-a prefăcut icircn trup εις σαρκα μεταβεβλημενον132 Aluzia la expresia ioaneică και ο σαρξ εγενετο din prologul evangheliei a patra este evidentă Atacirct Tixeront cacirct şi Schwane cred la unison că Sf Epifanie se icircnşeală interpretacircnd astfel concepţia lui Fotin care icircn opinia lor ar fi mai degrabă adopţian icircn hristologie133 Icircntr-adevăr Fotin distingea icircn mod net icircntre Logosul etern şi Fiul icircntrupat afirmacircnd că Fiul n-a existat anterior naşterii sale din Fecioara Sinodul de la Sirmium atestă această doctrină a sa şi o condamnă icircn anatematisma a cincea unde spune bdquoDacă cineva zice că Fiul a existat fără icircndoială icircnainte de Maria dar

130 J Schwane op cit vol2 p229 J Tixeront op cit vol2 p41 n6

131 J Tixeront op cit vol2 p41 n7

132 Epifanie de Salamina Haer LXXI 3 la J Tixeront op cit vol2 p41 n8

133 J Tixeront op cit vol2 p41 n8 J Schwane op cit vol2 p230 n3

numai icircn preştiinţa lui Dumnezeu şi că el n-a fost născut de Dumnezeu icircnaintea tuturor timpurilor că n-a existat icircn Dumnezeu şi că nimic n-a fost creat prin el să fie anatema rdquo Iar anatematisma a noua este şi mai categorică bdquoDacă cineva zice că fiul Mariei nu este decacirct un om să fie anatema rdquo134

La prima vedere aceste anateme par a sugera caracterul adopţian al hristologiei lui Fotin Este icircnsă doar o aparenţă căci afirmaţia că Iisus Hristos sau bdquoFiul Mariei - cum se exprima el potrivit sinodului - este doar un simplu omrdquo se icircnţelege prin prisma distincţiei dintre Logosul etern şi Fiul icircntrupat Or Fiul nu este altceva decacirct Logosul devenit trup sau carne prin transformare cum spune Sf Epifanie sau mai exact prin extensia sau dilatarea substanţei divine Ca şi Marcel Fotin de Sirmiu este marcat şi el de metafizica stoică a logosului care se dilată şi se contractă succesiv şi sinodul confirmă acest lucru prin anatematismele a şasea şi a şaptea bdquoDacă cineva zice că substanţa lui Dumnezeu este susceptibilă de dilatare şi de contracţie să fie anatemardquo bdquoDacă cineva zice că substanţa dilatată a lui Dumnezeu l-a format pe Fiul sau numeşte Fiu dilatarea acestei substanţe să fie anatema rdquo 135 Aşadar Fotin credea ca şi Marcel icircnvăţătorul său că Logosul a devenit Fiu prin dilatarea substanţei sale divine Această interpretare este confirmată şi de Marius Mercator care-l acuză la un moment dat pe Fotin că ar nega faptul că Macircntuitorul s-a născut din Fecioara136 Acuzaţia capătă sens dacă Fotin nega naşterea Macircntuitorului din Fecioara ca Logos deci icircn calitatea sa de Dumenzeu icircncă neicircntrupat nediferenţiat de Tatăl Or acest lucru icircl va face şi Nestorie care icircn a patra sa cuvacircntare către Marius Mercator va folosi şi el conceptul de λογοπατωρ Al treilea argument icircn favoarea acestei interpretări şi care fixează definitiv hristologia lui Fotin ca una de esenţă modalistă este anatema a douăsprezecea a sinodului semiarian de la Sirmium din 351 care-i condamnă direct concepţia icircn termenii următori bdquoDacă cineva auzind cuvintele sbquoŞi Cuvacircntul s-a făcut truprsquo crede că Logosul s-a transformat icircn trup ( icircn carne ) sau că luacircnd trup a suferit vreo schimbare să fie anatema rdquo 137

134 J Schwane op cit vol2 p231-232

135 J Schwane op cit vol2 p231-232

136 J Schwane op cit vol2 p230 n2

137 J Schwane op cit vo2 p230 n4

3 Anatemele sinodului semiarian de la Sirmium (351-352)

Pentru o mai bună icircnţelegere a hristologiei celor doi modalişti iată anatemele rostite icircmpotriva lor icircn special a lui Fotin de Sirmiu de către sinodul semiarian de la Sirmiu din 351-352 anatemele suprimate exprimă viziunea subordinaţiană a participanţilor şi sunt fără interes aici Voi păstra numerotarea originală bdquo2 Dacă cineva numeşte pe tatăl şi pe Fiul doi Dumnezei (nenăscuţi nn) să fie anatema 3 Dacă cineva spune că Hristos este Dumnezeu şi Fiul lui Dumnezeu icircnaintea tuturor timpurilor fără să admită că el (Fiul icircntr-o ipostază personală distinctă nn) l-a ajutat pe Tatăl la crearea tuturor lucrurilor să fie anatema 4 Dacă cineva icircndrăzneşte să spună că Cel Nenăscut sau o parte din El s-a născut din Maria să fie anatema 5 Dacă cineva zice că Fiul lui Dumnezeu a existat fără icircndoială icircnainte de Maria dar numai icircn preştiinţa lui Dumnezeu şi că el nu era icircn Dumnezeu născut din Tatăl icircnaintea tuturor veacurilor şi că prin el au fost făcute toate lucrurile să fie anatema 6 Dacă cineva spune că substanţa lui Dumnezeu este supusă dilatării sau contracţiei să fie anatema 7 Dacă cineva zice că substanţa lui Dumnezeu dilatacircndu-se l-a format pe Fiul sau numeşte Fiu extensia substanţei lui Dumnezeu să fie anatema 8 Dacă cineva numeşte pe Fiul lui Dumnezeu Logos gacircndit sau chiar pronunţat să fie anatema 9 Dacă cineva zice că Fiul Mariei nu este decacirct un om să fie anatema 10 Dacă cineva numindu-l pe Dumnezeu Dumnezeu-omul născut din Maria icircnţelege prin aceasta pe Cel Nenăscut să fie anatema 11 Dacă cineva icircnţelege icircn maniera iudeilor (aceste cuvinte ale lui Isaia XLIV 6) lsquoEu sunt primul şi ultimul şi icircn afară de mine nu există alt Dumnezeursquo cuvinte care au fost zise pentru a exclude idolii şi falşii zei şi le icircnţelege prin excluderea celui ce s-a născut din Dumnezeu Fiul cel unic de dinaintea tuturor veacurilor să fie anatema 12 Dacă cineva căutacircnd să icircnţeleagă aceste cuvinte lsquoCuvacircntul s-a făcut truprsquo crede că Logosul s-a prefăcut icircn carne sau catilde luacircnd trup el a suferit o schimbare să fie anatema 13 Dacă cineva căutacircnd să icircnţeleagă aceste cuvinte lsquoFiul unic al lui Dumnezeu a fost crucificatrsquo crede că divinitatea sa a suferit o tulburare din cauza suferinţei a schimbării a micşorării sau a aneantizării să fie anatema 14 Dacă cineva zice că aceste cuvinte lsquoSă facem omrsquo n-au fost spuse Fiului de către Tatăl ci că Tatăl şi le-ar fi spus lui icircnsuşi (adică le-ar fi spus Logosului existacircnd icircn el icircn manieră impersonală) să fie anatema 15 Dacă cineva spune că nu Fiul ar fi apărut lui Avraam ci Dumnezeul Cel Nenăscut sau o parte din acest Dumnezeu să fie anatema 16 Dacă cineva zice că Fiul lui Dumnezeu n-a luptat ca un om cu Iacov ci că Dumnezeu Cel Nenăscut sau o parte din acest Dumnezeu este cel care a luptat să fie anatema 17 Dacă cineva nu icircnţelege despre Tatăl şi despre Fiul (aceste cuvinte ale lui Moise Geneză XIX 24) lsquoDomnul a făcut să plouă cu foc de la Domnulrsquo ci spune că

Tatăl a făcut să plouă de la el icircnsuşi să fie anatema Căci Domnul adică Fiul este cel care a făcut să plouă de la Domnul adică de la Tatăl Anatema 19 Dacă cineva numeşte pe Tatăl pe Fiul şi pe Sfacircntul Duh o singură persoană să fie anatema 26 Dacă cineva spune că Fiul n-a fost născut şi că el nu-şi are principiul icircn altul (decacirct el) admiţacircnd astfel două fiinţe nenăscute şi fără principiu şi icircn consecinţă doi dumnezei să fie anatema căci capul şi principiul a toate este Fiul iar Dumnezeu la racircndul său este capul şi principiul lui Hristos Icircn acest fel vom readuce toate cu evlavie prin Fiul la principiul tuturor lucrurilor el icircnşişi fără principiu 27 Pentru a da odată pentru totdeauna un icircnţeles adevărat icircnvăţăturii creştine adăugăm Dacă cineva nu-l mărturiseşte pe Hristos Dumnezeu şi Fiul lui Dumnezeu existacircnd icircnaintea tuturor veacurilor icircmpreună lucrător cu Tatăl la crearea tuturor lucrurilor ci spune că el nu a fost numit Hristos şi Fiu decacirct după ce s-a născut din Maria şi că a avut chiar ca Dumnezeu un icircnceput să fie anatema 138

138 J Hefele op cit p 853-861

adică anterior na terii sale din Fecioara Sabeliu a reu it să argumenteze icircmpotriva gnozeiș ș identitatea reală a ipostaselor icircn planul iconomiei Promovacircndu- i conceptul său deș

οπ τωρ gacircnditorul din Cyrene pare să fi reu it icircntr-adevăr să dea o puternică loviturăὑ ά ș conceptuală gnozei lui Valentin Din nefericire icircnsă consecin ele icircn domeniul icircnvă ăturiiț ț tradi ionale despre Sf Treime erau catastrofale Icircn baza acelui faimos οπ τωρț ὑ ά procesiunile divine promovau icircn planul iconomiei o diferen iere total inconsistentă aț persoanelor treimice unele de altele ba chiar o existen ă a lor cu totul efemerăț temporară inacircnd numai de istoria macircntuirii iar nu de condi ia lor intrinsecă ț ț

16 ADRIAN NICULCEA

CAPITOLUL II

ARIANISMUL GREC I RĂSPUNSUL LUI MARCELȘ AL ANCYREI FOTIN DE SIRMIU

A SUBORDINA IANISMUL ARIANȚ

1 Arie din Alexandria

Istoricii dogmelor l-au prezentat din totdeauna pe Arie ca pe un eretic antitrinitar şi au icircncadrat concepţia lui la categoria abaterilor de la dreapta credinţă icircn ceea ce priveşte dogma trinitară Consideraţiile sale despre statutul inferior al Logosului icircn raport cu Dumnezeu Tatăl sunt menite să fundamenteze teoria sa despre Logos ca punte de legătură icircntre Dumnezeu Tatăl şi lumea noastră materială Principala preocupare a lui Arie a fost astfel aceea de a contura asemenea gnosticilor statutul unei fiinţe intermediare capabilă să explice creaţia şi chiar răscumpărarea icircn condiţiile icircn care unui Dumnezeu cu totul transcendent şi incompatibil cu lumea acest lucru icirci era imposibil Astfel esenţialul doctrinei lui Arie este nu Logosul ca persoană inferioară Tatălui ci Logosul ca fiinţă intermediară icircntre Dumnezeu şi om capabilă să realizeze opera de creaţie a lumii icircn locul lui Dumnezeu dar şi opera de răscumpărare a umanităţii din starea ei de cădere

Ceea ce l-a preocupat pe Arie chiar şi atunci cacircnd aborda problema Duhului Sfacircnt a fost deci acest statut cu totul special al Logosului de punte icircntre Dumnezeu Tatăl şi lumea noastră materială bdquo(Arie) spune Schwane n-a ajuns să nege de la icircnceput divinitatea lui Iisus Hristos ca să ajungă la un astfel de rezultat el a trebuit să facă un lung ocol Ca cei mai mulţi antitrinitari el puse pe primul plan doctrina despre unitatea lui Dumnezeu şi susţinu că ea este incompatibilă cu pluralitatea persoanelor divine icircn special cu aceea a unui Fiu consubstanţial cu Tatăl Ajuns la un asemenea monoteism el nu pretinse cum făceau sabelienii că Dumnezeul unic s-a icircntrupat sau că s-a revelat sub diferite forme icircn lumea finită o astfel de doctrină i se părea nedemnă de Dumnezeu El invocă doctrina lui Platon şi a lui Filon conform căreia fiinţa divină absolută τὸ νὄ nu putea intra icircn nici un raport cu

ISTORIA SISTEMATICĂ A DOGMEI TRINITARE 17

lumea finită deoarece era mult prea sublimă pentru a se revela sub o formă umană Astfel pentru a nu cădea pe de o parte icircn diteism sau icircn politeism iar pe de alta icircn sabelianism nu-i rămacircnea decacirct să imagineze o fiinţă supremă intermediară care să-şi pună icircn aplicare planurile icircn lumea finită şi să icircmplinească opera de creaţie şi răscumpărarerdquo 33

Icircntr-adevăr un fragment din principala sa operă Thalia pune icircn evidenţă această preocupare icircn termenii următori bdquoDumnezeu zice Arie nu a fost icircntotdeauna Tată a existat un timp deci cacircnd el nu era icircncă Tată El a devenit Tată abia ulterior Fiul n-a existat din totdeauna Toate lucrurile au fost create din neant deci toate lucrurile sunt creaturi şi opere Cuvacircntul lui Dumnezeu a fost şi el creat din neant astfel a fost un timp cacircnd el nu era El nu exista deci icircnainte de a fi fost născut ci a icircnceput (să existe) ca fiinţă creată Iniţial Dumnezeu era singur Cuvacircntul şi icircnţelepciunea icircncă nu existau Prin urmare cacircnd Dumnezeu a vrut să ne creeze el a făcut mai icircntacirci o fiinţă şi a numit-o Cuvacircnt Icircnţelepciune şi Fiu pentru a ne crea prin elhelliprdquo 34 Acelaşi lucru icircl găsim afirmat şi-ntr-o scrisoare a lui Alexandru patriarhul Alexandriei către episcopii orientali pe care icirci avertizează că după Arie Fiul nu există prin sine icircnsuşi ca un Dumnezeu adevărat asemenea Tatălui ci bdquoel a fost creat pentru noi pentru ca apoi Dumnezeu să ne creeze pe noi prin el ca printr-un instrument el n-ar fi existat dacă Dumnezeu n-ar fi vrut să ne creezerdquo 35 De ce a recurs Dumnezeu la serviciile unei fiinţe intermediare pentru a-şi realiza obiectivele De ce a creat el lumea prin intermediul Logosului Sofistul Asterie partizan al lui Arie explică motivul spunacircnd că lumea n-ar fi putut suporta greutatea unei acţiuni directe a lui Dumnezeu μὴ

δύνατοἐ τὰ λοιπὰ κτίσματα τ ςῆ κράτουἀ χειρ ςὸ τοῦ γεννήτουἀ ργας ανἐ ἰ βαστ ξαιἀ 36

O fiinţă cu adevărat intermediară icircntre Dumnezeu şi lume trebuie să aibă cacircte ceva din ambele extreme dar deopotrivă să se şi deosebească de ele Cu alte cuvinte Logosul trebuie să fie distinct de creaţie adică superior ei căci altfel n-ar putea s-o ridice din condiţia sa căzută dar el trebuie să fie distinct şi icircn raport cu Dumnezeu căci altfel nu s-ar putea apropia de lume Aceste consideraţii de natură platonico-filoniană şi de inspiraţie lucianistă l-au determinat pe Arie să-şi icircnceapă marea sa operă de contestare a doctrinei oficiale a

33 J Schwane op cit vol1 p207-208

34 Ortiz de Urbina Niceacutee et Constantinople Edition de lrsquoOrante Paris 1963 p19

35 Ortiz de Urbina op cit p251-252

36 Atanasie Contra arianos I 5 cf De dectretis 8 la J Tixeront op cit vol2 p25 n2 subsol

18 ADRIAN NICULCEAepiscopului său exact icircn acel punct icircn care el credea că acesta pune icircn pericol caracterul de mijlocitor al Logosului raportul Logosului cu Dumnezeu Tatăl Natura controverselor icircn care el s-a angajat l-au obligat astfel să-şi concentreze argumentarea aproape exclusiv asupra acestui aspect al naturii Logosului Iată icircn continuare principalele fragmente din Thalia icircn care el fixează raportul Logosului mai icircntacirci cu Dumnezeu Tatăl bdquoDumnezeu nu a fost din totdeauna Tată a existat deci un timp icircn care el icircncă nu era Tată abia ulterior a devenit el Tată Fiul deci n-a existat din totdeauna căci toate lucrurile (inclusiv Fiul) au fost create din neant toate lucrurile nu sunt decacirct creaturi şi opere Astfel Logosul lui Dumnezeu a fost şi el creat din neant a fost deci un timp icircn care el icircncă nu era el nu exista icircnainte de a fi fost creat Aşadar şi el a icircnceput prin a fi creat căci iniţial Dumnezeu era singur Logosul şi Icircnţelepciunea nu existau icircncă Or cacircnd Dumnezeu a vrut să ne creeze el a creat mai icircntacirci o fiinţă şi a numit-o Logos Icircnţelepciune şi Fiu pentru a ne crea prin elhelliprdquo bdquoTatăl este invizibil Fiului Astfel Logosul (Fiul) nu-l poate vedea şi nici cunoaşte icircn mod perfect şi exact pe Tatăl său Ceea ce el cunoaşte şi vede cunoaşte şi vede după propria sa măsură aşa cum noi icircnşine cunoaştem după propria noastră putere Dar Fiul nu cunoaşte icircn mod exact nu numai pe Tatăl lipsindu-i icircnţelegerea pentru asemenea măsură dar el nu-şi cunoaşte nici propria esenţăhelliprdquo

Iată acum i cacircteva texte cu referire directă la Fiul bdquoNu există deci douăș Icircnţelepciuni există numai una care este proprie lui Dumnezeu şi coexistă cu el Prin această Icircnţelepciune a fost creat Fiul şi numai icircn măsura icircn care participă la ea este el numit Icircnţelepciune şi Logos Căci Icircnţelepciunea (adică Fiul) a venit la existenţă abia prin Icircnţelepciunea (lui Dumnezeu) adică mulţumită Dumnezeului Icircnţelepciunii Icircn mod similar există icircn Dumnezeu un alt Logos alături de Fiul şi numai icircn măsura icircn care acesta participă la acest Logos el Fiul este numit Logos şi Fiu prin harhelliprdquo bdquoExistă puteri diferite una este proprie lui Dumnezeu şi eternă prin icircnsăşi natura ei Hristos nu este icircnsă adevărata putere a lui Dumnezeu ci numai una din cele care se numesc puteri ca lăcusta sau omida (icircn sensul de pedepse trimise de Dumnezeu peste lume nn) Totuşi el nu este numit doar o simplă putere (asemenea acelora nn) ci mare putere Există deci multe alte puteri asemenea Fiului (deşi nu egale lui nn) şi pe care David le numeşte astfel atunci cacircnd zice icircn psalmi (XXIV10) Dumnezeul puterilorhelliprdquo bdquoPrin natura sa Logosul este ca noi toţi adică supus schimbării dar liber icircn sine icircnsuşi icircn măsura icircn care el vrea poate rămacircne bun Dacă ar vrea el s-ar putea schimba (icircn rău nn) ca şi noi deoarece prin icircnsăşi natura sa el este schimbător τρεπτός Iată pentru ce Dumnezeu anticipacircnd că el va fi bun i-a dăruit de mai icircnainte această slavă pe care ca om a cucerit-o mai apoi prin propria-i virtute Aşadar tocmai pentru că Dumnezeu a cunoscut de mai icircnainte cele ce el avea să lucreze l-a făcut să se nască astfelhelliprdquo bdquoLogosul deci nu este cu adevărat Dumnezeu Deşi este numit Dumnezeu el nu este aşa ceva cu adevărat ci numai prin participarea sa la har ca toate celelalte el nu este Dumnezeu decacirct nominal După cum toate lucrurile sunt prin esenţa lor străine de Dumnezeu şi diferite de el tot astfel şi Logosul este absolut străin faţă de esenţa şi de ceea ce-i este propriu Tatălui λλότριοςἀ μ νὲ καὶ νόμοιοςἀ κατὰ πάντα τ ςῆ τοῦ πτρ ςὸ ο σίαςὐ καὶ διότητοςἰ el face parte din racircndul lucrărilor şi creaturilor el este una dintre elehelliprdquo

Icircn fine iată i un text icircn care apar indirect părerile lui Arie despre cea de a treiaș persoană a Sf Treimi bdquoDivizate prin natură cu totul icircndepărtate disjuncte străine şi fără nici o legătură icircntre ele sunt esenţele Tatălui Fiului şi Duhului Sfacircnt ei sunt cu totul

ISTORIA SISTEMATICĂ A DOGMEI TRINITARE 19

neasemănători icircn ceea ce priveşte esenţa şi slava (distanţa dintre ei icircntinzacircndu-se) la infinit Deci el (Logosul) nu are o esenţă şi o slavă asemănătoare ci diferă total atacirct de Tatăl (căruia icirci este inferior nn) cacirct şi de Duhul Sfacircnt (căruia icirci este superior nn)hellip Logosul icircn ceea ce-l priveşte este separat de Tatăl şi nu are absolut nimic comun cu elhelliprdquo 37

Expunerea ideilor lui Arie se opreşte de obicei la acest aspect al doctrinei sale despre raportul Logosului cu Dumnezeu Tatăl aspect cuprins icircn special icircn celebra sa lucrare Thalia Dar Arie nu vedea icircn persoana Logosului doar o fiinţă subordonată inferioară Dumnezeului suprem preocuparea sa ca şi la Filon era de a contura această persoană ca o adevărată fiinţă intermediară icircntre Dumnezeul suprem şi lumea materială absolut inferioară Acest al doilea aspect neglijat icircn mod curent sau pus foarte puţin icircn evidenţă apare icircntr-o scrisoare pe care Arie a adresat-o la un moment dat episcopului său icircntr-o icircncercare de a se icircmpăca cu el Iată principalele sale afirmaţii cuprinse icircn această scrisoare bdquoCredinţa pe care am primit-o de la strămoşii noştri şi pe care am icircnvăţat-o de la tine Prea Fericitule Părinte este aceasta noi cunoaştem un singur Dumnezeu nenăscut unul singur etern unul singur fără principiu singur adevărat nemuritor singur icircnţelept singur bun singur atotputernic unul singur judecător moderator şi guvernator al tuturor lucrurilor imuabil şi fără schimbare drept bun acelaşi Dumnezeu al Legii şi profeţilor dar şi al Noului Testament care a născut icircnaintea timpurilor pe Fiul său prin care el a făcut veacurile şi toate lucrurile (sn)rdquo bdquo(Cunoaştem de asemenea şi pe Fiul) născut nu icircn aparenţă ci cu adevărat subzistacircnd printr-un efect al voinţei lui Dumnezeu imuabil şi fără schimbare creatură perfectă a lui Dumnezeu κτίσμα τοῦ θεοῦ τελε ονῖ dar nu ca vreuna dintre creaturi produs dar nu ca vreunul dintre lucrurile produse produs nu cum afirmă Valentin ca şi cum ar fi o emanaţie din Tatăl produs nu cum a spus Maniheu ca şi cum ar fi o parte a fiinţei lui Dumnezeu produs nu cum a spus Sabeliu care diviza unitatea numindu-l pe Fiul Tată produs nu cum a spus Hieracas pentru care el este lumină din lumină sau ca o torţă divizată icircn două nu ca şi cum cel ce exista mai icircnainte ar fi devenit după aceea sau ar fi fost creat din nou icircn Fiul bdquoTu icircnsuţi Prea Fericitule Papă ai respins de multe ori chiar icircn mijlocul Bisericii şi al adunării pe toţi aceştia care afirmau astfel de lucruri Dar aşa cum am mai spus el a fost creat icircnainte de timpuri şi icircnaintea veacurilor şi a primit de la Tatăl viaţa şi existenţa şi splendorile slavei pe care Tatăl i le-a conferit (sn) Icircntr-adevăr dacircndu-i drept moştenire toate lucrurile Tatăl nu s-a privat pe el icircnsuşi de ceea ce-i este propriu anume de a fi fără principiu căci el este izvorul a toate Iată pentru ce există trei ipostase Tatăl Fiul şi Duhul Sfacircnt bdquoDumnezeu care cu adevărat este cauza tuturor celor ce există este absolut singur icircn a fi fără principiu Fiul născut icircn afara timpului de către Tatăl creat şi icircntemeiat icircnaintea veacurilor nu exista icircnainte de a fi născut ci născut icircn afară de timp icircnaintea tuturor lucrurilor singur el a fost creat (direct nn) de Tatăl El icircnsă nu este nici etern nici coetern şi nici nu participă la a fi nenăscut asemenea şi icircmpreună cu Tatăl El nu-şi are existenţa deodată cu Tatăl cum zic unii despre unul şi despre celălalt afirmacircnd două principii nenăscuterdquo 38

Cu o astfel de scrisoare mai ales cu afirmaţiile ultime despre statutul Logosului icircn

37 Ortiz de Urbina op cit pp254-255 CJ Hefele Histoire des concils Beuchesne Paris 1910 vol1 p376 n14 p377 n24

raport cu Dumnezeu Tatăl era firesc ca Arie să nu-şi atingă scopul Departe de a pacifica relaţiile sale cu patriarhul Alexandru el le-a icircnrăutăţit şi mai mult şi conflictul s-a acutizat conducacircnd la convocarea primului sinod ecumenic Ceea ce trebuie reţinut icircnsă din textul scrisorii este statutul superior pe care Arie icircl acordă Logosului icircn raport cu restul creaturii Logosul deşi creatură icircn substanţa sa nu este o creatură ca celelalte ci o creatură perfectă κτίσμα τοὔ θεοὔ τελε ονῖ 39 Dacă Dumnezeu ar fi vrut să creeze o altă făptură perfectă aceasta n-ar fi putut fi decacirct cel mult egală cu aceea a Logosului dar icircn nici un caz superioară 40 Doar el a fost creat direct de către Dumnezeu Tatăl toate celelalte creaturi au fost aduse la existenţă prin el adică depind nu direct de Dumnezeu ci de Logosul creatorul lor şi-i sunt astfel necesarmente inferioare Duhul icircnsuşi ca al treilea ipostas a fost creat prin el ca primă operă a sa şi de aceea icirci este inferior cu atacirct mai mult restul creaţiilor sale Toate au fost create icircn timp doar el Logosul a fost creat icircnaintea timpurilor deci direct de către Tatăl Toate sunt supuse schimbării datorită naturii lor create Logosul singur deşi creat este imuabil desigur nu ca Dumnezeu adică prin propria-i fiinţă ci datorită hotăracircrii voinţei sale neclintite Din acest motiv a meritat el bdquoviaţa şi existenţa şi splendorile slavei pe care Tatăl i le-a conferitrdquo adică statutul de primă creatură şi de instrument al creaţiei tuturor celorlalte Icircn aceste condiţii Logosul este icircntr-adevăr acea fiinţă intermediară icircntre Dumnezeul cel infinit diferit de lume şi lumea materială absolut inferioară prin icircnsăşi esenţa ei de creatură Fără să fie asemenea lui Dumnezeu Logosul este icircnsă diferit şi faţă de lumea materială Inferior lui Dumnezeu Logosul este totuşi superior icircntregii creaţii Avacircnd icircnsă cacircte ceva atacirct din Dumnezeu cacirct şi din lumea creată Logosul este cu adevărat acel mijlocitor capabil să explice actul creaţiei şi al revelării lui Dumnezeu icircn lume dar şi apropierea acesteia de Dumnezeu urcuşul ei spre cele superioare

Am studiat pacircnă aici relaţia Logosului cu Dumnezeu Tatăl Care este icircnsă relaţia sa cu Duhul Sfacircnt Arie menţionează icircntr-adevăr pe alocuri şi persoana Duhului Sfacircnt Consideraţiile sale relative la cea de a treia persoană a Sf Treimi sunt icircnsă cu totul obscure şi dispersate Cu privire la această problemă Tixeront face următoarea remarcă

38 Ortiz de Urbina op cit pp252-253 CJ Hefele op cit p357 n1

39 J Tixeront op cit vol2 p26 jos

40 Atanasie De synodis 46 la J Tixeront op cit vol2 p26 n1

bdquoAsupra Duhului Sfacircnt fragmentele lui Arie sunt foarte puţin explicite El admite ipostasul (Duhului) ca formacircnd alături de Tatăl şi de Fiul o treime Dar Duhul Sfacircnt este icircn viziunea sa infinit icircndepărtat separat de celelalte două persoane le este străin prin esenţă el nu posedă nici măcar aceeaşi slavă cu ele Arie făcea probabil din Duhul o creatură a Fiului Acest punct al doctrinei sale a rămas icircn umbră pacircnă icircn ziua icircn care a fost pus icircn lumină de erezia macedonianărdquo 41 Atunci cacircnd ajunge să se refere la cea de a treia persoană treimică Arie o face icircn intenţia de a arăta că Logosul este diferit atacirct faţă de Tatăl cacirct şi de faţă de Duhul ca icircn următorul fragment bdquoDivizate prin natură cu totul icircndepărtate disjuncte străine şi fără nici o legătură icircntre ele sunt esenţele Tatălui Fiului şi Duhului Sfacircnt zice el ei sunt cu totul neasemănători icircn ceea ce priveşte esenţa şi slava (distanţa dintre ei icircntinzacircndu-se) la infinit Deci el (Fiul) nu are o esenţă şi o slavă asemănătoare el diferă total de Tatăl şi de Duhulhelliprdquo 42 Sensul acestui text este acela că Logosul diferă de Dumnezeu Tatăl deoarece icirci este cu totul inferior şi subordonat dar el diferă radical şi de Duhul Sfacircnt căruia icirci este cu totul superior ba chiar creator astfel el este o fiinţă intermediară Menţionarea celei de a treia persoane adică a Duhului Sfacircnt era menită astfel să pună icircn evidenţă diferenţa considerabilă a Logosului faţă de creatură Duhul Sfacircnt este abordat de Arie ca simbol al creaturii propriu-zise al lumii noastre materiale din care face parte ca primă creatură a Logosului Cu alte cuvinte atunci cacircnd se referă la Duhul Sfacircnt Arie o face pentru a arăta că Logosul este de fapt un mediator icircntre Dumnezeu Tatăl simbol al transcendenţei absolute faţă de lume pe de o parte şi Duhul Sfacircnt simbol al lumii materiale prima şi cea mai icircnaltă dintre creaţiile Logosului

Icircn aceste condiţii Treimea ariană este o realitate care s-a constituit progresiv nu una care să fi existat ca atare din eternitate Acest lucru reiese din fragmentele icircn care Arie neagă faptul că paternitatea ar fi o calitate eternă icircn Dumnezeu Iată un text pe care-l reproduce Sfacircntul Atanasie şi icircn care Arie este cacirct se poate de explicit ldquoDumnezeu Pricipiul a tot zice el numai El este fără principiu Fiul născut din Tatăl icircn afara timpului creat şi format icircnainte de veacuri nu era icircnainte de a fi născut născut icircnsă icircn afară de timp icircnaintea tuturor lucrurilor el deţine existenţa din Tatăl El nu este etern şi coetern cu Tatăl nici conenăscut el nu are existenţă icircn acelaşi timp cu Tatăl cum zic unii despre relaţii ςὀ τίνες λέγουσι τὰ πρ ςὸ τί introducacircnd astfel două principii nenăscute Ci monadă şi principiu universal Dumnezeu este deasupra a tot Iată pentru ce el este

41 J Tixeront op cit vol2 p27-28

42 Ortiz de Urbina op cit p255

anterior Fiuluirdquo43 Trebuie spus aici că icircn această negare a calităţii Tatălui de a fi Tată din eternitate Arie nu era icircntru totul original Patriarhul Dionisie al Alexandriei din secolul al III-lea afirmase deja icircntr-o scrisoare către papa Dionisie al Romei că bdquoDumnezeu n-a fost din totdeauna Tată deci Fiul nu a existat din totdeaunardquo44 Mai icircnaintea acestuia chiar gnosticul Valentin spusese că bdquola icircnceput Dumnezeu nu era Tatăhelliprdquo45

Aşadar anterior naşterii Fiului a Logosului Dumnezeu era doar monadă Arie spunea următoarele bdquoIcircnţelege că mai icircntacirci a fost Unul (adică monada Dumnezeu simplu nn) iar Doimea (adică Dumnezeu devenit Tată ca urmare a naşterii Fiului Său nn) n-a fost icircnainte de a fi existat concret Fiul Dumnezeu (Tatăl) este icircnainte de a fi Fiulrdquo46 Deci Doimea constituită de Tatăl şi de Fiul este posterioară Monadei iniţiale constituită de solitudinea paternă Aceeaşi concepţie o manifestă Arie şi despre Duhul Sfacircnt Dacă a fost o vreme cacircnd Doimea icircncă nu exista deoarece nu fusese creat Fiul atunci a fost o vreme cacircnd Treimea nici ea nu exista pacircnă să fie creat Duhul Sfacircnt Sfacircntul Atanasie redă acest ultim aspect al doctrinei ariene icircn termenii următori bdquoDacă Duhul este creatură iar creaturile sunt din cele ce nu sunt (adică din nimic nn) e vădit că a fost o vreme cacircnd n-a fost Treimea ci Doimea Or ce ar putea spune cineva mai contrar credinţei decacirct aceasta Căci aceştia (arienii nn) spun că Treimea rezultă din prefacere şi progres şi există o Doime care aşteaptă să se facă o creatură care să se unească cu Tatăl şi cu Fiul şi să apară astfel Treimeardquo47

43 I Chevalier Sf Augustin et la pensee greque Les relations trinitaires Freiburg 1940 p109 n1

44 I Chevalier Sf Augustin et la pensee greque Les relations trinitaires p110

45 E de Faye Le gnosticisme Beauchesne Paris 1924 p34

46 Sf Atanasie cel Mare Despre sinoade icircn ldquoPărinţi şi scriitori bisericeştirdquo Ed Inst Biblic şi de Mis Ortodoxă Bucureşti 1988 vol XVI p121-122

47 Sf Atanasie cel Mare Despre Sfacircntul Duh către acelaşi Serapion icircn ldquoPărinţi şi scriitori bisericeştirdquo Ed Inst Biblic şi de Mis Ortodoxă

După moartea lui Arie concepţia sa a fost continuată şi nuanţată de anomeii radicali Urmaşi direcţi ai marelui eretic anomeenii susţineau că bdquoFiul este cu totul neasemănător cu Tatăl κατὰ πάντα νόμοιοςἀ atacirct sub raportul voinţei cacirct şi sub acela al fiinţeirdquo 48 Ei se deosebeau totuşi de Arie icircnsuşi prin felul icircn care concepeau desăvacircrşirea Logosului icircntrupat icircn timp ce Arie credea că acesta a ajuns la demnitatea divină ca o recompensă pentru virtutea pe care a dovedit-o anomeii dimpotrivă considerau această demnitate drept apanajul naşterii sale al filiaţiei sale unice Acest fapt nu-i icircmpiedica icircnsă să deprecieze persoana Logosului icircn planul vieţii liturgice şi practice Astfel ei botezau icircn numele lui Dumnezeu cel necreat al Fiului creat şi al Duhului Sfinţitor procreat de către Fiul cel creat Ei practicau o singură scufundare icircn amintirea morţii lui Iisus Hristos Deprecierea Logosului icircn raport cu Dumnezeu Tatăl i-a condus la o atitudine ireverenţioasă faţă de Scriptură la o respingere a cultului moaştelor şi al sfinţilor iar icircn final chiar la laxism moral 49 Un alt urmaşi al lui Arie a fost Eustaţiu de Sevasta care a cochetat toată viaţa cu arienii icircn special cu partida homoiusienilor adică a acelora care respingeau icircn egală măsură radicalul anomios al arienilor riguroşi cacirct şi homoousios consacrat la Niceea Icircn acord cu partida homoiusienilor Eustaţiu icircnvăţa că Logosul este asemenea Tatălui său dar nu egal cu el Icircn cele din urmă Eustaţiu a sfacircrşit icircn racircndurile macedonienilor a acelei partide care respingea dumnezeirea Sf Duh Spre deosebire de anomeii libertini icircn materie de morală Eustaţiu s-a distins printr-un ascetism riguros Ucenicii săi numiţi eustaţieni au fost condamnaţi la un sinod de la Gangra tocmai pentru exagerările lor ascetice pentru respingerea căsătoriei a cărnii icircn general considerată ca impură etc 50 Atitudinea lui Eustaţiu şi a partizanilor său trebuie pusă icircn legătură cu arianismul său mai exact cu doctrina despre efectele icircnlocuirii sufletului uman de către Logos icircn Iisus Hristos Prin această asumare incompletă umanitatea logosului a fost considerată cu mult superioară celei a oamenilor adevăraţi mai presus de slăbiciunile

Bucureşti 1988 vol XVI p85-86

48 X Le Bachelet Anomeacuteens DTC volI B col1323

49 X Le Bachelet Anomeacuteens DTC volI B col1324 1325

50 S Salaville Eusthate de Seacutebaste DTC volV B col15666-1571 Eustathiens DTC volV B col 1572

obişnuite şi de aceea model de urmat Pentru a realiza aceleaşi efecte icircn propria natură umană Eustaţiu n-a găsit alt mijloc decacirct ascetismul său extraordinar de riguros dus pacircnă la deprecierea umanului icircn general Cel care i-a continuat icircnsă concepţia trinitară a fost Eunomiu ajuns episcop de Cyzic

Care era icircn aceste condi ii doctrina ariană icircn materie de hristologie ț bdquoGrave erau consecinţele arianismului icircn ceea ce priveşte icircntruparea şi răscumpărarea spune X Le Bachelet Persoana lui Hristos nu mai era o persoană cu adevărat divină devreme ce Logosul icircntrupat la plinirea vremii nu mai era el icircnsuşi un Dumnezeu adevărat Din această cauză opera sa răscumpărătoare icircşi modifica profund conţinutul icircn loc să fie teandrică acţiunea şi influenţa lui Hristos nu mai era decacirct una de ordin moral mai mult sau mai puţin umană Un alt rezultat a fost acela că arienii au ajuns să nu mai recunoască icircn Hristos decacirct un trup fără suflet uman ψυχονἄ sau un suflet fără raţiune ψυχὴ

λογοςἄ ei pretindeau că salvează astfel unitatea persoanei pe care prezenţa simultană a celor două spirite finite Logosul şi sufletul uman ar fi compromis-o Mulţumită acestei suprimări ei puteau atribui Logosului direct cunoaşterea limitată afectele de tristeţe de bucurie şi altele de acest fel (care se atribuie doar oamenilor nn) Mărturii explicite (ale scriitorilor vremii) atribuie această doctrină fie arienilor icircn general fie fondatorului lor icircnsuşihellip Sf Epifanie prezintă această doctrină ca un loc comun al lucianiştilorhellip Hristos al arienilor devenea astfel o fiinţă particulară complet diferită de Omul-Dumnezeu deoarece el nu mai era nici Dumnezeu adevărat nici om adevărathelliprdquo 51 Arie icircnsuşi n-a lăsat nici o referire cu privire la părerea sa icircn această problemă bdquoFragmentele care au supravieţuit din operele lui Arie spune şi Tixeront nu conţin nimic cu privire la această chestiune anume dar se ştie de la autori care au tratat despre doctrina lui că aceasta (adică doctrina mentorului său nn) era şi icircnvăţătura luirdquo 52

Potrivit arienilor deci Logosul devenit Hristos a icircnlocuit icircn firea umană pe care a asumat-o sufletul cu alte cuvinte ceea ce a asumat a fost doar un trup fără suflet

ψυχονἄ După alţii el ar fi icircnlocuit nu icircntreg sufletul ci numai partea raţională a acestuia ceea ce a asumat astfel ar fi fost un trup cu suflet senzitiv dar fără raţiune ψυχὴ λογοςἄ Icircn aceste condiţii coboracircrea Logosului icircn lume nu mai era o icircntrupare o icircnomenire adică o asumare a unei naturi umane integrale ci o asumare doar a unui corp de aceea

51 X Le Bachelet Arianisme DTC volI B col1787-1788

52 Atanasie Contra Apollinarium II 3 Teodoret Haeretic Fabul V 11 un fragment atribuit Sf Atanasie icircn PG XXVI 1292 la J Tixeront op cit vol2 p27 n3

icircntruparea devenea de fapt o icircncorporare Această nuanţă apare formal afirmată icircntr-un simbol arian al lui Eudoxiu de Constantinopol bdquoLogosul se spune icircn acest simbol s-a icircncarnat nu s-a icircnomenit căci el n-a asumat şi sufletul uman σαρκοθέντα ο κὐ

ναντθρωπήσανταἐ ο τεὔ γ ρὰ ψυχ νὴ νθτρωπίνηνἀ νείληφενἀ (ὀ λόγος) 53 Diferenţa dintre cei doi termeni definea exact natura icircntrupării Logosului după arieni prin icircntrupare Logosul a asumat numai carnea noastră numai un trup material aşa cum sugerează verbul σαρκοθέντα iar nu o natură umană integrală adevărată Icircn consecinţă nefiind un Dumnezeu adevărat Logosul nu era nici om adevărat Ca să fie om adevărat icircntruparea Logosului ar fi trebuit să fie asumarea naturii unui om adevărat aşa cum sugerează verbul ναντθρωπήσανταἐ

Hristologia ariană trebuie foarte precis definită pentru a fi cu adevărat icircnţeleasă Astfel diferenţa dintre cele două verbe nu trebuie să ne facă să credem că Hristosul arian ar fi fost o fiinţă compozită adică Logosul semi-divin sălăşluind icircntr-un trup omenesc Asumarea numai a trupului fără suflet sau şi a sufletului dar fără partea sa raţională icircnsemna pentru arieni că Logosul subzistă ca o fiinţă nu numai nedeplină sub aspectul divinităţii dar nedeplină nici sub aspectul umanităţii sale Aceasta icircnseamnă că trupul asumat de Logos nu mai este un trup obişnuit din materie obişnuită ci un trup material cu totul transformat icircn substanţa Logosului icircnsuşi Esenţa Logosului icircntrupat este astfel unică un fel de amestec omogen de divin şi uman un Logos transformat icircn trup sau un trup transformat icircn Logos Iată de ce au ajuns arienii să atribuie icircnsăşi acestei esenţe slăbiciunile umane menţionate icircn Evanghelie şi cunoaşterea limitată Sf Atanasie descrie această particularitate a hristologiei ariene icircn termenii următori bdquoArie icircnvaţă că icircn Hristos corpul a servit icircn mod simplu de icircnveliş condiţiei sale divine şi că Logosul a intervenit numai pentru omul interior sau pentru suflet atunci cacircnd el icircndrăzneşte să atribuie icircn mod direct divinităţii capacitatea de a suferi (pe cruce) şi icircnvierea (sn)rdquo 54 La racircndul său Augustin raportează acelaşi lucru despre opiniile ariene icircn această problemă El remarcă icircn acelaşi timp că ereziile ariene cu privire la sufletul uman al lui Iisus Hristos erau mai puţin cunoscute deşi nu mai puţin reale după cum o dovedesc spune el atacirct lucrările lor cacirct şi expozeurile orale55

53 Eustaţiu la Antiohiei PG XVIII 689 Atanasie Contra Apollinarium I 15 Epifanie Haer LXIX 19 Grigore de Nazianz Epist CI la J Tixeront op cit vol 2 p 27 n 4

54 J Schwane op cit vol2 p395 n1

55 J Schwane op cit vol2 p396 n1

Arienii au ajuns deci să atribuie afirmaţii ale Macircntuitorului ca cele din Matei XXIV 36 nu naturii sale umane asumate ci icircnsăşi esenţei sale proprii Este vorba despre afirmaţia Macircntuitorului că ziua precisă a judecăţii de la sfacircrşitul timpurilor nu o cunoaşte nici măcar Fiul ci numai Tatăl Icircn viziunea lor această afirmaţie era icircncă o dovadă a inferiorităţii Logosului faţă de Dumnezeu Tatăl Aceasta icircnsemna că asumacircnd un trup omenesc coboracircnd pacircnă la nivelul unei naturi inferioare ca cea umană Logosul a suferit modificări corespunzătoare icircn chiar propria sa esenţă pacircnă la punctul unei ignoranţe totale icircn ceea ce priveşte viitorul ultim al creaţiei O atare ignoranţă era icircn opinia lor una din dovezile cele mai solide icircn favoarea afirmaţiei că Logosul nu are nimic comun cu Tatăl său el nefiind un Dumnezeu adevărat ca Tatăl adică un Dumnezeu care să aibă o cunoaştere absolută a tuturor lucrurilor 56 Dar Logosului nu-i lipseşte numai atotcunoaşterea divină icirci lipseşte şi caracterul imuabil Acesta este icircncă un motiv ndash spuneau arienii ndash pentru care el este inferior Tatălui Arie atribuie acest caracter schimbător esenţei icircnsăşi a Logosului bdquoPrin natura sa Logosul este ca noi toţi supus schimbării dar liber icircn sine icircnsuşi Icircn măsura icircn care vrea el rămacircne bun (adică de partea binelui nn) Dacă vrea el se poate schimba ca şi noi deoarece el prin natura sa este supus schimbării Iată pentru ce Dumnezeu prevăzacircnd că va fi bun i-a dăruit de mai icircnainte această slavă pe care ca om a cucerit-o mai apoi prin propria virtute Aşadar tocmai pentru că Dumnezeu a cunoscut de mai icircnainte cele ce el avea să lucreze l-a făcut să se nască astfelhelliprdquo 57

Pacircnă la ce punct s-ar fi putut schimba Logosul Pacircnă unde ar fi putut el coboricirc Se pare că arienii nu s-au ferit să meargă pacircnă la capăt şi să dea răspunsul radical Patriarhul Alexandru al Alexandriei scriind episcopilor orientali despre noua erezie şi despre cutezanţa ei nemaiauzită relatează că atunci bdquocacircnd cineva le-a cerut să precizeze dacă Logosul lui Dumnezeu s-ar fi putut schimba cum s-a schimbat diavolul ei n-au avut teamă să afirme da ar fi putut Natura sa spun aceştia este icircntr-adevăr supusă schimbării devreme ce el poate fi născut şi este supus schimbăriirdquo 58 Aşadar Hristosul

56 J Schwane op cit vol2 p395

57 Ortiz de Urbina op cit p254-255

58 Ortiz de Urbina op cit p251

arian este Logosul icircnsuşi care suportă actele naşterii ale suferinţei pe cruce şi ale morţii icircn icircnsăşi natura sa intimă semi-divinăsemi-trupească Icircn asemenea condiţii docetismul este inevitabil Lipsesc icircnsă documentele care să ateste aşa ceva Această consecinţă va deveni icircnsă evidentă la Apolinarie de Laodiceea Informa ii care sprijină ipoteza le oferăț SF Atanasie icircn lucrările sale Către Epictet Către episcopul Adelfie i Către Maximș filozoful 59 Augustin confirmă i el această presupunere spunacircnd icircn ș Contra unui cuvacircnt al arienilor că ace tia anticipau doctrina lui Apolinarie de Laodiceea bdquocacirct despre ereticiiș mei mă refer la arieni se vede din disputele lor că nu gacircndesc doar că icircn Treime naturile sunt diferite ci i că Hristos n-a avut suflet umanrdquo ș 60

2 Eunomiu al Cyzicului

Eunomiu a fost şeful partidei anomeilor Icircn celebra sa Apologie pe care avea s-o combată Sfacircntul Vasile cel Mare Eunomiu reia ideea lui Arie că Fiul nu a putut exista icircnaintea naşterii sale din Tatăl or dacă naşterea este devenire schimbare icircnseamnă că Fiul a venit la existenţă ca Fiu printr-un act de devenire printr-un act prin care el a trecut de la starea de inexistenţă la aceea de existenţă ca Fiu al Tatălui Fiul va spune Eunomiu s-a constituit ca Fiu abia icircn urma actului naşterii sale din Tatăl de aceea el n-a putut exista din eternitate alături de Tatăl aşadar spuneau arienii a fost o vreme cacircnd el nu exista Dar iată aceste argumente icircn formularea lui Eunomiu icircnsuşi bdquoCăci zice el nici sămacircnţa nu este (icircncă) om Nici piatra nu este (icircncă) casă ele devin una om cealaltă casă (abia ulterior adică abia prin actul naşterii şi respectiv al construcţiei nn) Or este cel mai religios lucru din lume acela de a pune icircn paralel cu aceste fiinţe naşterea Fiului Dacă fiecare dintre ele devine atunci cacircnd icircncă nu era ndash căci nu devine ceea ce era deja mai icircnainte ndash cum va putea fi vindecat cel care afirmă că Fiul a fost născut atunci cacircnd deja exista Căci dacă el exista icircnaintea naşterii sale atunci el este nenăscutrdquo61 bdquoIar dacă

59 Vezi toate aceste lucrări icircn PSB vol16 pp 168-190

60 Augustin Contra unui cuvacircnt al arienilor V 5 icircn Augustin Oeuvres completesI Paris 1870 vol 26 p580

61 Eunomiu Apologia icircn ldquoSources chretiennesrdquo vol 305 p261

el este nenăscut atunci el nu mai este Fiu şi dacă este Fiu el nu e nenăscutrdquo62 bdquoDat fiind că substanţa lui Dumnezeu nu admite naşterea ndash de vreme ce el este nenăscut ndash nici separarea sau icircmpărţirea ndash de vreme ce el este incoruptibil ndash şi că nu există nimic altceva pentru a servi drept substrat naşterii Fiului noi spunem că Fiul a fost născut cacircnd nu erardquo63 bdquoIată pentru ce conchide Eunomiu Fiul nu este Dumnezeu ci creatură a Tatălui deoarece substanţa sa a fost născută atunci cacircnd nu era icircnaintea propriei sale constituţiirdquo64 Asemenea lui Arie el considera că Iisus Hristos nu putea fi Dumnezeu mai mult decacirct Logosul icircnsuşi Ca şi mentorul său Eunomiu credea că Logosul a icircnlocuit icircn Iisus raţiunea sau sufletul acestuia asumacircnd doar trupul carnea bdquoCel ce icircn zilele mai de pe urmă s-a făcut om nu a luat un om (n-a asumat fire omenească nn) din suflet şi din truprdquo ci a luat o fire formată numai din trup65 Deprecierea persoanei Logosului s-a manifestat la Eunomiu prin abandonarea icircn cele din urmă de a mai celebra Sfintele Taine 66 Trebuie văzută aici o reminiscen ă din Origen care cum am văzut mai sus aț declarat la un moment dat că nu se cuvine să ne icircnchinăm unei creaturi adică Fiului ci numai lui Dumnezeu Tatăl că icircnsu i Macircntuitorul s-a icircnchinat Tatăluiș

Aceleaşi raţiuni icircl conduc pe Eunomiu să afirme că şi Duhul nu este Dumnezeu ci creatură deoarece dacă purcede nici el n-a putut exista icircnaintea purcederi sale bdquoSfacircntul Duh spune el care este al treilea icircn ordine nu ar putea fi primul icircn ceea ce

62 Eunomiu Apologia icircn ldquoSources chretiennesrdquo vol 305 p257

63 Eunomiu Apologia icircn ldquoSources chretiennesrdquo vol 305 p263-264

64 Eunomiu Apologia icircn ldquoSources chretiennesrdquo vol 305 p259

65 La Grigorie de Nyssa Contra lui Eunomiu II PG LXV 544 D-545 A la I G Coman Şi Cuvacircntul trup s-a făcut Hristologie şi mariologie patristică Timişoara 1993 p31-32 n38

66 X Le Bachelet Eunomius icircn DTC volI B col1507 1503

priveşte natura căci acesta este Dumnezeu Tatăl Ar fi icircntr-adevăr absurd şi singular ca acelaşi să aibă cacircnd primul loc cacircnd al treilea (hellip) Duhul nu are aceeaşi substanţă nici cu Monogenul (adică cu Unul Născut cu Fiul nn) căci el n-ar fi fost numărat după acesta ca avacircndu-şi propriul ipostas (propria substanţă nn) (hellip) Nu există deci un al doilea alături de Tatăl şi care să fie nenăscut căci nu există decacirct un singur şi unic Nenăscut şi nu există un altul nici alături de Fiul şi care să fie un născut căci nu există decacirct un singur şi unic Monogen (Unulnăscut) Există icircnsă un al treilea icircn natură şi icircn ordine creat la porunca Tatălui şi prin activitatea Fiului νεργειἐ ᾷ δε τοῦ ιοὑ ῦ γενόμενον El este cinstit icircn al treilea racircnd ca primă creatură a Monogenului cea mai mare dintre toate şi singura ca atare Divinitatea şi puterea demiurgică-i lipsesc dar el este plin de puterea de a sfinţi şi a icircnvăţardquo67

3 Arianismul tacircrziu

Volumul 146 al colec iei ț Sources chreacutetiennes con ine ț două omilii cu autor anonim care sunt icircn realitate două predici pentru prima zi a Săptămacircnii Mari a Sfintelor Pa ti Ele au fost redactate cel mai probabil către mijlocul sau icircn a două jumătate aș secolului al IV-lea 68 Cele două omilii dovedesc mai mult decacirct orice alt document arian rădăcinile gnostice ale acestei mari erezii Argumentarea autorului icircncepe cu evocarea robiei icircn care zăcea umanitatea sub puterea Demiurgului pacircnă la venirea Macircntuitorului bdquoIcircnaintea coboracircrii tale din ceruri pe pămacircnt (πρὸ γ ρὰ τ ςῆ ο ςῆ πἀ rsquoο ραν νὐ ῶ ε ςἰ γ ςῆ καταβ σεωςά ) eu eram captivul demonilor pe tine Creatorule te ignoram i adoramș crea ia drept creatoare icircmi imaginam materia ca auto-cauzată (ț α τ ματονὐ ό φανταζ μενἐ ό τ νὴ κτ σινί προσεκ νουνύ ςὡ κτ στηνί ) icircn u urătatea mea icircnvă am din propria voin ăș ț ț artele demonilor autorul răului (ὁ ρχ κακοςἀ έ ) folosise icircmpotriva mea armele sale tiranice Cel rău inten ionat (ț ργανονὄ με τ ςῆ δ αςἰ ί ὁ δυσμεν ςὴ κατεσκε ασεύ κακ ασί ) făcuse din mine instrumentul propriei sale răută i Eu zeificam cerul i ignoram pe celț ș care l-a desfă urat adoram soarele i nu cuno team pe cel care l-a aprins veneram luna iș ș ș ș dispre uiam pe creatorul ei mă icircnchinam astrelor i-l respingeam pe artizanul lorț ș

67 Eunomiu Apologia icircn ldquoSources chretiennesrdquo vol 305 p285-286

68 J Lieacutebaert Deux homeacutelies anomeacuteens pur lrsquooctave de Paques Introduction text traduction et notes icircn Sources chreacutetiennes vol146 p38

icircnconjuram de respect arborii i pietrele ridicam temple i altare icircmpotriva ta Creatoruleș ș atinsesem norii cu răutatea mea Căci odată coruptă legea naturală trăiam fără discernămacircnt asemenea jivinelor ira ionalerdquo ț 69 bdquoTu e ti arhistrategul ( eful armatelorș ș cere ti) Domnului love te-l pe autorul răului (ș ș ρχιστρ τηγοςἀ ά π ρχειςὑ ά κυρ ουί τ νὸ

ρχ κακονἀ έ τρ σονῶ ) 70 răpe te-i armele tiranului căci tu ai puterea cea de neicircnvinsș Eliberează-ne din robia pe care am icircndurat-o din cauza u urătă ii noastre scoate-ne dinș ț eroare i poartă-i pe rătăci i pe umerii tăi ș ț Apleacă- i Doamne urechea spre ruga meaț (Psalmul V 2) Arat-o fecioară pe curtezană schimb-o icircn femeie castă pe femeia adulteră fă-o rodnică pe cea stearpă schimbă neghina-n gracircu bun transformă spinii icircn trandafiri altoie te măslinul sălbatic pentru a face din el un măslin roditor slăve te-l pe celș ș abandonat fă-o mamă a multor copii pe cea care nu are niciunul Căci totul este posibil cacircnd tu vrei icircn simpla ta voin a tu posezi deja puterea (ț π νταά γ ρὰ δυνατά σοι τανὅ θ ληςέ νἐ γ ρὰ τῷ θ λεινέ χειἔ τὸ δ νασθαιύ )rdquo 71

Părăsind domeniul metafizicii autorul intră icircn acela al istoriei Vechiului Testament bdquoIudeul zice el s-a bucurat de ale tale voi gusta i eu din binefacerile tale tuș l-ai condus afară din Egipt scoate-mă i pe mine din gre eală Tu l-ai răscumpărat dinș ș macircna lui faraon eliberează-mă i pe mine din macircna celui rău Tu l-ai condus prin Mareaș Ro ie condu-mă i pe mine prin cristelni a botezului Tu l-ai icircndrumat cu stacirclpul cel deș ș ț foc luminează-mă i pe mine cu Duhul tău cel Sfacircnt El a macircncat pacircinea icircngerilor dă-miș i mie trupul tău cel sfacircnt El a băut din stacircncă amestecă i pentru mine sacircngele coasteiș ș

tale El a primit tablele legii scrie icircn carnea inimii mele evangheliile tale Tu i-ai trimis lui pe profe i trimite-mi i mie pe apostolirdquo ț ș 72 Plecacircnd apoi de la versetul 2 al psalmului

69 Anonimul anomeu Deux homeacutelies anomeacuteens pur lrsquooctave de Paques Homeacutelie I 4 icircn Sources chreacutetiennes vol146 p63

70 J Lieacutebaert atrage atenția aici asupra antitezei dintre bdquocel rău ἀρχέκακονrdquo tiranul lumii căzute și bdquoarhistrategul ἀρχιστράτηγοςrdquo Hristos salvatorul ceresc (p65 n2)

71 Anonimul anomeu Deux homeacutelies anomeacuteens pur lrsquooctave de Paques Homeacutelie I 6 icircn Sources chreacutetiennes vol146 p65-67

72 Anonimul anomeu Deux homeacutelies anomeacuteens pur lrsquooctave de Paques Homeacutelie I 9 icircn Sources chreacutetiennes vol146 p69

al 11-lea omilia a doua continuă ruga bdquoSalvează-mă Doamne tu care l-ai salvat pe Noe din naufragiul universal tu care l-ai salvat pe Lot din focul necru ător tu care l-ai salvatț pe Avraam din macircna celor cinci regi tu care l-ai salvat pe Isaac din lupta cu păstorii tu care l-ai salvat pe Iacob de macircnia lui Esau tu care l-ai salvat pe Iosif din macircna fra ilorț săi tu care l-ai salvat pe Iov de tirania celui rău tu care l-ai salvat pe Moise de macircndria lui faraon salvează-mă i pe mine de vrăjmă ia lui Saul hellipAm căzut de bunăvoie icircnș ș cursele vrăjma ului m-am lăsat legat fără speran ă icircn lan urile celui rău am căzut fărăș ț ț speran ă icircn undi a tiranului Din rege al lui Israel am devenit sclavul pasiunii mele dinț ț stăpacircn peste armate am devenit prizonier al celui tiran eu care am zdrobit leii am fost dominat de frumuse ea unei femei eu care am icircnvins popoare vrăjma e am fost icircnvins deț ș dorin a pentru o femeie eu care m-am ridicat la demnitatea unui profet am fost lipsit deț profe ie din cauza u urătă ii mele Icircn lacrimi strig i mă prostern la picioarele taleț ș ț ș Salvează-mă Doamnerdquo 73

Dacă pacircnă aici nu este clară aplecarea autorului spre erezie de aici icircncolo lucrurile se schimbă cacircnd intră icircn detaliile hristologiei Cel care a coboracirct din ceruri pe pămacircnt chemat să salveze umanitatea căzută sub robia celui rău nu a asumat o natură umană reală ci a fost doar icircn aparen ă om bdquohellipLa un semn al Celui Nenăscut ai fostț trimis din ceruri pe pămacircnt ca să locuie ti icircn sacircnul unei tinere femei tu conducătorulș cerului i al pămacircntului i ca să iei condi ia de sclav tu stăpacircnul crea iei alături deș ș ț ț Tatălhelliprdquo 74 bdquoEl mielul lui Dumnezeu n-a fost oferit asemenea unei oi sub puterea Legii căci nu icircmpotriva vrerii lui a mers el către patima de pe cruce i nici fără voin a sa aș ț icircndurat el rana lăncii nici prin constracircngere a cunoscut el legea mor ii prin crucificareț Tatăl n-a avut decacirct să ordone Monogenului să plece spre lumea pămacircntească acceptacircnd de bunăvoie fiul (copilul) s-a ridicat de pe tronul său slăvit a trecut nevăzut prin sferele naturilor celor netrupe ti a depă it corurile armatelor arhi-icircngere ti i a ajuns icircn cele dinș ș ș ș urmă lumea pămacircntească A fost purtat la sacircnul unei fecioare el care poartă icircn macircinile sale icircntreaga creatură A apărut icircn starea unui nou-născut el care este anterior veacurilor S-a arătat ca un copil el care formează copiii icircn pacircntecele maicii lor S-a hrănit cu lapte el care schimbă icircn mod nevăzut sacircngele (mamei) icircn lapte (pentru pruncul care suge) A

73 Anonimul anomeu Deux homeacutelies anomeacuteens pur lrsquooctave de Paques Homeacutelie II 5 7 icircn Sources chreacutetiennes vol146 p101

74 Anonimul anomeu Deux homeacutelies anomeacuteens pur lrsquooctave de Paques Homeacutelie I 5 icircn Sources chreacutetiennes vol146 p65

fost purtat icircn bra e el care dirijează la un semn toată crea ia Pentru oameni el care aț ț asumat slăbiciunile oamenilor rămacircnacircnd icircnsă ceea ce era icircnaintea veacurilor (με ναςί α τ ςὐ ὸ περὅ πρὸ α νωνἰώ π ρχενὑ ῆ ) Căci el nu s-a transformat ( υτεὄ μετ πεσενέ ) din mai bogat icircn mai sărac el nu s-a schimbat ( υτεὄ τρ πηἐ ά ) din mai mult icircn mai pu inț faptul de a fi icircmbrăcat carnea nu i-a alterat natura sa divină ( υτεὄ ἡ περιβολὴ τ ςῆ σαρκ ςὸ τ νὴ θε τητοςό λλο ωσεἠ ί φ σινύ ) asumarea trupului nu i-a mic orat ipostasul său deș Monogen ( υτεὄ ἡ ν ληψιςἀ ά τοῦ σ ματοςώ τ νὴ τοῦ μονογενο ςῦ σμ κρυνενἐ ί

π στασινὑ ό ) rămacircnacircnd ceea ce era icircnaintea veacurilor de bunăvoie el s-a oferit să aducă macircntuire oamenilorrdquo 75

Cu toată această condescenden ă asumată voluntar de Monogen el n-a fost unț simplu om bdquoCăci dacă Hristos ar fi fost un simplu om moartea ar fi avut asupra lui putere ca supra tuturor oamenilor (εἰ γ ρὰ νθρωποςἄ ψιλ ςὸ ὁ Χριστ ςό καὶ α τοὐ ῦ νἂ ςὡ π ντωνά νθτρ πωνἀ ώ κυρ ευσενἐ ί ὁ θ νατοςά ) 76 Urci pe firul vechii istorii i rămacirci uimitș icircn fa a mor ii Domnului Abel a fost ucis i crea ia nu a fost tulburată Avraam a fost pusț ț ș ț icircn mormacircnt i mormintele nu s-au deschis Isaac a murit i iadul n-a murit Iacob a fostș ș icircngropat i cei icircngropa i n-au icircnviat Iosif a fost depus lacircngă părin ii săi i trupurileș ț ț ș sfin ilor nu s-au ridicat Isaia a fost tăiat i soarele nu s-a icircntunecat Ieremia a fostț ș trangulat i luna nu s-a stricat Nabuth a fost omoracirct cu pietre i pămacircntul nu s-a clintitș ș ș

Zaharia a fost gacirctuit i ziua nu s-a schimbat icircn noapte Ioan a fost decapitat i voalulș ș templului nu s-a rupt icircn două Cacircnd Hristos a suferit icircnsă icircn trup soarele s-a oprit din drumul său luna i-a pierdut strălucirea fe ii sale pămacircntul s-a cutremurathellip Icircnvăluit icircnș ț giulgiu el a despuiat iadul a semănat groază icircn racircndurile păzitorilor iadului i a sfăracircmatș fără efort por ile iadului A ie it din mormacircnt icircmpreună cu capturile sale de război aț ș apărut femeilor a ezate icircn jurul mormacircntului por iile fiind icircncuiate el a intrat totu i prinș ț ș ele la apostoli lui Toma cel necredincios el i-a arătat coasta sa pentru a-l face credincioshelliprdquo 77

De i superior tuturor oamenilor Monogenul nu este totu i Dumnezeul supremș ș

75 Anonimul anomeu Deux homeacutelies anomeacuteens pur lrsquooctave de Paques Homeacutelie I 1-2 icircn Sources chreacutetiennes vol146 p59 J Lieacutebaert precizează că sensul lui ἐσμίκρυνεν este aici unul pur moral (p37 n2)

76 Hristos nu a fost așadar bdquoun simplu om ἄνθρωπος ψιλὸςrdquo adică un om adevărat ci o ființă intermediară icircntre Dumnezeu și om nici Dumnezeu deplin adevărat ca Dumnezeu Tatăl dar nici om adevărat ca ceilalți oameni

Anomeismul autorului omiliilor apare aici fără echivoc Pornind de la strigătul din rugăciune Auzi Doamne strigătul meu autorul icircl prezintă i ca strigăt al cre tinuluiș ș care- i proclamă credin a bdquoVoi striga puterea absolută a Tatălui i medierea ta (caș ț ș Monogen mediator nm) trimiterea ordonată de Cel Nenăscut i supunerea ta (ca Fiuș nm) (κρ ζωά γ ρὰ τ νὴ τοῦ Πατρ ςὸ α θεντει νὐ ά καὶ σ νὴ μεσιτε ανὶ τ νὴ τοῦ γενν τουἀ ή

ποστολ νἀ ὴ καὶ τ νὴ σ νὴ παλο νὑ ή ) 78 Icircn timp ce El stă etern (nemi cat) tu ai icircnclinatș cerurile i ai coboracirct (ș τιὅ κε νοςἐ ῖ ε ςἰ τ νὸ α ναἰῶ κ θηταιά καὶ σὺ κλιναςἔ ο ρανο ςὐ ὺ καὶ κατ βηςέ ) 79 icircn timp ce Tatăl dă mărturie din icircnaltul cerurilor tu la Iordan ai primit mărturia lui de i l-ai chemat afară din mormacircnt pe Lazăr cel mort de patru zile tu ai datș totu i slavă lui (Dumnezeu) Tatăl (ș Părinte te slăvesc pentru că m-ai ascultathellip) icircnmul ind pacircinile-n pustie tu ai dat cinste Celui ce t-a născut (ț ridicacircndu- i ochii el aș binecuvacircntathellip) ai fost spacircnzurat trupe te pe cruce dar El a fost cel ce a primit duhul tăuș ( i strigacircnd cu voce tare i-a dat duhulhellipș ș ) ai fost pus icircn mormacircnt dar El a fost cel ce te-a icircnviat din mormacircnt a treia zirdquo 80 bdquoCăci dacă Tatăl nu i-ar fi poruncit voi n-a i fi putut fiț stăpacircni i de fiul său dacă sentin a n-ar fi venit de sus voi n-a i fi fost capabili să văț ț ț recunoa te i Creatorul dacă Tatăl n-ar fi luat hotăracircrea voi n-a i fi putut atingeș ț ț tămăduitorul Un semn i el ar fi pedepsit natura Un semn i el ar fi zdrobit crea ia Darș ș ț

77 Anonimul anomeu Deux homeacutelies anomeacuteens pur lrsquooctave de Paques Homeacutelie I 26-27 icircn Sources chreacutetiennes vol146 p91-93

78 A se observa antiteza dintre auto-icircntemeierea absolută a Tatălui τὴν τοῦ Πατρὸς αὐθεντειάν și medierea μεσιτεὶαν poziția condiționată și condiționantă a Monogenului de mijlocitor icircntre Dumnezeu cel pur spiritual și lumea pur materială (Vezi și comentariile lui J Lieacutebaert p35 n1)

79 A se observa de asemenea antiteza dintre bdquoa sta nemișcat din eternitate εἰς τὸν αἰῶνα κάθηταιrdquo și bdquoa icircnclina cerurile și a coboricirc ἔκλινας οὐρανοὺς καὶ κατέβηςrdquo Tatăl este icircn esența sa imuabil la modul absolut Fiul Monogenul este icircnsă muabil și de aceea diferit ca esență de esența Tatălui său

80 Anonimul anomeu Deux homeacutelies anomeacuteens pur lrsquooctave de Paques Homeacutelie II 11 icircn Sources chreacutetiennes vol146 p107

nu icircmpotriva voin ei lui Dumnezeu (Cuvacircntul) a mers să pătimească pe cruce (ț ο τεὔ γ ρὰ κωνἄ ὁ Θε ςὸ πἐ ὶ τὸ σταυρικ νὸ παρεγ νετοέ π θοςά ) ci prin supunere fa ă de semnulț

părintesc a luat el asupra sa să sufere moartea pentru cei muritorirdquo 81

Coboracircrii sale la icircntrupare acestui descensus cosmic al Logosului icirci urmează ascensus urcu ul său prin icircnviere spre sferele cosmice celeste de unde a venit Dar niciș el nu este o putere absolută ci una relativă condi ionată de puterea absolută a Tatăluiț căci ine să observe autorul omiliilor bdquounul este cel care a fost icircnviat dar altul este celț care-l icircnviază Cum ar putea fi el unul i acela irdquo ș ș 82 Dar nu numai ontologic iș metafizic adică pentru sine icircnsu i el Monogenul nu este icircntemeierea absolută a fiin eiș ț el nu este reperul ultim nici pentru rugăciunea care se icircnal ă către Dumnezeu Departe deț a fi destina ia ei ultimă Monogenul este numai un mediator al rugăciunilor noastre cătreț adevăratul Dumnezeu care este Tatăl De i superior icircngerilor i chiar arhanghelilorș ș Monogenul este inferior totu i Tatălui său bdquoCacircnd rugăciunea iese din buze curate eaș tie să atingă urechile incoruptibile ale Stăpacircnului căci rugăciunea celui drept tie cuș ș

adevărat să icircnduplece divinitatea către milă hellipEa se ridică pacircnă icircn regiunile icircnăl imilorț celeste hellip i icircntr-o clipă ajunge icircn locuin a fiin elor celor netrupe ti unde por ile celeste iș ț ț ș ț

81 Anonimul anomeu Deux homeacutelies anomeacuteens pur lrsquooctave de Paques Homeacutelie I 24 icircn Sources chreacutetiennes vol146 p89 De remarcat aici faptul că suferințele de pe cruce sunt atribuite Monogenului ca Dumnezeu Comentacircnd expresia J Lieacutebaert este de părere că limbajul icircntrebuințat aici de autorul anomeu nu este conform cu ortodoxia ariană (p36 n1) Ideea de a raporta suferințele de pe cruce la icircnsăși ființa divină a Monogenului se icircntacirclnește icircnsă la arieni ca Palladius al Ratiariei cu ocazia Conciliului de la Aquileea din 381 (vezi capitolul următor) Acest amănunt ar putea fi un argument pentru a-l plasa pe autorul nostru mai degrabă către sfacircrșitul secolului al IV-lea decacirct spre mijlocul lui Explicația ar fi aceea că pentru anomei doar esența Tatălui este absolut impasibilă ființa Monogenului chiar dacă el este numit bdquodumnezeurdquo este pasibilă J Lieacutebaert propune calificarea hristologiei ariene ca bdquologopashitărdquo Expresia din text autorizează icircnsă calificarea ei mai degrabă ca bdquotheopashitărdquo termenul bdquotheosrdquo fiind icircnsă icircnțeles icircn noul arianism ca bdquodumnezeu secundrdquo distinct de bdquodumnezeul primrdquo care este Tatăl

82 Anonimul anomeu Deux homeacutelies anomeacuteens pur lrsquooctave de Paques Homeacutelie I 25 icircn Sources chreacutetiennes vol146 p 91

se deschid Cerul o prime te cu bucurie căci ea nu mai con ine nimic pămacircntescș ț (ο ραν ςὐ ὸ α τ νὐ ὴ μετὰ χαρ ςᾶ ποδ χεταιὑ έ ςὡ μηδ νὲ πιφ ρουσανἐ έ γ ϊνονή ) 83 Icircngerii o icircnso esc cu bucurie căci ea a icircmplinit ceea ce place lui Dumnezeu Arhanghelii oț icircmbră i ează ca pe un prieten Icircncepătoriile (principiile) i Puterile icirci cedează trecereaț ș ș căci ea poartă podoabele sărbătorii văzacircnd ve macircntul ei de fapte bune Domniile oș icircnso esc căci ea s-a străduit să icircmplinească iubirea pentru Creator Heruvimii i Serafimiiț ș icirci arată locul unde stă Paracletul Paracletul salutacircnd-o cum se cuvine o conduce la Dumnezeu Monogenul (ὁ Παρ κλητοςά σπασ μενοςἀ ά γνης ωςί τῷ Μονογενεῖ θεῷ α τ νὐ ὴ προς γειά ) Dumnezeu Cuvacircntul Monogenul o oferă icircn fine icircnaintea Tatălui (ὁ Μονογεν ςὴ θε ςὸ Λ γοςό τῷ Πατρὶ ξ νιονέ α τ νὐ ὴ προσφ ρειέ )rdquo 84

Finalul celei de a doua omilii este apoteotic bdquoAceasta este deci ceea ce strig aceasta este ceea ce proclam peste veacuri Eu păzesc realită ile fără confuzie eu nuț amestec ipostasele ( σ γχυταἀ ύ φυλ ττωά τὰ πρ γματαά οὐ συναναμ γνυμιί τ ςὰ

ποστ σειςὑ ά ) eu in ceea ce tu icircnsu i ai zis eu strig ceea ce tu icircnsu i ai vestit eu păstrezț ț ț ceea ce tu icircnsu i mi-ai transmis icircnvă ceea ce tu icircnsu i ai proclamatrdquo ț ț ț 85 bdquoLegea proclamă Ascultă Israele Domnul Dumnezeul tău este unul Iată-i icircnsă pe sabelienii cei lipsi i deț evlavie adăugacircnd lui Unu al i doi (ț οἱ σαβ λλιοιέ τῷ νἑ ὶ δ οὺ συν πτουσινά ) hellip i pe fiiiș ereticilor imaginacircnd o Triadă consubstan ială de dumnezei (ț καὶ α ρετικ νἱ ῶ πα δεςῖ τρι δαά θε νῶ μοο σιονὁ ύ φαντ ζονταιά )rdquo 86 Men ionarea sabelienilor ca adversarii prin excelen ăț ț ai arianismului este astfel o bună introducere la prezentarea esen ialismului marcelian iț ș

83 Se va remarca această precizare a rugăciunii dezbrăcată de tot ce este pămacircntesc Urcușul rugăciunii icircn această stare este posibil numai pe drumul pe care Monogenul icircnsuși dezbrăcat la racircndul său de haina lui umană icircl va fi făcut prin icircnviere Revenirea sa icircn sferele celeste de unde coboracircse la icircntrupare nu este de conceput icircn arianims altfel decacirct prin eliberarea de materia asumată la nașterea sa din Fecioara Și icircn arianism ca și icircn gnoză materia este rea și destinată pieirii finale Derobarea de materia trupului este posibilă numai icircntr-o hristologie dochetă icircn care icircntruparea nu este reală

84 Anonimul anomeu Deux homeacutelies anomeacuteens pur lrsquooctave de Paques Homeacutelie II 1 icircn Sources chreacutetiennes vol146 p95-97

85 Anonimul anomeu Deux homeacutelies anomeacuteens pur lrsquooctave de Paques Homeacutelie I 12 icircn Sources chreacutetiennes vol146 p71

fotinian care urmează

B PROBLEMA DUHULUI SFAcircNT IcircN ARIANISM

1 Mărturia Sf Atanasie cel Mare bdquoTropiciirdquo lui Serapion de Thmuis

Aflat icircn pustie icircn urma fugii sale din noaptea de 8 spre 9 februarie 356 din calea oamenilor icircmpăratului Constan iu marele patriarh al Alexandriei prime te la un momentț ș dat o interpelare din partea episcopului de Thmuis Serapion icircn problema doctrinei unor eretici pe care el icirci nume te bdquotropicirdquo probabil pentru faptul că dădeau un sens figuratș expresiilor din Scriptură cu privire la Duhul Sfacircnt Ace tia părăsiseră arianismul icircn ceeaș ce prive te doctrina despre inferioritatea Fiului icircn raport cu Dumnezeu Tatăl dar păstrauș vechea erezie icircn ceea ce prive te icircnvă ătura despre Duhul Sfacircnt Atanasie care-i scrie luiș ț Serapion patru epistole pe această temă datate de cercetători icircntre 356 i 361 descrieș doctrina bdquotropicilorrdquo icircn termenii următori bdquohellipPărăsind unii pe arieni pentru hula lor icircmpotriva Fiului cugetă icircmpotriva Duhului i zic nu numai că ș el este creatură ci i că ș e unul din duhurile slujitoare i se deosebe te de icircngeri numai prin treaptăș ș Iar aceasta e numai o luptă prefăcută fa ă de arieni De fapt e o adevărată icircmpotrivire fa ă de dreaptaț ț credin ă Căci precum aceia tăgăduind pe Fiul tăgăduiesc pe Tatăl a a i ace tia grăindț ș ș ș rău de Duhul Sfacircnt grăiesc rău i de Fiul Cele două păr i i-au icircmpăr it icircmpotrivirea fa ăș ț ș ț ț de adevăr căci cugetacircnd unii icircmpotriva Cuvacircntului iar ceilal i icircmpotriva Duhului eiț icircndreaptă aceea i hulă icircmpotriva Sfintei Treimi (icircntregi)rdquo ș 87 Potrivit acestui text tropicii admiteau consubstan ialitatea Fiului cu Dumnezeu Tatăl conform sinodului de la Niceeaț dar nu mai admiteau i consubstan ialitatea Duhului cu Fiul i desigur i cu Tatăl Pentruș ț ș ș ei Duhul era o creatură a Fiului asemenea icircntregului cosmos

Aspectul cu adevărat relevant icircn această afacere este icircnsă faptul că tropicii

86 Anonimul anomeu Deux homeacutelies anomeacuteens pur lrsquooctave de Paques Homeacutelie II 11 icircn Sources chreacutetiennes vol146 p107

87 Atanasie cel Mare Epistola icircntacirci către Serapion 1 icircn colecția bdquoPărinți și scriitori bisericeștirdquo EIBMBOR București 1988 vol 16 p 23

considerau Duhul o crea ie numai a Fiului fără nici un amestec din partea Tatăluiț Tropicii tăgăduiau cu alte cuvinte orice rela ie directă a Duhului cu Tatăl chiar icircnț calitatea sa de creatură Iată cacircteva texte care ilustrează acest aspect bdquoEi zic a a spuneș Sf Atanasie ltdacă Duhul nu e creatură nici unul dintre icircngeri ci purcede din Tatăl urmează că e Fiu i el i astfel sunt doi fii el i Cuvacircntul i dacă e frate (alș ș ș Ș Cuvacircntului nn) cum mai este Cuvacircntul laquoUnul Născutraquo Sau nu sunt egali ci unul se nume te după Tatăl iar celălalt după Fiulgt ș i iară iȘ ș ltdacă e din Tatăl cum de nu se zice i despre el că s-a născut Iar dacă Duhul este al Fiului urmează că Tatăl esteș bunicul Duhuluigtrdquo 88 Cacircteva racircnduri mai jos Atanasie se icircntreabă bdquoCare sunt deci de teptele lor icircntrebări ș ltDacă Duhul nu e creatură (a Fiului ci purcede direct din Tatăl nn) zic ei el este fiu i deci sunt doi fra i (proveni i din Tatăl nn) Cuvacircntul iș ț ț ș elgt Apoi adaugă ltdacă Duhul va lua din Fiul i se va da de către el (hellip) urmează căș Tatăl e bunic i Duhul nepotul luigtș rdquo 89 bdquoEi zic deci ltdacă Duhul Sfacircnt nu e creatură cum a i spus icircnainte ci este icircn Dumnezeu i se dă din Dumnezeu atunci este i el fiu iț ș ș ș sunt deci doi fii el i Fiul Iar dacă Duhul e al Fiului i prime te toate de la Fiul(hellip)ș ș ș atunci Tatăl este bunic i Duhul nepotul luigtș rdquo 90 Iată a adar care era faimosul argumentș al tropicilor sau cum spune Sf Atanasie bdquohellipacea sfătoasă icircntrebare a lor ltdacă Duhul e din Dumnezeu (Tatăl) pentru ce nu se nume te el fiuhellipgtș rdquo 91

Ce icircnvă au a adar tropicii lui Serapion Spuneau mai icircntacirci că Duhul Sfacircnt nuț ș poate purcede direct bdquodin Tatălrdquo deoarece Duhul ar deveni i el Fiu i deci un frate alș ș Fiului ceea ar anula calificarea acestuia din urmă ca Monogen Mai spuneau apoi că Duhul nu poate purcede nici bdquodin Fiulrdquo adică bdquodin fiin a Fiuluirdquo pentru că icircn acest cazț

88 Atanasie cel Mare Epistola icircntacirci către Serapion 15 icircn colecția bdquoPărinți și scriitori bisericeștirdquo vol 16 p 40

89 Atanasie cel Mare Epistola a patra către Serapion 1 icircn colecția bdquoPărinți și scriitori bisericeștirdquo vol 16 p 87

90 Atanasie cel Mare Epistola a patra către Serapion 2 icircn colecția bdquoPărinți și scriitori bisericeștirdquo vol 16 p 88

91 Atanasie cel Mare Epistola icircntacirci către Serapion 25 icircn colecția bdquoPărinți și scriitori bisericeștirdquo vol 16 p 54

Fiul i-ar deveni tată el icircnsu i devenind astfel bdquonepotrdquo al Tatălui Primei obiec ii aș ț bdquotropicilorrdquo SF Atanasie le-a opus argumentul stabilită ii numelor i anume că ipostaseleț ș icirc i păstrează caracteristicile proprii astfel icircncacirct Tatăl nu poate deveni bunic nici Fiul tatăș al Duhului bdquoCăci dacă deoarece Duhul nu este creatură (voi totu i) icircntreba i ș ț ltdeci Duhul este ( i el) Fiugtș atunci lua i seama ca nu cumva aflacircnd că Fiul nu este creaturăț (căci prin el s-au făcut toate) să (ajunge i să) icircntreba i ț ț ltdeci Fiul este Tatăgt sau icircncă ltDuhul este Fiu i Fiul este Duhul Sfacircntgtș Cei ce cugetă a a sunt icircn afara Treimii i seș ș vor socoti fără Dumnezeu schimbacircnd numele Tatălui i al Fiului i al Duhului Sfacircnt iș ș ș socotindu-i pe ace tia după a lor voie icircntru asemănarea na terii omene ti numindu-iș ș ș nepo i i bunici i nălucindu- i na teri dumnezeie ti (teogonii) asemenea (miturilorț ș ș ș ș ș păgacircne ale nn) elinilor Nu aceasta e credin a Bisericii ci cum a zis Macircntuitorul icircnț Tatăl i Fiul i Sfacircntul Duh icircn Tatăl care nu poate deveni bunic icircn Fiul care nu poateș ș deveni Tată i icircn Duhul Sfacircnt care nu poate fi numit decacirct a a i nu altfel Credin aș ș ș ț aceasta nu poate schimba numele Ci Tatăl e pururi Tatăl Fiul e pururi Fiul i Duhul Sfacircntș care se zice pururi Duhul Sfacircnt hellipLa oameni tatăl nu este pururi tată nici fiul pururi fiu Fiindcă cel ce devine tatăl unui fiu a fost fiul altuia i fiul unui tată devine tată altuiaȘ Avraam fiind fiul lui Nahor a devenit tatăl lui Isaac i Isaac fiind fiul lui Avraam s-aș făcut tată lui Iacob Căci fiecare fiind o parte a născătorului său (sn) se na te ca fiu darș devine i el tată al altuia Dar icircn dumnezeire nu este a a fiindcă Dumnezeu nu e ca omulș ș Tatăl nu e din alt tată De aceea nici nu na te pe cineva care va deveni tată al altuia Niciș Fiul nu este o parte a Tatălui (sn) 92 de aceea nici nu e născut spre a na te un alt fiuș Pentru aceea numai icircn dumnezeire Tatăl fiind icircn mod propriu i singur (numai el) Tatăș este i a fost i va fi pururi Tatăl i Fiul este icircn mod propriu i singur (numai el) Fiuș ș Ș ș Astfel Tatăl e i se zice pururi Tatăl i Fiul e pururi Fiul i Duhul Sfacircnt este pururi Duhulș ș ș (sn) Iar acesta (Duhul) credem că este al lui Dumnezeu i că s-a dat de la Tatăl prinș Fiul Astfel Sfacircnta Treime rămacircne neschimbată cunoscută icircntr-o singură dumnezeire Deci cel ce icircntreabă ltprin urmare Duhul este ( i el) Fiugtș icirc i icircnchipuie că numele poateș fi schimbat i nu e sănătos la minte (Asemenea) i cel ce icircntreabă ș ș ltTatăl e deci bunicgt născocind un alt nume Tatălui rătăce te icircn inima lui Dar a răspunde mai departeș neru inării ereticilor nu e de folosrdquo ș 93

Argumentul său icircmpotriva celei de a doua obiec ii a bdquotropicilorrdquo este acela căț

92 Cum afirmase cu mai bine de un secol icircnainte icircn Occidentul latin Tertulian icircn Adversus Praxean XXVI 3 6 Iar icircn Orient cine

93 Atanasie cel Mare Epistola a treia către Serapion 6 icircn colecția bdquoPărinți și scriitori bisericeștirdquo vol 16 p 92-93

Duhul nu poate fi o creatură a Fiului deoarece el este bdquopropriul Fiuluirdquo adică din aceea iș fiin ă cu Fiul tot a a cum Fiul este bdquopropriul Tatăluirdquo adică din aceea i fiin ă cu Tatălț ș ș ț bdquoDe ce nu- i dau seama (ace tia) zice el că precum nedespăr ind pe Fiul de Tatăl eiș ș ț păstrează unitatea lui Dumnezeu a a despăr ind pe Duhul de Cuvacircntul nu mai păstreazăș ț unitatea dumnezeirii icircn Treime ci o sfacirc ie amestecacircnd icircn ea o fire străină i de alt soi i oș ș ș egalizează pe aceasta cu creaturile Ei arată astfel că Treimea nu mai este una ci compusă din două firi datorită fiin ei deosebite a Duhului cum i-o imaginează ei i ceț ș Ș fiin ă dumnezeiască mai e aceasta care e compusă din Creator i creatură Căci sau nu eț ș Treime ci o Doime i o creatură sau dacă e Treime precum i este cum pun ei pe Duhulș ș Treimii icircn racircnd cu creaturile cele de după Treime Căci aceasta icircnseamnă iară i a icircmpăr iș ț i a desface Treimea Căci cugetacircnd rău despre Duhul nu cugetă bine nici despre Fiulș

Fiindcă dacă cugetau drept despre Cuvacircntul ar fi cugetat sănătos i despre ș Duhul care purcede de la Tatăl i fiind propriu Fiului se dă de către acesta ucenicilor i tuturorș ș celor ce cred icircn El Iar rătăcind astfel nu au nici despre Tatăl credin a cea sănătoasă Căciț cei ce tăgăduiesc pe Duhul cum a spus marele mucenic tefan (Fapte VII 55)Ș tăgăduiesc pe Fiul iar cei ce tăgăduiesc pe Fiul nu au nici pe Tatălrdquo 94 Dar observă Atanasie cel ce face pe Duhul creatură va ajunge să-l facă creatură i pe Fiul bdquoIar ș Duhul avacircnd aceea i fire i aceea i pozi ie fa ă de Fiul pe care o are Fiul fa ă de Tatălș ș ș ț ț ț cum oare cel ce-l nume te pe acesta creatură nu va cugeta icircn mod necesar acelea i i despreș ș ș Fiul Căci dacă Duhul Fiului este creatură e firesc ca ei să spună că i Cuvacircntul Tatăluiș este creatură Aceasta nălucindu- i-le arienii au căzut icircn iudaismul lui Caiafa Iar dacăș cei ce spun aceasta despre Duhul nu- i icircnsu esc cele ale lui Arie să ocolească i cuvinteleș ș ș lui i să- i icircndrepte necredin a privitoare la Duhul Căci precum Fiul cel ce este icircn Tatălș ș ț i icircn care e i Tatăl nu este creatură ci ș ș e propriul fiin ei Tatăluiț (căci aceasta pretinde i căț

o spune i i voi) a a i pe Duhul cel aflător icircn Fiul icircntru care e i Fiul nu e icircngăduit a-lț ș ș ș ș socoti icircntre creaturi nici a-l separa de Cuvacircntul i a face Treimea nedesăvacircr itărdquo ș ș 95 bdquoCăci dacă cei ce cugetă cele ale lui Arie ndash fiindcă icircn sufletul lor rău i iscoditor nu intrăș icircn elepciunea ndash nu pot icircn elege nici crede Treimea neicircmpăr ită i sfacircntă acesta nu e motivț ț ț ș ca să răstălmăcească adevărul nici să spună că nu pot exista cele ce ei nu pot icircn elege Eiț suferă un lucru cu totul nebunesc cacircnd neputacircnd icircn elege cum e neicircmpăr ită Sfacircntaț ț

94 Atanasie cel Mare Epistola icircntacirci către Serapion 2 icircn colecția bdquoPărinți și scriitori bisericeștirdquo vol 16 p 24-25 A se observa icircn același timp modul icircn care Atanasie evită să afirme purcederea Duhului bdquoși de la Fiulrdquo limitacircndu-se la afirmațiile certe ale Scripturii

95 Atanasie cel Mare Epistola icircntacirci către Serapion 21 icircn colecția bdquoPărinți și scriitori bisericeștirdquo vol 16 p 48-49

Treime arienii fac pe Fiul una cu crea iunea iar tropicii icircl numără i ei pe Duhul icircntreț ș creaturirdquo 96 bdquoAceasta fiind unitatea icircn Sfacircnta Treime cine ar putea despăr i pe Fiul deț Tatăl i pe Duhul de Fiul sau de Tatăl icircnsu i Sau cine ar fi atacirct de icircndrăzne ca să spunăș ș ț că Treimea este neasemenea i de o fire străină icircn ea icircnsă i sau ș ș că Fiul e de o altă fiin ăț decacirct Tatăl sau că Duhul e străin de Fiulrdquo 97

Să observăm a adar din cele de mai sus că tropicii lui Serapion negau icircn modș expres purcederea directă a Sfacircntului Duh din Dumnezeu Tatăl ata acircndu-l cauzal numaiș de Fiul Deci spuneau ei Duhul nu poate purcede i el din Tatăl căci ar deveni un fel deș frate al Fiului icircn consecin ă el nu este de aceea i fiin ă cu Tatăl Apoi chiar dacă icirc i areț ș ț ș cauza icircn Fiul el nu purcede din fiin a Fiuluiț ci este adus la existen ă ț prin Fiul de către Fiul asemenea oricărei creaturi iată de ce el nu este de aceea i fiin ă nici măcar cu Fiulș ț Icircmpotriva acestei argumentări a tropicilor Sf Atanasie lansează principiul bdquoDuhului care are aceea i fire i aceea i pozi ie fa ă de Fiul pe care o are Fiul fa ă de Tatălrdquo icircn sensul căș ș ș ț ț ț Duhul este bdquopropriurdquo Fiului icircn aceea i măsură icircn care Fiul este bdquopropriurdquo Tatălui Fidelș sinodului de la Niceea Sf Atanasie se mul ume te să afirme doar consubstan ialitateaț ș ț Duhului cu Fiul după modelul consubstan ialită ii Fiului cu Tatăl pe care o admiteau iț ț ș tropicii El nu afirmă că Duhul i-ar avea cauza bdquodin Fiulrdquo sau bdquoprin Fiulrdquo nuș interpretează cauzal expresia bdquoDuhul este propriul Fiuluirdquo el se mul ume te să sugerezeț ș doar că Duhul este din aceea i fiin ăș ț din care este i Fiul a a cum Fiul este ș ș din aceea iș fiin ăț din care este i Tatăl Avacircnd icircn minte icircn permanen ă numai bdquoconsubstan ialitateardquoș ț ț ipostaselor stabilită la Niceea Sf Atanasie nu pare să fi observat interpretarea clar cauzală pe care tropicii o dădeau rela iei Duhului cu Fiul precum nici faptul că ei negauț astfel orice rela ie cauzală directă a Duhului cu Tatăl Aceste aspecte de i ignorate deț ș marele patriarh pacircnă la moartea sa nu vor rămacircne icircnsă neobservate la Sf Vasile cel Mare

2 Mărturia Sf Vasile cel Mare Contra Eunomiu

Doctrina lui Eunomiu cu privire la purcederea Duhului Sfacircnt este foarte bine pusă icircn eviden ă de Sf Vasile cel Mareț care pe la 364 a scris icircmpotriva lui cunoscuta sa

96 Atanasie cel Mare Epistola icircntacirci către Serapion 17 icircn colecția bdquoPărinți și scriitori bisericeștirdquo vol 16 p 43

97 Atanasie cel Mare Epistola icircntacirci către Serapion 20 icircn colecția bdquoPărinți și scriitori bisericeștirdquo vol 16 p 47

lucrare Contra Eunomiu Marele părinte pare să fie primul care a observat că arienii reduceau la Fiul cauza Duhului Sfacircnt Potrivit Sf Vasile Eunomiu profesa următoarea icircnvă ătură trinitară bdquoSă presupunem că observa ia pleacă de la operele create i se icircnal ăț ț ș ț peste acestea pacircnă la substan e ț ea găse te astfel căș Fiul este o creatură a Celui Nenăscut i că Paracletul este o creatură a Fiului (tou men agennetou ton yion euriskon poimaș

tou de monogenous ton parakleton)rdquo 98 bdquoExistă deci un singur Dumnezeu nenăscut iș fără principiu (eis esti o Theos agenetos kai anarhos) El nu are vreo fiin ă care să-i fieț anterioară ndash căci nimic nu poate fi anterior nenăscutului nici vreo fiin ă care să fie icircn (cu)ț El ndash căci El este simplu i fără compozi ie Fiind unic fiind singur i mereu acela i Elș ț ș ș este Dumnezeu creator i artizan al tuturor lucrurilor mai icircntacirci de toate i icircntr-un mod cuș ș totul extraordinar al Monogenului apoi prin Acesta icircn mod propriu al tuturor celor create Căci icircnainte i de toată creatura i numai prin propria sa putere i activitate l-aș ș ș născut l-a creat i l-a făcut pe Fiul (ton men gar Hyion pro panton kai pro pases ktiseosș monou te eautou dynamei kai energeia egennese te kai ektise kai epoiesen)(hellip) i prin elȘ (prin Fiul) l-a creat pe Duhul Sfacircnt cel dintacirci dintre toate i cel mai mare dintre to iș ț prin propria sa putere i la ordinul său dar prin activitatea i puterea (creatoare) aș ș Fiului (kai dia toutou proton men panton kai meizon to Pneuma to agion epoiesen exousia men idia kai prostagmati energeia de kai dynamei tou Hiou)rdquo 99 Astfel mai spune Eunomiu bdquohellipdupă icircnvă ătura fericitului Pavel hellipFiul este subordonat luiț Dumnezeu Tatăl hellipiar Duhul Sfacircnt la racircndul său este icircn mod clar subordonat lui Hristosrdquo 100 Eunomiu ca to i arienii icircn elegea actul purcederii prin prisma activită iiț ț ț creatoare a Fiului bdquoEl (Duhul) este onorat icircn al treilea racircnd ca prima creatură a Monogenului cea mai mare dintre toate i singura ca atare (trite hora timomenon osș proton koi meizon panton kai monon toioutou tou monogenous poema)rdquo 101

98 Eunomiu de Cyzic Apologia 20 icircn col Sources chretiennes Les Editions du Cerf Paris 1983 vol 305 p 275

99 Eunomiu de Cyzic Apologia (Apendice) 28 icircn col Sources chretiennes vol 305 p 297

100 Eunomiu de Cyzic Apologia 27 icircn col Sources chretiennes vol 305 p 293

101 Eunomiu de Cyzic Apologia 25 icircn col Sources chretiennes vol 305 p 287

Aspectul cel mai important aici nu este icircnsă acela că Eunomiu icircn elegeaț aducerea la existen ă a Duhului icircn termenii sugera i icircn Ioan I 3 adică asemenea uneiț ț creaturi ci faptul că fie i icircn această calitate Duhul este creat numai de Fiul că actulș creării Duhului icirci apar ine numai Fiului Este ceea ce observă i Sf Vasile cel Mare careț ș intrigat de acest aspect spune următoarele bdquoExistă oare vreun om pe lume care să nu vadă cu claritate că nici o activitate a Fiului nu se află separată de Tatăl şi că nu se află nimic icircntre cele existente care să aparţină Fiului dar să fie străine de Tatăl (hellip) Pentru ce dar atribuie Eunomiu numai Fiului cauza Duhului Sfacircnt (pos oun tou pneumatos ten aitian to monogenei mono prostithesi) şi pentru a-i calomnia natura se serveşte de activitatea creatoare a acestuia (adică a Fiului nn)(kai kategorema tes physeos autou ten toutou lambanei demiourgian) (hellip) Nu este un pericol evident de a separa de Dumnezeu Tatăl pe Duhul Sfacircnt (diairein apo tou Theou to Pneuma) devreme ce pe de o parte apostolul ni-l prezintă icircn relaţiile sale cacircnd Duhul lui Hristos cacircnd Duhul lui Dumnezeuhellip iar pe de alta Domnul icircnsuşi icircl numeşte Duhul Adevăruluihellip şi spune că purcede de la Tatăl Or acesta (Eunomiu) pentru a micşora slava Domnului nostru Iisus Hristos (allrsquooutos eis kathairesin tes doxes tou Kyrios hemon Iesou Hristou) icircl separă pe Duhul de Tatăl i-l atribuie Monogenului de-o manieră diferită (aferei men apo touș Patros tou de Monogenei diaferontos) desigur pentru a mic ora (Fiului) slava (epiș kathairesi tes doxes prostithesin)rdquo 102 A adar departe de a nega Fiului orice participareș cauzală actul bdquopurcederiirdquo al venirii la existen ă a Duhului Sfacircnt Eunomiu cum aratăț marele capadocian atribuia numai Fiului cauza Duhului Sfacircnt excluzacircndu-l astfel pe Dumnezeu Tatăl icircmpotriva Scripturii (vezi Ioan XV 26)

B REAC IA ESEN IALISTĂȚ Ț

1 Marcel al Ancyrei

102 Sf Vasile cel Mare Contra lui Eunomiu II 34 icircn col Sources chretiennes Les Editions du Cerf Paris 1983 vol 305 p141-143

Devenit episcop al Ancyrei (Ankara de astăzi) Marcel a fost unul din marii apărători ai termenului homoousios icircmpotriva arianismului şi prieten al Sf Atanasie cel Mare Cu timpul s-a dovedit icircnsă că fondul metafizic icircn baza căruia lupta el icircmpotriva arianismului era de cu totul altă natură decacirct acela folosit la sinodul ecumenic de la Niceea icircn formularea celebrului homoousios Marcel actualiza pur şi simplu vechiul sabelianism El icircnţelegea să combată arianismul afirmacircnd consubstanţialitatea Logosului cu Dumnezeu Tatăl pacircnă la desfiinţarea oricărei distincţii dintre cei doi Devenind evident acest fapt Marcel este abandonat de adevăraţii niceeni cum era Sf Atanasie şi acuzat icircn mod deschis de modalism Este ceea ce face la un moment dat icircnsuşi Sf Vasile cel Mare cacircnd scruiindu-i Sf Atanasie icirci solicită acestuia pentru a risipi orice confuzie să condamne imediat bdquoicircnvăţătura periculoasă şi icircn afara adevăratei credinţe (a lui Marcel)rdquo 103 Icircn cele din urmă Marcel este somat să compară icircn faţa unui sinod icircn 335 şi depus din treaptă pentru erezie Eusebiu de Cezareea l-a combătut icircn cadrul unei cărţi intitulate Teologia bisericească Marcel a dispărut din istorie dar doctrina sa a creat mari probleme Ea reprezintă icircn fond o reacţie de fond sabelian la subordinaţianismul arian Ca şi icircn cazul celei a lui Arie doctrina lui Marcel este o hristologie nu o triadologie Deşi a abordat icircn treacăt problema Sf Duh el a făcut-o numai pentru a dovedi absenţa oricărei diferenţe dintre Logosul etern şi Dumnezeu Tatăl

Iată un rezumat al doctrinei sale pe baza textului lui Eusebiu din lucrarea acestuia Teologia bisericească Dumnezeu este o monadă absolut unul şi indivizibil De aici trebuie pornit şi nu de la o pluralitate divină după cum face Origen Aceasta nu icircnseamnă că icircn Dumnezeu nu există un Logos el există dar este μοο σιος adicăὁ ύ Logosul este icircn Dumnezeu şi Dumnezeu icircn el fără nici o diviziune locuind icircn el ca o putere activă nu ca o simplă δ ναμις ci ca o νεργε Această energie seύ ἐ ίᾳ exteriorizează προ ρχεται fără să iasă din Dumnezeu printr-o dilatare πλατυνομ νηέ έ care nu introduce nici dualitate nici compoziţie ipostatică distinctă Această extensie e dublă mai icircntacirci icircn creaţie de vreme ce Logosul e creator apoi icircntrupare Prin această iconomie (coboracircre) Logosul astfel icircntrupat devine Fiu dar nu printr-o naştere icircn interiorul fiinţei divine căci el nu se naşte decacirct abia icircn trup din Fecioara Numai icircn acest trup νεργε α divină este activă şi devine principiu al tuturor actelor lui Hristos Astfel seἐ ί realizează o unire cum totul intimă şi permanentă cu totul superioară celei care icircnsufleţea odinioară pe profeţi Această unire va icircnceta totuşi icircntr-o zi după cacirct ne putem da seama căci trupul char devenit nemuritor nu convine firii divine νεργε α se vaἘ ί rezorbi atunci icircnapoi icircn Dumnezeu de aici acuzaţia adusă constant de orientali lui Marcel că nu mărturiseşte expresia din Crezul de la Niceea bdquoa cărui icircmpărăţie nu va avea sfacircrşit

103 Vesile cel Mare Epist LXIX 2 PG XXXII 432 la M -D Chenu Marcel drsquoAncyre DTC vol XI B col1996

cujus regni non erit finisrdquo 104

Iată acum o altă expunere mai precisă a doctrinei lui Marcel de Ancyra aşa cum apare ea icircn aşa-numitul simbol macrostih bdquoDiscipolii lui Marcel şi ai lui Fotin amacircndoi din Ancyra Galatiei resping subzistenţa eternă τ ν πποαι νιον παρξιν a luiὴ ώ ὕ Hristos divinitatea sa şi icircmpărăţia sa veşnică τελε τητον asemenea iudeilor şi subἀ ύ pretextul că astfel salvează unitatea divină τ μοναρχ Icircn ceea ce ne priveşte noi ştimῇ ίᾳ că Hristos nu este doar o gacircndire exprimată sau imanentă icircn Dumnezeu λ γονό προφορικ ν νδι θετον το θεο ci un Logos-Dumnezeu viu şi subzistent λλὸ ἢ ἐ ά ῦ ῦ ἀ ὰ ζ ντα θε ν λ γον καθrsquo αυτ ν π ρχοντα Fiul lui Dumnezeu şi Hristos El nu existăῶ ὸ ό ἑ ὸ ὑ ά mai icircnainte de veci doar icircn preştiinţa Tatălui ci l-a asistat pe acesta icircn lucrarea sa de creare a celor văzute şi nevăzute El este icircntr-adevăr cel căruia Tatăl i-a zis Să facem om după chipul şi asemănarea noastră el este cel care s-a arătat icircn persoană patriarhilor care a dat Legea care a grăit prin prooroci şi care icircn final s-a icircntrupat l-a revelat tuturor oamenilor pe Tatăl şi care de acum icircnainte domneşte icircn veacul veacurilorrdquo 105

Cum combătea Marcel de Ancyra arianismul printr-o astfel de concepţie De remarcat mai icircntacirci că motivaţia declarată de el icircnsuşi şi icircnregistrată de simbolul macrostih era aceea că astfel salvează unitatea divină τ μοναρχ Prin faptul că respingea oriceῇ ίᾳ asemănare icircntre Logos şi Dumnezeu Tatăl Arie introducea o distincţie gravă icircn Dumnezeu o separare care icircntr-adevăr ameninţa unitatea lui Dumnezeu Marcel apelacircnd la vechea concepţie a lui Sabeliu căuta să combată această depreciere a substanţei Logosului icircn raport cu Tatăl afirmacircnd că el este consubstanţial cu acesta pacircnă la punctul icircn care el Logosul nici nu mai subzistă icircn Dumnezeu ca persoană distinctă de Tatăl Această depreciere a Logosului avea mai ales grave consecinţe icircn hristologie dacă anterior icircntrupării sale icircn Iisus Hristos Logosul nu era recunoscut ca Dumnezeu adevărat egal cu Tatăl atunci cu atacirct mai puţin icirci era recunoscută această calitate după icircntrupare Atribuindu-i slăbiciunile firii umane asumate arienii demonstrau odată icircn plus că Logosul este prin icircnsăşi fiinţa sa neasemănător cu Dumnezeu Tatăl icircn aceste condiţii tot ce a găsit Marcel de cuviinţă să argumenteze a fost ideea sabeliană că icircn icircntrupare monada divină icircnsăşi se dilată capătă o nouă faţă un nou chip distinct de cel anterior icircntrupării tocmai prin caracterul temporal al acestui nou chip Iisus Hristos este Logosul devenit trup existacircnd distinct de Tatăl ca om ca fiinţă cu totul efemeră atacirct el ca

104 La M -D Chenu Marcel drsquoAncyre DTC vol XI B col1997-1998

105 O Hahn Bibliotek der Symbole sect 159 n6 la M -D Chenu Marcel drsquoAncyre DTC vol XI B col1996

persoană cacirct şi icircmpărăţia sa La sfacircrşitul timpurilor totul a reveni la starea iniţială a monadei indistincte

Cu privire la această expresie a cărui icircmpărăţie nu va avea sfacircrşit istoricul dogmelor B Sesbouumleacute scrie bdquohellipAceastăhellip afirmaţie este proprie simbolurilor de credinţă orientale şi niciodată n-a trecut icircn Occident Motivaţia ei este polemică Icircntr-adevăr o erezie atribuită lui Marcel de Ancyra icircn secolul al IV-lea susţinea că la Parusie Logosul se va reicircntoarce icircn Tatăl pacircnă la punctul icircn care se va confunda cu el misterul trinitar nu ar avea astfel decacirct o valoare sbquoiconomicărsquo şi istorică iar nu una sbquoteologicărsquo şi eternă Această idee vine din interpretarea abuzivă a textului paulin sbquoEl trebuie să icircmpărăţească pacircnă ce va pune pe toţi vrăjmaşii săi sub picioarele sale (hellip)Şi cacircnd toate vor fi supuse lui atunci şi Fiul icircnsuşi se va supune Celui ce i-a supus lui toate ca Dumnezeu să fie toate icircn toţirsquo (I Corinteni XV 25 28) Acest text exprimă icircmplinirea finală a misiunii Fiului el nu sugerează prin nimic că fiul nu va mai avea raţiunea de a exista Dimpotrivă glorificat icircn umanitatea sa Fiul va continua să exercite icircn mod etern funcţia sa mediatoare icircn el şi prin el vor vedea drepţii pe Dumnezeurdquo 106

Contestacircnd orice deosebire reală a Logosului de Tatăl şi respingacircnd eternitatea icircmpărăţiei Fiului Marcel credea că apără deopotrivă atacirct consubstanţialitatea Logosului cu Tatăl anterior icircntrupării prin considerarea lui ca nediferenţiat de Tatăl cacirct şi deplinătatea dumnezeirii coboracirctă icircn Hristos ca urmare a dilatării monadei şi a apariţiei ei sub chip uman icircn istorie Probabil că toate aceste idei ale lui Marcel ar fi rămas nebăgate icircn seamă dacă el n-ar fi negat veşnicia icircmpărăţiei lui Hristos Icircn focul controverselor iscate pe această temă Marcel a ajuns să conteste eternitatea Fiului consideracircndu-l doar o fiinţă temporală avacircnd un icircnceput icircn timp ba chiar şi un sfacircrşit bdquoHristos spunea el a icircnceput să domnească acum patru sute de ani şi stăpacircnirea sa va icircnceta odată cu sfacircrşitul lumiirdquo 107 Această afirmaţie a constituit icircnceputul căderii sale din racircndurile niceenilor adevăraţi Acuzaţiile de sabelianism pe care i le aduceau continuu arienii s-au dovedit astfel adevărate şi a sfacircrşit prin a fi abandonat de occidentali de Atanasie şi de toţi adevăraţii susţinători ai lui homoousios care au icircncetat să mai vadă icircn el un apărător al credinţei de la Niceea consideracircndu-l icircn schimb un continuator al vechiului sabelianism

Să intrăm icircnsă icircn detaliile doctrinei sale trinitare propriu-zise Marcel respinge

106 B Sesbouumleacute et J Wolinski Histoire des dogmes Descleacutee 1994 p121

107 J Schwane op cit vol2 p213 n1

cu hotăracircre ideea ariană că Logosul ar exista icircn Tatăl ca un ipostas distinct căci pentru el ca şi pentru arieni noţiunea de ipostas echivala cu aceea de altă substanţă ουσια decacirct a Tatălui Icircn Dumnezeu zicea el nu trebuie să admitem decacirct un ipostas o singură substanţă sau realitate sub icircntreit chip sau sub icircntreit nume μ αί γαρ π στασινὑ ό τριπρ σωπονό σπερὡ και τριωνιμον εισαγη τον αυτον ειναι λεγων τον θεον και τον εν αυτω Λογον και το Αγιον Πνευμα 108 Aşadar pentru Marcel Dumnezeu icircn sine nu este lipsit de Logosul său cum afirmau arienii Dumnezeu spunea el are icircn sine din eternitate Logosul aşa cum omul are icircn el icircnsuşi propria-i raţiune Astfel Dumnezeu şi Logosul său sunt unul şi acelaşi lucru εν και ταυτον109 Referindu-se la primele versete ale prologului evangheliei a patra Marcel spune că Logosul icircncă neicircntrupat ασαρκος nu este icircncă Fiu ci doar Logos bdquoIcircnainte de a fi coboracirct printre noi şi de a se fi născut din Fecioara el nu era decacirct Logosrdquo110

Despre acest Logos mai spunea Marcel Scriptura ne zice trei lucruri icircntacirci că el era la icircnceput εν αρχη pentru a semnifica faptul că se afla icircn Tatăl icircn mod potenţial δυναμει icircn al doilea racircnd că el era προς τον θεον pentru a marca faptul că era la Dumnezeu icircn act ενεργεια căci prin el au fost create toate icircn fine că el era Dumnezeu pentru a ne icircnvăţa că divinitatea nu este divizată deoarece Logosul este icircn Dumnezeu şi Dumnezeu este icircn Logosul Astfel Logosul este etern şi consubstanţial ομοουσιος αυτοουσιος cu Dumnezeu 111 Acest efort de a afirma unitatea pacircnă la indistincţie a Fiului cu Tatăl era menită icircn viziunea lui Marcel de Ancyra să contracareze subordinaţianismul arian bdquoChiar icircn doctrina sa trinitară subliniază acelaşi Schwane el n-a avut icircn gacircnd altceva decacirct problema cum să onoreze icircn Macircntuitorul nu o fiinţă distinctă de Dumnezeu şi subordonată lui (cum icircnvăţau arienii nn ) ci o divinitate

108 J Schwane op cit vol2 p224 n1 Eusebiu de Cezareea pare să ignore aici fragmentele 76 şi 77 pe care le citează Tixeront cacircnd afirmă că Marcel nu admitea decacirct un singur προσωπον

109 J Schwane op cit vol2 p221 n1

110 J Schwane op cit vol2 p216 n1

111 Marcel Fragmentele 52 97 la J Tixeront op cit vol2 p39 n5 şi 6

adevărată şi perfectărdquo112

Pentru a contracara arianismul Marcel afirmă cu hotăracircre că icircn Dumnezeu nu există trei ipostase ci doar unul Această precizare icircl apropie indiscutabil de Sabeliu care afirma acelaşi lucru Marcel merge icircnsă mai departe decacirct mentorul său şi afirmă că icircn Dumnezeu avem nu doar un singur ipostas ci şi un singur πρ σωπον ό 113 Se pare că cei doi termeni nu aveau acelaşi icircnţeles şi mai ales acelaşi rol icircn hristologia lui Marcel Pe scurt este foarte probabil că Marcel desemna sub numele de ipostas esenţa divină icircnsăşi avacircnd icircn sine icircn mod indistinct pe Tatăl şi pe Logos ca raţiune paternă λογοπατωρ Divinitatea există din eternitate sub un singur πρ σωπον sub un singur chip care esteό acela al Tatălui Logosul icircn schimb nu are πρ σωπον propriu el este de fapt bdquofărăό chiprdquo προσωπον El capătă un chip distinct de Tatăl o faţă proprie διον πρ σωπονἄ ἴ ό abia prin coboracircrea sa icircn istorie prin manifestarea sa icircn afara condiţiei sale divine deci icircn icircntrupare

Afirmaţia sa fundamentală icircn această problemă a fost aceea că anterior icircntrupării sale Logosul nu s-a numit Fiu al Tatălui acest nume l-a dobacircndit la modul propriu abia icircn urma naşterii sale din Fecioara Dacă icircn Vechiul Testament Logosul este numit totuşi Fiu aceasta este de fapt o profeţie icircn care viitorul său nume icirci este atribuit de mai icircnainte Se pare că şi această distincţie pe care el o făcea icircntre calităţile de Logos şi Fiu era menită să contracareze arianismul din calitatea Logosului de Fiu arienii trăgeau concluzia că Logosul nu poate fi coetern cu Tatăl căci nici un fiu nu poate avea aceeaşi vacircrstă cu tatăl său Pentru a elimina orice nuanţă de posterioritate icircn raport cu Tatăl Marcel contesta aşadar Logosului etern calitatea de Fiu deci de fiinţă ulterioară Tatălui aşa cum icircnvăţau arienii114 Pe de altă parte deoarece arienii speculau enorm pe marginea faptului că Logosul este născut din Tatăl văzacircnd icircn simplul act al naşterii dovada inferiorităţii sale faţă de Tatăl cel nenăscut γ ννητος Marcel neagă pur şiἀ έ simplu că Logosul ar exista icircn Tatăl icircn baza unei naşteri a sa de către Tatăl Logosul e veşnic deci fără icircnceput el nu este Dumnezeu asemenea Tatălui său ci este icircnsăşi fiinţa lui Dumnezeu Tatăl raţiunea sa eternă bdquoPe baza cărui pasaj din Scriptură am putea

112 J Schwane op cit vol2 p225

113 Marcel de Ancyra Fragmentele 66 76 77 83 87 88 la J Tixeront op cit vol2 p39 n12 şi 3

114 J Schwane op cit vol2 p215 n3 p216 n2

afirma zice el că există o fiinţă nenăscută şi o fiinţă născută cum cred ei (arienii nn ) Nici unul dintre profeţi nici unul dintre evanghelişti ba nici măcar vreunul dintre apostoli n-a spus aceastardquo115 Există icircnsă icircn Noul Testament o expresie pe care Marcel n-a putut-o ocoli şi pe care a trebuit s-o interpreteze icircn coerenţă cu propriul sistem este vorba de expresia bdquoicircntacirciul născut dintre creaturirdquo Arienii atribuiau această expresie Logosului divin pentru a demonstra că este o creatură Prin contrast Marcel a negat că această expresie paulină s-ar referi la Logosul divin şi a raportat-o numai la Fiul icircntrupat icircnţelegacircnd-o adică exclusiv prin prisma actului icircntrupării116

Să trecem acum la miezul hristologiei lui Marcel care este aceea a statutului Fiului icircntrupat Marcel desemna monada eternă prin termenul de λογοπ τωρ El seά deosebea astfel de Sabeliu care desemna aceeaşi monadă prin termenul de ιοπ τωρὑ ά Această schimbare avea o semnificaţie adacircncă icircn concepţia episcopului de Ancyra Logosul nu este Fiu decacirct după icircntrupare Prin urmare abia dup icircntrupare se poate vorbi de o naştere propriu-zisă a Logosului dar numai pentru că este Fiu Devenind Fiu Logosul a căpătat un chip propriu διον πρ σωπον a cărui natură este exclusivἴ ό temporală relativă deci efemeră adică atacirct cacirct va ţine icircmpărăţia lui Hristos Ca Fiu el se deosebeşte acum radical de Tatăl icircn sensul că este un om adevărat Abia sub condiţia icircntrupării abia ca Fiu Logosul este bdquocopie a Tatăluirdquo Anterior icircntrupării el nu este nici Fiu nici bdquocopie a Tatăluirdquo Această expresie din Coloseni I15 el o raporta la Fiul lui Dumnezeu făcut om iar nu la Logosul icircn sine Şi icircn această problemă Marcel se lăsa antrenat de disputa sa icircmpotriva arienilor Unul din argumentele pe care aceştia le foloseau pentru a dovedi că Logosul este inferior Tatălui era exact acesta extras din expresia paulină susmenţionată dacă Logosul este o copie a Tatălui atunci el este inferior căci orice copie este inferioară originalului ei Icircn consecinţă Marcel nega că această expresie s-ar referi la Logosul etern ci ea trebuie atribuită numai Fiului icircntrupat Argumentul său era următorul o copie trebuie să facă vizibil obiectul invizibil şi absent ori cel care face vizibil icircn lume pe Dumnezeu nu este Logosul etern el icircnsuşi invizibil ca şi Tatăl ci Logosul sau Fiul icircntrupat117

Afirmacircnd că bdquoHristos a icircnceput să domnească acum patru sute de ani şi

115 J Schwane op cit vol2 p217 n4

116 J Schwane op cit vol2 p219 n1

117 J Schwane op cit vol2 p220 n2

stăpacircnirea sa va icircnceta odată cu sfacircrşitul lumiirdquo118 el afirma de fapt că Hristos n-a existat anterior naşterii sale din Fecioara ca ipostas distinct de acela al Tatălui Eusebiu de Cezareea care-i combate hristologia icircn două tratate separate spune despre el acuzator că bdquoa icircndrăznit să nu atribuie Fiului lui Dumnezeu preexistenţa nici o existenţă proprie anterioară icircntrupării ουτε προειναι ουτε προυφεσταναι τολμα λεγεινrdquo119 Dar dacă după Marcel nu este de conceput o naştere eternă a Logosului din Tată pentru că nu se distinge cu nimic de el cu atacirct mai puţin poate fi vorba de o naştere a aceluiaşi Logos din Fecioara Acest act trebuie atribuit numai omului Iisus supranumit Fiul lui Dumnezeu Doar despre el se poate spune că s-a născut cu adevărat icircnţelegacircnd actul naşterii numai ca naştere temporală din Fecioara Dar care este atunci statutul Logosului divin anterior icircntrupării şi care este cel al Fiului icircntrupat Eusebiu răspunde acestei icircntrebări reproducacircnd doctrina lui Marcel astfel sub aspectul existenţei sale divine Logosul este unit cu Dumnezeu fără diviziune şi fără icircmpărţire icircn Tatăl ca potenţă a acestuia sub aspectul activităţii sale şi numai sub acest aspect ca Logos activ Dumnezeirea s-a unit cu trupul pentru a deveni principiu de mişcare şi de activitate120

Marcel a fost acuzat de Eusebiu de Cezareea că a căzut icircn erezia lui Sabeliu şi că ar fi reluat adopţianismul lui Pavel de Samosata icircnvăţacircnd că Logosul s-a unit cu un om individual cu personalitate distinctă consideracircndu-l deci pe Iisus Hristos un simplu om121 Cu privire la acuzaţia de adopţianism Shwane observă că aşa ceva nu reiese din fragmentele ajunse pacircnă la noi din opera lui Marcel Dimpotrivă el ne prezintă ca divine efectele răscumpărării şi-l acuză pe Eusebiu că nu-l priveşte pe Macircntuitorul decacirct ca pe un simplu om122 Acuzaţia de cădere icircn sabelianism este icircnsă reală Cum am spus şi mai

118 J Schwane op cit vol2 p213 n1

119 J Schwane op cit p217 n2

120 J Schwane op cit vol2 p227 n1

121 J Schwane op cit vol2 p227 n2

122 J Schwane op cit vol2 p227 n4

sus Sf Atanasie a icircntacirclnit icircn vremea sa o sectă sabeliană care asemenea lui Marcel făcea aceeaşi distincţie icircntre Logos şi Fiul icircntrupat şi pe ai cărei membri i-a icircntrebat cum a devenit Logosul Fiu A căpătat acest nume cacircnd a asumat natura umană Sau Logosul a devenit Fiu devenind om Sau icircn fine a devenit Fiu icircn amacircndouă felurile adică luacircnd un trup sau devenind un trup 123 Se pare că Marcel asemenea sabelienilor Sf Atanasie a fost de părere că Logosul n-a asumat un om ci a devenit el icircnsuşi om căci el declară icircn mod expres că icircn Macircntuitorul s-a manifestat plenitudinea divinităţii την πασαν θεοτητα εν αυτη σωματικως επιδειξεταιrdquo124 Aluzia la expresia din Coloseni I9 este aici evidentă

Cum poate fi aşadar icircnţeles acest lucru pe fondul afirmaţiei sale că Logosul icircn accepţiunea sa divină nedeosebit icircn nici un fel de Tatăl icircn interiorul monadei este cu totul diferit de Fiul icircntrupat Căci Marcel afirma icircntr-adevăr că Fiul este o persoană separată de Dumnezeu şi nu există decacirct icircn afara Tatălui εκτος του πατρος 125 Aici intervine conceptul de origine stoică al extensiei πλατυσμος monadei sau esenţei divine mai icircntacirci icircn diadă prin icircntrupare apoi icircn triadă prin purcederea Duhului bdquoMonada spune Marcel nu se extinde icircn Triadă fără să sufere o oarecare separaţie ου σαφως και φανερως ενταυθα απορρητω η μονας φαινεται πλατυνομενη μεν εις τριαδα διαιρεισθαι δε μηδαμως υπομενουσαrdquo 126 Icircn ea icircnsăşi monada divină υiοπατωρ este nediferenţiată existacircnd icircntr-o stare de superconcentrare de potenţialitate maximă icircn interiorul căreia orice distincţie reală cum ar fi aceea dintre Tatăl şi Fiul său este imposibilă Calitatea de a fi Tată ca şi aceea de a fi Fiu nefiind icircncă activate icircntre ele nici nu poate exista icircncă un raport real Iată de ce Marcel neagă existenţa unei relaţii cauzale icircn interiorul divinităţii respingacircnd ideea de naştere a Logosului etern adică icircncă neactivat Icircn momentul icircn care Logosul părăseşte starea sa de existenţă virtuală potenţială icircn interiorul monadei indistincte şi se manifestă icircn actul creaţiei dar mai ales icircn cel al icircntrupării el devine dintr-odată distinct real de Tatăl tocmai prin acest act al naşterii sale din Fecioara care este de fapt o intrare icircn acţiune a energiei active a monadei η ενεργεια δραστικη

123 J Schwane op cit vol2 p217 n3

124 J Schwane op cit vol2 p227 n5

125 J Schwane op cit vol2 p221 n2

126 J Schwane op cit vol2 p224 n3

Marcel icircnsuşi spune următoarele bdquoDacă se consideră numai divinitatea Macircntuitorului Logosul ar părea să fie pe bună dreptate unul şi acelaşi lucru cu Dumnezeu icircnsuşi dar dacă Macircntuitorul este cercetat sbquodupă truprsquo divinitatea apare ca extinsă ( ieşită din ea icircnsăşi icircnstrăinată de ea icircnsăşi nn ) prin propria ei activitate ενεργεια η θεοτης μονη πλαθυνεσται δοκειrdquo 127 Conceptul de πλατυσμος sau dilatare căci acesta este adevăratul său sens sugerează că icircn actul icircntrupării monada superconcentrată asemenea unui punct pitagoreic pacircnă atunci şi de aceea icircncă nediferenţiată intră icircntr-o primă fază de dilatare aşa cum logosul stoic iniţial aflat icircntr-o stare aproape incorporală capătă prin transformare un corp tot mai palpabil tot mai dens Icircntruparea la Marcel de Ancyra ca şi-n concepţia lui Sabeliu este o primă corporeificare a esenţei divine a logosului de pacircnă atunci A doua dilatare sau extensie a monadei este purcederea Duhului Sfacircnt Avacircnd icircn substratul consideraţiilor sale hristologice tot timpul metafizica stoică a logosului care se dilată corporeificacircndu-se dar care revine după o vreme la starea sa iniţială absorbind icircn sine tot ceea ce a generat pacircnă atunci Marcel ajunge să afirme starea de icircntrupare de corporeificare a esenţei divine va lua sfacircrşit cacircndva şi Fiului icirci va lua din locul Logosul neicircntrupat şi pur spiritual De fapt el spune doar că icircmpărăţia Fiului va lua sfacircrşit odată cu judecata finală şi sfacircrşitul timpurilor128

Marcel nu accepta ideea că odată asumată natura umană a Logosului va rămacircne unită pentru eternitate cu el Icircn sine icircnsuşi zicea el trupul carnea nu poate conveni lui Dumnezeu chiar transfigurat prin icircnviere chiar devenit incoruptibil nemuritor trupul nu este mai demn de Dumnezeul cel care este mai presus chiar de imortalitate Se poate crede aşadar presupune Marcel că după parusie Logosul se va despuia de propria-i umanitate şi va reintra icircn Dumnezeu revenind la starea icircn care se afla anterior creaţiei aşa cum sugerează textul din I Corinteni XV28 Ce se va icircntacircmpla cu această umanitate Noi nu ştim deoarece Scriptura nu o spune129

127 Marcel Fragmentul 71 la J Tixeront op cit vol2 p39-40 n1 J Schwane op cit vol2 p226 n2 vezi şi nota 1 de la pagina 227

128 J Schwane op cit vol2 p211 n1 p228 n2 final

129 Marcel Fragmentele 117-121 la J Tixeront op cit vol2 p40 n6 J Schwane op cit vol2 p228 n2

2 Fotin al Sirmiului

Cel mai cunoscut discipol al lui Marcel de Ancyra a fost Fotin devenit episcop de Sirmium Ca şi icircnvăţătorul său Fotin distingea icircntre Logosul etern şi Fiul icircntrupat Cu privire la Logos etern el icirci nega orice existenţă particulară icircn esenţa divină distinctă de Tatăl Dumnezeu este un singur ipostas dar el are icircn sine propria-i raţiune el este λογοπατωρ130 Atacircta vreme cacirct nu este activ Logosul este unul interior ενδιαθετος cacircnd intră icircn stare de act el devine προφορικος şi această manifestare icircn afară constituie prima dilatare πλατυσμος prima extensie icircn Dumnezeu Purcederea Duhului Sfacircnt este a doua131 Cu privire la Iisus Hristos Fotin a mers fidel pe urmele mentorului său atacircta doar că a fost mult mai direct icircn afirmaţii de cacirct predecesorul său Căutacircnd să explice cum a devenit Logosul Fiu prin actul icircntrupării Fotin a afirmat direct transformarea naturii sale divine icircn natura umană a Fiului icircntrupat Acest lucru este atestat direct de Sf Epifanie care reproduce concepţia lui Fotin sub expresia Logosul s-a prefăcut icircn trup εις σαρκα μεταβεβλημενον132 Aluzia la expresia ioaneică και ο σαρξ εγενετο din prologul evangheliei a patra este evidentă Atacirct Tixeront cacirct şi Schwane cred la unison că Sf Epifanie se icircnşeală interpretacircnd astfel concepţia lui Fotin care icircn opinia lor ar fi mai degrabă adopţian icircn hristologie133 Icircntr-adevăr Fotin distingea icircn mod net icircntre Logosul etern şi Fiul icircntrupat afirmacircnd că Fiul n-a existat anterior naşterii sale din Fecioara Sinodul de la Sirmium atestă această doctrină a sa şi o condamnă icircn anatematisma a cincea unde spune bdquoDacă cineva zice că Fiul a existat fără icircndoială icircnainte de Maria dar

130 J Schwane op cit vol2 p229 J Tixeront op cit vol2 p41 n6

131 J Tixeront op cit vol2 p41 n7

132 Epifanie de Salamina Haer LXXI 3 la J Tixeront op cit vol2 p41 n8

133 J Tixeront op cit vol2 p41 n8 J Schwane op cit vol2 p230 n3

numai icircn preştiinţa lui Dumnezeu şi că el n-a fost născut de Dumnezeu icircnaintea tuturor timpurilor că n-a existat icircn Dumnezeu şi că nimic n-a fost creat prin el să fie anatema rdquo Iar anatematisma a noua este şi mai categorică bdquoDacă cineva zice că fiul Mariei nu este decacirct un om să fie anatema rdquo134

La prima vedere aceste anateme par a sugera caracterul adopţian al hristologiei lui Fotin Este icircnsă doar o aparenţă căci afirmaţia că Iisus Hristos sau bdquoFiul Mariei - cum se exprima el potrivit sinodului - este doar un simplu omrdquo se icircnţelege prin prisma distincţiei dintre Logosul etern şi Fiul icircntrupat Or Fiul nu este altceva decacirct Logosul devenit trup sau carne prin transformare cum spune Sf Epifanie sau mai exact prin extensia sau dilatarea substanţei divine Ca şi Marcel Fotin de Sirmiu este marcat şi el de metafizica stoică a logosului care se dilată şi se contractă succesiv şi sinodul confirmă acest lucru prin anatematismele a şasea şi a şaptea bdquoDacă cineva zice că substanţa lui Dumnezeu este susceptibilă de dilatare şi de contracţie să fie anatemardquo bdquoDacă cineva zice că substanţa dilatată a lui Dumnezeu l-a format pe Fiul sau numeşte Fiu dilatarea acestei substanţe să fie anatema rdquo 135 Aşadar Fotin credea ca şi Marcel icircnvăţătorul său că Logosul a devenit Fiu prin dilatarea substanţei sale divine Această interpretare este confirmată şi de Marius Mercator care-l acuză la un moment dat pe Fotin că ar nega faptul că Macircntuitorul s-a născut din Fecioara136 Acuzaţia capătă sens dacă Fotin nega naşterea Macircntuitorului din Fecioara ca Logos deci icircn calitatea sa de Dumenzeu icircncă neicircntrupat nediferenţiat de Tatăl Or acest lucru icircl va face şi Nestorie care icircn a patra sa cuvacircntare către Marius Mercator va folosi şi el conceptul de λογοπατωρ Al treilea argument icircn favoarea acestei interpretări şi care fixează definitiv hristologia lui Fotin ca una de esenţă modalistă este anatema a douăsprezecea a sinodului semiarian de la Sirmium din 351 care-i condamnă direct concepţia icircn termenii următori bdquoDacă cineva auzind cuvintele sbquoŞi Cuvacircntul s-a făcut truprsquo crede că Logosul s-a transformat icircn trup ( icircn carne ) sau că luacircnd trup a suferit vreo schimbare să fie anatema rdquo 137

134 J Schwane op cit vol2 p231-232

135 J Schwane op cit vol2 p231-232

136 J Schwane op cit vol2 p230 n2

137 J Schwane op cit vo2 p230 n4

3 Anatemele sinodului semiarian de la Sirmium (351-352)

Pentru o mai bună icircnţelegere a hristologiei celor doi modalişti iată anatemele rostite icircmpotriva lor icircn special a lui Fotin de Sirmiu de către sinodul semiarian de la Sirmiu din 351-352 anatemele suprimate exprimă viziunea subordinaţiană a participanţilor şi sunt fără interes aici Voi păstra numerotarea originală bdquo2 Dacă cineva numeşte pe tatăl şi pe Fiul doi Dumnezei (nenăscuţi nn) să fie anatema 3 Dacă cineva spune că Hristos este Dumnezeu şi Fiul lui Dumnezeu icircnaintea tuturor timpurilor fără să admită că el (Fiul icircntr-o ipostază personală distinctă nn) l-a ajutat pe Tatăl la crearea tuturor lucrurilor să fie anatema 4 Dacă cineva icircndrăzneşte să spună că Cel Nenăscut sau o parte din El s-a născut din Maria să fie anatema 5 Dacă cineva zice că Fiul lui Dumnezeu a existat fără icircndoială icircnainte de Maria dar numai icircn preştiinţa lui Dumnezeu şi că el nu era icircn Dumnezeu născut din Tatăl icircnaintea tuturor veacurilor şi că prin el au fost făcute toate lucrurile să fie anatema 6 Dacă cineva spune că substanţa lui Dumnezeu este supusă dilatării sau contracţiei să fie anatema 7 Dacă cineva zice că substanţa lui Dumnezeu dilatacircndu-se l-a format pe Fiul sau numeşte Fiu extensia substanţei lui Dumnezeu să fie anatema 8 Dacă cineva numeşte pe Fiul lui Dumnezeu Logos gacircndit sau chiar pronunţat să fie anatema 9 Dacă cineva zice că Fiul Mariei nu este decacirct un om să fie anatema 10 Dacă cineva numindu-l pe Dumnezeu Dumnezeu-omul născut din Maria icircnţelege prin aceasta pe Cel Nenăscut să fie anatema 11 Dacă cineva icircnţelege icircn maniera iudeilor (aceste cuvinte ale lui Isaia XLIV 6) lsquoEu sunt primul şi ultimul şi icircn afară de mine nu există alt Dumnezeursquo cuvinte care au fost zise pentru a exclude idolii şi falşii zei şi le icircnţelege prin excluderea celui ce s-a născut din Dumnezeu Fiul cel unic de dinaintea tuturor veacurilor să fie anatema 12 Dacă cineva căutacircnd să icircnţeleagă aceste cuvinte lsquoCuvacircntul s-a făcut truprsquo crede că Logosul s-a prefăcut icircn carne sau catilde luacircnd trup el a suferit o schimbare să fie anatema 13 Dacă cineva căutacircnd să icircnţeleagă aceste cuvinte lsquoFiul unic al lui Dumnezeu a fost crucificatrsquo crede că divinitatea sa a suferit o tulburare din cauza suferinţei a schimbării a micşorării sau a aneantizării să fie anatema 14 Dacă cineva zice că aceste cuvinte lsquoSă facem omrsquo n-au fost spuse Fiului de către Tatăl ci că Tatăl şi le-ar fi spus lui icircnsuşi (adică le-ar fi spus Logosului existacircnd icircn el icircn manieră impersonală) să fie anatema 15 Dacă cineva spune că nu Fiul ar fi apărut lui Avraam ci Dumnezeul Cel Nenăscut sau o parte din acest Dumnezeu să fie anatema 16 Dacă cineva zice că Fiul lui Dumnezeu n-a luptat ca un om cu Iacov ci că Dumnezeu Cel Nenăscut sau o parte din acest Dumnezeu este cel care a luptat să fie anatema 17 Dacă cineva nu icircnţelege despre Tatăl şi despre Fiul (aceste cuvinte ale lui Moise Geneză XIX 24) lsquoDomnul a făcut să plouă cu foc de la Domnulrsquo ci spune că

Tatăl a făcut să plouă de la el icircnsuşi să fie anatema Căci Domnul adică Fiul este cel care a făcut să plouă de la Domnul adică de la Tatăl Anatema 19 Dacă cineva numeşte pe Tatăl pe Fiul şi pe Sfacircntul Duh o singură persoană să fie anatema 26 Dacă cineva spune că Fiul n-a fost născut şi că el nu-şi are principiul icircn altul (decacirct el) admiţacircnd astfel două fiinţe nenăscute şi fără principiu şi icircn consecinţă doi dumnezei să fie anatema căci capul şi principiul a toate este Fiul iar Dumnezeu la racircndul său este capul şi principiul lui Hristos Icircn acest fel vom readuce toate cu evlavie prin Fiul la principiul tuturor lucrurilor el icircnşişi fără principiu 27 Pentru a da odată pentru totdeauna un icircnţeles adevărat icircnvăţăturii creştine adăugăm Dacă cineva nu-l mărturiseşte pe Hristos Dumnezeu şi Fiul lui Dumnezeu existacircnd icircnaintea tuturor veacurilor icircmpreună lucrător cu Tatăl la crearea tuturor lucrurilor ci spune că el nu a fost numit Hristos şi Fiu decacirct după ce s-a născut din Maria şi că a avut chiar ca Dumnezeu un icircnceput să fie anatema 138

138 J Hefele op cit p 853-861

16 ADRIAN NICULCEA

CAPITOLUL II

ARIANISMUL GREC I RĂSPUNSUL LUI MARCELȘ AL ANCYREI FOTIN DE SIRMIU

A SUBORDINA IANISMUL ARIANȚ

1 Arie din Alexandria

Istoricii dogmelor l-au prezentat din totdeauna pe Arie ca pe un eretic antitrinitar şi au icircncadrat concepţia lui la categoria abaterilor de la dreapta credinţă icircn ceea ce priveşte dogma trinitară Consideraţiile sale despre statutul inferior al Logosului icircn raport cu Dumnezeu Tatăl sunt menite să fundamenteze teoria sa despre Logos ca punte de legătură icircntre Dumnezeu Tatăl şi lumea noastră materială Principala preocupare a lui Arie a fost astfel aceea de a contura asemenea gnosticilor statutul unei fiinţe intermediare capabilă să explice creaţia şi chiar răscumpărarea icircn condiţiile icircn care unui Dumnezeu cu totul transcendent şi incompatibil cu lumea acest lucru icirci era imposibil Astfel esenţialul doctrinei lui Arie este nu Logosul ca persoană inferioară Tatălui ci Logosul ca fiinţă intermediară icircntre Dumnezeu şi om capabilă să realizeze opera de creaţie a lumii icircn locul lui Dumnezeu dar şi opera de răscumpărare a umanităţii din starea ei de cădere

Ceea ce l-a preocupat pe Arie chiar şi atunci cacircnd aborda problema Duhului Sfacircnt a fost deci acest statut cu totul special al Logosului de punte icircntre Dumnezeu Tatăl şi lumea noastră materială bdquo(Arie) spune Schwane n-a ajuns să nege de la icircnceput divinitatea lui Iisus Hristos ca să ajungă la un astfel de rezultat el a trebuit să facă un lung ocol Ca cei mai mulţi antitrinitari el puse pe primul plan doctrina despre unitatea lui Dumnezeu şi susţinu că ea este incompatibilă cu pluralitatea persoanelor divine icircn special cu aceea a unui Fiu consubstanţial cu Tatăl Ajuns la un asemenea monoteism el nu pretinse cum făceau sabelienii că Dumnezeul unic s-a icircntrupat sau că s-a revelat sub diferite forme icircn lumea finită o astfel de doctrină i se părea nedemnă de Dumnezeu El invocă doctrina lui Platon şi a lui Filon conform căreia fiinţa divină absolută τὸ νὄ nu putea intra icircn nici un raport cu

ISTORIA SISTEMATICĂ A DOGMEI TRINITARE 17

lumea finită deoarece era mult prea sublimă pentru a se revela sub o formă umană Astfel pentru a nu cădea pe de o parte icircn diteism sau icircn politeism iar pe de alta icircn sabelianism nu-i rămacircnea decacirct să imagineze o fiinţă supremă intermediară care să-şi pună icircn aplicare planurile icircn lumea finită şi să icircmplinească opera de creaţie şi răscumpărarerdquo 33

Icircntr-adevăr un fragment din principala sa operă Thalia pune icircn evidenţă această preocupare icircn termenii următori bdquoDumnezeu zice Arie nu a fost icircntotdeauna Tată a existat un timp deci cacircnd el nu era icircncă Tată El a devenit Tată abia ulterior Fiul n-a existat din totdeauna Toate lucrurile au fost create din neant deci toate lucrurile sunt creaturi şi opere Cuvacircntul lui Dumnezeu a fost şi el creat din neant astfel a fost un timp cacircnd el nu era El nu exista deci icircnainte de a fi fost născut ci a icircnceput (să existe) ca fiinţă creată Iniţial Dumnezeu era singur Cuvacircntul şi icircnţelepciunea icircncă nu existau Prin urmare cacircnd Dumnezeu a vrut să ne creeze el a făcut mai icircntacirci o fiinţă şi a numit-o Cuvacircnt Icircnţelepciune şi Fiu pentru a ne crea prin elhelliprdquo 34 Acelaşi lucru icircl găsim afirmat şi-ntr-o scrisoare a lui Alexandru patriarhul Alexandriei către episcopii orientali pe care icirci avertizează că după Arie Fiul nu există prin sine icircnsuşi ca un Dumnezeu adevărat asemenea Tatălui ci bdquoel a fost creat pentru noi pentru ca apoi Dumnezeu să ne creeze pe noi prin el ca printr-un instrument el n-ar fi existat dacă Dumnezeu n-ar fi vrut să ne creezerdquo 35 De ce a recurs Dumnezeu la serviciile unei fiinţe intermediare pentru a-şi realiza obiectivele De ce a creat el lumea prin intermediul Logosului Sofistul Asterie partizan al lui Arie explică motivul spunacircnd că lumea n-ar fi putut suporta greutatea unei acţiuni directe a lui Dumnezeu μὴ

δύνατοἐ τὰ λοιπὰ κτίσματα τ ςῆ κράτουἀ χειρ ςὸ τοῦ γεννήτουἀ ργας ανἐ ἰ βαστ ξαιἀ 36

O fiinţă cu adevărat intermediară icircntre Dumnezeu şi lume trebuie să aibă cacircte ceva din ambele extreme dar deopotrivă să se şi deosebească de ele Cu alte cuvinte Logosul trebuie să fie distinct de creaţie adică superior ei căci altfel n-ar putea s-o ridice din condiţia sa căzută dar el trebuie să fie distinct şi icircn raport cu Dumnezeu căci altfel nu s-ar putea apropia de lume Aceste consideraţii de natură platonico-filoniană şi de inspiraţie lucianistă l-au determinat pe Arie să-şi icircnceapă marea sa operă de contestare a doctrinei oficiale a

33 J Schwane op cit vol1 p207-208

34 Ortiz de Urbina Niceacutee et Constantinople Edition de lrsquoOrante Paris 1963 p19

35 Ortiz de Urbina op cit p251-252

36 Atanasie Contra arianos I 5 cf De dectretis 8 la J Tixeront op cit vol2 p25 n2 subsol

18 ADRIAN NICULCEAepiscopului său exact icircn acel punct icircn care el credea că acesta pune icircn pericol caracterul de mijlocitor al Logosului raportul Logosului cu Dumnezeu Tatăl Natura controverselor icircn care el s-a angajat l-au obligat astfel să-şi concentreze argumentarea aproape exclusiv asupra acestui aspect al naturii Logosului Iată icircn continuare principalele fragmente din Thalia icircn care el fixează raportul Logosului mai icircntacirci cu Dumnezeu Tatăl bdquoDumnezeu nu a fost din totdeauna Tată a existat deci un timp icircn care el icircncă nu era Tată abia ulterior a devenit el Tată Fiul deci n-a existat din totdeauna căci toate lucrurile (inclusiv Fiul) au fost create din neant toate lucrurile nu sunt decacirct creaturi şi opere Astfel Logosul lui Dumnezeu a fost şi el creat din neant a fost deci un timp icircn care el icircncă nu era el nu exista icircnainte de a fi fost creat Aşadar şi el a icircnceput prin a fi creat căci iniţial Dumnezeu era singur Logosul şi Icircnţelepciunea nu existau icircncă Or cacircnd Dumnezeu a vrut să ne creeze el a creat mai icircntacirci o fiinţă şi a numit-o Logos Icircnţelepciune şi Fiu pentru a ne crea prin elhelliprdquo bdquoTatăl este invizibil Fiului Astfel Logosul (Fiul) nu-l poate vedea şi nici cunoaşte icircn mod perfect şi exact pe Tatăl său Ceea ce el cunoaşte şi vede cunoaşte şi vede după propria sa măsură aşa cum noi icircnşine cunoaştem după propria noastră putere Dar Fiul nu cunoaşte icircn mod exact nu numai pe Tatăl lipsindu-i icircnţelegerea pentru asemenea măsură dar el nu-şi cunoaşte nici propria esenţăhelliprdquo

Iată acum i cacircteva texte cu referire directă la Fiul bdquoNu există deci douăș Icircnţelepciuni există numai una care este proprie lui Dumnezeu şi coexistă cu el Prin această Icircnţelepciune a fost creat Fiul şi numai icircn măsura icircn care participă la ea este el numit Icircnţelepciune şi Logos Căci Icircnţelepciunea (adică Fiul) a venit la existenţă abia prin Icircnţelepciunea (lui Dumnezeu) adică mulţumită Dumnezeului Icircnţelepciunii Icircn mod similar există icircn Dumnezeu un alt Logos alături de Fiul şi numai icircn măsura icircn care acesta participă la acest Logos el Fiul este numit Logos şi Fiu prin harhelliprdquo bdquoExistă puteri diferite una este proprie lui Dumnezeu şi eternă prin icircnsăşi natura ei Hristos nu este icircnsă adevărata putere a lui Dumnezeu ci numai una din cele care se numesc puteri ca lăcusta sau omida (icircn sensul de pedepse trimise de Dumnezeu peste lume nn) Totuşi el nu este numit doar o simplă putere (asemenea acelora nn) ci mare putere Există deci multe alte puteri asemenea Fiului (deşi nu egale lui nn) şi pe care David le numeşte astfel atunci cacircnd zice icircn psalmi (XXIV10) Dumnezeul puterilorhelliprdquo bdquoPrin natura sa Logosul este ca noi toţi adică supus schimbării dar liber icircn sine icircnsuşi icircn măsura icircn care el vrea poate rămacircne bun Dacă ar vrea el s-ar putea schimba (icircn rău nn) ca şi noi deoarece prin icircnsăşi natura sa el este schimbător τρεπτός Iată pentru ce Dumnezeu anticipacircnd că el va fi bun i-a dăruit de mai icircnainte această slavă pe care ca om a cucerit-o mai apoi prin propria-i virtute Aşadar tocmai pentru că Dumnezeu a cunoscut de mai icircnainte cele ce el avea să lucreze l-a făcut să se nască astfelhelliprdquo bdquoLogosul deci nu este cu adevărat Dumnezeu Deşi este numit Dumnezeu el nu este aşa ceva cu adevărat ci numai prin participarea sa la har ca toate celelalte el nu este Dumnezeu decacirct nominal După cum toate lucrurile sunt prin esenţa lor străine de Dumnezeu şi diferite de el tot astfel şi Logosul este absolut străin faţă de esenţa şi de ceea ce-i este propriu Tatălui λλότριοςἀ μ νὲ καὶ νόμοιοςἀ κατὰ πάντα τ ςῆ τοῦ πτρ ςὸ ο σίαςὐ καὶ διότητοςἰ el face parte din racircndul lucrărilor şi creaturilor el este una dintre elehelliprdquo

Icircn fine iată i un text icircn care apar indirect părerile lui Arie despre cea de a treiaș persoană a Sf Treimi bdquoDivizate prin natură cu totul icircndepărtate disjuncte străine şi fără nici o legătură icircntre ele sunt esenţele Tatălui Fiului şi Duhului Sfacircnt ei sunt cu totul

ISTORIA SISTEMATICĂ A DOGMEI TRINITARE 19

neasemănători icircn ceea ce priveşte esenţa şi slava (distanţa dintre ei icircntinzacircndu-se) la infinit Deci el (Logosul) nu are o esenţă şi o slavă asemănătoare ci diferă total atacirct de Tatăl (căruia icirci este inferior nn) cacirct şi de Duhul Sfacircnt (căruia icirci este superior nn)hellip Logosul icircn ceea ce-l priveşte este separat de Tatăl şi nu are absolut nimic comun cu elhelliprdquo 37

Expunerea ideilor lui Arie se opreşte de obicei la acest aspect al doctrinei sale despre raportul Logosului cu Dumnezeu Tatăl aspect cuprins icircn special icircn celebra sa lucrare Thalia Dar Arie nu vedea icircn persoana Logosului doar o fiinţă subordonată inferioară Dumnezeului suprem preocuparea sa ca şi la Filon era de a contura această persoană ca o adevărată fiinţă intermediară icircntre Dumnezeul suprem şi lumea materială absolut inferioară Acest al doilea aspect neglijat icircn mod curent sau pus foarte puţin icircn evidenţă apare icircntr-o scrisoare pe care Arie a adresat-o la un moment dat episcopului său icircntr-o icircncercare de a se icircmpăca cu el Iată principalele sale afirmaţii cuprinse icircn această scrisoare bdquoCredinţa pe care am primit-o de la strămoşii noştri şi pe care am icircnvăţat-o de la tine Prea Fericitule Părinte este aceasta noi cunoaştem un singur Dumnezeu nenăscut unul singur etern unul singur fără principiu singur adevărat nemuritor singur icircnţelept singur bun singur atotputernic unul singur judecător moderator şi guvernator al tuturor lucrurilor imuabil şi fără schimbare drept bun acelaşi Dumnezeu al Legii şi profeţilor dar şi al Noului Testament care a născut icircnaintea timpurilor pe Fiul său prin care el a făcut veacurile şi toate lucrurile (sn)rdquo bdquo(Cunoaştem de asemenea şi pe Fiul) născut nu icircn aparenţă ci cu adevărat subzistacircnd printr-un efect al voinţei lui Dumnezeu imuabil şi fără schimbare creatură perfectă a lui Dumnezeu κτίσμα τοῦ θεοῦ τελε ονῖ dar nu ca vreuna dintre creaturi produs dar nu ca vreunul dintre lucrurile produse produs nu cum afirmă Valentin ca şi cum ar fi o emanaţie din Tatăl produs nu cum a spus Maniheu ca şi cum ar fi o parte a fiinţei lui Dumnezeu produs nu cum a spus Sabeliu care diviza unitatea numindu-l pe Fiul Tată produs nu cum a spus Hieracas pentru care el este lumină din lumină sau ca o torţă divizată icircn două nu ca şi cum cel ce exista mai icircnainte ar fi devenit după aceea sau ar fi fost creat din nou icircn Fiul bdquoTu icircnsuţi Prea Fericitule Papă ai respins de multe ori chiar icircn mijlocul Bisericii şi al adunării pe toţi aceştia care afirmau astfel de lucruri Dar aşa cum am mai spus el a fost creat icircnainte de timpuri şi icircnaintea veacurilor şi a primit de la Tatăl viaţa şi existenţa şi splendorile slavei pe care Tatăl i le-a conferit (sn) Icircntr-adevăr dacircndu-i drept moştenire toate lucrurile Tatăl nu s-a privat pe el icircnsuşi de ceea ce-i este propriu anume de a fi fără principiu căci el este izvorul a toate Iată pentru ce există trei ipostase Tatăl Fiul şi Duhul Sfacircnt bdquoDumnezeu care cu adevărat este cauza tuturor celor ce există este absolut singur icircn a fi fără principiu Fiul născut icircn afara timpului de către Tatăl creat şi icircntemeiat icircnaintea veacurilor nu exista icircnainte de a fi născut ci născut icircn afară de timp icircnaintea tuturor lucrurilor singur el a fost creat (direct nn) de Tatăl El icircnsă nu este nici etern nici coetern şi nici nu participă la a fi nenăscut asemenea şi icircmpreună cu Tatăl El nu-şi are existenţa deodată cu Tatăl cum zic unii despre unul şi despre celălalt afirmacircnd două principii nenăscuterdquo 38

Cu o astfel de scrisoare mai ales cu afirmaţiile ultime despre statutul Logosului icircn

37 Ortiz de Urbina op cit pp254-255 CJ Hefele Histoire des concils Beuchesne Paris 1910 vol1 p376 n14 p377 n24

raport cu Dumnezeu Tatăl era firesc ca Arie să nu-şi atingă scopul Departe de a pacifica relaţiile sale cu patriarhul Alexandru el le-a icircnrăutăţit şi mai mult şi conflictul s-a acutizat conducacircnd la convocarea primului sinod ecumenic Ceea ce trebuie reţinut icircnsă din textul scrisorii este statutul superior pe care Arie icircl acordă Logosului icircn raport cu restul creaturii Logosul deşi creatură icircn substanţa sa nu este o creatură ca celelalte ci o creatură perfectă κτίσμα τοὔ θεοὔ τελε ονῖ 39 Dacă Dumnezeu ar fi vrut să creeze o altă făptură perfectă aceasta n-ar fi putut fi decacirct cel mult egală cu aceea a Logosului dar icircn nici un caz superioară 40 Doar el a fost creat direct de către Dumnezeu Tatăl toate celelalte creaturi au fost aduse la existenţă prin el adică depind nu direct de Dumnezeu ci de Logosul creatorul lor şi-i sunt astfel necesarmente inferioare Duhul icircnsuşi ca al treilea ipostas a fost creat prin el ca primă operă a sa şi de aceea icirci este inferior cu atacirct mai mult restul creaţiilor sale Toate au fost create icircn timp doar el Logosul a fost creat icircnaintea timpurilor deci direct de către Tatăl Toate sunt supuse schimbării datorită naturii lor create Logosul singur deşi creat este imuabil desigur nu ca Dumnezeu adică prin propria-i fiinţă ci datorită hotăracircrii voinţei sale neclintite Din acest motiv a meritat el bdquoviaţa şi existenţa şi splendorile slavei pe care Tatăl i le-a conferitrdquo adică statutul de primă creatură şi de instrument al creaţiei tuturor celorlalte Icircn aceste condiţii Logosul este icircntr-adevăr acea fiinţă intermediară icircntre Dumnezeul cel infinit diferit de lume şi lumea materială absolut inferioară prin icircnsăşi esenţa ei de creatură Fără să fie asemenea lui Dumnezeu Logosul este icircnsă diferit şi faţă de lumea materială Inferior lui Dumnezeu Logosul este totuşi superior icircntregii creaţii Avacircnd icircnsă cacircte ceva atacirct din Dumnezeu cacirct şi din lumea creată Logosul este cu adevărat acel mijlocitor capabil să explice actul creaţiei şi al revelării lui Dumnezeu icircn lume dar şi apropierea acesteia de Dumnezeu urcuşul ei spre cele superioare

Am studiat pacircnă aici relaţia Logosului cu Dumnezeu Tatăl Care este icircnsă relaţia sa cu Duhul Sfacircnt Arie menţionează icircntr-adevăr pe alocuri şi persoana Duhului Sfacircnt Consideraţiile sale relative la cea de a treia persoană a Sf Treimi sunt icircnsă cu totul obscure şi dispersate Cu privire la această problemă Tixeront face următoarea remarcă

38 Ortiz de Urbina op cit pp252-253 CJ Hefele op cit p357 n1

39 J Tixeront op cit vol2 p26 jos

40 Atanasie De synodis 46 la J Tixeront op cit vol2 p26 n1

bdquoAsupra Duhului Sfacircnt fragmentele lui Arie sunt foarte puţin explicite El admite ipostasul (Duhului) ca formacircnd alături de Tatăl şi de Fiul o treime Dar Duhul Sfacircnt este icircn viziunea sa infinit icircndepărtat separat de celelalte două persoane le este străin prin esenţă el nu posedă nici măcar aceeaşi slavă cu ele Arie făcea probabil din Duhul o creatură a Fiului Acest punct al doctrinei sale a rămas icircn umbră pacircnă icircn ziua icircn care a fost pus icircn lumină de erezia macedonianărdquo 41 Atunci cacircnd ajunge să se refere la cea de a treia persoană treimică Arie o face icircn intenţia de a arăta că Logosul este diferit atacirct faţă de Tatăl cacirct şi de faţă de Duhul ca icircn următorul fragment bdquoDivizate prin natură cu totul icircndepărtate disjuncte străine şi fără nici o legătură icircntre ele sunt esenţele Tatălui Fiului şi Duhului Sfacircnt zice el ei sunt cu totul neasemănători icircn ceea ce priveşte esenţa şi slava (distanţa dintre ei icircntinzacircndu-se) la infinit Deci el (Fiul) nu are o esenţă şi o slavă asemănătoare el diferă total de Tatăl şi de Duhulhelliprdquo 42 Sensul acestui text este acela că Logosul diferă de Dumnezeu Tatăl deoarece icirci este cu totul inferior şi subordonat dar el diferă radical şi de Duhul Sfacircnt căruia icirci este cu totul superior ba chiar creator astfel el este o fiinţă intermediară Menţionarea celei de a treia persoane adică a Duhului Sfacircnt era menită astfel să pună icircn evidenţă diferenţa considerabilă a Logosului faţă de creatură Duhul Sfacircnt este abordat de Arie ca simbol al creaturii propriu-zise al lumii noastre materiale din care face parte ca primă creatură a Logosului Cu alte cuvinte atunci cacircnd se referă la Duhul Sfacircnt Arie o face pentru a arăta că Logosul este de fapt un mediator icircntre Dumnezeu Tatăl simbol al transcendenţei absolute faţă de lume pe de o parte şi Duhul Sfacircnt simbol al lumii materiale prima şi cea mai icircnaltă dintre creaţiile Logosului

Icircn aceste condiţii Treimea ariană este o realitate care s-a constituit progresiv nu una care să fi existat ca atare din eternitate Acest lucru reiese din fragmentele icircn care Arie neagă faptul că paternitatea ar fi o calitate eternă icircn Dumnezeu Iată un text pe care-l reproduce Sfacircntul Atanasie şi icircn care Arie este cacirct se poate de explicit ldquoDumnezeu Pricipiul a tot zice el numai El este fără principiu Fiul născut din Tatăl icircn afara timpului creat şi format icircnainte de veacuri nu era icircnainte de a fi născut născut icircnsă icircn afară de timp icircnaintea tuturor lucrurilor el deţine existenţa din Tatăl El nu este etern şi coetern cu Tatăl nici conenăscut el nu are existenţă icircn acelaşi timp cu Tatăl cum zic unii despre relaţii ςὀ τίνες λέγουσι τὰ πρ ςὸ τί introducacircnd astfel două principii nenăscute Ci monadă şi principiu universal Dumnezeu este deasupra a tot Iată pentru ce el este

41 J Tixeront op cit vol2 p27-28

42 Ortiz de Urbina op cit p255

anterior Fiuluirdquo43 Trebuie spus aici că icircn această negare a calităţii Tatălui de a fi Tată din eternitate Arie nu era icircntru totul original Patriarhul Dionisie al Alexandriei din secolul al III-lea afirmase deja icircntr-o scrisoare către papa Dionisie al Romei că bdquoDumnezeu n-a fost din totdeauna Tată deci Fiul nu a existat din totdeaunardquo44 Mai icircnaintea acestuia chiar gnosticul Valentin spusese că bdquola icircnceput Dumnezeu nu era Tatăhelliprdquo45

Aşadar anterior naşterii Fiului a Logosului Dumnezeu era doar monadă Arie spunea următoarele bdquoIcircnţelege că mai icircntacirci a fost Unul (adică monada Dumnezeu simplu nn) iar Doimea (adică Dumnezeu devenit Tată ca urmare a naşterii Fiului Său nn) n-a fost icircnainte de a fi existat concret Fiul Dumnezeu (Tatăl) este icircnainte de a fi Fiulrdquo46 Deci Doimea constituită de Tatăl şi de Fiul este posterioară Monadei iniţiale constituită de solitudinea paternă Aceeaşi concepţie o manifestă Arie şi despre Duhul Sfacircnt Dacă a fost o vreme cacircnd Doimea icircncă nu exista deoarece nu fusese creat Fiul atunci a fost o vreme cacircnd Treimea nici ea nu exista pacircnă să fie creat Duhul Sfacircnt Sfacircntul Atanasie redă acest ultim aspect al doctrinei ariene icircn termenii următori bdquoDacă Duhul este creatură iar creaturile sunt din cele ce nu sunt (adică din nimic nn) e vădit că a fost o vreme cacircnd n-a fost Treimea ci Doimea Or ce ar putea spune cineva mai contrar credinţei decacirct aceasta Căci aceştia (arienii nn) spun că Treimea rezultă din prefacere şi progres şi există o Doime care aşteaptă să se facă o creatură care să se unească cu Tatăl şi cu Fiul şi să apară astfel Treimeardquo47

43 I Chevalier Sf Augustin et la pensee greque Les relations trinitaires Freiburg 1940 p109 n1

44 I Chevalier Sf Augustin et la pensee greque Les relations trinitaires p110

45 E de Faye Le gnosticisme Beauchesne Paris 1924 p34

46 Sf Atanasie cel Mare Despre sinoade icircn ldquoPărinţi şi scriitori bisericeştirdquo Ed Inst Biblic şi de Mis Ortodoxă Bucureşti 1988 vol XVI p121-122

47 Sf Atanasie cel Mare Despre Sfacircntul Duh către acelaşi Serapion icircn ldquoPărinţi şi scriitori bisericeştirdquo Ed Inst Biblic şi de Mis Ortodoxă

După moartea lui Arie concepţia sa a fost continuată şi nuanţată de anomeii radicali Urmaşi direcţi ai marelui eretic anomeenii susţineau că bdquoFiul este cu totul neasemănător cu Tatăl κατὰ πάντα νόμοιοςἀ atacirct sub raportul voinţei cacirct şi sub acela al fiinţeirdquo 48 Ei se deosebeau totuşi de Arie icircnsuşi prin felul icircn care concepeau desăvacircrşirea Logosului icircntrupat icircn timp ce Arie credea că acesta a ajuns la demnitatea divină ca o recompensă pentru virtutea pe care a dovedit-o anomeii dimpotrivă considerau această demnitate drept apanajul naşterii sale al filiaţiei sale unice Acest fapt nu-i icircmpiedica icircnsă să deprecieze persoana Logosului icircn planul vieţii liturgice şi practice Astfel ei botezau icircn numele lui Dumnezeu cel necreat al Fiului creat şi al Duhului Sfinţitor procreat de către Fiul cel creat Ei practicau o singură scufundare icircn amintirea morţii lui Iisus Hristos Deprecierea Logosului icircn raport cu Dumnezeu Tatăl i-a condus la o atitudine ireverenţioasă faţă de Scriptură la o respingere a cultului moaştelor şi al sfinţilor iar icircn final chiar la laxism moral 49 Un alt urmaşi al lui Arie a fost Eustaţiu de Sevasta care a cochetat toată viaţa cu arienii icircn special cu partida homoiusienilor adică a acelora care respingeau icircn egală măsură radicalul anomios al arienilor riguroşi cacirct şi homoousios consacrat la Niceea Icircn acord cu partida homoiusienilor Eustaţiu icircnvăţa că Logosul este asemenea Tatălui său dar nu egal cu el Icircn cele din urmă Eustaţiu a sfacircrşit icircn racircndurile macedonienilor a acelei partide care respingea dumnezeirea Sf Duh Spre deosebire de anomeii libertini icircn materie de morală Eustaţiu s-a distins printr-un ascetism riguros Ucenicii săi numiţi eustaţieni au fost condamnaţi la un sinod de la Gangra tocmai pentru exagerările lor ascetice pentru respingerea căsătoriei a cărnii icircn general considerată ca impură etc 50 Atitudinea lui Eustaţiu şi a partizanilor său trebuie pusă icircn legătură cu arianismul său mai exact cu doctrina despre efectele icircnlocuirii sufletului uman de către Logos icircn Iisus Hristos Prin această asumare incompletă umanitatea logosului a fost considerată cu mult superioară celei a oamenilor adevăraţi mai presus de slăbiciunile

Bucureşti 1988 vol XVI p85-86

48 X Le Bachelet Anomeacuteens DTC volI B col1323

49 X Le Bachelet Anomeacuteens DTC volI B col1324 1325

50 S Salaville Eusthate de Seacutebaste DTC volV B col15666-1571 Eustathiens DTC volV B col 1572

obişnuite şi de aceea model de urmat Pentru a realiza aceleaşi efecte icircn propria natură umană Eustaţiu n-a găsit alt mijloc decacirct ascetismul său extraordinar de riguros dus pacircnă la deprecierea umanului icircn general Cel care i-a continuat icircnsă concepţia trinitară a fost Eunomiu ajuns episcop de Cyzic

Care era icircn aceste condi ii doctrina ariană icircn materie de hristologie ț bdquoGrave erau consecinţele arianismului icircn ceea ce priveşte icircntruparea şi răscumpărarea spune X Le Bachelet Persoana lui Hristos nu mai era o persoană cu adevărat divină devreme ce Logosul icircntrupat la plinirea vremii nu mai era el icircnsuşi un Dumnezeu adevărat Din această cauză opera sa răscumpărătoare icircşi modifica profund conţinutul icircn loc să fie teandrică acţiunea şi influenţa lui Hristos nu mai era decacirct una de ordin moral mai mult sau mai puţin umană Un alt rezultat a fost acela că arienii au ajuns să nu mai recunoască icircn Hristos decacirct un trup fără suflet uman ψυχονἄ sau un suflet fără raţiune ψυχὴ

λογοςἄ ei pretindeau că salvează astfel unitatea persoanei pe care prezenţa simultană a celor două spirite finite Logosul şi sufletul uman ar fi compromis-o Mulţumită acestei suprimări ei puteau atribui Logosului direct cunoaşterea limitată afectele de tristeţe de bucurie şi altele de acest fel (care se atribuie doar oamenilor nn) Mărturii explicite (ale scriitorilor vremii) atribuie această doctrină fie arienilor icircn general fie fondatorului lor icircnsuşihellip Sf Epifanie prezintă această doctrină ca un loc comun al lucianiştilorhellip Hristos al arienilor devenea astfel o fiinţă particulară complet diferită de Omul-Dumnezeu deoarece el nu mai era nici Dumnezeu adevărat nici om adevărathelliprdquo 51 Arie icircnsuşi n-a lăsat nici o referire cu privire la părerea sa icircn această problemă bdquoFragmentele care au supravieţuit din operele lui Arie spune şi Tixeront nu conţin nimic cu privire la această chestiune anume dar se ştie de la autori care au tratat despre doctrina lui că aceasta (adică doctrina mentorului său nn) era şi icircnvăţătura luirdquo 52

Potrivit arienilor deci Logosul devenit Hristos a icircnlocuit icircn firea umană pe care a asumat-o sufletul cu alte cuvinte ceea ce a asumat a fost doar un trup fără suflet

ψυχονἄ După alţii el ar fi icircnlocuit nu icircntreg sufletul ci numai partea raţională a acestuia ceea ce a asumat astfel ar fi fost un trup cu suflet senzitiv dar fără raţiune ψυχὴ λογοςἄ Icircn aceste condiţii coboracircrea Logosului icircn lume nu mai era o icircntrupare o icircnomenire adică o asumare a unei naturi umane integrale ci o asumare doar a unui corp de aceea

51 X Le Bachelet Arianisme DTC volI B col1787-1788

52 Atanasie Contra Apollinarium II 3 Teodoret Haeretic Fabul V 11 un fragment atribuit Sf Atanasie icircn PG XXVI 1292 la J Tixeront op cit vol2 p27 n3

icircntruparea devenea de fapt o icircncorporare Această nuanţă apare formal afirmată icircntr-un simbol arian al lui Eudoxiu de Constantinopol bdquoLogosul se spune icircn acest simbol s-a icircncarnat nu s-a icircnomenit căci el n-a asumat şi sufletul uman σαρκοθέντα ο κὐ

ναντθρωπήσανταἐ ο τεὔ γ ρὰ ψυχ νὴ νθτρωπίνηνἀ νείληφενἀ (ὀ λόγος) 53 Diferenţa dintre cei doi termeni definea exact natura icircntrupării Logosului după arieni prin icircntrupare Logosul a asumat numai carnea noastră numai un trup material aşa cum sugerează verbul σαρκοθέντα iar nu o natură umană integrală adevărată Icircn consecinţă nefiind un Dumnezeu adevărat Logosul nu era nici om adevărat Ca să fie om adevărat icircntruparea Logosului ar fi trebuit să fie asumarea naturii unui om adevărat aşa cum sugerează verbul ναντθρωπήσανταἐ

Hristologia ariană trebuie foarte precis definită pentru a fi cu adevărat icircnţeleasă Astfel diferenţa dintre cele două verbe nu trebuie să ne facă să credem că Hristosul arian ar fi fost o fiinţă compozită adică Logosul semi-divin sălăşluind icircntr-un trup omenesc Asumarea numai a trupului fără suflet sau şi a sufletului dar fără partea sa raţională icircnsemna pentru arieni că Logosul subzistă ca o fiinţă nu numai nedeplină sub aspectul divinităţii dar nedeplină nici sub aspectul umanităţii sale Aceasta icircnseamnă că trupul asumat de Logos nu mai este un trup obişnuit din materie obişnuită ci un trup material cu totul transformat icircn substanţa Logosului icircnsuşi Esenţa Logosului icircntrupat este astfel unică un fel de amestec omogen de divin şi uman un Logos transformat icircn trup sau un trup transformat icircn Logos Iată de ce au ajuns arienii să atribuie icircnsăşi acestei esenţe slăbiciunile umane menţionate icircn Evanghelie şi cunoaşterea limitată Sf Atanasie descrie această particularitate a hristologiei ariene icircn termenii următori bdquoArie icircnvaţă că icircn Hristos corpul a servit icircn mod simplu de icircnveliş condiţiei sale divine şi că Logosul a intervenit numai pentru omul interior sau pentru suflet atunci cacircnd el icircndrăzneşte să atribuie icircn mod direct divinităţii capacitatea de a suferi (pe cruce) şi icircnvierea (sn)rdquo 54 La racircndul său Augustin raportează acelaşi lucru despre opiniile ariene icircn această problemă El remarcă icircn acelaşi timp că ereziile ariene cu privire la sufletul uman al lui Iisus Hristos erau mai puţin cunoscute deşi nu mai puţin reale după cum o dovedesc spune el atacirct lucrările lor cacirct şi expozeurile orale55

53 Eustaţiu la Antiohiei PG XVIII 689 Atanasie Contra Apollinarium I 15 Epifanie Haer LXIX 19 Grigore de Nazianz Epist CI la J Tixeront op cit vol 2 p 27 n 4

54 J Schwane op cit vol2 p395 n1

55 J Schwane op cit vol2 p396 n1

Arienii au ajuns deci să atribuie afirmaţii ale Macircntuitorului ca cele din Matei XXIV 36 nu naturii sale umane asumate ci icircnsăşi esenţei sale proprii Este vorba despre afirmaţia Macircntuitorului că ziua precisă a judecăţii de la sfacircrşitul timpurilor nu o cunoaşte nici măcar Fiul ci numai Tatăl Icircn viziunea lor această afirmaţie era icircncă o dovadă a inferiorităţii Logosului faţă de Dumnezeu Tatăl Aceasta icircnsemna că asumacircnd un trup omenesc coboracircnd pacircnă la nivelul unei naturi inferioare ca cea umană Logosul a suferit modificări corespunzătoare icircn chiar propria sa esenţă pacircnă la punctul unei ignoranţe totale icircn ceea ce priveşte viitorul ultim al creaţiei O atare ignoranţă era icircn opinia lor una din dovezile cele mai solide icircn favoarea afirmaţiei că Logosul nu are nimic comun cu Tatăl său el nefiind un Dumnezeu adevărat ca Tatăl adică un Dumnezeu care să aibă o cunoaştere absolută a tuturor lucrurilor 56 Dar Logosului nu-i lipseşte numai atotcunoaşterea divină icirci lipseşte şi caracterul imuabil Acesta este icircncă un motiv ndash spuneau arienii ndash pentru care el este inferior Tatălui Arie atribuie acest caracter schimbător esenţei icircnsăşi a Logosului bdquoPrin natura sa Logosul este ca noi toţi supus schimbării dar liber icircn sine icircnsuşi Icircn măsura icircn care vrea el rămacircne bun (adică de partea binelui nn) Dacă vrea el se poate schimba ca şi noi deoarece el prin natura sa este supus schimbării Iată pentru ce Dumnezeu prevăzacircnd că va fi bun i-a dăruit de mai icircnainte această slavă pe care ca om a cucerit-o mai apoi prin propria virtute Aşadar tocmai pentru că Dumnezeu a cunoscut de mai icircnainte cele ce el avea să lucreze l-a făcut să se nască astfelhelliprdquo 57

Pacircnă la ce punct s-ar fi putut schimba Logosul Pacircnă unde ar fi putut el coboricirc Se pare că arienii nu s-au ferit să meargă pacircnă la capăt şi să dea răspunsul radical Patriarhul Alexandru al Alexandriei scriind episcopilor orientali despre noua erezie şi despre cutezanţa ei nemaiauzită relatează că atunci bdquocacircnd cineva le-a cerut să precizeze dacă Logosul lui Dumnezeu s-ar fi putut schimba cum s-a schimbat diavolul ei n-au avut teamă să afirme da ar fi putut Natura sa spun aceştia este icircntr-adevăr supusă schimbării devreme ce el poate fi născut şi este supus schimbăriirdquo 58 Aşadar Hristosul

56 J Schwane op cit vol2 p395

57 Ortiz de Urbina op cit p254-255

58 Ortiz de Urbina op cit p251

arian este Logosul icircnsuşi care suportă actele naşterii ale suferinţei pe cruce şi ale morţii icircn icircnsăşi natura sa intimă semi-divinăsemi-trupească Icircn asemenea condiţii docetismul este inevitabil Lipsesc icircnsă documentele care să ateste aşa ceva Această consecinţă va deveni icircnsă evidentă la Apolinarie de Laodiceea Informa ii care sprijină ipoteza le oferăț SF Atanasie icircn lucrările sale Către Epictet Către episcopul Adelfie i Către Maximș filozoful 59 Augustin confirmă i el această presupunere spunacircnd icircn ș Contra unui cuvacircnt al arienilor că ace tia anticipau doctrina lui Apolinarie de Laodiceea bdquocacirct despre ereticiiș mei mă refer la arieni se vede din disputele lor că nu gacircndesc doar că icircn Treime naturile sunt diferite ci i că Hristos n-a avut suflet umanrdquo ș 60

2 Eunomiu al Cyzicului

Eunomiu a fost şeful partidei anomeilor Icircn celebra sa Apologie pe care avea s-o combată Sfacircntul Vasile cel Mare Eunomiu reia ideea lui Arie că Fiul nu a putut exista icircnaintea naşterii sale din Tatăl or dacă naşterea este devenire schimbare icircnseamnă că Fiul a venit la existenţă ca Fiu printr-un act de devenire printr-un act prin care el a trecut de la starea de inexistenţă la aceea de existenţă ca Fiu al Tatălui Fiul va spune Eunomiu s-a constituit ca Fiu abia icircn urma actului naşterii sale din Tatăl de aceea el n-a putut exista din eternitate alături de Tatăl aşadar spuneau arienii a fost o vreme cacircnd el nu exista Dar iată aceste argumente icircn formularea lui Eunomiu icircnsuşi bdquoCăci zice el nici sămacircnţa nu este (icircncă) om Nici piatra nu este (icircncă) casă ele devin una om cealaltă casă (abia ulterior adică abia prin actul naşterii şi respectiv al construcţiei nn) Or este cel mai religios lucru din lume acela de a pune icircn paralel cu aceste fiinţe naşterea Fiului Dacă fiecare dintre ele devine atunci cacircnd icircncă nu era ndash căci nu devine ceea ce era deja mai icircnainte ndash cum va putea fi vindecat cel care afirmă că Fiul a fost născut atunci cacircnd deja exista Căci dacă el exista icircnaintea naşterii sale atunci el este nenăscutrdquo61 bdquoIar dacă

59 Vezi toate aceste lucrări icircn PSB vol16 pp 168-190

60 Augustin Contra unui cuvacircnt al arienilor V 5 icircn Augustin Oeuvres completesI Paris 1870 vol 26 p580

61 Eunomiu Apologia icircn ldquoSources chretiennesrdquo vol 305 p261

el este nenăscut atunci el nu mai este Fiu şi dacă este Fiu el nu e nenăscutrdquo62 bdquoDat fiind că substanţa lui Dumnezeu nu admite naşterea ndash de vreme ce el este nenăscut ndash nici separarea sau icircmpărţirea ndash de vreme ce el este incoruptibil ndash şi că nu există nimic altceva pentru a servi drept substrat naşterii Fiului noi spunem că Fiul a fost născut cacircnd nu erardquo63 bdquoIată pentru ce conchide Eunomiu Fiul nu este Dumnezeu ci creatură a Tatălui deoarece substanţa sa a fost născută atunci cacircnd nu era icircnaintea propriei sale constituţiirdquo64 Asemenea lui Arie el considera că Iisus Hristos nu putea fi Dumnezeu mai mult decacirct Logosul icircnsuşi Ca şi mentorul său Eunomiu credea că Logosul a icircnlocuit icircn Iisus raţiunea sau sufletul acestuia asumacircnd doar trupul carnea bdquoCel ce icircn zilele mai de pe urmă s-a făcut om nu a luat un om (n-a asumat fire omenească nn) din suflet şi din truprdquo ci a luat o fire formată numai din trup65 Deprecierea persoanei Logosului s-a manifestat la Eunomiu prin abandonarea icircn cele din urmă de a mai celebra Sfintele Taine 66 Trebuie văzută aici o reminiscen ă din Origen care cum am văzut mai sus aț declarat la un moment dat că nu se cuvine să ne icircnchinăm unei creaturi adică Fiului ci numai lui Dumnezeu Tatăl că icircnsu i Macircntuitorul s-a icircnchinat Tatăluiș

Aceleaşi raţiuni icircl conduc pe Eunomiu să afirme că şi Duhul nu este Dumnezeu ci creatură deoarece dacă purcede nici el n-a putut exista icircnaintea purcederi sale bdquoSfacircntul Duh spune el care este al treilea icircn ordine nu ar putea fi primul icircn ceea ce

62 Eunomiu Apologia icircn ldquoSources chretiennesrdquo vol 305 p257

63 Eunomiu Apologia icircn ldquoSources chretiennesrdquo vol 305 p263-264

64 Eunomiu Apologia icircn ldquoSources chretiennesrdquo vol 305 p259

65 La Grigorie de Nyssa Contra lui Eunomiu II PG LXV 544 D-545 A la I G Coman Şi Cuvacircntul trup s-a făcut Hristologie şi mariologie patristică Timişoara 1993 p31-32 n38

66 X Le Bachelet Eunomius icircn DTC volI B col1507 1503

priveşte natura căci acesta este Dumnezeu Tatăl Ar fi icircntr-adevăr absurd şi singular ca acelaşi să aibă cacircnd primul loc cacircnd al treilea (hellip) Duhul nu are aceeaşi substanţă nici cu Monogenul (adică cu Unul Născut cu Fiul nn) căci el n-ar fi fost numărat după acesta ca avacircndu-şi propriul ipostas (propria substanţă nn) (hellip) Nu există deci un al doilea alături de Tatăl şi care să fie nenăscut căci nu există decacirct un singur şi unic Nenăscut şi nu există un altul nici alături de Fiul şi care să fie un născut căci nu există decacirct un singur şi unic Monogen (Unulnăscut) Există icircnsă un al treilea icircn natură şi icircn ordine creat la porunca Tatălui şi prin activitatea Fiului νεργειἐ ᾷ δε τοῦ ιοὑ ῦ γενόμενον El este cinstit icircn al treilea racircnd ca primă creatură a Monogenului cea mai mare dintre toate şi singura ca atare Divinitatea şi puterea demiurgică-i lipsesc dar el este plin de puterea de a sfinţi şi a icircnvăţardquo67

3 Arianismul tacircrziu

Volumul 146 al colec iei ț Sources chreacutetiennes con ine ț două omilii cu autor anonim care sunt icircn realitate două predici pentru prima zi a Săptămacircnii Mari a Sfintelor Pa ti Ele au fost redactate cel mai probabil către mijlocul sau icircn a două jumătate aș secolului al IV-lea 68 Cele două omilii dovedesc mai mult decacirct orice alt document arian rădăcinile gnostice ale acestei mari erezii Argumentarea autorului icircncepe cu evocarea robiei icircn care zăcea umanitatea sub puterea Demiurgului pacircnă la venirea Macircntuitorului bdquoIcircnaintea coboracircrii tale din ceruri pe pămacircnt (πρὸ γ ρὰ τ ςῆ ο ςῆ πἀ rsquoο ραν νὐ ῶ ε ςἰ γ ςῆ καταβ σεωςά ) eu eram captivul demonilor pe tine Creatorule te ignoram i adoramș crea ia drept creatoare icircmi imaginam materia ca auto-cauzată (ț α τ ματονὐ ό φανταζ μενἐ ό τ νὴ κτ σινί προσεκ νουνύ ςὡ κτ στηνί ) icircn u urătatea mea icircnvă am din propria voin ăș ț ț artele demonilor autorul răului (ὁ ρχ κακοςἀ έ ) folosise icircmpotriva mea armele sale tiranice Cel rău inten ionat (ț ργανονὄ με τ ςῆ δ αςἰ ί ὁ δυσμεν ςὴ κατεσκε ασεύ κακ ασί ) făcuse din mine instrumentul propriei sale răută i Eu zeificam cerul i ignoram pe celț ș care l-a desfă urat adoram soarele i nu cuno team pe cel care l-a aprins veneram luna iș ș ș ș dispre uiam pe creatorul ei mă icircnchinam astrelor i-l respingeam pe artizanul lorț ș

67 Eunomiu Apologia icircn ldquoSources chretiennesrdquo vol 305 p285-286

68 J Lieacutebaert Deux homeacutelies anomeacuteens pur lrsquooctave de Paques Introduction text traduction et notes icircn Sources chreacutetiennes vol146 p38

icircnconjuram de respect arborii i pietrele ridicam temple i altare icircmpotriva ta Creatoruleș ș atinsesem norii cu răutatea mea Căci odată coruptă legea naturală trăiam fără discernămacircnt asemenea jivinelor ira ionalerdquo ț 69 bdquoTu e ti arhistrategul ( eful armatelorș ș cere ti) Domnului love te-l pe autorul răului (ș ș ρχιστρ τηγοςἀ ά π ρχειςὑ ά κυρ ουί τ νὸ

ρχ κακονἀ έ τρ σονῶ ) 70 răpe te-i armele tiranului căci tu ai puterea cea de neicircnvinsș Eliberează-ne din robia pe care am icircndurat-o din cauza u urătă ii noastre scoate-ne dinș ț eroare i poartă-i pe rătăci i pe umerii tăi ș ț Apleacă- i Doamne urechea spre ruga meaț (Psalmul V 2) Arat-o fecioară pe curtezană schimb-o icircn femeie castă pe femeia adulteră fă-o rodnică pe cea stearpă schimbă neghina-n gracircu bun transformă spinii icircn trandafiri altoie te măslinul sălbatic pentru a face din el un măslin roditor slăve te-l pe celș ș abandonat fă-o mamă a multor copii pe cea care nu are niciunul Căci totul este posibil cacircnd tu vrei icircn simpla ta voin a tu posezi deja puterea (ț π νταά γ ρὰ δυνατά σοι τανὅ θ ληςέ νἐ γ ρὰ τῷ θ λεινέ χειἔ τὸ δ νασθαιύ )rdquo 71

Părăsind domeniul metafizicii autorul intră icircn acela al istoriei Vechiului Testament bdquoIudeul zice el s-a bucurat de ale tale voi gusta i eu din binefacerile tale tuș l-ai condus afară din Egipt scoate-mă i pe mine din gre eală Tu l-ai răscumpărat dinș ș macircna lui faraon eliberează-mă i pe mine din macircna celui rău Tu l-ai condus prin Mareaș Ro ie condu-mă i pe mine prin cristelni a botezului Tu l-ai icircndrumat cu stacirclpul cel deș ș ț foc luminează-mă i pe mine cu Duhul tău cel Sfacircnt El a macircncat pacircinea icircngerilor dă-miș i mie trupul tău cel sfacircnt El a băut din stacircncă amestecă i pentru mine sacircngele coasteiș ș

tale El a primit tablele legii scrie icircn carnea inimii mele evangheliile tale Tu i-ai trimis lui pe profe i trimite-mi i mie pe apostolirdquo ț ș 72 Plecacircnd apoi de la versetul 2 al psalmului

69 Anonimul anomeu Deux homeacutelies anomeacuteens pur lrsquooctave de Paques Homeacutelie I 4 icircn Sources chreacutetiennes vol146 p63

70 J Lieacutebaert atrage atenția aici asupra antitezei dintre bdquocel rău ἀρχέκακονrdquo tiranul lumii căzute și bdquoarhistrategul ἀρχιστράτηγοςrdquo Hristos salvatorul ceresc (p65 n2)

71 Anonimul anomeu Deux homeacutelies anomeacuteens pur lrsquooctave de Paques Homeacutelie I 6 icircn Sources chreacutetiennes vol146 p65-67

72 Anonimul anomeu Deux homeacutelies anomeacuteens pur lrsquooctave de Paques Homeacutelie I 9 icircn Sources chreacutetiennes vol146 p69

al 11-lea omilia a doua continuă ruga bdquoSalvează-mă Doamne tu care l-ai salvat pe Noe din naufragiul universal tu care l-ai salvat pe Lot din focul necru ător tu care l-ai salvatț pe Avraam din macircna celor cinci regi tu care l-ai salvat pe Isaac din lupta cu păstorii tu care l-ai salvat pe Iacob de macircnia lui Esau tu care l-ai salvat pe Iosif din macircna fra ilorț săi tu care l-ai salvat pe Iov de tirania celui rău tu care l-ai salvat pe Moise de macircndria lui faraon salvează-mă i pe mine de vrăjmă ia lui Saul hellipAm căzut de bunăvoie icircnș ș cursele vrăjma ului m-am lăsat legat fără speran ă icircn lan urile celui rău am căzut fărăș ț ț speran ă icircn undi a tiranului Din rege al lui Israel am devenit sclavul pasiunii mele dinț ț stăpacircn peste armate am devenit prizonier al celui tiran eu care am zdrobit leii am fost dominat de frumuse ea unei femei eu care am icircnvins popoare vrăjma e am fost icircnvins deț ș dorin a pentru o femeie eu care m-am ridicat la demnitatea unui profet am fost lipsit deț profe ie din cauza u urătă ii mele Icircn lacrimi strig i mă prostern la picioarele taleț ș ț ș Salvează-mă Doamnerdquo 73

Dacă pacircnă aici nu este clară aplecarea autorului spre erezie de aici icircncolo lucrurile se schimbă cacircnd intră icircn detaliile hristologiei Cel care a coboracirct din ceruri pe pămacircnt chemat să salveze umanitatea căzută sub robia celui rău nu a asumat o natură umană reală ci a fost doar icircn aparen ă om bdquohellipLa un semn al Celui Nenăscut ai fostț trimis din ceruri pe pămacircnt ca să locuie ti icircn sacircnul unei tinere femei tu conducătorulș cerului i al pămacircntului i ca să iei condi ia de sclav tu stăpacircnul crea iei alături deș ș ț ț Tatălhelliprdquo 74 bdquoEl mielul lui Dumnezeu n-a fost oferit asemenea unei oi sub puterea Legii căci nu icircmpotriva vrerii lui a mers el către patima de pe cruce i nici fără voin a sa aș ț icircndurat el rana lăncii nici prin constracircngere a cunoscut el legea mor ii prin crucificareț Tatăl n-a avut decacirct să ordone Monogenului să plece spre lumea pămacircntească acceptacircnd de bunăvoie fiul (copilul) s-a ridicat de pe tronul său slăvit a trecut nevăzut prin sferele naturilor celor netrupe ti a depă it corurile armatelor arhi-icircngere ti i a ajuns icircn cele dinș ș ș ș urmă lumea pămacircntească A fost purtat la sacircnul unei fecioare el care poartă icircn macircinile sale icircntreaga creatură A apărut icircn starea unui nou-născut el care este anterior veacurilor S-a arătat ca un copil el care formează copiii icircn pacircntecele maicii lor S-a hrănit cu lapte el care schimbă icircn mod nevăzut sacircngele (mamei) icircn lapte (pentru pruncul care suge) A

73 Anonimul anomeu Deux homeacutelies anomeacuteens pur lrsquooctave de Paques Homeacutelie II 5 7 icircn Sources chreacutetiennes vol146 p101

74 Anonimul anomeu Deux homeacutelies anomeacuteens pur lrsquooctave de Paques Homeacutelie I 5 icircn Sources chreacutetiennes vol146 p65

fost purtat icircn bra e el care dirijează la un semn toată crea ia Pentru oameni el care aț ț asumat slăbiciunile oamenilor rămacircnacircnd icircnsă ceea ce era icircnaintea veacurilor (με ναςί α τ ςὐ ὸ περὅ πρὸ α νωνἰώ π ρχενὑ ῆ ) Căci el nu s-a transformat ( υτεὄ μετ πεσενέ ) din mai bogat icircn mai sărac el nu s-a schimbat ( υτεὄ τρ πηἐ ά ) din mai mult icircn mai pu inț faptul de a fi icircmbrăcat carnea nu i-a alterat natura sa divină ( υτεὄ ἡ περιβολὴ τ ςῆ σαρκ ςὸ τ νὴ θε τητοςό λλο ωσεἠ ί φ σινύ ) asumarea trupului nu i-a mic orat ipostasul său deș Monogen ( υτεὄ ἡ ν ληψιςἀ ά τοῦ σ ματοςώ τ νὴ τοῦ μονογενο ςῦ σμ κρυνενἐ ί

π στασινὑ ό ) rămacircnacircnd ceea ce era icircnaintea veacurilor de bunăvoie el s-a oferit să aducă macircntuire oamenilorrdquo 75

Cu toată această condescenden ă asumată voluntar de Monogen el n-a fost unț simplu om bdquoCăci dacă Hristos ar fi fost un simplu om moartea ar fi avut asupra lui putere ca supra tuturor oamenilor (εἰ γ ρὰ νθρωποςἄ ψιλ ςὸ ὁ Χριστ ςό καὶ α τοὐ ῦ νἂ ςὡ π ντωνά νθτρ πωνἀ ώ κυρ ευσενἐ ί ὁ θ νατοςά ) 76 Urci pe firul vechii istorii i rămacirci uimitș icircn fa a mor ii Domnului Abel a fost ucis i crea ia nu a fost tulburată Avraam a fost pusț ț ș ț icircn mormacircnt i mormintele nu s-au deschis Isaac a murit i iadul n-a murit Iacob a fostș ș icircngropat i cei icircngropa i n-au icircnviat Iosif a fost depus lacircngă părin ii săi i trupurileș ț ț ș sfin ilor nu s-au ridicat Isaia a fost tăiat i soarele nu s-a icircntunecat Ieremia a fostț ș trangulat i luna nu s-a stricat Nabuth a fost omoracirct cu pietre i pămacircntul nu s-a clintitș ș ș

Zaharia a fost gacirctuit i ziua nu s-a schimbat icircn noapte Ioan a fost decapitat i voalulș ș templului nu s-a rupt icircn două Cacircnd Hristos a suferit icircnsă icircn trup soarele s-a oprit din drumul său luna i-a pierdut strălucirea fe ii sale pămacircntul s-a cutremurathellip Icircnvăluit icircnș ț giulgiu el a despuiat iadul a semănat groază icircn racircndurile păzitorilor iadului i a sfăracircmatș fără efort por ile iadului A ie it din mormacircnt icircmpreună cu capturile sale de război aț ș apărut femeilor a ezate icircn jurul mormacircntului por iile fiind icircncuiate el a intrat totu i prinș ț ș ele la apostoli lui Toma cel necredincios el i-a arătat coasta sa pentru a-l face credincioshelliprdquo 77

De i superior tuturor oamenilor Monogenul nu este totu i Dumnezeul supremș ș

75 Anonimul anomeu Deux homeacutelies anomeacuteens pur lrsquooctave de Paques Homeacutelie I 1-2 icircn Sources chreacutetiennes vol146 p59 J Lieacutebaert precizează că sensul lui ἐσμίκρυνεν este aici unul pur moral (p37 n2)

76 Hristos nu a fost așadar bdquoun simplu om ἄνθρωπος ψιλὸςrdquo adică un om adevărat ci o ființă intermediară icircntre Dumnezeu și om nici Dumnezeu deplin adevărat ca Dumnezeu Tatăl dar nici om adevărat ca ceilalți oameni

Anomeismul autorului omiliilor apare aici fără echivoc Pornind de la strigătul din rugăciune Auzi Doamne strigătul meu autorul icircl prezintă i ca strigăt al cre tinuluiș ș care- i proclamă credin a bdquoVoi striga puterea absolută a Tatălui i medierea ta (caș ț ș Monogen mediator nm) trimiterea ordonată de Cel Nenăscut i supunerea ta (ca Fiuș nm) (κρ ζωά γ ρὰ τ νὴ τοῦ Πατρ ςὸ α θεντει νὐ ά καὶ σ νὴ μεσιτε ανὶ τ νὴ τοῦ γενν τουἀ ή

ποστολ νἀ ὴ καὶ τ νὴ σ νὴ παλο νὑ ή ) 78 Icircn timp ce El stă etern (nemi cat) tu ai icircnclinatș cerurile i ai coboracirct (ș τιὅ κε νοςἐ ῖ ε ςἰ τ νὸ α ναἰῶ κ θηταιά καὶ σὺ κλιναςἔ ο ρανο ςὐ ὺ καὶ κατ βηςέ ) 79 icircn timp ce Tatăl dă mărturie din icircnaltul cerurilor tu la Iordan ai primit mărturia lui de i l-ai chemat afară din mormacircnt pe Lazăr cel mort de patru zile tu ai datș totu i slavă lui (Dumnezeu) Tatăl (ș Părinte te slăvesc pentru că m-ai ascultathellip) icircnmul ind pacircinile-n pustie tu ai dat cinste Celui ce t-a născut (ț ridicacircndu- i ochii el aș binecuvacircntathellip) ai fost spacircnzurat trupe te pe cruce dar El a fost cel ce a primit duhul tăuș ( i strigacircnd cu voce tare i-a dat duhulhellipș ș ) ai fost pus icircn mormacircnt dar El a fost cel ce te-a icircnviat din mormacircnt a treia zirdquo 80 bdquoCăci dacă Tatăl nu i-ar fi poruncit voi n-a i fi putut fiț stăpacircni i de fiul său dacă sentin a n-ar fi venit de sus voi n-a i fi fost capabili să văț ț ț recunoa te i Creatorul dacă Tatăl n-ar fi luat hotăracircrea voi n-a i fi putut atingeș ț ț tămăduitorul Un semn i el ar fi pedepsit natura Un semn i el ar fi zdrobit crea ia Darș ș ț

77 Anonimul anomeu Deux homeacutelies anomeacuteens pur lrsquooctave de Paques Homeacutelie I 26-27 icircn Sources chreacutetiennes vol146 p91-93

78 A se observa antiteza dintre auto-icircntemeierea absolută a Tatălui τὴν τοῦ Πατρὸς αὐθεντειάν și medierea μεσιτεὶαν poziția condiționată și condiționantă a Monogenului de mijlocitor icircntre Dumnezeu cel pur spiritual și lumea pur materială (Vezi și comentariile lui J Lieacutebaert p35 n1)

79 A se observa de asemenea antiteza dintre bdquoa sta nemișcat din eternitate εἰς τὸν αἰῶνα κάθηταιrdquo și bdquoa icircnclina cerurile și a coboricirc ἔκλινας οὐρανοὺς καὶ κατέβηςrdquo Tatăl este icircn esența sa imuabil la modul absolut Fiul Monogenul este icircnsă muabil și de aceea diferit ca esență de esența Tatălui său

80 Anonimul anomeu Deux homeacutelies anomeacuteens pur lrsquooctave de Paques Homeacutelie II 11 icircn Sources chreacutetiennes vol146 p107

nu icircmpotriva voin ei lui Dumnezeu (Cuvacircntul) a mers să pătimească pe cruce (ț ο τεὔ γ ρὰ κωνἄ ὁ Θε ςὸ πἐ ὶ τὸ σταυρικ νὸ παρεγ νετοέ π θοςά ) ci prin supunere fa ă de semnulț

părintesc a luat el asupra sa să sufere moartea pentru cei muritorirdquo 81

Coboracircrii sale la icircntrupare acestui descensus cosmic al Logosului icirci urmează ascensus urcu ul său prin icircnviere spre sferele cosmice celeste de unde a venit Dar niciș el nu este o putere absolută ci una relativă condi ionată de puterea absolută a Tatăluiț căci ine să observe autorul omiliilor bdquounul este cel care a fost icircnviat dar altul este celț care-l icircnviază Cum ar putea fi el unul i acela irdquo ș ș 82 Dar nu numai ontologic iș metafizic adică pentru sine icircnsu i el Monogenul nu este icircntemeierea absolută a fiin eiș ț el nu este reperul ultim nici pentru rugăciunea care se icircnal ă către Dumnezeu Departe deț a fi destina ia ei ultimă Monogenul este numai un mediator al rugăciunilor noastre cătreț adevăratul Dumnezeu care este Tatăl De i superior icircngerilor i chiar arhanghelilorș ș Monogenul este inferior totu i Tatălui său bdquoCacircnd rugăciunea iese din buze curate eaș tie să atingă urechile incoruptibile ale Stăpacircnului căci rugăciunea celui drept tie cuș ș

adevărat să icircnduplece divinitatea către milă hellipEa se ridică pacircnă icircn regiunile icircnăl imilorț celeste hellip i icircntr-o clipă ajunge icircn locuin a fiin elor celor netrupe ti unde por ile celeste iș ț ț ș ț

81 Anonimul anomeu Deux homeacutelies anomeacuteens pur lrsquooctave de Paques Homeacutelie I 24 icircn Sources chreacutetiennes vol146 p89 De remarcat aici faptul că suferințele de pe cruce sunt atribuite Monogenului ca Dumnezeu Comentacircnd expresia J Lieacutebaert este de părere că limbajul icircntrebuințat aici de autorul anomeu nu este conform cu ortodoxia ariană (p36 n1) Ideea de a raporta suferințele de pe cruce la icircnsăși ființa divină a Monogenului se icircntacirclnește icircnsă la arieni ca Palladius al Ratiariei cu ocazia Conciliului de la Aquileea din 381 (vezi capitolul următor) Acest amănunt ar putea fi un argument pentru a-l plasa pe autorul nostru mai degrabă către sfacircrșitul secolului al IV-lea decacirct spre mijlocul lui Explicația ar fi aceea că pentru anomei doar esența Tatălui este absolut impasibilă ființa Monogenului chiar dacă el este numit bdquodumnezeurdquo este pasibilă J Lieacutebaert propune calificarea hristologiei ariene ca bdquologopashitărdquo Expresia din text autorizează icircnsă calificarea ei mai degrabă ca bdquotheopashitărdquo termenul bdquotheosrdquo fiind icircnsă icircnțeles icircn noul arianism ca bdquodumnezeu secundrdquo distinct de bdquodumnezeul primrdquo care este Tatăl

82 Anonimul anomeu Deux homeacutelies anomeacuteens pur lrsquooctave de Paques Homeacutelie I 25 icircn Sources chreacutetiennes vol146 p 91

se deschid Cerul o prime te cu bucurie căci ea nu mai con ine nimic pămacircntescș ț (ο ραν ςὐ ὸ α τ νὐ ὴ μετὰ χαρ ςᾶ ποδ χεταιὑ έ ςὡ μηδ νὲ πιφ ρουσανἐ έ γ ϊνονή ) 83 Icircngerii o icircnso esc cu bucurie căci ea a icircmplinit ceea ce place lui Dumnezeu Arhanghelii oț icircmbră i ează ca pe un prieten Icircncepătoriile (principiile) i Puterile icirci cedează trecereaț ș ș căci ea poartă podoabele sărbătorii văzacircnd ve macircntul ei de fapte bune Domniile oș icircnso esc căci ea s-a străduit să icircmplinească iubirea pentru Creator Heruvimii i Serafimiiț ș icirci arată locul unde stă Paracletul Paracletul salutacircnd-o cum se cuvine o conduce la Dumnezeu Monogenul (ὁ Παρ κλητοςά σπασ μενοςἀ ά γνης ωςί τῷ Μονογενεῖ θεῷ α τ νὐ ὴ προς γειά ) Dumnezeu Cuvacircntul Monogenul o oferă icircn fine icircnaintea Tatălui (ὁ Μονογεν ςὴ θε ςὸ Λ γοςό τῷ Πατρὶ ξ νιονέ α τ νὐ ὴ προσφ ρειέ )rdquo 84

Finalul celei de a doua omilii este apoteotic bdquoAceasta este deci ceea ce strig aceasta este ceea ce proclam peste veacuri Eu păzesc realită ile fără confuzie eu nuț amestec ipostasele ( σ γχυταἀ ύ φυλ ττωά τὰ πρ γματαά οὐ συναναμ γνυμιί τ ςὰ

ποστ σειςὑ ά ) eu in ceea ce tu icircnsu i ai zis eu strig ceea ce tu icircnsu i ai vestit eu păstrezț ț ț ceea ce tu icircnsu i mi-ai transmis icircnvă ceea ce tu icircnsu i ai proclamatrdquo ț ț ț 85 bdquoLegea proclamă Ascultă Israele Domnul Dumnezeul tău este unul Iată-i icircnsă pe sabelienii cei lipsi i deț evlavie adăugacircnd lui Unu al i doi (ț οἱ σαβ λλιοιέ τῷ νἑ ὶ δ οὺ συν πτουσινά ) hellip i pe fiiiș ereticilor imaginacircnd o Triadă consubstan ială de dumnezei (ț καὶ α ρετικ νἱ ῶ πα δεςῖ τρι δαά θε νῶ μοο σιονὁ ύ φαντ ζονταιά )rdquo 86 Men ionarea sabelienilor ca adversarii prin excelen ăț ț ai arianismului este astfel o bună introducere la prezentarea esen ialismului marcelian iț ș

83 Se va remarca această precizare a rugăciunii dezbrăcată de tot ce este pămacircntesc Urcușul rugăciunii icircn această stare este posibil numai pe drumul pe care Monogenul icircnsuși dezbrăcat la racircndul său de haina lui umană icircl va fi făcut prin icircnviere Revenirea sa icircn sferele celeste de unde coboracircse la icircntrupare nu este de conceput icircn arianims altfel decacirct prin eliberarea de materia asumată la nașterea sa din Fecioara Și icircn arianism ca și icircn gnoză materia este rea și destinată pieirii finale Derobarea de materia trupului este posibilă numai icircntr-o hristologie dochetă icircn care icircntruparea nu este reală

84 Anonimul anomeu Deux homeacutelies anomeacuteens pur lrsquooctave de Paques Homeacutelie II 1 icircn Sources chreacutetiennes vol146 p95-97

85 Anonimul anomeu Deux homeacutelies anomeacuteens pur lrsquooctave de Paques Homeacutelie I 12 icircn Sources chreacutetiennes vol146 p71

fotinian care urmează

B PROBLEMA DUHULUI SFAcircNT IcircN ARIANISM

1 Mărturia Sf Atanasie cel Mare bdquoTropiciirdquo lui Serapion de Thmuis

Aflat icircn pustie icircn urma fugii sale din noaptea de 8 spre 9 februarie 356 din calea oamenilor icircmpăratului Constan iu marele patriarh al Alexandriei prime te la un momentț ș dat o interpelare din partea episcopului de Thmuis Serapion icircn problema doctrinei unor eretici pe care el icirci nume te bdquotropicirdquo probabil pentru faptul că dădeau un sens figuratș expresiilor din Scriptură cu privire la Duhul Sfacircnt Ace tia părăsiseră arianismul icircn ceeaș ce prive te doctrina despre inferioritatea Fiului icircn raport cu Dumnezeu Tatăl dar păstrauș vechea erezie icircn ceea ce prive te icircnvă ătura despre Duhul Sfacircnt Atanasie care-i scrie luiș ț Serapion patru epistole pe această temă datate de cercetători icircntre 356 i 361 descrieș doctrina bdquotropicilorrdquo icircn termenii următori bdquohellipPărăsind unii pe arieni pentru hula lor icircmpotriva Fiului cugetă icircmpotriva Duhului i zic nu numai că ș el este creatură ci i că ș e unul din duhurile slujitoare i se deosebe te de icircngeri numai prin treaptăș ș Iar aceasta e numai o luptă prefăcută fa ă de arieni De fapt e o adevărată icircmpotrivire fa ă de dreaptaț ț credin ă Căci precum aceia tăgăduind pe Fiul tăgăduiesc pe Tatăl a a i ace tia grăindț ș ș ș rău de Duhul Sfacircnt grăiesc rău i de Fiul Cele două păr i i-au icircmpăr it icircmpotrivirea fa ăș ț ș ț ț de adevăr căci cugetacircnd unii icircmpotriva Cuvacircntului iar ceilal i icircmpotriva Duhului eiț icircndreaptă aceea i hulă icircmpotriva Sfintei Treimi (icircntregi)rdquo ș 87 Potrivit acestui text tropicii admiteau consubstan ialitatea Fiului cu Dumnezeu Tatăl conform sinodului de la Niceeaț dar nu mai admiteau i consubstan ialitatea Duhului cu Fiul i desigur i cu Tatăl Pentruș ț ș ș ei Duhul era o creatură a Fiului asemenea icircntregului cosmos

Aspectul cu adevărat relevant icircn această afacere este icircnsă faptul că tropicii

86 Anonimul anomeu Deux homeacutelies anomeacuteens pur lrsquooctave de Paques Homeacutelie II 11 icircn Sources chreacutetiennes vol146 p107

87 Atanasie cel Mare Epistola icircntacirci către Serapion 1 icircn colecția bdquoPărinți și scriitori bisericeștirdquo EIBMBOR București 1988 vol 16 p 23

considerau Duhul o crea ie numai a Fiului fără nici un amestec din partea Tatăluiț Tropicii tăgăduiau cu alte cuvinte orice rela ie directă a Duhului cu Tatăl chiar icircnț calitatea sa de creatură Iată cacircteva texte care ilustrează acest aspect bdquoEi zic a a spuneș Sf Atanasie ltdacă Duhul nu e creatură nici unul dintre icircngeri ci purcede din Tatăl urmează că e Fiu i el i astfel sunt doi fii el i Cuvacircntul i dacă e frate (alș ș ș Ș Cuvacircntului nn) cum mai este Cuvacircntul laquoUnul Născutraquo Sau nu sunt egali ci unul se nume te după Tatăl iar celălalt după Fiulgt ș i iară iȘ ș ltdacă e din Tatăl cum de nu se zice i despre el că s-a născut Iar dacă Duhul este al Fiului urmează că Tatăl esteș bunicul Duhuluigtrdquo 88 Cacircteva racircnduri mai jos Atanasie se icircntreabă bdquoCare sunt deci de teptele lor icircntrebări ș ltDacă Duhul nu e creatură (a Fiului ci purcede direct din Tatăl nn) zic ei el este fiu i deci sunt doi fra i (proveni i din Tatăl nn) Cuvacircntul iș ț ț ș elgt Apoi adaugă ltdacă Duhul va lua din Fiul i se va da de către el (hellip) urmează căș Tatăl e bunic i Duhul nepotul luigtș rdquo 89 bdquoEi zic deci ltdacă Duhul Sfacircnt nu e creatură cum a i spus icircnainte ci este icircn Dumnezeu i se dă din Dumnezeu atunci este i el fiu iț ș ș ș sunt deci doi fii el i Fiul Iar dacă Duhul e al Fiului i prime te toate de la Fiul(hellip)ș ș ș atunci Tatăl este bunic i Duhul nepotul luigtș rdquo 90 Iată a adar care era faimosul argumentș al tropicilor sau cum spune Sf Atanasie bdquohellipacea sfătoasă icircntrebare a lor ltdacă Duhul e din Dumnezeu (Tatăl) pentru ce nu se nume te el fiuhellipgtș rdquo 91

Ce icircnvă au a adar tropicii lui Serapion Spuneau mai icircntacirci că Duhul Sfacircnt nuț ș poate purcede direct bdquodin Tatălrdquo deoarece Duhul ar deveni i el Fiu i deci un frate alș ș Fiului ceea ar anula calificarea acestuia din urmă ca Monogen Mai spuneau apoi că Duhul nu poate purcede nici bdquodin Fiulrdquo adică bdquodin fiin a Fiuluirdquo pentru că icircn acest cazț

88 Atanasie cel Mare Epistola icircntacirci către Serapion 15 icircn colecția bdquoPărinți și scriitori bisericeștirdquo vol 16 p 40

89 Atanasie cel Mare Epistola a patra către Serapion 1 icircn colecția bdquoPărinți și scriitori bisericeștirdquo vol 16 p 87

90 Atanasie cel Mare Epistola a patra către Serapion 2 icircn colecția bdquoPărinți și scriitori bisericeștirdquo vol 16 p 88

91 Atanasie cel Mare Epistola icircntacirci către Serapion 25 icircn colecția bdquoPărinți și scriitori bisericeștirdquo vol 16 p 54

Fiul i-ar deveni tată el icircnsu i devenind astfel bdquonepotrdquo al Tatălui Primei obiec ii aș ț bdquotropicilorrdquo SF Atanasie le-a opus argumentul stabilită ii numelor i anume că ipostaseleț ș icirc i păstrează caracteristicile proprii astfel icircncacirct Tatăl nu poate deveni bunic nici Fiul tatăș al Duhului bdquoCăci dacă deoarece Duhul nu este creatură (voi totu i) icircntreba i ș ț ltdeci Duhul este ( i el) Fiugtș atunci lua i seama ca nu cumva aflacircnd că Fiul nu este creaturăț (căci prin el s-au făcut toate) să (ajunge i să) icircntreba i ț ț ltdeci Fiul este Tatăgt sau icircncă ltDuhul este Fiu i Fiul este Duhul Sfacircntgtș Cei ce cugetă a a sunt icircn afara Treimii i seș ș vor socoti fără Dumnezeu schimbacircnd numele Tatălui i al Fiului i al Duhului Sfacircnt iș ș ș socotindu-i pe ace tia după a lor voie icircntru asemănarea na terii omene ti numindu-iș ș ș nepo i i bunici i nălucindu- i na teri dumnezeie ti (teogonii) asemenea (miturilorț ș ș ș ș ș păgacircne ale nn) elinilor Nu aceasta e credin a Bisericii ci cum a zis Macircntuitorul icircnț Tatăl i Fiul i Sfacircntul Duh icircn Tatăl care nu poate deveni bunic icircn Fiul care nu poateș ș deveni Tată i icircn Duhul Sfacircnt care nu poate fi numit decacirct a a i nu altfel Credin aș ș ș ț aceasta nu poate schimba numele Ci Tatăl e pururi Tatăl Fiul e pururi Fiul i Duhul Sfacircntș care se zice pururi Duhul Sfacircnt hellipLa oameni tatăl nu este pururi tată nici fiul pururi fiu Fiindcă cel ce devine tatăl unui fiu a fost fiul altuia i fiul unui tată devine tată altuiaȘ Avraam fiind fiul lui Nahor a devenit tatăl lui Isaac i Isaac fiind fiul lui Avraam s-aș făcut tată lui Iacob Căci fiecare fiind o parte a născătorului său (sn) se na te ca fiu darș devine i el tată al altuia Dar icircn dumnezeire nu este a a fiindcă Dumnezeu nu e ca omulș ș Tatăl nu e din alt tată De aceea nici nu na te pe cineva care va deveni tată al altuia Niciș Fiul nu este o parte a Tatălui (sn) 92 de aceea nici nu e născut spre a na te un alt fiuș Pentru aceea numai icircn dumnezeire Tatăl fiind icircn mod propriu i singur (numai el) Tatăș este i a fost i va fi pururi Tatăl i Fiul este icircn mod propriu i singur (numai el) Fiuș ș Ș ș Astfel Tatăl e i se zice pururi Tatăl i Fiul e pururi Fiul i Duhul Sfacircnt este pururi Duhulș ș ș (sn) Iar acesta (Duhul) credem că este al lui Dumnezeu i că s-a dat de la Tatăl prinș Fiul Astfel Sfacircnta Treime rămacircne neschimbată cunoscută icircntr-o singură dumnezeire Deci cel ce icircntreabă ltprin urmare Duhul este ( i el) Fiugtș icirc i icircnchipuie că numele poateș fi schimbat i nu e sănătos la minte (Asemenea) i cel ce icircntreabă ș ș ltTatăl e deci bunicgt născocind un alt nume Tatălui rătăce te icircn inima lui Dar a răspunde mai departeș neru inării ereticilor nu e de folosrdquo ș 93

Argumentul său icircmpotriva celei de a doua obiec ii a bdquotropicilorrdquo este acela căț

92 Cum afirmase cu mai bine de un secol icircnainte icircn Occidentul latin Tertulian icircn Adversus Praxean XXVI 3 6 Iar icircn Orient cine

93 Atanasie cel Mare Epistola a treia către Serapion 6 icircn colecția bdquoPărinți și scriitori bisericeștirdquo vol 16 p 92-93

Duhul nu poate fi o creatură a Fiului deoarece el este bdquopropriul Fiuluirdquo adică din aceea iș fiin ă cu Fiul tot a a cum Fiul este bdquopropriul Tatăluirdquo adică din aceea i fiin ă cu Tatălț ș ș ț bdquoDe ce nu- i dau seama (ace tia) zice el că precum nedespăr ind pe Fiul de Tatăl eiș ș ț păstrează unitatea lui Dumnezeu a a despăr ind pe Duhul de Cuvacircntul nu mai păstreazăș ț unitatea dumnezeirii icircn Treime ci o sfacirc ie amestecacircnd icircn ea o fire străină i de alt soi i oș ș ș egalizează pe aceasta cu creaturile Ei arată astfel că Treimea nu mai este una ci compusă din două firi datorită fiin ei deosebite a Duhului cum i-o imaginează ei i ceț ș Ș fiin ă dumnezeiască mai e aceasta care e compusă din Creator i creatură Căci sau nu eț ș Treime ci o Doime i o creatură sau dacă e Treime precum i este cum pun ei pe Duhulș ș Treimii icircn racircnd cu creaturile cele de după Treime Căci aceasta icircnseamnă iară i a icircmpăr iș ț i a desface Treimea Căci cugetacircnd rău despre Duhul nu cugetă bine nici despre Fiulș

Fiindcă dacă cugetau drept despre Cuvacircntul ar fi cugetat sănătos i despre ș Duhul care purcede de la Tatăl i fiind propriu Fiului se dă de către acesta ucenicilor i tuturorș ș celor ce cred icircn El Iar rătăcind astfel nu au nici despre Tatăl credin a cea sănătoasă Căciț cei ce tăgăduiesc pe Duhul cum a spus marele mucenic tefan (Fapte VII 55)Ș tăgăduiesc pe Fiul iar cei ce tăgăduiesc pe Fiul nu au nici pe Tatălrdquo 94 Dar observă Atanasie cel ce face pe Duhul creatură va ajunge să-l facă creatură i pe Fiul bdquoIar ș Duhul avacircnd aceea i fire i aceea i pozi ie fa ă de Fiul pe care o are Fiul fa ă de Tatălș ș ș ț ț ț cum oare cel ce-l nume te pe acesta creatură nu va cugeta icircn mod necesar acelea i i despreș ș ș Fiul Căci dacă Duhul Fiului este creatură e firesc ca ei să spună că i Cuvacircntul Tatăluiș este creatură Aceasta nălucindu- i-le arienii au căzut icircn iudaismul lui Caiafa Iar dacăș cei ce spun aceasta despre Duhul nu- i icircnsu esc cele ale lui Arie să ocolească i cuvinteleș ș ș lui i să- i icircndrepte necredin a privitoare la Duhul Căci precum Fiul cel ce este icircn Tatălș ș ț i icircn care e i Tatăl nu este creatură ci ș ș e propriul fiin ei Tatăluiț (căci aceasta pretinde i căț

o spune i i voi) a a i pe Duhul cel aflător icircn Fiul icircntru care e i Fiul nu e icircngăduit a-lț ș ș ș ș socoti icircntre creaturi nici a-l separa de Cuvacircntul i a face Treimea nedesăvacircr itărdquo ș ș 95 bdquoCăci dacă cei ce cugetă cele ale lui Arie ndash fiindcă icircn sufletul lor rău i iscoditor nu intrăș icircn elepciunea ndash nu pot icircn elege nici crede Treimea neicircmpăr ită i sfacircntă acesta nu e motivț ț ț ș ca să răstălmăcească adevărul nici să spună că nu pot exista cele ce ei nu pot icircn elege Eiț suferă un lucru cu totul nebunesc cacircnd neputacircnd icircn elege cum e neicircmpăr ită Sfacircntaț ț

94 Atanasie cel Mare Epistola icircntacirci către Serapion 2 icircn colecția bdquoPărinți și scriitori bisericeștirdquo vol 16 p 24-25 A se observa icircn același timp modul icircn care Atanasie evită să afirme purcederea Duhului bdquoși de la Fiulrdquo limitacircndu-se la afirmațiile certe ale Scripturii

95 Atanasie cel Mare Epistola icircntacirci către Serapion 21 icircn colecția bdquoPărinți și scriitori bisericeștirdquo vol 16 p 48-49

Treime arienii fac pe Fiul una cu crea iunea iar tropicii icircl numără i ei pe Duhul icircntreț ș creaturirdquo 96 bdquoAceasta fiind unitatea icircn Sfacircnta Treime cine ar putea despăr i pe Fiul deț Tatăl i pe Duhul de Fiul sau de Tatăl icircnsu i Sau cine ar fi atacirct de icircndrăzne ca să spunăș ș ț că Treimea este neasemenea i de o fire străină icircn ea icircnsă i sau ș ș că Fiul e de o altă fiin ăț decacirct Tatăl sau că Duhul e străin de Fiulrdquo 97

Să observăm a adar din cele de mai sus că tropicii lui Serapion negau icircn modș expres purcederea directă a Sfacircntului Duh din Dumnezeu Tatăl ata acircndu-l cauzal numaiș de Fiul Deci spuneau ei Duhul nu poate purcede i el din Tatăl căci ar deveni un fel deș frate al Fiului icircn consecin ă el nu este de aceea i fiin ă cu Tatăl Apoi chiar dacă icirc i areț ș ț ș cauza icircn Fiul el nu purcede din fiin a Fiuluiț ci este adus la existen ă ț prin Fiul de către Fiul asemenea oricărei creaturi iată de ce el nu este de aceea i fiin ă nici măcar cu Fiulș ț Icircmpotriva acestei argumentări a tropicilor Sf Atanasie lansează principiul bdquoDuhului care are aceea i fire i aceea i pozi ie fa ă de Fiul pe care o are Fiul fa ă de Tatălrdquo icircn sensul căș ș ș ț ț ț Duhul este bdquopropriurdquo Fiului icircn aceea i măsură icircn care Fiul este bdquopropriurdquo Tatălui Fidelș sinodului de la Niceea Sf Atanasie se mul ume te să afirme doar consubstan ialitateaț ș ț Duhului cu Fiul după modelul consubstan ialită ii Fiului cu Tatăl pe care o admiteau iț ț ș tropicii El nu afirmă că Duhul i-ar avea cauza bdquodin Fiulrdquo sau bdquoprin Fiulrdquo nuș interpretează cauzal expresia bdquoDuhul este propriul Fiuluirdquo el se mul ume te să sugerezeț ș doar că Duhul este din aceea i fiin ăș ț din care este i Fiul a a cum Fiul este ș ș din aceea iș fiin ăț din care este i Tatăl Avacircnd icircn minte icircn permanen ă numai bdquoconsubstan ialitateardquoș ț ț ipostaselor stabilită la Niceea Sf Atanasie nu pare să fi observat interpretarea clar cauzală pe care tropicii o dădeau rela iei Duhului cu Fiul precum nici faptul că ei negauț astfel orice rela ie cauzală directă a Duhului cu Tatăl Aceste aspecte de i ignorate deț ș marele patriarh pacircnă la moartea sa nu vor rămacircne icircnsă neobservate la Sf Vasile cel Mare

2 Mărturia Sf Vasile cel Mare Contra Eunomiu

Doctrina lui Eunomiu cu privire la purcederea Duhului Sfacircnt este foarte bine pusă icircn eviden ă de Sf Vasile cel Mareț care pe la 364 a scris icircmpotriva lui cunoscuta sa

96 Atanasie cel Mare Epistola icircntacirci către Serapion 17 icircn colecția bdquoPărinți și scriitori bisericeștirdquo vol 16 p 43

97 Atanasie cel Mare Epistola icircntacirci către Serapion 20 icircn colecția bdquoPărinți și scriitori bisericeștirdquo vol 16 p 47

lucrare Contra Eunomiu Marele părinte pare să fie primul care a observat că arienii reduceau la Fiul cauza Duhului Sfacircnt Potrivit Sf Vasile Eunomiu profesa următoarea icircnvă ătură trinitară bdquoSă presupunem că observa ia pleacă de la operele create i se icircnal ăț ț ș ț peste acestea pacircnă la substan e ț ea găse te astfel căș Fiul este o creatură a Celui Nenăscut i că Paracletul este o creatură a Fiului (tou men agennetou ton yion euriskon poimaș

tou de monogenous ton parakleton)rdquo 98 bdquoExistă deci un singur Dumnezeu nenăscut iș fără principiu (eis esti o Theos agenetos kai anarhos) El nu are vreo fiin ă care să-i fieț anterioară ndash căci nimic nu poate fi anterior nenăscutului nici vreo fiin ă care să fie icircn (cu)ț El ndash căci El este simplu i fără compozi ie Fiind unic fiind singur i mereu acela i Elș ț ș ș este Dumnezeu creator i artizan al tuturor lucrurilor mai icircntacirci de toate i icircntr-un mod cuș ș totul extraordinar al Monogenului apoi prin Acesta icircn mod propriu al tuturor celor create Căci icircnainte i de toată creatura i numai prin propria sa putere i activitate l-aș ș ș născut l-a creat i l-a făcut pe Fiul (ton men gar Hyion pro panton kai pro pases ktiseosș monou te eautou dynamei kai energeia egennese te kai ektise kai epoiesen)(hellip) i prin elȘ (prin Fiul) l-a creat pe Duhul Sfacircnt cel dintacirci dintre toate i cel mai mare dintre to iș ț prin propria sa putere i la ordinul său dar prin activitatea i puterea (creatoare) aș ș Fiului (kai dia toutou proton men panton kai meizon to Pneuma to agion epoiesen exousia men idia kai prostagmati energeia de kai dynamei tou Hiou)rdquo 99 Astfel mai spune Eunomiu bdquohellipdupă icircnvă ătura fericitului Pavel hellipFiul este subordonat luiț Dumnezeu Tatăl hellipiar Duhul Sfacircnt la racircndul său este icircn mod clar subordonat lui Hristosrdquo 100 Eunomiu ca to i arienii icircn elegea actul purcederii prin prisma activită iiț ț ț creatoare a Fiului bdquoEl (Duhul) este onorat icircn al treilea racircnd ca prima creatură a Monogenului cea mai mare dintre toate i singura ca atare (trite hora timomenon osș proton koi meizon panton kai monon toioutou tou monogenous poema)rdquo 101

98 Eunomiu de Cyzic Apologia 20 icircn col Sources chretiennes Les Editions du Cerf Paris 1983 vol 305 p 275

99 Eunomiu de Cyzic Apologia (Apendice) 28 icircn col Sources chretiennes vol 305 p 297

100 Eunomiu de Cyzic Apologia 27 icircn col Sources chretiennes vol 305 p 293

101 Eunomiu de Cyzic Apologia 25 icircn col Sources chretiennes vol 305 p 287

Aspectul cel mai important aici nu este icircnsă acela că Eunomiu icircn elegeaț aducerea la existen ă a Duhului icircn termenii sugera i icircn Ioan I 3 adică asemenea uneiț ț creaturi ci faptul că fie i icircn această calitate Duhul este creat numai de Fiul că actulș creării Duhului icirci apar ine numai Fiului Este ceea ce observă i Sf Vasile cel Mare careț ș intrigat de acest aspect spune următoarele bdquoExistă oare vreun om pe lume care să nu vadă cu claritate că nici o activitate a Fiului nu se află separată de Tatăl şi că nu se află nimic icircntre cele existente care să aparţină Fiului dar să fie străine de Tatăl (hellip) Pentru ce dar atribuie Eunomiu numai Fiului cauza Duhului Sfacircnt (pos oun tou pneumatos ten aitian to monogenei mono prostithesi) şi pentru a-i calomnia natura se serveşte de activitatea creatoare a acestuia (adică a Fiului nn)(kai kategorema tes physeos autou ten toutou lambanei demiourgian) (hellip) Nu este un pericol evident de a separa de Dumnezeu Tatăl pe Duhul Sfacircnt (diairein apo tou Theou to Pneuma) devreme ce pe de o parte apostolul ni-l prezintă icircn relaţiile sale cacircnd Duhul lui Hristos cacircnd Duhul lui Dumnezeuhellip iar pe de alta Domnul icircnsuşi icircl numeşte Duhul Adevăruluihellip şi spune că purcede de la Tatăl Or acesta (Eunomiu) pentru a micşora slava Domnului nostru Iisus Hristos (allrsquooutos eis kathairesin tes doxes tou Kyrios hemon Iesou Hristou) icircl separă pe Duhul de Tatăl i-l atribuie Monogenului de-o manieră diferită (aferei men apo touș Patros tou de Monogenei diaferontos) desigur pentru a mic ora (Fiului) slava (epiș kathairesi tes doxes prostithesin)rdquo 102 A adar departe de a nega Fiului orice participareș cauzală actul bdquopurcederiirdquo al venirii la existen ă a Duhului Sfacircnt Eunomiu cum aratăț marele capadocian atribuia numai Fiului cauza Duhului Sfacircnt excluzacircndu-l astfel pe Dumnezeu Tatăl icircmpotriva Scripturii (vezi Ioan XV 26)

B REAC IA ESEN IALISTĂȚ Ț

1 Marcel al Ancyrei

102 Sf Vasile cel Mare Contra lui Eunomiu II 34 icircn col Sources chretiennes Les Editions du Cerf Paris 1983 vol 305 p141-143

Devenit episcop al Ancyrei (Ankara de astăzi) Marcel a fost unul din marii apărători ai termenului homoousios icircmpotriva arianismului şi prieten al Sf Atanasie cel Mare Cu timpul s-a dovedit icircnsă că fondul metafizic icircn baza căruia lupta el icircmpotriva arianismului era de cu totul altă natură decacirct acela folosit la sinodul ecumenic de la Niceea icircn formularea celebrului homoousios Marcel actualiza pur şi simplu vechiul sabelianism El icircnţelegea să combată arianismul afirmacircnd consubstanţialitatea Logosului cu Dumnezeu Tatăl pacircnă la desfiinţarea oricărei distincţii dintre cei doi Devenind evident acest fapt Marcel este abandonat de adevăraţii niceeni cum era Sf Atanasie şi acuzat icircn mod deschis de modalism Este ceea ce face la un moment dat icircnsuşi Sf Vasile cel Mare cacircnd scruiindu-i Sf Atanasie icirci solicită acestuia pentru a risipi orice confuzie să condamne imediat bdquoicircnvăţătura periculoasă şi icircn afara adevăratei credinţe (a lui Marcel)rdquo 103 Icircn cele din urmă Marcel este somat să compară icircn faţa unui sinod icircn 335 şi depus din treaptă pentru erezie Eusebiu de Cezareea l-a combătut icircn cadrul unei cărţi intitulate Teologia bisericească Marcel a dispărut din istorie dar doctrina sa a creat mari probleme Ea reprezintă icircn fond o reacţie de fond sabelian la subordinaţianismul arian Ca şi icircn cazul celei a lui Arie doctrina lui Marcel este o hristologie nu o triadologie Deşi a abordat icircn treacăt problema Sf Duh el a făcut-o numai pentru a dovedi absenţa oricărei diferenţe dintre Logosul etern şi Dumnezeu Tatăl

Iată un rezumat al doctrinei sale pe baza textului lui Eusebiu din lucrarea acestuia Teologia bisericească Dumnezeu este o monadă absolut unul şi indivizibil De aici trebuie pornit şi nu de la o pluralitate divină după cum face Origen Aceasta nu icircnseamnă că icircn Dumnezeu nu există un Logos el există dar este μοο σιος adicăὁ ύ Logosul este icircn Dumnezeu şi Dumnezeu icircn el fără nici o diviziune locuind icircn el ca o putere activă nu ca o simplă δ ναμις ci ca o νεργε Această energie seύ ἐ ίᾳ exteriorizează προ ρχεται fără să iasă din Dumnezeu printr-o dilatare πλατυνομ νηέ έ care nu introduce nici dualitate nici compoziţie ipostatică distinctă Această extensie e dublă mai icircntacirci icircn creaţie de vreme ce Logosul e creator apoi icircntrupare Prin această iconomie (coboracircre) Logosul astfel icircntrupat devine Fiu dar nu printr-o naştere icircn interiorul fiinţei divine căci el nu se naşte decacirct abia icircn trup din Fecioara Numai icircn acest trup νεργε α divină este activă şi devine principiu al tuturor actelor lui Hristos Astfel seἐ ί realizează o unire cum totul intimă şi permanentă cu totul superioară celei care icircnsufleţea odinioară pe profeţi Această unire va icircnceta totuşi icircntr-o zi după cacirct ne putem da seama căci trupul char devenit nemuritor nu convine firii divine νεργε α se vaἘ ί rezorbi atunci icircnapoi icircn Dumnezeu de aici acuzaţia adusă constant de orientali lui Marcel că nu mărturiseşte expresia din Crezul de la Niceea bdquoa cărui icircmpărăţie nu va avea sfacircrşit

103 Vesile cel Mare Epist LXIX 2 PG XXXII 432 la M -D Chenu Marcel drsquoAncyre DTC vol XI B col1996

cujus regni non erit finisrdquo 104

Iată acum o altă expunere mai precisă a doctrinei lui Marcel de Ancyra aşa cum apare ea icircn aşa-numitul simbol macrostih bdquoDiscipolii lui Marcel şi ai lui Fotin amacircndoi din Ancyra Galatiei resping subzistenţa eternă τ ν πποαι νιον παρξιν a luiὴ ώ ὕ Hristos divinitatea sa şi icircmpărăţia sa veşnică τελε τητον asemenea iudeilor şi subἀ ύ pretextul că astfel salvează unitatea divină τ μοναρχ Icircn ceea ce ne priveşte noi ştimῇ ίᾳ că Hristos nu este doar o gacircndire exprimată sau imanentă icircn Dumnezeu λ γονό προφορικ ν νδι θετον το θεο ci un Logos-Dumnezeu viu şi subzistent λλὸ ἢ ἐ ά ῦ ῦ ἀ ὰ ζ ντα θε ν λ γον καθrsquo αυτ ν π ρχοντα Fiul lui Dumnezeu şi Hristos El nu existăῶ ὸ ό ἑ ὸ ὑ ά mai icircnainte de veci doar icircn preştiinţa Tatălui ci l-a asistat pe acesta icircn lucrarea sa de creare a celor văzute şi nevăzute El este icircntr-adevăr cel căruia Tatăl i-a zis Să facem om după chipul şi asemănarea noastră el este cel care s-a arătat icircn persoană patriarhilor care a dat Legea care a grăit prin prooroci şi care icircn final s-a icircntrupat l-a revelat tuturor oamenilor pe Tatăl şi care de acum icircnainte domneşte icircn veacul veacurilorrdquo 105

Cum combătea Marcel de Ancyra arianismul printr-o astfel de concepţie De remarcat mai icircntacirci că motivaţia declarată de el icircnsuşi şi icircnregistrată de simbolul macrostih era aceea că astfel salvează unitatea divină τ μοναρχ Prin faptul că respingea oriceῇ ίᾳ asemănare icircntre Logos şi Dumnezeu Tatăl Arie introducea o distincţie gravă icircn Dumnezeu o separare care icircntr-adevăr ameninţa unitatea lui Dumnezeu Marcel apelacircnd la vechea concepţie a lui Sabeliu căuta să combată această depreciere a substanţei Logosului icircn raport cu Tatăl afirmacircnd că el este consubstanţial cu acesta pacircnă la punctul icircn care el Logosul nici nu mai subzistă icircn Dumnezeu ca persoană distinctă de Tatăl Această depreciere a Logosului avea mai ales grave consecinţe icircn hristologie dacă anterior icircntrupării sale icircn Iisus Hristos Logosul nu era recunoscut ca Dumnezeu adevărat egal cu Tatăl atunci cu atacirct mai puţin icirci era recunoscută această calitate după icircntrupare Atribuindu-i slăbiciunile firii umane asumate arienii demonstrau odată icircn plus că Logosul este prin icircnsăşi fiinţa sa neasemănător cu Dumnezeu Tatăl icircn aceste condiţii tot ce a găsit Marcel de cuviinţă să argumenteze a fost ideea sabeliană că icircn icircntrupare monada divină icircnsăşi se dilată capătă o nouă faţă un nou chip distinct de cel anterior icircntrupării tocmai prin caracterul temporal al acestui nou chip Iisus Hristos este Logosul devenit trup existacircnd distinct de Tatăl ca om ca fiinţă cu totul efemeră atacirct el ca

104 La M -D Chenu Marcel drsquoAncyre DTC vol XI B col1997-1998

105 O Hahn Bibliotek der Symbole sect 159 n6 la M -D Chenu Marcel drsquoAncyre DTC vol XI B col1996

persoană cacirct şi icircmpărăţia sa La sfacircrşitul timpurilor totul a reveni la starea iniţială a monadei indistincte

Cu privire la această expresie a cărui icircmpărăţie nu va avea sfacircrşit istoricul dogmelor B Sesbouumleacute scrie bdquohellipAceastăhellip afirmaţie este proprie simbolurilor de credinţă orientale şi niciodată n-a trecut icircn Occident Motivaţia ei este polemică Icircntr-adevăr o erezie atribuită lui Marcel de Ancyra icircn secolul al IV-lea susţinea că la Parusie Logosul se va reicircntoarce icircn Tatăl pacircnă la punctul icircn care se va confunda cu el misterul trinitar nu ar avea astfel decacirct o valoare sbquoiconomicărsquo şi istorică iar nu una sbquoteologicărsquo şi eternă Această idee vine din interpretarea abuzivă a textului paulin sbquoEl trebuie să icircmpărăţească pacircnă ce va pune pe toţi vrăjmaşii săi sub picioarele sale (hellip)Şi cacircnd toate vor fi supuse lui atunci şi Fiul icircnsuşi se va supune Celui ce i-a supus lui toate ca Dumnezeu să fie toate icircn toţirsquo (I Corinteni XV 25 28) Acest text exprimă icircmplinirea finală a misiunii Fiului el nu sugerează prin nimic că fiul nu va mai avea raţiunea de a exista Dimpotrivă glorificat icircn umanitatea sa Fiul va continua să exercite icircn mod etern funcţia sa mediatoare icircn el şi prin el vor vedea drepţii pe Dumnezeurdquo 106

Contestacircnd orice deosebire reală a Logosului de Tatăl şi respingacircnd eternitatea icircmpărăţiei Fiului Marcel credea că apără deopotrivă atacirct consubstanţialitatea Logosului cu Tatăl anterior icircntrupării prin considerarea lui ca nediferenţiat de Tatăl cacirct şi deplinătatea dumnezeirii coboracirctă icircn Hristos ca urmare a dilatării monadei şi a apariţiei ei sub chip uman icircn istorie Probabil că toate aceste idei ale lui Marcel ar fi rămas nebăgate icircn seamă dacă el n-ar fi negat veşnicia icircmpărăţiei lui Hristos Icircn focul controverselor iscate pe această temă Marcel a ajuns să conteste eternitatea Fiului consideracircndu-l doar o fiinţă temporală avacircnd un icircnceput icircn timp ba chiar şi un sfacircrşit bdquoHristos spunea el a icircnceput să domnească acum patru sute de ani şi stăpacircnirea sa va icircnceta odată cu sfacircrşitul lumiirdquo 107 Această afirmaţie a constituit icircnceputul căderii sale din racircndurile niceenilor adevăraţi Acuzaţiile de sabelianism pe care i le aduceau continuu arienii s-au dovedit astfel adevărate şi a sfacircrşit prin a fi abandonat de occidentali de Atanasie şi de toţi adevăraţii susţinători ai lui homoousios care au icircncetat să mai vadă icircn el un apărător al credinţei de la Niceea consideracircndu-l icircn schimb un continuator al vechiului sabelianism

Să intrăm icircnsă icircn detaliile doctrinei sale trinitare propriu-zise Marcel respinge

106 B Sesbouumleacute et J Wolinski Histoire des dogmes Descleacutee 1994 p121

107 J Schwane op cit vol2 p213 n1

cu hotăracircre ideea ariană că Logosul ar exista icircn Tatăl ca un ipostas distinct căci pentru el ca şi pentru arieni noţiunea de ipostas echivala cu aceea de altă substanţă ουσια decacirct a Tatălui Icircn Dumnezeu zicea el nu trebuie să admitem decacirct un ipostas o singură substanţă sau realitate sub icircntreit chip sau sub icircntreit nume μ αί γαρ π στασινὑ ό τριπρ σωπονό σπερὡ και τριωνιμον εισαγη τον αυτον ειναι λεγων τον θεον και τον εν αυτω Λογον και το Αγιον Πνευμα 108 Aşadar pentru Marcel Dumnezeu icircn sine nu este lipsit de Logosul său cum afirmau arienii Dumnezeu spunea el are icircn sine din eternitate Logosul aşa cum omul are icircn el icircnsuşi propria-i raţiune Astfel Dumnezeu şi Logosul său sunt unul şi acelaşi lucru εν και ταυτον109 Referindu-se la primele versete ale prologului evangheliei a patra Marcel spune că Logosul icircncă neicircntrupat ασαρκος nu este icircncă Fiu ci doar Logos bdquoIcircnainte de a fi coboracirct printre noi şi de a se fi născut din Fecioara el nu era decacirct Logosrdquo110

Despre acest Logos mai spunea Marcel Scriptura ne zice trei lucruri icircntacirci că el era la icircnceput εν αρχη pentru a semnifica faptul că se afla icircn Tatăl icircn mod potenţial δυναμει icircn al doilea racircnd că el era προς τον θεον pentru a marca faptul că era la Dumnezeu icircn act ενεργεια căci prin el au fost create toate icircn fine că el era Dumnezeu pentru a ne icircnvăţa că divinitatea nu este divizată deoarece Logosul este icircn Dumnezeu şi Dumnezeu este icircn Logosul Astfel Logosul este etern şi consubstanţial ομοουσιος αυτοουσιος cu Dumnezeu 111 Acest efort de a afirma unitatea pacircnă la indistincţie a Fiului cu Tatăl era menită icircn viziunea lui Marcel de Ancyra să contracareze subordinaţianismul arian bdquoChiar icircn doctrina sa trinitară subliniază acelaşi Schwane el n-a avut icircn gacircnd altceva decacirct problema cum să onoreze icircn Macircntuitorul nu o fiinţă distinctă de Dumnezeu şi subordonată lui (cum icircnvăţau arienii nn ) ci o divinitate

108 J Schwane op cit vol2 p224 n1 Eusebiu de Cezareea pare să ignore aici fragmentele 76 şi 77 pe care le citează Tixeront cacircnd afirmă că Marcel nu admitea decacirct un singur προσωπον

109 J Schwane op cit vol2 p221 n1

110 J Schwane op cit vol2 p216 n1

111 Marcel Fragmentele 52 97 la J Tixeront op cit vol2 p39 n5 şi 6

adevărată şi perfectărdquo112

Pentru a contracara arianismul Marcel afirmă cu hotăracircre că icircn Dumnezeu nu există trei ipostase ci doar unul Această precizare icircl apropie indiscutabil de Sabeliu care afirma acelaşi lucru Marcel merge icircnsă mai departe decacirct mentorul său şi afirmă că icircn Dumnezeu avem nu doar un singur ipostas ci şi un singur πρ σωπον ό 113 Se pare că cei doi termeni nu aveau acelaşi icircnţeles şi mai ales acelaşi rol icircn hristologia lui Marcel Pe scurt este foarte probabil că Marcel desemna sub numele de ipostas esenţa divină icircnsăşi avacircnd icircn sine icircn mod indistinct pe Tatăl şi pe Logos ca raţiune paternă λογοπατωρ Divinitatea există din eternitate sub un singur πρ σωπον sub un singur chip care esteό acela al Tatălui Logosul icircn schimb nu are πρ σωπον propriu el este de fapt bdquofărăό chiprdquo προσωπον El capătă un chip distinct de Tatăl o faţă proprie διον πρ σωπονἄ ἴ ό abia prin coboracircrea sa icircn istorie prin manifestarea sa icircn afara condiţiei sale divine deci icircn icircntrupare

Afirmaţia sa fundamentală icircn această problemă a fost aceea că anterior icircntrupării sale Logosul nu s-a numit Fiu al Tatălui acest nume l-a dobacircndit la modul propriu abia icircn urma naşterii sale din Fecioara Dacă icircn Vechiul Testament Logosul este numit totuşi Fiu aceasta este de fapt o profeţie icircn care viitorul său nume icirci este atribuit de mai icircnainte Se pare că şi această distincţie pe care el o făcea icircntre calităţile de Logos şi Fiu era menită să contracareze arianismul din calitatea Logosului de Fiu arienii trăgeau concluzia că Logosul nu poate fi coetern cu Tatăl căci nici un fiu nu poate avea aceeaşi vacircrstă cu tatăl său Pentru a elimina orice nuanţă de posterioritate icircn raport cu Tatăl Marcel contesta aşadar Logosului etern calitatea de Fiu deci de fiinţă ulterioară Tatălui aşa cum icircnvăţau arienii114 Pe de altă parte deoarece arienii speculau enorm pe marginea faptului că Logosul este născut din Tatăl văzacircnd icircn simplul act al naşterii dovada inferiorităţii sale faţă de Tatăl cel nenăscut γ ννητος Marcel neagă pur şiἀ έ simplu că Logosul ar exista icircn Tatăl icircn baza unei naşteri a sa de către Tatăl Logosul e veşnic deci fără icircnceput el nu este Dumnezeu asemenea Tatălui său ci este icircnsăşi fiinţa lui Dumnezeu Tatăl raţiunea sa eternă bdquoPe baza cărui pasaj din Scriptură am putea

112 J Schwane op cit vol2 p225

113 Marcel de Ancyra Fragmentele 66 76 77 83 87 88 la J Tixeront op cit vol2 p39 n12 şi 3

114 J Schwane op cit vol2 p215 n3 p216 n2

afirma zice el că există o fiinţă nenăscută şi o fiinţă născută cum cred ei (arienii nn ) Nici unul dintre profeţi nici unul dintre evanghelişti ba nici măcar vreunul dintre apostoli n-a spus aceastardquo115 Există icircnsă icircn Noul Testament o expresie pe care Marcel n-a putut-o ocoli şi pe care a trebuit s-o interpreteze icircn coerenţă cu propriul sistem este vorba de expresia bdquoicircntacirciul născut dintre creaturirdquo Arienii atribuiau această expresie Logosului divin pentru a demonstra că este o creatură Prin contrast Marcel a negat că această expresie paulină s-ar referi la Logosul divin şi a raportat-o numai la Fiul icircntrupat icircnţelegacircnd-o adică exclusiv prin prisma actului icircntrupării116

Să trecem acum la miezul hristologiei lui Marcel care este aceea a statutului Fiului icircntrupat Marcel desemna monada eternă prin termenul de λογοπ τωρ El seά deosebea astfel de Sabeliu care desemna aceeaşi monadă prin termenul de ιοπ τωρὑ ά Această schimbare avea o semnificaţie adacircncă icircn concepţia episcopului de Ancyra Logosul nu este Fiu decacirct după icircntrupare Prin urmare abia dup icircntrupare se poate vorbi de o naştere propriu-zisă a Logosului dar numai pentru că este Fiu Devenind Fiu Logosul a căpătat un chip propriu διον πρ σωπον a cărui natură este exclusivἴ ό temporală relativă deci efemeră adică atacirct cacirct va ţine icircmpărăţia lui Hristos Ca Fiu el se deosebeşte acum radical de Tatăl icircn sensul că este un om adevărat Abia sub condiţia icircntrupării abia ca Fiu Logosul este bdquocopie a Tatăluirdquo Anterior icircntrupării el nu este nici Fiu nici bdquocopie a Tatăluirdquo Această expresie din Coloseni I15 el o raporta la Fiul lui Dumnezeu făcut om iar nu la Logosul icircn sine Şi icircn această problemă Marcel se lăsa antrenat de disputa sa icircmpotriva arienilor Unul din argumentele pe care aceştia le foloseau pentru a dovedi că Logosul este inferior Tatălui era exact acesta extras din expresia paulină susmenţionată dacă Logosul este o copie a Tatălui atunci el este inferior căci orice copie este inferioară originalului ei Icircn consecinţă Marcel nega că această expresie s-ar referi la Logosul etern ci ea trebuie atribuită numai Fiului icircntrupat Argumentul său era următorul o copie trebuie să facă vizibil obiectul invizibil şi absent ori cel care face vizibil icircn lume pe Dumnezeu nu este Logosul etern el icircnsuşi invizibil ca şi Tatăl ci Logosul sau Fiul icircntrupat117

Afirmacircnd că bdquoHristos a icircnceput să domnească acum patru sute de ani şi

115 J Schwane op cit vol2 p217 n4

116 J Schwane op cit vol2 p219 n1

117 J Schwane op cit vol2 p220 n2

stăpacircnirea sa va icircnceta odată cu sfacircrşitul lumiirdquo118 el afirma de fapt că Hristos n-a existat anterior naşterii sale din Fecioara ca ipostas distinct de acela al Tatălui Eusebiu de Cezareea care-i combate hristologia icircn două tratate separate spune despre el acuzator că bdquoa icircndrăznit să nu atribuie Fiului lui Dumnezeu preexistenţa nici o existenţă proprie anterioară icircntrupării ουτε προειναι ουτε προυφεσταναι τολμα λεγεινrdquo119 Dar dacă după Marcel nu este de conceput o naştere eternă a Logosului din Tată pentru că nu se distinge cu nimic de el cu atacirct mai puţin poate fi vorba de o naştere a aceluiaşi Logos din Fecioara Acest act trebuie atribuit numai omului Iisus supranumit Fiul lui Dumnezeu Doar despre el se poate spune că s-a născut cu adevărat icircnţelegacircnd actul naşterii numai ca naştere temporală din Fecioara Dar care este atunci statutul Logosului divin anterior icircntrupării şi care este cel al Fiului icircntrupat Eusebiu răspunde acestei icircntrebări reproducacircnd doctrina lui Marcel astfel sub aspectul existenţei sale divine Logosul este unit cu Dumnezeu fără diviziune şi fără icircmpărţire icircn Tatăl ca potenţă a acestuia sub aspectul activităţii sale şi numai sub acest aspect ca Logos activ Dumnezeirea s-a unit cu trupul pentru a deveni principiu de mişcare şi de activitate120

Marcel a fost acuzat de Eusebiu de Cezareea că a căzut icircn erezia lui Sabeliu şi că ar fi reluat adopţianismul lui Pavel de Samosata icircnvăţacircnd că Logosul s-a unit cu un om individual cu personalitate distinctă consideracircndu-l deci pe Iisus Hristos un simplu om121 Cu privire la acuzaţia de adopţianism Shwane observă că aşa ceva nu reiese din fragmentele ajunse pacircnă la noi din opera lui Marcel Dimpotrivă el ne prezintă ca divine efectele răscumpărării şi-l acuză pe Eusebiu că nu-l priveşte pe Macircntuitorul decacirct ca pe un simplu om122 Acuzaţia de cădere icircn sabelianism este icircnsă reală Cum am spus şi mai

118 J Schwane op cit vol2 p213 n1

119 J Schwane op cit p217 n2

120 J Schwane op cit vol2 p227 n1

121 J Schwane op cit vol2 p227 n2

122 J Schwane op cit vol2 p227 n4

sus Sf Atanasie a icircntacirclnit icircn vremea sa o sectă sabeliană care asemenea lui Marcel făcea aceeaşi distincţie icircntre Logos şi Fiul icircntrupat şi pe ai cărei membri i-a icircntrebat cum a devenit Logosul Fiu A căpătat acest nume cacircnd a asumat natura umană Sau Logosul a devenit Fiu devenind om Sau icircn fine a devenit Fiu icircn amacircndouă felurile adică luacircnd un trup sau devenind un trup 123 Se pare că Marcel asemenea sabelienilor Sf Atanasie a fost de părere că Logosul n-a asumat un om ci a devenit el icircnsuşi om căci el declară icircn mod expres că icircn Macircntuitorul s-a manifestat plenitudinea divinităţii την πασαν θεοτητα εν αυτη σωματικως επιδειξεταιrdquo124 Aluzia la expresia din Coloseni I9 este aici evidentă

Cum poate fi aşadar icircnţeles acest lucru pe fondul afirmaţiei sale că Logosul icircn accepţiunea sa divină nedeosebit icircn nici un fel de Tatăl icircn interiorul monadei este cu totul diferit de Fiul icircntrupat Căci Marcel afirma icircntr-adevăr că Fiul este o persoană separată de Dumnezeu şi nu există decacirct icircn afara Tatălui εκτος του πατρος 125 Aici intervine conceptul de origine stoică al extensiei πλατυσμος monadei sau esenţei divine mai icircntacirci icircn diadă prin icircntrupare apoi icircn triadă prin purcederea Duhului bdquoMonada spune Marcel nu se extinde icircn Triadă fără să sufere o oarecare separaţie ου σαφως και φανερως ενταυθα απορρητω η μονας φαινεται πλατυνομενη μεν εις τριαδα διαιρεισθαι δε μηδαμως υπομενουσαrdquo 126 Icircn ea icircnsăşi monada divină υiοπατωρ este nediferenţiată existacircnd icircntr-o stare de superconcentrare de potenţialitate maximă icircn interiorul căreia orice distincţie reală cum ar fi aceea dintre Tatăl şi Fiul său este imposibilă Calitatea de a fi Tată ca şi aceea de a fi Fiu nefiind icircncă activate icircntre ele nici nu poate exista icircncă un raport real Iată de ce Marcel neagă existenţa unei relaţii cauzale icircn interiorul divinităţii respingacircnd ideea de naştere a Logosului etern adică icircncă neactivat Icircn momentul icircn care Logosul părăseşte starea sa de existenţă virtuală potenţială icircn interiorul monadei indistincte şi se manifestă icircn actul creaţiei dar mai ales icircn cel al icircntrupării el devine dintr-odată distinct real de Tatăl tocmai prin acest act al naşterii sale din Fecioara care este de fapt o intrare icircn acţiune a energiei active a monadei η ενεργεια δραστικη

123 J Schwane op cit vol2 p217 n3

124 J Schwane op cit vol2 p227 n5

125 J Schwane op cit vol2 p221 n2

126 J Schwane op cit vol2 p224 n3

Marcel icircnsuşi spune următoarele bdquoDacă se consideră numai divinitatea Macircntuitorului Logosul ar părea să fie pe bună dreptate unul şi acelaşi lucru cu Dumnezeu icircnsuşi dar dacă Macircntuitorul este cercetat sbquodupă truprsquo divinitatea apare ca extinsă ( ieşită din ea icircnsăşi icircnstrăinată de ea icircnsăşi nn ) prin propria ei activitate ενεργεια η θεοτης μονη πλαθυνεσται δοκειrdquo 127 Conceptul de πλατυσμος sau dilatare căci acesta este adevăratul său sens sugerează că icircn actul icircntrupării monada superconcentrată asemenea unui punct pitagoreic pacircnă atunci şi de aceea icircncă nediferenţiată intră icircntr-o primă fază de dilatare aşa cum logosul stoic iniţial aflat icircntr-o stare aproape incorporală capătă prin transformare un corp tot mai palpabil tot mai dens Icircntruparea la Marcel de Ancyra ca şi-n concepţia lui Sabeliu este o primă corporeificare a esenţei divine a logosului de pacircnă atunci A doua dilatare sau extensie a monadei este purcederea Duhului Sfacircnt Avacircnd icircn substratul consideraţiilor sale hristologice tot timpul metafizica stoică a logosului care se dilată corporeificacircndu-se dar care revine după o vreme la starea sa iniţială absorbind icircn sine tot ceea ce a generat pacircnă atunci Marcel ajunge să afirme starea de icircntrupare de corporeificare a esenţei divine va lua sfacircrşit cacircndva şi Fiului icirci va lua din locul Logosul neicircntrupat şi pur spiritual De fapt el spune doar că icircmpărăţia Fiului va lua sfacircrşit odată cu judecata finală şi sfacircrşitul timpurilor128

Marcel nu accepta ideea că odată asumată natura umană a Logosului va rămacircne unită pentru eternitate cu el Icircn sine icircnsuşi zicea el trupul carnea nu poate conveni lui Dumnezeu chiar transfigurat prin icircnviere chiar devenit incoruptibil nemuritor trupul nu este mai demn de Dumnezeul cel care este mai presus chiar de imortalitate Se poate crede aşadar presupune Marcel că după parusie Logosul se va despuia de propria-i umanitate şi va reintra icircn Dumnezeu revenind la starea icircn care se afla anterior creaţiei aşa cum sugerează textul din I Corinteni XV28 Ce se va icircntacircmpla cu această umanitate Noi nu ştim deoarece Scriptura nu o spune129

127 Marcel Fragmentul 71 la J Tixeront op cit vol2 p39-40 n1 J Schwane op cit vol2 p226 n2 vezi şi nota 1 de la pagina 227

128 J Schwane op cit vol2 p211 n1 p228 n2 final

129 Marcel Fragmentele 117-121 la J Tixeront op cit vol2 p40 n6 J Schwane op cit vol2 p228 n2

2 Fotin al Sirmiului

Cel mai cunoscut discipol al lui Marcel de Ancyra a fost Fotin devenit episcop de Sirmium Ca şi icircnvăţătorul său Fotin distingea icircntre Logosul etern şi Fiul icircntrupat Cu privire la Logos etern el icirci nega orice existenţă particulară icircn esenţa divină distinctă de Tatăl Dumnezeu este un singur ipostas dar el are icircn sine propria-i raţiune el este λογοπατωρ130 Atacircta vreme cacirct nu este activ Logosul este unul interior ενδιαθετος cacircnd intră icircn stare de act el devine προφορικος şi această manifestare icircn afară constituie prima dilatare πλατυσμος prima extensie icircn Dumnezeu Purcederea Duhului Sfacircnt este a doua131 Cu privire la Iisus Hristos Fotin a mers fidel pe urmele mentorului său atacircta doar că a fost mult mai direct icircn afirmaţii de cacirct predecesorul său Căutacircnd să explice cum a devenit Logosul Fiu prin actul icircntrupării Fotin a afirmat direct transformarea naturii sale divine icircn natura umană a Fiului icircntrupat Acest lucru este atestat direct de Sf Epifanie care reproduce concepţia lui Fotin sub expresia Logosul s-a prefăcut icircn trup εις σαρκα μεταβεβλημενον132 Aluzia la expresia ioaneică και ο σαρξ εγενετο din prologul evangheliei a patra este evidentă Atacirct Tixeront cacirct şi Schwane cred la unison că Sf Epifanie se icircnşeală interpretacircnd astfel concepţia lui Fotin care icircn opinia lor ar fi mai degrabă adopţian icircn hristologie133 Icircntr-adevăr Fotin distingea icircn mod net icircntre Logosul etern şi Fiul icircntrupat afirmacircnd că Fiul n-a existat anterior naşterii sale din Fecioara Sinodul de la Sirmium atestă această doctrină a sa şi o condamnă icircn anatematisma a cincea unde spune bdquoDacă cineva zice că Fiul a existat fără icircndoială icircnainte de Maria dar

130 J Schwane op cit vol2 p229 J Tixeront op cit vol2 p41 n6

131 J Tixeront op cit vol2 p41 n7

132 Epifanie de Salamina Haer LXXI 3 la J Tixeront op cit vol2 p41 n8

133 J Tixeront op cit vol2 p41 n8 J Schwane op cit vol2 p230 n3

numai icircn preştiinţa lui Dumnezeu şi că el n-a fost născut de Dumnezeu icircnaintea tuturor timpurilor că n-a existat icircn Dumnezeu şi că nimic n-a fost creat prin el să fie anatema rdquo Iar anatematisma a noua este şi mai categorică bdquoDacă cineva zice că fiul Mariei nu este decacirct un om să fie anatema rdquo134

La prima vedere aceste anateme par a sugera caracterul adopţian al hristologiei lui Fotin Este icircnsă doar o aparenţă căci afirmaţia că Iisus Hristos sau bdquoFiul Mariei - cum se exprima el potrivit sinodului - este doar un simplu omrdquo se icircnţelege prin prisma distincţiei dintre Logosul etern şi Fiul icircntrupat Or Fiul nu este altceva decacirct Logosul devenit trup sau carne prin transformare cum spune Sf Epifanie sau mai exact prin extensia sau dilatarea substanţei divine Ca şi Marcel Fotin de Sirmiu este marcat şi el de metafizica stoică a logosului care se dilată şi se contractă succesiv şi sinodul confirmă acest lucru prin anatematismele a şasea şi a şaptea bdquoDacă cineva zice că substanţa lui Dumnezeu este susceptibilă de dilatare şi de contracţie să fie anatemardquo bdquoDacă cineva zice că substanţa dilatată a lui Dumnezeu l-a format pe Fiul sau numeşte Fiu dilatarea acestei substanţe să fie anatema rdquo 135 Aşadar Fotin credea ca şi Marcel icircnvăţătorul său că Logosul a devenit Fiu prin dilatarea substanţei sale divine Această interpretare este confirmată şi de Marius Mercator care-l acuză la un moment dat pe Fotin că ar nega faptul că Macircntuitorul s-a născut din Fecioara136 Acuzaţia capătă sens dacă Fotin nega naşterea Macircntuitorului din Fecioara ca Logos deci icircn calitatea sa de Dumenzeu icircncă neicircntrupat nediferenţiat de Tatăl Or acest lucru icircl va face şi Nestorie care icircn a patra sa cuvacircntare către Marius Mercator va folosi şi el conceptul de λογοπατωρ Al treilea argument icircn favoarea acestei interpretări şi care fixează definitiv hristologia lui Fotin ca una de esenţă modalistă este anatema a douăsprezecea a sinodului semiarian de la Sirmium din 351 care-i condamnă direct concepţia icircn termenii următori bdquoDacă cineva auzind cuvintele sbquoŞi Cuvacircntul s-a făcut truprsquo crede că Logosul s-a transformat icircn trup ( icircn carne ) sau că luacircnd trup a suferit vreo schimbare să fie anatema rdquo 137

134 J Schwane op cit vol2 p231-232

135 J Schwane op cit vol2 p231-232

136 J Schwane op cit vol2 p230 n2

137 J Schwane op cit vo2 p230 n4

3 Anatemele sinodului semiarian de la Sirmium (351-352)

Pentru o mai bună icircnţelegere a hristologiei celor doi modalişti iată anatemele rostite icircmpotriva lor icircn special a lui Fotin de Sirmiu de către sinodul semiarian de la Sirmiu din 351-352 anatemele suprimate exprimă viziunea subordinaţiană a participanţilor şi sunt fără interes aici Voi păstra numerotarea originală bdquo2 Dacă cineva numeşte pe tatăl şi pe Fiul doi Dumnezei (nenăscuţi nn) să fie anatema 3 Dacă cineva spune că Hristos este Dumnezeu şi Fiul lui Dumnezeu icircnaintea tuturor timpurilor fără să admită că el (Fiul icircntr-o ipostază personală distinctă nn) l-a ajutat pe Tatăl la crearea tuturor lucrurilor să fie anatema 4 Dacă cineva icircndrăzneşte să spună că Cel Nenăscut sau o parte din El s-a născut din Maria să fie anatema 5 Dacă cineva zice că Fiul lui Dumnezeu a existat fără icircndoială icircnainte de Maria dar numai icircn preştiinţa lui Dumnezeu şi că el nu era icircn Dumnezeu născut din Tatăl icircnaintea tuturor veacurilor şi că prin el au fost făcute toate lucrurile să fie anatema 6 Dacă cineva spune că substanţa lui Dumnezeu este supusă dilatării sau contracţiei să fie anatema 7 Dacă cineva zice că substanţa lui Dumnezeu dilatacircndu-se l-a format pe Fiul sau numeşte Fiu extensia substanţei lui Dumnezeu să fie anatema 8 Dacă cineva numeşte pe Fiul lui Dumnezeu Logos gacircndit sau chiar pronunţat să fie anatema 9 Dacă cineva zice că Fiul Mariei nu este decacirct un om să fie anatema 10 Dacă cineva numindu-l pe Dumnezeu Dumnezeu-omul născut din Maria icircnţelege prin aceasta pe Cel Nenăscut să fie anatema 11 Dacă cineva icircnţelege icircn maniera iudeilor (aceste cuvinte ale lui Isaia XLIV 6) lsquoEu sunt primul şi ultimul şi icircn afară de mine nu există alt Dumnezeursquo cuvinte care au fost zise pentru a exclude idolii şi falşii zei şi le icircnţelege prin excluderea celui ce s-a născut din Dumnezeu Fiul cel unic de dinaintea tuturor veacurilor să fie anatema 12 Dacă cineva căutacircnd să icircnţeleagă aceste cuvinte lsquoCuvacircntul s-a făcut truprsquo crede că Logosul s-a prefăcut icircn carne sau catilde luacircnd trup el a suferit o schimbare să fie anatema 13 Dacă cineva căutacircnd să icircnţeleagă aceste cuvinte lsquoFiul unic al lui Dumnezeu a fost crucificatrsquo crede că divinitatea sa a suferit o tulburare din cauza suferinţei a schimbării a micşorării sau a aneantizării să fie anatema 14 Dacă cineva zice că aceste cuvinte lsquoSă facem omrsquo n-au fost spuse Fiului de către Tatăl ci că Tatăl şi le-ar fi spus lui icircnsuşi (adică le-ar fi spus Logosului existacircnd icircn el icircn manieră impersonală) să fie anatema 15 Dacă cineva spune că nu Fiul ar fi apărut lui Avraam ci Dumnezeul Cel Nenăscut sau o parte din acest Dumnezeu să fie anatema 16 Dacă cineva zice că Fiul lui Dumnezeu n-a luptat ca un om cu Iacov ci că Dumnezeu Cel Nenăscut sau o parte din acest Dumnezeu este cel care a luptat să fie anatema 17 Dacă cineva nu icircnţelege despre Tatăl şi despre Fiul (aceste cuvinte ale lui Moise Geneză XIX 24) lsquoDomnul a făcut să plouă cu foc de la Domnulrsquo ci spune că

Tatăl a făcut să plouă de la el icircnsuşi să fie anatema Căci Domnul adică Fiul este cel care a făcut să plouă de la Domnul adică de la Tatăl Anatema 19 Dacă cineva numeşte pe Tatăl pe Fiul şi pe Sfacircntul Duh o singură persoană să fie anatema 26 Dacă cineva spune că Fiul n-a fost născut şi că el nu-şi are principiul icircn altul (decacirct el) admiţacircnd astfel două fiinţe nenăscute şi fără principiu şi icircn consecinţă doi dumnezei să fie anatema căci capul şi principiul a toate este Fiul iar Dumnezeu la racircndul său este capul şi principiul lui Hristos Icircn acest fel vom readuce toate cu evlavie prin Fiul la principiul tuturor lucrurilor el icircnşişi fără principiu 27 Pentru a da odată pentru totdeauna un icircnţeles adevărat icircnvăţăturii creştine adăugăm Dacă cineva nu-l mărturiseşte pe Hristos Dumnezeu şi Fiul lui Dumnezeu existacircnd icircnaintea tuturor veacurilor icircmpreună lucrător cu Tatăl la crearea tuturor lucrurilor ci spune că el nu a fost numit Hristos şi Fiu decacirct după ce s-a născut din Maria şi că a avut chiar ca Dumnezeu un icircnceput să fie anatema 138

138 J Hefele op cit p 853-861

ISTORIA SISTEMATICĂ A DOGMEI TRINITARE 17

lumea finită deoarece era mult prea sublimă pentru a se revela sub o formă umană Astfel pentru a nu cădea pe de o parte icircn diteism sau icircn politeism iar pe de alta icircn sabelianism nu-i rămacircnea decacirct să imagineze o fiinţă supremă intermediară care să-şi pună icircn aplicare planurile icircn lumea finită şi să icircmplinească opera de creaţie şi răscumpărarerdquo 33

Icircntr-adevăr un fragment din principala sa operă Thalia pune icircn evidenţă această preocupare icircn termenii următori bdquoDumnezeu zice Arie nu a fost icircntotdeauna Tată a existat un timp deci cacircnd el nu era icircncă Tată El a devenit Tată abia ulterior Fiul n-a existat din totdeauna Toate lucrurile au fost create din neant deci toate lucrurile sunt creaturi şi opere Cuvacircntul lui Dumnezeu a fost şi el creat din neant astfel a fost un timp cacircnd el nu era El nu exista deci icircnainte de a fi fost născut ci a icircnceput (să existe) ca fiinţă creată Iniţial Dumnezeu era singur Cuvacircntul şi icircnţelepciunea icircncă nu existau Prin urmare cacircnd Dumnezeu a vrut să ne creeze el a făcut mai icircntacirci o fiinţă şi a numit-o Cuvacircnt Icircnţelepciune şi Fiu pentru a ne crea prin elhelliprdquo 34 Acelaşi lucru icircl găsim afirmat şi-ntr-o scrisoare a lui Alexandru patriarhul Alexandriei către episcopii orientali pe care icirci avertizează că după Arie Fiul nu există prin sine icircnsuşi ca un Dumnezeu adevărat asemenea Tatălui ci bdquoel a fost creat pentru noi pentru ca apoi Dumnezeu să ne creeze pe noi prin el ca printr-un instrument el n-ar fi existat dacă Dumnezeu n-ar fi vrut să ne creezerdquo 35 De ce a recurs Dumnezeu la serviciile unei fiinţe intermediare pentru a-şi realiza obiectivele De ce a creat el lumea prin intermediul Logosului Sofistul Asterie partizan al lui Arie explică motivul spunacircnd că lumea n-ar fi putut suporta greutatea unei acţiuni directe a lui Dumnezeu μὴ

δύνατοἐ τὰ λοιπὰ κτίσματα τ ςῆ κράτουἀ χειρ ςὸ τοῦ γεννήτουἀ ργας ανἐ ἰ βαστ ξαιἀ 36

O fiinţă cu adevărat intermediară icircntre Dumnezeu şi lume trebuie să aibă cacircte ceva din ambele extreme dar deopotrivă să se şi deosebească de ele Cu alte cuvinte Logosul trebuie să fie distinct de creaţie adică superior ei căci altfel n-ar putea s-o ridice din condiţia sa căzută dar el trebuie să fie distinct şi icircn raport cu Dumnezeu căci altfel nu s-ar putea apropia de lume Aceste consideraţii de natură platonico-filoniană şi de inspiraţie lucianistă l-au determinat pe Arie să-şi icircnceapă marea sa operă de contestare a doctrinei oficiale a

33 J Schwane op cit vol1 p207-208

34 Ortiz de Urbina Niceacutee et Constantinople Edition de lrsquoOrante Paris 1963 p19

35 Ortiz de Urbina op cit p251-252

36 Atanasie Contra arianos I 5 cf De dectretis 8 la J Tixeront op cit vol2 p25 n2 subsol

18 ADRIAN NICULCEAepiscopului său exact icircn acel punct icircn care el credea că acesta pune icircn pericol caracterul de mijlocitor al Logosului raportul Logosului cu Dumnezeu Tatăl Natura controverselor icircn care el s-a angajat l-au obligat astfel să-şi concentreze argumentarea aproape exclusiv asupra acestui aspect al naturii Logosului Iată icircn continuare principalele fragmente din Thalia icircn care el fixează raportul Logosului mai icircntacirci cu Dumnezeu Tatăl bdquoDumnezeu nu a fost din totdeauna Tată a existat deci un timp icircn care el icircncă nu era Tată abia ulterior a devenit el Tată Fiul deci n-a existat din totdeauna căci toate lucrurile (inclusiv Fiul) au fost create din neant toate lucrurile nu sunt decacirct creaturi şi opere Astfel Logosul lui Dumnezeu a fost şi el creat din neant a fost deci un timp icircn care el icircncă nu era el nu exista icircnainte de a fi fost creat Aşadar şi el a icircnceput prin a fi creat căci iniţial Dumnezeu era singur Logosul şi Icircnţelepciunea nu existau icircncă Or cacircnd Dumnezeu a vrut să ne creeze el a creat mai icircntacirci o fiinţă şi a numit-o Logos Icircnţelepciune şi Fiu pentru a ne crea prin elhelliprdquo bdquoTatăl este invizibil Fiului Astfel Logosul (Fiul) nu-l poate vedea şi nici cunoaşte icircn mod perfect şi exact pe Tatăl său Ceea ce el cunoaşte şi vede cunoaşte şi vede după propria sa măsură aşa cum noi icircnşine cunoaştem după propria noastră putere Dar Fiul nu cunoaşte icircn mod exact nu numai pe Tatăl lipsindu-i icircnţelegerea pentru asemenea măsură dar el nu-şi cunoaşte nici propria esenţăhelliprdquo

Iată acum i cacircteva texte cu referire directă la Fiul bdquoNu există deci douăș Icircnţelepciuni există numai una care este proprie lui Dumnezeu şi coexistă cu el Prin această Icircnţelepciune a fost creat Fiul şi numai icircn măsura icircn care participă la ea este el numit Icircnţelepciune şi Logos Căci Icircnţelepciunea (adică Fiul) a venit la existenţă abia prin Icircnţelepciunea (lui Dumnezeu) adică mulţumită Dumnezeului Icircnţelepciunii Icircn mod similar există icircn Dumnezeu un alt Logos alături de Fiul şi numai icircn măsura icircn care acesta participă la acest Logos el Fiul este numit Logos şi Fiu prin harhelliprdquo bdquoExistă puteri diferite una este proprie lui Dumnezeu şi eternă prin icircnsăşi natura ei Hristos nu este icircnsă adevărata putere a lui Dumnezeu ci numai una din cele care se numesc puteri ca lăcusta sau omida (icircn sensul de pedepse trimise de Dumnezeu peste lume nn) Totuşi el nu este numit doar o simplă putere (asemenea acelora nn) ci mare putere Există deci multe alte puteri asemenea Fiului (deşi nu egale lui nn) şi pe care David le numeşte astfel atunci cacircnd zice icircn psalmi (XXIV10) Dumnezeul puterilorhelliprdquo bdquoPrin natura sa Logosul este ca noi toţi adică supus schimbării dar liber icircn sine icircnsuşi icircn măsura icircn care el vrea poate rămacircne bun Dacă ar vrea el s-ar putea schimba (icircn rău nn) ca şi noi deoarece prin icircnsăşi natura sa el este schimbător τρεπτός Iată pentru ce Dumnezeu anticipacircnd că el va fi bun i-a dăruit de mai icircnainte această slavă pe care ca om a cucerit-o mai apoi prin propria-i virtute Aşadar tocmai pentru că Dumnezeu a cunoscut de mai icircnainte cele ce el avea să lucreze l-a făcut să se nască astfelhelliprdquo bdquoLogosul deci nu este cu adevărat Dumnezeu Deşi este numit Dumnezeu el nu este aşa ceva cu adevărat ci numai prin participarea sa la har ca toate celelalte el nu este Dumnezeu decacirct nominal După cum toate lucrurile sunt prin esenţa lor străine de Dumnezeu şi diferite de el tot astfel şi Logosul este absolut străin faţă de esenţa şi de ceea ce-i este propriu Tatălui λλότριοςἀ μ νὲ καὶ νόμοιοςἀ κατὰ πάντα τ ςῆ τοῦ πτρ ςὸ ο σίαςὐ καὶ διότητοςἰ el face parte din racircndul lucrărilor şi creaturilor el este una dintre elehelliprdquo

Icircn fine iată i un text icircn care apar indirect părerile lui Arie despre cea de a treiaș persoană a Sf Treimi bdquoDivizate prin natură cu totul icircndepărtate disjuncte străine şi fără nici o legătură icircntre ele sunt esenţele Tatălui Fiului şi Duhului Sfacircnt ei sunt cu totul

ISTORIA SISTEMATICĂ A DOGMEI TRINITARE 19

neasemănători icircn ceea ce priveşte esenţa şi slava (distanţa dintre ei icircntinzacircndu-se) la infinit Deci el (Logosul) nu are o esenţă şi o slavă asemănătoare ci diferă total atacirct de Tatăl (căruia icirci este inferior nn) cacirct şi de Duhul Sfacircnt (căruia icirci este superior nn)hellip Logosul icircn ceea ce-l priveşte este separat de Tatăl şi nu are absolut nimic comun cu elhelliprdquo 37

Expunerea ideilor lui Arie se opreşte de obicei la acest aspect al doctrinei sale despre raportul Logosului cu Dumnezeu Tatăl aspect cuprins icircn special icircn celebra sa lucrare Thalia Dar Arie nu vedea icircn persoana Logosului doar o fiinţă subordonată inferioară Dumnezeului suprem preocuparea sa ca şi la Filon era de a contura această persoană ca o adevărată fiinţă intermediară icircntre Dumnezeul suprem şi lumea materială absolut inferioară Acest al doilea aspect neglijat icircn mod curent sau pus foarte puţin icircn evidenţă apare icircntr-o scrisoare pe care Arie a adresat-o la un moment dat episcopului său icircntr-o icircncercare de a se icircmpăca cu el Iată principalele sale afirmaţii cuprinse icircn această scrisoare bdquoCredinţa pe care am primit-o de la strămoşii noştri şi pe care am icircnvăţat-o de la tine Prea Fericitule Părinte este aceasta noi cunoaştem un singur Dumnezeu nenăscut unul singur etern unul singur fără principiu singur adevărat nemuritor singur icircnţelept singur bun singur atotputernic unul singur judecător moderator şi guvernator al tuturor lucrurilor imuabil şi fără schimbare drept bun acelaşi Dumnezeu al Legii şi profeţilor dar şi al Noului Testament care a născut icircnaintea timpurilor pe Fiul său prin care el a făcut veacurile şi toate lucrurile (sn)rdquo bdquo(Cunoaştem de asemenea şi pe Fiul) născut nu icircn aparenţă ci cu adevărat subzistacircnd printr-un efect al voinţei lui Dumnezeu imuabil şi fără schimbare creatură perfectă a lui Dumnezeu κτίσμα τοῦ θεοῦ τελε ονῖ dar nu ca vreuna dintre creaturi produs dar nu ca vreunul dintre lucrurile produse produs nu cum afirmă Valentin ca şi cum ar fi o emanaţie din Tatăl produs nu cum a spus Maniheu ca şi cum ar fi o parte a fiinţei lui Dumnezeu produs nu cum a spus Sabeliu care diviza unitatea numindu-l pe Fiul Tată produs nu cum a spus Hieracas pentru care el este lumină din lumină sau ca o torţă divizată icircn două nu ca şi cum cel ce exista mai icircnainte ar fi devenit după aceea sau ar fi fost creat din nou icircn Fiul bdquoTu icircnsuţi Prea Fericitule Papă ai respins de multe ori chiar icircn mijlocul Bisericii şi al adunării pe toţi aceştia care afirmau astfel de lucruri Dar aşa cum am mai spus el a fost creat icircnainte de timpuri şi icircnaintea veacurilor şi a primit de la Tatăl viaţa şi existenţa şi splendorile slavei pe care Tatăl i le-a conferit (sn) Icircntr-adevăr dacircndu-i drept moştenire toate lucrurile Tatăl nu s-a privat pe el icircnsuşi de ceea ce-i este propriu anume de a fi fără principiu căci el este izvorul a toate Iată pentru ce există trei ipostase Tatăl Fiul şi Duhul Sfacircnt bdquoDumnezeu care cu adevărat este cauza tuturor celor ce există este absolut singur icircn a fi fără principiu Fiul născut icircn afara timpului de către Tatăl creat şi icircntemeiat icircnaintea veacurilor nu exista icircnainte de a fi născut ci născut icircn afară de timp icircnaintea tuturor lucrurilor singur el a fost creat (direct nn) de Tatăl El icircnsă nu este nici etern nici coetern şi nici nu participă la a fi nenăscut asemenea şi icircmpreună cu Tatăl El nu-şi are existenţa deodată cu Tatăl cum zic unii despre unul şi despre celălalt afirmacircnd două principii nenăscuterdquo 38

Cu o astfel de scrisoare mai ales cu afirmaţiile ultime despre statutul Logosului icircn

37 Ortiz de Urbina op cit pp254-255 CJ Hefele Histoire des concils Beuchesne Paris 1910 vol1 p376 n14 p377 n24

raport cu Dumnezeu Tatăl era firesc ca Arie să nu-şi atingă scopul Departe de a pacifica relaţiile sale cu patriarhul Alexandru el le-a icircnrăutăţit şi mai mult şi conflictul s-a acutizat conducacircnd la convocarea primului sinod ecumenic Ceea ce trebuie reţinut icircnsă din textul scrisorii este statutul superior pe care Arie icircl acordă Logosului icircn raport cu restul creaturii Logosul deşi creatură icircn substanţa sa nu este o creatură ca celelalte ci o creatură perfectă κτίσμα τοὔ θεοὔ τελε ονῖ 39 Dacă Dumnezeu ar fi vrut să creeze o altă făptură perfectă aceasta n-ar fi putut fi decacirct cel mult egală cu aceea a Logosului dar icircn nici un caz superioară 40 Doar el a fost creat direct de către Dumnezeu Tatăl toate celelalte creaturi au fost aduse la existenţă prin el adică depind nu direct de Dumnezeu ci de Logosul creatorul lor şi-i sunt astfel necesarmente inferioare Duhul icircnsuşi ca al treilea ipostas a fost creat prin el ca primă operă a sa şi de aceea icirci este inferior cu atacirct mai mult restul creaţiilor sale Toate au fost create icircn timp doar el Logosul a fost creat icircnaintea timpurilor deci direct de către Tatăl Toate sunt supuse schimbării datorită naturii lor create Logosul singur deşi creat este imuabil desigur nu ca Dumnezeu adică prin propria-i fiinţă ci datorită hotăracircrii voinţei sale neclintite Din acest motiv a meritat el bdquoviaţa şi existenţa şi splendorile slavei pe care Tatăl i le-a conferitrdquo adică statutul de primă creatură şi de instrument al creaţiei tuturor celorlalte Icircn aceste condiţii Logosul este icircntr-adevăr acea fiinţă intermediară icircntre Dumnezeul cel infinit diferit de lume şi lumea materială absolut inferioară prin icircnsăşi esenţa ei de creatură Fără să fie asemenea lui Dumnezeu Logosul este icircnsă diferit şi faţă de lumea materială Inferior lui Dumnezeu Logosul este totuşi superior icircntregii creaţii Avacircnd icircnsă cacircte ceva atacirct din Dumnezeu cacirct şi din lumea creată Logosul este cu adevărat acel mijlocitor capabil să explice actul creaţiei şi al revelării lui Dumnezeu icircn lume dar şi apropierea acesteia de Dumnezeu urcuşul ei spre cele superioare

Am studiat pacircnă aici relaţia Logosului cu Dumnezeu Tatăl Care este icircnsă relaţia sa cu Duhul Sfacircnt Arie menţionează icircntr-adevăr pe alocuri şi persoana Duhului Sfacircnt Consideraţiile sale relative la cea de a treia persoană a Sf Treimi sunt icircnsă cu totul obscure şi dispersate Cu privire la această problemă Tixeront face următoarea remarcă

38 Ortiz de Urbina op cit pp252-253 CJ Hefele op cit p357 n1

39 J Tixeront op cit vol2 p26 jos

40 Atanasie De synodis 46 la J Tixeront op cit vol2 p26 n1

bdquoAsupra Duhului Sfacircnt fragmentele lui Arie sunt foarte puţin explicite El admite ipostasul (Duhului) ca formacircnd alături de Tatăl şi de Fiul o treime Dar Duhul Sfacircnt este icircn viziunea sa infinit icircndepărtat separat de celelalte două persoane le este străin prin esenţă el nu posedă nici măcar aceeaşi slavă cu ele Arie făcea probabil din Duhul o creatură a Fiului Acest punct al doctrinei sale a rămas icircn umbră pacircnă icircn ziua icircn care a fost pus icircn lumină de erezia macedonianărdquo 41 Atunci cacircnd ajunge să se refere la cea de a treia persoană treimică Arie o face icircn intenţia de a arăta că Logosul este diferit atacirct faţă de Tatăl cacirct şi de faţă de Duhul ca icircn următorul fragment bdquoDivizate prin natură cu totul icircndepărtate disjuncte străine şi fără nici o legătură icircntre ele sunt esenţele Tatălui Fiului şi Duhului Sfacircnt zice el ei sunt cu totul neasemănători icircn ceea ce priveşte esenţa şi slava (distanţa dintre ei icircntinzacircndu-se) la infinit Deci el (Fiul) nu are o esenţă şi o slavă asemănătoare el diferă total de Tatăl şi de Duhulhelliprdquo 42 Sensul acestui text este acela că Logosul diferă de Dumnezeu Tatăl deoarece icirci este cu totul inferior şi subordonat dar el diferă radical şi de Duhul Sfacircnt căruia icirci este cu totul superior ba chiar creator astfel el este o fiinţă intermediară Menţionarea celei de a treia persoane adică a Duhului Sfacircnt era menită astfel să pună icircn evidenţă diferenţa considerabilă a Logosului faţă de creatură Duhul Sfacircnt este abordat de Arie ca simbol al creaturii propriu-zise al lumii noastre materiale din care face parte ca primă creatură a Logosului Cu alte cuvinte atunci cacircnd se referă la Duhul Sfacircnt Arie o face pentru a arăta că Logosul este de fapt un mediator icircntre Dumnezeu Tatăl simbol al transcendenţei absolute faţă de lume pe de o parte şi Duhul Sfacircnt simbol al lumii materiale prima şi cea mai icircnaltă dintre creaţiile Logosului

Icircn aceste condiţii Treimea ariană este o realitate care s-a constituit progresiv nu una care să fi existat ca atare din eternitate Acest lucru reiese din fragmentele icircn care Arie neagă faptul că paternitatea ar fi o calitate eternă icircn Dumnezeu Iată un text pe care-l reproduce Sfacircntul Atanasie şi icircn care Arie este cacirct se poate de explicit ldquoDumnezeu Pricipiul a tot zice el numai El este fără principiu Fiul născut din Tatăl icircn afara timpului creat şi format icircnainte de veacuri nu era icircnainte de a fi născut născut icircnsă icircn afară de timp icircnaintea tuturor lucrurilor el deţine existenţa din Tatăl El nu este etern şi coetern cu Tatăl nici conenăscut el nu are existenţă icircn acelaşi timp cu Tatăl cum zic unii despre relaţii ςὀ τίνες λέγουσι τὰ πρ ςὸ τί introducacircnd astfel două principii nenăscute Ci monadă şi principiu universal Dumnezeu este deasupra a tot Iată pentru ce el este

41 J Tixeront op cit vol2 p27-28

42 Ortiz de Urbina op cit p255

anterior Fiuluirdquo43 Trebuie spus aici că icircn această negare a calităţii Tatălui de a fi Tată din eternitate Arie nu era icircntru totul original Patriarhul Dionisie al Alexandriei din secolul al III-lea afirmase deja icircntr-o scrisoare către papa Dionisie al Romei că bdquoDumnezeu n-a fost din totdeauna Tată deci Fiul nu a existat din totdeaunardquo44 Mai icircnaintea acestuia chiar gnosticul Valentin spusese că bdquola icircnceput Dumnezeu nu era Tatăhelliprdquo45

Aşadar anterior naşterii Fiului a Logosului Dumnezeu era doar monadă Arie spunea următoarele bdquoIcircnţelege că mai icircntacirci a fost Unul (adică monada Dumnezeu simplu nn) iar Doimea (adică Dumnezeu devenit Tată ca urmare a naşterii Fiului Său nn) n-a fost icircnainte de a fi existat concret Fiul Dumnezeu (Tatăl) este icircnainte de a fi Fiulrdquo46 Deci Doimea constituită de Tatăl şi de Fiul este posterioară Monadei iniţiale constituită de solitudinea paternă Aceeaşi concepţie o manifestă Arie şi despre Duhul Sfacircnt Dacă a fost o vreme cacircnd Doimea icircncă nu exista deoarece nu fusese creat Fiul atunci a fost o vreme cacircnd Treimea nici ea nu exista pacircnă să fie creat Duhul Sfacircnt Sfacircntul Atanasie redă acest ultim aspect al doctrinei ariene icircn termenii următori bdquoDacă Duhul este creatură iar creaturile sunt din cele ce nu sunt (adică din nimic nn) e vădit că a fost o vreme cacircnd n-a fost Treimea ci Doimea Or ce ar putea spune cineva mai contrar credinţei decacirct aceasta Căci aceştia (arienii nn) spun că Treimea rezultă din prefacere şi progres şi există o Doime care aşteaptă să se facă o creatură care să se unească cu Tatăl şi cu Fiul şi să apară astfel Treimeardquo47

43 I Chevalier Sf Augustin et la pensee greque Les relations trinitaires Freiburg 1940 p109 n1

44 I Chevalier Sf Augustin et la pensee greque Les relations trinitaires p110

45 E de Faye Le gnosticisme Beauchesne Paris 1924 p34

46 Sf Atanasie cel Mare Despre sinoade icircn ldquoPărinţi şi scriitori bisericeştirdquo Ed Inst Biblic şi de Mis Ortodoxă Bucureşti 1988 vol XVI p121-122

47 Sf Atanasie cel Mare Despre Sfacircntul Duh către acelaşi Serapion icircn ldquoPărinţi şi scriitori bisericeştirdquo Ed Inst Biblic şi de Mis Ortodoxă

După moartea lui Arie concepţia sa a fost continuată şi nuanţată de anomeii radicali Urmaşi direcţi ai marelui eretic anomeenii susţineau că bdquoFiul este cu totul neasemănător cu Tatăl κατὰ πάντα νόμοιοςἀ atacirct sub raportul voinţei cacirct şi sub acela al fiinţeirdquo 48 Ei se deosebeau totuşi de Arie icircnsuşi prin felul icircn care concepeau desăvacircrşirea Logosului icircntrupat icircn timp ce Arie credea că acesta a ajuns la demnitatea divină ca o recompensă pentru virtutea pe care a dovedit-o anomeii dimpotrivă considerau această demnitate drept apanajul naşterii sale al filiaţiei sale unice Acest fapt nu-i icircmpiedica icircnsă să deprecieze persoana Logosului icircn planul vieţii liturgice şi practice Astfel ei botezau icircn numele lui Dumnezeu cel necreat al Fiului creat şi al Duhului Sfinţitor procreat de către Fiul cel creat Ei practicau o singură scufundare icircn amintirea morţii lui Iisus Hristos Deprecierea Logosului icircn raport cu Dumnezeu Tatăl i-a condus la o atitudine ireverenţioasă faţă de Scriptură la o respingere a cultului moaştelor şi al sfinţilor iar icircn final chiar la laxism moral 49 Un alt urmaşi al lui Arie a fost Eustaţiu de Sevasta care a cochetat toată viaţa cu arienii icircn special cu partida homoiusienilor adică a acelora care respingeau icircn egală măsură radicalul anomios al arienilor riguroşi cacirct şi homoousios consacrat la Niceea Icircn acord cu partida homoiusienilor Eustaţiu icircnvăţa că Logosul este asemenea Tatălui său dar nu egal cu el Icircn cele din urmă Eustaţiu a sfacircrşit icircn racircndurile macedonienilor a acelei partide care respingea dumnezeirea Sf Duh Spre deosebire de anomeii libertini icircn materie de morală Eustaţiu s-a distins printr-un ascetism riguros Ucenicii săi numiţi eustaţieni au fost condamnaţi la un sinod de la Gangra tocmai pentru exagerările lor ascetice pentru respingerea căsătoriei a cărnii icircn general considerată ca impură etc 50 Atitudinea lui Eustaţiu şi a partizanilor său trebuie pusă icircn legătură cu arianismul său mai exact cu doctrina despre efectele icircnlocuirii sufletului uman de către Logos icircn Iisus Hristos Prin această asumare incompletă umanitatea logosului a fost considerată cu mult superioară celei a oamenilor adevăraţi mai presus de slăbiciunile

Bucureşti 1988 vol XVI p85-86

48 X Le Bachelet Anomeacuteens DTC volI B col1323

49 X Le Bachelet Anomeacuteens DTC volI B col1324 1325

50 S Salaville Eusthate de Seacutebaste DTC volV B col15666-1571 Eustathiens DTC volV B col 1572

obişnuite şi de aceea model de urmat Pentru a realiza aceleaşi efecte icircn propria natură umană Eustaţiu n-a găsit alt mijloc decacirct ascetismul său extraordinar de riguros dus pacircnă la deprecierea umanului icircn general Cel care i-a continuat icircnsă concepţia trinitară a fost Eunomiu ajuns episcop de Cyzic

Care era icircn aceste condi ii doctrina ariană icircn materie de hristologie ț bdquoGrave erau consecinţele arianismului icircn ceea ce priveşte icircntruparea şi răscumpărarea spune X Le Bachelet Persoana lui Hristos nu mai era o persoană cu adevărat divină devreme ce Logosul icircntrupat la plinirea vremii nu mai era el icircnsuşi un Dumnezeu adevărat Din această cauză opera sa răscumpărătoare icircşi modifica profund conţinutul icircn loc să fie teandrică acţiunea şi influenţa lui Hristos nu mai era decacirct una de ordin moral mai mult sau mai puţin umană Un alt rezultat a fost acela că arienii au ajuns să nu mai recunoască icircn Hristos decacirct un trup fără suflet uman ψυχονἄ sau un suflet fără raţiune ψυχὴ

λογοςἄ ei pretindeau că salvează astfel unitatea persoanei pe care prezenţa simultană a celor două spirite finite Logosul şi sufletul uman ar fi compromis-o Mulţumită acestei suprimări ei puteau atribui Logosului direct cunoaşterea limitată afectele de tristeţe de bucurie şi altele de acest fel (care se atribuie doar oamenilor nn) Mărturii explicite (ale scriitorilor vremii) atribuie această doctrină fie arienilor icircn general fie fondatorului lor icircnsuşihellip Sf Epifanie prezintă această doctrină ca un loc comun al lucianiştilorhellip Hristos al arienilor devenea astfel o fiinţă particulară complet diferită de Omul-Dumnezeu deoarece el nu mai era nici Dumnezeu adevărat nici om adevărathelliprdquo 51 Arie icircnsuşi n-a lăsat nici o referire cu privire la părerea sa icircn această problemă bdquoFragmentele care au supravieţuit din operele lui Arie spune şi Tixeront nu conţin nimic cu privire la această chestiune anume dar se ştie de la autori care au tratat despre doctrina lui că aceasta (adică doctrina mentorului său nn) era şi icircnvăţătura luirdquo 52

Potrivit arienilor deci Logosul devenit Hristos a icircnlocuit icircn firea umană pe care a asumat-o sufletul cu alte cuvinte ceea ce a asumat a fost doar un trup fără suflet

ψυχονἄ După alţii el ar fi icircnlocuit nu icircntreg sufletul ci numai partea raţională a acestuia ceea ce a asumat astfel ar fi fost un trup cu suflet senzitiv dar fără raţiune ψυχὴ λογοςἄ Icircn aceste condiţii coboracircrea Logosului icircn lume nu mai era o icircntrupare o icircnomenire adică o asumare a unei naturi umane integrale ci o asumare doar a unui corp de aceea

51 X Le Bachelet Arianisme DTC volI B col1787-1788

52 Atanasie Contra Apollinarium II 3 Teodoret Haeretic Fabul V 11 un fragment atribuit Sf Atanasie icircn PG XXVI 1292 la J Tixeront op cit vol2 p27 n3

icircntruparea devenea de fapt o icircncorporare Această nuanţă apare formal afirmată icircntr-un simbol arian al lui Eudoxiu de Constantinopol bdquoLogosul se spune icircn acest simbol s-a icircncarnat nu s-a icircnomenit căci el n-a asumat şi sufletul uman σαρκοθέντα ο κὐ

ναντθρωπήσανταἐ ο τεὔ γ ρὰ ψυχ νὴ νθτρωπίνηνἀ νείληφενἀ (ὀ λόγος) 53 Diferenţa dintre cei doi termeni definea exact natura icircntrupării Logosului după arieni prin icircntrupare Logosul a asumat numai carnea noastră numai un trup material aşa cum sugerează verbul σαρκοθέντα iar nu o natură umană integrală adevărată Icircn consecinţă nefiind un Dumnezeu adevărat Logosul nu era nici om adevărat Ca să fie om adevărat icircntruparea Logosului ar fi trebuit să fie asumarea naturii unui om adevărat aşa cum sugerează verbul ναντθρωπήσανταἐ

Hristologia ariană trebuie foarte precis definită pentru a fi cu adevărat icircnţeleasă Astfel diferenţa dintre cele două verbe nu trebuie să ne facă să credem că Hristosul arian ar fi fost o fiinţă compozită adică Logosul semi-divin sălăşluind icircntr-un trup omenesc Asumarea numai a trupului fără suflet sau şi a sufletului dar fără partea sa raţională icircnsemna pentru arieni că Logosul subzistă ca o fiinţă nu numai nedeplină sub aspectul divinităţii dar nedeplină nici sub aspectul umanităţii sale Aceasta icircnseamnă că trupul asumat de Logos nu mai este un trup obişnuit din materie obişnuită ci un trup material cu totul transformat icircn substanţa Logosului icircnsuşi Esenţa Logosului icircntrupat este astfel unică un fel de amestec omogen de divin şi uman un Logos transformat icircn trup sau un trup transformat icircn Logos Iată de ce au ajuns arienii să atribuie icircnsăşi acestei esenţe slăbiciunile umane menţionate icircn Evanghelie şi cunoaşterea limitată Sf Atanasie descrie această particularitate a hristologiei ariene icircn termenii următori bdquoArie icircnvaţă că icircn Hristos corpul a servit icircn mod simplu de icircnveliş condiţiei sale divine şi că Logosul a intervenit numai pentru omul interior sau pentru suflet atunci cacircnd el icircndrăzneşte să atribuie icircn mod direct divinităţii capacitatea de a suferi (pe cruce) şi icircnvierea (sn)rdquo 54 La racircndul său Augustin raportează acelaşi lucru despre opiniile ariene icircn această problemă El remarcă icircn acelaşi timp că ereziile ariene cu privire la sufletul uman al lui Iisus Hristos erau mai puţin cunoscute deşi nu mai puţin reale după cum o dovedesc spune el atacirct lucrările lor cacirct şi expozeurile orale55

53 Eustaţiu la Antiohiei PG XVIII 689 Atanasie Contra Apollinarium I 15 Epifanie Haer LXIX 19 Grigore de Nazianz Epist CI la J Tixeront op cit vol 2 p 27 n 4

54 J Schwane op cit vol2 p395 n1

55 J Schwane op cit vol2 p396 n1

Arienii au ajuns deci să atribuie afirmaţii ale Macircntuitorului ca cele din Matei XXIV 36 nu naturii sale umane asumate ci icircnsăşi esenţei sale proprii Este vorba despre afirmaţia Macircntuitorului că ziua precisă a judecăţii de la sfacircrşitul timpurilor nu o cunoaşte nici măcar Fiul ci numai Tatăl Icircn viziunea lor această afirmaţie era icircncă o dovadă a inferiorităţii Logosului faţă de Dumnezeu Tatăl Aceasta icircnsemna că asumacircnd un trup omenesc coboracircnd pacircnă la nivelul unei naturi inferioare ca cea umană Logosul a suferit modificări corespunzătoare icircn chiar propria sa esenţă pacircnă la punctul unei ignoranţe totale icircn ceea ce priveşte viitorul ultim al creaţiei O atare ignoranţă era icircn opinia lor una din dovezile cele mai solide icircn favoarea afirmaţiei că Logosul nu are nimic comun cu Tatăl său el nefiind un Dumnezeu adevărat ca Tatăl adică un Dumnezeu care să aibă o cunoaştere absolută a tuturor lucrurilor 56 Dar Logosului nu-i lipseşte numai atotcunoaşterea divină icirci lipseşte şi caracterul imuabil Acesta este icircncă un motiv ndash spuneau arienii ndash pentru care el este inferior Tatălui Arie atribuie acest caracter schimbător esenţei icircnsăşi a Logosului bdquoPrin natura sa Logosul este ca noi toţi supus schimbării dar liber icircn sine icircnsuşi Icircn măsura icircn care vrea el rămacircne bun (adică de partea binelui nn) Dacă vrea el se poate schimba ca şi noi deoarece el prin natura sa este supus schimbării Iată pentru ce Dumnezeu prevăzacircnd că va fi bun i-a dăruit de mai icircnainte această slavă pe care ca om a cucerit-o mai apoi prin propria virtute Aşadar tocmai pentru că Dumnezeu a cunoscut de mai icircnainte cele ce el avea să lucreze l-a făcut să se nască astfelhelliprdquo 57

Pacircnă la ce punct s-ar fi putut schimba Logosul Pacircnă unde ar fi putut el coboricirc Se pare că arienii nu s-au ferit să meargă pacircnă la capăt şi să dea răspunsul radical Patriarhul Alexandru al Alexandriei scriind episcopilor orientali despre noua erezie şi despre cutezanţa ei nemaiauzită relatează că atunci bdquocacircnd cineva le-a cerut să precizeze dacă Logosul lui Dumnezeu s-ar fi putut schimba cum s-a schimbat diavolul ei n-au avut teamă să afirme da ar fi putut Natura sa spun aceştia este icircntr-adevăr supusă schimbării devreme ce el poate fi născut şi este supus schimbăriirdquo 58 Aşadar Hristosul

56 J Schwane op cit vol2 p395

57 Ortiz de Urbina op cit p254-255

58 Ortiz de Urbina op cit p251

arian este Logosul icircnsuşi care suportă actele naşterii ale suferinţei pe cruce şi ale morţii icircn icircnsăşi natura sa intimă semi-divinăsemi-trupească Icircn asemenea condiţii docetismul este inevitabil Lipsesc icircnsă documentele care să ateste aşa ceva Această consecinţă va deveni icircnsă evidentă la Apolinarie de Laodiceea Informa ii care sprijină ipoteza le oferăț SF Atanasie icircn lucrările sale Către Epictet Către episcopul Adelfie i Către Maximș filozoful 59 Augustin confirmă i el această presupunere spunacircnd icircn ș Contra unui cuvacircnt al arienilor că ace tia anticipau doctrina lui Apolinarie de Laodiceea bdquocacirct despre ereticiiș mei mă refer la arieni se vede din disputele lor că nu gacircndesc doar că icircn Treime naturile sunt diferite ci i că Hristos n-a avut suflet umanrdquo ș 60

2 Eunomiu al Cyzicului

Eunomiu a fost şeful partidei anomeilor Icircn celebra sa Apologie pe care avea s-o combată Sfacircntul Vasile cel Mare Eunomiu reia ideea lui Arie că Fiul nu a putut exista icircnaintea naşterii sale din Tatăl or dacă naşterea este devenire schimbare icircnseamnă că Fiul a venit la existenţă ca Fiu printr-un act de devenire printr-un act prin care el a trecut de la starea de inexistenţă la aceea de existenţă ca Fiu al Tatălui Fiul va spune Eunomiu s-a constituit ca Fiu abia icircn urma actului naşterii sale din Tatăl de aceea el n-a putut exista din eternitate alături de Tatăl aşadar spuneau arienii a fost o vreme cacircnd el nu exista Dar iată aceste argumente icircn formularea lui Eunomiu icircnsuşi bdquoCăci zice el nici sămacircnţa nu este (icircncă) om Nici piatra nu este (icircncă) casă ele devin una om cealaltă casă (abia ulterior adică abia prin actul naşterii şi respectiv al construcţiei nn) Or este cel mai religios lucru din lume acela de a pune icircn paralel cu aceste fiinţe naşterea Fiului Dacă fiecare dintre ele devine atunci cacircnd icircncă nu era ndash căci nu devine ceea ce era deja mai icircnainte ndash cum va putea fi vindecat cel care afirmă că Fiul a fost născut atunci cacircnd deja exista Căci dacă el exista icircnaintea naşterii sale atunci el este nenăscutrdquo61 bdquoIar dacă

59 Vezi toate aceste lucrări icircn PSB vol16 pp 168-190

60 Augustin Contra unui cuvacircnt al arienilor V 5 icircn Augustin Oeuvres completesI Paris 1870 vol 26 p580

61 Eunomiu Apologia icircn ldquoSources chretiennesrdquo vol 305 p261

el este nenăscut atunci el nu mai este Fiu şi dacă este Fiu el nu e nenăscutrdquo62 bdquoDat fiind că substanţa lui Dumnezeu nu admite naşterea ndash de vreme ce el este nenăscut ndash nici separarea sau icircmpărţirea ndash de vreme ce el este incoruptibil ndash şi că nu există nimic altceva pentru a servi drept substrat naşterii Fiului noi spunem că Fiul a fost născut cacircnd nu erardquo63 bdquoIată pentru ce conchide Eunomiu Fiul nu este Dumnezeu ci creatură a Tatălui deoarece substanţa sa a fost născută atunci cacircnd nu era icircnaintea propriei sale constituţiirdquo64 Asemenea lui Arie el considera că Iisus Hristos nu putea fi Dumnezeu mai mult decacirct Logosul icircnsuşi Ca şi mentorul său Eunomiu credea că Logosul a icircnlocuit icircn Iisus raţiunea sau sufletul acestuia asumacircnd doar trupul carnea bdquoCel ce icircn zilele mai de pe urmă s-a făcut om nu a luat un om (n-a asumat fire omenească nn) din suflet şi din truprdquo ci a luat o fire formată numai din trup65 Deprecierea persoanei Logosului s-a manifestat la Eunomiu prin abandonarea icircn cele din urmă de a mai celebra Sfintele Taine 66 Trebuie văzută aici o reminiscen ă din Origen care cum am văzut mai sus aț declarat la un moment dat că nu se cuvine să ne icircnchinăm unei creaturi adică Fiului ci numai lui Dumnezeu Tatăl că icircnsu i Macircntuitorul s-a icircnchinat Tatăluiș

Aceleaşi raţiuni icircl conduc pe Eunomiu să afirme că şi Duhul nu este Dumnezeu ci creatură deoarece dacă purcede nici el n-a putut exista icircnaintea purcederi sale bdquoSfacircntul Duh spune el care este al treilea icircn ordine nu ar putea fi primul icircn ceea ce

62 Eunomiu Apologia icircn ldquoSources chretiennesrdquo vol 305 p257

63 Eunomiu Apologia icircn ldquoSources chretiennesrdquo vol 305 p263-264

64 Eunomiu Apologia icircn ldquoSources chretiennesrdquo vol 305 p259

65 La Grigorie de Nyssa Contra lui Eunomiu II PG LXV 544 D-545 A la I G Coman Şi Cuvacircntul trup s-a făcut Hristologie şi mariologie patristică Timişoara 1993 p31-32 n38

66 X Le Bachelet Eunomius icircn DTC volI B col1507 1503

priveşte natura căci acesta este Dumnezeu Tatăl Ar fi icircntr-adevăr absurd şi singular ca acelaşi să aibă cacircnd primul loc cacircnd al treilea (hellip) Duhul nu are aceeaşi substanţă nici cu Monogenul (adică cu Unul Născut cu Fiul nn) căci el n-ar fi fost numărat după acesta ca avacircndu-şi propriul ipostas (propria substanţă nn) (hellip) Nu există deci un al doilea alături de Tatăl şi care să fie nenăscut căci nu există decacirct un singur şi unic Nenăscut şi nu există un altul nici alături de Fiul şi care să fie un născut căci nu există decacirct un singur şi unic Monogen (Unulnăscut) Există icircnsă un al treilea icircn natură şi icircn ordine creat la porunca Tatălui şi prin activitatea Fiului νεργειἐ ᾷ δε τοῦ ιοὑ ῦ γενόμενον El este cinstit icircn al treilea racircnd ca primă creatură a Monogenului cea mai mare dintre toate şi singura ca atare Divinitatea şi puterea demiurgică-i lipsesc dar el este plin de puterea de a sfinţi şi a icircnvăţardquo67

3 Arianismul tacircrziu

Volumul 146 al colec iei ț Sources chreacutetiennes con ine ț două omilii cu autor anonim care sunt icircn realitate două predici pentru prima zi a Săptămacircnii Mari a Sfintelor Pa ti Ele au fost redactate cel mai probabil către mijlocul sau icircn a două jumătate aș secolului al IV-lea 68 Cele două omilii dovedesc mai mult decacirct orice alt document arian rădăcinile gnostice ale acestei mari erezii Argumentarea autorului icircncepe cu evocarea robiei icircn care zăcea umanitatea sub puterea Demiurgului pacircnă la venirea Macircntuitorului bdquoIcircnaintea coboracircrii tale din ceruri pe pămacircnt (πρὸ γ ρὰ τ ςῆ ο ςῆ πἀ rsquoο ραν νὐ ῶ ε ςἰ γ ςῆ καταβ σεωςά ) eu eram captivul demonilor pe tine Creatorule te ignoram i adoramș crea ia drept creatoare icircmi imaginam materia ca auto-cauzată (ț α τ ματονὐ ό φανταζ μενἐ ό τ νὴ κτ σινί προσεκ νουνύ ςὡ κτ στηνί ) icircn u urătatea mea icircnvă am din propria voin ăș ț ț artele demonilor autorul răului (ὁ ρχ κακοςἀ έ ) folosise icircmpotriva mea armele sale tiranice Cel rău inten ionat (ț ργανονὄ με τ ςῆ δ αςἰ ί ὁ δυσμεν ςὴ κατεσκε ασεύ κακ ασί ) făcuse din mine instrumentul propriei sale răută i Eu zeificam cerul i ignoram pe celț ș care l-a desfă urat adoram soarele i nu cuno team pe cel care l-a aprins veneram luna iș ș ș ș dispre uiam pe creatorul ei mă icircnchinam astrelor i-l respingeam pe artizanul lorț ș

67 Eunomiu Apologia icircn ldquoSources chretiennesrdquo vol 305 p285-286

68 J Lieacutebaert Deux homeacutelies anomeacuteens pur lrsquooctave de Paques Introduction text traduction et notes icircn Sources chreacutetiennes vol146 p38

icircnconjuram de respect arborii i pietrele ridicam temple i altare icircmpotriva ta Creatoruleș ș atinsesem norii cu răutatea mea Căci odată coruptă legea naturală trăiam fără discernămacircnt asemenea jivinelor ira ionalerdquo ț 69 bdquoTu e ti arhistrategul ( eful armatelorș ș cere ti) Domnului love te-l pe autorul răului (ș ș ρχιστρ τηγοςἀ ά π ρχειςὑ ά κυρ ουί τ νὸ

ρχ κακονἀ έ τρ σονῶ ) 70 răpe te-i armele tiranului căci tu ai puterea cea de neicircnvinsș Eliberează-ne din robia pe care am icircndurat-o din cauza u urătă ii noastre scoate-ne dinș ț eroare i poartă-i pe rătăci i pe umerii tăi ș ț Apleacă- i Doamne urechea spre ruga meaț (Psalmul V 2) Arat-o fecioară pe curtezană schimb-o icircn femeie castă pe femeia adulteră fă-o rodnică pe cea stearpă schimbă neghina-n gracircu bun transformă spinii icircn trandafiri altoie te măslinul sălbatic pentru a face din el un măslin roditor slăve te-l pe celș ș abandonat fă-o mamă a multor copii pe cea care nu are niciunul Căci totul este posibil cacircnd tu vrei icircn simpla ta voin a tu posezi deja puterea (ț π νταά γ ρὰ δυνατά σοι τανὅ θ ληςέ νἐ γ ρὰ τῷ θ λεινέ χειἔ τὸ δ νασθαιύ )rdquo 71

Părăsind domeniul metafizicii autorul intră icircn acela al istoriei Vechiului Testament bdquoIudeul zice el s-a bucurat de ale tale voi gusta i eu din binefacerile tale tuș l-ai condus afară din Egipt scoate-mă i pe mine din gre eală Tu l-ai răscumpărat dinș ș macircna lui faraon eliberează-mă i pe mine din macircna celui rău Tu l-ai condus prin Mareaș Ro ie condu-mă i pe mine prin cristelni a botezului Tu l-ai icircndrumat cu stacirclpul cel deș ș ț foc luminează-mă i pe mine cu Duhul tău cel Sfacircnt El a macircncat pacircinea icircngerilor dă-miș i mie trupul tău cel sfacircnt El a băut din stacircncă amestecă i pentru mine sacircngele coasteiș ș

tale El a primit tablele legii scrie icircn carnea inimii mele evangheliile tale Tu i-ai trimis lui pe profe i trimite-mi i mie pe apostolirdquo ț ș 72 Plecacircnd apoi de la versetul 2 al psalmului

69 Anonimul anomeu Deux homeacutelies anomeacuteens pur lrsquooctave de Paques Homeacutelie I 4 icircn Sources chreacutetiennes vol146 p63

70 J Lieacutebaert atrage atenția aici asupra antitezei dintre bdquocel rău ἀρχέκακονrdquo tiranul lumii căzute și bdquoarhistrategul ἀρχιστράτηγοςrdquo Hristos salvatorul ceresc (p65 n2)

71 Anonimul anomeu Deux homeacutelies anomeacuteens pur lrsquooctave de Paques Homeacutelie I 6 icircn Sources chreacutetiennes vol146 p65-67

72 Anonimul anomeu Deux homeacutelies anomeacuteens pur lrsquooctave de Paques Homeacutelie I 9 icircn Sources chreacutetiennes vol146 p69

al 11-lea omilia a doua continuă ruga bdquoSalvează-mă Doamne tu care l-ai salvat pe Noe din naufragiul universal tu care l-ai salvat pe Lot din focul necru ător tu care l-ai salvatț pe Avraam din macircna celor cinci regi tu care l-ai salvat pe Isaac din lupta cu păstorii tu care l-ai salvat pe Iacob de macircnia lui Esau tu care l-ai salvat pe Iosif din macircna fra ilorț săi tu care l-ai salvat pe Iov de tirania celui rău tu care l-ai salvat pe Moise de macircndria lui faraon salvează-mă i pe mine de vrăjmă ia lui Saul hellipAm căzut de bunăvoie icircnș ș cursele vrăjma ului m-am lăsat legat fără speran ă icircn lan urile celui rău am căzut fărăș ț ț speran ă icircn undi a tiranului Din rege al lui Israel am devenit sclavul pasiunii mele dinț ț stăpacircn peste armate am devenit prizonier al celui tiran eu care am zdrobit leii am fost dominat de frumuse ea unei femei eu care am icircnvins popoare vrăjma e am fost icircnvins deț ș dorin a pentru o femeie eu care m-am ridicat la demnitatea unui profet am fost lipsit deț profe ie din cauza u urătă ii mele Icircn lacrimi strig i mă prostern la picioarele taleț ș ț ș Salvează-mă Doamnerdquo 73

Dacă pacircnă aici nu este clară aplecarea autorului spre erezie de aici icircncolo lucrurile se schimbă cacircnd intră icircn detaliile hristologiei Cel care a coboracirct din ceruri pe pămacircnt chemat să salveze umanitatea căzută sub robia celui rău nu a asumat o natură umană reală ci a fost doar icircn aparen ă om bdquohellipLa un semn al Celui Nenăscut ai fostț trimis din ceruri pe pămacircnt ca să locuie ti icircn sacircnul unei tinere femei tu conducătorulș cerului i al pămacircntului i ca să iei condi ia de sclav tu stăpacircnul crea iei alături deș ș ț ț Tatălhelliprdquo 74 bdquoEl mielul lui Dumnezeu n-a fost oferit asemenea unei oi sub puterea Legii căci nu icircmpotriva vrerii lui a mers el către patima de pe cruce i nici fără voin a sa aș ț icircndurat el rana lăncii nici prin constracircngere a cunoscut el legea mor ii prin crucificareț Tatăl n-a avut decacirct să ordone Monogenului să plece spre lumea pămacircntească acceptacircnd de bunăvoie fiul (copilul) s-a ridicat de pe tronul său slăvit a trecut nevăzut prin sferele naturilor celor netrupe ti a depă it corurile armatelor arhi-icircngere ti i a ajuns icircn cele dinș ș ș ș urmă lumea pămacircntească A fost purtat la sacircnul unei fecioare el care poartă icircn macircinile sale icircntreaga creatură A apărut icircn starea unui nou-născut el care este anterior veacurilor S-a arătat ca un copil el care formează copiii icircn pacircntecele maicii lor S-a hrănit cu lapte el care schimbă icircn mod nevăzut sacircngele (mamei) icircn lapte (pentru pruncul care suge) A

73 Anonimul anomeu Deux homeacutelies anomeacuteens pur lrsquooctave de Paques Homeacutelie II 5 7 icircn Sources chreacutetiennes vol146 p101

74 Anonimul anomeu Deux homeacutelies anomeacuteens pur lrsquooctave de Paques Homeacutelie I 5 icircn Sources chreacutetiennes vol146 p65

fost purtat icircn bra e el care dirijează la un semn toată crea ia Pentru oameni el care aț ț asumat slăbiciunile oamenilor rămacircnacircnd icircnsă ceea ce era icircnaintea veacurilor (με ναςί α τ ςὐ ὸ περὅ πρὸ α νωνἰώ π ρχενὑ ῆ ) Căci el nu s-a transformat ( υτεὄ μετ πεσενέ ) din mai bogat icircn mai sărac el nu s-a schimbat ( υτεὄ τρ πηἐ ά ) din mai mult icircn mai pu inț faptul de a fi icircmbrăcat carnea nu i-a alterat natura sa divină ( υτεὄ ἡ περιβολὴ τ ςῆ σαρκ ςὸ τ νὴ θε τητοςό λλο ωσεἠ ί φ σινύ ) asumarea trupului nu i-a mic orat ipostasul său deș Monogen ( υτεὄ ἡ ν ληψιςἀ ά τοῦ σ ματοςώ τ νὴ τοῦ μονογενο ςῦ σμ κρυνενἐ ί

π στασινὑ ό ) rămacircnacircnd ceea ce era icircnaintea veacurilor de bunăvoie el s-a oferit să aducă macircntuire oamenilorrdquo 75

Cu toată această condescenden ă asumată voluntar de Monogen el n-a fost unț simplu om bdquoCăci dacă Hristos ar fi fost un simplu om moartea ar fi avut asupra lui putere ca supra tuturor oamenilor (εἰ γ ρὰ νθρωποςἄ ψιλ ςὸ ὁ Χριστ ςό καὶ α τοὐ ῦ νἂ ςὡ π ντωνά νθτρ πωνἀ ώ κυρ ευσενἐ ί ὁ θ νατοςά ) 76 Urci pe firul vechii istorii i rămacirci uimitș icircn fa a mor ii Domnului Abel a fost ucis i crea ia nu a fost tulburată Avraam a fost pusț ț ș ț icircn mormacircnt i mormintele nu s-au deschis Isaac a murit i iadul n-a murit Iacob a fostș ș icircngropat i cei icircngropa i n-au icircnviat Iosif a fost depus lacircngă părin ii săi i trupurileș ț ț ș sfin ilor nu s-au ridicat Isaia a fost tăiat i soarele nu s-a icircntunecat Ieremia a fostț ș trangulat i luna nu s-a stricat Nabuth a fost omoracirct cu pietre i pămacircntul nu s-a clintitș ș ș

Zaharia a fost gacirctuit i ziua nu s-a schimbat icircn noapte Ioan a fost decapitat i voalulș ș templului nu s-a rupt icircn două Cacircnd Hristos a suferit icircnsă icircn trup soarele s-a oprit din drumul său luna i-a pierdut strălucirea fe ii sale pămacircntul s-a cutremurathellip Icircnvăluit icircnș ț giulgiu el a despuiat iadul a semănat groază icircn racircndurile păzitorilor iadului i a sfăracircmatș fără efort por ile iadului A ie it din mormacircnt icircmpreună cu capturile sale de război aț ș apărut femeilor a ezate icircn jurul mormacircntului por iile fiind icircncuiate el a intrat totu i prinș ț ș ele la apostoli lui Toma cel necredincios el i-a arătat coasta sa pentru a-l face credincioshelliprdquo 77

De i superior tuturor oamenilor Monogenul nu este totu i Dumnezeul supremș ș

75 Anonimul anomeu Deux homeacutelies anomeacuteens pur lrsquooctave de Paques Homeacutelie I 1-2 icircn Sources chreacutetiennes vol146 p59 J Lieacutebaert precizează că sensul lui ἐσμίκρυνεν este aici unul pur moral (p37 n2)

76 Hristos nu a fost așadar bdquoun simplu om ἄνθρωπος ψιλὸςrdquo adică un om adevărat ci o ființă intermediară icircntre Dumnezeu și om nici Dumnezeu deplin adevărat ca Dumnezeu Tatăl dar nici om adevărat ca ceilalți oameni

Anomeismul autorului omiliilor apare aici fără echivoc Pornind de la strigătul din rugăciune Auzi Doamne strigătul meu autorul icircl prezintă i ca strigăt al cre tinuluiș ș care- i proclamă credin a bdquoVoi striga puterea absolută a Tatălui i medierea ta (caș ț ș Monogen mediator nm) trimiterea ordonată de Cel Nenăscut i supunerea ta (ca Fiuș nm) (κρ ζωά γ ρὰ τ νὴ τοῦ Πατρ ςὸ α θεντει νὐ ά καὶ σ νὴ μεσιτε ανὶ τ νὴ τοῦ γενν τουἀ ή

ποστολ νἀ ὴ καὶ τ νὴ σ νὴ παλο νὑ ή ) 78 Icircn timp ce El stă etern (nemi cat) tu ai icircnclinatș cerurile i ai coboracirct (ș τιὅ κε νοςἐ ῖ ε ςἰ τ νὸ α ναἰῶ κ θηταιά καὶ σὺ κλιναςἔ ο ρανο ςὐ ὺ καὶ κατ βηςέ ) 79 icircn timp ce Tatăl dă mărturie din icircnaltul cerurilor tu la Iordan ai primit mărturia lui de i l-ai chemat afară din mormacircnt pe Lazăr cel mort de patru zile tu ai datș totu i slavă lui (Dumnezeu) Tatăl (ș Părinte te slăvesc pentru că m-ai ascultathellip) icircnmul ind pacircinile-n pustie tu ai dat cinste Celui ce t-a născut (ț ridicacircndu- i ochii el aș binecuvacircntathellip) ai fost spacircnzurat trupe te pe cruce dar El a fost cel ce a primit duhul tăuș ( i strigacircnd cu voce tare i-a dat duhulhellipș ș ) ai fost pus icircn mormacircnt dar El a fost cel ce te-a icircnviat din mormacircnt a treia zirdquo 80 bdquoCăci dacă Tatăl nu i-ar fi poruncit voi n-a i fi putut fiț stăpacircni i de fiul său dacă sentin a n-ar fi venit de sus voi n-a i fi fost capabili să văț ț ț recunoa te i Creatorul dacă Tatăl n-ar fi luat hotăracircrea voi n-a i fi putut atingeș ț ț tămăduitorul Un semn i el ar fi pedepsit natura Un semn i el ar fi zdrobit crea ia Darș ș ț

77 Anonimul anomeu Deux homeacutelies anomeacuteens pur lrsquooctave de Paques Homeacutelie I 26-27 icircn Sources chreacutetiennes vol146 p91-93

78 A se observa antiteza dintre auto-icircntemeierea absolută a Tatălui τὴν τοῦ Πατρὸς αὐθεντειάν și medierea μεσιτεὶαν poziția condiționată și condiționantă a Monogenului de mijlocitor icircntre Dumnezeu cel pur spiritual și lumea pur materială (Vezi și comentariile lui J Lieacutebaert p35 n1)

79 A se observa de asemenea antiteza dintre bdquoa sta nemișcat din eternitate εἰς τὸν αἰῶνα κάθηταιrdquo și bdquoa icircnclina cerurile și a coboricirc ἔκλινας οὐρανοὺς καὶ κατέβηςrdquo Tatăl este icircn esența sa imuabil la modul absolut Fiul Monogenul este icircnsă muabil și de aceea diferit ca esență de esența Tatălui său

80 Anonimul anomeu Deux homeacutelies anomeacuteens pur lrsquooctave de Paques Homeacutelie II 11 icircn Sources chreacutetiennes vol146 p107

nu icircmpotriva voin ei lui Dumnezeu (Cuvacircntul) a mers să pătimească pe cruce (ț ο τεὔ γ ρὰ κωνἄ ὁ Θε ςὸ πἐ ὶ τὸ σταυρικ νὸ παρεγ νετοέ π θοςά ) ci prin supunere fa ă de semnulț

părintesc a luat el asupra sa să sufere moartea pentru cei muritorirdquo 81

Coboracircrii sale la icircntrupare acestui descensus cosmic al Logosului icirci urmează ascensus urcu ul său prin icircnviere spre sferele cosmice celeste de unde a venit Dar niciș el nu este o putere absolută ci una relativă condi ionată de puterea absolută a Tatăluiț căci ine să observe autorul omiliilor bdquounul este cel care a fost icircnviat dar altul este celț care-l icircnviază Cum ar putea fi el unul i acela irdquo ș ș 82 Dar nu numai ontologic iș metafizic adică pentru sine icircnsu i el Monogenul nu este icircntemeierea absolută a fiin eiș ț el nu este reperul ultim nici pentru rugăciunea care se icircnal ă către Dumnezeu Departe deț a fi destina ia ei ultimă Monogenul este numai un mediator al rugăciunilor noastre cătreț adevăratul Dumnezeu care este Tatăl De i superior icircngerilor i chiar arhanghelilorș ș Monogenul este inferior totu i Tatălui său bdquoCacircnd rugăciunea iese din buze curate eaș tie să atingă urechile incoruptibile ale Stăpacircnului căci rugăciunea celui drept tie cuș ș

adevărat să icircnduplece divinitatea către milă hellipEa se ridică pacircnă icircn regiunile icircnăl imilorț celeste hellip i icircntr-o clipă ajunge icircn locuin a fiin elor celor netrupe ti unde por ile celeste iș ț ț ș ț

81 Anonimul anomeu Deux homeacutelies anomeacuteens pur lrsquooctave de Paques Homeacutelie I 24 icircn Sources chreacutetiennes vol146 p89 De remarcat aici faptul că suferințele de pe cruce sunt atribuite Monogenului ca Dumnezeu Comentacircnd expresia J Lieacutebaert este de părere că limbajul icircntrebuințat aici de autorul anomeu nu este conform cu ortodoxia ariană (p36 n1) Ideea de a raporta suferințele de pe cruce la icircnsăși ființa divină a Monogenului se icircntacirclnește icircnsă la arieni ca Palladius al Ratiariei cu ocazia Conciliului de la Aquileea din 381 (vezi capitolul următor) Acest amănunt ar putea fi un argument pentru a-l plasa pe autorul nostru mai degrabă către sfacircrșitul secolului al IV-lea decacirct spre mijlocul lui Explicația ar fi aceea că pentru anomei doar esența Tatălui este absolut impasibilă ființa Monogenului chiar dacă el este numit bdquodumnezeurdquo este pasibilă J Lieacutebaert propune calificarea hristologiei ariene ca bdquologopashitărdquo Expresia din text autorizează icircnsă calificarea ei mai degrabă ca bdquotheopashitărdquo termenul bdquotheosrdquo fiind icircnsă icircnțeles icircn noul arianism ca bdquodumnezeu secundrdquo distinct de bdquodumnezeul primrdquo care este Tatăl

82 Anonimul anomeu Deux homeacutelies anomeacuteens pur lrsquooctave de Paques Homeacutelie I 25 icircn Sources chreacutetiennes vol146 p 91

se deschid Cerul o prime te cu bucurie căci ea nu mai con ine nimic pămacircntescș ț (ο ραν ςὐ ὸ α τ νὐ ὴ μετὰ χαρ ςᾶ ποδ χεταιὑ έ ςὡ μηδ νὲ πιφ ρουσανἐ έ γ ϊνονή ) 83 Icircngerii o icircnso esc cu bucurie căci ea a icircmplinit ceea ce place lui Dumnezeu Arhanghelii oț icircmbră i ează ca pe un prieten Icircncepătoriile (principiile) i Puterile icirci cedează trecereaț ș ș căci ea poartă podoabele sărbătorii văzacircnd ve macircntul ei de fapte bune Domniile oș icircnso esc căci ea s-a străduit să icircmplinească iubirea pentru Creator Heruvimii i Serafimiiț ș icirci arată locul unde stă Paracletul Paracletul salutacircnd-o cum se cuvine o conduce la Dumnezeu Monogenul (ὁ Παρ κλητοςά σπασ μενοςἀ ά γνης ωςί τῷ Μονογενεῖ θεῷ α τ νὐ ὴ προς γειά ) Dumnezeu Cuvacircntul Monogenul o oferă icircn fine icircnaintea Tatălui (ὁ Μονογεν ςὴ θε ςὸ Λ γοςό τῷ Πατρὶ ξ νιονέ α τ νὐ ὴ προσφ ρειέ )rdquo 84

Finalul celei de a doua omilii este apoteotic bdquoAceasta este deci ceea ce strig aceasta este ceea ce proclam peste veacuri Eu păzesc realită ile fără confuzie eu nuț amestec ipostasele ( σ γχυταἀ ύ φυλ ττωά τὰ πρ γματαά οὐ συναναμ γνυμιί τ ςὰ

ποστ σειςὑ ά ) eu in ceea ce tu icircnsu i ai zis eu strig ceea ce tu icircnsu i ai vestit eu păstrezț ț ț ceea ce tu icircnsu i mi-ai transmis icircnvă ceea ce tu icircnsu i ai proclamatrdquo ț ț ț 85 bdquoLegea proclamă Ascultă Israele Domnul Dumnezeul tău este unul Iată-i icircnsă pe sabelienii cei lipsi i deț evlavie adăugacircnd lui Unu al i doi (ț οἱ σαβ λλιοιέ τῷ νἑ ὶ δ οὺ συν πτουσινά ) hellip i pe fiiiș ereticilor imaginacircnd o Triadă consubstan ială de dumnezei (ț καὶ α ρετικ νἱ ῶ πα δεςῖ τρι δαά θε νῶ μοο σιονὁ ύ φαντ ζονταιά )rdquo 86 Men ionarea sabelienilor ca adversarii prin excelen ăț ț ai arianismului este astfel o bună introducere la prezentarea esen ialismului marcelian iț ș

83 Se va remarca această precizare a rugăciunii dezbrăcată de tot ce este pămacircntesc Urcușul rugăciunii icircn această stare este posibil numai pe drumul pe care Monogenul icircnsuși dezbrăcat la racircndul său de haina lui umană icircl va fi făcut prin icircnviere Revenirea sa icircn sferele celeste de unde coboracircse la icircntrupare nu este de conceput icircn arianims altfel decacirct prin eliberarea de materia asumată la nașterea sa din Fecioara Și icircn arianism ca și icircn gnoză materia este rea și destinată pieirii finale Derobarea de materia trupului este posibilă numai icircntr-o hristologie dochetă icircn care icircntruparea nu este reală

84 Anonimul anomeu Deux homeacutelies anomeacuteens pur lrsquooctave de Paques Homeacutelie II 1 icircn Sources chreacutetiennes vol146 p95-97

85 Anonimul anomeu Deux homeacutelies anomeacuteens pur lrsquooctave de Paques Homeacutelie I 12 icircn Sources chreacutetiennes vol146 p71

fotinian care urmează

B PROBLEMA DUHULUI SFAcircNT IcircN ARIANISM

1 Mărturia Sf Atanasie cel Mare bdquoTropiciirdquo lui Serapion de Thmuis

Aflat icircn pustie icircn urma fugii sale din noaptea de 8 spre 9 februarie 356 din calea oamenilor icircmpăratului Constan iu marele patriarh al Alexandriei prime te la un momentț ș dat o interpelare din partea episcopului de Thmuis Serapion icircn problema doctrinei unor eretici pe care el icirci nume te bdquotropicirdquo probabil pentru faptul că dădeau un sens figuratș expresiilor din Scriptură cu privire la Duhul Sfacircnt Ace tia părăsiseră arianismul icircn ceeaș ce prive te doctrina despre inferioritatea Fiului icircn raport cu Dumnezeu Tatăl dar păstrauș vechea erezie icircn ceea ce prive te icircnvă ătura despre Duhul Sfacircnt Atanasie care-i scrie luiș ț Serapion patru epistole pe această temă datate de cercetători icircntre 356 i 361 descrieș doctrina bdquotropicilorrdquo icircn termenii următori bdquohellipPărăsind unii pe arieni pentru hula lor icircmpotriva Fiului cugetă icircmpotriva Duhului i zic nu numai că ș el este creatură ci i că ș e unul din duhurile slujitoare i se deosebe te de icircngeri numai prin treaptăș ș Iar aceasta e numai o luptă prefăcută fa ă de arieni De fapt e o adevărată icircmpotrivire fa ă de dreaptaț ț credin ă Căci precum aceia tăgăduind pe Fiul tăgăduiesc pe Tatăl a a i ace tia grăindț ș ș ș rău de Duhul Sfacircnt grăiesc rău i de Fiul Cele două păr i i-au icircmpăr it icircmpotrivirea fa ăș ț ș ț ț de adevăr căci cugetacircnd unii icircmpotriva Cuvacircntului iar ceilal i icircmpotriva Duhului eiț icircndreaptă aceea i hulă icircmpotriva Sfintei Treimi (icircntregi)rdquo ș 87 Potrivit acestui text tropicii admiteau consubstan ialitatea Fiului cu Dumnezeu Tatăl conform sinodului de la Niceeaț dar nu mai admiteau i consubstan ialitatea Duhului cu Fiul i desigur i cu Tatăl Pentruș ț ș ș ei Duhul era o creatură a Fiului asemenea icircntregului cosmos

Aspectul cu adevărat relevant icircn această afacere este icircnsă faptul că tropicii

86 Anonimul anomeu Deux homeacutelies anomeacuteens pur lrsquooctave de Paques Homeacutelie II 11 icircn Sources chreacutetiennes vol146 p107

87 Atanasie cel Mare Epistola icircntacirci către Serapion 1 icircn colecția bdquoPărinți și scriitori bisericeștirdquo EIBMBOR București 1988 vol 16 p 23

considerau Duhul o crea ie numai a Fiului fără nici un amestec din partea Tatăluiț Tropicii tăgăduiau cu alte cuvinte orice rela ie directă a Duhului cu Tatăl chiar icircnț calitatea sa de creatură Iată cacircteva texte care ilustrează acest aspect bdquoEi zic a a spuneș Sf Atanasie ltdacă Duhul nu e creatură nici unul dintre icircngeri ci purcede din Tatăl urmează că e Fiu i el i astfel sunt doi fii el i Cuvacircntul i dacă e frate (alș ș ș Ș Cuvacircntului nn) cum mai este Cuvacircntul laquoUnul Născutraquo Sau nu sunt egali ci unul se nume te după Tatăl iar celălalt după Fiulgt ș i iară iȘ ș ltdacă e din Tatăl cum de nu se zice i despre el că s-a născut Iar dacă Duhul este al Fiului urmează că Tatăl esteș bunicul Duhuluigtrdquo 88 Cacircteva racircnduri mai jos Atanasie se icircntreabă bdquoCare sunt deci de teptele lor icircntrebări ș ltDacă Duhul nu e creatură (a Fiului ci purcede direct din Tatăl nn) zic ei el este fiu i deci sunt doi fra i (proveni i din Tatăl nn) Cuvacircntul iș ț ț ș elgt Apoi adaugă ltdacă Duhul va lua din Fiul i se va da de către el (hellip) urmează căș Tatăl e bunic i Duhul nepotul luigtș rdquo 89 bdquoEi zic deci ltdacă Duhul Sfacircnt nu e creatură cum a i spus icircnainte ci este icircn Dumnezeu i se dă din Dumnezeu atunci este i el fiu iț ș ș ș sunt deci doi fii el i Fiul Iar dacă Duhul e al Fiului i prime te toate de la Fiul(hellip)ș ș ș atunci Tatăl este bunic i Duhul nepotul luigtș rdquo 90 Iată a adar care era faimosul argumentș al tropicilor sau cum spune Sf Atanasie bdquohellipacea sfătoasă icircntrebare a lor ltdacă Duhul e din Dumnezeu (Tatăl) pentru ce nu se nume te el fiuhellipgtș rdquo 91

Ce icircnvă au a adar tropicii lui Serapion Spuneau mai icircntacirci că Duhul Sfacircnt nuț ș poate purcede direct bdquodin Tatălrdquo deoarece Duhul ar deveni i el Fiu i deci un frate alș ș Fiului ceea ar anula calificarea acestuia din urmă ca Monogen Mai spuneau apoi că Duhul nu poate purcede nici bdquodin Fiulrdquo adică bdquodin fiin a Fiuluirdquo pentru că icircn acest cazț

88 Atanasie cel Mare Epistola icircntacirci către Serapion 15 icircn colecția bdquoPărinți și scriitori bisericeștirdquo vol 16 p 40

89 Atanasie cel Mare Epistola a patra către Serapion 1 icircn colecția bdquoPărinți și scriitori bisericeștirdquo vol 16 p 87

90 Atanasie cel Mare Epistola a patra către Serapion 2 icircn colecția bdquoPărinți și scriitori bisericeștirdquo vol 16 p 88

91 Atanasie cel Mare Epistola icircntacirci către Serapion 25 icircn colecția bdquoPărinți și scriitori bisericeștirdquo vol 16 p 54

Fiul i-ar deveni tată el icircnsu i devenind astfel bdquonepotrdquo al Tatălui Primei obiec ii aș ț bdquotropicilorrdquo SF Atanasie le-a opus argumentul stabilită ii numelor i anume că ipostaseleț ș icirc i păstrează caracteristicile proprii astfel icircncacirct Tatăl nu poate deveni bunic nici Fiul tatăș al Duhului bdquoCăci dacă deoarece Duhul nu este creatură (voi totu i) icircntreba i ș ț ltdeci Duhul este ( i el) Fiugtș atunci lua i seama ca nu cumva aflacircnd că Fiul nu este creaturăț (căci prin el s-au făcut toate) să (ajunge i să) icircntreba i ț ț ltdeci Fiul este Tatăgt sau icircncă ltDuhul este Fiu i Fiul este Duhul Sfacircntgtș Cei ce cugetă a a sunt icircn afara Treimii i seș ș vor socoti fără Dumnezeu schimbacircnd numele Tatălui i al Fiului i al Duhului Sfacircnt iș ș ș socotindu-i pe ace tia după a lor voie icircntru asemănarea na terii omene ti numindu-iș ș ș nepo i i bunici i nălucindu- i na teri dumnezeie ti (teogonii) asemenea (miturilorț ș ș ș ș ș păgacircne ale nn) elinilor Nu aceasta e credin a Bisericii ci cum a zis Macircntuitorul icircnț Tatăl i Fiul i Sfacircntul Duh icircn Tatăl care nu poate deveni bunic icircn Fiul care nu poateș ș deveni Tată i icircn Duhul Sfacircnt care nu poate fi numit decacirct a a i nu altfel Credin aș ș ș ț aceasta nu poate schimba numele Ci Tatăl e pururi Tatăl Fiul e pururi Fiul i Duhul Sfacircntș care se zice pururi Duhul Sfacircnt hellipLa oameni tatăl nu este pururi tată nici fiul pururi fiu Fiindcă cel ce devine tatăl unui fiu a fost fiul altuia i fiul unui tată devine tată altuiaȘ Avraam fiind fiul lui Nahor a devenit tatăl lui Isaac i Isaac fiind fiul lui Avraam s-aș făcut tată lui Iacob Căci fiecare fiind o parte a născătorului său (sn) se na te ca fiu darș devine i el tată al altuia Dar icircn dumnezeire nu este a a fiindcă Dumnezeu nu e ca omulș ș Tatăl nu e din alt tată De aceea nici nu na te pe cineva care va deveni tată al altuia Niciș Fiul nu este o parte a Tatălui (sn) 92 de aceea nici nu e născut spre a na te un alt fiuș Pentru aceea numai icircn dumnezeire Tatăl fiind icircn mod propriu i singur (numai el) Tatăș este i a fost i va fi pururi Tatăl i Fiul este icircn mod propriu i singur (numai el) Fiuș ș Ș ș Astfel Tatăl e i se zice pururi Tatăl i Fiul e pururi Fiul i Duhul Sfacircnt este pururi Duhulș ș ș (sn) Iar acesta (Duhul) credem că este al lui Dumnezeu i că s-a dat de la Tatăl prinș Fiul Astfel Sfacircnta Treime rămacircne neschimbată cunoscută icircntr-o singură dumnezeire Deci cel ce icircntreabă ltprin urmare Duhul este ( i el) Fiugtș icirc i icircnchipuie că numele poateș fi schimbat i nu e sănătos la minte (Asemenea) i cel ce icircntreabă ș ș ltTatăl e deci bunicgt născocind un alt nume Tatălui rătăce te icircn inima lui Dar a răspunde mai departeș neru inării ereticilor nu e de folosrdquo ș 93

Argumentul său icircmpotriva celei de a doua obiec ii a bdquotropicilorrdquo este acela căț

92 Cum afirmase cu mai bine de un secol icircnainte icircn Occidentul latin Tertulian icircn Adversus Praxean XXVI 3 6 Iar icircn Orient cine

93 Atanasie cel Mare Epistola a treia către Serapion 6 icircn colecția bdquoPărinți și scriitori bisericeștirdquo vol 16 p 92-93

Duhul nu poate fi o creatură a Fiului deoarece el este bdquopropriul Fiuluirdquo adică din aceea iș fiin ă cu Fiul tot a a cum Fiul este bdquopropriul Tatăluirdquo adică din aceea i fiin ă cu Tatălț ș ș ț bdquoDe ce nu- i dau seama (ace tia) zice el că precum nedespăr ind pe Fiul de Tatăl eiș ș ț păstrează unitatea lui Dumnezeu a a despăr ind pe Duhul de Cuvacircntul nu mai păstreazăș ț unitatea dumnezeirii icircn Treime ci o sfacirc ie amestecacircnd icircn ea o fire străină i de alt soi i oș ș ș egalizează pe aceasta cu creaturile Ei arată astfel că Treimea nu mai este una ci compusă din două firi datorită fiin ei deosebite a Duhului cum i-o imaginează ei i ceț ș Ș fiin ă dumnezeiască mai e aceasta care e compusă din Creator i creatură Căci sau nu eț ș Treime ci o Doime i o creatură sau dacă e Treime precum i este cum pun ei pe Duhulș ș Treimii icircn racircnd cu creaturile cele de după Treime Căci aceasta icircnseamnă iară i a icircmpăr iș ț i a desface Treimea Căci cugetacircnd rău despre Duhul nu cugetă bine nici despre Fiulș

Fiindcă dacă cugetau drept despre Cuvacircntul ar fi cugetat sănătos i despre ș Duhul care purcede de la Tatăl i fiind propriu Fiului se dă de către acesta ucenicilor i tuturorș ș celor ce cred icircn El Iar rătăcind astfel nu au nici despre Tatăl credin a cea sănătoasă Căciț cei ce tăgăduiesc pe Duhul cum a spus marele mucenic tefan (Fapte VII 55)Ș tăgăduiesc pe Fiul iar cei ce tăgăduiesc pe Fiul nu au nici pe Tatălrdquo 94 Dar observă Atanasie cel ce face pe Duhul creatură va ajunge să-l facă creatură i pe Fiul bdquoIar ș Duhul avacircnd aceea i fire i aceea i pozi ie fa ă de Fiul pe care o are Fiul fa ă de Tatălș ș ș ț ț ț cum oare cel ce-l nume te pe acesta creatură nu va cugeta icircn mod necesar acelea i i despreș ș ș Fiul Căci dacă Duhul Fiului este creatură e firesc ca ei să spună că i Cuvacircntul Tatăluiș este creatură Aceasta nălucindu- i-le arienii au căzut icircn iudaismul lui Caiafa Iar dacăș cei ce spun aceasta despre Duhul nu- i icircnsu esc cele ale lui Arie să ocolească i cuvinteleș ș ș lui i să- i icircndrepte necredin a privitoare la Duhul Căci precum Fiul cel ce este icircn Tatălș ș ț i icircn care e i Tatăl nu este creatură ci ș ș e propriul fiin ei Tatăluiț (căci aceasta pretinde i căț

o spune i i voi) a a i pe Duhul cel aflător icircn Fiul icircntru care e i Fiul nu e icircngăduit a-lț ș ș ș ș socoti icircntre creaturi nici a-l separa de Cuvacircntul i a face Treimea nedesăvacircr itărdquo ș ș 95 bdquoCăci dacă cei ce cugetă cele ale lui Arie ndash fiindcă icircn sufletul lor rău i iscoditor nu intrăș icircn elepciunea ndash nu pot icircn elege nici crede Treimea neicircmpăr ită i sfacircntă acesta nu e motivț ț ț ș ca să răstălmăcească adevărul nici să spună că nu pot exista cele ce ei nu pot icircn elege Eiț suferă un lucru cu totul nebunesc cacircnd neputacircnd icircn elege cum e neicircmpăr ită Sfacircntaț ț

94 Atanasie cel Mare Epistola icircntacirci către Serapion 2 icircn colecția bdquoPărinți și scriitori bisericeștirdquo vol 16 p 24-25 A se observa icircn același timp modul icircn care Atanasie evită să afirme purcederea Duhului bdquoși de la Fiulrdquo limitacircndu-se la afirmațiile certe ale Scripturii

95 Atanasie cel Mare Epistola icircntacirci către Serapion 21 icircn colecția bdquoPărinți și scriitori bisericeștirdquo vol 16 p 48-49

Treime arienii fac pe Fiul una cu crea iunea iar tropicii icircl numără i ei pe Duhul icircntreț ș creaturirdquo 96 bdquoAceasta fiind unitatea icircn Sfacircnta Treime cine ar putea despăr i pe Fiul deț Tatăl i pe Duhul de Fiul sau de Tatăl icircnsu i Sau cine ar fi atacirct de icircndrăzne ca să spunăș ș ț că Treimea este neasemenea i de o fire străină icircn ea icircnsă i sau ș ș că Fiul e de o altă fiin ăț decacirct Tatăl sau că Duhul e străin de Fiulrdquo 97

Să observăm a adar din cele de mai sus că tropicii lui Serapion negau icircn modș expres purcederea directă a Sfacircntului Duh din Dumnezeu Tatăl ata acircndu-l cauzal numaiș de Fiul Deci spuneau ei Duhul nu poate purcede i el din Tatăl căci ar deveni un fel deș frate al Fiului icircn consecin ă el nu este de aceea i fiin ă cu Tatăl Apoi chiar dacă icirc i areț ș ț ș cauza icircn Fiul el nu purcede din fiin a Fiuluiț ci este adus la existen ă ț prin Fiul de către Fiul asemenea oricărei creaturi iată de ce el nu este de aceea i fiin ă nici măcar cu Fiulș ț Icircmpotriva acestei argumentări a tropicilor Sf Atanasie lansează principiul bdquoDuhului care are aceea i fire i aceea i pozi ie fa ă de Fiul pe care o are Fiul fa ă de Tatălrdquo icircn sensul căș ș ș ț ț ț Duhul este bdquopropriurdquo Fiului icircn aceea i măsură icircn care Fiul este bdquopropriurdquo Tatălui Fidelș sinodului de la Niceea Sf Atanasie se mul ume te să afirme doar consubstan ialitateaț ș ț Duhului cu Fiul după modelul consubstan ialită ii Fiului cu Tatăl pe care o admiteau iț ț ș tropicii El nu afirmă că Duhul i-ar avea cauza bdquodin Fiulrdquo sau bdquoprin Fiulrdquo nuș interpretează cauzal expresia bdquoDuhul este propriul Fiuluirdquo el se mul ume te să sugerezeț ș doar că Duhul este din aceea i fiin ăș ț din care este i Fiul a a cum Fiul este ș ș din aceea iș fiin ăț din care este i Tatăl Avacircnd icircn minte icircn permanen ă numai bdquoconsubstan ialitateardquoș ț ț ipostaselor stabilită la Niceea Sf Atanasie nu pare să fi observat interpretarea clar cauzală pe care tropicii o dădeau rela iei Duhului cu Fiul precum nici faptul că ei negauț astfel orice rela ie cauzală directă a Duhului cu Tatăl Aceste aspecte de i ignorate deț ș marele patriarh pacircnă la moartea sa nu vor rămacircne icircnsă neobservate la Sf Vasile cel Mare

2 Mărturia Sf Vasile cel Mare Contra Eunomiu

Doctrina lui Eunomiu cu privire la purcederea Duhului Sfacircnt este foarte bine pusă icircn eviden ă de Sf Vasile cel Mareț care pe la 364 a scris icircmpotriva lui cunoscuta sa

96 Atanasie cel Mare Epistola icircntacirci către Serapion 17 icircn colecția bdquoPărinți și scriitori bisericeștirdquo vol 16 p 43

97 Atanasie cel Mare Epistola icircntacirci către Serapion 20 icircn colecția bdquoPărinți și scriitori bisericeștirdquo vol 16 p 47

lucrare Contra Eunomiu Marele părinte pare să fie primul care a observat că arienii reduceau la Fiul cauza Duhului Sfacircnt Potrivit Sf Vasile Eunomiu profesa următoarea icircnvă ătură trinitară bdquoSă presupunem că observa ia pleacă de la operele create i se icircnal ăț ț ș ț peste acestea pacircnă la substan e ț ea găse te astfel căș Fiul este o creatură a Celui Nenăscut i că Paracletul este o creatură a Fiului (tou men agennetou ton yion euriskon poimaș

tou de monogenous ton parakleton)rdquo 98 bdquoExistă deci un singur Dumnezeu nenăscut iș fără principiu (eis esti o Theos agenetos kai anarhos) El nu are vreo fiin ă care să-i fieț anterioară ndash căci nimic nu poate fi anterior nenăscutului nici vreo fiin ă care să fie icircn (cu)ț El ndash căci El este simplu i fără compozi ie Fiind unic fiind singur i mereu acela i Elș ț ș ș este Dumnezeu creator i artizan al tuturor lucrurilor mai icircntacirci de toate i icircntr-un mod cuș ș totul extraordinar al Monogenului apoi prin Acesta icircn mod propriu al tuturor celor create Căci icircnainte i de toată creatura i numai prin propria sa putere i activitate l-aș ș ș născut l-a creat i l-a făcut pe Fiul (ton men gar Hyion pro panton kai pro pases ktiseosș monou te eautou dynamei kai energeia egennese te kai ektise kai epoiesen)(hellip) i prin elȘ (prin Fiul) l-a creat pe Duhul Sfacircnt cel dintacirci dintre toate i cel mai mare dintre to iș ț prin propria sa putere i la ordinul său dar prin activitatea i puterea (creatoare) aș ș Fiului (kai dia toutou proton men panton kai meizon to Pneuma to agion epoiesen exousia men idia kai prostagmati energeia de kai dynamei tou Hiou)rdquo 99 Astfel mai spune Eunomiu bdquohellipdupă icircnvă ătura fericitului Pavel hellipFiul este subordonat luiț Dumnezeu Tatăl hellipiar Duhul Sfacircnt la racircndul său este icircn mod clar subordonat lui Hristosrdquo 100 Eunomiu ca to i arienii icircn elegea actul purcederii prin prisma activită iiț ț ț creatoare a Fiului bdquoEl (Duhul) este onorat icircn al treilea racircnd ca prima creatură a Monogenului cea mai mare dintre toate i singura ca atare (trite hora timomenon osș proton koi meizon panton kai monon toioutou tou monogenous poema)rdquo 101

98 Eunomiu de Cyzic Apologia 20 icircn col Sources chretiennes Les Editions du Cerf Paris 1983 vol 305 p 275

99 Eunomiu de Cyzic Apologia (Apendice) 28 icircn col Sources chretiennes vol 305 p 297

100 Eunomiu de Cyzic Apologia 27 icircn col Sources chretiennes vol 305 p 293

101 Eunomiu de Cyzic Apologia 25 icircn col Sources chretiennes vol 305 p 287

Aspectul cel mai important aici nu este icircnsă acela că Eunomiu icircn elegeaț aducerea la existen ă a Duhului icircn termenii sugera i icircn Ioan I 3 adică asemenea uneiț ț creaturi ci faptul că fie i icircn această calitate Duhul este creat numai de Fiul că actulș creării Duhului icirci apar ine numai Fiului Este ceea ce observă i Sf Vasile cel Mare careț ș intrigat de acest aspect spune următoarele bdquoExistă oare vreun om pe lume care să nu vadă cu claritate că nici o activitate a Fiului nu se află separată de Tatăl şi că nu se află nimic icircntre cele existente care să aparţină Fiului dar să fie străine de Tatăl (hellip) Pentru ce dar atribuie Eunomiu numai Fiului cauza Duhului Sfacircnt (pos oun tou pneumatos ten aitian to monogenei mono prostithesi) şi pentru a-i calomnia natura se serveşte de activitatea creatoare a acestuia (adică a Fiului nn)(kai kategorema tes physeos autou ten toutou lambanei demiourgian) (hellip) Nu este un pericol evident de a separa de Dumnezeu Tatăl pe Duhul Sfacircnt (diairein apo tou Theou to Pneuma) devreme ce pe de o parte apostolul ni-l prezintă icircn relaţiile sale cacircnd Duhul lui Hristos cacircnd Duhul lui Dumnezeuhellip iar pe de alta Domnul icircnsuşi icircl numeşte Duhul Adevăruluihellip şi spune că purcede de la Tatăl Or acesta (Eunomiu) pentru a micşora slava Domnului nostru Iisus Hristos (allrsquooutos eis kathairesin tes doxes tou Kyrios hemon Iesou Hristou) icircl separă pe Duhul de Tatăl i-l atribuie Monogenului de-o manieră diferită (aferei men apo touș Patros tou de Monogenei diaferontos) desigur pentru a mic ora (Fiului) slava (epiș kathairesi tes doxes prostithesin)rdquo 102 A adar departe de a nega Fiului orice participareș cauzală actul bdquopurcederiirdquo al venirii la existen ă a Duhului Sfacircnt Eunomiu cum aratăț marele capadocian atribuia numai Fiului cauza Duhului Sfacircnt excluzacircndu-l astfel pe Dumnezeu Tatăl icircmpotriva Scripturii (vezi Ioan XV 26)

B REAC IA ESEN IALISTĂȚ Ț

1 Marcel al Ancyrei

102 Sf Vasile cel Mare Contra lui Eunomiu II 34 icircn col Sources chretiennes Les Editions du Cerf Paris 1983 vol 305 p141-143

Devenit episcop al Ancyrei (Ankara de astăzi) Marcel a fost unul din marii apărători ai termenului homoousios icircmpotriva arianismului şi prieten al Sf Atanasie cel Mare Cu timpul s-a dovedit icircnsă că fondul metafizic icircn baza căruia lupta el icircmpotriva arianismului era de cu totul altă natură decacirct acela folosit la sinodul ecumenic de la Niceea icircn formularea celebrului homoousios Marcel actualiza pur şi simplu vechiul sabelianism El icircnţelegea să combată arianismul afirmacircnd consubstanţialitatea Logosului cu Dumnezeu Tatăl pacircnă la desfiinţarea oricărei distincţii dintre cei doi Devenind evident acest fapt Marcel este abandonat de adevăraţii niceeni cum era Sf Atanasie şi acuzat icircn mod deschis de modalism Este ceea ce face la un moment dat icircnsuşi Sf Vasile cel Mare cacircnd scruiindu-i Sf Atanasie icirci solicită acestuia pentru a risipi orice confuzie să condamne imediat bdquoicircnvăţătura periculoasă şi icircn afara adevăratei credinţe (a lui Marcel)rdquo 103 Icircn cele din urmă Marcel este somat să compară icircn faţa unui sinod icircn 335 şi depus din treaptă pentru erezie Eusebiu de Cezareea l-a combătut icircn cadrul unei cărţi intitulate Teologia bisericească Marcel a dispărut din istorie dar doctrina sa a creat mari probleme Ea reprezintă icircn fond o reacţie de fond sabelian la subordinaţianismul arian Ca şi icircn cazul celei a lui Arie doctrina lui Marcel este o hristologie nu o triadologie Deşi a abordat icircn treacăt problema Sf Duh el a făcut-o numai pentru a dovedi absenţa oricărei diferenţe dintre Logosul etern şi Dumnezeu Tatăl

Iată un rezumat al doctrinei sale pe baza textului lui Eusebiu din lucrarea acestuia Teologia bisericească Dumnezeu este o monadă absolut unul şi indivizibil De aici trebuie pornit şi nu de la o pluralitate divină după cum face Origen Aceasta nu icircnseamnă că icircn Dumnezeu nu există un Logos el există dar este μοο σιος adicăὁ ύ Logosul este icircn Dumnezeu şi Dumnezeu icircn el fără nici o diviziune locuind icircn el ca o putere activă nu ca o simplă δ ναμις ci ca o νεργε Această energie seύ ἐ ίᾳ exteriorizează προ ρχεται fără să iasă din Dumnezeu printr-o dilatare πλατυνομ νηέ έ care nu introduce nici dualitate nici compoziţie ipostatică distinctă Această extensie e dublă mai icircntacirci icircn creaţie de vreme ce Logosul e creator apoi icircntrupare Prin această iconomie (coboracircre) Logosul astfel icircntrupat devine Fiu dar nu printr-o naştere icircn interiorul fiinţei divine căci el nu se naşte decacirct abia icircn trup din Fecioara Numai icircn acest trup νεργε α divină este activă şi devine principiu al tuturor actelor lui Hristos Astfel seἐ ί realizează o unire cum totul intimă şi permanentă cu totul superioară celei care icircnsufleţea odinioară pe profeţi Această unire va icircnceta totuşi icircntr-o zi după cacirct ne putem da seama căci trupul char devenit nemuritor nu convine firii divine νεργε α se vaἘ ί rezorbi atunci icircnapoi icircn Dumnezeu de aici acuzaţia adusă constant de orientali lui Marcel că nu mărturiseşte expresia din Crezul de la Niceea bdquoa cărui icircmpărăţie nu va avea sfacircrşit

103 Vesile cel Mare Epist LXIX 2 PG XXXII 432 la M -D Chenu Marcel drsquoAncyre DTC vol XI B col1996

cujus regni non erit finisrdquo 104

Iată acum o altă expunere mai precisă a doctrinei lui Marcel de Ancyra aşa cum apare ea icircn aşa-numitul simbol macrostih bdquoDiscipolii lui Marcel şi ai lui Fotin amacircndoi din Ancyra Galatiei resping subzistenţa eternă τ ν πποαι νιον παρξιν a luiὴ ώ ὕ Hristos divinitatea sa şi icircmpărăţia sa veşnică τελε τητον asemenea iudeilor şi subἀ ύ pretextul că astfel salvează unitatea divină τ μοναρχ Icircn ceea ce ne priveşte noi ştimῇ ίᾳ că Hristos nu este doar o gacircndire exprimată sau imanentă icircn Dumnezeu λ γονό προφορικ ν νδι θετον το θεο ci un Logos-Dumnezeu viu şi subzistent λλὸ ἢ ἐ ά ῦ ῦ ἀ ὰ ζ ντα θε ν λ γον καθrsquo αυτ ν π ρχοντα Fiul lui Dumnezeu şi Hristos El nu existăῶ ὸ ό ἑ ὸ ὑ ά mai icircnainte de veci doar icircn preştiinţa Tatălui ci l-a asistat pe acesta icircn lucrarea sa de creare a celor văzute şi nevăzute El este icircntr-adevăr cel căruia Tatăl i-a zis Să facem om după chipul şi asemănarea noastră el este cel care s-a arătat icircn persoană patriarhilor care a dat Legea care a grăit prin prooroci şi care icircn final s-a icircntrupat l-a revelat tuturor oamenilor pe Tatăl şi care de acum icircnainte domneşte icircn veacul veacurilorrdquo 105

Cum combătea Marcel de Ancyra arianismul printr-o astfel de concepţie De remarcat mai icircntacirci că motivaţia declarată de el icircnsuşi şi icircnregistrată de simbolul macrostih era aceea că astfel salvează unitatea divină τ μοναρχ Prin faptul că respingea oriceῇ ίᾳ asemănare icircntre Logos şi Dumnezeu Tatăl Arie introducea o distincţie gravă icircn Dumnezeu o separare care icircntr-adevăr ameninţa unitatea lui Dumnezeu Marcel apelacircnd la vechea concepţie a lui Sabeliu căuta să combată această depreciere a substanţei Logosului icircn raport cu Tatăl afirmacircnd că el este consubstanţial cu acesta pacircnă la punctul icircn care el Logosul nici nu mai subzistă icircn Dumnezeu ca persoană distinctă de Tatăl Această depreciere a Logosului avea mai ales grave consecinţe icircn hristologie dacă anterior icircntrupării sale icircn Iisus Hristos Logosul nu era recunoscut ca Dumnezeu adevărat egal cu Tatăl atunci cu atacirct mai puţin icirci era recunoscută această calitate după icircntrupare Atribuindu-i slăbiciunile firii umane asumate arienii demonstrau odată icircn plus că Logosul este prin icircnsăşi fiinţa sa neasemănător cu Dumnezeu Tatăl icircn aceste condiţii tot ce a găsit Marcel de cuviinţă să argumenteze a fost ideea sabeliană că icircn icircntrupare monada divină icircnsăşi se dilată capătă o nouă faţă un nou chip distinct de cel anterior icircntrupării tocmai prin caracterul temporal al acestui nou chip Iisus Hristos este Logosul devenit trup existacircnd distinct de Tatăl ca om ca fiinţă cu totul efemeră atacirct el ca

104 La M -D Chenu Marcel drsquoAncyre DTC vol XI B col1997-1998

105 O Hahn Bibliotek der Symbole sect 159 n6 la M -D Chenu Marcel drsquoAncyre DTC vol XI B col1996

persoană cacirct şi icircmpărăţia sa La sfacircrşitul timpurilor totul a reveni la starea iniţială a monadei indistincte

Cu privire la această expresie a cărui icircmpărăţie nu va avea sfacircrşit istoricul dogmelor B Sesbouumleacute scrie bdquohellipAceastăhellip afirmaţie este proprie simbolurilor de credinţă orientale şi niciodată n-a trecut icircn Occident Motivaţia ei este polemică Icircntr-adevăr o erezie atribuită lui Marcel de Ancyra icircn secolul al IV-lea susţinea că la Parusie Logosul se va reicircntoarce icircn Tatăl pacircnă la punctul icircn care se va confunda cu el misterul trinitar nu ar avea astfel decacirct o valoare sbquoiconomicărsquo şi istorică iar nu una sbquoteologicărsquo şi eternă Această idee vine din interpretarea abuzivă a textului paulin sbquoEl trebuie să icircmpărăţească pacircnă ce va pune pe toţi vrăjmaşii săi sub picioarele sale (hellip)Şi cacircnd toate vor fi supuse lui atunci şi Fiul icircnsuşi se va supune Celui ce i-a supus lui toate ca Dumnezeu să fie toate icircn toţirsquo (I Corinteni XV 25 28) Acest text exprimă icircmplinirea finală a misiunii Fiului el nu sugerează prin nimic că fiul nu va mai avea raţiunea de a exista Dimpotrivă glorificat icircn umanitatea sa Fiul va continua să exercite icircn mod etern funcţia sa mediatoare icircn el şi prin el vor vedea drepţii pe Dumnezeurdquo 106

Contestacircnd orice deosebire reală a Logosului de Tatăl şi respingacircnd eternitatea icircmpărăţiei Fiului Marcel credea că apără deopotrivă atacirct consubstanţialitatea Logosului cu Tatăl anterior icircntrupării prin considerarea lui ca nediferenţiat de Tatăl cacirct şi deplinătatea dumnezeirii coboracirctă icircn Hristos ca urmare a dilatării monadei şi a apariţiei ei sub chip uman icircn istorie Probabil că toate aceste idei ale lui Marcel ar fi rămas nebăgate icircn seamă dacă el n-ar fi negat veşnicia icircmpărăţiei lui Hristos Icircn focul controverselor iscate pe această temă Marcel a ajuns să conteste eternitatea Fiului consideracircndu-l doar o fiinţă temporală avacircnd un icircnceput icircn timp ba chiar şi un sfacircrşit bdquoHristos spunea el a icircnceput să domnească acum patru sute de ani şi stăpacircnirea sa va icircnceta odată cu sfacircrşitul lumiirdquo 107 Această afirmaţie a constituit icircnceputul căderii sale din racircndurile niceenilor adevăraţi Acuzaţiile de sabelianism pe care i le aduceau continuu arienii s-au dovedit astfel adevărate şi a sfacircrşit prin a fi abandonat de occidentali de Atanasie şi de toţi adevăraţii susţinători ai lui homoousios care au icircncetat să mai vadă icircn el un apărător al credinţei de la Niceea consideracircndu-l icircn schimb un continuator al vechiului sabelianism

Să intrăm icircnsă icircn detaliile doctrinei sale trinitare propriu-zise Marcel respinge

106 B Sesbouumleacute et J Wolinski Histoire des dogmes Descleacutee 1994 p121

107 J Schwane op cit vol2 p213 n1

cu hotăracircre ideea ariană că Logosul ar exista icircn Tatăl ca un ipostas distinct căci pentru el ca şi pentru arieni noţiunea de ipostas echivala cu aceea de altă substanţă ουσια decacirct a Tatălui Icircn Dumnezeu zicea el nu trebuie să admitem decacirct un ipostas o singură substanţă sau realitate sub icircntreit chip sau sub icircntreit nume μ αί γαρ π στασινὑ ό τριπρ σωπονό σπερὡ και τριωνιμον εισαγη τον αυτον ειναι λεγων τον θεον και τον εν αυτω Λογον και το Αγιον Πνευμα 108 Aşadar pentru Marcel Dumnezeu icircn sine nu este lipsit de Logosul său cum afirmau arienii Dumnezeu spunea el are icircn sine din eternitate Logosul aşa cum omul are icircn el icircnsuşi propria-i raţiune Astfel Dumnezeu şi Logosul său sunt unul şi acelaşi lucru εν και ταυτον109 Referindu-se la primele versete ale prologului evangheliei a patra Marcel spune că Logosul icircncă neicircntrupat ασαρκος nu este icircncă Fiu ci doar Logos bdquoIcircnainte de a fi coboracirct printre noi şi de a se fi născut din Fecioara el nu era decacirct Logosrdquo110

Despre acest Logos mai spunea Marcel Scriptura ne zice trei lucruri icircntacirci că el era la icircnceput εν αρχη pentru a semnifica faptul că se afla icircn Tatăl icircn mod potenţial δυναμει icircn al doilea racircnd că el era προς τον θεον pentru a marca faptul că era la Dumnezeu icircn act ενεργεια căci prin el au fost create toate icircn fine că el era Dumnezeu pentru a ne icircnvăţa că divinitatea nu este divizată deoarece Logosul este icircn Dumnezeu şi Dumnezeu este icircn Logosul Astfel Logosul este etern şi consubstanţial ομοουσιος αυτοουσιος cu Dumnezeu 111 Acest efort de a afirma unitatea pacircnă la indistincţie a Fiului cu Tatăl era menită icircn viziunea lui Marcel de Ancyra să contracareze subordinaţianismul arian bdquoChiar icircn doctrina sa trinitară subliniază acelaşi Schwane el n-a avut icircn gacircnd altceva decacirct problema cum să onoreze icircn Macircntuitorul nu o fiinţă distinctă de Dumnezeu şi subordonată lui (cum icircnvăţau arienii nn ) ci o divinitate

108 J Schwane op cit vol2 p224 n1 Eusebiu de Cezareea pare să ignore aici fragmentele 76 şi 77 pe care le citează Tixeront cacircnd afirmă că Marcel nu admitea decacirct un singur προσωπον

109 J Schwane op cit vol2 p221 n1

110 J Schwane op cit vol2 p216 n1

111 Marcel Fragmentele 52 97 la J Tixeront op cit vol2 p39 n5 şi 6

adevărată şi perfectărdquo112

Pentru a contracara arianismul Marcel afirmă cu hotăracircre că icircn Dumnezeu nu există trei ipostase ci doar unul Această precizare icircl apropie indiscutabil de Sabeliu care afirma acelaşi lucru Marcel merge icircnsă mai departe decacirct mentorul său şi afirmă că icircn Dumnezeu avem nu doar un singur ipostas ci şi un singur πρ σωπον ό 113 Se pare că cei doi termeni nu aveau acelaşi icircnţeles şi mai ales acelaşi rol icircn hristologia lui Marcel Pe scurt este foarte probabil că Marcel desemna sub numele de ipostas esenţa divină icircnsăşi avacircnd icircn sine icircn mod indistinct pe Tatăl şi pe Logos ca raţiune paternă λογοπατωρ Divinitatea există din eternitate sub un singur πρ σωπον sub un singur chip care esteό acela al Tatălui Logosul icircn schimb nu are πρ σωπον propriu el este de fapt bdquofărăό chiprdquo προσωπον El capătă un chip distinct de Tatăl o faţă proprie διον πρ σωπονἄ ἴ ό abia prin coboracircrea sa icircn istorie prin manifestarea sa icircn afara condiţiei sale divine deci icircn icircntrupare

Afirmaţia sa fundamentală icircn această problemă a fost aceea că anterior icircntrupării sale Logosul nu s-a numit Fiu al Tatălui acest nume l-a dobacircndit la modul propriu abia icircn urma naşterii sale din Fecioara Dacă icircn Vechiul Testament Logosul este numit totuşi Fiu aceasta este de fapt o profeţie icircn care viitorul său nume icirci este atribuit de mai icircnainte Se pare că şi această distincţie pe care el o făcea icircntre calităţile de Logos şi Fiu era menită să contracareze arianismul din calitatea Logosului de Fiu arienii trăgeau concluzia că Logosul nu poate fi coetern cu Tatăl căci nici un fiu nu poate avea aceeaşi vacircrstă cu tatăl său Pentru a elimina orice nuanţă de posterioritate icircn raport cu Tatăl Marcel contesta aşadar Logosului etern calitatea de Fiu deci de fiinţă ulterioară Tatălui aşa cum icircnvăţau arienii114 Pe de altă parte deoarece arienii speculau enorm pe marginea faptului că Logosul este născut din Tatăl văzacircnd icircn simplul act al naşterii dovada inferiorităţii sale faţă de Tatăl cel nenăscut γ ννητος Marcel neagă pur şiἀ έ simplu că Logosul ar exista icircn Tatăl icircn baza unei naşteri a sa de către Tatăl Logosul e veşnic deci fără icircnceput el nu este Dumnezeu asemenea Tatălui său ci este icircnsăşi fiinţa lui Dumnezeu Tatăl raţiunea sa eternă bdquoPe baza cărui pasaj din Scriptură am putea

112 J Schwane op cit vol2 p225

113 Marcel de Ancyra Fragmentele 66 76 77 83 87 88 la J Tixeront op cit vol2 p39 n12 şi 3

114 J Schwane op cit vol2 p215 n3 p216 n2

afirma zice el că există o fiinţă nenăscută şi o fiinţă născută cum cred ei (arienii nn ) Nici unul dintre profeţi nici unul dintre evanghelişti ba nici măcar vreunul dintre apostoli n-a spus aceastardquo115 Există icircnsă icircn Noul Testament o expresie pe care Marcel n-a putut-o ocoli şi pe care a trebuit s-o interpreteze icircn coerenţă cu propriul sistem este vorba de expresia bdquoicircntacirciul născut dintre creaturirdquo Arienii atribuiau această expresie Logosului divin pentru a demonstra că este o creatură Prin contrast Marcel a negat că această expresie paulină s-ar referi la Logosul divin şi a raportat-o numai la Fiul icircntrupat icircnţelegacircnd-o adică exclusiv prin prisma actului icircntrupării116

Să trecem acum la miezul hristologiei lui Marcel care este aceea a statutului Fiului icircntrupat Marcel desemna monada eternă prin termenul de λογοπ τωρ El seά deosebea astfel de Sabeliu care desemna aceeaşi monadă prin termenul de ιοπ τωρὑ ά Această schimbare avea o semnificaţie adacircncă icircn concepţia episcopului de Ancyra Logosul nu este Fiu decacirct după icircntrupare Prin urmare abia dup icircntrupare se poate vorbi de o naştere propriu-zisă a Logosului dar numai pentru că este Fiu Devenind Fiu Logosul a căpătat un chip propriu διον πρ σωπον a cărui natură este exclusivἴ ό temporală relativă deci efemeră adică atacirct cacirct va ţine icircmpărăţia lui Hristos Ca Fiu el se deosebeşte acum radical de Tatăl icircn sensul că este un om adevărat Abia sub condiţia icircntrupării abia ca Fiu Logosul este bdquocopie a Tatăluirdquo Anterior icircntrupării el nu este nici Fiu nici bdquocopie a Tatăluirdquo Această expresie din Coloseni I15 el o raporta la Fiul lui Dumnezeu făcut om iar nu la Logosul icircn sine Şi icircn această problemă Marcel se lăsa antrenat de disputa sa icircmpotriva arienilor Unul din argumentele pe care aceştia le foloseau pentru a dovedi că Logosul este inferior Tatălui era exact acesta extras din expresia paulină susmenţionată dacă Logosul este o copie a Tatălui atunci el este inferior căci orice copie este inferioară originalului ei Icircn consecinţă Marcel nega că această expresie s-ar referi la Logosul etern ci ea trebuie atribuită numai Fiului icircntrupat Argumentul său era următorul o copie trebuie să facă vizibil obiectul invizibil şi absent ori cel care face vizibil icircn lume pe Dumnezeu nu este Logosul etern el icircnsuşi invizibil ca şi Tatăl ci Logosul sau Fiul icircntrupat117

Afirmacircnd că bdquoHristos a icircnceput să domnească acum patru sute de ani şi

115 J Schwane op cit vol2 p217 n4

116 J Schwane op cit vol2 p219 n1

117 J Schwane op cit vol2 p220 n2

stăpacircnirea sa va icircnceta odată cu sfacircrşitul lumiirdquo118 el afirma de fapt că Hristos n-a existat anterior naşterii sale din Fecioara ca ipostas distinct de acela al Tatălui Eusebiu de Cezareea care-i combate hristologia icircn două tratate separate spune despre el acuzator că bdquoa icircndrăznit să nu atribuie Fiului lui Dumnezeu preexistenţa nici o existenţă proprie anterioară icircntrupării ουτε προειναι ουτε προυφεσταναι τολμα λεγεινrdquo119 Dar dacă după Marcel nu este de conceput o naştere eternă a Logosului din Tată pentru că nu se distinge cu nimic de el cu atacirct mai puţin poate fi vorba de o naştere a aceluiaşi Logos din Fecioara Acest act trebuie atribuit numai omului Iisus supranumit Fiul lui Dumnezeu Doar despre el se poate spune că s-a născut cu adevărat icircnţelegacircnd actul naşterii numai ca naştere temporală din Fecioara Dar care este atunci statutul Logosului divin anterior icircntrupării şi care este cel al Fiului icircntrupat Eusebiu răspunde acestei icircntrebări reproducacircnd doctrina lui Marcel astfel sub aspectul existenţei sale divine Logosul este unit cu Dumnezeu fără diviziune şi fără icircmpărţire icircn Tatăl ca potenţă a acestuia sub aspectul activităţii sale şi numai sub acest aspect ca Logos activ Dumnezeirea s-a unit cu trupul pentru a deveni principiu de mişcare şi de activitate120

Marcel a fost acuzat de Eusebiu de Cezareea că a căzut icircn erezia lui Sabeliu şi că ar fi reluat adopţianismul lui Pavel de Samosata icircnvăţacircnd că Logosul s-a unit cu un om individual cu personalitate distinctă consideracircndu-l deci pe Iisus Hristos un simplu om121 Cu privire la acuzaţia de adopţianism Shwane observă că aşa ceva nu reiese din fragmentele ajunse pacircnă la noi din opera lui Marcel Dimpotrivă el ne prezintă ca divine efectele răscumpărării şi-l acuză pe Eusebiu că nu-l priveşte pe Macircntuitorul decacirct ca pe un simplu om122 Acuzaţia de cădere icircn sabelianism este icircnsă reală Cum am spus şi mai

118 J Schwane op cit vol2 p213 n1

119 J Schwane op cit p217 n2

120 J Schwane op cit vol2 p227 n1

121 J Schwane op cit vol2 p227 n2

122 J Schwane op cit vol2 p227 n4

sus Sf Atanasie a icircntacirclnit icircn vremea sa o sectă sabeliană care asemenea lui Marcel făcea aceeaşi distincţie icircntre Logos şi Fiul icircntrupat şi pe ai cărei membri i-a icircntrebat cum a devenit Logosul Fiu A căpătat acest nume cacircnd a asumat natura umană Sau Logosul a devenit Fiu devenind om Sau icircn fine a devenit Fiu icircn amacircndouă felurile adică luacircnd un trup sau devenind un trup 123 Se pare că Marcel asemenea sabelienilor Sf Atanasie a fost de părere că Logosul n-a asumat un om ci a devenit el icircnsuşi om căci el declară icircn mod expres că icircn Macircntuitorul s-a manifestat plenitudinea divinităţii την πασαν θεοτητα εν αυτη σωματικως επιδειξεταιrdquo124 Aluzia la expresia din Coloseni I9 este aici evidentă

Cum poate fi aşadar icircnţeles acest lucru pe fondul afirmaţiei sale că Logosul icircn accepţiunea sa divină nedeosebit icircn nici un fel de Tatăl icircn interiorul monadei este cu totul diferit de Fiul icircntrupat Căci Marcel afirma icircntr-adevăr că Fiul este o persoană separată de Dumnezeu şi nu există decacirct icircn afara Tatălui εκτος του πατρος 125 Aici intervine conceptul de origine stoică al extensiei πλατυσμος monadei sau esenţei divine mai icircntacirci icircn diadă prin icircntrupare apoi icircn triadă prin purcederea Duhului bdquoMonada spune Marcel nu se extinde icircn Triadă fără să sufere o oarecare separaţie ου σαφως και φανερως ενταυθα απορρητω η μονας φαινεται πλατυνομενη μεν εις τριαδα διαιρεισθαι δε μηδαμως υπομενουσαrdquo 126 Icircn ea icircnsăşi monada divină υiοπατωρ este nediferenţiată existacircnd icircntr-o stare de superconcentrare de potenţialitate maximă icircn interiorul căreia orice distincţie reală cum ar fi aceea dintre Tatăl şi Fiul său este imposibilă Calitatea de a fi Tată ca şi aceea de a fi Fiu nefiind icircncă activate icircntre ele nici nu poate exista icircncă un raport real Iată de ce Marcel neagă existenţa unei relaţii cauzale icircn interiorul divinităţii respingacircnd ideea de naştere a Logosului etern adică icircncă neactivat Icircn momentul icircn care Logosul părăseşte starea sa de existenţă virtuală potenţială icircn interiorul monadei indistincte şi se manifestă icircn actul creaţiei dar mai ales icircn cel al icircntrupării el devine dintr-odată distinct real de Tatăl tocmai prin acest act al naşterii sale din Fecioara care este de fapt o intrare icircn acţiune a energiei active a monadei η ενεργεια δραστικη

123 J Schwane op cit vol2 p217 n3

124 J Schwane op cit vol2 p227 n5

125 J Schwane op cit vol2 p221 n2

126 J Schwane op cit vol2 p224 n3

Marcel icircnsuşi spune următoarele bdquoDacă se consideră numai divinitatea Macircntuitorului Logosul ar părea să fie pe bună dreptate unul şi acelaşi lucru cu Dumnezeu icircnsuşi dar dacă Macircntuitorul este cercetat sbquodupă truprsquo divinitatea apare ca extinsă ( ieşită din ea icircnsăşi icircnstrăinată de ea icircnsăşi nn ) prin propria ei activitate ενεργεια η θεοτης μονη πλαθυνεσται δοκειrdquo 127 Conceptul de πλατυσμος sau dilatare căci acesta este adevăratul său sens sugerează că icircn actul icircntrupării monada superconcentrată asemenea unui punct pitagoreic pacircnă atunci şi de aceea icircncă nediferenţiată intră icircntr-o primă fază de dilatare aşa cum logosul stoic iniţial aflat icircntr-o stare aproape incorporală capătă prin transformare un corp tot mai palpabil tot mai dens Icircntruparea la Marcel de Ancyra ca şi-n concepţia lui Sabeliu este o primă corporeificare a esenţei divine a logosului de pacircnă atunci A doua dilatare sau extensie a monadei este purcederea Duhului Sfacircnt Avacircnd icircn substratul consideraţiilor sale hristologice tot timpul metafizica stoică a logosului care se dilată corporeificacircndu-se dar care revine după o vreme la starea sa iniţială absorbind icircn sine tot ceea ce a generat pacircnă atunci Marcel ajunge să afirme starea de icircntrupare de corporeificare a esenţei divine va lua sfacircrşit cacircndva şi Fiului icirci va lua din locul Logosul neicircntrupat şi pur spiritual De fapt el spune doar că icircmpărăţia Fiului va lua sfacircrşit odată cu judecata finală şi sfacircrşitul timpurilor128

Marcel nu accepta ideea că odată asumată natura umană a Logosului va rămacircne unită pentru eternitate cu el Icircn sine icircnsuşi zicea el trupul carnea nu poate conveni lui Dumnezeu chiar transfigurat prin icircnviere chiar devenit incoruptibil nemuritor trupul nu este mai demn de Dumnezeul cel care este mai presus chiar de imortalitate Se poate crede aşadar presupune Marcel că după parusie Logosul se va despuia de propria-i umanitate şi va reintra icircn Dumnezeu revenind la starea icircn care se afla anterior creaţiei aşa cum sugerează textul din I Corinteni XV28 Ce se va icircntacircmpla cu această umanitate Noi nu ştim deoarece Scriptura nu o spune129

127 Marcel Fragmentul 71 la J Tixeront op cit vol2 p39-40 n1 J Schwane op cit vol2 p226 n2 vezi şi nota 1 de la pagina 227

128 J Schwane op cit vol2 p211 n1 p228 n2 final

129 Marcel Fragmentele 117-121 la J Tixeront op cit vol2 p40 n6 J Schwane op cit vol2 p228 n2

2 Fotin al Sirmiului

Cel mai cunoscut discipol al lui Marcel de Ancyra a fost Fotin devenit episcop de Sirmium Ca şi icircnvăţătorul său Fotin distingea icircntre Logosul etern şi Fiul icircntrupat Cu privire la Logos etern el icirci nega orice existenţă particulară icircn esenţa divină distinctă de Tatăl Dumnezeu este un singur ipostas dar el are icircn sine propria-i raţiune el este λογοπατωρ130 Atacircta vreme cacirct nu este activ Logosul este unul interior ενδιαθετος cacircnd intră icircn stare de act el devine προφορικος şi această manifestare icircn afară constituie prima dilatare πλατυσμος prima extensie icircn Dumnezeu Purcederea Duhului Sfacircnt este a doua131 Cu privire la Iisus Hristos Fotin a mers fidel pe urmele mentorului său atacircta doar că a fost mult mai direct icircn afirmaţii de cacirct predecesorul său Căutacircnd să explice cum a devenit Logosul Fiu prin actul icircntrupării Fotin a afirmat direct transformarea naturii sale divine icircn natura umană a Fiului icircntrupat Acest lucru este atestat direct de Sf Epifanie care reproduce concepţia lui Fotin sub expresia Logosul s-a prefăcut icircn trup εις σαρκα μεταβεβλημενον132 Aluzia la expresia ioaneică και ο σαρξ εγενετο din prologul evangheliei a patra este evidentă Atacirct Tixeront cacirct şi Schwane cred la unison că Sf Epifanie se icircnşeală interpretacircnd astfel concepţia lui Fotin care icircn opinia lor ar fi mai degrabă adopţian icircn hristologie133 Icircntr-adevăr Fotin distingea icircn mod net icircntre Logosul etern şi Fiul icircntrupat afirmacircnd că Fiul n-a existat anterior naşterii sale din Fecioara Sinodul de la Sirmium atestă această doctrină a sa şi o condamnă icircn anatematisma a cincea unde spune bdquoDacă cineva zice că Fiul a existat fără icircndoială icircnainte de Maria dar

130 J Schwane op cit vol2 p229 J Tixeront op cit vol2 p41 n6

131 J Tixeront op cit vol2 p41 n7

132 Epifanie de Salamina Haer LXXI 3 la J Tixeront op cit vol2 p41 n8

133 J Tixeront op cit vol2 p41 n8 J Schwane op cit vol2 p230 n3

numai icircn preştiinţa lui Dumnezeu şi că el n-a fost născut de Dumnezeu icircnaintea tuturor timpurilor că n-a existat icircn Dumnezeu şi că nimic n-a fost creat prin el să fie anatema rdquo Iar anatematisma a noua este şi mai categorică bdquoDacă cineva zice că fiul Mariei nu este decacirct un om să fie anatema rdquo134

La prima vedere aceste anateme par a sugera caracterul adopţian al hristologiei lui Fotin Este icircnsă doar o aparenţă căci afirmaţia că Iisus Hristos sau bdquoFiul Mariei - cum se exprima el potrivit sinodului - este doar un simplu omrdquo se icircnţelege prin prisma distincţiei dintre Logosul etern şi Fiul icircntrupat Or Fiul nu este altceva decacirct Logosul devenit trup sau carne prin transformare cum spune Sf Epifanie sau mai exact prin extensia sau dilatarea substanţei divine Ca şi Marcel Fotin de Sirmiu este marcat şi el de metafizica stoică a logosului care se dilată şi se contractă succesiv şi sinodul confirmă acest lucru prin anatematismele a şasea şi a şaptea bdquoDacă cineva zice că substanţa lui Dumnezeu este susceptibilă de dilatare şi de contracţie să fie anatemardquo bdquoDacă cineva zice că substanţa dilatată a lui Dumnezeu l-a format pe Fiul sau numeşte Fiu dilatarea acestei substanţe să fie anatema rdquo 135 Aşadar Fotin credea ca şi Marcel icircnvăţătorul său că Logosul a devenit Fiu prin dilatarea substanţei sale divine Această interpretare este confirmată şi de Marius Mercator care-l acuză la un moment dat pe Fotin că ar nega faptul că Macircntuitorul s-a născut din Fecioara136 Acuzaţia capătă sens dacă Fotin nega naşterea Macircntuitorului din Fecioara ca Logos deci icircn calitatea sa de Dumenzeu icircncă neicircntrupat nediferenţiat de Tatăl Or acest lucru icircl va face şi Nestorie care icircn a patra sa cuvacircntare către Marius Mercator va folosi şi el conceptul de λογοπατωρ Al treilea argument icircn favoarea acestei interpretări şi care fixează definitiv hristologia lui Fotin ca una de esenţă modalistă este anatema a douăsprezecea a sinodului semiarian de la Sirmium din 351 care-i condamnă direct concepţia icircn termenii următori bdquoDacă cineva auzind cuvintele sbquoŞi Cuvacircntul s-a făcut truprsquo crede că Logosul s-a transformat icircn trup ( icircn carne ) sau că luacircnd trup a suferit vreo schimbare să fie anatema rdquo 137

134 J Schwane op cit vol2 p231-232

135 J Schwane op cit vol2 p231-232

136 J Schwane op cit vol2 p230 n2

137 J Schwane op cit vo2 p230 n4

3 Anatemele sinodului semiarian de la Sirmium (351-352)

Pentru o mai bună icircnţelegere a hristologiei celor doi modalişti iată anatemele rostite icircmpotriva lor icircn special a lui Fotin de Sirmiu de către sinodul semiarian de la Sirmiu din 351-352 anatemele suprimate exprimă viziunea subordinaţiană a participanţilor şi sunt fără interes aici Voi păstra numerotarea originală bdquo2 Dacă cineva numeşte pe tatăl şi pe Fiul doi Dumnezei (nenăscuţi nn) să fie anatema 3 Dacă cineva spune că Hristos este Dumnezeu şi Fiul lui Dumnezeu icircnaintea tuturor timpurilor fără să admită că el (Fiul icircntr-o ipostază personală distinctă nn) l-a ajutat pe Tatăl la crearea tuturor lucrurilor să fie anatema 4 Dacă cineva icircndrăzneşte să spună că Cel Nenăscut sau o parte din El s-a născut din Maria să fie anatema 5 Dacă cineva zice că Fiul lui Dumnezeu a existat fără icircndoială icircnainte de Maria dar numai icircn preştiinţa lui Dumnezeu şi că el nu era icircn Dumnezeu născut din Tatăl icircnaintea tuturor veacurilor şi că prin el au fost făcute toate lucrurile să fie anatema 6 Dacă cineva spune că substanţa lui Dumnezeu este supusă dilatării sau contracţiei să fie anatema 7 Dacă cineva zice că substanţa lui Dumnezeu dilatacircndu-se l-a format pe Fiul sau numeşte Fiu extensia substanţei lui Dumnezeu să fie anatema 8 Dacă cineva numeşte pe Fiul lui Dumnezeu Logos gacircndit sau chiar pronunţat să fie anatema 9 Dacă cineva zice că Fiul Mariei nu este decacirct un om să fie anatema 10 Dacă cineva numindu-l pe Dumnezeu Dumnezeu-omul născut din Maria icircnţelege prin aceasta pe Cel Nenăscut să fie anatema 11 Dacă cineva icircnţelege icircn maniera iudeilor (aceste cuvinte ale lui Isaia XLIV 6) lsquoEu sunt primul şi ultimul şi icircn afară de mine nu există alt Dumnezeursquo cuvinte care au fost zise pentru a exclude idolii şi falşii zei şi le icircnţelege prin excluderea celui ce s-a născut din Dumnezeu Fiul cel unic de dinaintea tuturor veacurilor să fie anatema 12 Dacă cineva căutacircnd să icircnţeleagă aceste cuvinte lsquoCuvacircntul s-a făcut truprsquo crede că Logosul s-a prefăcut icircn carne sau catilde luacircnd trup el a suferit o schimbare să fie anatema 13 Dacă cineva căutacircnd să icircnţeleagă aceste cuvinte lsquoFiul unic al lui Dumnezeu a fost crucificatrsquo crede că divinitatea sa a suferit o tulburare din cauza suferinţei a schimbării a micşorării sau a aneantizării să fie anatema 14 Dacă cineva zice că aceste cuvinte lsquoSă facem omrsquo n-au fost spuse Fiului de către Tatăl ci că Tatăl şi le-ar fi spus lui icircnsuşi (adică le-ar fi spus Logosului existacircnd icircn el icircn manieră impersonală) să fie anatema 15 Dacă cineva spune că nu Fiul ar fi apărut lui Avraam ci Dumnezeul Cel Nenăscut sau o parte din acest Dumnezeu să fie anatema 16 Dacă cineva zice că Fiul lui Dumnezeu n-a luptat ca un om cu Iacov ci că Dumnezeu Cel Nenăscut sau o parte din acest Dumnezeu este cel care a luptat să fie anatema 17 Dacă cineva nu icircnţelege despre Tatăl şi despre Fiul (aceste cuvinte ale lui Moise Geneză XIX 24) lsquoDomnul a făcut să plouă cu foc de la Domnulrsquo ci spune că

Tatăl a făcut să plouă de la el icircnsuşi să fie anatema Căci Domnul adică Fiul este cel care a făcut să plouă de la Domnul adică de la Tatăl Anatema 19 Dacă cineva numeşte pe Tatăl pe Fiul şi pe Sfacircntul Duh o singură persoană să fie anatema 26 Dacă cineva spune că Fiul n-a fost născut şi că el nu-şi are principiul icircn altul (decacirct el) admiţacircnd astfel două fiinţe nenăscute şi fără principiu şi icircn consecinţă doi dumnezei să fie anatema căci capul şi principiul a toate este Fiul iar Dumnezeu la racircndul său este capul şi principiul lui Hristos Icircn acest fel vom readuce toate cu evlavie prin Fiul la principiul tuturor lucrurilor el icircnşişi fără principiu 27 Pentru a da odată pentru totdeauna un icircnţeles adevărat icircnvăţăturii creştine adăugăm Dacă cineva nu-l mărturiseşte pe Hristos Dumnezeu şi Fiul lui Dumnezeu existacircnd icircnaintea tuturor veacurilor icircmpreună lucrător cu Tatăl la crearea tuturor lucrurilor ci spune că el nu a fost numit Hristos şi Fiu decacirct după ce s-a născut din Maria şi că a avut chiar ca Dumnezeu un icircnceput să fie anatema 138

138 J Hefele op cit p 853-861

18 ADRIAN NICULCEAepiscopului său exact icircn acel punct icircn care el credea că acesta pune icircn pericol caracterul de mijlocitor al Logosului raportul Logosului cu Dumnezeu Tatăl Natura controverselor icircn care el s-a angajat l-au obligat astfel să-şi concentreze argumentarea aproape exclusiv asupra acestui aspect al naturii Logosului Iată icircn continuare principalele fragmente din Thalia icircn care el fixează raportul Logosului mai icircntacirci cu Dumnezeu Tatăl bdquoDumnezeu nu a fost din totdeauna Tată a existat deci un timp icircn care el icircncă nu era Tată abia ulterior a devenit el Tată Fiul deci n-a existat din totdeauna căci toate lucrurile (inclusiv Fiul) au fost create din neant toate lucrurile nu sunt decacirct creaturi şi opere Astfel Logosul lui Dumnezeu a fost şi el creat din neant a fost deci un timp icircn care el icircncă nu era el nu exista icircnainte de a fi fost creat Aşadar şi el a icircnceput prin a fi creat căci iniţial Dumnezeu era singur Logosul şi Icircnţelepciunea nu existau icircncă Or cacircnd Dumnezeu a vrut să ne creeze el a creat mai icircntacirci o fiinţă şi a numit-o Logos Icircnţelepciune şi Fiu pentru a ne crea prin elhelliprdquo bdquoTatăl este invizibil Fiului Astfel Logosul (Fiul) nu-l poate vedea şi nici cunoaşte icircn mod perfect şi exact pe Tatăl său Ceea ce el cunoaşte şi vede cunoaşte şi vede după propria sa măsură aşa cum noi icircnşine cunoaştem după propria noastră putere Dar Fiul nu cunoaşte icircn mod exact nu numai pe Tatăl lipsindu-i icircnţelegerea pentru asemenea măsură dar el nu-şi cunoaşte nici propria esenţăhelliprdquo

Iată acum i cacircteva texte cu referire directă la Fiul bdquoNu există deci douăș Icircnţelepciuni există numai una care este proprie lui Dumnezeu şi coexistă cu el Prin această Icircnţelepciune a fost creat Fiul şi numai icircn măsura icircn care participă la ea este el numit Icircnţelepciune şi Logos Căci Icircnţelepciunea (adică Fiul) a venit la existenţă abia prin Icircnţelepciunea (lui Dumnezeu) adică mulţumită Dumnezeului Icircnţelepciunii Icircn mod similar există icircn Dumnezeu un alt Logos alături de Fiul şi numai icircn măsura icircn care acesta participă la acest Logos el Fiul este numit Logos şi Fiu prin harhelliprdquo bdquoExistă puteri diferite una este proprie lui Dumnezeu şi eternă prin icircnsăşi natura ei Hristos nu este icircnsă adevărata putere a lui Dumnezeu ci numai una din cele care se numesc puteri ca lăcusta sau omida (icircn sensul de pedepse trimise de Dumnezeu peste lume nn) Totuşi el nu este numit doar o simplă putere (asemenea acelora nn) ci mare putere Există deci multe alte puteri asemenea Fiului (deşi nu egale lui nn) şi pe care David le numeşte astfel atunci cacircnd zice icircn psalmi (XXIV10) Dumnezeul puterilorhelliprdquo bdquoPrin natura sa Logosul este ca noi toţi adică supus schimbării dar liber icircn sine icircnsuşi icircn măsura icircn care el vrea poate rămacircne bun Dacă ar vrea el s-ar putea schimba (icircn rău nn) ca şi noi deoarece prin icircnsăşi natura sa el este schimbător τρεπτός Iată pentru ce Dumnezeu anticipacircnd că el va fi bun i-a dăruit de mai icircnainte această slavă pe care ca om a cucerit-o mai apoi prin propria-i virtute Aşadar tocmai pentru că Dumnezeu a cunoscut de mai icircnainte cele ce el avea să lucreze l-a făcut să se nască astfelhelliprdquo bdquoLogosul deci nu este cu adevărat Dumnezeu Deşi este numit Dumnezeu el nu este aşa ceva cu adevărat ci numai prin participarea sa la har ca toate celelalte el nu este Dumnezeu decacirct nominal După cum toate lucrurile sunt prin esenţa lor străine de Dumnezeu şi diferite de el tot astfel şi Logosul este absolut străin faţă de esenţa şi de ceea ce-i este propriu Tatălui λλότριοςἀ μ νὲ καὶ νόμοιοςἀ κατὰ πάντα τ ςῆ τοῦ πτρ ςὸ ο σίαςὐ καὶ διότητοςἰ el face parte din racircndul lucrărilor şi creaturilor el este una dintre elehelliprdquo

Icircn fine iată i un text icircn care apar indirect părerile lui Arie despre cea de a treiaș persoană a Sf Treimi bdquoDivizate prin natură cu totul icircndepărtate disjuncte străine şi fără nici o legătură icircntre ele sunt esenţele Tatălui Fiului şi Duhului Sfacircnt ei sunt cu totul

ISTORIA SISTEMATICĂ A DOGMEI TRINITARE 19

neasemănători icircn ceea ce priveşte esenţa şi slava (distanţa dintre ei icircntinzacircndu-se) la infinit Deci el (Logosul) nu are o esenţă şi o slavă asemănătoare ci diferă total atacirct de Tatăl (căruia icirci este inferior nn) cacirct şi de Duhul Sfacircnt (căruia icirci este superior nn)hellip Logosul icircn ceea ce-l priveşte este separat de Tatăl şi nu are absolut nimic comun cu elhelliprdquo 37

Expunerea ideilor lui Arie se opreşte de obicei la acest aspect al doctrinei sale despre raportul Logosului cu Dumnezeu Tatăl aspect cuprins icircn special icircn celebra sa lucrare Thalia Dar Arie nu vedea icircn persoana Logosului doar o fiinţă subordonată inferioară Dumnezeului suprem preocuparea sa ca şi la Filon era de a contura această persoană ca o adevărată fiinţă intermediară icircntre Dumnezeul suprem şi lumea materială absolut inferioară Acest al doilea aspect neglijat icircn mod curent sau pus foarte puţin icircn evidenţă apare icircntr-o scrisoare pe care Arie a adresat-o la un moment dat episcopului său icircntr-o icircncercare de a se icircmpăca cu el Iată principalele sale afirmaţii cuprinse icircn această scrisoare bdquoCredinţa pe care am primit-o de la strămoşii noştri şi pe care am icircnvăţat-o de la tine Prea Fericitule Părinte este aceasta noi cunoaştem un singur Dumnezeu nenăscut unul singur etern unul singur fără principiu singur adevărat nemuritor singur icircnţelept singur bun singur atotputernic unul singur judecător moderator şi guvernator al tuturor lucrurilor imuabil şi fără schimbare drept bun acelaşi Dumnezeu al Legii şi profeţilor dar şi al Noului Testament care a născut icircnaintea timpurilor pe Fiul său prin care el a făcut veacurile şi toate lucrurile (sn)rdquo bdquo(Cunoaştem de asemenea şi pe Fiul) născut nu icircn aparenţă ci cu adevărat subzistacircnd printr-un efect al voinţei lui Dumnezeu imuabil şi fără schimbare creatură perfectă a lui Dumnezeu κτίσμα τοῦ θεοῦ τελε ονῖ dar nu ca vreuna dintre creaturi produs dar nu ca vreunul dintre lucrurile produse produs nu cum afirmă Valentin ca şi cum ar fi o emanaţie din Tatăl produs nu cum a spus Maniheu ca şi cum ar fi o parte a fiinţei lui Dumnezeu produs nu cum a spus Sabeliu care diviza unitatea numindu-l pe Fiul Tată produs nu cum a spus Hieracas pentru care el este lumină din lumină sau ca o torţă divizată icircn două nu ca şi cum cel ce exista mai icircnainte ar fi devenit după aceea sau ar fi fost creat din nou icircn Fiul bdquoTu icircnsuţi Prea Fericitule Papă ai respins de multe ori chiar icircn mijlocul Bisericii şi al adunării pe toţi aceştia care afirmau astfel de lucruri Dar aşa cum am mai spus el a fost creat icircnainte de timpuri şi icircnaintea veacurilor şi a primit de la Tatăl viaţa şi existenţa şi splendorile slavei pe care Tatăl i le-a conferit (sn) Icircntr-adevăr dacircndu-i drept moştenire toate lucrurile Tatăl nu s-a privat pe el icircnsuşi de ceea ce-i este propriu anume de a fi fără principiu căci el este izvorul a toate Iată pentru ce există trei ipostase Tatăl Fiul şi Duhul Sfacircnt bdquoDumnezeu care cu adevărat este cauza tuturor celor ce există este absolut singur icircn a fi fără principiu Fiul născut icircn afara timpului de către Tatăl creat şi icircntemeiat icircnaintea veacurilor nu exista icircnainte de a fi născut ci născut icircn afară de timp icircnaintea tuturor lucrurilor singur el a fost creat (direct nn) de Tatăl El icircnsă nu este nici etern nici coetern şi nici nu participă la a fi nenăscut asemenea şi icircmpreună cu Tatăl El nu-şi are existenţa deodată cu Tatăl cum zic unii despre unul şi despre celălalt afirmacircnd două principii nenăscuterdquo 38

Cu o astfel de scrisoare mai ales cu afirmaţiile ultime despre statutul Logosului icircn

37 Ortiz de Urbina op cit pp254-255 CJ Hefele Histoire des concils Beuchesne Paris 1910 vol1 p376 n14 p377 n24

raport cu Dumnezeu Tatăl era firesc ca Arie să nu-şi atingă scopul Departe de a pacifica relaţiile sale cu patriarhul Alexandru el le-a icircnrăutăţit şi mai mult şi conflictul s-a acutizat conducacircnd la convocarea primului sinod ecumenic Ceea ce trebuie reţinut icircnsă din textul scrisorii este statutul superior pe care Arie icircl acordă Logosului icircn raport cu restul creaturii Logosul deşi creatură icircn substanţa sa nu este o creatură ca celelalte ci o creatură perfectă κτίσμα τοὔ θεοὔ τελε ονῖ 39 Dacă Dumnezeu ar fi vrut să creeze o altă făptură perfectă aceasta n-ar fi putut fi decacirct cel mult egală cu aceea a Logosului dar icircn nici un caz superioară 40 Doar el a fost creat direct de către Dumnezeu Tatăl toate celelalte creaturi au fost aduse la existenţă prin el adică depind nu direct de Dumnezeu ci de Logosul creatorul lor şi-i sunt astfel necesarmente inferioare Duhul icircnsuşi ca al treilea ipostas a fost creat prin el ca primă operă a sa şi de aceea icirci este inferior cu atacirct mai mult restul creaţiilor sale Toate au fost create icircn timp doar el Logosul a fost creat icircnaintea timpurilor deci direct de către Tatăl Toate sunt supuse schimbării datorită naturii lor create Logosul singur deşi creat este imuabil desigur nu ca Dumnezeu adică prin propria-i fiinţă ci datorită hotăracircrii voinţei sale neclintite Din acest motiv a meritat el bdquoviaţa şi existenţa şi splendorile slavei pe care Tatăl i le-a conferitrdquo adică statutul de primă creatură şi de instrument al creaţiei tuturor celorlalte Icircn aceste condiţii Logosul este icircntr-adevăr acea fiinţă intermediară icircntre Dumnezeul cel infinit diferit de lume şi lumea materială absolut inferioară prin icircnsăşi esenţa ei de creatură Fără să fie asemenea lui Dumnezeu Logosul este icircnsă diferit şi faţă de lumea materială Inferior lui Dumnezeu Logosul este totuşi superior icircntregii creaţii Avacircnd icircnsă cacircte ceva atacirct din Dumnezeu cacirct şi din lumea creată Logosul este cu adevărat acel mijlocitor capabil să explice actul creaţiei şi al revelării lui Dumnezeu icircn lume dar şi apropierea acesteia de Dumnezeu urcuşul ei spre cele superioare

Am studiat pacircnă aici relaţia Logosului cu Dumnezeu Tatăl Care este icircnsă relaţia sa cu Duhul Sfacircnt Arie menţionează icircntr-adevăr pe alocuri şi persoana Duhului Sfacircnt Consideraţiile sale relative la cea de a treia persoană a Sf Treimi sunt icircnsă cu totul obscure şi dispersate Cu privire la această problemă Tixeront face următoarea remarcă

38 Ortiz de Urbina op cit pp252-253 CJ Hefele op cit p357 n1

39 J Tixeront op cit vol2 p26 jos

40 Atanasie De synodis 46 la J Tixeront op cit vol2 p26 n1

bdquoAsupra Duhului Sfacircnt fragmentele lui Arie sunt foarte puţin explicite El admite ipostasul (Duhului) ca formacircnd alături de Tatăl şi de Fiul o treime Dar Duhul Sfacircnt este icircn viziunea sa infinit icircndepărtat separat de celelalte două persoane le este străin prin esenţă el nu posedă nici măcar aceeaşi slavă cu ele Arie făcea probabil din Duhul o creatură a Fiului Acest punct al doctrinei sale a rămas icircn umbră pacircnă icircn ziua icircn care a fost pus icircn lumină de erezia macedonianărdquo 41 Atunci cacircnd ajunge să se refere la cea de a treia persoană treimică Arie o face icircn intenţia de a arăta că Logosul este diferit atacirct faţă de Tatăl cacirct şi de faţă de Duhul ca icircn următorul fragment bdquoDivizate prin natură cu totul icircndepărtate disjuncte străine şi fără nici o legătură icircntre ele sunt esenţele Tatălui Fiului şi Duhului Sfacircnt zice el ei sunt cu totul neasemănători icircn ceea ce priveşte esenţa şi slava (distanţa dintre ei icircntinzacircndu-se) la infinit Deci el (Fiul) nu are o esenţă şi o slavă asemănătoare el diferă total de Tatăl şi de Duhulhelliprdquo 42 Sensul acestui text este acela că Logosul diferă de Dumnezeu Tatăl deoarece icirci este cu totul inferior şi subordonat dar el diferă radical şi de Duhul Sfacircnt căruia icirci este cu totul superior ba chiar creator astfel el este o fiinţă intermediară Menţionarea celei de a treia persoane adică a Duhului Sfacircnt era menită astfel să pună icircn evidenţă diferenţa considerabilă a Logosului faţă de creatură Duhul Sfacircnt este abordat de Arie ca simbol al creaturii propriu-zise al lumii noastre materiale din care face parte ca primă creatură a Logosului Cu alte cuvinte atunci cacircnd se referă la Duhul Sfacircnt Arie o face pentru a arăta că Logosul este de fapt un mediator icircntre Dumnezeu Tatăl simbol al transcendenţei absolute faţă de lume pe de o parte şi Duhul Sfacircnt simbol al lumii materiale prima şi cea mai icircnaltă dintre creaţiile Logosului

Icircn aceste condiţii Treimea ariană este o realitate care s-a constituit progresiv nu una care să fi existat ca atare din eternitate Acest lucru reiese din fragmentele icircn care Arie neagă faptul că paternitatea ar fi o calitate eternă icircn Dumnezeu Iată un text pe care-l reproduce Sfacircntul Atanasie şi icircn care Arie este cacirct se poate de explicit ldquoDumnezeu Pricipiul a tot zice el numai El este fără principiu Fiul născut din Tatăl icircn afara timpului creat şi format icircnainte de veacuri nu era icircnainte de a fi născut născut icircnsă icircn afară de timp icircnaintea tuturor lucrurilor el deţine existenţa din Tatăl El nu este etern şi coetern cu Tatăl nici conenăscut el nu are existenţă icircn acelaşi timp cu Tatăl cum zic unii despre relaţii ςὀ τίνες λέγουσι τὰ πρ ςὸ τί introducacircnd astfel două principii nenăscute Ci monadă şi principiu universal Dumnezeu este deasupra a tot Iată pentru ce el este

41 J Tixeront op cit vol2 p27-28

42 Ortiz de Urbina op cit p255

anterior Fiuluirdquo43 Trebuie spus aici că icircn această negare a calităţii Tatălui de a fi Tată din eternitate Arie nu era icircntru totul original Patriarhul Dionisie al Alexandriei din secolul al III-lea afirmase deja icircntr-o scrisoare către papa Dionisie al Romei că bdquoDumnezeu n-a fost din totdeauna Tată deci Fiul nu a existat din totdeaunardquo44 Mai icircnaintea acestuia chiar gnosticul Valentin spusese că bdquola icircnceput Dumnezeu nu era Tatăhelliprdquo45

Aşadar anterior naşterii Fiului a Logosului Dumnezeu era doar monadă Arie spunea următoarele bdquoIcircnţelege că mai icircntacirci a fost Unul (adică monada Dumnezeu simplu nn) iar Doimea (adică Dumnezeu devenit Tată ca urmare a naşterii Fiului Său nn) n-a fost icircnainte de a fi existat concret Fiul Dumnezeu (Tatăl) este icircnainte de a fi Fiulrdquo46 Deci Doimea constituită de Tatăl şi de Fiul este posterioară Monadei iniţiale constituită de solitudinea paternă Aceeaşi concepţie o manifestă Arie şi despre Duhul Sfacircnt Dacă a fost o vreme cacircnd Doimea icircncă nu exista deoarece nu fusese creat Fiul atunci a fost o vreme cacircnd Treimea nici ea nu exista pacircnă să fie creat Duhul Sfacircnt Sfacircntul Atanasie redă acest ultim aspect al doctrinei ariene icircn termenii următori bdquoDacă Duhul este creatură iar creaturile sunt din cele ce nu sunt (adică din nimic nn) e vădit că a fost o vreme cacircnd n-a fost Treimea ci Doimea Or ce ar putea spune cineva mai contrar credinţei decacirct aceasta Căci aceştia (arienii nn) spun că Treimea rezultă din prefacere şi progres şi există o Doime care aşteaptă să se facă o creatură care să se unească cu Tatăl şi cu Fiul şi să apară astfel Treimeardquo47

43 I Chevalier Sf Augustin et la pensee greque Les relations trinitaires Freiburg 1940 p109 n1

44 I Chevalier Sf Augustin et la pensee greque Les relations trinitaires p110

45 E de Faye Le gnosticisme Beauchesne Paris 1924 p34

46 Sf Atanasie cel Mare Despre sinoade icircn ldquoPărinţi şi scriitori bisericeştirdquo Ed Inst Biblic şi de Mis Ortodoxă Bucureşti 1988 vol XVI p121-122

47 Sf Atanasie cel Mare Despre Sfacircntul Duh către acelaşi Serapion icircn ldquoPărinţi şi scriitori bisericeştirdquo Ed Inst Biblic şi de Mis Ortodoxă

După moartea lui Arie concepţia sa a fost continuată şi nuanţată de anomeii radicali Urmaşi direcţi ai marelui eretic anomeenii susţineau că bdquoFiul este cu totul neasemănător cu Tatăl κατὰ πάντα νόμοιοςἀ atacirct sub raportul voinţei cacirct şi sub acela al fiinţeirdquo 48 Ei se deosebeau totuşi de Arie icircnsuşi prin felul icircn care concepeau desăvacircrşirea Logosului icircntrupat icircn timp ce Arie credea că acesta a ajuns la demnitatea divină ca o recompensă pentru virtutea pe care a dovedit-o anomeii dimpotrivă considerau această demnitate drept apanajul naşterii sale al filiaţiei sale unice Acest fapt nu-i icircmpiedica icircnsă să deprecieze persoana Logosului icircn planul vieţii liturgice şi practice Astfel ei botezau icircn numele lui Dumnezeu cel necreat al Fiului creat şi al Duhului Sfinţitor procreat de către Fiul cel creat Ei practicau o singură scufundare icircn amintirea morţii lui Iisus Hristos Deprecierea Logosului icircn raport cu Dumnezeu Tatăl i-a condus la o atitudine ireverenţioasă faţă de Scriptură la o respingere a cultului moaştelor şi al sfinţilor iar icircn final chiar la laxism moral 49 Un alt urmaşi al lui Arie a fost Eustaţiu de Sevasta care a cochetat toată viaţa cu arienii icircn special cu partida homoiusienilor adică a acelora care respingeau icircn egală măsură radicalul anomios al arienilor riguroşi cacirct şi homoousios consacrat la Niceea Icircn acord cu partida homoiusienilor Eustaţiu icircnvăţa că Logosul este asemenea Tatălui său dar nu egal cu el Icircn cele din urmă Eustaţiu a sfacircrşit icircn racircndurile macedonienilor a acelei partide care respingea dumnezeirea Sf Duh Spre deosebire de anomeii libertini icircn materie de morală Eustaţiu s-a distins printr-un ascetism riguros Ucenicii săi numiţi eustaţieni au fost condamnaţi la un sinod de la Gangra tocmai pentru exagerările lor ascetice pentru respingerea căsătoriei a cărnii icircn general considerată ca impură etc 50 Atitudinea lui Eustaţiu şi a partizanilor său trebuie pusă icircn legătură cu arianismul său mai exact cu doctrina despre efectele icircnlocuirii sufletului uman de către Logos icircn Iisus Hristos Prin această asumare incompletă umanitatea logosului a fost considerată cu mult superioară celei a oamenilor adevăraţi mai presus de slăbiciunile

Bucureşti 1988 vol XVI p85-86

48 X Le Bachelet Anomeacuteens DTC volI B col1323

49 X Le Bachelet Anomeacuteens DTC volI B col1324 1325

50 S Salaville Eusthate de Seacutebaste DTC volV B col15666-1571 Eustathiens DTC volV B col 1572

obişnuite şi de aceea model de urmat Pentru a realiza aceleaşi efecte icircn propria natură umană Eustaţiu n-a găsit alt mijloc decacirct ascetismul său extraordinar de riguros dus pacircnă la deprecierea umanului icircn general Cel care i-a continuat icircnsă concepţia trinitară a fost Eunomiu ajuns episcop de Cyzic

Care era icircn aceste condi ii doctrina ariană icircn materie de hristologie ț bdquoGrave erau consecinţele arianismului icircn ceea ce priveşte icircntruparea şi răscumpărarea spune X Le Bachelet Persoana lui Hristos nu mai era o persoană cu adevărat divină devreme ce Logosul icircntrupat la plinirea vremii nu mai era el icircnsuşi un Dumnezeu adevărat Din această cauză opera sa răscumpărătoare icircşi modifica profund conţinutul icircn loc să fie teandrică acţiunea şi influenţa lui Hristos nu mai era decacirct una de ordin moral mai mult sau mai puţin umană Un alt rezultat a fost acela că arienii au ajuns să nu mai recunoască icircn Hristos decacirct un trup fără suflet uman ψυχονἄ sau un suflet fără raţiune ψυχὴ

λογοςἄ ei pretindeau că salvează astfel unitatea persoanei pe care prezenţa simultană a celor două spirite finite Logosul şi sufletul uman ar fi compromis-o Mulţumită acestei suprimări ei puteau atribui Logosului direct cunoaşterea limitată afectele de tristeţe de bucurie şi altele de acest fel (care se atribuie doar oamenilor nn) Mărturii explicite (ale scriitorilor vremii) atribuie această doctrină fie arienilor icircn general fie fondatorului lor icircnsuşihellip Sf Epifanie prezintă această doctrină ca un loc comun al lucianiştilorhellip Hristos al arienilor devenea astfel o fiinţă particulară complet diferită de Omul-Dumnezeu deoarece el nu mai era nici Dumnezeu adevărat nici om adevărathelliprdquo 51 Arie icircnsuşi n-a lăsat nici o referire cu privire la părerea sa icircn această problemă bdquoFragmentele care au supravieţuit din operele lui Arie spune şi Tixeront nu conţin nimic cu privire la această chestiune anume dar se ştie de la autori care au tratat despre doctrina lui că aceasta (adică doctrina mentorului său nn) era şi icircnvăţătura luirdquo 52

Potrivit arienilor deci Logosul devenit Hristos a icircnlocuit icircn firea umană pe care a asumat-o sufletul cu alte cuvinte ceea ce a asumat a fost doar un trup fără suflet

ψυχονἄ După alţii el ar fi icircnlocuit nu icircntreg sufletul ci numai partea raţională a acestuia ceea ce a asumat astfel ar fi fost un trup cu suflet senzitiv dar fără raţiune ψυχὴ λογοςἄ Icircn aceste condiţii coboracircrea Logosului icircn lume nu mai era o icircntrupare o icircnomenire adică o asumare a unei naturi umane integrale ci o asumare doar a unui corp de aceea

51 X Le Bachelet Arianisme DTC volI B col1787-1788

52 Atanasie Contra Apollinarium II 3 Teodoret Haeretic Fabul V 11 un fragment atribuit Sf Atanasie icircn PG XXVI 1292 la J Tixeront op cit vol2 p27 n3

icircntruparea devenea de fapt o icircncorporare Această nuanţă apare formal afirmată icircntr-un simbol arian al lui Eudoxiu de Constantinopol bdquoLogosul se spune icircn acest simbol s-a icircncarnat nu s-a icircnomenit căci el n-a asumat şi sufletul uman σαρκοθέντα ο κὐ

ναντθρωπήσανταἐ ο τεὔ γ ρὰ ψυχ νὴ νθτρωπίνηνἀ νείληφενἀ (ὀ λόγος) 53 Diferenţa dintre cei doi termeni definea exact natura icircntrupării Logosului după arieni prin icircntrupare Logosul a asumat numai carnea noastră numai un trup material aşa cum sugerează verbul σαρκοθέντα iar nu o natură umană integrală adevărată Icircn consecinţă nefiind un Dumnezeu adevărat Logosul nu era nici om adevărat Ca să fie om adevărat icircntruparea Logosului ar fi trebuit să fie asumarea naturii unui om adevărat aşa cum sugerează verbul ναντθρωπήσανταἐ

Hristologia ariană trebuie foarte precis definită pentru a fi cu adevărat icircnţeleasă Astfel diferenţa dintre cele două verbe nu trebuie să ne facă să credem că Hristosul arian ar fi fost o fiinţă compozită adică Logosul semi-divin sălăşluind icircntr-un trup omenesc Asumarea numai a trupului fără suflet sau şi a sufletului dar fără partea sa raţională icircnsemna pentru arieni că Logosul subzistă ca o fiinţă nu numai nedeplină sub aspectul divinităţii dar nedeplină nici sub aspectul umanităţii sale Aceasta icircnseamnă că trupul asumat de Logos nu mai este un trup obişnuit din materie obişnuită ci un trup material cu totul transformat icircn substanţa Logosului icircnsuşi Esenţa Logosului icircntrupat este astfel unică un fel de amestec omogen de divin şi uman un Logos transformat icircn trup sau un trup transformat icircn Logos Iată de ce au ajuns arienii să atribuie icircnsăşi acestei esenţe slăbiciunile umane menţionate icircn Evanghelie şi cunoaşterea limitată Sf Atanasie descrie această particularitate a hristologiei ariene icircn termenii următori bdquoArie icircnvaţă că icircn Hristos corpul a servit icircn mod simplu de icircnveliş condiţiei sale divine şi că Logosul a intervenit numai pentru omul interior sau pentru suflet atunci cacircnd el icircndrăzneşte să atribuie icircn mod direct divinităţii capacitatea de a suferi (pe cruce) şi icircnvierea (sn)rdquo 54 La racircndul său Augustin raportează acelaşi lucru despre opiniile ariene icircn această problemă El remarcă icircn acelaşi timp că ereziile ariene cu privire la sufletul uman al lui Iisus Hristos erau mai puţin cunoscute deşi nu mai puţin reale după cum o dovedesc spune el atacirct lucrările lor cacirct şi expozeurile orale55

53 Eustaţiu la Antiohiei PG XVIII 689 Atanasie Contra Apollinarium I 15 Epifanie Haer LXIX 19 Grigore de Nazianz Epist CI la J Tixeront op cit vol 2 p 27 n 4

54 J Schwane op cit vol2 p395 n1

55 J Schwane op cit vol2 p396 n1

Arienii au ajuns deci să atribuie afirmaţii ale Macircntuitorului ca cele din Matei XXIV 36 nu naturii sale umane asumate ci icircnsăşi esenţei sale proprii Este vorba despre afirmaţia Macircntuitorului că ziua precisă a judecăţii de la sfacircrşitul timpurilor nu o cunoaşte nici măcar Fiul ci numai Tatăl Icircn viziunea lor această afirmaţie era icircncă o dovadă a inferiorităţii Logosului faţă de Dumnezeu Tatăl Aceasta icircnsemna că asumacircnd un trup omenesc coboracircnd pacircnă la nivelul unei naturi inferioare ca cea umană Logosul a suferit modificări corespunzătoare icircn chiar propria sa esenţă pacircnă la punctul unei ignoranţe totale icircn ceea ce priveşte viitorul ultim al creaţiei O atare ignoranţă era icircn opinia lor una din dovezile cele mai solide icircn favoarea afirmaţiei că Logosul nu are nimic comun cu Tatăl său el nefiind un Dumnezeu adevărat ca Tatăl adică un Dumnezeu care să aibă o cunoaştere absolută a tuturor lucrurilor 56 Dar Logosului nu-i lipseşte numai atotcunoaşterea divină icirci lipseşte şi caracterul imuabil Acesta este icircncă un motiv ndash spuneau arienii ndash pentru care el este inferior Tatălui Arie atribuie acest caracter schimbător esenţei icircnsăşi a Logosului bdquoPrin natura sa Logosul este ca noi toţi supus schimbării dar liber icircn sine icircnsuşi Icircn măsura icircn care vrea el rămacircne bun (adică de partea binelui nn) Dacă vrea el se poate schimba ca şi noi deoarece el prin natura sa este supus schimbării Iată pentru ce Dumnezeu prevăzacircnd că va fi bun i-a dăruit de mai icircnainte această slavă pe care ca om a cucerit-o mai apoi prin propria virtute Aşadar tocmai pentru că Dumnezeu a cunoscut de mai icircnainte cele ce el avea să lucreze l-a făcut să se nască astfelhelliprdquo 57

Pacircnă la ce punct s-ar fi putut schimba Logosul Pacircnă unde ar fi putut el coboricirc Se pare că arienii nu s-au ferit să meargă pacircnă la capăt şi să dea răspunsul radical Patriarhul Alexandru al Alexandriei scriind episcopilor orientali despre noua erezie şi despre cutezanţa ei nemaiauzită relatează că atunci bdquocacircnd cineva le-a cerut să precizeze dacă Logosul lui Dumnezeu s-ar fi putut schimba cum s-a schimbat diavolul ei n-au avut teamă să afirme da ar fi putut Natura sa spun aceştia este icircntr-adevăr supusă schimbării devreme ce el poate fi născut şi este supus schimbăriirdquo 58 Aşadar Hristosul

56 J Schwane op cit vol2 p395

57 Ortiz de Urbina op cit p254-255

58 Ortiz de Urbina op cit p251

arian este Logosul icircnsuşi care suportă actele naşterii ale suferinţei pe cruce şi ale morţii icircn icircnsăşi natura sa intimă semi-divinăsemi-trupească Icircn asemenea condiţii docetismul este inevitabil Lipsesc icircnsă documentele care să ateste aşa ceva Această consecinţă va deveni icircnsă evidentă la Apolinarie de Laodiceea Informa ii care sprijină ipoteza le oferăț SF Atanasie icircn lucrările sale Către Epictet Către episcopul Adelfie i Către Maximș filozoful 59 Augustin confirmă i el această presupunere spunacircnd icircn ș Contra unui cuvacircnt al arienilor că ace tia anticipau doctrina lui Apolinarie de Laodiceea bdquocacirct despre ereticiiș mei mă refer la arieni se vede din disputele lor că nu gacircndesc doar că icircn Treime naturile sunt diferite ci i că Hristos n-a avut suflet umanrdquo ș 60

2 Eunomiu al Cyzicului

Eunomiu a fost şeful partidei anomeilor Icircn celebra sa Apologie pe care avea s-o combată Sfacircntul Vasile cel Mare Eunomiu reia ideea lui Arie că Fiul nu a putut exista icircnaintea naşterii sale din Tatăl or dacă naşterea este devenire schimbare icircnseamnă că Fiul a venit la existenţă ca Fiu printr-un act de devenire printr-un act prin care el a trecut de la starea de inexistenţă la aceea de existenţă ca Fiu al Tatălui Fiul va spune Eunomiu s-a constituit ca Fiu abia icircn urma actului naşterii sale din Tatăl de aceea el n-a putut exista din eternitate alături de Tatăl aşadar spuneau arienii a fost o vreme cacircnd el nu exista Dar iată aceste argumente icircn formularea lui Eunomiu icircnsuşi bdquoCăci zice el nici sămacircnţa nu este (icircncă) om Nici piatra nu este (icircncă) casă ele devin una om cealaltă casă (abia ulterior adică abia prin actul naşterii şi respectiv al construcţiei nn) Or este cel mai religios lucru din lume acela de a pune icircn paralel cu aceste fiinţe naşterea Fiului Dacă fiecare dintre ele devine atunci cacircnd icircncă nu era ndash căci nu devine ceea ce era deja mai icircnainte ndash cum va putea fi vindecat cel care afirmă că Fiul a fost născut atunci cacircnd deja exista Căci dacă el exista icircnaintea naşterii sale atunci el este nenăscutrdquo61 bdquoIar dacă

59 Vezi toate aceste lucrări icircn PSB vol16 pp 168-190

60 Augustin Contra unui cuvacircnt al arienilor V 5 icircn Augustin Oeuvres completesI Paris 1870 vol 26 p580

61 Eunomiu Apologia icircn ldquoSources chretiennesrdquo vol 305 p261

el este nenăscut atunci el nu mai este Fiu şi dacă este Fiu el nu e nenăscutrdquo62 bdquoDat fiind că substanţa lui Dumnezeu nu admite naşterea ndash de vreme ce el este nenăscut ndash nici separarea sau icircmpărţirea ndash de vreme ce el este incoruptibil ndash şi că nu există nimic altceva pentru a servi drept substrat naşterii Fiului noi spunem că Fiul a fost născut cacircnd nu erardquo63 bdquoIată pentru ce conchide Eunomiu Fiul nu este Dumnezeu ci creatură a Tatălui deoarece substanţa sa a fost născută atunci cacircnd nu era icircnaintea propriei sale constituţiirdquo64 Asemenea lui Arie el considera că Iisus Hristos nu putea fi Dumnezeu mai mult decacirct Logosul icircnsuşi Ca şi mentorul său Eunomiu credea că Logosul a icircnlocuit icircn Iisus raţiunea sau sufletul acestuia asumacircnd doar trupul carnea bdquoCel ce icircn zilele mai de pe urmă s-a făcut om nu a luat un om (n-a asumat fire omenească nn) din suflet şi din truprdquo ci a luat o fire formată numai din trup65 Deprecierea persoanei Logosului s-a manifestat la Eunomiu prin abandonarea icircn cele din urmă de a mai celebra Sfintele Taine 66 Trebuie văzută aici o reminiscen ă din Origen care cum am văzut mai sus aț declarat la un moment dat că nu se cuvine să ne icircnchinăm unei creaturi adică Fiului ci numai lui Dumnezeu Tatăl că icircnsu i Macircntuitorul s-a icircnchinat Tatăluiș

Aceleaşi raţiuni icircl conduc pe Eunomiu să afirme că şi Duhul nu este Dumnezeu ci creatură deoarece dacă purcede nici el n-a putut exista icircnaintea purcederi sale bdquoSfacircntul Duh spune el care este al treilea icircn ordine nu ar putea fi primul icircn ceea ce

62 Eunomiu Apologia icircn ldquoSources chretiennesrdquo vol 305 p257

63 Eunomiu Apologia icircn ldquoSources chretiennesrdquo vol 305 p263-264

64 Eunomiu Apologia icircn ldquoSources chretiennesrdquo vol 305 p259

65 La Grigorie de Nyssa Contra lui Eunomiu II PG LXV 544 D-545 A la I G Coman Şi Cuvacircntul trup s-a făcut Hristologie şi mariologie patristică Timişoara 1993 p31-32 n38

66 X Le Bachelet Eunomius icircn DTC volI B col1507 1503

priveşte natura căci acesta este Dumnezeu Tatăl Ar fi icircntr-adevăr absurd şi singular ca acelaşi să aibă cacircnd primul loc cacircnd al treilea (hellip) Duhul nu are aceeaşi substanţă nici cu Monogenul (adică cu Unul Născut cu Fiul nn) căci el n-ar fi fost numărat după acesta ca avacircndu-şi propriul ipostas (propria substanţă nn) (hellip) Nu există deci un al doilea alături de Tatăl şi care să fie nenăscut căci nu există decacirct un singur şi unic Nenăscut şi nu există un altul nici alături de Fiul şi care să fie un născut căci nu există decacirct un singur şi unic Monogen (Unulnăscut) Există icircnsă un al treilea icircn natură şi icircn ordine creat la porunca Tatălui şi prin activitatea Fiului νεργειἐ ᾷ δε τοῦ ιοὑ ῦ γενόμενον El este cinstit icircn al treilea racircnd ca primă creatură a Monogenului cea mai mare dintre toate şi singura ca atare Divinitatea şi puterea demiurgică-i lipsesc dar el este plin de puterea de a sfinţi şi a icircnvăţardquo67

3 Arianismul tacircrziu

Volumul 146 al colec iei ț Sources chreacutetiennes con ine ț două omilii cu autor anonim care sunt icircn realitate două predici pentru prima zi a Săptămacircnii Mari a Sfintelor Pa ti Ele au fost redactate cel mai probabil către mijlocul sau icircn a două jumătate aș secolului al IV-lea 68 Cele două omilii dovedesc mai mult decacirct orice alt document arian rădăcinile gnostice ale acestei mari erezii Argumentarea autorului icircncepe cu evocarea robiei icircn care zăcea umanitatea sub puterea Demiurgului pacircnă la venirea Macircntuitorului bdquoIcircnaintea coboracircrii tale din ceruri pe pămacircnt (πρὸ γ ρὰ τ ςῆ ο ςῆ πἀ rsquoο ραν νὐ ῶ ε ςἰ γ ςῆ καταβ σεωςά ) eu eram captivul demonilor pe tine Creatorule te ignoram i adoramș crea ia drept creatoare icircmi imaginam materia ca auto-cauzată (ț α τ ματονὐ ό φανταζ μενἐ ό τ νὴ κτ σινί προσεκ νουνύ ςὡ κτ στηνί ) icircn u urătatea mea icircnvă am din propria voin ăș ț ț artele demonilor autorul răului (ὁ ρχ κακοςἀ έ ) folosise icircmpotriva mea armele sale tiranice Cel rău inten ionat (ț ργανονὄ με τ ςῆ δ αςἰ ί ὁ δυσμεν ςὴ κατεσκε ασεύ κακ ασί ) făcuse din mine instrumentul propriei sale răută i Eu zeificam cerul i ignoram pe celț ș care l-a desfă urat adoram soarele i nu cuno team pe cel care l-a aprins veneram luna iș ș ș ș dispre uiam pe creatorul ei mă icircnchinam astrelor i-l respingeam pe artizanul lorț ș

67 Eunomiu Apologia icircn ldquoSources chretiennesrdquo vol 305 p285-286

68 J Lieacutebaert Deux homeacutelies anomeacuteens pur lrsquooctave de Paques Introduction text traduction et notes icircn Sources chreacutetiennes vol146 p38

icircnconjuram de respect arborii i pietrele ridicam temple i altare icircmpotriva ta Creatoruleș ș atinsesem norii cu răutatea mea Căci odată coruptă legea naturală trăiam fără discernămacircnt asemenea jivinelor ira ionalerdquo ț 69 bdquoTu e ti arhistrategul ( eful armatelorș ș cere ti) Domnului love te-l pe autorul răului (ș ș ρχιστρ τηγοςἀ ά π ρχειςὑ ά κυρ ουί τ νὸ

ρχ κακονἀ έ τρ σονῶ ) 70 răpe te-i armele tiranului căci tu ai puterea cea de neicircnvinsș Eliberează-ne din robia pe care am icircndurat-o din cauza u urătă ii noastre scoate-ne dinș ț eroare i poartă-i pe rătăci i pe umerii tăi ș ț Apleacă- i Doamne urechea spre ruga meaț (Psalmul V 2) Arat-o fecioară pe curtezană schimb-o icircn femeie castă pe femeia adulteră fă-o rodnică pe cea stearpă schimbă neghina-n gracircu bun transformă spinii icircn trandafiri altoie te măslinul sălbatic pentru a face din el un măslin roditor slăve te-l pe celș ș abandonat fă-o mamă a multor copii pe cea care nu are niciunul Căci totul este posibil cacircnd tu vrei icircn simpla ta voin a tu posezi deja puterea (ț π νταά γ ρὰ δυνατά σοι τανὅ θ ληςέ νἐ γ ρὰ τῷ θ λεινέ χειἔ τὸ δ νασθαιύ )rdquo 71

Părăsind domeniul metafizicii autorul intră icircn acela al istoriei Vechiului Testament bdquoIudeul zice el s-a bucurat de ale tale voi gusta i eu din binefacerile tale tuș l-ai condus afară din Egipt scoate-mă i pe mine din gre eală Tu l-ai răscumpărat dinș ș macircna lui faraon eliberează-mă i pe mine din macircna celui rău Tu l-ai condus prin Mareaș Ro ie condu-mă i pe mine prin cristelni a botezului Tu l-ai icircndrumat cu stacirclpul cel deș ș ț foc luminează-mă i pe mine cu Duhul tău cel Sfacircnt El a macircncat pacircinea icircngerilor dă-miș i mie trupul tău cel sfacircnt El a băut din stacircncă amestecă i pentru mine sacircngele coasteiș ș

tale El a primit tablele legii scrie icircn carnea inimii mele evangheliile tale Tu i-ai trimis lui pe profe i trimite-mi i mie pe apostolirdquo ț ș 72 Plecacircnd apoi de la versetul 2 al psalmului

69 Anonimul anomeu Deux homeacutelies anomeacuteens pur lrsquooctave de Paques Homeacutelie I 4 icircn Sources chreacutetiennes vol146 p63

70 J Lieacutebaert atrage atenția aici asupra antitezei dintre bdquocel rău ἀρχέκακονrdquo tiranul lumii căzute și bdquoarhistrategul ἀρχιστράτηγοςrdquo Hristos salvatorul ceresc (p65 n2)

71 Anonimul anomeu Deux homeacutelies anomeacuteens pur lrsquooctave de Paques Homeacutelie I 6 icircn Sources chreacutetiennes vol146 p65-67

72 Anonimul anomeu Deux homeacutelies anomeacuteens pur lrsquooctave de Paques Homeacutelie I 9 icircn Sources chreacutetiennes vol146 p69

al 11-lea omilia a doua continuă ruga bdquoSalvează-mă Doamne tu care l-ai salvat pe Noe din naufragiul universal tu care l-ai salvat pe Lot din focul necru ător tu care l-ai salvatț pe Avraam din macircna celor cinci regi tu care l-ai salvat pe Isaac din lupta cu păstorii tu care l-ai salvat pe Iacob de macircnia lui Esau tu care l-ai salvat pe Iosif din macircna fra ilorț săi tu care l-ai salvat pe Iov de tirania celui rău tu care l-ai salvat pe Moise de macircndria lui faraon salvează-mă i pe mine de vrăjmă ia lui Saul hellipAm căzut de bunăvoie icircnș ș cursele vrăjma ului m-am lăsat legat fără speran ă icircn lan urile celui rău am căzut fărăș ț ț speran ă icircn undi a tiranului Din rege al lui Israel am devenit sclavul pasiunii mele dinț ț stăpacircn peste armate am devenit prizonier al celui tiran eu care am zdrobit leii am fost dominat de frumuse ea unei femei eu care am icircnvins popoare vrăjma e am fost icircnvins deț ș dorin a pentru o femeie eu care m-am ridicat la demnitatea unui profet am fost lipsit deț profe ie din cauza u urătă ii mele Icircn lacrimi strig i mă prostern la picioarele taleț ș ț ș Salvează-mă Doamnerdquo 73

Dacă pacircnă aici nu este clară aplecarea autorului spre erezie de aici icircncolo lucrurile se schimbă cacircnd intră icircn detaliile hristologiei Cel care a coboracirct din ceruri pe pămacircnt chemat să salveze umanitatea căzută sub robia celui rău nu a asumat o natură umană reală ci a fost doar icircn aparen ă om bdquohellipLa un semn al Celui Nenăscut ai fostț trimis din ceruri pe pămacircnt ca să locuie ti icircn sacircnul unei tinere femei tu conducătorulș cerului i al pămacircntului i ca să iei condi ia de sclav tu stăpacircnul crea iei alături deș ș ț ț Tatălhelliprdquo 74 bdquoEl mielul lui Dumnezeu n-a fost oferit asemenea unei oi sub puterea Legii căci nu icircmpotriva vrerii lui a mers el către patima de pe cruce i nici fără voin a sa aș ț icircndurat el rana lăncii nici prin constracircngere a cunoscut el legea mor ii prin crucificareț Tatăl n-a avut decacirct să ordone Monogenului să plece spre lumea pămacircntească acceptacircnd de bunăvoie fiul (copilul) s-a ridicat de pe tronul său slăvit a trecut nevăzut prin sferele naturilor celor netrupe ti a depă it corurile armatelor arhi-icircngere ti i a ajuns icircn cele dinș ș ș ș urmă lumea pămacircntească A fost purtat la sacircnul unei fecioare el care poartă icircn macircinile sale icircntreaga creatură A apărut icircn starea unui nou-născut el care este anterior veacurilor S-a arătat ca un copil el care formează copiii icircn pacircntecele maicii lor S-a hrănit cu lapte el care schimbă icircn mod nevăzut sacircngele (mamei) icircn lapte (pentru pruncul care suge) A

73 Anonimul anomeu Deux homeacutelies anomeacuteens pur lrsquooctave de Paques Homeacutelie II 5 7 icircn Sources chreacutetiennes vol146 p101

74 Anonimul anomeu Deux homeacutelies anomeacuteens pur lrsquooctave de Paques Homeacutelie I 5 icircn Sources chreacutetiennes vol146 p65

fost purtat icircn bra e el care dirijează la un semn toată crea ia Pentru oameni el care aț ț asumat slăbiciunile oamenilor rămacircnacircnd icircnsă ceea ce era icircnaintea veacurilor (με ναςί α τ ςὐ ὸ περὅ πρὸ α νωνἰώ π ρχενὑ ῆ ) Căci el nu s-a transformat ( υτεὄ μετ πεσενέ ) din mai bogat icircn mai sărac el nu s-a schimbat ( υτεὄ τρ πηἐ ά ) din mai mult icircn mai pu inț faptul de a fi icircmbrăcat carnea nu i-a alterat natura sa divină ( υτεὄ ἡ περιβολὴ τ ςῆ σαρκ ςὸ τ νὴ θε τητοςό λλο ωσεἠ ί φ σινύ ) asumarea trupului nu i-a mic orat ipostasul său deș Monogen ( υτεὄ ἡ ν ληψιςἀ ά τοῦ σ ματοςώ τ νὴ τοῦ μονογενο ςῦ σμ κρυνενἐ ί

π στασινὑ ό ) rămacircnacircnd ceea ce era icircnaintea veacurilor de bunăvoie el s-a oferit să aducă macircntuire oamenilorrdquo 75

Cu toată această condescenden ă asumată voluntar de Monogen el n-a fost unț simplu om bdquoCăci dacă Hristos ar fi fost un simplu om moartea ar fi avut asupra lui putere ca supra tuturor oamenilor (εἰ γ ρὰ νθρωποςἄ ψιλ ςὸ ὁ Χριστ ςό καὶ α τοὐ ῦ νἂ ςὡ π ντωνά νθτρ πωνἀ ώ κυρ ευσενἐ ί ὁ θ νατοςά ) 76 Urci pe firul vechii istorii i rămacirci uimitș icircn fa a mor ii Domnului Abel a fost ucis i crea ia nu a fost tulburată Avraam a fost pusț ț ș ț icircn mormacircnt i mormintele nu s-au deschis Isaac a murit i iadul n-a murit Iacob a fostș ș icircngropat i cei icircngropa i n-au icircnviat Iosif a fost depus lacircngă părin ii săi i trupurileș ț ț ș sfin ilor nu s-au ridicat Isaia a fost tăiat i soarele nu s-a icircntunecat Ieremia a fostț ș trangulat i luna nu s-a stricat Nabuth a fost omoracirct cu pietre i pămacircntul nu s-a clintitș ș ș

Zaharia a fost gacirctuit i ziua nu s-a schimbat icircn noapte Ioan a fost decapitat i voalulș ș templului nu s-a rupt icircn două Cacircnd Hristos a suferit icircnsă icircn trup soarele s-a oprit din drumul său luna i-a pierdut strălucirea fe ii sale pămacircntul s-a cutremurathellip Icircnvăluit icircnș ț giulgiu el a despuiat iadul a semănat groază icircn racircndurile păzitorilor iadului i a sfăracircmatș fără efort por ile iadului A ie it din mormacircnt icircmpreună cu capturile sale de război aț ș apărut femeilor a ezate icircn jurul mormacircntului por iile fiind icircncuiate el a intrat totu i prinș ț ș ele la apostoli lui Toma cel necredincios el i-a arătat coasta sa pentru a-l face credincioshelliprdquo 77

De i superior tuturor oamenilor Monogenul nu este totu i Dumnezeul supremș ș

75 Anonimul anomeu Deux homeacutelies anomeacuteens pur lrsquooctave de Paques Homeacutelie I 1-2 icircn Sources chreacutetiennes vol146 p59 J Lieacutebaert precizează că sensul lui ἐσμίκρυνεν este aici unul pur moral (p37 n2)

76 Hristos nu a fost așadar bdquoun simplu om ἄνθρωπος ψιλὸςrdquo adică un om adevărat ci o ființă intermediară icircntre Dumnezeu și om nici Dumnezeu deplin adevărat ca Dumnezeu Tatăl dar nici om adevărat ca ceilalți oameni

Anomeismul autorului omiliilor apare aici fără echivoc Pornind de la strigătul din rugăciune Auzi Doamne strigătul meu autorul icircl prezintă i ca strigăt al cre tinuluiș ș care- i proclamă credin a bdquoVoi striga puterea absolută a Tatălui i medierea ta (caș ț ș Monogen mediator nm) trimiterea ordonată de Cel Nenăscut i supunerea ta (ca Fiuș nm) (κρ ζωά γ ρὰ τ νὴ τοῦ Πατρ ςὸ α θεντει νὐ ά καὶ σ νὴ μεσιτε ανὶ τ νὴ τοῦ γενν τουἀ ή

ποστολ νἀ ὴ καὶ τ νὴ σ νὴ παλο νὑ ή ) 78 Icircn timp ce El stă etern (nemi cat) tu ai icircnclinatș cerurile i ai coboracirct (ș τιὅ κε νοςἐ ῖ ε ςἰ τ νὸ α ναἰῶ κ θηταιά καὶ σὺ κλιναςἔ ο ρανο ςὐ ὺ καὶ κατ βηςέ ) 79 icircn timp ce Tatăl dă mărturie din icircnaltul cerurilor tu la Iordan ai primit mărturia lui de i l-ai chemat afară din mormacircnt pe Lazăr cel mort de patru zile tu ai datș totu i slavă lui (Dumnezeu) Tatăl (ș Părinte te slăvesc pentru că m-ai ascultathellip) icircnmul ind pacircinile-n pustie tu ai dat cinste Celui ce t-a născut (ț ridicacircndu- i ochii el aș binecuvacircntathellip) ai fost spacircnzurat trupe te pe cruce dar El a fost cel ce a primit duhul tăuș ( i strigacircnd cu voce tare i-a dat duhulhellipș ș ) ai fost pus icircn mormacircnt dar El a fost cel ce te-a icircnviat din mormacircnt a treia zirdquo 80 bdquoCăci dacă Tatăl nu i-ar fi poruncit voi n-a i fi putut fiț stăpacircni i de fiul său dacă sentin a n-ar fi venit de sus voi n-a i fi fost capabili să văț ț ț recunoa te i Creatorul dacă Tatăl n-ar fi luat hotăracircrea voi n-a i fi putut atingeș ț ț tămăduitorul Un semn i el ar fi pedepsit natura Un semn i el ar fi zdrobit crea ia Darș ș ț

77 Anonimul anomeu Deux homeacutelies anomeacuteens pur lrsquooctave de Paques Homeacutelie I 26-27 icircn Sources chreacutetiennes vol146 p91-93

78 A se observa antiteza dintre auto-icircntemeierea absolută a Tatălui τὴν τοῦ Πατρὸς αὐθεντειάν și medierea μεσιτεὶαν poziția condiționată și condiționantă a Monogenului de mijlocitor icircntre Dumnezeu cel pur spiritual și lumea pur materială (Vezi și comentariile lui J Lieacutebaert p35 n1)

79 A se observa de asemenea antiteza dintre bdquoa sta nemișcat din eternitate εἰς τὸν αἰῶνα κάθηταιrdquo și bdquoa icircnclina cerurile și a coboricirc ἔκλινας οὐρανοὺς καὶ κατέβηςrdquo Tatăl este icircn esența sa imuabil la modul absolut Fiul Monogenul este icircnsă muabil și de aceea diferit ca esență de esența Tatălui său

80 Anonimul anomeu Deux homeacutelies anomeacuteens pur lrsquooctave de Paques Homeacutelie II 11 icircn Sources chreacutetiennes vol146 p107

nu icircmpotriva voin ei lui Dumnezeu (Cuvacircntul) a mers să pătimească pe cruce (ț ο τεὔ γ ρὰ κωνἄ ὁ Θε ςὸ πἐ ὶ τὸ σταυρικ νὸ παρεγ νετοέ π θοςά ) ci prin supunere fa ă de semnulț

părintesc a luat el asupra sa să sufere moartea pentru cei muritorirdquo 81

Coboracircrii sale la icircntrupare acestui descensus cosmic al Logosului icirci urmează ascensus urcu ul său prin icircnviere spre sferele cosmice celeste de unde a venit Dar niciș el nu este o putere absolută ci una relativă condi ionată de puterea absolută a Tatăluiț căci ine să observe autorul omiliilor bdquounul este cel care a fost icircnviat dar altul este celț care-l icircnviază Cum ar putea fi el unul i acela irdquo ș ș 82 Dar nu numai ontologic iș metafizic adică pentru sine icircnsu i el Monogenul nu este icircntemeierea absolută a fiin eiș ț el nu este reperul ultim nici pentru rugăciunea care se icircnal ă către Dumnezeu Departe deț a fi destina ia ei ultimă Monogenul este numai un mediator al rugăciunilor noastre cătreț adevăratul Dumnezeu care este Tatăl De i superior icircngerilor i chiar arhanghelilorș ș Monogenul este inferior totu i Tatălui său bdquoCacircnd rugăciunea iese din buze curate eaș tie să atingă urechile incoruptibile ale Stăpacircnului căci rugăciunea celui drept tie cuș ș

adevărat să icircnduplece divinitatea către milă hellipEa se ridică pacircnă icircn regiunile icircnăl imilorț celeste hellip i icircntr-o clipă ajunge icircn locuin a fiin elor celor netrupe ti unde por ile celeste iș ț ț ș ț

81 Anonimul anomeu Deux homeacutelies anomeacuteens pur lrsquooctave de Paques Homeacutelie I 24 icircn Sources chreacutetiennes vol146 p89 De remarcat aici faptul că suferințele de pe cruce sunt atribuite Monogenului ca Dumnezeu Comentacircnd expresia J Lieacutebaert este de părere că limbajul icircntrebuințat aici de autorul anomeu nu este conform cu ortodoxia ariană (p36 n1) Ideea de a raporta suferințele de pe cruce la icircnsăși ființa divină a Monogenului se icircntacirclnește icircnsă la arieni ca Palladius al Ratiariei cu ocazia Conciliului de la Aquileea din 381 (vezi capitolul următor) Acest amănunt ar putea fi un argument pentru a-l plasa pe autorul nostru mai degrabă către sfacircrșitul secolului al IV-lea decacirct spre mijlocul lui Explicația ar fi aceea că pentru anomei doar esența Tatălui este absolut impasibilă ființa Monogenului chiar dacă el este numit bdquodumnezeurdquo este pasibilă J Lieacutebaert propune calificarea hristologiei ariene ca bdquologopashitărdquo Expresia din text autorizează icircnsă calificarea ei mai degrabă ca bdquotheopashitărdquo termenul bdquotheosrdquo fiind icircnsă icircnțeles icircn noul arianism ca bdquodumnezeu secundrdquo distinct de bdquodumnezeul primrdquo care este Tatăl

82 Anonimul anomeu Deux homeacutelies anomeacuteens pur lrsquooctave de Paques Homeacutelie I 25 icircn Sources chreacutetiennes vol146 p 91

se deschid Cerul o prime te cu bucurie căci ea nu mai con ine nimic pămacircntescș ț (ο ραν ςὐ ὸ α τ νὐ ὴ μετὰ χαρ ςᾶ ποδ χεταιὑ έ ςὡ μηδ νὲ πιφ ρουσανἐ έ γ ϊνονή ) 83 Icircngerii o icircnso esc cu bucurie căci ea a icircmplinit ceea ce place lui Dumnezeu Arhanghelii oț icircmbră i ează ca pe un prieten Icircncepătoriile (principiile) i Puterile icirci cedează trecereaț ș ș căci ea poartă podoabele sărbătorii văzacircnd ve macircntul ei de fapte bune Domniile oș icircnso esc căci ea s-a străduit să icircmplinească iubirea pentru Creator Heruvimii i Serafimiiț ș icirci arată locul unde stă Paracletul Paracletul salutacircnd-o cum se cuvine o conduce la Dumnezeu Monogenul (ὁ Παρ κλητοςά σπασ μενοςἀ ά γνης ωςί τῷ Μονογενεῖ θεῷ α τ νὐ ὴ προς γειά ) Dumnezeu Cuvacircntul Monogenul o oferă icircn fine icircnaintea Tatălui (ὁ Μονογεν ςὴ θε ςὸ Λ γοςό τῷ Πατρὶ ξ νιονέ α τ νὐ ὴ προσφ ρειέ )rdquo 84

Finalul celei de a doua omilii este apoteotic bdquoAceasta este deci ceea ce strig aceasta este ceea ce proclam peste veacuri Eu păzesc realită ile fără confuzie eu nuț amestec ipostasele ( σ γχυταἀ ύ φυλ ττωά τὰ πρ γματαά οὐ συναναμ γνυμιί τ ςὰ

ποστ σειςὑ ά ) eu in ceea ce tu icircnsu i ai zis eu strig ceea ce tu icircnsu i ai vestit eu păstrezț ț ț ceea ce tu icircnsu i mi-ai transmis icircnvă ceea ce tu icircnsu i ai proclamatrdquo ț ț ț 85 bdquoLegea proclamă Ascultă Israele Domnul Dumnezeul tău este unul Iată-i icircnsă pe sabelienii cei lipsi i deț evlavie adăugacircnd lui Unu al i doi (ț οἱ σαβ λλιοιέ τῷ νἑ ὶ δ οὺ συν πτουσινά ) hellip i pe fiiiș ereticilor imaginacircnd o Triadă consubstan ială de dumnezei (ț καὶ α ρετικ νἱ ῶ πα δεςῖ τρι δαά θε νῶ μοο σιονὁ ύ φαντ ζονταιά )rdquo 86 Men ionarea sabelienilor ca adversarii prin excelen ăț ț ai arianismului este astfel o bună introducere la prezentarea esen ialismului marcelian iț ș

83 Se va remarca această precizare a rugăciunii dezbrăcată de tot ce este pămacircntesc Urcușul rugăciunii icircn această stare este posibil numai pe drumul pe care Monogenul icircnsuși dezbrăcat la racircndul său de haina lui umană icircl va fi făcut prin icircnviere Revenirea sa icircn sferele celeste de unde coboracircse la icircntrupare nu este de conceput icircn arianims altfel decacirct prin eliberarea de materia asumată la nașterea sa din Fecioara Și icircn arianism ca și icircn gnoză materia este rea și destinată pieirii finale Derobarea de materia trupului este posibilă numai icircntr-o hristologie dochetă icircn care icircntruparea nu este reală

84 Anonimul anomeu Deux homeacutelies anomeacuteens pur lrsquooctave de Paques Homeacutelie II 1 icircn Sources chreacutetiennes vol146 p95-97

85 Anonimul anomeu Deux homeacutelies anomeacuteens pur lrsquooctave de Paques Homeacutelie I 12 icircn Sources chreacutetiennes vol146 p71

fotinian care urmează

B PROBLEMA DUHULUI SFAcircNT IcircN ARIANISM

1 Mărturia Sf Atanasie cel Mare bdquoTropiciirdquo lui Serapion de Thmuis

Aflat icircn pustie icircn urma fugii sale din noaptea de 8 spre 9 februarie 356 din calea oamenilor icircmpăratului Constan iu marele patriarh al Alexandriei prime te la un momentț ș dat o interpelare din partea episcopului de Thmuis Serapion icircn problema doctrinei unor eretici pe care el icirci nume te bdquotropicirdquo probabil pentru faptul că dădeau un sens figuratș expresiilor din Scriptură cu privire la Duhul Sfacircnt Ace tia părăsiseră arianismul icircn ceeaș ce prive te doctrina despre inferioritatea Fiului icircn raport cu Dumnezeu Tatăl dar păstrauș vechea erezie icircn ceea ce prive te icircnvă ătura despre Duhul Sfacircnt Atanasie care-i scrie luiș ț Serapion patru epistole pe această temă datate de cercetători icircntre 356 i 361 descrieș doctrina bdquotropicilorrdquo icircn termenii următori bdquohellipPărăsind unii pe arieni pentru hula lor icircmpotriva Fiului cugetă icircmpotriva Duhului i zic nu numai că ș el este creatură ci i că ș e unul din duhurile slujitoare i se deosebe te de icircngeri numai prin treaptăș ș Iar aceasta e numai o luptă prefăcută fa ă de arieni De fapt e o adevărată icircmpotrivire fa ă de dreaptaț ț credin ă Căci precum aceia tăgăduind pe Fiul tăgăduiesc pe Tatăl a a i ace tia grăindț ș ș ș rău de Duhul Sfacircnt grăiesc rău i de Fiul Cele două păr i i-au icircmpăr it icircmpotrivirea fa ăș ț ș ț ț de adevăr căci cugetacircnd unii icircmpotriva Cuvacircntului iar ceilal i icircmpotriva Duhului eiț icircndreaptă aceea i hulă icircmpotriva Sfintei Treimi (icircntregi)rdquo ș 87 Potrivit acestui text tropicii admiteau consubstan ialitatea Fiului cu Dumnezeu Tatăl conform sinodului de la Niceeaț dar nu mai admiteau i consubstan ialitatea Duhului cu Fiul i desigur i cu Tatăl Pentruș ț ș ș ei Duhul era o creatură a Fiului asemenea icircntregului cosmos

Aspectul cu adevărat relevant icircn această afacere este icircnsă faptul că tropicii

86 Anonimul anomeu Deux homeacutelies anomeacuteens pur lrsquooctave de Paques Homeacutelie II 11 icircn Sources chreacutetiennes vol146 p107

87 Atanasie cel Mare Epistola icircntacirci către Serapion 1 icircn colecția bdquoPărinți și scriitori bisericeștirdquo EIBMBOR București 1988 vol 16 p 23

considerau Duhul o crea ie numai a Fiului fără nici un amestec din partea Tatăluiț Tropicii tăgăduiau cu alte cuvinte orice rela ie directă a Duhului cu Tatăl chiar icircnț calitatea sa de creatură Iată cacircteva texte care ilustrează acest aspect bdquoEi zic a a spuneș Sf Atanasie ltdacă Duhul nu e creatură nici unul dintre icircngeri ci purcede din Tatăl urmează că e Fiu i el i astfel sunt doi fii el i Cuvacircntul i dacă e frate (alș ș ș Ș Cuvacircntului nn) cum mai este Cuvacircntul laquoUnul Născutraquo Sau nu sunt egali ci unul se nume te după Tatăl iar celălalt după Fiulgt ș i iară iȘ ș ltdacă e din Tatăl cum de nu se zice i despre el că s-a născut Iar dacă Duhul este al Fiului urmează că Tatăl esteș bunicul Duhuluigtrdquo 88 Cacircteva racircnduri mai jos Atanasie se icircntreabă bdquoCare sunt deci de teptele lor icircntrebări ș ltDacă Duhul nu e creatură (a Fiului ci purcede direct din Tatăl nn) zic ei el este fiu i deci sunt doi fra i (proveni i din Tatăl nn) Cuvacircntul iș ț ț ș elgt Apoi adaugă ltdacă Duhul va lua din Fiul i se va da de către el (hellip) urmează căș Tatăl e bunic i Duhul nepotul luigtș rdquo 89 bdquoEi zic deci ltdacă Duhul Sfacircnt nu e creatură cum a i spus icircnainte ci este icircn Dumnezeu i se dă din Dumnezeu atunci este i el fiu iț ș ș ș sunt deci doi fii el i Fiul Iar dacă Duhul e al Fiului i prime te toate de la Fiul(hellip)ș ș ș atunci Tatăl este bunic i Duhul nepotul luigtș rdquo 90 Iată a adar care era faimosul argumentș al tropicilor sau cum spune Sf Atanasie bdquohellipacea sfătoasă icircntrebare a lor ltdacă Duhul e din Dumnezeu (Tatăl) pentru ce nu se nume te el fiuhellipgtș rdquo 91

Ce icircnvă au a adar tropicii lui Serapion Spuneau mai icircntacirci că Duhul Sfacircnt nuț ș poate purcede direct bdquodin Tatălrdquo deoarece Duhul ar deveni i el Fiu i deci un frate alș ș Fiului ceea ar anula calificarea acestuia din urmă ca Monogen Mai spuneau apoi că Duhul nu poate purcede nici bdquodin Fiulrdquo adică bdquodin fiin a Fiuluirdquo pentru că icircn acest cazț

88 Atanasie cel Mare Epistola icircntacirci către Serapion 15 icircn colecția bdquoPărinți și scriitori bisericeștirdquo vol 16 p 40

89 Atanasie cel Mare Epistola a patra către Serapion 1 icircn colecția bdquoPărinți și scriitori bisericeștirdquo vol 16 p 87

90 Atanasie cel Mare Epistola a patra către Serapion 2 icircn colecția bdquoPărinți și scriitori bisericeștirdquo vol 16 p 88

91 Atanasie cel Mare Epistola icircntacirci către Serapion 25 icircn colecția bdquoPărinți și scriitori bisericeștirdquo vol 16 p 54

Fiul i-ar deveni tată el icircnsu i devenind astfel bdquonepotrdquo al Tatălui Primei obiec ii aș ț bdquotropicilorrdquo SF Atanasie le-a opus argumentul stabilită ii numelor i anume că ipostaseleț ș icirc i păstrează caracteristicile proprii astfel icircncacirct Tatăl nu poate deveni bunic nici Fiul tatăș al Duhului bdquoCăci dacă deoarece Duhul nu este creatură (voi totu i) icircntreba i ș ț ltdeci Duhul este ( i el) Fiugtș atunci lua i seama ca nu cumva aflacircnd că Fiul nu este creaturăț (căci prin el s-au făcut toate) să (ajunge i să) icircntreba i ț ț ltdeci Fiul este Tatăgt sau icircncă ltDuhul este Fiu i Fiul este Duhul Sfacircntgtș Cei ce cugetă a a sunt icircn afara Treimii i seș ș vor socoti fără Dumnezeu schimbacircnd numele Tatălui i al Fiului i al Duhului Sfacircnt iș ș ș socotindu-i pe ace tia după a lor voie icircntru asemănarea na terii omene ti numindu-iș ș ș nepo i i bunici i nălucindu- i na teri dumnezeie ti (teogonii) asemenea (miturilorț ș ș ș ș ș păgacircne ale nn) elinilor Nu aceasta e credin a Bisericii ci cum a zis Macircntuitorul icircnț Tatăl i Fiul i Sfacircntul Duh icircn Tatăl care nu poate deveni bunic icircn Fiul care nu poateș ș deveni Tată i icircn Duhul Sfacircnt care nu poate fi numit decacirct a a i nu altfel Credin aș ș ș ț aceasta nu poate schimba numele Ci Tatăl e pururi Tatăl Fiul e pururi Fiul i Duhul Sfacircntș care se zice pururi Duhul Sfacircnt hellipLa oameni tatăl nu este pururi tată nici fiul pururi fiu Fiindcă cel ce devine tatăl unui fiu a fost fiul altuia i fiul unui tată devine tată altuiaȘ Avraam fiind fiul lui Nahor a devenit tatăl lui Isaac i Isaac fiind fiul lui Avraam s-aș făcut tată lui Iacob Căci fiecare fiind o parte a născătorului său (sn) se na te ca fiu darș devine i el tată al altuia Dar icircn dumnezeire nu este a a fiindcă Dumnezeu nu e ca omulș ș Tatăl nu e din alt tată De aceea nici nu na te pe cineva care va deveni tată al altuia Niciș Fiul nu este o parte a Tatălui (sn) 92 de aceea nici nu e născut spre a na te un alt fiuș Pentru aceea numai icircn dumnezeire Tatăl fiind icircn mod propriu i singur (numai el) Tatăș este i a fost i va fi pururi Tatăl i Fiul este icircn mod propriu i singur (numai el) Fiuș ș Ș ș Astfel Tatăl e i se zice pururi Tatăl i Fiul e pururi Fiul i Duhul Sfacircnt este pururi Duhulș ș ș (sn) Iar acesta (Duhul) credem că este al lui Dumnezeu i că s-a dat de la Tatăl prinș Fiul Astfel Sfacircnta Treime rămacircne neschimbată cunoscută icircntr-o singură dumnezeire Deci cel ce icircntreabă ltprin urmare Duhul este ( i el) Fiugtș icirc i icircnchipuie că numele poateș fi schimbat i nu e sănătos la minte (Asemenea) i cel ce icircntreabă ș ș ltTatăl e deci bunicgt născocind un alt nume Tatălui rătăce te icircn inima lui Dar a răspunde mai departeș neru inării ereticilor nu e de folosrdquo ș 93

Argumentul său icircmpotriva celei de a doua obiec ii a bdquotropicilorrdquo este acela căț

92 Cum afirmase cu mai bine de un secol icircnainte icircn Occidentul latin Tertulian icircn Adversus Praxean XXVI 3 6 Iar icircn Orient cine

93 Atanasie cel Mare Epistola a treia către Serapion 6 icircn colecția bdquoPărinți și scriitori bisericeștirdquo vol 16 p 92-93

Duhul nu poate fi o creatură a Fiului deoarece el este bdquopropriul Fiuluirdquo adică din aceea iș fiin ă cu Fiul tot a a cum Fiul este bdquopropriul Tatăluirdquo adică din aceea i fiin ă cu Tatălț ș ș ț bdquoDe ce nu- i dau seama (ace tia) zice el că precum nedespăr ind pe Fiul de Tatăl eiș ș ț păstrează unitatea lui Dumnezeu a a despăr ind pe Duhul de Cuvacircntul nu mai păstreazăș ț unitatea dumnezeirii icircn Treime ci o sfacirc ie amestecacircnd icircn ea o fire străină i de alt soi i oș ș ș egalizează pe aceasta cu creaturile Ei arată astfel că Treimea nu mai este una ci compusă din două firi datorită fiin ei deosebite a Duhului cum i-o imaginează ei i ceț ș Ș fiin ă dumnezeiască mai e aceasta care e compusă din Creator i creatură Căci sau nu eț ș Treime ci o Doime i o creatură sau dacă e Treime precum i este cum pun ei pe Duhulș ș Treimii icircn racircnd cu creaturile cele de după Treime Căci aceasta icircnseamnă iară i a icircmpăr iș ț i a desface Treimea Căci cugetacircnd rău despre Duhul nu cugetă bine nici despre Fiulș

Fiindcă dacă cugetau drept despre Cuvacircntul ar fi cugetat sănătos i despre ș Duhul care purcede de la Tatăl i fiind propriu Fiului se dă de către acesta ucenicilor i tuturorș ș celor ce cred icircn El Iar rătăcind astfel nu au nici despre Tatăl credin a cea sănătoasă Căciț cei ce tăgăduiesc pe Duhul cum a spus marele mucenic tefan (Fapte VII 55)Ș tăgăduiesc pe Fiul iar cei ce tăgăduiesc pe Fiul nu au nici pe Tatălrdquo 94 Dar observă Atanasie cel ce face pe Duhul creatură va ajunge să-l facă creatură i pe Fiul bdquoIar ș Duhul avacircnd aceea i fire i aceea i pozi ie fa ă de Fiul pe care o are Fiul fa ă de Tatălș ș ș ț ț ț cum oare cel ce-l nume te pe acesta creatură nu va cugeta icircn mod necesar acelea i i despreș ș ș Fiul Căci dacă Duhul Fiului este creatură e firesc ca ei să spună că i Cuvacircntul Tatăluiș este creatură Aceasta nălucindu- i-le arienii au căzut icircn iudaismul lui Caiafa Iar dacăș cei ce spun aceasta despre Duhul nu- i icircnsu esc cele ale lui Arie să ocolească i cuvinteleș ș ș lui i să- i icircndrepte necredin a privitoare la Duhul Căci precum Fiul cel ce este icircn Tatălș ș ț i icircn care e i Tatăl nu este creatură ci ș ș e propriul fiin ei Tatăluiț (căci aceasta pretinde i căț

o spune i i voi) a a i pe Duhul cel aflător icircn Fiul icircntru care e i Fiul nu e icircngăduit a-lț ș ș ș ș socoti icircntre creaturi nici a-l separa de Cuvacircntul i a face Treimea nedesăvacircr itărdquo ș ș 95 bdquoCăci dacă cei ce cugetă cele ale lui Arie ndash fiindcă icircn sufletul lor rău i iscoditor nu intrăș icircn elepciunea ndash nu pot icircn elege nici crede Treimea neicircmpăr ită i sfacircntă acesta nu e motivț ț ț ș ca să răstălmăcească adevărul nici să spună că nu pot exista cele ce ei nu pot icircn elege Eiț suferă un lucru cu totul nebunesc cacircnd neputacircnd icircn elege cum e neicircmpăr ită Sfacircntaț ț

94 Atanasie cel Mare Epistola icircntacirci către Serapion 2 icircn colecția bdquoPărinți și scriitori bisericeștirdquo vol 16 p 24-25 A se observa icircn același timp modul icircn care Atanasie evită să afirme purcederea Duhului bdquoși de la Fiulrdquo limitacircndu-se la afirmațiile certe ale Scripturii

95 Atanasie cel Mare Epistola icircntacirci către Serapion 21 icircn colecția bdquoPărinți și scriitori bisericeștirdquo vol 16 p 48-49

Treime arienii fac pe Fiul una cu crea iunea iar tropicii icircl numără i ei pe Duhul icircntreț ș creaturirdquo 96 bdquoAceasta fiind unitatea icircn Sfacircnta Treime cine ar putea despăr i pe Fiul deț Tatăl i pe Duhul de Fiul sau de Tatăl icircnsu i Sau cine ar fi atacirct de icircndrăzne ca să spunăș ș ț că Treimea este neasemenea i de o fire străină icircn ea icircnsă i sau ș ș că Fiul e de o altă fiin ăț decacirct Tatăl sau că Duhul e străin de Fiulrdquo 97

Să observăm a adar din cele de mai sus că tropicii lui Serapion negau icircn modș expres purcederea directă a Sfacircntului Duh din Dumnezeu Tatăl ata acircndu-l cauzal numaiș de Fiul Deci spuneau ei Duhul nu poate purcede i el din Tatăl căci ar deveni un fel deș frate al Fiului icircn consecin ă el nu este de aceea i fiin ă cu Tatăl Apoi chiar dacă icirc i areț ș ț ș cauza icircn Fiul el nu purcede din fiin a Fiuluiț ci este adus la existen ă ț prin Fiul de către Fiul asemenea oricărei creaturi iată de ce el nu este de aceea i fiin ă nici măcar cu Fiulș ț Icircmpotriva acestei argumentări a tropicilor Sf Atanasie lansează principiul bdquoDuhului care are aceea i fire i aceea i pozi ie fa ă de Fiul pe care o are Fiul fa ă de Tatălrdquo icircn sensul căș ș ș ț ț ț Duhul este bdquopropriurdquo Fiului icircn aceea i măsură icircn care Fiul este bdquopropriurdquo Tatălui Fidelș sinodului de la Niceea Sf Atanasie se mul ume te să afirme doar consubstan ialitateaț ș ț Duhului cu Fiul după modelul consubstan ialită ii Fiului cu Tatăl pe care o admiteau iț ț ș tropicii El nu afirmă că Duhul i-ar avea cauza bdquodin Fiulrdquo sau bdquoprin Fiulrdquo nuș interpretează cauzal expresia bdquoDuhul este propriul Fiuluirdquo el se mul ume te să sugerezeț ș doar că Duhul este din aceea i fiin ăș ț din care este i Fiul a a cum Fiul este ș ș din aceea iș fiin ăț din care este i Tatăl Avacircnd icircn minte icircn permanen ă numai bdquoconsubstan ialitateardquoș ț ț ipostaselor stabilită la Niceea Sf Atanasie nu pare să fi observat interpretarea clar cauzală pe care tropicii o dădeau rela iei Duhului cu Fiul precum nici faptul că ei negauț astfel orice rela ie cauzală directă a Duhului cu Tatăl Aceste aspecte de i ignorate deț ș marele patriarh pacircnă la moartea sa nu vor rămacircne icircnsă neobservate la Sf Vasile cel Mare

2 Mărturia Sf Vasile cel Mare Contra Eunomiu

Doctrina lui Eunomiu cu privire la purcederea Duhului Sfacircnt este foarte bine pusă icircn eviden ă de Sf Vasile cel Mareț care pe la 364 a scris icircmpotriva lui cunoscuta sa

96 Atanasie cel Mare Epistola icircntacirci către Serapion 17 icircn colecția bdquoPărinți și scriitori bisericeștirdquo vol 16 p 43

97 Atanasie cel Mare Epistola icircntacirci către Serapion 20 icircn colecția bdquoPărinți și scriitori bisericeștirdquo vol 16 p 47

lucrare Contra Eunomiu Marele părinte pare să fie primul care a observat că arienii reduceau la Fiul cauza Duhului Sfacircnt Potrivit Sf Vasile Eunomiu profesa următoarea icircnvă ătură trinitară bdquoSă presupunem că observa ia pleacă de la operele create i se icircnal ăț ț ș ț peste acestea pacircnă la substan e ț ea găse te astfel căș Fiul este o creatură a Celui Nenăscut i că Paracletul este o creatură a Fiului (tou men agennetou ton yion euriskon poimaș

tou de monogenous ton parakleton)rdquo 98 bdquoExistă deci un singur Dumnezeu nenăscut iș fără principiu (eis esti o Theos agenetos kai anarhos) El nu are vreo fiin ă care să-i fieț anterioară ndash căci nimic nu poate fi anterior nenăscutului nici vreo fiin ă care să fie icircn (cu)ț El ndash căci El este simplu i fără compozi ie Fiind unic fiind singur i mereu acela i Elș ț ș ș este Dumnezeu creator i artizan al tuturor lucrurilor mai icircntacirci de toate i icircntr-un mod cuș ș totul extraordinar al Monogenului apoi prin Acesta icircn mod propriu al tuturor celor create Căci icircnainte i de toată creatura i numai prin propria sa putere i activitate l-aș ș ș născut l-a creat i l-a făcut pe Fiul (ton men gar Hyion pro panton kai pro pases ktiseosș monou te eautou dynamei kai energeia egennese te kai ektise kai epoiesen)(hellip) i prin elȘ (prin Fiul) l-a creat pe Duhul Sfacircnt cel dintacirci dintre toate i cel mai mare dintre to iș ț prin propria sa putere i la ordinul său dar prin activitatea i puterea (creatoare) aș ș Fiului (kai dia toutou proton men panton kai meizon to Pneuma to agion epoiesen exousia men idia kai prostagmati energeia de kai dynamei tou Hiou)rdquo 99 Astfel mai spune Eunomiu bdquohellipdupă icircnvă ătura fericitului Pavel hellipFiul este subordonat luiț Dumnezeu Tatăl hellipiar Duhul Sfacircnt la racircndul său este icircn mod clar subordonat lui Hristosrdquo 100 Eunomiu ca to i arienii icircn elegea actul purcederii prin prisma activită iiț ț ț creatoare a Fiului bdquoEl (Duhul) este onorat icircn al treilea racircnd ca prima creatură a Monogenului cea mai mare dintre toate i singura ca atare (trite hora timomenon osș proton koi meizon panton kai monon toioutou tou monogenous poema)rdquo 101

98 Eunomiu de Cyzic Apologia 20 icircn col Sources chretiennes Les Editions du Cerf Paris 1983 vol 305 p 275

99 Eunomiu de Cyzic Apologia (Apendice) 28 icircn col Sources chretiennes vol 305 p 297

100 Eunomiu de Cyzic Apologia 27 icircn col Sources chretiennes vol 305 p 293

101 Eunomiu de Cyzic Apologia 25 icircn col Sources chretiennes vol 305 p 287

Aspectul cel mai important aici nu este icircnsă acela că Eunomiu icircn elegeaț aducerea la existen ă a Duhului icircn termenii sugera i icircn Ioan I 3 adică asemenea uneiț ț creaturi ci faptul că fie i icircn această calitate Duhul este creat numai de Fiul că actulș creării Duhului icirci apar ine numai Fiului Este ceea ce observă i Sf Vasile cel Mare careț ș intrigat de acest aspect spune următoarele bdquoExistă oare vreun om pe lume care să nu vadă cu claritate că nici o activitate a Fiului nu se află separată de Tatăl şi că nu se află nimic icircntre cele existente care să aparţină Fiului dar să fie străine de Tatăl (hellip) Pentru ce dar atribuie Eunomiu numai Fiului cauza Duhului Sfacircnt (pos oun tou pneumatos ten aitian to monogenei mono prostithesi) şi pentru a-i calomnia natura se serveşte de activitatea creatoare a acestuia (adică a Fiului nn)(kai kategorema tes physeos autou ten toutou lambanei demiourgian) (hellip) Nu este un pericol evident de a separa de Dumnezeu Tatăl pe Duhul Sfacircnt (diairein apo tou Theou to Pneuma) devreme ce pe de o parte apostolul ni-l prezintă icircn relaţiile sale cacircnd Duhul lui Hristos cacircnd Duhul lui Dumnezeuhellip iar pe de alta Domnul icircnsuşi icircl numeşte Duhul Adevăruluihellip şi spune că purcede de la Tatăl Or acesta (Eunomiu) pentru a micşora slava Domnului nostru Iisus Hristos (allrsquooutos eis kathairesin tes doxes tou Kyrios hemon Iesou Hristou) icircl separă pe Duhul de Tatăl i-l atribuie Monogenului de-o manieră diferită (aferei men apo touș Patros tou de Monogenei diaferontos) desigur pentru a mic ora (Fiului) slava (epiș kathairesi tes doxes prostithesin)rdquo 102 A adar departe de a nega Fiului orice participareș cauzală actul bdquopurcederiirdquo al venirii la existen ă a Duhului Sfacircnt Eunomiu cum aratăț marele capadocian atribuia numai Fiului cauza Duhului Sfacircnt excluzacircndu-l astfel pe Dumnezeu Tatăl icircmpotriva Scripturii (vezi Ioan XV 26)

B REAC IA ESEN IALISTĂȚ Ț

1 Marcel al Ancyrei

102 Sf Vasile cel Mare Contra lui Eunomiu II 34 icircn col Sources chretiennes Les Editions du Cerf Paris 1983 vol 305 p141-143

Devenit episcop al Ancyrei (Ankara de astăzi) Marcel a fost unul din marii apărători ai termenului homoousios icircmpotriva arianismului şi prieten al Sf Atanasie cel Mare Cu timpul s-a dovedit icircnsă că fondul metafizic icircn baza căruia lupta el icircmpotriva arianismului era de cu totul altă natură decacirct acela folosit la sinodul ecumenic de la Niceea icircn formularea celebrului homoousios Marcel actualiza pur şi simplu vechiul sabelianism El icircnţelegea să combată arianismul afirmacircnd consubstanţialitatea Logosului cu Dumnezeu Tatăl pacircnă la desfiinţarea oricărei distincţii dintre cei doi Devenind evident acest fapt Marcel este abandonat de adevăraţii niceeni cum era Sf Atanasie şi acuzat icircn mod deschis de modalism Este ceea ce face la un moment dat icircnsuşi Sf Vasile cel Mare cacircnd scruiindu-i Sf Atanasie icirci solicită acestuia pentru a risipi orice confuzie să condamne imediat bdquoicircnvăţătura periculoasă şi icircn afara adevăratei credinţe (a lui Marcel)rdquo 103 Icircn cele din urmă Marcel este somat să compară icircn faţa unui sinod icircn 335 şi depus din treaptă pentru erezie Eusebiu de Cezareea l-a combătut icircn cadrul unei cărţi intitulate Teologia bisericească Marcel a dispărut din istorie dar doctrina sa a creat mari probleme Ea reprezintă icircn fond o reacţie de fond sabelian la subordinaţianismul arian Ca şi icircn cazul celei a lui Arie doctrina lui Marcel este o hristologie nu o triadologie Deşi a abordat icircn treacăt problema Sf Duh el a făcut-o numai pentru a dovedi absenţa oricărei diferenţe dintre Logosul etern şi Dumnezeu Tatăl

Iată un rezumat al doctrinei sale pe baza textului lui Eusebiu din lucrarea acestuia Teologia bisericească Dumnezeu este o monadă absolut unul şi indivizibil De aici trebuie pornit şi nu de la o pluralitate divină după cum face Origen Aceasta nu icircnseamnă că icircn Dumnezeu nu există un Logos el există dar este μοο σιος adicăὁ ύ Logosul este icircn Dumnezeu şi Dumnezeu icircn el fără nici o diviziune locuind icircn el ca o putere activă nu ca o simplă δ ναμις ci ca o νεργε Această energie seύ ἐ ίᾳ exteriorizează προ ρχεται fără să iasă din Dumnezeu printr-o dilatare πλατυνομ νηέ έ care nu introduce nici dualitate nici compoziţie ipostatică distinctă Această extensie e dublă mai icircntacirci icircn creaţie de vreme ce Logosul e creator apoi icircntrupare Prin această iconomie (coboracircre) Logosul astfel icircntrupat devine Fiu dar nu printr-o naştere icircn interiorul fiinţei divine căci el nu se naşte decacirct abia icircn trup din Fecioara Numai icircn acest trup νεργε α divină este activă şi devine principiu al tuturor actelor lui Hristos Astfel seἐ ί realizează o unire cum totul intimă şi permanentă cu totul superioară celei care icircnsufleţea odinioară pe profeţi Această unire va icircnceta totuşi icircntr-o zi după cacirct ne putem da seama căci trupul char devenit nemuritor nu convine firii divine νεργε α se vaἘ ί rezorbi atunci icircnapoi icircn Dumnezeu de aici acuzaţia adusă constant de orientali lui Marcel că nu mărturiseşte expresia din Crezul de la Niceea bdquoa cărui icircmpărăţie nu va avea sfacircrşit

103 Vesile cel Mare Epist LXIX 2 PG XXXII 432 la M -D Chenu Marcel drsquoAncyre DTC vol XI B col1996

cujus regni non erit finisrdquo 104

Iată acum o altă expunere mai precisă a doctrinei lui Marcel de Ancyra aşa cum apare ea icircn aşa-numitul simbol macrostih bdquoDiscipolii lui Marcel şi ai lui Fotin amacircndoi din Ancyra Galatiei resping subzistenţa eternă τ ν πποαι νιον παρξιν a luiὴ ώ ὕ Hristos divinitatea sa şi icircmpărăţia sa veşnică τελε τητον asemenea iudeilor şi subἀ ύ pretextul că astfel salvează unitatea divină τ μοναρχ Icircn ceea ce ne priveşte noi ştimῇ ίᾳ că Hristos nu este doar o gacircndire exprimată sau imanentă icircn Dumnezeu λ γονό προφορικ ν νδι θετον το θεο ci un Logos-Dumnezeu viu şi subzistent λλὸ ἢ ἐ ά ῦ ῦ ἀ ὰ ζ ντα θε ν λ γον καθrsquo αυτ ν π ρχοντα Fiul lui Dumnezeu şi Hristos El nu existăῶ ὸ ό ἑ ὸ ὑ ά mai icircnainte de veci doar icircn preştiinţa Tatălui ci l-a asistat pe acesta icircn lucrarea sa de creare a celor văzute şi nevăzute El este icircntr-adevăr cel căruia Tatăl i-a zis Să facem om după chipul şi asemănarea noastră el este cel care s-a arătat icircn persoană patriarhilor care a dat Legea care a grăit prin prooroci şi care icircn final s-a icircntrupat l-a revelat tuturor oamenilor pe Tatăl şi care de acum icircnainte domneşte icircn veacul veacurilorrdquo 105

Cum combătea Marcel de Ancyra arianismul printr-o astfel de concepţie De remarcat mai icircntacirci că motivaţia declarată de el icircnsuşi şi icircnregistrată de simbolul macrostih era aceea că astfel salvează unitatea divină τ μοναρχ Prin faptul că respingea oriceῇ ίᾳ asemănare icircntre Logos şi Dumnezeu Tatăl Arie introducea o distincţie gravă icircn Dumnezeu o separare care icircntr-adevăr ameninţa unitatea lui Dumnezeu Marcel apelacircnd la vechea concepţie a lui Sabeliu căuta să combată această depreciere a substanţei Logosului icircn raport cu Tatăl afirmacircnd că el este consubstanţial cu acesta pacircnă la punctul icircn care el Logosul nici nu mai subzistă icircn Dumnezeu ca persoană distinctă de Tatăl Această depreciere a Logosului avea mai ales grave consecinţe icircn hristologie dacă anterior icircntrupării sale icircn Iisus Hristos Logosul nu era recunoscut ca Dumnezeu adevărat egal cu Tatăl atunci cu atacirct mai puţin icirci era recunoscută această calitate după icircntrupare Atribuindu-i slăbiciunile firii umane asumate arienii demonstrau odată icircn plus că Logosul este prin icircnsăşi fiinţa sa neasemănător cu Dumnezeu Tatăl icircn aceste condiţii tot ce a găsit Marcel de cuviinţă să argumenteze a fost ideea sabeliană că icircn icircntrupare monada divină icircnsăşi se dilată capătă o nouă faţă un nou chip distinct de cel anterior icircntrupării tocmai prin caracterul temporal al acestui nou chip Iisus Hristos este Logosul devenit trup existacircnd distinct de Tatăl ca om ca fiinţă cu totul efemeră atacirct el ca

104 La M -D Chenu Marcel drsquoAncyre DTC vol XI B col1997-1998

105 O Hahn Bibliotek der Symbole sect 159 n6 la M -D Chenu Marcel drsquoAncyre DTC vol XI B col1996

persoană cacirct şi icircmpărăţia sa La sfacircrşitul timpurilor totul a reveni la starea iniţială a monadei indistincte

Cu privire la această expresie a cărui icircmpărăţie nu va avea sfacircrşit istoricul dogmelor B Sesbouumleacute scrie bdquohellipAceastăhellip afirmaţie este proprie simbolurilor de credinţă orientale şi niciodată n-a trecut icircn Occident Motivaţia ei este polemică Icircntr-adevăr o erezie atribuită lui Marcel de Ancyra icircn secolul al IV-lea susţinea că la Parusie Logosul se va reicircntoarce icircn Tatăl pacircnă la punctul icircn care se va confunda cu el misterul trinitar nu ar avea astfel decacirct o valoare sbquoiconomicărsquo şi istorică iar nu una sbquoteologicărsquo şi eternă Această idee vine din interpretarea abuzivă a textului paulin sbquoEl trebuie să icircmpărăţească pacircnă ce va pune pe toţi vrăjmaşii săi sub picioarele sale (hellip)Şi cacircnd toate vor fi supuse lui atunci şi Fiul icircnsuşi se va supune Celui ce i-a supus lui toate ca Dumnezeu să fie toate icircn toţirsquo (I Corinteni XV 25 28) Acest text exprimă icircmplinirea finală a misiunii Fiului el nu sugerează prin nimic că fiul nu va mai avea raţiunea de a exista Dimpotrivă glorificat icircn umanitatea sa Fiul va continua să exercite icircn mod etern funcţia sa mediatoare icircn el şi prin el vor vedea drepţii pe Dumnezeurdquo 106

Contestacircnd orice deosebire reală a Logosului de Tatăl şi respingacircnd eternitatea icircmpărăţiei Fiului Marcel credea că apără deopotrivă atacirct consubstanţialitatea Logosului cu Tatăl anterior icircntrupării prin considerarea lui ca nediferenţiat de Tatăl cacirct şi deplinătatea dumnezeirii coboracirctă icircn Hristos ca urmare a dilatării monadei şi a apariţiei ei sub chip uman icircn istorie Probabil că toate aceste idei ale lui Marcel ar fi rămas nebăgate icircn seamă dacă el n-ar fi negat veşnicia icircmpărăţiei lui Hristos Icircn focul controverselor iscate pe această temă Marcel a ajuns să conteste eternitatea Fiului consideracircndu-l doar o fiinţă temporală avacircnd un icircnceput icircn timp ba chiar şi un sfacircrşit bdquoHristos spunea el a icircnceput să domnească acum patru sute de ani şi stăpacircnirea sa va icircnceta odată cu sfacircrşitul lumiirdquo 107 Această afirmaţie a constituit icircnceputul căderii sale din racircndurile niceenilor adevăraţi Acuzaţiile de sabelianism pe care i le aduceau continuu arienii s-au dovedit astfel adevărate şi a sfacircrşit prin a fi abandonat de occidentali de Atanasie şi de toţi adevăraţii susţinători ai lui homoousios care au icircncetat să mai vadă icircn el un apărător al credinţei de la Niceea consideracircndu-l icircn schimb un continuator al vechiului sabelianism

Să intrăm icircnsă icircn detaliile doctrinei sale trinitare propriu-zise Marcel respinge

106 B Sesbouumleacute et J Wolinski Histoire des dogmes Descleacutee 1994 p121

107 J Schwane op cit vol2 p213 n1

cu hotăracircre ideea ariană că Logosul ar exista icircn Tatăl ca un ipostas distinct căci pentru el ca şi pentru arieni noţiunea de ipostas echivala cu aceea de altă substanţă ουσια decacirct a Tatălui Icircn Dumnezeu zicea el nu trebuie să admitem decacirct un ipostas o singură substanţă sau realitate sub icircntreit chip sau sub icircntreit nume μ αί γαρ π στασινὑ ό τριπρ σωπονό σπερὡ και τριωνιμον εισαγη τον αυτον ειναι λεγων τον θεον και τον εν αυτω Λογον και το Αγιον Πνευμα 108 Aşadar pentru Marcel Dumnezeu icircn sine nu este lipsit de Logosul său cum afirmau arienii Dumnezeu spunea el are icircn sine din eternitate Logosul aşa cum omul are icircn el icircnsuşi propria-i raţiune Astfel Dumnezeu şi Logosul său sunt unul şi acelaşi lucru εν και ταυτον109 Referindu-se la primele versete ale prologului evangheliei a patra Marcel spune că Logosul icircncă neicircntrupat ασαρκος nu este icircncă Fiu ci doar Logos bdquoIcircnainte de a fi coboracirct printre noi şi de a se fi născut din Fecioara el nu era decacirct Logosrdquo110

Despre acest Logos mai spunea Marcel Scriptura ne zice trei lucruri icircntacirci că el era la icircnceput εν αρχη pentru a semnifica faptul că se afla icircn Tatăl icircn mod potenţial δυναμει icircn al doilea racircnd că el era προς τον θεον pentru a marca faptul că era la Dumnezeu icircn act ενεργεια căci prin el au fost create toate icircn fine că el era Dumnezeu pentru a ne icircnvăţa că divinitatea nu este divizată deoarece Logosul este icircn Dumnezeu şi Dumnezeu este icircn Logosul Astfel Logosul este etern şi consubstanţial ομοουσιος αυτοουσιος cu Dumnezeu 111 Acest efort de a afirma unitatea pacircnă la indistincţie a Fiului cu Tatăl era menită icircn viziunea lui Marcel de Ancyra să contracareze subordinaţianismul arian bdquoChiar icircn doctrina sa trinitară subliniază acelaşi Schwane el n-a avut icircn gacircnd altceva decacirct problema cum să onoreze icircn Macircntuitorul nu o fiinţă distinctă de Dumnezeu şi subordonată lui (cum icircnvăţau arienii nn ) ci o divinitate

108 J Schwane op cit vol2 p224 n1 Eusebiu de Cezareea pare să ignore aici fragmentele 76 şi 77 pe care le citează Tixeront cacircnd afirmă că Marcel nu admitea decacirct un singur προσωπον

109 J Schwane op cit vol2 p221 n1

110 J Schwane op cit vol2 p216 n1

111 Marcel Fragmentele 52 97 la J Tixeront op cit vol2 p39 n5 şi 6

adevărată şi perfectărdquo112

Pentru a contracara arianismul Marcel afirmă cu hotăracircre că icircn Dumnezeu nu există trei ipostase ci doar unul Această precizare icircl apropie indiscutabil de Sabeliu care afirma acelaşi lucru Marcel merge icircnsă mai departe decacirct mentorul său şi afirmă că icircn Dumnezeu avem nu doar un singur ipostas ci şi un singur πρ σωπον ό 113 Se pare că cei doi termeni nu aveau acelaşi icircnţeles şi mai ales acelaşi rol icircn hristologia lui Marcel Pe scurt este foarte probabil că Marcel desemna sub numele de ipostas esenţa divină icircnsăşi avacircnd icircn sine icircn mod indistinct pe Tatăl şi pe Logos ca raţiune paternă λογοπατωρ Divinitatea există din eternitate sub un singur πρ σωπον sub un singur chip care esteό acela al Tatălui Logosul icircn schimb nu are πρ σωπον propriu el este de fapt bdquofărăό chiprdquo προσωπον El capătă un chip distinct de Tatăl o faţă proprie διον πρ σωπονἄ ἴ ό abia prin coboracircrea sa icircn istorie prin manifestarea sa icircn afara condiţiei sale divine deci icircn icircntrupare

Afirmaţia sa fundamentală icircn această problemă a fost aceea că anterior icircntrupării sale Logosul nu s-a numit Fiu al Tatălui acest nume l-a dobacircndit la modul propriu abia icircn urma naşterii sale din Fecioara Dacă icircn Vechiul Testament Logosul este numit totuşi Fiu aceasta este de fapt o profeţie icircn care viitorul său nume icirci este atribuit de mai icircnainte Se pare că şi această distincţie pe care el o făcea icircntre calităţile de Logos şi Fiu era menită să contracareze arianismul din calitatea Logosului de Fiu arienii trăgeau concluzia că Logosul nu poate fi coetern cu Tatăl căci nici un fiu nu poate avea aceeaşi vacircrstă cu tatăl său Pentru a elimina orice nuanţă de posterioritate icircn raport cu Tatăl Marcel contesta aşadar Logosului etern calitatea de Fiu deci de fiinţă ulterioară Tatălui aşa cum icircnvăţau arienii114 Pe de altă parte deoarece arienii speculau enorm pe marginea faptului că Logosul este născut din Tatăl văzacircnd icircn simplul act al naşterii dovada inferiorităţii sale faţă de Tatăl cel nenăscut γ ννητος Marcel neagă pur şiἀ έ simplu că Logosul ar exista icircn Tatăl icircn baza unei naşteri a sa de către Tatăl Logosul e veşnic deci fără icircnceput el nu este Dumnezeu asemenea Tatălui său ci este icircnsăşi fiinţa lui Dumnezeu Tatăl raţiunea sa eternă bdquoPe baza cărui pasaj din Scriptură am putea

112 J Schwane op cit vol2 p225

113 Marcel de Ancyra Fragmentele 66 76 77 83 87 88 la J Tixeront op cit vol2 p39 n12 şi 3

114 J Schwane op cit vol2 p215 n3 p216 n2

afirma zice el că există o fiinţă nenăscută şi o fiinţă născută cum cred ei (arienii nn ) Nici unul dintre profeţi nici unul dintre evanghelişti ba nici măcar vreunul dintre apostoli n-a spus aceastardquo115 Există icircnsă icircn Noul Testament o expresie pe care Marcel n-a putut-o ocoli şi pe care a trebuit s-o interpreteze icircn coerenţă cu propriul sistem este vorba de expresia bdquoicircntacirciul născut dintre creaturirdquo Arienii atribuiau această expresie Logosului divin pentru a demonstra că este o creatură Prin contrast Marcel a negat că această expresie paulină s-ar referi la Logosul divin şi a raportat-o numai la Fiul icircntrupat icircnţelegacircnd-o adică exclusiv prin prisma actului icircntrupării116

Să trecem acum la miezul hristologiei lui Marcel care este aceea a statutului Fiului icircntrupat Marcel desemna monada eternă prin termenul de λογοπ τωρ El seά deosebea astfel de Sabeliu care desemna aceeaşi monadă prin termenul de ιοπ τωρὑ ά Această schimbare avea o semnificaţie adacircncă icircn concepţia episcopului de Ancyra Logosul nu este Fiu decacirct după icircntrupare Prin urmare abia dup icircntrupare se poate vorbi de o naştere propriu-zisă a Logosului dar numai pentru că este Fiu Devenind Fiu Logosul a căpătat un chip propriu διον πρ σωπον a cărui natură este exclusivἴ ό temporală relativă deci efemeră adică atacirct cacirct va ţine icircmpărăţia lui Hristos Ca Fiu el se deosebeşte acum radical de Tatăl icircn sensul că este un om adevărat Abia sub condiţia icircntrupării abia ca Fiu Logosul este bdquocopie a Tatăluirdquo Anterior icircntrupării el nu este nici Fiu nici bdquocopie a Tatăluirdquo Această expresie din Coloseni I15 el o raporta la Fiul lui Dumnezeu făcut om iar nu la Logosul icircn sine Şi icircn această problemă Marcel se lăsa antrenat de disputa sa icircmpotriva arienilor Unul din argumentele pe care aceştia le foloseau pentru a dovedi că Logosul este inferior Tatălui era exact acesta extras din expresia paulină susmenţionată dacă Logosul este o copie a Tatălui atunci el este inferior căci orice copie este inferioară originalului ei Icircn consecinţă Marcel nega că această expresie s-ar referi la Logosul etern ci ea trebuie atribuită numai Fiului icircntrupat Argumentul său era următorul o copie trebuie să facă vizibil obiectul invizibil şi absent ori cel care face vizibil icircn lume pe Dumnezeu nu este Logosul etern el icircnsuşi invizibil ca şi Tatăl ci Logosul sau Fiul icircntrupat117

Afirmacircnd că bdquoHristos a icircnceput să domnească acum patru sute de ani şi

115 J Schwane op cit vol2 p217 n4

116 J Schwane op cit vol2 p219 n1

117 J Schwane op cit vol2 p220 n2

stăpacircnirea sa va icircnceta odată cu sfacircrşitul lumiirdquo118 el afirma de fapt că Hristos n-a existat anterior naşterii sale din Fecioara ca ipostas distinct de acela al Tatălui Eusebiu de Cezareea care-i combate hristologia icircn două tratate separate spune despre el acuzator că bdquoa icircndrăznit să nu atribuie Fiului lui Dumnezeu preexistenţa nici o existenţă proprie anterioară icircntrupării ουτε προειναι ουτε προυφεσταναι τολμα λεγεινrdquo119 Dar dacă după Marcel nu este de conceput o naştere eternă a Logosului din Tată pentru că nu se distinge cu nimic de el cu atacirct mai puţin poate fi vorba de o naştere a aceluiaşi Logos din Fecioara Acest act trebuie atribuit numai omului Iisus supranumit Fiul lui Dumnezeu Doar despre el se poate spune că s-a născut cu adevărat icircnţelegacircnd actul naşterii numai ca naştere temporală din Fecioara Dar care este atunci statutul Logosului divin anterior icircntrupării şi care este cel al Fiului icircntrupat Eusebiu răspunde acestei icircntrebări reproducacircnd doctrina lui Marcel astfel sub aspectul existenţei sale divine Logosul este unit cu Dumnezeu fără diviziune şi fără icircmpărţire icircn Tatăl ca potenţă a acestuia sub aspectul activităţii sale şi numai sub acest aspect ca Logos activ Dumnezeirea s-a unit cu trupul pentru a deveni principiu de mişcare şi de activitate120

Marcel a fost acuzat de Eusebiu de Cezareea că a căzut icircn erezia lui Sabeliu şi că ar fi reluat adopţianismul lui Pavel de Samosata icircnvăţacircnd că Logosul s-a unit cu un om individual cu personalitate distinctă consideracircndu-l deci pe Iisus Hristos un simplu om121 Cu privire la acuzaţia de adopţianism Shwane observă că aşa ceva nu reiese din fragmentele ajunse pacircnă la noi din opera lui Marcel Dimpotrivă el ne prezintă ca divine efectele răscumpărării şi-l acuză pe Eusebiu că nu-l priveşte pe Macircntuitorul decacirct ca pe un simplu om122 Acuzaţia de cădere icircn sabelianism este icircnsă reală Cum am spus şi mai

118 J Schwane op cit vol2 p213 n1

119 J Schwane op cit p217 n2

120 J Schwane op cit vol2 p227 n1

121 J Schwane op cit vol2 p227 n2

122 J Schwane op cit vol2 p227 n4

sus Sf Atanasie a icircntacirclnit icircn vremea sa o sectă sabeliană care asemenea lui Marcel făcea aceeaşi distincţie icircntre Logos şi Fiul icircntrupat şi pe ai cărei membri i-a icircntrebat cum a devenit Logosul Fiu A căpătat acest nume cacircnd a asumat natura umană Sau Logosul a devenit Fiu devenind om Sau icircn fine a devenit Fiu icircn amacircndouă felurile adică luacircnd un trup sau devenind un trup 123 Se pare că Marcel asemenea sabelienilor Sf Atanasie a fost de părere că Logosul n-a asumat un om ci a devenit el icircnsuşi om căci el declară icircn mod expres că icircn Macircntuitorul s-a manifestat plenitudinea divinităţii την πασαν θεοτητα εν αυτη σωματικως επιδειξεταιrdquo124 Aluzia la expresia din Coloseni I9 este aici evidentă

Cum poate fi aşadar icircnţeles acest lucru pe fondul afirmaţiei sale că Logosul icircn accepţiunea sa divină nedeosebit icircn nici un fel de Tatăl icircn interiorul monadei este cu totul diferit de Fiul icircntrupat Căci Marcel afirma icircntr-adevăr că Fiul este o persoană separată de Dumnezeu şi nu există decacirct icircn afara Tatălui εκτος του πατρος 125 Aici intervine conceptul de origine stoică al extensiei πλατυσμος monadei sau esenţei divine mai icircntacirci icircn diadă prin icircntrupare apoi icircn triadă prin purcederea Duhului bdquoMonada spune Marcel nu se extinde icircn Triadă fără să sufere o oarecare separaţie ου σαφως και φανερως ενταυθα απορρητω η μονας φαινεται πλατυνομενη μεν εις τριαδα διαιρεισθαι δε μηδαμως υπομενουσαrdquo 126 Icircn ea icircnsăşi monada divină υiοπατωρ este nediferenţiată existacircnd icircntr-o stare de superconcentrare de potenţialitate maximă icircn interiorul căreia orice distincţie reală cum ar fi aceea dintre Tatăl şi Fiul său este imposibilă Calitatea de a fi Tată ca şi aceea de a fi Fiu nefiind icircncă activate icircntre ele nici nu poate exista icircncă un raport real Iată de ce Marcel neagă existenţa unei relaţii cauzale icircn interiorul divinităţii respingacircnd ideea de naştere a Logosului etern adică icircncă neactivat Icircn momentul icircn care Logosul părăseşte starea sa de existenţă virtuală potenţială icircn interiorul monadei indistincte şi se manifestă icircn actul creaţiei dar mai ales icircn cel al icircntrupării el devine dintr-odată distinct real de Tatăl tocmai prin acest act al naşterii sale din Fecioara care este de fapt o intrare icircn acţiune a energiei active a monadei η ενεργεια δραστικη

123 J Schwane op cit vol2 p217 n3

124 J Schwane op cit vol2 p227 n5

125 J Schwane op cit vol2 p221 n2

126 J Schwane op cit vol2 p224 n3

Marcel icircnsuşi spune următoarele bdquoDacă se consideră numai divinitatea Macircntuitorului Logosul ar părea să fie pe bună dreptate unul şi acelaşi lucru cu Dumnezeu icircnsuşi dar dacă Macircntuitorul este cercetat sbquodupă truprsquo divinitatea apare ca extinsă ( ieşită din ea icircnsăşi icircnstrăinată de ea icircnsăşi nn ) prin propria ei activitate ενεργεια η θεοτης μονη πλαθυνεσται δοκειrdquo 127 Conceptul de πλατυσμος sau dilatare căci acesta este adevăratul său sens sugerează că icircn actul icircntrupării monada superconcentrată asemenea unui punct pitagoreic pacircnă atunci şi de aceea icircncă nediferenţiată intră icircntr-o primă fază de dilatare aşa cum logosul stoic iniţial aflat icircntr-o stare aproape incorporală capătă prin transformare un corp tot mai palpabil tot mai dens Icircntruparea la Marcel de Ancyra ca şi-n concepţia lui Sabeliu este o primă corporeificare a esenţei divine a logosului de pacircnă atunci A doua dilatare sau extensie a monadei este purcederea Duhului Sfacircnt Avacircnd icircn substratul consideraţiilor sale hristologice tot timpul metafizica stoică a logosului care se dilată corporeificacircndu-se dar care revine după o vreme la starea sa iniţială absorbind icircn sine tot ceea ce a generat pacircnă atunci Marcel ajunge să afirme starea de icircntrupare de corporeificare a esenţei divine va lua sfacircrşit cacircndva şi Fiului icirci va lua din locul Logosul neicircntrupat şi pur spiritual De fapt el spune doar că icircmpărăţia Fiului va lua sfacircrşit odată cu judecata finală şi sfacircrşitul timpurilor128

Marcel nu accepta ideea că odată asumată natura umană a Logosului va rămacircne unită pentru eternitate cu el Icircn sine icircnsuşi zicea el trupul carnea nu poate conveni lui Dumnezeu chiar transfigurat prin icircnviere chiar devenit incoruptibil nemuritor trupul nu este mai demn de Dumnezeul cel care este mai presus chiar de imortalitate Se poate crede aşadar presupune Marcel că după parusie Logosul se va despuia de propria-i umanitate şi va reintra icircn Dumnezeu revenind la starea icircn care se afla anterior creaţiei aşa cum sugerează textul din I Corinteni XV28 Ce se va icircntacircmpla cu această umanitate Noi nu ştim deoarece Scriptura nu o spune129

127 Marcel Fragmentul 71 la J Tixeront op cit vol2 p39-40 n1 J Schwane op cit vol2 p226 n2 vezi şi nota 1 de la pagina 227

128 J Schwane op cit vol2 p211 n1 p228 n2 final

129 Marcel Fragmentele 117-121 la J Tixeront op cit vol2 p40 n6 J Schwane op cit vol2 p228 n2

2 Fotin al Sirmiului

Cel mai cunoscut discipol al lui Marcel de Ancyra a fost Fotin devenit episcop de Sirmium Ca şi icircnvăţătorul său Fotin distingea icircntre Logosul etern şi Fiul icircntrupat Cu privire la Logos etern el icirci nega orice existenţă particulară icircn esenţa divină distinctă de Tatăl Dumnezeu este un singur ipostas dar el are icircn sine propria-i raţiune el este λογοπατωρ130 Atacircta vreme cacirct nu este activ Logosul este unul interior ενδιαθετος cacircnd intră icircn stare de act el devine προφορικος şi această manifestare icircn afară constituie prima dilatare πλατυσμος prima extensie icircn Dumnezeu Purcederea Duhului Sfacircnt este a doua131 Cu privire la Iisus Hristos Fotin a mers fidel pe urmele mentorului său atacircta doar că a fost mult mai direct icircn afirmaţii de cacirct predecesorul său Căutacircnd să explice cum a devenit Logosul Fiu prin actul icircntrupării Fotin a afirmat direct transformarea naturii sale divine icircn natura umană a Fiului icircntrupat Acest lucru este atestat direct de Sf Epifanie care reproduce concepţia lui Fotin sub expresia Logosul s-a prefăcut icircn trup εις σαρκα μεταβεβλημενον132 Aluzia la expresia ioaneică και ο σαρξ εγενετο din prologul evangheliei a patra este evidentă Atacirct Tixeront cacirct şi Schwane cred la unison că Sf Epifanie se icircnşeală interpretacircnd astfel concepţia lui Fotin care icircn opinia lor ar fi mai degrabă adopţian icircn hristologie133 Icircntr-adevăr Fotin distingea icircn mod net icircntre Logosul etern şi Fiul icircntrupat afirmacircnd că Fiul n-a existat anterior naşterii sale din Fecioara Sinodul de la Sirmium atestă această doctrină a sa şi o condamnă icircn anatematisma a cincea unde spune bdquoDacă cineva zice că Fiul a existat fără icircndoială icircnainte de Maria dar

130 J Schwane op cit vol2 p229 J Tixeront op cit vol2 p41 n6

131 J Tixeront op cit vol2 p41 n7

132 Epifanie de Salamina Haer LXXI 3 la J Tixeront op cit vol2 p41 n8

133 J Tixeront op cit vol2 p41 n8 J Schwane op cit vol2 p230 n3

numai icircn preştiinţa lui Dumnezeu şi că el n-a fost născut de Dumnezeu icircnaintea tuturor timpurilor că n-a existat icircn Dumnezeu şi că nimic n-a fost creat prin el să fie anatema rdquo Iar anatematisma a noua este şi mai categorică bdquoDacă cineva zice că fiul Mariei nu este decacirct un om să fie anatema rdquo134

La prima vedere aceste anateme par a sugera caracterul adopţian al hristologiei lui Fotin Este icircnsă doar o aparenţă căci afirmaţia că Iisus Hristos sau bdquoFiul Mariei - cum se exprima el potrivit sinodului - este doar un simplu omrdquo se icircnţelege prin prisma distincţiei dintre Logosul etern şi Fiul icircntrupat Or Fiul nu este altceva decacirct Logosul devenit trup sau carne prin transformare cum spune Sf Epifanie sau mai exact prin extensia sau dilatarea substanţei divine Ca şi Marcel Fotin de Sirmiu este marcat şi el de metafizica stoică a logosului care se dilată şi se contractă succesiv şi sinodul confirmă acest lucru prin anatematismele a şasea şi a şaptea bdquoDacă cineva zice că substanţa lui Dumnezeu este susceptibilă de dilatare şi de contracţie să fie anatemardquo bdquoDacă cineva zice că substanţa dilatată a lui Dumnezeu l-a format pe Fiul sau numeşte Fiu dilatarea acestei substanţe să fie anatema rdquo 135 Aşadar Fotin credea ca şi Marcel icircnvăţătorul său că Logosul a devenit Fiu prin dilatarea substanţei sale divine Această interpretare este confirmată şi de Marius Mercator care-l acuză la un moment dat pe Fotin că ar nega faptul că Macircntuitorul s-a născut din Fecioara136 Acuzaţia capătă sens dacă Fotin nega naşterea Macircntuitorului din Fecioara ca Logos deci icircn calitatea sa de Dumenzeu icircncă neicircntrupat nediferenţiat de Tatăl Or acest lucru icircl va face şi Nestorie care icircn a patra sa cuvacircntare către Marius Mercator va folosi şi el conceptul de λογοπατωρ Al treilea argument icircn favoarea acestei interpretări şi care fixează definitiv hristologia lui Fotin ca una de esenţă modalistă este anatema a douăsprezecea a sinodului semiarian de la Sirmium din 351 care-i condamnă direct concepţia icircn termenii următori bdquoDacă cineva auzind cuvintele sbquoŞi Cuvacircntul s-a făcut truprsquo crede că Logosul s-a transformat icircn trup ( icircn carne ) sau că luacircnd trup a suferit vreo schimbare să fie anatema rdquo 137

134 J Schwane op cit vol2 p231-232

135 J Schwane op cit vol2 p231-232

136 J Schwane op cit vol2 p230 n2

137 J Schwane op cit vo2 p230 n4

3 Anatemele sinodului semiarian de la Sirmium (351-352)

Pentru o mai bună icircnţelegere a hristologiei celor doi modalişti iată anatemele rostite icircmpotriva lor icircn special a lui Fotin de Sirmiu de către sinodul semiarian de la Sirmiu din 351-352 anatemele suprimate exprimă viziunea subordinaţiană a participanţilor şi sunt fără interes aici Voi păstra numerotarea originală bdquo2 Dacă cineva numeşte pe tatăl şi pe Fiul doi Dumnezei (nenăscuţi nn) să fie anatema 3 Dacă cineva spune că Hristos este Dumnezeu şi Fiul lui Dumnezeu icircnaintea tuturor timpurilor fără să admită că el (Fiul icircntr-o ipostază personală distinctă nn) l-a ajutat pe Tatăl la crearea tuturor lucrurilor să fie anatema 4 Dacă cineva icircndrăzneşte să spună că Cel Nenăscut sau o parte din El s-a născut din Maria să fie anatema 5 Dacă cineva zice că Fiul lui Dumnezeu a existat fără icircndoială icircnainte de Maria dar numai icircn preştiinţa lui Dumnezeu şi că el nu era icircn Dumnezeu născut din Tatăl icircnaintea tuturor veacurilor şi că prin el au fost făcute toate lucrurile să fie anatema 6 Dacă cineva spune că substanţa lui Dumnezeu este supusă dilatării sau contracţiei să fie anatema 7 Dacă cineva zice că substanţa lui Dumnezeu dilatacircndu-se l-a format pe Fiul sau numeşte Fiu extensia substanţei lui Dumnezeu să fie anatema 8 Dacă cineva numeşte pe Fiul lui Dumnezeu Logos gacircndit sau chiar pronunţat să fie anatema 9 Dacă cineva zice că Fiul Mariei nu este decacirct un om să fie anatema 10 Dacă cineva numindu-l pe Dumnezeu Dumnezeu-omul născut din Maria icircnţelege prin aceasta pe Cel Nenăscut să fie anatema 11 Dacă cineva icircnţelege icircn maniera iudeilor (aceste cuvinte ale lui Isaia XLIV 6) lsquoEu sunt primul şi ultimul şi icircn afară de mine nu există alt Dumnezeursquo cuvinte care au fost zise pentru a exclude idolii şi falşii zei şi le icircnţelege prin excluderea celui ce s-a născut din Dumnezeu Fiul cel unic de dinaintea tuturor veacurilor să fie anatema 12 Dacă cineva căutacircnd să icircnţeleagă aceste cuvinte lsquoCuvacircntul s-a făcut truprsquo crede că Logosul s-a prefăcut icircn carne sau catilde luacircnd trup el a suferit o schimbare să fie anatema 13 Dacă cineva căutacircnd să icircnţeleagă aceste cuvinte lsquoFiul unic al lui Dumnezeu a fost crucificatrsquo crede că divinitatea sa a suferit o tulburare din cauza suferinţei a schimbării a micşorării sau a aneantizării să fie anatema 14 Dacă cineva zice că aceste cuvinte lsquoSă facem omrsquo n-au fost spuse Fiului de către Tatăl ci că Tatăl şi le-ar fi spus lui icircnsuşi (adică le-ar fi spus Logosului existacircnd icircn el icircn manieră impersonală) să fie anatema 15 Dacă cineva spune că nu Fiul ar fi apărut lui Avraam ci Dumnezeul Cel Nenăscut sau o parte din acest Dumnezeu să fie anatema 16 Dacă cineva zice că Fiul lui Dumnezeu n-a luptat ca un om cu Iacov ci că Dumnezeu Cel Nenăscut sau o parte din acest Dumnezeu este cel care a luptat să fie anatema 17 Dacă cineva nu icircnţelege despre Tatăl şi despre Fiul (aceste cuvinte ale lui Moise Geneză XIX 24) lsquoDomnul a făcut să plouă cu foc de la Domnulrsquo ci spune că

Tatăl a făcut să plouă de la el icircnsuşi să fie anatema Căci Domnul adică Fiul este cel care a făcut să plouă de la Domnul adică de la Tatăl Anatema 19 Dacă cineva numeşte pe Tatăl pe Fiul şi pe Sfacircntul Duh o singură persoană să fie anatema 26 Dacă cineva spune că Fiul n-a fost născut şi că el nu-şi are principiul icircn altul (decacirct el) admiţacircnd astfel două fiinţe nenăscute şi fără principiu şi icircn consecinţă doi dumnezei să fie anatema căci capul şi principiul a toate este Fiul iar Dumnezeu la racircndul său este capul şi principiul lui Hristos Icircn acest fel vom readuce toate cu evlavie prin Fiul la principiul tuturor lucrurilor el icircnşişi fără principiu 27 Pentru a da odată pentru totdeauna un icircnţeles adevărat icircnvăţăturii creştine adăugăm Dacă cineva nu-l mărturiseşte pe Hristos Dumnezeu şi Fiul lui Dumnezeu existacircnd icircnaintea tuturor veacurilor icircmpreună lucrător cu Tatăl la crearea tuturor lucrurilor ci spune că el nu a fost numit Hristos şi Fiu decacirct după ce s-a născut din Maria şi că a avut chiar ca Dumnezeu un icircnceput să fie anatema 138

138 J Hefele op cit p 853-861

ISTORIA SISTEMATICĂ A DOGMEI TRINITARE 19

neasemănători icircn ceea ce priveşte esenţa şi slava (distanţa dintre ei icircntinzacircndu-se) la infinit Deci el (Logosul) nu are o esenţă şi o slavă asemănătoare ci diferă total atacirct de Tatăl (căruia icirci este inferior nn) cacirct şi de Duhul Sfacircnt (căruia icirci este superior nn)hellip Logosul icircn ceea ce-l priveşte este separat de Tatăl şi nu are absolut nimic comun cu elhelliprdquo 37

Expunerea ideilor lui Arie se opreşte de obicei la acest aspect al doctrinei sale despre raportul Logosului cu Dumnezeu Tatăl aspect cuprins icircn special icircn celebra sa lucrare Thalia Dar Arie nu vedea icircn persoana Logosului doar o fiinţă subordonată inferioară Dumnezeului suprem preocuparea sa ca şi la Filon era de a contura această persoană ca o adevărată fiinţă intermediară icircntre Dumnezeul suprem şi lumea materială absolut inferioară Acest al doilea aspect neglijat icircn mod curent sau pus foarte puţin icircn evidenţă apare icircntr-o scrisoare pe care Arie a adresat-o la un moment dat episcopului său icircntr-o icircncercare de a se icircmpăca cu el Iată principalele sale afirmaţii cuprinse icircn această scrisoare bdquoCredinţa pe care am primit-o de la strămoşii noştri şi pe care am icircnvăţat-o de la tine Prea Fericitule Părinte este aceasta noi cunoaştem un singur Dumnezeu nenăscut unul singur etern unul singur fără principiu singur adevărat nemuritor singur icircnţelept singur bun singur atotputernic unul singur judecător moderator şi guvernator al tuturor lucrurilor imuabil şi fără schimbare drept bun acelaşi Dumnezeu al Legii şi profeţilor dar şi al Noului Testament care a născut icircnaintea timpurilor pe Fiul său prin care el a făcut veacurile şi toate lucrurile (sn)rdquo bdquo(Cunoaştem de asemenea şi pe Fiul) născut nu icircn aparenţă ci cu adevărat subzistacircnd printr-un efect al voinţei lui Dumnezeu imuabil şi fără schimbare creatură perfectă a lui Dumnezeu κτίσμα τοῦ θεοῦ τελε ονῖ dar nu ca vreuna dintre creaturi produs dar nu ca vreunul dintre lucrurile produse produs nu cum afirmă Valentin ca şi cum ar fi o emanaţie din Tatăl produs nu cum a spus Maniheu ca şi cum ar fi o parte a fiinţei lui Dumnezeu produs nu cum a spus Sabeliu care diviza unitatea numindu-l pe Fiul Tată produs nu cum a spus Hieracas pentru care el este lumină din lumină sau ca o torţă divizată icircn două nu ca şi cum cel ce exista mai icircnainte ar fi devenit după aceea sau ar fi fost creat din nou icircn Fiul bdquoTu icircnsuţi Prea Fericitule Papă ai respins de multe ori chiar icircn mijlocul Bisericii şi al adunării pe toţi aceştia care afirmau astfel de lucruri Dar aşa cum am mai spus el a fost creat icircnainte de timpuri şi icircnaintea veacurilor şi a primit de la Tatăl viaţa şi existenţa şi splendorile slavei pe care Tatăl i le-a conferit (sn) Icircntr-adevăr dacircndu-i drept moştenire toate lucrurile Tatăl nu s-a privat pe el icircnsuşi de ceea ce-i este propriu anume de a fi fără principiu căci el este izvorul a toate Iată pentru ce există trei ipostase Tatăl Fiul şi Duhul Sfacircnt bdquoDumnezeu care cu adevărat este cauza tuturor celor ce există este absolut singur icircn a fi fără principiu Fiul născut icircn afara timpului de către Tatăl creat şi icircntemeiat icircnaintea veacurilor nu exista icircnainte de a fi născut ci născut icircn afară de timp icircnaintea tuturor lucrurilor singur el a fost creat (direct nn) de Tatăl El icircnsă nu este nici etern nici coetern şi nici nu participă la a fi nenăscut asemenea şi icircmpreună cu Tatăl El nu-şi are existenţa deodată cu Tatăl cum zic unii despre unul şi despre celălalt afirmacircnd două principii nenăscuterdquo 38

Cu o astfel de scrisoare mai ales cu afirmaţiile ultime despre statutul Logosului icircn

37 Ortiz de Urbina op cit pp254-255 CJ Hefele Histoire des concils Beuchesne Paris 1910 vol1 p376 n14 p377 n24

raport cu Dumnezeu Tatăl era firesc ca Arie să nu-şi atingă scopul Departe de a pacifica relaţiile sale cu patriarhul Alexandru el le-a icircnrăutăţit şi mai mult şi conflictul s-a acutizat conducacircnd la convocarea primului sinod ecumenic Ceea ce trebuie reţinut icircnsă din textul scrisorii este statutul superior pe care Arie icircl acordă Logosului icircn raport cu restul creaturii Logosul deşi creatură icircn substanţa sa nu este o creatură ca celelalte ci o creatură perfectă κτίσμα τοὔ θεοὔ τελε ονῖ 39 Dacă Dumnezeu ar fi vrut să creeze o altă făptură perfectă aceasta n-ar fi putut fi decacirct cel mult egală cu aceea a Logosului dar icircn nici un caz superioară 40 Doar el a fost creat direct de către Dumnezeu Tatăl toate celelalte creaturi au fost aduse la existenţă prin el adică depind nu direct de Dumnezeu ci de Logosul creatorul lor şi-i sunt astfel necesarmente inferioare Duhul icircnsuşi ca al treilea ipostas a fost creat prin el ca primă operă a sa şi de aceea icirci este inferior cu atacirct mai mult restul creaţiilor sale Toate au fost create icircn timp doar el Logosul a fost creat icircnaintea timpurilor deci direct de către Tatăl Toate sunt supuse schimbării datorită naturii lor create Logosul singur deşi creat este imuabil desigur nu ca Dumnezeu adică prin propria-i fiinţă ci datorită hotăracircrii voinţei sale neclintite Din acest motiv a meritat el bdquoviaţa şi existenţa şi splendorile slavei pe care Tatăl i le-a conferitrdquo adică statutul de primă creatură şi de instrument al creaţiei tuturor celorlalte Icircn aceste condiţii Logosul este icircntr-adevăr acea fiinţă intermediară icircntre Dumnezeul cel infinit diferit de lume şi lumea materială absolut inferioară prin icircnsăşi esenţa ei de creatură Fără să fie asemenea lui Dumnezeu Logosul este icircnsă diferit şi faţă de lumea materială Inferior lui Dumnezeu Logosul este totuşi superior icircntregii creaţii Avacircnd icircnsă cacircte ceva atacirct din Dumnezeu cacirct şi din lumea creată Logosul este cu adevărat acel mijlocitor capabil să explice actul creaţiei şi al revelării lui Dumnezeu icircn lume dar şi apropierea acesteia de Dumnezeu urcuşul ei spre cele superioare

Am studiat pacircnă aici relaţia Logosului cu Dumnezeu Tatăl Care este icircnsă relaţia sa cu Duhul Sfacircnt Arie menţionează icircntr-adevăr pe alocuri şi persoana Duhului Sfacircnt Consideraţiile sale relative la cea de a treia persoană a Sf Treimi sunt icircnsă cu totul obscure şi dispersate Cu privire la această problemă Tixeront face următoarea remarcă

38 Ortiz de Urbina op cit pp252-253 CJ Hefele op cit p357 n1

39 J Tixeront op cit vol2 p26 jos

40 Atanasie De synodis 46 la J Tixeront op cit vol2 p26 n1

bdquoAsupra Duhului Sfacircnt fragmentele lui Arie sunt foarte puţin explicite El admite ipostasul (Duhului) ca formacircnd alături de Tatăl şi de Fiul o treime Dar Duhul Sfacircnt este icircn viziunea sa infinit icircndepărtat separat de celelalte două persoane le este străin prin esenţă el nu posedă nici măcar aceeaşi slavă cu ele Arie făcea probabil din Duhul o creatură a Fiului Acest punct al doctrinei sale a rămas icircn umbră pacircnă icircn ziua icircn care a fost pus icircn lumină de erezia macedonianărdquo 41 Atunci cacircnd ajunge să se refere la cea de a treia persoană treimică Arie o face icircn intenţia de a arăta că Logosul este diferit atacirct faţă de Tatăl cacirct şi de faţă de Duhul ca icircn următorul fragment bdquoDivizate prin natură cu totul icircndepărtate disjuncte străine şi fără nici o legătură icircntre ele sunt esenţele Tatălui Fiului şi Duhului Sfacircnt zice el ei sunt cu totul neasemănători icircn ceea ce priveşte esenţa şi slava (distanţa dintre ei icircntinzacircndu-se) la infinit Deci el (Fiul) nu are o esenţă şi o slavă asemănătoare el diferă total de Tatăl şi de Duhulhelliprdquo 42 Sensul acestui text este acela că Logosul diferă de Dumnezeu Tatăl deoarece icirci este cu totul inferior şi subordonat dar el diferă radical şi de Duhul Sfacircnt căruia icirci este cu totul superior ba chiar creator astfel el este o fiinţă intermediară Menţionarea celei de a treia persoane adică a Duhului Sfacircnt era menită astfel să pună icircn evidenţă diferenţa considerabilă a Logosului faţă de creatură Duhul Sfacircnt este abordat de Arie ca simbol al creaturii propriu-zise al lumii noastre materiale din care face parte ca primă creatură a Logosului Cu alte cuvinte atunci cacircnd se referă la Duhul Sfacircnt Arie o face pentru a arăta că Logosul este de fapt un mediator icircntre Dumnezeu Tatăl simbol al transcendenţei absolute faţă de lume pe de o parte şi Duhul Sfacircnt simbol al lumii materiale prima şi cea mai icircnaltă dintre creaţiile Logosului

Icircn aceste condiţii Treimea ariană este o realitate care s-a constituit progresiv nu una care să fi existat ca atare din eternitate Acest lucru reiese din fragmentele icircn care Arie neagă faptul că paternitatea ar fi o calitate eternă icircn Dumnezeu Iată un text pe care-l reproduce Sfacircntul Atanasie şi icircn care Arie este cacirct se poate de explicit ldquoDumnezeu Pricipiul a tot zice el numai El este fără principiu Fiul născut din Tatăl icircn afara timpului creat şi format icircnainte de veacuri nu era icircnainte de a fi născut născut icircnsă icircn afară de timp icircnaintea tuturor lucrurilor el deţine existenţa din Tatăl El nu este etern şi coetern cu Tatăl nici conenăscut el nu are existenţă icircn acelaşi timp cu Tatăl cum zic unii despre relaţii ςὀ τίνες λέγουσι τὰ πρ ςὸ τί introducacircnd astfel două principii nenăscute Ci monadă şi principiu universal Dumnezeu este deasupra a tot Iată pentru ce el este

41 J Tixeront op cit vol2 p27-28

42 Ortiz de Urbina op cit p255

anterior Fiuluirdquo43 Trebuie spus aici că icircn această negare a calităţii Tatălui de a fi Tată din eternitate Arie nu era icircntru totul original Patriarhul Dionisie al Alexandriei din secolul al III-lea afirmase deja icircntr-o scrisoare către papa Dionisie al Romei că bdquoDumnezeu n-a fost din totdeauna Tată deci Fiul nu a existat din totdeaunardquo44 Mai icircnaintea acestuia chiar gnosticul Valentin spusese că bdquola icircnceput Dumnezeu nu era Tatăhelliprdquo45

Aşadar anterior naşterii Fiului a Logosului Dumnezeu era doar monadă Arie spunea următoarele bdquoIcircnţelege că mai icircntacirci a fost Unul (adică monada Dumnezeu simplu nn) iar Doimea (adică Dumnezeu devenit Tată ca urmare a naşterii Fiului Său nn) n-a fost icircnainte de a fi existat concret Fiul Dumnezeu (Tatăl) este icircnainte de a fi Fiulrdquo46 Deci Doimea constituită de Tatăl şi de Fiul este posterioară Monadei iniţiale constituită de solitudinea paternă Aceeaşi concepţie o manifestă Arie şi despre Duhul Sfacircnt Dacă a fost o vreme cacircnd Doimea icircncă nu exista deoarece nu fusese creat Fiul atunci a fost o vreme cacircnd Treimea nici ea nu exista pacircnă să fie creat Duhul Sfacircnt Sfacircntul Atanasie redă acest ultim aspect al doctrinei ariene icircn termenii următori bdquoDacă Duhul este creatură iar creaturile sunt din cele ce nu sunt (adică din nimic nn) e vădit că a fost o vreme cacircnd n-a fost Treimea ci Doimea Or ce ar putea spune cineva mai contrar credinţei decacirct aceasta Căci aceştia (arienii nn) spun că Treimea rezultă din prefacere şi progres şi există o Doime care aşteaptă să se facă o creatură care să se unească cu Tatăl şi cu Fiul şi să apară astfel Treimeardquo47

43 I Chevalier Sf Augustin et la pensee greque Les relations trinitaires Freiburg 1940 p109 n1

44 I Chevalier Sf Augustin et la pensee greque Les relations trinitaires p110

45 E de Faye Le gnosticisme Beauchesne Paris 1924 p34

46 Sf Atanasie cel Mare Despre sinoade icircn ldquoPărinţi şi scriitori bisericeştirdquo Ed Inst Biblic şi de Mis Ortodoxă Bucureşti 1988 vol XVI p121-122

47 Sf Atanasie cel Mare Despre Sfacircntul Duh către acelaşi Serapion icircn ldquoPărinţi şi scriitori bisericeştirdquo Ed Inst Biblic şi de Mis Ortodoxă

După moartea lui Arie concepţia sa a fost continuată şi nuanţată de anomeii radicali Urmaşi direcţi ai marelui eretic anomeenii susţineau că bdquoFiul este cu totul neasemănător cu Tatăl κατὰ πάντα νόμοιοςἀ atacirct sub raportul voinţei cacirct şi sub acela al fiinţeirdquo 48 Ei se deosebeau totuşi de Arie icircnsuşi prin felul icircn care concepeau desăvacircrşirea Logosului icircntrupat icircn timp ce Arie credea că acesta a ajuns la demnitatea divină ca o recompensă pentru virtutea pe care a dovedit-o anomeii dimpotrivă considerau această demnitate drept apanajul naşterii sale al filiaţiei sale unice Acest fapt nu-i icircmpiedica icircnsă să deprecieze persoana Logosului icircn planul vieţii liturgice şi practice Astfel ei botezau icircn numele lui Dumnezeu cel necreat al Fiului creat şi al Duhului Sfinţitor procreat de către Fiul cel creat Ei practicau o singură scufundare icircn amintirea morţii lui Iisus Hristos Deprecierea Logosului icircn raport cu Dumnezeu Tatăl i-a condus la o atitudine ireverenţioasă faţă de Scriptură la o respingere a cultului moaştelor şi al sfinţilor iar icircn final chiar la laxism moral 49 Un alt urmaşi al lui Arie a fost Eustaţiu de Sevasta care a cochetat toată viaţa cu arienii icircn special cu partida homoiusienilor adică a acelora care respingeau icircn egală măsură radicalul anomios al arienilor riguroşi cacirct şi homoousios consacrat la Niceea Icircn acord cu partida homoiusienilor Eustaţiu icircnvăţa că Logosul este asemenea Tatălui său dar nu egal cu el Icircn cele din urmă Eustaţiu a sfacircrşit icircn racircndurile macedonienilor a acelei partide care respingea dumnezeirea Sf Duh Spre deosebire de anomeii libertini icircn materie de morală Eustaţiu s-a distins printr-un ascetism riguros Ucenicii săi numiţi eustaţieni au fost condamnaţi la un sinod de la Gangra tocmai pentru exagerările lor ascetice pentru respingerea căsătoriei a cărnii icircn general considerată ca impură etc 50 Atitudinea lui Eustaţiu şi a partizanilor său trebuie pusă icircn legătură cu arianismul său mai exact cu doctrina despre efectele icircnlocuirii sufletului uman de către Logos icircn Iisus Hristos Prin această asumare incompletă umanitatea logosului a fost considerată cu mult superioară celei a oamenilor adevăraţi mai presus de slăbiciunile

Bucureşti 1988 vol XVI p85-86

48 X Le Bachelet Anomeacuteens DTC volI B col1323

49 X Le Bachelet Anomeacuteens DTC volI B col1324 1325

50 S Salaville Eusthate de Seacutebaste DTC volV B col15666-1571 Eustathiens DTC volV B col 1572

obişnuite şi de aceea model de urmat Pentru a realiza aceleaşi efecte icircn propria natură umană Eustaţiu n-a găsit alt mijloc decacirct ascetismul său extraordinar de riguros dus pacircnă la deprecierea umanului icircn general Cel care i-a continuat icircnsă concepţia trinitară a fost Eunomiu ajuns episcop de Cyzic

Care era icircn aceste condi ii doctrina ariană icircn materie de hristologie ț bdquoGrave erau consecinţele arianismului icircn ceea ce priveşte icircntruparea şi răscumpărarea spune X Le Bachelet Persoana lui Hristos nu mai era o persoană cu adevărat divină devreme ce Logosul icircntrupat la plinirea vremii nu mai era el icircnsuşi un Dumnezeu adevărat Din această cauză opera sa răscumpărătoare icircşi modifica profund conţinutul icircn loc să fie teandrică acţiunea şi influenţa lui Hristos nu mai era decacirct una de ordin moral mai mult sau mai puţin umană Un alt rezultat a fost acela că arienii au ajuns să nu mai recunoască icircn Hristos decacirct un trup fără suflet uman ψυχονἄ sau un suflet fără raţiune ψυχὴ

λογοςἄ ei pretindeau că salvează astfel unitatea persoanei pe care prezenţa simultană a celor două spirite finite Logosul şi sufletul uman ar fi compromis-o Mulţumită acestei suprimări ei puteau atribui Logosului direct cunoaşterea limitată afectele de tristeţe de bucurie şi altele de acest fel (care se atribuie doar oamenilor nn) Mărturii explicite (ale scriitorilor vremii) atribuie această doctrină fie arienilor icircn general fie fondatorului lor icircnsuşihellip Sf Epifanie prezintă această doctrină ca un loc comun al lucianiştilorhellip Hristos al arienilor devenea astfel o fiinţă particulară complet diferită de Omul-Dumnezeu deoarece el nu mai era nici Dumnezeu adevărat nici om adevărathelliprdquo 51 Arie icircnsuşi n-a lăsat nici o referire cu privire la părerea sa icircn această problemă bdquoFragmentele care au supravieţuit din operele lui Arie spune şi Tixeront nu conţin nimic cu privire la această chestiune anume dar se ştie de la autori care au tratat despre doctrina lui că aceasta (adică doctrina mentorului său nn) era şi icircnvăţătura luirdquo 52

Potrivit arienilor deci Logosul devenit Hristos a icircnlocuit icircn firea umană pe care a asumat-o sufletul cu alte cuvinte ceea ce a asumat a fost doar un trup fără suflet

ψυχονἄ După alţii el ar fi icircnlocuit nu icircntreg sufletul ci numai partea raţională a acestuia ceea ce a asumat astfel ar fi fost un trup cu suflet senzitiv dar fără raţiune ψυχὴ λογοςἄ Icircn aceste condiţii coboracircrea Logosului icircn lume nu mai era o icircntrupare o icircnomenire adică o asumare a unei naturi umane integrale ci o asumare doar a unui corp de aceea

51 X Le Bachelet Arianisme DTC volI B col1787-1788

52 Atanasie Contra Apollinarium II 3 Teodoret Haeretic Fabul V 11 un fragment atribuit Sf Atanasie icircn PG XXVI 1292 la J Tixeront op cit vol2 p27 n3

icircntruparea devenea de fapt o icircncorporare Această nuanţă apare formal afirmată icircntr-un simbol arian al lui Eudoxiu de Constantinopol bdquoLogosul se spune icircn acest simbol s-a icircncarnat nu s-a icircnomenit căci el n-a asumat şi sufletul uman σαρκοθέντα ο κὐ

ναντθρωπήσανταἐ ο τεὔ γ ρὰ ψυχ νὴ νθτρωπίνηνἀ νείληφενἀ (ὀ λόγος) 53 Diferenţa dintre cei doi termeni definea exact natura icircntrupării Logosului după arieni prin icircntrupare Logosul a asumat numai carnea noastră numai un trup material aşa cum sugerează verbul σαρκοθέντα iar nu o natură umană integrală adevărată Icircn consecinţă nefiind un Dumnezeu adevărat Logosul nu era nici om adevărat Ca să fie om adevărat icircntruparea Logosului ar fi trebuit să fie asumarea naturii unui om adevărat aşa cum sugerează verbul ναντθρωπήσανταἐ

Hristologia ariană trebuie foarte precis definită pentru a fi cu adevărat icircnţeleasă Astfel diferenţa dintre cele două verbe nu trebuie să ne facă să credem că Hristosul arian ar fi fost o fiinţă compozită adică Logosul semi-divin sălăşluind icircntr-un trup omenesc Asumarea numai a trupului fără suflet sau şi a sufletului dar fără partea sa raţională icircnsemna pentru arieni că Logosul subzistă ca o fiinţă nu numai nedeplină sub aspectul divinităţii dar nedeplină nici sub aspectul umanităţii sale Aceasta icircnseamnă că trupul asumat de Logos nu mai este un trup obişnuit din materie obişnuită ci un trup material cu totul transformat icircn substanţa Logosului icircnsuşi Esenţa Logosului icircntrupat este astfel unică un fel de amestec omogen de divin şi uman un Logos transformat icircn trup sau un trup transformat icircn Logos Iată de ce au ajuns arienii să atribuie icircnsăşi acestei esenţe slăbiciunile umane menţionate icircn Evanghelie şi cunoaşterea limitată Sf Atanasie descrie această particularitate a hristologiei ariene icircn termenii următori bdquoArie icircnvaţă că icircn Hristos corpul a servit icircn mod simplu de icircnveliş condiţiei sale divine şi că Logosul a intervenit numai pentru omul interior sau pentru suflet atunci cacircnd el icircndrăzneşte să atribuie icircn mod direct divinităţii capacitatea de a suferi (pe cruce) şi icircnvierea (sn)rdquo 54 La racircndul său Augustin raportează acelaşi lucru despre opiniile ariene icircn această problemă El remarcă icircn acelaşi timp că ereziile ariene cu privire la sufletul uman al lui Iisus Hristos erau mai puţin cunoscute deşi nu mai puţin reale după cum o dovedesc spune el atacirct lucrările lor cacirct şi expozeurile orale55

53 Eustaţiu la Antiohiei PG XVIII 689 Atanasie Contra Apollinarium I 15 Epifanie Haer LXIX 19 Grigore de Nazianz Epist CI la J Tixeront op cit vol 2 p 27 n 4

54 J Schwane op cit vol2 p395 n1

55 J Schwane op cit vol2 p396 n1

Arienii au ajuns deci să atribuie afirmaţii ale Macircntuitorului ca cele din Matei XXIV 36 nu naturii sale umane asumate ci icircnsăşi esenţei sale proprii Este vorba despre afirmaţia Macircntuitorului că ziua precisă a judecăţii de la sfacircrşitul timpurilor nu o cunoaşte nici măcar Fiul ci numai Tatăl Icircn viziunea lor această afirmaţie era icircncă o dovadă a inferiorităţii Logosului faţă de Dumnezeu Tatăl Aceasta icircnsemna că asumacircnd un trup omenesc coboracircnd pacircnă la nivelul unei naturi inferioare ca cea umană Logosul a suferit modificări corespunzătoare icircn chiar propria sa esenţă pacircnă la punctul unei ignoranţe totale icircn ceea ce priveşte viitorul ultim al creaţiei O atare ignoranţă era icircn opinia lor una din dovezile cele mai solide icircn favoarea afirmaţiei că Logosul nu are nimic comun cu Tatăl său el nefiind un Dumnezeu adevărat ca Tatăl adică un Dumnezeu care să aibă o cunoaştere absolută a tuturor lucrurilor 56 Dar Logosului nu-i lipseşte numai atotcunoaşterea divină icirci lipseşte şi caracterul imuabil Acesta este icircncă un motiv ndash spuneau arienii ndash pentru care el este inferior Tatălui Arie atribuie acest caracter schimbător esenţei icircnsăşi a Logosului bdquoPrin natura sa Logosul este ca noi toţi supus schimbării dar liber icircn sine icircnsuşi Icircn măsura icircn care vrea el rămacircne bun (adică de partea binelui nn) Dacă vrea el se poate schimba ca şi noi deoarece el prin natura sa este supus schimbării Iată pentru ce Dumnezeu prevăzacircnd că va fi bun i-a dăruit de mai icircnainte această slavă pe care ca om a cucerit-o mai apoi prin propria virtute Aşadar tocmai pentru că Dumnezeu a cunoscut de mai icircnainte cele ce el avea să lucreze l-a făcut să se nască astfelhelliprdquo 57

Pacircnă la ce punct s-ar fi putut schimba Logosul Pacircnă unde ar fi putut el coboricirc Se pare că arienii nu s-au ferit să meargă pacircnă la capăt şi să dea răspunsul radical Patriarhul Alexandru al Alexandriei scriind episcopilor orientali despre noua erezie şi despre cutezanţa ei nemaiauzită relatează că atunci bdquocacircnd cineva le-a cerut să precizeze dacă Logosul lui Dumnezeu s-ar fi putut schimba cum s-a schimbat diavolul ei n-au avut teamă să afirme da ar fi putut Natura sa spun aceştia este icircntr-adevăr supusă schimbării devreme ce el poate fi născut şi este supus schimbăriirdquo 58 Aşadar Hristosul

56 J Schwane op cit vol2 p395

57 Ortiz de Urbina op cit p254-255

58 Ortiz de Urbina op cit p251

arian este Logosul icircnsuşi care suportă actele naşterii ale suferinţei pe cruce şi ale morţii icircn icircnsăşi natura sa intimă semi-divinăsemi-trupească Icircn asemenea condiţii docetismul este inevitabil Lipsesc icircnsă documentele care să ateste aşa ceva Această consecinţă va deveni icircnsă evidentă la Apolinarie de Laodiceea Informa ii care sprijină ipoteza le oferăț SF Atanasie icircn lucrările sale Către Epictet Către episcopul Adelfie i Către Maximș filozoful 59 Augustin confirmă i el această presupunere spunacircnd icircn ș Contra unui cuvacircnt al arienilor că ace tia anticipau doctrina lui Apolinarie de Laodiceea bdquocacirct despre ereticiiș mei mă refer la arieni se vede din disputele lor că nu gacircndesc doar că icircn Treime naturile sunt diferite ci i că Hristos n-a avut suflet umanrdquo ș 60

2 Eunomiu al Cyzicului

Eunomiu a fost şeful partidei anomeilor Icircn celebra sa Apologie pe care avea s-o combată Sfacircntul Vasile cel Mare Eunomiu reia ideea lui Arie că Fiul nu a putut exista icircnaintea naşterii sale din Tatăl or dacă naşterea este devenire schimbare icircnseamnă că Fiul a venit la existenţă ca Fiu printr-un act de devenire printr-un act prin care el a trecut de la starea de inexistenţă la aceea de existenţă ca Fiu al Tatălui Fiul va spune Eunomiu s-a constituit ca Fiu abia icircn urma actului naşterii sale din Tatăl de aceea el n-a putut exista din eternitate alături de Tatăl aşadar spuneau arienii a fost o vreme cacircnd el nu exista Dar iată aceste argumente icircn formularea lui Eunomiu icircnsuşi bdquoCăci zice el nici sămacircnţa nu este (icircncă) om Nici piatra nu este (icircncă) casă ele devin una om cealaltă casă (abia ulterior adică abia prin actul naşterii şi respectiv al construcţiei nn) Or este cel mai religios lucru din lume acela de a pune icircn paralel cu aceste fiinţe naşterea Fiului Dacă fiecare dintre ele devine atunci cacircnd icircncă nu era ndash căci nu devine ceea ce era deja mai icircnainte ndash cum va putea fi vindecat cel care afirmă că Fiul a fost născut atunci cacircnd deja exista Căci dacă el exista icircnaintea naşterii sale atunci el este nenăscutrdquo61 bdquoIar dacă

59 Vezi toate aceste lucrări icircn PSB vol16 pp 168-190

60 Augustin Contra unui cuvacircnt al arienilor V 5 icircn Augustin Oeuvres completesI Paris 1870 vol 26 p580

61 Eunomiu Apologia icircn ldquoSources chretiennesrdquo vol 305 p261

el este nenăscut atunci el nu mai este Fiu şi dacă este Fiu el nu e nenăscutrdquo62 bdquoDat fiind că substanţa lui Dumnezeu nu admite naşterea ndash de vreme ce el este nenăscut ndash nici separarea sau icircmpărţirea ndash de vreme ce el este incoruptibil ndash şi că nu există nimic altceva pentru a servi drept substrat naşterii Fiului noi spunem că Fiul a fost născut cacircnd nu erardquo63 bdquoIată pentru ce conchide Eunomiu Fiul nu este Dumnezeu ci creatură a Tatălui deoarece substanţa sa a fost născută atunci cacircnd nu era icircnaintea propriei sale constituţiirdquo64 Asemenea lui Arie el considera că Iisus Hristos nu putea fi Dumnezeu mai mult decacirct Logosul icircnsuşi Ca şi mentorul său Eunomiu credea că Logosul a icircnlocuit icircn Iisus raţiunea sau sufletul acestuia asumacircnd doar trupul carnea bdquoCel ce icircn zilele mai de pe urmă s-a făcut om nu a luat un om (n-a asumat fire omenească nn) din suflet şi din truprdquo ci a luat o fire formată numai din trup65 Deprecierea persoanei Logosului s-a manifestat la Eunomiu prin abandonarea icircn cele din urmă de a mai celebra Sfintele Taine 66 Trebuie văzută aici o reminiscen ă din Origen care cum am văzut mai sus aț declarat la un moment dat că nu se cuvine să ne icircnchinăm unei creaturi adică Fiului ci numai lui Dumnezeu Tatăl că icircnsu i Macircntuitorul s-a icircnchinat Tatăluiș

Aceleaşi raţiuni icircl conduc pe Eunomiu să afirme că şi Duhul nu este Dumnezeu ci creatură deoarece dacă purcede nici el n-a putut exista icircnaintea purcederi sale bdquoSfacircntul Duh spune el care este al treilea icircn ordine nu ar putea fi primul icircn ceea ce

62 Eunomiu Apologia icircn ldquoSources chretiennesrdquo vol 305 p257

63 Eunomiu Apologia icircn ldquoSources chretiennesrdquo vol 305 p263-264

64 Eunomiu Apologia icircn ldquoSources chretiennesrdquo vol 305 p259

65 La Grigorie de Nyssa Contra lui Eunomiu II PG LXV 544 D-545 A la I G Coman Şi Cuvacircntul trup s-a făcut Hristologie şi mariologie patristică Timişoara 1993 p31-32 n38

66 X Le Bachelet Eunomius icircn DTC volI B col1507 1503

priveşte natura căci acesta este Dumnezeu Tatăl Ar fi icircntr-adevăr absurd şi singular ca acelaşi să aibă cacircnd primul loc cacircnd al treilea (hellip) Duhul nu are aceeaşi substanţă nici cu Monogenul (adică cu Unul Născut cu Fiul nn) căci el n-ar fi fost numărat după acesta ca avacircndu-şi propriul ipostas (propria substanţă nn) (hellip) Nu există deci un al doilea alături de Tatăl şi care să fie nenăscut căci nu există decacirct un singur şi unic Nenăscut şi nu există un altul nici alături de Fiul şi care să fie un născut căci nu există decacirct un singur şi unic Monogen (Unulnăscut) Există icircnsă un al treilea icircn natură şi icircn ordine creat la porunca Tatălui şi prin activitatea Fiului νεργειἐ ᾷ δε τοῦ ιοὑ ῦ γενόμενον El este cinstit icircn al treilea racircnd ca primă creatură a Monogenului cea mai mare dintre toate şi singura ca atare Divinitatea şi puterea demiurgică-i lipsesc dar el este plin de puterea de a sfinţi şi a icircnvăţardquo67

3 Arianismul tacircrziu

Volumul 146 al colec iei ț Sources chreacutetiennes con ine ț două omilii cu autor anonim care sunt icircn realitate două predici pentru prima zi a Săptămacircnii Mari a Sfintelor Pa ti Ele au fost redactate cel mai probabil către mijlocul sau icircn a două jumătate aș secolului al IV-lea 68 Cele două omilii dovedesc mai mult decacirct orice alt document arian rădăcinile gnostice ale acestei mari erezii Argumentarea autorului icircncepe cu evocarea robiei icircn care zăcea umanitatea sub puterea Demiurgului pacircnă la venirea Macircntuitorului bdquoIcircnaintea coboracircrii tale din ceruri pe pămacircnt (πρὸ γ ρὰ τ ςῆ ο ςῆ πἀ rsquoο ραν νὐ ῶ ε ςἰ γ ςῆ καταβ σεωςά ) eu eram captivul demonilor pe tine Creatorule te ignoram i adoramș crea ia drept creatoare icircmi imaginam materia ca auto-cauzată (ț α τ ματονὐ ό φανταζ μενἐ ό τ νὴ κτ σινί προσεκ νουνύ ςὡ κτ στηνί ) icircn u urătatea mea icircnvă am din propria voin ăș ț ț artele demonilor autorul răului (ὁ ρχ κακοςἀ έ ) folosise icircmpotriva mea armele sale tiranice Cel rău inten ionat (ț ργανονὄ με τ ςῆ δ αςἰ ί ὁ δυσμεν ςὴ κατεσκε ασεύ κακ ασί ) făcuse din mine instrumentul propriei sale răută i Eu zeificam cerul i ignoram pe celț ș care l-a desfă urat adoram soarele i nu cuno team pe cel care l-a aprins veneram luna iș ș ș ș dispre uiam pe creatorul ei mă icircnchinam astrelor i-l respingeam pe artizanul lorț ș

67 Eunomiu Apologia icircn ldquoSources chretiennesrdquo vol 305 p285-286

68 J Lieacutebaert Deux homeacutelies anomeacuteens pur lrsquooctave de Paques Introduction text traduction et notes icircn Sources chreacutetiennes vol146 p38

icircnconjuram de respect arborii i pietrele ridicam temple i altare icircmpotriva ta Creatoruleș ș atinsesem norii cu răutatea mea Căci odată coruptă legea naturală trăiam fără discernămacircnt asemenea jivinelor ira ionalerdquo ț 69 bdquoTu e ti arhistrategul ( eful armatelorș ș cere ti) Domnului love te-l pe autorul răului (ș ș ρχιστρ τηγοςἀ ά π ρχειςὑ ά κυρ ουί τ νὸ

ρχ κακονἀ έ τρ σονῶ ) 70 răpe te-i armele tiranului căci tu ai puterea cea de neicircnvinsș Eliberează-ne din robia pe care am icircndurat-o din cauza u urătă ii noastre scoate-ne dinș ț eroare i poartă-i pe rătăci i pe umerii tăi ș ț Apleacă- i Doamne urechea spre ruga meaț (Psalmul V 2) Arat-o fecioară pe curtezană schimb-o icircn femeie castă pe femeia adulteră fă-o rodnică pe cea stearpă schimbă neghina-n gracircu bun transformă spinii icircn trandafiri altoie te măslinul sălbatic pentru a face din el un măslin roditor slăve te-l pe celș ș abandonat fă-o mamă a multor copii pe cea care nu are niciunul Căci totul este posibil cacircnd tu vrei icircn simpla ta voin a tu posezi deja puterea (ț π νταά γ ρὰ δυνατά σοι τανὅ θ ληςέ νἐ γ ρὰ τῷ θ λεινέ χειἔ τὸ δ νασθαιύ )rdquo 71

Părăsind domeniul metafizicii autorul intră icircn acela al istoriei Vechiului Testament bdquoIudeul zice el s-a bucurat de ale tale voi gusta i eu din binefacerile tale tuș l-ai condus afară din Egipt scoate-mă i pe mine din gre eală Tu l-ai răscumpărat dinș ș macircna lui faraon eliberează-mă i pe mine din macircna celui rău Tu l-ai condus prin Mareaș Ro ie condu-mă i pe mine prin cristelni a botezului Tu l-ai icircndrumat cu stacirclpul cel deș ș ț foc luminează-mă i pe mine cu Duhul tău cel Sfacircnt El a macircncat pacircinea icircngerilor dă-miș i mie trupul tău cel sfacircnt El a băut din stacircncă amestecă i pentru mine sacircngele coasteiș ș

tale El a primit tablele legii scrie icircn carnea inimii mele evangheliile tale Tu i-ai trimis lui pe profe i trimite-mi i mie pe apostolirdquo ț ș 72 Plecacircnd apoi de la versetul 2 al psalmului

69 Anonimul anomeu Deux homeacutelies anomeacuteens pur lrsquooctave de Paques Homeacutelie I 4 icircn Sources chreacutetiennes vol146 p63

70 J Lieacutebaert atrage atenția aici asupra antitezei dintre bdquocel rău ἀρχέκακονrdquo tiranul lumii căzute și bdquoarhistrategul ἀρχιστράτηγοςrdquo Hristos salvatorul ceresc (p65 n2)

71 Anonimul anomeu Deux homeacutelies anomeacuteens pur lrsquooctave de Paques Homeacutelie I 6 icircn Sources chreacutetiennes vol146 p65-67

72 Anonimul anomeu Deux homeacutelies anomeacuteens pur lrsquooctave de Paques Homeacutelie I 9 icircn Sources chreacutetiennes vol146 p69

al 11-lea omilia a doua continuă ruga bdquoSalvează-mă Doamne tu care l-ai salvat pe Noe din naufragiul universal tu care l-ai salvat pe Lot din focul necru ător tu care l-ai salvatț pe Avraam din macircna celor cinci regi tu care l-ai salvat pe Isaac din lupta cu păstorii tu care l-ai salvat pe Iacob de macircnia lui Esau tu care l-ai salvat pe Iosif din macircna fra ilorț săi tu care l-ai salvat pe Iov de tirania celui rău tu care l-ai salvat pe Moise de macircndria lui faraon salvează-mă i pe mine de vrăjmă ia lui Saul hellipAm căzut de bunăvoie icircnș ș cursele vrăjma ului m-am lăsat legat fără speran ă icircn lan urile celui rău am căzut fărăș ț ț speran ă icircn undi a tiranului Din rege al lui Israel am devenit sclavul pasiunii mele dinț ț stăpacircn peste armate am devenit prizonier al celui tiran eu care am zdrobit leii am fost dominat de frumuse ea unei femei eu care am icircnvins popoare vrăjma e am fost icircnvins deț ș dorin a pentru o femeie eu care m-am ridicat la demnitatea unui profet am fost lipsit deț profe ie din cauza u urătă ii mele Icircn lacrimi strig i mă prostern la picioarele taleț ș ț ș Salvează-mă Doamnerdquo 73

Dacă pacircnă aici nu este clară aplecarea autorului spre erezie de aici icircncolo lucrurile se schimbă cacircnd intră icircn detaliile hristologiei Cel care a coboracirct din ceruri pe pămacircnt chemat să salveze umanitatea căzută sub robia celui rău nu a asumat o natură umană reală ci a fost doar icircn aparen ă om bdquohellipLa un semn al Celui Nenăscut ai fostț trimis din ceruri pe pămacircnt ca să locuie ti icircn sacircnul unei tinere femei tu conducătorulș cerului i al pămacircntului i ca să iei condi ia de sclav tu stăpacircnul crea iei alături deș ș ț ț Tatălhelliprdquo 74 bdquoEl mielul lui Dumnezeu n-a fost oferit asemenea unei oi sub puterea Legii căci nu icircmpotriva vrerii lui a mers el către patima de pe cruce i nici fără voin a sa aș ț icircndurat el rana lăncii nici prin constracircngere a cunoscut el legea mor ii prin crucificareț Tatăl n-a avut decacirct să ordone Monogenului să plece spre lumea pămacircntească acceptacircnd de bunăvoie fiul (copilul) s-a ridicat de pe tronul său slăvit a trecut nevăzut prin sferele naturilor celor netrupe ti a depă it corurile armatelor arhi-icircngere ti i a ajuns icircn cele dinș ș ș ș urmă lumea pămacircntească A fost purtat la sacircnul unei fecioare el care poartă icircn macircinile sale icircntreaga creatură A apărut icircn starea unui nou-născut el care este anterior veacurilor S-a arătat ca un copil el care formează copiii icircn pacircntecele maicii lor S-a hrănit cu lapte el care schimbă icircn mod nevăzut sacircngele (mamei) icircn lapte (pentru pruncul care suge) A

73 Anonimul anomeu Deux homeacutelies anomeacuteens pur lrsquooctave de Paques Homeacutelie II 5 7 icircn Sources chreacutetiennes vol146 p101

74 Anonimul anomeu Deux homeacutelies anomeacuteens pur lrsquooctave de Paques Homeacutelie I 5 icircn Sources chreacutetiennes vol146 p65

fost purtat icircn bra e el care dirijează la un semn toată crea ia Pentru oameni el care aț ț asumat slăbiciunile oamenilor rămacircnacircnd icircnsă ceea ce era icircnaintea veacurilor (με ναςί α τ ςὐ ὸ περὅ πρὸ α νωνἰώ π ρχενὑ ῆ ) Căci el nu s-a transformat ( υτεὄ μετ πεσενέ ) din mai bogat icircn mai sărac el nu s-a schimbat ( υτεὄ τρ πηἐ ά ) din mai mult icircn mai pu inț faptul de a fi icircmbrăcat carnea nu i-a alterat natura sa divină ( υτεὄ ἡ περιβολὴ τ ςῆ σαρκ ςὸ τ νὴ θε τητοςό λλο ωσεἠ ί φ σινύ ) asumarea trupului nu i-a mic orat ipostasul său deș Monogen ( υτεὄ ἡ ν ληψιςἀ ά τοῦ σ ματοςώ τ νὴ τοῦ μονογενο ςῦ σμ κρυνενἐ ί

π στασινὑ ό ) rămacircnacircnd ceea ce era icircnaintea veacurilor de bunăvoie el s-a oferit să aducă macircntuire oamenilorrdquo 75

Cu toată această condescenden ă asumată voluntar de Monogen el n-a fost unț simplu om bdquoCăci dacă Hristos ar fi fost un simplu om moartea ar fi avut asupra lui putere ca supra tuturor oamenilor (εἰ γ ρὰ νθρωποςἄ ψιλ ςὸ ὁ Χριστ ςό καὶ α τοὐ ῦ νἂ ςὡ π ντωνά νθτρ πωνἀ ώ κυρ ευσενἐ ί ὁ θ νατοςά ) 76 Urci pe firul vechii istorii i rămacirci uimitș icircn fa a mor ii Domnului Abel a fost ucis i crea ia nu a fost tulburată Avraam a fost pusț ț ș ț icircn mormacircnt i mormintele nu s-au deschis Isaac a murit i iadul n-a murit Iacob a fostș ș icircngropat i cei icircngropa i n-au icircnviat Iosif a fost depus lacircngă părin ii săi i trupurileș ț ț ș sfin ilor nu s-au ridicat Isaia a fost tăiat i soarele nu s-a icircntunecat Ieremia a fostț ș trangulat i luna nu s-a stricat Nabuth a fost omoracirct cu pietre i pămacircntul nu s-a clintitș ș ș

Zaharia a fost gacirctuit i ziua nu s-a schimbat icircn noapte Ioan a fost decapitat i voalulș ș templului nu s-a rupt icircn două Cacircnd Hristos a suferit icircnsă icircn trup soarele s-a oprit din drumul său luna i-a pierdut strălucirea fe ii sale pămacircntul s-a cutremurathellip Icircnvăluit icircnș ț giulgiu el a despuiat iadul a semănat groază icircn racircndurile păzitorilor iadului i a sfăracircmatș fără efort por ile iadului A ie it din mormacircnt icircmpreună cu capturile sale de război aț ș apărut femeilor a ezate icircn jurul mormacircntului por iile fiind icircncuiate el a intrat totu i prinș ț ș ele la apostoli lui Toma cel necredincios el i-a arătat coasta sa pentru a-l face credincioshelliprdquo 77

De i superior tuturor oamenilor Monogenul nu este totu i Dumnezeul supremș ș

75 Anonimul anomeu Deux homeacutelies anomeacuteens pur lrsquooctave de Paques Homeacutelie I 1-2 icircn Sources chreacutetiennes vol146 p59 J Lieacutebaert precizează că sensul lui ἐσμίκρυνεν este aici unul pur moral (p37 n2)

76 Hristos nu a fost așadar bdquoun simplu om ἄνθρωπος ψιλὸςrdquo adică un om adevărat ci o ființă intermediară icircntre Dumnezeu și om nici Dumnezeu deplin adevărat ca Dumnezeu Tatăl dar nici om adevărat ca ceilalți oameni

Anomeismul autorului omiliilor apare aici fără echivoc Pornind de la strigătul din rugăciune Auzi Doamne strigătul meu autorul icircl prezintă i ca strigăt al cre tinuluiș ș care- i proclamă credin a bdquoVoi striga puterea absolută a Tatălui i medierea ta (caș ț ș Monogen mediator nm) trimiterea ordonată de Cel Nenăscut i supunerea ta (ca Fiuș nm) (κρ ζωά γ ρὰ τ νὴ τοῦ Πατρ ςὸ α θεντει νὐ ά καὶ σ νὴ μεσιτε ανὶ τ νὴ τοῦ γενν τουἀ ή

ποστολ νἀ ὴ καὶ τ νὴ σ νὴ παλο νὑ ή ) 78 Icircn timp ce El stă etern (nemi cat) tu ai icircnclinatș cerurile i ai coboracirct (ș τιὅ κε νοςἐ ῖ ε ςἰ τ νὸ α ναἰῶ κ θηταιά καὶ σὺ κλιναςἔ ο ρανο ςὐ ὺ καὶ κατ βηςέ ) 79 icircn timp ce Tatăl dă mărturie din icircnaltul cerurilor tu la Iordan ai primit mărturia lui de i l-ai chemat afară din mormacircnt pe Lazăr cel mort de patru zile tu ai datș totu i slavă lui (Dumnezeu) Tatăl (ș Părinte te slăvesc pentru că m-ai ascultathellip) icircnmul ind pacircinile-n pustie tu ai dat cinste Celui ce t-a născut (ț ridicacircndu- i ochii el aș binecuvacircntathellip) ai fost spacircnzurat trupe te pe cruce dar El a fost cel ce a primit duhul tăuș ( i strigacircnd cu voce tare i-a dat duhulhellipș ș ) ai fost pus icircn mormacircnt dar El a fost cel ce te-a icircnviat din mormacircnt a treia zirdquo 80 bdquoCăci dacă Tatăl nu i-ar fi poruncit voi n-a i fi putut fiț stăpacircni i de fiul său dacă sentin a n-ar fi venit de sus voi n-a i fi fost capabili să văț ț ț recunoa te i Creatorul dacă Tatăl n-ar fi luat hotăracircrea voi n-a i fi putut atingeș ț ț tămăduitorul Un semn i el ar fi pedepsit natura Un semn i el ar fi zdrobit crea ia Darș ș ț

77 Anonimul anomeu Deux homeacutelies anomeacuteens pur lrsquooctave de Paques Homeacutelie I 26-27 icircn Sources chreacutetiennes vol146 p91-93

78 A se observa antiteza dintre auto-icircntemeierea absolută a Tatălui τὴν τοῦ Πατρὸς αὐθεντειάν și medierea μεσιτεὶαν poziția condiționată și condiționantă a Monogenului de mijlocitor icircntre Dumnezeu cel pur spiritual și lumea pur materială (Vezi și comentariile lui J Lieacutebaert p35 n1)

79 A se observa de asemenea antiteza dintre bdquoa sta nemișcat din eternitate εἰς τὸν αἰῶνα κάθηταιrdquo și bdquoa icircnclina cerurile și a coboricirc ἔκλινας οὐρανοὺς καὶ κατέβηςrdquo Tatăl este icircn esența sa imuabil la modul absolut Fiul Monogenul este icircnsă muabil și de aceea diferit ca esență de esența Tatălui său

80 Anonimul anomeu Deux homeacutelies anomeacuteens pur lrsquooctave de Paques Homeacutelie II 11 icircn Sources chreacutetiennes vol146 p107

nu icircmpotriva voin ei lui Dumnezeu (Cuvacircntul) a mers să pătimească pe cruce (ț ο τεὔ γ ρὰ κωνἄ ὁ Θε ςὸ πἐ ὶ τὸ σταυρικ νὸ παρεγ νετοέ π θοςά ) ci prin supunere fa ă de semnulț

părintesc a luat el asupra sa să sufere moartea pentru cei muritorirdquo 81

Coboracircrii sale la icircntrupare acestui descensus cosmic al Logosului icirci urmează ascensus urcu ul său prin icircnviere spre sferele cosmice celeste de unde a venit Dar niciș el nu este o putere absolută ci una relativă condi ionată de puterea absolută a Tatăluiț căci ine să observe autorul omiliilor bdquounul este cel care a fost icircnviat dar altul este celț care-l icircnviază Cum ar putea fi el unul i acela irdquo ș ș 82 Dar nu numai ontologic iș metafizic adică pentru sine icircnsu i el Monogenul nu este icircntemeierea absolută a fiin eiș ț el nu este reperul ultim nici pentru rugăciunea care se icircnal ă către Dumnezeu Departe deț a fi destina ia ei ultimă Monogenul este numai un mediator al rugăciunilor noastre cătreț adevăratul Dumnezeu care este Tatăl De i superior icircngerilor i chiar arhanghelilorș ș Monogenul este inferior totu i Tatălui său bdquoCacircnd rugăciunea iese din buze curate eaș tie să atingă urechile incoruptibile ale Stăpacircnului căci rugăciunea celui drept tie cuș ș

adevărat să icircnduplece divinitatea către milă hellipEa se ridică pacircnă icircn regiunile icircnăl imilorț celeste hellip i icircntr-o clipă ajunge icircn locuin a fiin elor celor netrupe ti unde por ile celeste iș ț ț ș ț

81 Anonimul anomeu Deux homeacutelies anomeacuteens pur lrsquooctave de Paques Homeacutelie I 24 icircn Sources chreacutetiennes vol146 p89 De remarcat aici faptul că suferințele de pe cruce sunt atribuite Monogenului ca Dumnezeu Comentacircnd expresia J Lieacutebaert este de părere că limbajul icircntrebuințat aici de autorul anomeu nu este conform cu ortodoxia ariană (p36 n1) Ideea de a raporta suferințele de pe cruce la icircnsăși ființa divină a Monogenului se icircntacirclnește icircnsă la arieni ca Palladius al Ratiariei cu ocazia Conciliului de la Aquileea din 381 (vezi capitolul următor) Acest amănunt ar putea fi un argument pentru a-l plasa pe autorul nostru mai degrabă către sfacircrșitul secolului al IV-lea decacirct spre mijlocul lui Explicația ar fi aceea că pentru anomei doar esența Tatălui este absolut impasibilă ființa Monogenului chiar dacă el este numit bdquodumnezeurdquo este pasibilă J Lieacutebaert propune calificarea hristologiei ariene ca bdquologopashitărdquo Expresia din text autorizează icircnsă calificarea ei mai degrabă ca bdquotheopashitărdquo termenul bdquotheosrdquo fiind icircnsă icircnțeles icircn noul arianism ca bdquodumnezeu secundrdquo distinct de bdquodumnezeul primrdquo care este Tatăl

82 Anonimul anomeu Deux homeacutelies anomeacuteens pur lrsquooctave de Paques Homeacutelie I 25 icircn Sources chreacutetiennes vol146 p 91

se deschid Cerul o prime te cu bucurie căci ea nu mai con ine nimic pămacircntescș ț (ο ραν ςὐ ὸ α τ νὐ ὴ μετὰ χαρ ςᾶ ποδ χεταιὑ έ ςὡ μηδ νὲ πιφ ρουσανἐ έ γ ϊνονή ) 83 Icircngerii o icircnso esc cu bucurie căci ea a icircmplinit ceea ce place lui Dumnezeu Arhanghelii oț icircmbră i ează ca pe un prieten Icircncepătoriile (principiile) i Puterile icirci cedează trecereaț ș ș căci ea poartă podoabele sărbătorii văzacircnd ve macircntul ei de fapte bune Domniile oș icircnso esc căci ea s-a străduit să icircmplinească iubirea pentru Creator Heruvimii i Serafimiiț ș icirci arată locul unde stă Paracletul Paracletul salutacircnd-o cum se cuvine o conduce la Dumnezeu Monogenul (ὁ Παρ κλητοςά σπασ μενοςἀ ά γνης ωςί τῷ Μονογενεῖ θεῷ α τ νὐ ὴ προς γειά ) Dumnezeu Cuvacircntul Monogenul o oferă icircn fine icircnaintea Tatălui (ὁ Μονογεν ςὴ θε ςὸ Λ γοςό τῷ Πατρὶ ξ νιονέ α τ νὐ ὴ προσφ ρειέ )rdquo 84

Finalul celei de a doua omilii este apoteotic bdquoAceasta este deci ceea ce strig aceasta este ceea ce proclam peste veacuri Eu păzesc realită ile fără confuzie eu nuț amestec ipostasele ( σ γχυταἀ ύ φυλ ττωά τὰ πρ γματαά οὐ συναναμ γνυμιί τ ςὰ

ποστ σειςὑ ά ) eu in ceea ce tu icircnsu i ai zis eu strig ceea ce tu icircnsu i ai vestit eu păstrezț ț ț ceea ce tu icircnsu i mi-ai transmis icircnvă ceea ce tu icircnsu i ai proclamatrdquo ț ț ț 85 bdquoLegea proclamă Ascultă Israele Domnul Dumnezeul tău este unul Iată-i icircnsă pe sabelienii cei lipsi i deț evlavie adăugacircnd lui Unu al i doi (ț οἱ σαβ λλιοιέ τῷ νἑ ὶ δ οὺ συν πτουσινά ) hellip i pe fiiiș ereticilor imaginacircnd o Triadă consubstan ială de dumnezei (ț καὶ α ρετικ νἱ ῶ πα δεςῖ τρι δαά θε νῶ μοο σιονὁ ύ φαντ ζονταιά )rdquo 86 Men ionarea sabelienilor ca adversarii prin excelen ăț ț ai arianismului este astfel o bună introducere la prezentarea esen ialismului marcelian iț ș

83 Se va remarca această precizare a rugăciunii dezbrăcată de tot ce este pămacircntesc Urcușul rugăciunii icircn această stare este posibil numai pe drumul pe care Monogenul icircnsuși dezbrăcat la racircndul său de haina lui umană icircl va fi făcut prin icircnviere Revenirea sa icircn sferele celeste de unde coboracircse la icircntrupare nu este de conceput icircn arianims altfel decacirct prin eliberarea de materia asumată la nașterea sa din Fecioara Și icircn arianism ca și icircn gnoză materia este rea și destinată pieirii finale Derobarea de materia trupului este posibilă numai icircntr-o hristologie dochetă icircn care icircntruparea nu este reală

84 Anonimul anomeu Deux homeacutelies anomeacuteens pur lrsquooctave de Paques Homeacutelie II 1 icircn Sources chreacutetiennes vol146 p95-97

85 Anonimul anomeu Deux homeacutelies anomeacuteens pur lrsquooctave de Paques Homeacutelie I 12 icircn Sources chreacutetiennes vol146 p71

fotinian care urmează

B PROBLEMA DUHULUI SFAcircNT IcircN ARIANISM

1 Mărturia Sf Atanasie cel Mare bdquoTropiciirdquo lui Serapion de Thmuis

Aflat icircn pustie icircn urma fugii sale din noaptea de 8 spre 9 februarie 356 din calea oamenilor icircmpăratului Constan iu marele patriarh al Alexandriei prime te la un momentț ș dat o interpelare din partea episcopului de Thmuis Serapion icircn problema doctrinei unor eretici pe care el icirci nume te bdquotropicirdquo probabil pentru faptul că dădeau un sens figuratș expresiilor din Scriptură cu privire la Duhul Sfacircnt Ace tia părăsiseră arianismul icircn ceeaș ce prive te doctrina despre inferioritatea Fiului icircn raport cu Dumnezeu Tatăl dar păstrauș vechea erezie icircn ceea ce prive te icircnvă ătura despre Duhul Sfacircnt Atanasie care-i scrie luiș ț Serapion patru epistole pe această temă datate de cercetători icircntre 356 i 361 descrieș doctrina bdquotropicilorrdquo icircn termenii următori bdquohellipPărăsind unii pe arieni pentru hula lor icircmpotriva Fiului cugetă icircmpotriva Duhului i zic nu numai că ș el este creatură ci i că ș e unul din duhurile slujitoare i se deosebe te de icircngeri numai prin treaptăș ș Iar aceasta e numai o luptă prefăcută fa ă de arieni De fapt e o adevărată icircmpotrivire fa ă de dreaptaț ț credin ă Căci precum aceia tăgăduind pe Fiul tăgăduiesc pe Tatăl a a i ace tia grăindț ș ș ș rău de Duhul Sfacircnt grăiesc rău i de Fiul Cele două păr i i-au icircmpăr it icircmpotrivirea fa ăș ț ș ț ț de adevăr căci cugetacircnd unii icircmpotriva Cuvacircntului iar ceilal i icircmpotriva Duhului eiț icircndreaptă aceea i hulă icircmpotriva Sfintei Treimi (icircntregi)rdquo ș 87 Potrivit acestui text tropicii admiteau consubstan ialitatea Fiului cu Dumnezeu Tatăl conform sinodului de la Niceeaț dar nu mai admiteau i consubstan ialitatea Duhului cu Fiul i desigur i cu Tatăl Pentruș ț ș ș ei Duhul era o creatură a Fiului asemenea icircntregului cosmos

Aspectul cu adevărat relevant icircn această afacere este icircnsă faptul că tropicii

86 Anonimul anomeu Deux homeacutelies anomeacuteens pur lrsquooctave de Paques Homeacutelie II 11 icircn Sources chreacutetiennes vol146 p107

87 Atanasie cel Mare Epistola icircntacirci către Serapion 1 icircn colecția bdquoPărinți și scriitori bisericeștirdquo EIBMBOR București 1988 vol 16 p 23

considerau Duhul o crea ie numai a Fiului fără nici un amestec din partea Tatăluiț Tropicii tăgăduiau cu alte cuvinte orice rela ie directă a Duhului cu Tatăl chiar icircnț calitatea sa de creatură Iată cacircteva texte care ilustrează acest aspect bdquoEi zic a a spuneș Sf Atanasie ltdacă Duhul nu e creatură nici unul dintre icircngeri ci purcede din Tatăl urmează că e Fiu i el i astfel sunt doi fii el i Cuvacircntul i dacă e frate (alș ș ș Ș Cuvacircntului nn) cum mai este Cuvacircntul laquoUnul Născutraquo Sau nu sunt egali ci unul se nume te după Tatăl iar celălalt după Fiulgt ș i iară iȘ ș ltdacă e din Tatăl cum de nu se zice i despre el că s-a născut Iar dacă Duhul este al Fiului urmează că Tatăl esteș bunicul Duhuluigtrdquo 88 Cacircteva racircnduri mai jos Atanasie se icircntreabă bdquoCare sunt deci de teptele lor icircntrebări ș ltDacă Duhul nu e creatură (a Fiului ci purcede direct din Tatăl nn) zic ei el este fiu i deci sunt doi fra i (proveni i din Tatăl nn) Cuvacircntul iș ț ț ș elgt Apoi adaugă ltdacă Duhul va lua din Fiul i se va da de către el (hellip) urmează căș Tatăl e bunic i Duhul nepotul luigtș rdquo 89 bdquoEi zic deci ltdacă Duhul Sfacircnt nu e creatură cum a i spus icircnainte ci este icircn Dumnezeu i se dă din Dumnezeu atunci este i el fiu iț ș ș ș sunt deci doi fii el i Fiul Iar dacă Duhul e al Fiului i prime te toate de la Fiul(hellip)ș ș ș atunci Tatăl este bunic i Duhul nepotul luigtș rdquo 90 Iată a adar care era faimosul argumentș al tropicilor sau cum spune Sf Atanasie bdquohellipacea sfătoasă icircntrebare a lor ltdacă Duhul e din Dumnezeu (Tatăl) pentru ce nu se nume te el fiuhellipgtș rdquo 91

Ce icircnvă au a adar tropicii lui Serapion Spuneau mai icircntacirci că Duhul Sfacircnt nuț ș poate purcede direct bdquodin Tatălrdquo deoarece Duhul ar deveni i el Fiu i deci un frate alș ș Fiului ceea ar anula calificarea acestuia din urmă ca Monogen Mai spuneau apoi că Duhul nu poate purcede nici bdquodin Fiulrdquo adică bdquodin fiin a Fiuluirdquo pentru că icircn acest cazț

88 Atanasie cel Mare Epistola icircntacirci către Serapion 15 icircn colecția bdquoPărinți și scriitori bisericeștirdquo vol 16 p 40

89 Atanasie cel Mare Epistola a patra către Serapion 1 icircn colecția bdquoPărinți și scriitori bisericeștirdquo vol 16 p 87

90 Atanasie cel Mare Epistola a patra către Serapion 2 icircn colecția bdquoPărinți și scriitori bisericeștirdquo vol 16 p 88

91 Atanasie cel Mare Epistola icircntacirci către Serapion 25 icircn colecția bdquoPărinți și scriitori bisericeștirdquo vol 16 p 54

Fiul i-ar deveni tată el icircnsu i devenind astfel bdquonepotrdquo al Tatălui Primei obiec ii aș ț bdquotropicilorrdquo SF Atanasie le-a opus argumentul stabilită ii numelor i anume că ipostaseleț ș icirc i păstrează caracteristicile proprii astfel icircncacirct Tatăl nu poate deveni bunic nici Fiul tatăș al Duhului bdquoCăci dacă deoarece Duhul nu este creatură (voi totu i) icircntreba i ș ț ltdeci Duhul este ( i el) Fiugtș atunci lua i seama ca nu cumva aflacircnd că Fiul nu este creaturăț (căci prin el s-au făcut toate) să (ajunge i să) icircntreba i ț ț ltdeci Fiul este Tatăgt sau icircncă ltDuhul este Fiu i Fiul este Duhul Sfacircntgtș Cei ce cugetă a a sunt icircn afara Treimii i seș ș vor socoti fără Dumnezeu schimbacircnd numele Tatălui i al Fiului i al Duhului Sfacircnt iș ș ș socotindu-i pe ace tia după a lor voie icircntru asemănarea na terii omene ti numindu-iș ș ș nepo i i bunici i nălucindu- i na teri dumnezeie ti (teogonii) asemenea (miturilorț ș ș ș ș ș păgacircne ale nn) elinilor Nu aceasta e credin a Bisericii ci cum a zis Macircntuitorul icircnț Tatăl i Fiul i Sfacircntul Duh icircn Tatăl care nu poate deveni bunic icircn Fiul care nu poateș ș deveni Tată i icircn Duhul Sfacircnt care nu poate fi numit decacirct a a i nu altfel Credin aș ș ș ț aceasta nu poate schimba numele Ci Tatăl e pururi Tatăl Fiul e pururi Fiul i Duhul Sfacircntș care se zice pururi Duhul Sfacircnt hellipLa oameni tatăl nu este pururi tată nici fiul pururi fiu Fiindcă cel ce devine tatăl unui fiu a fost fiul altuia i fiul unui tată devine tată altuiaȘ Avraam fiind fiul lui Nahor a devenit tatăl lui Isaac i Isaac fiind fiul lui Avraam s-aș făcut tată lui Iacob Căci fiecare fiind o parte a născătorului său (sn) se na te ca fiu darș devine i el tată al altuia Dar icircn dumnezeire nu este a a fiindcă Dumnezeu nu e ca omulș ș Tatăl nu e din alt tată De aceea nici nu na te pe cineva care va deveni tată al altuia Niciș Fiul nu este o parte a Tatălui (sn) 92 de aceea nici nu e născut spre a na te un alt fiuș Pentru aceea numai icircn dumnezeire Tatăl fiind icircn mod propriu i singur (numai el) Tatăș este i a fost i va fi pururi Tatăl i Fiul este icircn mod propriu i singur (numai el) Fiuș ș Ș ș Astfel Tatăl e i se zice pururi Tatăl i Fiul e pururi Fiul i Duhul Sfacircnt este pururi Duhulș ș ș (sn) Iar acesta (Duhul) credem că este al lui Dumnezeu i că s-a dat de la Tatăl prinș Fiul Astfel Sfacircnta Treime rămacircne neschimbată cunoscută icircntr-o singură dumnezeire Deci cel ce icircntreabă ltprin urmare Duhul este ( i el) Fiugtș icirc i icircnchipuie că numele poateș fi schimbat i nu e sănătos la minte (Asemenea) i cel ce icircntreabă ș ș ltTatăl e deci bunicgt născocind un alt nume Tatălui rătăce te icircn inima lui Dar a răspunde mai departeș neru inării ereticilor nu e de folosrdquo ș 93

Argumentul său icircmpotriva celei de a doua obiec ii a bdquotropicilorrdquo este acela căț

92 Cum afirmase cu mai bine de un secol icircnainte icircn Occidentul latin Tertulian icircn Adversus Praxean XXVI 3 6 Iar icircn Orient cine

93 Atanasie cel Mare Epistola a treia către Serapion 6 icircn colecția bdquoPărinți și scriitori bisericeștirdquo vol 16 p 92-93

Duhul nu poate fi o creatură a Fiului deoarece el este bdquopropriul Fiuluirdquo adică din aceea iș fiin ă cu Fiul tot a a cum Fiul este bdquopropriul Tatăluirdquo adică din aceea i fiin ă cu Tatălț ș ș ț bdquoDe ce nu- i dau seama (ace tia) zice el că precum nedespăr ind pe Fiul de Tatăl eiș ș ț păstrează unitatea lui Dumnezeu a a despăr ind pe Duhul de Cuvacircntul nu mai păstreazăș ț unitatea dumnezeirii icircn Treime ci o sfacirc ie amestecacircnd icircn ea o fire străină i de alt soi i oș ș ș egalizează pe aceasta cu creaturile Ei arată astfel că Treimea nu mai este una ci compusă din două firi datorită fiin ei deosebite a Duhului cum i-o imaginează ei i ceț ș Ș fiin ă dumnezeiască mai e aceasta care e compusă din Creator i creatură Căci sau nu eț ș Treime ci o Doime i o creatură sau dacă e Treime precum i este cum pun ei pe Duhulș ș Treimii icircn racircnd cu creaturile cele de după Treime Căci aceasta icircnseamnă iară i a icircmpăr iș ț i a desface Treimea Căci cugetacircnd rău despre Duhul nu cugetă bine nici despre Fiulș

Fiindcă dacă cugetau drept despre Cuvacircntul ar fi cugetat sănătos i despre ș Duhul care purcede de la Tatăl i fiind propriu Fiului se dă de către acesta ucenicilor i tuturorș ș celor ce cred icircn El Iar rătăcind astfel nu au nici despre Tatăl credin a cea sănătoasă Căciț cei ce tăgăduiesc pe Duhul cum a spus marele mucenic tefan (Fapte VII 55)Ș tăgăduiesc pe Fiul iar cei ce tăgăduiesc pe Fiul nu au nici pe Tatălrdquo 94 Dar observă Atanasie cel ce face pe Duhul creatură va ajunge să-l facă creatură i pe Fiul bdquoIar ș Duhul avacircnd aceea i fire i aceea i pozi ie fa ă de Fiul pe care o are Fiul fa ă de Tatălș ș ș ț ț ț cum oare cel ce-l nume te pe acesta creatură nu va cugeta icircn mod necesar acelea i i despreș ș ș Fiul Căci dacă Duhul Fiului este creatură e firesc ca ei să spună că i Cuvacircntul Tatăluiș este creatură Aceasta nălucindu- i-le arienii au căzut icircn iudaismul lui Caiafa Iar dacăș cei ce spun aceasta despre Duhul nu- i icircnsu esc cele ale lui Arie să ocolească i cuvinteleș ș ș lui i să- i icircndrepte necredin a privitoare la Duhul Căci precum Fiul cel ce este icircn Tatălș ș ț i icircn care e i Tatăl nu este creatură ci ș ș e propriul fiin ei Tatăluiț (căci aceasta pretinde i căț

o spune i i voi) a a i pe Duhul cel aflător icircn Fiul icircntru care e i Fiul nu e icircngăduit a-lț ș ș ș ș socoti icircntre creaturi nici a-l separa de Cuvacircntul i a face Treimea nedesăvacircr itărdquo ș ș 95 bdquoCăci dacă cei ce cugetă cele ale lui Arie ndash fiindcă icircn sufletul lor rău i iscoditor nu intrăș icircn elepciunea ndash nu pot icircn elege nici crede Treimea neicircmpăr ită i sfacircntă acesta nu e motivț ț ț ș ca să răstălmăcească adevărul nici să spună că nu pot exista cele ce ei nu pot icircn elege Eiț suferă un lucru cu totul nebunesc cacircnd neputacircnd icircn elege cum e neicircmpăr ită Sfacircntaț ț

94 Atanasie cel Mare Epistola icircntacirci către Serapion 2 icircn colecția bdquoPărinți și scriitori bisericeștirdquo vol 16 p 24-25 A se observa icircn același timp modul icircn care Atanasie evită să afirme purcederea Duhului bdquoși de la Fiulrdquo limitacircndu-se la afirmațiile certe ale Scripturii

95 Atanasie cel Mare Epistola icircntacirci către Serapion 21 icircn colecția bdquoPărinți și scriitori bisericeștirdquo vol 16 p 48-49

Treime arienii fac pe Fiul una cu crea iunea iar tropicii icircl numără i ei pe Duhul icircntreț ș creaturirdquo 96 bdquoAceasta fiind unitatea icircn Sfacircnta Treime cine ar putea despăr i pe Fiul deț Tatăl i pe Duhul de Fiul sau de Tatăl icircnsu i Sau cine ar fi atacirct de icircndrăzne ca să spunăș ș ț că Treimea este neasemenea i de o fire străină icircn ea icircnsă i sau ș ș că Fiul e de o altă fiin ăț decacirct Tatăl sau că Duhul e străin de Fiulrdquo 97

Să observăm a adar din cele de mai sus că tropicii lui Serapion negau icircn modș expres purcederea directă a Sfacircntului Duh din Dumnezeu Tatăl ata acircndu-l cauzal numaiș de Fiul Deci spuneau ei Duhul nu poate purcede i el din Tatăl căci ar deveni un fel deș frate al Fiului icircn consecin ă el nu este de aceea i fiin ă cu Tatăl Apoi chiar dacă icirc i areț ș ț ș cauza icircn Fiul el nu purcede din fiin a Fiuluiț ci este adus la existen ă ț prin Fiul de către Fiul asemenea oricărei creaturi iată de ce el nu este de aceea i fiin ă nici măcar cu Fiulș ț Icircmpotriva acestei argumentări a tropicilor Sf Atanasie lansează principiul bdquoDuhului care are aceea i fire i aceea i pozi ie fa ă de Fiul pe care o are Fiul fa ă de Tatălrdquo icircn sensul căș ș ș ț ț ț Duhul este bdquopropriurdquo Fiului icircn aceea i măsură icircn care Fiul este bdquopropriurdquo Tatălui Fidelș sinodului de la Niceea Sf Atanasie se mul ume te să afirme doar consubstan ialitateaț ș ț Duhului cu Fiul după modelul consubstan ialită ii Fiului cu Tatăl pe care o admiteau iț ț ș tropicii El nu afirmă că Duhul i-ar avea cauza bdquodin Fiulrdquo sau bdquoprin Fiulrdquo nuș interpretează cauzal expresia bdquoDuhul este propriul Fiuluirdquo el se mul ume te să sugerezeț ș doar că Duhul este din aceea i fiin ăș ț din care este i Fiul a a cum Fiul este ș ș din aceea iș fiin ăț din care este i Tatăl Avacircnd icircn minte icircn permanen ă numai bdquoconsubstan ialitateardquoș ț ț ipostaselor stabilită la Niceea Sf Atanasie nu pare să fi observat interpretarea clar cauzală pe care tropicii o dădeau rela iei Duhului cu Fiul precum nici faptul că ei negauț astfel orice rela ie cauzală directă a Duhului cu Tatăl Aceste aspecte de i ignorate deț ș marele patriarh pacircnă la moartea sa nu vor rămacircne icircnsă neobservate la Sf Vasile cel Mare

2 Mărturia Sf Vasile cel Mare Contra Eunomiu

Doctrina lui Eunomiu cu privire la purcederea Duhului Sfacircnt este foarte bine pusă icircn eviden ă de Sf Vasile cel Mareț care pe la 364 a scris icircmpotriva lui cunoscuta sa

96 Atanasie cel Mare Epistola icircntacirci către Serapion 17 icircn colecția bdquoPărinți și scriitori bisericeștirdquo vol 16 p 43

97 Atanasie cel Mare Epistola icircntacirci către Serapion 20 icircn colecția bdquoPărinți și scriitori bisericeștirdquo vol 16 p 47

lucrare Contra Eunomiu Marele părinte pare să fie primul care a observat că arienii reduceau la Fiul cauza Duhului Sfacircnt Potrivit Sf Vasile Eunomiu profesa următoarea icircnvă ătură trinitară bdquoSă presupunem că observa ia pleacă de la operele create i se icircnal ăț ț ș ț peste acestea pacircnă la substan e ț ea găse te astfel căș Fiul este o creatură a Celui Nenăscut i că Paracletul este o creatură a Fiului (tou men agennetou ton yion euriskon poimaș

tou de monogenous ton parakleton)rdquo 98 bdquoExistă deci un singur Dumnezeu nenăscut iș fără principiu (eis esti o Theos agenetos kai anarhos) El nu are vreo fiin ă care să-i fieț anterioară ndash căci nimic nu poate fi anterior nenăscutului nici vreo fiin ă care să fie icircn (cu)ț El ndash căci El este simplu i fără compozi ie Fiind unic fiind singur i mereu acela i Elș ț ș ș este Dumnezeu creator i artizan al tuturor lucrurilor mai icircntacirci de toate i icircntr-un mod cuș ș totul extraordinar al Monogenului apoi prin Acesta icircn mod propriu al tuturor celor create Căci icircnainte i de toată creatura i numai prin propria sa putere i activitate l-aș ș ș născut l-a creat i l-a făcut pe Fiul (ton men gar Hyion pro panton kai pro pases ktiseosș monou te eautou dynamei kai energeia egennese te kai ektise kai epoiesen)(hellip) i prin elȘ (prin Fiul) l-a creat pe Duhul Sfacircnt cel dintacirci dintre toate i cel mai mare dintre to iș ț prin propria sa putere i la ordinul său dar prin activitatea i puterea (creatoare) aș ș Fiului (kai dia toutou proton men panton kai meizon to Pneuma to agion epoiesen exousia men idia kai prostagmati energeia de kai dynamei tou Hiou)rdquo 99 Astfel mai spune Eunomiu bdquohellipdupă icircnvă ătura fericitului Pavel hellipFiul este subordonat luiț Dumnezeu Tatăl hellipiar Duhul Sfacircnt la racircndul său este icircn mod clar subordonat lui Hristosrdquo 100 Eunomiu ca to i arienii icircn elegea actul purcederii prin prisma activită iiț ț ț creatoare a Fiului bdquoEl (Duhul) este onorat icircn al treilea racircnd ca prima creatură a Monogenului cea mai mare dintre toate i singura ca atare (trite hora timomenon osș proton koi meizon panton kai monon toioutou tou monogenous poema)rdquo 101

98 Eunomiu de Cyzic Apologia 20 icircn col Sources chretiennes Les Editions du Cerf Paris 1983 vol 305 p 275

99 Eunomiu de Cyzic Apologia (Apendice) 28 icircn col Sources chretiennes vol 305 p 297

100 Eunomiu de Cyzic Apologia 27 icircn col Sources chretiennes vol 305 p 293

101 Eunomiu de Cyzic Apologia 25 icircn col Sources chretiennes vol 305 p 287

Aspectul cel mai important aici nu este icircnsă acela că Eunomiu icircn elegeaț aducerea la existen ă a Duhului icircn termenii sugera i icircn Ioan I 3 adică asemenea uneiț ț creaturi ci faptul că fie i icircn această calitate Duhul este creat numai de Fiul că actulș creării Duhului icirci apar ine numai Fiului Este ceea ce observă i Sf Vasile cel Mare careț ș intrigat de acest aspect spune următoarele bdquoExistă oare vreun om pe lume care să nu vadă cu claritate că nici o activitate a Fiului nu se află separată de Tatăl şi că nu se află nimic icircntre cele existente care să aparţină Fiului dar să fie străine de Tatăl (hellip) Pentru ce dar atribuie Eunomiu numai Fiului cauza Duhului Sfacircnt (pos oun tou pneumatos ten aitian to monogenei mono prostithesi) şi pentru a-i calomnia natura se serveşte de activitatea creatoare a acestuia (adică a Fiului nn)(kai kategorema tes physeos autou ten toutou lambanei demiourgian) (hellip) Nu este un pericol evident de a separa de Dumnezeu Tatăl pe Duhul Sfacircnt (diairein apo tou Theou to Pneuma) devreme ce pe de o parte apostolul ni-l prezintă icircn relaţiile sale cacircnd Duhul lui Hristos cacircnd Duhul lui Dumnezeuhellip iar pe de alta Domnul icircnsuşi icircl numeşte Duhul Adevăruluihellip şi spune că purcede de la Tatăl Or acesta (Eunomiu) pentru a micşora slava Domnului nostru Iisus Hristos (allrsquooutos eis kathairesin tes doxes tou Kyrios hemon Iesou Hristou) icircl separă pe Duhul de Tatăl i-l atribuie Monogenului de-o manieră diferită (aferei men apo touș Patros tou de Monogenei diaferontos) desigur pentru a mic ora (Fiului) slava (epiș kathairesi tes doxes prostithesin)rdquo 102 A adar departe de a nega Fiului orice participareș cauzală actul bdquopurcederiirdquo al venirii la existen ă a Duhului Sfacircnt Eunomiu cum aratăț marele capadocian atribuia numai Fiului cauza Duhului Sfacircnt excluzacircndu-l astfel pe Dumnezeu Tatăl icircmpotriva Scripturii (vezi Ioan XV 26)

B REAC IA ESEN IALISTĂȚ Ț

1 Marcel al Ancyrei

102 Sf Vasile cel Mare Contra lui Eunomiu II 34 icircn col Sources chretiennes Les Editions du Cerf Paris 1983 vol 305 p141-143

Devenit episcop al Ancyrei (Ankara de astăzi) Marcel a fost unul din marii apărători ai termenului homoousios icircmpotriva arianismului şi prieten al Sf Atanasie cel Mare Cu timpul s-a dovedit icircnsă că fondul metafizic icircn baza căruia lupta el icircmpotriva arianismului era de cu totul altă natură decacirct acela folosit la sinodul ecumenic de la Niceea icircn formularea celebrului homoousios Marcel actualiza pur şi simplu vechiul sabelianism El icircnţelegea să combată arianismul afirmacircnd consubstanţialitatea Logosului cu Dumnezeu Tatăl pacircnă la desfiinţarea oricărei distincţii dintre cei doi Devenind evident acest fapt Marcel este abandonat de adevăraţii niceeni cum era Sf Atanasie şi acuzat icircn mod deschis de modalism Este ceea ce face la un moment dat icircnsuşi Sf Vasile cel Mare cacircnd scruiindu-i Sf Atanasie icirci solicită acestuia pentru a risipi orice confuzie să condamne imediat bdquoicircnvăţătura periculoasă şi icircn afara adevăratei credinţe (a lui Marcel)rdquo 103 Icircn cele din urmă Marcel este somat să compară icircn faţa unui sinod icircn 335 şi depus din treaptă pentru erezie Eusebiu de Cezareea l-a combătut icircn cadrul unei cărţi intitulate Teologia bisericească Marcel a dispărut din istorie dar doctrina sa a creat mari probleme Ea reprezintă icircn fond o reacţie de fond sabelian la subordinaţianismul arian Ca şi icircn cazul celei a lui Arie doctrina lui Marcel este o hristologie nu o triadologie Deşi a abordat icircn treacăt problema Sf Duh el a făcut-o numai pentru a dovedi absenţa oricărei diferenţe dintre Logosul etern şi Dumnezeu Tatăl

Iată un rezumat al doctrinei sale pe baza textului lui Eusebiu din lucrarea acestuia Teologia bisericească Dumnezeu este o monadă absolut unul şi indivizibil De aici trebuie pornit şi nu de la o pluralitate divină după cum face Origen Aceasta nu icircnseamnă că icircn Dumnezeu nu există un Logos el există dar este μοο σιος adicăὁ ύ Logosul este icircn Dumnezeu şi Dumnezeu icircn el fără nici o diviziune locuind icircn el ca o putere activă nu ca o simplă δ ναμις ci ca o νεργε Această energie seύ ἐ ίᾳ exteriorizează προ ρχεται fără să iasă din Dumnezeu printr-o dilatare πλατυνομ νηέ έ care nu introduce nici dualitate nici compoziţie ipostatică distinctă Această extensie e dublă mai icircntacirci icircn creaţie de vreme ce Logosul e creator apoi icircntrupare Prin această iconomie (coboracircre) Logosul astfel icircntrupat devine Fiu dar nu printr-o naştere icircn interiorul fiinţei divine căci el nu se naşte decacirct abia icircn trup din Fecioara Numai icircn acest trup νεργε α divină este activă şi devine principiu al tuturor actelor lui Hristos Astfel seἐ ί realizează o unire cum totul intimă şi permanentă cu totul superioară celei care icircnsufleţea odinioară pe profeţi Această unire va icircnceta totuşi icircntr-o zi după cacirct ne putem da seama căci trupul char devenit nemuritor nu convine firii divine νεργε α se vaἘ ί rezorbi atunci icircnapoi icircn Dumnezeu de aici acuzaţia adusă constant de orientali lui Marcel că nu mărturiseşte expresia din Crezul de la Niceea bdquoa cărui icircmpărăţie nu va avea sfacircrşit

103 Vesile cel Mare Epist LXIX 2 PG XXXII 432 la M -D Chenu Marcel drsquoAncyre DTC vol XI B col1996

cujus regni non erit finisrdquo 104

Iată acum o altă expunere mai precisă a doctrinei lui Marcel de Ancyra aşa cum apare ea icircn aşa-numitul simbol macrostih bdquoDiscipolii lui Marcel şi ai lui Fotin amacircndoi din Ancyra Galatiei resping subzistenţa eternă τ ν πποαι νιον παρξιν a luiὴ ώ ὕ Hristos divinitatea sa şi icircmpărăţia sa veşnică τελε τητον asemenea iudeilor şi subἀ ύ pretextul că astfel salvează unitatea divină τ μοναρχ Icircn ceea ce ne priveşte noi ştimῇ ίᾳ că Hristos nu este doar o gacircndire exprimată sau imanentă icircn Dumnezeu λ γονό προφορικ ν νδι θετον το θεο ci un Logos-Dumnezeu viu şi subzistent λλὸ ἢ ἐ ά ῦ ῦ ἀ ὰ ζ ντα θε ν λ γον καθrsquo αυτ ν π ρχοντα Fiul lui Dumnezeu şi Hristos El nu existăῶ ὸ ό ἑ ὸ ὑ ά mai icircnainte de veci doar icircn preştiinţa Tatălui ci l-a asistat pe acesta icircn lucrarea sa de creare a celor văzute şi nevăzute El este icircntr-adevăr cel căruia Tatăl i-a zis Să facem om după chipul şi asemănarea noastră el este cel care s-a arătat icircn persoană patriarhilor care a dat Legea care a grăit prin prooroci şi care icircn final s-a icircntrupat l-a revelat tuturor oamenilor pe Tatăl şi care de acum icircnainte domneşte icircn veacul veacurilorrdquo 105

Cum combătea Marcel de Ancyra arianismul printr-o astfel de concepţie De remarcat mai icircntacirci că motivaţia declarată de el icircnsuşi şi icircnregistrată de simbolul macrostih era aceea că astfel salvează unitatea divină τ μοναρχ Prin faptul că respingea oriceῇ ίᾳ asemănare icircntre Logos şi Dumnezeu Tatăl Arie introducea o distincţie gravă icircn Dumnezeu o separare care icircntr-adevăr ameninţa unitatea lui Dumnezeu Marcel apelacircnd la vechea concepţie a lui Sabeliu căuta să combată această depreciere a substanţei Logosului icircn raport cu Tatăl afirmacircnd că el este consubstanţial cu acesta pacircnă la punctul icircn care el Logosul nici nu mai subzistă icircn Dumnezeu ca persoană distinctă de Tatăl Această depreciere a Logosului avea mai ales grave consecinţe icircn hristologie dacă anterior icircntrupării sale icircn Iisus Hristos Logosul nu era recunoscut ca Dumnezeu adevărat egal cu Tatăl atunci cu atacirct mai puţin icirci era recunoscută această calitate după icircntrupare Atribuindu-i slăbiciunile firii umane asumate arienii demonstrau odată icircn plus că Logosul este prin icircnsăşi fiinţa sa neasemănător cu Dumnezeu Tatăl icircn aceste condiţii tot ce a găsit Marcel de cuviinţă să argumenteze a fost ideea sabeliană că icircn icircntrupare monada divină icircnsăşi se dilată capătă o nouă faţă un nou chip distinct de cel anterior icircntrupării tocmai prin caracterul temporal al acestui nou chip Iisus Hristos este Logosul devenit trup existacircnd distinct de Tatăl ca om ca fiinţă cu totul efemeră atacirct el ca

104 La M -D Chenu Marcel drsquoAncyre DTC vol XI B col1997-1998

105 O Hahn Bibliotek der Symbole sect 159 n6 la M -D Chenu Marcel drsquoAncyre DTC vol XI B col1996

persoană cacirct şi icircmpărăţia sa La sfacircrşitul timpurilor totul a reveni la starea iniţială a monadei indistincte

Cu privire la această expresie a cărui icircmpărăţie nu va avea sfacircrşit istoricul dogmelor B Sesbouumleacute scrie bdquohellipAceastăhellip afirmaţie este proprie simbolurilor de credinţă orientale şi niciodată n-a trecut icircn Occident Motivaţia ei este polemică Icircntr-adevăr o erezie atribuită lui Marcel de Ancyra icircn secolul al IV-lea susţinea că la Parusie Logosul se va reicircntoarce icircn Tatăl pacircnă la punctul icircn care se va confunda cu el misterul trinitar nu ar avea astfel decacirct o valoare sbquoiconomicărsquo şi istorică iar nu una sbquoteologicărsquo şi eternă Această idee vine din interpretarea abuzivă a textului paulin sbquoEl trebuie să icircmpărăţească pacircnă ce va pune pe toţi vrăjmaşii săi sub picioarele sale (hellip)Şi cacircnd toate vor fi supuse lui atunci şi Fiul icircnsuşi se va supune Celui ce i-a supus lui toate ca Dumnezeu să fie toate icircn toţirsquo (I Corinteni XV 25 28) Acest text exprimă icircmplinirea finală a misiunii Fiului el nu sugerează prin nimic că fiul nu va mai avea raţiunea de a exista Dimpotrivă glorificat icircn umanitatea sa Fiul va continua să exercite icircn mod etern funcţia sa mediatoare icircn el şi prin el vor vedea drepţii pe Dumnezeurdquo 106

Contestacircnd orice deosebire reală a Logosului de Tatăl şi respingacircnd eternitatea icircmpărăţiei Fiului Marcel credea că apără deopotrivă atacirct consubstanţialitatea Logosului cu Tatăl anterior icircntrupării prin considerarea lui ca nediferenţiat de Tatăl cacirct şi deplinătatea dumnezeirii coboracirctă icircn Hristos ca urmare a dilatării monadei şi a apariţiei ei sub chip uman icircn istorie Probabil că toate aceste idei ale lui Marcel ar fi rămas nebăgate icircn seamă dacă el n-ar fi negat veşnicia icircmpărăţiei lui Hristos Icircn focul controverselor iscate pe această temă Marcel a ajuns să conteste eternitatea Fiului consideracircndu-l doar o fiinţă temporală avacircnd un icircnceput icircn timp ba chiar şi un sfacircrşit bdquoHristos spunea el a icircnceput să domnească acum patru sute de ani şi stăpacircnirea sa va icircnceta odată cu sfacircrşitul lumiirdquo 107 Această afirmaţie a constituit icircnceputul căderii sale din racircndurile niceenilor adevăraţi Acuzaţiile de sabelianism pe care i le aduceau continuu arienii s-au dovedit astfel adevărate şi a sfacircrşit prin a fi abandonat de occidentali de Atanasie şi de toţi adevăraţii susţinători ai lui homoousios care au icircncetat să mai vadă icircn el un apărător al credinţei de la Niceea consideracircndu-l icircn schimb un continuator al vechiului sabelianism

Să intrăm icircnsă icircn detaliile doctrinei sale trinitare propriu-zise Marcel respinge

106 B Sesbouumleacute et J Wolinski Histoire des dogmes Descleacutee 1994 p121

107 J Schwane op cit vol2 p213 n1

cu hotăracircre ideea ariană că Logosul ar exista icircn Tatăl ca un ipostas distinct căci pentru el ca şi pentru arieni noţiunea de ipostas echivala cu aceea de altă substanţă ουσια decacirct a Tatălui Icircn Dumnezeu zicea el nu trebuie să admitem decacirct un ipostas o singură substanţă sau realitate sub icircntreit chip sau sub icircntreit nume μ αί γαρ π στασινὑ ό τριπρ σωπονό σπερὡ και τριωνιμον εισαγη τον αυτον ειναι λεγων τον θεον και τον εν αυτω Λογον και το Αγιον Πνευμα 108 Aşadar pentru Marcel Dumnezeu icircn sine nu este lipsit de Logosul său cum afirmau arienii Dumnezeu spunea el are icircn sine din eternitate Logosul aşa cum omul are icircn el icircnsuşi propria-i raţiune Astfel Dumnezeu şi Logosul său sunt unul şi acelaşi lucru εν και ταυτον109 Referindu-se la primele versete ale prologului evangheliei a patra Marcel spune că Logosul icircncă neicircntrupat ασαρκος nu este icircncă Fiu ci doar Logos bdquoIcircnainte de a fi coboracirct printre noi şi de a se fi născut din Fecioara el nu era decacirct Logosrdquo110

Despre acest Logos mai spunea Marcel Scriptura ne zice trei lucruri icircntacirci că el era la icircnceput εν αρχη pentru a semnifica faptul că se afla icircn Tatăl icircn mod potenţial δυναμει icircn al doilea racircnd că el era προς τον θεον pentru a marca faptul că era la Dumnezeu icircn act ενεργεια căci prin el au fost create toate icircn fine că el era Dumnezeu pentru a ne icircnvăţa că divinitatea nu este divizată deoarece Logosul este icircn Dumnezeu şi Dumnezeu este icircn Logosul Astfel Logosul este etern şi consubstanţial ομοουσιος αυτοουσιος cu Dumnezeu 111 Acest efort de a afirma unitatea pacircnă la indistincţie a Fiului cu Tatăl era menită icircn viziunea lui Marcel de Ancyra să contracareze subordinaţianismul arian bdquoChiar icircn doctrina sa trinitară subliniază acelaşi Schwane el n-a avut icircn gacircnd altceva decacirct problema cum să onoreze icircn Macircntuitorul nu o fiinţă distinctă de Dumnezeu şi subordonată lui (cum icircnvăţau arienii nn ) ci o divinitate

108 J Schwane op cit vol2 p224 n1 Eusebiu de Cezareea pare să ignore aici fragmentele 76 şi 77 pe care le citează Tixeront cacircnd afirmă că Marcel nu admitea decacirct un singur προσωπον

109 J Schwane op cit vol2 p221 n1

110 J Schwane op cit vol2 p216 n1

111 Marcel Fragmentele 52 97 la J Tixeront op cit vol2 p39 n5 şi 6

adevărată şi perfectărdquo112

Pentru a contracara arianismul Marcel afirmă cu hotăracircre că icircn Dumnezeu nu există trei ipostase ci doar unul Această precizare icircl apropie indiscutabil de Sabeliu care afirma acelaşi lucru Marcel merge icircnsă mai departe decacirct mentorul său şi afirmă că icircn Dumnezeu avem nu doar un singur ipostas ci şi un singur πρ σωπον ό 113 Se pare că cei doi termeni nu aveau acelaşi icircnţeles şi mai ales acelaşi rol icircn hristologia lui Marcel Pe scurt este foarte probabil că Marcel desemna sub numele de ipostas esenţa divină icircnsăşi avacircnd icircn sine icircn mod indistinct pe Tatăl şi pe Logos ca raţiune paternă λογοπατωρ Divinitatea există din eternitate sub un singur πρ σωπον sub un singur chip care esteό acela al Tatălui Logosul icircn schimb nu are πρ σωπον propriu el este de fapt bdquofărăό chiprdquo προσωπον El capătă un chip distinct de Tatăl o faţă proprie διον πρ σωπονἄ ἴ ό abia prin coboracircrea sa icircn istorie prin manifestarea sa icircn afara condiţiei sale divine deci icircn icircntrupare

Afirmaţia sa fundamentală icircn această problemă a fost aceea că anterior icircntrupării sale Logosul nu s-a numit Fiu al Tatălui acest nume l-a dobacircndit la modul propriu abia icircn urma naşterii sale din Fecioara Dacă icircn Vechiul Testament Logosul este numit totuşi Fiu aceasta este de fapt o profeţie icircn care viitorul său nume icirci este atribuit de mai icircnainte Se pare că şi această distincţie pe care el o făcea icircntre calităţile de Logos şi Fiu era menită să contracareze arianismul din calitatea Logosului de Fiu arienii trăgeau concluzia că Logosul nu poate fi coetern cu Tatăl căci nici un fiu nu poate avea aceeaşi vacircrstă cu tatăl său Pentru a elimina orice nuanţă de posterioritate icircn raport cu Tatăl Marcel contesta aşadar Logosului etern calitatea de Fiu deci de fiinţă ulterioară Tatălui aşa cum icircnvăţau arienii114 Pe de altă parte deoarece arienii speculau enorm pe marginea faptului că Logosul este născut din Tatăl văzacircnd icircn simplul act al naşterii dovada inferiorităţii sale faţă de Tatăl cel nenăscut γ ννητος Marcel neagă pur şiἀ έ simplu că Logosul ar exista icircn Tatăl icircn baza unei naşteri a sa de către Tatăl Logosul e veşnic deci fără icircnceput el nu este Dumnezeu asemenea Tatălui său ci este icircnsăşi fiinţa lui Dumnezeu Tatăl raţiunea sa eternă bdquoPe baza cărui pasaj din Scriptură am putea

112 J Schwane op cit vol2 p225

113 Marcel de Ancyra Fragmentele 66 76 77 83 87 88 la J Tixeront op cit vol2 p39 n12 şi 3

114 J Schwane op cit vol2 p215 n3 p216 n2

afirma zice el că există o fiinţă nenăscută şi o fiinţă născută cum cred ei (arienii nn ) Nici unul dintre profeţi nici unul dintre evanghelişti ba nici măcar vreunul dintre apostoli n-a spus aceastardquo115 Există icircnsă icircn Noul Testament o expresie pe care Marcel n-a putut-o ocoli şi pe care a trebuit s-o interpreteze icircn coerenţă cu propriul sistem este vorba de expresia bdquoicircntacirciul născut dintre creaturirdquo Arienii atribuiau această expresie Logosului divin pentru a demonstra că este o creatură Prin contrast Marcel a negat că această expresie paulină s-ar referi la Logosul divin şi a raportat-o numai la Fiul icircntrupat icircnţelegacircnd-o adică exclusiv prin prisma actului icircntrupării116

Să trecem acum la miezul hristologiei lui Marcel care este aceea a statutului Fiului icircntrupat Marcel desemna monada eternă prin termenul de λογοπ τωρ El seά deosebea astfel de Sabeliu care desemna aceeaşi monadă prin termenul de ιοπ τωρὑ ά Această schimbare avea o semnificaţie adacircncă icircn concepţia episcopului de Ancyra Logosul nu este Fiu decacirct după icircntrupare Prin urmare abia dup icircntrupare se poate vorbi de o naştere propriu-zisă a Logosului dar numai pentru că este Fiu Devenind Fiu Logosul a căpătat un chip propriu διον πρ σωπον a cărui natură este exclusivἴ ό temporală relativă deci efemeră adică atacirct cacirct va ţine icircmpărăţia lui Hristos Ca Fiu el se deosebeşte acum radical de Tatăl icircn sensul că este un om adevărat Abia sub condiţia icircntrupării abia ca Fiu Logosul este bdquocopie a Tatăluirdquo Anterior icircntrupării el nu este nici Fiu nici bdquocopie a Tatăluirdquo Această expresie din Coloseni I15 el o raporta la Fiul lui Dumnezeu făcut om iar nu la Logosul icircn sine Şi icircn această problemă Marcel se lăsa antrenat de disputa sa icircmpotriva arienilor Unul din argumentele pe care aceştia le foloseau pentru a dovedi că Logosul este inferior Tatălui era exact acesta extras din expresia paulină susmenţionată dacă Logosul este o copie a Tatălui atunci el este inferior căci orice copie este inferioară originalului ei Icircn consecinţă Marcel nega că această expresie s-ar referi la Logosul etern ci ea trebuie atribuită numai Fiului icircntrupat Argumentul său era următorul o copie trebuie să facă vizibil obiectul invizibil şi absent ori cel care face vizibil icircn lume pe Dumnezeu nu este Logosul etern el icircnsuşi invizibil ca şi Tatăl ci Logosul sau Fiul icircntrupat117

Afirmacircnd că bdquoHristos a icircnceput să domnească acum patru sute de ani şi

115 J Schwane op cit vol2 p217 n4

116 J Schwane op cit vol2 p219 n1

117 J Schwane op cit vol2 p220 n2

stăpacircnirea sa va icircnceta odată cu sfacircrşitul lumiirdquo118 el afirma de fapt că Hristos n-a existat anterior naşterii sale din Fecioara ca ipostas distinct de acela al Tatălui Eusebiu de Cezareea care-i combate hristologia icircn două tratate separate spune despre el acuzator că bdquoa icircndrăznit să nu atribuie Fiului lui Dumnezeu preexistenţa nici o existenţă proprie anterioară icircntrupării ουτε προειναι ουτε προυφεσταναι τολμα λεγεινrdquo119 Dar dacă după Marcel nu este de conceput o naştere eternă a Logosului din Tată pentru că nu se distinge cu nimic de el cu atacirct mai puţin poate fi vorba de o naştere a aceluiaşi Logos din Fecioara Acest act trebuie atribuit numai omului Iisus supranumit Fiul lui Dumnezeu Doar despre el se poate spune că s-a născut cu adevărat icircnţelegacircnd actul naşterii numai ca naştere temporală din Fecioara Dar care este atunci statutul Logosului divin anterior icircntrupării şi care este cel al Fiului icircntrupat Eusebiu răspunde acestei icircntrebări reproducacircnd doctrina lui Marcel astfel sub aspectul existenţei sale divine Logosul este unit cu Dumnezeu fără diviziune şi fără icircmpărţire icircn Tatăl ca potenţă a acestuia sub aspectul activităţii sale şi numai sub acest aspect ca Logos activ Dumnezeirea s-a unit cu trupul pentru a deveni principiu de mişcare şi de activitate120

Marcel a fost acuzat de Eusebiu de Cezareea că a căzut icircn erezia lui Sabeliu şi că ar fi reluat adopţianismul lui Pavel de Samosata icircnvăţacircnd că Logosul s-a unit cu un om individual cu personalitate distinctă consideracircndu-l deci pe Iisus Hristos un simplu om121 Cu privire la acuzaţia de adopţianism Shwane observă că aşa ceva nu reiese din fragmentele ajunse pacircnă la noi din opera lui Marcel Dimpotrivă el ne prezintă ca divine efectele răscumpărării şi-l acuză pe Eusebiu că nu-l priveşte pe Macircntuitorul decacirct ca pe un simplu om122 Acuzaţia de cădere icircn sabelianism este icircnsă reală Cum am spus şi mai

118 J Schwane op cit vol2 p213 n1

119 J Schwane op cit p217 n2

120 J Schwane op cit vol2 p227 n1

121 J Schwane op cit vol2 p227 n2

122 J Schwane op cit vol2 p227 n4

sus Sf Atanasie a icircntacirclnit icircn vremea sa o sectă sabeliană care asemenea lui Marcel făcea aceeaşi distincţie icircntre Logos şi Fiul icircntrupat şi pe ai cărei membri i-a icircntrebat cum a devenit Logosul Fiu A căpătat acest nume cacircnd a asumat natura umană Sau Logosul a devenit Fiu devenind om Sau icircn fine a devenit Fiu icircn amacircndouă felurile adică luacircnd un trup sau devenind un trup 123 Se pare că Marcel asemenea sabelienilor Sf Atanasie a fost de părere că Logosul n-a asumat un om ci a devenit el icircnsuşi om căci el declară icircn mod expres că icircn Macircntuitorul s-a manifestat plenitudinea divinităţii την πασαν θεοτητα εν αυτη σωματικως επιδειξεταιrdquo124 Aluzia la expresia din Coloseni I9 este aici evidentă

Cum poate fi aşadar icircnţeles acest lucru pe fondul afirmaţiei sale că Logosul icircn accepţiunea sa divină nedeosebit icircn nici un fel de Tatăl icircn interiorul monadei este cu totul diferit de Fiul icircntrupat Căci Marcel afirma icircntr-adevăr că Fiul este o persoană separată de Dumnezeu şi nu există decacirct icircn afara Tatălui εκτος του πατρος 125 Aici intervine conceptul de origine stoică al extensiei πλατυσμος monadei sau esenţei divine mai icircntacirci icircn diadă prin icircntrupare apoi icircn triadă prin purcederea Duhului bdquoMonada spune Marcel nu se extinde icircn Triadă fără să sufere o oarecare separaţie ου σαφως και φανερως ενταυθα απορρητω η μονας φαινεται πλατυνομενη μεν εις τριαδα διαιρεισθαι δε μηδαμως υπομενουσαrdquo 126 Icircn ea icircnsăşi monada divină υiοπατωρ este nediferenţiată existacircnd icircntr-o stare de superconcentrare de potenţialitate maximă icircn interiorul căreia orice distincţie reală cum ar fi aceea dintre Tatăl şi Fiul său este imposibilă Calitatea de a fi Tată ca şi aceea de a fi Fiu nefiind icircncă activate icircntre ele nici nu poate exista icircncă un raport real Iată de ce Marcel neagă existenţa unei relaţii cauzale icircn interiorul divinităţii respingacircnd ideea de naştere a Logosului etern adică icircncă neactivat Icircn momentul icircn care Logosul părăseşte starea sa de existenţă virtuală potenţială icircn interiorul monadei indistincte şi se manifestă icircn actul creaţiei dar mai ales icircn cel al icircntrupării el devine dintr-odată distinct real de Tatăl tocmai prin acest act al naşterii sale din Fecioara care este de fapt o intrare icircn acţiune a energiei active a monadei η ενεργεια δραστικη

123 J Schwane op cit vol2 p217 n3

124 J Schwane op cit vol2 p227 n5

125 J Schwane op cit vol2 p221 n2

126 J Schwane op cit vol2 p224 n3

Marcel icircnsuşi spune următoarele bdquoDacă se consideră numai divinitatea Macircntuitorului Logosul ar părea să fie pe bună dreptate unul şi acelaşi lucru cu Dumnezeu icircnsuşi dar dacă Macircntuitorul este cercetat sbquodupă truprsquo divinitatea apare ca extinsă ( ieşită din ea icircnsăşi icircnstrăinată de ea icircnsăşi nn ) prin propria ei activitate ενεργεια η θεοτης μονη πλαθυνεσται δοκειrdquo 127 Conceptul de πλατυσμος sau dilatare căci acesta este adevăratul său sens sugerează că icircn actul icircntrupării monada superconcentrată asemenea unui punct pitagoreic pacircnă atunci şi de aceea icircncă nediferenţiată intră icircntr-o primă fază de dilatare aşa cum logosul stoic iniţial aflat icircntr-o stare aproape incorporală capătă prin transformare un corp tot mai palpabil tot mai dens Icircntruparea la Marcel de Ancyra ca şi-n concepţia lui Sabeliu este o primă corporeificare a esenţei divine a logosului de pacircnă atunci A doua dilatare sau extensie a monadei este purcederea Duhului Sfacircnt Avacircnd icircn substratul consideraţiilor sale hristologice tot timpul metafizica stoică a logosului care se dilată corporeificacircndu-se dar care revine după o vreme la starea sa iniţială absorbind icircn sine tot ceea ce a generat pacircnă atunci Marcel ajunge să afirme starea de icircntrupare de corporeificare a esenţei divine va lua sfacircrşit cacircndva şi Fiului icirci va lua din locul Logosul neicircntrupat şi pur spiritual De fapt el spune doar că icircmpărăţia Fiului va lua sfacircrşit odată cu judecata finală şi sfacircrşitul timpurilor128

Marcel nu accepta ideea că odată asumată natura umană a Logosului va rămacircne unită pentru eternitate cu el Icircn sine icircnsuşi zicea el trupul carnea nu poate conveni lui Dumnezeu chiar transfigurat prin icircnviere chiar devenit incoruptibil nemuritor trupul nu este mai demn de Dumnezeul cel care este mai presus chiar de imortalitate Se poate crede aşadar presupune Marcel că după parusie Logosul se va despuia de propria-i umanitate şi va reintra icircn Dumnezeu revenind la starea icircn care se afla anterior creaţiei aşa cum sugerează textul din I Corinteni XV28 Ce se va icircntacircmpla cu această umanitate Noi nu ştim deoarece Scriptura nu o spune129

127 Marcel Fragmentul 71 la J Tixeront op cit vol2 p39-40 n1 J Schwane op cit vol2 p226 n2 vezi şi nota 1 de la pagina 227

128 J Schwane op cit vol2 p211 n1 p228 n2 final

129 Marcel Fragmentele 117-121 la J Tixeront op cit vol2 p40 n6 J Schwane op cit vol2 p228 n2

2 Fotin al Sirmiului

Cel mai cunoscut discipol al lui Marcel de Ancyra a fost Fotin devenit episcop de Sirmium Ca şi icircnvăţătorul său Fotin distingea icircntre Logosul etern şi Fiul icircntrupat Cu privire la Logos etern el icirci nega orice existenţă particulară icircn esenţa divină distinctă de Tatăl Dumnezeu este un singur ipostas dar el are icircn sine propria-i raţiune el este λογοπατωρ130 Atacircta vreme cacirct nu este activ Logosul este unul interior ενδιαθετος cacircnd intră icircn stare de act el devine προφορικος şi această manifestare icircn afară constituie prima dilatare πλατυσμος prima extensie icircn Dumnezeu Purcederea Duhului Sfacircnt este a doua131 Cu privire la Iisus Hristos Fotin a mers fidel pe urmele mentorului său atacircta doar că a fost mult mai direct icircn afirmaţii de cacirct predecesorul său Căutacircnd să explice cum a devenit Logosul Fiu prin actul icircntrupării Fotin a afirmat direct transformarea naturii sale divine icircn natura umană a Fiului icircntrupat Acest lucru este atestat direct de Sf Epifanie care reproduce concepţia lui Fotin sub expresia Logosul s-a prefăcut icircn trup εις σαρκα μεταβεβλημενον132 Aluzia la expresia ioaneică και ο σαρξ εγενετο din prologul evangheliei a patra este evidentă Atacirct Tixeront cacirct şi Schwane cred la unison că Sf Epifanie se icircnşeală interpretacircnd astfel concepţia lui Fotin care icircn opinia lor ar fi mai degrabă adopţian icircn hristologie133 Icircntr-adevăr Fotin distingea icircn mod net icircntre Logosul etern şi Fiul icircntrupat afirmacircnd că Fiul n-a existat anterior naşterii sale din Fecioara Sinodul de la Sirmium atestă această doctrină a sa şi o condamnă icircn anatematisma a cincea unde spune bdquoDacă cineva zice că Fiul a existat fără icircndoială icircnainte de Maria dar

130 J Schwane op cit vol2 p229 J Tixeront op cit vol2 p41 n6

131 J Tixeront op cit vol2 p41 n7

132 Epifanie de Salamina Haer LXXI 3 la J Tixeront op cit vol2 p41 n8

133 J Tixeront op cit vol2 p41 n8 J Schwane op cit vol2 p230 n3

numai icircn preştiinţa lui Dumnezeu şi că el n-a fost născut de Dumnezeu icircnaintea tuturor timpurilor că n-a existat icircn Dumnezeu şi că nimic n-a fost creat prin el să fie anatema rdquo Iar anatematisma a noua este şi mai categorică bdquoDacă cineva zice că fiul Mariei nu este decacirct un om să fie anatema rdquo134

La prima vedere aceste anateme par a sugera caracterul adopţian al hristologiei lui Fotin Este icircnsă doar o aparenţă căci afirmaţia că Iisus Hristos sau bdquoFiul Mariei - cum se exprima el potrivit sinodului - este doar un simplu omrdquo se icircnţelege prin prisma distincţiei dintre Logosul etern şi Fiul icircntrupat Or Fiul nu este altceva decacirct Logosul devenit trup sau carne prin transformare cum spune Sf Epifanie sau mai exact prin extensia sau dilatarea substanţei divine Ca şi Marcel Fotin de Sirmiu este marcat şi el de metafizica stoică a logosului care se dilată şi se contractă succesiv şi sinodul confirmă acest lucru prin anatematismele a şasea şi a şaptea bdquoDacă cineva zice că substanţa lui Dumnezeu este susceptibilă de dilatare şi de contracţie să fie anatemardquo bdquoDacă cineva zice că substanţa dilatată a lui Dumnezeu l-a format pe Fiul sau numeşte Fiu dilatarea acestei substanţe să fie anatema rdquo 135 Aşadar Fotin credea ca şi Marcel icircnvăţătorul său că Logosul a devenit Fiu prin dilatarea substanţei sale divine Această interpretare este confirmată şi de Marius Mercator care-l acuză la un moment dat pe Fotin că ar nega faptul că Macircntuitorul s-a născut din Fecioara136 Acuzaţia capătă sens dacă Fotin nega naşterea Macircntuitorului din Fecioara ca Logos deci icircn calitatea sa de Dumenzeu icircncă neicircntrupat nediferenţiat de Tatăl Or acest lucru icircl va face şi Nestorie care icircn a patra sa cuvacircntare către Marius Mercator va folosi şi el conceptul de λογοπατωρ Al treilea argument icircn favoarea acestei interpretări şi care fixează definitiv hristologia lui Fotin ca una de esenţă modalistă este anatema a douăsprezecea a sinodului semiarian de la Sirmium din 351 care-i condamnă direct concepţia icircn termenii următori bdquoDacă cineva auzind cuvintele sbquoŞi Cuvacircntul s-a făcut truprsquo crede că Logosul s-a transformat icircn trup ( icircn carne ) sau că luacircnd trup a suferit vreo schimbare să fie anatema rdquo 137

134 J Schwane op cit vol2 p231-232

135 J Schwane op cit vol2 p231-232

136 J Schwane op cit vol2 p230 n2

137 J Schwane op cit vo2 p230 n4

3 Anatemele sinodului semiarian de la Sirmium (351-352)

Pentru o mai bună icircnţelegere a hristologiei celor doi modalişti iată anatemele rostite icircmpotriva lor icircn special a lui Fotin de Sirmiu de către sinodul semiarian de la Sirmiu din 351-352 anatemele suprimate exprimă viziunea subordinaţiană a participanţilor şi sunt fără interes aici Voi păstra numerotarea originală bdquo2 Dacă cineva numeşte pe tatăl şi pe Fiul doi Dumnezei (nenăscuţi nn) să fie anatema 3 Dacă cineva spune că Hristos este Dumnezeu şi Fiul lui Dumnezeu icircnaintea tuturor timpurilor fără să admită că el (Fiul icircntr-o ipostază personală distinctă nn) l-a ajutat pe Tatăl la crearea tuturor lucrurilor să fie anatema 4 Dacă cineva icircndrăzneşte să spună că Cel Nenăscut sau o parte din El s-a născut din Maria să fie anatema 5 Dacă cineva zice că Fiul lui Dumnezeu a existat fără icircndoială icircnainte de Maria dar numai icircn preştiinţa lui Dumnezeu şi că el nu era icircn Dumnezeu născut din Tatăl icircnaintea tuturor veacurilor şi că prin el au fost făcute toate lucrurile să fie anatema 6 Dacă cineva spune că substanţa lui Dumnezeu este supusă dilatării sau contracţiei să fie anatema 7 Dacă cineva zice că substanţa lui Dumnezeu dilatacircndu-se l-a format pe Fiul sau numeşte Fiu extensia substanţei lui Dumnezeu să fie anatema 8 Dacă cineva numeşte pe Fiul lui Dumnezeu Logos gacircndit sau chiar pronunţat să fie anatema 9 Dacă cineva zice că Fiul Mariei nu este decacirct un om să fie anatema 10 Dacă cineva numindu-l pe Dumnezeu Dumnezeu-omul născut din Maria icircnţelege prin aceasta pe Cel Nenăscut să fie anatema 11 Dacă cineva icircnţelege icircn maniera iudeilor (aceste cuvinte ale lui Isaia XLIV 6) lsquoEu sunt primul şi ultimul şi icircn afară de mine nu există alt Dumnezeursquo cuvinte care au fost zise pentru a exclude idolii şi falşii zei şi le icircnţelege prin excluderea celui ce s-a născut din Dumnezeu Fiul cel unic de dinaintea tuturor veacurilor să fie anatema 12 Dacă cineva căutacircnd să icircnţeleagă aceste cuvinte lsquoCuvacircntul s-a făcut truprsquo crede că Logosul s-a prefăcut icircn carne sau catilde luacircnd trup el a suferit o schimbare să fie anatema 13 Dacă cineva căutacircnd să icircnţeleagă aceste cuvinte lsquoFiul unic al lui Dumnezeu a fost crucificatrsquo crede că divinitatea sa a suferit o tulburare din cauza suferinţei a schimbării a micşorării sau a aneantizării să fie anatema 14 Dacă cineva zice că aceste cuvinte lsquoSă facem omrsquo n-au fost spuse Fiului de către Tatăl ci că Tatăl şi le-ar fi spus lui icircnsuşi (adică le-ar fi spus Logosului existacircnd icircn el icircn manieră impersonală) să fie anatema 15 Dacă cineva spune că nu Fiul ar fi apărut lui Avraam ci Dumnezeul Cel Nenăscut sau o parte din acest Dumnezeu să fie anatema 16 Dacă cineva zice că Fiul lui Dumnezeu n-a luptat ca un om cu Iacov ci că Dumnezeu Cel Nenăscut sau o parte din acest Dumnezeu este cel care a luptat să fie anatema 17 Dacă cineva nu icircnţelege despre Tatăl şi despre Fiul (aceste cuvinte ale lui Moise Geneză XIX 24) lsquoDomnul a făcut să plouă cu foc de la Domnulrsquo ci spune că

Tatăl a făcut să plouă de la el icircnsuşi să fie anatema Căci Domnul adică Fiul este cel care a făcut să plouă de la Domnul adică de la Tatăl Anatema 19 Dacă cineva numeşte pe Tatăl pe Fiul şi pe Sfacircntul Duh o singură persoană să fie anatema 26 Dacă cineva spune că Fiul n-a fost născut şi că el nu-şi are principiul icircn altul (decacirct el) admiţacircnd astfel două fiinţe nenăscute şi fără principiu şi icircn consecinţă doi dumnezei să fie anatema căci capul şi principiul a toate este Fiul iar Dumnezeu la racircndul său este capul şi principiul lui Hristos Icircn acest fel vom readuce toate cu evlavie prin Fiul la principiul tuturor lucrurilor el icircnşişi fără principiu 27 Pentru a da odată pentru totdeauna un icircnţeles adevărat icircnvăţăturii creştine adăugăm Dacă cineva nu-l mărturiseşte pe Hristos Dumnezeu şi Fiul lui Dumnezeu existacircnd icircnaintea tuturor veacurilor icircmpreună lucrător cu Tatăl la crearea tuturor lucrurilor ci spune că el nu a fost numit Hristos şi Fiu decacirct după ce s-a născut din Maria şi că a avut chiar ca Dumnezeu un icircnceput să fie anatema 138

138 J Hefele op cit p 853-861

raport cu Dumnezeu Tatăl era firesc ca Arie să nu-şi atingă scopul Departe de a pacifica relaţiile sale cu patriarhul Alexandru el le-a icircnrăutăţit şi mai mult şi conflictul s-a acutizat conducacircnd la convocarea primului sinod ecumenic Ceea ce trebuie reţinut icircnsă din textul scrisorii este statutul superior pe care Arie icircl acordă Logosului icircn raport cu restul creaturii Logosul deşi creatură icircn substanţa sa nu este o creatură ca celelalte ci o creatură perfectă κτίσμα τοὔ θεοὔ τελε ονῖ 39 Dacă Dumnezeu ar fi vrut să creeze o altă făptură perfectă aceasta n-ar fi putut fi decacirct cel mult egală cu aceea a Logosului dar icircn nici un caz superioară 40 Doar el a fost creat direct de către Dumnezeu Tatăl toate celelalte creaturi au fost aduse la existenţă prin el adică depind nu direct de Dumnezeu ci de Logosul creatorul lor şi-i sunt astfel necesarmente inferioare Duhul icircnsuşi ca al treilea ipostas a fost creat prin el ca primă operă a sa şi de aceea icirci este inferior cu atacirct mai mult restul creaţiilor sale Toate au fost create icircn timp doar el Logosul a fost creat icircnaintea timpurilor deci direct de către Tatăl Toate sunt supuse schimbării datorită naturii lor create Logosul singur deşi creat este imuabil desigur nu ca Dumnezeu adică prin propria-i fiinţă ci datorită hotăracircrii voinţei sale neclintite Din acest motiv a meritat el bdquoviaţa şi existenţa şi splendorile slavei pe care Tatăl i le-a conferitrdquo adică statutul de primă creatură şi de instrument al creaţiei tuturor celorlalte Icircn aceste condiţii Logosul este icircntr-adevăr acea fiinţă intermediară icircntre Dumnezeul cel infinit diferit de lume şi lumea materială absolut inferioară prin icircnsăşi esenţa ei de creatură Fără să fie asemenea lui Dumnezeu Logosul este icircnsă diferit şi faţă de lumea materială Inferior lui Dumnezeu Logosul este totuşi superior icircntregii creaţii Avacircnd icircnsă cacircte ceva atacirct din Dumnezeu cacirct şi din lumea creată Logosul este cu adevărat acel mijlocitor capabil să explice actul creaţiei şi al revelării lui Dumnezeu icircn lume dar şi apropierea acesteia de Dumnezeu urcuşul ei spre cele superioare

Am studiat pacircnă aici relaţia Logosului cu Dumnezeu Tatăl Care este icircnsă relaţia sa cu Duhul Sfacircnt Arie menţionează icircntr-adevăr pe alocuri şi persoana Duhului Sfacircnt Consideraţiile sale relative la cea de a treia persoană a Sf Treimi sunt icircnsă cu totul obscure şi dispersate Cu privire la această problemă Tixeront face următoarea remarcă

38 Ortiz de Urbina op cit pp252-253 CJ Hefele op cit p357 n1

39 J Tixeront op cit vol2 p26 jos

40 Atanasie De synodis 46 la J Tixeront op cit vol2 p26 n1

bdquoAsupra Duhului Sfacircnt fragmentele lui Arie sunt foarte puţin explicite El admite ipostasul (Duhului) ca formacircnd alături de Tatăl şi de Fiul o treime Dar Duhul Sfacircnt este icircn viziunea sa infinit icircndepărtat separat de celelalte două persoane le este străin prin esenţă el nu posedă nici măcar aceeaşi slavă cu ele Arie făcea probabil din Duhul o creatură a Fiului Acest punct al doctrinei sale a rămas icircn umbră pacircnă icircn ziua icircn care a fost pus icircn lumină de erezia macedonianărdquo 41 Atunci cacircnd ajunge să se refere la cea de a treia persoană treimică Arie o face icircn intenţia de a arăta că Logosul este diferit atacirct faţă de Tatăl cacirct şi de faţă de Duhul ca icircn următorul fragment bdquoDivizate prin natură cu totul icircndepărtate disjuncte străine şi fără nici o legătură icircntre ele sunt esenţele Tatălui Fiului şi Duhului Sfacircnt zice el ei sunt cu totul neasemănători icircn ceea ce priveşte esenţa şi slava (distanţa dintre ei icircntinzacircndu-se) la infinit Deci el (Fiul) nu are o esenţă şi o slavă asemănătoare el diferă total de Tatăl şi de Duhulhelliprdquo 42 Sensul acestui text este acela că Logosul diferă de Dumnezeu Tatăl deoarece icirci este cu totul inferior şi subordonat dar el diferă radical şi de Duhul Sfacircnt căruia icirci este cu totul superior ba chiar creator astfel el este o fiinţă intermediară Menţionarea celei de a treia persoane adică a Duhului Sfacircnt era menită astfel să pună icircn evidenţă diferenţa considerabilă a Logosului faţă de creatură Duhul Sfacircnt este abordat de Arie ca simbol al creaturii propriu-zise al lumii noastre materiale din care face parte ca primă creatură a Logosului Cu alte cuvinte atunci cacircnd se referă la Duhul Sfacircnt Arie o face pentru a arăta că Logosul este de fapt un mediator icircntre Dumnezeu Tatăl simbol al transcendenţei absolute faţă de lume pe de o parte şi Duhul Sfacircnt simbol al lumii materiale prima şi cea mai icircnaltă dintre creaţiile Logosului

Icircn aceste condiţii Treimea ariană este o realitate care s-a constituit progresiv nu una care să fi existat ca atare din eternitate Acest lucru reiese din fragmentele icircn care Arie neagă faptul că paternitatea ar fi o calitate eternă icircn Dumnezeu Iată un text pe care-l reproduce Sfacircntul Atanasie şi icircn care Arie este cacirct se poate de explicit ldquoDumnezeu Pricipiul a tot zice el numai El este fără principiu Fiul născut din Tatăl icircn afara timpului creat şi format icircnainte de veacuri nu era icircnainte de a fi născut născut icircnsă icircn afară de timp icircnaintea tuturor lucrurilor el deţine existenţa din Tatăl El nu este etern şi coetern cu Tatăl nici conenăscut el nu are existenţă icircn acelaşi timp cu Tatăl cum zic unii despre relaţii ςὀ τίνες λέγουσι τὰ πρ ςὸ τί introducacircnd astfel două principii nenăscute Ci monadă şi principiu universal Dumnezeu este deasupra a tot Iată pentru ce el este

41 J Tixeront op cit vol2 p27-28

42 Ortiz de Urbina op cit p255

anterior Fiuluirdquo43 Trebuie spus aici că icircn această negare a calităţii Tatălui de a fi Tată din eternitate Arie nu era icircntru totul original Patriarhul Dionisie al Alexandriei din secolul al III-lea afirmase deja icircntr-o scrisoare către papa Dionisie al Romei că bdquoDumnezeu n-a fost din totdeauna Tată deci Fiul nu a existat din totdeaunardquo44 Mai icircnaintea acestuia chiar gnosticul Valentin spusese că bdquola icircnceput Dumnezeu nu era Tatăhelliprdquo45

Aşadar anterior naşterii Fiului a Logosului Dumnezeu era doar monadă Arie spunea următoarele bdquoIcircnţelege că mai icircntacirci a fost Unul (adică monada Dumnezeu simplu nn) iar Doimea (adică Dumnezeu devenit Tată ca urmare a naşterii Fiului Său nn) n-a fost icircnainte de a fi existat concret Fiul Dumnezeu (Tatăl) este icircnainte de a fi Fiulrdquo46 Deci Doimea constituită de Tatăl şi de Fiul este posterioară Monadei iniţiale constituită de solitudinea paternă Aceeaşi concepţie o manifestă Arie şi despre Duhul Sfacircnt Dacă a fost o vreme cacircnd Doimea icircncă nu exista deoarece nu fusese creat Fiul atunci a fost o vreme cacircnd Treimea nici ea nu exista pacircnă să fie creat Duhul Sfacircnt Sfacircntul Atanasie redă acest ultim aspect al doctrinei ariene icircn termenii următori bdquoDacă Duhul este creatură iar creaturile sunt din cele ce nu sunt (adică din nimic nn) e vădit că a fost o vreme cacircnd n-a fost Treimea ci Doimea Or ce ar putea spune cineva mai contrar credinţei decacirct aceasta Căci aceştia (arienii nn) spun că Treimea rezultă din prefacere şi progres şi există o Doime care aşteaptă să se facă o creatură care să se unească cu Tatăl şi cu Fiul şi să apară astfel Treimeardquo47

43 I Chevalier Sf Augustin et la pensee greque Les relations trinitaires Freiburg 1940 p109 n1

44 I Chevalier Sf Augustin et la pensee greque Les relations trinitaires p110

45 E de Faye Le gnosticisme Beauchesne Paris 1924 p34

46 Sf Atanasie cel Mare Despre sinoade icircn ldquoPărinţi şi scriitori bisericeştirdquo Ed Inst Biblic şi de Mis Ortodoxă Bucureşti 1988 vol XVI p121-122

47 Sf Atanasie cel Mare Despre Sfacircntul Duh către acelaşi Serapion icircn ldquoPărinţi şi scriitori bisericeştirdquo Ed Inst Biblic şi de Mis Ortodoxă

După moartea lui Arie concepţia sa a fost continuată şi nuanţată de anomeii radicali Urmaşi direcţi ai marelui eretic anomeenii susţineau că bdquoFiul este cu totul neasemănător cu Tatăl κατὰ πάντα νόμοιοςἀ atacirct sub raportul voinţei cacirct şi sub acela al fiinţeirdquo 48 Ei se deosebeau totuşi de Arie icircnsuşi prin felul icircn care concepeau desăvacircrşirea Logosului icircntrupat icircn timp ce Arie credea că acesta a ajuns la demnitatea divină ca o recompensă pentru virtutea pe care a dovedit-o anomeii dimpotrivă considerau această demnitate drept apanajul naşterii sale al filiaţiei sale unice Acest fapt nu-i icircmpiedica icircnsă să deprecieze persoana Logosului icircn planul vieţii liturgice şi practice Astfel ei botezau icircn numele lui Dumnezeu cel necreat al Fiului creat şi al Duhului Sfinţitor procreat de către Fiul cel creat Ei practicau o singură scufundare icircn amintirea morţii lui Iisus Hristos Deprecierea Logosului icircn raport cu Dumnezeu Tatăl i-a condus la o atitudine ireverenţioasă faţă de Scriptură la o respingere a cultului moaştelor şi al sfinţilor iar icircn final chiar la laxism moral 49 Un alt urmaşi al lui Arie a fost Eustaţiu de Sevasta care a cochetat toată viaţa cu arienii icircn special cu partida homoiusienilor adică a acelora care respingeau icircn egală măsură radicalul anomios al arienilor riguroşi cacirct şi homoousios consacrat la Niceea Icircn acord cu partida homoiusienilor Eustaţiu icircnvăţa că Logosul este asemenea Tatălui său dar nu egal cu el Icircn cele din urmă Eustaţiu a sfacircrşit icircn racircndurile macedonienilor a acelei partide care respingea dumnezeirea Sf Duh Spre deosebire de anomeii libertini icircn materie de morală Eustaţiu s-a distins printr-un ascetism riguros Ucenicii săi numiţi eustaţieni au fost condamnaţi la un sinod de la Gangra tocmai pentru exagerările lor ascetice pentru respingerea căsătoriei a cărnii icircn general considerată ca impură etc 50 Atitudinea lui Eustaţiu şi a partizanilor său trebuie pusă icircn legătură cu arianismul său mai exact cu doctrina despre efectele icircnlocuirii sufletului uman de către Logos icircn Iisus Hristos Prin această asumare incompletă umanitatea logosului a fost considerată cu mult superioară celei a oamenilor adevăraţi mai presus de slăbiciunile

Bucureşti 1988 vol XVI p85-86

48 X Le Bachelet Anomeacuteens DTC volI B col1323

49 X Le Bachelet Anomeacuteens DTC volI B col1324 1325

50 S Salaville Eusthate de Seacutebaste DTC volV B col15666-1571 Eustathiens DTC volV B col 1572

obişnuite şi de aceea model de urmat Pentru a realiza aceleaşi efecte icircn propria natură umană Eustaţiu n-a găsit alt mijloc decacirct ascetismul său extraordinar de riguros dus pacircnă la deprecierea umanului icircn general Cel care i-a continuat icircnsă concepţia trinitară a fost Eunomiu ajuns episcop de Cyzic

Care era icircn aceste condi ii doctrina ariană icircn materie de hristologie ț bdquoGrave erau consecinţele arianismului icircn ceea ce priveşte icircntruparea şi răscumpărarea spune X Le Bachelet Persoana lui Hristos nu mai era o persoană cu adevărat divină devreme ce Logosul icircntrupat la plinirea vremii nu mai era el icircnsuşi un Dumnezeu adevărat Din această cauză opera sa răscumpărătoare icircşi modifica profund conţinutul icircn loc să fie teandrică acţiunea şi influenţa lui Hristos nu mai era decacirct una de ordin moral mai mult sau mai puţin umană Un alt rezultat a fost acela că arienii au ajuns să nu mai recunoască icircn Hristos decacirct un trup fără suflet uman ψυχονἄ sau un suflet fără raţiune ψυχὴ

λογοςἄ ei pretindeau că salvează astfel unitatea persoanei pe care prezenţa simultană a celor două spirite finite Logosul şi sufletul uman ar fi compromis-o Mulţumită acestei suprimări ei puteau atribui Logosului direct cunoaşterea limitată afectele de tristeţe de bucurie şi altele de acest fel (care se atribuie doar oamenilor nn) Mărturii explicite (ale scriitorilor vremii) atribuie această doctrină fie arienilor icircn general fie fondatorului lor icircnsuşihellip Sf Epifanie prezintă această doctrină ca un loc comun al lucianiştilorhellip Hristos al arienilor devenea astfel o fiinţă particulară complet diferită de Omul-Dumnezeu deoarece el nu mai era nici Dumnezeu adevărat nici om adevărathelliprdquo 51 Arie icircnsuşi n-a lăsat nici o referire cu privire la părerea sa icircn această problemă bdquoFragmentele care au supravieţuit din operele lui Arie spune şi Tixeront nu conţin nimic cu privire la această chestiune anume dar se ştie de la autori care au tratat despre doctrina lui că aceasta (adică doctrina mentorului său nn) era şi icircnvăţătura luirdquo 52

Potrivit arienilor deci Logosul devenit Hristos a icircnlocuit icircn firea umană pe care a asumat-o sufletul cu alte cuvinte ceea ce a asumat a fost doar un trup fără suflet

ψυχονἄ După alţii el ar fi icircnlocuit nu icircntreg sufletul ci numai partea raţională a acestuia ceea ce a asumat astfel ar fi fost un trup cu suflet senzitiv dar fără raţiune ψυχὴ λογοςἄ Icircn aceste condiţii coboracircrea Logosului icircn lume nu mai era o icircntrupare o icircnomenire adică o asumare a unei naturi umane integrale ci o asumare doar a unui corp de aceea

51 X Le Bachelet Arianisme DTC volI B col1787-1788

52 Atanasie Contra Apollinarium II 3 Teodoret Haeretic Fabul V 11 un fragment atribuit Sf Atanasie icircn PG XXVI 1292 la J Tixeront op cit vol2 p27 n3

icircntruparea devenea de fapt o icircncorporare Această nuanţă apare formal afirmată icircntr-un simbol arian al lui Eudoxiu de Constantinopol bdquoLogosul se spune icircn acest simbol s-a icircncarnat nu s-a icircnomenit căci el n-a asumat şi sufletul uman σαρκοθέντα ο κὐ

ναντθρωπήσανταἐ ο τεὔ γ ρὰ ψυχ νὴ νθτρωπίνηνἀ νείληφενἀ (ὀ λόγος) 53 Diferenţa dintre cei doi termeni definea exact natura icircntrupării Logosului după arieni prin icircntrupare Logosul a asumat numai carnea noastră numai un trup material aşa cum sugerează verbul σαρκοθέντα iar nu o natură umană integrală adevărată Icircn consecinţă nefiind un Dumnezeu adevărat Logosul nu era nici om adevărat Ca să fie om adevărat icircntruparea Logosului ar fi trebuit să fie asumarea naturii unui om adevărat aşa cum sugerează verbul ναντθρωπήσανταἐ

Hristologia ariană trebuie foarte precis definită pentru a fi cu adevărat icircnţeleasă Astfel diferenţa dintre cele două verbe nu trebuie să ne facă să credem că Hristosul arian ar fi fost o fiinţă compozită adică Logosul semi-divin sălăşluind icircntr-un trup omenesc Asumarea numai a trupului fără suflet sau şi a sufletului dar fără partea sa raţională icircnsemna pentru arieni că Logosul subzistă ca o fiinţă nu numai nedeplină sub aspectul divinităţii dar nedeplină nici sub aspectul umanităţii sale Aceasta icircnseamnă că trupul asumat de Logos nu mai este un trup obişnuit din materie obişnuită ci un trup material cu totul transformat icircn substanţa Logosului icircnsuşi Esenţa Logosului icircntrupat este astfel unică un fel de amestec omogen de divin şi uman un Logos transformat icircn trup sau un trup transformat icircn Logos Iată de ce au ajuns arienii să atribuie icircnsăşi acestei esenţe slăbiciunile umane menţionate icircn Evanghelie şi cunoaşterea limitată Sf Atanasie descrie această particularitate a hristologiei ariene icircn termenii următori bdquoArie icircnvaţă că icircn Hristos corpul a servit icircn mod simplu de icircnveliş condiţiei sale divine şi că Logosul a intervenit numai pentru omul interior sau pentru suflet atunci cacircnd el icircndrăzneşte să atribuie icircn mod direct divinităţii capacitatea de a suferi (pe cruce) şi icircnvierea (sn)rdquo 54 La racircndul său Augustin raportează acelaşi lucru despre opiniile ariene icircn această problemă El remarcă icircn acelaşi timp că ereziile ariene cu privire la sufletul uman al lui Iisus Hristos erau mai puţin cunoscute deşi nu mai puţin reale după cum o dovedesc spune el atacirct lucrările lor cacirct şi expozeurile orale55

53 Eustaţiu la Antiohiei PG XVIII 689 Atanasie Contra Apollinarium I 15 Epifanie Haer LXIX 19 Grigore de Nazianz Epist CI la J Tixeront op cit vol 2 p 27 n 4

54 J Schwane op cit vol2 p395 n1

55 J Schwane op cit vol2 p396 n1

Arienii au ajuns deci să atribuie afirmaţii ale Macircntuitorului ca cele din Matei XXIV 36 nu naturii sale umane asumate ci icircnsăşi esenţei sale proprii Este vorba despre afirmaţia Macircntuitorului că ziua precisă a judecăţii de la sfacircrşitul timpurilor nu o cunoaşte nici măcar Fiul ci numai Tatăl Icircn viziunea lor această afirmaţie era icircncă o dovadă a inferiorităţii Logosului faţă de Dumnezeu Tatăl Aceasta icircnsemna că asumacircnd un trup omenesc coboracircnd pacircnă la nivelul unei naturi inferioare ca cea umană Logosul a suferit modificări corespunzătoare icircn chiar propria sa esenţă pacircnă la punctul unei ignoranţe totale icircn ceea ce priveşte viitorul ultim al creaţiei O atare ignoranţă era icircn opinia lor una din dovezile cele mai solide icircn favoarea afirmaţiei că Logosul nu are nimic comun cu Tatăl său el nefiind un Dumnezeu adevărat ca Tatăl adică un Dumnezeu care să aibă o cunoaştere absolută a tuturor lucrurilor 56 Dar Logosului nu-i lipseşte numai atotcunoaşterea divină icirci lipseşte şi caracterul imuabil Acesta este icircncă un motiv ndash spuneau arienii ndash pentru care el este inferior Tatălui Arie atribuie acest caracter schimbător esenţei icircnsăşi a Logosului bdquoPrin natura sa Logosul este ca noi toţi supus schimbării dar liber icircn sine icircnsuşi Icircn măsura icircn care vrea el rămacircne bun (adică de partea binelui nn) Dacă vrea el se poate schimba ca şi noi deoarece el prin natura sa este supus schimbării Iată pentru ce Dumnezeu prevăzacircnd că va fi bun i-a dăruit de mai icircnainte această slavă pe care ca om a cucerit-o mai apoi prin propria virtute Aşadar tocmai pentru că Dumnezeu a cunoscut de mai icircnainte cele ce el avea să lucreze l-a făcut să se nască astfelhelliprdquo 57

Pacircnă la ce punct s-ar fi putut schimba Logosul Pacircnă unde ar fi putut el coboricirc Se pare că arienii nu s-au ferit să meargă pacircnă la capăt şi să dea răspunsul radical Patriarhul Alexandru al Alexandriei scriind episcopilor orientali despre noua erezie şi despre cutezanţa ei nemaiauzită relatează că atunci bdquocacircnd cineva le-a cerut să precizeze dacă Logosul lui Dumnezeu s-ar fi putut schimba cum s-a schimbat diavolul ei n-au avut teamă să afirme da ar fi putut Natura sa spun aceştia este icircntr-adevăr supusă schimbării devreme ce el poate fi născut şi este supus schimbăriirdquo 58 Aşadar Hristosul

56 J Schwane op cit vol2 p395

57 Ortiz de Urbina op cit p254-255

58 Ortiz de Urbina op cit p251

arian este Logosul icircnsuşi care suportă actele naşterii ale suferinţei pe cruce şi ale morţii icircn icircnsăşi natura sa intimă semi-divinăsemi-trupească Icircn asemenea condiţii docetismul este inevitabil Lipsesc icircnsă documentele care să ateste aşa ceva Această consecinţă va deveni icircnsă evidentă la Apolinarie de Laodiceea Informa ii care sprijină ipoteza le oferăț SF Atanasie icircn lucrările sale Către Epictet Către episcopul Adelfie i Către Maximș filozoful 59 Augustin confirmă i el această presupunere spunacircnd icircn ș Contra unui cuvacircnt al arienilor că ace tia anticipau doctrina lui Apolinarie de Laodiceea bdquocacirct despre ereticiiș mei mă refer la arieni se vede din disputele lor că nu gacircndesc doar că icircn Treime naturile sunt diferite ci i că Hristos n-a avut suflet umanrdquo ș 60

2 Eunomiu al Cyzicului

Eunomiu a fost şeful partidei anomeilor Icircn celebra sa Apologie pe care avea s-o combată Sfacircntul Vasile cel Mare Eunomiu reia ideea lui Arie că Fiul nu a putut exista icircnaintea naşterii sale din Tatăl or dacă naşterea este devenire schimbare icircnseamnă că Fiul a venit la existenţă ca Fiu printr-un act de devenire printr-un act prin care el a trecut de la starea de inexistenţă la aceea de existenţă ca Fiu al Tatălui Fiul va spune Eunomiu s-a constituit ca Fiu abia icircn urma actului naşterii sale din Tatăl de aceea el n-a putut exista din eternitate alături de Tatăl aşadar spuneau arienii a fost o vreme cacircnd el nu exista Dar iată aceste argumente icircn formularea lui Eunomiu icircnsuşi bdquoCăci zice el nici sămacircnţa nu este (icircncă) om Nici piatra nu este (icircncă) casă ele devin una om cealaltă casă (abia ulterior adică abia prin actul naşterii şi respectiv al construcţiei nn) Or este cel mai religios lucru din lume acela de a pune icircn paralel cu aceste fiinţe naşterea Fiului Dacă fiecare dintre ele devine atunci cacircnd icircncă nu era ndash căci nu devine ceea ce era deja mai icircnainte ndash cum va putea fi vindecat cel care afirmă că Fiul a fost născut atunci cacircnd deja exista Căci dacă el exista icircnaintea naşterii sale atunci el este nenăscutrdquo61 bdquoIar dacă

59 Vezi toate aceste lucrări icircn PSB vol16 pp 168-190

60 Augustin Contra unui cuvacircnt al arienilor V 5 icircn Augustin Oeuvres completesI Paris 1870 vol 26 p580

61 Eunomiu Apologia icircn ldquoSources chretiennesrdquo vol 305 p261

el este nenăscut atunci el nu mai este Fiu şi dacă este Fiu el nu e nenăscutrdquo62 bdquoDat fiind că substanţa lui Dumnezeu nu admite naşterea ndash de vreme ce el este nenăscut ndash nici separarea sau icircmpărţirea ndash de vreme ce el este incoruptibil ndash şi că nu există nimic altceva pentru a servi drept substrat naşterii Fiului noi spunem că Fiul a fost născut cacircnd nu erardquo63 bdquoIată pentru ce conchide Eunomiu Fiul nu este Dumnezeu ci creatură a Tatălui deoarece substanţa sa a fost născută atunci cacircnd nu era icircnaintea propriei sale constituţiirdquo64 Asemenea lui Arie el considera că Iisus Hristos nu putea fi Dumnezeu mai mult decacirct Logosul icircnsuşi Ca şi mentorul său Eunomiu credea că Logosul a icircnlocuit icircn Iisus raţiunea sau sufletul acestuia asumacircnd doar trupul carnea bdquoCel ce icircn zilele mai de pe urmă s-a făcut om nu a luat un om (n-a asumat fire omenească nn) din suflet şi din truprdquo ci a luat o fire formată numai din trup65 Deprecierea persoanei Logosului s-a manifestat la Eunomiu prin abandonarea icircn cele din urmă de a mai celebra Sfintele Taine 66 Trebuie văzută aici o reminiscen ă din Origen care cum am văzut mai sus aț declarat la un moment dat că nu se cuvine să ne icircnchinăm unei creaturi adică Fiului ci numai lui Dumnezeu Tatăl că icircnsu i Macircntuitorul s-a icircnchinat Tatăluiș

Aceleaşi raţiuni icircl conduc pe Eunomiu să afirme că şi Duhul nu este Dumnezeu ci creatură deoarece dacă purcede nici el n-a putut exista icircnaintea purcederi sale bdquoSfacircntul Duh spune el care este al treilea icircn ordine nu ar putea fi primul icircn ceea ce

62 Eunomiu Apologia icircn ldquoSources chretiennesrdquo vol 305 p257

63 Eunomiu Apologia icircn ldquoSources chretiennesrdquo vol 305 p263-264

64 Eunomiu Apologia icircn ldquoSources chretiennesrdquo vol 305 p259

65 La Grigorie de Nyssa Contra lui Eunomiu II PG LXV 544 D-545 A la I G Coman Şi Cuvacircntul trup s-a făcut Hristologie şi mariologie patristică Timişoara 1993 p31-32 n38

66 X Le Bachelet Eunomius icircn DTC volI B col1507 1503

priveşte natura căci acesta este Dumnezeu Tatăl Ar fi icircntr-adevăr absurd şi singular ca acelaşi să aibă cacircnd primul loc cacircnd al treilea (hellip) Duhul nu are aceeaşi substanţă nici cu Monogenul (adică cu Unul Născut cu Fiul nn) căci el n-ar fi fost numărat după acesta ca avacircndu-şi propriul ipostas (propria substanţă nn) (hellip) Nu există deci un al doilea alături de Tatăl şi care să fie nenăscut căci nu există decacirct un singur şi unic Nenăscut şi nu există un altul nici alături de Fiul şi care să fie un născut căci nu există decacirct un singur şi unic Monogen (Unulnăscut) Există icircnsă un al treilea icircn natură şi icircn ordine creat la porunca Tatălui şi prin activitatea Fiului νεργειἐ ᾷ δε τοῦ ιοὑ ῦ γενόμενον El este cinstit icircn al treilea racircnd ca primă creatură a Monogenului cea mai mare dintre toate şi singura ca atare Divinitatea şi puterea demiurgică-i lipsesc dar el este plin de puterea de a sfinţi şi a icircnvăţardquo67

3 Arianismul tacircrziu

Volumul 146 al colec iei ț Sources chreacutetiennes con ine ț două omilii cu autor anonim care sunt icircn realitate două predici pentru prima zi a Săptămacircnii Mari a Sfintelor Pa ti Ele au fost redactate cel mai probabil către mijlocul sau icircn a două jumătate aș secolului al IV-lea 68 Cele două omilii dovedesc mai mult decacirct orice alt document arian rădăcinile gnostice ale acestei mari erezii Argumentarea autorului icircncepe cu evocarea robiei icircn care zăcea umanitatea sub puterea Demiurgului pacircnă la venirea Macircntuitorului bdquoIcircnaintea coboracircrii tale din ceruri pe pămacircnt (πρὸ γ ρὰ τ ςῆ ο ςῆ πἀ rsquoο ραν νὐ ῶ ε ςἰ γ ςῆ καταβ σεωςά ) eu eram captivul demonilor pe tine Creatorule te ignoram i adoramș crea ia drept creatoare icircmi imaginam materia ca auto-cauzată (ț α τ ματονὐ ό φανταζ μενἐ ό τ νὴ κτ σινί προσεκ νουνύ ςὡ κτ στηνί ) icircn u urătatea mea icircnvă am din propria voin ăș ț ț artele demonilor autorul răului (ὁ ρχ κακοςἀ έ ) folosise icircmpotriva mea armele sale tiranice Cel rău inten ionat (ț ργανονὄ με τ ςῆ δ αςἰ ί ὁ δυσμεν ςὴ κατεσκε ασεύ κακ ασί ) făcuse din mine instrumentul propriei sale răută i Eu zeificam cerul i ignoram pe celț ș care l-a desfă urat adoram soarele i nu cuno team pe cel care l-a aprins veneram luna iș ș ș ș dispre uiam pe creatorul ei mă icircnchinam astrelor i-l respingeam pe artizanul lorț ș

67 Eunomiu Apologia icircn ldquoSources chretiennesrdquo vol 305 p285-286

68 J Lieacutebaert Deux homeacutelies anomeacuteens pur lrsquooctave de Paques Introduction text traduction et notes icircn Sources chreacutetiennes vol146 p38

icircnconjuram de respect arborii i pietrele ridicam temple i altare icircmpotriva ta Creatoruleș ș atinsesem norii cu răutatea mea Căci odată coruptă legea naturală trăiam fără discernămacircnt asemenea jivinelor ira ionalerdquo ț 69 bdquoTu e ti arhistrategul ( eful armatelorș ș cere ti) Domnului love te-l pe autorul răului (ș ș ρχιστρ τηγοςἀ ά π ρχειςὑ ά κυρ ουί τ νὸ

ρχ κακονἀ έ τρ σονῶ ) 70 răpe te-i armele tiranului căci tu ai puterea cea de neicircnvinsș Eliberează-ne din robia pe care am icircndurat-o din cauza u urătă ii noastre scoate-ne dinș ț eroare i poartă-i pe rătăci i pe umerii tăi ș ț Apleacă- i Doamne urechea spre ruga meaț (Psalmul V 2) Arat-o fecioară pe curtezană schimb-o icircn femeie castă pe femeia adulteră fă-o rodnică pe cea stearpă schimbă neghina-n gracircu bun transformă spinii icircn trandafiri altoie te măslinul sălbatic pentru a face din el un măslin roditor slăve te-l pe celș ș abandonat fă-o mamă a multor copii pe cea care nu are niciunul Căci totul este posibil cacircnd tu vrei icircn simpla ta voin a tu posezi deja puterea (ț π νταά γ ρὰ δυνατά σοι τανὅ θ ληςέ νἐ γ ρὰ τῷ θ λεινέ χειἔ τὸ δ νασθαιύ )rdquo 71

Părăsind domeniul metafizicii autorul intră icircn acela al istoriei Vechiului Testament bdquoIudeul zice el s-a bucurat de ale tale voi gusta i eu din binefacerile tale tuș l-ai condus afară din Egipt scoate-mă i pe mine din gre eală Tu l-ai răscumpărat dinș ș macircna lui faraon eliberează-mă i pe mine din macircna celui rău Tu l-ai condus prin Mareaș Ro ie condu-mă i pe mine prin cristelni a botezului Tu l-ai icircndrumat cu stacirclpul cel deș ș ț foc luminează-mă i pe mine cu Duhul tău cel Sfacircnt El a macircncat pacircinea icircngerilor dă-miș i mie trupul tău cel sfacircnt El a băut din stacircncă amestecă i pentru mine sacircngele coasteiș ș

tale El a primit tablele legii scrie icircn carnea inimii mele evangheliile tale Tu i-ai trimis lui pe profe i trimite-mi i mie pe apostolirdquo ț ș 72 Plecacircnd apoi de la versetul 2 al psalmului

69 Anonimul anomeu Deux homeacutelies anomeacuteens pur lrsquooctave de Paques Homeacutelie I 4 icircn Sources chreacutetiennes vol146 p63

70 J Lieacutebaert atrage atenția aici asupra antitezei dintre bdquocel rău ἀρχέκακονrdquo tiranul lumii căzute și bdquoarhistrategul ἀρχιστράτηγοςrdquo Hristos salvatorul ceresc (p65 n2)

71 Anonimul anomeu Deux homeacutelies anomeacuteens pur lrsquooctave de Paques Homeacutelie I 6 icircn Sources chreacutetiennes vol146 p65-67

72 Anonimul anomeu Deux homeacutelies anomeacuteens pur lrsquooctave de Paques Homeacutelie I 9 icircn Sources chreacutetiennes vol146 p69

al 11-lea omilia a doua continuă ruga bdquoSalvează-mă Doamne tu care l-ai salvat pe Noe din naufragiul universal tu care l-ai salvat pe Lot din focul necru ător tu care l-ai salvatț pe Avraam din macircna celor cinci regi tu care l-ai salvat pe Isaac din lupta cu păstorii tu care l-ai salvat pe Iacob de macircnia lui Esau tu care l-ai salvat pe Iosif din macircna fra ilorț săi tu care l-ai salvat pe Iov de tirania celui rău tu care l-ai salvat pe Moise de macircndria lui faraon salvează-mă i pe mine de vrăjmă ia lui Saul hellipAm căzut de bunăvoie icircnș ș cursele vrăjma ului m-am lăsat legat fără speran ă icircn lan urile celui rău am căzut fărăș ț ț speran ă icircn undi a tiranului Din rege al lui Israel am devenit sclavul pasiunii mele dinț ț stăpacircn peste armate am devenit prizonier al celui tiran eu care am zdrobit leii am fost dominat de frumuse ea unei femei eu care am icircnvins popoare vrăjma e am fost icircnvins deț ș dorin a pentru o femeie eu care m-am ridicat la demnitatea unui profet am fost lipsit deț profe ie din cauza u urătă ii mele Icircn lacrimi strig i mă prostern la picioarele taleț ș ț ș Salvează-mă Doamnerdquo 73

Dacă pacircnă aici nu este clară aplecarea autorului spre erezie de aici icircncolo lucrurile se schimbă cacircnd intră icircn detaliile hristologiei Cel care a coboracirct din ceruri pe pămacircnt chemat să salveze umanitatea căzută sub robia celui rău nu a asumat o natură umană reală ci a fost doar icircn aparen ă om bdquohellipLa un semn al Celui Nenăscut ai fostț trimis din ceruri pe pămacircnt ca să locuie ti icircn sacircnul unei tinere femei tu conducătorulș cerului i al pămacircntului i ca să iei condi ia de sclav tu stăpacircnul crea iei alături deș ș ț ț Tatălhelliprdquo 74 bdquoEl mielul lui Dumnezeu n-a fost oferit asemenea unei oi sub puterea Legii căci nu icircmpotriva vrerii lui a mers el către patima de pe cruce i nici fără voin a sa aș ț icircndurat el rana lăncii nici prin constracircngere a cunoscut el legea mor ii prin crucificareț Tatăl n-a avut decacirct să ordone Monogenului să plece spre lumea pămacircntească acceptacircnd de bunăvoie fiul (copilul) s-a ridicat de pe tronul său slăvit a trecut nevăzut prin sferele naturilor celor netrupe ti a depă it corurile armatelor arhi-icircngere ti i a ajuns icircn cele dinș ș ș ș urmă lumea pămacircntească A fost purtat la sacircnul unei fecioare el care poartă icircn macircinile sale icircntreaga creatură A apărut icircn starea unui nou-născut el care este anterior veacurilor S-a arătat ca un copil el care formează copiii icircn pacircntecele maicii lor S-a hrănit cu lapte el care schimbă icircn mod nevăzut sacircngele (mamei) icircn lapte (pentru pruncul care suge) A

73 Anonimul anomeu Deux homeacutelies anomeacuteens pur lrsquooctave de Paques Homeacutelie II 5 7 icircn Sources chreacutetiennes vol146 p101

74 Anonimul anomeu Deux homeacutelies anomeacuteens pur lrsquooctave de Paques Homeacutelie I 5 icircn Sources chreacutetiennes vol146 p65

fost purtat icircn bra e el care dirijează la un semn toată crea ia Pentru oameni el care aț ț asumat slăbiciunile oamenilor rămacircnacircnd icircnsă ceea ce era icircnaintea veacurilor (με ναςί α τ ςὐ ὸ περὅ πρὸ α νωνἰώ π ρχενὑ ῆ ) Căci el nu s-a transformat ( υτεὄ μετ πεσενέ ) din mai bogat icircn mai sărac el nu s-a schimbat ( υτεὄ τρ πηἐ ά ) din mai mult icircn mai pu inț faptul de a fi icircmbrăcat carnea nu i-a alterat natura sa divină ( υτεὄ ἡ περιβολὴ τ ςῆ σαρκ ςὸ τ νὴ θε τητοςό λλο ωσεἠ ί φ σινύ ) asumarea trupului nu i-a mic orat ipostasul său deș Monogen ( υτεὄ ἡ ν ληψιςἀ ά τοῦ σ ματοςώ τ νὴ τοῦ μονογενο ςῦ σμ κρυνενἐ ί

π στασινὑ ό ) rămacircnacircnd ceea ce era icircnaintea veacurilor de bunăvoie el s-a oferit să aducă macircntuire oamenilorrdquo 75

Cu toată această condescenden ă asumată voluntar de Monogen el n-a fost unț simplu om bdquoCăci dacă Hristos ar fi fost un simplu om moartea ar fi avut asupra lui putere ca supra tuturor oamenilor (εἰ γ ρὰ νθρωποςἄ ψιλ ςὸ ὁ Χριστ ςό καὶ α τοὐ ῦ νἂ ςὡ π ντωνά νθτρ πωνἀ ώ κυρ ευσενἐ ί ὁ θ νατοςά ) 76 Urci pe firul vechii istorii i rămacirci uimitș icircn fa a mor ii Domnului Abel a fost ucis i crea ia nu a fost tulburată Avraam a fost pusț ț ș ț icircn mormacircnt i mormintele nu s-au deschis Isaac a murit i iadul n-a murit Iacob a fostș ș icircngropat i cei icircngropa i n-au icircnviat Iosif a fost depus lacircngă părin ii săi i trupurileș ț ț ș sfin ilor nu s-au ridicat Isaia a fost tăiat i soarele nu s-a icircntunecat Ieremia a fostț ș trangulat i luna nu s-a stricat Nabuth a fost omoracirct cu pietre i pămacircntul nu s-a clintitș ș ș

Zaharia a fost gacirctuit i ziua nu s-a schimbat icircn noapte Ioan a fost decapitat i voalulș ș templului nu s-a rupt icircn două Cacircnd Hristos a suferit icircnsă icircn trup soarele s-a oprit din drumul său luna i-a pierdut strălucirea fe ii sale pămacircntul s-a cutremurathellip Icircnvăluit icircnș ț giulgiu el a despuiat iadul a semănat groază icircn racircndurile păzitorilor iadului i a sfăracircmatș fără efort por ile iadului A ie it din mormacircnt icircmpreună cu capturile sale de război aț ș apărut femeilor a ezate icircn jurul mormacircntului por iile fiind icircncuiate el a intrat totu i prinș ț ș ele la apostoli lui Toma cel necredincios el i-a arătat coasta sa pentru a-l face credincioshelliprdquo 77

De i superior tuturor oamenilor Monogenul nu este totu i Dumnezeul supremș ș

75 Anonimul anomeu Deux homeacutelies anomeacuteens pur lrsquooctave de Paques Homeacutelie I 1-2 icircn Sources chreacutetiennes vol146 p59 J Lieacutebaert precizează că sensul lui ἐσμίκρυνεν este aici unul pur moral (p37 n2)

76 Hristos nu a fost așadar bdquoun simplu om ἄνθρωπος ψιλὸςrdquo adică un om adevărat ci o ființă intermediară icircntre Dumnezeu și om nici Dumnezeu deplin adevărat ca Dumnezeu Tatăl dar nici om adevărat ca ceilalți oameni

Anomeismul autorului omiliilor apare aici fără echivoc Pornind de la strigătul din rugăciune Auzi Doamne strigătul meu autorul icircl prezintă i ca strigăt al cre tinuluiș ș care- i proclamă credin a bdquoVoi striga puterea absolută a Tatălui i medierea ta (caș ț ș Monogen mediator nm) trimiterea ordonată de Cel Nenăscut i supunerea ta (ca Fiuș nm) (κρ ζωά γ ρὰ τ νὴ τοῦ Πατρ ςὸ α θεντει νὐ ά καὶ σ νὴ μεσιτε ανὶ τ νὴ τοῦ γενν τουἀ ή

ποστολ νἀ ὴ καὶ τ νὴ σ νὴ παλο νὑ ή ) 78 Icircn timp ce El stă etern (nemi cat) tu ai icircnclinatș cerurile i ai coboracirct (ș τιὅ κε νοςἐ ῖ ε ςἰ τ νὸ α ναἰῶ κ θηταιά καὶ σὺ κλιναςἔ ο ρανο ςὐ ὺ καὶ κατ βηςέ ) 79 icircn timp ce Tatăl dă mărturie din icircnaltul cerurilor tu la Iordan ai primit mărturia lui de i l-ai chemat afară din mormacircnt pe Lazăr cel mort de patru zile tu ai datș totu i slavă lui (Dumnezeu) Tatăl (ș Părinte te slăvesc pentru că m-ai ascultathellip) icircnmul ind pacircinile-n pustie tu ai dat cinste Celui ce t-a născut (ț ridicacircndu- i ochii el aș binecuvacircntathellip) ai fost spacircnzurat trupe te pe cruce dar El a fost cel ce a primit duhul tăuș ( i strigacircnd cu voce tare i-a dat duhulhellipș ș ) ai fost pus icircn mormacircnt dar El a fost cel ce te-a icircnviat din mormacircnt a treia zirdquo 80 bdquoCăci dacă Tatăl nu i-ar fi poruncit voi n-a i fi putut fiț stăpacircni i de fiul său dacă sentin a n-ar fi venit de sus voi n-a i fi fost capabili să văț ț ț recunoa te i Creatorul dacă Tatăl n-ar fi luat hotăracircrea voi n-a i fi putut atingeș ț ț tămăduitorul Un semn i el ar fi pedepsit natura Un semn i el ar fi zdrobit crea ia Darș ș ț

77 Anonimul anomeu Deux homeacutelies anomeacuteens pur lrsquooctave de Paques Homeacutelie I 26-27 icircn Sources chreacutetiennes vol146 p91-93

78 A se observa antiteza dintre auto-icircntemeierea absolută a Tatălui τὴν τοῦ Πατρὸς αὐθεντειάν și medierea μεσιτεὶαν poziția condiționată și condiționantă a Monogenului de mijlocitor icircntre Dumnezeu cel pur spiritual și lumea pur materială (Vezi și comentariile lui J Lieacutebaert p35 n1)

79 A se observa de asemenea antiteza dintre bdquoa sta nemișcat din eternitate εἰς τὸν αἰῶνα κάθηταιrdquo și bdquoa icircnclina cerurile și a coboricirc ἔκλινας οὐρανοὺς καὶ κατέβηςrdquo Tatăl este icircn esența sa imuabil la modul absolut Fiul Monogenul este icircnsă muabil și de aceea diferit ca esență de esența Tatălui său

80 Anonimul anomeu Deux homeacutelies anomeacuteens pur lrsquooctave de Paques Homeacutelie II 11 icircn Sources chreacutetiennes vol146 p107

nu icircmpotriva voin ei lui Dumnezeu (Cuvacircntul) a mers să pătimească pe cruce (ț ο τεὔ γ ρὰ κωνἄ ὁ Θε ςὸ πἐ ὶ τὸ σταυρικ νὸ παρεγ νετοέ π θοςά ) ci prin supunere fa ă de semnulț

părintesc a luat el asupra sa să sufere moartea pentru cei muritorirdquo 81

Coboracircrii sale la icircntrupare acestui descensus cosmic al Logosului icirci urmează ascensus urcu ul său prin icircnviere spre sferele cosmice celeste de unde a venit Dar niciș el nu este o putere absolută ci una relativă condi ionată de puterea absolută a Tatăluiț căci ine să observe autorul omiliilor bdquounul este cel care a fost icircnviat dar altul este celț care-l icircnviază Cum ar putea fi el unul i acela irdquo ș ș 82 Dar nu numai ontologic iș metafizic adică pentru sine icircnsu i el Monogenul nu este icircntemeierea absolută a fiin eiș ț el nu este reperul ultim nici pentru rugăciunea care se icircnal ă către Dumnezeu Departe deț a fi destina ia ei ultimă Monogenul este numai un mediator al rugăciunilor noastre cătreț adevăratul Dumnezeu care este Tatăl De i superior icircngerilor i chiar arhanghelilorș ș Monogenul este inferior totu i Tatălui său bdquoCacircnd rugăciunea iese din buze curate eaș tie să atingă urechile incoruptibile ale Stăpacircnului căci rugăciunea celui drept tie cuș ș

adevărat să icircnduplece divinitatea către milă hellipEa se ridică pacircnă icircn regiunile icircnăl imilorț celeste hellip i icircntr-o clipă ajunge icircn locuin a fiin elor celor netrupe ti unde por ile celeste iș ț ț ș ț

81 Anonimul anomeu Deux homeacutelies anomeacuteens pur lrsquooctave de Paques Homeacutelie I 24 icircn Sources chreacutetiennes vol146 p89 De remarcat aici faptul că suferințele de pe cruce sunt atribuite Monogenului ca Dumnezeu Comentacircnd expresia J Lieacutebaert este de părere că limbajul icircntrebuințat aici de autorul anomeu nu este conform cu ortodoxia ariană (p36 n1) Ideea de a raporta suferințele de pe cruce la icircnsăși ființa divină a Monogenului se icircntacirclnește icircnsă la arieni ca Palladius al Ratiariei cu ocazia Conciliului de la Aquileea din 381 (vezi capitolul următor) Acest amănunt ar putea fi un argument pentru a-l plasa pe autorul nostru mai degrabă către sfacircrșitul secolului al IV-lea decacirct spre mijlocul lui Explicația ar fi aceea că pentru anomei doar esența Tatălui este absolut impasibilă ființa Monogenului chiar dacă el este numit bdquodumnezeurdquo este pasibilă J Lieacutebaert propune calificarea hristologiei ariene ca bdquologopashitărdquo Expresia din text autorizează icircnsă calificarea ei mai degrabă ca bdquotheopashitărdquo termenul bdquotheosrdquo fiind icircnsă icircnțeles icircn noul arianism ca bdquodumnezeu secundrdquo distinct de bdquodumnezeul primrdquo care este Tatăl

82 Anonimul anomeu Deux homeacutelies anomeacuteens pur lrsquooctave de Paques Homeacutelie I 25 icircn Sources chreacutetiennes vol146 p 91

se deschid Cerul o prime te cu bucurie căci ea nu mai con ine nimic pămacircntescș ț (ο ραν ςὐ ὸ α τ νὐ ὴ μετὰ χαρ ςᾶ ποδ χεταιὑ έ ςὡ μηδ νὲ πιφ ρουσανἐ έ γ ϊνονή ) 83 Icircngerii o icircnso esc cu bucurie căci ea a icircmplinit ceea ce place lui Dumnezeu Arhanghelii oț icircmbră i ează ca pe un prieten Icircncepătoriile (principiile) i Puterile icirci cedează trecereaț ș ș căci ea poartă podoabele sărbătorii văzacircnd ve macircntul ei de fapte bune Domniile oș icircnso esc căci ea s-a străduit să icircmplinească iubirea pentru Creator Heruvimii i Serafimiiț ș icirci arată locul unde stă Paracletul Paracletul salutacircnd-o cum se cuvine o conduce la Dumnezeu Monogenul (ὁ Παρ κλητοςά σπασ μενοςἀ ά γνης ωςί τῷ Μονογενεῖ θεῷ α τ νὐ ὴ προς γειά ) Dumnezeu Cuvacircntul Monogenul o oferă icircn fine icircnaintea Tatălui (ὁ Μονογεν ςὴ θε ςὸ Λ γοςό τῷ Πατρὶ ξ νιονέ α τ νὐ ὴ προσφ ρειέ )rdquo 84

Finalul celei de a doua omilii este apoteotic bdquoAceasta este deci ceea ce strig aceasta este ceea ce proclam peste veacuri Eu păzesc realită ile fără confuzie eu nuț amestec ipostasele ( σ γχυταἀ ύ φυλ ττωά τὰ πρ γματαά οὐ συναναμ γνυμιί τ ςὰ

ποστ σειςὑ ά ) eu in ceea ce tu icircnsu i ai zis eu strig ceea ce tu icircnsu i ai vestit eu păstrezț ț ț ceea ce tu icircnsu i mi-ai transmis icircnvă ceea ce tu icircnsu i ai proclamatrdquo ț ț ț 85 bdquoLegea proclamă Ascultă Israele Domnul Dumnezeul tău este unul Iată-i icircnsă pe sabelienii cei lipsi i deț evlavie adăugacircnd lui Unu al i doi (ț οἱ σαβ λλιοιέ τῷ νἑ ὶ δ οὺ συν πτουσινά ) hellip i pe fiiiș ereticilor imaginacircnd o Triadă consubstan ială de dumnezei (ț καὶ α ρετικ νἱ ῶ πα δεςῖ τρι δαά θε νῶ μοο σιονὁ ύ φαντ ζονταιά )rdquo 86 Men ionarea sabelienilor ca adversarii prin excelen ăț ț ai arianismului este astfel o bună introducere la prezentarea esen ialismului marcelian iț ș

83 Se va remarca această precizare a rugăciunii dezbrăcată de tot ce este pămacircntesc Urcușul rugăciunii icircn această stare este posibil numai pe drumul pe care Monogenul icircnsuși dezbrăcat la racircndul său de haina lui umană icircl va fi făcut prin icircnviere Revenirea sa icircn sferele celeste de unde coboracircse la icircntrupare nu este de conceput icircn arianims altfel decacirct prin eliberarea de materia asumată la nașterea sa din Fecioara Și icircn arianism ca și icircn gnoză materia este rea și destinată pieirii finale Derobarea de materia trupului este posibilă numai icircntr-o hristologie dochetă icircn care icircntruparea nu este reală

84 Anonimul anomeu Deux homeacutelies anomeacuteens pur lrsquooctave de Paques Homeacutelie II 1 icircn Sources chreacutetiennes vol146 p95-97

85 Anonimul anomeu Deux homeacutelies anomeacuteens pur lrsquooctave de Paques Homeacutelie I 12 icircn Sources chreacutetiennes vol146 p71

fotinian care urmează

B PROBLEMA DUHULUI SFAcircNT IcircN ARIANISM

1 Mărturia Sf Atanasie cel Mare bdquoTropiciirdquo lui Serapion de Thmuis

Aflat icircn pustie icircn urma fugii sale din noaptea de 8 spre 9 februarie 356 din calea oamenilor icircmpăratului Constan iu marele patriarh al Alexandriei prime te la un momentț ș dat o interpelare din partea episcopului de Thmuis Serapion icircn problema doctrinei unor eretici pe care el icirci nume te bdquotropicirdquo probabil pentru faptul că dădeau un sens figuratș expresiilor din Scriptură cu privire la Duhul Sfacircnt Ace tia părăsiseră arianismul icircn ceeaș ce prive te doctrina despre inferioritatea Fiului icircn raport cu Dumnezeu Tatăl dar păstrauș vechea erezie icircn ceea ce prive te icircnvă ătura despre Duhul Sfacircnt Atanasie care-i scrie luiș ț Serapion patru epistole pe această temă datate de cercetători icircntre 356 i 361 descrieș doctrina bdquotropicilorrdquo icircn termenii următori bdquohellipPărăsind unii pe arieni pentru hula lor icircmpotriva Fiului cugetă icircmpotriva Duhului i zic nu numai că ș el este creatură ci i că ș e unul din duhurile slujitoare i se deosebe te de icircngeri numai prin treaptăș ș Iar aceasta e numai o luptă prefăcută fa ă de arieni De fapt e o adevărată icircmpotrivire fa ă de dreaptaț ț credin ă Căci precum aceia tăgăduind pe Fiul tăgăduiesc pe Tatăl a a i ace tia grăindț ș ș ș rău de Duhul Sfacircnt grăiesc rău i de Fiul Cele două păr i i-au icircmpăr it icircmpotrivirea fa ăș ț ș ț ț de adevăr căci cugetacircnd unii icircmpotriva Cuvacircntului iar ceilal i icircmpotriva Duhului eiț icircndreaptă aceea i hulă icircmpotriva Sfintei Treimi (icircntregi)rdquo ș 87 Potrivit acestui text tropicii admiteau consubstan ialitatea Fiului cu Dumnezeu Tatăl conform sinodului de la Niceeaț dar nu mai admiteau i consubstan ialitatea Duhului cu Fiul i desigur i cu Tatăl Pentruș ț ș ș ei Duhul era o creatură a Fiului asemenea icircntregului cosmos

Aspectul cu adevărat relevant icircn această afacere este icircnsă faptul că tropicii

86 Anonimul anomeu Deux homeacutelies anomeacuteens pur lrsquooctave de Paques Homeacutelie II 11 icircn Sources chreacutetiennes vol146 p107

87 Atanasie cel Mare Epistola icircntacirci către Serapion 1 icircn colecția bdquoPărinți și scriitori bisericeștirdquo EIBMBOR București 1988 vol 16 p 23

considerau Duhul o crea ie numai a Fiului fără nici un amestec din partea Tatăluiț Tropicii tăgăduiau cu alte cuvinte orice rela ie directă a Duhului cu Tatăl chiar icircnț calitatea sa de creatură Iată cacircteva texte care ilustrează acest aspect bdquoEi zic a a spuneș Sf Atanasie ltdacă Duhul nu e creatură nici unul dintre icircngeri ci purcede din Tatăl urmează că e Fiu i el i astfel sunt doi fii el i Cuvacircntul i dacă e frate (alș ș ș Ș Cuvacircntului nn) cum mai este Cuvacircntul laquoUnul Născutraquo Sau nu sunt egali ci unul se nume te după Tatăl iar celălalt după Fiulgt ș i iară iȘ ș ltdacă e din Tatăl cum de nu se zice i despre el că s-a născut Iar dacă Duhul este al Fiului urmează că Tatăl esteș bunicul Duhuluigtrdquo 88 Cacircteva racircnduri mai jos Atanasie se icircntreabă bdquoCare sunt deci de teptele lor icircntrebări ș ltDacă Duhul nu e creatură (a Fiului ci purcede direct din Tatăl nn) zic ei el este fiu i deci sunt doi fra i (proveni i din Tatăl nn) Cuvacircntul iș ț ț ș elgt Apoi adaugă ltdacă Duhul va lua din Fiul i se va da de către el (hellip) urmează căș Tatăl e bunic i Duhul nepotul luigtș rdquo 89 bdquoEi zic deci ltdacă Duhul Sfacircnt nu e creatură cum a i spus icircnainte ci este icircn Dumnezeu i se dă din Dumnezeu atunci este i el fiu iț ș ș ș sunt deci doi fii el i Fiul Iar dacă Duhul e al Fiului i prime te toate de la Fiul(hellip)ș ș ș atunci Tatăl este bunic i Duhul nepotul luigtș rdquo 90 Iată a adar care era faimosul argumentș al tropicilor sau cum spune Sf Atanasie bdquohellipacea sfătoasă icircntrebare a lor ltdacă Duhul e din Dumnezeu (Tatăl) pentru ce nu se nume te el fiuhellipgtș rdquo 91

Ce icircnvă au a adar tropicii lui Serapion Spuneau mai icircntacirci că Duhul Sfacircnt nuț ș poate purcede direct bdquodin Tatălrdquo deoarece Duhul ar deveni i el Fiu i deci un frate alș ș Fiului ceea ar anula calificarea acestuia din urmă ca Monogen Mai spuneau apoi că Duhul nu poate purcede nici bdquodin Fiulrdquo adică bdquodin fiin a Fiuluirdquo pentru că icircn acest cazț

88 Atanasie cel Mare Epistola icircntacirci către Serapion 15 icircn colecția bdquoPărinți și scriitori bisericeștirdquo vol 16 p 40

89 Atanasie cel Mare Epistola a patra către Serapion 1 icircn colecția bdquoPărinți și scriitori bisericeștirdquo vol 16 p 87

90 Atanasie cel Mare Epistola a patra către Serapion 2 icircn colecția bdquoPărinți și scriitori bisericeștirdquo vol 16 p 88

91 Atanasie cel Mare Epistola icircntacirci către Serapion 25 icircn colecția bdquoPărinți și scriitori bisericeștirdquo vol 16 p 54

Fiul i-ar deveni tată el icircnsu i devenind astfel bdquonepotrdquo al Tatălui Primei obiec ii aș ț bdquotropicilorrdquo SF Atanasie le-a opus argumentul stabilită ii numelor i anume că ipostaseleț ș icirc i păstrează caracteristicile proprii astfel icircncacirct Tatăl nu poate deveni bunic nici Fiul tatăș al Duhului bdquoCăci dacă deoarece Duhul nu este creatură (voi totu i) icircntreba i ș ț ltdeci Duhul este ( i el) Fiugtș atunci lua i seama ca nu cumva aflacircnd că Fiul nu este creaturăț (căci prin el s-au făcut toate) să (ajunge i să) icircntreba i ț ț ltdeci Fiul este Tatăgt sau icircncă ltDuhul este Fiu i Fiul este Duhul Sfacircntgtș Cei ce cugetă a a sunt icircn afara Treimii i seș ș vor socoti fără Dumnezeu schimbacircnd numele Tatălui i al Fiului i al Duhului Sfacircnt iș ș ș socotindu-i pe ace tia după a lor voie icircntru asemănarea na terii omene ti numindu-iș ș ș nepo i i bunici i nălucindu- i na teri dumnezeie ti (teogonii) asemenea (miturilorț ș ș ș ș ș păgacircne ale nn) elinilor Nu aceasta e credin a Bisericii ci cum a zis Macircntuitorul icircnț Tatăl i Fiul i Sfacircntul Duh icircn Tatăl care nu poate deveni bunic icircn Fiul care nu poateș ș deveni Tată i icircn Duhul Sfacircnt care nu poate fi numit decacirct a a i nu altfel Credin aș ș ș ț aceasta nu poate schimba numele Ci Tatăl e pururi Tatăl Fiul e pururi Fiul i Duhul Sfacircntș care se zice pururi Duhul Sfacircnt hellipLa oameni tatăl nu este pururi tată nici fiul pururi fiu Fiindcă cel ce devine tatăl unui fiu a fost fiul altuia i fiul unui tată devine tată altuiaȘ Avraam fiind fiul lui Nahor a devenit tatăl lui Isaac i Isaac fiind fiul lui Avraam s-aș făcut tată lui Iacob Căci fiecare fiind o parte a născătorului său (sn) se na te ca fiu darș devine i el tată al altuia Dar icircn dumnezeire nu este a a fiindcă Dumnezeu nu e ca omulș ș Tatăl nu e din alt tată De aceea nici nu na te pe cineva care va deveni tată al altuia Niciș Fiul nu este o parte a Tatălui (sn) 92 de aceea nici nu e născut spre a na te un alt fiuș Pentru aceea numai icircn dumnezeire Tatăl fiind icircn mod propriu i singur (numai el) Tatăș este i a fost i va fi pururi Tatăl i Fiul este icircn mod propriu i singur (numai el) Fiuș ș Ș ș Astfel Tatăl e i se zice pururi Tatăl i Fiul e pururi Fiul i Duhul Sfacircnt este pururi Duhulș ș ș (sn) Iar acesta (Duhul) credem că este al lui Dumnezeu i că s-a dat de la Tatăl prinș Fiul Astfel Sfacircnta Treime rămacircne neschimbată cunoscută icircntr-o singură dumnezeire Deci cel ce icircntreabă ltprin urmare Duhul este ( i el) Fiugtș icirc i icircnchipuie că numele poateș fi schimbat i nu e sănătos la minte (Asemenea) i cel ce icircntreabă ș ș ltTatăl e deci bunicgt născocind un alt nume Tatălui rătăce te icircn inima lui Dar a răspunde mai departeș neru inării ereticilor nu e de folosrdquo ș 93

Argumentul său icircmpotriva celei de a doua obiec ii a bdquotropicilorrdquo este acela căț

92 Cum afirmase cu mai bine de un secol icircnainte icircn Occidentul latin Tertulian icircn Adversus Praxean XXVI 3 6 Iar icircn Orient cine

93 Atanasie cel Mare Epistola a treia către Serapion 6 icircn colecția bdquoPărinți și scriitori bisericeștirdquo vol 16 p 92-93

Duhul nu poate fi o creatură a Fiului deoarece el este bdquopropriul Fiuluirdquo adică din aceea iș fiin ă cu Fiul tot a a cum Fiul este bdquopropriul Tatăluirdquo adică din aceea i fiin ă cu Tatălț ș ș ț bdquoDe ce nu- i dau seama (ace tia) zice el că precum nedespăr ind pe Fiul de Tatăl eiș ș ț păstrează unitatea lui Dumnezeu a a despăr ind pe Duhul de Cuvacircntul nu mai păstreazăș ț unitatea dumnezeirii icircn Treime ci o sfacirc ie amestecacircnd icircn ea o fire străină i de alt soi i oș ș ș egalizează pe aceasta cu creaturile Ei arată astfel că Treimea nu mai este una ci compusă din două firi datorită fiin ei deosebite a Duhului cum i-o imaginează ei i ceț ș Ș fiin ă dumnezeiască mai e aceasta care e compusă din Creator i creatură Căci sau nu eț ș Treime ci o Doime i o creatură sau dacă e Treime precum i este cum pun ei pe Duhulș ș Treimii icircn racircnd cu creaturile cele de după Treime Căci aceasta icircnseamnă iară i a icircmpăr iș ț i a desface Treimea Căci cugetacircnd rău despre Duhul nu cugetă bine nici despre Fiulș

Fiindcă dacă cugetau drept despre Cuvacircntul ar fi cugetat sănătos i despre ș Duhul care purcede de la Tatăl i fiind propriu Fiului se dă de către acesta ucenicilor i tuturorș ș celor ce cred icircn El Iar rătăcind astfel nu au nici despre Tatăl credin a cea sănătoasă Căciț cei ce tăgăduiesc pe Duhul cum a spus marele mucenic tefan (Fapte VII 55)Ș tăgăduiesc pe Fiul iar cei ce tăgăduiesc pe Fiul nu au nici pe Tatălrdquo 94 Dar observă Atanasie cel ce face pe Duhul creatură va ajunge să-l facă creatură i pe Fiul bdquoIar ș Duhul avacircnd aceea i fire i aceea i pozi ie fa ă de Fiul pe care o are Fiul fa ă de Tatălș ș ș ț ț ț cum oare cel ce-l nume te pe acesta creatură nu va cugeta icircn mod necesar acelea i i despreș ș ș Fiul Căci dacă Duhul Fiului este creatură e firesc ca ei să spună că i Cuvacircntul Tatăluiș este creatură Aceasta nălucindu- i-le arienii au căzut icircn iudaismul lui Caiafa Iar dacăș cei ce spun aceasta despre Duhul nu- i icircnsu esc cele ale lui Arie să ocolească i cuvinteleș ș ș lui i să- i icircndrepte necredin a privitoare la Duhul Căci precum Fiul cel ce este icircn Tatălș ș ț i icircn care e i Tatăl nu este creatură ci ș ș e propriul fiin ei Tatăluiț (căci aceasta pretinde i căț

o spune i i voi) a a i pe Duhul cel aflător icircn Fiul icircntru care e i Fiul nu e icircngăduit a-lț ș ș ș ș socoti icircntre creaturi nici a-l separa de Cuvacircntul i a face Treimea nedesăvacircr itărdquo ș ș 95 bdquoCăci dacă cei ce cugetă cele ale lui Arie ndash fiindcă icircn sufletul lor rău i iscoditor nu intrăș icircn elepciunea ndash nu pot icircn elege nici crede Treimea neicircmpăr ită i sfacircntă acesta nu e motivț ț ț ș ca să răstălmăcească adevărul nici să spună că nu pot exista cele ce ei nu pot icircn elege Eiț suferă un lucru cu totul nebunesc cacircnd neputacircnd icircn elege cum e neicircmpăr ită Sfacircntaț ț

94 Atanasie cel Mare Epistola icircntacirci către Serapion 2 icircn colecția bdquoPărinți și scriitori bisericeștirdquo vol 16 p 24-25 A se observa icircn același timp modul icircn care Atanasie evită să afirme purcederea Duhului bdquoși de la Fiulrdquo limitacircndu-se la afirmațiile certe ale Scripturii

95 Atanasie cel Mare Epistola icircntacirci către Serapion 21 icircn colecția bdquoPărinți și scriitori bisericeștirdquo vol 16 p 48-49

Treime arienii fac pe Fiul una cu crea iunea iar tropicii icircl numără i ei pe Duhul icircntreț ș creaturirdquo 96 bdquoAceasta fiind unitatea icircn Sfacircnta Treime cine ar putea despăr i pe Fiul deț Tatăl i pe Duhul de Fiul sau de Tatăl icircnsu i Sau cine ar fi atacirct de icircndrăzne ca să spunăș ș ț că Treimea este neasemenea i de o fire străină icircn ea icircnsă i sau ș ș că Fiul e de o altă fiin ăț decacirct Tatăl sau că Duhul e străin de Fiulrdquo 97

Să observăm a adar din cele de mai sus că tropicii lui Serapion negau icircn modș expres purcederea directă a Sfacircntului Duh din Dumnezeu Tatăl ata acircndu-l cauzal numaiș de Fiul Deci spuneau ei Duhul nu poate purcede i el din Tatăl căci ar deveni un fel deș frate al Fiului icircn consecin ă el nu este de aceea i fiin ă cu Tatăl Apoi chiar dacă icirc i areț ș ț ș cauza icircn Fiul el nu purcede din fiin a Fiuluiț ci este adus la existen ă ț prin Fiul de către Fiul asemenea oricărei creaturi iată de ce el nu este de aceea i fiin ă nici măcar cu Fiulș ț Icircmpotriva acestei argumentări a tropicilor Sf Atanasie lansează principiul bdquoDuhului care are aceea i fire i aceea i pozi ie fa ă de Fiul pe care o are Fiul fa ă de Tatălrdquo icircn sensul căș ș ș ț ț ț Duhul este bdquopropriurdquo Fiului icircn aceea i măsură icircn care Fiul este bdquopropriurdquo Tatălui Fidelș sinodului de la Niceea Sf Atanasie se mul ume te să afirme doar consubstan ialitateaț ș ț Duhului cu Fiul după modelul consubstan ialită ii Fiului cu Tatăl pe care o admiteau iț ț ș tropicii El nu afirmă că Duhul i-ar avea cauza bdquodin Fiulrdquo sau bdquoprin Fiulrdquo nuș interpretează cauzal expresia bdquoDuhul este propriul Fiuluirdquo el se mul ume te să sugerezeț ș doar că Duhul este din aceea i fiin ăș ț din care este i Fiul a a cum Fiul este ș ș din aceea iș fiin ăț din care este i Tatăl Avacircnd icircn minte icircn permanen ă numai bdquoconsubstan ialitateardquoș ț ț ipostaselor stabilită la Niceea Sf Atanasie nu pare să fi observat interpretarea clar cauzală pe care tropicii o dădeau rela iei Duhului cu Fiul precum nici faptul că ei negauț astfel orice rela ie cauzală directă a Duhului cu Tatăl Aceste aspecte de i ignorate deț ș marele patriarh pacircnă la moartea sa nu vor rămacircne icircnsă neobservate la Sf Vasile cel Mare

2 Mărturia Sf Vasile cel Mare Contra Eunomiu

Doctrina lui Eunomiu cu privire la purcederea Duhului Sfacircnt este foarte bine pusă icircn eviden ă de Sf Vasile cel Mareț care pe la 364 a scris icircmpotriva lui cunoscuta sa

96 Atanasie cel Mare Epistola icircntacirci către Serapion 17 icircn colecția bdquoPărinți și scriitori bisericeștirdquo vol 16 p 43

97 Atanasie cel Mare Epistola icircntacirci către Serapion 20 icircn colecția bdquoPărinți și scriitori bisericeștirdquo vol 16 p 47

lucrare Contra Eunomiu Marele părinte pare să fie primul care a observat că arienii reduceau la Fiul cauza Duhului Sfacircnt Potrivit Sf Vasile Eunomiu profesa următoarea icircnvă ătură trinitară bdquoSă presupunem că observa ia pleacă de la operele create i se icircnal ăț ț ș ț peste acestea pacircnă la substan e ț ea găse te astfel căș Fiul este o creatură a Celui Nenăscut i că Paracletul este o creatură a Fiului (tou men agennetou ton yion euriskon poimaș

tou de monogenous ton parakleton)rdquo 98 bdquoExistă deci un singur Dumnezeu nenăscut iș fără principiu (eis esti o Theos agenetos kai anarhos) El nu are vreo fiin ă care să-i fieț anterioară ndash căci nimic nu poate fi anterior nenăscutului nici vreo fiin ă care să fie icircn (cu)ț El ndash căci El este simplu i fără compozi ie Fiind unic fiind singur i mereu acela i Elș ț ș ș este Dumnezeu creator i artizan al tuturor lucrurilor mai icircntacirci de toate i icircntr-un mod cuș ș totul extraordinar al Monogenului apoi prin Acesta icircn mod propriu al tuturor celor create Căci icircnainte i de toată creatura i numai prin propria sa putere i activitate l-aș ș ș născut l-a creat i l-a făcut pe Fiul (ton men gar Hyion pro panton kai pro pases ktiseosș monou te eautou dynamei kai energeia egennese te kai ektise kai epoiesen)(hellip) i prin elȘ (prin Fiul) l-a creat pe Duhul Sfacircnt cel dintacirci dintre toate i cel mai mare dintre to iș ț prin propria sa putere i la ordinul său dar prin activitatea i puterea (creatoare) aș ș Fiului (kai dia toutou proton men panton kai meizon to Pneuma to agion epoiesen exousia men idia kai prostagmati energeia de kai dynamei tou Hiou)rdquo 99 Astfel mai spune Eunomiu bdquohellipdupă icircnvă ătura fericitului Pavel hellipFiul este subordonat luiț Dumnezeu Tatăl hellipiar Duhul Sfacircnt la racircndul său este icircn mod clar subordonat lui Hristosrdquo 100 Eunomiu ca to i arienii icircn elegea actul purcederii prin prisma activită iiț ț ț creatoare a Fiului bdquoEl (Duhul) este onorat icircn al treilea racircnd ca prima creatură a Monogenului cea mai mare dintre toate i singura ca atare (trite hora timomenon osș proton koi meizon panton kai monon toioutou tou monogenous poema)rdquo 101

98 Eunomiu de Cyzic Apologia 20 icircn col Sources chretiennes Les Editions du Cerf Paris 1983 vol 305 p 275

99 Eunomiu de Cyzic Apologia (Apendice) 28 icircn col Sources chretiennes vol 305 p 297

100 Eunomiu de Cyzic Apologia 27 icircn col Sources chretiennes vol 305 p 293

101 Eunomiu de Cyzic Apologia 25 icircn col Sources chretiennes vol 305 p 287

Aspectul cel mai important aici nu este icircnsă acela că Eunomiu icircn elegeaț aducerea la existen ă a Duhului icircn termenii sugera i icircn Ioan I 3 adică asemenea uneiț ț creaturi ci faptul că fie i icircn această calitate Duhul este creat numai de Fiul că actulș creării Duhului icirci apar ine numai Fiului Este ceea ce observă i Sf Vasile cel Mare careț ș intrigat de acest aspect spune următoarele bdquoExistă oare vreun om pe lume care să nu vadă cu claritate că nici o activitate a Fiului nu se află separată de Tatăl şi că nu se află nimic icircntre cele existente care să aparţină Fiului dar să fie străine de Tatăl (hellip) Pentru ce dar atribuie Eunomiu numai Fiului cauza Duhului Sfacircnt (pos oun tou pneumatos ten aitian to monogenei mono prostithesi) şi pentru a-i calomnia natura se serveşte de activitatea creatoare a acestuia (adică a Fiului nn)(kai kategorema tes physeos autou ten toutou lambanei demiourgian) (hellip) Nu este un pericol evident de a separa de Dumnezeu Tatăl pe Duhul Sfacircnt (diairein apo tou Theou to Pneuma) devreme ce pe de o parte apostolul ni-l prezintă icircn relaţiile sale cacircnd Duhul lui Hristos cacircnd Duhul lui Dumnezeuhellip iar pe de alta Domnul icircnsuşi icircl numeşte Duhul Adevăruluihellip şi spune că purcede de la Tatăl Or acesta (Eunomiu) pentru a micşora slava Domnului nostru Iisus Hristos (allrsquooutos eis kathairesin tes doxes tou Kyrios hemon Iesou Hristou) icircl separă pe Duhul de Tatăl i-l atribuie Monogenului de-o manieră diferită (aferei men apo touș Patros tou de Monogenei diaferontos) desigur pentru a mic ora (Fiului) slava (epiș kathairesi tes doxes prostithesin)rdquo 102 A adar departe de a nega Fiului orice participareș cauzală actul bdquopurcederiirdquo al venirii la existen ă a Duhului Sfacircnt Eunomiu cum aratăț marele capadocian atribuia numai Fiului cauza Duhului Sfacircnt excluzacircndu-l astfel pe Dumnezeu Tatăl icircmpotriva Scripturii (vezi Ioan XV 26)

B REAC IA ESEN IALISTĂȚ Ț

1 Marcel al Ancyrei

102 Sf Vasile cel Mare Contra lui Eunomiu II 34 icircn col Sources chretiennes Les Editions du Cerf Paris 1983 vol 305 p141-143

Devenit episcop al Ancyrei (Ankara de astăzi) Marcel a fost unul din marii apărători ai termenului homoousios icircmpotriva arianismului şi prieten al Sf Atanasie cel Mare Cu timpul s-a dovedit icircnsă că fondul metafizic icircn baza căruia lupta el icircmpotriva arianismului era de cu totul altă natură decacirct acela folosit la sinodul ecumenic de la Niceea icircn formularea celebrului homoousios Marcel actualiza pur şi simplu vechiul sabelianism El icircnţelegea să combată arianismul afirmacircnd consubstanţialitatea Logosului cu Dumnezeu Tatăl pacircnă la desfiinţarea oricărei distincţii dintre cei doi Devenind evident acest fapt Marcel este abandonat de adevăraţii niceeni cum era Sf Atanasie şi acuzat icircn mod deschis de modalism Este ceea ce face la un moment dat icircnsuşi Sf Vasile cel Mare cacircnd scruiindu-i Sf Atanasie icirci solicită acestuia pentru a risipi orice confuzie să condamne imediat bdquoicircnvăţătura periculoasă şi icircn afara adevăratei credinţe (a lui Marcel)rdquo 103 Icircn cele din urmă Marcel este somat să compară icircn faţa unui sinod icircn 335 şi depus din treaptă pentru erezie Eusebiu de Cezareea l-a combătut icircn cadrul unei cărţi intitulate Teologia bisericească Marcel a dispărut din istorie dar doctrina sa a creat mari probleme Ea reprezintă icircn fond o reacţie de fond sabelian la subordinaţianismul arian Ca şi icircn cazul celei a lui Arie doctrina lui Marcel este o hristologie nu o triadologie Deşi a abordat icircn treacăt problema Sf Duh el a făcut-o numai pentru a dovedi absenţa oricărei diferenţe dintre Logosul etern şi Dumnezeu Tatăl

Iată un rezumat al doctrinei sale pe baza textului lui Eusebiu din lucrarea acestuia Teologia bisericească Dumnezeu este o monadă absolut unul şi indivizibil De aici trebuie pornit şi nu de la o pluralitate divină după cum face Origen Aceasta nu icircnseamnă că icircn Dumnezeu nu există un Logos el există dar este μοο σιος adicăὁ ύ Logosul este icircn Dumnezeu şi Dumnezeu icircn el fără nici o diviziune locuind icircn el ca o putere activă nu ca o simplă δ ναμις ci ca o νεργε Această energie seύ ἐ ίᾳ exteriorizează προ ρχεται fără să iasă din Dumnezeu printr-o dilatare πλατυνομ νηέ έ care nu introduce nici dualitate nici compoziţie ipostatică distinctă Această extensie e dublă mai icircntacirci icircn creaţie de vreme ce Logosul e creator apoi icircntrupare Prin această iconomie (coboracircre) Logosul astfel icircntrupat devine Fiu dar nu printr-o naştere icircn interiorul fiinţei divine căci el nu se naşte decacirct abia icircn trup din Fecioara Numai icircn acest trup νεργε α divină este activă şi devine principiu al tuturor actelor lui Hristos Astfel seἐ ί realizează o unire cum totul intimă şi permanentă cu totul superioară celei care icircnsufleţea odinioară pe profeţi Această unire va icircnceta totuşi icircntr-o zi după cacirct ne putem da seama căci trupul char devenit nemuritor nu convine firii divine νεργε α se vaἘ ί rezorbi atunci icircnapoi icircn Dumnezeu de aici acuzaţia adusă constant de orientali lui Marcel că nu mărturiseşte expresia din Crezul de la Niceea bdquoa cărui icircmpărăţie nu va avea sfacircrşit

103 Vesile cel Mare Epist LXIX 2 PG XXXII 432 la M -D Chenu Marcel drsquoAncyre DTC vol XI B col1996

cujus regni non erit finisrdquo 104

Iată acum o altă expunere mai precisă a doctrinei lui Marcel de Ancyra aşa cum apare ea icircn aşa-numitul simbol macrostih bdquoDiscipolii lui Marcel şi ai lui Fotin amacircndoi din Ancyra Galatiei resping subzistenţa eternă τ ν πποαι νιον παρξιν a luiὴ ώ ὕ Hristos divinitatea sa şi icircmpărăţia sa veşnică τελε τητον asemenea iudeilor şi subἀ ύ pretextul că astfel salvează unitatea divină τ μοναρχ Icircn ceea ce ne priveşte noi ştimῇ ίᾳ că Hristos nu este doar o gacircndire exprimată sau imanentă icircn Dumnezeu λ γονό προφορικ ν νδι θετον το θεο ci un Logos-Dumnezeu viu şi subzistent λλὸ ἢ ἐ ά ῦ ῦ ἀ ὰ ζ ντα θε ν λ γον καθrsquo αυτ ν π ρχοντα Fiul lui Dumnezeu şi Hristos El nu existăῶ ὸ ό ἑ ὸ ὑ ά mai icircnainte de veci doar icircn preştiinţa Tatălui ci l-a asistat pe acesta icircn lucrarea sa de creare a celor văzute şi nevăzute El este icircntr-adevăr cel căruia Tatăl i-a zis Să facem om după chipul şi asemănarea noastră el este cel care s-a arătat icircn persoană patriarhilor care a dat Legea care a grăit prin prooroci şi care icircn final s-a icircntrupat l-a revelat tuturor oamenilor pe Tatăl şi care de acum icircnainte domneşte icircn veacul veacurilorrdquo 105

Cum combătea Marcel de Ancyra arianismul printr-o astfel de concepţie De remarcat mai icircntacirci că motivaţia declarată de el icircnsuşi şi icircnregistrată de simbolul macrostih era aceea că astfel salvează unitatea divină τ μοναρχ Prin faptul că respingea oriceῇ ίᾳ asemănare icircntre Logos şi Dumnezeu Tatăl Arie introducea o distincţie gravă icircn Dumnezeu o separare care icircntr-adevăr ameninţa unitatea lui Dumnezeu Marcel apelacircnd la vechea concepţie a lui Sabeliu căuta să combată această depreciere a substanţei Logosului icircn raport cu Tatăl afirmacircnd că el este consubstanţial cu acesta pacircnă la punctul icircn care el Logosul nici nu mai subzistă icircn Dumnezeu ca persoană distinctă de Tatăl Această depreciere a Logosului avea mai ales grave consecinţe icircn hristologie dacă anterior icircntrupării sale icircn Iisus Hristos Logosul nu era recunoscut ca Dumnezeu adevărat egal cu Tatăl atunci cu atacirct mai puţin icirci era recunoscută această calitate după icircntrupare Atribuindu-i slăbiciunile firii umane asumate arienii demonstrau odată icircn plus că Logosul este prin icircnsăşi fiinţa sa neasemănător cu Dumnezeu Tatăl icircn aceste condiţii tot ce a găsit Marcel de cuviinţă să argumenteze a fost ideea sabeliană că icircn icircntrupare monada divină icircnsăşi se dilată capătă o nouă faţă un nou chip distinct de cel anterior icircntrupării tocmai prin caracterul temporal al acestui nou chip Iisus Hristos este Logosul devenit trup existacircnd distinct de Tatăl ca om ca fiinţă cu totul efemeră atacirct el ca

104 La M -D Chenu Marcel drsquoAncyre DTC vol XI B col1997-1998

105 O Hahn Bibliotek der Symbole sect 159 n6 la M -D Chenu Marcel drsquoAncyre DTC vol XI B col1996

persoană cacirct şi icircmpărăţia sa La sfacircrşitul timpurilor totul a reveni la starea iniţială a monadei indistincte

Cu privire la această expresie a cărui icircmpărăţie nu va avea sfacircrşit istoricul dogmelor B Sesbouumleacute scrie bdquohellipAceastăhellip afirmaţie este proprie simbolurilor de credinţă orientale şi niciodată n-a trecut icircn Occident Motivaţia ei este polemică Icircntr-adevăr o erezie atribuită lui Marcel de Ancyra icircn secolul al IV-lea susţinea că la Parusie Logosul se va reicircntoarce icircn Tatăl pacircnă la punctul icircn care se va confunda cu el misterul trinitar nu ar avea astfel decacirct o valoare sbquoiconomicărsquo şi istorică iar nu una sbquoteologicărsquo şi eternă Această idee vine din interpretarea abuzivă a textului paulin sbquoEl trebuie să icircmpărăţească pacircnă ce va pune pe toţi vrăjmaşii săi sub picioarele sale (hellip)Şi cacircnd toate vor fi supuse lui atunci şi Fiul icircnsuşi se va supune Celui ce i-a supus lui toate ca Dumnezeu să fie toate icircn toţirsquo (I Corinteni XV 25 28) Acest text exprimă icircmplinirea finală a misiunii Fiului el nu sugerează prin nimic că fiul nu va mai avea raţiunea de a exista Dimpotrivă glorificat icircn umanitatea sa Fiul va continua să exercite icircn mod etern funcţia sa mediatoare icircn el şi prin el vor vedea drepţii pe Dumnezeurdquo 106

Contestacircnd orice deosebire reală a Logosului de Tatăl şi respingacircnd eternitatea icircmpărăţiei Fiului Marcel credea că apără deopotrivă atacirct consubstanţialitatea Logosului cu Tatăl anterior icircntrupării prin considerarea lui ca nediferenţiat de Tatăl cacirct şi deplinătatea dumnezeirii coboracirctă icircn Hristos ca urmare a dilatării monadei şi a apariţiei ei sub chip uman icircn istorie Probabil că toate aceste idei ale lui Marcel ar fi rămas nebăgate icircn seamă dacă el n-ar fi negat veşnicia icircmpărăţiei lui Hristos Icircn focul controverselor iscate pe această temă Marcel a ajuns să conteste eternitatea Fiului consideracircndu-l doar o fiinţă temporală avacircnd un icircnceput icircn timp ba chiar şi un sfacircrşit bdquoHristos spunea el a icircnceput să domnească acum patru sute de ani şi stăpacircnirea sa va icircnceta odată cu sfacircrşitul lumiirdquo 107 Această afirmaţie a constituit icircnceputul căderii sale din racircndurile niceenilor adevăraţi Acuzaţiile de sabelianism pe care i le aduceau continuu arienii s-au dovedit astfel adevărate şi a sfacircrşit prin a fi abandonat de occidentali de Atanasie şi de toţi adevăraţii susţinători ai lui homoousios care au icircncetat să mai vadă icircn el un apărător al credinţei de la Niceea consideracircndu-l icircn schimb un continuator al vechiului sabelianism

Să intrăm icircnsă icircn detaliile doctrinei sale trinitare propriu-zise Marcel respinge

106 B Sesbouumleacute et J Wolinski Histoire des dogmes Descleacutee 1994 p121

107 J Schwane op cit vol2 p213 n1

cu hotăracircre ideea ariană că Logosul ar exista icircn Tatăl ca un ipostas distinct căci pentru el ca şi pentru arieni noţiunea de ipostas echivala cu aceea de altă substanţă ουσια decacirct a Tatălui Icircn Dumnezeu zicea el nu trebuie să admitem decacirct un ipostas o singură substanţă sau realitate sub icircntreit chip sau sub icircntreit nume μ αί γαρ π στασινὑ ό τριπρ σωπονό σπερὡ και τριωνιμον εισαγη τον αυτον ειναι λεγων τον θεον και τον εν αυτω Λογον και το Αγιον Πνευμα 108 Aşadar pentru Marcel Dumnezeu icircn sine nu este lipsit de Logosul său cum afirmau arienii Dumnezeu spunea el are icircn sine din eternitate Logosul aşa cum omul are icircn el icircnsuşi propria-i raţiune Astfel Dumnezeu şi Logosul său sunt unul şi acelaşi lucru εν και ταυτον109 Referindu-se la primele versete ale prologului evangheliei a patra Marcel spune că Logosul icircncă neicircntrupat ασαρκος nu este icircncă Fiu ci doar Logos bdquoIcircnainte de a fi coboracirct printre noi şi de a se fi născut din Fecioara el nu era decacirct Logosrdquo110

Despre acest Logos mai spunea Marcel Scriptura ne zice trei lucruri icircntacirci că el era la icircnceput εν αρχη pentru a semnifica faptul că se afla icircn Tatăl icircn mod potenţial δυναμει icircn al doilea racircnd că el era προς τον θεον pentru a marca faptul că era la Dumnezeu icircn act ενεργεια căci prin el au fost create toate icircn fine că el era Dumnezeu pentru a ne icircnvăţa că divinitatea nu este divizată deoarece Logosul este icircn Dumnezeu şi Dumnezeu este icircn Logosul Astfel Logosul este etern şi consubstanţial ομοουσιος αυτοουσιος cu Dumnezeu 111 Acest efort de a afirma unitatea pacircnă la indistincţie a Fiului cu Tatăl era menită icircn viziunea lui Marcel de Ancyra să contracareze subordinaţianismul arian bdquoChiar icircn doctrina sa trinitară subliniază acelaşi Schwane el n-a avut icircn gacircnd altceva decacirct problema cum să onoreze icircn Macircntuitorul nu o fiinţă distinctă de Dumnezeu şi subordonată lui (cum icircnvăţau arienii nn ) ci o divinitate

108 J Schwane op cit vol2 p224 n1 Eusebiu de Cezareea pare să ignore aici fragmentele 76 şi 77 pe care le citează Tixeront cacircnd afirmă că Marcel nu admitea decacirct un singur προσωπον

109 J Schwane op cit vol2 p221 n1

110 J Schwane op cit vol2 p216 n1

111 Marcel Fragmentele 52 97 la J Tixeront op cit vol2 p39 n5 şi 6

adevărată şi perfectărdquo112

Pentru a contracara arianismul Marcel afirmă cu hotăracircre că icircn Dumnezeu nu există trei ipostase ci doar unul Această precizare icircl apropie indiscutabil de Sabeliu care afirma acelaşi lucru Marcel merge icircnsă mai departe decacirct mentorul său şi afirmă că icircn Dumnezeu avem nu doar un singur ipostas ci şi un singur πρ σωπον ό 113 Se pare că cei doi termeni nu aveau acelaşi icircnţeles şi mai ales acelaşi rol icircn hristologia lui Marcel Pe scurt este foarte probabil că Marcel desemna sub numele de ipostas esenţa divină icircnsăşi avacircnd icircn sine icircn mod indistinct pe Tatăl şi pe Logos ca raţiune paternă λογοπατωρ Divinitatea există din eternitate sub un singur πρ σωπον sub un singur chip care esteό acela al Tatălui Logosul icircn schimb nu are πρ σωπον propriu el este de fapt bdquofărăό chiprdquo προσωπον El capătă un chip distinct de Tatăl o faţă proprie διον πρ σωπονἄ ἴ ό abia prin coboracircrea sa icircn istorie prin manifestarea sa icircn afara condiţiei sale divine deci icircn icircntrupare

Afirmaţia sa fundamentală icircn această problemă a fost aceea că anterior icircntrupării sale Logosul nu s-a numit Fiu al Tatălui acest nume l-a dobacircndit la modul propriu abia icircn urma naşterii sale din Fecioara Dacă icircn Vechiul Testament Logosul este numit totuşi Fiu aceasta este de fapt o profeţie icircn care viitorul său nume icirci este atribuit de mai icircnainte Se pare că şi această distincţie pe care el o făcea icircntre calităţile de Logos şi Fiu era menită să contracareze arianismul din calitatea Logosului de Fiu arienii trăgeau concluzia că Logosul nu poate fi coetern cu Tatăl căci nici un fiu nu poate avea aceeaşi vacircrstă cu tatăl său Pentru a elimina orice nuanţă de posterioritate icircn raport cu Tatăl Marcel contesta aşadar Logosului etern calitatea de Fiu deci de fiinţă ulterioară Tatălui aşa cum icircnvăţau arienii114 Pe de altă parte deoarece arienii speculau enorm pe marginea faptului că Logosul este născut din Tatăl văzacircnd icircn simplul act al naşterii dovada inferiorităţii sale faţă de Tatăl cel nenăscut γ ννητος Marcel neagă pur şiἀ έ simplu că Logosul ar exista icircn Tatăl icircn baza unei naşteri a sa de către Tatăl Logosul e veşnic deci fără icircnceput el nu este Dumnezeu asemenea Tatălui său ci este icircnsăşi fiinţa lui Dumnezeu Tatăl raţiunea sa eternă bdquoPe baza cărui pasaj din Scriptură am putea

112 J Schwane op cit vol2 p225

113 Marcel de Ancyra Fragmentele 66 76 77 83 87 88 la J Tixeront op cit vol2 p39 n12 şi 3

114 J Schwane op cit vol2 p215 n3 p216 n2

afirma zice el că există o fiinţă nenăscută şi o fiinţă născută cum cred ei (arienii nn ) Nici unul dintre profeţi nici unul dintre evanghelişti ba nici măcar vreunul dintre apostoli n-a spus aceastardquo115 Există icircnsă icircn Noul Testament o expresie pe care Marcel n-a putut-o ocoli şi pe care a trebuit s-o interpreteze icircn coerenţă cu propriul sistem este vorba de expresia bdquoicircntacirciul născut dintre creaturirdquo Arienii atribuiau această expresie Logosului divin pentru a demonstra că este o creatură Prin contrast Marcel a negat că această expresie paulină s-ar referi la Logosul divin şi a raportat-o numai la Fiul icircntrupat icircnţelegacircnd-o adică exclusiv prin prisma actului icircntrupării116

Să trecem acum la miezul hristologiei lui Marcel care este aceea a statutului Fiului icircntrupat Marcel desemna monada eternă prin termenul de λογοπ τωρ El seά deosebea astfel de Sabeliu care desemna aceeaşi monadă prin termenul de ιοπ τωρὑ ά Această schimbare avea o semnificaţie adacircncă icircn concepţia episcopului de Ancyra Logosul nu este Fiu decacirct după icircntrupare Prin urmare abia dup icircntrupare se poate vorbi de o naştere propriu-zisă a Logosului dar numai pentru că este Fiu Devenind Fiu Logosul a căpătat un chip propriu διον πρ σωπον a cărui natură este exclusivἴ ό temporală relativă deci efemeră adică atacirct cacirct va ţine icircmpărăţia lui Hristos Ca Fiu el se deosebeşte acum radical de Tatăl icircn sensul că este un om adevărat Abia sub condiţia icircntrupării abia ca Fiu Logosul este bdquocopie a Tatăluirdquo Anterior icircntrupării el nu este nici Fiu nici bdquocopie a Tatăluirdquo Această expresie din Coloseni I15 el o raporta la Fiul lui Dumnezeu făcut om iar nu la Logosul icircn sine Şi icircn această problemă Marcel se lăsa antrenat de disputa sa icircmpotriva arienilor Unul din argumentele pe care aceştia le foloseau pentru a dovedi că Logosul este inferior Tatălui era exact acesta extras din expresia paulină susmenţionată dacă Logosul este o copie a Tatălui atunci el este inferior căci orice copie este inferioară originalului ei Icircn consecinţă Marcel nega că această expresie s-ar referi la Logosul etern ci ea trebuie atribuită numai Fiului icircntrupat Argumentul său era următorul o copie trebuie să facă vizibil obiectul invizibil şi absent ori cel care face vizibil icircn lume pe Dumnezeu nu este Logosul etern el icircnsuşi invizibil ca şi Tatăl ci Logosul sau Fiul icircntrupat117

Afirmacircnd că bdquoHristos a icircnceput să domnească acum patru sute de ani şi

115 J Schwane op cit vol2 p217 n4

116 J Schwane op cit vol2 p219 n1

117 J Schwane op cit vol2 p220 n2

stăpacircnirea sa va icircnceta odată cu sfacircrşitul lumiirdquo118 el afirma de fapt că Hristos n-a existat anterior naşterii sale din Fecioara ca ipostas distinct de acela al Tatălui Eusebiu de Cezareea care-i combate hristologia icircn două tratate separate spune despre el acuzator că bdquoa icircndrăznit să nu atribuie Fiului lui Dumnezeu preexistenţa nici o existenţă proprie anterioară icircntrupării ουτε προειναι ουτε προυφεσταναι τολμα λεγεινrdquo119 Dar dacă după Marcel nu este de conceput o naştere eternă a Logosului din Tată pentru că nu se distinge cu nimic de el cu atacirct mai puţin poate fi vorba de o naştere a aceluiaşi Logos din Fecioara Acest act trebuie atribuit numai omului Iisus supranumit Fiul lui Dumnezeu Doar despre el se poate spune că s-a născut cu adevărat icircnţelegacircnd actul naşterii numai ca naştere temporală din Fecioara Dar care este atunci statutul Logosului divin anterior icircntrupării şi care este cel al Fiului icircntrupat Eusebiu răspunde acestei icircntrebări reproducacircnd doctrina lui Marcel astfel sub aspectul existenţei sale divine Logosul este unit cu Dumnezeu fără diviziune şi fără icircmpărţire icircn Tatăl ca potenţă a acestuia sub aspectul activităţii sale şi numai sub acest aspect ca Logos activ Dumnezeirea s-a unit cu trupul pentru a deveni principiu de mişcare şi de activitate120

Marcel a fost acuzat de Eusebiu de Cezareea că a căzut icircn erezia lui Sabeliu şi că ar fi reluat adopţianismul lui Pavel de Samosata icircnvăţacircnd că Logosul s-a unit cu un om individual cu personalitate distinctă consideracircndu-l deci pe Iisus Hristos un simplu om121 Cu privire la acuzaţia de adopţianism Shwane observă că aşa ceva nu reiese din fragmentele ajunse pacircnă la noi din opera lui Marcel Dimpotrivă el ne prezintă ca divine efectele răscumpărării şi-l acuză pe Eusebiu că nu-l priveşte pe Macircntuitorul decacirct ca pe un simplu om122 Acuzaţia de cădere icircn sabelianism este icircnsă reală Cum am spus şi mai

118 J Schwane op cit vol2 p213 n1

119 J Schwane op cit p217 n2

120 J Schwane op cit vol2 p227 n1

121 J Schwane op cit vol2 p227 n2

122 J Schwane op cit vol2 p227 n4

sus Sf Atanasie a icircntacirclnit icircn vremea sa o sectă sabeliană care asemenea lui Marcel făcea aceeaşi distincţie icircntre Logos şi Fiul icircntrupat şi pe ai cărei membri i-a icircntrebat cum a devenit Logosul Fiu A căpătat acest nume cacircnd a asumat natura umană Sau Logosul a devenit Fiu devenind om Sau icircn fine a devenit Fiu icircn amacircndouă felurile adică luacircnd un trup sau devenind un trup 123 Se pare că Marcel asemenea sabelienilor Sf Atanasie a fost de părere că Logosul n-a asumat un om ci a devenit el icircnsuşi om căci el declară icircn mod expres că icircn Macircntuitorul s-a manifestat plenitudinea divinităţii την πασαν θεοτητα εν αυτη σωματικως επιδειξεταιrdquo124 Aluzia la expresia din Coloseni I9 este aici evidentă

Cum poate fi aşadar icircnţeles acest lucru pe fondul afirmaţiei sale că Logosul icircn accepţiunea sa divină nedeosebit icircn nici un fel de Tatăl icircn interiorul monadei este cu totul diferit de Fiul icircntrupat Căci Marcel afirma icircntr-adevăr că Fiul este o persoană separată de Dumnezeu şi nu există decacirct icircn afara Tatălui εκτος του πατρος 125 Aici intervine conceptul de origine stoică al extensiei πλατυσμος monadei sau esenţei divine mai icircntacirci icircn diadă prin icircntrupare apoi icircn triadă prin purcederea Duhului bdquoMonada spune Marcel nu se extinde icircn Triadă fără să sufere o oarecare separaţie ου σαφως και φανερως ενταυθα απορρητω η μονας φαινεται πλατυνομενη μεν εις τριαδα διαιρεισθαι δε μηδαμως υπομενουσαrdquo 126 Icircn ea icircnsăşi monada divină υiοπατωρ este nediferenţiată existacircnd icircntr-o stare de superconcentrare de potenţialitate maximă icircn interiorul căreia orice distincţie reală cum ar fi aceea dintre Tatăl şi Fiul său este imposibilă Calitatea de a fi Tată ca şi aceea de a fi Fiu nefiind icircncă activate icircntre ele nici nu poate exista icircncă un raport real Iată de ce Marcel neagă existenţa unei relaţii cauzale icircn interiorul divinităţii respingacircnd ideea de naştere a Logosului etern adică icircncă neactivat Icircn momentul icircn care Logosul părăseşte starea sa de existenţă virtuală potenţială icircn interiorul monadei indistincte şi se manifestă icircn actul creaţiei dar mai ales icircn cel al icircntrupării el devine dintr-odată distinct real de Tatăl tocmai prin acest act al naşterii sale din Fecioara care este de fapt o intrare icircn acţiune a energiei active a monadei η ενεργεια δραστικη

123 J Schwane op cit vol2 p217 n3

124 J Schwane op cit vol2 p227 n5

125 J Schwane op cit vol2 p221 n2

126 J Schwane op cit vol2 p224 n3

Marcel icircnsuşi spune următoarele bdquoDacă se consideră numai divinitatea Macircntuitorului Logosul ar părea să fie pe bună dreptate unul şi acelaşi lucru cu Dumnezeu icircnsuşi dar dacă Macircntuitorul este cercetat sbquodupă truprsquo divinitatea apare ca extinsă ( ieşită din ea icircnsăşi icircnstrăinată de ea icircnsăşi nn ) prin propria ei activitate ενεργεια η θεοτης μονη πλαθυνεσται δοκειrdquo 127 Conceptul de πλατυσμος sau dilatare căci acesta este adevăratul său sens sugerează că icircn actul icircntrupării monada superconcentrată asemenea unui punct pitagoreic pacircnă atunci şi de aceea icircncă nediferenţiată intră icircntr-o primă fază de dilatare aşa cum logosul stoic iniţial aflat icircntr-o stare aproape incorporală capătă prin transformare un corp tot mai palpabil tot mai dens Icircntruparea la Marcel de Ancyra ca şi-n concepţia lui Sabeliu este o primă corporeificare a esenţei divine a logosului de pacircnă atunci A doua dilatare sau extensie a monadei este purcederea Duhului Sfacircnt Avacircnd icircn substratul consideraţiilor sale hristologice tot timpul metafizica stoică a logosului care se dilată corporeificacircndu-se dar care revine după o vreme la starea sa iniţială absorbind icircn sine tot ceea ce a generat pacircnă atunci Marcel ajunge să afirme starea de icircntrupare de corporeificare a esenţei divine va lua sfacircrşit cacircndva şi Fiului icirci va lua din locul Logosul neicircntrupat şi pur spiritual De fapt el spune doar că icircmpărăţia Fiului va lua sfacircrşit odată cu judecata finală şi sfacircrşitul timpurilor128

Marcel nu accepta ideea că odată asumată natura umană a Logosului va rămacircne unită pentru eternitate cu el Icircn sine icircnsuşi zicea el trupul carnea nu poate conveni lui Dumnezeu chiar transfigurat prin icircnviere chiar devenit incoruptibil nemuritor trupul nu este mai demn de Dumnezeul cel care este mai presus chiar de imortalitate Se poate crede aşadar presupune Marcel că după parusie Logosul se va despuia de propria-i umanitate şi va reintra icircn Dumnezeu revenind la starea icircn care se afla anterior creaţiei aşa cum sugerează textul din I Corinteni XV28 Ce se va icircntacircmpla cu această umanitate Noi nu ştim deoarece Scriptura nu o spune129

127 Marcel Fragmentul 71 la J Tixeront op cit vol2 p39-40 n1 J Schwane op cit vol2 p226 n2 vezi şi nota 1 de la pagina 227

128 J Schwane op cit vol2 p211 n1 p228 n2 final

129 Marcel Fragmentele 117-121 la J Tixeront op cit vol2 p40 n6 J Schwane op cit vol2 p228 n2

2 Fotin al Sirmiului

Cel mai cunoscut discipol al lui Marcel de Ancyra a fost Fotin devenit episcop de Sirmium Ca şi icircnvăţătorul său Fotin distingea icircntre Logosul etern şi Fiul icircntrupat Cu privire la Logos etern el icirci nega orice existenţă particulară icircn esenţa divină distinctă de Tatăl Dumnezeu este un singur ipostas dar el are icircn sine propria-i raţiune el este λογοπατωρ130 Atacircta vreme cacirct nu este activ Logosul este unul interior ενδιαθετος cacircnd intră icircn stare de act el devine προφορικος şi această manifestare icircn afară constituie prima dilatare πλατυσμος prima extensie icircn Dumnezeu Purcederea Duhului Sfacircnt este a doua131 Cu privire la Iisus Hristos Fotin a mers fidel pe urmele mentorului său atacircta doar că a fost mult mai direct icircn afirmaţii de cacirct predecesorul său Căutacircnd să explice cum a devenit Logosul Fiu prin actul icircntrupării Fotin a afirmat direct transformarea naturii sale divine icircn natura umană a Fiului icircntrupat Acest lucru este atestat direct de Sf Epifanie care reproduce concepţia lui Fotin sub expresia Logosul s-a prefăcut icircn trup εις σαρκα μεταβεβλημενον132 Aluzia la expresia ioaneică και ο σαρξ εγενετο din prologul evangheliei a patra este evidentă Atacirct Tixeront cacirct şi Schwane cred la unison că Sf Epifanie se icircnşeală interpretacircnd astfel concepţia lui Fotin care icircn opinia lor ar fi mai degrabă adopţian icircn hristologie133 Icircntr-adevăr Fotin distingea icircn mod net icircntre Logosul etern şi Fiul icircntrupat afirmacircnd că Fiul n-a existat anterior naşterii sale din Fecioara Sinodul de la Sirmium atestă această doctrină a sa şi o condamnă icircn anatematisma a cincea unde spune bdquoDacă cineva zice că Fiul a existat fără icircndoială icircnainte de Maria dar

130 J Schwane op cit vol2 p229 J Tixeront op cit vol2 p41 n6

131 J Tixeront op cit vol2 p41 n7

132 Epifanie de Salamina Haer LXXI 3 la J Tixeront op cit vol2 p41 n8

133 J Tixeront op cit vol2 p41 n8 J Schwane op cit vol2 p230 n3

numai icircn preştiinţa lui Dumnezeu şi că el n-a fost născut de Dumnezeu icircnaintea tuturor timpurilor că n-a existat icircn Dumnezeu şi că nimic n-a fost creat prin el să fie anatema rdquo Iar anatematisma a noua este şi mai categorică bdquoDacă cineva zice că fiul Mariei nu este decacirct un om să fie anatema rdquo134

La prima vedere aceste anateme par a sugera caracterul adopţian al hristologiei lui Fotin Este icircnsă doar o aparenţă căci afirmaţia că Iisus Hristos sau bdquoFiul Mariei - cum se exprima el potrivit sinodului - este doar un simplu omrdquo se icircnţelege prin prisma distincţiei dintre Logosul etern şi Fiul icircntrupat Or Fiul nu este altceva decacirct Logosul devenit trup sau carne prin transformare cum spune Sf Epifanie sau mai exact prin extensia sau dilatarea substanţei divine Ca şi Marcel Fotin de Sirmiu este marcat şi el de metafizica stoică a logosului care se dilată şi se contractă succesiv şi sinodul confirmă acest lucru prin anatematismele a şasea şi a şaptea bdquoDacă cineva zice că substanţa lui Dumnezeu este susceptibilă de dilatare şi de contracţie să fie anatemardquo bdquoDacă cineva zice că substanţa dilatată a lui Dumnezeu l-a format pe Fiul sau numeşte Fiu dilatarea acestei substanţe să fie anatema rdquo 135 Aşadar Fotin credea ca şi Marcel icircnvăţătorul său că Logosul a devenit Fiu prin dilatarea substanţei sale divine Această interpretare este confirmată şi de Marius Mercator care-l acuză la un moment dat pe Fotin că ar nega faptul că Macircntuitorul s-a născut din Fecioara136 Acuzaţia capătă sens dacă Fotin nega naşterea Macircntuitorului din Fecioara ca Logos deci icircn calitatea sa de Dumenzeu icircncă neicircntrupat nediferenţiat de Tatăl Or acest lucru icircl va face şi Nestorie care icircn a patra sa cuvacircntare către Marius Mercator va folosi şi el conceptul de λογοπατωρ Al treilea argument icircn favoarea acestei interpretări şi care fixează definitiv hristologia lui Fotin ca una de esenţă modalistă este anatema a douăsprezecea a sinodului semiarian de la Sirmium din 351 care-i condamnă direct concepţia icircn termenii următori bdquoDacă cineva auzind cuvintele sbquoŞi Cuvacircntul s-a făcut truprsquo crede că Logosul s-a transformat icircn trup ( icircn carne ) sau că luacircnd trup a suferit vreo schimbare să fie anatema rdquo 137

134 J Schwane op cit vol2 p231-232

135 J Schwane op cit vol2 p231-232

136 J Schwane op cit vol2 p230 n2

137 J Schwane op cit vo2 p230 n4

3 Anatemele sinodului semiarian de la Sirmium (351-352)

Pentru o mai bună icircnţelegere a hristologiei celor doi modalişti iată anatemele rostite icircmpotriva lor icircn special a lui Fotin de Sirmiu de către sinodul semiarian de la Sirmiu din 351-352 anatemele suprimate exprimă viziunea subordinaţiană a participanţilor şi sunt fără interes aici Voi păstra numerotarea originală bdquo2 Dacă cineva numeşte pe tatăl şi pe Fiul doi Dumnezei (nenăscuţi nn) să fie anatema 3 Dacă cineva spune că Hristos este Dumnezeu şi Fiul lui Dumnezeu icircnaintea tuturor timpurilor fără să admită că el (Fiul icircntr-o ipostază personală distinctă nn) l-a ajutat pe Tatăl la crearea tuturor lucrurilor să fie anatema 4 Dacă cineva icircndrăzneşte să spună că Cel Nenăscut sau o parte din El s-a născut din Maria să fie anatema 5 Dacă cineva zice că Fiul lui Dumnezeu a existat fără icircndoială icircnainte de Maria dar numai icircn preştiinţa lui Dumnezeu şi că el nu era icircn Dumnezeu născut din Tatăl icircnaintea tuturor veacurilor şi că prin el au fost făcute toate lucrurile să fie anatema 6 Dacă cineva spune că substanţa lui Dumnezeu este supusă dilatării sau contracţiei să fie anatema 7 Dacă cineva zice că substanţa lui Dumnezeu dilatacircndu-se l-a format pe Fiul sau numeşte Fiu extensia substanţei lui Dumnezeu să fie anatema 8 Dacă cineva numeşte pe Fiul lui Dumnezeu Logos gacircndit sau chiar pronunţat să fie anatema 9 Dacă cineva zice că Fiul Mariei nu este decacirct un om să fie anatema 10 Dacă cineva numindu-l pe Dumnezeu Dumnezeu-omul născut din Maria icircnţelege prin aceasta pe Cel Nenăscut să fie anatema 11 Dacă cineva icircnţelege icircn maniera iudeilor (aceste cuvinte ale lui Isaia XLIV 6) lsquoEu sunt primul şi ultimul şi icircn afară de mine nu există alt Dumnezeursquo cuvinte care au fost zise pentru a exclude idolii şi falşii zei şi le icircnţelege prin excluderea celui ce s-a născut din Dumnezeu Fiul cel unic de dinaintea tuturor veacurilor să fie anatema 12 Dacă cineva căutacircnd să icircnţeleagă aceste cuvinte lsquoCuvacircntul s-a făcut truprsquo crede că Logosul s-a prefăcut icircn carne sau catilde luacircnd trup el a suferit o schimbare să fie anatema 13 Dacă cineva căutacircnd să icircnţeleagă aceste cuvinte lsquoFiul unic al lui Dumnezeu a fost crucificatrsquo crede că divinitatea sa a suferit o tulburare din cauza suferinţei a schimbării a micşorării sau a aneantizării să fie anatema 14 Dacă cineva zice că aceste cuvinte lsquoSă facem omrsquo n-au fost spuse Fiului de către Tatăl ci că Tatăl şi le-ar fi spus lui icircnsuşi (adică le-ar fi spus Logosului existacircnd icircn el icircn manieră impersonală) să fie anatema 15 Dacă cineva spune că nu Fiul ar fi apărut lui Avraam ci Dumnezeul Cel Nenăscut sau o parte din acest Dumnezeu să fie anatema 16 Dacă cineva zice că Fiul lui Dumnezeu n-a luptat ca un om cu Iacov ci că Dumnezeu Cel Nenăscut sau o parte din acest Dumnezeu este cel care a luptat să fie anatema 17 Dacă cineva nu icircnţelege despre Tatăl şi despre Fiul (aceste cuvinte ale lui Moise Geneză XIX 24) lsquoDomnul a făcut să plouă cu foc de la Domnulrsquo ci spune că

Tatăl a făcut să plouă de la el icircnsuşi să fie anatema Căci Domnul adică Fiul este cel care a făcut să plouă de la Domnul adică de la Tatăl Anatema 19 Dacă cineva numeşte pe Tatăl pe Fiul şi pe Sfacircntul Duh o singură persoană să fie anatema 26 Dacă cineva spune că Fiul n-a fost născut şi că el nu-şi are principiul icircn altul (decacirct el) admiţacircnd astfel două fiinţe nenăscute şi fără principiu şi icircn consecinţă doi dumnezei să fie anatema căci capul şi principiul a toate este Fiul iar Dumnezeu la racircndul său este capul şi principiul lui Hristos Icircn acest fel vom readuce toate cu evlavie prin Fiul la principiul tuturor lucrurilor el icircnşişi fără principiu 27 Pentru a da odată pentru totdeauna un icircnţeles adevărat icircnvăţăturii creştine adăugăm Dacă cineva nu-l mărturiseşte pe Hristos Dumnezeu şi Fiul lui Dumnezeu existacircnd icircnaintea tuturor veacurilor icircmpreună lucrător cu Tatăl la crearea tuturor lucrurilor ci spune că el nu a fost numit Hristos şi Fiu decacirct după ce s-a născut din Maria şi că a avut chiar ca Dumnezeu un icircnceput să fie anatema 138

138 J Hefele op cit p 853-861

bdquoAsupra Duhului Sfacircnt fragmentele lui Arie sunt foarte puţin explicite El admite ipostasul (Duhului) ca formacircnd alături de Tatăl şi de Fiul o treime Dar Duhul Sfacircnt este icircn viziunea sa infinit icircndepărtat separat de celelalte două persoane le este străin prin esenţă el nu posedă nici măcar aceeaşi slavă cu ele Arie făcea probabil din Duhul o creatură a Fiului Acest punct al doctrinei sale a rămas icircn umbră pacircnă icircn ziua icircn care a fost pus icircn lumină de erezia macedonianărdquo 41 Atunci cacircnd ajunge să se refere la cea de a treia persoană treimică Arie o face icircn intenţia de a arăta că Logosul este diferit atacirct faţă de Tatăl cacirct şi de faţă de Duhul ca icircn următorul fragment bdquoDivizate prin natură cu totul icircndepărtate disjuncte străine şi fără nici o legătură icircntre ele sunt esenţele Tatălui Fiului şi Duhului Sfacircnt zice el ei sunt cu totul neasemănători icircn ceea ce priveşte esenţa şi slava (distanţa dintre ei icircntinzacircndu-se) la infinit Deci el (Fiul) nu are o esenţă şi o slavă asemănătoare el diferă total de Tatăl şi de Duhulhelliprdquo 42 Sensul acestui text este acela că Logosul diferă de Dumnezeu Tatăl deoarece icirci este cu totul inferior şi subordonat dar el diferă radical şi de Duhul Sfacircnt căruia icirci este cu totul superior ba chiar creator astfel el este o fiinţă intermediară Menţionarea celei de a treia persoane adică a Duhului Sfacircnt era menită astfel să pună icircn evidenţă diferenţa considerabilă a Logosului faţă de creatură Duhul Sfacircnt este abordat de Arie ca simbol al creaturii propriu-zise al lumii noastre materiale din care face parte ca primă creatură a Logosului Cu alte cuvinte atunci cacircnd se referă la Duhul Sfacircnt Arie o face pentru a arăta că Logosul este de fapt un mediator icircntre Dumnezeu Tatăl simbol al transcendenţei absolute faţă de lume pe de o parte şi Duhul Sfacircnt simbol al lumii materiale prima şi cea mai icircnaltă dintre creaţiile Logosului

Icircn aceste condiţii Treimea ariană este o realitate care s-a constituit progresiv nu una care să fi existat ca atare din eternitate Acest lucru reiese din fragmentele icircn care Arie neagă faptul că paternitatea ar fi o calitate eternă icircn Dumnezeu Iată un text pe care-l reproduce Sfacircntul Atanasie şi icircn care Arie este cacirct se poate de explicit ldquoDumnezeu Pricipiul a tot zice el numai El este fără principiu Fiul născut din Tatăl icircn afara timpului creat şi format icircnainte de veacuri nu era icircnainte de a fi născut născut icircnsă icircn afară de timp icircnaintea tuturor lucrurilor el deţine existenţa din Tatăl El nu este etern şi coetern cu Tatăl nici conenăscut el nu are existenţă icircn acelaşi timp cu Tatăl cum zic unii despre relaţii ςὀ τίνες λέγουσι τὰ πρ ςὸ τί introducacircnd astfel două principii nenăscute Ci monadă şi principiu universal Dumnezeu este deasupra a tot Iată pentru ce el este

41 J Tixeront op cit vol2 p27-28

42 Ortiz de Urbina op cit p255

anterior Fiuluirdquo43 Trebuie spus aici că icircn această negare a calităţii Tatălui de a fi Tată din eternitate Arie nu era icircntru totul original Patriarhul Dionisie al Alexandriei din secolul al III-lea afirmase deja icircntr-o scrisoare către papa Dionisie al Romei că bdquoDumnezeu n-a fost din totdeauna Tată deci Fiul nu a existat din totdeaunardquo44 Mai icircnaintea acestuia chiar gnosticul Valentin spusese că bdquola icircnceput Dumnezeu nu era Tatăhelliprdquo45

Aşadar anterior naşterii Fiului a Logosului Dumnezeu era doar monadă Arie spunea următoarele bdquoIcircnţelege că mai icircntacirci a fost Unul (adică monada Dumnezeu simplu nn) iar Doimea (adică Dumnezeu devenit Tată ca urmare a naşterii Fiului Său nn) n-a fost icircnainte de a fi existat concret Fiul Dumnezeu (Tatăl) este icircnainte de a fi Fiulrdquo46 Deci Doimea constituită de Tatăl şi de Fiul este posterioară Monadei iniţiale constituită de solitudinea paternă Aceeaşi concepţie o manifestă Arie şi despre Duhul Sfacircnt Dacă a fost o vreme cacircnd Doimea icircncă nu exista deoarece nu fusese creat Fiul atunci a fost o vreme cacircnd Treimea nici ea nu exista pacircnă să fie creat Duhul Sfacircnt Sfacircntul Atanasie redă acest ultim aspect al doctrinei ariene icircn termenii următori bdquoDacă Duhul este creatură iar creaturile sunt din cele ce nu sunt (adică din nimic nn) e vădit că a fost o vreme cacircnd n-a fost Treimea ci Doimea Or ce ar putea spune cineva mai contrar credinţei decacirct aceasta Căci aceştia (arienii nn) spun că Treimea rezultă din prefacere şi progres şi există o Doime care aşteaptă să se facă o creatură care să se unească cu Tatăl şi cu Fiul şi să apară astfel Treimeardquo47

43 I Chevalier Sf Augustin et la pensee greque Les relations trinitaires Freiburg 1940 p109 n1

44 I Chevalier Sf Augustin et la pensee greque Les relations trinitaires p110

45 E de Faye Le gnosticisme Beauchesne Paris 1924 p34

46 Sf Atanasie cel Mare Despre sinoade icircn ldquoPărinţi şi scriitori bisericeştirdquo Ed Inst Biblic şi de Mis Ortodoxă Bucureşti 1988 vol XVI p121-122

47 Sf Atanasie cel Mare Despre Sfacircntul Duh către acelaşi Serapion icircn ldquoPărinţi şi scriitori bisericeştirdquo Ed Inst Biblic şi de Mis Ortodoxă

După moartea lui Arie concepţia sa a fost continuată şi nuanţată de anomeii radicali Urmaşi direcţi ai marelui eretic anomeenii susţineau că bdquoFiul este cu totul neasemănător cu Tatăl κατὰ πάντα νόμοιοςἀ atacirct sub raportul voinţei cacirct şi sub acela al fiinţeirdquo 48 Ei se deosebeau totuşi de Arie icircnsuşi prin felul icircn care concepeau desăvacircrşirea Logosului icircntrupat icircn timp ce Arie credea că acesta a ajuns la demnitatea divină ca o recompensă pentru virtutea pe care a dovedit-o anomeii dimpotrivă considerau această demnitate drept apanajul naşterii sale al filiaţiei sale unice Acest fapt nu-i icircmpiedica icircnsă să deprecieze persoana Logosului icircn planul vieţii liturgice şi practice Astfel ei botezau icircn numele lui Dumnezeu cel necreat al Fiului creat şi al Duhului Sfinţitor procreat de către Fiul cel creat Ei practicau o singură scufundare icircn amintirea morţii lui Iisus Hristos Deprecierea Logosului icircn raport cu Dumnezeu Tatăl i-a condus la o atitudine ireverenţioasă faţă de Scriptură la o respingere a cultului moaştelor şi al sfinţilor iar icircn final chiar la laxism moral 49 Un alt urmaşi al lui Arie a fost Eustaţiu de Sevasta care a cochetat toată viaţa cu arienii icircn special cu partida homoiusienilor adică a acelora care respingeau icircn egală măsură radicalul anomios al arienilor riguroşi cacirct şi homoousios consacrat la Niceea Icircn acord cu partida homoiusienilor Eustaţiu icircnvăţa că Logosul este asemenea Tatălui său dar nu egal cu el Icircn cele din urmă Eustaţiu a sfacircrşit icircn racircndurile macedonienilor a acelei partide care respingea dumnezeirea Sf Duh Spre deosebire de anomeii libertini icircn materie de morală Eustaţiu s-a distins printr-un ascetism riguros Ucenicii săi numiţi eustaţieni au fost condamnaţi la un sinod de la Gangra tocmai pentru exagerările lor ascetice pentru respingerea căsătoriei a cărnii icircn general considerată ca impură etc 50 Atitudinea lui Eustaţiu şi a partizanilor său trebuie pusă icircn legătură cu arianismul său mai exact cu doctrina despre efectele icircnlocuirii sufletului uman de către Logos icircn Iisus Hristos Prin această asumare incompletă umanitatea logosului a fost considerată cu mult superioară celei a oamenilor adevăraţi mai presus de slăbiciunile

Bucureşti 1988 vol XVI p85-86

48 X Le Bachelet Anomeacuteens DTC volI B col1323

49 X Le Bachelet Anomeacuteens DTC volI B col1324 1325

50 S Salaville Eusthate de Seacutebaste DTC volV B col15666-1571 Eustathiens DTC volV B col 1572

obişnuite şi de aceea model de urmat Pentru a realiza aceleaşi efecte icircn propria natură umană Eustaţiu n-a găsit alt mijloc decacirct ascetismul său extraordinar de riguros dus pacircnă la deprecierea umanului icircn general Cel care i-a continuat icircnsă concepţia trinitară a fost Eunomiu ajuns episcop de Cyzic

Care era icircn aceste condi ii doctrina ariană icircn materie de hristologie ț bdquoGrave erau consecinţele arianismului icircn ceea ce priveşte icircntruparea şi răscumpărarea spune X Le Bachelet Persoana lui Hristos nu mai era o persoană cu adevărat divină devreme ce Logosul icircntrupat la plinirea vremii nu mai era el icircnsuşi un Dumnezeu adevărat Din această cauză opera sa răscumpărătoare icircşi modifica profund conţinutul icircn loc să fie teandrică acţiunea şi influenţa lui Hristos nu mai era decacirct una de ordin moral mai mult sau mai puţin umană Un alt rezultat a fost acela că arienii au ajuns să nu mai recunoască icircn Hristos decacirct un trup fără suflet uman ψυχονἄ sau un suflet fără raţiune ψυχὴ

λογοςἄ ei pretindeau că salvează astfel unitatea persoanei pe care prezenţa simultană a celor două spirite finite Logosul şi sufletul uman ar fi compromis-o Mulţumită acestei suprimări ei puteau atribui Logosului direct cunoaşterea limitată afectele de tristeţe de bucurie şi altele de acest fel (care se atribuie doar oamenilor nn) Mărturii explicite (ale scriitorilor vremii) atribuie această doctrină fie arienilor icircn general fie fondatorului lor icircnsuşihellip Sf Epifanie prezintă această doctrină ca un loc comun al lucianiştilorhellip Hristos al arienilor devenea astfel o fiinţă particulară complet diferită de Omul-Dumnezeu deoarece el nu mai era nici Dumnezeu adevărat nici om adevărathelliprdquo 51 Arie icircnsuşi n-a lăsat nici o referire cu privire la părerea sa icircn această problemă bdquoFragmentele care au supravieţuit din operele lui Arie spune şi Tixeront nu conţin nimic cu privire la această chestiune anume dar se ştie de la autori care au tratat despre doctrina lui că aceasta (adică doctrina mentorului său nn) era şi icircnvăţătura luirdquo 52

Potrivit arienilor deci Logosul devenit Hristos a icircnlocuit icircn firea umană pe care a asumat-o sufletul cu alte cuvinte ceea ce a asumat a fost doar un trup fără suflet

ψυχονἄ După alţii el ar fi icircnlocuit nu icircntreg sufletul ci numai partea raţională a acestuia ceea ce a asumat astfel ar fi fost un trup cu suflet senzitiv dar fără raţiune ψυχὴ λογοςἄ Icircn aceste condiţii coboracircrea Logosului icircn lume nu mai era o icircntrupare o icircnomenire adică o asumare a unei naturi umane integrale ci o asumare doar a unui corp de aceea

51 X Le Bachelet Arianisme DTC volI B col1787-1788

52 Atanasie Contra Apollinarium II 3 Teodoret Haeretic Fabul V 11 un fragment atribuit Sf Atanasie icircn PG XXVI 1292 la J Tixeront op cit vol2 p27 n3

icircntruparea devenea de fapt o icircncorporare Această nuanţă apare formal afirmată icircntr-un simbol arian al lui Eudoxiu de Constantinopol bdquoLogosul se spune icircn acest simbol s-a icircncarnat nu s-a icircnomenit căci el n-a asumat şi sufletul uman σαρκοθέντα ο κὐ

ναντθρωπήσανταἐ ο τεὔ γ ρὰ ψυχ νὴ νθτρωπίνηνἀ νείληφενἀ (ὀ λόγος) 53 Diferenţa dintre cei doi termeni definea exact natura icircntrupării Logosului după arieni prin icircntrupare Logosul a asumat numai carnea noastră numai un trup material aşa cum sugerează verbul σαρκοθέντα iar nu o natură umană integrală adevărată Icircn consecinţă nefiind un Dumnezeu adevărat Logosul nu era nici om adevărat Ca să fie om adevărat icircntruparea Logosului ar fi trebuit să fie asumarea naturii unui om adevărat aşa cum sugerează verbul ναντθρωπήσανταἐ

Hristologia ariană trebuie foarte precis definită pentru a fi cu adevărat icircnţeleasă Astfel diferenţa dintre cele două verbe nu trebuie să ne facă să credem că Hristosul arian ar fi fost o fiinţă compozită adică Logosul semi-divin sălăşluind icircntr-un trup omenesc Asumarea numai a trupului fără suflet sau şi a sufletului dar fără partea sa raţională icircnsemna pentru arieni că Logosul subzistă ca o fiinţă nu numai nedeplină sub aspectul divinităţii dar nedeplină nici sub aspectul umanităţii sale Aceasta icircnseamnă că trupul asumat de Logos nu mai este un trup obişnuit din materie obişnuită ci un trup material cu totul transformat icircn substanţa Logosului icircnsuşi Esenţa Logosului icircntrupat este astfel unică un fel de amestec omogen de divin şi uman un Logos transformat icircn trup sau un trup transformat icircn Logos Iată de ce au ajuns arienii să atribuie icircnsăşi acestei esenţe slăbiciunile umane menţionate icircn Evanghelie şi cunoaşterea limitată Sf Atanasie descrie această particularitate a hristologiei ariene icircn termenii următori bdquoArie icircnvaţă că icircn Hristos corpul a servit icircn mod simplu de icircnveliş condiţiei sale divine şi că Logosul a intervenit numai pentru omul interior sau pentru suflet atunci cacircnd el icircndrăzneşte să atribuie icircn mod direct divinităţii capacitatea de a suferi (pe cruce) şi icircnvierea (sn)rdquo 54 La racircndul său Augustin raportează acelaşi lucru despre opiniile ariene icircn această problemă El remarcă icircn acelaşi timp că ereziile ariene cu privire la sufletul uman al lui Iisus Hristos erau mai puţin cunoscute deşi nu mai puţin reale după cum o dovedesc spune el atacirct lucrările lor cacirct şi expozeurile orale55

53 Eustaţiu la Antiohiei PG XVIII 689 Atanasie Contra Apollinarium I 15 Epifanie Haer LXIX 19 Grigore de Nazianz Epist CI la J Tixeront op cit vol 2 p 27 n 4

54 J Schwane op cit vol2 p395 n1

55 J Schwane op cit vol2 p396 n1

Arienii au ajuns deci să atribuie afirmaţii ale Macircntuitorului ca cele din Matei XXIV 36 nu naturii sale umane asumate ci icircnsăşi esenţei sale proprii Este vorba despre afirmaţia Macircntuitorului că ziua precisă a judecăţii de la sfacircrşitul timpurilor nu o cunoaşte nici măcar Fiul ci numai Tatăl Icircn viziunea lor această afirmaţie era icircncă o dovadă a inferiorităţii Logosului faţă de Dumnezeu Tatăl Aceasta icircnsemna că asumacircnd un trup omenesc coboracircnd pacircnă la nivelul unei naturi inferioare ca cea umană Logosul a suferit modificări corespunzătoare icircn chiar propria sa esenţă pacircnă la punctul unei ignoranţe totale icircn ceea ce priveşte viitorul ultim al creaţiei O atare ignoranţă era icircn opinia lor una din dovezile cele mai solide icircn favoarea afirmaţiei că Logosul nu are nimic comun cu Tatăl său el nefiind un Dumnezeu adevărat ca Tatăl adică un Dumnezeu care să aibă o cunoaştere absolută a tuturor lucrurilor 56 Dar Logosului nu-i lipseşte numai atotcunoaşterea divină icirci lipseşte şi caracterul imuabil Acesta este icircncă un motiv ndash spuneau arienii ndash pentru care el este inferior Tatălui Arie atribuie acest caracter schimbător esenţei icircnsăşi a Logosului bdquoPrin natura sa Logosul este ca noi toţi supus schimbării dar liber icircn sine icircnsuşi Icircn măsura icircn care vrea el rămacircne bun (adică de partea binelui nn) Dacă vrea el se poate schimba ca şi noi deoarece el prin natura sa este supus schimbării Iată pentru ce Dumnezeu prevăzacircnd că va fi bun i-a dăruit de mai icircnainte această slavă pe care ca om a cucerit-o mai apoi prin propria virtute Aşadar tocmai pentru că Dumnezeu a cunoscut de mai icircnainte cele ce el avea să lucreze l-a făcut să se nască astfelhelliprdquo 57

Pacircnă la ce punct s-ar fi putut schimba Logosul Pacircnă unde ar fi putut el coboricirc Se pare că arienii nu s-au ferit să meargă pacircnă la capăt şi să dea răspunsul radical Patriarhul Alexandru al Alexandriei scriind episcopilor orientali despre noua erezie şi despre cutezanţa ei nemaiauzită relatează că atunci bdquocacircnd cineva le-a cerut să precizeze dacă Logosul lui Dumnezeu s-ar fi putut schimba cum s-a schimbat diavolul ei n-au avut teamă să afirme da ar fi putut Natura sa spun aceştia este icircntr-adevăr supusă schimbării devreme ce el poate fi născut şi este supus schimbăriirdquo 58 Aşadar Hristosul

56 J Schwane op cit vol2 p395

57 Ortiz de Urbina op cit p254-255

58 Ortiz de Urbina op cit p251

arian este Logosul icircnsuşi care suportă actele naşterii ale suferinţei pe cruce şi ale morţii icircn icircnsăşi natura sa intimă semi-divinăsemi-trupească Icircn asemenea condiţii docetismul este inevitabil Lipsesc icircnsă documentele care să ateste aşa ceva Această consecinţă va deveni icircnsă evidentă la Apolinarie de Laodiceea Informa ii care sprijină ipoteza le oferăț SF Atanasie icircn lucrările sale Către Epictet Către episcopul Adelfie i Către Maximș filozoful 59 Augustin confirmă i el această presupunere spunacircnd icircn ș Contra unui cuvacircnt al arienilor că ace tia anticipau doctrina lui Apolinarie de Laodiceea bdquocacirct despre ereticiiș mei mă refer la arieni se vede din disputele lor că nu gacircndesc doar că icircn Treime naturile sunt diferite ci i că Hristos n-a avut suflet umanrdquo ș 60

2 Eunomiu al Cyzicului

Eunomiu a fost şeful partidei anomeilor Icircn celebra sa Apologie pe care avea s-o combată Sfacircntul Vasile cel Mare Eunomiu reia ideea lui Arie că Fiul nu a putut exista icircnaintea naşterii sale din Tatăl or dacă naşterea este devenire schimbare icircnseamnă că Fiul a venit la existenţă ca Fiu printr-un act de devenire printr-un act prin care el a trecut de la starea de inexistenţă la aceea de existenţă ca Fiu al Tatălui Fiul va spune Eunomiu s-a constituit ca Fiu abia icircn urma actului naşterii sale din Tatăl de aceea el n-a putut exista din eternitate alături de Tatăl aşadar spuneau arienii a fost o vreme cacircnd el nu exista Dar iată aceste argumente icircn formularea lui Eunomiu icircnsuşi bdquoCăci zice el nici sămacircnţa nu este (icircncă) om Nici piatra nu este (icircncă) casă ele devin una om cealaltă casă (abia ulterior adică abia prin actul naşterii şi respectiv al construcţiei nn) Or este cel mai religios lucru din lume acela de a pune icircn paralel cu aceste fiinţe naşterea Fiului Dacă fiecare dintre ele devine atunci cacircnd icircncă nu era ndash căci nu devine ceea ce era deja mai icircnainte ndash cum va putea fi vindecat cel care afirmă că Fiul a fost născut atunci cacircnd deja exista Căci dacă el exista icircnaintea naşterii sale atunci el este nenăscutrdquo61 bdquoIar dacă

59 Vezi toate aceste lucrări icircn PSB vol16 pp 168-190

60 Augustin Contra unui cuvacircnt al arienilor V 5 icircn Augustin Oeuvres completesI Paris 1870 vol 26 p580

61 Eunomiu Apologia icircn ldquoSources chretiennesrdquo vol 305 p261

el este nenăscut atunci el nu mai este Fiu şi dacă este Fiu el nu e nenăscutrdquo62 bdquoDat fiind că substanţa lui Dumnezeu nu admite naşterea ndash de vreme ce el este nenăscut ndash nici separarea sau icircmpărţirea ndash de vreme ce el este incoruptibil ndash şi că nu există nimic altceva pentru a servi drept substrat naşterii Fiului noi spunem că Fiul a fost născut cacircnd nu erardquo63 bdquoIată pentru ce conchide Eunomiu Fiul nu este Dumnezeu ci creatură a Tatălui deoarece substanţa sa a fost născută atunci cacircnd nu era icircnaintea propriei sale constituţiirdquo64 Asemenea lui Arie el considera că Iisus Hristos nu putea fi Dumnezeu mai mult decacirct Logosul icircnsuşi Ca şi mentorul său Eunomiu credea că Logosul a icircnlocuit icircn Iisus raţiunea sau sufletul acestuia asumacircnd doar trupul carnea bdquoCel ce icircn zilele mai de pe urmă s-a făcut om nu a luat un om (n-a asumat fire omenească nn) din suflet şi din truprdquo ci a luat o fire formată numai din trup65 Deprecierea persoanei Logosului s-a manifestat la Eunomiu prin abandonarea icircn cele din urmă de a mai celebra Sfintele Taine 66 Trebuie văzută aici o reminiscen ă din Origen care cum am văzut mai sus aț declarat la un moment dat că nu se cuvine să ne icircnchinăm unei creaturi adică Fiului ci numai lui Dumnezeu Tatăl că icircnsu i Macircntuitorul s-a icircnchinat Tatăluiș

Aceleaşi raţiuni icircl conduc pe Eunomiu să afirme că şi Duhul nu este Dumnezeu ci creatură deoarece dacă purcede nici el n-a putut exista icircnaintea purcederi sale bdquoSfacircntul Duh spune el care este al treilea icircn ordine nu ar putea fi primul icircn ceea ce

62 Eunomiu Apologia icircn ldquoSources chretiennesrdquo vol 305 p257

63 Eunomiu Apologia icircn ldquoSources chretiennesrdquo vol 305 p263-264

64 Eunomiu Apologia icircn ldquoSources chretiennesrdquo vol 305 p259

65 La Grigorie de Nyssa Contra lui Eunomiu II PG LXV 544 D-545 A la I G Coman Şi Cuvacircntul trup s-a făcut Hristologie şi mariologie patristică Timişoara 1993 p31-32 n38

66 X Le Bachelet Eunomius icircn DTC volI B col1507 1503

priveşte natura căci acesta este Dumnezeu Tatăl Ar fi icircntr-adevăr absurd şi singular ca acelaşi să aibă cacircnd primul loc cacircnd al treilea (hellip) Duhul nu are aceeaşi substanţă nici cu Monogenul (adică cu Unul Născut cu Fiul nn) căci el n-ar fi fost numărat după acesta ca avacircndu-şi propriul ipostas (propria substanţă nn) (hellip) Nu există deci un al doilea alături de Tatăl şi care să fie nenăscut căci nu există decacirct un singur şi unic Nenăscut şi nu există un altul nici alături de Fiul şi care să fie un născut căci nu există decacirct un singur şi unic Monogen (Unulnăscut) Există icircnsă un al treilea icircn natură şi icircn ordine creat la porunca Tatălui şi prin activitatea Fiului νεργειἐ ᾷ δε τοῦ ιοὑ ῦ γενόμενον El este cinstit icircn al treilea racircnd ca primă creatură a Monogenului cea mai mare dintre toate şi singura ca atare Divinitatea şi puterea demiurgică-i lipsesc dar el este plin de puterea de a sfinţi şi a icircnvăţardquo67

3 Arianismul tacircrziu

Volumul 146 al colec iei ț Sources chreacutetiennes con ine ț două omilii cu autor anonim care sunt icircn realitate două predici pentru prima zi a Săptămacircnii Mari a Sfintelor Pa ti Ele au fost redactate cel mai probabil către mijlocul sau icircn a două jumătate aș secolului al IV-lea 68 Cele două omilii dovedesc mai mult decacirct orice alt document arian rădăcinile gnostice ale acestei mari erezii Argumentarea autorului icircncepe cu evocarea robiei icircn care zăcea umanitatea sub puterea Demiurgului pacircnă la venirea Macircntuitorului bdquoIcircnaintea coboracircrii tale din ceruri pe pămacircnt (πρὸ γ ρὰ τ ςῆ ο ςῆ πἀ rsquoο ραν νὐ ῶ ε ςἰ γ ςῆ καταβ σεωςά ) eu eram captivul demonilor pe tine Creatorule te ignoram i adoramș crea ia drept creatoare icircmi imaginam materia ca auto-cauzată (ț α τ ματονὐ ό φανταζ μενἐ ό τ νὴ κτ σινί προσεκ νουνύ ςὡ κτ στηνί ) icircn u urătatea mea icircnvă am din propria voin ăș ț ț artele demonilor autorul răului (ὁ ρχ κακοςἀ έ ) folosise icircmpotriva mea armele sale tiranice Cel rău inten ionat (ț ργανονὄ με τ ςῆ δ αςἰ ί ὁ δυσμεν ςὴ κατεσκε ασεύ κακ ασί ) făcuse din mine instrumentul propriei sale răută i Eu zeificam cerul i ignoram pe celț ș care l-a desfă urat adoram soarele i nu cuno team pe cel care l-a aprins veneram luna iș ș ș ș dispre uiam pe creatorul ei mă icircnchinam astrelor i-l respingeam pe artizanul lorț ș

67 Eunomiu Apologia icircn ldquoSources chretiennesrdquo vol 305 p285-286

68 J Lieacutebaert Deux homeacutelies anomeacuteens pur lrsquooctave de Paques Introduction text traduction et notes icircn Sources chreacutetiennes vol146 p38

icircnconjuram de respect arborii i pietrele ridicam temple i altare icircmpotriva ta Creatoruleș ș atinsesem norii cu răutatea mea Căci odată coruptă legea naturală trăiam fără discernămacircnt asemenea jivinelor ira ionalerdquo ț 69 bdquoTu e ti arhistrategul ( eful armatelorș ș cere ti) Domnului love te-l pe autorul răului (ș ș ρχιστρ τηγοςἀ ά π ρχειςὑ ά κυρ ουί τ νὸ

ρχ κακονἀ έ τρ σονῶ ) 70 răpe te-i armele tiranului căci tu ai puterea cea de neicircnvinsș Eliberează-ne din robia pe care am icircndurat-o din cauza u urătă ii noastre scoate-ne dinș ț eroare i poartă-i pe rătăci i pe umerii tăi ș ț Apleacă- i Doamne urechea spre ruga meaț (Psalmul V 2) Arat-o fecioară pe curtezană schimb-o icircn femeie castă pe femeia adulteră fă-o rodnică pe cea stearpă schimbă neghina-n gracircu bun transformă spinii icircn trandafiri altoie te măslinul sălbatic pentru a face din el un măslin roditor slăve te-l pe celș ș abandonat fă-o mamă a multor copii pe cea care nu are niciunul Căci totul este posibil cacircnd tu vrei icircn simpla ta voin a tu posezi deja puterea (ț π νταά γ ρὰ δυνατά σοι τανὅ θ ληςέ νἐ γ ρὰ τῷ θ λεινέ χειἔ τὸ δ νασθαιύ )rdquo 71

Părăsind domeniul metafizicii autorul intră icircn acela al istoriei Vechiului Testament bdquoIudeul zice el s-a bucurat de ale tale voi gusta i eu din binefacerile tale tuș l-ai condus afară din Egipt scoate-mă i pe mine din gre eală Tu l-ai răscumpărat dinș ș macircna lui faraon eliberează-mă i pe mine din macircna celui rău Tu l-ai condus prin Mareaș Ro ie condu-mă i pe mine prin cristelni a botezului Tu l-ai icircndrumat cu stacirclpul cel deș ș ț foc luminează-mă i pe mine cu Duhul tău cel Sfacircnt El a macircncat pacircinea icircngerilor dă-miș i mie trupul tău cel sfacircnt El a băut din stacircncă amestecă i pentru mine sacircngele coasteiș ș

tale El a primit tablele legii scrie icircn carnea inimii mele evangheliile tale Tu i-ai trimis lui pe profe i trimite-mi i mie pe apostolirdquo ț ș 72 Plecacircnd apoi de la versetul 2 al psalmului

69 Anonimul anomeu Deux homeacutelies anomeacuteens pur lrsquooctave de Paques Homeacutelie I 4 icircn Sources chreacutetiennes vol146 p63

70 J Lieacutebaert atrage atenția aici asupra antitezei dintre bdquocel rău ἀρχέκακονrdquo tiranul lumii căzute și bdquoarhistrategul ἀρχιστράτηγοςrdquo Hristos salvatorul ceresc (p65 n2)

71 Anonimul anomeu Deux homeacutelies anomeacuteens pur lrsquooctave de Paques Homeacutelie I 6 icircn Sources chreacutetiennes vol146 p65-67

72 Anonimul anomeu Deux homeacutelies anomeacuteens pur lrsquooctave de Paques Homeacutelie I 9 icircn Sources chreacutetiennes vol146 p69

al 11-lea omilia a doua continuă ruga bdquoSalvează-mă Doamne tu care l-ai salvat pe Noe din naufragiul universal tu care l-ai salvat pe Lot din focul necru ător tu care l-ai salvatț pe Avraam din macircna celor cinci regi tu care l-ai salvat pe Isaac din lupta cu păstorii tu care l-ai salvat pe Iacob de macircnia lui Esau tu care l-ai salvat pe Iosif din macircna fra ilorț săi tu care l-ai salvat pe Iov de tirania celui rău tu care l-ai salvat pe Moise de macircndria lui faraon salvează-mă i pe mine de vrăjmă ia lui Saul hellipAm căzut de bunăvoie icircnș ș cursele vrăjma ului m-am lăsat legat fără speran ă icircn lan urile celui rău am căzut fărăș ț ț speran ă icircn undi a tiranului Din rege al lui Israel am devenit sclavul pasiunii mele dinț ț stăpacircn peste armate am devenit prizonier al celui tiran eu care am zdrobit leii am fost dominat de frumuse ea unei femei eu care am icircnvins popoare vrăjma e am fost icircnvins deț ș dorin a pentru o femeie eu care m-am ridicat la demnitatea unui profet am fost lipsit deț profe ie din cauza u urătă ii mele Icircn lacrimi strig i mă prostern la picioarele taleț ș ț ș Salvează-mă Doamnerdquo 73

Dacă pacircnă aici nu este clară aplecarea autorului spre erezie de aici icircncolo lucrurile se schimbă cacircnd intră icircn detaliile hristologiei Cel care a coboracirct din ceruri pe pămacircnt chemat să salveze umanitatea căzută sub robia celui rău nu a asumat o natură umană reală ci a fost doar icircn aparen ă om bdquohellipLa un semn al Celui Nenăscut ai fostț trimis din ceruri pe pămacircnt ca să locuie ti icircn sacircnul unei tinere femei tu conducătorulș cerului i al pămacircntului i ca să iei condi ia de sclav tu stăpacircnul crea iei alături deș ș ț ț Tatălhelliprdquo 74 bdquoEl mielul lui Dumnezeu n-a fost oferit asemenea unei oi sub puterea Legii căci nu icircmpotriva vrerii lui a mers el către patima de pe cruce i nici fără voin a sa aș ț icircndurat el rana lăncii nici prin constracircngere a cunoscut el legea mor ii prin crucificareț Tatăl n-a avut decacirct să ordone Monogenului să plece spre lumea pămacircntească acceptacircnd de bunăvoie fiul (copilul) s-a ridicat de pe tronul său slăvit a trecut nevăzut prin sferele naturilor celor netrupe ti a depă it corurile armatelor arhi-icircngere ti i a ajuns icircn cele dinș ș ș ș urmă lumea pămacircntească A fost purtat la sacircnul unei fecioare el care poartă icircn macircinile sale icircntreaga creatură A apărut icircn starea unui nou-născut el care este anterior veacurilor S-a arătat ca un copil el care formează copiii icircn pacircntecele maicii lor S-a hrănit cu lapte el care schimbă icircn mod nevăzut sacircngele (mamei) icircn lapte (pentru pruncul care suge) A

73 Anonimul anomeu Deux homeacutelies anomeacuteens pur lrsquooctave de Paques Homeacutelie II 5 7 icircn Sources chreacutetiennes vol146 p101

74 Anonimul anomeu Deux homeacutelies anomeacuteens pur lrsquooctave de Paques Homeacutelie I 5 icircn Sources chreacutetiennes vol146 p65

fost purtat icircn bra e el care dirijează la un semn toată crea ia Pentru oameni el care aț ț asumat slăbiciunile oamenilor rămacircnacircnd icircnsă ceea ce era icircnaintea veacurilor (με ναςί α τ ςὐ ὸ περὅ πρὸ α νωνἰώ π ρχενὑ ῆ ) Căci el nu s-a transformat ( υτεὄ μετ πεσενέ ) din mai bogat icircn mai sărac el nu s-a schimbat ( υτεὄ τρ πηἐ ά ) din mai mult icircn mai pu inț faptul de a fi icircmbrăcat carnea nu i-a alterat natura sa divină ( υτεὄ ἡ περιβολὴ τ ςῆ σαρκ ςὸ τ νὴ θε τητοςό λλο ωσεἠ ί φ σινύ ) asumarea trupului nu i-a mic orat ipostasul său deș Monogen ( υτεὄ ἡ ν ληψιςἀ ά τοῦ σ ματοςώ τ νὴ τοῦ μονογενο ςῦ σμ κρυνενἐ ί

π στασινὑ ό ) rămacircnacircnd ceea ce era icircnaintea veacurilor de bunăvoie el s-a oferit să aducă macircntuire oamenilorrdquo 75

Cu toată această condescenden ă asumată voluntar de Monogen el n-a fost unț simplu om bdquoCăci dacă Hristos ar fi fost un simplu om moartea ar fi avut asupra lui putere ca supra tuturor oamenilor (εἰ γ ρὰ νθρωποςἄ ψιλ ςὸ ὁ Χριστ ςό καὶ α τοὐ ῦ νἂ ςὡ π ντωνά νθτρ πωνἀ ώ κυρ ευσενἐ ί ὁ θ νατοςά ) 76 Urci pe firul vechii istorii i rămacirci uimitș icircn fa a mor ii Domnului Abel a fost ucis i crea ia nu a fost tulburată Avraam a fost pusț ț ș ț icircn mormacircnt i mormintele nu s-au deschis Isaac a murit i iadul n-a murit Iacob a fostș ș icircngropat i cei icircngropa i n-au icircnviat Iosif a fost depus lacircngă părin ii săi i trupurileș ț ț ș sfin ilor nu s-au ridicat Isaia a fost tăiat i soarele nu s-a icircntunecat Ieremia a fostț ș trangulat i luna nu s-a stricat Nabuth a fost omoracirct cu pietre i pămacircntul nu s-a clintitș ș ș

Zaharia a fost gacirctuit i ziua nu s-a schimbat icircn noapte Ioan a fost decapitat i voalulș ș templului nu s-a rupt icircn două Cacircnd Hristos a suferit icircnsă icircn trup soarele s-a oprit din drumul său luna i-a pierdut strălucirea fe ii sale pămacircntul s-a cutremurathellip Icircnvăluit icircnș ț giulgiu el a despuiat iadul a semănat groază icircn racircndurile păzitorilor iadului i a sfăracircmatș fără efort por ile iadului A ie it din mormacircnt icircmpreună cu capturile sale de război aț ș apărut femeilor a ezate icircn jurul mormacircntului por iile fiind icircncuiate el a intrat totu i prinș ț ș ele la apostoli lui Toma cel necredincios el i-a arătat coasta sa pentru a-l face credincioshelliprdquo 77

De i superior tuturor oamenilor Monogenul nu este totu i Dumnezeul supremș ș

75 Anonimul anomeu Deux homeacutelies anomeacuteens pur lrsquooctave de Paques Homeacutelie I 1-2 icircn Sources chreacutetiennes vol146 p59 J Lieacutebaert precizează că sensul lui ἐσμίκρυνεν este aici unul pur moral (p37 n2)

76 Hristos nu a fost așadar bdquoun simplu om ἄνθρωπος ψιλὸςrdquo adică un om adevărat ci o ființă intermediară icircntre Dumnezeu și om nici Dumnezeu deplin adevărat ca Dumnezeu Tatăl dar nici om adevărat ca ceilalți oameni

Anomeismul autorului omiliilor apare aici fără echivoc Pornind de la strigătul din rugăciune Auzi Doamne strigătul meu autorul icircl prezintă i ca strigăt al cre tinuluiș ș care- i proclamă credin a bdquoVoi striga puterea absolută a Tatălui i medierea ta (caș ț ș Monogen mediator nm) trimiterea ordonată de Cel Nenăscut i supunerea ta (ca Fiuș nm) (κρ ζωά γ ρὰ τ νὴ τοῦ Πατρ ςὸ α θεντει νὐ ά καὶ σ νὴ μεσιτε ανὶ τ νὴ τοῦ γενν τουἀ ή

ποστολ νἀ ὴ καὶ τ νὴ σ νὴ παλο νὑ ή ) 78 Icircn timp ce El stă etern (nemi cat) tu ai icircnclinatș cerurile i ai coboracirct (ș τιὅ κε νοςἐ ῖ ε ςἰ τ νὸ α ναἰῶ κ θηταιά καὶ σὺ κλιναςἔ ο ρανο ςὐ ὺ καὶ κατ βηςέ ) 79 icircn timp ce Tatăl dă mărturie din icircnaltul cerurilor tu la Iordan ai primit mărturia lui de i l-ai chemat afară din mormacircnt pe Lazăr cel mort de patru zile tu ai datș totu i slavă lui (Dumnezeu) Tatăl (ș Părinte te slăvesc pentru că m-ai ascultathellip) icircnmul ind pacircinile-n pustie tu ai dat cinste Celui ce t-a născut (ț ridicacircndu- i ochii el aș binecuvacircntathellip) ai fost spacircnzurat trupe te pe cruce dar El a fost cel ce a primit duhul tăuș ( i strigacircnd cu voce tare i-a dat duhulhellipș ș ) ai fost pus icircn mormacircnt dar El a fost cel ce te-a icircnviat din mormacircnt a treia zirdquo 80 bdquoCăci dacă Tatăl nu i-ar fi poruncit voi n-a i fi putut fiț stăpacircni i de fiul său dacă sentin a n-ar fi venit de sus voi n-a i fi fost capabili să văț ț ț recunoa te i Creatorul dacă Tatăl n-ar fi luat hotăracircrea voi n-a i fi putut atingeș ț ț tămăduitorul Un semn i el ar fi pedepsit natura Un semn i el ar fi zdrobit crea ia Darș ș ț

77 Anonimul anomeu Deux homeacutelies anomeacuteens pur lrsquooctave de Paques Homeacutelie I 26-27 icircn Sources chreacutetiennes vol146 p91-93

78 A se observa antiteza dintre auto-icircntemeierea absolută a Tatălui τὴν τοῦ Πατρὸς αὐθεντειάν și medierea μεσιτεὶαν poziția condiționată și condiționantă a Monogenului de mijlocitor icircntre Dumnezeu cel pur spiritual și lumea pur materială (Vezi și comentariile lui J Lieacutebaert p35 n1)

79 A se observa de asemenea antiteza dintre bdquoa sta nemișcat din eternitate εἰς τὸν αἰῶνα κάθηταιrdquo și bdquoa icircnclina cerurile și a coboricirc ἔκλινας οὐρανοὺς καὶ κατέβηςrdquo Tatăl este icircn esența sa imuabil la modul absolut Fiul Monogenul este icircnsă muabil și de aceea diferit ca esență de esența Tatălui său

80 Anonimul anomeu Deux homeacutelies anomeacuteens pur lrsquooctave de Paques Homeacutelie II 11 icircn Sources chreacutetiennes vol146 p107

nu icircmpotriva voin ei lui Dumnezeu (Cuvacircntul) a mers să pătimească pe cruce (ț ο τεὔ γ ρὰ κωνἄ ὁ Θε ςὸ πἐ ὶ τὸ σταυρικ νὸ παρεγ νετοέ π θοςά ) ci prin supunere fa ă de semnulț

părintesc a luat el asupra sa să sufere moartea pentru cei muritorirdquo 81

Coboracircrii sale la icircntrupare acestui descensus cosmic al Logosului icirci urmează ascensus urcu ul său prin icircnviere spre sferele cosmice celeste de unde a venit Dar niciș el nu este o putere absolută ci una relativă condi ionată de puterea absolută a Tatăluiț căci ine să observe autorul omiliilor bdquounul este cel care a fost icircnviat dar altul este celț care-l icircnviază Cum ar putea fi el unul i acela irdquo ș ș 82 Dar nu numai ontologic iș metafizic adică pentru sine icircnsu i el Monogenul nu este icircntemeierea absolută a fiin eiș ț el nu este reperul ultim nici pentru rugăciunea care se icircnal ă către Dumnezeu Departe deț a fi destina ia ei ultimă Monogenul este numai un mediator al rugăciunilor noastre cătreț adevăratul Dumnezeu care este Tatăl De i superior icircngerilor i chiar arhanghelilorș ș Monogenul este inferior totu i Tatălui său bdquoCacircnd rugăciunea iese din buze curate eaș tie să atingă urechile incoruptibile ale Stăpacircnului căci rugăciunea celui drept tie cuș ș

adevărat să icircnduplece divinitatea către milă hellipEa se ridică pacircnă icircn regiunile icircnăl imilorț celeste hellip i icircntr-o clipă ajunge icircn locuin a fiin elor celor netrupe ti unde por ile celeste iș ț ț ș ț

81 Anonimul anomeu Deux homeacutelies anomeacuteens pur lrsquooctave de Paques Homeacutelie I 24 icircn Sources chreacutetiennes vol146 p89 De remarcat aici faptul că suferințele de pe cruce sunt atribuite Monogenului ca Dumnezeu Comentacircnd expresia J Lieacutebaert este de părere că limbajul icircntrebuințat aici de autorul anomeu nu este conform cu ortodoxia ariană (p36 n1) Ideea de a raporta suferințele de pe cruce la icircnsăși ființa divină a Monogenului se icircntacirclnește icircnsă la arieni ca Palladius al Ratiariei cu ocazia Conciliului de la Aquileea din 381 (vezi capitolul următor) Acest amănunt ar putea fi un argument pentru a-l plasa pe autorul nostru mai degrabă către sfacircrșitul secolului al IV-lea decacirct spre mijlocul lui Explicația ar fi aceea că pentru anomei doar esența Tatălui este absolut impasibilă ființa Monogenului chiar dacă el este numit bdquodumnezeurdquo este pasibilă J Lieacutebaert propune calificarea hristologiei ariene ca bdquologopashitărdquo Expresia din text autorizează icircnsă calificarea ei mai degrabă ca bdquotheopashitărdquo termenul bdquotheosrdquo fiind icircnsă icircnțeles icircn noul arianism ca bdquodumnezeu secundrdquo distinct de bdquodumnezeul primrdquo care este Tatăl

82 Anonimul anomeu Deux homeacutelies anomeacuteens pur lrsquooctave de Paques Homeacutelie I 25 icircn Sources chreacutetiennes vol146 p 91

se deschid Cerul o prime te cu bucurie căci ea nu mai con ine nimic pămacircntescș ț (ο ραν ςὐ ὸ α τ νὐ ὴ μετὰ χαρ ςᾶ ποδ χεταιὑ έ ςὡ μηδ νὲ πιφ ρουσανἐ έ γ ϊνονή ) 83 Icircngerii o icircnso esc cu bucurie căci ea a icircmplinit ceea ce place lui Dumnezeu Arhanghelii oț icircmbră i ează ca pe un prieten Icircncepătoriile (principiile) i Puterile icirci cedează trecereaț ș ș căci ea poartă podoabele sărbătorii văzacircnd ve macircntul ei de fapte bune Domniile oș icircnso esc căci ea s-a străduit să icircmplinească iubirea pentru Creator Heruvimii i Serafimiiț ș icirci arată locul unde stă Paracletul Paracletul salutacircnd-o cum se cuvine o conduce la Dumnezeu Monogenul (ὁ Παρ κλητοςά σπασ μενοςἀ ά γνης ωςί τῷ Μονογενεῖ θεῷ α τ νὐ ὴ προς γειά ) Dumnezeu Cuvacircntul Monogenul o oferă icircn fine icircnaintea Tatălui (ὁ Μονογεν ςὴ θε ςὸ Λ γοςό τῷ Πατρὶ ξ νιονέ α τ νὐ ὴ προσφ ρειέ )rdquo 84

Finalul celei de a doua omilii este apoteotic bdquoAceasta este deci ceea ce strig aceasta este ceea ce proclam peste veacuri Eu păzesc realită ile fără confuzie eu nuț amestec ipostasele ( σ γχυταἀ ύ φυλ ττωά τὰ πρ γματαά οὐ συναναμ γνυμιί τ ςὰ

ποστ σειςὑ ά ) eu in ceea ce tu icircnsu i ai zis eu strig ceea ce tu icircnsu i ai vestit eu păstrezț ț ț ceea ce tu icircnsu i mi-ai transmis icircnvă ceea ce tu icircnsu i ai proclamatrdquo ț ț ț 85 bdquoLegea proclamă Ascultă Israele Domnul Dumnezeul tău este unul Iată-i icircnsă pe sabelienii cei lipsi i deț evlavie adăugacircnd lui Unu al i doi (ț οἱ σαβ λλιοιέ τῷ νἑ ὶ δ οὺ συν πτουσινά ) hellip i pe fiiiș ereticilor imaginacircnd o Triadă consubstan ială de dumnezei (ț καὶ α ρετικ νἱ ῶ πα δεςῖ τρι δαά θε νῶ μοο σιονὁ ύ φαντ ζονταιά )rdquo 86 Men ionarea sabelienilor ca adversarii prin excelen ăț ț ai arianismului este astfel o bună introducere la prezentarea esen ialismului marcelian iț ș

83 Se va remarca această precizare a rugăciunii dezbrăcată de tot ce este pămacircntesc Urcușul rugăciunii icircn această stare este posibil numai pe drumul pe care Monogenul icircnsuși dezbrăcat la racircndul său de haina lui umană icircl va fi făcut prin icircnviere Revenirea sa icircn sferele celeste de unde coboracircse la icircntrupare nu este de conceput icircn arianims altfel decacirct prin eliberarea de materia asumată la nașterea sa din Fecioara Și icircn arianism ca și icircn gnoză materia este rea și destinată pieirii finale Derobarea de materia trupului este posibilă numai icircntr-o hristologie dochetă icircn care icircntruparea nu este reală

84 Anonimul anomeu Deux homeacutelies anomeacuteens pur lrsquooctave de Paques Homeacutelie II 1 icircn Sources chreacutetiennes vol146 p95-97

85 Anonimul anomeu Deux homeacutelies anomeacuteens pur lrsquooctave de Paques Homeacutelie I 12 icircn Sources chreacutetiennes vol146 p71

fotinian care urmează

B PROBLEMA DUHULUI SFAcircNT IcircN ARIANISM

1 Mărturia Sf Atanasie cel Mare bdquoTropiciirdquo lui Serapion de Thmuis

Aflat icircn pustie icircn urma fugii sale din noaptea de 8 spre 9 februarie 356 din calea oamenilor icircmpăratului Constan iu marele patriarh al Alexandriei prime te la un momentț ș dat o interpelare din partea episcopului de Thmuis Serapion icircn problema doctrinei unor eretici pe care el icirci nume te bdquotropicirdquo probabil pentru faptul că dădeau un sens figuratș expresiilor din Scriptură cu privire la Duhul Sfacircnt Ace tia părăsiseră arianismul icircn ceeaș ce prive te doctrina despre inferioritatea Fiului icircn raport cu Dumnezeu Tatăl dar păstrauș vechea erezie icircn ceea ce prive te icircnvă ătura despre Duhul Sfacircnt Atanasie care-i scrie luiș ț Serapion patru epistole pe această temă datate de cercetători icircntre 356 i 361 descrieș doctrina bdquotropicilorrdquo icircn termenii următori bdquohellipPărăsind unii pe arieni pentru hula lor icircmpotriva Fiului cugetă icircmpotriva Duhului i zic nu numai că ș el este creatură ci i că ș e unul din duhurile slujitoare i se deosebe te de icircngeri numai prin treaptăș ș Iar aceasta e numai o luptă prefăcută fa ă de arieni De fapt e o adevărată icircmpotrivire fa ă de dreaptaț ț credin ă Căci precum aceia tăgăduind pe Fiul tăgăduiesc pe Tatăl a a i ace tia grăindț ș ș ș rău de Duhul Sfacircnt grăiesc rău i de Fiul Cele două păr i i-au icircmpăr it icircmpotrivirea fa ăș ț ș ț ț de adevăr căci cugetacircnd unii icircmpotriva Cuvacircntului iar ceilal i icircmpotriva Duhului eiț icircndreaptă aceea i hulă icircmpotriva Sfintei Treimi (icircntregi)rdquo ș 87 Potrivit acestui text tropicii admiteau consubstan ialitatea Fiului cu Dumnezeu Tatăl conform sinodului de la Niceeaț dar nu mai admiteau i consubstan ialitatea Duhului cu Fiul i desigur i cu Tatăl Pentruș ț ș ș ei Duhul era o creatură a Fiului asemenea icircntregului cosmos

Aspectul cu adevărat relevant icircn această afacere este icircnsă faptul că tropicii

86 Anonimul anomeu Deux homeacutelies anomeacuteens pur lrsquooctave de Paques Homeacutelie II 11 icircn Sources chreacutetiennes vol146 p107

87 Atanasie cel Mare Epistola icircntacirci către Serapion 1 icircn colecția bdquoPărinți și scriitori bisericeștirdquo EIBMBOR București 1988 vol 16 p 23

considerau Duhul o crea ie numai a Fiului fără nici un amestec din partea Tatăluiț Tropicii tăgăduiau cu alte cuvinte orice rela ie directă a Duhului cu Tatăl chiar icircnț calitatea sa de creatură Iată cacircteva texte care ilustrează acest aspect bdquoEi zic a a spuneș Sf Atanasie ltdacă Duhul nu e creatură nici unul dintre icircngeri ci purcede din Tatăl urmează că e Fiu i el i astfel sunt doi fii el i Cuvacircntul i dacă e frate (alș ș ș Ș Cuvacircntului nn) cum mai este Cuvacircntul laquoUnul Născutraquo Sau nu sunt egali ci unul se nume te după Tatăl iar celălalt după Fiulgt ș i iară iȘ ș ltdacă e din Tatăl cum de nu se zice i despre el că s-a născut Iar dacă Duhul este al Fiului urmează că Tatăl esteș bunicul Duhuluigtrdquo 88 Cacircteva racircnduri mai jos Atanasie se icircntreabă bdquoCare sunt deci de teptele lor icircntrebări ș ltDacă Duhul nu e creatură (a Fiului ci purcede direct din Tatăl nn) zic ei el este fiu i deci sunt doi fra i (proveni i din Tatăl nn) Cuvacircntul iș ț ț ș elgt Apoi adaugă ltdacă Duhul va lua din Fiul i se va da de către el (hellip) urmează căș Tatăl e bunic i Duhul nepotul luigtș rdquo 89 bdquoEi zic deci ltdacă Duhul Sfacircnt nu e creatură cum a i spus icircnainte ci este icircn Dumnezeu i se dă din Dumnezeu atunci este i el fiu iț ș ș ș sunt deci doi fii el i Fiul Iar dacă Duhul e al Fiului i prime te toate de la Fiul(hellip)ș ș ș atunci Tatăl este bunic i Duhul nepotul luigtș rdquo 90 Iată a adar care era faimosul argumentș al tropicilor sau cum spune Sf Atanasie bdquohellipacea sfătoasă icircntrebare a lor ltdacă Duhul e din Dumnezeu (Tatăl) pentru ce nu se nume te el fiuhellipgtș rdquo 91

Ce icircnvă au a adar tropicii lui Serapion Spuneau mai icircntacirci că Duhul Sfacircnt nuț ș poate purcede direct bdquodin Tatălrdquo deoarece Duhul ar deveni i el Fiu i deci un frate alș ș Fiului ceea ar anula calificarea acestuia din urmă ca Monogen Mai spuneau apoi că Duhul nu poate purcede nici bdquodin Fiulrdquo adică bdquodin fiin a Fiuluirdquo pentru că icircn acest cazț

88 Atanasie cel Mare Epistola icircntacirci către Serapion 15 icircn colecția bdquoPărinți și scriitori bisericeștirdquo vol 16 p 40

89 Atanasie cel Mare Epistola a patra către Serapion 1 icircn colecția bdquoPărinți și scriitori bisericeștirdquo vol 16 p 87

90 Atanasie cel Mare Epistola a patra către Serapion 2 icircn colecția bdquoPărinți și scriitori bisericeștirdquo vol 16 p 88

91 Atanasie cel Mare Epistola icircntacirci către Serapion 25 icircn colecția bdquoPărinți și scriitori bisericeștirdquo vol 16 p 54

Fiul i-ar deveni tată el icircnsu i devenind astfel bdquonepotrdquo al Tatălui Primei obiec ii aș ț bdquotropicilorrdquo SF Atanasie le-a opus argumentul stabilită ii numelor i anume că ipostaseleț ș icirc i păstrează caracteristicile proprii astfel icircncacirct Tatăl nu poate deveni bunic nici Fiul tatăș al Duhului bdquoCăci dacă deoarece Duhul nu este creatură (voi totu i) icircntreba i ș ț ltdeci Duhul este ( i el) Fiugtș atunci lua i seama ca nu cumva aflacircnd că Fiul nu este creaturăț (căci prin el s-au făcut toate) să (ajunge i să) icircntreba i ț ț ltdeci Fiul este Tatăgt sau icircncă ltDuhul este Fiu i Fiul este Duhul Sfacircntgtș Cei ce cugetă a a sunt icircn afara Treimii i seș ș vor socoti fără Dumnezeu schimbacircnd numele Tatălui i al Fiului i al Duhului Sfacircnt iș ș ș socotindu-i pe ace tia după a lor voie icircntru asemănarea na terii omene ti numindu-iș ș ș nepo i i bunici i nălucindu- i na teri dumnezeie ti (teogonii) asemenea (miturilorț ș ș ș ș ș păgacircne ale nn) elinilor Nu aceasta e credin a Bisericii ci cum a zis Macircntuitorul icircnț Tatăl i Fiul i Sfacircntul Duh icircn Tatăl care nu poate deveni bunic icircn Fiul care nu poateș ș deveni Tată i icircn Duhul Sfacircnt care nu poate fi numit decacirct a a i nu altfel Credin aș ș ș ț aceasta nu poate schimba numele Ci Tatăl e pururi Tatăl Fiul e pururi Fiul i Duhul Sfacircntș care se zice pururi Duhul Sfacircnt hellipLa oameni tatăl nu este pururi tată nici fiul pururi fiu Fiindcă cel ce devine tatăl unui fiu a fost fiul altuia i fiul unui tată devine tată altuiaȘ Avraam fiind fiul lui Nahor a devenit tatăl lui Isaac i Isaac fiind fiul lui Avraam s-aș făcut tată lui Iacob Căci fiecare fiind o parte a născătorului său (sn) se na te ca fiu darș devine i el tată al altuia Dar icircn dumnezeire nu este a a fiindcă Dumnezeu nu e ca omulș ș Tatăl nu e din alt tată De aceea nici nu na te pe cineva care va deveni tată al altuia Niciș Fiul nu este o parte a Tatălui (sn) 92 de aceea nici nu e născut spre a na te un alt fiuș Pentru aceea numai icircn dumnezeire Tatăl fiind icircn mod propriu i singur (numai el) Tatăș este i a fost i va fi pururi Tatăl i Fiul este icircn mod propriu i singur (numai el) Fiuș ș Ș ș Astfel Tatăl e i se zice pururi Tatăl i Fiul e pururi Fiul i Duhul Sfacircnt este pururi Duhulș ș ș (sn) Iar acesta (Duhul) credem că este al lui Dumnezeu i că s-a dat de la Tatăl prinș Fiul Astfel Sfacircnta Treime rămacircne neschimbată cunoscută icircntr-o singură dumnezeire Deci cel ce icircntreabă ltprin urmare Duhul este ( i el) Fiugtș icirc i icircnchipuie că numele poateș fi schimbat i nu e sănătos la minte (Asemenea) i cel ce icircntreabă ș ș ltTatăl e deci bunicgt născocind un alt nume Tatălui rătăce te icircn inima lui Dar a răspunde mai departeș neru inării ereticilor nu e de folosrdquo ș 93

Argumentul său icircmpotriva celei de a doua obiec ii a bdquotropicilorrdquo este acela căț

92 Cum afirmase cu mai bine de un secol icircnainte icircn Occidentul latin Tertulian icircn Adversus Praxean XXVI 3 6 Iar icircn Orient cine

93 Atanasie cel Mare Epistola a treia către Serapion 6 icircn colecția bdquoPărinți și scriitori bisericeștirdquo vol 16 p 92-93

Duhul nu poate fi o creatură a Fiului deoarece el este bdquopropriul Fiuluirdquo adică din aceea iș fiin ă cu Fiul tot a a cum Fiul este bdquopropriul Tatăluirdquo adică din aceea i fiin ă cu Tatălț ș ș ț bdquoDe ce nu- i dau seama (ace tia) zice el că precum nedespăr ind pe Fiul de Tatăl eiș ș ț păstrează unitatea lui Dumnezeu a a despăr ind pe Duhul de Cuvacircntul nu mai păstreazăș ț unitatea dumnezeirii icircn Treime ci o sfacirc ie amestecacircnd icircn ea o fire străină i de alt soi i oș ș ș egalizează pe aceasta cu creaturile Ei arată astfel că Treimea nu mai este una ci compusă din două firi datorită fiin ei deosebite a Duhului cum i-o imaginează ei i ceț ș Ș fiin ă dumnezeiască mai e aceasta care e compusă din Creator i creatură Căci sau nu eț ș Treime ci o Doime i o creatură sau dacă e Treime precum i este cum pun ei pe Duhulș ș Treimii icircn racircnd cu creaturile cele de după Treime Căci aceasta icircnseamnă iară i a icircmpăr iș ț i a desface Treimea Căci cugetacircnd rău despre Duhul nu cugetă bine nici despre Fiulș

Fiindcă dacă cugetau drept despre Cuvacircntul ar fi cugetat sănătos i despre ș Duhul care purcede de la Tatăl i fiind propriu Fiului se dă de către acesta ucenicilor i tuturorș ș celor ce cred icircn El Iar rătăcind astfel nu au nici despre Tatăl credin a cea sănătoasă Căciț cei ce tăgăduiesc pe Duhul cum a spus marele mucenic tefan (Fapte VII 55)Ș tăgăduiesc pe Fiul iar cei ce tăgăduiesc pe Fiul nu au nici pe Tatălrdquo 94 Dar observă Atanasie cel ce face pe Duhul creatură va ajunge să-l facă creatură i pe Fiul bdquoIar ș Duhul avacircnd aceea i fire i aceea i pozi ie fa ă de Fiul pe care o are Fiul fa ă de Tatălș ș ș ț ț ț cum oare cel ce-l nume te pe acesta creatură nu va cugeta icircn mod necesar acelea i i despreș ș ș Fiul Căci dacă Duhul Fiului este creatură e firesc ca ei să spună că i Cuvacircntul Tatăluiș este creatură Aceasta nălucindu- i-le arienii au căzut icircn iudaismul lui Caiafa Iar dacăș cei ce spun aceasta despre Duhul nu- i icircnsu esc cele ale lui Arie să ocolească i cuvinteleș ș ș lui i să- i icircndrepte necredin a privitoare la Duhul Căci precum Fiul cel ce este icircn Tatălș ș ț i icircn care e i Tatăl nu este creatură ci ș ș e propriul fiin ei Tatăluiț (căci aceasta pretinde i căț

o spune i i voi) a a i pe Duhul cel aflător icircn Fiul icircntru care e i Fiul nu e icircngăduit a-lț ș ș ș ș socoti icircntre creaturi nici a-l separa de Cuvacircntul i a face Treimea nedesăvacircr itărdquo ș ș 95 bdquoCăci dacă cei ce cugetă cele ale lui Arie ndash fiindcă icircn sufletul lor rău i iscoditor nu intrăș icircn elepciunea ndash nu pot icircn elege nici crede Treimea neicircmpăr ită i sfacircntă acesta nu e motivț ț ț ș ca să răstălmăcească adevărul nici să spună că nu pot exista cele ce ei nu pot icircn elege Eiț suferă un lucru cu totul nebunesc cacircnd neputacircnd icircn elege cum e neicircmpăr ită Sfacircntaț ț

94 Atanasie cel Mare Epistola icircntacirci către Serapion 2 icircn colecția bdquoPărinți și scriitori bisericeștirdquo vol 16 p 24-25 A se observa icircn același timp modul icircn care Atanasie evită să afirme purcederea Duhului bdquoși de la Fiulrdquo limitacircndu-se la afirmațiile certe ale Scripturii

95 Atanasie cel Mare Epistola icircntacirci către Serapion 21 icircn colecția bdquoPărinți și scriitori bisericeștirdquo vol 16 p 48-49

Treime arienii fac pe Fiul una cu crea iunea iar tropicii icircl numără i ei pe Duhul icircntreț ș creaturirdquo 96 bdquoAceasta fiind unitatea icircn Sfacircnta Treime cine ar putea despăr i pe Fiul deț Tatăl i pe Duhul de Fiul sau de Tatăl icircnsu i Sau cine ar fi atacirct de icircndrăzne ca să spunăș ș ț că Treimea este neasemenea i de o fire străină icircn ea icircnsă i sau ș ș că Fiul e de o altă fiin ăț decacirct Tatăl sau că Duhul e străin de Fiulrdquo 97

Să observăm a adar din cele de mai sus că tropicii lui Serapion negau icircn modș expres purcederea directă a Sfacircntului Duh din Dumnezeu Tatăl ata acircndu-l cauzal numaiș de Fiul Deci spuneau ei Duhul nu poate purcede i el din Tatăl căci ar deveni un fel deș frate al Fiului icircn consecin ă el nu este de aceea i fiin ă cu Tatăl Apoi chiar dacă icirc i areț ș ț ș cauza icircn Fiul el nu purcede din fiin a Fiuluiț ci este adus la existen ă ț prin Fiul de către Fiul asemenea oricărei creaturi iată de ce el nu este de aceea i fiin ă nici măcar cu Fiulș ț Icircmpotriva acestei argumentări a tropicilor Sf Atanasie lansează principiul bdquoDuhului care are aceea i fire i aceea i pozi ie fa ă de Fiul pe care o are Fiul fa ă de Tatălrdquo icircn sensul căș ș ș ț ț ț Duhul este bdquopropriurdquo Fiului icircn aceea i măsură icircn care Fiul este bdquopropriurdquo Tatălui Fidelș sinodului de la Niceea Sf Atanasie se mul ume te să afirme doar consubstan ialitateaț ș ț Duhului cu Fiul după modelul consubstan ialită ii Fiului cu Tatăl pe care o admiteau iț ț ș tropicii El nu afirmă că Duhul i-ar avea cauza bdquodin Fiulrdquo sau bdquoprin Fiulrdquo nuș interpretează cauzal expresia bdquoDuhul este propriul Fiuluirdquo el se mul ume te să sugerezeț ș doar că Duhul este din aceea i fiin ăș ț din care este i Fiul a a cum Fiul este ș ș din aceea iș fiin ăț din care este i Tatăl Avacircnd icircn minte icircn permanen ă numai bdquoconsubstan ialitateardquoș ț ț ipostaselor stabilită la Niceea Sf Atanasie nu pare să fi observat interpretarea clar cauzală pe care tropicii o dădeau rela iei Duhului cu Fiul precum nici faptul că ei negauț astfel orice rela ie cauzală directă a Duhului cu Tatăl Aceste aspecte de i ignorate deț ș marele patriarh pacircnă la moartea sa nu vor rămacircne icircnsă neobservate la Sf Vasile cel Mare

2 Mărturia Sf Vasile cel Mare Contra Eunomiu

Doctrina lui Eunomiu cu privire la purcederea Duhului Sfacircnt este foarte bine pusă icircn eviden ă de Sf Vasile cel Mareț care pe la 364 a scris icircmpotriva lui cunoscuta sa

96 Atanasie cel Mare Epistola icircntacirci către Serapion 17 icircn colecția bdquoPărinți și scriitori bisericeștirdquo vol 16 p 43

97 Atanasie cel Mare Epistola icircntacirci către Serapion 20 icircn colecția bdquoPărinți și scriitori bisericeștirdquo vol 16 p 47

lucrare Contra Eunomiu Marele părinte pare să fie primul care a observat că arienii reduceau la Fiul cauza Duhului Sfacircnt Potrivit Sf Vasile Eunomiu profesa următoarea icircnvă ătură trinitară bdquoSă presupunem că observa ia pleacă de la operele create i se icircnal ăț ț ș ț peste acestea pacircnă la substan e ț ea găse te astfel căș Fiul este o creatură a Celui Nenăscut i că Paracletul este o creatură a Fiului (tou men agennetou ton yion euriskon poimaș

tou de monogenous ton parakleton)rdquo 98 bdquoExistă deci un singur Dumnezeu nenăscut iș fără principiu (eis esti o Theos agenetos kai anarhos) El nu are vreo fiin ă care să-i fieț anterioară ndash căci nimic nu poate fi anterior nenăscutului nici vreo fiin ă care să fie icircn (cu)ț El ndash căci El este simplu i fără compozi ie Fiind unic fiind singur i mereu acela i Elș ț ș ș este Dumnezeu creator i artizan al tuturor lucrurilor mai icircntacirci de toate i icircntr-un mod cuș ș totul extraordinar al Monogenului apoi prin Acesta icircn mod propriu al tuturor celor create Căci icircnainte i de toată creatura i numai prin propria sa putere i activitate l-aș ș ș născut l-a creat i l-a făcut pe Fiul (ton men gar Hyion pro panton kai pro pases ktiseosș monou te eautou dynamei kai energeia egennese te kai ektise kai epoiesen)(hellip) i prin elȘ (prin Fiul) l-a creat pe Duhul Sfacircnt cel dintacirci dintre toate i cel mai mare dintre to iș ț prin propria sa putere i la ordinul său dar prin activitatea i puterea (creatoare) aș ș Fiului (kai dia toutou proton men panton kai meizon to Pneuma to agion epoiesen exousia men idia kai prostagmati energeia de kai dynamei tou Hiou)rdquo 99 Astfel mai spune Eunomiu bdquohellipdupă icircnvă ătura fericitului Pavel hellipFiul este subordonat luiț Dumnezeu Tatăl hellipiar Duhul Sfacircnt la racircndul său este icircn mod clar subordonat lui Hristosrdquo 100 Eunomiu ca to i arienii icircn elegea actul purcederii prin prisma activită iiț ț ț creatoare a Fiului bdquoEl (Duhul) este onorat icircn al treilea racircnd ca prima creatură a Monogenului cea mai mare dintre toate i singura ca atare (trite hora timomenon osș proton koi meizon panton kai monon toioutou tou monogenous poema)rdquo 101

98 Eunomiu de Cyzic Apologia 20 icircn col Sources chretiennes Les Editions du Cerf Paris 1983 vol 305 p 275

99 Eunomiu de Cyzic Apologia (Apendice) 28 icircn col Sources chretiennes vol 305 p 297

100 Eunomiu de Cyzic Apologia 27 icircn col Sources chretiennes vol 305 p 293

101 Eunomiu de Cyzic Apologia 25 icircn col Sources chretiennes vol 305 p 287

Aspectul cel mai important aici nu este icircnsă acela că Eunomiu icircn elegeaț aducerea la existen ă a Duhului icircn termenii sugera i icircn Ioan I 3 adică asemenea uneiț ț creaturi ci faptul că fie i icircn această calitate Duhul este creat numai de Fiul că actulș creării Duhului icirci apar ine numai Fiului Este ceea ce observă i Sf Vasile cel Mare careț ș intrigat de acest aspect spune următoarele bdquoExistă oare vreun om pe lume care să nu vadă cu claritate că nici o activitate a Fiului nu se află separată de Tatăl şi că nu se află nimic icircntre cele existente care să aparţină Fiului dar să fie străine de Tatăl (hellip) Pentru ce dar atribuie Eunomiu numai Fiului cauza Duhului Sfacircnt (pos oun tou pneumatos ten aitian to monogenei mono prostithesi) şi pentru a-i calomnia natura se serveşte de activitatea creatoare a acestuia (adică a Fiului nn)(kai kategorema tes physeos autou ten toutou lambanei demiourgian) (hellip) Nu este un pericol evident de a separa de Dumnezeu Tatăl pe Duhul Sfacircnt (diairein apo tou Theou to Pneuma) devreme ce pe de o parte apostolul ni-l prezintă icircn relaţiile sale cacircnd Duhul lui Hristos cacircnd Duhul lui Dumnezeuhellip iar pe de alta Domnul icircnsuşi icircl numeşte Duhul Adevăruluihellip şi spune că purcede de la Tatăl Or acesta (Eunomiu) pentru a micşora slava Domnului nostru Iisus Hristos (allrsquooutos eis kathairesin tes doxes tou Kyrios hemon Iesou Hristou) icircl separă pe Duhul de Tatăl i-l atribuie Monogenului de-o manieră diferită (aferei men apo touș Patros tou de Monogenei diaferontos) desigur pentru a mic ora (Fiului) slava (epiș kathairesi tes doxes prostithesin)rdquo 102 A adar departe de a nega Fiului orice participareș cauzală actul bdquopurcederiirdquo al venirii la existen ă a Duhului Sfacircnt Eunomiu cum aratăț marele capadocian atribuia numai Fiului cauza Duhului Sfacircnt excluzacircndu-l astfel pe Dumnezeu Tatăl icircmpotriva Scripturii (vezi Ioan XV 26)

B REAC IA ESEN IALISTĂȚ Ț

1 Marcel al Ancyrei

102 Sf Vasile cel Mare Contra lui Eunomiu II 34 icircn col Sources chretiennes Les Editions du Cerf Paris 1983 vol 305 p141-143

Devenit episcop al Ancyrei (Ankara de astăzi) Marcel a fost unul din marii apărători ai termenului homoousios icircmpotriva arianismului şi prieten al Sf Atanasie cel Mare Cu timpul s-a dovedit icircnsă că fondul metafizic icircn baza căruia lupta el icircmpotriva arianismului era de cu totul altă natură decacirct acela folosit la sinodul ecumenic de la Niceea icircn formularea celebrului homoousios Marcel actualiza pur şi simplu vechiul sabelianism El icircnţelegea să combată arianismul afirmacircnd consubstanţialitatea Logosului cu Dumnezeu Tatăl pacircnă la desfiinţarea oricărei distincţii dintre cei doi Devenind evident acest fapt Marcel este abandonat de adevăraţii niceeni cum era Sf Atanasie şi acuzat icircn mod deschis de modalism Este ceea ce face la un moment dat icircnsuşi Sf Vasile cel Mare cacircnd scruiindu-i Sf Atanasie icirci solicită acestuia pentru a risipi orice confuzie să condamne imediat bdquoicircnvăţătura periculoasă şi icircn afara adevăratei credinţe (a lui Marcel)rdquo 103 Icircn cele din urmă Marcel este somat să compară icircn faţa unui sinod icircn 335 şi depus din treaptă pentru erezie Eusebiu de Cezareea l-a combătut icircn cadrul unei cărţi intitulate Teologia bisericească Marcel a dispărut din istorie dar doctrina sa a creat mari probleme Ea reprezintă icircn fond o reacţie de fond sabelian la subordinaţianismul arian Ca şi icircn cazul celei a lui Arie doctrina lui Marcel este o hristologie nu o triadologie Deşi a abordat icircn treacăt problema Sf Duh el a făcut-o numai pentru a dovedi absenţa oricărei diferenţe dintre Logosul etern şi Dumnezeu Tatăl

Iată un rezumat al doctrinei sale pe baza textului lui Eusebiu din lucrarea acestuia Teologia bisericească Dumnezeu este o monadă absolut unul şi indivizibil De aici trebuie pornit şi nu de la o pluralitate divină după cum face Origen Aceasta nu icircnseamnă că icircn Dumnezeu nu există un Logos el există dar este μοο σιος adicăὁ ύ Logosul este icircn Dumnezeu şi Dumnezeu icircn el fără nici o diviziune locuind icircn el ca o putere activă nu ca o simplă δ ναμις ci ca o νεργε Această energie seύ ἐ ίᾳ exteriorizează προ ρχεται fără să iasă din Dumnezeu printr-o dilatare πλατυνομ νηέ έ care nu introduce nici dualitate nici compoziţie ipostatică distinctă Această extensie e dublă mai icircntacirci icircn creaţie de vreme ce Logosul e creator apoi icircntrupare Prin această iconomie (coboracircre) Logosul astfel icircntrupat devine Fiu dar nu printr-o naştere icircn interiorul fiinţei divine căci el nu se naşte decacirct abia icircn trup din Fecioara Numai icircn acest trup νεργε α divină este activă şi devine principiu al tuturor actelor lui Hristos Astfel seἐ ί realizează o unire cum totul intimă şi permanentă cu totul superioară celei care icircnsufleţea odinioară pe profeţi Această unire va icircnceta totuşi icircntr-o zi după cacirct ne putem da seama căci trupul char devenit nemuritor nu convine firii divine νεργε α se vaἘ ί rezorbi atunci icircnapoi icircn Dumnezeu de aici acuzaţia adusă constant de orientali lui Marcel că nu mărturiseşte expresia din Crezul de la Niceea bdquoa cărui icircmpărăţie nu va avea sfacircrşit

103 Vesile cel Mare Epist LXIX 2 PG XXXII 432 la M -D Chenu Marcel drsquoAncyre DTC vol XI B col1996

cujus regni non erit finisrdquo 104

Iată acum o altă expunere mai precisă a doctrinei lui Marcel de Ancyra aşa cum apare ea icircn aşa-numitul simbol macrostih bdquoDiscipolii lui Marcel şi ai lui Fotin amacircndoi din Ancyra Galatiei resping subzistenţa eternă τ ν πποαι νιον παρξιν a luiὴ ώ ὕ Hristos divinitatea sa şi icircmpărăţia sa veşnică τελε τητον asemenea iudeilor şi subἀ ύ pretextul că astfel salvează unitatea divină τ μοναρχ Icircn ceea ce ne priveşte noi ştimῇ ίᾳ că Hristos nu este doar o gacircndire exprimată sau imanentă icircn Dumnezeu λ γονό προφορικ ν νδι θετον το θεο ci un Logos-Dumnezeu viu şi subzistent λλὸ ἢ ἐ ά ῦ ῦ ἀ ὰ ζ ντα θε ν λ γον καθrsquo αυτ ν π ρχοντα Fiul lui Dumnezeu şi Hristos El nu existăῶ ὸ ό ἑ ὸ ὑ ά mai icircnainte de veci doar icircn preştiinţa Tatălui ci l-a asistat pe acesta icircn lucrarea sa de creare a celor văzute şi nevăzute El este icircntr-adevăr cel căruia Tatăl i-a zis Să facem om după chipul şi asemănarea noastră el este cel care s-a arătat icircn persoană patriarhilor care a dat Legea care a grăit prin prooroci şi care icircn final s-a icircntrupat l-a revelat tuturor oamenilor pe Tatăl şi care de acum icircnainte domneşte icircn veacul veacurilorrdquo 105

Cum combătea Marcel de Ancyra arianismul printr-o astfel de concepţie De remarcat mai icircntacirci că motivaţia declarată de el icircnsuşi şi icircnregistrată de simbolul macrostih era aceea că astfel salvează unitatea divină τ μοναρχ Prin faptul că respingea oriceῇ ίᾳ asemănare icircntre Logos şi Dumnezeu Tatăl Arie introducea o distincţie gravă icircn Dumnezeu o separare care icircntr-adevăr ameninţa unitatea lui Dumnezeu Marcel apelacircnd la vechea concepţie a lui Sabeliu căuta să combată această depreciere a substanţei Logosului icircn raport cu Tatăl afirmacircnd că el este consubstanţial cu acesta pacircnă la punctul icircn care el Logosul nici nu mai subzistă icircn Dumnezeu ca persoană distinctă de Tatăl Această depreciere a Logosului avea mai ales grave consecinţe icircn hristologie dacă anterior icircntrupării sale icircn Iisus Hristos Logosul nu era recunoscut ca Dumnezeu adevărat egal cu Tatăl atunci cu atacirct mai puţin icirci era recunoscută această calitate după icircntrupare Atribuindu-i slăbiciunile firii umane asumate arienii demonstrau odată icircn plus că Logosul este prin icircnsăşi fiinţa sa neasemănător cu Dumnezeu Tatăl icircn aceste condiţii tot ce a găsit Marcel de cuviinţă să argumenteze a fost ideea sabeliană că icircn icircntrupare monada divină icircnsăşi se dilată capătă o nouă faţă un nou chip distinct de cel anterior icircntrupării tocmai prin caracterul temporal al acestui nou chip Iisus Hristos este Logosul devenit trup existacircnd distinct de Tatăl ca om ca fiinţă cu totul efemeră atacirct el ca

104 La M -D Chenu Marcel drsquoAncyre DTC vol XI B col1997-1998

105 O Hahn Bibliotek der Symbole sect 159 n6 la M -D Chenu Marcel drsquoAncyre DTC vol XI B col1996

persoană cacirct şi icircmpărăţia sa La sfacircrşitul timpurilor totul a reveni la starea iniţială a monadei indistincte

Cu privire la această expresie a cărui icircmpărăţie nu va avea sfacircrşit istoricul dogmelor B Sesbouumleacute scrie bdquohellipAceastăhellip afirmaţie este proprie simbolurilor de credinţă orientale şi niciodată n-a trecut icircn Occident Motivaţia ei este polemică Icircntr-adevăr o erezie atribuită lui Marcel de Ancyra icircn secolul al IV-lea susţinea că la Parusie Logosul se va reicircntoarce icircn Tatăl pacircnă la punctul icircn care se va confunda cu el misterul trinitar nu ar avea astfel decacirct o valoare sbquoiconomicărsquo şi istorică iar nu una sbquoteologicărsquo şi eternă Această idee vine din interpretarea abuzivă a textului paulin sbquoEl trebuie să icircmpărăţească pacircnă ce va pune pe toţi vrăjmaşii săi sub picioarele sale (hellip)Şi cacircnd toate vor fi supuse lui atunci şi Fiul icircnsuşi se va supune Celui ce i-a supus lui toate ca Dumnezeu să fie toate icircn toţirsquo (I Corinteni XV 25 28) Acest text exprimă icircmplinirea finală a misiunii Fiului el nu sugerează prin nimic că fiul nu va mai avea raţiunea de a exista Dimpotrivă glorificat icircn umanitatea sa Fiul va continua să exercite icircn mod etern funcţia sa mediatoare icircn el şi prin el vor vedea drepţii pe Dumnezeurdquo 106

Contestacircnd orice deosebire reală a Logosului de Tatăl şi respingacircnd eternitatea icircmpărăţiei Fiului Marcel credea că apără deopotrivă atacirct consubstanţialitatea Logosului cu Tatăl anterior icircntrupării prin considerarea lui ca nediferenţiat de Tatăl cacirct şi deplinătatea dumnezeirii coboracirctă icircn Hristos ca urmare a dilatării monadei şi a apariţiei ei sub chip uman icircn istorie Probabil că toate aceste idei ale lui Marcel ar fi rămas nebăgate icircn seamă dacă el n-ar fi negat veşnicia icircmpărăţiei lui Hristos Icircn focul controverselor iscate pe această temă Marcel a ajuns să conteste eternitatea Fiului consideracircndu-l doar o fiinţă temporală avacircnd un icircnceput icircn timp ba chiar şi un sfacircrşit bdquoHristos spunea el a icircnceput să domnească acum patru sute de ani şi stăpacircnirea sa va icircnceta odată cu sfacircrşitul lumiirdquo 107 Această afirmaţie a constituit icircnceputul căderii sale din racircndurile niceenilor adevăraţi Acuzaţiile de sabelianism pe care i le aduceau continuu arienii s-au dovedit astfel adevărate şi a sfacircrşit prin a fi abandonat de occidentali de Atanasie şi de toţi adevăraţii susţinători ai lui homoousios care au icircncetat să mai vadă icircn el un apărător al credinţei de la Niceea consideracircndu-l icircn schimb un continuator al vechiului sabelianism

Să intrăm icircnsă icircn detaliile doctrinei sale trinitare propriu-zise Marcel respinge

106 B Sesbouumleacute et J Wolinski Histoire des dogmes Descleacutee 1994 p121

107 J Schwane op cit vol2 p213 n1

cu hotăracircre ideea ariană că Logosul ar exista icircn Tatăl ca un ipostas distinct căci pentru el ca şi pentru arieni noţiunea de ipostas echivala cu aceea de altă substanţă ουσια decacirct a Tatălui Icircn Dumnezeu zicea el nu trebuie să admitem decacirct un ipostas o singură substanţă sau realitate sub icircntreit chip sau sub icircntreit nume μ αί γαρ π στασινὑ ό τριπρ σωπονό σπερὡ και τριωνιμον εισαγη τον αυτον ειναι λεγων τον θεον και τον εν αυτω Λογον και το Αγιον Πνευμα 108 Aşadar pentru Marcel Dumnezeu icircn sine nu este lipsit de Logosul său cum afirmau arienii Dumnezeu spunea el are icircn sine din eternitate Logosul aşa cum omul are icircn el icircnsuşi propria-i raţiune Astfel Dumnezeu şi Logosul său sunt unul şi acelaşi lucru εν και ταυτον109 Referindu-se la primele versete ale prologului evangheliei a patra Marcel spune că Logosul icircncă neicircntrupat ασαρκος nu este icircncă Fiu ci doar Logos bdquoIcircnainte de a fi coboracirct printre noi şi de a se fi născut din Fecioara el nu era decacirct Logosrdquo110

Despre acest Logos mai spunea Marcel Scriptura ne zice trei lucruri icircntacirci că el era la icircnceput εν αρχη pentru a semnifica faptul că se afla icircn Tatăl icircn mod potenţial δυναμει icircn al doilea racircnd că el era προς τον θεον pentru a marca faptul că era la Dumnezeu icircn act ενεργεια căci prin el au fost create toate icircn fine că el era Dumnezeu pentru a ne icircnvăţa că divinitatea nu este divizată deoarece Logosul este icircn Dumnezeu şi Dumnezeu este icircn Logosul Astfel Logosul este etern şi consubstanţial ομοουσιος αυτοουσιος cu Dumnezeu 111 Acest efort de a afirma unitatea pacircnă la indistincţie a Fiului cu Tatăl era menită icircn viziunea lui Marcel de Ancyra să contracareze subordinaţianismul arian bdquoChiar icircn doctrina sa trinitară subliniază acelaşi Schwane el n-a avut icircn gacircnd altceva decacirct problema cum să onoreze icircn Macircntuitorul nu o fiinţă distinctă de Dumnezeu şi subordonată lui (cum icircnvăţau arienii nn ) ci o divinitate

108 J Schwane op cit vol2 p224 n1 Eusebiu de Cezareea pare să ignore aici fragmentele 76 şi 77 pe care le citează Tixeront cacircnd afirmă că Marcel nu admitea decacirct un singur προσωπον

109 J Schwane op cit vol2 p221 n1

110 J Schwane op cit vol2 p216 n1

111 Marcel Fragmentele 52 97 la J Tixeront op cit vol2 p39 n5 şi 6

adevărată şi perfectărdquo112

Pentru a contracara arianismul Marcel afirmă cu hotăracircre că icircn Dumnezeu nu există trei ipostase ci doar unul Această precizare icircl apropie indiscutabil de Sabeliu care afirma acelaşi lucru Marcel merge icircnsă mai departe decacirct mentorul său şi afirmă că icircn Dumnezeu avem nu doar un singur ipostas ci şi un singur πρ σωπον ό 113 Se pare că cei doi termeni nu aveau acelaşi icircnţeles şi mai ales acelaşi rol icircn hristologia lui Marcel Pe scurt este foarte probabil că Marcel desemna sub numele de ipostas esenţa divină icircnsăşi avacircnd icircn sine icircn mod indistinct pe Tatăl şi pe Logos ca raţiune paternă λογοπατωρ Divinitatea există din eternitate sub un singur πρ σωπον sub un singur chip care esteό acela al Tatălui Logosul icircn schimb nu are πρ σωπον propriu el este de fapt bdquofărăό chiprdquo προσωπον El capătă un chip distinct de Tatăl o faţă proprie διον πρ σωπονἄ ἴ ό abia prin coboracircrea sa icircn istorie prin manifestarea sa icircn afara condiţiei sale divine deci icircn icircntrupare

Afirmaţia sa fundamentală icircn această problemă a fost aceea că anterior icircntrupării sale Logosul nu s-a numit Fiu al Tatălui acest nume l-a dobacircndit la modul propriu abia icircn urma naşterii sale din Fecioara Dacă icircn Vechiul Testament Logosul este numit totuşi Fiu aceasta este de fapt o profeţie icircn care viitorul său nume icirci este atribuit de mai icircnainte Se pare că şi această distincţie pe care el o făcea icircntre calităţile de Logos şi Fiu era menită să contracareze arianismul din calitatea Logosului de Fiu arienii trăgeau concluzia că Logosul nu poate fi coetern cu Tatăl căci nici un fiu nu poate avea aceeaşi vacircrstă cu tatăl său Pentru a elimina orice nuanţă de posterioritate icircn raport cu Tatăl Marcel contesta aşadar Logosului etern calitatea de Fiu deci de fiinţă ulterioară Tatălui aşa cum icircnvăţau arienii114 Pe de altă parte deoarece arienii speculau enorm pe marginea faptului că Logosul este născut din Tatăl văzacircnd icircn simplul act al naşterii dovada inferiorităţii sale faţă de Tatăl cel nenăscut γ ννητος Marcel neagă pur şiἀ έ simplu că Logosul ar exista icircn Tatăl icircn baza unei naşteri a sa de către Tatăl Logosul e veşnic deci fără icircnceput el nu este Dumnezeu asemenea Tatălui său ci este icircnsăşi fiinţa lui Dumnezeu Tatăl raţiunea sa eternă bdquoPe baza cărui pasaj din Scriptură am putea

112 J Schwane op cit vol2 p225

113 Marcel de Ancyra Fragmentele 66 76 77 83 87 88 la J Tixeront op cit vol2 p39 n12 şi 3

114 J Schwane op cit vol2 p215 n3 p216 n2

afirma zice el că există o fiinţă nenăscută şi o fiinţă născută cum cred ei (arienii nn ) Nici unul dintre profeţi nici unul dintre evanghelişti ba nici măcar vreunul dintre apostoli n-a spus aceastardquo115 Există icircnsă icircn Noul Testament o expresie pe care Marcel n-a putut-o ocoli şi pe care a trebuit s-o interpreteze icircn coerenţă cu propriul sistem este vorba de expresia bdquoicircntacirciul născut dintre creaturirdquo Arienii atribuiau această expresie Logosului divin pentru a demonstra că este o creatură Prin contrast Marcel a negat că această expresie paulină s-ar referi la Logosul divin şi a raportat-o numai la Fiul icircntrupat icircnţelegacircnd-o adică exclusiv prin prisma actului icircntrupării116

Să trecem acum la miezul hristologiei lui Marcel care este aceea a statutului Fiului icircntrupat Marcel desemna monada eternă prin termenul de λογοπ τωρ El seά deosebea astfel de Sabeliu care desemna aceeaşi monadă prin termenul de ιοπ τωρὑ ά Această schimbare avea o semnificaţie adacircncă icircn concepţia episcopului de Ancyra Logosul nu este Fiu decacirct după icircntrupare Prin urmare abia dup icircntrupare se poate vorbi de o naştere propriu-zisă a Logosului dar numai pentru că este Fiu Devenind Fiu Logosul a căpătat un chip propriu διον πρ σωπον a cărui natură este exclusivἴ ό temporală relativă deci efemeră adică atacirct cacirct va ţine icircmpărăţia lui Hristos Ca Fiu el se deosebeşte acum radical de Tatăl icircn sensul că este un om adevărat Abia sub condiţia icircntrupării abia ca Fiu Logosul este bdquocopie a Tatăluirdquo Anterior icircntrupării el nu este nici Fiu nici bdquocopie a Tatăluirdquo Această expresie din Coloseni I15 el o raporta la Fiul lui Dumnezeu făcut om iar nu la Logosul icircn sine Şi icircn această problemă Marcel se lăsa antrenat de disputa sa icircmpotriva arienilor Unul din argumentele pe care aceştia le foloseau pentru a dovedi că Logosul este inferior Tatălui era exact acesta extras din expresia paulină susmenţionată dacă Logosul este o copie a Tatălui atunci el este inferior căci orice copie este inferioară originalului ei Icircn consecinţă Marcel nega că această expresie s-ar referi la Logosul etern ci ea trebuie atribuită numai Fiului icircntrupat Argumentul său era următorul o copie trebuie să facă vizibil obiectul invizibil şi absent ori cel care face vizibil icircn lume pe Dumnezeu nu este Logosul etern el icircnsuşi invizibil ca şi Tatăl ci Logosul sau Fiul icircntrupat117

Afirmacircnd că bdquoHristos a icircnceput să domnească acum patru sute de ani şi

115 J Schwane op cit vol2 p217 n4

116 J Schwane op cit vol2 p219 n1

117 J Schwane op cit vol2 p220 n2

stăpacircnirea sa va icircnceta odată cu sfacircrşitul lumiirdquo118 el afirma de fapt că Hristos n-a existat anterior naşterii sale din Fecioara ca ipostas distinct de acela al Tatălui Eusebiu de Cezareea care-i combate hristologia icircn două tratate separate spune despre el acuzator că bdquoa icircndrăznit să nu atribuie Fiului lui Dumnezeu preexistenţa nici o existenţă proprie anterioară icircntrupării ουτε προειναι ουτε προυφεσταναι τολμα λεγεινrdquo119 Dar dacă după Marcel nu este de conceput o naştere eternă a Logosului din Tată pentru că nu se distinge cu nimic de el cu atacirct mai puţin poate fi vorba de o naştere a aceluiaşi Logos din Fecioara Acest act trebuie atribuit numai omului Iisus supranumit Fiul lui Dumnezeu Doar despre el se poate spune că s-a născut cu adevărat icircnţelegacircnd actul naşterii numai ca naştere temporală din Fecioara Dar care este atunci statutul Logosului divin anterior icircntrupării şi care este cel al Fiului icircntrupat Eusebiu răspunde acestei icircntrebări reproducacircnd doctrina lui Marcel astfel sub aspectul existenţei sale divine Logosul este unit cu Dumnezeu fără diviziune şi fără icircmpărţire icircn Tatăl ca potenţă a acestuia sub aspectul activităţii sale şi numai sub acest aspect ca Logos activ Dumnezeirea s-a unit cu trupul pentru a deveni principiu de mişcare şi de activitate120

Marcel a fost acuzat de Eusebiu de Cezareea că a căzut icircn erezia lui Sabeliu şi că ar fi reluat adopţianismul lui Pavel de Samosata icircnvăţacircnd că Logosul s-a unit cu un om individual cu personalitate distinctă consideracircndu-l deci pe Iisus Hristos un simplu om121 Cu privire la acuzaţia de adopţianism Shwane observă că aşa ceva nu reiese din fragmentele ajunse pacircnă la noi din opera lui Marcel Dimpotrivă el ne prezintă ca divine efectele răscumpărării şi-l acuză pe Eusebiu că nu-l priveşte pe Macircntuitorul decacirct ca pe un simplu om122 Acuzaţia de cădere icircn sabelianism este icircnsă reală Cum am spus şi mai

118 J Schwane op cit vol2 p213 n1

119 J Schwane op cit p217 n2

120 J Schwane op cit vol2 p227 n1

121 J Schwane op cit vol2 p227 n2

122 J Schwane op cit vol2 p227 n4

sus Sf Atanasie a icircntacirclnit icircn vremea sa o sectă sabeliană care asemenea lui Marcel făcea aceeaşi distincţie icircntre Logos şi Fiul icircntrupat şi pe ai cărei membri i-a icircntrebat cum a devenit Logosul Fiu A căpătat acest nume cacircnd a asumat natura umană Sau Logosul a devenit Fiu devenind om Sau icircn fine a devenit Fiu icircn amacircndouă felurile adică luacircnd un trup sau devenind un trup 123 Se pare că Marcel asemenea sabelienilor Sf Atanasie a fost de părere că Logosul n-a asumat un om ci a devenit el icircnsuşi om căci el declară icircn mod expres că icircn Macircntuitorul s-a manifestat plenitudinea divinităţii την πασαν θεοτητα εν αυτη σωματικως επιδειξεταιrdquo124 Aluzia la expresia din Coloseni I9 este aici evidentă

Cum poate fi aşadar icircnţeles acest lucru pe fondul afirmaţiei sale că Logosul icircn accepţiunea sa divină nedeosebit icircn nici un fel de Tatăl icircn interiorul monadei este cu totul diferit de Fiul icircntrupat Căci Marcel afirma icircntr-adevăr că Fiul este o persoană separată de Dumnezeu şi nu există decacirct icircn afara Tatălui εκτος του πατρος 125 Aici intervine conceptul de origine stoică al extensiei πλατυσμος monadei sau esenţei divine mai icircntacirci icircn diadă prin icircntrupare apoi icircn triadă prin purcederea Duhului bdquoMonada spune Marcel nu se extinde icircn Triadă fără să sufere o oarecare separaţie ου σαφως και φανερως ενταυθα απορρητω η μονας φαινεται πλατυνομενη μεν εις τριαδα διαιρεισθαι δε μηδαμως υπομενουσαrdquo 126 Icircn ea icircnsăşi monada divină υiοπατωρ este nediferenţiată existacircnd icircntr-o stare de superconcentrare de potenţialitate maximă icircn interiorul căreia orice distincţie reală cum ar fi aceea dintre Tatăl şi Fiul său este imposibilă Calitatea de a fi Tată ca şi aceea de a fi Fiu nefiind icircncă activate icircntre ele nici nu poate exista icircncă un raport real Iată de ce Marcel neagă existenţa unei relaţii cauzale icircn interiorul divinităţii respingacircnd ideea de naştere a Logosului etern adică icircncă neactivat Icircn momentul icircn care Logosul părăseşte starea sa de existenţă virtuală potenţială icircn interiorul monadei indistincte şi se manifestă icircn actul creaţiei dar mai ales icircn cel al icircntrupării el devine dintr-odată distinct real de Tatăl tocmai prin acest act al naşterii sale din Fecioara care este de fapt o intrare icircn acţiune a energiei active a monadei η ενεργεια δραστικη

123 J Schwane op cit vol2 p217 n3

124 J Schwane op cit vol2 p227 n5

125 J Schwane op cit vol2 p221 n2

126 J Schwane op cit vol2 p224 n3

Marcel icircnsuşi spune următoarele bdquoDacă se consideră numai divinitatea Macircntuitorului Logosul ar părea să fie pe bună dreptate unul şi acelaşi lucru cu Dumnezeu icircnsuşi dar dacă Macircntuitorul este cercetat sbquodupă truprsquo divinitatea apare ca extinsă ( ieşită din ea icircnsăşi icircnstrăinată de ea icircnsăşi nn ) prin propria ei activitate ενεργεια η θεοτης μονη πλαθυνεσται δοκειrdquo 127 Conceptul de πλατυσμος sau dilatare căci acesta este adevăratul său sens sugerează că icircn actul icircntrupării monada superconcentrată asemenea unui punct pitagoreic pacircnă atunci şi de aceea icircncă nediferenţiată intră icircntr-o primă fază de dilatare aşa cum logosul stoic iniţial aflat icircntr-o stare aproape incorporală capătă prin transformare un corp tot mai palpabil tot mai dens Icircntruparea la Marcel de Ancyra ca şi-n concepţia lui Sabeliu este o primă corporeificare a esenţei divine a logosului de pacircnă atunci A doua dilatare sau extensie a monadei este purcederea Duhului Sfacircnt Avacircnd icircn substratul consideraţiilor sale hristologice tot timpul metafizica stoică a logosului care se dilată corporeificacircndu-se dar care revine după o vreme la starea sa iniţială absorbind icircn sine tot ceea ce a generat pacircnă atunci Marcel ajunge să afirme starea de icircntrupare de corporeificare a esenţei divine va lua sfacircrşit cacircndva şi Fiului icirci va lua din locul Logosul neicircntrupat şi pur spiritual De fapt el spune doar că icircmpărăţia Fiului va lua sfacircrşit odată cu judecata finală şi sfacircrşitul timpurilor128

Marcel nu accepta ideea că odată asumată natura umană a Logosului va rămacircne unită pentru eternitate cu el Icircn sine icircnsuşi zicea el trupul carnea nu poate conveni lui Dumnezeu chiar transfigurat prin icircnviere chiar devenit incoruptibil nemuritor trupul nu este mai demn de Dumnezeul cel care este mai presus chiar de imortalitate Se poate crede aşadar presupune Marcel că după parusie Logosul se va despuia de propria-i umanitate şi va reintra icircn Dumnezeu revenind la starea icircn care se afla anterior creaţiei aşa cum sugerează textul din I Corinteni XV28 Ce se va icircntacircmpla cu această umanitate Noi nu ştim deoarece Scriptura nu o spune129

127 Marcel Fragmentul 71 la J Tixeront op cit vol2 p39-40 n1 J Schwane op cit vol2 p226 n2 vezi şi nota 1 de la pagina 227

128 J Schwane op cit vol2 p211 n1 p228 n2 final

129 Marcel Fragmentele 117-121 la J Tixeront op cit vol2 p40 n6 J Schwane op cit vol2 p228 n2

2 Fotin al Sirmiului

Cel mai cunoscut discipol al lui Marcel de Ancyra a fost Fotin devenit episcop de Sirmium Ca şi icircnvăţătorul său Fotin distingea icircntre Logosul etern şi Fiul icircntrupat Cu privire la Logos etern el icirci nega orice existenţă particulară icircn esenţa divină distinctă de Tatăl Dumnezeu este un singur ipostas dar el are icircn sine propria-i raţiune el este λογοπατωρ130 Atacircta vreme cacirct nu este activ Logosul este unul interior ενδιαθετος cacircnd intră icircn stare de act el devine προφορικος şi această manifestare icircn afară constituie prima dilatare πλατυσμος prima extensie icircn Dumnezeu Purcederea Duhului Sfacircnt este a doua131 Cu privire la Iisus Hristos Fotin a mers fidel pe urmele mentorului său atacircta doar că a fost mult mai direct icircn afirmaţii de cacirct predecesorul său Căutacircnd să explice cum a devenit Logosul Fiu prin actul icircntrupării Fotin a afirmat direct transformarea naturii sale divine icircn natura umană a Fiului icircntrupat Acest lucru este atestat direct de Sf Epifanie care reproduce concepţia lui Fotin sub expresia Logosul s-a prefăcut icircn trup εις σαρκα μεταβεβλημενον132 Aluzia la expresia ioaneică και ο σαρξ εγενετο din prologul evangheliei a patra este evidentă Atacirct Tixeront cacirct şi Schwane cred la unison că Sf Epifanie se icircnşeală interpretacircnd astfel concepţia lui Fotin care icircn opinia lor ar fi mai degrabă adopţian icircn hristologie133 Icircntr-adevăr Fotin distingea icircn mod net icircntre Logosul etern şi Fiul icircntrupat afirmacircnd că Fiul n-a existat anterior naşterii sale din Fecioara Sinodul de la Sirmium atestă această doctrină a sa şi o condamnă icircn anatematisma a cincea unde spune bdquoDacă cineva zice că Fiul a existat fără icircndoială icircnainte de Maria dar

130 J Schwane op cit vol2 p229 J Tixeront op cit vol2 p41 n6

131 J Tixeront op cit vol2 p41 n7

132 Epifanie de Salamina Haer LXXI 3 la J Tixeront op cit vol2 p41 n8

133 J Tixeront op cit vol2 p41 n8 J Schwane op cit vol2 p230 n3

numai icircn preştiinţa lui Dumnezeu şi că el n-a fost născut de Dumnezeu icircnaintea tuturor timpurilor că n-a existat icircn Dumnezeu şi că nimic n-a fost creat prin el să fie anatema rdquo Iar anatematisma a noua este şi mai categorică bdquoDacă cineva zice că fiul Mariei nu este decacirct un om să fie anatema rdquo134

La prima vedere aceste anateme par a sugera caracterul adopţian al hristologiei lui Fotin Este icircnsă doar o aparenţă căci afirmaţia că Iisus Hristos sau bdquoFiul Mariei - cum se exprima el potrivit sinodului - este doar un simplu omrdquo se icircnţelege prin prisma distincţiei dintre Logosul etern şi Fiul icircntrupat Or Fiul nu este altceva decacirct Logosul devenit trup sau carne prin transformare cum spune Sf Epifanie sau mai exact prin extensia sau dilatarea substanţei divine Ca şi Marcel Fotin de Sirmiu este marcat şi el de metafizica stoică a logosului care se dilată şi se contractă succesiv şi sinodul confirmă acest lucru prin anatematismele a şasea şi a şaptea bdquoDacă cineva zice că substanţa lui Dumnezeu este susceptibilă de dilatare şi de contracţie să fie anatemardquo bdquoDacă cineva zice că substanţa dilatată a lui Dumnezeu l-a format pe Fiul sau numeşte Fiu dilatarea acestei substanţe să fie anatema rdquo 135 Aşadar Fotin credea ca şi Marcel icircnvăţătorul său că Logosul a devenit Fiu prin dilatarea substanţei sale divine Această interpretare este confirmată şi de Marius Mercator care-l acuză la un moment dat pe Fotin că ar nega faptul că Macircntuitorul s-a născut din Fecioara136 Acuzaţia capătă sens dacă Fotin nega naşterea Macircntuitorului din Fecioara ca Logos deci icircn calitatea sa de Dumenzeu icircncă neicircntrupat nediferenţiat de Tatăl Or acest lucru icircl va face şi Nestorie care icircn a patra sa cuvacircntare către Marius Mercator va folosi şi el conceptul de λογοπατωρ Al treilea argument icircn favoarea acestei interpretări şi care fixează definitiv hristologia lui Fotin ca una de esenţă modalistă este anatema a douăsprezecea a sinodului semiarian de la Sirmium din 351 care-i condamnă direct concepţia icircn termenii următori bdquoDacă cineva auzind cuvintele sbquoŞi Cuvacircntul s-a făcut truprsquo crede că Logosul s-a transformat icircn trup ( icircn carne ) sau că luacircnd trup a suferit vreo schimbare să fie anatema rdquo 137

134 J Schwane op cit vol2 p231-232

135 J Schwane op cit vol2 p231-232

136 J Schwane op cit vol2 p230 n2

137 J Schwane op cit vo2 p230 n4

3 Anatemele sinodului semiarian de la Sirmium (351-352)

Pentru o mai bună icircnţelegere a hristologiei celor doi modalişti iată anatemele rostite icircmpotriva lor icircn special a lui Fotin de Sirmiu de către sinodul semiarian de la Sirmiu din 351-352 anatemele suprimate exprimă viziunea subordinaţiană a participanţilor şi sunt fără interes aici Voi păstra numerotarea originală bdquo2 Dacă cineva numeşte pe tatăl şi pe Fiul doi Dumnezei (nenăscuţi nn) să fie anatema 3 Dacă cineva spune că Hristos este Dumnezeu şi Fiul lui Dumnezeu icircnaintea tuturor timpurilor fără să admită că el (Fiul icircntr-o ipostază personală distinctă nn) l-a ajutat pe Tatăl la crearea tuturor lucrurilor să fie anatema 4 Dacă cineva icircndrăzneşte să spună că Cel Nenăscut sau o parte din El s-a născut din Maria să fie anatema 5 Dacă cineva zice că Fiul lui Dumnezeu a existat fără icircndoială icircnainte de Maria dar numai icircn preştiinţa lui Dumnezeu şi că el nu era icircn Dumnezeu născut din Tatăl icircnaintea tuturor veacurilor şi că prin el au fost făcute toate lucrurile să fie anatema 6 Dacă cineva spune că substanţa lui Dumnezeu este supusă dilatării sau contracţiei să fie anatema 7 Dacă cineva zice că substanţa lui Dumnezeu dilatacircndu-se l-a format pe Fiul sau numeşte Fiu extensia substanţei lui Dumnezeu să fie anatema 8 Dacă cineva numeşte pe Fiul lui Dumnezeu Logos gacircndit sau chiar pronunţat să fie anatema 9 Dacă cineva zice că Fiul Mariei nu este decacirct un om să fie anatema 10 Dacă cineva numindu-l pe Dumnezeu Dumnezeu-omul născut din Maria icircnţelege prin aceasta pe Cel Nenăscut să fie anatema 11 Dacă cineva icircnţelege icircn maniera iudeilor (aceste cuvinte ale lui Isaia XLIV 6) lsquoEu sunt primul şi ultimul şi icircn afară de mine nu există alt Dumnezeursquo cuvinte care au fost zise pentru a exclude idolii şi falşii zei şi le icircnţelege prin excluderea celui ce s-a născut din Dumnezeu Fiul cel unic de dinaintea tuturor veacurilor să fie anatema 12 Dacă cineva căutacircnd să icircnţeleagă aceste cuvinte lsquoCuvacircntul s-a făcut truprsquo crede că Logosul s-a prefăcut icircn carne sau catilde luacircnd trup el a suferit o schimbare să fie anatema 13 Dacă cineva căutacircnd să icircnţeleagă aceste cuvinte lsquoFiul unic al lui Dumnezeu a fost crucificatrsquo crede că divinitatea sa a suferit o tulburare din cauza suferinţei a schimbării a micşorării sau a aneantizării să fie anatema 14 Dacă cineva zice că aceste cuvinte lsquoSă facem omrsquo n-au fost spuse Fiului de către Tatăl ci că Tatăl şi le-ar fi spus lui icircnsuşi (adică le-ar fi spus Logosului existacircnd icircn el icircn manieră impersonală) să fie anatema 15 Dacă cineva spune că nu Fiul ar fi apărut lui Avraam ci Dumnezeul Cel Nenăscut sau o parte din acest Dumnezeu să fie anatema 16 Dacă cineva zice că Fiul lui Dumnezeu n-a luptat ca un om cu Iacov ci că Dumnezeu Cel Nenăscut sau o parte din acest Dumnezeu este cel care a luptat să fie anatema 17 Dacă cineva nu icircnţelege despre Tatăl şi despre Fiul (aceste cuvinte ale lui Moise Geneză XIX 24) lsquoDomnul a făcut să plouă cu foc de la Domnulrsquo ci spune că

Tatăl a făcut să plouă de la el icircnsuşi să fie anatema Căci Domnul adică Fiul este cel care a făcut să plouă de la Domnul adică de la Tatăl Anatema 19 Dacă cineva numeşte pe Tatăl pe Fiul şi pe Sfacircntul Duh o singură persoană să fie anatema 26 Dacă cineva spune că Fiul n-a fost născut şi că el nu-şi are principiul icircn altul (decacirct el) admiţacircnd astfel două fiinţe nenăscute şi fără principiu şi icircn consecinţă doi dumnezei să fie anatema căci capul şi principiul a toate este Fiul iar Dumnezeu la racircndul său este capul şi principiul lui Hristos Icircn acest fel vom readuce toate cu evlavie prin Fiul la principiul tuturor lucrurilor el icircnşişi fără principiu 27 Pentru a da odată pentru totdeauna un icircnţeles adevărat icircnvăţăturii creştine adăugăm Dacă cineva nu-l mărturiseşte pe Hristos Dumnezeu şi Fiul lui Dumnezeu existacircnd icircnaintea tuturor veacurilor icircmpreună lucrător cu Tatăl la crearea tuturor lucrurilor ci spune că el nu a fost numit Hristos şi Fiu decacirct după ce s-a născut din Maria şi că a avut chiar ca Dumnezeu un icircnceput să fie anatema 138

138 J Hefele op cit p 853-861

anterior Fiuluirdquo43 Trebuie spus aici că icircn această negare a calităţii Tatălui de a fi Tată din eternitate Arie nu era icircntru totul original Patriarhul Dionisie al Alexandriei din secolul al III-lea afirmase deja icircntr-o scrisoare către papa Dionisie al Romei că bdquoDumnezeu n-a fost din totdeauna Tată deci Fiul nu a existat din totdeaunardquo44 Mai icircnaintea acestuia chiar gnosticul Valentin spusese că bdquola icircnceput Dumnezeu nu era Tatăhelliprdquo45

Aşadar anterior naşterii Fiului a Logosului Dumnezeu era doar monadă Arie spunea următoarele bdquoIcircnţelege că mai icircntacirci a fost Unul (adică monada Dumnezeu simplu nn) iar Doimea (adică Dumnezeu devenit Tată ca urmare a naşterii Fiului Său nn) n-a fost icircnainte de a fi existat concret Fiul Dumnezeu (Tatăl) este icircnainte de a fi Fiulrdquo46 Deci Doimea constituită de Tatăl şi de Fiul este posterioară Monadei iniţiale constituită de solitudinea paternă Aceeaşi concepţie o manifestă Arie şi despre Duhul Sfacircnt Dacă a fost o vreme cacircnd Doimea icircncă nu exista deoarece nu fusese creat Fiul atunci a fost o vreme cacircnd Treimea nici ea nu exista pacircnă să fie creat Duhul Sfacircnt Sfacircntul Atanasie redă acest ultim aspect al doctrinei ariene icircn termenii următori bdquoDacă Duhul este creatură iar creaturile sunt din cele ce nu sunt (adică din nimic nn) e vădit că a fost o vreme cacircnd n-a fost Treimea ci Doimea Or ce ar putea spune cineva mai contrar credinţei decacirct aceasta Căci aceştia (arienii nn) spun că Treimea rezultă din prefacere şi progres şi există o Doime care aşteaptă să se facă o creatură care să se unească cu Tatăl şi cu Fiul şi să apară astfel Treimeardquo47

43 I Chevalier Sf Augustin et la pensee greque Les relations trinitaires Freiburg 1940 p109 n1

44 I Chevalier Sf Augustin et la pensee greque Les relations trinitaires p110

45 E de Faye Le gnosticisme Beauchesne Paris 1924 p34

46 Sf Atanasie cel Mare Despre sinoade icircn ldquoPărinţi şi scriitori bisericeştirdquo Ed Inst Biblic şi de Mis Ortodoxă Bucureşti 1988 vol XVI p121-122

47 Sf Atanasie cel Mare Despre Sfacircntul Duh către acelaşi Serapion icircn ldquoPărinţi şi scriitori bisericeştirdquo Ed Inst Biblic şi de Mis Ortodoxă

După moartea lui Arie concepţia sa a fost continuată şi nuanţată de anomeii radicali Urmaşi direcţi ai marelui eretic anomeenii susţineau că bdquoFiul este cu totul neasemănător cu Tatăl κατὰ πάντα νόμοιοςἀ atacirct sub raportul voinţei cacirct şi sub acela al fiinţeirdquo 48 Ei se deosebeau totuşi de Arie icircnsuşi prin felul icircn care concepeau desăvacircrşirea Logosului icircntrupat icircn timp ce Arie credea că acesta a ajuns la demnitatea divină ca o recompensă pentru virtutea pe care a dovedit-o anomeii dimpotrivă considerau această demnitate drept apanajul naşterii sale al filiaţiei sale unice Acest fapt nu-i icircmpiedica icircnsă să deprecieze persoana Logosului icircn planul vieţii liturgice şi practice Astfel ei botezau icircn numele lui Dumnezeu cel necreat al Fiului creat şi al Duhului Sfinţitor procreat de către Fiul cel creat Ei practicau o singură scufundare icircn amintirea morţii lui Iisus Hristos Deprecierea Logosului icircn raport cu Dumnezeu Tatăl i-a condus la o atitudine ireverenţioasă faţă de Scriptură la o respingere a cultului moaştelor şi al sfinţilor iar icircn final chiar la laxism moral 49 Un alt urmaşi al lui Arie a fost Eustaţiu de Sevasta care a cochetat toată viaţa cu arienii icircn special cu partida homoiusienilor adică a acelora care respingeau icircn egală măsură radicalul anomios al arienilor riguroşi cacirct şi homoousios consacrat la Niceea Icircn acord cu partida homoiusienilor Eustaţiu icircnvăţa că Logosul este asemenea Tatălui său dar nu egal cu el Icircn cele din urmă Eustaţiu a sfacircrşit icircn racircndurile macedonienilor a acelei partide care respingea dumnezeirea Sf Duh Spre deosebire de anomeii libertini icircn materie de morală Eustaţiu s-a distins printr-un ascetism riguros Ucenicii săi numiţi eustaţieni au fost condamnaţi la un sinod de la Gangra tocmai pentru exagerările lor ascetice pentru respingerea căsătoriei a cărnii icircn general considerată ca impură etc 50 Atitudinea lui Eustaţiu şi a partizanilor său trebuie pusă icircn legătură cu arianismul său mai exact cu doctrina despre efectele icircnlocuirii sufletului uman de către Logos icircn Iisus Hristos Prin această asumare incompletă umanitatea logosului a fost considerată cu mult superioară celei a oamenilor adevăraţi mai presus de slăbiciunile

Bucureşti 1988 vol XVI p85-86

48 X Le Bachelet Anomeacuteens DTC volI B col1323

49 X Le Bachelet Anomeacuteens DTC volI B col1324 1325

50 S Salaville Eusthate de Seacutebaste DTC volV B col15666-1571 Eustathiens DTC volV B col 1572

obişnuite şi de aceea model de urmat Pentru a realiza aceleaşi efecte icircn propria natură umană Eustaţiu n-a găsit alt mijloc decacirct ascetismul său extraordinar de riguros dus pacircnă la deprecierea umanului icircn general Cel care i-a continuat icircnsă concepţia trinitară a fost Eunomiu ajuns episcop de Cyzic

Care era icircn aceste condi ii doctrina ariană icircn materie de hristologie ț bdquoGrave erau consecinţele arianismului icircn ceea ce priveşte icircntruparea şi răscumpărarea spune X Le Bachelet Persoana lui Hristos nu mai era o persoană cu adevărat divină devreme ce Logosul icircntrupat la plinirea vremii nu mai era el icircnsuşi un Dumnezeu adevărat Din această cauză opera sa răscumpărătoare icircşi modifica profund conţinutul icircn loc să fie teandrică acţiunea şi influenţa lui Hristos nu mai era decacirct una de ordin moral mai mult sau mai puţin umană Un alt rezultat a fost acela că arienii au ajuns să nu mai recunoască icircn Hristos decacirct un trup fără suflet uman ψυχονἄ sau un suflet fără raţiune ψυχὴ

λογοςἄ ei pretindeau că salvează astfel unitatea persoanei pe care prezenţa simultană a celor două spirite finite Logosul şi sufletul uman ar fi compromis-o Mulţumită acestei suprimări ei puteau atribui Logosului direct cunoaşterea limitată afectele de tristeţe de bucurie şi altele de acest fel (care se atribuie doar oamenilor nn) Mărturii explicite (ale scriitorilor vremii) atribuie această doctrină fie arienilor icircn general fie fondatorului lor icircnsuşihellip Sf Epifanie prezintă această doctrină ca un loc comun al lucianiştilorhellip Hristos al arienilor devenea astfel o fiinţă particulară complet diferită de Omul-Dumnezeu deoarece el nu mai era nici Dumnezeu adevărat nici om adevărathelliprdquo 51 Arie icircnsuşi n-a lăsat nici o referire cu privire la părerea sa icircn această problemă bdquoFragmentele care au supravieţuit din operele lui Arie spune şi Tixeront nu conţin nimic cu privire la această chestiune anume dar se ştie de la autori care au tratat despre doctrina lui că aceasta (adică doctrina mentorului său nn) era şi icircnvăţătura luirdquo 52

Potrivit arienilor deci Logosul devenit Hristos a icircnlocuit icircn firea umană pe care a asumat-o sufletul cu alte cuvinte ceea ce a asumat a fost doar un trup fără suflet

ψυχονἄ După alţii el ar fi icircnlocuit nu icircntreg sufletul ci numai partea raţională a acestuia ceea ce a asumat astfel ar fi fost un trup cu suflet senzitiv dar fără raţiune ψυχὴ λογοςἄ Icircn aceste condiţii coboracircrea Logosului icircn lume nu mai era o icircntrupare o icircnomenire adică o asumare a unei naturi umane integrale ci o asumare doar a unui corp de aceea

51 X Le Bachelet Arianisme DTC volI B col1787-1788

52 Atanasie Contra Apollinarium II 3 Teodoret Haeretic Fabul V 11 un fragment atribuit Sf Atanasie icircn PG XXVI 1292 la J Tixeront op cit vol2 p27 n3

icircntruparea devenea de fapt o icircncorporare Această nuanţă apare formal afirmată icircntr-un simbol arian al lui Eudoxiu de Constantinopol bdquoLogosul se spune icircn acest simbol s-a icircncarnat nu s-a icircnomenit căci el n-a asumat şi sufletul uman σαρκοθέντα ο κὐ

ναντθρωπήσανταἐ ο τεὔ γ ρὰ ψυχ νὴ νθτρωπίνηνἀ νείληφενἀ (ὀ λόγος) 53 Diferenţa dintre cei doi termeni definea exact natura icircntrupării Logosului după arieni prin icircntrupare Logosul a asumat numai carnea noastră numai un trup material aşa cum sugerează verbul σαρκοθέντα iar nu o natură umană integrală adevărată Icircn consecinţă nefiind un Dumnezeu adevărat Logosul nu era nici om adevărat Ca să fie om adevărat icircntruparea Logosului ar fi trebuit să fie asumarea naturii unui om adevărat aşa cum sugerează verbul ναντθρωπήσανταἐ

Hristologia ariană trebuie foarte precis definită pentru a fi cu adevărat icircnţeleasă Astfel diferenţa dintre cele două verbe nu trebuie să ne facă să credem că Hristosul arian ar fi fost o fiinţă compozită adică Logosul semi-divin sălăşluind icircntr-un trup omenesc Asumarea numai a trupului fără suflet sau şi a sufletului dar fără partea sa raţională icircnsemna pentru arieni că Logosul subzistă ca o fiinţă nu numai nedeplină sub aspectul divinităţii dar nedeplină nici sub aspectul umanităţii sale Aceasta icircnseamnă că trupul asumat de Logos nu mai este un trup obişnuit din materie obişnuită ci un trup material cu totul transformat icircn substanţa Logosului icircnsuşi Esenţa Logosului icircntrupat este astfel unică un fel de amestec omogen de divin şi uman un Logos transformat icircn trup sau un trup transformat icircn Logos Iată de ce au ajuns arienii să atribuie icircnsăşi acestei esenţe slăbiciunile umane menţionate icircn Evanghelie şi cunoaşterea limitată Sf Atanasie descrie această particularitate a hristologiei ariene icircn termenii următori bdquoArie icircnvaţă că icircn Hristos corpul a servit icircn mod simplu de icircnveliş condiţiei sale divine şi că Logosul a intervenit numai pentru omul interior sau pentru suflet atunci cacircnd el icircndrăzneşte să atribuie icircn mod direct divinităţii capacitatea de a suferi (pe cruce) şi icircnvierea (sn)rdquo 54 La racircndul său Augustin raportează acelaşi lucru despre opiniile ariene icircn această problemă El remarcă icircn acelaşi timp că ereziile ariene cu privire la sufletul uman al lui Iisus Hristos erau mai puţin cunoscute deşi nu mai puţin reale după cum o dovedesc spune el atacirct lucrările lor cacirct şi expozeurile orale55

53 Eustaţiu la Antiohiei PG XVIII 689 Atanasie Contra Apollinarium I 15 Epifanie Haer LXIX 19 Grigore de Nazianz Epist CI la J Tixeront op cit vol 2 p 27 n 4

54 J Schwane op cit vol2 p395 n1

55 J Schwane op cit vol2 p396 n1

Arienii au ajuns deci să atribuie afirmaţii ale Macircntuitorului ca cele din Matei XXIV 36 nu naturii sale umane asumate ci icircnsăşi esenţei sale proprii Este vorba despre afirmaţia Macircntuitorului că ziua precisă a judecăţii de la sfacircrşitul timpurilor nu o cunoaşte nici măcar Fiul ci numai Tatăl Icircn viziunea lor această afirmaţie era icircncă o dovadă a inferiorităţii Logosului faţă de Dumnezeu Tatăl Aceasta icircnsemna că asumacircnd un trup omenesc coboracircnd pacircnă la nivelul unei naturi inferioare ca cea umană Logosul a suferit modificări corespunzătoare icircn chiar propria sa esenţă pacircnă la punctul unei ignoranţe totale icircn ceea ce priveşte viitorul ultim al creaţiei O atare ignoranţă era icircn opinia lor una din dovezile cele mai solide icircn favoarea afirmaţiei că Logosul nu are nimic comun cu Tatăl său el nefiind un Dumnezeu adevărat ca Tatăl adică un Dumnezeu care să aibă o cunoaştere absolută a tuturor lucrurilor 56 Dar Logosului nu-i lipseşte numai atotcunoaşterea divină icirci lipseşte şi caracterul imuabil Acesta este icircncă un motiv ndash spuneau arienii ndash pentru care el este inferior Tatălui Arie atribuie acest caracter schimbător esenţei icircnsăşi a Logosului bdquoPrin natura sa Logosul este ca noi toţi supus schimbării dar liber icircn sine icircnsuşi Icircn măsura icircn care vrea el rămacircne bun (adică de partea binelui nn) Dacă vrea el se poate schimba ca şi noi deoarece el prin natura sa este supus schimbării Iată pentru ce Dumnezeu prevăzacircnd că va fi bun i-a dăruit de mai icircnainte această slavă pe care ca om a cucerit-o mai apoi prin propria virtute Aşadar tocmai pentru că Dumnezeu a cunoscut de mai icircnainte cele ce el avea să lucreze l-a făcut să se nască astfelhelliprdquo 57

Pacircnă la ce punct s-ar fi putut schimba Logosul Pacircnă unde ar fi putut el coboricirc Se pare că arienii nu s-au ferit să meargă pacircnă la capăt şi să dea răspunsul radical Patriarhul Alexandru al Alexandriei scriind episcopilor orientali despre noua erezie şi despre cutezanţa ei nemaiauzită relatează că atunci bdquocacircnd cineva le-a cerut să precizeze dacă Logosul lui Dumnezeu s-ar fi putut schimba cum s-a schimbat diavolul ei n-au avut teamă să afirme da ar fi putut Natura sa spun aceştia este icircntr-adevăr supusă schimbării devreme ce el poate fi născut şi este supus schimbăriirdquo 58 Aşadar Hristosul

56 J Schwane op cit vol2 p395

57 Ortiz de Urbina op cit p254-255

58 Ortiz de Urbina op cit p251

arian este Logosul icircnsuşi care suportă actele naşterii ale suferinţei pe cruce şi ale morţii icircn icircnsăşi natura sa intimă semi-divinăsemi-trupească Icircn asemenea condiţii docetismul este inevitabil Lipsesc icircnsă documentele care să ateste aşa ceva Această consecinţă va deveni icircnsă evidentă la Apolinarie de Laodiceea Informa ii care sprijină ipoteza le oferăț SF Atanasie icircn lucrările sale Către Epictet Către episcopul Adelfie i Către Maximș filozoful 59 Augustin confirmă i el această presupunere spunacircnd icircn ș Contra unui cuvacircnt al arienilor că ace tia anticipau doctrina lui Apolinarie de Laodiceea bdquocacirct despre ereticiiș mei mă refer la arieni se vede din disputele lor că nu gacircndesc doar că icircn Treime naturile sunt diferite ci i că Hristos n-a avut suflet umanrdquo ș 60

2 Eunomiu al Cyzicului

Eunomiu a fost şeful partidei anomeilor Icircn celebra sa Apologie pe care avea s-o combată Sfacircntul Vasile cel Mare Eunomiu reia ideea lui Arie că Fiul nu a putut exista icircnaintea naşterii sale din Tatăl or dacă naşterea este devenire schimbare icircnseamnă că Fiul a venit la existenţă ca Fiu printr-un act de devenire printr-un act prin care el a trecut de la starea de inexistenţă la aceea de existenţă ca Fiu al Tatălui Fiul va spune Eunomiu s-a constituit ca Fiu abia icircn urma actului naşterii sale din Tatăl de aceea el n-a putut exista din eternitate alături de Tatăl aşadar spuneau arienii a fost o vreme cacircnd el nu exista Dar iată aceste argumente icircn formularea lui Eunomiu icircnsuşi bdquoCăci zice el nici sămacircnţa nu este (icircncă) om Nici piatra nu este (icircncă) casă ele devin una om cealaltă casă (abia ulterior adică abia prin actul naşterii şi respectiv al construcţiei nn) Or este cel mai religios lucru din lume acela de a pune icircn paralel cu aceste fiinţe naşterea Fiului Dacă fiecare dintre ele devine atunci cacircnd icircncă nu era ndash căci nu devine ceea ce era deja mai icircnainte ndash cum va putea fi vindecat cel care afirmă că Fiul a fost născut atunci cacircnd deja exista Căci dacă el exista icircnaintea naşterii sale atunci el este nenăscutrdquo61 bdquoIar dacă

59 Vezi toate aceste lucrări icircn PSB vol16 pp 168-190

60 Augustin Contra unui cuvacircnt al arienilor V 5 icircn Augustin Oeuvres completesI Paris 1870 vol 26 p580

61 Eunomiu Apologia icircn ldquoSources chretiennesrdquo vol 305 p261

el este nenăscut atunci el nu mai este Fiu şi dacă este Fiu el nu e nenăscutrdquo62 bdquoDat fiind că substanţa lui Dumnezeu nu admite naşterea ndash de vreme ce el este nenăscut ndash nici separarea sau icircmpărţirea ndash de vreme ce el este incoruptibil ndash şi că nu există nimic altceva pentru a servi drept substrat naşterii Fiului noi spunem că Fiul a fost născut cacircnd nu erardquo63 bdquoIată pentru ce conchide Eunomiu Fiul nu este Dumnezeu ci creatură a Tatălui deoarece substanţa sa a fost născută atunci cacircnd nu era icircnaintea propriei sale constituţiirdquo64 Asemenea lui Arie el considera că Iisus Hristos nu putea fi Dumnezeu mai mult decacirct Logosul icircnsuşi Ca şi mentorul său Eunomiu credea că Logosul a icircnlocuit icircn Iisus raţiunea sau sufletul acestuia asumacircnd doar trupul carnea bdquoCel ce icircn zilele mai de pe urmă s-a făcut om nu a luat un om (n-a asumat fire omenească nn) din suflet şi din truprdquo ci a luat o fire formată numai din trup65 Deprecierea persoanei Logosului s-a manifestat la Eunomiu prin abandonarea icircn cele din urmă de a mai celebra Sfintele Taine 66 Trebuie văzută aici o reminiscen ă din Origen care cum am văzut mai sus aț declarat la un moment dat că nu se cuvine să ne icircnchinăm unei creaturi adică Fiului ci numai lui Dumnezeu Tatăl că icircnsu i Macircntuitorul s-a icircnchinat Tatăluiș

Aceleaşi raţiuni icircl conduc pe Eunomiu să afirme că şi Duhul nu este Dumnezeu ci creatură deoarece dacă purcede nici el n-a putut exista icircnaintea purcederi sale bdquoSfacircntul Duh spune el care este al treilea icircn ordine nu ar putea fi primul icircn ceea ce

62 Eunomiu Apologia icircn ldquoSources chretiennesrdquo vol 305 p257

63 Eunomiu Apologia icircn ldquoSources chretiennesrdquo vol 305 p263-264

64 Eunomiu Apologia icircn ldquoSources chretiennesrdquo vol 305 p259

65 La Grigorie de Nyssa Contra lui Eunomiu II PG LXV 544 D-545 A la I G Coman Şi Cuvacircntul trup s-a făcut Hristologie şi mariologie patristică Timişoara 1993 p31-32 n38

66 X Le Bachelet Eunomius icircn DTC volI B col1507 1503

priveşte natura căci acesta este Dumnezeu Tatăl Ar fi icircntr-adevăr absurd şi singular ca acelaşi să aibă cacircnd primul loc cacircnd al treilea (hellip) Duhul nu are aceeaşi substanţă nici cu Monogenul (adică cu Unul Născut cu Fiul nn) căci el n-ar fi fost numărat după acesta ca avacircndu-şi propriul ipostas (propria substanţă nn) (hellip) Nu există deci un al doilea alături de Tatăl şi care să fie nenăscut căci nu există decacirct un singur şi unic Nenăscut şi nu există un altul nici alături de Fiul şi care să fie un născut căci nu există decacirct un singur şi unic Monogen (Unulnăscut) Există icircnsă un al treilea icircn natură şi icircn ordine creat la porunca Tatălui şi prin activitatea Fiului νεργειἐ ᾷ δε τοῦ ιοὑ ῦ γενόμενον El este cinstit icircn al treilea racircnd ca primă creatură a Monogenului cea mai mare dintre toate şi singura ca atare Divinitatea şi puterea demiurgică-i lipsesc dar el este plin de puterea de a sfinţi şi a icircnvăţardquo67

3 Arianismul tacircrziu

Volumul 146 al colec iei ț Sources chreacutetiennes con ine ț două omilii cu autor anonim care sunt icircn realitate două predici pentru prima zi a Săptămacircnii Mari a Sfintelor Pa ti Ele au fost redactate cel mai probabil către mijlocul sau icircn a două jumătate aș secolului al IV-lea 68 Cele două omilii dovedesc mai mult decacirct orice alt document arian rădăcinile gnostice ale acestei mari erezii Argumentarea autorului icircncepe cu evocarea robiei icircn care zăcea umanitatea sub puterea Demiurgului pacircnă la venirea Macircntuitorului bdquoIcircnaintea coboracircrii tale din ceruri pe pămacircnt (πρὸ γ ρὰ τ ςῆ ο ςῆ πἀ rsquoο ραν νὐ ῶ ε ςἰ γ ςῆ καταβ σεωςά ) eu eram captivul demonilor pe tine Creatorule te ignoram i adoramș crea ia drept creatoare icircmi imaginam materia ca auto-cauzată (ț α τ ματονὐ ό φανταζ μενἐ ό τ νὴ κτ σινί προσεκ νουνύ ςὡ κτ στηνί ) icircn u urătatea mea icircnvă am din propria voin ăș ț ț artele demonilor autorul răului (ὁ ρχ κακοςἀ έ ) folosise icircmpotriva mea armele sale tiranice Cel rău inten ionat (ț ργανονὄ με τ ςῆ δ αςἰ ί ὁ δυσμεν ςὴ κατεσκε ασεύ κακ ασί ) făcuse din mine instrumentul propriei sale răută i Eu zeificam cerul i ignoram pe celț ș care l-a desfă urat adoram soarele i nu cuno team pe cel care l-a aprins veneram luna iș ș ș ș dispre uiam pe creatorul ei mă icircnchinam astrelor i-l respingeam pe artizanul lorț ș

67 Eunomiu Apologia icircn ldquoSources chretiennesrdquo vol 305 p285-286

68 J Lieacutebaert Deux homeacutelies anomeacuteens pur lrsquooctave de Paques Introduction text traduction et notes icircn Sources chreacutetiennes vol146 p38

icircnconjuram de respect arborii i pietrele ridicam temple i altare icircmpotriva ta Creatoruleș ș atinsesem norii cu răutatea mea Căci odată coruptă legea naturală trăiam fără discernămacircnt asemenea jivinelor ira ionalerdquo ț 69 bdquoTu e ti arhistrategul ( eful armatelorș ș cere ti) Domnului love te-l pe autorul răului (ș ș ρχιστρ τηγοςἀ ά π ρχειςὑ ά κυρ ουί τ νὸ

ρχ κακονἀ έ τρ σονῶ ) 70 răpe te-i armele tiranului căci tu ai puterea cea de neicircnvinsș Eliberează-ne din robia pe care am icircndurat-o din cauza u urătă ii noastre scoate-ne dinș ț eroare i poartă-i pe rătăci i pe umerii tăi ș ț Apleacă- i Doamne urechea spre ruga meaț (Psalmul V 2) Arat-o fecioară pe curtezană schimb-o icircn femeie castă pe femeia adulteră fă-o rodnică pe cea stearpă schimbă neghina-n gracircu bun transformă spinii icircn trandafiri altoie te măslinul sălbatic pentru a face din el un măslin roditor slăve te-l pe celș ș abandonat fă-o mamă a multor copii pe cea care nu are niciunul Căci totul este posibil cacircnd tu vrei icircn simpla ta voin a tu posezi deja puterea (ț π νταά γ ρὰ δυνατά σοι τανὅ θ ληςέ νἐ γ ρὰ τῷ θ λεινέ χειἔ τὸ δ νασθαιύ )rdquo 71

Părăsind domeniul metafizicii autorul intră icircn acela al istoriei Vechiului Testament bdquoIudeul zice el s-a bucurat de ale tale voi gusta i eu din binefacerile tale tuș l-ai condus afară din Egipt scoate-mă i pe mine din gre eală Tu l-ai răscumpărat dinș ș macircna lui faraon eliberează-mă i pe mine din macircna celui rău Tu l-ai condus prin Mareaș Ro ie condu-mă i pe mine prin cristelni a botezului Tu l-ai icircndrumat cu stacirclpul cel deș ș ț foc luminează-mă i pe mine cu Duhul tău cel Sfacircnt El a macircncat pacircinea icircngerilor dă-miș i mie trupul tău cel sfacircnt El a băut din stacircncă amestecă i pentru mine sacircngele coasteiș ș

tale El a primit tablele legii scrie icircn carnea inimii mele evangheliile tale Tu i-ai trimis lui pe profe i trimite-mi i mie pe apostolirdquo ț ș 72 Plecacircnd apoi de la versetul 2 al psalmului

69 Anonimul anomeu Deux homeacutelies anomeacuteens pur lrsquooctave de Paques Homeacutelie I 4 icircn Sources chreacutetiennes vol146 p63

70 J Lieacutebaert atrage atenția aici asupra antitezei dintre bdquocel rău ἀρχέκακονrdquo tiranul lumii căzute și bdquoarhistrategul ἀρχιστράτηγοςrdquo Hristos salvatorul ceresc (p65 n2)

71 Anonimul anomeu Deux homeacutelies anomeacuteens pur lrsquooctave de Paques Homeacutelie I 6 icircn Sources chreacutetiennes vol146 p65-67

72 Anonimul anomeu Deux homeacutelies anomeacuteens pur lrsquooctave de Paques Homeacutelie I 9 icircn Sources chreacutetiennes vol146 p69

al 11-lea omilia a doua continuă ruga bdquoSalvează-mă Doamne tu care l-ai salvat pe Noe din naufragiul universal tu care l-ai salvat pe Lot din focul necru ător tu care l-ai salvatț pe Avraam din macircna celor cinci regi tu care l-ai salvat pe Isaac din lupta cu păstorii tu care l-ai salvat pe Iacob de macircnia lui Esau tu care l-ai salvat pe Iosif din macircna fra ilorț săi tu care l-ai salvat pe Iov de tirania celui rău tu care l-ai salvat pe Moise de macircndria lui faraon salvează-mă i pe mine de vrăjmă ia lui Saul hellipAm căzut de bunăvoie icircnș ș cursele vrăjma ului m-am lăsat legat fără speran ă icircn lan urile celui rău am căzut fărăș ț ț speran ă icircn undi a tiranului Din rege al lui Israel am devenit sclavul pasiunii mele dinț ț stăpacircn peste armate am devenit prizonier al celui tiran eu care am zdrobit leii am fost dominat de frumuse ea unei femei eu care am icircnvins popoare vrăjma e am fost icircnvins deț ș dorin a pentru o femeie eu care m-am ridicat la demnitatea unui profet am fost lipsit deț profe ie din cauza u urătă ii mele Icircn lacrimi strig i mă prostern la picioarele taleț ș ț ș Salvează-mă Doamnerdquo 73

Dacă pacircnă aici nu este clară aplecarea autorului spre erezie de aici icircncolo lucrurile se schimbă cacircnd intră icircn detaliile hristologiei Cel care a coboracirct din ceruri pe pămacircnt chemat să salveze umanitatea căzută sub robia celui rău nu a asumat o natură umană reală ci a fost doar icircn aparen ă om bdquohellipLa un semn al Celui Nenăscut ai fostț trimis din ceruri pe pămacircnt ca să locuie ti icircn sacircnul unei tinere femei tu conducătorulș cerului i al pămacircntului i ca să iei condi ia de sclav tu stăpacircnul crea iei alături deș ș ț ț Tatălhelliprdquo 74 bdquoEl mielul lui Dumnezeu n-a fost oferit asemenea unei oi sub puterea Legii căci nu icircmpotriva vrerii lui a mers el către patima de pe cruce i nici fără voin a sa aș ț icircndurat el rana lăncii nici prin constracircngere a cunoscut el legea mor ii prin crucificareț Tatăl n-a avut decacirct să ordone Monogenului să plece spre lumea pămacircntească acceptacircnd de bunăvoie fiul (copilul) s-a ridicat de pe tronul său slăvit a trecut nevăzut prin sferele naturilor celor netrupe ti a depă it corurile armatelor arhi-icircngere ti i a ajuns icircn cele dinș ș ș ș urmă lumea pămacircntească A fost purtat la sacircnul unei fecioare el care poartă icircn macircinile sale icircntreaga creatură A apărut icircn starea unui nou-născut el care este anterior veacurilor S-a arătat ca un copil el care formează copiii icircn pacircntecele maicii lor S-a hrănit cu lapte el care schimbă icircn mod nevăzut sacircngele (mamei) icircn lapte (pentru pruncul care suge) A

73 Anonimul anomeu Deux homeacutelies anomeacuteens pur lrsquooctave de Paques Homeacutelie II 5 7 icircn Sources chreacutetiennes vol146 p101

74 Anonimul anomeu Deux homeacutelies anomeacuteens pur lrsquooctave de Paques Homeacutelie I 5 icircn Sources chreacutetiennes vol146 p65

fost purtat icircn bra e el care dirijează la un semn toată crea ia Pentru oameni el care aț ț asumat slăbiciunile oamenilor rămacircnacircnd icircnsă ceea ce era icircnaintea veacurilor (με ναςί α τ ςὐ ὸ περὅ πρὸ α νωνἰώ π ρχενὑ ῆ ) Căci el nu s-a transformat ( υτεὄ μετ πεσενέ ) din mai bogat icircn mai sărac el nu s-a schimbat ( υτεὄ τρ πηἐ ά ) din mai mult icircn mai pu inț faptul de a fi icircmbrăcat carnea nu i-a alterat natura sa divină ( υτεὄ ἡ περιβολὴ τ ςῆ σαρκ ςὸ τ νὴ θε τητοςό λλο ωσεἠ ί φ σινύ ) asumarea trupului nu i-a mic orat ipostasul său deș Monogen ( υτεὄ ἡ ν ληψιςἀ ά τοῦ σ ματοςώ τ νὴ τοῦ μονογενο ςῦ σμ κρυνενἐ ί

π στασινὑ ό ) rămacircnacircnd ceea ce era icircnaintea veacurilor de bunăvoie el s-a oferit să aducă macircntuire oamenilorrdquo 75

Cu toată această condescenden ă asumată voluntar de Monogen el n-a fost unț simplu om bdquoCăci dacă Hristos ar fi fost un simplu om moartea ar fi avut asupra lui putere ca supra tuturor oamenilor (εἰ γ ρὰ νθρωποςἄ ψιλ ςὸ ὁ Χριστ ςό καὶ α τοὐ ῦ νἂ ςὡ π ντωνά νθτρ πωνἀ ώ κυρ ευσενἐ ί ὁ θ νατοςά ) 76 Urci pe firul vechii istorii i rămacirci uimitș icircn fa a mor ii Domnului Abel a fost ucis i crea ia nu a fost tulburată Avraam a fost pusț ț ș ț icircn mormacircnt i mormintele nu s-au deschis Isaac a murit i iadul n-a murit Iacob a fostș ș icircngropat i cei icircngropa i n-au icircnviat Iosif a fost depus lacircngă părin ii săi i trupurileș ț ț ș sfin ilor nu s-au ridicat Isaia a fost tăiat i soarele nu s-a icircntunecat Ieremia a fostț ș trangulat i luna nu s-a stricat Nabuth a fost omoracirct cu pietre i pămacircntul nu s-a clintitș ș ș

Zaharia a fost gacirctuit i ziua nu s-a schimbat icircn noapte Ioan a fost decapitat i voalulș ș templului nu s-a rupt icircn două Cacircnd Hristos a suferit icircnsă icircn trup soarele s-a oprit din drumul său luna i-a pierdut strălucirea fe ii sale pămacircntul s-a cutremurathellip Icircnvăluit icircnș ț giulgiu el a despuiat iadul a semănat groază icircn racircndurile păzitorilor iadului i a sfăracircmatș fără efort por ile iadului A ie it din mormacircnt icircmpreună cu capturile sale de război aț ș apărut femeilor a ezate icircn jurul mormacircntului por iile fiind icircncuiate el a intrat totu i prinș ț ș ele la apostoli lui Toma cel necredincios el i-a arătat coasta sa pentru a-l face credincioshelliprdquo 77

De i superior tuturor oamenilor Monogenul nu este totu i Dumnezeul supremș ș

75 Anonimul anomeu Deux homeacutelies anomeacuteens pur lrsquooctave de Paques Homeacutelie I 1-2 icircn Sources chreacutetiennes vol146 p59 J Lieacutebaert precizează că sensul lui ἐσμίκρυνεν este aici unul pur moral (p37 n2)

76 Hristos nu a fost așadar bdquoun simplu om ἄνθρωπος ψιλὸςrdquo adică un om adevărat ci o ființă intermediară icircntre Dumnezeu și om nici Dumnezeu deplin adevărat ca Dumnezeu Tatăl dar nici om adevărat ca ceilalți oameni

Anomeismul autorului omiliilor apare aici fără echivoc Pornind de la strigătul din rugăciune Auzi Doamne strigătul meu autorul icircl prezintă i ca strigăt al cre tinuluiș ș care- i proclamă credin a bdquoVoi striga puterea absolută a Tatălui i medierea ta (caș ț ș Monogen mediator nm) trimiterea ordonată de Cel Nenăscut i supunerea ta (ca Fiuș nm) (κρ ζωά γ ρὰ τ νὴ τοῦ Πατρ ςὸ α θεντει νὐ ά καὶ σ νὴ μεσιτε ανὶ τ νὴ τοῦ γενν τουἀ ή

ποστολ νἀ ὴ καὶ τ νὴ σ νὴ παλο νὑ ή ) 78 Icircn timp ce El stă etern (nemi cat) tu ai icircnclinatș cerurile i ai coboracirct (ș τιὅ κε νοςἐ ῖ ε ςἰ τ νὸ α ναἰῶ κ θηταιά καὶ σὺ κλιναςἔ ο ρανο ςὐ ὺ καὶ κατ βηςέ ) 79 icircn timp ce Tatăl dă mărturie din icircnaltul cerurilor tu la Iordan ai primit mărturia lui de i l-ai chemat afară din mormacircnt pe Lazăr cel mort de patru zile tu ai datș totu i slavă lui (Dumnezeu) Tatăl (ș Părinte te slăvesc pentru că m-ai ascultathellip) icircnmul ind pacircinile-n pustie tu ai dat cinste Celui ce t-a născut (ț ridicacircndu- i ochii el aș binecuvacircntathellip) ai fost spacircnzurat trupe te pe cruce dar El a fost cel ce a primit duhul tăuș ( i strigacircnd cu voce tare i-a dat duhulhellipș ș ) ai fost pus icircn mormacircnt dar El a fost cel ce te-a icircnviat din mormacircnt a treia zirdquo 80 bdquoCăci dacă Tatăl nu i-ar fi poruncit voi n-a i fi putut fiț stăpacircni i de fiul său dacă sentin a n-ar fi venit de sus voi n-a i fi fost capabili să văț ț ț recunoa te i Creatorul dacă Tatăl n-ar fi luat hotăracircrea voi n-a i fi putut atingeș ț ț tămăduitorul Un semn i el ar fi pedepsit natura Un semn i el ar fi zdrobit crea ia Darș ș ț

77 Anonimul anomeu Deux homeacutelies anomeacuteens pur lrsquooctave de Paques Homeacutelie I 26-27 icircn Sources chreacutetiennes vol146 p91-93

78 A se observa antiteza dintre auto-icircntemeierea absolută a Tatălui τὴν τοῦ Πατρὸς αὐθεντειάν și medierea μεσιτεὶαν poziția condiționată și condiționantă a Monogenului de mijlocitor icircntre Dumnezeu cel pur spiritual și lumea pur materială (Vezi și comentariile lui J Lieacutebaert p35 n1)

79 A se observa de asemenea antiteza dintre bdquoa sta nemișcat din eternitate εἰς τὸν αἰῶνα κάθηταιrdquo și bdquoa icircnclina cerurile și a coboricirc ἔκλινας οὐρανοὺς καὶ κατέβηςrdquo Tatăl este icircn esența sa imuabil la modul absolut Fiul Monogenul este icircnsă muabil și de aceea diferit ca esență de esența Tatălui său

80 Anonimul anomeu Deux homeacutelies anomeacuteens pur lrsquooctave de Paques Homeacutelie II 11 icircn Sources chreacutetiennes vol146 p107

nu icircmpotriva voin ei lui Dumnezeu (Cuvacircntul) a mers să pătimească pe cruce (ț ο τεὔ γ ρὰ κωνἄ ὁ Θε ςὸ πἐ ὶ τὸ σταυρικ νὸ παρεγ νετοέ π θοςά ) ci prin supunere fa ă de semnulț

părintesc a luat el asupra sa să sufere moartea pentru cei muritorirdquo 81

Coboracircrii sale la icircntrupare acestui descensus cosmic al Logosului icirci urmează ascensus urcu ul său prin icircnviere spre sferele cosmice celeste de unde a venit Dar niciș el nu este o putere absolută ci una relativă condi ionată de puterea absolută a Tatăluiț căci ine să observe autorul omiliilor bdquounul este cel care a fost icircnviat dar altul este celț care-l icircnviază Cum ar putea fi el unul i acela irdquo ș ș 82 Dar nu numai ontologic iș metafizic adică pentru sine icircnsu i el Monogenul nu este icircntemeierea absolută a fiin eiș ț el nu este reperul ultim nici pentru rugăciunea care se icircnal ă către Dumnezeu Departe deț a fi destina ia ei ultimă Monogenul este numai un mediator al rugăciunilor noastre cătreț adevăratul Dumnezeu care este Tatăl De i superior icircngerilor i chiar arhanghelilorș ș Monogenul este inferior totu i Tatălui său bdquoCacircnd rugăciunea iese din buze curate eaș tie să atingă urechile incoruptibile ale Stăpacircnului căci rugăciunea celui drept tie cuș ș

adevărat să icircnduplece divinitatea către milă hellipEa se ridică pacircnă icircn regiunile icircnăl imilorț celeste hellip i icircntr-o clipă ajunge icircn locuin a fiin elor celor netrupe ti unde por ile celeste iș ț ț ș ț

81 Anonimul anomeu Deux homeacutelies anomeacuteens pur lrsquooctave de Paques Homeacutelie I 24 icircn Sources chreacutetiennes vol146 p89 De remarcat aici faptul că suferințele de pe cruce sunt atribuite Monogenului ca Dumnezeu Comentacircnd expresia J Lieacutebaert este de părere că limbajul icircntrebuințat aici de autorul anomeu nu este conform cu ortodoxia ariană (p36 n1) Ideea de a raporta suferințele de pe cruce la icircnsăși ființa divină a Monogenului se icircntacirclnește icircnsă la arieni ca Palladius al Ratiariei cu ocazia Conciliului de la Aquileea din 381 (vezi capitolul următor) Acest amănunt ar putea fi un argument pentru a-l plasa pe autorul nostru mai degrabă către sfacircrșitul secolului al IV-lea decacirct spre mijlocul lui Explicația ar fi aceea că pentru anomei doar esența Tatălui este absolut impasibilă ființa Monogenului chiar dacă el este numit bdquodumnezeurdquo este pasibilă J Lieacutebaert propune calificarea hristologiei ariene ca bdquologopashitărdquo Expresia din text autorizează icircnsă calificarea ei mai degrabă ca bdquotheopashitărdquo termenul bdquotheosrdquo fiind icircnsă icircnțeles icircn noul arianism ca bdquodumnezeu secundrdquo distinct de bdquodumnezeul primrdquo care este Tatăl

82 Anonimul anomeu Deux homeacutelies anomeacuteens pur lrsquooctave de Paques Homeacutelie I 25 icircn Sources chreacutetiennes vol146 p 91

se deschid Cerul o prime te cu bucurie căci ea nu mai con ine nimic pămacircntescș ț (ο ραν ςὐ ὸ α τ νὐ ὴ μετὰ χαρ ςᾶ ποδ χεταιὑ έ ςὡ μηδ νὲ πιφ ρουσανἐ έ γ ϊνονή ) 83 Icircngerii o icircnso esc cu bucurie căci ea a icircmplinit ceea ce place lui Dumnezeu Arhanghelii oț icircmbră i ează ca pe un prieten Icircncepătoriile (principiile) i Puterile icirci cedează trecereaț ș ș căci ea poartă podoabele sărbătorii văzacircnd ve macircntul ei de fapte bune Domniile oș icircnso esc căci ea s-a străduit să icircmplinească iubirea pentru Creator Heruvimii i Serafimiiț ș icirci arată locul unde stă Paracletul Paracletul salutacircnd-o cum se cuvine o conduce la Dumnezeu Monogenul (ὁ Παρ κλητοςά σπασ μενοςἀ ά γνης ωςί τῷ Μονογενεῖ θεῷ α τ νὐ ὴ προς γειά ) Dumnezeu Cuvacircntul Monogenul o oferă icircn fine icircnaintea Tatălui (ὁ Μονογεν ςὴ θε ςὸ Λ γοςό τῷ Πατρὶ ξ νιονέ α τ νὐ ὴ προσφ ρειέ )rdquo 84

Finalul celei de a doua omilii este apoteotic bdquoAceasta este deci ceea ce strig aceasta este ceea ce proclam peste veacuri Eu păzesc realită ile fără confuzie eu nuț amestec ipostasele ( σ γχυταἀ ύ φυλ ττωά τὰ πρ γματαά οὐ συναναμ γνυμιί τ ςὰ

ποστ σειςὑ ά ) eu in ceea ce tu icircnsu i ai zis eu strig ceea ce tu icircnsu i ai vestit eu păstrezț ț ț ceea ce tu icircnsu i mi-ai transmis icircnvă ceea ce tu icircnsu i ai proclamatrdquo ț ț ț 85 bdquoLegea proclamă Ascultă Israele Domnul Dumnezeul tău este unul Iată-i icircnsă pe sabelienii cei lipsi i deț evlavie adăugacircnd lui Unu al i doi (ț οἱ σαβ λλιοιέ τῷ νἑ ὶ δ οὺ συν πτουσινά ) hellip i pe fiiiș ereticilor imaginacircnd o Triadă consubstan ială de dumnezei (ț καὶ α ρετικ νἱ ῶ πα δεςῖ τρι δαά θε νῶ μοο σιονὁ ύ φαντ ζονταιά )rdquo 86 Men ionarea sabelienilor ca adversarii prin excelen ăț ț ai arianismului este astfel o bună introducere la prezentarea esen ialismului marcelian iț ș

83 Se va remarca această precizare a rugăciunii dezbrăcată de tot ce este pămacircntesc Urcușul rugăciunii icircn această stare este posibil numai pe drumul pe care Monogenul icircnsuși dezbrăcat la racircndul său de haina lui umană icircl va fi făcut prin icircnviere Revenirea sa icircn sferele celeste de unde coboracircse la icircntrupare nu este de conceput icircn arianims altfel decacirct prin eliberarea de materia asumată la nașterea sa din Fecioara Și icircn arianism ca și icircn gnoză materia este rea și destinată pieirii finale Derobarea de materia trupului este posibilă numai icircntr-o hristologie dochetă icircn care icircntruparea nu este reală

84 Anonimul anomeu Deux homeacutelies anomeacuteens pur lrsquooctave de Paques Homeacutelie II 1 icircn Sources chreacutetiennes vol146 p95-97

85 Anonimul anomeu Deux homeacutelies anomeacuteens pur lrsquooctave de Paques Homeacutelie I 12 icircn Sources chreacutetiennes vol146 p71

fotinian care urmează

B PROBLEMA DUHULUI SFAcircNT IcircN ARIANISM

1 Mărturia Sf Atanasie cel Mare bdquoTropiciirdquo lui Serapion de Thmuis

Aflat icircn pustie icircn urma fugii sale din noaptea de 8 spre 9 februarie 356 din calea oamenilor icircmpăratului Constan iu marele patriarh al Alexandriei prime te la un momentț ș dat o interpelare din partea episcopului de Thmuis Serapion icircn problema doctrinei unor eretici pe care el icirci nume te bdquotropicirdquo probabil pentru faptul că dădeau un sens figuratș expresiilor din Scriptură cu privire la Duhul Sfacircnt Ace tia părăsiseră arianismul icircn ceeaș ce prive te doctrina despre inferioritatea Fiului icircn raport cu Dumnezeu Tatăl dar păstrauș vechea erezie icircn ceea ce prive te icircnvă ătura despre Duhul Sfacircnt Atanasie care-i scrie luiș ț Serapion patru epistole pe această temă datate de cercetători icircntre 356 i 361 descrieș doctrina bdquotropicilorrdquo icircn termenii următori bdquohellipPărăsind unii pe arieni pentru hula lor icircmpotriva Fiului cugetă icircmpotriva Duhului i zic nu numai că ș el este creatură ci i că ș e unul din duhurile slujitoare i se deosebe te de icircngeri numai prin treaptăș ș Iar aceasta e numai o luptă prefăcută fa ă de arieni De fapt e o adevărată icircmpotrivire fa ă de dreaptaț ț credin ă Căci precum aceia tăgăduind pe Fiul tăgăduiesc pe Tatăl a a i ace tia grăindț ș ș ș rău de Duhul Sfacircnt grăiesc rău i de Fiul Cele două păr i i-au icircmpăr it icircmpotrivirea fa ăș ț ș ț ț de adevăr căci cugetacircnd unii icircmpotriva Cuvacircntului iar ceilal i icircmpotriva Duhului eiț icircndreaptă aceea i hulă icircmpotriva Sfintei Treimi (icircntregi)rdquo ș 87 Potrivit acestui text tropicii admiteau consubstan ialitatea Fiului cu Dumnezeu Tatăl conform sinodului de la Niceeaț dar nu mai admiteau i consubstan ialitatea Duhului cu Fiul i desigur i cu Tatăl Pentruș ț ș ș ei Duhul era o creatură a Fiului asemenea icircntregului cosmos

Aspectul cu adevărat relevant icircn această afacere este icircnsă faptul că tropicii

86 Anonimul anomeu Deux homeacutelies anomeacuteens pur lrsquooctave de Paques Homeacutelie II 11 icircn Sources chreacutetiennes vol146 p107

87 Atanasie cel Mare Epistola icircntacirci către Serapion 1 icircn colecția bdquoPărinți și scriitori bisericeștirdquo EIBMBOR București 1988 vol 16 p 23

considerau Duhul o crea ie numai a Fiului fără nici un amestec din partea Tatăluiț Tropicii tăgăduiau cu alte cuvinte orice rela ie directă a Duhului cu Tatăl chiar icircnț calitatea sa de creatură Iată cacircteva texte care ilustrează acest aspect bdquoEi zic a a spuneș Sf Atanasie ltdacă Duhul nu e creatură nici unul dintre icircngeri ci purcede din Tatăl urmează că e Fiu i el i astfel sunt doi fii el i Cuvacircntul i dacă e frate (alș ș ș Ș Cuvacircntului nn) cum mai este Cuvacircntul laquoUnul Născutraquo Sau nu sunt egali ci unul se nume te după Tatăl iar celălalt după Fiulgt ș i iară iȘ ș ltdacă e din Tatăl cum de nu se zice i despre el că s-a născut Iar dacă Duhul este al Fiului urmează că Tatăl esteș bunicul Duhuluigtrdquo 88 Cacircteva racircnduri mai jos Atanasie se icircntreabă bdquoCare sunt deci de teptele lor icircntrebări ș ltDacă Duhul nu e creatură (a Fiului ci purcede direct din Tatăl nn) zic ei el este fiu i deci sunt doi fra i (proveni i din Tatăl nn) Cuvacircntul iș ț ț ș elgt Apoi adaugă ltdacă Duhul va lua din Fiul i se va da de către el (hellip) urmează căș Tatăl e bunic i Duhul nepotul luigtș rdquo 89 bdquoEi zic deci ltdacă Duhul Sfacircnt nu e creatură cum a i spus icircnainte ci este icircn Dumnezeu i se dă din Dumnezeu atunci este i el fiu iț ș ș ș sunt deci doi fii el i Fiul Iar dacă Duhul e al Fiului i prime te toate de la Fiul(hellip)ș ș ș atunci Tatăl este bunic i Duhul nepotul luigtș rdquo 90 Iată a adar care era faimosul argumentș al tropicilor sau cum spune Sf Atanasie bdquohellipacea sfătoasă icircntrebare a lor ltdacă Duhul e din Dumnezeu (Tatăl) pentru ce nu se nume te el fiuhellipgtș rdquo 91

Ce icircnvă au a adar tropicii lui Serapion Spuneau mai icircntacirci că Duhul Sfacircnt nuț ș poate purcede direct bdquodin Tatălrdquo deoarece Duhul ar deveni i el Fiu i deci un frate alș ș Fiului ceea ar anula calificarea acestuia din urmă ca Monogen Mai spuneau apoi că Duhul nu poate purcede nici bdquodin Fiulrdquo adică bdquodin fiin a Fiuluirdquo pentru că icircn acest cazț

88 Atanasie cel Mare Epistola icircntacirci către Serapion 15 icircn colecția bdquoPărinți și scriitori bisericeștirdquo vol 16 p 40

89 Atanasie cel Mare Epistola a patra către Serapion 1 icircn colecția bdquoPărinți și scriitori bisericeștirdquo vol 16 p 87

90 Atanasie cel Mare Epistola a patra către Serapion 2 icircn colecția bdquoPărinți și scriitori bisericeștirdquo vol 16 p 88

91 Atanasie cel Mare Epistola icircntacirci către Serapion 25 icircn colecția bdquoPărinți și scriitori bisericeștirdquo vol 16 p 54

Fiul i-ar deveni tată el icircnsu i devenind astfel bdquonepotrdquo al Tatălui Primei obiec ii aș ț bdquotropicilorrdquo SF Atanasie le-a opus argumentul stabilită ii numelor i anume că ipostaseleț ș icirc i păstrează caracteristicile proprii astfel icircncacirct Tatăl nu poate deveni bunic nici Fiul tatăș al Duhului bdquoCăci dacă deoarece Duhul nu este creatură (voi totu i) icircntreba i ș ț ltdeci Duhul este ( i el) Fiugtș atunci lua i seama ca nu cumva aflacircnd că Fiul nu este creaturăț (căci prin el s-au făcut toate) să (ajunge i să) icircntreba i ț ț ltdeci Fiul este Tatăgt sau icircncă ltDuhul este Fiu i Fiul este Duhul Sfacircntgtș Cei ce cugetă a a sunt icircn afara Treimii i seș ș vor socoti fără Dumnezeu schimbacircnd numele Tatălui i al Fiului i al Duhului Sfacircnt iș ș ș socotindu-i pe ace tia după a lor voie icircntru asemănarea na terii omene ti numindu-iș ș ș nepo i i bunici i nălucindu- i na teri dumnezeie ti (teogonii) asemenea (miturilorț ș ș ș ș ș păgacircne ale nn) elinilor Nu aceasta e credin a Bisericii ci cum a zis Macircntuitorul icircnț Tatăl i Fiul i Sfacircntul Duh icircn Tatăl care nu poate deveni bunic icircn Fiul care nu poateș ș deveni Tată i icircn Duhul Sfacircnt care nu poate fi numit decacirct a a i nu altfel Credin aș ș ș ț aceasta nu poate schimba numele Ci Tatăl e pururi Tatăl Fiul e pururi Fiul i Duhul Sfacircntș care se zice pururi Duhul Sfacircnt hellipLa oameni tatăl nu este pururi tată nici fiul pururi fiu Fiindcă cel ce devine tatăl unui fiu a fost fiul altuia i fiul unui tată devine tată altuiaȘ Avraam fiind fiul lui Nahor a devenit tatăl lui Isaac i Isaac fiind fiul lui Avraam s-aș făcut tată lui Iacob Căci fiecare fiind o parte a născătorului său (sn) se na te ca fiu darș devine i el tată al altuia Dar icircn dumnezeire nu este a a fiindcă Dumnezeu nu e ca omulș ș Tatăl nu e din alt tată De aceea nici nu na te pe cineva care va deveni tată al altuia Niciș Fiul nu este o parte a Tatălui (sn) 92 de aceea nici nu e născut spre a na te un alt fiuș Pentru aceea numai icircn dumnezeire Tatăl fiind icircn mod propriu i singur (numai el) Tatăș este i a fost i va fi pururi Tatăl i Fiul este icircn mod propriu i singur (numai el) Fiuș ș Ș ș Astfel Tatăl e i se zice pururi Tatăl i Fiul e pururi Fiul i Duhul Sfacircnt este pururi Duhulș ș ș (sn) Iar acesta (Duhul) credem că este al lui Dumnezeu i că s-a dat de la Tatăl prinș Fiul Astfel Sfacircnta Treime rămacircne neschimbată cunoscută icircntr-o singură dumnezeire Deci cel ce icircntreabă ltprin urmare Duhul este ( i el) Fiugtș icirc i icircnchipuie că numele poateș fi schimbat i nu e sănătos la minte (Asemenea) i cel ce icircntreabă ș ș ltTatăl e deci bunicgt născocind un alt nume Tatălui rătăce te icircn inima lui Dar a răspunde mai departeș neru inării ereticilor nu e de folosrdquo ș 93

Argumentul său icircmpotriva celei de a doua obiec ii a bdquotropicilorrdquo este acela căț

92 Cum afirmase cu mai bine de un secol icircnainte icircn Occidentul latin Tertulian icircn Adversus Praxean XXVI 3 6 Iar icircn Orient cine

93 Atanasie cel Mare Epistola a treia către Serapion 6 icircn colecția bdquoPărinți și scriitori bisericeștirdquo vol 16 p 92-93

Duhul nu poate fi o creatură a Fiului deoarece el este bdquopropriul Fiuluirdquo adică din aceea iș fiin ă cu Fiul tot a a cum Fiul este bdquopropriul Tatăluirdquo adică din aceea i fiin ă cu Tatălț ș ș ț bdquoDe ce nu- i dau seama (ace tia) zice el că precum nedespăr ind pe Fiul de Tatăl eiș ș ț păstrează unitatea lui Dumnezeu a a despăr ind pe Duhul de Cuvacircntul nu mai păstreazăș ț unitatea dumnezeirii icircn Treime ci o sfacirc ie amestecacircnd icircn ea o fire străină i de alt soi i oș ș ș egalizează pe aceasta cu creaturile Ei arată astfel că Treimea nu mai este una ci compusă din două firi datorită fiin ei deosebite a Duhului cum i-o imaginează ei i ceț ș Ș fiin ă dumnezeiască mai e aceasta care e compusă din Creator i creatură Căci sau nu eț ș Treime ci o Doime i o creatură sau dacă e Treime precum i este cum pun ei pe Duhulș ș Treimii icircn racircnd cu creaturile cele de după Treime Căci aceasta icircnseamnă iară i a icircmpăr iș ț i a desface Treimea Căci cugetacircnd rău despre Duhul nu cugetă bine nici despre Fiulș

Fiindcă dacă cugetau drept despre Cuvacircntul ar fi cugetat sănătos i despre ș Duhul care purcede de la Tatăl i fiind propriu Fiului se dă de către acesta ucenicilor i tuturorș ș celor ce cred icircn El Iar rătăcind astfel nu au nici despre Tatăl credin a cea sănătoasă Căciț cei ce tăgăduiesc pe Duhul cum a spus marele mucenic tefan (Fapte VII 55)Ș tăgăduiesc pe Fiul iar cei ce tăgăduiesc pe Fiul nu au nici pe Tatălrdquo 94 Dar observă Atanasie cel ce face pe Duhul creatură va ajunge să-l facă creatură i pe Fiul bdquoIar ș Duhul avacircnd aceea i fire i aceea i pozi ie fa ă de Fiul pe care o are Fiul fa ă de Tatălș ș ș ț ț ț cum oare cel ce-l nume te pe acesta creatură nu va cugeta icircn mod necesar acelea i i despreș ș ș Fiul Căci dacă Duhul Fiului este creatură e firesc ca ei să spună că i Cuvacircntul Tatăluiș este creatură Aceasta nălucindu- i-le arienii au căzut icircn iudaismul lui Caiafa Iar dacăș cei ce spun aceasta despre Duhul nu- i icircnsu esc cele ale lui Arie să ocolească i cuvinteleș ș ș lui i să- i icircndrepte necredin a privitoare la Duhul Căci precum Fiul cel ce este icircn Tatălș ș ț i icircn care e i Tatăl nu este creatură ci ș ș e propriul fiin ei Tatăluiț (căci aceasta pretinde i căț

o spune i i voi) a a i pe Duhul cel aflător icircn Fiul icircntru care e i Fiul nu e icircngăduit a-lț ș ș ș ș socoti icircntre creaturi nici a-l separa de Cuvacircntul i a face Treimea nedesăvacircr itărdquo ș ș 95 bdquoCăci dacă cei ce cugetă cele ale lui Arie ndash fiindcă icircn sufletul lor rău i iscoditor nu intrăș icircn elepciunea ndash nu pot icircn elege nici crede Treimea neicircmpăr ită i sfacircntă acesta nu e motivț ț ț ș ca să răstălmăcească adevărul nici să spună că nu pot exista cele ce ei nu pot icircn elege Eiț suferă un lucru cu totul nebunesc cacircnd neputacircnd icircn elege cum e neicircmpăr ită Sfacircntaț ț

94 Atanasie cel Mare Epistola icircntacirci către Serapion 2 icircn colecția bdquoPărinți și scriitori bisericeștirdquo vol 16 p 24-25 A se observa icircn același timp modul icircn care Atanasie evită să afirme purcederea Duhului bdquoși de la Fiulrdquo limitacircndu-se la afirmațiile certe ale Scripturii

95 Atanasie cel Mare Epistola icircntacirci către Serapion 21 icircn colecția bdquoPărinți și scriitori bisericeștirdquo vol 16 p 48-49

Treime arienii fac pe Fiul una cu crea iunea iar tropicii icircl numără i ei pe Duhul icircntreț ș creaturirdquo 96 bdquoAceasta fiind unitatea icircn Sfacircnta Treime cine ar putea despăr i pe Fiul deț Tatăl i pe Duhul de Fiul sau de Tatăl icircnsu i Sau cine ar fi atacirct de icircndrăzne ca să spunăș ș ț că Treimea este neasemenea i de o fire străină icircn ea icircnsă i sau ș ș că Fiul e de o altă fiin ăț decacirct Tatăl sau că Duhul e străin de Fiulrdquo 97

Să observăm a adar din cele de mai sus că tropicii lui Serapion negau icircn modș expres purcederea directă a Sfacircntului Duh din Dumnezeu Tatăl ata acircndu-l cauzal numaiș de Fiul Deci spuneau ei Duhul nu poate purcede i el din Tatăl căci ar deveni un fel deș frate al Fiului icircn consecin ă el nu este de aceea i fiin ă cu Tatăl Apoi chiar dacă icirc i areț ș ț ș cauza icircn Fiul el nu purcede din fiin a Fiuluiț ci este adus la existen ă ț prin Fiul de către Fiul asemenea oricărei creaturi iată de ce el nu este de aceea i fiin ă nici măcar cu Fiulș ț Icircmpotriva acestei argumentări a tropicilor Sf Atanasie lansează principiul bdquoDuhului care are aceea i fire i aceea i pozi ie fa ă de Fiul pe care o are Fiul fa ă de Tatălrdquo icircn sensul căș ș ș ț ț ț Duhul este bdquopropriurdquo Fiului icircn aceea i măsură icircn care Fiul este bdquopropriurdquo Tatălui Fidelș sinodului de la Niceea Sf Atanasie se mul ume te să afirme doar consubstan ialitateaț ș ț Duhului cu Fiul după modelul consubstan ialită ii Fiului cu Tatăl pe care o admiteau iț ț ș tropicii El nu afirmă că Duhul i-ar avea cauza bdquodin Fiulrdquo sau bdquoprin Fiulrdquo nuș interpretează cauzal expresia bdquoDuhul este propriul Fiuluirdquo el se mul ume te să sugerezeț ș doar că Duhul este din aceea i fiin ăș ț din care este i Fiul a a cum Fiul este ș ș din aceea iș fiin ăț din care este i Tatăl Avacircnd icircn minte icircn permanen ă numai bdquoconsubstan ialitateardquoș ț ț ipostaselor stabilită la Niceea Sf Atanasie nu pare să fi observat interpretarea clar cauzală pe care tropicii o dădeau rela iei Duhului cu Fiul precum nici faptul că ei negauț astfel orice rela ie cauzală directă a Duhului cu Tatăl Aceste aspecte de i ignorate deț ș marele patriarh pacircnă la moartea sa nu vor rămacircne icircnsă neobservate la Sf Vasile cel Mare

2 Mărturia Sf Vasile cel Mare Contra Eunomiu

Doctrina lui Eunomiu cu privire la purcederea Duhului Sfacircnt este foarte bine pusă icircn eviden ă de Sf Vasile cel Mareț care pe la 364 a scris icircmpotriva lui cunoscuta sa

96 Atanasie cel Mare Epistola icircntacirci către Serapion 17 icircn colecția bdquoPărinți și scriitori bisericeștirdquo vol 16 p 43

97 Atanasie cel Mare Epistola icircntacirci către Serapion 20 icircn colecția bdquoPărinți și scriitori bisericeștirdquo vol 16 p 47

lucrare Contra Eunomiu Marele părinte pare să fie primul care a observat că arienii reduceau la Fiul cauza Duhului Sfacircnt Potrivit Sf Vasile Eunomiu profesa următoarea icircnvă ătură trinitară bdquoSă presupunem că observa ia pleacă de la operele create i se icircnal ăț ț ș ț peste acestea pacircnă la substan e ț ea găse te astfel căș Fiul este o creatură a Celui Nenăscut i că Paracletul este o creatură a Fiului (tou men agennetou ton yion euriskon poimaș

tou de monogenous ton parakleton)rdquo 98 bdquoExistă deci un singur Dumnezeu nenăscut iș fără principiu (eis esti o Theos agenetos kai anarhos) El nu are vreo fiin ă care să-i fieț anterioară ndash căci nimic nu poate fi anterior nenăscutului nici vreo fiin ă care să fie icircn (cu)ț El ndash căci El este simplu i fără compozi ie Fiind unic fiind singur i mereu acela i Elș ț ș ș este Dumnezeu creator i artizan al tuturor lucrurilor mai icircntacirci de toate i icircntr-un mod cuș ș totul extraordinar al Monogenului apoi prin Acesta icircn mod propriu al tuturor celor create Căci icircnainte i de toată creatura i numai prin propria sa putere i activitate l-aș ș ș născut l-a creat i l-a făcut pe Fiul (ton men gar Hyion pro panton kai pro pases ktiseosș monou te eautou dynamei kai energeia egennese te kai ektise kai epoiesen)(hellip) i prin elȘ (prin Fiul) l-a creat pe Duhul Sfacircnt cel dintacirci dintre toate i cel mai mare dintre to iș ț prin propria sa putere i la ordinul său dar prin activitatea i puterea (creatoare) aș ș Fiului (kai dia toutou proton men panton kai meizon to Pneuma to agion epoiesen exousia men idia kai prostagmati energeia de kai dynamei tou Hiou)rdquo 99 Astfel mai spune Eunomiu bdquohellipdupă icircnvă ătura fericitului Pavel hellipFiul este subordonat luiț Dumnezeu Tatăl hellipiar Duhul Sfacircnt la racircndul său este icircn mod clar subordonat lui Hristosrdquo 100 Eunomiu ca to i arienii icircn elegea actul purcederii prin prisma activită iiț ț ț creatoare a Fiului bdquoEl (Duhul) este onorat icircn al treilea racircnd ca prima creatură a Monogenului cea mai mare dintre toate i singura ca atare (trite hora timomenon osș proton koi meizon panton kai monon toioutou tou monogenous poema)rdquo 101

98 Eunomiu de Cyzic Apologia 20 icircn col Sources chretiennes Les Editions du Cerf Paris 1983 vol 305 p 275

99 Eunomiu de Cyzic Apologia (Apendice) 28 icircn col Sources chretiennes vol 305 p 297

100 Eunomiu de Cyzic Apologia 27 icircn col Sources chretiennes vol 305 p 293

101 Eunomiu de Cyzic Apologia 25 icircn col Sources chretiennes vol 305 p 287

Aspectul cel mai important aici nu este icircnsă acela că Eunomiu icircn elegeaț aducerea la existen ă a Duhului icircn termenii sugera i icircn Ioan I 3 adică asemenea uneiț ț creaturi ci faptul că fie i icircn această calitate Duhul este creat numai de Fiul că actulș creării Duhului icirci apar ine numai Fiului Este ceea ce observă i Sf Vasile cel Mare careț ș intrigat de acest aspect spune următoarele bdquoExistă oare vreun om pe lume care să nu vadă cu claritate că nici o activitate a Fiului nu se află separată de Tatăl şi că nu se află nimic icircntre cele existente care să aparţină Fiului dar să fie străine de Tatăl (hellip) Pentru ce dar atribuie Eunomiu numai Fiului cauza Duhului Sfacircnt (pos oun tou pneumatos ten aitian to monogenei mono prostithesi) şi pentru a-i calomnia natura se serveşte de activitatea creatoare a acestuia (adică a Fiului nn)(kai kategorema tes physeos autou ten toutou lambanei demiourgian) (hellip) Nu este un pericol evident de a separa de Dumnezeu Tatăl pe Duhul Sfacircnt (diairein apo tou Theou to Pneuma) devreme ce pe de o parte apostolul ni-l prezintă icircn relaţiile sale cacircnd Duhul lui Hristos cacircnd Duhul lui Dumnezeuhellip iar pe de alta Domnul icircnsuşi icircl numeşte Duhul Adevăruluihellip şi spune că purcede de la Tatăl Or acesta (Eunomiu) pentru a micşora slava Domnului nostru Iisus Hristos (allrsquooutos eis kathairesin tes doxes tou Kyrios hemon Iesou Hristou) icircl separă pe Duhul de Tatăl i-l atribuie Monogenului de-o manieră diferită (aferei men apo touș Patros tou de Monogenei diaferontos) desigur pentru a mic ora (Fiului) slava (epiș kathairesi tes doxes prostithesin)rdquo 102 A adar departe de a nega Fiului orice participareș cauzală actul bdquopurcederiirdquo al venirii la existen ă a Duhului Sfacircnt Eunomiu cum aratăț marele capadocian atribuia numai Fiului cauza Duhului Sfacircnt excluzacircndu-l astfel pe Dumnezeu Tatăl icircmpotriva Scripturii (vezi Ioan XV 26)

B REAC IA ESEN IALISTĂȚ Ț

1 Marcel al Ancyrei

102 Sf Vasile cel Mare Contra lui Eunomiu II 34 icircn col Sources chretiennes Les Editions du Cerf Paris 1983 vol 305 p141-143

Devenit episcop al Ancyrei (Ankara de astăzi) Marcel a fost unul din marii apărători ai termenului homoousios icircmpotriva arianismului şi prieten al Sf Atanasie cel Mare Cu timpul s-a dovedit icircnsă că fondul metafizic icircn baza căruia lupta el icircmpotriva arianismului era de cu totul altă natură decacirct acela folosit la sinodul ecumenic de la Niceea icircn formularea celebrului homoousios Marcel actualiza pur şi simplu vechiul sabelianism El icircnţelegea să combată arianismul afirmacircnd consubstanţialitatea Logosului cu Dumnezeu Tatăl pacircnă la desfiinţarea oricărei distincţii dintre cei doi Devenind evident acest fapt Marcel este abandonat de adevăraţii niceeni cum era Sf Atanasie şi acuzat icircn mod deschis de modalism Este ceea ce face la un moment dat icircnsuşi Sf Vasile cel Mare cacircnd scruiindu-i Sf Atanasie icirci solicită acestuia pentru a risipi orice confuzie să condamne imediat bdquoicircnvăţătura periculoasă şi icircn afara adevăratei credinţe (a lui Marcel)rdquo 103 Icircn cele din urmă Marcel este somat să compară icircn faţa unui sinod icircn 335 şi depus din treaptă pentru erezie Eusebiu de Cezareea l-a combătut icircn cadrul unei cărţi intitulate Teologia bisericească Marcel a dispărut din istorie dar doctrina sa a creat mari probleme Ea reprezintă icircn fond o reacţie de fond sabelian la subordinaţianismul arian Ca şi icircn cazul celei a lui Arie doctrina lui Marcel este o hristologie nu o triadologie Deşi a abordat icircn treacăt problema Sf Duh el a făcut-o numai pentru a dovedi absenţa oricărei diferenţe dintre Logosul etern şi Dumnezeu Tatăl

Iată un rezumat al doctrinei sale pe baza textului lui Eusebiu din lucrarea acestuia Teologia bisericească Dumnezeu este o monadă absolut unul şi indivizibil De aici trebuie pornit şi nu de la o pluralitate divină după cum face Origen Aceasta nu icircnseamnă că icircn Dumnezeu nu există un Logos el există dar este μοο σιος adicăὁ ύ Logosul este icircn Dumnezeu şi Dumnezeu icircn el fără nici o diviziune locuind icircn el ca o putere activă nu ca o simplă δ ναμις ci ca o νεργε Această energie seύ ἐ ίᾳ exteriorizează προ ρχεται fără să iasă din Dumnezeu printr-o dilatare πλατυνομ νηέ έ care nu introduce nici dualitate nici compoziţie ipostatică distinctă Această extensie e dublă mai icircntacirci icircn creaţie de vreme ce Logosul e creator apoi icircntrupare Prin această iconomie (coboracircre) Logosul astfel icircntrupat devine Fiu dar nu printr-o naştere icircn interiorul fiinţei divine căci el nu se naşte decacirct abia icircn trup din Fecioara Numai icircn acest trup νεργε α divină este activă şi devine principiu al tuturor actelor lui Hristos Astfel seἐ ί realizează o unire cum totul intimă şi permanentă cu totul superioară celei care icircnsufleţea odinioară pe profeţi Această unire va icircnceta totuşi icircntr-o zi după cacirct ne putem da seama căci trupul char devenit nemuritor nu convine firii divine νεργε α se vaἘ ί rezorbi atunci icircnapoi icircn Dumnezeu de aici acuzaţia adusă constant de orientali lui Marcel că nu mărturiseşte expresia din Crezul de la Niceea bdquoa cărui icircmpărăţie nu va avea sfacircrşit

103 Vesile cel Mare Epist LXIX 2 PG XXXII 432 la M -D Chenu Marcel drsquoAncyre DTC vol XI B col1996

cujus regni non erit finisrdquo 104

Iată acum o altă expunere mai precisă a doctrinei lui Marcel de Ancyra aşa cum apare ea icircn aşa-numitul simbol macrostih bdquoDiscipolii lui Marcel şi ai lui Fotin amacircndoi din Ancyra Galatiei resping subzistenţa eternă τ ν πποαι νιον παρξιν a luiὴ ώ ὕ Hristos divinitatea sa şi icircmpărăţia sa veşnică τελε τητον asemenea iudeilor şi subἀ ύ pretextul că astfel salvează unitatea divină τ μοναρχ Icircn ceea ce ne priveşte noi ştimῇ ίᾳ că Hristos nu este doar o gacircndire exprimată sau imanentă icircn Dumnezeu λ γονό προφορικ ν νδι θετον το θεο ci un Logos-Dumnezeu viu şi subzistent λλὸ ἢ ἐ ά ῦ ῦ ἀ ὰ ζ ντα θε ν λ γον καθrsquo αυτ ν π ρχοντα Fiul lui Dumnezeu şi Hristos El nu existăῶ ὸ ό ἑ ὸ ὑ ά mai icircnainte de veci doar icircn preştiinţa Tatălui ci l-a asistat pe acesta icircn lucrarea sa de creare a celor văzute şi nevăzute El este icircntr-adevăr cel căruia Tatăl i-a zis Să facem om după chipul şi asemănarea noastră el este cel care s-a arătat icircn persoană patriarhilor care a dat Legea care a grăit prin prooroci şi care icircn final s-a icircntrupat l-a revelat tuturor oamenilor pe Tatăl şi care de acum icircnainte domneşte icircn veacul veacurilorrdquo 105

Cum combătea Marcel de Ancyra arianismul printr-o astfel de concepţie De remarcat mai icircntacirci că motivaţia declarată de el icircnsuşi şi icircnregistrată de simbolul macrostih era aceea că astfel salvează unitatea divină τ μοναρχ Prin faptul că respingea oriceῇ ίᾳ asemănare icircntre Logos şi Dumnezeu Tatăl Arie introducea o distincţie gravă icircn Dumnezeu o separare care icircntr-adevăr ameninţa unitatea lui Dumnezeu Marcel apelacircnd la vechea concepţie a lui Sabeliu căuta să combată această depreciere a substanţei Logosului icircn raport cu Tatăl afirmacircnd că el este consubstanţial cu acesta pacircnă la punctul icircn care el Logosul nici nu mai subzistă icircn Dumnezeu ca persoană distinctă de Tatăl Această depreciere a Logosului avea mai ales grave consecinţe icircn hristologie dacă anterior icircntrupării sale icircn Iisus Hristos Logosul nu era recunoscut ca Dumnezeu adevărat egal cu Tatăl atunci cu atacirct mai puţin icirci era recunoscută această calitate după icircntrupare Atribuindu-i slăbiciunile firii umane asumate arienii demonstrau odată icircn plus că Logosul este prin icircnsăşi fiinţa sa neasemănător cu Dumnezeu Tatăl icircn aceste condiţii tot ce a găsit Marcel de cuviinţă să argumenteze a fost ideea sabeliană că icircn icircntrupare monada divină icircnsăşi se dilată capătă o nouă faţă un nou chip distinct de cel anterior icircntrupării tocmai prin caracterul temporal al acestui nou chip Iisus Hristos este Logosul devenit trup existacircnd distinct de Tatăl ca om ca fiinţă cu totul efemeră atacirct el ca

104 La M -D Chenu Marcel drsquoAncyre DTC vol XI B col1997-1998

105 O Hahn Bibliotek der Symbole sect 159 n6 la M -D Chenu Marcel drsquoAncyre DTC vol XI B col1996

persoană cacirct şi icircmpărăţia sa La sfacircrşitul timpurilor totul a reveni la starea iniţială a monadei indistincte

Cu privire la această expresie a cărui icircmpărăţie nu va avea sfacircrşit istoricul dogmelor B Sesbouumleacute scrie bdquohellipAceastăhellip afirmaţie este proprie simbolurilor de credinţă orientale şi niciodată n-a trecut icircn Occident Motivaţia ei este polemică Icircntr-adevăr o erezie atribuită lui Marcel de Ancyra icircn secolul al IV-lea susţinea că la Parusie Logosul se va reicircntoarce icircn Tatăl pacircnă la punctul icircn care se va confunda cu el misterul trinitar nu ar avea astfel decacirct o valoare sbquoiconomicărsquo şi istorică iar nu una sbquoteologicărsquo şi eternă Această idee vine din interpretarea abuzivă a textului paulin sbquoEl trebuie să icircmpărăţească pacircnă ce va pune pe toţi vrăjmaşii săi sub picioarele sale (hellip)Şi cacircnd toate vor fi supuse lui atunci şi Fiul icircnsuşi se va supune Celui ce i-a supus lui toate ca Dumnezeu să fie toate icircn toţirsquo (I Corinteni XV 25 28) Acest text exprimă icircmplinirea finală a misiunii Fiului el nu sugerează prin nimic că fiul nu va mai avea raţiunea de a exista Dimpotrivă glorificat icircn umanitatea sa Fiul va continua să exercite icircn mod etern funcţia sa mediatoare icircn el şi prin el vor vedea drepţii pe Dumnezeurdquo 106

Contestacircnd orice deosebire reală a Logosului de Tatăl şi respingacircnd eternitatea icircmpărăţiei Fiului Marcel credea că apără deopotrivă atacirct consubstanţialitatea Logosului cu Tatăl anterior icircntrupării prin considerarea lui ca nediferenţiat de Tatăl cacirct şi deplinătatea dumnezeirii coboracirctă icircn Hristos ca urmare a dilatării monadei şi a apariţiei ei sub chip uman icircn istorie Probabil că toate aceste idei ale lui Marcel ar fi rămas nebăgate icircn seamă dacă el n-ar fi negat veşnicia icircmpărăţiei lui Hristos Icircn focul controverselor iscate pe această temă Marcel a ajuns să conteste eternitatea Fiului consideracircndu-l doar o fiinţă temporală avacircnd un icircnceput icircn timp ba chiar şi un sfacircrşit bdquoHristos spunea el a icircnceput să domnească acum patru sute de ani şi stăpacircnirea sa va icircnceta odată cu sfacircrşitul lumiirdquo 107 Această afirmaţie a constituit icircnceputul căderii sale din racircndurile niceenilor adevăraţi Acuzaţiile de sabelianism pe care i le aduceau continuu arienii s-au dovedit astfel adevărate şi a sfacircrşit prin a fi abandonat de occidentali de Atanasie şi de toţi adevăraţii susţinători ai lui homoousios care au icircncetat să mai vadă icircn el un apărător al credinţei de la Niceea consideracircndu-l icircn schimb un continuator al vechiului sabelianism

Să intrăm icircnsă icircn detaliile doctrinei sale trinitare propriu-zise Marcel respinge

106 B Sesbouumleacute et J Wolinski Histoire des dogmes Descleacutee 1994 p121

107 J Schwane op cit vol2 p213 n1

cu hotăracircre ideea ariană că Logosul ar exista icircn Tatăl ca un ipostas distinct căci pentru el ca şi pentru arieni noţiunea de ipostas echivala cu aceea de altă substanţă ουσια decacirct a Tatălui Icircn Dumnezeu zicea el nu trebuie să admitem decacirct un ipostas o singură substanţă sau realitate sub icircntreit chip sau sub icircntreit nume μ αί γαρ π στασινὑ ό τριπρ σωπονό σπερὡ και τριωνιμον εισαγη τον αυτον ειναι λεγων τον θεον και τον εν αυτω Λογον και το Αγιον Πνευμα 108 Aşadar pentru Marcel Dumnezeu icircn sine nu este lipsit de Logosul său cum afirmau arienii Dumnezeu spunea el are icircn sine din eternitate Logosul aşa cum omul are icircn el icircnsuşi propria-i raţiune Astfel Dumnezeu şi Logosul său sunt unul şi acelaşi lucru εν και ταυτον109 Referindu-se la primele versete ale prologului evangheliei a patra Marcel spune că Logosul icircncă neicircntrupat ασαρκος nu este icircncă Fiu ci doar Logos bdquoIcircnainte de a fi coboracirct printre noi şi de a se fi născut din Fecioara el nu era decacirct Logosrdquo110

Despre acest Logos mai spunea Marcel Scriptura ne zice trei lucruri icircntacirci că el era la icircnceput εν αρχη pentru a semnifica faptul că se afla icircn Tatăl icircn mod potenţial δυναμει icircn al doilea racircnd că el era προς τον θεον pentru a marca faptul că era la Dumnezeu icircn act ενεργεια căci prin el au fost create toate icircn fine că el era Dumnezeu pentru a ne icircnvăţa că divinitatea nu este divizată deoarece Logosul este icircn Dumnezeu şi Dumnezeu este icircn Logosul Astfel Logosul este etern şi consubstanţial ομοουσιος αυτοουσιος cu Dumnezeu 111 Acest efort de a afirma unitatea pacircnă la indistincţie a Fiului cu Tatăl era menită icircn viziunea lui Marcel de Ancyra să contracareze subordinaţianismul arian bdquoChiar icircn doctrina sa trinitară subliniază acelaşi Schwane el n-a avut icircn gacircnd altceva decacirct problema cum să onoreze icircn Macircntuitorul nu o fiinţă distinctă de Dumnezeu şi subordonată lui (cum icircnvăţau arienii nn ) ci o divinitate

108 J Schwane op cit vol2 p224 n1 Eusebiu de Cezareea pare să ignore aici fragmentele 76 şi 77 pe care le citează Tixeront cacircnd afirmă că Marcel nu admitea decacirct un singur προσωπον

109 J Schwane op cit vol2 p221 n1

110 J Schwane op cit vol2 p216 n1

111 Marcel Fragmentele 52 97 la J Tixeront op cit vol2 p39 n5 şi 6

adevărată şi perfectărdquo112

Pentru a contracara arianismul Marcel afirmă cu hotăracircre că icircn Dumnezeu nu există trei ipostase ci doar unul Această precizare icircl apropie indiscutabil de Sabeliu care afirma acelaşi lucru Marcel merge icircnsă mai departe decacirct mentorul său şi afirmă că icircn Dumnezeu avem nu doar un singur ipostas ci şi un singur πρ σωπον ό 113 Se pare că cei doi termeni nu aveau acelaşi icircnţeles şi mai ales acelaşi rol icircn hristologia lui Marcel Pe scurt este foarte probabil că Marcel desemna sub numele de ipostas esenţa divină icircnsăşi avacircnd icircn sine icircn mod indistinct pe Tatăl şi pe Logos ca raţiune paternă λογοπατωρ Divinitatea există din eternitate sub un singur πρ σωπον sub un singur chip care esteό acela al Tatălui Logosul icircn schimb nu are πρ σωπον propriu el este de fapt bdquofărăό chiprdquo προσωπον El capătă un chip distinct de Tatăl o faţă proprie διον πρ σωπονἄ ἴ ό abia prin coboracircrea sa icircn istorie prin manifestarea sa icircn afara condiţiei sale divine deci icircn icircntrupare

Afirmaţia sa fundamentală icircn această problemă a fost aceea că anterior icircntrupării sale Logosul nu s-a numit Fiu al Tatălui acest nume l-a dobacircndit la modul propriu abia icircn urma naşterii sale din Fecioara Dacă icircn Vechiul Testament Logosul este numit totuşi Fiu aceasta este de fapt o profeţie icircn care viitorul său nume icirci este atribuit de mai icircnainte Se pare că şi această distincţie pe care el o făcea icircntre calităţile de Logos şi Fiu era menită să contracareze arianismul din calitatea Logosului de Fiu arienii trăgeau concluzia că Logosul nu poate fi coetern cu Tatăl căci nici un fiu nu poate avea aceeaşi vacircrstă cu tatăl său Pentru a elimina orice nuanţă de posterioritate icircn raport cu Tatăl Marcel contesta aşadar Logosului etern calitatea de Fiu deci de fiinţă ulterioară Tatălui aşa cum icircnvăţau arienii114 Pe de altă parte deoarece arienii speculau enorm pe marginea faptului că Logosul este născut din Tatăl văzacircnd icircn simplul act al naşterii dovada inferiorităţii sale faţă de Tatăl cel nenăscut γ ννητος Marcel neagă pur şiἀ έ simplu că Logosul ar exista icircn Tatăl icircn baza unei naşteri a sa de către Tatăl Logosul e veşnic deci fără icircnceput el nu este Dumnezeu asemenea Tatălui său ci este icircnsăşi fiinţa lui Dumnezeu Tatăl raţiunea sa eternă bdquoPe baza cărui pasaj din Scriptură am putea

112 J Schwane op cit vol2 p225

113 Marcel de Ancyra Fragmentele 66 76 77 83 87 88 la J Tixeront op cit vol2 p39 n12 şi 3

114 J Schwane op cit vol2 p215 n3 p216 n2

afirma zice el că există o fiinţă nenăscută şi o fiinţă născută cum cred ei (arienii nn ) Nici unul dintre profeţi nici unul dintre evanghelişti ba nici măcar vreunul dintre apostoli n-a spus aceastardquo115 Există icircnsă icircn Noul Testament o expresie pe care Marcel n-a putut-o ocoli şi pe care a trebuit s-o interpreteze icircn coerenţă cu propriul sistem este vorba de expresia bdquoicircntacirciul născut dintre creaturirdquo Arienii atribuiau această expresie Logosului divin pentru a demonstra că este o creatură Prin contrast Marcel a negat că această expresie paulină s-ar referi la Logosul divin şi a raportat-o numai la Fiul icircntrupat icircnţelegacircnd-o adică exclusiv prin prisma actului icircntrupării116

Să trecem acum la miezul hristologiei lui Marcel care este aceea a statutului Fiului icircntrupat Marcel desemna monada eternă prin termenul de λογοπ τωρ El seά deosebea astfel de Sabeliu care desemna aceeaşi monadă prin termenul de ιοπ τωρὑ ά Această schimbare avea o semnificaţie adacircncă icircn concepţia episcopului de Ancyra Logosul nu este Fiu decacirct după icircntrupare Prin urmare abia dup icircntrupare se poate vorbi de o naştere propriu-zisă a Logosului dar numai pentru că este Fiu Devenind Fiu Logosul a căpătat un chip propriu διον πρ σωπον a cărui natură este exclusivἴ ό temporală relativă deci efemeră adică atacirct cacirct va ţine icircmpărăţia lui Hristos Ca Fiu el se deosebeşte acum radical de Tatăl icircn sensul că este un om adevărat Abia sub condiţia icircntrupării abia ca Fiu Logosul este bdquocopie a Tatăluirdquo Anterior icircntrupării el nu este nici Fiu nici bdquocopie a Tatăluirdquo Această expresie din Coloseni I15 el o raporta la Fiul lui Dumnezeu făcut om iar nu la Logosul icircn sine Şi icircn această problemă Marcel se lăsa antrenat de disputa sa icircmpotriva arienilor Unul din argumentele pe care aceştia le foloseau pentru a dovedi că Logosul este inferior Tatălui era exact acesta extras din expresia paulină susmenţionată dacă Logosul este o copie a Tatălui atunci el este inferior căci orice copie este inferioară originalului ei Icircn consecinţă Marcel nega că această expresie s-ar referi la Logosul etern ci ea trebuie atribuită numai Fiului icircntrupat Argumentul său era următorul o copie trebuie să facă vizibil obiectul invizibil şi absent ori cel care face vizibil icircn lume pe Dumnezeu nu este Logosul etern el icircnsuşi invizibil ca şi Tatăl ci Logosul sau Fiul icircntrupat117

Afirmacircnd că bdquoHristos a icircnceput să domnească acum patru sute de ani şi

115 J Schwane op cit vol2 p217 n4

116 J Schwane op cit vol2 p219 n1

117 J Schwane op cit vol2 p220 n2

stăpacircnirea sa va icircnceta odată cu sfacircrşitul lumiirdquo118 el afirma de fapt că Hristos n-a existat anterior naşterii sale din Fecioara ca ipostas distinct de acela al Tatălui Eusebiu de Cezareea care-i combate hristologia icircn două tratate separate spune despre el acuzator că bdquoa icircndrăznit să nu atribuie Fiului lui Dumnezeu preexistenţa nici o existenţă proprie anterioară icircntrupării ουτε προειναι ουτε προυφεσταναι τολμα λεγεινrdquo119 Dar dacă după Marcel nu este de conceput o naştere eternă a Logosului din Tată pentru că nu se distinge cu nimic de el cu atacirct mai puţin poate fi vorba de o naştere a aceluiaşi Logos din Fecioara Acest act trebuie atribuit numai omului Iisus supranumit Fiul lui Dumnezeu Doar despre el se poate spune că s-a născut cu adevărat icircnţelegacircnd actul naşterii numai ca naştere temporală din Fecioara Dar care este atunci statutul Logosului divin anterior icircntrupării şi care este cel al Fiului icircntrupat Eusebiu răspunde acestei icircntrebări reproducacircnd doctrina lui Marcel astfel sub aspectul existenţei sale divine Logosul este unit cu Dumnezeu fără diviziune şi fără icircmpărţire icircn Tatăl ca potenţă a acestuia sub aspectul activităţii sale şi numai sub acest aspect ca Logos activ Dumnezeirea s-a unit cu trupul pentru a deveni principiu de mişcare şi de activitate120

Marcel a fost acuzat de Eusebiu de Cezareea că a căzut icircn erezia lui Sabeliu şi că ar fi reluat adopţianismul lui Pavel de Samosata icircnvăţacircnd că Logosul s-a unit cu un om individual cu personalitate distinctă consideracircndu-l deci pe Iisus Hristos un simplu om121 Cu privire la acuzaţia de adopţianism Shwane observă că aşa ceva nu reiese din fragmentele ajunse pacircnă la noi din opera lui Marcel Dimpotrivă el ne prezintă ca divine efectele răscumpărării şi-l acuză pe Eusebiu că nu-l priveşte pe Macircntuitorul decacirct ca pe un simplu om122 Acuzaţia de cădere icircn sabelianism este icircnsă reală Cum am spus şi mai

118 J Schwane op cit vol2 p213 n1

119 J Schwane op cit p217 n2

120 J Schwane op cit vol2 p227 n1

121 J Schwane op cit vol2 p227 n2

122 J Schwane op cit vol2 p227 n4

sus Sf Atanasie a icircntacirclnit icircn vremea sa o sectă sabeliană care asemenea lui Marcel făcea aceeaşi distincţie icircntre Logos şi Fiul icircntrupat şi pe ai cărei membri i-a icircntrebat cum a devenit Logosul Fiu A căpătat acest nume cacircnd a asumat natura umană Sau Logosul a devenit Fiu devenind om Sau icircn fine a devenit Fiu icircn amacircndouă felurile adică luacircnd un trup sau devenind un trup 123 Se pare că Marcel asemenea sabelienilor Sf Atanasie a fost de părere că Logosul n-a asumat un om ci a devenit el icircnsuşi om căci el declară icircn mod expres că icircn Macircntuitorul s-a manifestat plenitudinea divinităţii την πασαν θεοτητα εν αυτη σωματικως επιδειξεταιrdquo124 Aluzia la expresia din Coloseni I9 este aici evidentă

Cum poate fi aşadar icircnţeles acest lucru pe fondul afirmaţiei sale că Logosul icircn accepţiunea sa divină nedeosebit icircn nici un fel de Tatăl icircn interiorul monadei este cu totul diferit de Fiul icircntrupat Căci Marcel afirma icircntr-adevăr că Fiul este o persoană separată de Dumnezeu şi nu există decacirct icircn afara Tatălui εκτος του πατρος 125 Aici intervine conceptul de origine stoică al extensiei πλατυσμος monadei sau esenţei divine mai icircntacirci icircn diadă prin icircntrupare apoi icircn triadă prin purcederea Duhului bdquoMonada spune Marcel nu se extinde icircn Triadă fără să sufere o oarecare separaţie ου σαφως και φανερως ενταυθα απορρητω η μονας φαινεται πλατυνομενη μεν εις τριαδα διαιρεισθαι δε μηδαμως υπομενουσαrdquo 126 Icircn ea icircnsăşi monada divină υiοπατωρ este nediferenţiată existacircnd icircntr-o stare de superconcentrare de potenţialitate maximă icircn interiorul căreia orice distincţie reală cum ar fi aceea dintre Tatăl şi Fiul său este imposibilă Calitatea de a fi Tată ca şi aceea de a fi Fiu nefiind icircncă activate icircntre ele nici nu poate exista icircncă un raport real Iată de ce Marcel neagă existenţa unei relaţii cauzale icircn interiorul divinităţii respingacircnd ideea de naştere a Logosului etern adică icircncă neactivat Icircn momentul icircn care Logosul părăseşte starea sa de existenţă virtuală potenţială icircn interiorul monadei indistincte şi se manifestă icircn actul creaţiei dar mai ales icircn cel al icircntrupării el devine dintr-odată distinct real de Tatăl tocmai prin acest act al naşterii sale din Fecioara care este de fapt o intrare icircn acţiune a energiei active a monadei η ενεργεια δραστικη

123 J Schwane op cit vol2 p217 n3

124 J Schwane op cit vol2 p227 n5

125 J Schwane op cit vol2 p221 n2

126 J Schwane op cit vol2 p224 n3

Marcel icircnsuşi spune următoarele bdquoDacă se consideră numai divinitatea Macircntuitorului Logosul ar părea să fie pe bună dreptate unul şi acelaşi lucru cu Dumnezeu icircnsuşi dar dacă Macircntuitorul este cercetat sbquodupă truprsquo divinitatea apare ca extinsă ( ieşită din ea icircnsăşi icircnstrăinată de ea icircnsăşi nn ) prin propria ei activitate ενεργεια η θεοτης μονη πλαθυνεσται δοκειrdquo 127 Conceptul de πλατυσμος sau dilatare căci acesta este adevăratul său sens sugerează că icircn actul icircntrupării monada superconcentrată asemenea unui punct pitagoreic pacircnă atunci şi de aceea icircncă nediferenţiată intră icircntr-o primă fază de dilatare aşa cum logosul stoic iniţial aflat icircntr-o stare aproape incorporală capătă prin transformare un corp tot mai palpabil tot mai dens Icircntruparea la Marcel de Ancyra ca şi-n concepţia lui Sabeliu este o primă corporeificare a esenţei divine a logosului de pacircnă atunci A doua dilatare sau extensie a monadei este purcederea Duhului Sfacircnt Avacircnd icircn substratul consideraţiilor sale hristologice tot timpul metafizica stoică a logosului care se dilată corporeificacircndu-se dar care revine după o vreme la starea sa iniţială absorbind icircn sine tot ceea ce a generat pacircnă atunci Marcel ajunge să afirme starea de icircntrupare de corporeificare a esenţei divine va lua sfacircrşit cacircndva şi Fiului icirci va lua din locul Logosul neicircntrupat şi pur spiritual De fapt el spune doar că icircmpărăţia Fiului va lua sfacircrşit odată cu judecata finală şi sfacircrşitul timpurilor128

Marcel nu accepta ideea că odată asumată natura umană a Logosului va rămacircne unită pentru eternitate cu el Icircn sine icircnsuşi zicea el trupul carnea nu poate conveni lui Dumnezeu chiar transfigurat prin icircnviere chiar devenit incoruptibil nemuritor trupul nu este mai demn de Dumnezeul cel care este mai presus chiar de imortalitate Se poate crede aşadar presupune Marcel că după parusie Logosul se va despuia de propria-i umanitate şi va reintra icircn Dumnezeu revenind la starea icircn care se afla anterior creaţiei aşa cum sugerează textul din I Corinteni XV28 Ce se va icircntacircmpla cu această umanitate Noi nu ştim deoarece Scriptura nu o spune129

127 Marcel Fragmentul 71 la J Tixeront op cit vol2 p39-40 n1 J Schwane op cit vol2 p226 n2 vezi şi nota 1 de la pagina 227

128 J Schwane op cit vol2 p211 n1 p228 n2 final

129 Marcel Fragmentele 117-121 la J Tixeront op cit vol2 p40 n6 J Schwane op cit vol2 p228 n2

2 Fotin al Sirmiului

Cel mai cunoscut discipol al lui Marcel de Ancyra a fost Fotin devenit episcop de Sirmium Ca şi icircnvăţătorul său Fotin distingea icircntre Logosul etern şi Fiul icircntrupat Cu privire la Logos etern el icirci nega orice existenţă particulară icircn esenţa divină distinctă de Tatăl Dumnezeu este un singur ipostas dar el are icircn sine propria-i raţiune el este λογοπατωρ130 Atacircta vreme cacirct nu este activ Logosul este unul interior ενδιαθετος cacircnd intră icircn stare de act el devine προφορικος şi această manifestare icircn afară constituie prima dilatare πλατυσμος prima extensie icircn Dumnezeu Purcederea Duhului Sfacircnt este a doua131 Cu privire la Iisus Hristos Fotin a mers fidel pe urmele mentorului său atacircta doar că a fost mult mai direct icircn afirmaţii de cacirct predecesorul său Căutacircnd să explice cum a devenit Logosul Fiu prin actul icircntrupării Fotin a afirmat direct transformarea naturii sale divine icircn natura umană a Fiului icircntrupat Acest lucru este atestat direct de Sf Epifanie care reproduce concepţia lui Fotin sub expresia Logosul s-a prefăcut icircn trup εις σαρκα μεταβεβλημενον132 Aluzia la expresia ioaneică και ο σαρξ εγενετο din prologul evangheliei a patra este evidentă Atacirct Tixeront cacirct şi Schwane cred la unison că Sf Epifanie se icircnşeală interpretacircnd astfel concepţia lui Fotin care icircn opinia lor ar fi mai degrabă adopţian icircn hristologie133 Icircntr-adevăr Fotin distingea icircn mod net icircntre Logosul etern şi Fiul icircntrupat afirmacircnd că Fiul n-a existat anterior naşterii sale din Fecioara Sinodul de la Sirmium atestă această doctrină a sa şi o condamnă icircn anatematisma a cincea unde spune bdquoDacă cineva zice că Fiul a existat fără icircndoială icircnainte de Maria dar

130 J Schwane op cit vol2 p229 J Tixeront op cit vol2 p41 n6

131 J Tixeront op cit vol2 p41 n7

132 Epifanie de Salamina Haer LXXI 3 la J Tixeront op cit vol2 p41 n8

133 J Tixeront op cit vol2 p41 n8 J Schwane op cit vol2 p230 n3

numai icircn preştiinţa lui Dumnezeu şi că el n-a fost născut de Dumnezeu icircnaintea tuturor timpurilor că n-a existat icircn Dumnezeu şi că nimic n-a fost creat prin el să fie anatema rdquo Iar anatematisma a noua este şi mai categorică bdquoDacă cineva zice că fiul Mariei nu este decacirct un om să fie anatema rdquo134

La prima vedere aceste anateme par a sugera caracterul adopţian al hristologiei lui Fotin Este icircnsă doar o aparenţă căci afirmaţia că Iisus Hristos sau bdquoFiul Mariei - cum se exprima el potrivit sinodului - este doar un simplu omrdquo se icircnţelege prin prisma distincţiei dintre Logosul etern şi Fiul icircntrupat Or Fiul nu este altceva decacirct Logosul devenit trup sau carne prin transformare cum spune Sf Epifanie sau mai exact prin extensia sau dilatarea substanţei divine Ca şi Marcel Fotin de Sirmiu este marcat şi el de metafizica stoică a logosului care se dilată şi se contractă succesiv şi sinodul confirmă acest lucru prin anatematismele a şasea şi a şaptea bdquoDacă cineva zice că substanţa lui Dumnezeu este susceptibilă de dilatare şi de contracţie să fie anatemardquo bdquoDacă cineva zice că substanţa dilatată a lui Dumnezeu l-a format pe Fiul sau numeşte Fiu dilatarea acestei substanţe să fie anatema rdquo 135 Aşadar Fotin credea ca şi Marcel icircnvăţătorul său că Logosul a devenit Fiu prin dilatarea substanţei sale divine Această interpretare este confirmată şi de Marius Mercator care-l acuză la un moment dat pe Fotin că ar nega faptul că Macircntuitorul s-a născut din Fecioara136 Acuzaţia capătă sens dacă Fotin nega naşterea Macircntuitorului din Fecioara ca Logos deci icircn calitatea sa de Dumenzeu icircncă neicircntrupat nediferenţiat de Tatăl Or acest lucru icircl va face şi Nestorie care icircn a patra sa cuvacircntare către Marius Mercator va folosi şi el conceptul de λογοπατωρ Al treilea argument icircn favoarea acestei interpretări şi care fixează definitiv hristologia lui Fotin ca una de esenţă modalistă este anatema a douăsprezecea a sinodului semiarian de la Sirmium din 351 care-i condamnă direct concepţia icircn termenii următori bdquoDacă cineva auzind cuvintele sbquoŞi Cuvacircntul s-a făcut truprsquo crede că Logosul s-a transformat icircn trup ( icircn carne ) sau că luacircnd trup a suferit vreo schimbare să fie anatema rdquo 137

134 J Schwane op cit vol2 p231-232

135 J Schwane op cit vol2 p231-232

136 J Schwane op cit vol2 p230 n2

137 J Schwane op cit vo2 p230 n4

3 Anatemele sinodului semiarian de la Sirmium (351-352)

Pentru o mai bună icircnţelegere a hristologiei celor doi modalişti iată anatemele rostite icircmpotriva lor icircn special a lui Fotin de Sirmiu de către sinodul semiarian de la Sirmiu din 351-352 anatemele suprimate exprimă viziunea subordinaţiană a participanţilor şi sunt fără interes aici Voi păstra numerotarea originală bdquo2 Dacă cineva numeşte pe tatăl şi pe Fiul doi Dumnezei (nenăscuţi nn) să fie anatema 3 Dacă cineva spune că Hristos este Dumnezeu şi Fiul lui Dumnezeu icircnaintea tuturor timpurilor fără să admită că el (Fiul icircntr-o ipostază personală distinctă nn) l-a ajutat pe Tatăl la crearea tuturor lucrurilor să fie anatema 4 Dacă cineva icircndrăzneşte să spună că Cel Nenăscut sau o parte din El s-a născut din Maria să fie anatema 5 Dacă cineva zice că Fiul lui Dumnezeu a existat fără icircndoială icircnainte de Maria dar numai icircn preştiinţa lui Dumnezeu şi că el nu era icircn Dumnezeu născut din Tatăl icircnaintea tuturor veacurilor şi că prin el au fost făcute toate lucrurile să fie anatema 6 Dacă cineva spune că substanţa lui Dumnezeu este supusă dilatării sau contracţiei să fie anatema 7 Dacă cineva zice că substanţa lui Dumnezeu dilatacircndu-se l-a format pe Fiul sau numeşte Fiu extensia substanţei lui Dumnezeu să fie anatema 8 Dacă cineva numeşte pe Fiul lui Dumnezeu Logos gacircndit sau chiar pronunţat să fie anatema 9 Dacă cineva zice că Fiul Mariei nu este decacirct un om să fie anatema 10 Dacă cineva numindu-l pe Dumnezeu Dumnezeu-omul născut din Maria icircnţelege prin aceasta pe Cel Nenăscut să fie anatema 11 Dacă cineva icircnţelege icircn maniera iudeilor (aceste cuvinte ale lui Isaia XLIV 6) lsquoEu sunt primul şi ultimul şi icircn afară de mine nu există alt Dumnezeursquo cuvinte care au fost zise pentru a exclude idolii şi falşii zei şi le icircnţelege prin excluderea celui ce s-a născut din Dumnezeu Fiul cel unic de dinaintea tuturor veacurilor să fie anatema 12 Dacă cineva căutacircnd să icircnţeleagă aceste cuvinte lsquoCuvacircntul s-a făcut truprsquo crede că Logosul s-a prefăcut icircn carne sau catilde luacircnd trup el a suferit o schimbare să fie anatema 13 Dacă cineva căutacircnd să icircnţeleagă aceste cuvinte lsquoFiul unic al lui Dumnezeu a fost crucificatrsquo crede că divinitatea sa a suferit o tulburare din cauza suferinţei a schimbării a micşorării sau a aneantizării să fie anatema 14 Dacă cineva zice că aceste cuvinte lsquoSă facem omrsquo n-au fost spuse Fiului de către Tatăl ci că Tatăl şi le-ar fi spus lui icircnsuşi (adică le-ar fi spus Logosului existacircnd icircn el icircn manieră impersonală) să fie anatema 15 Dacă cineva spune că nu Fiul ar fi apărut lui Avraam ci Dumnezeul Cel Nenăscut sau o parte din acest Dumnezeu să fie anatema 16 Dacă cineva zice că Fiul lui Dumnezeu n-a luptat ca un om cu Iacov ci că Dumnezeu Cel Nenăscut sau o parte din acest Dumnezeu este cel care a luptat să fie anatema 17 Dacă cineva nu icircnţelege despre Tatăl şi despre Fiul (aceste cuvinte ale lui Moise Geneză XIX 24) lsquoDomnul a făcut să plouă cu foc de la Domnulrsquo ci spune că

Tatăl a făcut să plouă de la el icircnsuşi să fie anatema Căci Domnul adică Fiul este cel care a făcut să plouă de la Domnul adică de la Tatăl Anatema 19 Dacă cineva numeşte pe Tatăl pe Fiul şi pe Sfacircntul Duh o singură persoană să fie anatema 26 Dacă cineva spune că Fiul n-a fost născut şi că el nu-şi are principiul icircn altul (decacirct el) admiţacircnd astfel două fiinţe nenăscute şi fără principiu şi icircn consecinţă doi dumnezei să fie anatema căci capul şi principiul a toate este Fiul iar Dumnezeu la racircndul său este capul şi principiul lui Hristos Icircn acest fel vom readuce toate cu evlavie prin Fiul la principiul tuturor lucrurilor el icircnşişi fără principiu 27 Pentru a da odată pentru totdeauna un icircnţeles adevărat icircnvăţăturii creştine adăugăm Dacă cineva nu-l mărturiseşte pe Hristos Dumnezeu şi Fiul lui Dumnezeu existacircnd icircnaintea tuturor veacurilor icircmpreună lucrător cu Tatăl la crearea tuturor lucrurilor ci spune că el nu a fost numit Hristos şi Fiu decacirct după ce s-a născut din Maria şi că a avut chiar ca Dumnezeu un icircnceput să fie anatema 138

138 J Hefele op cit p 853-861

După moartea lui Arie concepţia sa a fost continuată şi nuanţată de anomeii radicali Urmaşi direcţi ai marelui eretic anomeenii susţineau că bdquoFiul este cu totul neasemănător cu Tatăl κατὰ πάντα νόμοιοςἀ atacirct sub raportul voinţei cacirct şi sub acela al fiinţeirdquo 48 Ei se deosebeau totuşi de Arie icircnsuşi prin felul icircn care concepeau desăvacircrşirea Logosului icircntrupat icircn timp ce Arie credea că acesta a ajuns la demnitatea divină ca o recompensă pentru virtutea pe care a dovedit-o anomeii dimpotrivă considerau această demnitate drept apanajul naşterii sale al filiaţiei sale unice Acest fapt nu-i icircmpiedica icircnsă să deprecieze persoana Logosului icircn planul vieţii liturgice şi practice Astfel ei botezau icircn numele lui Dumnezeu cel necreat al Fiului creat şi al Duhului Sfinţitor procreat de către Fiul cel creat Ei practicau o singură scufundare icircn amintirea morţii lui Iisus Hristos Deprecierea Logosului icircn raport cu Dumnezeu Tatăl i-a condus la o atitudine ireverenţioasă faţă de Scriptură la o respingere a cultului moaştelor şi al sfinţilor iar icircn final chiar la laxism moral 49 Un alt urmaşi al lui Arie a fost Eustaţiu de Sevasta care a cochetat toată viaţa cu arienii icircn special cu partida homoiusienilor adică a acelora care respingeau icircn egală măsură radicalul anomios al arienilor riguroşi cacirct şi homoousios consacrat la Niceea Icircn acord cu partida homoiusienilor Eustaţiu icircnvăţa că Logosul este asemenea Tatălui său dar nu egal cu el Icircn cele din urmă Eustaţiu a sfacircrşit icircn racircndurile macedonienilor a acelei partide care respingea dumnezeirea Sf Duh Spre deosebire de anomeii libertini icircn materie de morală Eustaţiu s-a distins printr-un ascetism riguros Ucenicii săi numiţi eustaţieni au fost condamnaţi la un sinod de la Gangra tocmai pentru exagerările lor ascetice pentru respingerea căsătoriei a cărnii icircn general considerată ca impură etc 50 Atitudinea lui Eustaţiu şi a partizanilor său trebuie pusă icircn legătură cu arianismul său mai exact cu doctrina despre efectele icircnlocuirii sufletului uman de către Logos icircn Iisus Hristos Prin această asumare incompletă umanitatea logosului a fost considerată cu mult superioară celei a oamenilor adevăraţi mai presus de slăbiciunile

Bucureşti 1988 vol XVI p85-86

48 X Le Bachelet Anomeacuteens DTC volI B col1323

49 X Le Bachelet Anomeacuteens DTC volI B col1324 1325

50 S Salaville Eusthate de Seacutebaste DTC volV B col15666-1571 Eustathiens DTC volV B col 1572

obişnuite şi de aceea model de urmat Pentru a realiza aceleaşi efecte icircn propria natură umană Eustaţiu n-a găsit alt mijloc decacirct ascetismul său extraordinar de riguros dus pacircnă la deprecierea umanului icircn general Cel care i-a continuat icircnsă concepţia trinitară a fost Eunomiu ajuns episcop de Cyzic

Care era icircn aceste condi ii doctrina ariană icircn materie de hristologie ț bdquoGrave erau consecinţele arianismului icircn ceea ce priveşte icircntruparea şi răscumpărarea spune X Le Bachelet Persoana lui Hristos nu mai era o persoană cu adevărat divină devreme ce Logosul icircntrupat la plinirea vremii nu mai era el icircnsuşi un Dumnezeu adevărat Din această cauză opera sa răscumpărătoare icircşi modifica profund conţinutul icircn loc să fie teandrică acţiunea şi influenţa lui Hristos nu mai era decacirct una de ordin moral mai mult sau mai puţin umană Un alt rezultat a fost acela că arienii au ajuns să nu mai recunoască icircn Hristos decacirct un trup fără suflet uman ψυχονἄ sau un suflet fără raţiune ψυχὴ

λογοςἄ ei pretindeau că salvează astfel unitatea persoanei pe care prezenţa simultană a celor două spirite finite Logosul şi sufletul uman ar fi compromis-o Mulţumită acestei suprimări ei puteau atribui Logosului direct cunoaşterea limitată afectele de tristeţe de bucurie şi altele de acest fel (care se atribuie doar oamenilor nn) Mărturii explicite (ale scriitorilor vremii) atribuie această doctrină fie arienilor icircn general fie fondatorului lor icircnsuşihellip Sf Epifanie prezintă această doctrină ca un loc comun al lucianiştilorhellip Hristos al arienilor devenea astfel o fiinţă particulară complet diferită de Omul-Dumnezeu deoarece el nu mai era nici Dumnezeu adevărat nici om adevărathelliprdquo 51 Arie icircnsuşi n-a lăsat nici o referire cu privire la părerea sa icircn această problemă bdquoFragmentele care au supravieţuit din operele lui Arie spune şi Tixeront nu conţin nimic cu privire la această chestiune anume dar se ştie de la autori care au tratat despre doctrina lui că aceasta (adică doctrina mentorului său nn) era şi icircnvăţătura luirdquo 52

Potrivit arienilor deci Logosul devenit Hristos a icircnlocuit icircn firea umană pe care a asumat-o sufletul cu alte cuvinte ceea ce a asumat a fost doar un trup fără suflet

ψυχονἄ După alţii el ar fi icircnlocuit nu icircntreg sufletul ci numai partea raţională a acestuia ceea ce a asumat astfel ar fi fost un trup cu suflet senzitiv dar fără raţiune ψυχὴ λογοςἄ Icircn aceste condiţii coboracircrea Logosului icircn lume nu mai era o icircntrupare o icircnomenire adică o asumare a unei naturi umane integrale ci o asumare doar a unui corp de aceea

51 X Le Bachelet Arianisme DTC volI B col1787-1788

52 Atanasie Contra Apollinarium II 3 Teodoret Haeretic Fabul V 11 un fragment atribuit Sf Atanasie icircn PG XXVI 1292 la J Tixeront op cit vol2 p27 n3

icircntruparea devenea de fapt o icircncorporare Această nuanţă apare formal afirmată icircntr-un simbol arian al lui Eudoxiu de Constantinopol bdquoLogosul se spune icircn acest simbol s-a icircncarnat nu s-a icircnomenit căci el n-a asumat şi sufletul uman σαρκοθέντα ο κὐ

ναντθρωπήσανταἐ ο τεὔ γ ρὰ ψυχ νὴ νθτρωπίνηνἀ νείληφενἀ (ὀ λόγος) 53 Diferenţa dintre cei doi termeni definea exact natura icircntrupării Logosului după arieni prin icircntrupare Logosul a asumat numai carnea noastră numai un trup material aşa cum sugerează verbul σαρκοθέντα iar nu o natură umană integrală adevărată Icircn consecinţă nefiind un Dumnezeu adevărat Logosul nu era nici om adevărat Ca să fie om adevărat icircntruparea Logosului ar fi trebuit să fie asumarea naturii unui om adevărat aşa cum sugerează verbul ναντθρωπήσανταἐ

Hristologia ariană trebuie foarte precis definită pentru a fi cu adevărat icircnţeleasă Astfel diferenţa dintre cele două verbe nu trebuie să ne facă să credem că Hristosul arian ar fi fost o fiinţă compozită adică Logosul semi-divin sălăşluind icircntr-un trup omenesc Asumarea numai a trupului fără suflet sau şi a sufletului dar fără partea sa raţională icircnsemna pentru arieni că Logosul subzistă ca o fiinţă nu numai nedeplină sub aspectul divinităţii dar nedeplină nici sub aspectul umanităţii sale Aceasta icircnseamnă că trupul asumat de Logos nu mai este un trup obişnuit din materie obişnuită ci un trup material cu totul transformat icircn substanţa Logosului icircnsuşi Esenţa Logosului icircntrupat este astfel unică un fel de amestec omogen de divin şi uman un Logos transformat icircn trup sau un trup transformat icircn Logos Iată de ce au ajuns arienii să atribuie icircnsăşi acestei esenţe slăbiciunile umane menţionate icircn Evanghelie şi cunoaşterea limitată Sf Atanasie descrie această particularitate a hristologiei ariene icircn termenii următori bdquoArie icircnvaţă că icircn Hristos corpul a servit icircn mod simplu de icircnveliş condiţiei sale divine şi că Logosul a intervenit numai pentru omul interior sau pentru suflet atunci cacircnd el icircndrăzneşte să atribuie icircn mod direct divinităţii capacitatea de a suferi (pe cruce) şi icircnvierea (sn)rdquo 54 La racircndul său Augustin raportează acelaşi lucru despre opiniile ariene icircn această problemă El remarcă icircn acelaşi timp că ereziile ariene cu privire la sufletul uman al lui Iisus Hristos erau mai puţin cunoscute deşi nu mai puţin reale după cum o dovedesc spune el atacirct lucrările lor cacirct şi expozeurile orale55

53 Eustaţiu la Antiohiei PG XVIII 689 Atanasie Contra Apollinarium I 15 Epifanie Haer LXIX 19 Grigore de Nazianz Epist CI la J Tixeront op cit vol 2 p 27 n 4

54 J Schwane op cit vol2 p395 n1

55 J Schwane op cit vol2 p396 n1

Arienii au ajuns deci să atribuie afirmaţii ale Macircntuitorului ca cele din Matei XXIV 36 nu naturii sale umane asumate ci icircnsăşi esenţei sale proprii Este vorba despre afirmaţia Macircntuitorului că ziua precisă a judecăţii de la sfacircrşitul timpurilor nu o cunoaşte nici măcar Fiul ci numai Tatăl Icircn viziunea lor această afirmaţie era icircncă o dovadă a inferiorităţii Logosului faţă de Dumnezeu Tatăl Aceasta icircnsemna că asumacircnd un trup omenesc coboracircnd pacircnă la nivelul unei naturi inferioare ca cea umană Logosul a suferit modificări corespunzătoare icircn chiar propria sa esenţă pacircnă la punctul unei ignoranţe totale icircn ceea ce priveşte viitorul ultim al creaţiei O atare ignoranţă era icircn opinia lor una din dovezile cele mai solide icircn favoarea afirmaţiei că Logosul nu are nimic comun cu Tatăl său el nefiind un Dumnezeu adevărat ca Tatăl adică un Dumnezeu care să aibă o cunoaştere absolută a tuturor lucrurilor 56 Dar Logosului nu-i lipseşte numai atotcunoaşterea divină icirci lipseşte şi caracterul imuabil Acesta este icircncă un motiv ndash spuneau arienii ndash pentru care el este inferior Tatălui Arie atribuie acest caracter schimbător esenţei icircnsăşi a Logosului bdquoPrin natura sa Logosul este ca noi toţi supus schimbării dar liber icircn sine icircnsuşi Icircn măsura icircn care vrea el rămacircne bun (adică de partea binelui nn) Dacă vrea el se poate schimba ca şi noi deoarece el prin natura sa este supus schimbării Iată pentru ce Dumnezeu prevăzacircnd că va fi bun i-a dăruit de mai icircnainte această slavă pe care ca om a cucerit-o mai apoi prin propria virtute Aşadar tocmai pentru că Dumnezeu a cunoscut de mai icircnainte cele ce el avea să lucreze l-a făcut să se nască astfelhelliprdquo 57

Pacircnă la ce punct s-ar fi putut schimba Logosul Pacircnă unde ar fi putut el coboricirc Se pare că arienii nu s-au ferit să meargă pacircnă la capăt şi să dea răspunsul radical Patriarhul Alexandru al Alexandriei scriind episcopilor orientali despre noua erezie şi despre cutezanţa ei nemaiauzită relatează că atunci bdquocacircnd cineva le-a cerut să precizeze dacă Logosul lui Dumnezeu s-ar fi putut schimba cum s-a schimbat diavolul ei n-au avut teamă să afirme da ar fi putut Natura sa spun aceştia este icircntr-adevăr supusă schimbării devreme ce el poate fi născut şi este supus schimbăriirdquo 58 Aşadar Hristosul

56 J Schwane op cit vol2 p395

57 Ortiz de Urbina op cit p254-255

58 Ortiz de Urbina op cit p251

arian este Logosul icircnsuşi care suportă actele naşterii ale suferinţei pe cruce şi ale morţii icircn icircnsăşi natura sa intimă semi-divinăsemi-trupească Icircn asemenea condiţii docetismul este inevitabil Lipsesc icircnsă documentele care să ateste aşa ceva Această consecinţă va deveni icircnsă evidentă la Apolinarie de Laodiceea Informa ii care sprijină ipoteza le oferăț SF Atanasie icircn lucrările sale Către Epictet Către episcopul Adelfie i Către Maximș filozoful 59 Augustin confirmă i el această presupunere spunacircnd icircn ș Contra unui cuvacircnt al arienilor că ace tia anticipau doctrina lui Apolinarie de Laodiceea bdquocacirct despre ereticiiș mei mă refer la arieni se vede din disputele lor că nu gacircndesc doar că icircn Treime naturile sunt diferite ci i că Hristos n-a avut suflet umanrdquo ș 60

2 Eunomiu al Cyzicului

Eunomiu a fost şeful partidei anomeilor Icircn celebra sa Apologie pe care avea s-o combată Sfacircntul Vasile cel Mare Eunomiu reia ideea lui Arie că Fiul nu a putut exista icircnaintea naşterii sale din Tatăl or dacă naşterea este devenire schimbare icircnseamnă că Fiul a venit la existenţă ca Fiu printr-un act de devenire printr-un act prin care el a trecut de la starea de inexistenţă la aceea de existenţă ca Fiu al Tatălui Fiul va spune Eunomiu s-a constituit ca Fiu abia icircn urma actului naşterii sale din Tatăl de aceea el n-a putut exista din eternitate alături de Tatăl aşadar spuneau arienii a fost o vreme cacircnd el nu exista Dar iată aceste argumente icircn formularea lui Eunomiu icircnsuşi bdquoCăci zice el nici sămacircnţa nu este (icircncă) om Nici piatra nu este (icircncă) casă ele devin una om cealaltă casă (abia ulterior adică abia prin actul naşterii şi respectiv al construcţiei nn) Or este cel mai religios lucru din lume acela de a pune icircn paralel cu aceste fiinţe naşterea Fiului Dacă fiecare dintre ele devine atunci cacircnd icircncă nu era ndash căci nu devine ceea ce era deja mai icircnainte ndash cum va putea fi vindecat cel care afirmă că Fiul a fost născut atunci cacircnd deja exista Căci dacă el exista icircnaintea naşterii sale atunci el este nenăscutrdquo61 bdquoIar dacă

59 Vezi toate aceste lucrări icircn PSB vol16 pp 168-190

60 Augustin Contra unui cuvacircnt al arienilor V 5 icircn Augustin Oeuvres completesI Paris 1870 vol 26 p580

61 Eunomiu Apologia icircn ldquoSources chretiennesrdquo vol 305 p261

el este nenăscut atunci el nu mai este Fiu şi dacă este Fiu el nu e nenăscutrdquo62 bdquoDat fiind că substanţa lui Dumnezeu nu admite naşterea ndash de vreme ce el este nenăscut ndash nici separarea sau icircmpărţirea ndash de vreme ce el este incoruptibil ndash şi că nu există nimic altceva pentru a servi drept substrat naşterii Fiului noi spunem că Fiul a fost născut cacircnd nu erardquo63 bdquoIată pentru ce conchide Eunomiu Fiul nu este Dumnezeu ci creatură a Tatălui deoarece substanţa sa a fost născută atunci cacircnd nu era icircnaintea propriei sale constituţiirdquo64 Asemenea lui Arie el considera că Iisus Hristos nu putea fi Dumnezeu mai mult decacirct Logosul icircnsuşi Ca şi mentorul său Eunomiu credea că Logosul a icircnlocuit icircn Iisus raţiunea sau sufletul acestuia asumacircnd doar trupul carnea bdquoCel ce icircn zilele mai de pe urmă s-a făcut om nu a luat un om (n-a asumat fire omenească nn) din suflet şi din truprdquo ci a luat o fire formată numai din trup65 Deprecierea persoanei Logosului s-a manifestat la Eunomiu prin abandonarea icircn cele din urmă de a mai celebra Sfintele Taine 66 Trebuie văzută aici o reminiscen ă din Origen care cum am văzut mai sus aț declarat la un moment dat că nu se cuvine să ne icircnchinăm unei creaturi adică Fiului ci numai lui Dumnezeu Tatăl că icircnsu i Macircntuitorul s-a icircnchinat Tatăluiș

Aceleaşi raţiuni icircl conduc pe Eunomiu să afirme că şi Duhul nu este Dumnezeu ci creatură deoarece dacă purcede nici el n-a putut exista icircnaintea purcederi sale bdquoSfacircntul Duh spune el care este al treilea icircn ordine nu ar putea fi primul icircn ceea ce

62 Eunomiu Apologia icircn ldquoSources chretiennesrdquo vol 305 p257

63 Eunomiu Apologia icircn ldquoSources chretiennesrdquo vol 305 p263-264

64 Eunomiu Apologia icircn ldquoSources chretiennesrdquo vol 305 p259

65 La Grigorie de Nyssa Contra lui Eunomiu II PG LXV 544 D-545 A la I G Coman Şi Cuvacircntul trup s-a făcut Hristologie şi mariologie patristică Timişoara 1993 p31-32 n38

66 X Le Bachelet Eunomius icircn DTC volI B col1507 1503

priveşte natura căci acesta este Dumnezeu Tatăl Ar fi icircntr-adevăr absurd şi singular ca acelaşi să aibă cacircnd primul loc cacircnd al treilea (hellip) Duhul nu are aceeaşi substanţă nici cu Monogenul (adică cu Unul Născut cu Fiul nn) căci el n-ar fi fost numărat după acesta ca avacircndu-şi propriul ipostas (propria substanţă nn) (hellip) Nu există deci un al doilea alături de Tatăl şi care să fie nenăscut căci nu există decacirct un singur şi unic Nenăscut şi nu există un altul nici alături de Fiul şi care să fie un născut căci nu există decacirct un singur şi unic Monogen (Unulnăscut) Există icircnsă un al treilea icircn natură şi icircn ordine creat la porunca Tatălui şi prin activitatea Fiului νεργειἐ ᾷ δε τοῦ ιοὑ ῦ γενόμενον El este cinstit icircn al treilea racircnd ca primă creatură a Monogenului cea mai mare dintre toate şi singura ca atare Divinitatea şi puterea demiurgică-i lipsesc dar el este plin de puterea de a sfinţi şi a icircnvăţardquo67

3 Arianismul tacircrziu

Volumul 146 al colec iei ț Sources chreacutetiennes con ine ț două omilii cu autor anonim care sunt icircn realitate două predici pentru prima zi a Săptămacircnii Mari a Sfintelor Pa ti Ele au fost redactate cel mai probabil către mijlocul sau icircn a două jumătate aș secolului al IV-lea 68 Cele două omilii dovedesc mai mult decacirct orice alt document arian rădăcinile gnostice ale acestei mari erezii Argumentarea autorului icircncepe cu evocarea robiei icircn care zăcea umanitatea sub puterea Demiurgului pacircnă la venirea Macircntuitorului bdquoIcircnaintea coboracircrii tale din ceruri pe pămacircnt (πρὸ γ ρὰ τ ςῆ ο ςῆ πἀ rsquoο ραν νὐ ῶ ε ςἰ γ ςῆ καταβ σεωςά ) eu eram captivul demonilor pe tine Creatorule te ignoram i adoramș crea ia drept creatoare icircmi imaginam materia ca auto-cauzată (ț α τ ματονὐ ό φανταζ μενἐ ό τ νὴ κτ σινί προσεκ νουνύ ςὡ κτ στηνί ) icircn u urătatea mea icircnvă am din propria voin ăș ț ț artele demonilor autorul răului (ὁ ρχ κακοςἀ έ ) folosise icircmpotriva mea armele sale tiranice Cel rău inten ionat (ț ργανονὄ με τ ςῆ δ αςἰ ί ὁ δυσμεν ςὴ κατεσκε ασεύ κακ ασί ) făcuse din mine instrumentul propriei sale răută i Eu zeificam cerul i ignoram pe celț ș care l-a desfă urat adoram soarele i nu cuno team pe cel care l-a aprins veneram luna iș ș ș ș dispre uiam pe creatorul ei mă icircnchinam astrelor i-l respingeam pe artizanul lorț ș

67 Eunomiu Apologia icircn ldquoSources chretiennesrdquo vol 305 p285-286

68 J Lieacutebaert Deux homeacutelies anomeacuteens pur lrsquooctave de Paques Introduction text traduction et notes icircn Sources chreacutetiennes vol146 p38

icircnconjuram de respect arborii i pietrele ridicam temple i altare icircmpotriva ta Creatoruleș ș atinsesem norii cu răutatea mea Căci odată coruptă legea naturală trăiam fără discernămacircnt asemenea jivinelor ira ionalerdquo ț 69 bdquoTu e ti arhistrategul ( eful armatelorș ș cere ti) Domnului love te-l pe autorul răului (ș ș ρχιστρ τηγοςἀ ά π ρχειςὑ ά κυρ ουί τ νὸ

ρχ κακονἀ έ τρ σονῶ ) 70 răpe te-i armele tiranului căci tu ai puterea cea de neicircnvinsș Eliberează-ne din robia pe care am icircndurat-o din cauza u urătă ii noastre scoate-ne dinș ț eroare i poartă-i pe rătăci i pe umerii tăi ș ț Apleacă- i Doamne urechea spre ruga meaț (Psalmul V 2) Arat-o fecioară pe curtezană schimb-o icircn femeie castă pe femeia adulteră fă-o rodnică pe cea stearpă schimbă neghina-n gracircu bun transformă spinii icircn trandafiri altoie te măslinul sălbatic pentru a face din el un măslin roditor slăve te-l pe celș ș abandonat fă-o mamă a multor copii pe cea care nu are niciunul Căci totul este posibil cacircnd tu vrei icircn simpla ta voin a tu posezi deja puterea (ț π νταά γ ρὰ δυνατά σοι τανὅ θ ληςέ νἐ γ ρὰ τῷ θ λεινέ χειἔ τὸ δ νασθαιύ )rdquo 71

Părăsind domeniul metafizicii autorul intră icircn acela al istoriei Vechiului Testament bdquoIudeul zice el s-a bucurat de ale tale voi gusta i eu din binefacerile tale tuș l-ai condus afară din Egipt scoate-mă i pe mine din gre eală Tu l-ai răscumpărat dinș ș macircna lui faraon eliberează-mă i pe mine din macircna celui rău Tu l-ai condus prin Mareaș Ro ie condu-mă i pe mine prin cristelni a botezului Tu l-ai icircndrumat cu stacirclpul cel deș ș ț foc luminează-mă i pe mine cu Duhul tău cel Sfacircnt El a macircncat pacircinea icircngerilor dă-miș i mie trupul tău cel sfacircnt El a băut din stacircncă amestecă i pentru mine sacircngele coasteiș ș

tale El a primit tablele legii scrie icircn carnea inimii mele evangheliile tale Tu i-ai trimis lui pe profe i trimite-mi i mie pe apostolirdquo ț ș 72 Plecacircnd apoi de la versetul 2 al psalmului

69 Anonimul anomeu Deux homeacutelies anomeacuteens pur lrsquooctave de Paques Homeacutelie I 4 icircn Sources chreacutetiennes vol146 p63

70 J Lieacutebaert atrage atenția aici asupra antitezei dintre bdquocel rău ἀρχέκακονrdquo tiranul lumii căzute și bdquoarhistrategul ἀρχιστράτηγοςrdquo Hristos salvatorul ceresc (p65 n2)

71 Anonimul anomeu Deux homeacutelies anomeacuteens pur lrsquooctave de Paques Homeacutelie I 6 icircn Sources chreacutetiennes vol146 p65-67

72 Anonimul anomeu Deux homeacutelies anomeacuteens pur lrsquooctave de Paques Homeacutelie I 9 icircn Sources chreacutetiennes vol146 p69

al 11-lea omilia a doua continuă ruga bdquoSalvează-mă Doamne tu care l-ai salvat pe Noe din naufragiul universal tu care l-ai salvat pe Lot din focul necru ător tu care l-ai salvatț pe Avraam din macircna celor cinci regi tu care l-ai salvat pe Isaac din lupta cu păstorii tu care l-ai salvat pe Iacob de macircnia lui Esau tu care l-ai salvat pe Iosif din macircna fra ilorț săi tu care l-ai salvat pe Iov de tirania celui rău tu care l-ai salvat pe Moise de macircndria lui faraon salvează-mă i pe mine de vrăjmă ia lui Saul hellipAm căzut de bunăvoie icircnș ș cursele vrăjma ului m-am lăsat legat fără speran ă icircn lan urile celui rău am căzut fărăș ț ț speran ă icircn undi a tiranului Din rege al lui Israel am devenit sclavul pasiunii mele dinț ț stăpacircn peste armate am devenit prizonier al celui tiran eu care am zdrobit leii am fost dominat de frumuse ea unei femei eu care am icircnvins popoare vrăjma e am fost icircnvins deț ș dorin a pentru o femeie eu care m-am ridicat la demnitatea unui profet am fost lipsit deț profe ie din cauza u urătă ii mele Icircn lacrimi strig i mă prostern la picioarele taleț ș ț ș Salvează-mă Doamnerdquo 73

Dacă pacircnă aici nu este clară aplecarea autorului spre erezie de aici icircncolo lucrurile se schimbă cacircnd intră icircn detaliile hristologiei Cel care a coboracirct din ceruri pe pămacircnt chemat să salveze umanitatea căzută sub robia celui rău nu a asumat o natură umană reală ci a fost doar icircn aparen ă om bdquohellipLa un semn al Celui Nenăscut ai fostț trimis din ceruri pe pămacircnt ca să locuie ti icircn sacircnul unei tinere femei tu conducătorulș cerului i al pămacircntului i ca să iei condi ia de sclav tu stăpacircnul crea iei alături deș ș ț ț Tatălhelliprdquo 74 bdquoEl mielul lui Dumnezeu n-a fost oferit asemenea unei oi sub puterea Legii căci nu icircmpotriva vrerii lui a mers el către patima de pe cruce i nici fără voin a sa aș ț icircndurat el rana lăncii nici prin constracircngere a cunoscut el legea mor ii prin crucificareț Tatăl n-a avut decacirct să ordone Monogenului să plece spre lumea pămacircntească acceptacircnd de bunăvoie fiul (copilul) s-a ridicat de pe tronul său slăvit a trecut nevăzut prin sferele naturilor celor netrupe ti a depă it corurile armatelor arhi-icircngere ti i a ajuns icircn cele dinș ș ș ș urmă lumea pămacircntească A fost purtat la sacircnul unei fecioare el care poartă icircn macircinile sale icircntreaga creatură A apărut icircn starea unui nou-născut el care este anterior veacurilor S-a arătat ca un copil el care formează copiii icircn pacircntecele maicii lor S-a hrănit cu lapte el care schimbă icircn mod nevăzut sacircngele (mamei) icircn lapte (pentru pruncul care suge) A

73 Anonimul anomeu Deux homeacutelies anomeacuteens pur lrsquooctave de Paques Homeacutelie II 5 7 icircn Sources chreacutetiennes vol146 p101

74 Anonimul anomeu Deux homeacutelies anomeacuteens pur lrsquooctave de Paques Homeacutelie I 5 icircn Sources chreacutetiennes vol146 p65

fost purtat icircn bra e el care dirijează la un semn toată crea ia Pentru oameni el care aț ț asumat slăbiciunile oamenilor rămacircnacircnd icircnsă ceea ce era icircnaintea veacurilor (με ναςί α τ ςὐ ὸ περὅ πρὸ α νωνἰώ π ρχενὑ ῆ ) Căci el nu s-a transformat ( υτεὄ μετ πεσενέ ) din mai bogat icircn mai sărac el nu s-a schimbat ( υτεὄ τρ πηἐ ά ) din mai mult icircn mai pu inț faptul de a fi icircmbrăcat carnea nu i-a alterat natura sa divină ( υτεὄ ἡ περιβολὴ τ ςῆ σαρκ ςὸ τ νὴ θε τητοςό λλο ωσεἠ ί φ σινύ ) asumarea trupului nu i-a mic orat ipostasul său deș Monogen ( υτεὄ ἡ ν ληψιςἀ ά τοῦ σ ματοςώ τ νὴ τοῦ μονογενο ςῦ σμ κρυνενἐ ί

π στασινὑ ό ) rămacircnacircnd ceea ce era icircnaintea veacurilor de bunăvoie el s-a oferit să aducă macircntuire oamenilorrdquo 75

Cu toată această condescenden ă asumată voluntar de Monogen el n-a fost unț simplu om bdquoCăci dacă Hristos ar fi fost un simplu om moartea ar fi avut asupra lui putere ca supra tuturor oamenilor (εἰ γ ρὰ νθρωποςἄ ψιλ ςὸ ὁ Χριστ ςό καὶ α τοὐ ῦ νἂ ςὡ π ντωνά νθτρ πωνἀ ώ κυρ ευσενἐ ί ὁ θ νατοςά ) 76 Urci pe firul vechii istorii i rămacirci uimitș icircn fa a mor ii Domnului Abel a fost ucis i crea ia nu a fost tulburată Avraam a fost pusț ț ș ț icircn mormacircnt i mormintele nu s-au deschis Isaac a murit i iadul n-a murit Iacob a fostș ș icircngropat i cei icircngropa i n-au icircnviat Iosif a fost depus lacircngă părin ii săi i trupurileș ț ț ș sfin ilor nu s-au ridicat Isaia a fost tăiat i soarele nu s-a icircntunecat Ieremia a fostț ș trangulat i luna nu s-a stricat Nabuth a fost omoracirct cu pietre i pămacircntul nu s-a clintitș ș ș

Zaharia a fost gacirctuit i ziua nu s-a schimbat icircn noapte Ioan a fost decapitat i voalulș ș templului nu s-a rupt icircn două Cacircnd Hristos a suferit icircnsă icircn trup soarele s-a oprit din drumul său luna i-a pierdut strălucirea fe ii sale pămacircntul s-a cutremurathellip Icircnvăluit icircnș ț giulgiu el a despuiat iadul a semănat groază icircn racircndurile păzitorilor iadului i a sfăracircmatș fără efort por ile iadului A ie it din mormacircnt icircmpreună cu capturile sale de război aț ș apărut femeilor a ezate icircn jurul mormacircntului por iile fiind icircncuiate el a intrat totu i prinș ț ș ele la apostoli lui Toma cel necredincios el i-a arătat coasta sa pentru a-l face credincioshelliprdquo 77

De i superior tuturor oamenilor Monogenul nu este totu i Dumnezeul supremș ș

75 Anonimul anomeu Deux homeacutelies anomeacuteens pur lrsquooctave de Paques Homeacutelie I 1-2 icircn Sources chreacutetiennes vol146 p59 J Lieacutebaert precizează că sensul lui ἐσμίκρυνεν este aici unul pur moral (p37 n2)

76 Hristos nu a fost așadar bdquoun simplu om ἄνθρωπος ψιλὸςrdquo adică un om adevărat ci o ființă intermediară icircntre Dumnezeu și om nici Dumnezeu deplin adevărat ca Dumnezeu Tatăl dar nici om adevărat ca ceilalți oameni

Anomeismul autorului omiliilor apare aici fără echivoc Pornind de la strigătul din rugăciune Auzi Doamne strigătul meu autorul icircl prezintă i ca strigăt al cre tinuluiș ș care- i proclamă credin a bdquoVoi striga puterea absolută a Tatălui i medierea ta (caș ț ș Monogen mediator nm) trimiterea ordonată de Cel Nenăscut i supunerea ta (ca Fiuș nm) (κρ ζωά γ ρὰ τ νὴ τοῦ Πατρ ςὸ α θεντει νὐ ά καὶ σ νὴ μεσιτε ανὶ τ νὴ τοῦ γενν τουἀ ή

ποστολ νἀ ὴ καὶ τ νὴ σ νὴ παλο νὑ ή ) 78 Icircn timp ce El stă etern (nemi cat) tu ai icircnclinatș cerurile i ai coboracirct (ș τιὅ κε νοςἐ ῖ ε ςἰ τ νὸ α ναἰῶ κ θηταιά καὶ σὺ κλιναςἔ ο ρανο ςὐ ὺ καὶ κατ βηςέ ) 79 icircn timp ce Tatăl dă mărturie din icircnaltul cerurilor tu la Iordan ai primit mărturia lui de i l-ai chemat afară din mormacircnt pe Lazăr cel mort de patru zile tu ai datș totu i slavă lui (Dumnezeu) Tatăl (ș Părinte te slăvesc pentru că m-ai ascultathellip) icircnmul ind pacircinile-n pustie tu ai dat cinste Celui ce t-a născut (ț ridicacircndu- i ochii el aș binecuvacircntathellip) ai fost spacircnzurat trupe te pe cruce dar El a fost cel ce a primit duhul tăuș ( i strigacircnd cu voce tare i-a dat duhulhellipș ș ) ai fost pus icircn mormacircnt dar El a fost cel ce te-a icircnviat din mormacircnt a treia zirdquo 80 bdquoCăci dacă Tatăl nu i-ar fi poruncit voi n-a i fi putut fiț stăpacircni i de fiul său dacă sentin a n-ar fi venit de sus voi n-a i fi fost capabili să văț ț ț recunoa te i Creatorul dacă Tatăl n-ar fi luat hotăracircrea voi n-a i fi putut atingeș ț ț tămăduitorul Un semn i el ar fi pedepsit natura Un semn i el ar fi zdrobit crea ia Darș ș ț

77 Anonimul anomeu Deux homeacutelies anomeacuteens pur lrsquooctave de Paques Homeacutelie I 26-27 icircn Sources chreacutetiennes vol146 p91-93

78 A se observa antiteza dintre auto-icircntemeierea absolută a Tatălui τὴν τοῦ Πατρὸς αὐθεντειάν și medierea μεσιτεὶαν poziția condiționată și condiționantă a Monogenului de mijlocitor icircntre Dumnezeu cel pur spiritual și lumea pur materială (Vezi și comentariile lui J Lieacutebaert p35 n1)

79 A se observa de asemenea antiteza dintre bdquoa sta nemișcat din eternitate εἰς τὸν αἰῶνα κάθηταιrdquo și bdquoa icircnclina cerurile și a coboricirc ἔκλινας οὐρανοὺς καὶ κατέβηςrdquo Tatăl este icircn esența sa imuabil la modul absolut Fiul Monogenul este icircnsă muabil și de aceea diferit ca esență de esența Tatălui său

80 Anonimul anomeu Deux homeacutelies anomeacuteens pur lrsquooctave de Paques Homeacutelie II 11 icircn Sources chreacutetiennes vol146 p107

nu icircmpotriva voin ei lui Dumnezeu (Cuvacircntul) a mers să pătimească pe cruce (ț ο τεὔ γ ρὰ κωνἄ ὁ Θε ςὸ πἐ ὶ τὸ σταυρικ νὸ παρεγ νετοέ π θοςά ) ci prin supunere fa ă de semnulț

părintesc a luat el asupra sa să sufere moartea pentru cei muritorirdquo 81

Coboracircrii sale la icircntrupare acestui descensus cosmic al Logosului icirci urmează ascensus urcu ul său prin icircnviere spre sferele cosmice celeste de unde a venit Dar niciș el nu este o putere absolută ci una relativă condi ionată de puterea absolută a Tatăluiț căci ine să observe autorul omiliilor bdquounul este cel care a fost icircnviat dar altul este celț care-l icircnviază Cum ar putea fi el unul i acela irdquo ș ș 82 Dar nu numai ontologic iș metafizic adică pentru sine icircnsu i el Monogenul nu este icircntemeierea absolută a fiin eiș ț el nu este reperul ultim nici pentru rugăciunea care se icircnal ă către Dumnezeu Departe deț a fi destina ia ei ultimă Monogenul este numai un mediator al rugăciunilor noastre cătreț adevăratul Dumnezeu care este Tatăl De i superior icircngerilor i chiar arhanghelilorș ș Monogenul este inferior totu i Tatălui său bdquoCacircnd rugăciunea iese din buze curate eaș tie să atingă urechile incoruptibile ale Stăpacircnului căci rugăciunea celui drept tie cuș ș

adevărat să icircnduplece divinitatea către milă hellipEa se ridică pacircnă icircn regiunile icircnăl imilorț celeste hellip i icircntr-o clipă ajunge icircn locuin a fiin elor celor netrupe ti unde por ile celeste iș ț ț ș ț

81 Anonimul anomeu Deux homeacutelies anomeacuteens pur lrsquooctave de Paques Homeacutelie I 24 icircn Sources chreacutetiennes vol146 p89 De remarcat aici faptul că suferințele de pe cruce sunt atribuite Monogenului ca Dumnezeu Comentacircnd expresia J Lieacutebaert este de părere că limbajul icircntrebuințat aici de autorul anomeu nu este conform cu ortodoxia ariană (p36 n1) Ideea de a raporta suferințele de pe cruce la icircnsăși ființa divină a Monogenului se icircntacirclnește icircnsă la arieni ca Palladius al Ratiariei cu ocazia Conciliului de la Aquileea din 381 (vezi capitolul următor) Acest amănunt ar putea fi un argument pentru a-l plasa pe autorul nostru mai degrabă către sfacircrșitul secolului al IV-lea decacirct spre mijlocul lui Explicația ar fi aceea că pentru anomei doar esența Tatălui este absolut impasibilă ființa Monogenului chiar dacă el este numit bdquodumnezeurdquo este pasibilă J Lieacutebaert propune calificarea hristologiei ariene ca bdquologopashitărdquo Expresia din text autorizează icircnsă calificarea ei mai degrabă ca bdquotheopashitărdquo termenul bdquotheosrdquo fiind icircnsă icircnțeles icircn noul arianism ca bdquodumnezeu secundrdquo distinct de bdquodumnezeul primrdquo care este Tatăl

82 Anonimul anomeu Deux homeacutelies anomeacuteens pur lrsquooctave de Paques Homeacutelie I 25 icircn Sources chreacutetiennes vol146 p 91

se deschid Cerul o prime te cu bucurie căci ea nu mai con ine nimic pămacircntescș ț (ο ραν ςὐ ὸ α τ νὐ ὴ μετὰ χαρ ςᾶ ποδ χεταιὑ έ ςὡ μηδ νὲ πιφ ρουσανἐ έ γ ϊνονή ) 83 Icircngerii o icircnso esc cu bucurie căci ea a icircmplinit ceea ce place lui Dumnezeu Arhanghelii oț icircmbră i ează ca pe un prieten Icircncepătoriile (principiile) i Puterile icirci cedează trecereaț ș ș căci ea poartă podoabele sărbătorii văzacircnd ve macircntul ei de fapte bune Domniile oș icircnso esc căci ea s-a străduit să icircmplinească iubirea pentru Creator Heruvimii i Serafimiiț ș icirci arată locul unde stă Paracletul Paracletul salutacircnd-o cum se cuvine o conduce la Dumnezeu Monogenul (ὁ Παρ κλητοςά σπασ μενοςἀ ά γνης ωςί τῷ Μονογενεῖ θεῷ α τ νὐ ὴ προς γειά ) Dumnezeu Cuvacircntul Monogenul o oferă icircn fine icircnaintea Tatălui (ὁ Μονογεν ςὴ θε ςὸ Λ γοςό τῷ Πατρὶ ξ νιονέ α τ νὐ ὴ προσφ ρειέ )rdquo 84

Finalul celei de a doua omilii este apoteotic bdquoAceasta este deci ceea ce strig aceasta este ceea ce proclam peste veacuri Eu păzesc realită ile fără confuzie eu nuț amestec ipostasele ( σ γχυταἀ ύ φυλ ττωά τὰ πρ γματαά οὐ συναναμ γνυμιί τ ςὰ

ποστ σειςὑ ά ) eu in ceea ce tu icircnsu i ai zis eu strig ceea ce tu icircnsu i ai vestit eu păstrezț ț ț ceea ce tu icircnsu i mi-ai transmis icircnvă ceea ce tu icircnsu i ai proclamatrdquo ț ț ț 85 bdquoLegea proclamă Ascultă Israele Domnul Dumnezeul tău este unul Iată-i icircnsă pe sabelienii cei lipsi i deț evlavie adăugacircnd lui Unu al i doi (ț οἱ σαβ λλιοιέ τῷ νἑ ὶ δ οὺ συν πτουσινά ) hellip i pe fiiiș ereticilor imaginacircnd o Triadă consubstan ială de dumnezei (ț καὶ α ρετικ νἱ ῶ πα δεςῖ τρι δαά θε νῶ μοο σιονὁ ύ φαντ ζονταιά )rdquo 86 Men ionarea sabelienilor ca adversarii prin excelen ăț ț ai arianismului este astfel o bună introducere la prezentarea esen ialismului marcelian iț ș

83 Se va remarca această precizare a rugăciunii dezbrăcată de tot ce este pămacircntesc Urcușul rugăciunii icircn această stare este posibil numai pe drumul pe care Monogenul icircnsuși dezbrăcat la racircndul său de haina lui umană icircl va fi făcut prin icircnviere Revenirea sa icircn sferele celeste de unde coboracircse la icircntrupare nu este de conceput icircn arianims altfel decacirct prin eliberarea de materia asumată la nașterea sa din Fecioara Și icircn arianism ca și icircn gnoză materia este rea și destinată pieirii finale Derobarea de materia trupului este posibilă numai icircntr-o hristologie dochetă icircn care icircntruparea nu este reală

84 Anonimul anomeu Deux homeacutelies anomeacuteens pur lrsquooctave de Paques Homeacutelie II 1 icircn Sources chreacutetiennes vol146 p95-97

85 Anonimul anomeu Deux homeacutelies anomeacuteens pur lrsquooctave de Paques Homeacutelie I 12 icircn Sources chreacutetiennes vol146 p71

fotinian care urmează

B PROBLEMA DUHULUI SFAcircNT IcircN ARIANISM

1 Mărturia Sf Atanasie cel Mare bdquoTropiciirdquo lui Serapion de Thmuis

Aflat icircn pustie icircn urma fugii sale din noaptea de 8 spre 9 februarie 356 din calea oamenilor icircmpăratului Constan iu marele patriarh al Alexandriei prime te la un momentț ș dat o interpelare din partea episcopului de Thmuis Serapion icircn problema doctrinei unor eretici pe care el icirci nume te bdquotropicirdquo probabil pentru faptul că dădeau un sens figuratș expresiilor din Scriptură cu privire la Duhul Sfacircnt Ace tia părăsiseră arianismul icircn ceeaș ce prive te doctrina despre inferioritatea Fiului icircn raport cu Dumnezeu Tatăl dar păstrauș vechea erezie icircn ceea ce prive te icircnvă ătura despre Duhul Sfacircnt Atanasie care-i scrie luiș ț Serapion patru epistole pe această temă datate de cercetători icircntre 356 i 361 descrieș doctrina bdquotropicilorrdquo icircn termenii următori bdquohellipPărăsind unii pe arieni pentru hula lor icircmpotriva Fiului cugetă icircmpotriva Duhului i zic nu numai că ș el este creatură ci i că ș e unul din duhurile slujitoare i se deosebe te de icircngeri numai prin treaptăș ș Iar aceasta e numai o luptă prefăcută fa ă de arieni De fapt e o adevărată icircmpotrivire fa ă de dreaptaț ț credin ă Căci precum aceia tăgăduind pe Fiul tăgăduiesc pe Tatăl a a i ace tia grăindț ș ș ș rău de Duhul Sfacircnt grăiesc rău i de Fiul Cele două păr i i-au icircmpăr it icircmpotrivirea fa ăș ț ș ț ț de adevăr căci cugetacircnd unii icircmpotriva Cuvacircntului iar ceilal i icircmpotriva Duhului eiț icircndreaptă aceea i hulă icircmpotriva Sfintei Treimi (icircntregi)rdquo ș 87 Potrivit acestui text tropicii admiteau consubstan ialitatea Fiului cu Dumnezeu Tatăl conform sinodului de la Niceeaț dar nu mai admiteau i consubstan ialitatea Duhului cu Fiul i desigur i cu Tatăl Pentruș ț ș ș ei Duhul era o creatură a Fiului asemenea icircntregului cosmos

Aspectul cu adevărat relevant icircn această afacere este icircnsă faptul că tropicii

86 Anonimul anomeu Deux homeacutelies anomeacuteens pur lrsquooctave de Paques Homeacutelie II 11 icircn Sources chreacutetiennes vol146 p107

87 Atanasie cel Mare Epistola icircntacirci către Serapion 1 icircn colecția bdquoPărinți și scriitori bisericeștirdquo EIBMBOR București 1988 vol 16 p 23

considerau Duhul o crea ie numai a Fiului fără nici un amestec din partea Tatăluiț Tropicii tăgăduiau cu alte cuvinte orice rela ie directă a Duhului cu Tatăl chiar icircnț calitatea sa de creatură Iată cacircteva texte care ilustrează acest aspect bdquoEi zic a a spuneș Sf Atanasie ltdacă Duhul nu e creatură nici unul dintre icircngeri ci purcede din Tatăl urmează că e Fiu i el i astfel sunt doi fii el i Cuvacircntul i dacă e frate (alș ș ș Ș Cuvacircntului nn) cum mai este Cuvacircntul laquoUnul Născutraquo Sau nu sunt egali ci unul se nume te după Tatăl iar celălalt după Fiulgt ș i iară iȘ ș ltdacă e din Tatăl cum de nu se zice i despre el că s-a născut Iar dacă Duhul este al Fiului urmează că Tatăl esteș bunicul Duhuluigtrdquo 88 Cacircteva racircnduri mai jos Atanasie se icircntreabă bdquoCare sunt deci de teptele lor icircntrebări ș ltDacă Duhul nu e creatură (a Fiului ci purcede direct din Tatăl nn) zic ei el este fiu i deci sunt doi fra i (proveni i din Tatăl nn) Cuvacircntul iș ț ț ș elgt Apoi adaugă ltdacă Duhul va lua din Fiul i se va da de către el (hellip) urmează căș Tatăl e bunic i Duhul nepotul luigtș rdquo 89 bdquoEi zic deci ltdacă Duhul Sfacircnt nu e creatură cum a i spus icircnainte ci este icircn Dumnezeu i se dă din Dumnezeu atunci este i el fiu iț ș ș ș sunt deci doi fii el i Fiul Iar dacă Duhul e al Fiului i prime te toate de la Fiul(hellip)ș ș ș atunci Tatăl este bunic i Duhul nepotul luigtș rdquo 90 Iată a adar care era faimosul argumentș al tropicilor sau cum spune Sf Atanasie bdquohellipacea sfătoasă icircntrebare a lor ltdacă Duhul e din Dumnezeu (Tatăl) pentru ce nu se nume te el fiuhellipgtș rdquo 91

Ce icircnvă au a adar tropicii lui Serapion Spuneau mai icircntacirci că Duhul Sfacircnt nuț ș poate purcede direct bdquodin Tatălrdquo deoarece Duhul ar deveni i el Fiu i deci un frate alș ș Fiului ceea ar anula calificarea acestuia din urmă ca Monogen Mai spuneau apoi că Duhul nu poate purcede nici bdquodin Fiulrdquo adică bdquodin fiin a Fiuluirdquo pentru că icircn acest cazț

88 Atanasie cel Mare Epistola icircntacirci către Serapion 15 icircn colecția bdquoPărinți și scriitori bisericeștirdquo vol 16 p 40

89 Atanasie cel Mare Epistola a patra către Serapion 1 icircn colecția bdquoPărinți și scriitori bisericeștirdquo vol 16 p 87

90 Atanasie cel Mare Epistola a patra către Serapion 2 icircn colecția bdquoPărinți și scriitori bisericeștirdquo vol 16 p 88

91 Atanasie cel Mare Epistola icircntacirci către Serapion 25 icircn colecția bdquoPărinți și scriitori bisericeștirdquo vol 16 p 54

Fiul i-ar deveni tată el icircnsu i devenind astfel bdquonepotrdquo al Tatălui Primei obiec ii aș ț bdquotropicilorrdquo SF Atanasie le-a opus argumentul stabilită ii numelor i anume că ipostaseleț ș icirc i păstrează caracteristicile proprii astfel icircncacirct Tatăl nu poate deveni bunic nici Fiul tatăș al Duhului bdquoCăci dacă deoarece Duhul nu este creatură (voi totu i) icircntreba i ș ț ltdeci Duhul este ( i el) Fiugtș atunci lua i seama ca nu cumva aflacircnd că Fiul nu este creaturăț (căci prin el s-au făcut toate) să (ajunge i să) icircntreba i ț ț ltdeci Fiul este Tatăgt sau icircncă ltDuhul este Fiu i Fiul este Duhul Sfacircntgtș Cei ce cugetă a a sunt icircn afara Treimii i seș ș vor socoti fără Dumnezeu schimbacircnd numele Tatălui i al Fiului i al Duhului Sfacircnt iș ș ș socotindu-i pe ace tia după a lor voie icircntru asemănarea na terii omene ti numindu-iș ș ș nepo i i bunici i nălucindu- i na teri dumnezeie ti (teogonii) asemenea (miturilorț ș ș ș ș ș păgacircne ale nn) elinilor Nu aceasta e credin a Bisericii ci cum a zis Macircntuitorul icircnț Tatăl i Fiul i Sfacircntul Duh icircn Tatăl care nu poate deveni bunic icircn Fiul care nu poateș ș deveni Tată i icircn Duhul Sfacircnt care nu poate fi numit decacirct a a i nu altfel Credin aș ș ș ț aceasta nu poate schimba numele Ci Tatăl e pururi Tatăl Fiul e pururi Fiul i Duhul Sfacircntș care se zice pururi Duhul Sfacircnt hellipLa oameni tatăl nu este pururi tată nici fiul pururi fiu Fiindcă cel ce devine tatăl unui fiu a fost fiul altuia i fiul unui tată devine tată altuiaȘ Avraam fiind fiul lui Nahor a devenit tatăl lui Isaac i Isaac fiind fiul lui Avraam s-aș făcut tată lui Iacob Căci fiecare fiind o parte a născătorului său (sn) se na te ca fiu darș devine i el tată al altuia Dar icircn dumnezeire nu este a a fiindcă Dumnezeu nu e ca omulș ș Tatăl nu e din alt tată De aceea nici nu na te pe cineva care va deveni tată al altuia Niciș Fiul nu este o parte a Tatălui (sn) 92 de aceea nici nu e născut spre a na te un alt fiuș Pentru aceea numai icircn dumnezeire Tatăl fiind icircn mod propriu i singur (numai el) Tatăș este i a fost i va fi pururi Tatăl i Fiul este icircn mod propriu i singur (numai el) Fiuș ș Ș ș Astfel Tatăl e i se zice pururi Tatăl i Fiul e pururi Fiul i Duhul Sfacircnt este pururi Duhulș ș ș (sn) Iar acesta (Duhul) credem că este al lui Dumnezeu i că s-a dat de la Tatăl prinș Fiul Astfel Sfacircnta Treime rămacircne neschimbată cunoscută icircntr-o singură dumnezeire Deci cel ce icircntreabă ltprin urmare Duhul este ( i el) Fiugtș icirc i icircnchipuie că numele poateș fi schimbat i nu e sănătos la minte (Asemenea) i cel ce icircntreabă ș ș ltTatăl e deci bunicgt născocind un alt nume Tatălui rătăce te icircn inima lui Dar a răspunde mai departeș neru inării ereticilor nu e de folosrdquo ș 93

Argumentul său icircmpotriva celei de a doua obiec ii a bdquotropicilorrdquo este acela căț

92 Cum afirmase cu mai bine de un secol icircnainte icircn Occidentul latin Tertulian icircn Adversus Praxean XXVI 3 6 Iar icircn Orient cine

93 Atanasie cel Mare Epistola a treia către Serapion 6 icircn colecția bdquoPărinți și scriitori bisericeștirdquo vol 16 p 92-93

Duhul nu poate fi o creatură a Fiului deoarece el este bdquopropriul Fiuluirdquo adică din aceea iș fiin ă cu Fiul tot a a cum Fiul este bdquopropriul Tatăluirdquo adică din aceea i fiin ă cu Tatălț ș ș ț bdquoDe ce nu- i dau seama (ace tia) zice el că precum nedespăr ind pe Fiul de Tatăl eiș ș ț păstrează unitatea lui Dumnezeu a a despăr ind pe Duhul de Cuvacircntul nu mai păstreazăș ț unitatea dumnezeirii icircn Treime ci o sfacirc ie amestecacircnd icircn ea o fire străină i de alt soi i oș ș ș egalizează pe aceasta cu creaturile Ei arată astfel că Treimea nu mai este una ci compusă din două firi datorită fiin ei deosebite a Duhului cum i-o imaginează ei i ceț ș Ș fiin ă dumnezeiască mai e aceasta care e compusă din Creator i creatură Căci sau nu eț ș Treime ci o Doime i o creatură sau dacă e Treime precum i este cum pun ei pe Duhulș ș Treimii icircn racircnd cu creaturile cele de după Treime Căci aceasta icircnseamnă iară i a icircmpăr iș ț i a desface Treimea Căci cugetacircnd rău despre Duhul nu cugetă bine nici despre Fiulș

Fiindcă dacă cugetau drept despre Cuvacircntul ar fi cugetat sănătos i despre ș Duhul care purcede de la Tatăl i fiind propriu Fiului se dă de către acesta ucenicilor i tuturorș ș celor ce cred icircn El Iar rătăcind astfel nu au nici despre Tatăl credin a cea sănătoasă Căciț cei ce tăgăduiesc pe Duhul cum a spus marele mucenic tefan (Fapte VII 55)Ș tăgăduiesc pe Fiul iar cei ce tăgăduiesc pe Fiul nu au nici pe Tatălrdquo 94 Dar observă Atanasie cel ce face pe Duhul creatură va ajunge să-l facă creatură i pe Fiul bdquoIar ș Duhul avacircnd aceea i fire i aceea i pozi ie fa ă de Fiul pe care o are Fiul fa ă de Tatălș ș ș ț ț ț cum oare cel ce-l nume te pe acesta creatură nu va cugeta icircn mod necesar acelea i i despreș ș ș Fiul Căci dacă Duhul Fiului este creatură e firesc ca ei să spună că i Cuvacircntul Tatăluiș este creatură Aceasta nălucindu- i-le arienii au căzut icircn iudaismul lui Caiafa Iar dacăș cei ce spun aceasta despre Duhul nu- i icircnsu esc cele ale lui Arie să ocolească i cuvinteleș ș ș lui i să- i icircndrepte necredin a privitoare la Duhul Căci precum Fiul cel ce este icircn Tatălș ș ț i icircn care e i Tatăl nu este creatură ci ș ș e propriul fiin ei Tatăluiț (căci aceasta pretinde i căț

o spune i i voi) a a i pe Duhul cel aflător icircn Fiul icircntru care e i Fiul nu e icircngăduit a-lț ș ș ș ș socoti icircntre creaturi nici a-l separa de Cuvacircntul i a face Treimea nedesăvacircr itărdquo ș ș 95 bdquoCăci dacă cei ce cugetă cele ale lui Arie ndash fiindcă icircn sufletul lor rău i iscoditor nu intrăș icircn elepciunea ndash nu pot icircn elege nici crede Treimea neicircmpăr ită i sfacircntă acesta nu e motivț ț ț ș ca să răstălmăcească adevărul nici să spună că nu pot exista cele ce ei nu pot icircn elege Eiț suferă un lucru cu totul nebunesc cacircnd neputacircnd icircn elege cum e neicircmpăr ită Sfacircntaț ț

94 Atanasie cel Mare Epistola icircntacirci către Serapion 2 icircn colecția bdquoPărinți și scriitori bisericeștirdquo vol 16 p 24-25 A se observa icircn același timp modul icircn care Atanasie evită să afirme purcederea Duhului bdquoși de la Fiulrdquo limitacircndu-se la afirmațiile certe ale Scripturii

95 Atanasie cel Mare Epistola icircntacirci către Serapion 21 icircn colecția bdquoPărinți și scriitori bisericeștirdquo vol 16 p 48-49

Treime arienii fac pe Fiul una cu crea iunea iar tropicii icircl numără i ei pe Duhul icircntreț ș creaturirdquo 96 bdquoAceasta fiind unitatea icircn Sfacircnta Treime cine ar putea despăr i pe Fiul deț Tatăl i pe Duhul de Fiul sau de Tatăl icircnsu i Sau cine ar fi atacirct de icircndrăzne ca să spunăș ș ț că Treimea este neasemenea i de o fire străină icircn ea icircnsă i sau ș ș că Fiul e de o altă fiin ăț decacirct Tatăl sau că Duhul e străin de Fiulrdquo 97

Să observăm a adar din cele de mai sus că tropicii lui Serapion negau icircn modș expres purcederea directă a Sfacircntului Duh din Dumnezeu Tatăl ata acircndu-l cauzal numaiș de Fiul Deci spuneau ei Duhul nu poate purcede i el din Tatăl căci ar deveni un fel deș frate al Fiului icircn consecin ă el nu este de aceea i fiin ă cu Tatăl Apoi chiar dacă icirc i areț ș ț ș cauza icircn Fiul el nu purcede din fiin a Fiuluiț ci este adus la existen ă ț prin Fiul de către Fiul asemenea oricărei creaturi iată de ce el nu este de aceea i fiin ă nici măcar cu Fiulș ț Icircmpotriva acestei argumentări a tropicilor Sf Atanasie lansează principiul bdquoDuhului care are aceea i fire i aceea i pozi ie fa ă de Fiul pe care o are Fiul fa ă de Tatălrdquo icircn sensul căș ș ș ț ț ț Duhul este bdquopropriurdquo Fiului icircn aceea i măsură icircn care Fiul este bdquopropriurdquo Tatălui Fidelș sinodului de la Niceea Sf Atanasie se mul ume te să afirme doar consubstan ialitateaț ș ț Duhului cu Fiul după modelul consubstan ialită ii Fiului cu Tatăl pe care o admiteau iț ț ș tropicii El nu afirmă că Duhul i-ar avea cauza bdquodin Fiulrdquo sau bdquoprin Fiulrdquo nuș interpretează cauzal expresia bdquoDuhul este propriul Fiuluirdquo el se mul ume te să sugerezeț ș doar că Duhul este din aceea i fiin ăș ț din care este i Fiul a a cum Fiul este ș ș din aceea iș fiin ăț din care este i Tatăl Avacircnd icircn minte icircn permanen ă numai bdquoconsubstan ialitateardquoș ț ț ipostaselor stabilită la Niceea Sf Atanasie nu pare să fi observat interpretarea clar cauzală pe care tropicii o dădeau rela iei Duhului cu Fiul precum nici faptul că ei negauț astfel orice rela ie cauzală directă a Duhului cu Tatăl Aceste aspecte de i ignorate deț ș marele patriarh pacircnă la moartea sa nu vor rămacircne icircnsă neobservate la Sf Vasile cel Mare

2 Mărturia Sf Vasile cel Mare Contra Eunomiu

Doctrina lui Eunomiu cu privire la purcederea Duhului Sfacircnt este foarte bine pusă icircn eviden ă de Sf Vasile cel Mareț care pe la 364 a scris icircmpotriva lui cunoscuta sa

96 Atanasie cel Mare Epistola icircntacirci către Serapion 17 icircn colecția bdquoPărinți și scriitori bisericeștirdquo vol 16 p 43

97 Atanasie cel Mare Epistola icircntacirci către Serapion 20 icircn colecția bdquoPărinți și scriitori bisericeștirdquo vol 16 p 47

lucrare Contra Eunomiu Marele părinte pare să fie primul care a observat că arienii reduceau la Fiul cauza Duhului Sfacircnt Potrivit Sf Vasile Eunomiu profesa următoarea icircnvă ătură trinitară bdquoSă presupunem că observa ia pleacă de la operele create i se icircnal ăț ț ș ț peste acestea pacircnă la substan e ț ea găse te astfel căș Fiul este o creatură a Celui Nenăscut i că Paracletul este o creatură a Fiului (tou men agennetou ton yion euriskon poimaș

tou de monogenous ton parakleton)rdquo 98 bdquoExistă deci un singur Dumnezeu nenăscut iș fără principiu (eis esti o Theos agenetos kai anarhos) El nu are vreo fiin ă care să-i fieț anterioară ndash căci nimic nu poate fi anterior nenăscutului nici vreo fiin ă care să fie icircn (cu)ț El ndash căci El este simplu i fără compozi ie Fiind unic fiind singur i mereu acela i Elș ț ș ș este Dumnezeu creator i artizan al tuturor lucrurilor mai icircntacirci de toate i icircntr-un mod cuș ș totul extraordinar al Monogenului apoi prin Acesta icircn mod propriu al tuturor celor create Căci icircnainte i de toată creatura i numai prin propria sa putere i activitate l-aș ș ș născut l-a creat i l-a făcut pe Fiul (ton men gar Hyion pro panton kai pro pases ktiseosș monou te eautou dynamei kai energeia egennese te kai ektise kai epoiesen)(hellip) i prin elȘ (prin Fiul) l-a creat pe Duhul Sfacircnt cel dintacirci dintre toate i cel mai mare dintre to iș ț prin propria sa putere i la ordinul său dar prin activitatea i puterea (creatoare) aș ș Fiului (kai dia toutou proton men panton kai meizon to Pneuma to agion epoiesen exousia men idia kai prostagmati energeia de kai dynamei tou Hiou)rdquo 99 Astfel mai spune Eunomiu bdquohellipdupă icircnvă ătura fericitului Pavel hellipFiul este subordonat luiț Dumnezeu Tatăl hellipiar Duhul Sfacircnt la racircndul său este icircn mod clar subordonat lui Hristosrdquo 100 Eunomiu ca to i arienii icircn elegea actul purcederii prin prisma activită iiț ț ț creatoare a Fiului bdquoEl (Duhul) este onorat icircn al treilea racircnd ca prima creatură a Monogenului cea mai mare dintre toate i singura ca atare (trite hora timomenon osș proton koi meizon panton kai monon toioutou tou monogenous poema)rdquo 101

98 Eunomiu de Cyzic Apologia 20 icircn col Sources chretiennes Les Editions du Cerf Paris 1983 vol 305 p 275

99 Eunomiu de Cyzic Apologia (Apendice) 28 icircn col Sources chretiennes vol 305 p 297

100 Eunomiu de Cyzic Apologia 27 icircn col Sources chretiennes vol 305 p 293

101 Eunomiu de Cyzic Apologia 25 icircn col Sources chretiennes vol 305 p 287

Aspectul cel mai important aici nu este icircnsă acela că Eunomiu icircn elegeaț aducerea la existen ă a Duhului icircn termenii sugera i icircn Ioan I 3 adică asemenea uneiț ț creaturi ci faptul că fie i icircn această calitate Duhul este creat numai de Fiul că actulș creării Duhului icirci apar ine numai Fiului Este ceea ce observă i Sf Vasile cel Mare careț ș intrigat de acest aspect spune următoarele bdquoExistă oare vreun om pe lume care să nu vadă cu claritate că nici o activitate a Fiului nu se află separată de Tatăl şi că nu se află nimic icircntre cele existente care să aparţină Fiului dar să fie străine de Tatăl (hellip) Pentru ce dar atribuie Eunomiu numai Fiului cauza Duhului Sfacircnt (pos oun tou pneumatos ten aitian to monogenei mono prostithesi) şi pentru a-i calomnia natura se serveşte de activitatea creatoare a acestuia (adică a Fiului nn)(kai kategorema tes physeos autou ten toutou lambanei demiourgian) (hellip) Nu este un pericol evident de a separa de Dumnezeu Tatăl pe Duhul Sfacircnt (diairein apo tou Theou to Pneuma) devreme ce pe de o parte apostolul ni-l prezintă icircn relaţiile sale cacircnd Duhul lui Hristos cacircnd Duhul lui Dumnezeuhellip iar pe de alta Domnul icircnsuşi icircl numeşte Duhul Adevăruluihellip şi spune că purcede de la Tatăl Or acesta (Eunomiu) pentru a micşora slava Domnului nostru Iisus Hristos (allrsquooutos eis kathairesin tes doxes tou Kyrios hemon Iesou Hristou) icircl separă pe Duhul de Tatăl i-l atribuie Monogenului de-o manieră diferită (aferei men apo touș Patros tou de Monogenei diaferontos) desigur pentru a mic ora (Fiului) slava (epiș kathairesi tes doxes prostithesin)rdquo 102 A adar departe de a nega Fiului orice participareș cauzală actul bdquopurcederiirdquo al venirii la existen ă a Duhului Sfacircnt Eunomiu cum aratăț marele capadocian atribuia numai Fiului cauza Duhului Sfacircnt excluzacircndu-l astfel pe Dumnezeu Tatăl icircmpotriva Scripturii (vezi Ioan XV 26)

B REAC IA ESEN IALISTĂȚ Ț

1 Marcel al Ancyrei

102 Sf Vasile cel Mare Contra lui Eunomiu II 34 icircn col Sources chretiennes Les Editions du Cerf Paris 1983 vol 305 p141-143

Devenit episcop al Ancyrei (Ankara de astăzi) Marcel a fost unul din marii apărători ai termenului homoousios icircmpotriva arianismului şi prieten al Sf Atanasie cel Mare Cu timpul s-a dovedit icircnsă că fondul metafizic icircn baza căruia lupta el icircmpotriva arianismului era de cu totul altă natură decacirct acela folosit la sinodul ecumenic de la Niceea icircn formularea celebrului homoousios Marcel actualiza pur şi simplu vechiul sabelianism El icircnţelegea să combată arianismul afirmacircnd consubstanţialitatea Logosului cu Dumnezeu Tatăl pacircnă la desfiinţarea oricărei distincţii dintre cei doi Devenind evident acest fapt Marcel este abandonat de adevăraţii niceeni cum era Sf Atanasie şi acuzat icircn mod deschis de modalism Este ceea ce face la un moment dat icircnsuşi Sf Vasile cel Mare cacircnd scruiindu-i Sf Atanasie icirci solicită acestuia pentru a risipi orice confuzie să condamne imediat bdquoicircnvăţătura periculoasă şi icircn afara adevăratei credinţe (a lui Marcel)rdquo 103 Icircn cele din urmă Marcel este somat să compară icircn faţa unui sinod icircn 335 şi depus din treaptă pentru erezie Eusebiu de Cezareea l-a combătut icircn cadrul unei cărţi intitulate Teologia bisericească Marcel a dispărut din istorie dar doctrina sa a creat mari probleme Ea reprezintă icircn fond o reacţie de fond sabelian la subordinaţianismul arian Ca şi icircn cazul celei a lui Arie doctrina lui Marcel este o hristologie nu o triadologie Deşi a abordat icircn treacăt problema Sf Duh el a făcut-o numai pentru a dovedi absenţa oricărei diferenţe dintre Logosul etern şi Dumnezeu Tatăl

Iată un rezumat al doctrinei sale pe baza textului lui Eusebiu din lucrarea acestuia Teologia bisericească Dumnezeu este o monadă absolut unul şi indivizibil De aici trebuie pornit şi nu de la o pluralitate divină după cum face Origen Aceasta nu icircnseamnă că icircn Dumnezeu nu există un Logos el există dar este μοο σιος adicăὁ ύ Logosul este icircn Dumnezeu şi Dumnezeu icircn el fără nici o diviziune locuind icircn el ca o putere activă nu ca o simplă δ ναμις ci ca o νεργε Această energie seύ ἐ ίᾳ exteriorizează προ ρχεται fără să iasă din Dumnezeu printr-o dilatare πλατυνομ νηέ έ care nu introduce nici dualitate nici compoziţie ipostatică distinctă Această extensie e dublă mai icircntacirci icircn creaţie de vreme ce Logosul e creator apoi icircntrupare Prin această iconomie (coboracircre) Logosul astfel icircntrupat devine Fiu dar nu printr-o naştere icircn interiorul fiinţei divine căci el nu se naşte decacirct abia icircn trup din Fecioara Numai icircn acest trup νεργε α divină este activă şi devine principiu al tuturor actelor lui Hristos Astfel seἐ ί realizează o unire cum totul intimă şi permanentă cu totul superioară celei care icircnsufleţea odinioară pe profeţi Această unire va icircnceta totuşi icircntr-o zi după cacirct ne putem da seama căci trupul char devenit nemuritor nu convine firii divine νεργε α se vaἘ ί rezorbi atunci icircnapoi icircn Dumnezeu de aici acuzaţia adusă constant de orientali lui Marcel că nu mărturiseşte expresia din Crezul de la Niceea bdquoa cărui icircmpărăţie nu va avea sfacircrşit

103 Vesile cel Mare Epist LXIX 2 PG XXXII 432 la M -D Chenu Marcel drsquoAncyre DTC vol XI B col1996

cujus regni non erit finisrdquo 104

Iată acum o altă expunere mai precisă a doctrinei lui Marcel de Ancyra aşa cum apare ea icircn aşa-numitul simbol macrostih bdquoDiscipolii lui Marcel şi ai lui Fotin amacircndoi din Ancyra Galatiei resping subzistenţa eternă τ ν πποαι νιον παρξιν a luiὴ ώ ὕ Hristos divinitatea sa şi icircmpărăţia sa veşnică τελε τητον asemenea iudeilor şi subἀ ύ pretextul că astfel salvează unitatea divină τ μοναρχ Icircn ceea ce ne priveşte noi ştimῇ ίᾳ că Hristos nu este doar o gacircndire exprimată sau imanentă icircn Dumnezeu λ γονό προφορικ ν νδι θετον το θεο ci un Logos-Dumnezeu viu şi subzistent λλὸ ἢ ἐ ά ῦ ῦ ἀ ὰ ζ ντα θε ν λ γον καθrsquo αυτ ν π ρχοντα Fiul lui Dumnezeu şi Hristos El nu existăῶ ὸ ό ἑ ὸ ὑ ά mai icircnainte de veci doar icircn preştiinţa Tatălui ci l-a asistat pe acesta icircn lucrarea sa de creare a celor văzute şi nevăzute El este icircntr-adevăr cel căruia Tatăl i-a zis Să facem om după chipul şi asemănarea noastră el este cel care s-a arătat icircn persoană patriarhilor care a dat Legea care a grăit prin prooroci şi care icircn final s-a icircntrupat l-a revelat tuturor oamenilor pe Tatăl şi care de acum icircnainte domneşte icircn veacul veacurilorrdquo 105

Cum combătea Marcel de Ancyra arianismul printr-o astfel de concepţie De remarcat mai icircntacirci că motivaţia declarată de el icircnsuşi şi icircnregistrată de simbolul macrostih era aceea că astfel salvează unitatea divină τ μοναρχ Prin faptul că respingea oriceῇ ίᾳ asemănare icircntre Logos şi Dumnezeu Tatăl Arie introducea o distincţie gravă icircn Dumnezeu o separare care icircntr-adevăr ameninţa unitatea lui Dumnezeu Marcel apelacircnd la vechea concepţie a lui Sabeliu căuta să combată această depreciere a substanţei Logosului icircn raport cu Tatăl afirmacircnd că el este consubstanţial cu acesta pacircnă la punctul icircn care el Logosul nici nu mai subzistă icircn Dumnezeu ca persoană distinctă de Tatăl Această depreciere a Logosului avea mai ales grave consecinţe icircn hristologie dacă anterior icircntrupării sale icircn Iisus Hristos Logosul nu era recunoscut ca Dumnezeu adevărat egal cu Tatăl atunci cu atacirct mai puţin icirci era recunoscută această calitate după icircntrupare Atribuindu-i slăbiciunile firii umane asumate arienii demonstrau odată icircn plus că Logosul este prin icircnsăşi fiinţa sa neasemănător cu Dumnezeu Tatăl icircn aceste condiţii tot ce a găsit Marcel de cuviinţă să argumenteze a fost ideea sabeliană că icircn icircntrupare monada divină icircnsăşi se dilată capătă o nouă faţă un nou chip distinct de cel anterior icircntrupării tocmai prin caracterul temporal al acestui nou chip Iisus Hristos este Logosul devenit trup existacircnd distinct de Tatăl ca om ca fiinţă cu totul efemeră atacirct el ca

104 La M -D Chenu Marcel drsquoAncyre DTC vol XI B col1997-1998

105 O Hahn Bibliotek der Symbole sect 159 n6 la M -D Chenu Marcel drsquoAncyre DTC vol XI B col1996

persoană cacirct şi icircmpărăţia sa La sfacircrşitul timpurilor totul a reveni la starea iniţială a monadei indistincte

Cu privire la această expresie a cărui icircmpărăţie nu va avea sfacircrşit istoricul dogmelor B Sesbouumleacute scrie bdquohellipAceastăhellip afirmaţie este proprie simbolurilor de credinţă orientale şi niciodată n-a trecut icircn Occident Motivaţia ei este polemică Icircntr-adevăr o erezie atribuită lui Marcel de Ancyra icircn secolul al IV-lea susţinea că la Parusie Logosul se va reicircntoarce icircn Tatăl pacircnă la punctul icircn care se va confunda cu el misterul trinitar nu ar avea astfel decacirct o valoare sbquoiconomicărsquo şi istorică iar nu una sbquoteologicărsquo şi eternă Această idee vine din interpretarea abuzivă a textului paulin sbquoEl trebuie să icircmpărăţească pacircnă ce va pune pe toţi vrăjmaşii săi sub picioarele sale (hellip)Şi cacircnd toate vor fi supuse lui atunci şi Fiul icircnsuşi se va supune Celui ce i-a supus lui toate ca Dumnezeu să fie toate icircn toţirsquo (I Corinteni XV 25 28) Acest text exprimă icircmplinirea finală a misiunii Fiului el nu sugerează prin nimic că fiul nu va mai avea raţiunea de a exista Dimpotrivă glorificat icircn umanitatea sa Fiul va continua să exercite icircn mod etern funcţia sa mediatoare icircn el şi prin el vor vedea drepţii pe Dumnezeurdquo 106

Contestacircnd orice deosebire reală a Logosului de Tatăl şi respingacircnd eternitatea icircmpărăţiei Fiului Marcel credea că apără deopotrivă atacirct consubstanţialitatea Logosului cu Tatăl anterior icircntrupării prin considerarea lui ca nediferenţiat de Tatăl cacirct şi deplinătatea dumnezeirii coboracirctă icircn Hristos ca urmare a dilatării monadei şi a apariţiei ei sub chip uman icircn istorie Probabil că toate aceste idei ale lui Marcel ar fi rămas nebăgate icircn seamă dacă el n-ar fi negat veşnicia icircmpărăţiei lui Hristos Icircn focul controverselor iscate pe această temă Marcel a ajuns să conteste eternitatea Fiului consideracircndu-l doar o fiinţă temporală avacircnd un icircnceput icircn timp ba chiar şi un sfacircrşit bdquoHristos spunea el a icircnceput să domnească acum patru sute de ani şi stăpacircnirea sa va icircnceta odată cu sfacircrşitul lumiirdquo 107 Această afirmaţie a constituit icircnceputul căderii sale din racircndurile niceenilor adevăraţi Acuzaţiile de sabelianism pe care i le aduceau continuu arienii s-au dovedit astfel adevărate şi a sfacircrşit prin a fi abandonat de occidentali de Atanasie şi de toţi adevăraţii susţinători ai lui homoousios care au icircncetat să mai vadă icircn el un apărător al credinţei de la Niceea consideracircndu-l icircn schimb un continuator al vechiului sabelianism

Să intrăm icircnsă icircn detaliile doctrinei sale trinitare propriu-zise Marcel respinge

106 B Sesbouumleacute et J Wolinski Histoire des dogmes Descleacutee 1994 p121

107 J Schwane op cit vol2 p213 n1

cu hotăracircre ideea ariană că Logosul ar exista icircn Tatăl ca un ipostas distinct căci pentru el ca şi pentru arieni noţiunea de ipostas echivala cu aceea de altă substanţă ουσια decacirct a Tatălui Icircn Dumnezeu zicea el nu trebuie să admitem decacirct un ipostas o singură substanţă sau realitate sub icircntreit chip sau sub icircntreit nume μ αί γαρ π στασινὑ ό τριπρ σωπονό σπερὡ και τριωνιμον εισαγη τον αυτον ειναι λεγων τον θεον και τον εν αυτω Λογον και το Αγιον Πνευμα 108 Aşadar pentru Marcel Dumnezeu icircn sine nu este lipsit de Logosul său cum afirmau arienii Dumnezeu spunea el are icircn sine din eternitate Logosul aşa cum omul are icircn el icircnsuşi propria-i raţiune Astfel Dumnezeu şi Logosul său sunt unul şi acelaşi lucru εν και ταυτον109 Referindu-se la primele versete ale prologului evangheliei a patra Marcel spune că Logosul icircncă neicircntrupat ασαρκος nu este icircncă Fiu ci doar Logos bdquoIcircnainte de a fi coboracirct printre noi şi de a se fi născut din Fecioara el nu era decacirct Logosrdquo110

Despre acest Logos mai spunea Marcel Scriptura ne zice trei lucruri icircntacirci că el era la icircnceput εν αρχη pentru a semnifica faptul că se afla icircn Tatăl icircn mod potenţial δυναμει icircn al doilea racircnd că el era προς τον θεον pentru a marca faptul că era la Dumnezeu icircn act ενεργεια căci prin el au fost create toate icircn fine că el era Dumnezeu pentru a ne icircnvăţa că divinitatea nu este divizată deoarece Logosul este icircn Dumnezeu şi Dumnezeu este icircn Logosul Astfel Logosul este etern şi consubstanţial ομοουσιος αυτοουσιος cu Dumnezeu 111 Acest efort de a afirma unitatea pacircnă la indistincţie a Fiului cu Tatăl era menită icircn viziunea lui Marcel de Ancyra să contracareze subordinaţianismul arian bdquoChiar icircn doctrina sa trinitară subliniază acelaşi Schwane el n-a avut icircn gacircnd altceva decacirct problema cum să onoreze icircn Macircntuitorul nu o fiinţă distinctă de Dumnezeu şi subordonată lui (cum icircnvăţau arienii nn ) ci o divinitate

108 J Schwane op cit vol2 p224 n1 Eusebiu de Cezareea pare să ignore aici fragmentele 76 şi 77 pe care le citează Tixeront cacircnd afirmă că Marcel nu admitea decacirct un singur προσωπον

109 J Schwane op cit vol2 p221 n1

110 J Schwane op cit vol2 p216 n1

111 Marcel Fragmentele 52 97 la J Tixeront op cit vol2 p39 n5 şi 6

adevărată şi perfectărdquo112

Pentru a contracara arianismul Marcel afirmă cu hotăracircre că icircn Dumnezeu nu există trei ipostase ci doar unul Această precizare icircl apropie indiscutabil de Sabeliu care afirma acelaşi lucru Marcel merge icircnsă mai departe decacirct mentorul său şi afirmă că icircn Dumnezeu avem nu doar un singur ipostas ci şi un singur πρ σωπον ό 113 Se pare că cei doi termeni nu aveau acelaşi icircnţeles şi mai ales acelaşi rol icircn hristologia lui Marcel Pe scurt este foarte probabil că Marcel desemna sub numele de ipostas esenţa divină icircnsăşi avacircnd icircn sine icircn mod indistinct pe Tatăl şi pe Logos ca raţiune paternă λογοπατωρ Divinitatea există din eternitate sub un singur πρ σωπον sub un singur chip care esteό acela al Tatălui Logosul icircn schimb nu are πρ σωπον propriu el este de fapt bdquofărăό chiprdquo προσωπον El capătă un chip distinct de Tatăl o faţă proprie διον πρ σωπονἄ ἴ ό abia prin coboracircrea sa icircn istorie prin manifestarea sa icircn afara condiţiei sale divine deci icircn icircntrupare

Afirmaţia sa fundamentală icircn această problemă a fost aceea că anterior icircntrupării sale Logosul nu s-a numit Fiu al Tatălui acest nume l-a dobacircndit la modul propriu abia icircn urma naşterii sale din Fecioara Dacă icircn Vechiul Testament Logosul este numit totuşi Fiu aceasta este de fapt o profeţie icircn care viitorul său nume icirci este atribuit de mai icircnainte Se pare că şi această distincţie pe care el o făcea icircntre calităţile de Logos şi Fiu era menită să contracareze arianismul din calitatea Logosului de Fiu arienii trăgeau concluzia că Logosul nu poate fi coetern cu Tatăl căci nici un fiu nu poate avea aceeaşi vacircrstă cu tatăl său Pentru a elimina orice nuanţă de posterioritate icircn raport cu Tatăl Marcel contesta aşadar Logosului etern calitatea de Fiu deci de fiinţă ulterioară Tatălui aşa cum icircnvăţau arienii114 Pe de altă parte deoarece arienii speculau enorm pe marginea faptului că Logosul este născut din Tatăl văzacircnd icircn simplul act al naşterii dovada inferiorităţii sale faţă de Tatăl cel nenăscut γ ννητος Marcel neagă pur şiἀ έ simplu că Logosul ar exista icircn Tatăl icircn baza unei naşteri a sa de către Tatăl Logosul e veşnic deci fără icircnceput el nu este Dumnezeu asemenea Tatălui său ci este icircnsăşi fiinţa lui Dumnezeu Tatăl raţiunea sa eternă bdquoPe baza cărui pasaj din Scriptură am putea

112 J Schwane op cit vol2 p225

113 Marcel de Ancyra Fragmentele 66 76 77 83 87 88 la J Tixeront op cit vol2 p39 n12 şi 3

114 J Schwane op cit vol2 p215 n3 p216 n2

afirma zice el că există o fiinţă nenăscută şi o fiinţă născută cum cred ei (arienii nn ) Nici unul dintre profeţi nici unul dintre evanghelişti ba nici măcar vreunul dintre apostoli n-a spus aceastardquo115 Există icircnsă icircn Noul Testament o expresie pe care Marcel n-a putut-o ocoli şi pe care a trebuit s-o interpreteze icircn coerenţă cu propriul sistem este vorba de expresia bdquoicircntacirciul născut dintre creaturirdquo Arienii atribuiau această expresie Logosului divin pentru a demonstra că este o creatură Prin contrast Marcel a negat că această expresie paulină s-ar referi la Logosul divin şi a raportat-o numai la Fiul icircntrupat icircnţelegacircnd-o adică exclusiv prin prisma actului icircntrupării116

Să trecem acum la miezul hristologiei lui Marcel care este aceea a statutului Fiului icircntrupat Marcel desemna monada eternă prin termenul de λογοπ τωρ El seά deosebea astfel de Sabeliu care desemna aceeaşi monadă prin termenul de ιοπ τωρὑ ά Această schimbare avea o semnificaţie adacircncă icircn concepţia episcopului de Ancyra Logosul nu este Fiu decacirct după icircntrupare Prin urmare abia dup icircntrupare se poate vorbi de o naştere propriu-zisă a Logosului dar numai pentru că este Fiu Devenind Fiu Logosul a căpătat un chip propriu διον πρ σωπον a cărui natură este exclusivἴ ό temporală relativă deci efemeră adică atacirct cacirct va ţine icircmpărăţia lui Hristos Ca Fiu el se deosebeşte acum radical de Tatăl icircn sensul că este un om adevărat Abia sub condiţia icircntrupării abia ca Fiu Logosul este bdquocopie a Tatăluirdquo Anterior icircntrupării el nu este nici Fiu nici bdquocopie a Tatăluirdquo Această expresie din Coloseni I15 el o raporta la Fiul lui Dumnezeu făcut om iar nu la Logosul icircn sine Şi icircn această problemă Marcel se lăsa antrenat de disputa sa icircmpotriva arienilor Unul din argumentele pe care aceştia le foloseau pentru a dovedi că Logosul este inferior Tatălui era exact acesta extras din expresia paulină susmenţionată dacă Logosul este o copie a Tatălui atunci el este inferior căci orice copie este inferioară originalului ei Icircn consecinţă Marcel nega că această expresie s-ar referi la Logosul etern ci ea trebuie atribuită numai Fiului icircntrupat Argumentul său era următorul o copie trebuie să facă vizibil obiectul invizibil şi absent ori cel care face vizibil icircn lume pe Dumnezeu nu este Logosul etern el icircnsuşi invizibil ca şi Tatăl ci Logosul sau Fiul icircntrupat117

Afirmacircnd că bdquoHristos a icircnceput să domnească acum patru sute de ani şi

115 J Schwane op cit vol2 p217 n4

116 J Schwane op cit vol2 p219 n1

117 J Schwane op cit vol2 p220 n2

stăpacircnirea sa va icircnceta odată cu sfacircrşitul lumiirdquo118 el afirma de fapt că Hristos n-a existat anterior naşterii sale din Fecioara ca ipostas distinct de acela al Tatălui Eusebiu de Cezareea care-i combate hristologia icircn două tratate separate spune despre el acuzator că bdquoa icircndrăznit să nu atribuie Fiului lui Dumnezeu preexistenţa nici o existenţă proprie anterioară icircntrupării ουτε προειναι ουτε προυφεσταναι τολμα λεγεινrdquo119 Dar dacă după Marcel nu este de conceput o naştere eternă a Logosului din Tată pentru că nu se distinge cu nimic de el cu atacirct mai puţin poate fi vorba de o naştere a aceluiaşi Logos din Fecioara Acest act trebuie atribuit numai omului Iisus supranumit Fiul lui Dumnezeu Doar despre el se poate spune că s-a născut cu adevărat icircnţelegacircnd actul naşterii numai ca naştere temporală din Fecioara Dar care este atunci statutul Logosului divin anterior icircntrupării şi care este cel al Fiului icircntrupat Eusebiu răspunde acestei icircntrebări reproducacircnd doctrina lui Marcel astfel sub aspectul existenţei sale divine Logosul este unit cu Dumnezeu fără diviziune şi fără icircmpărţire icircn Tatăl ca potenţă a acestuia sub aspectul activităţii sale şi numai sub acest aspect ca Logos activ Dumnezeirea s-a unit cu trupul pentru a deveni principiu de mişcare şi de activitate120

Marcel a fost acuzat de Eusebiu de Cezareea că a căzut icircn erezia lui Sabeliu şi că ar fi reluat adopţianismul lui Pavel de Samosata icircnvăţacircnd că Logosul s-a unit cu un om individual cu personalitate distinctă consideracircndu-l deci pe Iisus Hristos un simplu om121 Cu privire la acuzaţia de adopţianism Shwane observă că aşa ceva nu reiese din fragmentele ajunse pacircnă la noi din opera lui Marcel Dimpotrivă el ne prezintă ca divine efectele răscumpărării şi-l acuză pe Eusebiu că nu-l priveşte pe Macircntuitorul decacirct ca pe un simplu om122 Acuzaţia de cădere icircn sabelianism este icircnsă reală Cum am spus şi mai

118 J Schwane op cit vol2 p213 n1

119 J Schwane op cit p217 n2

120 J Schwane op cit vol2 p227 n1

121 J Schwane op cit vol2 p227 n2

122 J Schwane op cit vol2 p227 n4

sus Sf Atanasie a icircntacirclnit icircn vremea sa o sectă sabeliană care asemenea lui Marcel făcea aceeaşi distincţie icircntre Logos şi Fiul icircntrupat şi pe ai cărei membri i-a icircntrebat cum a devenit Logosul Fiu A căpătat acest nume cacircnd a asumat natura umană Sau Logosul a devenit Fiu devenind om Sau icircn fine a devenit Fiu icircn amacircndouă felurile adică luacircnd un trup sau devenind un trup 123 Se pare că Marcel asemenea sabelienilor Sf Atanasie a fost de părere că Logosul n-a asumat un om ci a devenit el icircnsuşi om căci el declară icircn mod expres că icircn Macircntuitorul s-a manifestat plenitudinea divinităţii την πασαν θεοτητα εν αυτη σωματικως επιδειξεταιrdquo124 Aluzia la expresia din Coloseni I9 este aici evidentă

Cum poate fi aşadar icircnţeles acest lucru pe fondul afirmaţiei sale că Logosul icircn accepţiunea sa divină nedeosebit icircn nici un fel de Tatăl icircn interiorul monadei este cu totul diferit de Fiul icircntrupat Căci Marcel afirma icircntr-adevăr că Fiul este o persoană separată de Dumnezeu şi nu există decacirct icircn afara Tatălui εκτος του πατρος 125 Aici intervine conceptul de origine stoică al extensiei πλατυσμος monadei sau esenţei divine mai icircntacirci icircn diadă prin icircntrupare apoi icircn triadă prin purcederea Duhului bdquoMonada spune Marcel nu se extinde icircn Triadă fără să sufere o oarecare separaţie ου σαφως και φανερως ενταυθα απορρητω η μονας φαινεται πλατυνομενη μεν εις τριαδα διαιρεισθαι δε μηδαμως υπομενουσαrdquo 126 Icircn ea icircnsăşi monada divină υiοπατωρ este nediferenţiată existacircnd icircntr-o stare de superconcentrare de potenţialitate maximă icircn interiorul căreia orice distincţie reală cum ar fi aceea dintre Tatăl şi Fiul său este imposibilă Calitatea de a fi Tată ca şi aceea de a fi Fiu nefiind icircncă activate icircntre ele nici nu poate exista icircncă un raport real Iată de ce Marcel neagă existenţa unei relaţii cauzale icircn interiorul divinităţii respingacircnd ideea de naştere a Logosului etern adică icircncă neactivat Icircn momentul icircn care Logosul părăseşte starea sa de existenţă virtuală potenţială icircn interiorul monadei indistincte şi se manifestă icircn actul creaţiei dar mai ales icircn cel al icircntrupării el devine dintr-odată distinct real de Tatăl tocmai prin acest act al naşterii sale din Fecioara care este de fapt o intrare icircn acţiune a energiei active a monadei η ενεργεια δραστικη

123 J Schwane op cit vol2 p217 n3

124 J Schwane op cit vol2 p227 n5

125 J Schwane op cit vol2 p221 n2

126 J Schwane op cit vol2 p224 n3

Marcel icircnsuşi spune următoarele bdquoDacă se consideră numai divinitatea Macircntuitorului Logosul ar părea să fie pe bună dreptate unul şi acelaşi lucru cu Dumnezeu icircnsuşi dar dacă Macircntuitorul este cercetat sbquodupă truprsquo divinitatea apare ca extinsă ( ieşită din ea icircnsăşi icircnstrăinată de ea icircnsăşi nn ) prin propria ei activitate ενεργεια η θεοτης μονη πλαθυνεσται δοκειrdquo 127 Conceptul de πλατυσμος sau dilatare căci acesta este adevăratul său sens sugerează că icircn actul icircntrupării monada superconcentrată asemenea unui punct pitagoreic pacircnă atunci şi de aceea icircncă nediferenţiată intră icircntr-o primă fază de dilatare aşa cum logosul stoic iniţial aflat icircntr-o stare aproape incorporală capătă prin transformare un corp tot mai palpabil tot mai dens Icircntruparea la Marcel de Ancyra ca şi-n concepţia lui Sabeliu este o primă corporeificare a esenţei divine a logosului de pacircnă atunci A doua dilatare sau extensie a monadei este purcederea Duhului Sfacircnt Avacircnd icircn substratul consideraţiilor sale hristologice tot timpul metafizica stoică a logosului care se dilată corporeificacircndu-se dar care revine după o vreme la starea sa iniţială absorbind icircn sine tot ceea ce a generat pacircnă atunci Marcel ajunge să afirme starea de icircntrupare de corporeificare a esenţei divine va lua sfacircrşit cacircndva şi Fiului icirci va lua din locul Logosul neicircntrupat şi pur spiritual De fapt el spune doar că icircmpărăţia Fiului va lua sfacircrşit odată cu judecata finală şi sfacircrşitul timpurilor128

Marcel nu accepta ideea că odată asumată natura umană a Logosului va rămacircne unită pentru eternitate cu el Icircn sine icircnsuşi zicea el trupul carnea nu poate conveni lui Dumnezeu chiar transfigurat prin icircnviere chiar devenit incoruptibil nemuritor trupul nu este mai demn de Dumnezeul cel care este mai presus chiar de imortalitate Se poate crede aşadar presupune Marcel că după parusie Logosul se va despuia de propria-i umanitate şi va reintra icircn Dumnezeu revenind la starea icircn care se afla anterior creaţiei aşa cum sugerează textul din I Corinteni XV28 Ce se va icircntacircmpla cu această umanitate Noi nu ştim deoarece Scriptura nu o spune129

127 Marcel Fragmentul 71 la J Tixeront op cit vol2 p39-40 n1 J Schwane op cit vol2 p226 n2 vezi şi nota 1 de la pagina 227

128 J Schwane op cit vol2 p211 n1 p228 n2 final

129 Marcel Fragmentele 117-121 la J Tixeront op cit vol2 p40 n6 J Schwane op cit vol2 p228 n2

2 Fotin al Sirmiului

Cel mai cunoscut discipol al lui Marcel de Ancyra a fost Fotin devenit episcop de Sirmium Ca şi icircnvăţătorul său Fotin distingea icircntre Logosul etern şi Fiul icircntrupat Cu privire la Logos etern el icirci nega orice existenţă particulară icircn esenţa divină distinctă de Tatăl Dumnezeu este un singur ipostas dar el are icircn sine propria-i raţiune el este λογοπατωρ130 Atacircta vreme cacirct nu este activ Logosul este unul interior ενδιαθετος cacircnd intră icircn stare de act el devine προφορικος şi această manifestare icircn afară constituie prima dilatare πλατυσμος prima extensie icircn Dumnezeu Purcederea Duhului Sfacircnt este a doua131 Cu privire la Iisus Hristos Fotin a mers fidel pe urmele mentorului său atacircta doar că a fost mult mai direct icircn afirmaţii de cacirct predecesorul său Căutacircnd să explice cum a devenit Logosul Fiu prin actul icircntrupării Fotin a afirmat direct transformarea naturii sale divine icircn natura umană a Fiului icircntrupat Acest lucru este atestat direct de Sf Epifanie care reproduce concepţia lui Fotin sub expresia Logosul s-a prefăcut icircn trup εις σαρκα μεταβεβλημενον132 Aluzia la expresia ioaneică και ο σαρξ εγενετο din prologul evangheliei a patra este evidentă Atacirct Tixeront cacirct şi Schwane cred la unison că Sf Epifanie se icircnşeală interpretacircnd astfel concepţia lui Fotin care icircn opinia lor ar fi mai degrabă adopţian icircn hristologie133 Icircntr-adevăr Fotin distingea icircn mod net icircntre Logosul etern şi Fiul icircntrupat afirmacircnd că Fiul n-a existat anterior naşterii sale din Fecioara Sinodul de la Sirmium atestă această doctrină a sa şi o condamnă icircn anatematisma a cincea unde spune bdquoDacă cineva zice că Fiul a existat fără icircndoială icircnainte de Maria dar

130 J Schwane op cit vol2 p229 J Tixeront op cit vol2 p41 n6

131 J Tixeront op cit vol2 p41 n7

132 Epifanie de Salamina Haer LXXI 3 la J Tixeront op cit vol2 p41 n8

133 J Tixeront op cit vol2 p41 n8 J Schwane op cit vol2 p230 n3

numai icircn preştiinţa lui Dumnezeu şi că el n-a fost născut de Dumnezeu icircnaintea tuturor timpurilor că n-a existat icircn Dumnezeu şi că nimic n-a fost creat prin el să fie anatema rdquo Iar anatematisma a noua este şi mai categorică bdquoDacă cineva zice că fiul Mariei nu este decacirct un om să fie anatema rdquo134

La prima vedere aceste anateme par a sugera caracterul adopţian al hristologiei lui Fotin Este icircnsă doar o aparenţă căci afirmaţia că Iisus Hristos sau bdquoFiul Mariei - cum se exprima el potrivit sinodului - este doar un simplu omrdquo se icircnţelege prin prisma distincţiei dintre Logosul etern şi Fiul icircntrupat Or Fiul nu este altceva decacirct Logosul devenit trup sau carne prin transformare cum spune Sf Epifanie sau mai exact prin extensia sau dilatarea substanţei divine Ca şi Marcel Fotin de Sirmiu este marcat şi el de metafizica stoică a logosului care se dilată şi se contractă succesiv şi sinodul confirmă acest lucru prin anatematismele a şasea şi a şaptea bdquoDacă cineva zice că substanţa lui Dumnezeu este susceptibilă de dilatare şi de contracţie să fie anatemardquo bdquoDacă cineva zice că substanţa dilatată a lui Dumnezeu l-a format pe Fiul sau numeşte Fiu dilatarea acestei substanţe să fie anatema rdquo 135 Aşadar Fotin credea ca şi Marcel icircnvăţătorul său că Logosul a devenit Fiu prin dilatarea substanţei sale divine Această interpretare este confirmată şi de Marius Mercator care-l acuză la un moment dat pe Fotin că ar nega faptul că Macircntuitorul s-a născut din Fecioara136 Acuzaţia capătă sens dacă Fotin nega naşterea Macircntuitorului din Fecioara ca Logos deci icircn calitatea sa de Dumenzeu icircncă neicircntrupat nediferenţiat de Tatăl Or acest lucru icircl va face şi Nestorie care icircn a patra sa cuvacircntare către Marius Mercator va folosi şi el conceptul de λογοπατωρ Al treilea argument icircn favoarea acestei interpretări şi care fixează definitiv hristologia lui Fotin ca una de esenţă modalistă este anatema a douăsprezecea a sinodului semiarian de la Sirmium din 351 care-i condamnă direct concepţia icircn termenii următori bdquoDacă cineva auzind cuvintele sbquoŞi Cuvacircntul s-a făcut truprsquo crede că Logosul s-a transformat icircn trup ( icircn carne ) sau că luacircnd trup a suferit vreo schimbare să fie anatema rdquo 137

134 J Schwane op cit vol2 p231-232

135 J Schwane op cit vol2 p231-232

136 J Schwane op cit vol2 p230 n2

137 J Schwane op cit vo2 p230 n4

3 Anatemele sinodului semiarian de la Sirmium (351-352)

Pentru o mai bună icircnţelegere a hristologiei celor doi modalişti iată anatemele rostite icircmpotriva lor icircn special a lui Fotin de Sirmiu de către sinodul semiarian de la Sirmiu din 351-352 anatemele suprimate exprimă viziunea subordinaţiană a participanţilor şi sunt fără interes aici Voi păstra numerotarea originală bdquo2 Dacă cineva numeşte pe tatăl şi pe Fiul doi Dumnezei (nenăscuţi nn) să fie anatema 3 Dacă cineva spune că Hristos este Dumnezeu şi Fiul lui Dumnezeu icircnaintea tuturor timpurilor fără să admită că el (Fiul icircntr-o ipostază personală distinctă nn) l-a ajutat pe Tatăl la crearea tuturor lucrurilor să fie anatema 4 Dacă cineva icircndrăzneşte să spună că Cel Nenăscut sau o parte din El s-a născut din Maria să fie anatema 5 Dacă cineva zice că Fiul lui Dumnezeu a existat fără icircndoială icircnainte de Maria dar numai icircn preştiinţa lui Dumnezeu şi că el nu era icircn Dumnezeu născut din Tatăl icircnaintea tuturor veacurilor şi că prin el au fost făcute toate lucrurile să fie anatema 6 Dacă cineva spune că substanţa lui Dumnezeu este supusă dilatării sau contracţiei să fie anatema 7 Dacă cineva zice că substanţa lui Dumnezeu dilatacircndu-se l-a format pe Fiul sau numeşte Fiu extensia substanţei lui Dumnezeu să fie anatema 8 Dacă cineva numeşte pe Fiul lui Dumnezeu Logos gacircndit sau chiar pronunţat să fie anatema 9 Dacă cineva zice că Fiul Mariei nu este decacirct un om să fie anatema 10 Dacă cineva numindu-l pe Dumnezeu Dumnezeu-omul născut din Maria icircnţelege prin aceasta pe Cel Nenăscut să fie anatema 11 Dacă cineva icircnţelege icircn maniera iudeilor (aceste cuvinte ale lui Isaia XLIV 6) lsquoEu sunt primul şi ultimul şi icircn afară de mine nu există alt Dumnezeursquo cuvinte care au fost zise pentru a exclude idolii şi falşii zei şi le icircnţelege prin excluderea celui ce s-a născut din Dumnezeu Fiul cel unic de dinaintea tuturor veacurilor să fie anatema 12 Dacă cineva căutacircnd să icircnţeleagă aceste cuvinte lsquoCuvacircntul s-a făcut truprsquo crede că Logosul s-a prefăcut icircn carne sau catilde luacircnd trup el a suferit o schimbare să fie anatema 13 Dacă cineva căutacircnd să icircnţeleagă aceste cuvinte lsquoFiul unic al lui Dumnezeu a fost crucificatrsquo crede că divinitatea sa a suferit o tulburare din cauza suferinţei a schimbării a micşorării sau a aneantizării să fie anatema 14 Dacă cineva zice că aceste cuvinte lsquoSă facem omrsquo n-au fost spuse Fiului de către Tatăl ci că Tatăl şi le-ar fi spus lui icircnsuşi (adică le-ar fi spus Logosului existacircnd icircn el icircn manieră impersonală) să fie anatema 15 Dacă cineva spune că nu Fiul ar fi apărut lui Avraam ci Dumnezeul Cel Nenăscut sau o parte din acest Dumnezeu să fie anatema 16 Dacă cineva zice că Fiul lui Dumnezeu n-a luptat ca un om cu Iacov ci că Dumnezeu Cel Nenăscut sau o parte din acest Dumnezeu este cel care a luptat să fie anatema 17 Dacă cineva nu icircnţelege despre Tatăl şi despre Fiul (aceste cuvinte ale lui Moise Geneză XIX 24) lsquoDomnul a făcut să plouă cu foc de la Domnulrsquo ci spune că

Tatăl a făcut să plouă de la el icircnsuşi să fie anatema Căci Domnul adică Fiul este cel care a făcut să plouă de la Domnul adică de la Tatăl Anatema 19 Dacă cineva numeşte pe Tatăl pe Fiul şi pe Sfacircntul Duh o singură persoană să fie anatema 26 Dacă cineva spune că Fiul n-a fost născut şi că el nu-şi are principiul icircn altul (decacirct el) admiţacircnd astfel două fiinţe nenăscute şi fără principiu şi icircn consecinţă doi dumnezei să fie anatema căci capul şi principiul a toate este Fiul iar Dumnezeu la racircndul său este capul şi principiul lui Hristos Icircn acest fel vom readuce toate cu evlavie prin Fiul la principiul tuturor lucrurilor el icircnşişi fără principiu 27 Pentru a da odată pentru totdeauna un icircnţeles adevărat icircnvăţăturii creştine adăugăm Dacă cineva nu-l mărturiseşte pe Hristos Dumnezeu şi Fiul lui Dumnezeu existacircnd icircnaintea tuturor veacurilor icircmpreună lucrător cu Tatăl la crearea tuturor lucrurilor ci spune că el nu a fost numit Hristos şi Fiu decacirct după ce s-a născut din Maria şi că a avut chiar ca Dumnezeu un icircnceput să fie anatema 138

138 J Hefele op cit p 853-861

obişnuite şi de aceea model de urmat Pentru a realiza aceleaşi efecte icircn propria natură umană Eustaţiu n-a găsit alt mijloc decacirct ascetismul său extraordinar de riguros dus pacircnă la deprecierea umanului icircn general Cel care i-a continuat icircnsă concepţia trinitară a fost Eunomiu ajuns episcop de Cyzic

Care era icircn aceste condi ii doctrina ariană icircn materie de hristologie ț bdquoGrave erau consecinţele arianismului icircn ceea ce priveşte icircntruparea şi răscumpărarea spune X Le Bachelet Persoana lui Hristos nu mai era o persoană cu adevărat divină devreme ce Logosul icircntrupat la plinirea vremii nu mai era el icircnsuşi un Dumnezeu adevărat Din această cauză opera sa răscumpărătoare icircşi modifica profund conţinutul icircn loc să fie teandrică acţiunea şi influenţa lui Hristos nu mai era decacirct una de ordin moral mai mult sau mai puţin umană Un alt rezultat a fost acela că arienii au ajuns să nu mai recunoască icircn Hristos decacirct un trup fără suflet uman ψυχονἄ sau un suflet fără raţiune ψυχὴ

λογοςἄ ei pretindeau că salvează astfel unitatea persoanei pe care prezenţa simultană a celor două spirite finite Logosul şi sufletul uman ar fi compromis-o Mulţumită acestei suprimări ei puteau atribui Logosului direct cunoaşterea limitată afectele de tristeţe de bucurie şi altele de acest fel (care se atribuie doar oamenilor nn) Mărturii explicite (ale scriitorilor vremii) atribuie această doctrină fie arienilor icircn general fie fondatorului lor icircnsuşihellip Sf Epifanie prezintă această doctrină ca un loc comun al lucianiştilorhellip Hristos al arienilor devenea astfel o fiinţă particulară complet diferită de Omul-Dumnezeu deoarece el nu mai era nici Dumnezeu adevărat nici om adevărathelliprdquo 51 Arie icircnsuşi n-a lăsat nici o referire cu privire la părerea sa icircn această problemă bdquoFragmentele care au supravieţuit din operele lui Arie spune şi Tixeront nu conţin nimic cu privire la această chestiune anume dar se ştie de la autori care au tratat despre doctrina lui că aceasta (adică doctrina mentorului său nn) era şi icircnvăţătura luirdquo 52

Potrivit arienilor deci Logosul devenit Hristos a icircnlocuit icircn firea umană pe care a asumat-o sufletul cu alte cuvinte ceea ce a asumat a fost doar un trup fără suflet

ψυχονἄ După alţii el ar fi icircnlocuit nu icircntreg sufletul ci numai partea raţională a acestuia ceea ce a asumat astfel ar fi fost un trup cu suflet senzitiv dar fără raţiune ψυχὴ λογοςἄ Icircn aceste condiţii coboracircrea Logosului icircn lume nu mai era o icircntrupare o icircnomenire adică o asumare a unei naturi umane integrale ci o asumare doar a unui corp de aceea

51 X Le Bachelet Arianisme DTC volI B col1787-1788

52 Atanasie Contra Apollinarium II 3 Teodoret Haeretic Fabul V 11 un fragment atribuit Sf Atanasie icircn PG XXVI 1292 la J Tixeront op cit vol2 p27 n3

icircntruparea devenea de fapt o icircncorporare Această nuanţă apare formal afirmată icircntr-un simbol arian al lui Eudoxiu de Constantinopol bdquoLogosul se spune icircn acest simbol s-a icircncarnat nu s-a icircnomenit căci el n-a asumat şi sufletul uman σαρκοθέντα ο κὐ

ναντθρωπήσανταἐ ο τεὔ γ ρὰ ψυχ νὴ νθτρωπίνηνἀ νείληφενἀ (ὀ λόγος) 53 Diferenţa dintre cei doi termeni definea exact natura icircntrupării Logosului după arieni prin icircntrupare Logosul a asumat numai carnea noastră numai un trup material aşa cum sugerează verbul σαρκοθέντα iar nu o natură umană integrală adevărată Icircn consecinţă nefiind un Dumnezeu adevărat Logosul nu era nici om adevărat Ca să fie om adevărat icircntruparea Logosului ar fi trebuit să fie asumarea naturii unui om adevărat aşa cum sugerează verbul ναντθρωπήσανταἐ

Hristologia ariană trebuie foarte precis definită pentru a fi cu adevărat icircnţeleasă Astfel diferenţa dintre cele două verbe nu trebuie să ne facă să credem că Hristosul arian ar fi fost o fiinţă compozită adică Logosul semi-divin sălăşluind icircntr-un trup omenesc Asumarea numai a trupului fără suflet sau şi a sufletului dar fără partea sa raţională icircnsemna pentru arieni că Logosul subzistă ca o fiinţă nu numai nedeplină sub aspectul divinităţii dar nedeplină nici sub aspectul umanităţii sale Aceasta icircnseamnă că trupul asumat de Logos nu mai este un trup obişnuit din materie obişnuită ci un trup material cu totul transformat icircn substanţa Logosului icircnsuşi Esenţa Logosului icircntrupat este astfel unică un fel de amestec omogen de divin şi uman un Logos transformat icircn trup sau un trup transformat icircn Logos Iată de ce au ajuns arienii să atribuie icircnsăşi acestei esenţe slăbiciunile umane menţionate icircn Evanghelie şi cunoaşterea limitată Sf Atanasie descrie această particularitate a hristologiei ariene icircn termenii următori bdquoArie icircnvaţă că icircn Hristos corpul a servit icircn mod simplu de icircnveliş condiţiei sale divine şi că Logosul a intervenit numai pentru omul interior sau pentru suflet atunci cacircnd el icircndrăzneşte să atribuie icircn mod direct divinităţii capacitatea de a suferi (pe cruce) şi icircnvierea (sn)rdquo 54 La racircndul său Augustin raportează acelaşi lucru despre opiniile ariene icircn această problemă El remarcă icircn acelaşi timp că ereziile ariene cu privire la sufletul uman al lui Iisus Hristos erau mai puţin cunoscute deşi nu mai puţin reale după cum o dovedesc spune el atacirct lucrările lor cacirct şi expozeurile orale55

53 Eustaţiu la Antiohiei PG XVIII 689 Atanasie Contra Apollinarium I 15 Epifanie Haer LXIX 19 Grigore de Nazianz Epist CI la J Tixeront op cit vol 2 p 27 n 4

54 J Schwane op cit vol2 p395 n1

55 J Schwane op cit vol2 p396 n1

Arienii au ajuns deci să atribuie afirmaţii ale Macircntuitorului ca cele din Matei XXIV 36 nu naturii sale umane asumate ci icircnsăşi esenţei sale proprii Este vorba despre afirmaţia Macircntuitorului că ziua precisă a judecăţii de la sfacircrşitul timpurilor nu o cunoaşte nici măcar Fiul ci numai Tatăl Icircn viziunea lor această afirmaţie era icircncă o dovadă a inferiorităţii Logosului faţă de Dumnezeu Tatăl Aceasta icircnsemna că asumacircnd un trup omenesc coboracircnd pacircnă la nivelul unei naturi inferioare ca cea umană Logosul a suferit modificări corespunzătoare icircn chiar propria sa esenţă pacircnă la punctul unei ignoranţe totale icircn ceea ce priveşte viitorul ultim al creaţiei O atare ignoranţă era icircn opinia lor una din dovezile cele mai solide icircn favoarea afirmaţiei că Logosul nu are nimic comun cu Tatăl său el nefiind un Dumnezeu adevărat ca Tatăl adică un Dumnezeu care să aibă o cunoaştere absolută a tuturor lucrurilor 56 Dar Logosului nu-i lipseşte numai atotcunoaşterea divină icirci lipseşte şi caracterul imuabil Acesta este icircncă un motiv ndash spuneau arienii ndash pentru care el este inferior Tatălui Arie atribuie acest caracter schimbător esenţei icircnsăşi a Logosului bdquoPrin natura sa Logosul este ca noi toţi supus schimbării dar liber icircn sine icircnsuşi Icircn măsura icircn care vrea el rămacircne bun (adică de partea binelui nn) Dacă vrea el se poate schimba ca şi noi deoarece el prin natura sa este supus schimbării Iată pentru ce Dumnezeu prevăzacircnd că va fi bun i-a dăruit de mai icircnainte această slavă pe care ca om a cucerit-o mai apoi prin propria virtute Aşadar tocmai pentru că Dumnezeu a cunoscut de mai icircnainte cele ce el avea să lucreze l-a făcut să se nască astfelhelliprdquo 57

Pacircnă la ce punct s-ar fi putut schimba Logosul Pacircnă unde ar fi putut el coboricirc Se pare că arienii nu s-au ferit să meargă pacircnă la capăt şi să dea răspunsul radical Patriarhul Alexandru al Alexandriei scriind episcopilor orientali despre noua erezie şi despre cutezanţa ei nemaiauzită relatează că atunci bdquocacircnd cineva le-a cerut să precizeze dacă Logosul lui Dumnezeu s-ar fi putut schimba cum s-a schimbat diavolul ei n-au avut teamă să afirme da ar fi putut Natura sa spun aceştia este icircntr-adevăr supusă schimbării devreme ce el poate fi născut şi este supus schimbăriirdquo 58 Aşadar Hristosul

56 J Schwane op cit vol2 p395

57 Ortiz de Urbina op cit p254-255

58 Ortiz de Urbina op cit p251

arian este Logosul icircnsuşi care suportă actele naşterii ale suferinţei pe cruce şi ale morţii icircn icircnsăşi natura sa intimă semi-divinăsemi-trupească Icircn asemenea condiţii docetismul este inevitabil Lipsesc icircnsă documentele care să ateste aşa ceva Această consecinţă va deveni icircnsă evidentă la Apolinarie de Laodiceea Informa ii care sprijină ipoteza le oferăț SF Atanasie icircn lucrările sale Către Epictet Către episcopul Adelfie i Către Maximș filozoful 59 Augustin confirmă i el această presupunere spunacircnd icircn ș Contra unui cuvacircnt al arienilor că ace tia anticipau doctrina lui Apolinarie de Laodiceea bdquocacirct despre ereticiiș mei mă refer la arieni se vede din disputele lor că nu gacircndesc doar că icircn Treime naturile sunt diferite ci i că Hristos n-a avut suflet umanrdquo ș 60

2 Eunomiu al Cyzicului

Eunomiu a fost şeful partidei anomeilor Icircn celebra sa Apologie pe care avea s-o combată Sfacircntul Vasile cel Mare Eunomiu reia ideea lui Arie că Fiul nu a putut exista icircnaintea naşterii sale din Tatăl or dacă naşterea este devenire schimbare icircnseamnă că Fiul a venit la existenţă ca Fiu printr-un act de devenire printr-un act prin care el a trecut de la starea de inexistenţă la aceea de existenţă ca Fiu al Tatălui Fiul va spune Eunomiu s-a constituit ca Fiu abia icircn urma actului naşterii sale din Tatăl de aceea el n-a putut exista din eternitate alături de Tatăl aşadar spuneau arienii a fost o vreme cacircnd el nu exista Dar iată aceste argumente icircn formularea lui Eunomiu icircnsuşi bdquoCăci zice el nici sămacircnţa nu este (icircncă) om Nici piatra nu este (icircncă) casă ele devin una om cealaltă casă (abia ulterior adică abia prin actul naşterii şi respectiv al construcţiei nn) Or este cel mai religios lucru din lume acela de a pune icircn paralel cu aceste fiinţe naşterea Fiului Dacă fiecare dintre ele devine atunci cacircnd icircncă nu era ndash căci nu devine ceea ce era deja mai icircnainte ndash cum va putea fi vindecat cel care afirmă că Fiul a fost născut atunci cacircnd deja exista Căci dacă el exista icircnaintea naşterii sale atunci el este nenăscutrdquo61 bdquoIar dacă

59 Vezi toate aceste lucrări icircn PSB vol16 pp 168-190

60 Augustin Contra unui cuvacircnt al arienilor V 5 icircn Augustin Oeuvres completesI Paris 1870 vol 26 p580

61 Eunomiu Apologia icircn ldquoSources chretiennesrdquo vol 305 p261

el este nenăscut atunci el nu mai este Fiu şi dacă este Fiu el nu e nenăscutrdquo62 bdquoDat fiind că substanţa lui Dumnezeu nu admite naşterea ndash de vreme ce el este nenăscut ndash nici separarea sau icircmpărţirea ndash de vreme ce el este incoruptibil ndash şi că nu există nimic altceva pentru a servi drept substrat naşterii Fiului noi spunem că Fiul a fost născut cacircnd nu erardquo63 bdquoIată pentru ce conchide Eunomiu Fiul nu este Dumnezeu ci creatură a Tatălui deoarece substanţa sa a fost născută atunci cacircnd nu era icircnaintea propriei sale constituţiirdquo64 Asemenea lui Arie el considera că Iisus Hristos nu putea fi Dumnezeu mai mult decacirct Logosul icircnsuşi Ca şi mentorul său Eunomiu credea că Logosul a icircnlocuit icircn Iisus raţiunea sau sufletul acestuia asumacircnd doar trupul carnea bdquoCel ce icircn zilele mai de pe urmă s-a făcut om nu a luat un om (n-a asumat fire omenească nn) din suflet şi din truprdquo ci a luat o fire formată numai din trup65 Deprecierea persoanei Logosului s-a manifestat la Eunomiu prin abandonarea icircn cele din urmă de a mai celebra Sfintele Taine 66 Trebuie văzută aici o reminiscen ă din Origen care cum am văzut mai sus aț declarat la un moment dat că nu se cuvine să ne icircnchinăm unei creaturi adică Fiului ci numai lui Dumnezeu Tatăl că icircnsu i Macircntuitorul s-a icircnchinat Tatăluiș

Aceleaşi raţiuni icircl conduc pe Eunomiu să afirme că şi Duhul nu este Dumnezeu ci creatură deoarece dacă purcede nici el n-a putut exista icircnaintea purcederi sale bdquoSfacircntul Duh spune el care este al treilea icircn ordine nu ar putea fi primul icircn ceea ce

62 Eunomiu Apologia icircn ldquoSources chretiennesrdquo vol 305 p257

63 Eunomiu Apologia icircn ldquoSources chretiennesrdquo vol 305 p263-264

64 Eunomiu Apologia icircn ldquoSources chretiennesrdquo vol 305 p259

65 La Grigorie de Nyssa Contra lui Eunomiu II PG LXV 544 D-545 A la I G Coman Şi Cuvacircntul trup s-a făcut Hristologie şi mariologie patristică Timişoara 1993 p31-32 n38

66 X Le Bachelet Eunomius icircn DTC volI B col1507 1503

priveşte natura căci acesta este Dumnezeu Tatăl Ar fi icircntr-adevăr absurd şi singular ca acelaşi să aibă cacircnd primul loc cacircnd al treilea (hellip) Duhul nu are aceeaşi substanţă nici cu Monogenul (adică cu Unul Născut cu Fiul nn) căci el n-ar fi fost numărat după acesta ca avacircndu-şi propriul ipostas (propria substanţă nn) (hellip) Nu există deci un al doilea alături de Tatăl şi care să fie nenăscut căci nu există decacirct un singur şi unic Nenăscut şi nu există un altul nici alături de Fiul şi care să fie un născut căci nu există decacirct un singur şi unic Monogen (Unulnăscut) Există icircnsă un al treilea icircn natură şi icircn ordine creat la porunca Tatălui şi prin activitatea Fiului νεργειἐ ᾷ δε τοῦ ιοὑ ῦ γενόμενον El este cinstit icircn al treilea racircnd ca primă creatură a Monogenului cea mai mare dintre toate şi singura ca atare Divinitatea şi puterea demiurgică-i lipsesc dar el este plin de puterea de a sfinţi şi a icircnvăţardquo67

3 Arianismul tacircrziu

Volumul 146 al colec iei ț Sources chreacutetiennes con ine ț două omilii cu autor anonim care sunt icircn realitate două predici pentru prima zi a Săptămacircnii Mari a Sfintelor Pa ti Ele au fost redactate cel mai probabil către mijlocul sau icircn a două jumătate aș secolului al IV-lea 68 Cele două omilii dovedesc mai mult decacirct orice alt document arian rădăcinile gnostice ale acestei mari erezii Argumentarea autorului icircncepe cu evocarea robiei icircn care zăcea umanitatea sub puterea Demiurgului pacircnă la venirea Macircntuitorului bdquoIcircnaintea coboracircrii tale din ceruri pe pămacircnt (πρὸ γ ρὰ τ ςῆ ο ςῆ πἀ rsquoο ραν νὐ ῶ ε ςἰ γ ςῆ καταβ σεωςά ) eu eram captivul demonilor pe tine Creatorule te ignoram i adoramș crea ia drept creatoare icircmi imaginam materia ca auto-cauzată (ț α τ ματονὐ ό φανταζ μενἐ ό τ νὴ κτ σινί προσεκ νουνύ ςὡ κτ στηνί ) icircn u urătatea mea icircnvă am din propria voin ăș ț ț artele demonilor autorul răului (ὁ ρχ κακοςἀ έ ) folosise icircmpotriva mea armele sale tiranice Cel rău inten ionat (ț ργανονὄ με τ ςῆ δ αςἰ ί ὁ δυσμεν ςὴ κατεσκε ασεύ κακ ασί ) făcuse din mine instrumentul propriei sale răută i Eu zeificam cerul i ignoram pe celț ș care l-a desfă urat adoram soarele i nu cuno team pe cel care l-a aprins veneram luna iș ș ș ș dispre uiam pe creatorul ei mă icircnchinam astrelor i-l respingeam pe artizanul lorț ș

67 Eunomiu Apologia icircn ldquoSources chretiennesrdquo vol 305 p285-286

68 J Lieacutebaert Deux homeacutelies anomeacuteens pur lrsquooctave de Paques Introduction text traduction et notes icircn Sources chreacutetiennes vol146 p38

icircnconjuram de respect arborii i pietrele ridicam temple i altare icircmpotriva ta Creatoruleș ș atinsesem norii cu răutatea mea Căci odată coruptă legea naturală trăiam fără discernămacircnt asemenea jivinelor ira ionalerdquo ț 69 bdquoTu e ti arhistrategul ( eful armatelorș ș cere ti) Domnului love te-l pe autorul răului (ș ș ρχιστρ τηγοςἀ ά π ρχειςὑ ά κυρ ουί τ νὸ

ρχ κακονἀ έ τρ σονῶ ) 70 răpe te-i armele tiranului căci tu ai puterea cea de neicircnvinsș Eliberează-ne din robia pe care am icircndurat-o din cauza u urătă ii noastre scoate-ne dinș ț eroare i poartă-i pe rătăci i pe umerii tăi ș ț Apleacă- i Doamne urechea spre ruga meaț (Psalmul V 2) Arat-o fecioară pe curtezană schimb-o icircn femeie castă pe femeia adulteră fă-o rodnică pe cea stearpă schimbă neghina-n gracircu bun transformă spinii icircn trandafiri altoie te măslinul sălbatic pentru a face din el un măslin roditor slăve te-l pe celș ș abandonat fă-o mamă a multor copii pe cea care nu are niciunul Căci totul este posibil cacircnd tu vrei icircn simpla ta voin a tu posezi deja puterea (ț π νταά γ ρὰ δυνατά σοι τανὅ θ ληςέ νἐ γ ρὰ τῷ θ λεινέ χειἔ τὸ δ νασθαιύ )rdquo 71

Părăsind domeniul metafizicii autorul intră icircn acela al istoriei Vechiului Testament bdquoIudeul zice el s-a bucurat de ale tale voi gusta i eu din binefacerile tale tuș l-ai condus afară din Egipt scoate-mă i pe mine din gre eală Tu l-ai răscumpărat dinș ș macircna lui faraon eliberează-mă i pe mine din macircna celui rău Tu l-ai condus prin Mareaș Ro ie condu-mă i pe mine prin cristelni a botezului Tu l-ai icircndrumat cu stacirclpul cel deș ș ț foc luminează-mă i pe mine cu Duhul tău cel Sfacircnt El a macircncat pacircinea icircngerilor dă-miș i mie trupul tău cel sfacircnt El a băut din stacircncă amestecă i pentru mine sacircngele coasteiș ș

tale El a primit tablele legii scrie icircn carnea inimii mele evangheliile tale Tu i-ai trimis lui pe profe i trimite-mi i mie pe apostolirdquo ț ș 72 Plecacircnd apoi de la versetul 2 al psalmului

69 Anonimul anomeu Deux homeacutelies anomeacuteens pur lrsquooctave de Paques Homeacutelie I 4 icircn Sources chreacutetiennes vol146 p63

70 J Lieacutebaert atrage atenția aici asupra antitezei dintre bdquocel rău ἀρχέκακονrdquo tiranul lumii căzute și bdquoarhistrategul ἀρχιστράτηγοςrdquo Hristos salvatorul ceresc (p65 n2)

71 Anonimul anomeu Deux homeacutelies anomeacuteens pur lrsquooctave de Paques Homeacutelie I 6 icircn Sources chreacutetiennes vol146 p65-67

72 Anonimul anomeu Deux homeacutelies anomeacuteens pur lrsquooctave de Paques Homeacutelie I 9 icircn Sources chreacutetiennes vol146 p69

al 11-lea omilia a doua continuă ruga bdquoSalvează-mă Doamne tu care l-ai salvat pe Noe din naufragiul universal tu care l-ai salvat pe Lot din focul necru ător tu care l-ai salvatț pe Avraam din macircna celor cinci regi tu care l-ai salvat pe Isaac din lupta cu păstorii tu care l-ai salvat pe Iacob de macircnia lui Esau tu care l-ai salvat pe Iosif din macircna fra ilorț săi tu care l-ai salvat pe Iov de tirania celui rău tu care l-ai salvat pe Moise de macircndria lui faraon salvează-mă i pe mine de vrăjmă ia lui Saul hellipAm căzut de bunăvoie icircnș ș cursele vrăjma ului m-am lăsat legat fără speran ă icircn lan urile celui rău am căzut fărăș ț ț speran ă icircn undi a tiranului Din rege al lui Israel am devenit sclavul pasiunii mele dinț ț stăpacircn peste armate am devenit prizonier al celui tiran eu care am zdrobit leii am fost dominat de frumuse ea unei femei eu care am icircnvins popoare vrăjma e am fost icircnvins deț ș dorin a pentru o femeie eu care m-am ridicat la demnitatea unui profet am fost lipsit deț profe ie din cauza u urătă ii mele Icircn lacrimi strig i mă prostern la picioarele taleț ș ț ș Salvează-mă Doamnerdquo 73

Dacă pacircnă aici nu este clară aplecarea autorului spre erezie de aici icircncolo lucrurile se schimbă cacircnd intră icircn detaliile hristologiei Cel care a coboracirct din ceruri pe pămacircnt chemat să salveze umanitatea căzută sub robia celui rău nu a asumat o natură umană reală ci a fost doar icircn aparen ă om bdquohellipLa un semn al Celui Nenăscut ai fostț trimis din ceruri pe pămacircnt ca să locuie ti icircn sacircnul unei tinere femei tu conducătorulș cerului i al pămacircntului i ca să iei condi ia de sclav tu stăpacircnul crea iei alături deș ș ț ț Tatălhelliprdquo 74 bdquoEl mielul lui Dumnezeu n-a fost oferit asemenea unei oi sub puterea Legii căci nu icircmpotriva vrerii lui a mers el către patima de pe cruce i nici fără voin a sa aș ț icircndurat el rana lăncii nici prin constracircngere a cunoscut el legea mor ii prin crucificareț Tatăl n-a avut decacirct să ordone Monogenului să plece spre lumea pămacircntească acceptacircnd de bunăvoie fiul (copilul) s-a ridicat de pe tronul său slăvit a trecut nevăzut prin sferele naturilor celor netrupe ti a depă it corurile armatelor arhi-icircngere ti i a ajuns icircn cele dinș ș ș ș urmă lumea pămacircntească A fost purtat la sacircnul unei fecioare el care poartă icircn macircinile sale icircntreaga creatură A apărut icircn starea unui nou-născut el care este anterior veacurilor S-a arătat ca un copil el care formează copiii icircn pacircntecele maicii lor S-a hrănit cu lapte el care schimbă icircn mod nevăzut sacircngele (mamei) icircn lapte (pentru pruncul care suge) A

73 Anonimul anomeu Deux homeacutelies anomeacuteens pur lrsquooctave de Paques Homeacutelie II 5 7 icircn Sources chreacutetiennes vol146 p101

74 Anonimul anomeu Deux homeacutelies anomeacuteens pur lrsquooctave de Paques Homeacutelie I 5 icircn Sources chreacutetiennes vol146 p65

fost purtat icircn bra e el care dirijează la un semn toată crea ia Pentru oameni el care aț ț asumat slăbiciunile oamenilor rămacircnacircnd icircnsă ceea ce era icircnaintea veacurilor (με ναςί α τ ςὐ ὸ περὅ πρὸ α νωνἰώ π ρχενὑ ῆ ) Căci el nu s-a transformat ( υτεὄ μετ πεσενέ ) din mai bogat icircn mai sărac el nu s-a schimbat ( υτεὄ τρ πηἐ ά ) din mai mult icircn mai pu inț faptul de a fi icircmbrăcat carnea nu i-a alterat natura sa divină ( υτεὄ ἡ περιβολὴ τ ςῆ σαρκ ςὸ τ νὴ θε τητοςό λλο ωσεἠ ί φ σινύ ) asumarea trupului nu i-a mic orat ipostasul său deș Monogen ( υτεὄ ἡ ν ληψιςἀ ά τοῦ σ ματοςώ τ νὴ τοῦ μονογενο ςῦ σμ κρυνενἐ ί

π στασινὑ ό ) rămacircnacircnd ceea ce era icircnaintea veacurilor de bunăvoie el s-a oferit să aducă macircntuire oamenilorrdquo 75

Cu toată această condescenden ă asumată voluntar de Monogen el n-a fost unț simplu om bdquoCăci dacă Hristos ar fi fost un simplu om moartea ar fi avut asupra lui putere ca supra tuturor oamenilor (εἰ γ ρὰ νθρωποςἄ ψιλ ςὸ ὁ Χριστ ςό καὶ α τοὐ ῦ νἂ ςὡ π ντωνά νθτρ πωνἀ ώ κυρ ευσενἐ ί ὁ θ νατοςά ) 76 Urci pe firul vechii istorii i rămacirci uimitș icircn fa a mor ii Domnului Abel a fost ucis i crea ia nu a fost tulburată Avraam a fost pusț ț ș ț icircn mormacircnt i mormintele nu s-au deschis Isaac a murit i iadul n-a murit Iacob a fostș ș icircngropat i cei icircngropa i n-au icircnviat Iosif a fost depus lacircngă părin ii săi i trupurileș ț ț ș sfin ilor nu s-au ridicat Isaia a fost tăiat i soarele nu s-a icircntunecat Ieremia a fostț ș trangulat i luna nu s-a stricat Nabuth a fost omoracirct cu pietre i pămacircntul nu s-a clintitș ș ș

Zaharia a fost gacirctuit i ziua nu s-a schimbat icircn noapte Ioan a fost decapitat i voalulș ș templului nu s-a rupt icircn două Cacircnd Hristos a suferit icircnsă icircn trup soarele s-a oprit din drumul său luna i-a pierdut strălucirea fe ii sale pămacircntul s-a cutremurathellip Icircnvăluit icircnș ț giulgiu el a despuiat iadul a semănat groază icircn racircndurile păzitorilor iadului i a sfăracircmatș fără efort por ile iadului A ie it din mormacircnt icircmpreună cu capturile sale de război aț ș apărut femeilor a ezate icircn jurul mormacircntului por iile fiind icircncuiate el a intrat totu i prinș ț ș ele la apostoli lui Toma cel necredincios el i-a arătat coasta sa pentru a-l face credincioshelliprdquo 77

De i superior tuturor oamenilor Monogenul nu este totu i Dumnezeul supremș ș

75 Anonimul anomeu Deux homeacutelies anomeacuteens pur lrsquooctave de Paques Homeacutelie I 1-2 icircn Sources chreacutetiennes vol146 p59 J Lieacutebaert precizează că sensul lui ἐσμίκρυνεν este aici unul pur moral (p37 n2)

76 Hristos nu a fost așadar bdquoun simplu om ἄνθρωπος ψιλὸςrdquo adică un om adevărat ci o ființă intermediară icircntre Dumnezeu și om nici Dumnezeu deplin adevărat ca Dumnezeu Tatăl dar nici om adevărat ca ceilalți oameni

Anomeismul autorului omiliilor apare aici fără echivoc Pornind de la strigătul din rugăciune Auzi Doamne strigătul meu autorul icircl prezintă i ca strigăt al cre tinuluiș ș care- i proclamă credin a bdquoVoi striga puterea absolută a Tatălui i medierea ta (caș ț ș Monogen mediator nm) trimiterea ordonată de Cel Nenăscut i supunerea ta (ca Fiuș nm) (κρ ζωά γ ρὰ τ νὴ τοῦ Πατρ ςὸ α θεντει νὐ ά καὶ σ νὴ μεσιτε ανὶ τ νὴ τοῦ γενν τουἀ ή

ποστολ νἀ ὴ καὶ τ νὴ σ νὴ παλο νὑ ή ) 78 Icircn timp ce El stă etern (nemi cat) tu ai icircnclinatș cerurile i ai coboracirct (ș τιὅ κε νοςἐ ῖ ε ςἰ τ νὸ α ναἰῶ κ θηταιά καὶ σὺ κλιναςἔ ο ρανο ςὐ ὺ καὶ κατ βηςέ ) 79 icircn timp ce Tatăl dă mărturie din icircnaltul cerurilor tu la Iordan ai primit mărturia lui de i l-ai chemat afară din mormacircnt pe Lazăr cel mort de patru zile tu ai datș totu i slavă lui (Dumnezeu) Tatăl (ș Părinte te slăvesc pentru că m-ai ascultathellip) icircnmul ind pacircinile-n pustie tu ai dat cinste Celui ce t-a născut (ț ridicacircndu- i ochii el aș binecuvacircntathellip) ai fost spacircnzurat trupe te pe cruce dar El a fost cel ce a primit duhul tăuș ( i strigacircnd cu voce tare i-a dat duhulhellipș ș ) ai fost pus icircn mormacircnt dar El a fost cel ce te-a icircnviat din mormacircnt a treia zirdquo 80 bdquoCăci dacă Tatăl nu i-ar fi poruncit voi n-a i fi putut fiț stăpacircni i de fiul său dacă sentin a n-ar fi venit de sus voi n-a i fi fost capabili să văț ț ț recunoa te i Creatorul dacă Tatăl n-ar fi luat hotăracircrea voi n-a i fi putut atingeș ț ț tămăduitorul Un semn i el ar fi pedepsit natura Un semn i el ar fi zdrobit crea ia Darș ș ț

77 Anonimul anomeu Deux homeacutelies anomeacuteens pur lrsquooctave de Paques Homeacutelie I 26-27 icircn Sources chreacutetiennes vol146 p91-93

78 A se observa antiteza dintre auto-icircntemeierea absolută a Tatălui τὴν τοῦ Πατρὸς αὐθεντειάν și medierea μεσιτεὶαν poziția condiționată și condiționantă a Monogenului de mijlocitor icircntre Dumnezeu cel pur spiritual și lumea pur materială (Vezi și comentariile lui J Lieacutebaert p35 n1)

79 A se observa de asemenea antiteza dintre bdquoa sta nemișcat din eternitate εἰς τὸν αἰῶνα κάθηταιrdquo și bdquoa icircnclina cerurile și a coboricirc ἔκλινας οὐρανοὺς καὶ κατέβηςrdquo Tatăl este icircn esența sa imuabil la modul absolut Fiul Monogenul este icircnsă muabil și de aceea diferit ca esență de esența Tatălui său

80 Anonimul anomeu Deux homeacutelies anomeacuteens pur lrsquooctave de Paques Homeacutelie II 11 icircn Sources chreacutetiennes vol146 p107

nu icircmpotriva voin ei lui Dumnezeu (Cuvacircntul) a mers să pătimească pe cruce (ț ο τεὔ γ ρὰ κωνἄ ὁ Θε ςὸ πἐ ὶ τὸ σταυρικ νὸ παρεγ νετοέ π θοςά ) ci prin supunere fa ă de semnulț

părintesc a luat el asupra sa să sufere moartea pentru cei muritorirdquo 81

Coboracircrii sale la icircntrupare acestui descensus cosmic al Logosului icirci urmează ascensus urcu ul său prin icircnviere spre sferele cosmice celeste de unde a venit Dar niciș el nu este o putere absolută ci una relativă condi ionată de puterea absolută a Tatăluiț căci ine să observe autorul omiliilor bdquounul este cel care a fost icircnviat dar altul este celț care-l icircnviază Cum ar putea fi el unul i acela irdquo ș ș 82 Dar nu numai ontologic iș metafizic adică pentru sine icircnsu i el Monogenul nu este icircntemeierea absolută a fiin eiș ț el nu este reperul ultim nici pentru rugăciunea care se icircnal ă către Dumnezeu Departe deț a fi destina ia ei ultimă Monogenul este numai un mediator al rugăciunilor noastre cătreț adevăratul Dumnezeu care este Tatăl De i superior icircngerilor i chiar arhanghelilorș ș Monogenul este inferior totu i Tatălui său bdquoCacircnd rugăciunea iese din buze curate eaș tie să atingă urechile incoruptibile ale Stăpacircnului căci rugăciunea celui drept tie cuș ș

adevărat să icircnduplece divinitatea către milă hellipEa se ridică pacircnă icircn regiunile icircnăl imilorț celeste hellip i icircntr-o clipă ajunge icircn locuin a fiin elor celor netrupe ti unde por ile celeste iș ț ț ș ț

81 Anonimul anomeu Deux homeacutelies anomeacuteens pur lrsquooctave de Paques Homeacutelie I 24 icircn Sources chreacutetiennes vol146 p89 De remarcat aici faptul că suferințele de pe cruce sunt atribuite Monogenului ca Dumnezeu Comentacircnd expresia J Lieacutebaert este de părere că limbajul icircntrebuințat aici de autorul anomeu nu este conform cu ortodoxia ariană (p36 n1) Ideea de a raporta suferințele de pe cruce la icircnsăși ființa divină a Monogenului se icircntacirclnește icircnsă la arieni ca Palladius al Ratiariei cu ocazia Conciliului de la Aquileea din 381 (vezi capitolul următor) Acest amănunt ar putea fi un argument pentru a-l plasa pe autorul nostru mai degrabă către sfacircrșitul secolului al IV-lea decacirct spre mijlocul lui Explicația ar fi aceea că pentru anomei doar esența Tatălui este absolut impasibilă ființa Monogenului chiar dacă el este numit bdquodumnezeurdquo este pasibilă J Lieacutebaert propune calificarea hristologiei ariene ca bdquologopashitărdquo Expresia din text autorizează icircnsă calificarea ei mai degrabă ca bdquotheopashitărdquo termenul bdquotheosrdquo fiind icircnsă icircnțeles icircn noul arianism ca bdquodumnezeu secundrdquo distinct de bdquodumnezeul primrdquo care este Tatăl

82 Anonimul anomeu Deux homeacutelies anomeacuteens pur lrsquooctave de Paques Homeacutelie I 25 icircn Sources chreacutetiennes vol146 p 91

se deschid Cerul o prime te cu bucurie căci ea nu mai con ine nimic pămacircntescș ț (ο ραν ςὐ ὸ α τ νὐ ὴ μετὰ χαρ ςᾶ ποδ χεταιὑ έ ςὡ μηδ νὲ πιφ ρουσανἐ έ γ ϊνονή ) 83 Icircngerii o icircnso esc cu bucurie căci ea a icircmplinit ceea ce place lui Dumnezeu Arhanghelii oț icircmbră i ează ca pe un prieten Icircncepătoriile (principiile) i Puterile icirci cedează trecereaț ș ș căci ea poartă podoabele sărbătorii văzacircnd ve macircntul ei de fapte bune Domniile oș icircnso esc căci ea s-a străduit să icircmplinească iubirea pentru Creator Heruvimii i Serafimiiț ș icirci arată locul unde stă Paracletul Paracletul salutacircnd-o cum se cuvine o conduce la Dumnezeu Monogenul (ὁ Παρ κλητοςά σπασ μενοςἀ ά γνης ωςί τῷ Μονογενεῖ θεῷ α τ νὐ ὴ προς γειά ) Dumnezeu Cuvacircntul Monogenul o oferă icircn fine icircnaintea Tatălui (ὁ Μονογεν ςὴ θε ςὸ Λ γοςό τῷ Πατρὶ ξ νιονέ α τ νὐ ὴ προσφ ρειέ )rdquo 84

Finalul celei de a doua omilii este apoteotic bdquoAceasta este deci ceea ce strig aceasta este ceea ce proclam peste veacuri Eu păzesc realită ile fără confuzie eu nuț amestec ipostasele ( σ γχυταἀ ύ φυλ ττωά τὰ πρ γματαά οὐ συναναμ γνυμιί τ ςὰ

ποστ σειςὑ ά ) eu in ceea ce tu icircnsu i ai zis eu strig ceea ce tu icircnsu i ai vestit eu păstrezț ț ț ceea ce tu icircnsu i mi-ai transmis icircnvă ceea ce tu icircnsu i ai proclamatrdquo ț ț ț 85 bdquoLegea proclamă Ascultă Israele Domnul Dumnezeul tău este unul Iată-i icircnsă pe sabelienii cei lipsi i deț evlavie adăugacircnd lui Unu al i doi (ț οἱ σαβ λλιοιέ τῷ νἑ ὶ δ οὺ συν πτουσινά ) hellip i pe fiiiș ereticilor imaginacircnd o Triadă consubstan ială de dumnezei (ț καὶ α ρετικ νἱ ῶ πα δεςῖ τρι δαά θε νῶ μοο σιονὁ ύ φαντ ζονταιά )rdquo 86 Men ionarea sabelienilor ca adversarii prin excelen ăț ț ai arianismului este astfel o bună introducere la prezentarea esen ialismului marcelian iț ș

83 Se va remarca această precizare a rugăciunii dezbrăcată de tot ce este pămacircntesc Urcușul rugăciunii icircn această stare este posibil numai pe drumul pe care Monogenul icircnsuși dezbrăcat la racircndul său de haina lui umană icircl va fi făcut prin icircnviere Revenirea sa icircn sferele celeste de unde coboracircse la icircntrupare nu este de conceput icircn arianims altfel decacirct prin eliberarea de materia asumată la nașterea sa din Fecioara Și icircn arianism ca și icircn gnoză materia este rea și destinată pieirii finale Derobarea de materia trupului este posibilă numai icircntr-o hristologie dochetă icircn care icircntruparea nu este reală

84 Anonimul anomeu Deux homeacutelies anomeacuteens pur lrsquooctave de Paques Homeacutelie II 1 icircn Sources chreacutetiennes vol146 p95-97

85 Anonimul anomeu Deux homeacutelies anomeacuteens pur lrsquooctave de Paques Homeacutelie I 12 icircn Sources chreacutetiennes vol146 p71

fotinian care urmează

B PROBLEMA DUHULUI SFAcircNT IcircN ARIANISM

1 Mărturia Sf Atanasie cel Mare bdquoTropiciirdquo lui Serapion de Thmuis

Aflat icircn pustie icircn urma fugii sale din noaptea de 8 spre 9 februarie 356 din calea oamenilor icircmpăratului Constan iu marele patriarh al Alexandriei prime te la un momentț ș dat o interpelare din partea episcopului de Thmuis Serapion icircn problema doctrinei unor eretici pe care el icirci nume te bdquotropicirdquo probabil pentru faptul că dădeau un sens figuratș expresiilor din Scriptură cu privire la Duhul Sfacircnt Ace tia părăsiseră arianismul icircn ceeaș ce prive te doctrina despre inferioritatea Fiului icircn raport cu Dumnezeu Tatăl dar păstrauș vechea erezie icircn ceea ce prive te icircnvă ătura despre Duhul Sfacircnt Atanasie care-i scrie luiș ț Serapion patru epistole pe această temă datate de cercetători icircntre 356 i 361 descrieș doctrina bdquotropicilorrdquo icircn termenii următori bdquohellipPărăsind unii pe arieni pentru hula lor icircmpotriva Fiului cugetă icircmpotriva Duhului i zic nu numai că ș el este creatură ci i că ș e unul din duhurile slujitoare i se deosebe te de icircngeri numai prin treaptăș ș Iar aceasta e numai o luptă prefăcută fa ă de arieni De fapt e o adevărată icircmpotrivire fa ă de dreaptaț ț credin ă Căci precum aceia tăgăduind pe Fiul tăgăduiesc pe Tatăl a a i ace tia grăindț ș ș ș rău de Duhul Sfacircnt grăiesc rău i de Fiul Cele două păr i i-au icircmpăr it icircmpotrivirea fa ăș ț ș ț ț de adevăr căci cugetacircnd unii icircmpotriva Cuvacircntului iar ceilal i icircmpotriva Duhului eiț icircndreaptă aceea i hulă icircmpotriva Sfintei Treimi (icircntregi)rdquo ș 87 Potrivit acestui text tropicii admiteau consubstan ialitatea Fiului cu Dumnezeu Tatăl conform sinodului de la Niceeaț dar nu mai admiteau i consubstan ialitatea Duhului cu Fiul i desigur i cu Tatăl Pentruș ț ș ș ei Duhul era o creatură a Fiului asemenea icircntregului cosmos

Aspectul cu adevărat relevant icircn această afacere este icircnsă faptul că tropicii

86 Anonimul anomeu Deux homeacutelies anomeacuteens pur lrsquooctave de Paques Homeacutelie II 11 icircn Sources chreacutetiennes vol146 p107

87 Atanasie cel Mare Epistola icircntacirci către Serapion 1 icircn colecția bdquoPărinți și scriitori bisericeștirdquo EIBMBOR București 1988 vol 16 p 23

considerau Duhul o crea ie numai a Fiului fără nici un amestec din partea Tatăluiț Tropicii tăgăduiau cu alte cuvinte orice rela ie directă a Duhului cu Tatăl chiar icircnț calitatea sa de creatură Iată cacircteva texte care ilustrează acest aspect bdquoEi zic a a spuneș Sf Atanasie ltdacă Duhul nu e creatură nici unul dintre icircngeri ci purcede din Tatăl urmează că e Fiu i el i astfel sunt doi fii el i Cuvacircntul i dacă e frate (alș ș ș Ș Cuvacircntului nn) cum mai este Cuvacircntul laquoUnul Născutraquo Sau nu sunt egali ci unul se nume te după Tatăl iar celălalt după Fiulgt ș i iară iȘ ș ltdacă e din Tatăl cum de nu se zice i despre el că s-a născut Iar dacă Duhul este al Fiului urmează că Tatăl esteș bunicul Duhuluigtrdquo 88 Cacircteva racircnduri mai jos Atanasie se icircntreabă bdquoCare sunt deci de teptele lor icircntrebări ș ltDacă Duhul nu e creatură (a Fiului ci purcede direct din Tatăl nn) zic ei el este fiu i deci sunt doi fra i (proveni i din Tatăl nn) Cuvacircntul iș ț ț ș elgt Apoi adaugă ltdacă Duhul va lua din Fiul i se va da de către el (hellip) urmează căș Tatăl e bunic i Duhul nepotul luigtș rdquo 89 bdquoEi zic deci ltdacă Duhul Sfacircnt nu e creatură cum a i spus icircnainte ci este icircn Dumnezeu i se dă din Dumnezeu atunci este i el fiu iț ș ș ș sunt deci doi fii el i Fiul Iar dacă Duhul e al Fiului i prime te toate de la Fiul(hellip)ș ș ș atunci Tatăl este bunic i Duhul nepotul luigtș rdquo 90 Iată a adar care era faimosul argumentș al tropicilor sau cum spune Sf Atanasie bdquohellipacea sfătoasă icircntrebare a lor ltdacă Duhul e din Dumnezeu (Tatăl) pentru ce nu se nume te el fiuhellipgtș rdquo 91

Ce icircnvă au a adar tropicii lui Serapion Spuneau mai icircntacirci că Duhul Sfacircnt nuț ș poate purcede direct bdquodin Tatălrdquo deoarece Duhul ar deveni i el Fiu i deci un frate alș ș Fiului ceea ar anula calificarea acestuia din urmă ca Monogen Mai spuneau apoi că Duhul nu poate purcede nici bdquodin Fiulrdquo adică bdquodin fiin a Fiuluirdquo pentru că icircn acest cazț

88 Atanasie cel Mare Epistola icircntacirci către Serapion 15 icircn colecția bdquoPărinți și scriitori bisericeștirdquo vol 16 p 40

89 Atanasie cel Mare Epistola a patra către Serapion 1 icircn colecția bdquoPărinți și scriitori bisericeștirdquo vol 16 p 87

90 Atanasie cel Mare Epistola a patra către Serapion 2 icircn colecția bdquoPărinți și scriitori bisericeștirdquo vol 16 p 88

91 Atanasie cel Mare Epistola icircntacirci către Serapion 25 icircn colecția bdquoPărinți și scriitori bisericeștirdquo vol 16 p 54

Fiul i-ar deveni tată el icircnsu i devenind astfel bdquonepotrdquo al Tatălui Primei obiec ii aș ț bdquotropicilorrdquo SF Atanasie le-a opus argumentul stabilită ii numelor i anume că ipostaseleț ș icirc i păstrează caracteristicile proprii astfel icircncacirct Tatăl nu poate deveni bunic nici Fiul tatăș al Duhului bdquoCăci dacă deoarece Duhul nu este creatură (voi totu i) icircntreba i ș ț ltdeci Duhul este ( i el) Fiugtș atunci lua i seama ca nu cumva aflacircnd că Fiul nu este creaturăț (căci prin el s-au făcut toate) să (ajunge i să) icircntreba i ț ț ltdeci Fiul este Tatăgt sau icircncă ltDuhul este Fiu i Fiul este Duhul Sfacircntgtș Cei ce cugetă a a sunt icircn afara Treimii i seș ș vor socoti fără Dumnezeu schimbacircnd numele Tatălui i al Fiului i al Duhului Sfacircnt iș ș ș socotindu-i pe ace tia după a lor voie icircntru asemănarea na terii omene ti numindu-iș ș ș nepo i i bunici i nălucindu- i na teri dumnezeie ti (teogonii) asemenea (miturilorț ș ș ș ș ș păgacircne ale nn) elinilor Nu aceasta e credin a Bisericii ci cum a zis Macircntuitorul icircnț Tatăl i Fiul i Sfacircntul Duh icircn Tatăl care nu poate deveni bunic icircn Fiul care nu poateș ș deveni Tată i icircn Duhul Sfacircnt care nu poate fi numit decacirct a a i nu altfel Credin aș ș ș ț aceasta nu poate schimba numele Ci Tatăl e pururi Tatăl Fiul e pururi Fiul i Duhul Sfacircntș care se zice pururi Duhul Sfacircnt hellipLa oameni tatăl nu este pururi tată nici fiul pururi fiu Fiindcă cel ce devine tatăl unui fiu a fost fiul altuia i fiul unui tată devine tată altuiaȘ Avraam fiind fiul lui Nahor a devenit tatăl lui Isaac i Isaac fiind fiul lui Avraam s-aș făcut tată lui Iacob Căci fiecare fiind o parte a născătorului său (sn) se na te ca fiu darș devine i el tată al altuia Dar icircn dumnezeire nu este a a fiindcă Dumnezeu nu e ca omulș ș Tatăl nu e din alt tată De aceea nici nu na te pe cineva care va deveni tată al altuia Niciș Fiul nu este o parte a Tatălui (sn) 92 de aceea nici nu e născut spre a na te un alt fiuș Pentru aceea numai icircn dumnezeire Tatăl fiind icircn mod propriu i singur (numai el) Tatăș este i a fost i va fi pururi Tatăl i Fiul este icircn mod propriu i singur (numai el) Fiuș ș Ș ș Astfel Tatăl e i se zice pururi Tatăl i Fiul e pururi Fiul i Duhul Sfacircnt este pururi Duhulș ș ș (sn) Iar acesta (Duhul) credem că este al lui Dumnezeu i că s-a dat de la Tatăl prinș Fiul Astfel Sfacircnta Treime rămacircne neschimbată cunoscută icircntr-o singură dumnezeire Deci cel ce icircntreabă ltprin urmare Duhul este ( i el) Fiugtș icirc i icircnchipuie că numele poateș fi schimbat i nu e sănătos la minte (Asemenea) i cel ce icircntreabă ș ș ltTatăl e deci bunicgt născocind un alt nume Tatălui rătăce te icircn inima lui Dar a răspunde mai departeș neru inării ereticilor nu e de folosrdquo ș 93

Argumentul său icircmpotriva celei de a doua obiec ii a bdquotropicilorrdquo este acela căț

92 Cum afirmase cu mai bine de un secol icircnainte icircn Occidentul latin Tertulian icircn Adversus Praxean XXVI 3 6 Iar icircn Orient cine

93 Atanasie cel Mare Epistola a treia către Serapion 6 icircn colecția bdquoPărinți și scriitori bisericeștirdquo vol 16 p 92-93

Duhul nu poate fi o creatură a Fiului deoarece el este bdquopropriul Fiuluirdquo adică din aceea iș fiin ă cu Fiul tot a a cum Fiul este bdquopropriul Tatăluirdquo adică din aceea i fiin ă cu Tatălț ș ș ț bdquoDe ce nu- i dau seama (ace tia) zice el că precum nedespăr ind pe Fiul de Tatăl eiș ș ț păstrează unitatea lui Dumnezeu a a despăr ind pe Duhul de Cuvacircntul nu mai păstreazăș ț unitatea dumnezeirii icircn Treime ci o sfacirc ie amestecacircnd icircn ea o fire străină i de alt soi i oș ș ș egalizează pe aceasta cu creaturile Ei arată astfel că Treimea nu mai este una ci compusă din două firi datorită fiin ei deosebite a Duhului cum i-o imaginează ei i ceț ș Ș fiin ă dumnezeiască mai e aceasta care e compusă din Creator i creatură Căci sau nu eț ș Treime ci o Doime i o creatură sau dacă e Treime precum i este cum pun ei pe Duhulș ș Treimii icircn racircnd cu creaturile cele de după Treime Căci aceasta icircnseamnă iară i a icircmpăr iș ț i a desface Treimea Căci cugetacircnd rău despre Duhul nu cugetă bine nici despre Fiulș

Fiindcă dacă cugetau drept despre Cuvacircntul ar fi cugetat sănătos i despre ș Duhul care purcede de la Tatăl i fiind propriu Fiului se dă de către acesta ucenicilor i tuturorș ș celor ce cred icircn El Iar rătăcind astfel nu au nici despre Tatăl credin a cea sănătoasă Căciț cei ce tăgăduiesc pe Duhul cum a spus marele mucenic tefan (Fapte VII 55)Ș tăgăduiesc pe Fiul iar cei ce tăgăduiesc pe Fiul nu au nici pe Tatălrdquo 94 Dar observă Atanasie cel ce face pe Duhul creatură va ajunge să-l facă creatură i pe Fiul bdquoIar ș Duhul avacircnd aceea i fire i aceea i pozi ie fa ă de Fiul pe care o are Fiul fa ă de Tatălș ș ș ț ț ț cum oare cel ce-l nume te pe acesta creatură nu va cugeta icircn mod necesar acelea i i despreș ș ș Fiul Căci dacă Duhul Fiului este creatură e firesc ca ei să spună că i Cuvacircntul Tatăluiș este creatură Aceasta nălucindu- i-le arienii au căzut icircn iudaismul lui Caiafa Iar dacăș cei ce spun aceasta despre Duhul nu- i icircnsu esc cele ale lui Arie să ocolească i cuvinteleș ș ș lui i să- i icircndrepte necredin a privitoare la Duhul Căci precum Fiul cel ce este icircn Tatălș ș ț i icircn care e i Tatăl nu este creatură ci ș ș e propriul fiin ei Tatăluiț (căci aceasta pretinde i căț

o spune i i voi) a a i pe Duhul cel aflător icircn Fiul icircntru care e i Fiul nu e icircngăduit a-lț ș ș ș ș socoti icircntre creaturi nici a-l separa de Cuvacircntul i a face Treimea nedesăvacircr itărdquo ș ș 95 bdquoCăci dacă cei ce cugetă cele ale lui Arie ndash fiindcă icircn sufletul lor rău i iscoditor nu intrăș icircn elepciunea ndash nu pot icircn elege nici crede Treimea neicircmpăr ită i sfacircntă acesta nu e motivț ț ț ș ca să răstălmăcească adevărul nici să spună că nu pot exista cele ce ei nu pot icircn elege Eiț suferă un lucru cu totul nebunesc cacircnd neputacircnd icircn elege cum e neicircmpăr ită Sfacircntaț ț

94 Atanasie cel Mare Epistola icircntacirci către Serapion 2 icircn colecția bdquoPărinți și scriitori bisericeștirdquo vol 16 p 24-25 A se observa icircn același timp modul icircn care Atanasie evită să afirme purcederea Duhului bdquoși de la Fiulrdquo limitacircndu-se la afirmațiile certe ale Scripturii

95 Atanasie cel Mare Epistola icircntacirci către Serapion 21 icircn colecția bdquoPărinți și scriitori bisericeștirdquo vol 16 p 48-49

Treime arienii fac pe Fiul una cu crea iunea iar tropicii icircl numără i ei pe Duhul icircntreț ș creaturirdquo 96 bdquoAceasta fiind unitatea icircn Sfacircnta Treime cine ar putea despăr i pe Fiul deț Tatăl i pe Duhul de Fiul sau de Tatăl icircnsu i Sau cine ar fi atacirct de icircndrăzne ca să spunăș ș ț că Treimea este neasemenea i de o fire străină icircn ea icircnsă i sau ș ș că Fiul e de o altă fiin ăț decacirct Tatăl sau că Duhul e străin de Fiulrdquo 97

Să observăm a adar din cele de mai sus că tropicii lui Serapion negau icircn modș expres purcederea directă a Sfacircntului Duh din Dumnezeu Tatăl ata acircndu-l cauzal numaiș de Fiul Deci spuneau ei Duhul nu poate purcede i el din Tatăl căci ar deveni un fel deș frate al Fiului icircn consecin ă el nu este de aceea i fiin ă cu Tatăl Apoi chiar dacă icirc i areț ș ț ș cauza icircn Fiul el nu purcede din fiin a Fiuluiț ci este adus la existen ă ț prin Fiul de către Fiul asemenea oricărei creaturi iată de ce el nu este de aceea i fiin ă nici măcar cu Fiulș ț Icircmpotriva acestei argumentări a tropicilor Sf Atanasie lansează principiul bdquoDuhului care are aceea i fire i aceea i pozi ie fa ă de Fiul pe care o are Fiul fa ă de Tatălrdquo icircn sensul căș ș ș ț ț ț Duhul este bdquopropriurdquo Fiului icircn aceea i măsură icircn care Fiul este bdquopropriurdquo Tatălui Fidelș sinodului de la Niceea Sf Atanasie se mul ume te să afirme doar consubstan ialitateaț ș ț Duhului cu Fiul după modelul consubstan ialită ii Fiului cu Tatăl pe care o admiteau iț ț ș tropicii El nu afirmă că Duhul i-ar avea cauza bdquodin Fiulrdquo sau bdquoprin Fiulrdquo nuș interpretează cauzal expresia bdquoDuhul este propriul Fiuluirdquo el se mul ume te să sugerezeț ș doar că Duhul este din aceea i fiin ăș ț din care este i Fiul a a cum Fiul este ș ș din aceea iș fiin ăț din care este i Tatăl Avacircnd icircn minte icircn permanen ă numai bdquoconsubstan ialitateardquoș ț ț ipostaselor stabilită la Niceea Sf Atanasie nu pare să fi observat interpretarea clar cauzală pe care tropicii o dădeau rela iei Duhului cu Fiul precum nici faptul că ei negauț astfel orice rela ie cauzală directă a Duhului cu Tatăl Aceste aspecte de i ignorate deț ș marele patriarh pacircnă la moartea sa nu vor rămacircne icircnsă neobservate la Sf Vasile cel Mare

2 Mărturia Sf Vasile cel Mare Contra Eunomiu

Doctrina lui Eunomiu cu privire la purcederea Duhului Sfacircnt este foarte bine pusă icircn eviden ă de Sf Vasile cel Mareț care pe la 364 a scris icircmpotriva lui cunoscuta sa

96 Atanasie cel Mare Epistola icircntacirci către Serapion 17 icircn colecția bdquoPărinți și scriitori bisericeștirdquo vol 16 p 43

97 Atanasie cel Mare Epistola icircntacirci către Serapion 20 icircn colecția bdquoPărinți și scriitori bisericeștirdquo vol 16 p 47

lucrare Contra Eunomiu Marele părinte pare să fie primul care a observat că arienii reduceau la Fiul cauza Duhului Sfacircnt Potrivit Sf Vasile Eunomiu profesa următoarea icircnvă ătură trinitară bdquoSă presupunem că observa ia pleacă de la operele create i se icircnal ăț ț ș ț peste acestea pacircnă la substan e ț ea găse te astfel căș Fiul este o creatură a Celui Nenăscut i că Paracletul este o creatură a Fiului (tou men agennetou ton yion euriskon poimaș

tou de monogenous ton parakleton)rdquo 98 bdquoExistă deci un singur Dumnezeu nenăscut iș fără principiu (eis esti o Theos agenetos kai anarhos) El nu are vreo fiin ă care să-i fieț anterioară ndash căci nimic nu poate fi anterior nenăscutului nici vreo fiin ă care să fie icircn (cu)ț El ndash căci El este simplu i fără compozi ie Fiind unic fiind singur i mereu acela i Elș ț ș ș este Dumnezeu creator i artizan al tuturor lucrurilor mai icircntacirci de toate i icircntr-un mod cuș ș totul extraordinar al Monogenului apoi prin Acesta icircn mod propriu al tuturor celor create Căci icircnainte i de toată creatura i numai prin propria sa putere i activitate l-aș ș ș născut l-a creat i l-a făcut pe Fiul (ton men gar Hyion pro panton kai pro pases ktiseosș monou te eautou dynamei kai energeia egennese te kai ektise kai epoiesen)(hellip) i prin elȘ (prin Fiul) l-a creat pe Duhul Sfacircnt cel dintacirci dintre toate i cel mai mare dintre to iș ț prin propria sa putere i la ordinul său dar prin activitatea i puterea (creatoare) aș ș Fiului (kai dia toutou proton men panton kai meizon to Pneuma to agion epoiesen exousia men idia kai prostagmati energeia de kai dynamei tou Hiou)rdquo 99 Astfel mai spune Eunomiu bdquohellipdupă icircnvă ătura fericitului Pavel hellipFiul este subordonat luiț Dumnezeu Tatăl hellipiar Duhul Sfacircnt la racircndul său este icircn mod clar subordonat lui Hristosrdquo 100 Eunomiu ca to i arienii icircn elegea actul purcederii prin prisma activită iiț ț ț creatoare a Fiului bdquoEl (Duhul) este onorat icircn al treilea racircnd ca prima creatură a Monogenului cea mai mare dintre toate i singura ca atare (trite hora timomenon osș proton koi meizon panton kai monon toioutou tou monogenous poema)rdquo 101

98 Eunomiu de Cyzic Apologia 20 icircn col Sources chretiennes Les Editions du Cerf Paris 1983 vol 305 p 275

99 Eunomiu de Cyzic Apologia (Apendice) 28 icircn col Sources chretiennes vol 305 p 297

100 Eunomiu de Cyzic Apologia 27 icircn col Sources chretiennes vol 305 p 293

101 Eunomiu de Cyzic Apologia 25 icircn col Sources chretiennes vol 305 p 287

Aspectul cel mai important aici nu este icircnsă acela că Eunomiu icircn elegeaț aducerea la existen ă a Duhului icircn termenii sugera i icircn Ioan I 3 adică asemenea uneiț ț creaturi ci faptul că fie i icircn această calitate Duhul este creat numai de Fiul că actulș creării Duhului icirci apar ine numai Fiului Este ceea ce observă i Sf Vasile cel Mare careț ș intrigat de acest aspect spune următoarele bdquoExistă oare vreun om pe lume care să nu vadă cu claritate că nici o activitate a Fiului nu se află separată de Tatăl şi că nu se află nimic icircntre cele existente care să aparţină Fiului dar să fie străine de Tatăl (hellip) Pentru ce dar atribuie Eunomiu numai Fiului cauza Duhului Sfacircnt (pos oun tou pneumatos ten aitian to monogenei mono prostithesi) şi pentru a-i calomnia natura se serveşte de activitatea creatoare a acestuia (adică a Fiului nn)(kai kategorema tes physeos autou ten toutou lambanei demiourgian) (hellip) Nu este un pericol evident de a separa de Dumnezeu Tatăl pe Duhul Sfacircnt (diairein apo tou Theou to Pneuma) devreme ce pe de o parte apostolul ni-l prezintă icircn relaţiile sale cacircnd Duhul lui Hristos cacircnd Duhul lui Dumnezeuhellip iar pe de alta Domnul icircnsuşi icircl numeşte Duhul Adevăruluihellip şi spune că purcede de la Tatăl Or acesta (Eunomiu) pentru a micşora slava Domnului nostru Iisus Hristos (allrsquooutos eis kathairesin tes doxes tou Kyrios hemon Iesou Hristou) icircl separă pe Duhul de Tatăl i-l atribuie Monogenului de-o manieră diferită (aferei men apo touș Patros tou de Monogenei diaferontos) desigur pentru a mic ora (Fiului) slava (epiș kathairesi tes doxes prostithesin)rdquo 102 A adar departe de a nega Fiului orice participareș cauzală actul bdquopurcederiirdquo al venirii la existen ă a Duhului Sfacircnt Eunomiu cum aratăț marele capadocian atribuia numai Fiului cauza Duhului Sfacircnt excluzacircndu-l astfel pe Dumnezeu Tatăl icircmpotriva Scripturii (vezi Ioan XV 26)

B REAC IA ESEN IALISTĂȚ Ț

1 Marcel al Ancyrei

102 Sf Vasile cel Mare Contra lui Eunomiu II 34 icircn col Sources chretiennes Les Editions du Cerf Paris 1983 vol 305 p141-143

Devenit episcop al Ancyrei (Ankara de astăzi) Marcel a fost unul din marii apărători ai termenului homoousios icircmpotriva arianismului şi prieten al Sf Atanasie cel Mare Cu timpul s-a dovedit icircnsă că fondul metafizic icircn baza căruia lupta el icircmpotriva arianismului era de cu totul altă natură decacirct acela folosit la sinodul ecumenic de la Niceea icircn formularea celebrului homoousios Marcel actualiza pur şi simplu vechiul sabelianism El icircnţelegea să combată arianismul afirmacircnd consubstanţialitatea Logosului cu Dumnezeu Tatăl pacircnă la desfiinţarea oricărei distincţii dintre cei doi Devenind evident acest fapt Marcel este abandonat de adevăraţii niceeni cum era Sf Atanasie şi acuzat icircn mod deschis de modalism Este ceea ce face la un moment dat icircnsuşi Sf Vasile cel Mare cacircnd scruiindu-i Sf Atanasie icirci solicită acestuia pentru a risipi orice confuzie să condamne imediat bdquoicircnvăţătura periculoasă şi icircn afara adevăratei credinţe (a lui Marcel)rdquo 103 Icircn cele din urmă Marcel este somat să compară icircn faţa unui sinod icircn 335 şi depus din treaptă pentru erezie Eusebiu de Cezareea l-a combătut icircn cadrul unei cărţi intitulate Teologia bisericească Marcel a dispărut din istorie dar doctrina sa a creat mari probleme Ea reprezintă icircn fond o reacţie de fond sabelian la subordinaţianismul arian Ca şi icircn cazul celei a lui Arie doctrina lui Marcel este o hristologie nu o triadologie Deşi a abordat icircn treacăt problema Sf Duh el a făcut-o numai pentru a dovedi absenţa oricărei diferenţe dintre Logosul etern şi Dumnezeu Tatăl

Iată un rezumat al doctrinei sale pe baza textului lui Eusebiu din lucrarea acestuia Teologia bisericească Dumnezeu este o monadă absolut unul şi indivizibil De aici trebuie pornit şi nu de la o pluralitate divină după cum face Origen Aceasta nu icircnseamnă că icircn Dumnezeu nu există un Logos el există dar este μοο σιος adicăὁ ύ Logosul este icircn Dumnezeu şi Dumnezeu icircn el fără nici o diviziune locuind icircn el ca o putere activă nu ca o simplă δ ναμις ci ca o νεργε Această energie seύ ἐ ίᾳ exteriorizează προ ρχεται fără să iasă din Dumnezeu printr-o dilatare πλατυνομ νηέ έ care nu introduce nici dualitate nici compoziţie ipostatică distinctă Această extensie e dublă mai icircntacirci icircn creaţie de vreme ce Logosul e creator apoi icircntrupare Prin această iconomie (coboracircre) Logosul astfel icircntrupat devine Fiu dar nu printr-o naştere icircn interiorul fiinţei divine căci el nu se naşte decacirct abia icircn trup din Fecioara Numai icircn acest trup νεργε α divină este activă şi devine principiu al tuturor actelor lui Hristos Astfel seἐ ί realizează o unire cum totul intimă şi permanentă cu totul superioară celei care icircnsufleţea odinioară pe profeţi Această unire va icircnceta totuşi icircntr-o zi după cacirct ne putem da seama căci trupul char devenit nemuritor nu convine firii divine νεργε α se vaἘ ί rezorbi atunci icircnapoi icircn Dumnezeu de aici acuzaţia adusă constant de orientali lui Marcel că nu mărturiseşte expresia din Crezul de la Niceea bdquoa cărui icircmpărăţie nu va avea sfacircrşit

103 Vesile cel Mare Epist LXIX 2 PG XXXII 432 la M -D Chenu Marcel drsquoAncyre DTC vol XI B col1996

cujus regni non erit finisrdquo 104

Iată acum o altă expunere mai precisă a doctrinei lui Marcel de Ancyra aşa cum apare ea icircn aşa-numitul simbol macrostih bdquoDiscipolii lui Marcel şi ai lui Fotin amacircndoi din Ancyra Galatiei resping subzistenţa eternă τ ν πποαι νιον παρξιν a luiὴ ώ ὕ Hristos divinitatea sa şi icircmpărăţia sa veşnică τελε τητον asemenea iudeilor şi subἀ ύ pretextul că astfel salvează unitatea divină τ μοναρχ Icircn ceea ce ne priveşte noi ştimῇ ίᾳ că Hristos nu este doar o gacircndire exprimată sau imanentă icircn Dumnezeu λ γονό προφορικ ν νδι θετον το θεο ci un Logos-Dumnezeu viu şi subzistent λλὸ ἢ ἐ ά ῦ ῦ ἀ ὰ ζ ντα θε ν λ γον καθrsquo αυτ ν π ρχοντα Fiul lui Dumnezeu şi Hristos El nu existăῶ ὸ ό ἑ ὸ ὑ ά mai icircnainte de veci doar icircn preştiinţa Tatălui ci l-a asistat pe acesta icircn lucrarea sa de creare a celor văzute şi nevăzute El este icircntr-adevăr cel căruia Tatăl i-a zis Să facem om după chipul şi asemănarea noastră el este cel care s-a arătat icircn persoană patriarhilor care a dat Legea care a grăit prin prooroci şi care icircn final s-a icircntrupat l-a revelat tuturor oamenilor pe Tatăl şi care de acum icircnainte domneşte icircn veacul veacurilorrdquo 105

Cum combătea Marcel de Ancyra arianismul printr-o astfel de concepţie De remarcat mai icircntacirci că motivaţia declarată de el icircnsuşi şi icircnregistrată de simbolul macrostih era aceea că astfel salvează unitatea divină τ μοναρχ Prin faptul că respingea oriceῇ ίᾳ asemănare icircntre Logos şi Dumnezeu Tatăl Arie introducea o distincţie gravă icircn Dumnezeu o separare care icircntr-adevăr ameninţa unitatea lui Dumnezeu Marcel apelacircnd la vechea concepţie a lui Sabeliu căuta să combată această depreciere a substanţei Logosului icircn raport cu Tatăl afirmacircnd că el este consubstanţial cu acesta pacircnă la punctul icircn care el Logosul nici nu mai subzistă icircn Dumnezeu ca persoană distinctă de Tatăl Această depreciere a Logosului avea mai ales grave consecinţe icircn hristologie dacă anterior icircntrupării sale icircn Iisus Hristos Logosul nu era recunoscut ca Dumnezeu adevărat egal cu Tatăl atunci cu atacirct mai puţin icirci era recunoscută această calitate după icircntrupare Atribuindu-i slăbiciunile firii umane asumate arienii demonstrau odată icircn plus că Logosul este prin icircnsăşi fiinţa sa neasemănător cu Dumnezeu Tatăl icircn aceste condiţii tot ce a găsit Marcel de cuviinţă să argumenteze a fost ideea sabeliană că icircn icircntrupare monada divină icircnsăşi se dilată capătă o nouă faţă un nou chip distinct de cel anterior icircntrupării tocmai prin caracterul temporal al acestui nou chip Iisus Hristos este Logosul devenit trup existacircnd distinct de Tatăl ca om ca fiinţă cu totul efemeră atacirct el ca

104 La M -D Chenu Marcel drsquoAncyre DTC vol XI B col1997-1998

105 O Hahn Bibliotek der Symbole sect 159 n6 la M -D Chenu Marcel drsquoAncyre DTC vol XI B col1996

persoană cacirct şi icircmpărăţia sa La sfacircrşitul timpurilor totul a reveni la starea iniţială a monadei indistincte

Cu privire la această expresie a cărui icircmpărăţie nu va avea sfacircrşit istoricul dogmelor B Sesbouumleacute scrie bdquohellipAceastăhellip afirmaţie este proprie simbolurilor de credinţă orientale şi niciodată n-a trecut icircn Occident Motivaţia ei este polemică Icircntr-adevăr o erezie atribuită lui Marcel de Ancyra icircn secolul al IV-lea susţinea că la Parusie Logosul se va reicircntoarce icircn Tatăl pacircnă la punctul icircn care se va confunda cu el misterul trinitar nu ar avea astfel decacirct o valoare sbquoiconomicărsquo şi istorică iar nu una sbquoteologicărsquo şi eternă Această idee vine din interpretarea abuzivă a textului paulin sbquoEl trebuie să icircmpărăţească pacircnă ce va pune pe toţi vrăjmaşii săi sub picioarele sale (hellip)Şi cacircnd toate vor fi supuse lui atunci şi Fiul icircnsuşi se va supune Celui ce i-a supus lui toate ca Dumnezeu să fie toate icircn toţirsquo (I Corinteni XV 25 28) Acest text exprimă icircmplinirea finală a misiunii Fiului el nu sugerează prin nimic că fiul nu va mai avea raţiunea de a exista Dimpotrivă glorificat icircn umanitatea sa Fiul va continua să exercite icircn mod etern funcţia sa mediatoare icircn el şi prin el vor vedea drepţii pe Dumnezeurdquo 106

Contestacircnd orice deosebire reală a Logosului de Tatăl şi respingacircnd eternitatea icircmpărăţiei Fiului Marcel credea că apără deopotrivă atacirct consubstanţialitatea Logosului cu Tatăl anterior icircntrupării prin considerarea lui ca nediferenţiat de Tatăl cacirct şi deplinătatea dumnezeirii coboracirctă icircn Hristos ca urmare a dilatării monadei şi a apariţiei ei sub chip uman icircn istorie Probabil că toate aceste idei ale lui Marcel ar fi rămas nebăgate icircn seamă dacă el n-ar fi negat veşnicia icircmpărăţiei lui Hristos Icircn focul controverselor iscate pe această temă Marcel a ajuns să conteste eternitatea Fiului consideracircndu-l doar o fiinţă temporală avacircnd un icircnceput icircn timp ba chiar şi un sfacircrşit bdquoHristos spunea el a icircnceput să domnească acum patru sute de ani şi stăpacircnirea sa va icircnceta odată cu sfacircrşitul lumiirdquo 107 Această afirmaţie a constituit icircnceputul căderii sale din racircndurile niceenilor adevăraţi Acuzaţiile de sabelianism pe care i le aduceau continuu arienii s-au dovedit astfel adevărate şi a sfacircrşit prin a fi abandonat de occidentali de Atanasie şi de toţi adevăraţii susţinători ai lui homoousios care au icircncetat să mai vadă icircn el un apărător al credinţei de la Niceea consideracircndu-l icircn schimb un continuator al vechiului sabelianism

Să intrăm icircnsă icircn detaliile doctrinei sale trinitare propriu-zise Marcel respinge

106 B Sesbouumleacute et J Wolinski Histoire des dogmes Descleacutee 1994 p121

107 J Schwane op cit vol2 p213 n1

cu hotăracircre ideea ariană că Logosul ar exista icircn Tatăl ca un ipostas distinct căci pentru el ca şi pentru arieni noţiunea de ipostas echivala cu aceea de altă substanţă ουσια decacirct a Tatălui Icircn Dumnezeu zicea el nu trebuie să admitem decacirct un ipostas o singură substanţă sau realitate sub icircntreit chip sau sub icircntreit nume μ αί γαρ π στασινὑ ό τριπρ σωπονό σπερὡ και τριωνιμον εισαγη τον αυτον ειναι λεγων τον θεον και τον εν αυτω Λογον και το Αγιον Πνευμα 108 Aşadar pentru Marcel Dumnezeu icircn sine nu este lipsit de Logosul său cum afirmau arienii Dumnezeu spunea el are icircn sine din eternitate Logosul aşa cum omul are icircn el icircnsuşi propria-i raţiune Astfel Dumnezeu şi Logosul său sunt unul şi acelaşi lucru εν και ταυτον109 Referindu-se la primele versete ale prologului evangheliei a patra Marcel spune că Logosul icircncă neicircntrupat ασαρκος nu este icircncă Fiu ci doar Logos bdquoIcircnainte de a fi coboracirct printre noi şi de a se fi născut din Fecioara el nu era decacirct Logosrdquo110

Despre acest Logos mai spunea Marcel Scriptura ne zice trei lucruri icircntacirci că el era la icircnceput εν αρχη pentru a semnifica faptul că se afla icircn Tatăl icircn mod potenţial δυναμει icircn al doilea racircnd că el era προς τον θεον pentru a marca faptul că era la Dumnezeu icircn act ενεργεια căci prin el au fost create toate icircn fine că el era Dumnezeu pentru a ne icircnvăţa că divinitatea nu este divizată deoarece Logosul este icircn Dumnezeu şi Dumnezeu este icircn Logosul Astfel Logosul este etern şi consubstanţial ομοουσιος αυτοουσιος cu Dumnezeu 111 Acest efort de a afirma unitatea pacircnă la indistincţie a Fiului cu Tatăl era menită icircn viziunea lui Marcel de Ancyra să contracareze subordinaţianismul arian bdquoChiar icircn doctrina sa trinitară subliniază acelaşi Schwane el n-a avut icircn gacircnd altceva decacirct problema cum să onoreze icircn Macircntuitorul nu o fiinţă distinctă de Dumnezeu şi subordonată lui (cum icircnvăţau arienii nn ) ci o divinitate

108 J Schwane op cit vol2 p224 n1 Eusebiu de Cezareea pare să ignore aici fragmentele 76 şi 77 pe care le citează Tixeront cacircnd afirmă că Marcel nu admitea decacirct un singur προσωπον

109 J Schwane op cit vol2 p221 n1

110 J Schwane op cit vol2 p216 n1

111 Marcel Fragmentele 52 97 la J Tixeront op cit vol2 p39 n5 şi 6

adevărată şi perfectărdquo112

Pentru a contracara arianismul Marcel afirmă cu hotăracircre că icircn Dumnezeu nu există trei ipostase ci doar unul Această precizare icircl apropie indiscutabil de Sabeliu care afirma acelaşi lucru Marcel merge icircnsă mai departe decacirct mentorul său şi afirmă că icircn Dumnezeu avem nu doar un singur ipostas ci şi un singur πρ σωπον ό 113 Se pare că cei doi termeni nu aveau acelaşi icircnţeles şi mai ales acelaşi rol icircn hristologia lui Marcel Pe scurt este foarte probabil că Marcel desemna sub numele de ipostas esenţa divină icircnsăşi avacircnd icircn sine icircn mod indistinct pe Tatăl şi pe Logos ca raţiune paternă λογοπατωρ Divinitatea există din eternitate sub un singur πρ σωπον sub un singur chip care esteό acela al Tatălui Logosul icircn schimb nu are πρ σωπον propriu el este de fapt bdquofărăό chiprdquo προσωπον El capătă un chip distinct de Tatăl o faţă proprie διον πρ σωπονἄ ἴ ό abia prin coboracircrea sa icircn istorie prin manifestarea sa icircn afara condiţiei sale divine deci icircn icircntrupare

Afirmaţia sa fundamentală icircn această problemă a fost aceea că anterior icircntrupării sale Logosul nu s-a numit Fiu al Tatălui acest nume l-a dobacircndit la modul propriu abia icircn urma naşterii sale din Fecioara Dacă icircn Vechiul Testament Logosul este numit totuşi Fiu aceasta este de fapt o profeţie icircn care viitorul său nume icirci este atribuit de mai icircnainte Se pare că şi această distincţie pe care el o făcea icircntre calităţile de Logos şi Fiu era menită să contracareze arianismul din calitatea Logosului de Fiu arienii trăgeau concluzia că Logosul nu poate fi coetern cu Tatăl căci nici un fiu nu poate avea aceeaşi vacircrstă cu tatăl său Pentru a elimina orice nuanţă de posterioritate icircn raport cu Tatăl Marcel contesta aşadar Logosului etern calitatea de Fiu deci de fiinţă ulterioară Tatălui aşa cum icircnvăţau arienii114 Pe de altă parte deoarece arienii speculau enorm pe marginea faptului că Logosul este născut din Tatăl văzacircnd icircn simplul act al naşterii dovada inferiorităţii sale faţă de Tatăl cel nenăscut γ ννητος Marcel neagă pur şiἀ έ simplu că Logosul ar exista icircn Tatăl icircn baza unei naşteri a sa de către Tatăl Logosul e veşnic deci fără icircnceput el nu este Dumnezeu asemenea Tatălui său ci este icircnsăşi fiinţa lui Dumnezeu Tatăl raţiunea sa eternă bdquoPe baza cărui pasaj din Scriptură am putea

112 J Schwane op cit vol2 p225

113 Marcel de Ancyra Fragmentele 66 76 77 83 87 88 la J Tixeront op cit vol2 p39 n12 şi 3

114 J Schwane op cit vol2 p215 n3 p216 n2

afirma zice el că există o fiinţă nenăscută şi o fiinţă născută cum cred ei (arienii nn ) Nici unul dintre profeţi nici unul dintre evanghelişti ba nici măcar vreunul dintre apostoli n-a spus aceastardquo115 Există icircnsă icircn Noul Testament o expresie pe care Marcel n-a putut-o ocoli şi pe care a trebuit s-o interpreteze icircn coerenţă cu propriul sistem este vorba de expresia bdquoicircntacirciul născut dintre creaturirdquo Arienii atribuiau această expresie Logosului divin pentru a demonstra că este o creatură Prin contrast Marcel a negat că această expresie paulină s-ar referi la Logosul divin şi a raportat-o numai la Fiul icircntrupat icircnţelegacircnd-o adică exclusiv prin prisma actului icircntrupării116

Să trecem acum la miezul hristologiei lui Marcel care este aceea a statutului Fiului icircntrupat Marcel desemna monada eternă prin termenul de λογοπ τωρ El seά deosebea astfel de Sabeliu care desemna aceeaşi monadă prin termenul de ιοπ τωρὑ ά Această schimbare avea o semnificaţie adacircncă icircn concepţia episcopului de Ancyra Logosul nu este Fiu decacirct după icircntrupare Prin urmare abia dup icircntrupare se poate vorbi de o naştere propriu-zisă a Logosului dar numai pentru că este Fiu Devenind Fiu Logosul a căpătat un chip propriu διον πρ σωπον a cărui natură este exclusivἴ ό temporală relativă deci efemeră adică atacirct cacirct va ţine icircmpărăţia lui Hristos Ca Fiu el se deosebeşte acum radical de Tatăl icircn sensul că este un om adevărat Abia sub condiţia icircntrupării abia ca Fiu Logosul este bdquocopie a Tatăluirdquo Anterior icircntrupării el nu este nici Fiu nici bdquocopie a Tatăluirdquo Această expresie din Coloseni I15 el o raporta la Fiul lui Dumnezeu făcut om iar nu la Logosul icircn sine Şi icircn această problemă Marcel se lăsa antrenat de disputa sa icircmpotriva arienilor Unul din argumentele pe care aceştia le foloseau pentru a dovedi că Logosul este inferior Tatălui era exact acesta extras din expresia paulină susmenţionată dacă Logosul este o copie a Tatălui atunci el este inferior căci orice copie este inferioară originalului ei Icircn consecinţă Marcel nega că această expresie s-ar referi la Logosul etern ci ea trebuie atribuită numai Fiului icircntrupat Argumentul său era următorul o copie trebuie să facă vizibil obiectul invizibil şi absent ori cel care face vizibil icircn lume pe Dumnezeu nu este Logosul etern el icircnsuşi invizibil ca şi Tatăl ci Logosul sau Fiul icircntrupat117

Afirmacircnd că bdquoHristos a icircnceput să domnească acum patru sute de ani şi

115 J Schwane op cit vol2 p217 n4

116 J Schwane op cit vol2 p219 n1

117 J Schwane op cit vol2 p220 n2

stăpacircnirea sa va icircnceta odată cu sfacircrşitul lumiirdquo118 el afirma de fapt că Hristos n-a existat anterior naşterii sale din Fecioara ca ipostas distinct de acela al Tatălui Eusebiu de Cezareea care-i combate hristologia icircn două tratate separate spune despre el acuzator că bdquoa icircndrăznit să nu atribuie Fiului lui Dumnezeu preexistenţa nici o existenţă proprie anterioară icircntrupării ουτε προειναι ουτε προυφεσταναι τολμα λεγεινrdquo119 Dar dacă după Marcel nu este de conceput o naştere eternă a Logosului din Tată pentru că nu se distinge cu nimic de el cu atacirct mai puţin poate fi vorba de o naştere a aceluiaşi Logos din Fecioara Acest act trebuie atribuit numai omului Iisus supranumit Fiul lui Dumnezeu Doar despre el se poate spune că s-a născut cu adevărat icircnţelegacircnd actul naşterii numai ca naştere temporală din Fecioara Dar care este atunci statutul Logosului divin anterior icircntrupării şi care este cel al Fiului icircntrupat Eusebiu răspunde acestei icircntrebări reproducacircnd doctrina lui Marcel astfel sub aspectul existenţei sale divine Logosul este unit cu Dumnezeu fără diviziune şi fără icircmpărţire icircn Tatăl ca potenţă a acestuia sub aspectul activităţii sale şi numai sub acest aspect ca Logos activ Dumnezeirea s-a unit cu trupul pentru a deveni principiu de mişcare şi de activitate120

Marcel a fost acuzat de Eusebiu de Cezareea că a căzut icircn erezia lui Sabeliu şi că ar fi reluat adopţianismul lui Pavel de Samosata icircnvăţacircnd că Logosul s-a unit cu un om individual cu personalitate distinctă consideracircndu-l deci pe Iisus Hristos un simplu om121 Cu privire la acuzaţia de adopţianism Shwane observă că aşa ceva nu reiese din fragmentele ajunse pacircnă la noi din opera lui Marcel Dimpotrivă el ne prezintă ca divine efectele răscumpărării şi-l acuză pe Eusebiu că nu-l priveşte pe Macircntuitorul decacirct ca pe un simplu om122 Acuzaţia de cădere icircn sabelianism este icircnsă reală Cum am spus şi mai

118 J Schwane op cit vol2 p213 n1

119 J Schwane op cit p217 n2

120 J Schwane op cit vol2 p227 n1

121 J Schwane op cit vol2 p227 n2

122 J Schwane op cit vol2 p227 n4

sus Sf Atanasie a icircntacirclnit icircn vremea sa o sectă sabeliană care asemenea lui Marcel făcea aceeaşi distincţie icircntre Logos şi Fiul icircntrupat şi pe ai cărei membri i-a icircntrebat cum a devenit Logosul Fiu A căpătat acest nume cacircnd a asumat natura umană Sau Logosul a devenit Fiu devenind om Sau icircn fine a devenit Fiu icircn amacircndouă felurile adică luacircnd un trup sau devenind un trup 123 Se pare că Marcel asemenea sabelienilor Sf Atanasie a fost de părere că Logosul n-a asumat un om ci a devenit el icircnsuşi om căci el declară icircn mod expres că icircn Macircntuitorul s-a manifestat plenitudinea divinităţii την πασαν θεοτητα εν αυτη σωματικως επιδειξεταιrdquo124 Aluzia la expresia din Coloseni I9 este aici evidentă

Cum poate fi aşadar icircnţeles acest lucru pe fondul afirmaţiei sale că Logosul icircn accepţiunea sa divină nedeosebit icircn nici un fel de Tatăl icircn interiorul monadei este cu totul diferit de Fiul icircntrupat Căci Marcel afirma icircntr-adevăr că Fiul este o persoană separată de Dumnezeu şi nu există decacirct icircn afara Tatălui εκτος του πατρος 125 Aici intervine conceptul de origine stoică al extensiei πλατυσμος monadei sau esenţei divine mai icircntacirci icircn diadă prin icircntrupare apoi icircn triadă prin purcederea Duhului bdquoMonada spune Marcel nu se extinde icircn Triadă fără să sufere o oarecare separaţie ου σαφως και φανερως ενταυθα απορρητω η μονας φαινεται πλατυνομενη μεν εις τριαδα διαιρεισθαι δε μηδαμως υπομενουσαrdquo 126 Icircn ea icircnsăşi monada divină υiοπατωρ este nediferenţiată existacircnd icircntr-o stare de superconcentrare de potenţialitate maximă icircn interiorul căreia orice distincţie reală cum ar fi aceea dintre Tatăl şi Fiul său este imposibilă Calitatea de a fi Tată ca şi aceea de a fi Fiu nefiind icircncă activate icircntre ele nici nu poate exista icircncă un raport real Iată de ce Marcel neagă existenţa unei relaţii cauzale icircn interiorul divinităţii respingacircnd ideea de naştere a Logosului etern adică icircncă neactivat Icircn momentul icircn care Logosul părăseşte starea sa de existenţă virtuală potenţială icircn interiorul monadei indistincte şi se manifestă icircn actul creaţiei dar mai ales icircn cel al icircntrupării el devine dintr-odată distinct real de Tatăl tocmai prin acest act al naşterii sale din Fecioara care este de fapt o intrare icircn acţiune a energiei active a monadei η ενεργεια δραστικη

123 J Schwane op cit vol2 p217 n3

124 J Schwane op cit vol2 p227 n5

125 J Schwane op cit vol2 p221 n2

126 J Schwane op cit vol2 p224 n3

Marcel icircnsuşi spune următoarele bdquoDacă se consideră numai divinitatea Macircntuitorului Logosul ar părea să fie pe bună dreptate unul şi acelaşi lucru cu Dumnezeu icircnsuşi dar dacă Macircntuitorul este cercetat sbquodupă truprsquo divinitatea apare ca extinsă ( ieşită din ea icircnsăşi icircnstrăinată de ea icircnsăşi nn ) prin propria ei activitate ενεργεια η θεοτης μονη πλαθυνεσται δοκειrdquo 127 Conceptul de πλατυσμος sau dilatare căci acesta este adevăratul său sens sugerează că icircn actul icircntrupării monada superconcentrată asemenea unui punct pitagoreic pacircnă atunci şi de aceea icircncă nediferenţiată intră icircntr-o primă fază de dilatare aşa cum logosul stoic iniţial aflat icircntr-o stare aproape incorporală capătă prin transformare un corp tot mai palpabil tot mai dens Icircntruparea la Marcel de Ancyra ca şi-n concepţia lui Sabeliu este o primă corporeificare a esenţei divine a logosului de pacircnă atunci A doua dilatare sau extensie a monadei este purcederea Duhului Sfacircnt Avacircnd icircn substratul consideraţiilor sale hristologice tot timpul metafizica stoică a logosului care se dilată corporeificacircndu-se dar care revine după o vreme la starea sa iniţială absorbind icircn sine tot ceea ce a generat pacircnă atunci Marcel ajunge să afirme starea de icircntrupare de corporeificare a esenţei divine va lua sfacircrşit cacircndva şi Fiului icirci va lua din locul Logosul neicircntrupat şi pur spiritual De fapt el spune doar că icircmpărăţia Fiului va lua sfacircrşit odată cu judecata finală şi sfacircrşitul timpurilor128

Marcel nu accepta ideea că odată asumată natura umană a Logosului va rămacircne unită pentru eternitate cu el Icircn sine icircnsuşi zicea el trupul carnea nu poate conveni lui Dumnezeu chiar transfigurat prin icircnviere chiar devenit incoruptibil nemuritor trupul nu este mai demn de Dumnezeul cel care este mai presus chiar de imortalitate Se poate crede aşadar presupune Marcel că după parusie Logosul se va despuia de propria-i umanitate şi va reintra icircn Dumnezeu revenind la starea icircn care se afla anterior creaţiei aşa cum sugerează textul din I Corinteni XV28 Ce se va icircntacircmpla cu această umanitate Noi nu ştim deoarece Scriptura nu o spune129

127 Marcel Fragmentul 71 la J Tixeront op cit vol2 p39-40 n1 J Schwane op cit vol2 p226 n2 vezi şi nota 1 de la pagina 227

128 J Schwane op cit vol2 p211 n1 p228 n2 final

129 Marcel Fragmentele 117-121 la J Tixeront op cit vol2 p40 n6 J Schwane op cit vol2 p228 n2

2 Fotin al Sirmiului

Cel mai cunoscut discipol al lui Marcel de Ancyra a fost Fotin devenit episcop de Sirmium Ca şi icircnvăţătorul său Fotin distingea icircntre Logosul etern şi Fiul icircntrupat Cu privire la Logos etern el icirci nega orice existenţă particulară icircn esenţa divină distinctă de Tatăl Dumnezeu este un singur ipostas dar el are icircn sine propria-i raţiune el este λογοπατωρ130 Atacircta vreme cacirct nu este activ Logosul este unul interior ενδιαθετος cacircnd intră icircn stare de act el devine προφορικος şi această manifestare icircn afară constituie prima dilatare πλατυσμος prima extensie icircn Dumnezeu Purcederea Duhului Sfacircnt este a doua131 Cu privire la Iisus Hristos Fotin a mers fidel pe urmele mentorului său atacircta doar că a fost mult mai direct icircn afirmaţii de cacirct predecesorul său Căutacircnd să explice cum a devenit Logosul Fiu prin actul icircntrupării Fotin a afirmat direct transformarea naturii sale divine icircn natura umană a Fiului icircntrupat Acest lucru este atestat direct de Sf Epifanie care reproduce concepţia lui Fotin sub expresia Logosul s-a prefăcut icircn trup εις σαρκα μεταβεβλημενον132 Aluzia la expresia ioaneică και ο σαρξ εγενετο din prologul evangheliei a patra este evidentă Atacirct Tixeront cacirct şi Schwane cred la unison că Sf Epifanie se icircnşeală interpretacircnd astfel concepţia lui Fotin care icircn opinia lor ar fi mai degrabă adopţian icircn hristologie133 Icircntr-adevăr Fotin distingea icircn mod net icircntre Logosul etern şi Fiul icircntrupat afirmacircnd că Fiul n-a existat anterior naşterii sale din Fecioara Sinodul de la Sirmium atestă această doctrină a sa şi o condamnă icircn anatematisma a cincea unde spune bdquoDacă cineva zice că Fiul a existat fără icircndoială icircnainte de Maria dar

130 J Schwane op cit vol2 p229 J Tixeront op cit vol2 p41 n6

131 J Tixeront op cit vol2 p41 n7

132 Epifanie de Salamina Haer LXXI 3 la J Tixeront op cit vol2 p41 n8

133 J Tixeront op cit vol2 p41 n8 J Schwane op cit vol2 p230 n3

numai icircn preştiinţa lui Dumnezeu şi că el n-a fost născut de Dumnezeu icircnaintea tuturor timpurilor că n-a existat icircn Dumnezeu şi că nimic n-a fost creat prin el să fie anatema rdquo Iar anatematisma a noua este şi mai categorică bdquoDacă cineva zice că fiul Mariei nu este decacirct un om să fie anatema rdquo134

La prima vedere aceste anateme par a sugera caracterul adopţian al hristologiei lui Fotin Este icircnsă doar o aparenţă căci afirmaţia că Iisus Hristos sau bdquoFiul Mariei - cum se exprima el potrivit sinodului - este doar un simplu omrdquo se icircnţelege prin prisma distincţiei dintre Logosul etern şi Fiul icircntrupat Or Fiul nu este altceva decacirct Logosul devenit trup sau carne prin transformare cum spune Sf Epifanie sau mai exact prin extensia sau dilatarea substanţei divine Ca şi Marcel Fotin de Sirmiu este marcat şi el de metafizica stoică a logosului care se dilată şi se contractă succesiv şi sinodul confirmă acest lucru prin anatematismele a şasea şi a şaptea bdquoDacă cineva zice că substanţa lui Dumnezeu este susceptibilă de dilatare şi de contracţie să fie anatemardquo bdquoDacă cineva zice că substanţa dilatată a lui Dumnezeu l-a format pe Fiul sau numeşte Fiu dilatarea acestei substanţe să fie anatema rdquo 135 Aşadar Fotin credea ca şi Marcel icircnvăţătorul său că Logosul a devenit Fiu prin dilatarea substanţei sale divine Această interpretare este confirmată şi de Marius Mercator care-l acuză la un moment dat pe Fotin că ar nega faptul că Macircntuitorul s-a născut din Fecioara136 Acuzaţia capătă sens dacă Fotin nega naşterea Macircntuitorului din Fecioara ca Logos deci icircn calitatea sa de Dumenzeu icircncă neicircntrupat nediferenţiat de Tatăl Or acest lucru icircl va face şi Nestorie care icircn a patra sa cuvacircntare către Marius Mercator va folosi şi el conceptul de λογοπατωρ Al treilea argument icircn favoarea acestei interpretări şi care fixează definitiv hristologia lui Fotin ca una de esenţă modalistă este anatema a douăsprezecea a sinodului semiarian de la Sirmium din 351 care-i condamnă direct concepţia icircn termenii următori bdquoDacă cineva auzind cuvintele sbquoŞi Cuvacircntul s-a făcut truprsquo crede că Logosul s-a transformat icircn trup ( icircn carne ) sau că luacircnd trup a suferit vreo schimbare să fie anatema rdquo 137

134 J Schwane op cit vol2 p231-232

135 J Schwane op cit vol2 p231-232

136 J Schwane op cit vol2 p230 n2

137 J Schwane op cit vo2 p230 n4

3 Anatemele sinodului semiarian de la Sirmium (351-352)

Pentru o mai bună icircnţelegere a hristologiei celor doi modalişti iată anatemele rostite icircmpotriva lor icircn special a lui Fotin de Sirmiu de către sinodul semiarian de la Sirmiu din 351-352 anatemele suprimate exprimă viziunea subordinaţiană a participanţilor şi sunt fără interes aici Voi păstra numerotarea originală bdquo2 Dacă cineva numeşte pe tatăl şi pe Fiul doi Dumnezei (nenăscuţi nn) să fie anatema 3 Dacă cineva spune că Hristos este Dumnezeu şi Fiul lui Dumnezeu icircnaintea tuturor timpurilor fără să admită că el (Fiul icircntr-o ipostază personală distinctă nn) l-a ajutat pe Tatăl la crearea tuturor lucrurilor să fie anatema 4 Dacă cineva icircndrăzneşte să spună că Cel Nenăscut sau o parte din El s-a născut din Maria să fie anatema 5 Dacă cineva zice că Fiul lui Dumnezeu a existat fără icircndoială icircnainte de Maria dar numai icircn preştiinţa lui Dumnezeu şi că el nu era icircn Dumnezeu născut din Tatăl icircnaintea tuturor veacurilor şi că prin el au fost făcute toate lucrurile să fie anatema 6 Dacă cineva spune că substanţa lui Dumnezeu este supusă dilatării sau contracţiei să fie anatema 7 Dacă cineva zice că substanţa lui Dumnezeu dilatacircndu-se l-a format pe Fiul sau numeşte Fiu extensia substanţei lui Dumnezeu să fie anatema 8 Dacă cineva numeşte pe Fiul lui Dumnezeu Logos gacircndit sau chiar pronunţat să fie anatema 9 Dacă cineva zice că Fiul Mariei nu este decacirct un om să fie anatema 10 Dacă cineva numindu-l pe Dumnezeu Dumnezeu-omul născut din Maria icircnţelege prin aceasta pe Cel Nenăscut să fie anatema 11 Dacă cineva icircnţelege icircn maniera iudeilor (aceste cuvinte ale lui Isaia XLIV 6) lsquoEu sunt primul şi ultimul şi icircn afară de mine nu există alt Dumnezeursquo cuvinte care au fost zise pentru a exclude idolii şi falşii zei şi le icircnţelege prin excluderea celui ce s-a născut din Dumnezeu Fiul cel unic de dinaintea tuturor veacurilor să fie anatema 12 Dacă cineva căutacircnd să icircnţeleagă aceste cuvinte lsquoCuvacircntul s-a făcut truprsquo crede că Logosul s-a prefăcut icircn carne sau catilde luacircnd trup el a suferit o schimbare să fie anatema 13 Dacă cineva căutacircnd să icircnţeleagă aceste cuvinte lsquoFiul unic al lui Dumnezeu a fost crucificatrsquo crede că divinitatea sa a suferit o tulburare din cauza suferinţei a schimbării a micşorării sau a aneantizării să fie anatema 14 Dacă cineva zice că aceste cuvinte lsquoSă facem omrsquo n-au fost spuse Fiului de către Tatăl ci că Tatăl şi le-ar fi spus lui icircnsuşi (adică le-ar fi spus Logosului existacircnd icircn el icircn manieră impersonală) să fie anatema 15 Dacă cineva spune că nu Fiul ar fi apărut lui Avraam ci Dumnezeul Cel Nenăscut sau o parte din acest Dumnezeu să fie anatema 16 Dacă cineva zice că Fiul lui Dumnezeu n-a luptat ca un om cu Iacov ci că Dumnezeu Cel Nenăscut sau o parte din acest Dumnezeu este cel care a luptat să fie anatema 17 Dacă cineva nu icircnţelege despre Tatăl şi despre Fiul (aceste cuvinte ale lui Moise Geneză XIX 24) lsquoDomnul a făcut să plouă cu foc de la Domnulrsquo ci spune că

Tatăl a făcut să plouă de la el icircnsuşi să fie anatema Căci Domnul adică Fiul este cel care a făcut să plouă de la Domnul adică de la Tatăl Anatema 19 Dacă cineva numeşte pe Tatăl pe Fiul şi pe Sfacircntul Duh o singură persoană să fie anatema 26 Dacă cineva spune că Fiul n-a fost născut şi că el nu-şi are principiul icircn altul (decacirct el) admiţacircnd astfel două fiinţe nenăscute şi fără principiu şi icircn consecinţă doi dumnezei să fie anatema căci capul şi principiul a toate este Fiul iar Dumnezeu la racircndul său este capul şi principiul lui Hristos Icircn acest fel vom readuce toate cu evlavie prin Fiul la principiul tuturor lucrurilor el icircnşişi fără principiu 27 Pentru a da odată pentru totdeauna un icircnţeles adevărat icircnvăţăturii creştine adăugăm Dacă cineva nu-l mărturiseşte pe Hristos Dumnezeu şi Fiul lui Dumnezeu existacircnd icircnaintea tuturor veacurilor icircmpreună lucrător cu Tatăl la crearea tuturor lucrurilor ci spune că el nu a fost numit Hristos şi Fiu decacirct după ce s-a născut din Maria şi că a avut chiar ca Dumnezeu un icircnceput să fie anatema 138

138 J Hefele op cit p 853-861

icircntruparea devenea de fapt o icircncorporare Această nuanţă apare formal afirmată icircntr-un simbol arian al lui Eudoxiu de Constantinopol bdquoLogosul se spune icircn acest simbol s-a icircncarnat nu s-a icircnomenit căci el n-a asumat şi sufletul uman σαρκοθέντα ο κὐ

ναντθρωπήσανταἐ ο τεὔ γ ρὰ ψυχ νὴ νθτρωπίνηνἀ νείληφενἀ (ὀ λόγος) 53 Diferenţa dintre cei doi termeni definea exact natura icircntrupării Logosului după arieni prin icircntrupare Logosul a asumat numai carnea noastră numai un trup material aşa cum sugerează verbul σαρκοθέντα iar nu o natură umană integrală adevărată Icircn consecinţă nefiind un Dumnezeu adevărat Logosul nu era nici om adevărat Ca să fie om adevărat icircntruparea Logosului ar fi trebuit să fie asumarea naturii unui om adevărat aşa cum sugerează verbul ναντθρωπήσανταἐ

Hristologia ariană trebuie foarte precis definită pentru a fi cu adevărat icircnţeleasă Astfel diferenţa dintre cele două verbe nu trebuie să ne facă să credem că Hristosul arian ar fi fost o fiinţă compozită adică Logosul semi-divin sălăşluind icircntr-un trup omenesc Asumarea numai a trupului fără suflet sau şi a sufletului dar fără partea sa raţională icircnsemna pentru arieni că Logosul subzistă ca o fiinţă nu numai nedeplină sub aspectul divinităţii dar nedeplină nici sub aspectul umanităţii sale Aceasta icircnseamnă că trupul asumat de Logos nu mai este un trup obişnuit din materie obişnuită ci un trup material cu totul transformat icircn substanţa Logosului icircnsuşi Esenţa Logosului icircntrupat este astfel unică un fel de amestec omogen de divin şi uman un Logos transformat icircn trup sau un trup transformat icircn Logos Iată de ce au ajuns arienii să atribuie icircnsăşi acestei esenţe slăbiciunile umane menţionate icircn Evanghelie şi cunoaşterea limitată Sf Atanasie descrie această particularitate a hristologiei ariene icircn termenii următori bdquoArie icircnvaţă că icircn Hristos corpul a servit icircn mod simplu de icircnveliş condiţiei sale divine şi că Logosul a intervenit numai pentru omul interior sau pentru suflet atunci cacircnd el icircndrăzneşte să atribuie icircn mod direct divinităţii capacitatea de a suferi (pe cruce) şi icircnvierea (sn)rdquo 54 La racircndul său Augustin raportează acelaşi lucru despre opiniile ariene icircn această problemă El remarcă icircn acelaşi timp că ereziile ariene cu privire la sufletul uman al lui Iisus Hristos erau mai puţin cunoscute deşi nu mai puţin reale după cum o dovedesc spune el atacirct lucrările lor cacirct şi expozeurile orale55

53 Eustaţiu la Antiohiei PG XVIII 689 Atanasie Contra Apollinarium I 15 Epifanie Haer LXIX 19 Grigore de Nazianz Epist CI la J Tixeront op cit vol 2 p 27 n 4

54 J Schwane op cit vol2 p395 n1

55 J Schwane op cit vol2 p396 n1

Arienii au ajuns deci să atribuie afirmaţii ale Macircntuitorului ca cele din Matei XXIV 36 nu naturii sale umane asumate ci icircnsăşi esenţei sale proprii Este vorba despre afirmaţia Macircntuitorului că ziua precisă a judecăţii de la sfacircrşitul timpurilor nu o cunoaşte nici măcar Fiul ci numai Tatăl Icircn viziunea lor această afirmaţie era icircncă o dovadă a inferiorităţii Logosului faţă de Dumnezeu Tatăl Aceasta icircnsemna că asumacircnd un trup omenesc coboracircnd pacircnă la nivelul unei naturi inferioare ca cea umană Logosul a suferit modificări corespunzătoare icircn chiar propria sa esenţă pacircnă la punctul unei ignoranţe totale icircn ceea ce priveşte viitorul ultim al creaţiei O atare ignoranţă era icircn opinia lor una din dovezile cele mai solide icircn favoarea afirmaţiei că Logosul nu are nimic comun cu Tatăl său el nefiind un Dumnezeu adevărat ca Tatăl adică un Dumnezeu care să aibă o cunoaştere absolută a tuturor lucrurilor 56 Dar Logosului nu-i lipseşte numai atotcunoaşterea divină icirci lipseşte şi caracterul imuabil Acesta este icircncă un motiv ndash spuneau arienii ndash pentru care el este inferior Tatălui Arie atribuie acest caracter schimbător esenţei icircnsăşi a Logosului bdquoPrin natura sa Logosul este ca noi toţi supus schimbării dar liber icircn sine icircnsuşi Icircn măsura icircn care vrea el rămacircne bun (adică de partea binelui nn) Dacă vrea el se poate schimba ca şi noi deoarece el prin natura sa este supus schimbării Iată pentru ce Dumnezeu prevăzacircnd că va fi bun i-a dăruit de mai icircnainte această slavă pe care ca om a cucerit-o mai apoi prin propria virtute Aşadar tocmai pentru că Dumnezeu a cunoscut de mai icircnainte cele ce el avea să lucreze l-a făcut să se nască astfelhelliprdquo 57

Pacircnă la ce punct s-ar fi putut schimba Logosul Pacircnă unde ar fi putut el coboricirc Se pare că arienii nu s-au ferit să meargă pacircnă la capăt şi să dea răspunsul radical Patriarhul Alexandru al Alexandriei scriind episcopilor orientali despre noua erezie şi despre cutezanţa ei nemaiauzită relatează că atunci bdquocacircnd cineva le-a cerut să precizeze dacă Logosul lui Dumnezeu s-ar fi putut schimba cum s-a schimbat diavolul ei n-au avut teamă să afirme da ar fi putut Natura sa spun aceştia este icircntr-adevăr supusă schimbării devreme ce el poate fi născut şi este supus schimbăriirdquo 58 Aşadar Hristosul

56 J Schwane op cit vol2 p395

57 Ortiz de Urbina op cit p254-255

58 Ortiz de Urbina op cit p251

arian este Logosul icircnsuşi care suportă actele naşterii ale suferinţei pe cruce şi ale morţii icircn icircnsăşi natura sa intimă semi-divinăsemi-trupească Icircn asemenea condiţii docetismul este inevitabil Lipsesc icircnsă documentele care să ateste aşa ceva Această consecinţă va deveni icircnsă evidentă la Apolinarie de Laodiceea Informa ii care sprijină ipoteza le oferăț SF Atanasie icircn lucrările sale Către Epictet Către episcopul Adelfie i Către Maximș filozoful 59 Augustin confirmă i el această presupunere spunacircnd icircn ș Contra unui cuvacircnt al arienilor că ace tia anticipau doctrina lui Apolinarie de Laodiceea bdquocacirct despre ereticiiș mei mă refer la arieni se vede din disputele lor că nu gacircndesc doar că icircn Treime naturile sunt diferite ci i că Hristos n-a avut suflet umanrdquo ș 60

2 Eunomiu al Cyzicului

Eunomiu a fost şeful partidei anomeilor Icircn celebra sa Apologie pe care avea s-o combată Sfacircntul Vasile cel Mare Eunomiu reia ideea lui Arie că Fiul nu a putut exista icircnaintea naşterii sale din Tatăl or dacă naşterea este devenire schimbare icircnseamnă că Fiul a venit la existenţă ca Fiu printr-un act de devenire printr-un act prin care el a trecut de la starea de inexistenţă la aceea de existenţă ca Fiu al Tatălui Fiul va spune Eunomiu s-a constituit ca Fiu abia icircn urma actului naşterii sale din Tatăl de aceea el n-a putut exista din eternitate alături de Tatăl aşadar spuneau arienii a fost o vreme cacircnd el nu exista Dar iată aceste argumente icircn formularea lui Eunomiu icircnsuşi bdquoCăci zice el nici sămacircnţa nu este (icircncă) om Nici piatra nu este (icircncă) casă ele devin una om cealaltă casă (abia ulterior adică abia prin actul naşterii şi respectiv al construcţiei nn) Or este cel mai religios lucru din lume acela de a pune icircn paralel cu aceste fiinţe naşterea Fiului Dacă fiecare dintre ele devine atunci cacircnd icircncă nu era ndash căci nu devine ceea ce era deja mai icircnainte ndash cum va putea fi vindecat cel care afirmă că Fiul a fost născut atunci cacircnd deja exista Căci dacă el exista icircnaintea naşterii sale atunci el este nenăscutrdquo61 bdquoIar dacă

59 Vezi toate aceste lucrări icircn PSB vol16 pp 168-190

60 Augustin Contra unui cuvacircnt al arienilor V 5 icircn Augustin Oeuvres completesI Paris 1870 vol 26 p580

61 Eunomiu Apologia icircn ldquoSources chretiennesrdquo vol 305 p261

el este nenăscut atunci el nu mai este Fiu şi dacă este Fiu el nu e nenăscutrdquo62 bdquoDat fiind că substanţa lui Dumnezeu nu admite naşterea ndash de vreme ce el este nenăscut ndash nici separarea sau icircmpărţirea ndash de vreme ce el este incoruptibil ndash şi că nu există nimic altceva pentru a servi drept substrat naşterii Fiului noi spunem că Fiul a fost născut cacircnd nu erardquo63 bdquoIată pentru ce conchide Eunomiu Fiul nu este Dumnezeu ci creatură a Tatălui deoarece substanţa sa a fost născută atunci cacircnd nu era icircnaintea propriei sale constituţiirdquo64 Asemenea lui Arie el considera că Iisus Hristos nu putea fi Dumnezeu mai mult decacirct Logosul icircnsuşi Ca şi mentorul său Eunomiu credea că Logosul a icircnlocuit icircn Iisus raţiunea sau sufletul acestuia asumacircnd doar trupul carnea bdquoCel ce icircn zilele mai de pe urmă s-a făcut om nu a luat un om (n-a asumat fire omenească nn) din suflet şi din truprdquo ci a luat o fire formată numai din trup65 Deprecierea persoanei Logosului s-a manifestat la Eunomiu prin abandonarea icircn cele din urmă de a mai celebra Sfintele Taine 66 Trebuie văzută aici o reminiscen ă din Origen care cum am văzut mai sus aț declarat la un moment dat că nu se cuvine să ne icircnchinăm unei creaturi adică Fiului ci numai lui Dumnezeu Tatăl că icircnsu i Macircntuitorul s-a icircnchinat Tatăluiș

Aceleaşi raţiuni icircl conduc pe Eunomiu să afirme că şi Duhul nu este Dumnezeu ci creatură deoarece dacă purcede nici el n-a putut exista icircnaintea purcederi sale bdquoSfacircntul Duh spune el care este al treilea icircn ordine nu ar putea fi primul icircn ceea ce

62 Eunomiu Apologia icircn ldquoSources chretiennesrdquo vol 305 p257

63 Eunomiu Apologia icircn ldquoSources chretiennesrdquo vol 305 p263-264

64 Eunomiu Apologia icircn ldquoSources chretiennesrdquo vol 305 p259

65 La Grigorie de Nyssa Contra lui Eunomiu II PG LXV 544 D-545 A la I G Coman Şi Cuvacircntul trup s-a făcut Hristologie şi mariologie patristică Timişoara 1993 p31-32 n38

66 X Le Bachelet Eunomius icircn DTC volI B col1507 1503

priveşte natura căci acesta este Dumnezeu Tatăl Ar fi icircntr-adevăr absurd şi singular ca acelaşi să aibă cacircnd primul loc cacircnd al treilea (hellip) Duhul nu are aceeaşi substanţă nici cu Monogenul (adică cu Unul Născut cu Fiul nn) căci el n-ar fi fost numărat după acesta ca avacircndu-şi propriul ipostas (propria substanţă nn) (hellip) Nu există deci un al doilea alături de Tatăl şi care să fie nenăscut căci nu există decacirct un singur şi unic Nenăscut şi nu există un altul nici alături de Fiul şi care să fie un născut căci nu există decacirct un singur şi unic Monogen (Unulnăscut) Există icircnsă un al treilea icircn natură şi icircn ordine creat la porunca Tatălui şi prin activitatea Fiului νεργειἐ ᾷ δε τοῦ ιοὑ ῦ γενόμενον El este cinstit icircn al treilea racircnd ca primă creatură a Monogenului cea mai mare dintre toate şi singura ca atare Divinitatea şi puterea demiurgică-i lipsesc dar el este plin de puterea de a sfinţi şi a icircnvăţardquo67

3 Arianismul tacircrziu

Volumul 146 al colec iei ț Sources chreacutetiennes con ine ț două omilii cu autor anonim care sunt icircn realitate două predici pentru prima zi a Săptămacircnii Mari a Sfintelor Pa ti Ele au fost redactate cel mai probabil către mijlocul sau icircn a două jumătate aș secolului al IV-lea 68 Cele două omilii dovedesc mai mult decacirct orice alt document arian rădăcinile gnostice ale acestei mari erezii Argumentarea autorului icircncepe cu evocarea robiei icircn care zăcea umanitatea sub puterea Demiurgului pacircnă la venirea Macircntuitorului bdquoIcircnaintea coboracircrii tale din ceruri pe pămacircnt (πρὸ γ ρὰ τ ςῆ ο ςῆ πἀ rsquoο ραν νὐ ῶ ε ςἰ γ ςῆ καταβ σεωςά ) eu eram captivul demonilor pe tine Creatorule te ignoram i adoramș crea ia drept creatoare icircmi imaginam materia ca auto-cauzată (ț α τ ματονὐ ό φανταζ μενἐ ό τ νὴ κτ σινί προσεκ νουνύ ςὡ κτ στηνί ) icircn u urătatea mea icircnvă am din propria voin ăș ț ț artele demonilor autorul răului (ὁ ρχ κακοςἀ έ ) folosise icircmpotriva mea armele sale tiranice Cel rău inten ionat (ț ργανονὄ με τ ςῆ δ αςἰ ί ὁ δυσμεν ςὴ κατεσκε ασεύ κακ ασί ) făcuse din mine instrumentul propriei sale răută i Eu zeificam cerul i ignoram pe celț ș care l-a desfă urat adoram soarele i nu cuno team pe cel care l-a aprins veneram luna iș ș ș ș dispre uiam pe creatorul ei mă icircnchinam astrelor i-l respingeam pe artizanul lorț ș

67 Eunomiu Apologia icircn ldquoSources chretiennesrdquo vol 305 p285-286

68 J Lieacutebaert Deux homeacutelies anomeacuteens pur lrsquooctave de Paques Introduction text traduction et notes icircn Sources chreacutetiennes vol146 p38

icircnconjuram de respect arborii i pietrele ridicam temple i altare icircmpotriva ta Creatoruleș ș atinsesem norii cu răutatea mea Căci odată coruptă legea naturală trăiam fără discernămacircnt asemenea jivinelor ira ionalerdquo ț 69 bdquoTu e ti arhistrategul ( eful armatelorș ș cere ti) Domnului love te-l pe autorul răului (ș ș ρχιστρ τηγοςἀ ά π ρχειςὑ ά κυρ ουί τ νὸ

ρχ κακονἀ έ τρ σονῶ ) 70 răpe te-i armele tiranului căci tu ai puterea cea de neicircnvinsș Eliberează-ne din robia pe care am icircndurat-o din cauza u urătă ii noastre scoate-ne dinș ț eroare i poartă-i pe rătăci i pe umerii tăi ș ț Apleacă- i Doamne urechea spre ruga meaț (Psalmul V 2) Arat-o fecioară pe curtezană schimb-o icircn femeie castă pe femeia adulteră fă-o rodnică pe cea stearpă schimbă neghina-n gracircu bun transformă spinii icircn trandafiri altoie te măslinul sălbatic pentru a face din el un măslin roditor slăve te-l pe celș ș abandonat fă-o mamă a multor copii pe cea care nu are niciunul Căci totul este posibil cacircnd tu vrei icircn simpla ta voin a tu posezi deja puterea (ț π νταά γ ρὰ δυνατά σοι τανὅ θ ληςέ νἐ γ ρὰ τῷ θ λεινέ χειἔ τὸ δ νασθαιύ )rdquo 71

Părăsind domeniul metafizicii autorul intră icircn acela al istoriei Vechiului Testament bdquoIudeul zice el s-a bucurat de ale tale voi gusta i eu din binefacerile tale tuș l-ai condus afară din Egipt scoate-mă i pe mine din gre eală Tu l-ai răscumpărat dinș ș macircna lui faraon eliberează-mă i pe mine din macircna celui rău Tu l-ai condus prin Mareaș Ro ie condu-mă i pe mine prin cristelni a botezului Tu l-ai icircndrumat cu stacirclpul cel deș ș ț foc luminează-mă i pe mine cu Duhul tău cel Sfacircnt El a macircncat pacircinea icircngerilor dă-miș i mie trupul tău cel sfacircnt El a băut din stacircncă amestecă i pentru mine sacircngele coasteiș ș

tale El a primit tablele legii scrie icircn carnea inimii mele evangheliile tale Tu i-ai trimis lui pe profe i trimite-mi i mie pe apostolirdquo ț ș 72 Plecacircnd apoi de la versetul 2 al psalmului

69 Anonimul anomeu Deux homeacutelies anomeacuteens pur lrsquooctave de Paques Homeacutelie I 4 icircn Sources chreacutetiennes vol146 p63

70 J Lieacutebaert atrage atenția aici asupra antitezei dintre bdquocel rău ἀρχέκακονrdquo tiranul lumii căzute și bdquoarhistrategul ἀρχιστράτηγοςrdquo Hristos salvatorul ceresc (p65 n2)

71 Anonimul anomeu Deux homeacutelies anomeacuteens pur lrsquooctave de Paques Homeacutelie I 6 icircn Sources chreacutetiennes vol146 p65-67

72 Anonimul anomeu Deux homeacutelies anomeacuteens pur lrsquooctave de Paques Homeacutelie I 9 icircn Sources chreacutetiennes vol146 p69

al 11-lea omilia a doua continuă ruga bdquoSalvează-mă Doamne tu care l-ai salvat pe Noe din naufragiul universal tu care l-ai salvat pe Lot din focul necru ător tu care l-ai salvatț pe Avraam din macircna celor cinci regi tu care l-ai salvat pe Isaac din lupta cu păstorii tu care l-ai salvat pe Iacob de macircnia lui Esau tu care l-ai salvat pe Iosif din macircna fra ilorț săi tu care l-ai salvat pe Iov de tirania celui rău tu care l-ai salvat pe Moise de macircndria lui faraon salvează-mă i pe mine de vrăjmă ia lui Saul hellipAm căzut de bunăvoie icircnș ș cursele vrăjma ului m-am lăsat legat fără speran ă icircn lan urile celui rău am căzut fărăș ț ț speran ă icircn undi a tiranului Din rege al lui Israel am devenit sclavul pasiunii mele dinț ț stăpacircn peste armate am devenit prizonier al celui tiran eu care am zdrobit leii am fost dominat de frumuse ea unei femei eu care am icircnvins popoare vrăjma e am fost icircnvins deț ș dorin a pentru o femeie eu care m-am ridicat la demnitatea unui profet am fost lipsit deț profe ie din cauza u urătă ii mele Icircn lacrimi strig i mă prostern la picioarele taleț ș ț ș Salvează-mă Doamnerdquo 73

Dacă pacircnă aici nu este clară aplecarea autorului spre erezie de aici icircncolo lucrurile se schimbă cacircnd intră icircn detaliile hristologiei Cel care a coboracirct din ceruri pe pămacircnt chemat să salveze umanitatea căzută sub robia celui rău nu a asumat o natură umană reală ci a fost doar icircn aparen ă om bdquohellipLa un semn al Celui Nenăscut ai fostț trimis din ceruri pe pămacircnt ca să locuie ti icircn sacircnul unei tinere femei tu conducătorulș cerului i al pămacircntului i ca să iei condi ia de sclav tu stăpacircnul crea iei alături deș ș ț ț Tatălhelliprdquo 74 bdquoEl mielul lui Dumnezeu n-a fost oferit asemenea unei oi sub puterea Legii căci nu icircmpotriva vrerii lui a mers el către patima de pe cruce i nici fără voin a sa aș ț icircndurat el rana lăncii nici prin constracircngere a cunoscut el legea mor ii prin crucificareț Tatăl n-a avut decacirct să ordone Monogenului să plece spre lumea pămacircntească acceptacircnd de bunăvoie fiul (copilul) s-a ridicat de pe tronul său slăvit a trecut nevăzut prin sferele naturilor celor netrupe ti a depă it corurile armatelor arhi-icircngere ti i a ajuns icircn cele dinș ș ș ș urmă lumea pămacircntească A fost purtat la sacircnul unei fecioare el care poartă icircn macircinile sale icircntreaga creatură A apărut icircn starea unui nou-născut el care este anterior veacurilor S-a arătat ca un copil el care formează copiii icircn pacircntecele maicii lor S-a hrănit cu lapte el care schimbă icircn mod nevăzut sacircngele (mamei) icircn lapte (pentru pruncul care suge) A

73 Anonimul anomeu Deux homeacutelies anomeacuteens pur lrsquooctave de Paques Homeacutelie II 5 7 icircn Sources chreacutetiennes vol146 p101

74 Anonimul anomeu Deux homeacutelies anomeacuteens pur lrsquooctave de Paques Homeacutelie I 5 icircn Sources chreacutetiennes vol146 p65

fost purtat icircn bra e el care dirijează la un semn toată crea ia Pentru oameni el care aț ț asumat slăbiciunile oamenilor rămacircnacircnd icircnsă ceea ce era icircnaintea veacurilor (με ναςί α τ ςὐ ὸ περὅ πρὸ α νωνἰώ π ρχενὑ ῆ ) Căci el nu s-a transformat ( υτεὄ μετ πεσενέ ) din mai bogat icircn mai sărac el nu s-a schimbat ( υτεὄ τρ πηἐ ά ) din mai mult icircn mai pu inț faptul de a fi icircmbrăcat carnea nu i-a alterat natura sa divină ( υτεὄ ἡ περιβολὴ τ ςῆ σαρκ ςὸ τ νὴ θε τητοςό λλο ωσεἠ ί φ σινύ ) asumarea trupului nu i-a mic orat ipostasul său deș Monogen ( υτεὄ ἡ ν ληψιςἀ ά τοῦ σ ματοςώ τ νὴ τοῦ μονογενο ςῦ σμ κρυνενἐ ί

π στασινὑ ό ) rămacircnacircnd ceea ce era icircnaintea veacurilor de bunăvoie el s-a oferit să aducă macircntuire oamenilorrdquo 75

Cu toată această condescenden ă asumată voluntar de Monogen el n-a fost unț simplu om bdquoCăci dacă Hristos ar fi fost un simplu om moartea ar fi avut asupra lui putere ca supra tuturor oamenilor (εἰ γ ρὰ νθρωποςἄ ψιλ ςὸ ὁ Χριστ ςό καὶ α τοὐ ῦ νἂ ςὡ π ντωνά νθτρ πωνἀ ώ κυρ ευσενἐ ί ὁ θ νατοςά ) 76 Urci pe firul vechii istorii i rămacirci uimitș icircn fa a mor ii Domnului Abel a fost ucis i crea ia nu a fost tulburată Avraam a fost pusț ț ș ț icircn mormacircnt i mormintele nu s-au deschis Isaac a murit i iadul n-a murit Iacob a fostș ș icircngropat i cei icircngropa i n-au icircnviat Iosif a fost depus lacircngă părin ii săi i trupurileș ț ț ș sfin ilor nu s-au ridicat Isaia a fost tăiat i soarele nu s-a icircntunecat Ieremia a fostț ș trangulat i luna nu s-a stricat Nabuth a fost omoracirct cu pietre i pămacircntul nu s-a clintitș ș ș

Zaharia a fost gacirctuit i ziua nu s-a schimbat icircn noapte Ioan a fost decapitat i voalulș ș templului nu s-a rupt icircn două Cacircnd Hristos a suferit icircnsă icircn trup soarele s-a oprit din drumul său luna i-a pierdut strălucirea fe ii sale pămacircntul s-a cutremurathellip Icircnvăluit icircnș ț giulgiu el a despuiat iadul a semănat groază icircn racircndurile păzitorilor iadului i a sfăracircmatș fără efort por ile iadului A ie it din mormacircnt icircmpreună cu capturile sale de război aț ș apărut femeilor a ezate icircn jurul mormacircntului por iile fiind icircncuiate el a intrat totu i prinș ț ș ele la apostoli lui Toma cel necredincios el i-a arătat coasta sa pentru a-l face credincioshelliprdquo 77

De i superior tuturor oamenilor Monogenul nu este totu i Dumnezeul supremș ș

75 Anonimul anomeu Deux homeacutelies anomeacuteens pur lrsquooctave de Paques Homeacutelie I 1-2 icircn Sources chreacutetiennes vol146 p59 J Lieacutebaert precizează că sensul lui ἐσμίκρυνεν este aici unul pur moral (p37 n2)

76 Hristos nu a fost așadar bdquoun simplu om ἄνθρωπος ψιλὸςrdquo adică un om adevărat ci o ființă intermediară icircntre Dumnezeu și om nici Dumnezeu deplin adevărat ca Dumnezeu Tatăl dar nici om adevărat ca ceilalți oameni

Anomeismul autorului omiliilor apare aici fără echivoc Pornind de la strigătul din rugăciune Auzi Doamne strigătul meu autorul icircl prezintă i ca strigăt al cre tinuluiș ș care- i proclamă credin a bdquoVoi striga puterea absolută a Tatălui i medierea ta (caș ț ș Monogen mediator nm) trimiterea ordonată de Cel Nenăscut i supunerea ta (ca Fiuș nm) (κρ ζωά γ ρὰ τ νὴ τοῦ Πατρ ςὸ α θεντει νὐ ά καὶ σ νὴ μεσιτε ανὶ τ νὴ τοῦ γενν τουἀ ή

ποστολ νἀ ὴ καὶ τ νὴ σ νὴ παλο νὑ ή ) 78 Icircn timp ce El stă etern (nemi cat) tu ai icircnclinatș cerurile i ai coboracirct (ș τιὅ κε νοςἐ ῖ ε ςἰ τ νὸ α ναἰῶ κ θηταιά καὶ σὺ κλιναςἔ ο ρανο ςὐ ὺ καὶ κατ βηςέ ) 79 icircn timp ce Tatăl dă mărturie din icircnaltul cerurilor tu la Iordan ai primit mărturia lui de i l-ai chemat afară din mormacircnt pe Lazăr cel mort de patru zile tu ai datș totu i slavă lui (Dumnezeu) Tatăl (ș Părinte te slăvesc pentru că m-ai ascultathellip) icircnmul ind pacircinile-n pustie tu ai dat cinste Celui ce t-a născut (ț ridicacircndu- i ochii el aș binecuvacircntathellip) ai fost spacircnzurat trupe te pe cruce dar El a fost cel ce a primit duhul tăuș ( i strigacircnd cu voce tare i-a dat duhulhellipș ș ) ai fost pus icircn mormacircnt dar El a fost cel ce te-a icircnviat din mormacircnt a treia zirdquo 80 bdquoCăci dacă Tatăl nu i-ar fi poruncit voi n-a i fi putut fiț stăpacircni i de fiul său dacă sentin a n-ar fi venit de sus voi n-a i fi fost capabili să văț ț ț recunoa te i Creatorul dacă Tatăl n-ar fi luat hotăracircrea voi n-a i fi putut atingeș ț ț tămăduitorul Un semn i el ar fi pedepsit natura Un semn i el ar fi zdrobit crea ia Darș ș ț

77 Anonimul anomeu Deux homeacutelies anomeacuteens pur lrsquooctave de Paques Homeacutelie I 26-27 icircn Sources chreacutetiennes vol146 p91-93

78 A se observa antiteza dintre auto-icircntemeierea absolută a Tatălui τὴν τοῦ Πατρὸς αὐθεντειάν și medierea μεσιτεὶαν poziția condiționată și condiționantă a Monogenului de mijlocitor icircntre Dumnezeu cel pur spiritual și lumea pur materială (Vezi și comentariile lui J Lieacutebaert p35 n1)

79 A se observa de asemenea antiteza dintre bdquoa sta nemișcat din eternitate εἰς τὸν αἰῶνα κάθηταιrdquo și bdquoa icircnclina cerurile și a coboricirc ἔκλινας οὐρανοὺς καὶ κατέβηςrdquo Tatăl este icircn esența sa imuabil la modul absolut Fiul Monogenul este icircnsă muabil și de aceea diferit ca esență de esența Tatălui său

80 Anonimul anomeu Deux homeacutelies anomeacuteens pur lrsquooctave de Paques Homeacutelie II 11 icircn Sources chreacutetiennes vol146 p107

nu icircmpotriva voin ei lui Dumnezeu (Cuvacircntul) a mers să pătimească pe cruce (ț ο τεὔ γ ρὰ κωνἄ ὁ Θε ςὸ πἐ ὶ τὸ σταυρικ νὸ παρεγ νετοέ π θοςά ) ci prin supunere fa ă de semnulț

părintesc a luat el asupra sa să sufere moartea pentru cei muritorirdquo 81

Coboracircrii sale la icircntrupare acestui descensus cosmic al Logosului icirci urmează ascensus urcu ul său prin icircnviere spre sferele cosmice celeste de unde a venit Dar niciș el nu este o putere absolută ci una relativă condi ionată de puterea absolută a Tatăluiț căci ine să observe autorul omiliilor bdquounul este cel care a fost icircnviat dar altul este celț care-l icircnviază Cum ar putea fi el unul i acela irdquo ș ș 82 Dar nu numai ontologic iș metafizic adică pentru sine icircnsu i el Monogenul nu este icircntemeierea absolută a fiin eiș ț el nu este reperul ultim nici pentru rugăciunea care se icircnal ă către Dumnezeu Departe deț a fi destina ia ei ultimă Monogenul este numai un mediator al rugăciunilor noastre cătreț adevăratul Dumnezeu care este Tatăl De i superior icircngerilor i chiar arhanghelilorș ș Monogenul este inferior totu i Tatălui său bdquoCacircnd rugăciunea iese din buze curate eaș tie să atingă urechile incoruptibile ale Stăpacircnului căci rugăciunea celui drept tie cuș ș

adevărat să icircnduplece divinitatea către milă hellipEa se ridică pacircnă icircn regiunile icircnăl imilorț celeste hellip i icircntr-o clipă ajunge icircn locuin a fiin elor celor netrupe ti unde por ile celeste iș ț ț ș ț

81 Anonimul anomeu Deux homeacutelies anomeacuteens pur lrsquooctave de Paques Homeacutelie I 24 icircn Sources chreacutetiennes vol146 p89 De remarcat aici faptul că suferințele de pe cruce sunt atribuite Monogenului ca Dumnezeu Comentacircnd expresia J Lieacutebaert este de părere că limbajul icircntrebuințat aici de autorul anomeu nu este conform cu ortodoxia ariană (p36 n1) Ideea de a raporta suferințele de pe cruce la icircnsăși ființa divină a Monogenului se icircntacirclnește icircnsă la arieni ca Palladius al Ratiariei cu ocazia Conciliului de la Aquileea din 381 (vezi capitolul următor) Acest amănunt ar putea fi un argument pentru a-l plasa pe autorul nostru mai degrabă către sfacircrșitul secolului al IV-lea decacirct spre mijlocul lui Explicația ar fi aceea că pentru anomei doar esența Tatălui este absolut impasibilă ființa Monogenului chiar dacă el este numit bdquodumnezeurdquo este pasibilă J Lieacutebaert propune calificarea hristologiei ariene ca bdquologopashitărdquo Expresia din text autorizează icircnsă calificarea ei mai degrabă ca bdquotheopashitărdquo termenul bdquotheosrdquo fiind icircnsă icircnțeles icircn noul arianism ca bdquodumnezeu secundrdquo distinct de bdquodumnezeul primrdquo care este Tatăl

82 Anonimul anomeu Deux homeacutelies anomeacuteens pur lrsquooctave de Paques Homeacutelie I 25 icircn Sources chreacutetiennes vol146 p 91

se deschid Cerul o prime te cu bucurie căci ea nu mai con ine nimic pămacircntescș ț (ο ραν ςὐ ὸ α τ νὐ ὴ μετὰ χαρ ςᾶ ποδ χεταιὑ έ ςὡ μηδ νὲ πιφ ρουσανἐ έ γ ϊνονή ) 83 Icircngerii o icircnso esc cu bucurie căci ea a icircmplinit ceea ce place lui Dumnezeu Arhanghelii oț icircmbră i ează ca pe un prieten Icircncepătoriile (principiile) i Puterile icirci cedează trecereaț ș ș căci ea poartă podoabele sărbătorii văzacircnd ve macircntul ei de fapte bune Domniile oș icircnso esc căci ea s-a străduit să icircmplinească iubirea pentru Creator Heruvimii i Serafimiiț ș icirci arată locul unde stă Paracletul Paracletul salutacircnd-o cum se cuvine o conduce la Dumnezeu Monogenul (ὁ Παρ κλητοςά σπασ μενοςἀ ά γνης ωςί τῷ Μονογενεῖ θεῷ α τ νὐ ὴ προς γειά ) Dumnezeu Cuvacircntul Monogenul o oferă icircn fine icircnaintea Tatălui (ὁ Μονογεν ςὴ θε ςὸ Λ γοςό τῷ Πατρὶ ξ νιονέ α τ νὐ ὴ προσφ ρειέ )rdquo 84

Finalul celei de a doua omilii este apoteotic bdquoAceasta este deci ceea ce strig aceasta este ceea ce proclam peste veacuri Eu păzesc realită ile fără confuzie eu nuț amestec ipostasele ( σ γχυταἀ ύ φυλ ττωά τὰ πρ γματαά οὐ συναναμ γνυμιί τ ςὰ

ποστ σειςὑ ά ) eu in ceea ce tu icircnsu i ai zis eu strig ceea ce tu icircnsu i ai vestit eu păstrezț ț ț ceea ce tu icircnsu i mi-ai transmis icircnvă ceea ce tu icircnsu i ai proclamatrdquo ț ț ț 85 bdquoLegea proclamă Ascultă Israele Domnul Dumnezeul tău este unul Iată-i icircnsă pe sabelienii cei lipsi i deț evlavie adăugacircnd lui Unu al i doi (ț οἱ σαβ λλιοιέ τῷ νἑ ὶ δ οὺ συν πτουσινά ) hellip i pe fiiiș ereticilor imaginacircnd o Triadă consubstan ială de dumnezei (ț καὶ α ρετικ νἱ ῶ πα δεςῖ τρι δαά θε νῶ μοο σιονὁ ύ φαντ ζονταιά )rdquo 86 Men ionarea sabelienilor ca adversarii prin excelen ăț ț ai arianismului este astfel o bună introducere la prezentarea esen ialismului marcelian iț ș

83 Se va remarca această precizare a rugăciunii dezbrăcată de tot ce este pămacircntesc Urcușul rugăciunii icircn această stare este posibil numai pe drumul pe care Monogenul icircnsuși dezbrăcat la racircndul său de haina lui umană icircl va fi făcut prin icircnviere Revenirea sa icircn sferele celeste de unde coboracircse la icircntrupare nu este de conceput icircn arianims altfel decacirct prin eliberarea de materia asumată la nașterea sa din Fecioara Și icircn arianism ca și icircn gnoză materia este rea și destinată pieirii finale Derobarea de materia trupului este posibilă numai icircntr-o hristologie dochetă icircn care icircntruparea nu este reală

84 Anonimul anomeu Deux homeacutelies anomeacuteens pur lrsquooctave de Paques Homeacutelie II 1 icircn Sources chreacutetiennes vol146 p95-97

85 Anonimul anomeu Deux homeacutelies anomeacuteens pur lrsquooctave de Paques Homeacutelie I 12 icircn Sources chreacutetiennes vol146 p71

fotinian care urmează

B PROBLEMA DUHULUI SFAcircNT IcircN ARIANISM

1 Mărturia Sf Atanasie cel Mare bdquoTropiciirdquo lui Serapion de Thmuis

Aflat icircn pustie icircn urma fugii sale din noaptea de 8 spre 9 februarie 356 din calea oamenilor icircmpăratului Constan iu marele patriarh al Alexandriei prime te la un momentț ș dat o interpelare din partea episcopului de Thmuis Serapion icircn problema doctrinei unor eretici pe care el icirci nume te bdquotropicirdquo probabil pentru faptul că dădeau un sens figuratș expresiilor din Scriptură cu privire la Duhul Sfacircnt Ace tia părăsiseră arianismul icircn ceeaș ce prive te doctrina despre inferioritatea Fiului icircn raport cu Dumnezeu Tatăl dar păstrauș vechea erezie icircn ceea ce prive te icircnvă ătura despre Duhul Sfacircnt Atanasie care-i scrie luiș ț Serapion patru epistole pe această temă datate de cercetători icircntre 356 i 361 descrieș doctrina bdquotropicilorrdquo icircn termenii următori bdquohellipPărăsind unii pe arieni pentru hula lor icircmpotriva Fiului cugetă icircmpotriva Duhului i zic nu numai că ș el este creatură ci i că ș e unul din duhurile slujitoare i se deosebe te de icircngeri numai prin treaptăș ș Iar aceasta e numai o luptă prefăcută fa ă de arieni De fapt e o adevărată icircmpotrivire fa ă de dreaptaț ț credin ă Căci precum aceia tăgăduind pe Fiul tăgăduiesc pe Tatăl a a i ace tia grăindț ș ș ș rău de Duhul Sfacircnt grăiesc rău i de Fiul Cele două păr i i-au icircmpăr it icircmpotrivirea fa ăș ț ș ț ț de adevăr căci cugetacircnd unii icircmpotriva Cuvacircntului iar ceilal i icircmpotriva Duhului eiț icircndreaptă aceea i hulă icircmpotriva Sfintei Treimi (icircntregi)rdquo ș 87 Potrivit acestui text tropicii admiteau consubstan ialitatea Fiului cu Dumnezeu Tatăl conform sinodului de la Niceeaț dar nu mai admiteau i consubstan ialitatea Duhului cu Fiul i desigur i cu Tatăl Pentruș ț ș ș ei Duhul era o creatură a Fiului asemenea icircntregului cosmos

Aspectul cu adevărat relevant icircn această afacere este icircnsă faptul că tropicii

86 Anonimul anomeu Deux homeacutelies anomeacuteens pur lrsquooctave de Paques Homeacutelie II 11 icircn Sources chreacutetiennes vol146 p107

87 Atanasie cel Mare Epistola icircntacirci către Serapion 1 icircn colecția bdquoPărinți și scriitori bisericeștirdquo EIBMBOR București 1988 vol 16 p 23

considerau Duhul o crea ie numai a Fiului fără nici un amestec din partea Tatăluiț Tropicii tăgăduiau cu alte cuvinte orice rela ie directă a Duhului cu Tatăl chiar icircnț calitatea sa de creatură Iată cacircteva texte care ilustrează acest aspect bdquoEi zic a a spuneș Sf Atanasie ltdacă Duhul nu e creatură nici unul dintre icircngeri ci purcede din Tatăl urmează că e Fiu i el i astfel sunt doi fii el i Cuvacircntul i dacă e frate (alș ș ș Ș Cuvacircntului nn) cum mai este Cuvacircntul laquoUnul Născutraquo Sau nu sunt egali ci unul se nume te după Tatăl iar celălalt după Fiulgt ș i iară iȘ ș ltdacă e din Tatăl cum de nu se zice i despre el că s-a născut Iar dacă Duhul este al Fiului urmează că Tatăl esteș bunicul Duhuluigtrdquo 88 Cacircteva racircnduri mai jos Atanasie se icircntreabă bdquoCare sunt deci de teptele lor icircntrebări ș ltDacă Duhul nu e creatură (a Fiului ci purcede direct din Tatăl nn) zic ei el este fiu i deci sunt doi fra i (proveni i din Tatăl nn) Cuvacircntul iș ț ț ș elgt Apoi adaugă ltdacă Duhul va lua din Fiul i se va da de către el (hellip) urmează căș Tatăl e bunic i Duhul nepotul luigtș rdquo 89 bdquoEi zic deci ltdacă Duhul Sfacircnt nu e creatură cum a i spus icircnainte ci este icircn Dumnezeu i se dă din Dumnezeu atunci este i el fiu iț ș ș ș sunt deci doi fii el i Fiul Iar dacă Duhul e al Fiului i prime te toate de la Fiul(hellip)ș ș ș atunci Tatăl este bunic i Duhul nepotul luigtș rdquo 90 Iată a adar care era faimosul argumentș al tropicilor sau cum spune Sf Atanasie bdquohellipacea sfătoasă icircntrebare a lor ltdacă Duhul e din Dumnezeu (Tatăl) pentru ce nu se nume te el fiuhellipgtș rdquo 91

Ce icircnvă au a adar tropicii lui Serapion Spuneau mai icircntacirci că Duhul Sfacircnt nuț ș poate purcede direct bdquodin Tatălrdquo deoarece Duhul ar deveni i el Fiu i deci un frate alș ș Fiului ceea ar anula calificarea acestuia din urmă ca Monogen Mai spuneau apoi că Duhul nu poate purcede nici bdquodin Fiulrdquo adică bdquodin fiin a Fiuluirdquo pentru că icircn acest cazț

88 Atanasie cel Mare Epistola icircntacirci către Serapion 15 icircn colecția bdquoPărinți și scriitori bisericeștirdquo vol 16 p 40

89 Atanasie cel Mare Epistola a patra către Serapion 1 icircn colecția bdquoPărinți și scriitori bisericeștirdquo vol 16 p 87

90 Atanasie cel Mare Epistola a patra către Serapion 2 icircn colecția bdquoPărinți și scriitori bisericeștirdquo vol 16 p 88

91 Atanasie cel Mare Epistola icircntacirci către Serapion 25 icircn colecția bdquoPărinți și scriitori bisericeștirdquo vol 16 p 54

Fiul i-ar deveni tată el icircnsu i devenind astfel bdquonepotrdquo al Tatălui Primei obiec ii aș ț bdquotropicilorrdquo SF Atanasie le-a opus argumentul stabilită ii numelor i anume că ipostaseleț ș icirc i păstrează caracteristicile proprii astfel icircncacirct Tatăl nu poate deveni bunic nici Fiul tatăș al Duhului bdquoCăci dacă deoarece Duhul nu este creatură (voi totu i) icircntreba i ș ț ltdeci Duhul este ( i el) Fiugtș atunci lua i seama ca nu cumva aflacircnd că Fiul nu este creaturăț (căci prin el s-au făcut toate) să (ajunge i să) icircntreba i ț ț ltdeci Fiul este Tatăgt sau icircncă ltDuhul este Fiu i Fiul este Duhul Sfacircntgtș Cei ce cugetă a a sunt icircn afara Treimii i seș ș vor socoti fără Dumnezeu schimbacircnd numele Tatălui i al Fiului i al Duhului Sfacircnt iș ș ș socotindu-i pe ace tia după a lor voie icircntru asemănarea na terii omene ti numindu-iș ș ș nepo i i bunici i nălucindu- i na teri dumnezeie ti (teogonii) asemenea (miturilorț ș ș ș ș ș păgacircne ale nn) elinilor Nu aceasta e credin a Bisericii ci cum a zis Macircntuitorul icircnț Tatăl i Fiul i Sfacircntul Duh icircn Tatăl care nu poate deveni bunic icircn Fiul care nu poateș ș deveni Tată i icircn Duhul Sfacircnt care nu poate fi numit decacirct a a i nu altfel Credin aș ș ș ț aceasta nu poate schimba numele Ci Tatăl e pururi Tatăl Fiul e pururi Fiul i Duhul Sfacircntș care se zice pururi Duhul Sfacircnt hellipLa oameni tatăl nu este pururi tată nici fiul pururi fiu Fiindcă cel ce devine tatăl unui fiu a fost fiul altuia i fiul unui tată devine tată altuiaȘ Avraam fiind fiul lui Nahor a devenit tatăl lui Isaac i Isaac fiind fiul lui Avraam s-aș făcut tată lui Iacob Căci fiecare fiind o parte a născătorului său (sn) se na te ca fiu darș devine i el tată al altuia Dar icircn dumnezeire nu este a a fiindcă Dumnezeu nu e ca omulș ș Tatăl nu e din alt tată De aceea nici nu na te pe cineva care va deveni tată al altuia Niciș Fiul nu este o parte a Tatălui (sn) 92 de aceea nici nu e născut spre a na te un alt fiuș Pentru aceea numai icircn dumnezeire Tatăl fiind icircn mod propriu i singur (numai el) Tatăș este i a fost i va fi pururi Tatăl i Fiul este icircn mod propriu i singur (numai el) Fiuș ș Ș ș Astfel Tatăl e i se zice pururi Tatăl i Fiul e pururi Fiul i Duhul Sfacircnt este pururi Duhulș ș ș (sn) Iar acesta (Duhul) credem că este al lui Dumnezeu i că s-a dat de la Tatăl prinș Fiul Astfel Sfacircnta Treime rămacircne neschimbată cunoscută icircntr-o singură dumnezeire Deci cel ce icircntreabă ltprin urmare Duhul este ( i el) Fiugtș icirc i icircnchipuie că numele poateș fi schimbat i nu e sănătos la minte (Asemenea) i cel ce icircntreabă ș ș ltTatăl e deci bunicgt născocind un alt nume Tatălui rătăce te icircn inima lui Dar a răspunde mai departeș neru inării ereticilor nu e de folosrdquo ș 93

Argumentul său icircmpotriva celei de a doua obiec ii a bdquotropicilorrdquo este acela căț

92 Cum afirmase cu mai bine de un secol icircnainte icircn Occidentul latin Tertulian icircn Adversus Praxean XXVI 3 6 Iar icircn Orient cine

93 Atanasie cel Mare Epistola a treia către Serapion 6 icircn colecția bdquoPărinți și scriitori bisericeștirdquo vol 16 p 92-93

Duhul nu poate fi o creatură a Fiului deoarece el este bdquopropriul Fiuluirdquo adică din aceea iș fiin ă cu Fiul tot a a cum Fiul este bdquopropriul Tatăluirdquo adică din aceea i fiin ă cu Tatălț ș ș ț bdquoDe ce nu- i dau seama (ace tia) zice el că precum nedespăr ind pe Fiul de Tatăl eiș ș ț păstrează unitatea lui Dumnezeu a a despăr ind pe Duhul de Cuvacircntul nu mai păstreazăș ț unitatea dumnezeirii icircn Treime ci o sfacirc ie amestecacircnd icircn ea o fire străină i de alt soi i oș ș ș egalizează pe aceasta cu creaturile Ei arată astfel că Treimea nu mai este una ci compusă din două firi datorită fiin ei deosebite a Duhului cum i-o imaginează ei i ceț ș Ș fiin ă dumnezeiască mai e aceasta care e compusă din Creator i creatură Căci sau nu eț ș Treime ci o Doime i o creatură sau dacă e Treime precum i este cum pun ei pe Duhulș ș Treimii icircn racircnd cu creaturile cele de după Treime Căci aceasta icircnseamnă iară i a icircmpăr iș ț i a desface Treimea Căci cugetacircnd rău despre Duhul nu cugetă bine nici despre Fiulș

Fiindcă dacă cugetau drept despre Cuvacircntul ar fi cugetat sănătos i despre ș Duhul care purcede de la Tatăl i fiind propriu Fiului se dă de către acesta ucenicilor i tuturorș ș celor ce cred icircn El Iar rătăcind astfel nu au nici despre Tatăl credin a cea sănătoasă Căciț cei ce tăgăduiesc pe Duhul cum a spus marele mucenic tefan (Fapte VII 55)Ș tăgăduiesc pe Fiul iar cei ce tăgăduiesc pe Fiul nu au nici pe Tatălrdquo 94 Dar observă Atanasie cel ce face pe Duhul creatură va ajunge să-l facă creatură i pe Fiul bdquoIar ș Duhul avacircnd aceea i fire i aceea i pozi ie fa ă de Fiul pe care o are Fiul fa ă de Tatălș ș ș ț ț ț cum oare cel ce-l nume te pe acesta creatură nu va cugeta icircn mod necesar acelea i i despreș ș ș Fiul Căci dacă Duhul Fiului este creatură e firesc ca ei să spună că i Cuvacircntul Tatăluiș este creatură Aceasta nălucindu- i-le arienii au căzut icircn iudaismul lui Caiafa Iar dacăș cei ce spun aceasta despre Duhul nu- i icircnsu esc cele ale lui Arie să ocolească i cuvinteleș ș ș lui i să- i icircndrepte necredin a privitoare la Duhul Căci precum Fiul cel ce este icircn Tatălș ș ț i icircn care e i Tatăl nu este creatură ci ș ș e propriul fiin ei Tatăluiț (căci aceasta pretinde i căț

o spune i i voi) a a i pe Duhul cel aflător icircn Fiul icircntru care e i Fiul nu e icircngăduit a-lț ș ș ș ș socoti icircntre creaturi nici a-l separa de Cuvacircntul i a face Treimea nedesăvacircr itărdquo ș ș 95 bdquoCăci dacă cei ce cugetă cele ale lui Arie ndash fiindcă icircn sufletul lor rău i iscoditor nu intrăș icircn elepciunea ndash nu pot icircn elege nici crede Treimea neicircmpăr ită i sfacircntă acesta nu e motivț ț ț ș ca să răstălmăcească adevărul nici să spună că nu pot exista cele ce ei nu pot icircn elege Eiț suferă un lucru cu totul nebunesc cacircnd neputacircnd icircn elege cum e neicircmpăr ită Sfacircntaț ț

94 Atanasie cel Mare Epistola icircntacirci către Serapion 2 icircn colecția bdquoPărinți și scriitori bisericeștirdquo vol 16 p 24-25 A se observa icircn același timp modul icircn care Atanasie evită să afirme purcederea Duhului bdquoși de la Fiulrdquo limitacircndu-se la afirmațiile certe ale Scripturii

95 Atanasie cel Mare Epistola icircntacirci către Serapion 21 icircn colecția bdquoPărinți și scriitori bisericeștirdquo vol 16 p 48-49

Treime arienii fac pe Fiul una cu crea iunea iar tropicii icircl numără i ei pe Duhul icircntreț ș creaturirdquo 96 bdquoAceasta fiind unitatea icircn Sfacircnta Treime cine ar putea despăr i pe Fiul deț Tatăl i pe Duhul de Fiul sau de Tatăl icircnsu i Sau cine ar fi atacirct de icircndrăzne ca să spunăș ș ț că Treimea este neasemenea i de o fire străină icircn ea icircnsă i sau ș ș că Fiul e de o altă fiin ăț decacirct Tatăl sau că Duhul e străin de Fiulrdquo 97

Să observăm a adar din cele de mai sus că tropicii lui Serapion negau icircn modș expres purcederea directă a Sfacircntului Duh din Dumnezeu Tatăl ata acircndu-l cauzal numaiș de Fiul Deci spuneau ei Duhul nu poate purcede i el din Tatăl căci ar deveni un fel deș frate al Fiului icircn consecin ă el nu este de aceea i fiin ă cu Tatăl Apoi chiar dacă icirc i areț ș ț ș cauza icircn Fiul el nu purcede din fiin a Fiuluiț ci este adus la existen ă ț prin Fiul de către Fiul asemenea oricărei creaturi iată de ce el nu este de aceea i fiin ă nici măcar cu Fiulș ț Icircmpotriva acestei argumentări a tropicilor Sf Atanasie lansează principiul bdquoDuhului care are aceea i fire i aceea i pozi ie fa ă de Fiul pe care o are Fiul fa ă de Tatălrdquo icircn sensul căș ș ș ț ț ț Duhul este bdquopropriurdquo Fiului icircn aceea i măsură icircn care Fiul este bdquopropriurdquo Tatălui Fidelș sinodului de la Niceea Sf Atanasie se mul ume te să afirme doar consubstan ialitateaț ș ț Duhului cu Fiul după modelul consubstan ialită ii Fiului cu Tatăl pe care o admiteau iț ț ș tropicii El nu afirmă că Duhul i-ar avea cauza bdquodin Fiulrdquo sau bdquoprin Fiulrdquo nuș interpretează cauzal expresia bdquoDuhul este propriul Fiuluirdquo el se mul ume te să sugerezeț ș doar că Duhul este din aceea i fiin ăș ț din care este i Fiul a a cum Fiul este ș ș din aceea iș fiin ăț din care este i Tatăl Avacircnd icircn minte icircn permanen ă numai bdquoconsubstan ialitateardquoș ț ț ipostaselor stabilită la Niceea Sf Atanasie nu pare să fi observat interpretarea clar cauzală pe care tropicii o dădeau rela iei Duhului cu Fiul precum nici faptul că ei negauț astfel orice rela ie cauzală directă a Duhului cu Tatăl Aceste aspecte de i ignorate deț ș marele patriarh pacircnă la moartea sa nu vor rămacircne icircnsă neobservate la Sf Vasile cel Mare

2 Mărturia Sf Vasile cel Mare Contra Eunomiu

Doctrina lui Eunomiu cu privire la purcederea Duhului Sfacircnt este foarte bine pusă icircn eviden ă de Sf Vasile cel Mareț care pe la 364 a scris icircmpotriva lui cunoscuta sa

96 Atanasie cel Mare Epistola icircntacirci către Serapion 17 icircn colecția bdquoPărinți și scriitori bisericeștirdquo vol 16 p 43

97 Atanasie cel Mare Epistola icircntacirci către Serapion 20 icircn colecția bdquoPărinți și scriitori bisericeștirdquo vol 16 p 47

lucrare Contra Eunomiu Marele părinte pare să fie primul care a observat că arienii reduceau la Fiul cauza Duhului Sfacircnt Potrivit Sf Vasile Eunomiu profesa următoarea icircnvă ătură trinitară bdquoSă presupunem că observa ia pleacă de la operele create i se icircnal ăț ț ș ț peste acestea pacircnă la substan e ț ea găse te astfel căș Fiul este o creatură a Celui Nenăscut i că Paracletul este o creatură a Fiului (tou men agennetou ton yion euriskon poimaș

tou de monogenous ton parakleton)rdquo 98 bdquoExistă deci un singur Dumnezeu nenăscut iș fără principiu (eis esti o Theos agenetos kai anarhos) El nu are vreo fiin ă care să-i fieț anterioară ndash căci nimic nu poate fi anterior nenăscutului nici vreo fiin ă care să fie icircn (cu)ț El ndash căci El este simplu i fără compozi ie Fiind unic fiind singur i mereu acela i Elș ț ș ș este Dumnezeu creator i artizan al tuturor lucrurilor mai icircntacirci de toate i icircntr-un mod cuș ș totul extraordinar al Monogenului apoi prin Acesta icircn mod propriu al tuturor celor create Căci icircnainte i de toată creatura i numai prin propria sa putere i activitate l-aș ș ș născut l-a creat i l-a făcut pe Fiul (ton men gar Hyion pro panton kai pro pases ktiseosș monou te eautou dynamei kai energeia egennese te kai ektise kai epoiesen)(hellip) i prin elȘ (prin Fiul) l-a creat pe Duhul Sfacircnt cel dintacirci dintre toate i cel mai mare dintre to iș ț prin propria sa putere i la ordinul său dar prin activitatea i puterea (creatoare) aș ș Fiului (kai dia toutou proton men panton kai meizon to Pneuma to agion epoiesen exousia men idia kai prostagmati energeia de kai dynamei tou Hiou)rdquo 99 Astfel mai spune Eunomiu bdquohellipdupă icircnvă ătura fericitului Pavel hellipFiul este subordonat luiț Dumnezeu Tatăl hellipiar Duhul Sfacircnt la racircndul său este icircn mod clar subordonat lui Hristosrdquo 100 Eunomiu ca to i arienii icircn elegea actul purcederii prin prisma activită iiț ț ț creatoare a Fiului bdquoEl (Duhul) este onorat icircn al treilea racircnd ca prima creatură a Monogenului cea mai mare dintre toate i singura ca atare (trite hora timomenon osș proton koi meizon panton kai monon toioutou tou monogenous poema)rdquo 101

98 Eunomiu de Cyzic Apologia 20 icircn col Sources chretiennes Les Editions du Cerf Paris 1983 vol 305 p 275

99 Eunomiu de Cyzic Apologia (Apendice) 28 icircn col Sources chretiennes vol 305 p 297

100 Eunomiu de Cyzic Apologia 27 icircn col Sources chretiennes vol 305 p 293

101 Eunomiu de Cyzic Apologia 25 icircn col Sources chretiennes vol 305 p 287

Aspectul cel mai important aici nu este icircnsă acela că Eunomiu icircn elegeaț aducerea la existen ă a Duhului icircn termenii sugera i icircn Ioan I 3 adică asemenea uneiț ț creaturi ci faptul că fie i icircn această calitate Duhul este creat numai de Fiul că actulș creării Duhului icirci apar ine numai Fiului Este ceea ce observă i Sf Vasile cel Mare careț ș intrigat de acest aspect spune următoarele bdquoExistă oare vreun om pe lume care să nu vadă cu claritate că nici o activitate a Fiului nu se află separată de Tatăl şi că nu se află nimic icircntre cele existente care să aparţină Fiului dar să fie străine de Tatăl (hellip) Pentru ce dar atribuie Eunomiu numai Fiului cauza Duhului Sfacircnt (pos oun tou pneumatos ten aitian to monogenei mono prostithesi) şi pentru a-i calomnia natura se serveşte de activitatea creatoare a acestuia (adică a Fiului nn)(kai kategorema tes physeos autou ten toutou lambanei demiourgian) (hellip) Nu este un pericol evident de a separa de Dumnezeu Tatăl pe Duhul Sfacircnt (diairein apo tou Theou to Pneuma) devreme ce pe de o parte apostolul ni-l prezintă icircn relaţiile sale cacircnd Duhul lui Hristos cacircnd Duhul lui Dumnezeuhellip iar pe de alta Domnul icircnsuşi icircl numeşte Duhul Adevăruluihellip şi spune că purcede de la Tatăl Or acesta (Eunomiu) pentru a micşora slava Domnului nostru Iisus Hristos (allrsquooutos eis kathairesin tes doxes tou Kyrios hemon Iesou Hristou) icircl separă pe Duhul de Tatăl i-l atribuie Monogenului de-o manieră diferită (aferei men apo touș Patros tou de Monogenei diaferontos) desigur pentru a mic ora (Fiului) slava (epiș kathairesi tes doxes prostithesin)rdquo 102 A adar departe de a nega Fiului orice participareș cauzală actul bdquopurcederiirdquo al venirii la existen ă a Duhului Sfacircnt Eunomiu cum aratăț marele capadocian atribuia numai Fiului cauza Duhului Sfacircnt excluzacircndu-l astfel pe Dumnezeu Tatăl icircmpotriva Scripturii (vezi Ioan XV 26)

B REAC IA ESEN IALISTĂȚ Ț

1 Marcel al Ancyrei

102 Sf Vasile cel Mare Contra lui Eunomiu II 34 icircn col Sources chretiennes Les Editions du Cerf Paris 1983 vol 305 p141-143

Devenit episcop al Ancyrei (Ankara de astăzi) Marcel a fost unul din marii apărători ai termenului homoousios icircmpotriva arianismului şi prieten al Sf Atanasie cel Mare Cu timpul s-a dovedit icircnsă că fondul metafizic icircn baza căruia lupta el icircmpotriva arianismului era de cu totul altă natură decacirct acela folosit la sinodul ecumenic de la Niceea icircn formularea celebrului homoousios Marcel actualiza pur şi simplu vechiul sabelianism El icircnţelegea să combată arianismul afirmacircnd consubstanţialitatea Logosului cu Dumnezeu Tatăl pacircnă la desfiinţarea oricărei distincţii dintre cei doi Devenind evident acest fapt Marcel este abandonat de adevăraţii niceeni cum era Sf Atanasie şi acuzat icircn mod deschis de modalism Este ceea ce face la un moment dat icircnsuşi Sf Vasile cel Mare cacircnd scruiindu-i Sf Atanasie icirci solicită acestuia pentru a risipi orice confuzie să condamne imediat bdquoicircnvăţătura periculoasă şi icircn afara adevăratei credinţe (a lui Marcel)rdquo 103 Icircn cele din urmă Marcel este somat să compară icircn faţa unui sinod icircn 335 şi depus din treaptă pentru erezie Eusebiu de Cezareea l-a combătut icircn cadrul unei cărţi intitulate Teologia bisericească Marcel a dispărut din istorie dar doctrina sa a creat mari probleme Ea reprezintă icircn fond o reacţie de fond sabelian la subordinaţianismul arian Ca şi icircn cazul celei a lui Arie doctrina lui Marcel este o hristologie nu o triadologie Deşi a abordat icircn treacăt problema Sf Duh el a făcut-o numai pentru a dovedi absenţa oricărei diferenţe dintre Logosul etern şi Dumnezeu Tatăl

Iată un rezumat al doctrinei sale pe baza textului lui Eusebiu din lucrarea acestuia Teologia bisericească Dumnezeu este o monadă absolut unul şi indivizibil De aici trebuie pornit şi nu de la o pluralitate divină după cum face Origen Aceasta nu icircnseamnă că icircn Dumnezeu nu există un Logos el există dar este μοο σιος adicăὁ ύ Logosul este icircn Dumnezeu şi Dumnezeu icircn el fără nici o diviziune locuind icircn el ca o putere activă nu ca o simplă δ ναμις ci ca o νεργε Această energie seύ ἐ ίᾳ exteriorizează προ ρχεται fără să iasă din Dumnezeu printr-o dilatare πλατυνομ νηέ έ care nu introduce nici dualitate nici compoziţie ipostatică distinctă Această extensie e dublă mai icircntacirci icircn creaţie de vreme ce Logosul e creator apoi icircntrupare Prin această iconomie (coboracircre) Logosul astfel icircntrupat devine Fiu dar nu printr-o naştere icircn interiorul fiinţei divine căci el nu se naşte decacirct abia icircn trup din Fecioara Numai icircn acest trup νεργε α divină este activă şi devine principiu al tuturor actelor lui Hristos Astfel seἐ ί realizează o unire cum totul intimă şi permanentă cu totul superioară celei care icircnsufleţea odinioară pe profeţi Această unire va icircnceta totuşi icircntr-o zi după cacirct ne putem da seama căci trupul char devenit nemuritor nu convine firii divine νεργε α se vaἘ ί rezorbi atunci icircnapoi icircn Dumnezeu de aici acuzaţia adusă constant de orientali lui Marcel că nu mărturiseşte expresia din Crezul de la Niceea bdquoa cărui icircmpărăţie nu va avea sfacircrşit

103 Vesile cel Mare Epist LXIX 2 PG XXXII 432 la M -D Chenu Marcel drsquoAncyre DTC vol XI B col1996

cujus regni non erit finisrdquo 104

Iată acum o altă expunere mai precisă a doctrinei lui Marcel de Ancyra aşa cum apare ea icircn aşa-numitul simbol macrostih bdquoDiscipolii lui Marcel şi ai lui Fotin amacircndoi din Ancyra Galatiei resping subzistenţa eternă τ ν πποαι νιον παρξιν a luiὴ ώ ὕ Hristos divinitatea sa şi icircmpărăţia sa veşnică τελε τητον asemenea iudeilor şi subἀ ύ pretextul că astfel salvează unitatea divină τ μοναρχ Icircn ceea ce ne priveşte noi ştimῇ ίᾳ că Hristos nu este doar o gacircndire exprimată sau imanentă icircn Dumnezeu λ γονό προφορικ ν νδι θετον το θεο ci un Logos-Dumnezeu viu şi subzistent λλὸ ἢ ἐ ά ῦ ῦ ἀ ὰ ζ ντα θε ν λ γον καθrsquo αυτ ν π ρχοντα Fiul lui Dumnezeu şi Hristos El nu existăῶ ὸ ό ἑ ὸ ὑ ά mai icircnainte de veci doar icircn preştiinţa Tatălui ci l-a asistat pe acesta icircn lucrarea sa de creare a celor văzute şi nevăzute El este icircntr-adevăr cel căruia Tatăl i-a zis Să facem om după chipul şi asemănarea noastră el este cel care s-a arătat icircn persoană patriarhilor care a dat Legea care a grăit prin prooroci şi care icircn final s-a icircntrupat l-a revelat tuturor oamenilor pe Tatăl şi care de acum icircnainte domneşte icircn veacul veacurilorrdquo 105

Cum combătea Marcel de Ancyra arianismul printr-o astfel de concepţie De remarcat mai icircntacirci că motivaţia declarată de el icircnsuşi şi icircnregistrată de simbolul macrostih era aceea că astfel salvează unitatea divină τ μοναρχ Prin faptul că respingea oriceῇ ίᾳ asemănare icircntre Logos şi Dumnezeu Tatăl Arie introducea o distincţie gravă icircn Dumnezeu o separare care icircntr-adevăr ameninţa unitatea lui Dumnezeu Marcel apelacircnd la vechea concepţie a lui Sabeliu căuta să combată această depreciere a substanţei Logosului icircn raport cu Tatăl afirmacircnd că el este consubstanţial cu acesta pacircnă la punctul icircn care el Logosul nici nu mai subzistă icircn Dumnezeu ca persoană distinctă de Tatăl Această depreciere a Logosului avea mai ales grave consecinţe icircn hristologie dacă anterior icircntrupării sale icircn Iisus Hristos Logosul nu era recunoscut ca Dumnezeu adevărat egal cu Tatăl atunci cu atacirct mai puţin icirci era recunoscută această calitate după icircntrupare Atribuindu-i slăbiciunile firii umane asumate arienii demonstrau odată icircn plus că Logosul este prin icircnsăşi fiinţa sa neasemănător cu Dumnezeu Tatăl icircn aceste condiţii tot ce a găsit Marcel de cuviinţă să argumenteze a fost ideea sabeliană că icircn icircntrupare monada divină icircnsăşi se dilată capătă o nouă faţă un nou chip distinct de cel anterior icircntrupării tocmai prin caracterul temporal al acestui nou chip Iisus Hristos este Logosul devenit trup existacircnd distinct de Tatăl ca om ca fiinţă cu totul efemeră atacirct el ca

104 La M -D Chenu Marcel drsquoAncyre DTC vol XI B col1997-1998

105 O Hahn Bibliotek der Symbole sect 159 n6 la M -D Chenu Marcel drsquoAncyre DTC vol XI B col1996

persoană cacirct şi icircmpărăţia sa La sfacircrşitul timpurilor totul a reveni la starea iniţială a monadei indistincte

Cu privire la această expresie a cărui icircmpărăţie nu va avea sfacircrşit istoricul dogmelor B Sesbouumleacute scrie bdquohellipAceastăhellip afirmaţie este proprie simbolurilor de credinţă orientale şi niciodată n-a trecut icircn Occident Motivaţia ei este polemică Icircntr-adevăr o erezie atribuită lui Marcel de Ancyra icircn secolul al IV-lea susţinea că la Parusie Logosul se va reicircntoarce icircn Tatăl pacircnă la punctul icircn care se va confunda cu el misterul trinitar nu ar avea astfel decacirct o valoare sbquoiconomicărsquo şi istorică iar nu una sbquoteologicărsquo şi eternă Această idee vine din interpretarea abuzivă a textului paulin sbquoEl trebuie să icircmpărăţească pacircnă ce va pune pe toţi vrăjmaşii săi sub picioarele sale (hellip)Şi cacircnd toate vor fi supuse lui atunci şi Fiul icircnsuşi se va supune Celui ce i-a supus lui toate ca Dumnezeu să fie toate icircn toţirsquo (I Corinteni XV 25 28) Acest text exprimă icircmplinirea finală a misiunii Fiului el nu sugerează prin nimic că fiul nu va mai avea raţiunea de a exista Dimpotrivă glorificat icircn umanitatea sa Fiul va continua să exercite icircn mod etern funcţia sa mediatoare icircn el şi prin el vor vedea drepţii pe Dumnezeurdquo 106

Contestacircnd orice deosebire reală a Logosului de Tatăl şi respingacircnd eternitatea icircmpărăţiei Fiului Marcel credea că apără deopotrivă atacirct consubstanţialitatea Logosului cu Tatăl anterior icircntrupării prin considerarea lui ca nediferenţiat de Tatăl cacirct şi deplinătatea dumnezeirii coboracirctă icircn Hristos ca urmare a dilatării monadei şi a apariţiei ei sub chip uman icircn istorie Probabil că toate aceste idei ale lui Marcel ar fi rămas nebăgate icircn seamă dacă el n-ar fi negat veşnicia icircmpărăţiei lui Hristos Icircn focul controverselor iscate pe această temă Marcel a ajuns să conteste eternitatea Fiului consideracircndu-l doar o fiinţă temporală avacircnd un icircnceput icircn timp ba chiar şi un sfacircrşit bdquoHristos spunea el a icircnceput să domnească acum patru sute de ani şi stăpacircnirea sa va icircnceta odată cu sfacircrşitul lumiirdquo 107 Această afirmaţie a constituit icircnceputul căderii sale din racircndurile niceenilor adevăraţi Acuzaţiile de sabelianism pe care i le aduceau continuu arienii s-au dovedit astfel adevărate şi a sfacircrşit prin a fi abandonat de occidentali de Atanasie şi de toţi adevăraţii susţinători ai lui homoousios care au icircncetat să mai vadă icircn el un apărător al credinţei de la Niceea consideracircndu-l icircn schimb un continuator al vechiului sabelianism

Să intrăm icircnsă icircn detaliile doctrinei sale trinitare propriu-zise Marcel respinge

106 B Sesbouumleacute et J Wolinski Histoire des dogmes Descleacutee 1994 p121

107 J Schwane op cit vol2 p213 n1

cu hotăracircre ideea ariană că Logosul ar exista icircn Tatăl ca un ipostas distinct căci pentru el ca şi pentru arieni noţiunea de ipostas echivala cu aceea de altă substanţă ουσια decacirct a Tatălui Icircn Dumnezeu zicea el nu trebuie să admitem decacirct un ipostas o singură substanţă sau realitate sub icircntreit chip sau sub icircntreit nume μ αί γαρ π στασινὑ ό τριπρ σωπονό σπερὡ και τριωνιμον εισαγη τον αυτον ειναι λεγων τον θεον και τον εν αυτω Λογον και το Αγιον Πνευμα 108 Aşadar pentru Marcel Dumnezeu icircn sine nu este lipsit de Logosul său cum afirmau arienii Dumnezeu spunea el are icircn sine din eternitate Logosul aşa cum omul are icircn el icircnsuşi propria-i raţiune Astfel Dumnezeu şi Logosul său sunt unul şi acelaşi lucru εν και ταυτον109 Referindu-se la primele versete ale prologului evangheliei a patra Marcel spune că Logosul icircncă neicircntrupat ασαρκος nu este icircncă Fiu ci doar Logos bdquoIcircnainte de a fi coboracirct printre noi şi de a se fi născut din Fecioara el nu era decacirct Logosrdquo110

Despre acest Logos mai spunea Marcel Scriptura ne zice trei lucruri icircntacirci că el era la icircnceput εν αρχη pentru a semnifica faptul că se afla icircn Tatăl icircn mod potenţial δυναμει icircn al doilea racircnd că el era προς τον θεον pentru a marca faptul că era la Dumnezeu icircn act ενεργεια căci prin el au fost create toate icircn fine că el era Dumnezeu pentru a ne icircnvăţa că divinitatea nu este divizată deoarece Logosul este icircn Dumnezeu şi Dumnezeu este icircn Logosul Astfel Logosul este etern şi consubstanţial ομοουσιος αυτοουσιος cu Dumnezeu 111 Acest efort de a afirma unitatea pacircnă la indistincţie a Fiului cu Tatăl era menită icircn viziunea lui Marcel de Ancyra să contracareze subordinaţianismul arian bdquoChiar icircn doctrina sa trinitară subliniază acelaşi Schwane el n-a avut icircn gacircnd altceva decacirct problema cum să onoreze icircn Macircntuitorul nu o fiinţă distinctă de Dumnezeu şi subordonată lui (cum icircnvăţau arienii nn ) ci o divinitate

108 J Schwane op cit vol2 p224 n1 Eusebiu de Cezareea pare să ignore aici fragmentele 76 şi 77 pe care le citează Tixeront cacircnd afirmă că Marcel nu admitea decacirct un singur προσωπον

109 J Schwane op cit vol2 p221 n1

110 J Schwane op cit vol2 p216 n1

111 Marcel Fragmentele 52 97 la J Tixeront op cit vol2 p39 n5 şi 6

adevărată şi perfectărdquo112

Pentru a contracara arianismul Marcel afirmă cu hotăracircre că icircn Dumnezeu nu există trei ipostase ci doar unul Această precizare icircl apropie indiscutabil de Sabeliu care afirma acelaşi lucru Marcel merge icircnsă mai departe decacirct mentorul său şi afirmă că icircn Dumnezeu avem nu doar un singur ipostas ci şi un singur πρ σωπον ό 113 Se pare că cei doi termeni nu aveau acelaşi icircnţeles şi mai ales acelaşi rol icircn hristologia lui Marcel Pe scurt este foarte probabil că Marcel desemna sub numele de ipostas esenţa divină icircnsăşi avacircnd icircn sine icircn mod indistinct pe Tatăl şi pe Logos ca raţiune paternă λογοπατωρ Divinitatea există din eternitate sub un singur πρ σωπον sub un singur chip care esteό acela al Tatălui Logosul icircn schimb nu are πρ σωπον propriu el este de fapt bdquofărăό chiprdquo προσωπον El capătă un chip distinct de Tatăl o faţă proprie διον πρ σωπονἄ ἴ ό abia prin coboracircrea sa icircn istorie prin manifestarea sa icircn afara condiţiei sale divine deci icircn icircntrupare

Afirmaţia sa fundamentală icircn această problemă a fost aceea că anterior icircntrupării sale Logosul nu s-a numit Fiu al Tatălui acest nume l-a dobacircndit la modul propriu abia icircn urma naşterii sale din Fecioara Dacă icircn Vechiul Testament Logosul este numit totuşi Fiu aceasta este de fapt o profeţie icircn care viitorul său nume icirci este atribuit de mai icircnainte Se pare că şi această distincţie pe care el o făcea icircntre calităţile de Logos şi Fiu era menită să contracareze arianismul din calitatea Logosului de Fiu arienii trăgeau concluzia că Logosul nu poate fi coetern cu Tatăl căci nici un fiu nu poate avea aceeaşi vacircrstă cu tatăl său Pentru a elimina orice nuanţă de posterioritate icircn raport cu Tatăl Marcel contesta aşadar Logosului etern calitatea de Fiu deci de fiinţă ulterioară Tatălui aşa cum icircnvăţau arienii114 Pe de altă parte deoarece arienii speculau enorm pe marginea faptului că Logosul este născut din Tatăl văzacircnd icircn simplul act al naşterii dovada inferiorităţii sale faţă de Tatăl cel nenăscut γ ννητος Marcel neagă pur şiἀ έ simplu că Logosul ar exista icircn Tatăl icircn baza unei naşteri a sa de către Tatăl Logosul e veşnic deci fără icircnceput el nu este Dumnezeu asemenea Tatălui său ci este icircnsăşi fiinţa lui Dumnezeu Tatăl raţiunea sa eternă bdquoPe baza cărui pasaj din Scriptură am putea

112 J Schwane op cit vol2 p225

113 Marcel de Ancyra Fragmentele 66 76 77 83 87 88 la J Tixeront op cit vol2 p39 n12 şi 3

114 J Schwane op cit vol2 p215 n3 p216 n2

afirma zice el că există o fiinţă nenăscută şi o fiinţă născută cum cred ei (arienii nn ) Nici unul dintre profeţi nici unul dintre evanghelişti ba nici măcar vreunul dintre apostoli n-a spus aceastardquo115 Există icircnsă icircn Noul Testament o expresie pe care Marcel n-a putut-o ocoli şi pe care a trebuit s-o interpreteze icircn coerenţă cu propriul sistem este vorba de expresia bdquoicircntacirciul născut dintre creaturirdquo Arienii atribuiau această expresie Logosului divin pentru a demonstra că este o creatură Prin contrast Marcel a negat că această expresie paulină s-ar referi la Logosul divin şi a raportat-o numai la Fiul icircntrupat icircnţelegacircnd-o adică exclusiv prin prisma actului icircntrupării116

Să trecem acum la miezul hristologiei lui Marcel care este aceea a statutului Fiului icircntrupat Marcel desemna monada eternă prin termenul de λογοπ τωρ El seά deosebea astfel de Sabeliu care desemna aceeaşi monadă prin termenul de ιοπ τωρὑ ά Această schimbare avea o semnificaţie adacircncă icircn concepţia episcopului de Ancyra Logosul nu este Fiu decacirct după icircntrupare Prin urmare abia dup icircntrupare se poate vorbi de o naştere propriu-zisă a Logosului dar numai pentru că este Fiu Devenind Fiu Logosul a căpătat un chip propriu διον πρ σωπον a cărui natură este exclusivἴ ό temporală relativă deci efemeră adică atacirct cacirct va ţine icircmpărăţia lui Hristos Ca Fiu el se deosebeşte acum radical de Tatăl icircn sensul că este un om adevărat Abia sub condiţia icircntrupării abia ca Fiu Logosul este bdquocopie a Tatăluirdquo Anterior icircntrupării el nu este nici Fiu nici bdquocopie a Tatăluirdquo Această expresie din Coloseni I15 el o raporta la Fiul lui Dumnezeu făcut om iar nu la Logosul icircn sine Şi icircn această problemă Marcel se lăsa antrenat de disputa sa icircmpotriva arienilor Unul din argumentele pe care aceştia le foloseau pentru a dovedi că Logosul este inferior Tatălui era exact acesta extras din expresia paulină susmenţionată dacă Logosul este o copie a Tatălui atunci el este inferior căci orice copie este inferioară originalului ei Icircn consecinţă Marcel nega că această expresie s-ar referi la Logosul etern ci ea trebuie atribuită numai Fiului icircntrupat Argumentul său era următorul o copie trebuie să facă vizibil obiectul invizibil şi absent ori cel care face vizibil icircn lume pe Dumnezeu nu este Logosul etern el icircnsuşi invizibil ca şi Tatăl ci Logosul sau Fiul icircntrupat117

Afirmacircnd că bdquoHristos a icircnceput să domnească acum patru sute de ani şi

115 J Schwane op cit vol2 p217 n4

116 J Schwane op cit vol2 p219 n1

117 J Schwane op cit vol2 p220 n2

stăpacircnirea sa va icircnceta odată cu sfacircrşitul lumiirdquo118 el afirma de fapt că Hristos n-a existat anterior naşterii sale din Fecioara ca ipostas distinct de acela al Tatălui Eusebiu de Cezareea care-i combate hristologia icircn două tratate separate spune despre el acuzator că bdquoa icircndrăznit să nu atribuie Fiului lui Dumnezeu preexistenţa nici o existenţă proprie anterioară icircntrupării ουτε προειναι ουτε προυφεσταναι τολμα λεγεινrdquo119 Dar dacă după Marcel nu este de conceput o naştere eternă a Logosului din Tată pentru că nu se distinge cu nimic de el cu atacirct mai puţin poate fi vorba de o naştere a aceluiaşi Logos din Fecioara Acest act trebuie atribuit numai omului Iisus supranumit Fiul lui Dumnezeu Doar despre el se poate spune că s-a născut cu adevărat icircnţelegacircnd actul naşterii numai ca naştere temporală din Fecioara Dar care este atunci statutul Logosului divin anterior icircntrupării şi care este cel al Fiului icircntrupat Eusebiu răspunde acestei icircntrebări reproducacircnd doctrina lui Marcel astfel sub aspectul existenţei sale divine Logosul este unit cu Dumnezeu fără diviziune şi fără icircmpărţire icircn Tatăl ca potenţă a acestuia sub aspectul activităţii sale şi numai sub acest aspect ca Logos activ Dumnezeirea s-a unit cu trupul pentru a deveni principiu de mişcare şi de activitate120

Marcel a fost acuzat de Eusebiu de Cezareea că a căzut icircn erezia lui Sabeliu şi că ar fi reluat adopţianismul lui Pavel de Samosata icircnvăţacircnd că Logosul s-a unit cu un om individual cu personalitate distinctă consideracircndu-l deci pe Iisus Hristos un simplu om121 Cu privire la acuzaţia de adopţianism Shwane observă că aşa ceva nu reiese din fragmentele ajunse pacircnă la noi din opera lui Marcel Dimpotrivă el ne prezintă ca divine efectele răscumpărării şi-l acuză pe Eusebiu că nu-l priveşte pe Macircntuitorul decacirct ca pe un simplu om122 Acuzaţia de cădere icircn sabelianism este icircnsă reală Cum am spus şi mai

118 J Schwane op cit vol2 p213 n1

119 J Schwane op cit p217 n2

120 J Schwane op cit vol2 p227 n1

121 J Schwane op cit vol2 p227 n2

122 J Schwane op cit vol2 p227 n4

sus Sf Atanasie a icircntacirclnit icircn vremea sa o sectă sabeliană care asemenea lui Marcel făcea aceeaşi distincţie icircntre Logos şi Fiul icircntrupat şi pe ai cărei membri i-a icircntrebat cum a devenit Logosul Fiu A căpătat acest nume cacircnd a asumat natura umană Sau Logosul a devenit Fiu devenind om Sau icircn fine a devenit Fiu icircn amacircndouă felurile adică luacircnd un trup sau devenind un trup 123 Se pare că Marcel asemenea sabelienilor Sf Atanasie a fost de părere că Logosul n-a asumat un om ci a devenit el icircnsuşi om căci el declară icircn mod expres că icircn Macircntuitorul s-a manifestat plenitudinea divinităţii την πασαν θεοτητα εν αυτη σωματικως επιδειξεταιrdquo124 Aluzia la expresia din Coloseni I9 este aici evidentă

Cum poate fi aşadar icircnţeles acest lucru pe fondul afirmaţiei sale că Logosul icircn accepţiunea sa divină nedeosebit icircn nici un fel de Tatăl icircn interiorul monadei este cu totul diferit de Fiul icircntrupat Căci Marcel afirma icircntr-adevăr că Fiul este o persoană separată de Dumnezeu şi nu există decacirct icircn afara Tatălui εκτος του πατρος 125 Aici intervine conceptul de origine stoică al extensiei πλατυσμος monadei sau esenţei divine mai icircntacirci icircn diadă prin icircntrupare apoi icircn triadă prin purcederea Duhului bdquoMonada spune Marcel nu se extinde icircn Triadă fără să sufere o oarecare separaţie ου σαφως και φανερως ενταυθα απορρητω η μονας φαινεται πλατυνομενη μεν εις τριαδα διαιρεισθαι δε μηδαμως υπομενουσαrdquo 126 Icircn ea icircnsăşi monada divină υiοπατωρ este nediferenţiată existacircnd icircntr-o stare de superconcentrare de potenţialitate maximă icircn interiorul căreia orice distincţie reală cum ar fi aceea dintre Tatăl şi Fiul său este imposibilă Calitatea de a fi Tată ca şi aceea de a fi Fiu nefiind icircncă activate icircntre ele nici nu poate exista icircncă un raport real Iată de ce Marcel neagă existenţa unei relaţii cauzale icircn interiorul divinităţii respingacircnd ideea de naştere a Logosului etern adică icircncă neactivat Icircn momentul icircn care Logosul părăseşte starea sa de existenţă virtuală potenţială icircn interiorul monadei indistincte şi se manifestă icircn actul creaţiei dar mai ales icircn cel al icircntrupării el devine dintr-odată distinct real de Tatăl tocmai prin acest act al naşterii sale din Fecioara care este de fapt o intrare icircn acţiune a energiei active a monadei η ενεργεια δραστικη

123 J Schwane op cit vol2 p217 n3

124 J Schwane op cit vol2 p227 n5

125 J Schwane op cit vol2 p221 n2

126 J Schwane op cit vol2 p224 n3

Marcel icircnsuşi spune următoarele bdquoDacă se consideră numai divinitatea Macircntuitorului Logosul ar părea să fie pe bună dreptate unul şi acelaşi lucru cu Dumnezeu icircnsuşi dar dacă Macircntuitorul este cercetat sbquodupă truprsquo divinitatea apare ca extinsă ( ieşită din ea icircnsăşi icircnstrăinată de ea icircnsăşi nn ) prin propria ei activitate ενεργεια η θεοτης μονη πλαθυνεσται δοκειrdquo 127 Conceptul de πλατυσμος sau dilatare căci acesta este adevăratul său sens sugerează că icircn actul icircntrupării monada superconcentrată asemenea unui punct pitagoreic pacircnă atunci şi de aceea icircncă nediferenţiată intră icircntr-o primă fază de dilatare aşa cum logosul stoic iniţial aflat icircntr-o stare aproape incorporală capătă prin transformare un corp tot mai palpabil tot mai dens Icircntruparea la Marcel de Ancyra ca şi-n concepţia lui Sabeliu este o primă corporeificare a esenţei divine a logosului de pacircnă atunci A doua dilatare sau extensie a monadei este purcederea Duhului Sfacircnt Avacircnd icircn substratul consideraţiilor sale hristologice tot timpul metafizica stoică a logosului care se dilată corporeificacircndu-se dar care revine după o vreme la starea sa iniţială absorbind icircn sine tot ceea ce a generat pacircnă atunci Marcel ajunge să afirme starea de icircntrupare de corporeificare a esenţei divine va lua sfacircrşit cacircndva şi Fiului icirci va lua din locul Logosul neicircntrupat şi pur spiritual De fapt el spune doar că icircmpărăţia Fiului va lua sfacircrşit odată cu judecata finală şi sfacircrşitul timpurilor128

Marcel nu accepta ideea că odată asumată natura umană a Logosului va rămacircne unită pentru eternitate cu el Icircn sine icircnsuşi zicea el trupul carnea nu poate conveni lui Dumnezeu chiar transfigurat prin icircnviere chiar devenit incoruptibil nemuritor trupul nu este mai demn de Dumnezeul cel care este mai presus chiar de imortalitate Se poate crede aşadar presupune Marcel că după parusie Logosul se va despuia de propria-i umanitate şi va reintra icircn Dumnezeu revenind la starea icircn care se afla anterior creaţiei aşa cum sugerează textul din I Corinteni XV28 Ce se va icircntacircmpla cu această umanitate Noi nu ştim deoarece Scriptura nu o spune129

127 Marcel Fragmentul 71 la J Tixeront op cit vol2 p39-40 n1 J Schwane op cit vol2 p226 n2 vezi şi nota 1 de la pagina 227

128 J Schwane op cit vol2 p211 n1 p228 n2 final

129 Marcel Fragmentele 117-121 la J Tixeront op cit vol2 p40 n6 J Schwane op cit vol2 p228 n2

2 Fotin al Sirmiului

Cel mai cunoscut discipol al lui Marcel de Ancyra a fost Fotin devenit episcop de Sirmium Ca şi icircnvăţătorul său Fotin distingea icircntre Logosul etern şi Fiul icircntrupat Cu privire la Logos etern el icirci nega orice existenţă particulară icircn esenţa divină distinctă de Tatăl Dumnezeu este un singur ipostas dar el are icircn sine propria-i raţiune el este λογοπατωρ130 Atacircta vreme cacirct nu este activ Logosul este unul interior ενδιαθετος cacircnd intră icircn stare de act el devine προφορικος şi această manifestare icircn afară constituie prima dilatare πλατυσμος prima extensie icircn Dumnezeu Purcederea Duhului Sfacircnt este a doua131 Cu privire la Iisus Hristos Fotin a mers fidel pe urmele mentorului său atacircta doar că a fost mult mai direct icircn afirmaţii de cacirct predecesorul său Căutacircnd să explice cum a devenit Logosul Fiu prin actul icircntrupării Fotin a afirmat direct transformarea naturii sale divine icircn natura umană a Fiului icircntrupat Acest lucru este atestat direct de Sf Epifanie care reproduce concepţia lui Fotin sub expresia Logosul s-a prefăcut icircn trup εις σαρκα μεταβεβλημενον132 Aluzia la expresia ioaneică και ο σαρξ εγενετο din prologul evangheliei a patra este evidentă Atacirct Tixeront cacirct şi Schwane cred la unison că Sf Epifanie se icircnşeală interpretacircnd astfel concepţia lui Fotin care icircn opinia lor ar fi mai degrabă adopţian icircn hristologie133 Icircntr-adevăr Fotin distingea icircn mod net icircntre Logosul etern şi Fiul icircntrupat afirmacircnd că Fiul n-a existat anterior naşterii sale din Fecioara Sinodul de la Sirmium atestă această doctrină a sa şi o condamnă icircn anatematisma a cincea unde spune bdquoDacă cineva zice că Fiul a existat fără icircndoială icircnainte de Maria dar

130 J Schwane op cit vol2 p229 J Tixeront op cit vol2 p41 n6

131 J Tixeront op cit vol2 p41 n7

132 Epifanie de Salamina Haer LXXI 3 la J Tixeront op cit vol2 p41 n8

133 J Tixeront op cit vol2 p41 n8 J Schwane op cit vol2 p230 n3

numai icircn preştiinţa lui Dumnezeu şi că el n-a fost născut de Dumnezeu icircnaintea tuturor timpurilor că n-a existat icircn Dumnezeu şi că nimic n-a fost creat prin el să fie anatema rdquo Iar anatematisma a noua este şi mai categorică bdquoDacă cineva zice că fiul Mariei nu este decacirct un om să fie anatema rdquo134

La prima vedere aceste anateme par a sugera caracterul adopţian al hristologiei lui Fotin Este icircnsă doar o aparenţă căci afirmaţia că Iisus Hristos sau bdquoFiul Mariei - cum se exprima el potrivit sinodului - este doar un simplu omrdquo se icircnţelege prin prisma distincţiei dintre Logosul etern şi Fiul icircntrupat Or Fiul nu este altceva decacirct Logosul devenit trup sau carne prin transformare cum spune Sf Epifanie sau mai exact prin extensia sau dilatarea substanţei divine Ca şi Marcel Fotin de Sirmiu este marcat şi el de metafizica stoică a logosului care se dilată şi se contractă succesiv şi sinodul confirmă acest lucru prin anatematismele a şasea şi a şaptea bdquoDacă cineva zice că substanţa lui Dumnezeu este susceptibilă de dilatare şi de contracţie să fie anatemardquo bdquoDacă cineva zice că substanţa dilatată a lui Dumnezeu l-a format pe Fiul sau numeşte Fiu dilatarea acestei substanţe să fie anatema rdquo 135 Aşadar Fotin credea ca şi Marcel icircnvăţătorul său că Logosul a devenit Fiu prin dilatarea substanţei sale divine Această interpretare este confirmată şi de Marius Mercator care-l acuză la un moment dat pe Fotin că ar nega faptul că Macircntuitorul s-a născut din Fecioara136 Acuzaţia capătă sens dacă Fotin nega naşterea Macircntuitorului din Fecioara ca Logos deci icircn calitatea sa de Dumenzeu icircncă neicircntrupat nediferenţiat de Tatăl Or acest lucru icircl va face şi Nestorie care icircn a patra sa cuvacircntare către Marius Mercator va folosi şi el conceptul de λογοπατωρ Al treilea argument icircn favoarea acestei interpretări şi care fixează definitiv hristologia lui Fotin ca una de esenţă modalistă este anatema a douăsprezecea a sinodului semiarian de la Sirmium din 351 care-i condamnă direct concepţia icircn termenii următori bdquoDacă cineva auzind cuvintele sbquoŞi Cuvacircntul s-a făcut truprsquo crede că Logosul s-a transformat icircn trup ( icircn carne ) sau că luacircnd trup a suferit vreo schimbare să fie anatema rdquo 137

134 J Schwane op cit vol2 p231-232

135 J Schwane op cit vol2 p231-232

136 J Schwane op cit vol2 p230 n2

137 J Schwane op cit vo2 p230 n4

3 Anatemele sinodului semiarian de la Sirmium (351-352)

Pentru o mai bună icircnţelegere a hristologiei celor doi modalişti iată anatemele rostite icircmpotriva lor icircn special a lui Fotin de Sirmiu de către sinodul semiarian de la Sirmiu din 351-352 anatemele suprimate exprimă viziunea subordinaţiană a participanţilor şi sunt fără interes aici Voi păstra numerotarea originală bdquo2 Dacă cineva numeşte pe tatăl şi pe Fiul doi Dumnezei (nenăscuţi nn) să fie anatema 3 Dacă cineva spune că Hristos este Dumnezeu şi Fiul lui Dumnezeu icircnaintea tuturor timpurilor fără să admită că el (Fiul icircntr-o ipostază personală distinctă nn) l-a ajutat pe Tatăl la crearea tuturor lucrurilor să fie anatema 4 Dacă cineva icircndrăzneşte să spună că Cel Nenăscut sau o parte din El s-a născut din Maria să fie anatema 5 Dacă cineva zice că Fiul lui Dumnezeu a existat fără icircndoială icircnainte de Maria dar numai icircn preştiinţa lui Dumnezeu şi că el nu era icircn Dumnezeu născut din Tatăl icircnaintea tuturor veacurilor şi că prin el au fost făcute toate lucrurile să fie anatema 6 Dacă cineva spune că substanţa lui Dumnezeu este supusă dilatării sau contracţiei să fie anatema 7 Dacă cineva zice că substanţa lui Dumnezeu dilatacircndu-se l-a format pe Fiul sau numeşte Fiu extensia substanţei lui Dumnezeu să fie anatema 8 Dacă cineva numeşte pe Fiul lui Dumnezeu Logos gacircndit sau chiar pronunţat să fie anatema 9 Dacă cineva zice că Fiul Mariei nu este decacirct un om să fie anatema 10 Dacă cineva numindu-l pe Dumnezeu Dumnezeu-omul născut din Maria icircnţelege prin aceasta pe Cel Nenăscut să fie anatema 11 Dacă cineva icircnţelege icircn maniera iudeilor (aceste cuvinte ale lui Isaia XLIV 6) lsquoEu sunt primul şi ultimul şi icircn afară de mine nu există alt Dumnezeursquo cuvinte care au fost zise pentru a exclude idolii şi falşii zei şi le icircnţelege prin excluderea celui ce s-a născut din Dumnezeu Fiul cel unic de dinaintea tuturor veacurilor să fie anatema 12 Dacă cineva căutacircnd să icircnţeleagă aceste cuvinte lsquoCuvacircntul s-a făcut truprsquo crede că Logosul s-a prefăcut icircn carne sau catilde luacircnd trup el a suferit o schimbare să fie anatema 13 Dacă cineva căutacircnd să icircnţeleagă aceste cuvinte lsquoFiul unic al lui Dumnezeu a fost crucificatrsquo crede că divinitatea sa a suferit o tulburare din cauza suferinţei a schimbării a micşorării sau a aneantizării să fie anatema 14 Dacă cineva zice că aceste cuvinte lsquoSă facem omrsquo n-au fost spuse Fiului de către Tatăl ci că Tatăl şi le-ar fi spus lui icircnsuşi (adică le-ar fi spus Logosului existacircnd icircn el icircn manieră impersonală) să fie anatema 15 Dacă cineva spune că nu Fiul ar fi apărut lui Avraam ci Dumnezeul Cel Nenăscut sau o parte din acest Dumnezeu să fie anatema 16 Dacă cineva zice că Fiul lui Dumnezeu n-a luptat ca un om cu Iacov ci că Dumnezeu Cel Nenăscut sau o parte din acest Dumnezeu este cel care a luptat să fie anatema 17 Dacă cineva nu icircnţelege despre Tatăl şi despre Fiul (aceste cuvinte ale lui Moise Geneză XIX 24) lsquoDomnul a făcut să plouă cu foc de la Domnulrsquo ci spune că

Tatăl a făcut să plouă de la el icircnsuşi să fie anatema Căci Domnul adică Fiul este cel care a făcut să plouă de la Domnul adică de la Tatăl Anatema 19 Dacă cineva numeşte pe Tatăl pe Fiul şi pe Sfacircntul Duh o singură persoană să fie anatema 26 Dacă cineva spune că Fiul n-a fost născut şi că el nu-şi are principiul icircn altul (decacirct el) admiţacircnd astfel două fiinţe nenăscute şi fără principiu şi icircn consecinţă doi dumnezei să fie anatema căci capul şi principiul a toate este Fiul iar Dumnezeu la racircndul său este capul şi principiul lui Hristos Icircn acest fel vom readuce toate cu evlavie prin Fiul la principiul tuturor lucrurilor el icircnşişi fără principiu 27 Pentru a da odată pentru totdeauna un icircnţeles adevărat icircnvăţăturii creştine adăugăm Dacă cineva nu-l mărturiseşte pe Hristos Dumnezeu şi Fiul lui Dumnezeu existacircnd icircnaintea tuturor veacurilor icircmpreună lucrător cu Tatăl la crearea tuturor lucrurilor ci spune că el nu a fost numit Hristos şi Fiu decacirct după ce s-a născut din Maria şi că a avut chiar ca Dumnezeu un icircnceput să fie anatema 138

138 J Hefele op cit p 853-861

Arienii au ajuns deci să atribuie afirmaţii ale Macircntuitorului ca cele din Matei XXIV 36 nu naturii sale umane asumate ci icircnsăşi esenţei sale proprii Este vorba despre afirmaţia Macircntuitorului că ziua precisă a judecăţii de la sfacircrşitul timpurilor nu o cunoaşte nici măcar Fiul ci numai Tatăl Icircn viziunea lor această afirmaţie era icircncă o dovadă a inferiorităţii Logosului faţă de Dumnezeu Tatăl Aceasta icircnsemna că asumacircnd un trup omenesc coboracircnd pacircnă la nivelul unei naturi inferioare ca cea umană Logosul a suferit modificări corespunzătoare icircn chiar propria sa esenţă pacircnă la punctul unei ignoranţe totale icircn ceea ce priveşte viitorul ultim al creaţiei O atare ignoranţă era icircn opinia lor una din dovezile cele mai solide icircn favoarea afirmaţiei că Logosul nu are nimic comun cu Tatăl său el nefiind un Dumnezeu adevărat ca Tatăl adică un Dumnezeu care să aibă o cunoaştere absolută a tuturor lucrurilor 56 Dar Logosului nu-i lipseşte numai atotcunoaşterea divină icirci lipseşte şi caracterul imuabil Acesta este icircncă un motiv ndash spuneau arienii ndash pentru care el este inferior Tatălui Arie atribuie acest caracter schimbător esenţei icircnsăşi a Logosului bdquoPrin natura sa Logosul este ca noi toţi supus schimbării dar liber icircn sine icircnsuşi Icircn măsura icircn care vrea el rămacircne bun (adică de partea binelui nn) Dacă vrea el se poate schimba ca şi noi deoarece el prin natura sa este supus schimbării Iată pentru ce Dumnezeu prevăzacircnd că va fi bun i-a dăruit de mai icircnainte această slavă pe care ca om a cucerit-o mai apoi prin propria virtute Aşadar tocmai pentru că Dumnezeu a cunoscut de mai icircnainte cele ce el avea să lucreze l-a făcut să se nască astfelhelliprdquo 57

Pacircnă la ce punct s-ar fi putut schimba Logosul Pacircnă unde ar fi putut el coboricirc Se pare că arienii nu s-au ferit să meargă pacircnă la capăt şi să dea răspunsul radical Patriarhul Alexandru al Alexandriei scriind episcopilor orientali despre noua erezie şi despre cutezanţa ei nemaiauzită relatează că atunci bdquocacircnd cineva le-a cerut să precizeze dacă Logosul lui Dumnezeu s-ar fi putut schimba cum s-a schimbat diavolul ei n-au avut teamă să afirme da ar fi putut Natura sa spun aceştia este icircntr-adevăr supusă schimbării devreme ce el poate fi născut şi este supus schimbăriirdquo 58 Aşadar Hristosul

56 J Schwane op cit vol2 p395

57 Ortiz de Urbina op cit p254-255

58 Ortiz de Urbina op cit p251

arian este Logosul icircnsuşi care suportă actele naşterii ale suferinţei pe cruce şi ale morţii icircn icircnsăşi natura sa intimă semi-divinăsemi-trupească Icircn asemenea condiţii docetismul este inevitabil Lipsesc icircnsă documentele care să ateste aşa ceva Această consecinţă va deveni icircnsă evidentă la Apolinarie de Laodiceea Informa ii care sprijină ipoteza le oferăț SF Atanasie icircn lucrările sale Către Epictet Către episcopul Adelfie i Către Maximș filozoful 59 Augustin confirmă i el această presupunere spunacircnd icircn ș Contra unui cuvacircnt al arienilor că ace tia anticipau doctrina lui Apolinarie de Laodiceea bdquocacirct despre ereticiiș mei mă refer la arieni se vede din disputele lor că nu gacircndesc doar că icircn Treime naturile sunt diferite ci i că Hristos n-a avut suflet umanrdquo ș 60

2 Eunomiu al Cyzicului

Eunomiu a fost şeful partidei anomeilor Icircn celebra sa Apologie pe care avea s-o combată Sfacircntul Vasile cel Mare Eunomiu reia ideea lui Arie că Fiul nu a putut exista icircnaintea naşterii sale din Tatăl or dacă naşterea este devenire schimbare icircnseamnă că Fiul a venit la existenţă ca Fiu printr-un act de devenire printr-un act prin care el a trecut de la starea de inexistenţă la aceea de existenţă ca Fiu al Tatălui Fiul va spune Eunomiu s-a constituit ca Fiu abia icircn urma actului naşterii sale din Tatăl de aceea el n-a putut exista din eternitate alături de Tatăl aşadar spuneau arienii a fost o vreme cacircnd el nu exista Dar iată aceste argumente icircn formularea lui Eunomiu icircnsuşi bdquoCăci zice el nici sămacircnţa nu este (icircncă) om Nici piatra nu este (icircncă) casă ele devin una om cealaltă casă (abia ulterior adică abia prin actul naşterii şi respectiv al construcţiei nn) Or este cel mai religios lucru din lume acela de a pune icircn paralel cu aceste fiinţe naşterea Fiului Dacă fiecare dintre ele devine atunci cacircnd icircncă nu era ndash căci nu devine ceea ce era deja mai icircnainte ndash cum va putea fi vindecat cel care afirmă că Fiul a fost născut atunci cacircnd deja exista Căci dacă el exista icircnaintea naşterii sale atunci el este nenăscutrdquo61 bdquoIar dacă

59 Vezi toate aceste lucrări icircn PSB vol16 pp 168-190

60 Augustin Contra unui cuvacircnt al arienilor V 5 icircn Augustin Oeuvres completesI Paris 1870 vol 26 p580

61 Eunomiu Apologia icircn ldquoSources chretiennesrdquo vol 305 p261

el este nenăscut atunci el nu mai este Fiu şi dacă este Fiu el nu e nenăscutrdquo62 bdquoDat fiind că substanţa lui Dumnezeu nu admite naşterea ndash de vreme ce el este nenăscut ndash nici separarea sau icircmpărţirea ndash de vreme ce el este incoruptibil ndash şi că nu există nimic altceva pentru a servi drept substrat naşterii Fiului noi spunem că Fiul a fost născut cacircnd nu erardquo63 bdquoIată pentru ce conchide Eunomiu Fiul nu este Dumnezeu ci creatură a Tatălui deoarece substanţa sa a fost născută atunci cacircnd nu era icircnaintea propriei sale constituţiirdquo64 Asemenea lui Arie el considera că Iisus Hristos nu putea fi Dumnezeu mai mult decacirct Logosul icircnsuşi Ca şi mentorul său Eunomiu credea că Logosul a icircnlocuit icircn Iisus raţiunea sau sufletul acestuia asumacircnd doar trupul carnea bdquoCel ce icircn zilele mai de pe urmă s-a făcut om nu a luat un om (n-a asumat fire omenească nn) din suflet şi din truprdquo ci a luat o fire formată numai din trup65 Deprecierea persoanei Logosului s-a manifestat la Eunomiu prin abandonarea icircn cele din urmă de a mai celebra Sfintele Taine 66 Trebuie văzută aici o reminiscen ă din Origen care cum am văzut mai sus aț declarat la un moment dat că nu se cuvine să ne icircnchinăm unei creaturi adică Fiului ci numai lui Dumnezeu Tatăl că icircnsu i Macircntuitorul s-a icircnchinat Tatăluiș

Aceleaşi raţiuni icircl conduc pe Eunomiu să afirme că şi Duhul nu este Dumnezeu ci creatură deoarece dacă purcede nici el n-a putut exista icircnaintea purcederi sale bdquoSfacircntul Duh spune el care este al treilea icircn ordine nu ar putea fi primul icircn ceea ce

62 Eunomiu Apologia icircn ldquoSources chretiennesrdquo vol 305 p257

63 Eunomiu Apologia icircn ldquoSources chretiennesrdquo vol 305 p263-264

64 Eunomiu Apologia icircn ldquoSources chretiennesrdquo vol 305 p259

65 La Grigorie de Nyssa Contra lui Eunomiu II PG LXV 544 D-545 A la I G Coman Şi Cuvacircntul trup s-a făcut Hristologie şi mariologie patristică Timişoara 1993 p31-32 n38

66 X Le Bachelet Eunomius icircn DTC volI B col1507 1503

priveşte natura căci acesta este Dumnezeu Tatăl Ar fi icircntr-adevăr absurd şi singular ca acelaşi să aibă cacircnd primul loc cacircnd al treilea (hellip) Duhul nu are aceeaşi substanţă nici cu Monogenul (adică cu Unul Născut cu Fiul nn) căci el n-ar fi fost numărat după acesta ca avacircndu-şi propriul ipostas (propria substanţă nn) (hellip) Nu există deci un al doilea alături de Tatăl şi care să fie nenăscut căci nu există decacirct un singur şi unic Nenăscut şi nu există un altul nici alături de Fiul şi care să fie un născut căci nu există decacirct un singur şi unic Monogen (Unulnăscut) Există icircnsă un al treilea icircn natură şi icircn ordine creat la porunca Tatălui şi prin activitatea Fiului νεργειἐ ᾷ δε τοῦ ιοὑ ῦ γενόμενον El este cinstit icircn al treilea racircnd ca primă creatură a Monogenului cea mai mare dintre toate şi singura ca atare Divinitatea şi puterea demiurgică-i lipsesc dar el este plin de puterea de a sfinţi şi a icircnvăţardquo67

3 Arianismul tacircrziu

Volumul 146 al colec iei ț Sources chreacutetiennes con ine ț două omilii cu autor anonim care sunt icircn realitate două predici pentru prima zi a Săptămacircnii Mari a Sfintelor Pa ti Ele au fost redactate cel mai probabil către mijlocul sau icircn a două jumătate aș secolului al IV-lea 68 Cele două omilii dovedesc mai mult decacirct orice alt document arian rădăcinile gnostice ale acestei mari erezii Argumentarea autorului icircncepe cu evocarea robiei icircn care zăcea umanitatea sub puterea Demiurgului pacircnă la venirea Macircntuitorului bdquoIcircnaintea coboracircrii tale din ceruri pe pămacircnt (πρὸ γ ρὰ τ ςῆ ο ςῆ πἀ rsquoο ραν νὐ ῶ ε ςἰ γ ςῆ καταβ σεωςά ) eu eram captivul demonilor pe tine Creatorule te ignoram i adoramș crea ia drept creatoare icircmi imaginam materia ca auto-cauzată (ț α τ ματονὐ ό φανταζ μενἐ ό τ νὴ κτ σινί προσεκ νουνύ ςὡ κτ στηνί ) icircn u urătatea mea icircnvă am din propria voin ăș ț ț artele demonilor autorul răului (ὁ ρχ κακοςἀ έ ) folosise icircmpotriva mea armele sale tiranice Cel rău inten ionat (ț ργανονὄ με τ ςῆ δ αςἰ ί ὁ δυσμεν ςὴ κατεσκε ασεύ κακ ασί ) făcuse din mine instrumentul propriei sale răută i Eu zeificam cerul i ignoram pe celț ș care l-a desfă urat adoram soarele i nu cuno team pe cel care l-a aprins veneram luna iș ș ș ș dispre uiam pe creatorul ei mă icircnchinam astrelor i-l respingeam pe artizanul lorț ș

67 Eunomiu Apologia icircn ldquoSources chretiennesrdquo vol 305 p285-286

68 J Lieacutebaert Deux homeacutelies anomeacuteens pur lrsquooctave de Paques Introduction text traduction et notes icircn Sources chreacutetiennes vol146 p38

icircnconjuram de respect arborii i pietrele ridicam temple i altare icircmpotriva ta Creatoruleș ș atinsesem norii cu răutatea mea Căci odată coruptă legea naturală trăiam fără discernămacircnt asemenea jivinelor ira ionalerdquo ț 69 bdquoTu e ti arhistrategul ( eful armatelorș ș cere ti) Domnului love te-l pe autorul răului (ș ș ρχιστρ τηγοςἀ ά π ρχειςὑ ά κυρ ουί τ νὸ

ρχ κακονἀ έ τρ σονῶ ) 70 răpe te-i armele tiranului căci tu ai puterea cea de neicircnvinsș Eliberează-ne din robia pe care am icircndurat-o din cauza u urătă ii noastre scoate-ne dinș ț eroare i poartă-i pe rătăci i pe umerii tăi ș ț Apleacă- i Doamne urechea spre ruga meaț (Psalmul V 2) Arat-o fecioară pe curtezană schimb-o icircn femeie castă pe femeia adulteră fă-o rodnică pe cea stearpă schimbă neghina-n gracircu bun transformă spinii icircn trandafiri altoie te măslinul sălbatic pentru a face din el un măslin roditor slăve te-l pe celș ș abandonat fă-o mamă a multor copii pe cea care nu are niciunul Căci totul este posibil cacircnd tu vrei icircn simpla ta voin a tu posezi deja puterea (ț π νταά γ ρὰ δυνατά σοι τανὅ θ ληςέ νἐ γ ρὰ τῷ θ λεινέ χειἔ τὸ δ νασθαιύ )rdquo 71

Părăsind domeniul metafizicii autorul intră icircn acela al istoriei Vechiului Testament bdquoIudeul zice el s-a bucurat de ale tale voi gusta i eu din binefacerile tale tuș l-ai condus afară din Egipt scoate-mă i pe mine din gre eală Tu l-ai răscumpărat dinș ș macircna lui faraon eliberează-mă i pe mine din macircna celui rău Tu l-ai condus prin Mareaș Ro ie condu-mă i pe mine prin cristelni a botezului Tu l-ai icircndrumat cu stacirclpul cel deș ș ț foc luminează-mă i pe mine cu Duhul tău cel Sfacircnt El a macircncat pacircinea icircngerilor dă-miș i mie trupul tău cel sfacircnt El a băut din stacircncă amestecă i pentru mine sacircngele coasteiș ș

tale El a primit tablele legii scrie icircn carnea inimii mele evangheliile tale Tu i-ai trimis lui pe profe i trimite-mi i mie pe apostolirdquo ț ș 72 Plecacircnd apoi de la versetul 2 al psalmului

69 Anonimul anomeu Deux homeacutelies anomeacuteens pur lrsquooctave de Paques Homeacutelie I 4 icircn Sources chreacutetiennes vol146 p63

70 J Lieacutebaert atrage atenția aici asupra antitezei dintre bdquocel rău ἀρχέκακονrdquo tiranul lumii căzute și bdquoarhistrategul ἀρχιστράτηγοςrdquo Hristos salvatorul ceresc (p65 n2)

71 Anonimul anomeu Deux homeacutelies anomeacuteens pur lrsquooctave de Paques Homeacutelie I 6 icircn Sources chreacutetiennes vol146 p65-67

72 Anonimul anomeu Deux homeacutelies anomeacuteens pur lrsquooctave de Paques Homeacutelie I 9 icircn Sources chreacutetiennes vol146 p69

al 11-lea omilia a doua continuă ruga bdquoSalvează-mă Doamne tu care l-ai salvat pe Noe din naufragiul universal tu care l-ai salvat pe Lot din focul necru ător tu care l-ai salvatț pe Avraam din macircna celor cinci regi tu care l-ai salvat pe Isaac din lupta cu păstorii tu care l-ai salvat pe Iacob de macircnia lui Esau tu care l-ai salvat pe Iosif din macircna fra ilorț săi tu care l-ai salvat pe Iov de tirania celui rău tu care l-ai salvat pe Moise de macircndria lui faraon salvează-mă i pe mine de vrăjmă ia lui Saul hellipAm căzut de bunăvoie icircnș ș cursele vrăjma ului m-am lăsat legat fără speran ă icircn lan urile celui rău am căzut fărăș ț ț speran ă icircn undi a tiranului Din rege al lui Israel am devenit sclavul pasiunii mele dinț ț stăpacircn peste armate am devenit prizonier al celui tiran eu care am zdrobit leii am fost dominat de frumuse ea unei femei eu care am icircnvins popoare vrăjma e am fost icircnvins deț ș dorin a pentru o femeie eu care m-am ridicat la demnitatea unui profet am fost lipsit deț profe ie din cauza u urătă ii mele Icircn lacrimi strig i mă prostern la picioarele taleț ș ț ș Salvează-mă Doamnerdquo 73

Dacă pacircnă aici nu este clară aplecarea autorului spre erezie de aici icircncolo lucrurile se schimbă cacircnd intră icircn detaliile hristologiei Cel care a coboracirct din ceruri pe pămacircnt chemat să salveze umanitatea căzută sub robia celui rău nu a asumat o natură umană reală ci a fost doar icircn aparen ă om bdquohellipLa un semn al Celui Nenăscut ai fostț trimis din ceruri pe pămacircnt ca să locuie ti icircn sacircnul unei tinere femei tu conducătorulș cerului i al pămacircntului i ca să iei condi ia de sclav tu stăpacircnul crea iei alături deș ș ț ț Tatălhelliprdquo 74 bdquoEl mielul lui Dumnezeu n-a fost oferit asemenea unei oi sub puterea Legii căci nu icircmpotriva vrerii lui a mers el către patima de pe cruce i nici fără voin a sa aș ț icircndurat el rana lăncii nici prin constracircngere a cunoscut el legea mor ii prin crucificareț Tatăl n-a avut decacirct să ordone Monogenului să plece spre lumea pămacircntească acceptacircnd de bunăvoie fiul (copilul) s-a ridicat de pe tronul său slăvit a trecut nevăzut prin sferele naturilor celor netrupe ti a depă it corurile armatelor arhi-icircngere ti i a ajuns icircn cele dinș ș ș ș urmă lumea pămacircntească A fost purtat la sacircnul unei fecioare el care poartă icircn macircinile sale icircntreaga creatură A apărut icircn starea unui nou-născut el care este anterior veacurilor S-a arătat ca un copil el care formează copiii icircn pacircntecele maicii lor S-a hrănit cu lapte el care schimbă icircn mod nevăzut sacircngele (mamei) icircn lapte (pentru pruncul care suge) A

73 Anonimul anomeu Deux homeacutelies anomeacuteens pur lrsquooctave de Paques Homeacutelie II 5 7 icircn Sources chreacutetiennes vol146 p101

74 Anonimul anomeu Deux homeacutelies anomeacuteens pur lrsquooctave de Paques Homeacutelie I 5 icircn Sources chreacutetiennes vol146 p65

fost purtat icircn bra e el care dirijează la un semn toată crea ia Pentru oameni el care aț ț asumat slăbiciunile oamenilor rămacircnacircnd icircnsă ceea ce era icircnaintea veacurilor (με ναςί α τ ςὐ ὸ περὅ πρὸ α νωνἰώ π ρχενὑ ῆ ) Căci el nu s-a transformat ( υτεὄ μετ πεσενέ ) din mai bogat icircn mai sărac el nu s-a schimbat ( υτεὄ τρ πηἐ ά ) din mai mult icircn mai pu inț faptul de a fi icircmbrăcat carnea nu i-a alterat natura sa divină ( υτεὄ ἡ περιβολὴ τ ςῆ σαρκ ςὸ τ νὴ θε τητοςό λλο ωσεἠ ί φ σινύ ) asumarea trupului nu i-a mic orat ipostasul său deș Monogen ( υτεὄ ἡ ν ληψιςἀ ά τοῦ σ ματοςώ τ νὴ τοῦ μονογενο ςῦ σμ κρυνενἐ ί

π στασινὑ ό ) rămacircnacircnd ceea ce era icircnaintea veacurilor de bunăvoie el s-a oferit să aducă macircntuire oamenilorrdquo 75

Cu toată această condescenden ă asumată voluntar de Monogen el n-a fost unț simplu om bdquoCăci dacă Hristos ar fi fost un simplu om moartea ar fi avut asupra lui putere ca supra tuturor oamenilor (εἰ γ ρὰ νθρωποςἄ ψιλ ςὸ ὁ Χριστ ςό καὶ α τοὐ ῦ νἂ ςὡ π ντωνά νθτρ πωνἀ ώ κυρ ευσενἐ ί ὁ θ νατοςά ) 76 Urci pe firul vechii istorii i rămacirci uimitș icircn fa a mor ii Domnului Abel a fost ucis i crea ia nu a fost tulburată Avraam a fost pusț ț ș ț icircn mormacircnt i mormintele nu s-au deschis Isaac a murit i iadul n-a murit Iacob a fostș ș icircngropat i cei icircngropa i n-au icircnviat Iosif a fost depus lacircngă părin ii săi i trupurileș ț ț ș sfin ilor nu s-au ridicat Isaia a fost tăiat i soarele nu s-a icircntunecat Ieremia a fostț ș trangulat i luna nu s-a stricat Nabuth a fost omoracirct cu pietre i pămacircntul nu s-a clintitș ș ș

Zaharia a fost gacirctuit i ziua nu s-a schimbat icircn noapte Ioan a fost decapitat i voalulș ș templului nu s-a rupt icircn două Cacircnd Hristos a suferit icircnsă icircn trup soarele s-a oprit din drumul său luna i-a pierdut strălucirea fe ii sale pămacircntul s-a cutremurathellip Icircnvăluit icircnș ț giulgiu el a despuiat iadul a semănat groază icircn racircndurile păzitorilor iadului i a sfăracircmatș fără efort por ile iadului A ie it din mormacircnt icircmpreună cu capturile sale de război aț ș apărut femeilor a ezate icircn jurul mormacircntului por iile fiind icircncuiate el a intrat totu i prinș ț ș ele la apostoli lui Toma cel necredincios el i-a arătat coasta sa pentru a-l face credincioshelliprdquo 77

De i superior tuturor oamenilor Monogenul nu este totu i Dumnezeul supremș ș

75 Anonimul anomeu Deux homeacutelies anomeacuteens pur lrsquooctave de Paques Homeacutelie I 1-2 icircn Sources chreacutetiennes vol146 p59 J Lieacutebaert precizează că sensul lui ἐσμίκρυνεν este aici unul pur moral (p37 n2)

76 Hristos nu a fost așadar bdquoun simplu om ἄνθρωπος ψιλὸςrdquo adică un om adevărat ci o ființă intermediară icircntre Dumnezeu și om nici Dumnezeu deplin adevărat ca Dumnezeu Tatăl dar nici om adevărat ca ceilalți oameni

Anomeismul autorului omiliilor apare aici fără echivoc Pornind de la strigătul din rugăciune Auzi Doamne strigătul meu autorul icircl prezintă i ca strigăt al cre tinuluiș ș care- i proclamă credin a bdquoVoi striga puterea absolută a Tatălui i medierea ta (caș ț ș Monogen mediator nm) trimiterea ordonată de Cel Nenăscut i supunerea ta (ca Fiuș nm) (κρ ζωά γ ρὰ τ νὴ τοῦ Πατρ ςὸ α θεντει νὐ ά καὶ σ νὴ μεσιτε ανὶ τ νὴ τοῦ γενν τουἀ ή

ποστολ νἀ ὴ καὶ τ νὴ σ νὴ παλο νὑ ή ) 78 Icircn timp ce El stă etern (nemi cat) tu ai icircnclinatș cerurile i ai coboracirct (ș τιὅ κε νοςἐ ῖ ε ςἰ τ νὸ α ναἰῶ κ θηταιά καὶ σὺ κλιναςἔ ο ρανο ςὐ ὺ καὶ κατ βηςέ ) 79 icircn timp ce Tatăl dă mărturie din icircnaltul cerurilor tu la Iordan ai primit mărturia lui de i l-ai chemat afară din mormacircnt pe Lazăr cel mort de patru zile tu ai datș totu i slavă lui (Dumnezeu) Tatăl (ș Părinte te slăvesc pentru că m-ai ascultathellip) icircnmul ind pacircinile-n pustie tu ai dat cinste Celui ce t-a născut (ț ridicacircndu- i ochii el aș binecuvacircntathellip) ai fost spacircnzurat trupe te pe cruce dar El a fost cel ce a primit duhul tăuș ( i strigacircnd cu voce tare i-a dat duhulhellipș ș ) ai fost pus icircn mormacircnt dar El a fost cel ce te-a icircnviat din mormacircnt a treia zirdquo 80 bdquoCăci dacă Tatăl nu i-ar fi poruncit voi n-a i fi putut fiț stăpacircni i de fiul său dacă sentin a n-ar fi venit de sus voi n-a i fi fost capabili să văț ț ț recunoa te i Creatorul dacă Tatăl n-ar fi luat hotăracircrea voi n-a i fi putut atingeș ț ț tămăduitorul Un semn i el ar fi pedepsit natura Un semn i el ar fi zdrobit crea ia Darș ș ț

77 Anonimul anomeu Deux homeacutelies anomeacuteens pur lrsquooctave de Paques Homeacutelie I 26-27 icircn Sources chreacutetiennes vol146 p91-93

78 A se observa antiteza dintre auto-icircntemeierea absolută a Tatălui τὴν τοῦ Πατρὸς αὐθεντειάν și medierea μεσιτεὶαν poziția condiționată și condiționantă a Monogenului de mijlocitor icircntre Dumnezeu cel pur spiritual și lumea pur materială (Vezi și comentariile lui J Lieacutebaert p35 n1)

79 A se observa de asemenea antiteza dintre bdquoa sta nemișcat din eternitate εἰς τὸν αἰῶνα κάθηταιrdquo și bdquoa icircnclina cerurile și a coboricirc ἔκλινας οὐρανοὺς καὶ κατέβηςrdquo Tatăl este icircn esența sa imuabil la modul absolut Fiul Monogenul este icircnsă muabil și de aceea diferit ca esență de esența Tatălui său

80 Anonimul anomeu Deux homeacutelies anomeacuteens pur lrsquooctave de Paques Homeacutelie II 11 icircn Sources chreacutetiennes vol146 p107

nu icircmpotriva voin ei lui Dumnezeu (Cuvacircntul) a mers să pătimească pe cruce (ț ο τεὔ γ ρὰ κωνἄ ὁ Θε ςὸ πἐ ὶ τὸ σταυρικ νὸ παρεγ νετοέ π θοςά ) ci prin supunere fa ă de semnulț

părintesc a luat el asupra sa să sufere moartea pentru cei muritorirdquo 81

Coboracircrii sale la icircntrupare acestui descensus cosmic al Logosului icirci urmează ascensus urcu ul său prin icircnviere spre sferele cosmice celeste de unde a venit Dar niciș el nu este o putere absolută ci una relativă condi ionată de puterea absolută a Tatăluiț căci ine să observe autorul omiliilor bdquounul este cel care a fost icircnviat dar altul este celț care-l icircnviază Cum ar putea fi el unul i acela irdquo ș ș 82 Dar nu numai ontologic iș metafizic adică pentru sine icircnsu i el Monogenul nu este icircntemeierea absolută a fiin eiș ț el nu este reperul ultim nici pentru rugăciunea care se icircnal ă către Dumnezeu Departe deț a fi destina ia ei ultimă Monogenul este numai un mediator al rugăciunilor noastre cătreț adevăratul Dumnezeu care este Tatăl De i superior icircngerilor i chiar arhanghelilorș ș Monogenul este inferior totu i Tatălui său bdquoCacircnd rugăciunea iese din buze curate eaș tie să atingă urechile incoruptibile ale Stăpacircnului căci rugăciunea celui drept tie cuș ș

adevărat să icircnduplece divinitatea către milă hellipEa se ridică pacircnă icircn regiunile icircnăl imilorț celeste hellip i icircntr-o clipă ajunge icircn locuin a fiin elor celor netrupe ti unde por ile celeste iș ț ț ș ț

81 Anonimul anomeu Deux homeacutelies anomeacuteens pur lrsquooctave de Paques Homeacutelie I 24 icircn Sources chreacutetiennes vol146 p89 De remarcat aici faptul că suferințele de pe cruce sunt atribuite Monogenului ca Dumnezeu Comentacircnd expresia J Lieacutebaert este de părere că limbajul icircntrebuințat aici de autorul anomeu nu este conform cu ortodoxia ariană (p36 n1) Ideea de a raporta suferințele de pe cruce la icircnsăși ființa divină a Monogenului se icircntacirclnește icircnsă la arieni ca Palladius al Ratiariei cu ocazia Conciliului de la Aquileea din 381 (vezi capitolul următor) Acest amănunt ar putea fi un argument pentru a-l plasa pe autorul nostru mai degrabă către sfacircrșitul secolului al IV-lea decacirct spre mijlocul lui Explicația ar fi aceea că pentru anomei doar esența Tatălui este absolut impasibilă ființa Monogenului chiar dacă el este numit bdquodumnezeurdquo este pasibilă J Lieacutebaert propune calificarea hristologiei ariene ca bdquologopashitărdquo Expresia din text autorizează icircnsă calificarea ei mai degrabă ca bdquotheopashitărdquo termenul bdquotheosrdquo fiind icircnsă icircnțeles icircn noul arianism ca bdquodumnezeu secundrdquo distinct de bdquodumnezeul primrdquo care este Tatăl

82 Anonimul anomeu Deux homeacutelies anomeacuteens pur lrsquooctave de Paques Homeacutelie I 25 icircn Sources chreacutetiennes vol146 p 91

se deschid Cerul o prime te cu bucurie căci ea nu mai con ine nimic pămacircntescș ț (ο ραν ςὐ ὸ α τ νὐ ὴ μετὰ χαρ ςᾶ ποδ χεταιὑ έ ςὡ μηδ νὲ πιφ ρουσανἐ έ γ ϊνονή ) 83 Icircngerii o icircnso esc cu bucurie căci ea a icircmplinit ceea ce place lui Dumnezeu Arhanghelii oț icircmbră i ează ca pe un prieten Icircncepătoriile (principiile) i Puterile icirci cedează trecereaț ș ș căci ea poartă podoabele sărbătorii văzacircnd ve macircntul ei de fapte bune Domniile oș icircnso esc căci ea s-a străduit să icircmplinească iubirea pentru Creator Heruvimii i Serafimiiț ș icirci arată locul unde stă Paracletul Paracletul salutacircnd-o cum se cuvine o conduce la Dumnezeu Monogenul (ὁ Παρ κλητοςά σπασ μενοςἀ ά γνης ωςί τῷ Μονογενεῖ θεῷ α τ νὐ ὴ προς γειά ) Dumnezeu Cuvacircntul Monogenul o oferă icircn fine icircnaintea Tatălui (ὁ Μονογεν ςὴ θε ςὸ Λ γοςό τῷ Πατρὶ ξ νιονέ α τ νὐ ὴ προσφ ρειέ )rdquo 84

Finalul celei de a doua omilii este apoteotic bdquoAceasta este deci ceea ce strig aceasta este ceea ce proclam peste veacuri Eu păzesc realită ile fără confuzie eu nuț amestec ipostasele ( σ γχυταἀ ύ φυλ ττωά τὰ πρ γματαά οὐ συναναμ γνυμιί τ ςὰ

ποστ σειςὑ ά ) eu in ceea ce tu icircnsu i ai zis eu strig ceea ce tu icircnsu i ai vestit eu păstrezț ț ț ceea ce tu icircnsu i mi-ai transmis icircnvă ceea ce tu icircnsu i ai proclamatrdquo ț ț ț 85 bdquoLegea proclamă Ascultă Israele Domnul Dumnezeul tău este unul Iată-i icircnsă pe sabelienii cei lipsi i deț evlavie adăugacircnd lui Unu al i doi (ț οἱ σαβ λλιοιέ τῷ νἑ ὶ δ οὺ συν πτουσινά ) hellip i pe fiiiș ereticilor imaginacircnd o Triadă consubstan ială de dumnezei (ț καὶ α ρετικ νἱ ῶ πα δεςῖ τρι δαά θε νῶ μοο σιονὁ ύ φαντ ζονταιά )rdquo 86 Men ionarea sabelienilor ca adversarii prin excelen ăț ț ai arianismului este astfel o bună introducere la prezentarea esen ialismului marcelian iț ș

83 Se va remarca această precizare a rugăciunii dezbrăcată de tot ce este pămacircntesc Urcușul rugăciunii icircn această stare este posibil numai pe drumul pe care Monogenul icircnsuși dezbrăcat la racircndul său de haina lui umană icircl va fi făcut prin icircnviere Revenirea sa icircn sferele celeste de unde coboracircse la icircntrupare nu este de conceput icircn arianims altfel decacirct prin eliberarea de materia asumată la nașterea sa din Fecioara Și icircn arianism ca și icircn gnoză materia este rea și destinată pieirii finale Derobarea de materia trupului este posibilă numai icircntr-o hristologie dochetă icircn care icircntruparea nu este reală

84 Anonimul anomeu Deux homeacutelies anomeacuteens pur lrsquooctave de Paques Homeacutelie II 1 icircn Sources chreacutetiennes vol146 p95-97

85 Anonimul anomeu Deux homeacutelies anomeacuteens pur lrsquooctave de Paques Homeacutelie I 12 icircn Sources chreacutetiennes vol146 p71

fotinian care urmează

B PROBLEMA DUHULUI SFAcircNT IcircN ARIANISM

1 Mărturia Sf Atanasie cel Mare bdquoTropiciirdquo lui Serapion de Thmuis

Aflat icircn pustie icircn urma fugii sale din noaptea de 8 spre 9 februarie 356 din calea oamenilor icircmpăratului Constan iu marele patriarh al Alexandriei prime te la un momentț ș dat o interpelare din partea episcopului de Thmuis Serapion icircn problema doctrinei unor eretici pe care el icirci nume te bdquotropicirdquo probabil pentru faptul că dădeau un sens figuratș expresiilor din Scriptură cu privire la Duhul Sfacircnt Ace tia părăsiseră arianismul icircn ceeaș ce prive te doctrina despre inferioritatea Fiului icircn raport cu Dumnezeu Tatăl dar păstrauș vechea erezie icircn ceea ce prive te icircnvă ătura despre Duhul Sfacircnt Atanasie care-i scrie luiș ț Serapion patru epistole pe această temă datate de cercetători icircntre 356 i 361 descrieș doctrina bdquotropicilorrdquo icircn termenii următori bdquohellipPărăsind unii pe arieni pentru hula lor icircmpotriva Fiului cugetă icircmpotriva Duhului i zic nu numai că ș el este creatură ci i că ș e unul din duhurile slujitoare i se deosebe te de icircngeri numai prin treaptăș ș Iar aceasta e numai o luptă prefăcută fa ă de arieni De fapt e o adevărată icircmpotrivire fa ă de dreaptaț ț credin ă Căci precum aceia tăgăduind pe Fiul tăgăduiesc pe Tatăl a a i ace tia grăindț ș ș ș rău de Duhul Sfacircnt grăiesc rău i de Fiul Cele două păr i i-au icircmpăr it icircmpotrivirea fa ăș ț ș ț ț de adevăr căci cugetacircnd unii icircmpotriva Cuvacircntului iar ceilal i icircmpotriva Duhului eiț icircndreaptă aceea i hulă icircmpotriva Sfintei Treimi (icircntregi)rdquo ș 87 Potrivit acestui text tropicii admiteau consubstan ialitatea Fiului cu Dumnezeu Tatăl conform sinodului de la Niceeaț dar nu mai admiteau i consubstan ialitatea Duhului cu Fiul i desigur i cu Tatăl Pentruș ț ș ș ei Duhul era o creatură a Fiului asemenea icircntregului cosmos

Aspectul cu adevărat relevant icircn această afacere este icircnsă faptul că tropicii

86 Anonimul anomeu Deux homeacutelies anomeacuteens pur lrsquooctave de Paques Homeacutelie II 11 icircn Sources chreacutetiennes vol146 p107

87 Atanasie cel Mare Epistola icircntacirci către Serapion 1 icircn colecția bdquoPărinți și scriitori bisericeștirdquo EIBMBOR București 1988 vol 16 p 23

considerau Duhul o crea ie numai a Fiului fără nici un amestec din partea Tatăluiț Tropicii tăgăduiau cu alte cuvinte orice rela ie directă a Duhului cu Tatăl chiar icircnț calitatea sa de creatură Iată cacircteva texte care ilustrează acest aspect bdquoEi zic a a spuneș Sf Atanasie ltdacă Duhul nu e creatură nici unul dintre icircngeri ci purcede din Tatăl urmează că e Fiu i el i astfel sunt doi fii el i Cuvacircntul i dacă e frate (alș ș ș Ș Cuvacircntului nn) cum mai este Cuvacircntul laquoUnul Născutraquo Sau nu sunt egali ci unul se nume te după Tatăl iar celălalt după Fiulgt ș i iară iȘ ș ltdacă e din Tatăl cum de nu se zice i despre el că s-a născut Iar dacă Duhul este al Fiului urmează că Tatăl esteș bunicul Duhuluigtrdquo 88 Cacircteva racircnduri mai jos Atanasie se icircntreabă bdquoCare sunt deci de teptele lor icircntrebări ș ltDacă Duhul nu e creatură (a Fiului ci purcede direct din Tatăl nn) zic ei el este fiu i deci sunt doi fra i (proveni i din Tatăl nn) Cuvacircntul iș ț ț ș elgt Apoi adaugă ltdacă Duhul va lua din Fiul i se va da de către el (hellip) urmează căș Tatăl e bunic i Duhul nepotul luigtș rdquo 89 bdquoEi zic deci ltdacă Duhul Sfacircnt nu e creatură cum a i spus icircnainte ci este icircn Dumnezeu i se dă din Dumnezeu atunci este i el fiu iț ș ș ș sunt deci doi fii el i Fiul Iar dacă Duhul e al Fiului i prime te toate de la Fiul(hellip)ș ș ș atunci Tatăl este bunic i Duhul nepotul luigtș rdquo 90 Iată a adar care era faimosul argumentș al tropicilor sau cum spune Sf Atanasie bdquohellipacea sfătoasă icircntrebare a lor ltdacă Duhul e din Dumnezeu (Tatăl) pentru ce nu se nume te el fiuhellipgtș rdquo 91

Ce icircnvă au a adar tropicii lui Serapion Spuneau mai icircntacirci că Duhul Sfacircnt nuț ș poate purcede direct bdquodin Tatălrdquo deoarece Duhul ar deveni i el Fiu i deci un frate alș ș Fiului ceea ar anula calificarea acestuia din urmă ca Monogen Mai spuneau apoi că Duhul nu poate purcede nici bdquodin Fiulrdquo adică bdquodin fiin a Fiuluirdquo pentru că icircn acest cazț

88 Atanasie cel Mare Epistola icircntacirci către Serapion 15 icircn colecția bdquoPărinți și scriitori bisericeștirdquo vol 16 p 40

89 Atanasie cel Mare Epistola a patra către Serapion 1 icircn colecția bdquoPărinți și scriitori bisericeștirdquo vol 16 p 87

90 Atanasie cel Mare Epistola a patra către Serapion 2 icircn colecția bdquoPărinți și scriitori bisericeștirdquo vol 16 p 88

91 Atanasie cel Mare Epistola icircntacirci către Serapion 25 icircn colecția bdquoPărinți și scriitori bisericeștirdquo vol 16 p 54

Fiul i-ar deveni tată el icircnsu i devenind astfel bdquonepotrdquo al Tatălui Primei obiec ii aș ț bdquotropicilorrdquo SF Atanasie le-a opus argumentul stabilită ii numelor i anume că ipostaseleț ș icirc i păstrează caracteristicile proprii astfel icircncacirct Tatăl nu poate deveni bunic nici Fiul tatăș al Duhului bdquoCăci dacă deoarece Duhul nu este creatură (voi totu i) icircntreba i ș ț ltdeci Duhul este ( i el) Fiugtș atunci lua i seama ca nu cumva aflacircnd că Fiul nu este creaturăț (căci prin el s-au făcut toate) să (ajunge i să) icircntreba i ț ț ltdeci Fiul este Tatăgt sau icircncă ltDuhul este Fiu i Fiul este Duhul Sfacircntgtș Cei ce cugetă a a sunt icircn afara Treimii i seș ș vor socoti fără Dumnezeu schimbacircnd numele Tatălui i al Fiului i al Duhului Sfacircnt iș ș ș socotindu-i pe ace tia după a lor voie icircntru asemănarea na terii omene ti numindu-iș ș ș nepo i i bunici i nălucindu- i na teri dumnezeie ti (teogonii) asemenea (miturilorț ș ș ș ș ș păgacircne ale nn) elinilor Nu aceasta e credin a Bisericii ci cum a zis Macircntuitorul icircnț Tatăl i Fiul i Sfacircntul Duh icircn Tatăl care nu poate deveni bunic icircn Fiul care nu poateș ș deveni Tată i icircn Duhul Sfacircnt care nu poate fi numit decacirct a a i nu altfel Credin aș ș ș ț aceasta nu poate schimba numele Ci Tatăl e pururi Tatăl Fiul e pururi Fiul i Duhul Sfacircntș care se zice pururi Duhul Sfacircnt hellipLa oameni tatăl nu este pururi tată nici fiul pururi fiu Fiindcă cel ce devine tatăl unui fiu a fost fiul altuia i fiul unui tată devine tată altuiaȘ Avraam fiind fiul lui Nahor a devenit tatăl lui Isaac i Isaac fiind fiul lui Avraam s-aș făcut tată lui Iacob Căci fiecare fiind o parte a născătorului său (sn) se na te ca fiu darș devine i el tată al altuia Dar icircn dumnezeire nu este a a fiindcă Dumnezeu nu e ca omulș ș Tatăl nu e din alt tată De aceea nici nu na te pe cineva care va deveni tată al altuia Niciș Fiul nu este o parte a Tatălui (sn) 92 de aceea nici nu e născut spre a na te un alt fiuș Pentru aceea numai icircn dumnezeire Tatăl fiind icircn mod propriu i singur (numai el) Tatăș este i a fost i va fi pururi Tatăl i Fiul este icircn mod propriu i singur (numai el) Fiuș ș Ș ș Astfel Tatăl e i se zice pururi Tatăl i Fiul e pururi Fiul i Duhul Sfacircnt este pururi Duhulș ș ș (sn) Iar acesta (Duhul) credem că este al lui Dumnezeu i că s-a dat de la Tatăl prinș Fiul Astfel Sfacircnta Treime rămacircne neschimbată cunoscută icircntr-o singură dumnezeire Deci cel ce icircntreabă ltprin urmare Duhul este ( i el) Fiugtș icirc i icircnchipuie că numele poateș fi schimbat i nu e sănătos la minte (Asemenea) i cel ce icircntreabă ș ș ltTatăl e deci bunicgt născocind un alt nume Tatălui rătăce te icircn inima lui Dar a răspunde mai departeș neru inării ereticilor nu e de folosrdquo ș 93

Argumentul său icircmpotriva celei de a doua obiec ii a bdquotropicilorrdquo este acela căț

92 Cum afirmase cu mai bine de un secol icircnainte icircn Occidentul latin Tertulian icircn Adversus Praxean XXVI 3 6 Iar icircn Orient cine

93 Atanasie cel Mare Epistola a treia către Serapion 6 icircn colecția bdquoPărinți și scriitori bisericeștirdquo vol 16 p 92-93

Duhul nu poate fi o creatură a Fiului deoarece el este bdquopropriul Fiuluirdquo adică din aceea iș fiin ă cu Fiul tot a a cum Fiul este bdquopropriul Tatăluirdquo adică din aceea i fiin ă cu Tatălț ș ș ț bdquoDe ce nu- i dau seama (ace tia) zice el că precum nedespăr ind pe Fiul de Tatăl eiș ș ț păstrează unitatea lui Dumnezeu a a despăr ind pe Duhul de Cuvacircntul nu mai păstreazăș ț unitatea dumnezeirii icircn Treime ci o sfacirc ie amestecacircnd icircn ea o fire străină i de alt soi i oș ș ș egalizează pe aceasta cu creaturile Ei arată astfel că Treimea nu mai este una ci compusă din două firi datorită fiin ei deosebite a Duhului cum i-o imaginează ei i ceț ș Ș fiin ă dumnezeiască mai e aceasta care e compusă din Creator i creatură Căci sau nu eț ș Treime ci o Doime i o creatură sau dacă e Treime precum i este cum pun ei pe Duhulș ș Treimii icircn racircnd cu creaturile cele de după Treime Căci aceasta icircnseamnă iară i a icircmpăr iș ț i a desface Treimea Căci cugetacircnd rău despre Duhul nu cugetă bine nici despre Fiulș

Fiindcă dacă cugetau drept despre Cuvacircntul ar fi cugetat sănătos i despre ș Duhul care purcede de la Tatăl i fiind propriu Fiului se dă de către acesta ucenicilor i tuturorș ș celor ce cred icircn El Iar rătăcind astfel nu au nici despre Tatăl credin a cea sănătoasă Căciț cei ce tăgăduiesc pe Duhul cum a spus marele mucenic tefan (Fapte VII 55)Ș tăgăduiesc pe Fiul iar cei ce tăgăduiesc pe Fiul nu au nici pe Tatălrdquo 94 Dar observă Atanasie cel ce face pe Duhul creatură va ajunge să-l facă creatură i pe Fiul bdquoIar ș Duhul avacircnd aceea i fire i aceea i pozi ie fa ă de Fiul pe care o are Fiul fa ă de Tatălș ș ș ț ț ț cum oare cel ce-l nume te pe acesta creatură nu va cugeta icircn mod necesar acelea i i despreș ș ș Fiul Căci dacă Duhul Fiului este creatură e firesc ca ei să spună că i Cuvacircntul Tatăluiș este creatură Aceasta nălucindu- i-le arienii au căzut icircn iudaismul lui Caiafa Iar dacăș cei ce spun aceasta despre Duhul nu- i icircnsu esc cele ale lui Arie să ocolească i cuvinteleș ș ș lui i să- i icircndrepte necredin a privitoare la Duhul Căci precum Fiul cel ce este icircn Tatălș ș ț i icircn care e i Tatăl nu este creatură ci ș ș e propriul fiin ei Tatăluiț (căci aceasta pretinde i căț

o spune i i voi) a a i pe Duhul cel aflător icircn Fiul icircntru care e i Fiul nu e icircngăduit a-lț ș ș ș ș socoti icircntre creaturi nici a-l separa de Cuvacircntul i a face Treimea nedesăvacircr itărdquo ș ș 95 bdquoCăci dacă cei ce cugetă cele ale lui Arie ndash fiindcă icircn sufletul lor rău i iscoditor nu intrăș icircn elepciunea ndash nu pot icircn elege nici crede Treimea neicircmpăr ită i sfacircntă acesta nu e motivț ț ț ș ca să răstălmăcească adevărul nici să spună că nu pot exista cele ce ei nu pot icircn elege Eiț suferă un lucru cu totul nebunesc cacircnd neputacircnd icircn elege cum e neicircmpăr ită Sfacircntaț ț

94 Atanasie cel Mare Epistola icircntacirci către Serapion 2 icircn colecția bdquoPărinți și scriitori bisericeștirdquo vol 16 p 24-25 A se observa icircn același timp modul icircn care Atanasie evită să afirme purcederea Duhului bdquoși de la Fiulrdquo limitacircndu-se la afirmațiile certe ale Scripturii

95 Atanasie cel Mare Epistola icircntacirci către Serapion 21 icircn colecția bdquoPărinți și scriitori bisericeștirdquo vol 16 p 48-49

Treime arienii fac pe Fiul una cu crea iunea iar tropicii icircl numără i ei pe Duhul icircntreț ș creaturirdquo 96 bdquoAceasta fiind unitatea icircn Sfacircnta Treime cine ar putea despăr i pe Fiul deț Tatăl i pe Duhul de Fiul sau de Tatăl icircnsu i Sau cine ar fi atacirct de icircndrăzne ca să spunăș ș ț că Treimea este neasemenea i de o fire străină icircn ea icircnsă i sau ș ș că Fiul e de o altă fiin ăț decacirct Tatăl sau că Duhul e străin de Fiulrdquo 97

Să observăm a adar din cele de mai sus că tropicii lui Serapion negau icircn modș expres purcederea directă a Sfacircntului Duh din Dumnezeu Tatăl ata acircndu-l cauzal numaiș de Fiul Deci spuneau ei Duhul nu poate purcede i el din Tatăl căci ar deveni un fel deș frate al Fiului icircn consecin ă el nu este de aceea i fiin ă cu Tatăl Apoi chiar dacă icirc i areț ș ț ș cauza icircn Fiul el nu purcede din fiin a Fiuluiț ci este adus la existen ă ț prin Fiul de către Fiul asemenea oricărei creaturi iată de ce el nu este de aceea i fiin ă nici măcar cu Fiulș ț Icircmpotriva acestei argumentări a tropicilor Sf Atanasie lansează principiul bdquoDuhului care are aceea i fire i aceea i pozi ie fa ă de Fiul pe care o are Fiul fa ă de Tatălrdquo icircn sensul căș ș ș ț ț ț Duhul este bdquopropriurdquo Fiului icircn aceea i măsură icircn care Fiul este bdquopropriurdquo Tatălui Fidelș sinodului de la Niceea Sf Atanasie se mul ume te să afirme doar consubstan ialitateaț ș ț Duhului cu Fiul după modelul consubstan ialită ii Fiului cu Tatăl pe care o admiteau iț ț ș tropicii El nu afirmă că Duhul i-ar avea cauza bdquodin Fiulrdquo sau bdquoprin Fiulrdquo nuș interpretează cauzal expresia bdquoDuhul este propriul Fiuluirdquo el se mul ume te să sugerezeț ș doar că Duhul este din aceea i fiin ăș ț din care este i Fiul a a cum Fiul este ș ș din aceea iș fiin ăț din care este i Tatăl Avacircnd icircn minte icircn permanen ă numai bdquoconsubstan ialitateardquoș ț ț ipostaselor stabilită la Niceea Sf Atanasie nu pare să fi observat interpretarea clar cauzală pe care tropicii o dădeau rela iei Duhului cu Fiul precum nici faptul că ei negauț astfel orice rela ie cauzală directă a Duhului cu Tatăl Aceste aspecte de i ignorate deț ș marele patriarh pacircnă la moartea sa nu vor rămacircne icircnsă neobservate la Sf Vasile cel Mare

2 Mărturia Sf Vasile cel Mare Contra Eunomiu

Doctrina lui Eunomiu cu privire la purcederea Duhului Sfacircnt este foarte bine pusă icircn eviden ă de Sf Vasile cel Mareț care pe la 364 a scris icircmpotriva lui cunoscuta sa

96 Atanasie cel Mare Epistola icircntacirci către Serapion 17 icircn colecția bdquoPărinți și scriitori bisericeștirdquo vol 16 p 43

97 Atanasie cel Mare Epistola icircntacirci către Serapion 20 icircn colecția bdquoPărinți și scriitori bisericeștirdquo vol 16 p 47

lucrare Contra Eunomiu Marele părinte pare să fie primul care a observat că arienii reduceau la Fiul cauza Duhului Sfacircnt Potrivit Sf Vasile Eunomiu profesa următoarea icircnvă ătură trinitară bdquoSă presupunem că observa ia pleacă de la operele create i se icircnal ăț ț ș ț peste acestea pacircnă la substan e ț ea găse te astfel căș Fiul este o creatură a Celui Nenăscut i că Paracletul este o creatură a Fiului (tou men agennetou ton yion euriskon poimaș

tou de monogenous ton parakleton)rdquo 98 bdquoExistă deci un singur Dumnezeu nenăscut iș fără principiu (eis esti o Theos agenetos kai anarhos) El nu are vreo fiin ă care să-i fieț anterioară ndash căci nimic nu poate fi anterior nenăscutului nici vreo fiin ă care să fie icircn (cu)ț El ndash căci El este simplu i fără compozi ie Fiind unic fiind singur i mereu acela i Elș ț ș ș este Dumnezeu creator i artizan al tuturor lucrurilor mai icircntacirci de toate i icircntr-un mod cuș ș totul extraordinar al Monogenului apoi prin Acesta icircn mod propriu al tuturor celor create Căci icircnainte i de toată creatura i numai prin propria sa putere i activitate l-aș ș ș născut l-a creat i l-a făcut pe Fiul (ton men gar Hyion pro panton kai pro pases ktiseosș monou te eautou dynamei kai energeia egennese te kai ektise kai epoiesen)(hellip) i prin elȘ (prin Fiul) l-a creat pe Duhul Sfacircnt cel dintacirci dintre toate i cel mai mare dintre to iș ț prin propria sa putere i la ordinul său dar prin activitatea i puterea (creatoare) aș ș Fiului (kai dia toutou proton men panton kai meizon to Pneuma to agion epoiesen exousia men idia kai prostagmati energeia de kai dynamei tou Hiou)rdquo 99 Astfel mai spune Eunomiu bdquohellipdupă icircnvă ătura fericitului Pavel hellipFiul este subordonat luiț Dumnezeu Tatăl hellipiar Duhul Sfacircnt la racircndul său este icircn mod clar subordonat lui Hristosrdquo 100 Eunomiu ca to i arienii icircn elegea actul purcederii prin prisma activită iiț ț ț creatoare a Fiului bdquoEl (Duhul) este onorat icircn al treilea racircnd ca prima creatură a Monogenului cea mai mare dintre toate i singura ca atare (trite hora timomenon osș proton koi meizon panton kai monon toioutou tou monogenous poema)rdquo 101

98 Eunomiu de Cyzic Apologia 20 icircn col Sources chretiennes Les Editions du Cerf Paris 1983 vol 305 p 275

99 Eunomiu de Cyzic Apologia (Apendice) 28 icircn col Sources chretiennes vol 305 p 297

100 Eunomiu de Cyzic Apologia 27 icircn col Sources chretiennes vol 305 p 293

101 Eunomiu de Cyzic Apologia 25 icircn col Sources chretiennes vol 305 p 287

Aspectul cel mai important aici nu este icircnsă acela că Eunomiu icircn elegeaț aducerea la existen ă a Duhului icircn termenii sugera i icircn Ioan I 3 adică asemenea uneiț ț creaturi ci faptul că fie i icircn această calitate Duhul este creat numai de Fiul că actulș creării Duhului icirci apar ine numai Fiului Este ceea ce observă i Sf Vasile cel Mare careț ș intrigat de acest aspect spune următoarele bdquoExistă oare vreun om pe lume care să nu vadă cu claritate că nici o activitate a Fiului nu se află separată de Tatăl şi că nu se află nimic icircntre cele existente care să aparţină Fiului dar să fie străine de Tatăl (hellip) Pentru ce dar atribuie Eunomiu numai Fiului cauza Duhului Sfacircnt (pos oun tou pneumatos ten aitian to monogenei mono prostithesi) şi pentru a-i calomnia natura se serveşte de activitatea creatoare a acestuia (adică a Fiului nn)(kai kategorema tes physeos autou ten toutou lambanei demiourgian) (hellip) Nu este un pericol evident de a separa de Dumnezeu Tatăl pe Duhul Sfacircnt (diairein apo tou Theou to Pneuma) devreme ce pe de o parte apostolul ni-l prezintă icircn relaţiile sale cacircnd Duhul lui Hristos cacircnd Duhul lui Dumnezeuhellip iar pe de alta Domnul icircnsuşi icircl numeşte Duhul Adevăruluihellip şi spune că purcede de la Tatăl Or acesta (Eunomiu) pentru a micşora slava Domnului nostru Iisus Hristos (allrsquooutos eis kathairesin tes doxes tou Kyrios hemon Iesou Hristou) icircl separă pe Duhul de Tatăl i-l atribuie Monogenului de-o manieră diferită (aferei men apo touș Patros tou de Monogenei diaferontos) desigur pentru a mic ora (Fiului) slava (epiș kathairesi tes doxes prostithesin)rdquo 102 A adar departe de a nega Fiului orice participareș cauzală actul bdquopurcederiirdquo al venirii la existen ă a Duhului Sfacircnt Eunomiu cum aratăț marele capadocian atribuia numai Fiului cauza Duhului Sfacircnt excluzacircndu-l astfel pe Dumnezeu Tatăl icircmpotriva Scripturii (vezi Ioan XV 26)

B REAC IA ESEN IALISTĂȚ Ț

1 Marcel al Ancyrei

102 Sf Vasile cel Mare Contra lui Eunomiu II 34 icircn col Sources chretiennes Les Editions du Cerf Paris 1983 vol 305 p141-143

Devenit episcop al Ancyrei (Ankara de astăzi) Marcel a fost unul din marii apărători ai termenului homoousios icircmpotriva arianismului şi prieten al Sf Atanasie cel Mare Cu timpul s-a dovedit icircnsă că fondul metafizic icircn baza căruia lupta el icircmpotriva arianismului era de cu totul altă natură decacirct acela folosit la sinodul ecumenic de la Niceea icircn formularea celebrului homoousios Marcel actualiza pur şi simplu vechiul sabelianism El icircnţelegea să combată arianismul afirmacircnd consubstanţialitatea Logosului cu Dumnezeu Tatăl pacircnă la desfiinţarea oricărei distincţii dintre cei doi Devenind evident acest fapt Marcel este abandonat de adevăraţii niceeni cum era Sf Atanasie şi acuzat icircn mod deschis de modalism Este ceea ce face la un moment dat icircnsuşi Sf Vasile cel Mare cacircnd scruiindu-i Sf Atanasie icirci solicită acestuia pentru a risipi orice confuzie să condamne imediat bdquoicircnvăţătura periculoasă şi icircn afara adevăratei credinţe (a lui Marcel)rdquo 103 Icircn cele din urmă Marcel este somat să compară icircn faţa unui sinod icircn 335 şi depus din treaptă pentru erezie Eusebiu de Cezareea l-a combătut icircn cadrul unei cărţi intitulate Teologia bisericească Marcel a dispărut din istorie dar doctrina sa a creat mari probleme Ea reprezintă icircn fond o reacţie de fond sabelian la subordinaţianismul arian Ca şi icircn cazul celei a lui Arie doctrina lui Marcel este o hristologie nu o triadologie Deşi a abordat icircn treacăt problema Sf Duh el a făcut-o numai pentru a dovedi absenţa oricărei diferenţe dintre Logosul etern şi Dumnezeu Tatăl

Iată un rezumat al doctrinei sale pe baza textului lui Eusebiu din lucrarea acestuia Teologia bisericească Dumnezeu este o monadă absolut unul şi indivizibil De aici trebuie pornit şi nu de la o pluralitate divină după cum face Origen Aceasta nu icircnseamnă că icircn Dumnezeu nu există un Logos el există dar este μοο σιος adicăὁ ύ Logosul este icircn Dumnezeu şi Dumnezeu icircn el fără nici o diviziune locuind icircn el ca o putere activă nu ca o simplă δ ναμις ci ca o νεργε Această energie seύ ἐ ίᾳ exteriorizează προ ρχεται fără să iasă din Dumnezeu printr-o dilatare πλατυνομ νηέ έ care nu introduce nici dualitate nici compoziţie ipostatică distinctă Această extensie e dublă mai icircntacirci icircn creaţie de vreme ce Logosul e creator apoi icircntrupare Prin această iconomie (coboracircre) Logosul astfel icircntrupat devine Fiu dar nu printr-o naştere icircn interiorul fiinţei divine căci el nu se naşte decacirct abia icircn trup din Fecioara Numai icircn acest trup νεργε α divină este activă şi devine principiu al tuturor actelor lui Hristos Astfel seἐ ί realizează o unire cum totul intimă şi permanentă cu totul superioară celei care icircnsufleţea odinioară pe profeţi Această unire va icircnceta totuşi icircntr-o zi după cacirct ne putem da seama căci trupul char devenit nemuritor nu convine firii divine νεργε α se vaἘ ί rezorbi atunci icircnapoi icircn Dumnezeu de aici acuzaţia adusă constant de orientali lui Marcel că nu mărturiseşte expresia din Crezul de la Niceea bdquoa cărui icircmpărăţie nu va avea sfacircrşit

103 Vesile cel Mare Epist LXIX 2 PG XXXII 432 la M -D Chenu Marcel drsquoAncyre DTC vol XI B col1996

cujus regni non erit finisrdquo 104

Iată acum o altă expunere mai precisă a doctrinei lui Marcel de Ancyra aşa cum apare ea icircn aşa-numitul simbol macrostih bdquoDiscipolii lui Marcel şi ai lui Fotin amacircndoi din Ancyra Galatiei resping subzistenţa eternă τ ν πποαι νιον παρξιν a luiὴ ώ ὕ Hristos divinitatea sa şi icircmpărăţia sa veşnică τελε τητον asemenea iudeilor şi subἀ ύ pretextul că astfel salvează unitatea divină τ μοναρχ Icircn ceea ce ne priveşte noi ştimῇ ίᾳ că Hristos nu este doar o gacircndire exprimată sau imanentă icircn Dumnezeu λ γονό προφορικ ν νδι θετον το θεο ci un Logos-Dumnezeu viu şi subzistent λλὸ ἢ ἐ ά ῦ ῦ ἀ ὰ ζ ντα θε ν λ γον καθrsquo αυτ ν π ρχοντα Fiul lui Dumnezeu şi Hristos El nu existăῶ ὸ ό ἑ ὸ ὑ ά mai icircnainte de veci doar icircn preştiinţa Tatălui ci l-a asistat pe acesta icircn lucrarea sa de creare a celor văzute şi nevăzute El este icircntr-adevăr cel căruia Tatăl i-a zis Să facem om după chipul şi asemănarea noastră el este cel care s-a arătat icircn persoană patriarhilor care a dat Legea care a grăit prin prooroci şi care icircn final s-a icircntrupat l-a revelat tuturor oamenilor pe Tatăl şi care de acum icircnainte domneşte icircn veacul veacurilorrdquo 105

Cum combătea Marcel de Ancyra arianismul printr-o astfel de concepţie De remarcat mai icircntacirci că motivaţia declarată de el icircnsuşi şi icircnregistrată de simbolul macrostih era aceea că astfel salvează unitatea divină τ μοναρχ Prin faptul că respingea oriceῇ ίᾳ asemănare icircntre Logos şi Dumnezeu Tatăl Arie introducea o distincţie gravă icircn Dumnezeu o separare care icircntr-adevăr ameninţa unitatea lui Dumnezeu Marcel apelacircnd la vechea concepţie a lui Sabeliu căuta să combată această depreciere a substanţei Logosului icircn raport cu Tatăl afirmacircnd că el este consubstanţial cu acesta pacircnă la punctul icircn care el Logosul nici nu mai subzistă icircn Dumnezeu ca persoană distinctă de Tatăl Această depreciere a Logosului avea mai ales grave consecinţe icircn hristologie dacă anterior icircntrupării sale icircn Iisus Hristos Logosul nu era recunoscut ca Dumnezeu adevărat egal cu Tatăl atunci cu atacirct mai puţin icirci era recunoscută această calitate după icircntrupare Atribuindu-i slăbiciunile firii umane asumate arienii demonstrau odată icircn plus că Logosul este prin icircnsăşi fiinţa sa neasemănător cu Dumnezeu Tatăl icircn aceste condiţii tot ce a găsit Marcel de cuviinţă să argumenteze a fost ideea sabeliană că icircn icircntrupare monada divină icircnsăşi se dilată capătă o nouă faţă un nou chip distinct de cel anterior icircntrupării tocmai prin caracterul temporal al acestui nou chip Iisus Hristos este Logosul devenit trup existacircnd distinct de Tatăl ca om ca fiinţă cu totul efemeră atacirct el ca

104 La M -D Chenu Marcel drsquoAncyre DTC vol XI B col1997-1998

105 O Hahn Bibliotek der Symbole sect 159 n6 la M -D Chenu Marcel drsquoAncyre DTC vol XI B col1996

persoană cacirct şi icircmpărăţia sa La sfacircrşitul timpurilor totul a reveni la starea iniţială a monadei indistincte

Cu privire la această expresie a cărui icircmpărăţie nu va avea sfacircrşit istoricul dogmelor B Sesbouumleacute scrie bdquohellipAceastăhellip afirmaţie este proprie simbolurilor de credinţă orientale şi niciodată n-a trecut icircn Occident Motivaţia ei este polemică Icircntr-adevăr o erezie atribuită lui Marcel de Ancyra icircn secolul al IV-lea susţinea că la Parusie Logosul se va reicircntoarce icircn Tatăl pacircnă la punctul icircn care se va confunda cu el misterul trinitar nu ar avea astfel decacirct o valoare sbquoiconomicărsquo şi istorică iar nu una sbquoteologicărsquo şi eternă Această idee vine din interpretarea abuzivă a textului paulin sbquoEl trebuie să icircmpărăţească pacircnă ce va pune pe toţi vrăjmaşii săi sub picioarele sale (hellip)Şi cacircnd toate vor fi supuse lui atunci şi Fiul icircnsuşi se va supune Celui ce i-a supus lui toate ca Dumnezeu să fie toate icircn toţirsquo (I Corinteni XV 25 28) Acest text exprimă icircmplinirea finală a misiunii Fiului el nu sugerează prin nimic că fiul nu va mai avea raţiunea de a exista Dimpotrivă glorificat icircn umanitatea sa Fiul va continua să exercite icircn mod etern funcţia sa mediatoare icircn el şi prin el vor vedea drepţii pe Dumnezeurdquo 106

Contestacircnd orice deosebire reală a Logosului de Tatăl şi respingacircnd eternitatea icircmpărăţiei Fiului Marcel credea că apără deopotrivă atacirct consubstanţialitatea Logosului cu Tatăl anterior icircntrupării prin considerarea lui ca nediferenţiat de Tatăl cacirct şi deplinătatea dumnezeirii coboracirctă icircn Hristos ca urmare a dilatării monadei şi a apariţiei ei sub chip uman icircn istorie Probabil că toate aceste idei ale lui Marcel ar fi rămas nebăgate icircn seamă dacă el n-ar fi negat veşnicia icircmpărăţiei lui Hristos Icircn focul controverselor iscate pe această temă Marcel a ajuns să conteste eternitatea Fiului consideracircndu-l doar o fiinţă temporală avacircnd un icircnceput icircn timp ba chiar şi un sfacircrşit bdquoHristos spunea el a icircnceput să domnească acum patru sute de ani şi stăpacircnirea sa va icircnceta odată cu sfacircrşitul lumiirdquo 107 Această afirmaţie a constituit icircnceputul căderii sale din racircndurile niceenilor adevăraţi Acuzaţiile de sabelianism pe care i le aduceau continuu arienii s-au dovedit astfel adevărate şi a sfacircrşit prin a fi abandonat de occidentali de Atanasie şi de toţi adevăraţii susţinători ai lui homoousios care au icircncetat să mai vadă icircn el un apărător al credinţei de la Niceea consideracircndu-l icircn schimb un continuator al vechiului sabelianism

Să intrăm icircnsă icircn detaliile doctrinei sale trinitare propriu-zise Marcel respinge

106 B Sesbouumleacute et J Wolinski Histoire des dogmes Descleacutee 1994 p121

107 J Schwane op cit vol2 p213 n1

cu hotăracircre ideea ariană că Logosul ar exista icircn Tatăl ca un ipostas distinct căci pentru el ca şi pentru arieni noţiunea de ipostas echivala cu aceea de altă substanţă ουσια decacirct a Tatălui Icircn Dumnezeu zicea el nu trebuie să admitem decacirct un ipostas o singură substanţă sau realitate sub icircntreit chip sau sub icircntreit nume μ αί γαρ π στασινὑ ό τριπρ σωπονό σπερὡ και τριωνιμον εισαγη τον αυτον ειναι λεγων τον θεον και τον εν αυτω Λογον και το Αγιον Πνευμα 108 Aşadar pentru Marcel Dumnezeu icircn sine nu este lipsit de Logosul său cum afirmau arienii Dumnezeu spunea el are icircn sine din eternitate Logosul aşa cum omul are icircn el icircnsuşi propria-i raţiune Astfel Dumnezeu şi Logosul său sunt unul şi acelaşi lucru εν και ταυτον109 Referindu-se la primele versete ale prologului evangheliei a patra Marcel spune că Logosul icircncă neicircntrupat ασαρκος nu este icircncă Fiu ci doar Logos bdquoIcircnainte de a fi coboracirct printre noi şi de a se fi născut din Fecioara el nu era decacirct Logosrdquo110

Despre acest Logos mai spunea Marcel Scriptura ne zice trei lucruri icircntacirci că el era la icircnceput εν αρχη pentru a semnifica faptul că se afla icircn Tatăl icircn mod potenţial δυναμει icircn al doilea racircnd că el era προς τον θεον pentru a marca faptul că era la Dumnezeu icircn act ενεργεια căci prin el au fost create toate icircn fine că el era Dumnezeu pentru a ne icircnvăţa că divinitatea nu este divizată deoarece Logosul este icircn Dumnezeu şi Dumnezeu este icircn Logosul Astfel Logosul este etern şi consubstanţial ομοουσιος αυτοουσιος cu Dumnezeu 111 Acest efort de a afirma unitatea pacircnă la indistincţie a Fiului cu Tatăl era menită icircn viziunea lui Marcel de Ancyra să contracareze subordinaţianismul arian bdquoChiar icircn doctrina sa trinitară subliniază acelaşi Schwane el n-a avut icircn gacircnd altceva decacirct problema cum să onoreze icircn Macircntuitorul nu o fiinţă distinctă de Dumnezeu şi subordonată lui (cum icircnvăţau arienii nn ) ci o divinitate

108 J Schwane op cit vol2 p224 n1 Eusebiu de Cezareea pare să ignore aici fragmentele 76 şi 77 pe care le citează Tixeront cacircnd afirmă că Marcel nu admitea decacirct un singur προσωπον

109 J Schwane op cit vol2 p221 n1

110 J Schwane op cit vol2 p216 n1

111 Marcel Fragmentele 52 97 la J Tixeront op cit vol2 p39 n5 şi 6

adevărată şi perfectărdquo112

Pentru a contracara arianismul Marcel afirmă cu hotăracircre că icircn Dumnezeu nu există trei ipostase ci doar unul Această precizare icircl apropie indiscutabil de Sabeliu care afirma acelaşi lucru Marcel merge icircnsă mai departe decacirct mentorul său şi afirmă că icircn Dumnezeu avem nu doar un singur ipostas ci şi un singur πρ σωπον ό 113 Se pare că cei doi termeni nu aveau acelaşi icircnţeles şi mai ales acelaşi rol icircn hristologia lui Marcel Pe scurt este foarte probabil că Marcel desemna sub numele de ipostas esenţa divină icircnsăşi avacircnd icircn sine icircn mod indistinct pe Tatăl şi pe Logos ca raţiune paternă λογοπατωρ Divinitatea există din eternitate sub un singur πρ σωπον sub un singur chip care esteό acela al Tatălui Logosul icircn schimb nu are πρ σωπον propriu el este de fapt bdquofărăό chiprdquo προσωπον El capătă un chip distinct de Tatăl o faţă proprie διον πρ σωπονἄ ἴ ό abia prin coboracircrea sa icircn istorie prin manifestarea sa icircn afara condiţiei sale divine deci icircn icircntrupare

Afirmaţia sa fundamentală icircn această problemă a fost aceea că anterior icircntrupării sale Logosul nu s-a numit Fiu al Tatălui acest nume l-a dobacircndit la modul propriu abia icircn urma naşterii sale din Fecioara Dacă icircn Vechiul Testament Logosul este numit totuşi Fiu aceasta este de fapt o profeţie icircn care viitorul său nume icirci este atribuit de mai icircnainte Se pare că şi această distincţie pe care el o făcea icircntre calităţile de Logos şi Fiu era menită să contracareze arianismul din calitatea Logosului de Fiu arienii trăgeau concluzia că Logosul nu poate fi coetern cu Tatăl căci nici un fiu nu poate avea aceeaşi vacircrstă cu tatăl său Pentru a elimina orice nuanţă de posterioritate icircn raport cu Tatăl Marcel contesta aşadar Logosului etern calitatea de Fiu deci de fiinţă ulterioară Tatălui aşa cum icircnvăţau arienii114 Pe de altă parte deoarece arienii speculau enorm pe marginea faptului că Logosul este născut din Tatăl văzacircnd icircn simplul act al naşterii dovada inferiorităţii sale faţă de Tatăl cel nenăscut γ ννητος Marcel neagă pur şiἀ έ simplu că Logosul ar exista icircn Tatăl icircn baza unei naşteri a sa de către Tatăl Logosul e veşnic deci fără icircnceput el nu este Dumnezeu asemenea Tatălui său ci este icircnsăşi fiinţa lui Dumnezeu Tatăl raţiunea sa eternă bdquoPe baza cărui pasaj din Scriptură am putea

112 J Schwane op cit vol2 p225

113 Marcel de Ancyra Fragmentele 66 76 77 83 87 88 la J Tixeront op cit vol2 p39 n12 şi 3

114 J Schwane op cit vol2 p215 n3 p216 n2

afirma zice el că există o fiinţă nenăscută şi o fiinţă născută cum cred ei (arienii nn ) Nici unul dintre profeţi nici unul dintre evanghelişti ba nici măcar vreunul dintre apostoli n-a spus aceastardquo115 Există icircnsă icircn Noul Testament o expresie pe care Marcel n-a putut-o ocoli şi pe care a trebuit s-o interpreteze icircn coerenţă cu propriul sistem este vorba de expresia bdquoicircntacirciul născut dintre creaturirdquo Arienii atribuiau această expresie Logosului divin pentru a demonstra că este o creatură Prin contrast Marcel a negat că această expresie paulină s-ar referi la Logosul divin şi a raportat-o numai la Fiul icircntrupat icircnţelegacircnd-o adică exclusiv prin prisma actului icircntrupării116

Să trecem acum la miezul hristologiei lui Marcel care este aceea a statutului Fiului icircntrupat Marcel desemna monada eternă prin termenul de λογοπ τωρ El seά deosebea astfel de Sabeliu care desemna aceeaşi monadă prin termenul de ιοπ τωρὑ ά Această schimbare avea o semnificaţie adacircncă icircn concepţia episcopului de Ancyra Logosul nu este Fiu decacirct după icircntrupare Prin urmare abia dup icircntrupare se poate vorbi de o naştere propriu-zisă a Logosului dar numai pentru că este Fiu Devenind Fiu Logosul a căpătat un chip propriu διον πρ σωπον a cărui natură este exclusivἴ ό temporală relativă deci efemeră adică atacirct cacirct va ţine icircmpărăţia lui Hristos Ca Fiu el se deosebeşte acum radical de Tatăl icircn sensul că este un om adevărat Abia sub condiţia icircntrupării abia ca Fiu Logosul este bdquocopie a Tatăluirdquo Anterior icircntrupării el nu este nici Fiu nici bdquocopie a Tatăluirdquo Această expresie din Coloseni I15 el o raporta la Fiul lui Dumnezeu făcut om iar nu la Logosul icircn sine Şi icircn această problemă Marcel se lăsa antrenat de disputa sa icircmpotriva arienilor Unul din argumentele pe care aceştia le foloseau pentru a dovedi că Logosul este inferior Tatălui era exact acesta extras din expresia paulină susmenţionată dacă Logosul este o copie a Tatălui atunci el este inferior căci orice copie este inferioară originalului ei Icircn consecinţă Marcel nega că această expresie s-ar referi la Logosul etern ci ea trebuie atribuită numai Fiului icircntrupat Argumentul său era următorul o copie trebuie să facă vizibil obiectul invizibil şi absent ori cel care face vizibil icircn lume pe Dumnezeu nu este Logosul etern el icircnsuşi invizibil ca şi Tatăl ci Logosul sau Fiul icircntrupat117

Afirmacircnd că bdquoHristos a icircnceput să domnească acum patru sute de ani şi

115 J Schwane op cit vol2 p217 n4

116 J Schwane op cit vol2 p219 n1

117 J Schwane op cit vol2 p220 n2

stăpacircnirea sa va icircnceta odată cu sfacircrşitul lumiirdquo118 el afirma de fapt că Hristos n-a existat anterior naşterii sale din Fecioara ca ipostas distinct de acela al Tatălui Eusebiu de Cezareea care-i combate hristologia icircn două tratate separate spune despre el acuzator că bdquoa icircndrăznit să nu atribuie Fiului lui Dumnezeu preexistenţa nici o existenţă proprie anterioară icircntrupării ουτε προειναι ουτε προυφεσταναι τολμα λεγεινrdquo119 Dar dacă după Marcel nu este de conceput o naştere eternă a Logosului din Tată pentru că nu se distinge cu nimic de el cu atacirct mai puţin poate fi vorba de o naştere a aceluiaşi Logos din Fecioara Acest act trebuie atribuit numai omului Iisus supranumit Fiul lui Dumnezeu Doar despre el se poate spune că s-a născut cu adevărat icircnţelegacircnd actul naşterii numai ca naştere temporală din Fecioara Dar care este atunci statutul Logosului divin anterior icircntrupării şi care este cel al Fiului icircntrupat Eusebiu răspunde acestei icircntrebări reproducacircnd doctrina lui Marcel astfel sub aspectul existenţei sale divine Logosul este unit cu Dumnezeu fără diviziune şi fără icircmpărţire icircn Tatăl ca potenţă a acestuia sub aspectul activităţii sale şi numai sub acest aspect ca Logos activ Dumnezeirea s-a unit cu trupul pentru a deveni principiu de mişcare şi de activitate120

Marcel a fost acuzat de Eusebiu de Cezareea că a căzut icircn erezia lui Sabeliu şi că ar fi reluat adopţianismul lui Pavel de Samosata icircnvăţacircnd că Logosul s-a unit cu un om individual cu personalitate distinctă consideracircndu-l deci pe Iisus Hristos un simplu om121 Cu privire la acuzaţia de adopţianism Shwane observă că aşa ceva nu reiese din fragmentele ajunse pacircnă la noi din opera lui Marcel Dimpotrivă el ne prezintă ca divine efectele răscumpărării şi-l acuză pe Eusebiu că nu-l priveşte pe Macircntuitorul decacirct ca pe un simplu om122 Acuzaţia de cădere icircn sabelianism este icircnsă reală Cum am spus şi mai

118 J Schwane op cit vol2 p213 n1

119 J Schwane op cit p217 n2

120 J Schwane op cit vol2 p227 n1

121 J Schwane op cit vol2 p227 n2

122 J Schwane op cit vol2 p227 n4

sus Sf Atanasie a icircntacirclnit icircn vremea sa o sectă sabeliană care asemenea lui Marcel făcea aceeaşi distincţie icircntre Logos şi Fiul icircntrupat şi pe ai cărei membri i-a icircntrebat cum a devenit Logosul Fiu A căpătat acest nume cacircnd a asumat natura umană Sau Logosul a devenit Fiu devenind om Sau icircn fine a devenit Fiu icircn amacircndouă felurile adică luacircnd un trup sau devenind un trup 123 Se pare că Marcel asemenea sabelienilor Sf Atanasie a fost de părere că Logosul n-a asumat un om ci a devenit el icircnsuşi om căci el declară icircn mod expres că icircn Macircntuitorul s-a manifestat plenitudinea divinităţii την πασαν θεοτητα εν αυτη σωματικως επιδειξεταιrdquo124 Aluzia la expresia din Coloseni I9 este aici evidentă

Cum poate fi aşadar icircnţeles acest lucru pe fondul afirmaţiei sale că Logosul icircn accepţiunea sa divină nedeosebit icircn nici un fel de Tatăl icircn interiorul monadei este cu totul diferit de Fiul icircntrupat Căci Marcel afirma icircntr-adevăr că Fiul este o persoană separată de Dumnezeu şi nu există decacirct icircn afara Tatălui εκτος του πατρος 125 Aici intervine conceptul de origine stoică al extensiei πλατυσμος monadei sau esenţei divine mai icircntacirci icircn diadă prin icircntrupare apoi icircn triadă prin purcederea Duhului bdquoMonada spune Marcel nu se extinde icircn Triadă fără să sufere o oarecare separaţie ου σαφως και φανερως ενταυθα απορρητω η μονας φαινεται πλατυνομενη μεν εις τριαδα διαιρεισθαι δε μηδαμως υπομενουσαrdquo 126 Icircn ea icircnsăşi monada divină υiοπατωρ este nediferenţiată existacircnd icircntr-o stare de superconcentrare de potenţialitate maximă icircn interiorul căreia orice distincţie reală cum ar fi aceea dintre Tatăl şi Fiul său este imposibilă Calitatea de a fi Tată ca şi aceea de a fi Fiu nefiind icircncă activate icircntre ele nici nu poate exista icircncă un raport real Iată de ce Marcel neagă existenţa unei relaţii cauzale icircn interiorul divinităţii respingacircnd ideea de naştere a Logosului etern adică icircncă neactivat Icircn momentul icircn care Logosul părăseşte starea sa de existenţă virtuală potenţială icircn interiorul monadei indistincte şi se manifestă icircn actul creaţiei dar mai ales icircn cel al icircntrupării el devine dintr-odată distinct real de Tatăl tocmai prin acest act al naşterii sale din Fecioara care este de fapt o intrare icircn acţiune a energiei active a monadei η ενεργεια δραστικη

123 J Schwane op cit vol2 p217 n3

124 J Schwane op cit vol2 p227 n5

125 J Schwane op cit vol2 p221 n2

126 J Schwane op cit vol2 p224 n3

Marcel icircnsuşi spune următoarele bdquoDacă se consideră numai divinitatea Macircntuitorului Logosul ar părea să fie pe bună dreptate unul şi acelaşi lucru cu Dumnezeu icircnsuşi dar dacă Macircntuitorul este cercetat sbquodupă truprsquo divinitatea apare ca extinsă ( ieşită din ea icircnsăşi icircnstrăinată de ea icircnsăşi nn ) prin propria ei activitate ενεργεια η θεοτης μονη πλαθυνεσται δοκειrdquo 127 Conceptul de πλατυσμος sau dilatare căci acesta este adevăratul său sens sugerează că icircn actul icircntrupării monada superconcentrată asemenea unui punct pitagoreic pacircnă atunci şi de aceea icircncă nediferenţiată intră icircntr-o primă fază de dilatare aşa cum logosul stoic iniţial aflat icircntr-o stare aproape incorporală capătă prin transformare un corp tot mai palpabil tot mai dens Icircntruparea la Marcel de Ancyra ca şi-n concepţia lui Sabeliu este o primă corporeificare a esenţei divine a logosului de pacircnă atunci A doua dilatare sau extensie a monadei este purcederea Duhului Sfacircnt Avacircnd icircn substratul consideraţiilor sale hristologice tot timpul metafizica stoică a logosului care se dilată corporeificacircndu-se dar care revine după o vreme la starea sa iniţială absorbind icircn sine tot ceea ce a generat pacircnă atunci Marcel ajunge să afirme starea de icircntrupare de corporeificare a esenţei divine va lua sfacircrşit cacircndva şi Fiului icirci va lua din locul Logosul neicircntrupat şi pur spiritual De fapt el spune doar că icircmpărăţia Fiului va lua sfacircrşit odată cu judecata finală şi sfacircrşitul timpurilor128

Marcel nu accepta ideea că odată asumată natura umană a Logosului va rămacircne unită pentru eternitate cu el Icircn sine icircnsuşi zicea el trupul carnea nu poate conveni lui Dumnezeu chiar transfigurat prin icircnviere chiar devenit incoruptibil nemuritor trupul nu este mai demn de Dumnezeul cel care este mai presus chiar de imortalitate Se poate crede aşadar presupune Marcel că după parusie Logosul se va despuia de propria-i umanitate şi va reintra icircn Dumnezeu revenind la starea icircn care se afla anterior creaţiei aşa cum sugerează textul din I Corinteni XV28 Ce se va icircntacircmpla cu această umanitate Noi nu ştim deoarece Scriptura nu o spune129

127 Marcel Fragmentul 71 la J Tixeront op cit vol2 p39-40 n1 J Schwane op cit vol2 p226 n2 vezi şi nota 1 de la pagina 227

128 J Schwane op cit vol2 p211 n1 p228 n2 final

129 Marcel Fragmentele 117-121 la J Tixeront op cit vol2 p40 n6 J Schwane op cit vol2 p228 n2

2 Fotin al Sirmiului

Cel mai cunoscut discipol al lui Marcel de Ancyra a fost Fotin devenit episcop de Sirmium Ca şi icircnvăţătorul său Fotin distingea icircntre Logosul etern şi Fiul icircntrupat Cu privire la Logos etern el icirci nega orice existenţă particulară icircn esenţa divină distinctă de Tatăl Dumnezeu este un singur ipostas dar el are icircn sine propria-i raţiune el este λογοπατωρ130 Atacircta vreme cacirct nu este activ Logosul este unul interior ενδιαθετος cacircnd intră icircn stare de act el devine προφορικος şi această manifestare icircn afară constituie prima dilatare πλατυσμος prima extensie icircn Dumnezeu Purcederea Duhului Sfacircnt este a doua131 Cu privire la Iisus Hristos Fotin a mers fidel pe urmele mentorului său atacircta doar că a fost mult mai direct icircn afirmaţii de cacirct predecesorul său Căutacircnd să explice cum a devenit Logosul Fiu prin actul icircntrupării Fotin a afirmat direct transformarea naturii sale divine icircn natura umană a Fiului icircntrupat Acest lucru este atestat direct de Sf Epifanie care reproduce concepţia lui Fotin sub expresia Logosul s-a prefăcut icircn trup εις σαρκα μεταβεβλημενον132 Aluzia la expresia ioaneică και ο σαρξ εγενετο din prologul evangheliei a patra este evidentă Atacirct Tixeront cacirct şi Schwane cred la unison că Sf Epifanie se icircnşeală interpretacircnd astfel concepţia lui Fotin care icircn opinia lor ar fi mai degrabă adopţian icircn hristologie133 Icircntr-adevăr Fotin distingea icircn mod net icircntre Logosul etern şi Fiul icircntrupat afirmacircnd că Fiul n-a existat anterior naşterii sale din Fecioara Sinodul de la Sirmium atestă această doctrină a sa şi o condamnă icircn anatematisma a cincea unde spune bdquoDacă cineva zice că Fiul a existat fără icircndoială icircnainte de Maria dar

130 J Schwane op cit vol2 p229 J Tixeront op cit vol2 p41 n6

131 J Tixeront op cit vol2 p41 n7

132 Epifanie de Salamina Haer LXXI 3 la J Tixeront op cit vol2 p41 n8

133 J Tixeront op cit vol2 p41 n8 J Schwane op cit vol2 p230 n3

numai icircn preştiinţa lui Dumnezeu şi că el n-a fost născut de Dumnezeu icircnaintea tuturor timpurilor că n-a existat icircn Dumnezeu şi că nimic n-a fost creat prin el să fie anatema rdquo Iar anatematisma a noua este şi mai categorică bdquoDacă cineva zice că fiul Mariei nu este decacirct un om să fie anatema rdquo134

La prima vedere aceste anateme par a sugera caracterul adopţian al hristologiei lui Fotin Este icircnsă doar o aparenţă căci afirmaţia că Iisus Hristos sau bdquoFiul Mariei - cum se exprima el potrivit sinodului - este doar un simplu omrdquo se icircnţelege prin prisma distincţiei dintre Logosul etern şi Fiul icircntrupat Or Fiul nu este altceva decacirct Logosul devenit trup sau carne prin transformare cum spune Sf Epifanie sau mai exact prin extensia sau dilatarea substanţei divine Ca şi Marcel Fotin de Sirmiu este marcat şi el de metafizica stoică a logosului care se dilată şi se contractă succesiv şi sinodul confirmă acest lucru prin anatematismele a şasea şi a şaptea bdquoDacă cineva zice că substanţa lui Dumnezeu este susceptibilă de dilatare şi de contracţie să fie anatemardquo bdquoDacă cineva zice că substanţa dilatată a lui Dumnezeu l-a format pe Fiul sau numeşte Fiu dilatarea acestei substanţe să fie anatema rdquo 135 Aşadar Fotin credea ca şi Marcel icircnvăţătorul său că Logosul a devenit Fiu prin dilatarea substanţei sale divine Această interpretare este confirmată şi de Marius Mercator care-l acuză la un moment dat pe Fotin că ar nega faptul că Macircntuitorul s-a născut din Fecioara136 Acuzaţia capătă sens dacă Fotin nega naşterea Macircntuitorului din Fecioara ca Logos deci icircn calitatea sa de Dumenzeu icircncă neicircntrupat nediferenţiat de Tatăl Or acest lucru icircl va face şi Nestorie care icircn a patra sa cuvacircntare către Marius Mercator va folosi şi el conceptul de λογοπατωρ Al treilea argument icircn favoarea acestei interpretări şi care fixează definitiv hristologia lui Fotin ca una de esenţă modalistă este anatema a douăsprezecea a sinodului semiarian de la Sirmium din 351 care-i condamnă direct concepţia icircn termenii următori bdquoDacă cineva auzind cuvintele sbquoŞi Cuvacircntul s-a făcut truprsquo crede că Logosul s-a transformat icircn trup ( icircn carne ) sau că luacircnd trup a suferit vreo schimbare să fie anatema rdquo 137

134 J Schwane op cit vol2 p231-232

135 J Schwane op cit vol2 p231-232

136 J Schwane op cit vol2 p230 n2

137 J Schwane op cit vo2 p230 n4

3 Anatemele sinodului semiarian de la Sirmium (351-352)

Pentru o mai bună icircnţelegere a hristologiei celor doi modalişti iată anatemele rostite icircmpotriva lor icircn special a lui Fotin de Sirmiu de către sinodul semiarian de la Sirmiu din 351-352 anatemele suprimate exprimă viziunea subordinaţiană a participanţilor şi sunt fără interes aici Voi păstra numerotarea originală bdquo2 Dacă cineva numeşte pe tatăl şi pe Fiul doi Dumnezei (nenăscuţi nn) să fie anatema 3 Dacă cineva spune că Hristos este Dumnezeu şi Fiul lui Dumnezeu icircnaintea tuturor timpurilor fără să admită că el (Fiul icircntr-o ipostază personală distinctă nn) l-a ajutat pe Tatăl la crearea tuturor lucrurilor să fie anatema 4 Dacă cineva icircndrăzneşte să spună că Cel Nenăscut sau o parte din El s-a născut din Maria să fie anatema 5 Dacă cineva zice că Fiul lui Dumnezeu a existat fără icircndoială icircnainte de Maria dar numai icircn preştiinţa lui Dumnezeu şi că el nu era icircn Dumnezeu născut din Tatăl icircnaintea tuturor veacurilor şi că prin el au fost făcute toate lucrurile să fie anatema 6 Dacă cineva spune că substanţa lui Dumnezeu este supusă dilatării sau contracţiei să fie anatema 7 Dacă cineva zice că substanţa lui Dumnezeu dilatacircndu-se l-a format pe Fiul sau numeşte Fiu extensia substanţei lui Dumnezeu să fie anatema 8 Dacă cineva numeşte pe Fiul lui Dumnezeu Logos gacircndit sau chiar pronunţat să fie anatema 9 Dacă cineva zice că Fiul Mariei nu este decacirct un om să fie anatema 10 Dacă cineva numindu-l pe Dumnezeu Dumnezeu-omul născut din Maria icircnţelege prin aceasta pe Cel Nenăscut să fie anatema 11 Dacă cineva icircnţelege icircn maniera iudeilor (aceste cuvinte ale lui Isaia XLIV 6) lsquoEu sunt primul şi ultimul şi icircn afară de mine nu există alt Dumnezeursquo cuvinte care au fost zise pentru a exclude idolii şi falşii zei şi le icircnţelege prin excluderea celui ce s-a născut din Dumnezeu Fiul cel unic de dinaintea tuturor veacurilor să fie anatema 12 Dacă cineva căutacircnd să icircnţeleagă aceste cuvinte lsquoCuvacircntul s-a făcut truprsquo crede că Logosul s-a prefăcut icircn carne sau catilde luacircnd trup el a suferit o schimbare să fie anatema 13 Dacă cineva căutacircnd să icircnţeleagă aceste cuvinte lsquoFiul unic al lui Dumnezeu a fost crucificatrsquo crede că divinitatea sa a suferit o tulburare din cauza suferinţei a schimbării a micşorării sau a aneantizării să fie anatema 14 Dacă cineva zice că aceste cuvinte lsquoSă facem omrsquo n-au fost spuse Fiului de către Tatăl ci că Tatăl şi le-ar fi spus lui icircnsuşi (adică le-ar fi spus Logosului existacircnd icircn el icircn manieră impersonală) să fie anatema 15 Dacă cineva spune că nu Fiul ar fi apărut lui Avraam ci Dumnezeul Cel Nenăscut sau o parte din acest Dumnezeu să fie anatema 16 Dacă cineva zice că Fiul lui Dumnezeu n-a luptat ca un om cu Iacov ci că Dumnezeu Cel Nenăscut sau o parte din acest Dumnezeu este cel care a luptat să fie anatema 17 Dacă cineva nu icircnţelege despre Tatăl şi despre Fiul (aceste cuvinte ale lui Moise Geneză XIX 24) lsquoDomnul a făcut să plouă cu foc de la Domnulrsquo ci spune că

Tatăl a făcut să plouă de la el icircnsuşi să fie anatema Căci Domnul adică Fiul este cel care a făcut să plouă de la Domnul adică de la Tatăl Anatema 19 Dacă cineva numeşte pe Tatăl pe Fiul şi pe Sfacircntul Duh o singură persoană să fie anatema 26 Dacă cineva spune că Fiul n-a fost născut şi că el nu-şi are principiul icircn altul (decacirct el) admiţacircnd astfel două fiinţe nenăscute şi fără principiu şi icircn consecinţă doi dumnezei să fie anatema căci capul şi principiul a toate este Fiul iar Dumnezeu la racircndul său este capul şi principiul lui Hristos Icircn acest fel vom readuce toate cu evlavie prin Fiul la principiul tuturor lucrurilor el icircnşişi fără principiu 27 Pentru a da odată pentru totdeauna un icircnţeles adevărat icircnvăţăturii creştine adăugăm Dacă cineva nu-l mărturiseşte pe Hristos Dumnezeu şi Fiul lui Dumnezeu existacircnd icircnaintea tuturor veacurilor icircmpreună lucrător cu Tatăl la crearea tuturor lucrurilor ci spune că el nu a fost numit Hristos şi Fiu decacirct după ce s-a născut din Maria şi că a avut chiar ca Dumnezeu un icircnceput să fie anatema 138

138 J Hefele op cit p 853-861

arian este Logosul icircnsuşi care suportă actele naşterii ale suferinţei pe cruce şi ale morţii icircn icircnsăşi natura sa intimă semi-divinăsemi-trupească Icircn asemenea condiţii docetismul este inevitabil Lipsesc icircnsă documentele care să ateste aşa ceva Această consecinţă va deveni icircnsă evidentă la Apolinarie de Laodiceea Informa ii care sprijină ipoteza le oferăț SF Atanasie icircn lucrările sale Către Epictet Către episcopul Adelfie i Către Maximș filozoful 59 Augustin confirmă i el această presupunere spunacircnd icircn ș Contra unui cuvacircnt al arienilor că ace tia anticipau doctrina lui Apolinarie de Laodiceea bdquocacirct despre ereticiiș mei mă refer la arieni se vede din disputele lor că nu gacircndesc doar că icircn Treime naturile sunt diferite ci i că Hristos n-a avut suflet umanrdquo ș 60

2 Eunomiu al Cyzicului

Eunomiu a fost şeful partidei anomeilor Icircn celebra sa Apologie pe care avea s-o combată Sfacircntul Vasile cel Mare Eunomiu reia ideea lui Arie că Fiul nu a putut exista icircnaintea naşterii sale din Tatăl or dacă naşterea este devenire schimbare icircnseamnă că Fiul a venit la existenţă ca Fiu printr-un act de devenire printr-un act prin care el a trecut de la starea de inexistenţă la aceea de existenţă ca Fiu al Tatălui Fiul va spune Eunomiu s-a constituit ca Fiu abia icircn urma actului naşterii sale din Tatăl de aceea el n-a putut exista din eternitate alături de Tatăl aşadar spuneau arienii a fost o vreme cacircnd el nu exista Dar iată aceste argumente icircn formularea lui Eunomiu icircnsuşi bdquoCăci zice el nici sămacircnţa nu este (icircncă) om Nici piatra nu este (icircncă) casă ele devin una om cealaltă casă (abia ulterior adică abia prin actul naşterii şi respectiv al construcţiei nn) Or este cel mai religios lucru din lume acela de a pune icircn paralel cu aceste fiinţe naşterea Fiului Dacă fiecare dintre ele devine atunci cacircnd icircncă nu era ndash căci nu devine ceea ce era deja mai icircnainte ndash cum va putea fi vindecat cel care afirmă că Fiul a fost născut atunci cacircnd deja exista Căci dacă el exista icircnaintea naşterii sale atunci el este nenăscutrdquo61 bdquoIar dacă

59 Vezi toate aceste lucrări icircn PSB vol16 pp 168-190

60 Augustin Contra unui cuvacircnt al arienilor V 5 icircn Augustin Oeuvres completesI Paris 1870 vol 26 p580

61 Eunomiu Apologia icircn ldquoSources chretiennesrdquo vol 305 p261

el este nenăscut atunci el nu mai este Fiu şi dacă este Fiu el nu e nenăscutrdquo62 bdquoDat fiind că substanţa lui Dumnezeu nu admite naşterea ndash de vreme ce el este nenăscut ndash nici separarea sau icircmpărţirea ndash de vreme ce el este incoruptibil ndash şi că nu există nimic altceva pentru a servi drept substrat naşterii Fiului noi spunem că Fiul a fost născut cacircnd nu erardquo63 bdquoIată pentru ce conchide Eunomiu Fiul nu este Dumnezeu ci creatură a Tatălui deoarece substanţa sa a fost născută atunci cacircnd nu era icircnaintea propriei sale constituţiirdquo64 Asemenea lui Arie el considera că Iisus Hristos nu putea fi Dumnezeu mai mult decacirct Logosul icircnsuşi Ca şi mentorul său Eunomiu credea că Logosul a icircnlocuit icircn Iisus raţiunea sau sufletul acestuia asumacircnd doar trupul carnea bdquoCel ce icircn zilele mai de pe urmă s-a făcut om nu a luat un om (n-a asumat fire omenească nn) din suflet şi din truprdquo ci a luat o fire formată numai din trup65 Deprecierea persoanei Logosului s-a manifestat la Eunomiu prin abandonarea icircn cele din urmă de a mai celebra Sfintele Taine 66 Trebuie văzută aici o reminiscen ă din Origen care cum am văzut mai sus aț declarat la un moment dat că nu se cuvine să ne icircnchinăm unei creaturi adică Fiului ci numai lui Dumnezeu Tatăl că icircnsu i Macircntuitorul s-a icircnchinat Tatăluiș

Aceleaşi raţiuni icircl conduc pe Eunomiu să afirme că şi Duhul nu este Dumnezeu ci creatură deoarece dacă purcede nici el n-a putut exista icircnaintea purcederi sale bdquoSfacircntul Duh spune el care este al treilea icircn ordine nu ar putea fi primul icircn ceea ce

62 Eunomiu Apologia icircn ldquoSources chretiennesrdquo vol 305 p257

63 Eunomiu Apologia icircn ldquoSources chretiennesrdquo vol 305 p263-264

64 Eunomiu Apologia icircn ldquoSources chretiennesrdquo vol 305 p259

65 La Grigorie de Nyssa Contra lui Eunomiu II PG LXV 544 D-545 A la I G Coman Şi Cuvacircntul trup s-a făcut Hristologie şi mariologie patristică Timişoara 1993 p31-32 n38

66 X Le Bachelet Eunomius icircn DTC volI B col1507 1503

priveşte natura căci acesta este Dumnezeu Tatăl Ar fi icircntr-adevăr absurd şi singular ca acelaşi să aibă cacircnd primul loc cacircnd al treilea (hellip) Duhul nu are aceeaşi substanţă nici cu Monogenul (adică cu Unul Născut cu Fiul nn) căci el n-ar fi fost numărat după acesta ca avacircndu-şi propriul ipostas (propria substanţă nn) (hellip) Nu există deci un al doilea alături de Tatăl şi care să fie nenăscut căci nu există decacirct un singur şi unic Nenăscut şi nu există un altul nici alături de Fiul şi care să fie un născut căci nu există decacirct un singur şi unic Monogen (Unulnăscut) Există icircnsă un al treilea icircn natură şi icircn ordine creat la porunca Tatălui şi prin activitatea Fiului νεργειἐ ᾷ δε τοῦ ιοὑ ῦ γενόμενον El este cinstit icircn al treilea racircnd ca primă creatură a Monogenului cea mai mare dintre toate şi singura ca atare Divinitatea şi puterea demiurgică-i lipsesc dar el este plin de puterea de a sfinţi şi a icircnvăţardquo67

3 Arianismul tacircrziu

Volumul 146 al colec iei ț Sources chreacutetiennes con ine ț două omilii cu autor anonim care sunt icircn realitate două predici pentru prima zi a Săptămacircnii Mari a Sfintelor Pa ti Ele au fost redactate cel mai probabil către mijlocul sau icircn a două jumătate aș secolului al IV-lea 68 Cele două omilii dovedesc mai mult decacirct orice alt document arian rădăcinile gnostice ale acestei mari erezii Argumentarea autorului icircncepe cu evocarea robiei icircn care zăcea umanitatea sub puterea Demiurgului pacircnă la venirea Macircntuitorului bdquoIcircnaintea coboracircrii tale din ceruri pe pămacircnt (πρὸ γ ρὰ τ ςῆ ο ςῆ πἀ rsquoο ραν νὐ ῶ ε ςἰ γ ςῆ καταβ σεωςά ) eu eram captivul demonilor pe tine Creatorule te ignoram i adoramș crea ia drept creatoare icircmi imaginam materia ca auto-cauzată (ț α τ ματονὐ ό φανταζ μενἐ ό τ νὴ κτ σινί προσεκ νουνύ ςὡ κτ στηνί ) icircn u urătatea mea icircnvă am din propria voin ăș ț ț artele demonilor autorul răului (ὁ ρχ κακοςἀ έ ) folosise icircmpotriva mea armele sale tiranice Cel rău inten ionat (ț ργανονὄ με τ ςῆ δ αςἰ ί ὁ δυσμεν ςὴ κατεσκε ασεύ κακ ασί ) făcuse din mine instrumentul propriei sale răută i Eu zeificam cerul i ignoram pe celț ș care l-a desfă urat adoram soarele i nu cuno team pe cel care l-a aprins veneram luna iș ș ș ș dispre uiam pe creatorul ei mă icircnchinam astrelor i-l respingeam pe artizanul lorț ș

67 Eunomiu Apologia icircn ldquoSources chretiennesrdquo vol 305 p285-286

68 J Lieacutebaert Deux homeacutelies anomeacuteens pur lrsquooctave de Paques Introduction text traduction et notes icircn Sources chreacutetiennes vol146 p38

icircnconjuram de respect arborii i pietrele ridicam temple i altare icircmpotriva ta Creatoruleș ș atinsesem norii cu răutatea mea Căci odată coruptă legea naturală trăiam fără discernămacircnt asemenea jivinelor ira ionalerdquo ț 69 bdquoTu e ti arhistrategul ( eful armatelorș ș cere ti) Domnului love te-l pe autorul răului (ș ș ρχιστρ τηγοςἀ ά π ρχειςὑ ά κυρ ουί τ νὸ

ρχ κακονἀ έ τρ σονῶ ) 70 răpe te-i armele tiranului căci tu ai puterea cea de neicircnvinsș Eliberează-ne din robia pe care am icircndurat-o din cauza u urătă ii noastre scoate-ne dinș ț eroare i poartă-i pe rătăci i pe umerii tăi ș ț Apleacă- i Doamne urechea spre ruga meaț (Psalmul V 2) Arat-o fecioară pe curtezană schimb-o icircn femeie castă pe femeia adulteră fă-o rodnică pe cea stearpă schimbă neghina-n gracircu bun transformă spinii icircn trandafiri altoie te măslinul sălbatic pentru a face din el un măslin roditor slăve te-l pe celș ș abandonat fă-o mamă a multor copii pe cea care nu are niciunul Căci totul este posibil cacircnd tu vrei icircn simpla ta voin a tu posezi deja puterea (ț π νταά γ ρὰ δυνατά σοι τανὅ θ ληςέ νἐ γ ρὰ τῷ θ λεινέ χειἔ τὸ δ νασθαιύ )rdquo 71

Părăsind domeniul metafizicii autorul intră icircn acela al istoriei Vechiului Testament bdquoIudeul zice el s-a bucurat de ale tale voi gusta i eu din binefacerile tale tuș l-ai condus afară din Egipt scoate-mă i pe mine din gre eală Tu l-ai răscumpărat dinș ș macircna lui faraon eliberează-mă i pe mine din macircna celui rău Tu l-ai condus prin Mareaș Ro ie condu-mă i pe mine prin cristelni a botezului Tu l-ai icircndrumat cu stacirclpul cel deș ș ț foc luminează-mă i pe mine cu Duhul tău cel Sfacircnt El a macircncat pacircinea icircngerilor dă-miș i mie trupul tău cel sfacircnt El a băut din stacircncă amestecă i pentru mine sacircngele coasteiș ș

tale El a primit tablele legii scrie icircn carnea inimii mele evangheliile tale Tu i-ai trimis lui pe profe i trimite-mi i mie pe apostolirdquo ț ș 72 Plecacircnd apoi de la versetul 2 al psalmului

69 Anonimul anomeu Deux homeacutelies anomeacuteens pur lrsquooctave de Paques Homeacutelie I 4 icircn Sources chreacutetiennes vol146 p63

70 J Lieacutebaert atrage atenția aici asupra antitezei dintre bdquocel rău ἀρχέκακονrdquo tiranul lumii căzute și bdquoarhistrategul ἀρχιστράτηγοςrdquo Hristos salvatorul ceresc (p65 n2)

71 Anonimul anomeu Deux homeacutelies anomeacuteens pur lrsquooctave de Paques Homeacutelie I 6 icircn Sources chreacutetiennes vol146 p65-67

72 Anonimul anomeu Deux homeacutelies anomeacuteens pur lrsquooctave de Paques Homeacutelie I 9 icircn Sources chreacutetiennes vol146 p69

al 11-lea omilia a doua continuă ruga bdquoSalvează-mă Doamne tu care l-ai salvat pe Noe din naufragiul universal tu care l-ai salvat pe Lot din focul necru ător tu care l-ai salvatț pe Avraam din macircna celor cinci regi tu care l-ai salvat pe Isaac din lupta cu păstorii tu care l-ai salvat pe Iacob de macircnia lui Esau tu care l-ai salvat pe Iosif din macircna fra ilorț săi tu care l-ai salvat pe Iov de tirania celui rău tu care l-ai salvat pe Moise de macircndria lui faraon salvează-mă i pe mine de vrăjmă ia lui Saul hellipAm căzut de bunăvoie icircnș ș cursele vrăjma ului m-am lăsat legat fără speran ă icircn lan urile celui rău am căzut fărăș ț ț speran ă icircn undi a tiranului Din rege al lui Israel am devenit sclavul pasiunii mele dinț ț stăpacircn peste armate am devenit prizonier al celui tiran eu care am zdrobit leii am fost dominat de frumuse ea unei femei eu care am icircnvins popoare vrăjma e am fost icircnvins deț ș dorin a pentru o femeie eu care m-am ridicat la demnitatea unui profet am fost lipsit deț profe ie din cauza u urătă ii mele Icircn lacrimi strig i mă prostern la picioarele taleț ș ț ș Salvează-mă Doamnerdquo 73

Dacă pacircnă aici nu este clară aplecarea autorului spre erezie de aici icircncolo lucrurile se schimbă cacircnd intră icircn detaliile hristologiei Cel care a coboracirct din ceruri pe pămacircnt chemat să salveze umanitatea căzută sub robia celui rău nu a asumat o natură umană reală ci a fost doar icircn aparen ă om bdquohellipLa un semn al Celui Nenăscut ai fostț trimis din ceruri pe pămacircnt ca să locuie ti icircn sacircnul unei tinere femei tu conducătorulș cerului i al pămacircntului i ca să iei condi ia de sclav tu stăpacircnul crea iei alături deș ș ț ț Tatălhelliprdquo 74 bdquoEl mielul lui Dumnezeu n-a fost oferit asemenea unei oi sub puterea Legii căci nu icircmpotriva vrerii lui a mers el către patima de pe cruce i nici fără voin a sa aș ț icircndurat el rana lăncii nici prin constracircngere a cunoscut el legea mor ii prin crucificareț Tatăl n-a avut decacirct să ordone Monogenului să plece spre lumea pămacircntească acceptacircnd de bunăvoie fiul (copilul) s-a ridicat de pe tronul său slăvit a trecut nevăzut prin sferele naturilor celor netrupe ti a depă it corurile armatelor arhi-icircngere ti i a ajuns icircn cele dinș ș ș ș urmă lumea pămacircntească A fost purtat la sacircnul unei fecioare el care poartă icircn macircinile sale icircntreaga creatură A apărut icircn starea unui nou-născut el care este anterior veacurilor S-a arătat ca un copil el care formează copiii icircn pacircntecele maicii lor S-a hrănit cu lapte el care schimbă icircn mod nevăzut sacircngele (mamei) icircn lapte (pentru pruncul care suge) A

73 Anonimul anomeu Deux homeacutelies anomeacuteens pur lrsquooctave de Paques Homeacutelie II 5 7 icircn Sources chreacutetiennes vol146 p101

74 Anonimul anomeu Deux homeacutelies anomeacuteens pur lrsquooctave de Paques Homeacutelie I 5 icircn Sources chreacutetiennes vol146 p65

fost purtat icircn bra e el care dirijează la un semn toată crea ia Pentru oameni el care aț ț asumat slăbiciunile oamenilor rămacircnacircnd icircnsă ceea ce era icircnaintea veacurilor (με ναςί α τ ςὐ ὸ περὅ πρὸ α νωνἰώ π ρχενὑ ῆ ) Căci el nu s-a transformat ( υτεὄ μετ πεσενέ ) din mai bogat icircn mai sărac el nu s-a schimbat ( υτεὄ τρ πηἐ ά ) din mai mult icircn mai pu inț faptul de a fi icircmbrăcat carnea nu i-a alterat natura sa divină ( υτεὄ ἡ περιβολὴ τ ςῆ σαρκ ςὸ τ νὴ θε τητοςό λλο ωσεἠ ί φ σινύ ) asumarea trupului nu i-a mic orat ipostasul său deș Monogen ( υτεὄ ἡ ν ληψιςἀ ά τοῦ σ ματοςώ τ νὴ τοῦ μονογενο ςῦ σμ κρυνενἐ ί

π στασινὑ ό ) rămacircnacircnd ceea ce era icircnaintea veacurilor de bunăvoie el s-a oferit să aducă macircntuire oamenilorrdquo 75

Cu toată această condescenden ă asumată voluntar de Monogen el n-a fost unț simplu om bdquoCăci dacă Hristos ar fi fost un simplu om moartea ar fi avut asupra lui putere ca supra tuturor oamenilor (εἰ γ ρὰ νθρωποςἄ ψιλ ςὸ ὁ Χριστ ςό καὶ α τοὐ ῦ νἂ ςὡ π ντωνά νθτρ πωνἀ ώ κυρ ευσενἐ ί ὁ θ νατοςά ) 76 Urci pe firul vechii istorii i rămacirci uimitș icircn fa a mor ii Domnului Abel a fost ucis i crea ia nu a fost tulburată Avraam a fost pusț ț ș ț icircn mormacircnt i mormintele nu s-au deschis Isaac a murit i iadul n-a murit Iacob a fostș ș icircngropat i cei icircngropa i n-au icircnviat Iosif a fost depus lacircngă părin ii săi i trupurileș ț ț ș sfin ilor nu s-au ridicat Isaia a fost tăiat i soarele nu s-a icircntunecat Ieremia a fostț ș trangulat i luna nu s-a stricat Nabuth a fost omoracirct cu pietre i pămacircntul nu s-a clintitș ș ș

Zaharia a fost gacirctuit i ziua nu s-a schimbat icircn noapte Ioan a fost decapitat i voalulș ș templului nu s-a rupt icircn două Cacircnd Hristos a suferit icircnsă icircn trup soarele s-a oprit din drumul său luna i-a pierdut strălucirea fe ii sale pămacircntul s-a cutremurathellip Icircnvăluit icircnș ț giulgiu el a despuiat iadul a semănat groază icircn racircndurile păzitorilor iadului i a sfăracircmatș fără efort por ile iadului A ie it din mormacircnt icircmpreună cu capturile sale de război aț ș apărut femeilor a ezate icircn jurul mormacircntului por iile fiind icircncuiate el a intrat totu i prinș ț ș ele la apostoli lui Toma cel necredincios el i-a arătat coasta sa pentru a-l face credincioshelliprdquo 77

De i superior tuturor oamenilor Monogenul nu este totu i Dumnezeul supremș ș

75 Anonimul anomeu Deux homeacutelies anomeacuteens pur lrsquooctave de Paques Homeacutelie I 1-2 icircn Sources chreacutetiennes vol146 p59 J Lieacutebaert precizează că sensul lui ἐσμίκρυνεν este aici unul pur moral (p37 n2)

76 Hristos nu a fost așadar bdquoun simplu om ἄνθρωπος ψιλὸςrdquo adică un om adevărat ci o ființă intermediară icircntre Dumnezeu și om nici Dumnezeu deplin adevărat ca Dumnezeu Tatăl dar nici om adevărat ca ceilalți oameni

Anomeismul autorului omiliilor apare aici fără echivoc Pornind de la strigătul din rugăciune Auzi Doamne strigătul meu autorul icircl prezintă i ca strigăt al cre tinuluiș ș care- i proclamă credin a bdquoVoi striga puterea absolută a Tatălui i medierea ta (caș ț ș Monogen mediator nm) trimiterea ordonată de Cel Nenăscut i supunerea ta (ca Fiuș nm) (κρ ζωά γ ρὰ τ νὴ τοῦ Πατρ ςὸ α θεντει νὐ ά καὶ σ νὴ μεσιτε ανὶ τ νὴ τοῦ γενν τουἀ ή

ποστολ νἀ ὴ καὶ τ νὴ σ νὴ παλο νὑ ή ) 78 Icircn timp ce El stă etern (nemi cat) tu ai icircnclinatș cerurile i ai coboracirct (ș τιὅ κε νοςἐ ῖ ε ςἰ τ νὸ α ναἰῶ κ θηταιά καὶ σὺ κλιναςἔ ο ρανο ςὐ ὺ καὶ κατ βηςέ ) 79 icircn timp ce Tatăl dă mărturie din icircnaltul cerurilor tu la Iordan ai primit mărturia lui de i l-ai chemat afară din mormacircnt pe Lazăr cel mort de patru zile tu ai datș totu i slavă lui (Dumnezeu) Tatăl (ș Părinte te slăvesc pentru că m-ai ascultathellip) icircnmul ind pacircinile-n pustie tu ai dat cinste Celui ce t-a născut (ț ridicacircndu- i ochii el aș binecuvacircntathellip) ai fost spacircnzurat trupe te pe cruce dar El a fost cel ce a primit duhul tăuș ( i strigacircnd cu voce tare i-a dat duhulhellipș ș ) ai fost pus icircn mormacircnt dar El a fost cel ce te-a icircnviat din mormacircnt a treia zirdquo 80 bdquoCăci dacă Tatăl nu i-ar fi poruncit voi n-a i fi putut fiț stăpacircni i de fiul său dacă sentin a n-ar fi venit de sus voi n-a i fi fost capabili să văț ț ț recunoa te i Creatorul dacă Tatăl n-ar fi luat hotăracircrea voi n-a i fi putut atingeș ț ț tămăduitorul Un semn i el ar fi pedepsit natura Un semn i el ar fi zdrobit crea ia Darș ș ț

77 Anonimul anomeu Deux homeacutelies anomeacuteens pur lrsquooctave de Paques Homeacutelie I 26-27 icircn Sources chreacutetiennes vol146 p91-93

78 A se observa antiteza dintre auto-icircntemeierea absolută a Tatălui τὴν τοῦ Πατρὸς αὐθεντειάν și medierea μεσιτεὶαν poziția condiționată și condiționantă a Monogenului de mijlocitor icircntre Dumnezeu cel pur spiritual și lumea pur materială (Vezi și comentariile lui J Lieacutebaert p35 n1)

79 A se observa de asemenea antiteza dintre bdquoa sta nemișcat din eternitate εἰς τὸν αἰῶνα κάθηταιrdquo și bdquoa icircnclina cerurile și a coboricirc ἔκλινας οὐρανοὺς καὶ κατέβηςrdquo Tatăl este icircn esența sa imuabil la modul absolut Fiul Monogenul este icircnsă muabil și de aceea diferit ca esență de esența Tatălui său

80 Anonimul anomeu Deux homeacutelies anomeacuteens pur lrsquooctave de Paques Homeacutelie II 11 icircn Sources chreacutetiennes vol146 p107

nu icircmpotriva voin ei lui Dumnezeu (Cuvacircntul) a mers să pătimească pe cruce (ț ο τεὔ γ ρὰ κωνἄ ὁ Θε ςὸ πἐ ὶ τὸ σταυρικ νὸ παρεγ νετοέ π θοςά ) ci prin supunere fa ă de semnulț

părintesc a luat el asupra sa să sufere moartea pentru cei muritorirdquo 81

Coboracircrii sale la icircntrupare acestui descensus cosmic al Logosului icirci urmează ascensus urcu ul său prin icircnviere spre sferele cosmice celeste de unde a venit Dar niciș el nu este o putere absolută ci una relativă condi ionată de puterea absolută a Tatăluiț căci ine să observe autorul omiliilor bdquounul este cel care a fost icircnviat dar altul este celț care-l icircnviază Cum ar putea fi el unul i acela irdquo ș ș 82 Dar nu numai ontologic iș metafizic adică pentru sine icircnsu i el Monogenul nu este icircntemeierea absolută a fiin eiș ț el nu este reperul ultim nici pentru rugăciunea care se icircnal ă către Dumnezeu Departe deț a fi destina ia ei ultimă Monogenul este numai un mediator al rugăciunilor noastre cătreț adevăratul Dumnezeu care este Tatăl De i superior icircngerilor i chiar arhanghelilorș ș Monogenul este inferior totu i Tatălui său bdquoCacircnd rugăciunea iese din buze curate eaș tie să atingă urechile incoruptibile ale Stăpacircnului căci rugăciunea celui drept tie cuș ș

adevărat să icircnduplece divinitatea către milă hellipEa se ridică pacircnă icircn regiunile icircnăl imilorț celeste hellip i icircntr-o clipă ajunge icircn locuin a fiin elor celor netrupe ti unde por ile celeste iș ț ț ș ț

81 Anonimul anomeu Deux homeacutelies anomeacuteens pur lrsquooctave de Paques Homeacutelie I 24 icircn Sources chreacutetiennes vol146 p89 De remarcat aici faptul că suferințele de pe cruce sunt atribuite Monogenului ca Dumnezeu Comentacircnd expresia J Lieacutebaert este de părere că limbajul icircntrebuințat aici de autorul anomeu nu este conform cu ortodoxia ariană (p36 n1) Ideea de a raporta suferințele de pe cruce la icircnsăși ființa divină a Monogenului se icircntacirclnește icircnsă la arieni ca Palladius al Ratiariei cu ocazia Conciliului de la Aquileea din 381 (vezi capitolul următor) Acest amănunt ar putea fi un argument pentru a-l plasa pe autorul nostru mai degrabă către sfacircrșitul secolului al IV-lea decacirct spre mijlocul lui Explicația ar fi aceea că pentru anomei doar esența Tatălui este absolut impasibilă ființa Monogenului chiar dacă el este numit bdquodumnezeurdquo este pasibilă J Lieacutebaert propune calificarea hristologiei ariene ca bdquologopashitărdquo Expresia din text autorizează icircnsă calificarea ei mai degrabă ca bdquotheopashitărdquo termenul bdquotheosrdquo fiind icircnsă icircnțeles icircn noul arianism ca bdquodumnezeu secundrdquo distinct de bdquodumnezeul primrdquo care este Tatăl

82 Anonimul anomeu Deux homeacutelies anomeacuteens pur lrsquooctave de Paques Homeacutelie I 25 icircn Sources chreacutetiennes vol146 p 91

se deschid Cerul o prime te cu bucurie căci ea nu mai con ine nimic pămacircntescș ț (ο ραν ςὐ ὸ α τ νὐ ὴ μετὰ χαρ ςᾶ ποδ χεταιὑ έ ςὡ μηδ νὲ πιφ ρουσανἐ έ γ ϊνονή ) 83 Icircngerii o icircnso esc cu bucurie căci ea a icircmplinit ceea ce place lui Dumnezeu Arhanghelii oț icircmbră i ează ca pe un prieten Icircncepătoriile (principiile) i Puterile icirci cedează trecereaț ș ș căci ea poartă podoabele sărbătorii văzacircnd ve macircntul ei de fapte bune Domniile oș icircnso esc căci ea s-a străduit să icircmplinească iubirea pentru Creator Heruvimii i Serafimiiț ș icirci arată locul unde stă Paracletul Paracletul salutacircnd-o cum se cuvine o conduce la Dumnezeu Monogenul (ὁ Παρ κλητοςά σπασ μενοςἀ ά γνης ωςί τῷ Μονογενεῖ θεῷ α τ νὐ ὴ προς γειά ) Dumnezeu Cuvacircntul Monogenul o oferă icircn fine icircnaintea Tatălui (ὁ Μονογεν ςὴ θε ςὸ Λ γοςό τῷ Πατρὶ ξ νιονέ α τ νὐ ὴ προσφ ρειέ )rdquo 84

Finalul celei de a doua omilii este apoteotic bdquoAceasta este deci ceea ce strig aceasta este ceea ce proclam peste veacuri Eu păzesc realită ile fără confuzie eu nuț amestec ipostasele ( σ γχυταἀ ύ φυλ ττωά τὰ πρ γματαά οὐ συναναμ γνυμιί τ ςὰ

ποστ σειςὑ ά ) eu in ceea ce tu icircnsu i ai zis eu strig ceea ce tu icircnsu i ai vestit eu păstrezț ț ț ceea ce tu icircnsu i mi-ai transmis icircnvă ceea ce tu icircnsu i ai proclamatrdquo ț ț ț 85 bdquoLegea proclamă Ascultă Israele Domnul Dumnezeul tău este unul Iată-i icircnsă pe sabelienii cei lipsi i deț evlavie adăugacircnd lui Unu al i doi (ț οἱ σαβ λλιοιέ τῷ νἑ ὶ δ οὺ συν πτουσινά ) hellip i pe fiiiș ereticilor imaginacircnd o Triadă consubstan ială de dumnezei (ț καὶ α ρετικ νἱ ῶ πα δεςῖ τρι δαά θε νῶ μοο σιονὁ ύ φαντ ζονταιά )rdquo 86 Men ionarea sabelienilor ca adversarii prin excelen ăț ț ai arianismului este astfel o bună introducere la prezentarea esen ialismului marcelian iț ș

83 Se va remarca această precizare a rugăciunii dezbrăcată de tot ce este pămacircntesc Urcușul rugăciunii icircn această stare este posibil numai pe drumul pe care Monogenul icircnsuși dezbrăcat la racircndul său de haina lui umană icircl va fi făcut prin icircnviere Revenirea sa icircn sferele celeste de unde coboracircse la icircntrupare nu este de conceput icircn arianims altfel decacirct prin eliberarea de materia asumată la nașterea sa din Fecioara Și icircn arianism ca și icircn gnoză materia este rea și destinată pieirii finale Derobarea de materia trupului este posibilă numai icircntr-o hristologie dochetă icircn care icircntruparea nu este reală

84 Anonimul anomeu Deux homeacutelies anomeacuteens pur lrsquooctave de Paques Homeacutelie II 1 icircn Sources chreacutetiennes vol146 p95-97

85 Anonimul anomeu Deux homeacutelies anomeacuteens pur lrsquooctave de Paques Homeacutelie I 12 icircn Sources chreacutetiennes vol146 p71

fotinian care urmează

B PROBLEMA DUHULUI SFAcircNT IcircN ARIANISM

1 Mărturia Sf Atanasie cel Mare bdquoTropiciirdquo lui Serapion de Thmuis

Aflat icircn pustie icircn urma fugii sale din noaptea de 8 spre 9 februarie 356 din calea oamenilor icircmpăratului Constan iu marele patriarh al Alexandriei prime te la un momentț ș dat o interpelare din partea episcopului de Thmuis Serapion icircn problema doctrinei unor eretici pe care el icirci nume te bdquotropicirdquo probabil pentru faptul că dădeau un sens figuratș expresiilor din Scriptură cu privire la Duhul Sfacircnt Ace tia părăsiseră arianismul icircn ceeaș ce prive te doctrina despre inferioritatea Fiului icircn raport cu Dumnezeu Tatăl dar păstrauș vechea erezie icircn ceea ce prive te icircnvă ătura despre Duhul Sfacircnt Atanasie care-i scrie luiș ț Serapion patru epistole pe această temă datate de cercetători icircntre 356 i 361 descrieș doctrina bdquotropicilorrdquo icircn termenii următori bdquohellipPărăsind unii pe arieni pentru hula lor icircmpotriva Fiului cugetă icircmpotriva Duhului i zic nu numai că ș el este creatură ci i că ș e unul din duhurile slujitoare i se deosebe te de icircngeri numai prin treaptăș ș Iar aceasta e numai o luptă prefăcută fa ă de arieni De fapt e o adevărată icircmpotrivire fa ă de dreaptaț ț credin ă Căci precum aceia tăgăduind pe Fiul tăgăduiesc pe Tatăl a a i ace tia grăindț ș ș ș rău de Duhul Sfacircnt grăiesc rău i de Fiul Cele două păr i i-au icircmpăr it icircmpotrivirea fa ăș ț ș ț ț de adevăr căci cugetacircnd unii icircmpotriva Cuvacircntului iar ceilal i icircmpotriva Duhului eiț icircndreaptă aceea i hulă icircmpotriva Sfintei Treimi (icircntregi)rdquo ș 87 Potrivit acestui text tropicii admiteau consubstan ialitatea Fiului cu Dumnezeu Tatăl conform sinodului de la Niceeaț dar nu mai admiteau i consubstan ialitatea Duhului cu Fiul i desigur i cu Tatăl Pentruș ț ș ș ei Duhul era o creatură a Fiului asemenea icircntregului cosmos

Aspectul cu adevărat relevant icircn această afacere este icircnsă faptul că tropicii

86 Anonimul anomeu Deux homeacutelies anomeacuteens pur lrsquooctave de Paques Homeacutelie II 11 icircn Sources chreacutetiennes vol146 p107

87 Atanasie cel Mare Epistola icircntacirci către Serapion 1 icircn colecția bdquoPărinți și scriitori bisericeștirdquo EIBMBOR București 1988 vol 16 p 23

considerau Duhul o crea ie numai a Fiului fără nici un amestec din partea Tatăluiț Tropicii tăgăduiau cu alte cuvinte orice rela ie directă a Duhului cu Tatăl chiar icircnț calitatea sa de creatură Iată cacircteva texte care ilustrează acest aspect bdquoEi zic a a spuneș Sf Atanasie ltdacă Duhul nu e creatură nici unul dintre icircngeri ci purcede din Tatăl urmează că e Fiu i el i astfel sunt doi fii el i Cuvacircntul i dacă e frate (alș ș ș Ș Cuvacircntului nn) cum mai este Cuvacircntul laquoUnul Născutraquo Sau nu sunt egali ci unul se nume te după Tatăl iar celălalt după Fiulgt ș i iară iȘ ș ltdacă e din Tatăl cum de nu se zice i despre el că s-a născut Iar dacă Duhul este al Fiului urmează că Tatăl esteș bunicul Duhuluigtrdquo 88 Cacircteva racircnduri mai jos Atanasie se icircntreabă bdquoCare sunt deci de teptele lor icircntrebări ș ltDacă Duhul nu e creatură (a Fiului ci purcede direct din Tatăl nn) zic ei el este fiu i deci sunt doi fra i (proveni i din Tatăl nn) Cuvacircntul iș ț ț ș elgt Apoi adaugă ltdacă Duhul va lua din Fiul i se va da de către el (hellip) urmează căș Tatăl e bunic i Duhul nepotul luigtș rdquo 89 bdquoEi zic deci ltdacă Duhul Sfacircnt nu e creatură cum a i spus icircnainte ci este icircn Dumnezeu i se dă din Dumnezeu atunci este i el fiu iț ș ș ș sunt deci doi fii el i Fiul Iar dacă Duhul e al Fiului i prime te toate de la Fiul(hellip)ș ș ș atunci Tatăl este bunic i Duhul nepotul luigtș rdquo 90 Iată a adar care era faimosul argumentș al tropicilor sau cum spune Sf Atanasie bdquohellipacea sfătoasă icircntrebare a lor ltdacă Duhul e din Dumnezeu (Tatăl) pentru ce nu se nume te el fiuhellipgtș rdquo 91

Ce icircnvă au a adar tropicii lui Serapion Spuneau mai icircntacirci că Duhul Sfacircnt nuț ș poate purcede direct bdquodin Tatălrdquo deoarece Duhul ar deveni i el Fiu i deci un frate alș ș Fiului ceea ar anula calificarea acestuia din urmă ca Monogen Mai spuneau apoi că Duhul nu poate purcede nici bdquodin Fiulrdquo adică bdquodin fiin a Fiuluirdquo pentru că icircn acest cazț

88 Atanasie cel Mare Epistola icircntacirci către Serapion 15 icircn colecția bdquoPărinți și scriitori bisericeștirdquo vol 16 p 40

89 Atanasie cel Mare Epistola a patra către Serapion 1 icircn colecția bdquoPărinți și scriitori bisericeștirdquo vol 16 p 87

90 Atanasie cel Mare Epistola a patra către Serapion 2 icircn colecția bdquoPărinți și scriitori bisericeștirdquo vol 16 p 88

91 Atanasie cel Mare Epistola icircntacirci către Serapion 25 icircn colecția bdquoPărinți și scriitori bisericeștirdquo vol 16 p 54

Fiul i-ar deveni tată el icircnsu i devenind astfel bdquonepotrdquo al Tatălui Primei obiec ii aș ț bdquotropicilorrdquo SF Atanasie le-a opus argumentul stabilită ii numelor i anume că ipostaseleț ș icirc i păstrează caracteristicile proprii astfel icircncacirct Tatăl nu poate deveni bunic nici Fiul tatăș al Duhului bdquoCăci dacă deoarece Duhul nu este creatură (voi totu i) icircntreba i ș ț ltdeci Duhul este ( i el) Fiugtș atunci lua i seama ca nu cumva aflacircnd că Fiul nu este creaturăț (căci prin el s-au făcut toate) să (ajunge i să) icircntreba i ț ț ltdeci Fiul este Tatăgt sau icircncă ltDuhul este Fiu i Fiul este Duhul Sfacircntgtș Cei ce cugetă a a sunt icircn afara Treimii i seș ș vor socoti fără Dumnezeu schimbacircnd numele Tatălui i al Fiului i al Duhului Sfacircnt iș ș ș socotindu-i pe ace tia după a lor voie icircntru asemănarea na terii omene ti numindu-iș ș ș nepo i i bunici i nălucindu- i na teri dumnezeie ti (teogonii) asemenea (miturilorț ș ș ș ș ș păgacircne ale nn) elinilor Nu aceasta e credin a Bisericii ci cum a zis Macircntuitorul icircnț Tatăl i Fiul i Sfacircntul Duh icircn Tatăl care nu poate deveni bunic icircn Fiul care nu poateș ș deveni Tată i icircn Duhul Sfacircnt care nu poate fi numit decacirct a a i nu altfel Credin aș ș ș ț aceasta nu poate schimba numele Ci Tatăl e pururi Tatăl Fiul e pururi Fiul i Duhul Sfacircntș care se zice pururi Duhul Sfacircnt hellipLa oameni tatăl nu este pururi tată nici fiul pururi fiu Fiindcă cel ce devine tatăl unui fiu a fost fiul altuia i fiul unui tată devine tată altuiaȘ Avraam fiind fiul lui Nahor a devenit tatăl lui Isaac i Isaac fiind fiul lui Avraam s-aș făcut tată lui Iacob Căci fiecare fiind o parte a născătorului său (sn) se na te ca fiu darș devine i el tată al altuia Dar icircn dumnezeire nu este a a fiindcă Dumnezeu nu e ca omulș ș Tatăl nu e din alt tată De aceea nici nu na te pe cineva care va deveni tată al altuia Niciș Fiul nu este o parte a Tatălui (sn) 92 de aceea nici nu e născut spre a na te un alt fiuș Pentru aceea numai icircn dumnezeire Tatăl fiind icircn mod propriu i singur (numai el) Tatăș este i a fost i va fi pururi Tatăl i Fiul este icircn mod propriu i singur (numai el) Fiuș ș Ș ș Astfel Tatăl e i se zice pururi Tatăl i Fiul e pururi Fiul i Duhul Sfacircnt este pururi Duhulș ș ș (sn) Iar acesta (Duhul) credem că este al lui Dumnezeu i că s-a dat de la Tatăl prinș Fiul Astfel Sfacircnta Treime rămacircne neschimbată cunoscută icircntr-o singură dumnezeire Deci cel ce icircntreabă ltprin urmare Duhul este ( i el) Fiugtș icirc i icircnchipuie că numele poateș fi schimbat i nu e sănătos la minte (Asemenea) i cel ce icircntreabă ș ș ltTatăl e deci bunicgt născocind un alt nume Tatălui rătăce te icircn inima lui Dar a răspunde mai departeș neru inării ereticilor nu e de folosrdquo ș 93

Argumentul său icircmpotriva celei de a doua obiec ii a bdquotropicilorrdquo este acela căț

92 Cum afirmase cu mai bine de un secol icircnainte icircn Occidentul latin Tertulian icircn Adversus Praxean XXVI 3 6 Iar icircn Orient cine

93 Atanasie cel Mare Epistola a treia către Serapion 6 icircn colecția bdquoPărinți și scriitori bisericeștirdquo vol 16 p 92-93

Duhul nu poate fi o creatură a Fiului deoarece el este bdquopropriul Fiuluirdquo adică din aceea iș fiin ă cu Fiul tot a a cum Fiul este bdquopropriul Tatăluirdquo adică din aceea i fiin ă cu Tatălț ș ș ț bdquoDe ce nu- i dau seama (ace tia) zice el că precum nedespăr ind pe Fiul de Tatăl eiș ș ț păstrează unitatea lui Dumnezeu a a despăr ind pe Duhul de Cuvacircntul nu mai păstreazăș ț unitatea dumnezeirii icircn Treime ci o sfacirc ie amestecacircnd icircn ea o fire străină i de alt soi i oș ș ș egalizează pe aceasta cu creaturile Ei arată astfel că Treimea nu mai este una ci compusă din două firi datorită fiin ei deosebite a Duhului cum i-o imaginează ei i ceț ș Ș fiin ă dumnezeiască mai e aceasta care e compusă din Creator i creatură Căci sau nu eț ș Treime ci o Doime i o creatură sau dacă e Treime precum i este cum pun ei pe Duhulș ș Treimii icircn racircnd cu creaturile cele de după Treime Căci aceasta icircnseamnă iară i a icircmpăr iș ț i a desface Treimea Căci cugetacircnd rău despre Duhul nu cugetă bine nici despre Fiulș

Fiindcă dacă cugetau drept despre Cuvacircntul ar fi cugetat sănătos i despre ș Duhul care purcede de la Tatăl i fiind propriu Fiului se dă de către acesta ucenicilor i tuturorș ș celor ce cred icircn El Iar rătăcind astfel nu au nici despre Tatăl credin a cea sănătoasă Căciț cei ce tăgăduiesc pe Duhul cum a spus marele mucenic tefan (Fapte VII 55)Ș tăgăduiesc pe Fiul iar cei ce tăgăduiesc pe Fiul nu au nici pe Tatălrdquo 94 Dar observă Atanasie cel ce face pe Duhul creatură va ajunge să-l facă creatură i pe Fiul bdquoIar ș Duhul avacircnd aceea i fire i aceea i pozi ie fa ă de Fiul pe care o are Fiul fa ă de Tatălș ș ș ț ț ț cum oare cel ce-l nume te pe acesta creatură nu va cugeta icircn mod necesar acelea i i despreș ș ș Fiul Căci dacă Duhul Fiului este creatură e firesc ca ei să spună că i Cuvacircntul Tatăluiș este creatură Aceasta nălucindu- i-le arienii au căzut icircn iudaismul lui Caiafa Iar dacăș cei ce spun aceasta despre Duhul nu- i icircnsu esc cele ale lui Arie să ocolească i cuvinteleș ș ș lui i să- i icircndrepte necredin a privitoare la Duhul Căci precum Fiul cel ce este icircn Tatălș ș ț i icircn care e i Tatăl nu este creatură ci ș ș e propriul fiin ei Tatăluiț (căci aceasta pretinde i căț

o spune i i voi) a a i pe Duhul cel aflător icircn Fiul icircntru care e i Fiul nu e icircngăduit a-lț ș ș ș ș socoti icircntre creaturi nici a-l separa de Cuvacircntul i a face Treimea nedesăvacircr itărdquo ș ș 95 bdquoCăci dacă cei ce cugetă cele ale lui Arie ndash fiindcă icircn sufletul lor rău i iscoditor nu intrăș icircn elepciunea ndash nu pot icircn elege nici crede Treimea neicircmpăr ită i sfacircntă acesta nu e motivț ț ț ș ca să răstălmăcească adevărul nici să spună că nu pot exista cele ce ei nu pot icircn elege Eiț suferă un lucru cu totul nebunesc cacircnd neputacircnd icircn elege cum e neicircmpăr ită Sfacircntaț ț

94 Atanasie cel Mare Epistola icircntacirci către Serapion 2 icircn colecția bdquoPărinți și scriitori bisericeștirdquo vol 16 p 24-25 A se observa icircn același timp modul icircn care Atanasie evită să afirme purcederea Duhului bdquoși de la Fiulrdquo limitacircndu-se la afirmațiile certe ale Scripturii

95 Atanasie cel Mare Epistola icircntacirci către Serapion 21 icircn colecția bdquoPărinți și scriitori bisericeștirdquo vol 16 p 48-49

Treime arienii fac pe Fiul una cu crea iunea iar tropicii icircl numără i ei pe Duhul icircntreț ș creaturirdquo 96 bdquoAceasta fiind unitatea icircn Sfacircnta Treime cine ar putea despăr i pe Fiul deț Tatăl i pe Duhul de Fiul sau de Tatăl icircnsu i Sau cine ar fi atacirct de icircndrăzne ca să spunăș ș ț că Treimea este neasemenea i de o fire străină icircn ea icircnsă i sau ș ș că Fiul e de o altă fiin ăț decacirct Tatăl sau că Duhul e străin de Fiulrdquo 97

Să observăm a adar din cele de mai sus că tropicii lui Serapion negau icircn modș expres purcederea directă a Sfacircntului Duh din Dumnezeu Tatăl ata acircndu-l cauzal numaiș de Fiul Deci spuneau ei Duhul nu poate purcede i el din Tatăl căci ar deveni un fel deș frate al Fiului icircn consecin ă el nu este de aceea i fiin ă cu Tatăl Apoi chiar dacă icirc i areț ș ț ș cauza icircn Fiul el nu purcede din fiin a Fiuluiț ci este adus la existen ă ț prin Fiul de către Fiul asemenea oricărei creaturi iată de ce el nu este de aceea i fiin ă nici măcar cu Fiulș ț Icircmpotriva acestei argumentări a tropicilor Sf Atanasie lansează principiul bdquoDuhului care are aceea i fire i aceea i pozi ie fa ă de Fiul pe care o are Fiul fa ă de Tatălrdquo icircn sensul căș ș ș ț ț ț Duhul este bdquopropriurdquo Fiului icircn aceea i măsură icircn care Fiul este bdquopropriurdquo Tatălui Fidelș sinodului de la Niceea Sf Atanasie se mul ume te să afirme doar consubstan ialitateaț ș ț Duhului cu Fiul după modelul consubstan ialită ii Fiului cu Tatăl pe care o admiteau iț ț ș tropicii El nu afirmă că Duhul i-ar avea cauza bdquodin Fiulrdquo sau bdquoprin Fiulrdquo nuș interpretează cauzal expresia bdquoDuhul este propriul Fiuluirdquo el se mul ume te să sugerezeț ș doar că Duhul este din aceea i fiin ăș ț din care este i Fiul a a cum Fiul este ș ș din aceea iș fiin ăț din care este i Tatăl Avacircnd icircn minte icircn permanen ă numai bdquoconsubstan ialitateardquoș ț ț ipostaselor stabilită la Niceea Sf Atanasie nu pare să fi observat interpretarea clar cauzală pe care tropicii o dădeau rela iei Duhului cu Fiul precum nici faptul că ei negauț astfel orice rela ie cauzală directă a Duhului cu Tatăl Aceste aspecte de i ignorate deț ș marele patriarh pacircnă la moartea sa nu vor rămacircne icircnsă neobservate la Sf Vasile cel Mare

2 Mărturia Sf Vasile cel Mare Contra Eunomiu

Doctrina lui Eunomiu cu privire la purcederea Duhului Sfacircnt este foarte bine pusă icircn eviden ă de Sf Vasile cel Mareț care pe la 364 a scris icircmpotriva lui cunoscuta sa

96 Atanasie cel Mare Epistola icircntacirci către Serapion 17 icircn colecția bdquoPărinți și scriitori bisericeștirdquo vol 16 p 43

97 Atanasie cel Mare Epistola icircntacirci către Serapion 20 icircn colecția bdquoPărinți și scriitori bisericeștirdquo vol 16 p 47

lucrare Contra Eunomiu Marele părinte pare să fie primul care a observat că arienii reduceau la Fiul cauza Duhului Sfacircnt Potrivit Sf Vasile Eunomiu profesa următoarea icircnvă ătură trinitară bdquoSă presupunem că observa ia pleacă de la operele create i se icircnal ăț ț ș ț peste acestea pacircnă la substan e ț ea găse te astfel căș Fiul este o creatură a Celui Nenăscut i că Paracletul este o creatură a Fiului (tou men agennetou ton yion euriskon poimaș

tou de monogenous ton parakleton)rdquo 98 bdquoExistă deci un singur Dumnezeu nenăscut iș fără principiu (eis esti o Theos agenetos kai anarhos) El nu are vreo fiin ă care să-i fieț anterioară ndash căci nimic nu poate fi anterior nenăscutului nici vreo fiin ă care să fie icircn (cu)ț El ndash căci El este simplu i fără compozi ie Fiind unic fiind singur i mereu acela i Elș ț ș ș este Dumnezeu creator i artizan al tuturor lucrurilor mai icircntacirci de toate i icircntr-un mod cuș ș totul extraordinar al Monogenului apoi prin Acesta icircn mod propriu al tuturor celor create Căci icircnainte i de toată creatura i numai prin propria sa putere i activitate l-aș ș ș născut l-a creat i l-a făcut pe Fiul (ton men gar Hyion pro panton kai pro pases ktiseosș monou te eautou dynamei kai energeia egennese te kai ektise kai epoiesen)(hellip) i prin elȘ (prin Fiul) l-a creat pe Duhul Sfacircnt cel dintacirci dintre toate i cel mai mare dintre to iș ț prin propria sa putere i la ordinul său dar prin activitatea i puterea (creatoare) aș ș Fiului (kai dia toutou proton men panton kai meizon to Pneuma to agion epoiesen exousia men idia kai prostagmati energeia de kai dynamei tou Hiou)rdquo 99 Astfel mai spune Eunomiu bdquohellipdupă icircnvă ătura fericitului Pavel hellipFiul este subordonat luiț Dumnezeu Tatăl hellipiar Duhul Sfacircnt la racircndul său este icircn mod clar subordonat lui Hristosrdquo 100 Eunomiu ca to i arienii icircn elegea actul purcederii prin prisma activită iiț ț ț creatoare a Fiului bdquoEl (Duhul) este onorat icircn al treilea racircnd ca prima creatură a Monogenului cea mai mare dintre toate i singura ca atare (trite hora timomenon osș proton koi meizon panton kai monon toioutou tou monogenous poema)rdquo 101

98 Eunomiu de Cyzic Apologia 20 icircn col Sources chretiennes Les Editions du Cerf Paris 1983 vol 305 p 275

99 Eunomiu de Cyzic Apologia (Apendice) 28 icircn col Sources chretiennes vol 305 p 297

100 Eunomiu de Cyzic Apologia 27 icircn col Sources chretiennes vol 305 p 293

101 Eunomiu de Cyzic Apologia 25 icircn col Sources chretiennes vol 305 p 287

Aspectul cel mai important aici nu este icircnsă acela că Eunomiu icircn elegeaț aducerea la existen ă a Duhului icircn termenii sugera i icircn Ioan I 3 adică asemenea uneiț ț creaturi ci faptul că fie i icircn această calitate Duhul este creat numai de Fiul că actulș creării Duhului icirci apar ine numai Fiului Este ceea ce observă i Sf Vasile cel Mare careț ș intrigat de acest aspect spune următoarele bdquoExistă oare vreun om pe lume care să nu vadă cu claritate că nici o activitate a Fiului nu se află separată de Tatăl şi că nu se află nimic icircntre cele existente care să aparţină Fiului dar să fie străine de Tatăl (hellip) Pentru ce dar atribuie Eunomiu numai Fiului cauza Duhului Sfacircnt (pos oun tou pneumatos ten aitian to monogenei mono prostithesi) şi pentru a-i calomnia natura se serveşte de activitatea creatoare a acestuia (adică a Fiului nn)(kai kategorema tes physeos autou ten toutou lambanei demiourgian) (hellip) Nu este un pericol evident de a separa de Dumnezeu Tatăl pe Duhul Sfacircnt (diairein apo tou Theou to Pneuma) devreme ce pe de o parte apostolul ni-l prezintă icircn relaţiile sale cacircnd Duhul lui Hristos cacircnd Duhul lui Dumnezeuhellip iar pe de alta Domnul icircnsuşi icircl numeşte Duhul Adevăruluihellip şi spune că purcede de la Tatăl Or acesta (Eunomiu) pentru a micşora slava Domnului nostru Iisus Hristos (allrsquooutos eis kathairesin tes doxes tou Kyrios hemon Iesou Hristou) icircl separă pe Duhul de Tatăl i-l atribuie Monogenului de-o manieră diferită (aferei men apo touș Patros tou de Monogenei diaferontos) desigur pentru a mic ora (Fiului) slava (epiș kathairesi tes doxes prostithesin)rdquo 102 A adar departe de a nega Fiului orice participareș cauzală actul bdquopurcederiirdquo al venirii la existen ă a Duhului Sfacircnt Eunomiu cum aratăț marele capadocian atribuia numai Fiului cauza Duhului Sfacircnt excluzacircndu-l astfel pe Dumnezeu Tatăl icircmpotriva Scripturii (vezi Ioan XV 26)

B REAC IA ESEN IALISTĂȚ Ț

1 Marcel al Ancyrei

102 Sf Vasile cel Mare Contra lui Eunomiu II 34 icircn col Sources chretiennes Les Editions du Cerf Paris 1983 vol 305 p141-143

Devenit episcop al Ancyrei (Ankara de astăzi) Marcel a fost unul din marii apărători ai termenului homoousios icircmpotriva arianismului şi prieten al Sf Atanasie cel Mare Cu timpul s-a dovedit icircnsă că fondul metafizic icircn baza căruia lupta el icircmpotriva arianismului era de cu totul altă natură decacirct acela folosit la sinodul ecumenic de la Niceea icircn formularea celebrului homoousios Marcel actualiza pur şi simplu vechiul sabelianism El icircnţelegea să combată arianismul afirmacircnd consubstanţialitatea Logosului cu Dumnezeu Tatăl pacircnă la desfiinţarea oricărei distincţii dintre cei doi Devenind evident acest fapt Marcel este abandonat de adevăraţii niceeni cum era Sf Atanasie şi acuzat icircn mod deschis de modalism Este ceea ce face la un moment dat icircnsuşi Sf Vasile cel Mare cacircnd scruiindu-i Sf Atanasie icirci solicită acestuia pentru a risipi orice confuzie să condamne imediat bdquoicircnvăţătura periculoasă şi icircn afara adevăratei credinţe (a lui Marcel)rdquo 103 Icircn cele din urmă Marcel este somat să compară icircn faţa unui sinod icircn 335 şi depus din treaptă pentru erezie Eusebiu de Cezareea l-a combătut icircn cadrul unei cărţi intitulate Teologia bisericească Marcel a dispărut din istorie dar doctrina sa a creat mari probleme Ea reprezintă icircn fond o reacţie de fond sabelian la subordinaţianismul arian Ca şi icircn cazul celei a lui Arie doctrina lui Marcel este o hristologie nu o triadologie Deşi a abordat icircn treacăt problema Sf Duh el a făcut-o numai pentru a dovedi absenţa oricărei diferenţe dintre Logosul etern şi Dumnezeu Tatăl

Iată un rezumat al doctrinei sale pe baza textului lui Eusebiu din lucrarea acestuia Teologia bisericească Dumnezeu este o monadă absolut unul şi indivizibil De aici trebuie pornit şi nu de la o pluralitate divină după cum face Origen Aceasta nu icircnseamnă că icircn Dumnezeu nu există un Logos el există dar este μοο σιος adicăὁ ύ Logosul este icircn Dumnezeu şi Dumnezeu icircn el fără nici o diviziune locuind icircn el ca o putere activă nu ca o simplă δ ναμις ci ca o νεργε Această energie seύ ἐ ίᾳ exteriorizează προ ρχεται fără să iasă din Dumnezeu printr-o dilatare πλατυνομ νηέ έ care nu introduce nici dualitate nici compoziţie ipostatică distinctă Această extensie e dublă mai icircntacirci icircn creaţie de vreme ce Logosul e creator apoi icircntrupare Prin această iconomie (coboracircre) Logosul astfel icircntrupat devine Fiu dar nu printr-o naştere icircn interiorul fiinţei divine căci el nu se naşte decacirct abia icircn trup din Fecioara Numai icircn acest trup νεργε α divină este activă şi devine principiu al tuturor actelor lui Hristos Astfel seἐ ί realizează o unire cum totul intimă şi permanentă cu totul superioară celei care icircnsufleţea odinioară pe profeţi Această unire va icircnceta totuşi icircntr-o zi după cacirct ne putem da seama căci trupul char devenit nemuritor nu convine firii divine νεργε α se vaἘ ί rezorbi atunci icircnapoi icircn Dumnezeu de aici acuzaţia adusă constant de orientali lui Marcel că nu mărturiseşte expresia din Crezul de la Niceea bdquoa cărui icircmpărăţie nu va avea sfacircrşit

103 Vesile cel Mare Epist LXIX 2 PG XXXII 432 la M -D Chenu Marcel drsquoAncyre DTC vol XI B col1996

cujus regni non erit finisrdquo 104

Iată acum o altă expunere mai precisă a doctrinei lui Marcel de Ancyra aşa cum apare ea icircn aşa-numitul simbol macrostih bdquoDiscipolii lui Marcel şi ai lui Fotin amacircndoi din Ancyra Galatiei resping subzistenţa eternă τ ν πποαι νιον παρξιν a luiὴ ώ ὕ Hristos divinitatea sa şi icircmpărăţia sa veşnică τελε τητον asemenea iudeilor şi subἀ ύ pretextul că astfel salvează unitatea divină τ μοναρχ Icircn ceea ce ne priveşte noi ştimῇ ίᾳ că Hristos nu este doar o gacircndire exprimată sau imanentă icircn Dumnezeu λ γονό προφορικ ν νδι θετον το θεο ci un Logos-Dumnezeu viu şi subzistent λλὸ ἢ ἐ ά ῦ ῦ ἀ ὰ ζ ντα θε ν λ γον καθrsquo αυτ ν π ρχοντα Fiul lui Dumnezeu şi Hristos El nu existăῶ ὸ ό ἑ ὸ ὑ ά mai icircnainte de veci doar icircn preştiinţa Tatălui ci l-a asistat pe acesta icircn lucrarea sa de creare a celor văzute şi nevăzute El este icircntr-adevăr cel căruia Tatăl i-a zis Să facem om după chipul şi asemănarea noastră el este cel care s-a arătat icircn persoană patriarhilor care a dat Legea care a grăit prin prooroci şi care icircn final s-a icircntrupat l-a revelat tuturor oamenilor pe Tatăl şi care de acum icircnainte domneşte icircn veacul veacurilorrdquo 105

Cum combătea Marcel de Ancyra arianismul printr-o astfel de concepţie De remarcat mai icircntacirci că motivaţia declarată de el icircnsuşi şi icircnregistrată de simbolul macrostih era aceea că astfel salvează unitatea divină τ μοναρχ Prin faptul că respingea oriceῇ ίᾳ asemănare icircntre Logos şi Dumnezeu Tatăl Arie introducea o distincţie gravă icircn Dumnezeu o separare care icircntr-adevăr ameninţa unitatea lui Dumnezeu Marcel apelacircnd la vechea concepţie a lui Sabeliu căuta să combată această depreciere a substanţei Logosului icircn raport cu Tatăl afirmacircnd că el este consubstanţial cu acesta pacircnă la punctul icircn care el Logosul nici nu mai subzistă icircn Dumnezeu ca persoană distinctă de Tatăl Această depreciere a Logosului avea mai ales grave consecinţe icircn hristologie dacă anterior icircntrupării sale icircn Iisus Hristos Logosul nu era recunoscut ca Dumnezeu adevărat egal cu Tatăl atunci cu atacirct mai puţin icirci era recunoscută această calitate după icircntrupare Atribuindu-i slăbiciunile firii umane asumate arienii demonstrau odată icircn plus că Logosul este prin icircnsăşi fiinţa sa neasemănător cu Dumnezeu Tatăl icircn aceste condiţii tot ce a găsit Marcel de cuviinţă să argumenteze a fost ideea sabeliană că icircn icircntrupare monada divină icircnsăşi se dilată capătă o nouă faţă un nou chip distinct de cel anterior icircntrupării tocmai prin caracterul temporal al acestui nou chip Iisus Hristos este Logosul devenit trup existacircnd distinct de Tatăl ca om ca fiinţă cu totul efemeră atacirct el ca

104 La M -D Chenu Marcel drsquoAncyre DTC vol XI B col1997-1998

105 O Hahn Bibliotek der Symbole sect 159 n6 la M -D Chenu Marcel drsquoAncyre DTC vol XI B col1996

persoană cacirct şi icircmpărăţia sa La sfacircrşitul timpurilor totul a reveni la starea iniţială a monadei indistincte

Cu privire la această expresie a cărui icircmpărăţie nu va avea sfacircrşit istoricul dogmelor B Sesbouumleacute scrie bdquohellipAceastăhellip afirmaţie este proprie simbolurilor de credinţă orientale şi niciodată n-a trecut icircn Occident Motivaţia ei este polemică Icircntr-adevăr o erezie atribuită lui Marcel de Ancyra icircn secolul al IV-lea susţinea că la Parusie Logosul se va reicircntoarce icircn Tatăl pacircnă la punctul icircn care se va confunda cu el misterul trinitar nu ar avea astfel decacirct o valoare sbquoiconomicărsquo şi istorică iar nu una sbquoteologicărsquo şi eternă Această idee vine din interpretarea abuzivă a textului paulin sbquoEl trebuie să icircmpărăţească pacircnă ce va pune pe toţi vrăjmaşii săi sub picioarele sale (hellip)Şi cacircnd toate vor fi supuse lui atunci şi Fiul icircnsuşi se va supune Celui ce i-a supus lui toate ca Dumnezeu să fie toate icircn toţirsquo (I Corinteni XV 25 28) Acest text exprimă icircmplinirea finală a misiunii Fiului el nu sugerează prin nimic că fiul nu va mai avea raţiunea de a exista Dimpotrivă glorificat icircn umanitatea sa Fiul va continua să exercite icircn mod etern funcţia sa mediatoare icircn el şi prin el vor vedea drepţii pe Dumnezeurdquo 106

Contestacircnd orice deosebire reală a Logosului de Tatăl şi respingacircnd eternitatea icircmpărăţiei Fiului Marcel credea că apără deopotrivă atacirct consubstanţialitatea Logosului cu Tatăl anterior icircntrupării prin considerarea lui ca nediferenţiat de Tatăl cacirct şi deplinătatea dumnezeirii coboracirctă icircn Hristos ca urmare a dilatării monadei şi a apariţiei ei sub chip uman icircn istorie Probabil că toate aceste idei ale lui Marcel ar fi rămas nebăgate icircn seamă dacă el n-ar fi negat veşnicia icircmpărăţiei lui Hristos Icircn focul controverselor iscate pe această temă Marcel a ajuns să conteste eternitatea Fiului consideracircndu-l doar o fiinţă temporală avacircnd un icircnceput icircn timp ba chiar şi un sfacircrşit bdquoHristos spunea el a icircnceput să domnească acum patru sute de ani şi stăpacircnirea sa va icircnceta odată cu sfacircrşitul lumiirdquo 107 Această afirmaţie a constituit icircnceputul căderii sale din racircndurile niceenilor adevăraţi Acuzaţiile de sabelianism pe care i le aduceau continuu arienii s-au dovedit astfel adevărate şi a sfacircrşit prin a fi abandonat de occidentali de Atanasie şi de toţi adevăraţii susţinători ai lui homoousios care au icircncetat să mai vadă icircn el un apărător al credinţei de la Niceea consideracircndu-l icircn schimb un continuator al vechiului sabelianism

Să intrăm icircnsă icircn detaliile doctrinei sale trinitare propriu-zise Marcel respinge

106 B Sesbouumleacute et J Wolinski Histoire des dogmes Descleacutee 1994 p121

107 J Schwane op cit vol2 p213 n1

cu hotăracircre ideea ariană că Logosul ar exista icircn Tatăl ca un ipostas distinct căci pentru el ca şi pentru arieni noţiunea de ipostas echivala cu aceea de altă substanţă ουσια decacirct a Tatălui Icircn Dumnezeu zicea el nu trebuie să admitem decacirct un ipostas o singură substanţă sau realitate sub icircntreit chip sau sub icircntreit nume μ αί γαρ π στασινὑ ό τριπρ σωπονό σπερὡ και τριωνιμον εισαγη τον αυτον ειναι λεγων τον θεον και τον εν αυτω Λογον και το Αγιον Πνευμα 108 Aşadar pentru Marcel Dumnezeu icircn sine nu este lipsit de Logosul său cum afirmau arienii Dumnezeu spunea el are icircn sine din eternitate Logosul aşa cum omul are icircn el icircnsuşi propria-i raţiune Astfel Dumnezeu şi Logosul său sunt unul şi acelaşi lucru εν και ταυτον109 Referindu-se la primele versete ale prologului evangheliei a patra Marcel spune că Logosul icircncă neicircntrupat ασαρκος nu este icircncă Fiu ci doar Logos bdquoIcircnainte de a fi coboracirct printre noi şi de a se fi născut din Fecioara el nu era decacirct Logosrdquo110

Despre acest Logos mai spunea Marcel Scriptura ne zice trei lucruri icircntacirci că el era la icircnceput εν αρχη pentru a semnifica faptul că se afla icircn Tatăl icircn mod potenţial δυναμει icircn al doilea racircnd că el era προς τον θεον pentru a marca faptul că era la Dumnezeu icircn act ενεργεια căci prin el au fost create toate icircn fine că el era Dumnezeu pentru a ne icircnvăţa că divinitatea nu este divizată deoarece Logosul este icircn Dumnezeu şi Dumnezeu este icircn Logosul Astfel Logosul este etern şi consubstanţial ομοουσιος αυτοουσιος cu Dumnezeu 111 Acest efort de a afirma unitatea pacircnă la indistincţie a Fiului cu Tatăl era menită icircn viziunea lui Marcel de Ancyra să contracareze subordinaţianismul arian bdquoChiar icircn doctrina sa trinitară subliniază acelaşi Schwane el n-a avut icircn gacircnd altceva decacirct problema cum să onoreze icircn Macircntuitorul nu o fiinţă distinctă de Dumnezeu şi subordonată lui (cum icircnvăţau arienii nn ) ci o divinitate

108 J Schwane op cit vol2 p224 n1 Eusebiu de Cezareea pare să ignore aici fragmentele 76 şi 77 pe care le citează Tixeront cacircnd afirmă că Marcel nu admitea decacirct un singur προσωπον

109 J Schwane op cit vol2 p221 n1

110 J Schwane op cit vol2 p216 n1

111 Marcel Fragmentele 52 97 la J Tixeront op cit vol2 p39 n5 şi 6

adevărată şi perfectărdquo112

Pentru a contracara arianismul Marcel afirmă cu hotăracircre că icircn Dumnezeu nu există trei ipostase ci doar unul Această precizare icircl apropie indiscutabil de Sabeliu care afirma acelaşi lucru Marcel merge icircnsă mai departe decacirct mentorul său şi afirmă că icircn Dumnezeu avem nu doar un singur ipostas ci şi un singur πρ σωπον ό 113 Se pare că cei doi termeni nu aveau acelaşi icircnţeles şi mai ales acelaşi rol icircn hristologia lui Marcel Pe scurt este foarte probabil că Marcel desemna sub numele de ipostas esenţa divină icircnsăşi avacircnd icircn sine icircn mod indistinct pe Tatăl şi pe Logos ca raţiune paternă λογοπατωρ Divinitatea există din eternitate sub un singur πρ σωπον sub un singur chip care esteό acela al Tatălui Logosul icircn schimb nu are πρ σωπον propriu el este de fapt bdquofărăό chiprdquo προσωπον El capătă un chip distinct de Tatăl o faţă proprie διον πρ σωπονἄ ἴ ό abia prin coboracircrea sa icircn istorie prin manifestarea sa icircn afara condiţiei sale divine deci icircn icircntrupare

Afirmaţia sa fundamentală icircn această problemă a fost aceea că anterior icircntrupării sale Logosul nu s-a numit Fiu al Tatălui acest nume l-a dobacircndit la modul propriu abia icircn urma naşterii sale din Fecioara Dacă icircn Vechiul Testament Logosul este numit totuşi Fiu aceasta este de fapt o profeţie icircn care viitorul său nume icirci este atribuit de mai icircnainte Se pare că şi această distincţie pe care el o făcea icircntre calităţile de Logos şi Fiu era menită să contracareze arianismul din calitatea Logosului de Fiu arienii trăgeau concluzia că Logosul nu poate fi coetern cu Tatăl căci nici un fiu nu poate avea aceeaşi vacircrstă cu tatăl său Pentru a elimina orice nuanţă de posterioritate icircn raport cu Tatăl Marcel contesta aşadar Logosului etern calitatea de Fiu deci de fiinţă ulterioară Tatălui aşa cum icircnvăţau arienii114 Pe de altă parte deoarece arienii speculau enorm pe marginea faptului că Logosul este născut din Tatăl văzacircnd icircn simplul act al naşterii dovada inferiorităţii sale faţă de Tatăl cel nenăscut γ ννητος Marcel neagă pur şiἀ έ simplu că Logosul ar exista icircn Tatăl icircn baza unei naşteri a sa de către Tatăl Logosul e veşnic deci fără icircnceput el nu este Dumnezeu asemenea Tatălui său ci este icircnsăşi fiinţa lui Dumnezeu Tatăl raţiunea sa eternă bdquoPe baza cărui pasaj din Scriptură am putea

112 J Schwane op cit vol2 p225

113 Marcel de Ancyra Fragmentele 66 76 77 83 87 88 la J Tixeront op cit vol2 p39 n12 şi 3

114 J Schwane op cit vol2 p215 n3 p216 n2

afirma zice el că există o fiinţă nenăscută şi o fiinţă născută cum cred ei (arienii nn ) Nici unul dintre profeţi nici unul dintre evanghelişti ba nici măcar vreunul dintre apostoli n-a spus aceastardquo115 Există icircnsă icircn Noul Testament o expresie pe care Marcel n-a putut-o ocoli şi pe care a trebuit s-o interpreteze icircn coerenţă cu propriul sistem este vorba de expresia bdquoicircntacirciul născut dintre creaturirdquo Arienii atribuiau această expresie Logosului divin pentru a demonstra că este o creatură Prin contrast Marcel a negat că această expresie paulină s-ar referi la Logosul divin şi a raportat-o numai la Fiul icircntrupat icircnţelegacircnd-o adică exclusiv prin prisma actului icircntrupării116

Să trecem acum la miezul hristologiei lui Marcel care este aceea a statutului Fiului icircntrupat Marcel desemna monada eternă prin termenul de λογοπ τωρ El seά deosebea astfel de Sabeliu care desemna aceeaşi monadă prin termenul de ιοπ τωρὑ ά Această schimbare avea o semnificaţie adacircncă icircn concepţia episcopului de Ancyra Logosul nu este Fiu decacirct după icircntrupare Prin urmare abia dup icircntrupare se poate vorbi de o naştere propriu-zisă a Logosului dar numai pentru că este Fiu Devenind Fiu Logosul a căpătat un chip propriu διον πρ σωπον a cărui natură este exclusivἴ ό temporală relativă deci efemeră adică atacirct cacirct va ţine icircmpărăţia lui Hristos Ca Fiu el se deosebeşte acum radical de Tatăl icircn sensul că este un om adevărat Abia sub condiţia icircntrupării abia ca Fiu Logosul este bdquocopie a Tatăluirdquo Anterior icircntrupării el nu este nici Fiu nici bdquocopie a Tatăluirdquo Această expresie din Coloseni I15 el o raporta la Fiul lui Dumnezeu făcut om iar nu la Logosul icircn sine Şi icircn această problemă Marcel se lăsa antrenat de disputa sa icircmpotriva arienilor Unul din argumentele pe care aceştia le foloseau pentru a dovedi că Logosul este inferior Tatălui era exact acesta extras din expresia paulină susmenţionată dacă Logosul este o copie a Tatălui atunci el este inferior căci orice copie este inferioară originalului ei Icircn consecinţă Marcel nega că această expresie s-ar referi la Logosul etern ci ea trebuie atribuită numai Fiului icircntrupat Argumentul său era următorul o copie trebuie să facă vizibil obiectul invizibil şi absent ori cel care face vizibil icircn lume pe Dumnezeu nu este Logosul etern el icircnsuşi invizibil ca şi Tatăl ci Logosul sau Fiul icircntrupat117

Afirmacircnd că bdquoHristos a icircnceput să domnească acum patru sute de ani şi

115 J Schwane op cit vol2 p217 n4

116 J Schwane op cit vol2 p219 n1

117 J Schwane op cit vol2 p220 n2

stăpacircnirea sa va icircnceta odată cu sfacircrşitul lumiirdquo118 el afirma de fapt că Hristos n-a existat anterior naşterii sale din Fecioara ca ipostas distinct de acela al Tatălui Eusebiu de Cezareea care-i combate hristologia icircn două tratate separate spune despre el acuzator că bdquoa icircndrăznit să nu atribuie Fiului lui Dumnezeu preexistenţa nici o existenţă proprie anterioară icircntrupării ουτε προειναι ουτε προυφεσταναι τολμα λεγεινrdquo119 Dar dacă după Marcel nu este de conceput o naştere eternă a Logosului din Tată pentru că nu se distinge cu nimic de el cu atacirct mai puţin poate fi vorba de o naştere a aceluiaşi Logos din Fecioara Acest act trebuie atribuit numai omului Iisus supranumit Fiul lui Dumnezeu Doar despre el se poate spune că s-a născut cu adevărat icircnţelegacircnd actul naşterii numai ca naştere temporală din Fecioara Dar care este atunci statutul Logosului divin anterior icircntrupării şi care este cel al Fiului icircntrupat Eusebiu răspunde acestei icircntrebări reproducacircnd doctrina lui Marcel astfel sub aspectul existenţei sale divine Logosul este unit cu Dumnezeu fără diviziune şi fără icircmpărţire icircn Tatăl ca potenţă a acestuia sub aspectul activităţii sale şi numai sub acest aspect ca Logos activ Dumnezeirea s-a unit cu trupul pentru a deveni principiu de mişcare şi de activitate120

Marcel a fost acuzat de Eusebiu de Cezareea că a căzut icircn erezia lui Sabeliu şi că ar fi reluat adopţianismul lui Pavel de Samosata icircnvăţacircnd că Logosul s-a unit cu un om individual cu personalitate distinctă consideracircndu-l deci pe Iisus Hristos un simplu om121 Cu privire la acuzaţia de adopţianism Shwane observă că aşa ceva nu reiese din fragmentele ajunse pacircnă la noi din opera lui Marcel Dimpotrivă el ne prezintă ca divine efectele răscumpărării şi-l acuză pe Eusebiu că nu-l priveşte pe Macircntuitorul decacirct ca pe un simplu om122 Acuzaţia de cădere icircn sabelianism este icircnsă reală Cum am spus şi mai

118 J Schwane op cit vol2 p213 n1

119 J Schwane op cit p217 n2

120 J Schwane op cit vol2 p227 n1

121 J Schwane op cit vol2 p227 n2

122 J Schwane op cit vol2 p227 n4

sus Sf Atanasie a icircntacirclnit icircn vremea sa o sectă sabeliană care asemenea lui Marcel făcea aceeaşi distincţie icircntre Logos şi Fiul icircntrupat şi pe ai cărei membri i-a icircntrebat cum a devenit Logosul Fiu A căpătat acest nume cacircnd a asumat natura umană Sau Logosul a devenit Fiu devenind om Sau icircn fine a devenit Fiu icircn amacircndouă felurile adică luacircnd un trup sau devenind un trup 123 Se pare că Marcel asemenea sabelienilor Sf Atanasie a fost de părere că Logosul n-a asumat un om ci a devenit el icircnsuşi om căci el declară icircn mod expres că icircn Macircntuitorul s-a manifestat plenitudinea divinităţii την πασαν θεοτητα εν αυτη σωματικως επιδειξεταιrdquo124 Aluzia la expresia din Coloseni I9 este aici evidentă

Cum poate fi aşadar icircnţeles acest lucru pe fondul afirmaţiei sale că Logosul icircn accepţiunea sa divină nedeosebit icircn nici un fel de Tatăl icircn interiorul monadei este cu totul diferit de Fiul icircntrupat Căci Marcel afirma icircntr-adevăr că Fiul este o persoană separată de Dumnezeu şi nu există decacirct icircn afara Tatălui εκτος του πατρος 125 Aici intervine conceptul de origine stoică al extensiei πλατυσμος monadei sau esenţei divine mai icircntacirci icircn diadă prin icircntrupare apoi icircn triadă prin purcederea Duhului bdquoMonada spune Marcel nu se extinde icircn Triadă fără să sufere o oarecare separaţie ου σαφως και φανερως ενταυθα απορρητω η μονας φαινεται πλατυνομενη μεν εις τριαδα διαιρεισθαι δε μηδαμως υπομενουσαrdquo 126 Icircn ea icircnsăşi monada divină υiοπατωρ este nediferenţiată existacircnd icircntr-o stare de superconcentrare de potenţialitate maximă icircn interiorul căreia orice distincţie reală cum ar fi aceea dintre Tatăl şi Fiul său este imposibilă Calitatea de a fi Tată ca şi aceea de a fi Fiu nefiind icircncă activate icircntre ele nici nu poate exista icircncă un raport real Iată de ce Marcel neagă existenţa unei relaţii cauzale icircn interiorul divinităţii respingacircnd ideea de naştere a Logosului etern adică icircncă neactivat Icircn momentul icircn care Logosul părăseşte starea sa de existenţă virtuală potenţială icircn interiorul monadei indistincte şi se manifestă icircn actul creaţiei dar mai ales icircn cel al icircntrupării el devine dintr-odată distinct real de Tatăl tocmai prin acest act al naşterii sale din Fecioara care este de fapt o intrare icircn acţiune a energiei active a monadei η ενεργεια δραστικη

123 J Schwane op cit vol2 p217 n3

124 J Schwane op cit vol2 p227 n5

125 J Schwane op cit vol2 p221 n2

126 J Schwane op cit vol2 p224 n3

Marcel icircnsuşi spune următoarele bdquoDacă se consideră numai divinitatea Macircntuitorului Logosul ar părea să fie pe bună dreptate unul şi acelaşi lucru cu Dumnezeu icircnsuşi dar dacă Macircntuitorul este cercetat sbquodupă truprsquo divinitatea apare ca extinsă ( ieşită din ea icircnsăşi icircnstrăinată de ea icircnsăşi nn ) prin propria ei activitate ενεργεια η θεοτης μονη πλαθυνεσται δοκειrdquo 127 Conceptul de πλατυσμος sau dilatare căci acesta este adevăratul său sens sugerează că icircn actul icircntrupării monada superconcentrată asemenea unui punct pitagoreic pacircnă atunci şi de aceea icircncă nediferenţiată intră icircntr-o primă fază de dilatare aşa cum logosul stoic iniţial aflat icircntr-o stare aproape incorporală capătă prin transformare un corp tot mai palpabil tot mai dens Icircntruparea la Marcel de Ancyra ca şi-n concepţia lui Sabeliu este o primă corporeificare a esenţei divine a logosului de pacircnă atunci A doua dilatare sau extensie a monadei este purcederea Duhului Sfacircnt Avacircnd icircn substratul consideraţiilor sale hristologice tot timpul metafizica stoică a logosului care se dilată corporeificacircndu-se dar care revine după o vreme la starea sa iniţială absorbind icircn sine tot ceea ce a generat pacircnă atunci Marcel ajunge să afirme starea de icircntrupare de corporeificare a esenţei divine va lua sfacircrşit cacircndva şi Fiului icirci va lua din locul Logosul neicircntrupat şi pur spiritual De fapt el spune doar că icircmpărăţia Fiului va lua sfacircrşit odată cu judecata finală şi sfacircrşitul timpurilor128

Marcel nu accepta ideea că odată asumată natura umană a Logosului va rămacircne unită pentru eternitate cu el Icircn sine icircnsuşi zicea el trupul carnea nu poate conveni lui Dumnezeu chiar transfigurat prin icircnviere chiar devenit incoruptibil nemuritor trupul nu este mai demn de Dumnezeul cel care este mai presus chiar de imortalitate Se poate crede aşadar presupune Marcel că după parusie Logosul se va despuia de propria-i umanitate şi va reintra icircn Dumnezeu revenind la starea icircn care se afla anterior creaţiei aşa cum sugerează textul din I Corinteni XV28 Ce se va icircntacircmpla cu această umanitate Noi nu ştim deoarece Scriptura nu o spune129

127 Marcel Fragmentul 71 la J Tixeront op cit vol2 p39-40 n1 J Schwane op cit vol2 p226 n2 vezi şi nota 1 de la pagina 227

128 J Schwane op cit vol2 p211 n1 p228 n2 final

129 Marcel Fragmentele 117-121 la J Tixeront op cit vol2 p40 n6 J Schwane op cit vol2 p228 n2

2 Fotin al Sirmiului

Cel mai cunoscut discipol al lui Marcel de Ancyra a fost Fotin devenit episcop de Sirmium Ca şi icircnvăţătorul său Fotin distingea icircntre Logosul etern şi Fiul icircntrupat Cu privire la Logos etern el icirci nega orice existenţă particulară icircn esenţa divină distinctă de Tatăl Dumnezeu este un singur ipostas dar el are icircn sine propria-i raţiune el este λογοπατωρ130 Atacircta vreme cacirct nu este activ Logosul este unul interior ενδιαθετος cacircnd intră icircn stare de act el devine προφορικος şi această manifestare icircn afară constituie prima dilatare πλατυσμος prima extensie icircn Dumnezeu Purcederea Duhului Sfacircnt este a doua131 Cu privire la Iisus Hristos Fotin a mers fidel pe urmele mentorului său atacircta doar că a fost mult mai direct icircn afirmaţii de cacirct predecesorul său Căutacircnd să explice cum a devenit Logosul Fiu prin actul icircntrupării Fotin a afirmat direct transformarea naturii sale divine icircn natura umană a Fiului icircntrupat Acest lucru este atestat direct de Sf Epifanie care reproduce concepţia lui Fotin sub expresia Logosul s-a prefăcut icircn trup εις σαρκα μεταβεβλημενον132 Aluzia la expresia ioaneică και ο σαρξ εγενετο din prologul evangheliei a patra este evidentă Atacirct Tixeront cacirct şi Schwane cred la unison că Sf Epifanie se icircnşeală interpretacircnd astfel concepţia lui Fotin care icircn opinia lor ar fi mai degrabă adopţian icircn hristologie133 Icircntr-adevăr Fotin distingea icircn mod net icircntre Logosul etern şi Fiul icircntrupat afirmacircnd că Fiul n-a existat anterior naşterii sale din Fecioara Sinodul de la Sirmium atestă această doctrină a sa şi o condamnă icircn anatematisma a cincea unde spune bdquoDacă cineva zice că Fiul a existat fără icircndoială icircnainte de Maria dar

130 J Schwane op cit vol2 p229 J Tixeront op cit vol2 p41 n6

131 J Tixeront op cit vol2 p41 n7

132 Epifanie de Salamina Haer LXXI 3 la J Tixeront op cit vol2 p41 n8

133 J Tixeront op cit vol2 p41 n8 J Schwane op cit vol2 p230 n3

numai icircn preştiinţa lui Dumnezeu şi că el n-a fost născut de Dumnezeu icircnaintea tuturor timpurilor că n-a existat icircn Dumnezeu şi că nimic n-a fost creat prin el să fie anatema rdquo Iar anatematisma a noua este şi mai categorică bdquoDacă cineva zice că fiul Mariei nu este decacirct un om să fie anatema rdquo134

La prima vedere aceste anateme par a sugera caracterul adopţian al hristologiei lui Fotin Este icircnsă doar o aparenţă căci afirmaţia că Iisus Hristos sau bdquoFiul Mariei - cum se exprima el potrivit sinodului - este doar un simplu omrdquo se icircnţelege prin prisma distincţiei dintre Logosul etern şi Fiul icircntrupat Or Fiul nu este altceva decacirct Logosul devenit trup sau carne prin transformare cum spune Sf Epifanie sau mai exact prin extensia sau dilatarea substanţei divine Ca şi Marcel Fotin de Sirmiu este marcat şi el de metafizica stoică a logosului care se dilată şi se contractă succesiv şi sinodul confirmă acest lucru prin anatematismele a şasea şi a şaptea bdquoDacă cineva zice că substanţa lui Dumnezeu este susceptibilă de dilatare şi de contracţie să fie anatemardquo bdquoDacă cineva zice că substanţa dilatată a lui Dumnezeu l-a format pe Fiul sau numeşte Fiu dilatarea acestei substanţe să fie anatema rdquo 135 Aşadar Fotin credea ca şi Marcel icircnvăţătorul său că Logosul a devenit Fiu prin dilatarea substanţei sale divine Această interpretare este confirmată şi de Marius Mercator care-l acuză la un moment dat pe Fotin că ar nega faptul că Macircntuitorul s-a născut din Fecioara136 Acuzaţia capătă sens dacă Fotin nega naşterea Macircntuitorului din Fecioara ca Logos deci icircn calitatea sa de Dumenzeu icircncă neicircntrupat nediferenţiat de Tatăl Or acest lucru icircl va face şi Nestorie care icircn a patra sa cuvacircntare către Marius Mercator va folosi şi el conceptul de λογοπατωρ Al treilea argument icircn favoarea acestei interpretări şi care fixează definitiv hristologia lui Fotin ca una de esenţă modalistă este anatema a douăsprezecea a sinodului semiarian de la Sirmium din 351 care-i condamnă direct concepţia icircn termenii următori bdquoDacă cineva auzind cuvintele sbquoŞi Cuvacircntul s-a făcut truprsquo crede că Logosul s-a transformat icircn trup ( icircn carne ) sau că luacircnd trup a suferit vreo schimbare să fie anatema rdquo 137

134 J Schwane op cit vol2 p231-232

135 J Schwane op cit vol2 p231-232

136 J Schwane op cit vol2 p230 n2

137 J Schwane op cit vo2 p230 n4

3 Anatemele sinodului semiarian de la Sirmium (351-352)

Pentru o mai bună icircnţelegere a hristologiei celor doi modalişti iată anatemele rostite icircmpotriva lor icircn special a lui Fotin de Sirmiu de către sinodul semiarian de la Sirmiu din 351-352 anatemele suprimate exprimă viziunea subordinaţiană a participanţilor şi sunt fără interes aici Voi păstra numerotarea originală bdquo2 Dacă cineva numeşte pe tatăl şi pe Fiul doi Dumnezei (nenăscuţi nn) să fie anatema 3 Dacă cineva spune că Hristos este Dumnezeu şi Fiul lui Dumnezeu icircnaintea tuturor timpurilor fără să admită că el (Fiul icircntr-o ipostază personală distinctă nn) l-a ajutat pe Tatăl la crearea tuturor lucrurilor să fie anatema 4 Dacă cineva icircndrăzneşte să spună că Cel Nenăscut sau o parte din El s-a născut din Maria să fie anatema 5 Dacă cineva zice că Fiul lui Dumnezeu a existat fără icircndoială icircnainte de Maria dar numai icircn preştiinţa lui Dumnezeu şi că el nu era icircn Dumnezeu născut din Tatăl icircnaintea tuturor veacurilor şi că prin el au fost făcute toate lucrurile să fie anatema 6 Dacă cineva spune că substanţa lui Dumnezeu este supusă dilatării sau contracţiei să fie anatema 7 Dacă cineva zice că substanţa lui Dumnezeu dilatacircndu-se l-a format pe Fiul sau numeşte Fiu extensia substanţei lui Dumnezeu să fie anatema 8 Dacă cineva numeşte pe Fiul lui Dumnezeu Logos gacircndit sau chiar pronunţat să fie anatema 9 Dacă cineva zice că Fiul Mariei nu este decacirct un om să fie anatema 10 Dacă cineva numindu-l pe Dumnezeu Dumnezeu-omul născut din Maria icircnţelege prin aceasta pe Cel Nenăscut să fie anatema 11 Dacă cineva icircnţelege icircn maniera iudeilor (aceste cuvinte ale lui Isaia XLIV 6) lsquoEu sunt primul şi ultimul şi icircn afară de mine nu există alt Dumnezeursquo cuvinte care au fost zise pentru a exclude idolii şi falşii zei şi le icircnţelege prin excluderea celui ce s-a născut din Dumnezeu Fiul cel unic de dinaintea tuturor veacurilor să fie anatema 12 Dacă cineva căutacircnd să icircnţeleagă aceste cuvinte lsquoCuvacircntul s-a făcut truprsquo crede că Logosul s-a prefăcut icircn carne sau catilde luacircnd trup el a suferit o schimbare să fie anatema 13 Dacă cineva căutacircnd să icircnţeleagă aceste cuvinte lsquoFiul unic al lui Dumnezeu a fost crucificatrsquo crede că divinitatea sa a suferit o tulburare din cauza suferinţei a schimbării a micşorării sau a aneantizării să fie anatema 14 Dacă cineva zice că aceste cuvinte lsquoSă facem omrsquo n-au fost spuse Fiului de către Tatăl ci că Tatăl şi le-ar fi spus lui icircnsuşi (adică le-ar fi spus Logosului existacircnd icircn el icircn manieră impersonală) să fie anatema 15 Dacă cineva spune că nu Fiul ar fi apărut lui Avraam ci Dumnezeul Cel Nenăscut sau o parte din acest Dumnezeu să fie anatema 16 Dacă cineva zice că Fiul lui Dumnezeu n-a luptat ca un om cu Iacov ci că Dumnezeu Cel Nenăscut sau o parte din acest Dumnezeu este cel care a luptat să fie anatema 17 Dacă cineva nu icircnţelege despre Tatăl şi despre Fiul (aceste cuvinte ale lui Moise Geneză XIX 24) lsquoDomnul a făcut să plouă cu foc de la Domnulrsquo ci spune că

Tatăl a făcut să plouă de la el icircnsuşi să fie anatema Căci Domnul adică Fiul este cel care a făcut să plouă de la Domnul adică de la Tatăl Anatema 19 Dacă cineva numeşte pe Tatăl pe Fiul şi pe Sfacircntul Duh o singură persoană să fie anatema 26 Dacă cineva spune că Fiul n-a fost născut şi că el nu-şi are principiul icircn altul (decacirct el) admiţacircnd astfel două fiinţe nenăscute şi fără principiu şi icircn consecinţă doi dumnezei să fie anatema căci capul şi principiul a toate este Fiul iar Dumnezeu la racircndul său este capul şi principiul lui Hristos Icircn acest fel vom readuce toate cu evlavie prin Fiul la principiul tuturor lucrurilor el icircnşişi fără principiu 27 Pentru a da odată pentru totdeauna un icircnţeles adevărat icircnvăţăturii creştine adăugăm Dacă cineva nu-l mărturiseşte pe Hristos Dumnezeu şi Fiul lui Dumnezeu existacircnd icircnaintea tuturor veacurilor icircmpreună lucrător cu Tatăl la crearea tuturor lucrurilor ci spune că el nu a fost numit Hristos şi Fiu decacirct după ce s-a născut din Maria şi că a avut chiar ca Dumnezeu un icircnceput să fie anatema 138

138 J Hefele op cit p 853-861

el este nenăscut atunci el nu mai este Fiu şi dacă este Fiu el nu e nenăscutrdquo62 bdquoDat fiind că substanţa lui Dumnezeu nu admite naşterea ndash de vreme ce el este nenăscut ndash nici separarea sau icircmpărţirea ndash de vreme ce el este incoruptibil ndash şi că nu există nimic altceva pentru a servi drept substrat naşterii Fiului noi spunem că Fiul a fost născut cacircnd nu erardquo63 bdquoIată pentru ce conchide Eunomiu Fiul nu este Dumnezeu ci creatură a Tatălui deoarece substanţa sa a fost născută atunci cacircnd nu era icircnaintea propriei sale constituţiirdquo64 Asemenea lui Arie el considera că Iisus Hristos nu putea fi Dumnezeu mai mult decacirct Logosul icircnsuşi Ca şi mentorul său Eunomiu credea că Logosul a icircnlocuit icircn Iisus raţiunea sau sufletul acestuia asumacircnd doar trupul carnea bdquoCel ce icircn zilele mai de pe urmă s-a făcut om nu a luat un om (n-a asumat fire omenească nn) din suflet şi din truprdquo ci a luat o fire formată numai din trup65 Deprecierea persoanei Logosului s-a manifestat la Eunomiu prin abandonarea icircn cele din urmă de a mai celebra Sfintele Taine 66 Trebuie văzută aici o reminiscen ă din Origen care cum am văzut mai sus aț declarat la un moment dat că nu se cuvine să ne icircnchinăm unei creaturi adică Fiului ci numai lui Dumnezeu Tatăl că icircnsu i Macircntuitorul s-a icircnchinat Tatăluiș

Aceleaşi raţiuni icircl conduc pe Eunomiu să afirme că şi Duhul nu este Dumnezeu ci creatură deoarece dacă purcede nici el n-a putut exista icircnaintea purcederi sale bdquoSfacircntul Duh spune el care este al treilea icircn ordine nu ar putea fi primul icircn ceea ce

62 Eunomiu Apologia icircn ldquoSources chretiennesrdquo vol 305 p257

63 Eunomiu Apologia icircn ldquoSources chretiennesrdquo vol 305 p263-264

64 Eunomiu Apologia icircn ldquoSources chretiennesrdquo vol 305 p259

65 La Grigorie de Nyssa Contra lui Eunomiu II PG LXV 544 D-545 A la I G Coman Şi Cuvacircntul trup s-a făcut Hristologie şi mariologie patristică Timişoara 1993 p31-32 n38

66 X Le Bachelet Eunomius icircn DTC volI B col1507 1503

priveşte natura căci acesta este Dumnezeu Tatăl Ar fi icircntr-adevăr absurd şi singular ca acelaşi să aibă cacircnd primul loc cacircnd al treilea (hellip) Duhul nu are aceeaşi substanţă nici cu Monogenul (adică cu Unul Născut cu Fiul nn) căci el n-ar fi fost numărat după acesta ca avacircndu-şi propriul ipostas (propria substanţă nn) (hellip) Nu există deci un al doilea alături de Tatăl şi care să fie nenăscut căci nu există decacirct un singur şi unic Nenăscut şi nu există un altul nici alături de Fiul şi care să fie un născut căci nu există decacirct un singur şi unic Monogen (Unulnăscut) Există icircnsă un al treilea icircn natură şi icircn ordine creat la porunca Tatălui şi prin activitatea Fiului νεργειἐ ᾷ δε τοῦ ιοὑ ῦ γενόμενον El este cinstit icircn al treilea racircnd ca primă creatură a Monogenului cea mai mare dintre toate şi singura ca atare Divinitatea şi puterea demiurgică-i lipsesc dar el este plin de puterea de a sfinţi şi a icircnvăţardquo67

3 Arianismul tacircrziu

Volumul 146 al colec iei ț Sources chreacutetiennes con ine ț două omilii cu autor anonim care sunt icircn realitate două predici pentru prima zi a Săptămacircnii Mari a Sfintelor Pa ti Ele au fost redactate cel mai probabil către mijlocul sau icircn a două jumătate aș secolului al IV-lea 68 Cele două omilii dovedesc mai mult decacirct orice alt document arian rădăcinile gnostice ale acestei mari erezii Argumentarea autorului icircncepe cu evocarea robiei icircn care zăcea umanitatea sub puterea Demiurgului pacircnă la venirea Macircntuitorului bdquoIcircnaintea coboracircrii tale din ceruri pe pămacircnt (πρὸ γ ρὰ τ ςῆ ο ςῆ πἀ rsquoο ραν νὐ ῶ ε ςἰ γ ςῆ καταβ σεωςά ) eu eram captivul demonilor pe tine Creatorule te ignoram i adoramș crea ia drept creatoare icircmi imaginam materia ca auto-cauzată (ț α τ ματονὐ ό φανταζ μενἐ ό τ νὴ κτ σινί προσεκ νουνύ ςὡ κτ στηνί ) icircn u urătatea mea icircnvă am din propria voin ăș ț ț artele demonilor autorul răului (ὁ ρχ κακοςἀ έ ) folosise icircmpotriva mea armele sale tiranice Cel rău inten ionat (ț ργανονὄ με τ ςῆ δ αςἰ ί ὁ δυσμεν ςὴ κατεσκε ασεύ κακ ασί ) făcuse din mine instrumentul propriei sale răută i Eu zeificam cerul i ignoram pe celț ș care l-a desfă urat adoram soarele i nu cuno team pe cel care l-a aprins veneram luna iș ș ș ș dispre uiam pe creatorul ei mă icircnchinam astrelor i-l respingeam pe artizanul lorț ș

67 Eunomiu Apologia icircn ldquoSources chretiennesrdquo vol 305 p285-286

68 J Lieacutebaert Deux homeacutelies anomeacuteens pur lrsquooctave de Paques Introduction text traduction et notes icircn Sources chreacutetiennes vol146 p38

icircnconjuram de respect arborii i pietrele ridicam temple i altare icircmpotriva ta Creatoruleș ș atinsesem norii cu răutatea mea Căci odată coruptă legea naturală trăiam fără discernămacircnt asemenea jivinelor ira ionalerdquo ț 69 bdquoTu e ti arhistrategul ( eful armatelorș ș cere ti) Domnului love te-l pe autorul răului (ș ș ρχιστρ τηγοςἀ ά π ρχειςὑ ά κυρ ουί τ νὸ

ρχ κακονἀ έ τρ σονῶ ) 70 răpe te-i armele tiranului căci tu ai puterea cea de neicircnvinsș Eliberează-ne din robia pe care am icircndurat-o din cauza u urătă ii noastre scoate-ne dinș ț eroare i poartă-i pe rătăci i pe umerii tăi ș ț Apleacă- i Doamne urechea spre ruga meaț (Psalmul V 2) Arat-o fecioară pe curtezană schimb-o icircn femeie castă pe femeia adulteră fă-o rodnică pe cea stearpă schimbă neghina-n gracircu bun transformă spinii icircn trandafiri altoie te măslinul sălbatic pentru a face din el un măslin roditor slăve te-l pe celș ș abandonat fă-o mamă a multor copii pe cea care nu are niciunul Căci totul este posibil cacircnd tu vrei icircn simpla ta voin a tu posezi deja puterea (ț π νταά γ ρὰ δυνατά σοι τανὅ θ ληςέ νἐ γ ρὰ τῷ θ λεινέ χειἔ τὸ δ νασθαιύ )rdquo 71

Părăsind domeniul metafizicii autorul intră icircn acela al istoriei Vechiului Testament bdquoIudeul zice el s-a bucurat de ale tale voi gusta i eu din binefacerile tale tuș l-ai condus afară din Egipt scoate-mă i pe mine din gre eală Tu l-ai răscumpărat dinș ș macircna lui faraon eliberează-mă i pe mine din macircna celui rău Tu l-ai condus prin Mareaș Ro ie condu-mă i pe mine prin cristelni a botezului Tu l-ai icircndrumat cu stacirclpul cel deș ș ț foc luminează-mă i pe mine cu Duhul tău cel Sfacircnt El a macircncat pacircinea icircngerilor dă-miș i mie trupul tău cel sfacircnt El a băut din stacircncă amestecă i pentru mine sacircngele coasteiș ș

tale El a primit tablele legii scrie icircn carnea inimii mele evangheliile tale Tu i-ai trimis lui pe profe i trimite-mi i mie pe apostolirdquo ț ș 72 Plecacircnd apoi de la versetul 2 al psalmului

69 Anonimul anomeu Deux homeacutelies anomeacuteens pur lrsquooctave de Paques Homeacutelie I 4 icircn Sources chreacutetiennes vol146 p63

70 J Lieacutebaert atrage atenția aici asupra antitezei dintre bdquocel rău ἀρχέκακονrdquo tiranul lumii căzute și bdquoarhistrategul ἀρχιστράτηγοςrdquo Hristos salvatorul ceresc (p65 n2)

71 Anonimul anomeu Deux homeacutelies anomeacuteens pur lrsquooctave de Paques Homeacutelie I 6 icircn Sources chreacutetiennes vol146 p65-67

72 Anonimul anomeu Deux homeacutelies anomeacuteens pur lrsquooctave de Paques Homeacutelie I 9 icircn Sources chreacutetiennes vol146 p69

al 11-lea omilia a doua continuă ruga bdquoSalvează-mă Doamne tu care l-ai salvat pe Noe din naufragiul universal tu care l-ai salvat pe Lot din focul necru ător tu care l-ai salvatț pe Avraam din macircna celor cinci regi tu care l-ai salvat pe Isaac din lupta cu păstorii tu care l-ai salvat pe Iacob de macircnia lui Esau tu care l-ai salvat pe Iosif din macircna fra ilorț săi tu care l-ai salvat pe Iov de tirania celui rău tu care l-ai salvat pe Moise de macircndria lui faraon salvează-mă i pe mine de vrăjmă ia lui Saul hellipAm căzut de bunăvoie icircnș ș cursele vrăjma ului m-am lăsat legat fără speran ă icircn lan urile celui rău am căzut fărăș ț ț speran ă icircn undi a tiranului Din rege al lui Israel am devenit sclavul pasiunii mele dinț ț stăpacircn peste armate am devenit prizonier al celui tiran eu care am zdrobit leii am fost dominat de frumuse ea unei femei eu care am icircnvins popoare vrăjma e am fost icircnvins deț ș dorin a pentru o femeie eu care m-am ridicat la demnitatea unui profet am fost lipsit deț profe ie din cauza u urătă ii mele Icircn lacrimi strig i mă prostern la picioarele taleț ș ț ș Salvează-mă Doamnerdquo 73

Dacă pacircnă aici nu este clară aplecarea autorului spre erezie de aici icircncolo lucrurile se schimbă cacircnd intră icircn detaliile hristologiei Cel care a coboracirct din ceruri pe pămacircnt chemat să salveze umanitatea căzută sub robia celui rău nu a asumat o natură umană reală ci a fost doar icircn aparen ă om bdquohellipLa un semn al Celui Nenăscut ai fostț trimis din ceruri pe pămacircnt ca să locuie ti icircn sacircnul unei tinere femei tu conducătorulș cerului i al pămacircntului i ca să iei condi ia de sclav tu stăpacircnul crea iei alături deș ș ț ț Tatălhelliprdquo 74 bdquoEl mielul lui Dumnezeu n-a fost oferit asemenea unei oi sub puterea Legii căci nu icircmpotriva vrerii lui a mers el către patima de pe cruce i nici fără voin a sa aș ț icircndurat el rana lăncii nici prin constracircngere a cunoscut el legea mor ii prin crucificareț Tatăl n-a avut decacirct să ordone Monogenului să plece spre lumea pămacircntească acceptacircnd de bunăvoie fiul (copilul) s-a ridicat de pe tronul său slăvit a trecut nevăzut prin sferele naturilor celor netrupe ti a depă it corurile armatelor arhi-icircngere ti i a ajuns icircn cele dinș ș ș ș urmă lumea pămacircntească A fost purtat la sacircnul unei fecioare el care poartă icircn macircinile sale icircntreaga creatură A apărut icircn starea unui nou-născut el care este anterior veacurilor S-a arătat ca un copil el care formează copiii icircn pacircntecele maicii lor S-a hrănit cu lapte el care schimbă icircn mod nevăzut sacircngele (mamei) icircn lapte (pentru pruncul care suge) A

73 Anonimul anomeu Deux homeacutelies anomeacuteens pur lrsquooctave de Paques Homeacutelie II 5 7 icircn Sources chreacutetiennes vol146 p101

74 Anonimul anomeu Deux homeacutelies anomeacuteens pur lrsquooctave de Paques Homeacutelie I 5 icircn Sources chreacutetiennes vol146 p65

fost purtat icircn bra e el care dirijează la un semn toată crea ia Pentru oameni el care aț ț asumat slăbiciunile oamenilor rămacircnacircnd icircnsă ceea ce era icircnaintea veacurilor (με ναςί α τ ςὐ ὸ περὅ πρὸ α νωνἰώ π ρχενὑ ῆ ) Căci el nu s-a transformat ( υτεὄ μετ πεσενέ ) din mai bogat icircn mai sărac el nu s-a schimbat ( υτεὄ τρ πηἐ ά ) din mai mult icircn mai pu inț faptul de a fi icircmbrăcat carnea nu i-a alterat natura sa divină ( υτεὄ ἡ περιβολὴ τ ςῆ σαρκ ςὸ τ νὴ θε τητοςό λλο ωσεἠ ί φ σινύ ) asumarea trupului nu i-a mic orat ipostasul său deș Monogen ( υτεὄ ἡ ν ληψιςἀ ά τοῦ σ ματοςώ τ νὴ τοῦ μονογενο ςῦ σμ κρυνενἐ ί

π στασινὑ ό ) rămacircnacircnd ceea ce era icircnaintea veacurilor de bunăvoie el s-a oferit să aducă macircntuire oamenilorrdquo 75

Cu toată această condescenden ă asumată voluntar de Monogen el n-a fost unț simplu om bdquoCăci dacă Hristos ar fi fost un simplu om moartea ar fi avut asupra lui putere ca supra tuturor oamenilor (εἰ γ ρὰ νθρωποςἄ ψιλ ςὸ ὁ Χριστ ςό καὶ α τοὐ ῦ νἂ ςὡ π ντωνά νθτρ πωνἀ ώ κυρ ευσενἐ ί ὁ θ νατοςά ) 76 Urci pe firul vechii istorii i rămacirci uimitș icircn fa a mor ii Domnului Abel a fost ucis i crea ia nu a fost tulburată Avraam a fost pusț ț ș ț icircn mormacircnt i mormintele nu s-au deschis Isaac a murit i iadul n-a murit Iacob a fostș ș icircngropat i cei icircngropa i n-au icircnviat Iosif a fost depus lacircngă părin ii săi i trupurileș ț ț ș sfin ilor nu s-au ridicat Isaia a fost tăiat i soarele nu s-a icircntunecat Ieremia a fostț ș trangulat i luna nu s-a stricat Nabuth a fost omoracirct cu pietre i pămacircntul nu s-a clintitș ș ș

Zaharia a fost gacirctuit i ziua nu s-a schimbat icircn noapte Ioan a fost decapitat i voalulș ș templului nu s-a rupt icircn două Cacircnd Hristos a suferit icircnsă icircn trup soarele s-a oprit din drumul său luna i-a pierdut strălucirea fe ii sale pămacircntul s-a cutremurathellip Icircnvăluit icircnș ț giulgiu el a despuiat iadul a semănat groază icircn racircndurile păzitorilor iadului i a sfăracircmatș fără efort por ile iadului A ie it din mormacircnt icircmpreună cu capturile sale de război aț ș apărut femeilor a ezate icircn jurul mormacircntului por iile fiind icircncuiate el a intrat totu i prinș ț ș ele la apostoli lui Toma cel necredincios el i-a arătat coasta sa pentru a-l face credincioshelliprdquo 77

De i superior tuturor oamenilor Monogenul nu este totu i Dumnezeul supremș ș

75 Anonimul anomeu Deux homeacutelies anomeacuteens pur lrsquooctave de Paques Homeacutelie I 1-2 icircn Sources chreacutetiennes vol146 p59 J Lieacutebaert precizează că sensul lui ἐσμίκρυνεν este aici unul pur moral (p37 n2)

76 Hristos nu a fost așadar bdquoun simplu om ἄνθρωπος ψιλὸςrdquo adică un om adevărat ci o ființă intermediară icircntre Dumnezeu și om nici Dumnezeu deplin adevărat ca Dumnezeu Tatăl dar nici om adevărat ca ceilalți oameni

Anomeismul autorului omiliilor apare aici fără echivoc Pornind de la strigătul din rugăciune Auzi Doamne strigătul meu autorul icircl prezintă i ca strigăt al cre tinuluiș ș care- i proclamă credin a bdquoVoi striga puterea absolută a Tatălui i medierea ta (caș ț ș Monogen mediator nm) trimiterea ordonată de Cel Nenăscut i supunerea ta (ca Fiuș nm) (κρ ζωά γ ρὰ τ νὴ τοῦ Πατρ ςὸ α θεντει νὐ ά καὶ σ νὴ μεσιτε ανὶ τ νὴ τοῦ γενν τουἀ ή

ποστολ νἀ ὴ καὶ τ νὴ σ νὴ παλο νὑ ή ) 78 Icircn timp ce El stă etern (nemi cat) tu ai icircnclinatș cerurile i ai coboracirct (ș τιὅ κε νοςἐ ῖ ε ςἰ τ νὸ α ναἰῶ κ θηταιά καὶ σὺ κλιναςἔ ο ρανο ςὐ ὺ καὶ κατ βηςέ ) 79 icircn timp ce Tatăl dă mărturie din icircnaltul cerurilor tu la Iordan ai primit mărturia lui de i l-ai chemat afară din mormacircnt pe Lazăr cel mort de patru zile tu ai datș totu i slavă lui (Dumnezeu) Tatăl (ș Părinte te slăvesc pentru că m-ai ascultathellip) icircnmul ind pacircinile-n pustie tu ai dat cinste Celui ce t-a născut (ț ridicacircndu- i ochii el aș binecuvacircntathellip) ai fost spacircnzurat trupe te pe cruce dar El a fost cel ce a primit duhul tăuș ( i strigacircnd cu voce tare i-a dat duhulhellipș ș ) ai fost pus icircn mormacircnt dar El a fost cel ce te-a icircnviat din mormacircnt a treia zirdquo 80 bdquoCăci dacă Tatăl nu i-ar fi poruncit voi n-a i fi putut fiț stăpacircni i de fiul său dacă sentin a n-ar fi venit de sus voi n-a i fi fost capabili să văț ț ț recunoa te i Creatorul dacă Tatăl n-ar fi luat hotăracircrea voi n-a i fi putut atingeș ț ț tămăduitorul Un semn i el ar fi pedepsit natura Un semn i el ar fi zdrobit crea ia Darș ș ț

77 Anonimul anomeu Deux homeacutelies anomeacuteens pur lrsquooctave de Paques Homeacutelie I 26-27 icircn Sources chreacutetiennes vol146 p91-93

78 A se observa antiteza dintre auto-icircntemeierea absolută a Tatălui τὴν τοῦ Πατρὸς αὐθεντειάν și medierea μεσιτεὶαν poziția condiționată și condiționantă a Monogenului de mijlocitor icircntre Dumnezeu cel pur spiritual și lumea pur materială (Vezi și comentariile lui J Lieacutebaert p35 n1)

79 A se observa de asemenea antiteza dintre bdquoa sta nemișcat din eternitate εἰς τὸν αἰῶνα κάθηταιrdquo și bdquoa icircnclina cerurile și a coboricirc ἔκλινας οὐρανοὺς καὶ κατέβηςrdquo Tatăl este icircn esența sa imuabil la modul absolut Fiul Monogenul este icircnsă muabil și de aceea diferit ca esență de esența Tatălui său

80 Anonimul anomeu Deux homeacutelies anomeacuteens pur lrsquooctave de Paques Homeacutelie II 11 icircn Sources chreacutetiennes vol146 p107

nu icircmpotriva voin ei lui Dumnezeu (Cuvacircntul) a mers să pătimească pe cruce (ț ο τεὔ γ ρὰ κωνἄ ὁ Θε ςὸ πἐ ὶ τὸ σταυρικ νὸ παρεγ νετοέ π θοςά ) ci prin supunere fa ă de semnulț

părintesc a luat el asupra sa să sufere moartea pentru cei muritorirdquo 81

Coboracircrii sale la icircntrupare acestui descensus cosmic al Logosului icirci urmează ascensus urcu ul său prin icircnviere spre sferele cosmice celeste de unde a venit Dar niciș el nu este o putere absolută ci una relativă condi ionată de puterea absolută a Tatăluiț căci ine să observe autorul omiliilor bdquounul este cel care a fost icircnviat dar altul este celț care-l icircnviază Cum ar putea fi el unul i acela irdquo ș ș 82 Dar nu numai ontologic iș metafizic adică pentru sine icircnsu i el Monogenul nu este icircntemeierea absolută a fiin eiș ț el nu este reperul ultim nici pentru rugăciunea care se icircnal ă către Dumnezeu Departe deț a fi destina ia ei ultimă Monogenul este numai un mediator al rugăciunilor noastre cătreț adevăratul Dumnezeu care este Tatăl De i superior icircngerilor i chiar arhanghelilorș ș Monogenul este inferior totu i Tatălui său bdquoCacircnd rugăciunea iese din buze curate eaș tie să atingă urechile incoruptibile ale Stăpacircnului căci rugăciunea celui drept tie cuș ș

adevărat să icircnduplece divinitatea către milă hellipEa se ridică pacircnă icircn regiunile icircnăl imilorț celeste hellip i icircntr-o clipă ajunge icircn locuin a fiin elor celor netrupe ti unde por ile celeste iș ț ț ș ț

81 Anonimul anomeu Deux homeacutelies anomeacuteens pur lrsquooctave de Paques Homeacutelie I 24 icircn Sources chreacutetiennes vol146 p89 De remarcat aici faptul că suferințele de pe cruce sunt atribuite Monogenului ca Dumnezeu Comentacircnd expresia J Lieacutebaert este de părere că limbajul icircntrebuințat aici de autorul anomeu nu este conform cu ortodoxia ariană (p36 n1) Ideea de a raporta suferințele de pe cruce la icircnsăși ființa divină a Monogenului se icircntacirclnește icircnsă la arieni ca Palladius al Ratiariei cu ocazia Conciliului de la Aquileea din 381 (vezi capitolul următor) Acest amănunt ar putea fi un argument pentru a-l plasa pe autorul nostru mai degrabă către sfacircrșitul secolului al IV-lea decacirct spre mijlocul lui Explicația ar fi aceea că pentru anomei doar esența Tatălui este absolut impasibilă ființa Monogenului chiar dacă el este numit bdquodumnezeurdquo este pasibilă J Lieacutebaert propune calificarea hristologiei ariene ca bdquologopashitărdquo Expresia din text autorizează icircnsă calificarea ei mai degrabă ca bdquotheopashitărdquo termenul bdquotheosrdquo fiind icircnsă icircnțeles icircn noul arianism ca bdquodumnezeu secundrdquo distinct de bdquodumnezeul primrdquo care este Tatăl

82 Anonimul anomeu Deux homeacutelies anomeacuteens pur lrsquooctave de Paques Homeacutelie I 25 icircn Sources chreacutetiennes vol146 p 91

se deschid Cerul o prime te cu bucurie căci ea nu mai con ine nimic pămacircntescș ț (ο ραν ςὐ ὸ α τ νὐ ὴ μετὰ χαρ ςᾶ ποδ χεταιὑ έ ςὡ μηδ νὲ πιφ ρουσανἐ έ γ ϊνονή ) 83 Icircngerii o icircnso esc cu bucurie căci ea a icircmplinit ceea ce place lui Dumnezeu Arhanghelii oț icircmbră i ează ca pe un prieten Icircncepătoriile (principiile) i Puterile icirci cedează trecereaț ș ș căci ea poartă podoabele sărbătorii văzacircnd ve macircntul ei de fapte bune Domniile oș icircnso esc căci ea s-a străduit să icircmplinească iubirea pentru Creator Heruvimii i Serafimiiț ș icirci arată locul unde stă Paracletul Paracletul salutacircnd-o cum se cuvine o conduce la Dumnezeu Monogenul (ὁ Παρ κλητοςά σπασ μενοςἀ ά γνης ωςί τῷ Μονογενεῖ θεῷ α τ νὐ ὴ προς γειά ) Dumnezeu Cuvacircntul Monogenul o oferă icircn fine icircnaintea Tatălui (ὁ Μονογεν ςὴ θε ςὸ Λ γοςό τῷ Πατρὶ ξ νιονέ α τ νὐ ὴ προσφ ρειέ )rdquo 84

Finalul celei de a doua omilii este apoteotic bdquoAceasta este deci ceea ce strig aceasta este ceea ce proclam peste veacuri Eu păzesc realită ile fără confuzie eu nuț amestec ipostasele ( σ γχυταἀ ύ φυλ ττωά τὰ πρ γματαά οὐ συναναμ γνυμιί τ ςὰ

ποστ σειςὑ ά ) eu in ceea ce tu icircnsu i ai zis eu strig ceea ce tu icircnsu i ai vestit eu păstrezț ț ț ceea ce tu icircnsu i mi-ai transmis icircnvă ceea ce tu icircnsu i ai proclamatrdquo ț ț ț 85 bdquoLegea proclamă Ascultă Israele Domnul Dumnezeul tău este unul Iată-i icircnsă pe sabelienii cei lipsi i deț evlavie adăugacircnd lui Unu al i doi (ț οἱ σαβ λλιοιέ τῷ νἑ ὶ δ οὺ συν πτουσινά ) hellip i pe fiiiș ereticilor imaginacircnd o Triadă consubstan ială de dumnezei (ț καὶ α ρετικ νἱ ῶ πα δεςῖ τρι δαά θε νῶ μοο σιονὁ ύ φαντ ζονταιά )rdquo 86 Men ionarea sabelienilor ca adversarii prin excelen ăț ț ai arianismului este astfel o bună introducere la prezentarea esen ialismului marcelian iț ș

83 Se va remarca această precizare a rugăciunii dezbrăcată de tot ce este pămacircntesc Urcușul rugăciunii icircn această stare este posibil numai pe drumul pe care Monogenul icircnsuși dezbrăcat la racircndul său de haina lui umană icircl va fi făcut prin icircnviere Revenirea sa icircn sferele celeste de unde coboracircse la icircntrupare nu este de conceput icircn arianims altfel decacirct prin eliberarea de materia asumată la nașterea sa din Fecioara Și icircn arianism ca și icircn gnoză materia este rea și destinată pieirii finale Derobarea de materia trupului este posibilă numai icircntr-o hristologie dochetă icircn care icircntruparea nu este reală

84 Anonimul anomeu Deux homeacutelies anomeacuteens pur lrsquooctave de Paques Homeacutelie II 1 icircn Sources chreacutetiennes vol146 p95-97

85 Anonimul anomeu Deux homeacutelies anomeacuteens pur lrsquooctave de Paques Homeacutelie I 12 icircn Sources chreacutetiennes vol146 p71

fotinian care urmează

B PROBLEMA DUHULUI SFAcircNT IcircN ARIANISM

1 Mărturia Sf Atanasie cel Mare bdquoTropiciirdquo lui Serapion de Thmuis

Aflat icircn pustie icircn urma fugii sale din noaptea de 8 spre 9 februarie 356 din calea oamenilor icircmpăratului Constan iu marele patriarh al Alexandriei prime te la un momentț ș dat o interpelare din partea episcopului de Thmuis Serapion icircn problema doctrinei unor eretici pe care el icirci nume te bdquotropicirdquo probabil pentru faptul că dădeau un sens figuratș expresiilor din Scriptură cu privire la Duhul Sfacircnt Ace tia părăsiseră arianismul icircn ceeaș ce prive te doctrina despre inferioritatea Fiului icircn raport cu Dumnezeu Tatăl dar păstrauș vechea erezie icircn ceea ce prive te icircnvă ătura despre Duhul Sfacircnt Atanasie care-i scrie luiș ț Serapion patru epistole pe această temă datate de cercetători icircntre 356 i 361 descrieș doctrina bdquotropicilorrdquo icircn termenii următori bdquohellipPărăsind unii pe arieni pentru hula lor icircmpotriva Fiului cugetă icircmpotriva Duhului i zic nu numai că ș el este creatură ci i că ș e unul din duhurile slujitoare i se deosebe te de icircngeri numai prin treaptăș ș Iar aceasta e numai o luptă prefăcută fa ă de arieni De fapt e o adevărată icircmpotrivire fa ă de dreaptaț ț credin ă Căci precum aceia tăgăduind pe Fiul tăgăduiesc pe Tatăl a a i ace tia grăindț ș ș ș rău de Duhul Sfacircnt grăiesc rău i de Fiul Cele două păr i i-au icircmpăr it icircmpotrivirea fa ăș ț ș ț ț de adevăr căci cugetacircnd unii icircmpotriva Cuvacircntului iar ceilal i icircmpotriva Duhului eiț icircndreaptă aceea i hulă icircmpotriva Sfintei Treimi (icircntregi)rdquo ș 87 Potrivit acestui text tropicii admiteau consubstan ialitatea Fiului cu Dumnezeu Tatăl conform sinodului de la Niceeaț dar nu mai admiteau i consubstan ialitatea Duhului cu Fiul i desigur i cu Tatăl Pentruș ț ș ș ei Duhul era o creatură a Fiului asemenea icircntregului cosmos

Aspectul cu adevărat relevant icircn această afacere este icircnsă faptul că tropicii

86 Anonimul anomeu Deux homeacutelies anomeacuteens pur lrsquooctave de Paques Homeacutelie II 11 icircn Sources chreacutetiennes vol146 p107

87 Atanasie cel Mare Epistola icircntacirci către Serapion 1 icircn colecția bdquoPărinți și scriitori bisericeștirdquo EIBMBOR București 1988 vol 16 p 23

considerau Duhul o crea ie numai a Fiului fără nici un amestec din partea Tatăluiț Tropicii tăgăduiau cu alte cuvinte orice rela ie directă a Duhului cu Tatăl chiar icircnț calitatea sa de creatură Iată cacircteva texte care ilustrează acest aspect bdquoEi zic a a spuneș Sf Atanasie ltdacă Duhul nu e creatură nici unul dintre icircngeri ci purcede din Tatăl urmează că e Fiu i el i astfel sunt doi fii el i Cuvacircntul i dacă e frate (alș ș ș Ș Cuvacircntului nn) cum mai este Cuvacircntul laquoUnul Născutraquo Sau nu sunt egali ci unul se nume te după Tatăl iar celălalt după Fiulgt ș i iară iȘ ș ltdacă e din Tatăl cum de nu se zice i despre el că s-a născut Iar dacă Duhul este al Fiului urmează că Tatăl esteș bunicul Duhuluigtrdquo 88 Cacircteva racircnduri mai jos Atanasie se icircntreabă bdquoCare sunt deci de teptele lor icircntrebări ș ltDacă Duhul nu e creatură (a Fiului ci purcede direct din Tatăl nn) zic ei el este fiu i deci sunt doi fra i (proveni i din Tatăl nn) Cuvacircntul iș ț ț ș elgt Apoi adaugă ltdacă Duhul va lua din Fiul i se va da de către el (hellip) urmează căș Tatăl e bunic i Duhul nepotul luigtș rdquo 89 bdquoEi zic deci ltdacă Duhul Sfacircnt nu e creatură cum a i spus icircnainte ci este icircn Dumnezeu i se dă din Dumnezeu atunci este i el fiu iț ș ș ș sunt deci doi fii el i Fiul Iar dacă Duhul e al Fiului i prime te toate de la Fiul(hellip)ș ș ș atunci Tatăl este bunic i Duhul nepotul luigtș rdquo 90 Iată a adar care era faimosul argumentș al tropicilor sau cum spune Sf Atanasie bdquohellipacea sfătoasă icircntrebare a lor ltdacă Duhul e din Dumnezeu (Tatăl) pentru ce nu se nume te el fiuhellipgtș rdquo 91

Ce icircnvă au a adar tropicii lui Serapion Spuneau mai icircntacirci că Duhul Sfacircnt nuț ș poate purcede direct bdquodin Tatălrdquo deoarece Duhul ar deveni i el Fiu i deci un frate alș ș Fiului ceea ar anula calificarea acestuia din urmă ca Monogen Mai spuneau apoi că Duhul nu poate purcede nici bdquodin Fiulrdquo adică bdquodin fiin a Fiuluirdquo pentru că icircn acest cazț

88 Atanasie cel Mare Epistola icircntacirci către Serapion 15 icircn colecția bdquoPărinți și scriitori bisericeștirdquo vol 16 p 40

89 Atanasie cel Mare Epistola a patra către Serapion 1 icircn colecția bdquoPărinți și scriitori bisericeștirdquo vol 16 p 87

90 Atanasie cel Mare Epistola a patra către Serapion 2 icircn colecția bdquoPărinți și scriitori bisericeștirdquo vol 16 p 88

91 Atanasie cel Mare Epistola icircntacirci către Serapion 25 icircn colecția bdquoPărinți și scriitori bisericeștirdquo vol 16 p 54

Fiul i-ar deveni tată el icircnsu i devenind astfel bdquonepotrdquo al Tatălui Primei obiec ii aș ț bdquotropicilorrdquo SF Atanasie le-a opus argumentul stabilită ii numelor i anume că ipostaseleț ș icirc i păstrează caracteristicile proprii astfel icircncacirct Tatăl nu poate deveni bunic nici Fiul tatăș al Duhului bdquoCăci dacă deoarece Duhul nu este creatură (voi totu i) icircntreba i ș ț ltdeci Duhul este ( i el) Fiugtș atunci lua i seama ca nu cumva aflacircnd că Fiul nu este creaturăț (căci prin el s-au făcut toate) să (ajunge i să) icircntreba i ț ț ltdeci Fiul este Tatăgt sau icircncă ltDuhul este Fiu i Fiul este Duhul Sfacircntgtș Cei ce cugetă a a sunt icircn afara Treimii i seș ș vor socoti fără Dumnezeu schimbacircnd numele Tatălui i al Fiului i al Duhului Sfacircnt iș ș ș socotindu-i pe ace tia după a lor voie icircntru asemănarea na terii omene ti numindu-iș ș ș nepo i i bunici i nălucindu- i na teri dumnezeie ti (teogonii) asemenea (miturilorț ș ș ș ș ș păgacircne ale nn) elinilor Nu aceasta e credin a Bisericii ci cum a zis Macircntuitorul icircnț Tatăl i Fiul i Sfacircntul Duh icircn Tatăl care nu poate deveni bunic icircn Fiul care nu poateș ș deveni Tată i icircn Duhul Sfacircnt care nu poate fi numit decacirct a a i nu altfel Credin aș ș ș ț aceasta nu poate schimba numele Ci Tatăl e pururi Tatăl Fiul e pururi Fiul i Duhul Sfacircntș care se zice pururi Duhul Sfacircnt hellipLa oameni tatăl nu este pururi tată nici fiul pururi fiu Fiindcă cel ce devine tatăl unui fiu a fost fiul altuia i fiul unui tată devine tată altuiaȘ Avraam fiind fiul lui Nahor a devenit tatăl lui Isaac i Isaac fiind fiul lui Avraam s-aș făcut tată lui Iacob Căci fiecare fiind o parte a născătorului său (sn) se na te ca fiu darș devine i el tată al altuia Dar icircn dumnezeire nu este a a fiindcă Dumnezeu nu e ca omulș ș Tatăl nu e din alt tată De aceea nici nu na te pe cineva care va deveni tată al altuia Niciș Fiul nu este o parte a Tatălui (sn) 92 de aceea nici nu e născut spre a na te un alt fiuș Pentru aceea numai icircn dumnezeire Tatăl fiind icircn mod propriu i singur (numai el) Tatăș este i a fost i va fi pururi Tatăl i Fiul este icircn mod propriu i singur (numai el) Fiuș ș Ș ș Astfel Tatăl e i se zice pururi Tatăl i Fiul e pururi Fiul i Duhul Sfacircnt este pururi Duhulș ș ș (sn) Iar acesta (Duhul) credem că este al lui Dumnezeu i că s-a dat de la Tatăl prinș Fiul Astfel Sfacircnta Treime rămacircne neschimbată cunoscută icircntr-o singură dumnezeire Deci cel ce icircntreabă ltprin urmare Duhul este ( i el) Fiugtș icirc i icircnchipuie că numele poateș fi schimbat i nu e sănătos la minte (Asemenea) i cel ce icircntreabă ș ș ltTatăl e deci bunicgt născocind un alt nume Tatălui rătăce te icircn inima lui Dar a răspunde mai departeș neru inării ereticilor nu e de folosrdquo ș 93

Argumentul său icircmpotriva celei de a doua obiec ii a bdquotropicilorrdquo este acela căț

92 Cum afirmase cu mai bine de un secol icircnainte icircn Occidentul latin Tertulian icircn Adversus Praxean XXVI 3 6 Iar icircn Orient cine

93 Atanasie cel Mare Epistola a treia către Serapion 6 icircn colecția bdquoPărinți și scriitori bisericeștirdquo vol 16 p 92-93

Duhul nu poate fi o creatură a Fiului deoarece el este bdquopropriul Fiuluirdquo adică din aceea iș fiin ă cu Fiul tot a a cum Fiul este bdquopropriul Tatăluirdquo adică din aceea i fiin ă cu Tatălț ș ș ț bdquoDe ce nu- i dau seama (ace tia) zice el că precum nedespăr ind pe Fiul de Tatăl eiș ș ț păstrează unitatea lui Dumnezeu a a despăr ind pe Duhul de Cuvacircntul nu mai păstreazăș ț unitatea dumnezeirii icircn Treime ci o sfacirc ie amestecacircnd icircn ea o fire străină i de alt soi i oș ș ș egalizează pe aceasta cu creaturile Ei arată astfel că Treimea nu mai este una ci compusă din două firi datorită fiin ei deosebite a Duhului cum i-o imaginează ei i ceț ș Ș fiin ă dumnezeiască mai e aceasta care e compusă din Creator i creatură Căci sau nu eț ș Treime ci o Doime i o creatură sau dacă e Treime precum i este cum pun ei pe Duhulș ș Treimii icircn racircnd cu creaturile cele de după Treime Căci aceasta icircnseamnă iară i a icircmpăr iș ț i a desface Treimea Căci cugetacircnd rău despre Duhul nu cugetă bine nici despre Fiulș

Fiindcă dacă cugetau drept despre Cuvacircntul ar fi cugetat sănătos i despre ș Duhul care purcede de la Tatăl i fiind propriu Fiului se dă de către acesta ucenicilor i tuturorș ș celor ce cred icircn El Iar rătăcind astfel nu au nici despre Tatăl credin a cea sănătoasă Căciț cei ce tăgăduiesc pe Duhul cum a spus marele mucenic tefan (Fapte VII 55)Ș tăgăduiesc pe Fiul iar cei ce tăgăduiesc pe Fiul nu au nici pe Tatălrdquo 94 Dar observă Atanasie cel ce face pe Duhul creatură va ajunge să-l facă creatură i pe Fiul bdquoIar ș Duhul avacircnd aceea i fire i aceea i pozi ie fa ă de Fiul pe care o are Fiul fa ă de Tatălș ș ș ț ț ț cum oare cel ce-l nume te pe acesta creatură nu va cugeta icircn mod necesar acelea i i despreș ș ș Fiul Căci dacă Duhul Fiului este creatură e firesc ca ei să spună că i Cuvacircntul Tatăluiș este creatură Aceasta nălucindu- i-le arienii au căzut icircn iudaismul lui Caiafa Iar dacăș cei ce spun aceasta despre Duhul nu- i icircnsu esc cele ale lui Arie să ocolească i cuvinteleș ș ș lui i să- i icircndrepte necredin a privitoare la Duhul Căci precum Fiul cel ce este icircn Tatălș ș ț i icircn care e i Tatăl nu este creatură ci ș ș e propriul fiin ei Tatăluiț (căci aceasta pretinde i căț

o spune i i voi) a a i pe Duhul cel aflător icircn Fiul icircntru care e i Fiul nu e icircngăduit a-lț ș ș ș ș socoti icircntre creaturi nici a-l separa de Cuvacircntul i a face Treimea nedesăvacircr itărdquo ș ș 95 bdquoCăci dacă cei ce cugetă cele ale lui Arie ndash fiindcă icircn sufletul lor rău i iscoditor nu intrăș icircn elepciunea ndash nu pot icircn elege nici crede Treimea neicircmpăr ită i sfacircntă acesta nu e motivț ț ț ș ca să răstălmăcească adevărul nici să spună că nu pot exista cele ce ei nu pot icircn elege Eiț suferă un lucru cu totul nebunesc cacircnd neputacircnd icircn elege cum e neicircmpăr ită Sfacircntaț ț

94 Atanasie cel Mare Epistola icircntacirci către Serapion 2 icircn colecția bdquoPărinți și scriitori bisericeștirdquo vol 16 p 24-25 A se observa icircn același timp modul icircn care Atanasie evită să afirme purcederea Duhului bdquoși de la Fiulrdquo limitacircndu-se la afirmațiile certe ale Scripturii

95 Atanasie cel Mare Epistola icircntacirci către Serapion 21 icircn colecția bdquoPărinți și scriitori bisericeștirdquo vol 16 p 48-49

Treime arienii fac pe Fiul una cu crea iunea iar tropicii icircl numără i ei pe Duhul icircntreț ș creaturirdquo 96 bdquoAceasta fiind unitatea icircn Sfacircnta Treime cine ar putea despăr i pe Fiul deț Tatăl i pe Duhul de Fiul sau de Tatăl icircnsu i Sau cine ar fi atacirct de icircndrăzne ca să spunăș ș ț că Treimea este neasemenea i de o fire străină icircn ea icircnsă i sau ș ș că Fiul e de o altă fiin ăț decacirct Tatăl sau că Duhul e străin de Fiulrdquo 97

Să observăm a adar din cele de mai sus că tropicii lui Serapion negau icircn modș expres purcederea directă a Sfacircntului Duh din Dumnezeu Tatăl ata acircndu-l cauzal numaiș de Fiul Deci spuneau ei Duhul nu poate purcede i el din Tatăl căci ar deveni un fel deș frate al Fiului icircn consecin ă el nu este de aceea i fiin ă cu Tatăl Apoi chiar dacă icirc i areț ș ț ș cauza icircn Fiul el nu purcede din fiin a Fiuluiț ci este adus la existen ă ț prin Fiul de către Fiul asemenea oricărei creaturi iată de ce el nu este de aceea i fiin ă nici măcar cu Fiulș ț Icircmpotriva acestei argumentări a tropicilor Sf Atanasie lansează principiul bdquoDuhului care are aceea i fire i aceea i pozi ie fa ă de Fiul pe care o are Fiul fa ă de Tatălrdquo icircn sensul căș ș ș ț ț ț Duhul este bdquopropriurdquo Fiului icircn aceea i măsură icircn care Fiul este bdquopropriurdquo Tatălui Fidelș sinodului de la Niceea Sf Atanasie se mul ume te să afirme doar consubstan ialitateaț ș ț Duhului cu Fiul după modelul consubstan ialită ii Fiului cu Tatăl pe care o admiteau iț ț ș tropicii El nu afirmă că Duhul i-ar avea cauza bdquodin Fiulrdquo sau bdquoprin Fiulrdquo nuș interpretează cauzal expresia bdquoDuhul este propriul Fiuluirdquo el se mul ume te să sugerezeț ș doar că Duhul este din aceea i fiin ăș ț din care este i Fiul a a cum Fiul este ș ș din aceea iș fiin ăț din care este i Tatăl Avacircnd icircn minte icircn permanen ă numai bdquoconsubstan ialitateardquoș ț ț ipostaselor stabilită la Niceea Sf Atanasie nu pare să fi observat interpretarea clar cauzală pe care tropicii o dădeau rela iei Duhului cu Fiul precum nici faptul că ei negauț astfel orice rela ie cauzală directă a Duhului cu Tatăl Aceste aspecte de i ignorate deț ș marele patriarh pacircnă la moartea sa nu vor rămacircne icircnsă neobservate la Sf Vasile cel Mare

2 Mărturia Sf Vasile cel Mare Contra Eunomiu

Doctrina lui Eunomiu cu privire la purcederea Duhului Sfacircnt este foarte bine pusă icircn eviden ă de Sf Vasile cel Mareț care pe la 364 a scris icircmpotriva lui cunoscuta sa

96 Atanasie cel Mare Epistola icircntacirci către Serapion 17 icircn colecția bdquoPărinți și scriitori bisericeștirdquo vol 16 p 43

97 Atanasie cel Mare Epistola icircntacirci către Serapion 20 icircn colecția bdquoPărinți și scriitori bisericeștirdquo vol 16 p 47

lucrare Contra Eunomiu Marele părinte pare să fie primul care a observat că arienii reduceau la Fiul cauza Duhului Sfacircnt Potrivit Sf Vasile Eunomiu profesa următoarea icircnvă ătură trinitară bdquoSă presupunem că observa ia pleacă de la operele create i se icircnal ăț ț ș ț peste acestea pacircnă la substan e ț ea găse te astfel căș Fiul este o creatură a Celui Nenăscut i că Paracletul este o creatură a Fiului (tou men agennetou ton yion euriskon poimaș

tou de monogenous ton parakleton)rdquo 98 bdquoExistă deci un singur Dumnezeu nenăscut iș fără principiu (eis esti o Theos agenetos kai anarhos) El nu are vreo fiin ă care să-i fieț anterioară ndash căci nimic nu poate fi anterior nenăscutului nici vreo fiin ă care să fie icircn (cu)ț El ndash căci El este simplu i fără compozi ie Fiind unic fiind singur i mereu acela i Elș ț ș ș este Dumnezeu creator i artizan al tuturor lucrurilor mai icircntacirci de toate i icircntr-un mod cuș ș totul extraordinar al Monogenului apoi prin Acesta icircn mod propriu al tuturor celor create Căci icircnainte i de toată creatura i numai prin propria sa putere i activitate l-aș ș ș născut l-a creat i l-a făcut pe Fiul (ton men gar Hyion pro panton kai pro pases ktiseosș monou te eautou dynamei kai energeia egennese te kai ektise kai epoiesen)(hellip) i prin elȘ (prin Fiul) l-a creat pe Duhul Sfacircnt cel dintacirci dintre toate i cel mai mare dintre to iș ț prin propria sa putere i la ordinul său dar prin activitatea i puterea (creatoare) aș ș Fiului (kai dia toutou proton men panton kai meizon to Pneuma to agion epoiesen exousia men idia kai prostagmati energeia de kai dynamei tou Hiou)rdquo 99 Astfel mai spune Eunomiu bdquohellipdupă icircnvă ătura fericitului Pavel hellipFiul este subordonat luiț Dumnezeu Tatăl hellipiar Duhul Sfacircnt la racircndul său este icircn mod clar subordonat lui Hristosrdquo 100 Eunomiu ca to i arienii icircn elegea actul purcederii prin prisma activită iiț ț ț creatoare a Fiului bdquoEl (Duhul) este onorat icircn al treilea racircnd ca prima creatură a Monogenului cea mai mare dintre toate i singura ca atare (trite hora timomenon osș proton koi meizon panton kai monon toioutou tou monogenous poema)rdquo 101

98 Eunomiu de Cyzic Apologia 20 icircn col Sources chretiennes Les Editions du Cerf Paris 1983 vol 305 p 275

99 Eunomiu de Cyzic Apologia (Apendice) 28 icircn col Sources chretiennes vol 305 p 297

100 Eunomiu de Cyzic Apologia 27 icircn col Sources chretiennes vol 305 p 293

101 Eunomiu de Cyzic Apologia 25 icircn col Sources chretiennes vol 305 p 287

Aspectul cel mai important aici nu este icircnsă acela că Eunomiu icircn elegeaț aducerea la existen ă a Duhului icircn termenii sugera i icircn Ioan I 3 adică asemenea uneiț ț creaturi ci faptul că fie i icircn această calitate Duhul este creat numai de Fiul că actulș creării Duhului icirci apar ine numai Fiului Este ceea ce observă i Sf Vasile cel Mare careț ș intrigat de acest aspect spune următoarele bdquoExistă oare vreun om pe lume care să nu vadă cu claritate că nici o activitate a Fiului nu se află separată de Tatăl şi că nu se află nimic icircntre cele existente care să aparţină Fiului dar să fie străine de Tatăl (hellip) Pentru ce dar atribuie Eunomiu numai Fiului cauza Duhului Sfacircnt (pos oun tou pneumatos ten aitian to monogenei mono prostithesi) şi pentru a-i calomnia natura se serveşte de activitatea creatoare a acestuia (adică a Fiului nn)(kai kategorema tes physeos autou ten toutou lambanei demiourgian) (hellip) Nu este un pericol evident de a separa de Dumnezeu Tatăl pe Duhul Sfacircnt (diairein apo tou Theou to Pneuma) devreme ce pe de o parte apostolul ni-l prezintă icircn relaţiile sale cacircnd Duhul lui Hristos cacircnd Duhul lui Dumnezeuhellip iar pe de alta Domnul icircnsuşi icircl numeşte Duhul Adevăruluihellip şi spune că purcede de la Tatăl Or acesta (Eunomiu) pentru a micşora slava Domnului nostru Iisus Hristos (allrsquooutos eis kathairesin tes doxes tou Kyrios hemon Iesou Hristou) icircl separă pe Duhul de Tatăl i-l atribuie Monogenului de-o manieră diferită (aferei men apo touș Patros tou de Monogenei diaferontos) desigur pentru a mic ora (Fiului) slava (epiș kathairesi tes doxes prostithesin)rdquo 102 A adar departe de a nega Fiului orice participareș cauzală actul bdquopurcederiirdquo al venirii la existen ă a Duhului Sfacircnt Eunomiu cum aratăț marele capadocian atribuia numai Fiului cauza Duhului Sfacircnt excluzacircndu-l astfel pe Dumnezeu Tatăl icircmpotriva Scripturii (vezi Ioan XV 26)

B REAC IA ESEN IALISTĂȚ Ț

1 Marcel al Ancyrei

102 Sf Vasile cel Mare Contra lui Eunomiu II 34 icircn col Sources chretiennes Les Editions du Cerf Paris 1983 vol 305 p141-143

Devenit episcop al Ancyrei (Ankara de astăzi) Marcel a fost unul din marii apărători ai termenului homoousios icircmpotriva arianismului şi prieten al Sf Atanasie cel Mare Cu timpul s-a dovedit icircnsă că fondul metafizic icircn baza căruia lupta el icircmpotriva arianismului era de cu totul altă natură decacirct acela folosit la sinodul ecumenic de la Niceea icircn formularea celebrului homoousios Marcel actualiza pur şi simplu vechiul sabelianism El icircnţelegea să combată arianismul afirmacircnd consubstanţialitatea Logosului cu Dumnezeu Tatăl pacircnă la desfiinţarea oricărei distincţii dintre cei doi Devenind evident acest fapt Marcel este abandonat de adevăraţii niceeni cum era Sf Atanasie şi acuzat icircn mod deschis de modalism Este ceea ce face la un moment dat icircnsuşi Sf Vasile cel Mare cacircnd scruiindu-i Sf Atanasie icirci solicită acestuia pentru a risipi orice confuzie să condamne imediat bdquoicircnvăţătura periculoasă şi icircn afara adevăratei credinţe (a lui Marcel)rdquo 103 Icircn cele din urmă Marcel este somat să compară icircn faţa unui sinod icircn 335 şi depus din treaptă pentru erezie Eusebiu de Cezareea l-a combătut icircn cadrul unei cărţi intitulate Teologia bisericească Marcel a dispărut din istorie dar doctrina sa a creat mari probleme Ea reprezintă icircn fond o reacţie de fond sabelian la subordinaţianismul arian Ca şi icircn cazul celei a lui Arie doctrina lui Marcel este o hristologie nu o triadologie Deşi a abordat icircn treacăt problema Sf Duh el a făcut-o numai pentru a dovedi absenţa oricărei diferenţe dintre Logosul etern şi Dumnezeu Tatăl

Iată un rezumat al doctrinei sale pe baza textului lui Eusebiu din lucrarea acestuia Teologia bisericească Dumnezeu este o monadă absolut unul şi indivizibil De aici trebuie pornit şi nu de la o pluralitate divină după cum face Origen Aceasta nu icircnseamnă că icircn Dumnezeu nu există un Logos el există dar este μοο σιος adicăὁ ύ Logosul este icircn Dumnezeu şi Dumnezeu icircn el fără nici o diviziune locuind icircn el ca o putere activă nu ca o simplă δ ναμις ci ca o νεργε Această energie seύ ἐ ίᾳ exteriorizează προ ρχεται fără să iasă din Dumnezeu printr-o dilatare πλατυνομ νηέ έ care nu introduce nici dualitate nici compoziţie ipostatică distinctă Această extensie e dublă mai icircntacirci icircn creaţie de vreme ce Logosul e creator apoi icircntrupare Prin această iconomie (coboracircre) Logosul astfel icircntrupat devine Fiu dar nu printr-o naştere icircn interiorul fiinţei divine căci el nu se naşte decacirct abia icircn trup din Fecioara Numai icircn acest trup νεργε α divină este activă şi devine principiu al tuturor actelor lui Hristos Astfel seἐ ί realizează o unire cum totul intimă şi permanentă cu totul superioară celei care icircnsufleţea odinioară pe profeţi Această unire va icircnceta totuşi icircntr-o zi după cacirct ne putem da seama căci trupul char devenit nemuritor nu convine firii divine νεργε α se vaἘ ί rezorbi atunci icircnapoi icircn Dumnezeu de aici acuzaţia adusă constant de orientali lui Marcel că nu mărturiseşte expresia din Crezul de la Niceea bdquoa cărui icircmpărăţie nu va avea sfacircrşit

103 Vesile cel Mare Epist LXIX 2 PG XXXII 432 la M -D Chenu Marcel drsquoAncyre DTC vol XI B col1996

cujus regni non erit finisrdquo 104

Iată acum o altă expunere mai precisă a doctrinei lui Marcel de Ancyra aşa cum apare ea icircn aşa-numitul simbol macrostih bdquoDiscipolii lui Marcel şi ai lui Fotin amacircndoi din Ancyra Galatiei resping subzistenţa eternă τ ν πποαι νιον παρξιν a luiὴ ώ ὕ Hristos divinitatea sa şi icircmpărăţia sa veşnică τελε τητον asemenea iudeilor şi subἀ ύ pretextul că astfel salvează unitatea divină τ μοναρχ Icircn ceea ce ne priveşte noi ştimῇ ίᾳ că Hristos nu este doar o gacircndire exprimată sau imanentă icircn Dumnezeu λ γονό προφορικ ν νδι θετον το θεο ci un Logos-Dumnezeu viu şi subzistent λλὸ ἢ ἐ ά ῦ ῦ ἀ ὰ ζ ντα θε ν λ γον καθrsquo αυτ ν π ρχοντα Fiul lui Dumnezeu şi Hristos El nu existăῶ ὸ ό ἑ ὸ ὑ ά mai icircnainte de veci doar icircn preştiinţa Tatălui ci l-a asistat pe acesta icircn lucrarea sa de creare a celor văzute şi nevăzute El este icircntr-adevăr cel căruia Tatăl i-a zis Să facem om după chipul şi asemănarea noastră el este cel care s-a arătat icircn persoană patriarhilor care a dat Legea care a grăit prin prooroci şi care icircn final s-a icircntrupat l-a revelat tuturor oamenilor pe Tatăl şi care de acum icircnainte domneşte icircn veacul veacurilorrdquo 105

Cum combătea Marcel de Ancyra arianismul printr-o astfel de concepţie De remarcat mai icircntacirci că motivaţia declarată de el icircnsuşi şi icircnregistrată de simbolul macrostih era aceea că astfel salvează unitatea divină τ μοναρχ Prin faptul că respingea oriceῇ ίᾳ asemănare icircntre Logos şi Dumnezeu Tatăl Arie introducea o distincţie gravă icircn Dumnezeu o separare care icircntr-adevăr ameninţa unitatea lui Dumnezeu Marcel apelacircnd la vechea concepţie a lui Sabeliu căuta să combată această depreciere a substanţei Logosului icircn raport cu Tatăl afirmacircnd că el este consubstanţial cu acesta pacircnă la punctul icircn care el Logosul nici nu mai subzistă icircn Dumnezeu ca persoană distinctă de Tatăl Această depreciere a Logosului avea mai ales grave consecinţe icircn hristologie dacă anterior icircntrupării sale icircn Iisus Hristos Logosul nu era recunoscut ca Dumnezeu adevărat egal cu Tatăl atunci cu atacirct mai puţin icirci era recunoscută această calitate după icircntrupare Atribuindu-i slăbiciunile firii umane asumate arienii demonstrau odată icircn plus că Logosul este prin icircnsăşi fiinţa sa neasemănător cu Dumnezeu Tatăl icircn aceste condiţii tot ce a găsit Marcel de cuviinţă să argumenteze a fost ideea sabeliană că icircn icircntrupare monada divină icircnsăşi se dilată capătă o nouă faţă un nou chip distinct de cel anterior icircntrupării tocmai prin caracterul temporal al acestui nou chip Iisus Hristos este Logosul devenit trup existacircnd distinct de Tatăl ca om ca fiinţă cu totul efemeră atacirct el ca

104 La M -D Chenu Marcel drsquoAncyre DTC vol XI B col1997-1998

105 O Hahn Bibliotek der Symbole sect 159 n6 la M -D Chenu Marcel drsquoAncyre DTC vol XI B col1996

persoană cacirct şi icircmpărăţia sa La sfacircrşitul timpurilor totul a reveni la starea iniţială a monadei indistincte

Cu privire la această expresie a cărui icircmpărăţie nu va avea sfacircrşit istoricul dogmelor B Sesbouumleacute scrie bdquohellipAceastăhellip afirmaţie este proprie simbolurilor de credinţă orientale şi niciodată n-a trecut icircn Occident Motivaţia ei este polemică Icircntr-adevăr o erezie atribuită lui Marcel de Ancyra icircn secolul al IV-lea susţinea că la Parusie Logosul se va reicircntoarce icircn Tatăl pacircnă la punctul icircn care se va confunda cu el misterul trinitar nu ar avea astfel decacirct o valoare sbquoiconomicărsquo şi istorică iar nu una sbquoteologicărsquo şi eternă Această idee vine din interpretarea abuzivă a textului paulin sbquoEl trebuie să icircmpărăţească pacircnă ce va pune pe toţi vrăjmaşii săi sub picioarele sale (hellip)Şi cacircnd toate vor fi supuse lui atunci şi Fiul icircnsuşi se va supune Celui ce i-a supus lui toate ca Dumnezeu să fie toate icircn toţirsquo (I Corinteni XV 25 28) Acest text exprimă icircmplinirea finală a misiunii Fiului el nu sugerează prin nimic că fiul nu va mai avea raţiunea de a exista Dimpotrivă glorificat icircn umanitatea sa Fiul va continua să exercite icircn mod etern funcţia sa mediatoare icircn el şi prin el vor vedea drepţii pe Dumnezeurdquo 106

Contestacircnd orice deosebire reală a Logosului de Tatăl şi respingacircnd eternitatea icircmpărăţiei Fiului Marcel credea că apără deopotrivă atacirct consubstanţialitatea Logosului cu Tatăl anterior icircntrupării prin considerarea lui ca nediferenţiat de Tatăl cacirct şi deplinătatea dumnezeirii coboracirctă icircn Hristos ca urmare a dilatării monadei şi a apariţiei ei sub chip uman icircn istorie Probabil că toate aceste idei ale lui Marcel ar fi rămas nebăgate icircn seamă dacă el n-ar fi negat veşnicia icircmpărăţiei lui Hristos Icircn focul controverselor iscate pe această temă Marcel a ajuns să conteste eternitatea Fiului consideracircndu-l doar o fiinţă temporală avacircnd un icircnceput icircn timp ba chiar şi un sfacircrşit bdquoHristos spunea el a icircnceput să domnească acum patru sute de ani şi stăpacircnirea sa va icircnceta odată cu sfacircrşitul lumiirdquo 107 Această afirmaţie a constituit icircnceputul căderii sale din racircndurile niceenilor adevăraţi Acuzaţiile de sabelianism pe care i le aduceau continuu arienii s-au dovedit astfel adevărate şi a sfacircrşit prin a fi abandonat de occidentali de Atanasie şi de toţi adevăraţii susţinători ai lui homoousios care au icircncetat să mai vadă icircn el un apărător al credinţei de la Niceea consideracircndu-l icircn schimb un continuator al vechiului sabelianism

Să intrăm icircnsă icircn detaliile doctrinei sale trinitare propriu-zise Marcel respinge

106 B Sesbouumleacute et J Wolinski Histoire des dogmes Descleacutee 1994 p121

107 J Schwane op cit vol2 p213 n1

cu hotăracircre ideea ariană că Logosul ar exista icircn Tatăl ca un ipostas distinct căci pentru el ca şi pentru arieni noţiunea de ipostas echivala cu aceea de altă substanţă ουσια decacirct a Tatălui Icircn Dumnezeu zicea el nu trebuie să admitem decacirct un ipostas o singură substanţă sau realitate sub icircntreit chip sau sub icircntreit nume μ αί γαρ π στασινὑ ό τριπρ σωπονό σπερὡ και τριωνιμον εισαγη τον αυτον ειναι λεγων τον θεον και τον εν αυτω Λογον και το Αγιον Πνευμα 108 Aşadar pentru Marcel Dumnezeu icircn sine nu este lipsit de Logosul său cum afirmau arienii Dumnezeu spunea el are icircn sine din eternitate Logosul aşa cum omul are icircn el icircnsuşi propria-i raţiune Astfel Dumnezeu şi Logosul său sunt unul şi acelaşi lucru εν και ταυτον109 Referindu-se la primele versete ale prologului evangheliei a patra Marcel spune că Logosul icircncă neicircntrupat ασαρκος nu este icircncă Fiu ci doar Logos bdquoIcircnainte de a fi coboracirct printre noi şi de a se fi născut din Fecioara el nu era decacirct Logosrdquo110

Despre acest Logos mai spunea Marcel Scriptura ne zice trei lucruri icircntacirci că el era la icircnceput εν αρχη pentru a semnifica faptul că se afla icircn Tatăl icircn mod potenţial δυναμει icircn al doilea racircnd că el era προς τον θεον pentru a marca faptul că era la Dumnezeu icircn act ενεργεια căci prin el au fost create toate icircn fine că el era Dumnezeu pentru a ne icircnvăţa că divinitatea nu este divizată deoarece Logosul este icircn Dumnezeu şi Dumnezeu este icircn Logosul Astfel Logosul este etern şi consubstanţial ομοουσιος αυτοουσιος cu Dumnezeu 111 Acest efort de a afirma unitatea pacircnă la indistincţie a Fiului cu Tatăl era menită icircn viziunea lui Marcel de Ancyra să contracareze subordinaţianismul arian bdquoChiar icircn doctrina sa trinitară subliniază acelaşi Schwane el n-a avut icircn gacircnd altceva decacirct problema cum să onoreze icircn Macircntuitorul nu o fiinţă distinctă de Dumnezeu şi subordonată lui (cum icircnvăţau arienii nn ) ci o divinitate

108 J Schwane op cit vol2 p224 n1 Eusebiu de Cezareea pare să ignore aici fragmentele 76 şi 77 pe care le citează Tixeront cacircnd afirmă că Marcel nu admitea decacirct un singur προσωπον

109 J Schwane op cit vol2 p221 n1

110 J Schwane op cit vol2 p216 n1

111 Marcel Fragmentele 52 97 la J Tixeront op cit vol2 p39 n5 şi 6

adevărată şi perfectărdquo112

Pentru a contracara arianismul Marcel afirmă cu hotăracircre că icircn Dumnezeu nu există trei ipostase ci doar unul Această precizare icircl apropie indiscutabil de Sabeliu care afirma acelaşi lucru Marcel merge icircnsă mai departe decacirct mentorul său şi afirmă că icircn Dumnezeu avem nu doar un singur ipostas ci şi un singur πρ σωπον ό 113 Se pare că cei doi termeni nu aveau acelaşi icircnţeles şi mai ales acelaşi rol icircn hristologia lui Marcel Pe scurt este foarte probabil că Marcel desemna sub numele de ipostas esenţa divină icircnsăşi avacircnd icircn sine icircn mod indistinct pe Tatăl şi pe Logos ca raţiune paternă λογοπατωρ Divinitatea există din eternitate sub un singur πρ σωπον sub un singur chip care esteό acela al Tatălui Logosul icircn schimb nu are πρ σωπον propriu el este de fapt bdquofărăό chiprdquo προσωπον El capătă un chip distinct de Tatăl o faţă proprie διον πρ σωπονἄ ἴ ό abia prin coboracircrea sa icircn istorie prin manifestarea sa icircn afara condiţiei sale divine deci icircn icircntrupare

Afirmaţia sa fundamentală icircn această problemă a fost aceea că anterior icircntrupării sale Logosul nu s-a numit Fiu al Tatălui acest nume l-a dobacircndit la modul propriu abia icircn urma naşterii sale din Fecioara Dacă icircn Vechiul Testament Logosul este numit totuşi Fiu aceasta este de fapt o profeţie icircn care viitorul său nume icirci este atribuit de mai icircnainte Se pare că şi această distincţie pe care el o făcea icircntre calităţile de Logos şi Fiu era menită să contracareze arianismul din calitatea Logosului de Fiu arienii trăgeau concluzia că Logosul nu poate fi coetern cu Tatăl căci nici un fiu nu poate avea aceeaşi vacircrstă cu tatăl său Pentru a elimina orice nuanţă de posterioritate icircn raport cu Tatăl Marcel contesta aşadar Logosului etern calitatea de Fiu deci de fiinţă ulterioară Tatălui aşa cum icircnvăţau arienii114 Pe de altă parte deoarece arienii speculau enorm pe marginea faptului că Logosul este născut din Tatăl văzacircnd icircn simplul act al naşterii dovada inferiorităţii sale faţă de Tatăl cel nenăscut γ ννητος Marcel neagă pur şiἀ έ simplu că Logosul ar exista icircn Tatăl icircn baza unei naşteri a sa de către Tatăl Logosul e veşnic deci fără icircnceput el nu este Dumnezeu asemenea Tatălui său ci este icircnsăşi fiinţa lui Dumnezeu Tatăl raţiunea sa eternă bdquoPe baza cărui pasaj din Scriptură am putea

112 J Schwane op cit vol2 p225

113 Marcel de Ancyra Fragmentele 66 76 77 83 87 88 la J Tixeront op cit vol2 p39 n12 şi 3

114 J Schwane op cit vol2 p215 n3 p216 n2

afirma zice el că există o fiinţă nenăscută şi o fiinţă născută cum cred ei (arienii nn ) Nici unul dintre profeţi nici unul dintre evanghelişti ba nici măcar vreunul dintre apostoli n-a spus aceastardquo115 Există icircnsă icircn Noul Testament o expresie pe care Marcel n-a putut-o ocoli şi pe care a trebuit s-o interpreteze icircn coerenţă cu propriul sistem este vorba de expresia bdquoicircntacirciul născut dintre creaturirdquo Arienii atribuiau această expresie Logosului divin pentru a demonstra că este o creatură Prin contrast Marcel a negat că această expresie paulină s-ar referi la Logosul divin şi a raportat-o numai la Fiul icircntrupat icircnţelegacircnd-o adică exclusiv prin prisma actului icircntrupării116

Să trecem acum la miezul hristologiei lui Marcel care este aceea a statutului Fiului icircntrupat Marcel desemna monada eternă prin termenul de λογοπ τωρ El seά deosebea astfel de Sabeliu care desemna aceeaşi monadă prin termenul de ιοπ τωρὑ ά Această schimbare avea o semnificaţie adacircncă icircn concepţia episcopului de Ancyra Logosul nu este Fiu decacirct după icircntrupare Prin urmare abia dup icircntrupare se poate vorbi de o naştere propriu-zisă a Logosului dar numai pentru că este Fiu Devenind Fiu Logosul a căpătat un chip propriu διον πρ σωπον a cărui natură este exclusivἴ ό temporală relativă deci efemeră adică atacirct cacirct va ţine icircmpărăţia lui Hristos Ca Fiu el se deosebeşte acum radical de Tatăl icircn sensul că este un om adevărat Abia sub condiţia icircntrupării abia ca Fiu Logosul este bdquocopie a Tatăluirdquo Anterior icircntrupării el nu este nici Fiu nici bdquocopie a Tatăluirdquo Această expresie din Coloseni I15 el o raporta la Fiul lui Dumnezeu făcut om iar nu la Logosul icircn sine Şi icircn această problemă Marcel se lăsa antrenat de disputa sa icircmpotriva arienilor Unul din argumentele pe care aceştia le foloseau pentru a dovedi că Logosul este inferior Tatălui era exact acesta extras din expresia paulină susmenţionată dacă Logosul este o copie a Tatălui atunci el este inferior căci orice copie este inferioară originalului ei Icircn consecinţă Marcel nega că această expresie s-ar referi la Logosul etern ci ea trebuie atribuită numai Fiului icircntrupat Argumentul său era următorul o copie trebuie să facă vizibil obiectul invizibil şi absent ori cel care face vizibil icircn lume pe Dumnezeu nu este Logosul etern el icircnsuşi invizibil ca şi Tatăl ci Logosul sau Fiul icircntrupat117

Afirmacircnd că bdquoHristos a icircnceput să domnească acum patru sute de ani şi

115 J Schwane op cit vol2 p217 n4

116 J Schwane op cit vol2 p219 n1

117 J Schwane op cit vol2 p220 n2

stăpacircnirea sa va icircnceta odată cu sfacircrşitul lumiirdquo118 el afirma de fapt că Hristos n-a existat anterior naşterii sale din Fecioara ca ipostas distinct de acela al Tatălui Eusebiu de Cezareea care-i combate hristologia icircn două tratate separate spune despre el acuzator că bdquoa icircndrăznit să nu atribuie Fiului lui Dumnezeu preexistenţa nici o existenţă proprie anterioară icircntrupării ουτε προειναι ουτε προυφεσταναι τολμα λεγεινrdquo119 Dar dacă după Marcel nu este de conceput o naştere eternă a Logosului din Tată pentru că nu se distinge cu nimic de el cu atacirct mai puţin poate fi vorba de o naştere a aceluiaşi Logos din Fecioara Acest act trebuie atribuit numai omului Iisus supranumit Fiul lui Dumnezeu Doar despre el se poate spune că s-a născut cu adevărat icircnţelegacircnd actul naşterii numai ca naştere temporală din Fecioara Dar care este atunci statutul Logosului divin anterior icircntrupării şi care este cel al Fiului icircntrupat Eusebiu răspunde acestei icircntrebări reproducacircnd doctrina lui Marcel astfel sub aspectul existenţei sale divine Logosul este unit cu Dumnezeu fără diviziune şi fără icircmpărţire icircn Tatăl ca potenţă a acestuia sub aspectul activităţii sale şi numai sub acest aspect ca Logos activ Dumnezeirea s-a unit cu trupul pentru a deveni principiu de mişcare şi de activitate120

Marcel a fost acuzat de Eusebiu de Cezareea că a căzut icircn erezia lui Sabeliu şi că ar fi reluat adopţianismul lui Pavel de Samosata icircnvăţacircnd că Logosul s-a unit cu un om individual cu personalitate distinctă consideracircndu-l deci pe Iisus Hristos un simplu om121 Cu privire la acuzaţia de adopţianism Shwane observă că aşa ceva nu reiese din fragmentele ajunse pacircnă la noi din opera lui Marcel Dimpotrivă el ne prezintă ca divine efectele răscumpărării şi-l acuză pe Eusebiu că nu-l priveşte pe Macircntuitorul decacirct ca pe un simplu om122 Acuzaţia de cădere icircn sabelianism este icircnsă reală Cum am spus şi mai

118 J Schwane op cit vol2 p213 n1

119 J Schwane op cit p217 n2

120 J Schwane op cit vol2 p227 n1

121 J Schwane op cit vol2 p227 n2

122 J Schwane op cit vol2 p227 n4

sus Sf Atanasie a icircntacirclnit icircn vremea sa o sectă sabeliană care asemenea lui Marcel făcea aceeaşi distincţie icircntre Logos şi Fiul icircntrupat şi pe ai cărei membri i-a icircntrebat cum a devenit Logosul Fiu A căpătat acest nume cacircnd a asumat natura umană Sau Logosul a devenit Fiu devenind om Sau icircn fine a devenit Fiu icircn amacircndouă felurile adică luacircnd un trup sau devenind un trup 123 Se pare că Marcel asemenea sabelienilor Sf Atanasie a fost de părere că Logosul n-a asumat un om ci a devenit el icircnsuşi om căci el declară icircn mod expres că icircn Macircntuitorul s-a manifestat plenitudinea divinităţii την πασαν θεοτητα εν αυτη σωματικως επιδειξεταιrdquo124 Aluzia la expresia din Coloseni I9 este aici evidentă

Cum poate fi aşadar icircnţeles acest lucru pe fondul afirmaţiei sale că Logosul icircn accepţiunea sa divină nedeosebit icircn nici un fel de Tatăl icircn interiorul monadei este cu totul diferit de Fiul icircntrupat Căci Marcel afirma icircntr-adevăr că Fiul este o persoană separată de Dumnezeu şi nu există decacirct icircn afara Tatălui εκτος του πατρος 125 Aici intervine conceptul de origine stoică al extensiei πλατυσμος monadei sau esenţei divine mai icircntacirci icircn diadă prin icircntrupare apoi icircn triadă prin purcederea Duhului bdquoMonada spune Marcel nu se extinde icircn Triadă fără să sufere o oarecare separaţie ου σαφως και φανερως ενταυθα απορρητω η μονας φαινεται πλατυνομενη μεν εις τριαδα διαιρεισθαι δε μηδαμως υπομενουσαrdquo 126 Icircn ea icircnsăşi monada divină υiοπατωρ este nediferenţiată existacircnd icircntr-o stare de superconcentrare de potenţialitate maximă icircn interiorul căreia orice distincţie reală cum ar fi aceea dintre Tatăl şi Fiul său este imposibilă Calitatea de a fi Tată ca şi aceea de a fi Fiu nefiind icircncă activate icircntre ele nici nu poate exista icircncă un raport real Iată de ce Marcel neagă existenţa unei relaţii cauzale icircn interiorul divinităţii respingacircnd ideea de naştere a Logosului etern adică icircncă neactivat Icircn momentul icircn care Logosul părăseşte starea sa de existenţă virtuală potenţială icircn interiorul monadei indistincte şi se manifestă icircn actul creaţiei dar mai ales icircn cel al icircntrupării el devine dintr-odată distinct real de Tatăl tocmai prin acest act al naşterii sale din Fecioara care este de fapt o intrare icircn acţiune a energiei active a monadei η ενεργεια δραστικη

123 J Schwane op cit vol2 p217 n3

124 J Schwane op cit vol2 p227 n5

125 J Schwane op cit vol2 p221 n2

126 J Schwane op cit vol2 p224 n3

Marcel icircnsuşi spune următoarele bdquoDacă se consideră numai divinitatea Macircntuitorului Logosul ar părea să fie pe bună dreptate unul şi acelaşi lucru cu Dumnezeu icircnsuşi dar dacă Macircntuitorul este cercetat sbquodupă truprsquo divinitatea apare ca extinsă ( ieşită din ea icircnsăşi icircnstrăinată de ea icircnsăşi nn ) prin propria ei activitate ενεργεια η θεοτης μονη πλαθυνεσται δοκειrdquo 127 Conceptul de πλατυσμος sau dilatare căci acesta este adevăratul său sens sugerează că icircn actul icircntrupării monada superconcentrată asemenea unui punct pitagoreic pacircnă atunci şi de aceea icircncă nediferenţiată intră icircntr-o primă fază de dilatare aşa cum logosul stoic iniţial aflat icircntr-o stare aproape incorporală capătă prin transformare un corp tot mai palpabil tot mai dens Icircntruparea la Marcel de Ancyra ca şi-n concepţia lui Sabeliu este o primă corporeificare a esenţei divine a logosului de pacircnă atunci A doua dilatare sau extensie a monadei este purcederea Duhului Sfacircnt Avacircnd icircn substratul consideraţiilor sale hristologice tot timpul metafizica stoică a logosului care se dilată corporeificacircndu-se dar care revine după o vreme la starea sa iniţială absorbind icircn sine tot ceea ce a generat pacircnă atunci Marcel ajunge să afirme starea de icircntrupare de corporeificare a esenţei divine va lua sfacircrşit cacircndva şi Fiului icirci va lua din locul Logosul neicircntrupat şi pur spiritual De fapt el spune doar că icircmpărăţia Fiului va lua sfacircrşit odată cu judecata finală şi sfacircrşitul timpurilor128

Marcel nu accepta ideea că odată asumată natura umană a Logosului va rămacircne unită pentru eternitate cu el Icircn sine icircnsuşi zicea el trupul carnea nu poate conveni lui Dumnezeu chiar transfigurat prin icircnviere chiar devenit incoruptibil nemuritor trupul nu este mai demn de Dumnezeul cel care este mai presus chiar de imortalitate Se poate crede aşadar presupune Marcel că după parusie Logosul se va despuia de propria-i umanitate şi va reintra icircn Dumnezeu revenind la starea icircn care se afla anterior creaţiei aşa cum sugerează textul din I Corinteni XV28 Ce se va icircntacircmpla cu această umanitate Noi nu ştim deoarece Scriptura nu o spune129

127 Marcel Fragmentul 71 la J Tixeront op cit vol2 p39-40 n1 J Schwane op cit vol2 p226 n2 vezi şi nota 1 de la pagina 227

128 J Schwane op cit vol2 p211 n1 p228 n2 final

129 Marcel Fragmentele 117-121 la J Tixeront op cit vol2 p40 n6 J Schwane op cit vol2 p228 n2

2 Fotin al Sirmiului

Cel mai cunoscut discipol al lui Marcel de Ancyra a fost Fotin devenit episcop de Sirmium Ca şi icircnvăţătorul său Fotin distingea icircntre Logosul etern şi Fiul icircntrupat Cu privire la Logos etern el icirci nega orice existenţă particulară icircn esenţa divină distinctă de Tatăl Dumnezeu este un singur ipostas dar el are icircn sine propria-i raţiune el este λογοπατωρ130 Atacircta vreme cacirct nu este activ Logosul este unul interior ενδιαθετος cacircnd intră icircn stare de act el devine προφορικος şi această manifestare icircn afară constituie prima dilatare πλατυσμος prima extensie icircn Dumnezeu Purcederea Duhului Sfacircnt este a doua131 Cu privire la Iisus Hristos Fotin a mers fidel pe urmele mentorului său atacircta doar că a fost mult mai direct icircn afirmaţii de cacirct predecesorul său Căutacircnd să explice cum a devenit Logosul Fiu prin actul icircntrupării Fotin a afirmat direct transformarea naturii sale divine icircn natura umană a Fiului icircntrupat Acest lucru este atestat direct de Sf Epifanie care reproduce concepţia lui Fotin sub expresia Logosul s-a prefăcut icircn trup εις σαρκα μεταβεβλημενον132 Aluzia la expresia ioaneică και ο σαρξ εγενετο din prologul evangheliei a patra este evidentă Atacirct Tixeront cacirct şi Schwane cred la unison că Sf Epifanie se icircnşeală interpretacircnd astfel concepţia lui Fotin care icircn opinia lor ar fi mai degrabă adopţian icircn hristologie133 Icircntr-adevăr Fotin distingea icircn mod net icircntre Logosul etern şi Fiul icircntrupat afirmacircnd că Fiul n-a existat anterior naşterii sale din Fecioara Sinodul de la Sirmium atestă această doctrină a sa şi o condamnă icircn anatematisma a cincea unde spune bdquoDacă cineva zice că Fiul a existat fără icircndoială icircnainte de Maria dar

130 J Schwane op cit vol2 p229 J Tixeront op cit vol2 p41 n6

131 J Tixeront op cit vol2 p41 n7

132 Epifanie de Salamina Haer LXXI 3 la J Tixeront op cit vol2 p41 n8

133 J Tixeront op cit vol2 p41 n8 J Schwane op cit vol2 p230 n3

numai icircn preştiinţa lui Dumnezeu şi că el n-a fost născut de Dumnezeu icircnaintea tuturor timpurilor că n-a existat icircn Dumnezeu şi că nimic n-a fost creat prin el să fie anatema rdquo Iar anatematisma a noua este şi mai categorică bdquoDacă cineva zice că fiul Mariei nu este decacirct un om să fie anatema rdquo134

La prima vedere aceste anateme par a sugera caracterul adopţian al hristologiei lui Fotin Este icircnsă doar o aparenţă căci afirmaţia că Iisus Hristos sau bdquoFiul Mariei - cum se exprima el potrivit sinodului - este doar un simplu omrdquo se icircnţelege prin prisma distincţiei dintre Logosul etern şi Fiul icircntrupat Or Fiul nu este altceva decacirct Logosul devenit trup sau carne prin transformare cum spune Sf Epifanie sau mai exact prin extensia sau dilatarea substanţei divine Ca şi Marcel Fotin de Sirmiu este marcat şi el de metafizica stoică a logosului care se dilată şi se contractă succesiv şi sinodul confirmă acest lucru prin anatematismele a şasea şi a şaptea bdquoDacă cineva zice că substanţa lui Dumnezeu este susceptibilă de dilatare şi de contracţie să fie anatemardquo bdquoDacă cineva zice că substanţa dilatată a lui Dumnezeu l-a format pe Fiul sau numeşte Fiu dilatarea acestei substanţe să fie anatema rdquo 135 Aşadar Fotin credea ca şi Marcel icircnvăţătorul său că Logosul a devenit Fiu prin dilatarea substanţei sale divine Această interpretare este confirmată şi de Marius Mercator care-l acuză la un moment dat pe Fotin că ar nega faptul că Macircntuitorul s-a născut din Fecioara136 Acuzaţia capătă sens dacă Fotin nega naşterea Macircntuitorului din Fecioara ca Logos deci icircn calitatea sa de Dumenzeu icircncă neicircntrupat nediferenţiat de Tatăl Or acest lucru icircl va face şi Nestorie care icircn a patra sa cuvacircntare către Marius Mercator va folosi şi el conceptul de λογοπατωρ Al treilea argument icircn favoarea acestei interpretări şi care fixează definitiv hristologia lui Fotin ca una de esenţă modalistă este anatema a douăsprezecea a sinodului semiarian de la Sirmium din 351 care-i condamnă direct concepţia icircn termenii următori bdquoDacă cineva auzind cuvintele sbquoŞi Cuvacircntul s-a făcut truprsquo crede că Logosul s-a transformat icircn trup ( icircn carne ) sau că luacircnd trup a suferit vreo schimbare să fie anatema rdquo 137

134 J Schwane op cit vol2 p231-232

135 J Schwane op cit vol2 p231-232

136 J Schwane op cit vol2 p230 n2

137 J Schwane op cit vo2 p230 n4

3 Anatemele sinodului semiarian de la Sirmium (351-352)

Pentru o mai bună icircnţelegere a hristologiei celor doi modalişti iată anatemele rostite icircmpotriva lor icircn special a lui Fotin de Sirmiu de către sinodul semiarian de la Sirmiu din 351-352 anatemele suprimate exprimă viziunea subordinaţiană a participanţilor şi sunt fără interes aici Voi păstra numerotarea originală bdquo2 Dacă cineva numeşte pe tatăl şi pe Fiul doi Dumnezei (nenăscuţi nn) să fie anatema 3 Dacă cineva spune că Hristos este Dumnezeu şi Fiul lui Dumnezeu icircnaintea tuturor timpurilor fără să admită că el (Fiul icircntr-o ipostază personală distinctă nn) l-a ajutat pe Tatăl la crearea tuturor lucrurilor să fie anatema 4 Dacă cineva icircndrăzneşte să spună că Cel Nenăscut sau o parte din El s-a născut din Maria să fie anatema 5 Dacă cineva zice că Fiul lui Dumnezeu a existat fără icircndoială icircnainte de Maria dar numai icircn preştiinţa lui Dumnezeu şi că el nu era icircn Dumnezeu născut din Tatăl icircnaintea tuturor veacurilor şi că prin el au fost făcute toate lucrurile să fie anatema 6 Dacă cineva spune că substanţa lui Dumnezeu este supusă dilatării sau contracţiei să fie anatema 7 Dacă cineva zice că substanţa lui Dumnezeu dilatacircndu-se l-a format pe Fiul sau numeşte Fiu extensia substanţei lui Dumnezeu să fie anatema 8 Dacă cineva numeşte pe Fiul lui Dumnezeu Logos gacircndit sau chiar pronunţat să fie anatema 9 Dacă cineva zice că Fiul Mariei nu este decacirct un om să fie anatema 10 Dacă cineva numindu-l pe Dumnezeu Dumnezeu-omul născut din Maria icircnţelege prin aceasta pe Cel Nenăscut să fie anatema 11 Dacă cineva icircnţelege icircn maniera iudeilor (aceste cuvinte ale lui Isaia XLIV 6) lsquoEu sunt primul şi ultimul şi icircn afară de mine nu există alt Dumnezeursquo cuvinte care au fost zise pentru a exclude idolii şi falşii zei şi le icircnţelege prin excluderea celui ce s-a născut din Dumnezeu Fiul cel unic de dinaintea tuturor veacurilor să fie anatema 12 Dacă cineva căutacircnd să icircnţeleagă aceste cuvinte lsquoCuvacircntul s-a făcut truprsquo crede că Logosul s-a prefăcut icircn carne sau catilde luacircnd trup el a suferit o schimbare să fie anatema 13 Dacă cineva căutacircnd să icircnţeleagă aceste cuvinte lsquoFiul unic al lui Dumnezeu a fost crucificatrsquo crede că divinitatea sa a suferit o tulburare din cauza suferinţei a schimbării a micşorării sau a aneantizării să fie anatema 14 Dacă cineva zice că aceste cuvinte lsquoSă facem omrsquo n-au fost spuse Fiului de către Tatăl ci că Tatăl şi le-ar fi spus lui icircnsuşi (adică le-ar fi spus Logosului existacircnd icircn el icircn manieră impersonală) să fie anatema 15 Dacă cineva spune că nu Fiul ar fi apărut lui Avraam ci Dumnezeul Cel Nenăscut sau o parte din acest Dumnezeu să fie anatema 16 Dacă cineva zice că Fiul lui Dumnezeu n-a luptat ca un om cu Iacov ci că Dumnezeu Cel Nenăscut sau o parte din acest Dumnezeu este cel care a luptat să fie anatema 17 Dacă cineva nu icircnţelege despre Tatăl şi despre Fiul (aceste cuvinte ale lui Moise Geneză XIX 24) lsquoDomnul a făcut să plouă cu foc de la Domnulrsquo ci spune că

Tatăl a făcut să plouă de la el icircnsuşi să fie anatema Căci Domnul adică Fiul este cel care a făcut să plouă de la Domnul adică de la Tatăl Anatema 19 Dacă cineva numeşte pe Tatăl pe Fiul şi pe Sfacircntul Duh o singură persoană să fie anatema 26 Dacă cineva spune că Fiul n-a fost născut şi că el nu-şi are principiul icircn altul (decacirct el) admiţacircnd astfel două fiinţe nenăscute şi fără principiu şi icircn consecinţă doi dumnezei să fie anatema căci capul şi principiul a toate este Fiul iar Dumnezeu la racircndul său este capul şi principiul lui Hristos Icircn acest fel vom readuce toate cu evlavie prin Fiul la principiul tuturor lucrurilor el icircnşişi fără principiu 27 Pentru a da odată pentru totdeauna un icircnţeles adevărat icircnvăţăturii creştine adăugăm Dacă cineva nu-l mărturiseşte pe Hristos Dumnezeu şi Fiul lui Dumnezeu existacircnd icircnaintea tuturor veacurilor icircmpreună lucrător cu Tatăl la crearea tuturor lucrurilor ci spune că el nu a fost numit Hristos şi Fiu decacirct după ce s-a născut din Maria şi că a avut chiar ca Dumnezeu un icircnceput să fie anatema 138

138 J Hefele op cit p 853-861

priveşte natura căci acesta este Dumnezeu Tatăl Ar fi icircntr-adevăr absurd şi singular ca acelaşi să aibă cacircnd primul loc cacircnd al treilea (hellip) Duhul nu are aceeaşi substanţă nici cu Monogenul (adică cu Unul Născut cu Fiul nn) căci el n-ar fi fost numărat după acesta ca avacircndu-şi propriul ipostas (propria substanţă nn) (hellip) Nu există deci un al doilea alături de Tatăl şi care să fie nenăscut căci nu există decacirct un singur şi unic Nenăscut şi nu există un altul nici alături de Fiul şi care să fie un născut căci nu există decacirct un singur şi unic Monogen (Unulnăscut) Există icircnsă un al treilea icircn natură şi icircn ordine creat la porunca Tatălui şi prin activitatea Fiului νεργειἐ ᾷ δε τοῦ ιοὑ ῦ γενόμενον El este cinstit icircn al treilea racircnd ca primă creatură a Monogenului cea mai mare dintre toate şi singura ca atare Divinitatea şi puterea demiurgică-i lipsesc dar el este plin de puterea de a sfinţi şi a icircnvăţardquo67

3 Arianismul tacircrziu

Volumul 146 al colec iei ț Sources chreacutetiennes con ine ț două omilii cu autor anonim care sunt icircn realitate două predici pentru prima zi a Săptămacircnii Mari a Sfintelor Pa ti Ele au fost redactate cel mai probabil către mijlocul sau icircn a două jumătate aș secolului al IV-lea 68 Cele două omilii dovedesc mai mult decacirct orice alt document arian rădăcinile gnostice ale acestei mari erezii Argumentarea autorului icircncepe cu evocarea robiei icircn care zăcea umanitatea sub puterea Demiurgului pacircnă la venirea Macircntuitorului bdquoIcircnaintea coboracircrii tale din ceruri pe pămacircnt (πρὸ γ ρὰ τ ςῆ ο ςῆ πἀ rsquoο ραν νὐ ῶ ε ςἰ γ ςῆ καταβ σεωςά ) eu eram captivul demonilor pe tine Creatorule te ignoram i adoramș crea ia drept creatoare icircmi imaginam materia ca auto-cauzată (ț α τ ματονὐ ό φανταζ μενἐ ό τ νὴ κτ σινί προσεκ νουνύ ςὡ κτ στηνί ) icircn u urătatea mea icircnvă am din propria voin ăș ț ț artele demonilor autorul răului (ὁ ρχ κακοςἀ έ ) folosise icircmpotriva mea armele sale tiranice Cel rău inten ionat (ț ργανονὄ με τ ςῆ δ αςἰ ί ὁ δυσμεν ςὴ κατεσκε ασεύ κακ ασί ) făcuse din mine instrumentul propriei sale răută i Eu zeificam cerul i ignoram pe celț ș care l-a desfă urat adoram soarele i nu cuno team pe cel care l-a aprins veneram luna iș ș ș ș dispre uiam pe creatorul ei mă icircnchinam astrelor i-l respingeam pe artizanul lorț ș

67 Eunomiu Apologia icircn ldquoSources chretiennesrdquo vol 305 p285-286

68 J Lieacutebaert Deux homeacutelies anomeacuteens pur lrsquooctave de Paques Introduction text traduction et notes icircn Sources chreacutetiennes vol146 p38

icircnconjuram de respect arborii i pietrele ridicam temple i altare icircmpotriva ta Creatoruleș ș atinsesem norii cu răutatea mea Căci odată coruptă legea naturală trăiam fără discernămacircnt asemenea jivinelor ira ionalerdquo ț 69 bdquoTu e ti arhistrategul ( eful armatelorș ș cere ti) Domnului love te-l pe autorul răului (ș ș ρχιστρ τηγοςἀ ά π ρχειςὑ ά κυρ ουί τ νὸ

ρχ κακονἀ έ τρ σονῶ ) 70 răpe te-i armele tiranului căci tu ai puterea cea de neicircnvinsș Eliberează-ne din robia pe care am icircndurat-o din cauza u urătă ii noastre scoate-ne dinș ț eroare i poartă-i pe rătăci i pe umerii tăi ș ț Apleacă- i Doamne urechea spre ruga meaț (Psalmul V 2) Arat-o fecioară pe curtezană schimb-o icircn femeie castă pe femeia adulteră fă-o rodnică pe cea stearpă schimbă neghina-n gracircu bun transformă spinii icircn trandafiri altoie te măslinul sălbatic pentru a face din el un măslin roditor slăve te-l pe celș ș abandonat fă-o mamă a multor copii pe cea care nu are niciunul Căci totul este posibil cacircnd tu vrei icircn simpla ta voin a tu posezi deja puterea (ț π νταά γ ρὰ δυνατά σοι τανὅ θ ληςέ νἐ γ ρὰ τῷ θ λεινέ χειἔ τὸ δ νασθαιύ )rdquo 71

Părăsind domeniul metafizicii autorul intră icircn acela al istoriei Vechiului Testament bdquoIudeul zice el s-a bucurat de ale tale voi gusta i eu din binefacerile tale tuș l-ai condus afară din Egipt scoate-mă i pe mine din gre eală Tu l-ai răscumpărat dinș ș macircna lui faraon eliberează-mă i pe mine din macircna celui rău Tu l-ai condus prin Mareaș Ro ie condu-mă i pe mine prin cristelni a botezului Tu l-ai icircndrumat cu stacirclpul cel deș ș ț foc luminează-mă i pe mine cu Duhul tău cel Sfacircnt El a macircncat pacircinea icircngerilor dă-miș i mie trupul tău cel sfacircnt El a băut din stacircncă amestecă i pentru mine sacircngele coasteiș ș

tale El a primit tablele legii scrie icircn carnea inimii mele evangheliile tale Tu i-ai trimis lui pe profe i trimite-mi i mie pe apostolirdquo ț ș 72 Plecacircnd apoi de la versetul 2 al psalmului

69 Anonimul anomeu Deux homeacutelies anomeacuteens pur lrsquooctave de Paques Homeacutelie I 4 icircn Sources chreacutetiennes vol146 p63

70 J Lieacutebaert atrage atenția aici asupra antitezei dintre bdquocel rău ἀρχέκακονrdquo tiranul lumii căzute și bdquoarhistrategul ἀρχιστράτηγοςrdquo Hristos salvatorul ceresc (p65 n2)

71 Anonimul anomeu Deux homeacutelies anomeacuteens pur lrsquooctave de Paques Homeacutelie I 6 icircn Sources chreacutetiennes vol146 p65-67

72 Anonimul anomeu Deux homeacutelies anomeacuteens pur lrsquooctave de Paques Homeacutelie I 9 icircn Sources chreacutetiennes vol146 p69

al 11-lea omilia a doua continuă ruga bdquoSalvează-mă Doamne tu care l-ai salvat pe Noe din naufragiul universal tu care l-ai salvat pe Lot din focul necru ător tu care l-ai salvatț pe Avraam din macircna celor cinci regi tu care l-ai salvat pe Isaac din lupta cu păstorii tu care l-ai salvat pe Iacob de macircnia lui Esau tu care l-ai salvat pe Iosif din macircna fra ilorț săi tu care l-ai salvat pe Iov de tirania celui rău tu care l-ai salvat pe Moise de macircndria lui faraon salvează-mă i pe mine de vrăjmă ia lui Saul hellipAm căzut de bunăvoie icircnș ș cursele vrăjma ului m-am lăsat legat fără speran ă icircn lan urile celui rău am căzut fărăș ț ț speran ă icircn undi a tiranului Din rege al lui Israel am devenit sclavul pasiunii mele dinț ț stăpacircn peste armate am devenit prizonier al celui tiran eu care am zdrobit leii am fost dominat de frumuse ea unei femei eu care am icircnvins popoare vrăjma e am fost icircnvins deț ș dorin a pentru o femeie eu care m-am ridicat la demnitatea unui profet am fost lipsit deț profe ie din cauza u urătă ii mele Icircn lacrimi strig i mă prostern la picioarele taleț ș ț ș Salvează-mă Doamnerdquo 73

Dacă pacircnă aici nu este clară aplecarea autorului spre erezie de aici icircncolo lucrurile se schimbă cacircnd intră icircn detaliile hristologiei Cel care a coboracirct din ceruri pe pămacircnt chemat să salveze umanitatea căzută sub robia celui rău nu a asumat o natură umană reală ci a fost doar icircn aparen ă om bdquohellipLa un semn al Celui Nenăscut ai fostț trimis din ceruri pe pămacircnt ca să locuie ti icircn sacircnul unei tinere femei tu conducătorulș cerului i al pămacircntului i ca să iei condi ia de sclav tu stăpacircnul crea iei alături deș ș ț ț Tatălhelliprdquo 74 bdquoEl mielul lui Dumnezeu n-a fost oferit asemenea unei oi sub puterea Legii căci nu icircmpotriva vrerii lui a mers el către patima de pe cruce i nici fără voin a sa aș ț icircndurat el rana lăncii nici prin constracircngere a cunoscut el legea mor ii prin crucificareț Tatăl n-a avut decacirct să ordone Monogenului să plece spre lumea pămacircntească acceptacircnd de bunăvoie fiul (copilul) s-a ridicat de pe tronul său slăvit a trecut nevăzut prin sferele naturilor celor netrupe ti a depă it corurile armatelor arhi-icircngere ti i a ajuns icircn cele dinș ș ș ș urmă lumea pămacircntească A fost purtat la sacircnul unei fecioare el care poartă icircn macircinile sale icircntreaga creatură A apărut icircn starea unui nou-născut el care este anterior veacurilor S-a arătat ca un copil el care formează copiii icircn pacircntecele maicii lor S-a hrănit cu lapte el care schimbă icircn mod nevăzut sacircngele (mamei) icircn lapte (pentru pruncul care suge) A

73 Anonimul anomeu Deux homeacutelies anomeacuteens pur lrsquooctave de Paques Homeacutelie II 5 7 icircn Sources chreacutetiennes vol146 p101

74 Anonimul anomeu Deux homeacutelies anomeacuteens pur lrsquooctave de Paques Homeacutelie I 5 icircn Sources chreacutetiennes vol146 p65

fost purtat icircn bra e el care dirijează la un semn toată crea ia Pentru oameni el care aț ț asumat slăbiciunile oamenilor rămacircnacircnd icircnsă ceea ce era icircnaintea veacurilor (με ναςί α τ ςὐ ὸ περὅ πρὸ α νωνἰώ π ρχενὑ ῆ ) Căci el nu s-a transformat ( υτεὄ μετ πεσενέ ) din mai bogat icircn mai sărac el nu s-a schimbat ( υτεὄ τρ πηἐ ά ) din mai mult icircn mai pu inț faptul de a fi icircmbrăcat carnea nu i-a alterat natura sa divină ( υτεὄ ἡ περιβολὴ τ ςῆ σαρκ ςὸ τ νὴ θε τητοςό λλο ωσεἠ ί φ σινύ ) asumarea trupului nu i-a mic orat ipostasul său deș Monogen ( υτεὄ ἡ ν ληψιςἀ ά τοῦ σ ματοςώ τ νὴ τοῦ μονογενο ςῦ σμ κρυνενἐ ί

π στασινὑ ό ) rămacircnacircnd ceea ce era icircnaintea veacurilor de bunăvoie el s-a oferit să aducă macircntuire oamenilorrdquo 75

Cu toată această condescenden ă asumată voluntar de Monogen el n-a fost unț simplu om bdquoCăci dacă Hristos ar fi fost un simplu om moartea ar fi avut asupra lui putere ca supra tuturor oamenilor (εἰ γ ρὰ νθρωποςἄ ψιλ ςὸ ὁ Χριστ ςό καὶ α τοὐ ῦ νἂ ςὡ π ντωνά νθτρ πωνἀ ώ κυρ ευσενἐ ί ὁ θ νατοςά ) 76 Urci pe firul vechii istorii i rămacirci uimitș icircn fa a mor ii Domnului Abel a fost ucis i crea ia nu a fost tulburată Avraam a fost pusț ț ș ț icircn mormacircnt i mormintele nu s-au deschis Isaac a murit i iadul n-a murit Iacob a fostș ș icircngropat i cei icircngropa i n-au icircnviat Iosif a fost depus lacircngă părin ii săi i trupurileș ț ț ș sfin ilor nu s-au ridicat Isaia a fost tăiat i soarele nu s-a icircntunecat Ieremia a fostț ș trangulat i luna nu s-a stricat Nabuth a fost omoracirct cu pietre i pămacircntul nu s-a clintitș ș ș

Zaharia a fost gacirctuit i ziua nu s-a schimbat icircn noapte Ioan a fost decapitat i voalulș ș templului nu s-a rupt icircn două Cacircnd Hristos a suferit icircnsă icircn trup soarele s-a oprit din drumul său luna i-a pierdut strălucirea fe ii sale pămacircntul s-a cutremurathellip Icircnvăluit icircnș ț giulgiu el a despuiat iadul a semănat groază icircn racircndurile păzitorilor iadului i a sfăracircmatș fără efort por ile iadului A ie it din mormacircnt icircmpreună cu capturile sale de război aț ș apărut femeilor a ezate icircn jurul mormacircntului por iile fiind icircncuiate el a intrat totu i prinș ț ș ele la apostoli lui Toma cel necredincios el i-a arătat coasta sa pentru a-l face credincioshelliprdquo 77

De i superior tuturor oamenilor Monogenul nu este totu i Dumnezeul supremș ș

75 Anonimul anomeu Deux homeacutelies anomeacuteens pur lrsquooctave de Paques Homeacutelie I 1-2 icircn Sources chreacutetiennes vol146 p59 J Lieacutebaert precizează că sensul lui ἐσμίκρυνεν este aici unul pur moral (p37 n2)

76 Hristos nu a fost așadar bdquoun simplu om ἄνθρωπος ψιλὸςrdquo adică un om adevărat ci o ființă intermediară icircntre Dumnezeu și om nici Dumnezeu deplin adevărat ca Dumnezeu Tatăl dar nici om adevărat ca ceilalți oameni

Anomeismul autorului omiliilor apare aici fără echivoc Pornind de la strigătul din rugăciune Auzi Doamne strigătul meu autorul icircl prezintă i ca strigăt al cre tinuluiș ș care- i proclamă credin a bdquoVoi striga puterea absolută a Tatălui i medierea ta (caș ț ș Monogen mediator nm) trimiterea ordonată de Cel Nenăscut i supunerea ta (ca Fiuș nm) (κρ ζωά γ ρὰ τ νὴ τοῦ Πατρ ςὸ α θεντει νὐ ά καὶ σ νὴ μεσιτε ανὶ τ νὴ τοῦ γενν τουἀ ή

ποστολ νἀ ὴ καὶ τ νὴ σ νὴ παλο νὑ ή ) 78 Icircn timp ce El stă etern (nemi cat) tu ai icircnclinatș cerurile i ai coboracirct (ș τιὅ κε νοςἐ ῖ ε ςἰ τ νὸ α ναἰῶ κ θηταιά καὶ σὺ κλιναςἔ ο ρανο ςὐ ὺ καὶ κατ βηςέ ) 79 icircn timp ce Tatăl dă mărturie din icircnaltul cerurilor tu la Iordan ai primit mărturia lui de i l-ai chemat afară din mormacircnt pe Lazăr cel mort de patru zile tu ai datș totu i slavă lui (Dumnezeu) Tatăl (ș Părinte te slăvesc pentru că m-ai ascultathellip) icircnmul ind pacircinile-n pustie tu ai dat cinste Celui ce t-a născut (ț ridicacircndu- i ochii el aș binecuvacircntathellip) ai fost spacircnzurat trupe te pe cruce dar El a fost cel ce a primit duhul tăuș ( i strigacircnd cu voce tare i-a dat duhulhellipș ș ) ai fost pus icircn mormacircnt dar El a fost cel ce te-a icircnviat din mormacircnt a treia zirdquo 80 bdquoCăci dacă Tatăl nu i-ar fi poruncit voi n-a i fi putut fiț stăpacircni i de fiul său dacă sentin a n-ar fi venit de sus voi n-a i fi fost capabili să văț ț ț recunoa te i Creatorul dacă Tatăl n-ar fi luat hotăracircrea voi n-a i fi putut atingeș ț ț tămăduitorul Un semn i el ar fi pedepsit natura Un semn i el ar fi zdrobit crea ia Darș ș ț

77 Anonimul anomeu Deux homeacutelies anomeacuteens pur lrsquooctave de Paques Homeacutelie I 26-27 icircn Sources chreacutetiennes vol146 p91-93

78 A se observa antiteza dintre auto-icircntemeierea absolută a Tatălui τὴν τοῦ Πατρὸς αὐθεντειάν și medierea μεσιτεὶαν poziția condiționată și condiționantă a Monogenului de mijlocitor icircntre Dumnezeu cel pur spiritual și lumea pur materială (Vezi și comentariile lui J Lieacutebaert p35 n1)

79 A se observa de asemenea antiteza dintre bdquoa sta nemișcat din eternitate εἰς τὸν αἰῶνα κάθηταιrdquo și bdquoa icircnclina cerurile și a coboricirc ἔκλινας οὐρανοὺς καὶ κατέβηςrdquo Tatăl este icircn esența sa imuabil la modul absolut Fiul Monogenul este icircnsă muabil și de aceea diferit ca esență de esența Tatălui său

80 Anonimul anomeu Deux homeacutelies anomeacuteens pur lrsquooctave de Paques Homeacutelie II 11 icircn Sources chreacutetiennes vol146 p107

nu icircmpotriva voin ei lui Dumnezeu (Cuvacircntul) a mers să pătimească pe cruce (ț ο τεὔ γ ρὰ κωνἄ ὁ Θε ςὸ πἐ ὶ τὸ σταυρικ νὸ παρεγ νετοέ π θοςά ) ci prin supunere fa ă de semnulț

părintesc a luat el asupra sa să sufere moartea pentru cei muritorirdquo 81

Coboracircrii sale la icircntrupare acestui descensus cosmic al Logosului icirci urmează ascensus urcu ul său prin icircnviere spre sferele cosmice celeste de unde a venit Dar niciș el nu este o putere absolută ci una relativă condi ionată de puterea absolută a Tatăluiț căci ine să observe autorul omiliilor bdquounul este cel care a fost icircnviat dar altul este celț care-l icircnviază Cum ar putea fi el unul i acela irdquo ș ș 82 Dar nu numai ontologic iș metafizic adică pentru sine icircnsu i el Monogenul nu este icircntemeierea absolută a fiin eiș ț el nu este reperul ultim nici pentru rugăciunea care se icircnal ă către Dumnezeu Departe deț a fi destina ia ei ultimă Monogenul este numai un mediator al rugăciunilor noastre cătreț adevăratul Dumnezeu care este Tatăl De i superior icircngerilor i chiar arhanghelilorș ș Monogenul este inferior totu i Tatălui său bdquoCacircnd rugăciunea iese din buze curate eaș tie să atingă urechile incoruptibile ale Stăpacircnului căci rugăciunea celui drept tie cuș ș

adevărat să icircnduplece divinitatea către milă hellipEa se ridică pacircnă icircn regiunile icircnăl imilorț celeste hellip i icircntr-o clipă ajunge icircn locuin a fiin elor celor netrupe ti unde por ile celeste iș ț ț ș ț

81 Anonimul anomeu Deux homeacutelies anomeacuteens pur lrsquooctave de Paques Homeacutelie I 24 icircn Sources chreacutetiennes vol146 p89 De remarcat aici faptul că suferințele de pe cruce sunt atribuite Monogenului ca Dumnezeu Comentacircnd expresia J Lieacutebaert este de părere că limbajul icircntrebuințat aici de autorul anomeu nu este conform cu ortodoxia ariană (p36 n1) Ideea de a raporta suferințele de pe cruce la icircnsăși ființa divină a Monogenului se icircntacirclnește icircnsă la arieni ca Palladius al Ratiariei cu ocazia Conciliului de la Aquileea din 381 (vezi capitolul următor) Acest amănunt ar putea fi un argument pentru a-l plasa pe autorul nostru mai degrabă către sfacircrșitul secolului al IV-lea decacirct spre mijlocul lui Explicația ar fi aceea că pentru anomei doar esența Tatălui este absolut impasibilă ființa Monogenului chiar dacă el este numit bdquodumnezeurdquo este pasibilă J Lieacutebaert propune calificarea hristologiei ariene ca bdquologopashitărdquo Expresia din text autorizează icircnsă calificarea ei mai degrabă ca bdquotheopashitărdquo termenul bdquotheosrdquo fiind icircnsă icircnțeles icircn noul arianism ca bdquodumnezeu secundrdquo distinct de bdquodumnezeul primrdquo care este Tatăl

82 Anonimul anomeu Deux homeacutelies anomeacuteens pur lrsquooctave de Paques Homeacutelie I 25 icircn Sources chreacutetiennes vol146 p 91

se deschid Cerul o prime te cu bucurie căci ea nu mai con ine nimic pămacircntescș ț (ο ραν ςὐ ὸ α τ νὐ ὴ μετὰ χαρ ςᾶ ποδ χεταιὑ έ ςὡ μηδ νὲ πιφ ρουσανἐ έ γ ϊνονή ) 83 Icircngerii o icircnso esc cu bucurie căci ea a icircmplinit ceea ce place lui Dumnezeu Arhanghelii oț icircmbră i ează ca pe un prieten Icircncepătoriile (principiile) i Puterile icirci cedează trecereaț ș ș căci ea poartă podoabele sărbătorii văzacircnd ve macircntul ei de fapte bune Domniile oș icircnso esc căci ea s-a străduit să icircmplinească iubirea pentru Creator Heruvimii i Serafimiiț ș icirci arată locul unde stă Paracletul Paracletul salutacircnd-o cum se cuvine o conduce la Dumnezeu Monogenul (ὁ Παρ κλητοςά σπασ μενοςἀ ά γνης ωςί τῷ Μονογενεῖ θεῷ α τ νὐ ὴ προς γειά ) Dumnezeu Cuvacircntul Monogenul o oferă icircn fine icircnaintea Tatălui (ὁ Μονογεν ςὴ θε ςὸ Λ γοςό τῷ Πατρὶ ξ νιονέ α τ νὐ ὴ προσφ ρειέ )rdquo 84

Finalul celei de a doua omilii este apoteotic bdquoAceasta este deci ceea ce strig aceasta este ceea ce proclam peste veacuri Eu păzesc realită ile fără confuzie eu nuț amestec ipostasele ( σ γχυταἀ ύ φυλ ττωά τὰ πρ γματαά οὐ συναναμ γνυμιί τ ςὰ

ποστ σειςὑ ά ) eu in ceea ce tu icircnsu i ai zis eu strig ceea ce tu icircnsu i ai vestit eu păstrezț ț ț ceea ce tu icircnsu i mi-ai transmis icircnvă ceea ce tu icircnsu i ai proclamatrdquo ț ț ț 85 bdquoLegea proclamă Ascultă Israele Domnul Dumnezeul tău este unul Iată-i icircnsă pe sabelienii cei lipsi i deț evlavie adăugacircnd lui Unu al i doi (ț οἱ σαβ λλιοιέ τῷ νἑ ὶ δ οὺ συν πτουσινά ) hellip i pe fiiiș ereticilor imaginacircnd o Triadă consubstan ială de dumnezei (ț καὶ α ρετικ νἱ ῶ πα δεςῖ τρι δαά θε νῶ μοο σιονὁ ύ φαντ ζονταιά )rdquo 86 Men ionarea sabelienilor ca adversarii prin excelen ăț ț ai arianismului este astfel o bună introducere la prezentarea esen ialismului marcelian iț ș

83 Se va remarca această precizare a rugăciunii dezbrăcată de tot ce este pămacircntesc Urcușul rugăciunii icircn această stare este posibil numai pe drumul pe care Monogenul icircnsuși dezbrăcat la racircndul său de haina lui umană icircl va fi făcut prin icircnviere Revenirea sa icircn sferele celeste de unde coboracircse la icircntrupare nu este de conceput icircn arianims altfel decacirct prin eliberarea de materia asumată la nașterea sa din Fecioara Și icircn arianism ca și icircn gnoză materia este rea și destinată pieirii finale Derobarea de materia trupului este posibilă numai icircntr-o hristologie dochetă icircn care icircntruparea nu este reală

84 Anonimul anomeu Deux homeacutelies anomeacuteens pur lrsquooctave de Paques Homeacutelie II 1 icircn Sources chreacutetiennes vol146 p95-97

85 Anonimul anomeu Deux homeacutelies anomeacuteens pur lrsquooctave de Paques Homeacutelie I 12 icircn Sources chreacutetiennes vol146 p71

fotinian care urmează

B PROBLEMA DUHULUI SFAcircNT IcircN ARIANISM

1 Mărturia Sf Atanasie cel Mare bdquoTropiciirdquo lui Serapion de Thmuis

Aflat icircn pustie icircn urma fugii sale din noaptea de 8 spre 9 februarie 356 din calea oamenilor icircmpăratului Constan iu marele patriarh al Alexandriei prime te la un momentț ș dat o interpelare din partea episcopului de Thmuis Serapion icircn problema doctrinei unor eretici pe care el icirci nume te bdquotropicirdquo probabil pentru faptul că dădeau un sens figuratș expresiilor din Scriptură cu privire la Duhul Sfacircnt Ace tia părăsiseră arianismul icircn ceeaș ce prive te doctrina despre inferioritatea Fiului icircn raport cu Dumnezeu Tatăl dar păstrauș vechea erezie icircn ceea ce prive te icircnvă ătura despre Duhul Sfacircnt Atanasie care-i scrie luiș ț Serapion patru epistole pe această temă datate de cercetători icircntre 356 i 361 descrieș doctrina bdquotropicilorrdquo icircn termenii următori bdquohellipPărăsind unii pe arieni pentru hula lor icircmpotriva Fiului cugetă icircmpotriva Duhului i zic nu numai că ș el este creatură ci i că ș e unul din duhurile slujitoare i se deosebe te de icircngeri numai prin treaptăș ș Iar aceasta e numai o luptă prefăcută fa ă de arieni De fapt e o adevărată icircmpotrivire fa ă de dreaptaț ț credin ă Căci precum aceia tăgăduind pe Fiul tăgăduiesc pe Tatăl a a i ace tia grăindț ș ș ș rău de Duhul Sfacircnt grăiesc rău i de Fiul Cele două păr i i-au icircmpăr it icircmpotrivirea fa ăș ț ș ț ț de adevăr căci cugetacircnd unii icircmpotriva Cuvacircntului iar ceilal i icircmpotriva Duhului eiț icircndreaptă aceea i hulă icircmpotriva Sfintei Treimi (icircntregi)rdquo ș 87 Potrivit acestui text tropicii admiteau consubstan ialitatea Fiului cu Dumnezeu Tatăl conform sinodului de la Niceeaț dar nu mai admiteau i consubstan ialitatea Duhului cu Fiul i desigur i cu Tatăl Pentruș ț ș ș ei Duhul era o creatură a Fiului asemenea icircntregului cosmos

Aspectul cu adevărat relevant icircn această afacere este icircnsă faptul că tropicii

86 Anonimul anomeu Deux homeacutelies anomeacuteens pur lrsquooctave de Paques Homeacutelie II 11 icircn Sources chreacutetiennes vol146 p107

87 Atanasie cel Mare Epistola icircntacirci către Serapion 1 icircn colecția bdquoPărinți și scriitori bisericeștirdquo EIBMBOR București 1988 vol 16 p 23

considerau Duhul o crea ie numai a Fiului fără nici un amestec din partea Tatăluiț Tropicii tăgăduiau cu alte cuvinte orice rela ie directă a Duhului cu Tatăl chiar icircnț calitatea sa de creatură Iată cacircteva texte care ilustrează acest aspect bdquoEi zic a a spuneș Sf Atanasie ltdacă Duhul nu e creatură nici unul dintre icircngeri ci purcede din Tatăl urmează că e Fiu i el i astfel sunt doi fii el i Cuvacircntul i dacă e frate (alș ș ș Ș Cuvacircntului nn) cum mai este Cuvacircntul laquoUnul Născutraquo Sau nu sunt egali ci unul se nume te după Tatăl iar celălalt după Fiulgt ș i iară iȘ ș ltdacă e din Tatăl cum de nu se zice i despre el că s-a născut Iar dacă Duhul este al Fiului urmează că Tatăl esteș bunicul Duhuluigtrdquo 88 Cacircteva racircnduri mai jos Atanasie se icircntreabă bdquoCare sunt deci de teptele lor icircntrebări ș ltDacă Duhul nu e creatură (a Fiului ci purcede direct din Tatăl nn) zic ei el este fiu i deci sunt doi fra i (proveni i din Tatăl nn) Cuvacircntul iș ț ț ș elgt Apoi adaugă ltdacă Duhul va lua din Fiul i se va da de către el (hellip) urmează căș Tatăl e bunic i Duhul nepotul luigtș rdquo 89 bdquoEi zic deci ltdacă Duhul Sfacircnt nu e creatură cum a i spus icircnainte ci este icircn Dumnezeu i se dă din Dumnezeu atunci este i el fiu iț ș ș ș sunt deci doi fii el i Fiul Iar dacă Duhul e al Fiului i prime te toate de la Fiul(hellip)ș ș ș atunci Tatăl este bunic i Duhul nepotul luigtș rdquo 90 Iată a adar care era faimosul argumentș al tropicilor sau cum spune Sf Atanasie bdquohellipacea sfătoasă icircntrebare a lor ltdacă Duhul e din Dumnezeu (Tatăl) pentru ce nu se nume te el fiuhellipgtș rdquo 91

Ce icircnvă au a adar tropicii lui Serapion Spuneau mai icircntacirci că Duhul Sfacircnt nuț ș poate purcede direct bdquodin Tatălrdquo deoarece Duhul ar deveni i el Fiu i deci un frate alș ș Fiului ceea ar anula calificarea acestuia din urmă ca Monogen Mai spuneau apoi că Duhul nu poate purcede nici bdquodin Fiulrdquo adică bdquodin fiin a Fiuluirdquo pentru că icircn acest cazț

88 Atanasie cel Mare Epistola icircntacirci către Serapion 15 icircn colecția bdquoPărinți și scriitori bisericeștirdquo vol 16 p 40

89 Atanasie cel Mare Epistola a patra către Serapion 1 icircn colecția bdquoPărinți și scriitori bisericeștirdquo vol 16 p 87

90 Atanasie cel Mare Epistola a patra către Serapion 2 icircn colecția bdquoPărinți și scriitori bisericeștirdquo vol 16 p 88

91 Atanasie cel Mare Epistola icircntacirci către Serapion 25 icircn colecția bdquoPărinți și scriitori bisericeștirdquo vol 16 p 54

Fiul i-ar deveni tată el icircnsu i devenind astfel bdquonepotrdquo al Tatălui Primei obiec ii aș ț bdquotropicilorrdquo SF Atanasie le-a opus argumentul stabilită ii numelor i anume că ipostaseleț ș icirc i păstrează caracteristicile proprii astfel icircncacirct Tatăl nu poate deveni bunic nici Fiul tatăș al Duhului bdquoCăci dacă deoarece Duhul nu este creatură (voi totu i) icircntreba i ș ț ltdeci Duhul este ( i el) Fiugtș atunci lua i seama ca nu cumva aflacircnd că Fiul nu este creaturăț (căci prin el s-au făcut toate) să (ajunge i să) icircntreba i ț ț ltdeci Fiul este Tatăgt sau icircncă ltDuhul este Fiu i Fiul este Duhul Sfacircntgtș Cei ce cugetă a a sunt icircn afara Treimii i seș ș vor socoti fără Dumnezeu schimbacircnd numele Tatălui i al Fiului i al Duhului Sfacircnt iș ș ș socotindu-i pe ace tia după a lor voie icircntru asemănarea na terii omene ti numindu-iș ș ș nepo i i bunici i nălucindu- i na teri dumnezeie ti (teogonii) asemenea (miturilorț ș ș ș ș ș păgacircne ale nn) elinilor Nu aceasta e credin a Bisericii ci cum a zis Macircntuitorul icircnț Tatăl i Fiul i Sfacircntul Duh icircn Tatăl care nu poate deveni bunic icircn Fiul care nu poateș ș deveni Tată i icircn Duhul Sfacircnt care nu poate fi numit decacirct a a i nu altfel Credin aș ș ș ț aceasta nu poate schimba numele Ci Tatăl e pururi Tatăl Fiul e pururi Fiul i Duhul Sfacircntș care se zice pururi Duhul Sfacircnt hellipLa oameni tatăl nu este pururi tată nici fiul pururi fiu Fiindcă cel ce devine tatăl unui fiu a fost fiul altuia i fiul unui tată devine tată altuiaȘ Avraam fiind fiul lui Nahor a devenit tatăl lui Isaac i Isaac fiind fiul lui Avraam s-aș făcut tată lui Iacob Căci fiecare fiind o parte a născătorului său (sn) se na te ca fiu darș devine i el tată al altuia Dar icircn dumnezeire nu este a a fiindcă Dumnezeu nu e ca omulș ș Tatăl nu e din alt tată De aceea nici nu na te pe cineva care va deveni tată al altuia Niciș Fiul nu este o parte a Tatălui (sn) 92 de aceea nici nu e născut spre a na te un alt fiuș Pentru aceea numai icircn dumnezeire Tatăl fiind icircn mod propriu i singur (numai el) Tatăș este i a fost i va fi pururi Tatăl i Fiul este icircn mod propriu i singur (numai el) Fiuș ș Ș ș Astfel Tatăl e i se zice pururi Tatăl i Fiul e pururi Fiul i Duhul Sfacircnt este pururi Duhulș ș ș (sn) Iar acesta (Duhul) credem că este al lui Dumnezeu i că s-a dat de la Tatăl prinș Fiul Astfel Sfacircnta Treime rămacircne neschimbată cunoscută icircntr-o singură dumnezeire Deci cel ce icircntreabă ltprin urmare Duhul este ( i el) Fiugtș icirc i icircnchipuie că numele poateș fi schimbat i nu e sănătos la minte (Asemenea) i cel ce icircntreabă ș ș ltTatăl e deci bunicgt născocind un alt nume Tatălui rătăce te icircn inima lui Dar a răspunde mai departeș neru inării ereticilor nu e de folosrdquo ș 93

Argumentul său icircmpotriva celei de a doua obiec ii a bdquotropicilorrdquo este acela căț

92 Cum afirmase cu mai bine de un secol icircnainte icircn Occidentul latin Tertulian icircn Adversus Praxean XXVI 3 6 Iar icircn Orient cine

93 Atanasie cel Mare Epistola a treia către Serapion 6 icircn colecția bdquoPărinți și scriitori bisericeștirdquo vol 16 p 92-93

Duhul nu poate fi o creatură a Fiului deoarece el este bdquopropriul Fiuluirdquo adică din aceea iș fiin ă cu Fiul tot a a cum Fiul este bdquopropriul Tatăluirdquo adică din aceea i fiin ă cu Tatălț ș ș ț bdquoDe ce nu- i dau seama (ace tia) zice el că precum nedespăr ind pe Fiul de Tatăl eiș ș ț păstrează unitatea lui Dumnezeu a a despăr ind pe Duhul de Cuvacircntul nu mai păstreazăș ț unitatea dumnezeirii icircn Treime ci o sfacirc ie amestecacircnd icircn ea o fire străină i de alt soi i oș ș ș egalizează pe aceasta cu creaturile Ei arată astfel că Treimea nu mai este una ci compusă din două firi datorită fiin ei deosebite a Duhului cum i-o imaginează ei i ceț ș Ș fiin ă dumnezeiască mai e aceasta care e compusă din Creator i creatură Căci sau nu eț ș Treime ci o Doime i o creatură sau dacă e Treime precum i este cum pun ei pe Duhulș ș Treimii icircn racircnd cu creaturile cele de după Treime Căci aceasta icircnseamnă iară i a icircmpăr iș ț i a desface Treimea Căci cugetacircnd rău despre Duhul nu cugetă bine nici despre Fiulș

Fiindcă dacă cugetau drept despre Cuvacircntul ar fi cugetat sănătos i despre ș Duhul care purcede de la Tatăl i fiind propriu Fiului se dă de către acesta ucenicilor i tuturorș ș celor ce cred icircn El Iar rătăcind astfel nu au nici despre Tatăl credin a cea sănătoasă Căciț cei ce tăgăduiesc pe Duhul cum a spus marele mucenic tefan (Fapte VII 55)Ș tăgăduiesc pe Fiul iar cei ce tăgăduiesc pe Fiul nu au nici pe Tatălrdquo 94 Dar observă Atanasie cel ce face pe Duhul creatură va ajunge să-l facă creatură i pe Fiul bdquoIar ș Duhul avacircnd aceea i fire i aceea i pozi ie fa ă de Fiul pe care o are Fiul fa ă de Tatălș ș ș ț ț ț cum oare cel ce-l nume te pe acesta creatură nu va cugeta icircn mod necesar acelea i i despreș ș ș Fiul Căci dacă Duhul Fiului este creatură e firesc ca ei să spună că i Cuvacircntul Tatăluiș este creatură Aceasta nălucindu- i-le arienii au căzut icircn iudaismul lui Caiafa Iar dacăș cei ce spun aceasta despre Duhul nu- i icircnsu esc cele ale lui Arie să ocolească i cuvinteleș ș ș lui i să- i icircndrepte necredin a privitoare la Duhul Căci precum Fiul cel ce este icircn Tatălș ș ț i icircn care e i Tatăl nu este creatură ci ș ș e propriul fiin ei Tatăluiț (căci aceasta pretinde i căț

o spune i i voi) a a i pe Duhul cel aflător icircn Fiul icircntru care e i Fiul nu e icircngăduit a-lț ș ș ș ș socoti icircntre creaturi nici a-l separa de Cuvacircntul i a face Treimea nedesăvacircr itărdquo ș ș 95 bdquoCăci dacă cei ce cugetă cele ale lui Arie ndash fiindcă icircn sufletul lor rău i iscoditor nu intrăș icircn elepciunea ndash nu pot icircn elege nici crede Treimea neicircmpăr ită i sfacircntă acesta nu e motivț ț ț ș ca să răstălmăcească adevărul nici să spună că nu pot exista cele ce ei nu pot icircn elege Eiț suferă un lucru cu totul nebunesc cacircnd neputacircnd icircn elege cum e neicircmpăr ită Sfacircntaț ț

94 Atanasie cel Mare Epistola icircntacirci către Serapion 2 icircn colecția bdquoPărinți și scriitori bisericeștirdquo vol 16 p 24-25 A se observa icircn același timp modul icircn care Atanasie evită să afirme purcederea Duhului bdquoși de la Fiulrdquo limitacircndu-se la afirmațiile certe ale Scripturii

95 Atanasie cel Mare Epistola icircntacirci către Serapion 21 icircn colecția bdquoPărinți și scriitori bisericeștirdquo vol 16 p 48-49

Treime arienii fac pe Fiul una cu crea iunea iar tropicii icircl numără i ei pe Duhul icircntreț ș creaturirdquo 96 bdquoAceasta fiind unitatea icircn Sfacircnta Treime cine ar putea despăr i pe Fiul deț Tatăl i pe Duhul de Fiul sau de Tatăl icircnsu i Sau cine ar fi atacirct de icircndrăzne ca să spunăș ș ț că Treimea este neasemenea i de o fire străină icircn ea icircnsă i sau ș ș că Fiul e de o altă fiin ăț decacirct Tatăl sau că Duhul e străin de Fiulrdquo 97

Să observăm a adar din cele de mai sus că tropicii lui Serapion negau icircn modș expres purcederea directă a Sfacircntului Duh din Dumnezeu Tatăl ata acircndu-l cauzal numaiș de Fiul Deci spuneau ei Duhul nu poate purcede i el din Tatăl căci ar deveni un fel deș frate al Fiului icircn consecin ă el nu este de aceea i fiin ă cu Tatăl Apoi chiar dacă icirc i areț ș ț ș cauza icircn Fiul el nu purcede din fiin a Fiuluiț ci este adus la existen ă ț prin Fiul de către Fiul asemenea oricărei creaturi iată de ce el nu este de aceea i fiin ă nici măcar cu Fiulș ț Icircmpotriva acestei argumentări a tropicilor Sf Atanasie lansează principiul bdquoDuhului care are aceea i fire i aceea i pozi ie fa ă de Fiul pe care o are Fiul fa ă de Tatălrdquo icircn sensul căș ș ș ț ț ț Duhul este bdquopropriurdquo Fiului icircn aceea i măsură icircn care Fiul este bdquopropriurdquo Tatălui Fidelș sinodului de la Niceea Sf Atanasie se mul ume te să afirme doar consubstan ialitateaț ș ț Duhului cu Fiul după modelul consubstan ialită ii Fiului cu Tatăl pe care o admiteau iț ț ș tropicii El nu afirmă că Duhul i-ar avea cauza bdquodin Fiulrdquo sau bdquoprin Fiulrdquo nuș interpretează cauzal expresia bdquoDuhul este propriul Fiuluirdquo el se mul ume te să sugerezeț ș doar că Duhul este din aceea i fiin ăș ț din care este i Fiul a a cum Fiul este ș ș din aceea iș fiin ăț din care este i Tatăl Avacircnd icircn minte icircn permanen ă numai bdquoconsubstan ialitateardquoș ț ț ipostaselor stabilită la Niceea Sf Atanasie nu pare să fi observat interpretarea clar cauzală pe care tropicii o dădeau rela iei Duhului cu Fiul precum nici faptul că ei negauț astfel orice rela ie cauzală directă a Duhului cu Tatăl Aceste aspecte de i ignorate deț ș marele patriarh pacircnă la moartea sa nu vor rămacircne icircnsă neobservate la Sf Vasile cel Mare

2 Mărturia Sf Vasile cel Mare Contra Eunomiu

Doctrina lui Eunomiu cu privire la purcederea Duhului Sfacircnt este foarte bine pusă icircn eviden ă de Sf Vasile cel Mareț care pe la 364 a scris icircmpotriva lui cunoscuta sa

96 Atanasie cel Mare Epistola icircntacirci către Serapion 17 icircn colecția bdquoPărinți și scriitori bisericeștirdquo vol 16 p 43

97 Atanasie cel Mare Epistola icircntacirci către Serapion 20 icircn colecția bdquoPărinți și scriitori bisericeștirdquo vol 16 p 47

lucrare Contra Eunomiu Marele părinte pare să fie primul care a observat că arienii reduceau la Fiul cauza Duhului Sfacircnt Potrivit Sf Vasile Eunomiu profesa următoarea icircnvă ătură trinitară bdquoSă presupunem că observa ia pleacă de la operele create i se icircnal ăț ț ș ț peste acestea pacircnă la substan e ț ea găse te astfel căș Fiul este o creatură a Celui Nenăscut i că Paracletul este o creatură a Fiului (tou men agennetou ton yion euriskon poimaș

tou de monogenous ton parakleton)rdquo 98 bdquoExistă deci un singur Dumnezeu nenăscut iș fără principiu (eis esti o Theos agenetos kai anarhos) El nu are vreo fiin ă care să-i fieț anterioară ndash căci nimic nu poate fi anterior nenăscutului nici vreo fiin ă care să fie icircn (cu)ț El ndash căci El este simplu i fără compozi ie Fiind unic fiind singur i mereu acela i Elș ț ș ș este Dumnezeu creator i artizan al tuturor lucrurilor mai icircntacirci de toate i icircntr-un mod cuș ș totul extraordinar al Monogenului apoi prin Acesta icircn mod propriu al tuturor celor create Căci icircnainte i de toată creatura i numai prin propria sa putere i activitate l-aș ș ș născut l-a creat i l-a făcut pe Fiul (ton men gar Hyion pro panton kai pro pases ktiseosș monou te eautou dynamei kai energeia egennese te kai ektise kai epoiesen)(hellip) i prin elȘ (prin Fiul) l-a creat pe Duhul Sfacircnt cel dintacirci dintre toate i cel mai mare dintre to iș ț prin propria sa putere i la ordinul său dar prin activitatea i puterea (creatoare) aș ș Fiului (kai dia toutou proton men panton kai meizon to Pneuma to agion epoiesen exousia men idia kai prostagmati energeia de kai dynamei tou Hiou)rdquo 99 Astfel mai spune Eunomiu bdquohellipdupă icircnvă ătura fericitului Pavel hellipFiul este subordonat luiț Dumnezeu Tatăl hellipiar Duhul Sfacircnt la racircndul său este icircn mod clar subordonat lui Hristosrdquo 100 Eunomiu ca to i arienii icircn elegea actul purcederii prin prisma activită iiț ț ț creatoare a Fiului bdquoEl (Duhul) este onorat icircn al treilea racircnd ca prima creatură a Monogenului cea mai mare dintre toate i singura ca atare (trite hora timomenon osș proton koi meizon panton kai monon toioutou tou monogenous poema)rdquo 101

98 Eunomiu de Cyzic Apologia 20 icircn col Sources chretiennes Les Editions du Cerf Paris 1983 vol 305 p 275

99 Eunomiu de Cyzic Apologia (Apendice) 28 icircn col Sources chretiennes vol 305 p 297

100 Eunomiu de Cyzic Apologia 27 icircn col Sources chretiennes vol 305 p 293

101 Eunomiu de Cyzic Apologia 25 icircn col Sources chretiennes vol 305 p 287

Aspectul cel mai important aici nu este icircnsă acela că Eunomiu icircn elegeaț aducerea la existen ă a Duhului icircn termenii sugera i icircn Ioan I 3 adică asemenea uneiț ț creaturi ci faptul că fie i icircn această calitate Duhul este creat numai de Fiul că actulș creării Duhului icirci apar ine numai Fiului Este ceea ce observă i Sf Vasile cel Mare careț ș intrigat de acest aspect spune următoarele bdquoExistă oare vreun om pe lume care să nu vadă cu claritate că nici o activitate a Fiului nu se află separată de Tatăl şi că nu se află nimic icircntre cele existente care să aparţină Fiului dar să fie străine de Tatăl (hellip) Pentru ce dar atribuie Eunomiu numai Fiului cauza Duhului Sfacircnt (pos oun tou pneumatos ten aitian to monogenei mono prostithesi) şi pentru a-i calomnia natura se serveşte de activitatea creatoare a acestuia (adică a Fiului nn)(kai kategorema tes physeos autou ten toutou lambanei demiourgian) (hellip) Nu este un pericol evident de a separa de Dumnezeu Tatăl pe Duhul Sfacircnt (diairein apo tou Theou to Pneuma) devreme ce pe de o parte apostolul ni-l prezintă icircn relaţiile sale cacircnd Duhul lui Hristos cacircnd Duhul lui Dumnezeuhellip iar pe de alta Domnul icircnsuşi icircl numeşte Duhul Adevăruluihellip şi spune că purcede de la Tatăl Or acesta (Eunomiu) pentru a micşora slava Domnului nostru Iisus Hristos (allrsquooutos eis kathairesin tes doxes tou Kyrios hemon Iesou Hristou) icircl separă pe Duhul de Tatăl i-l atribuie Monogenului de-o manieră diferită (aferei men apo touș Patros tou de Monogenei diaferontos) desigur pentru a mic ora (Fiului) slava (epiș kathairesi tes doxes prostithesin)rdquo 102 A adar departe de a nega Fiului orice participareș cauzală actul bdquopurcederiirdquo al venirii la existen ă a Duhului Sfacircnt Eunomiu cum aratăț marele capadocian atribuia numai Fiului cauza Duhului Sfacircnt excluzacircndu-l astfel pe Dumnezeu Tatăl icircmpotriva Scripturii (vezi Ioan XV 26)

B REAC IA ESEN IALISTĂȚ Ț

1 Marcel al Ancyrei

102 Sf Vasile cel Mare Contra lui Eunomiu II 34 icircn col Sources chretiennes Les Editions du Cerf Paris 1983 vol 305 p141-143

Devenit episcop al Ancyrei (Ankara de astăzi) Marcel a fost unul din marii apărători ai termenului homoousios icircmpotriva arianismului şi prieten al Sf Atanasie cel Mare Cu timpul s-a dovedit icircnsă că fondul metafizic icircn baza căruia lupta el icircmpotriva arianismului era de cu totul altă natură decacirct acela folosit la sinodul ecumenic de la Niceea icircn formularea celebrului homoousios Marcel actualiza pur şi simplu vechiul sabelianism El icircnţelegea să combată arianismul afirmacircnd consubstanţialitatea Logosului cu Dumnezeu Tatăl pacircnă la desfiinţarea oricărei distincţii dintre cei doi Devenind evident acest fapt Marcel este abandonat de adevăraţii niceeni cum era Sf Atanasie şi acuzat icircn mod deschis de modalism Este ceea ce face la un moment dat icircnsuşi Sf Vasile cel Mare cacircnd scruiindu-i Sf Atanasie icirci solicită acestuia pentru a risipi orice confuzie să condamne imediat bdquoicircnvăţătura periculoasă şi icircn afara adevăratei credinţe (a lui Marcel)rdquo 103 Icircn cele din urmă Marcel este somat să compară icircn faţa unui sinod icircn 335 şi depus din treaptă pentru erezie Eusebiu de Cezareea l-a combătut icircn cadrul unei cărţi intitulate Teologia bisericească Marcel a dispărut din istorie dar doctrina sa a creat mari probleme Ea reprezintă icircn fond o reacţie de fond sabelian la subordinaţianismul arian Ca şi icircn cazul celei a lui Arie doctrina lui Marcel este o hristologie nu o triadologie Deşi a abordat icircn treacăt problema Sf Duh el a făcut-o numai pentru a dovedi absenţa oricărei diferenţe dintre Logosul etern şi Dumnezeu Tatăl

Iată un rezumat al doctrinei sale pe baza textului lui Eusebiu din lucrarea acestuia Teologia bisericească Dumnezeu este o monadă absolut unul şi indivizibil De aici trebuie pornit şi nu de la o pluralitate divină după cum face Origen Aceasta nu icircnseamnă că icircn Dumnezeu nu există un Logos el există dar este μοο σιος adicăὁ ύ Logosul este icircn Dumnezeu şi Dumnezeu icircn el fără nici o diviziune locuind icircn el ca o putere activă nu ca o simplă δ ναμις ci ca o νεργε Această energie seύ ἐ ίᾳ exteriorizează προ ρχεται fără să iasă din Dumnezeu printr-o dilatare πλατυνομ νηέ έ care nu introduce nici dualitate nici compoziţie ipostatică distinctă Această extensie e dublă mai icircntacirci icircn creaţie de vreme ce Logosul e creator apoi icircntrupare Prin această iconomie (coboracircre) Logosul astfel icircntrupat devine Fiu dar nu printr-o naştere icircn interiorul fiinţei divine căci el nu se naşte decacirct abia icircn trup din Fecioara Numai icircn acest trup νεργε α divină este activă şi devine principiu al tuturor actelor lui Hristos Astfel seἐ ί realizează o unire cum totul intimă şi permanentă cu totul superioară celei care icircnsufleţea odinioară pe profeţi Această unire va icircnceta totuşi icircntr-o zi după cacirct ne putem da seama căci trupul char devenit nemuritor nu convine firii divine νεργε α se vaἘ ί rezorbi atunci icircnapoi icircn Dumnezeu de aici acuzaţia adusă constant de orientali lui Marcel că nu mărturiseşte expresia din Crezul de la Niceea bdquoa cărui icircmpărăţie nu va avea sfacircrşit

103 Vesile cel Mare Epist LXIX 2 PG XXXII 432 la M -D Chenu Marcel drsquoAncyre DTC vol XI B col1996

cujus regni non erit finisrdquo 104

Iată acum o altă expunere mai precisă a doctrinei lui Marcel de Ancyra aşa cum apare ea icircn aşa-numitul simbol macrostih bdquoDiscipolii lui Marcel şi ai lui Fotin amacircndoi din Ancyra Galatiei resping subzistenţa eternă τ ν πποαι νιον παρξιν a luiὴ ώ ὕ Hristos divinitatea sa şi icircmpărăţia sa veşnică τελε τητον asemenea iudeilor şi subἀ ύ pretextul că astfel salvează unitatea divină τ μοναρχ Icircn ceea ce ne priveşte noi ştimῇ ίᾳ că Hristos nu este doar o gacircndire exprimată sau imanentă icircn Dumnezeu λ γονό προφορικ ν νδι θετον το θεο ci un Logos-Dumnezeu viu şi subzistent λλὸ ἢ ἐ ά ῦ ῦ ἀ ὰ ζ ντα θε ν λ γον καθrsquo αυτ ν π ρχοντα Fiul lui Dumnezeu şi Hristos El nu existăῶ ὸ ό ἑ ὸ ὑ ά mai icircnainte de veci doar icircn preştiinţa Tatălui ci l-a asistat pe acesta icircn lucrarea sa de creare a celor văzute şi nevăzute El este icircntr-adevăr cel căruia Tatăl i-a zis Să facem om după chipul şi asemănarea noastră el este cel care s-a arătat icircn persoană patriarhilor care a dat Legea care a grăit prin prooroci şi care icircn final s-a icircntrupat l-a revelat tuturor oamenilor pe Tatăl şi care de acum icircnainte domneşte icircn veacul veacurilorrdquo 105

Cum combătea Marcel de Ancyra arianismul printr-o astfel de concepţie De remarcat mai icircntacirci că motivaţia declarată de el icircnsuşi şi icircnregistrată de simbolul macrostih era aceea că astfel salvează unitatea divină τ μοναρχ Prin faptul că respingea oriceῇ ίᾳ asemănare icircntre Logos şi Dumnezeu Tatăl Arie introducea o distincţie gravă icircn Dumnezeu o separare care icircntr-adevăr ameninţa unitatea lui Dumnezeu Marcel apelacircnd la vechea concepţie a lui Sabeliu căuta să combată această depreciere a substanţei Logosului icircn raport cu Tatăl afirmacircnd că el este consubstanţial cu acesta pacircnă la punctul icircn care el Logosul nici nu mai subzistă icircn Dumnezeu ca persoană distinctă de Tatăl Această depreciere a Logosului avea mai ales grave consecinţe icircn hristologie dacă anterior icircntrupării sale icircn Iisus Hristos Logosul nu era recunoscut ca Dumnezeu adevărat egal cu Tatăl atunci cu atacirct mai puţin icirci era recunoscută această calitate după icircntrupare Atribuindu-i slăbiciunile firii umane asumate arienii demonstrau odată icircn plus că Logosul este prin icircnsăşi fiinţa sa neasemănător cu Dumnezeu Tatăl icircn aceste condiţii tot ce a găsit Marcel de cuviinţă să argumenteze a fost ideea sabeliană că icircn icircntrupare monada divină icircnsăşi se dilată capătă o nouă faţă un nou chip distinct de cel anterior icircntrupării tocmai prin caracterul temporal al acestui nou chip Iisus Hristos este Logosul devenit trup existacircnd distinct de Tatăl ca om ca fiinţă cu totul efemeră atacirct el ca

104 La M -D Chenu Marcel drsquoAncyre DTC vol XI B col1997-1998

105 O Hahn Bibliotek der Symbole sect 159 n6 la M -D Chenu Marcel drsquoAncyre DTC vol XI B col1996

persoană cacirct şi icircmpărăţia sa La sfacircrşitul timpurilor totul a reveni la starea iniţială a monadei indistincte

Cu privire la această expresie a cărui icircmpărăţie nu va avea sfacircrşit istoricul dogmelor B Sesbouumleacute scrie bdquohellipAceastăhellip afirmaţie este proprie simbolurilor de credinţă orientale şi niciodată n-a trecut icircn Occident Motivaţia ei este polemică Icircntr-adevăr o erezie atribuită lui Marcel de Ancyra icircn secolul al IV-lea susţinea că la Parusie Logosul se va reicircntoarce icircn Tatăl pacircnă la punctul icircn care se va confunda cu el misterul trinitar nu ar avea astfel decacirct o valoare sbquoiconomicărsquo şi istorică iar nu una sbquoteologicărsquo şi eternă Această idee vine din interpretarea abuzivă a textului paulin sbquoEl trebuie să icircmpărăţească pacircnă ce va pune pe toţi vrăjmaşii săi sub picioarele sale (hellip)Şi cacircnd toate vor fi supuse lui atunci şi Fiul icircnsuşi se va supune Celui ce i-a supus lui toate ca Dumnezeu să fie toate icircn toţirsquo (I Corinteni XV 25 28) Acest text exprimă icircmplinirea finală a misiunii Fiului el nu sugerează prin nimic că fiul nu va mai avea raţiunea de a exista Dimpotrivă glorificat icircn umanitatea sa Fiul va continua să exercite icircn mod etern funcţia sa mediatoare icircn el şi prin el vor vedea drepţii pe Dumnezeurdquo 106

Contestacircnd orice deosebire reală a Logosului de Tatăl şi respingacircnd eternitatea icircmpărăţiei Fiului Marcel credea că apără deopotrivă atacirct consubstanţialitatea Logosului cu Tatăl anterior icircntrupării prin considerarea lui ca nediferenţiat de Tatăl cacirct şi deplinătatea dumnezeirii coboracirctă icircn Hristos ca urmare a dilatării monadei şi a apariţiei ei sub chip uman icircn istorie Probabil că toate aceste idei ale lui Marcel ar fi rămas nebăgate icircn seamă dacă el n-ar fi negat veşnicia icircmpărăţiei lui Hristos Icircn focul controverselor iscate pe această temă Marcel a ajuns să conteste eternitatea Fiului consideracircndu-l doar o fiinţă temporală avacircnd un icircnceput icircn timp ba chiar şi un sfacircrşit bdquoHristos spunea el a icircnceput să domnească acum patru sute de ani şi stăpacircnirea sa va icircnceta odată cu sfacircrşitul lumiirdquo 107 Această afirmaţie a constituit icircnceputul căderii sale din racircndurile niceenilor adevăraţi Acuzaţiile de sabelianism pe care i le aduceau continuu arienii s-au dovedit astfel adevărate şi a sfacircrşit prin a fi abandonat de occidentali de Atanasie şi de toţi adevăraţii susţinători ai lui homoousios care au icircncetat să mai vadă icircn el un apărător al credinţei de la Niceea consideracircndu-l icircn schimb un continuator al vechiului sabelianism

Să intrăm icircnsă icircn detaliile doctrinei sale trinitare propriu-zise Marcel respinge

106 B Sesbouumleacute et J Wolinski Histoire des dogmes Descleacutee 1994 p121

107 J Schwane op cit vol2 p213 n1

cu hotăracircre ideea ariană că Logosul ar exista icircn Tatăl ca un ipostas distinct căci pentru el ca şi pentru arieni noţiunea de ipostas echivala cu aceea de altă substanţă ουσια decacirct a Tatălui Icircn Dumnezeu zicea el nu trebuie să admitem decacirct un ipostas o singură substanţă sau realitate sub icircntreit chip sau sub icircntreit nume μ αί γαρ π στασινὑ ό τριπρ σωπονό σπερὡ και τριωνιμον εισαγη τον αυτον ειναι λεγων τον θεον και τον εν αυτω Λογον και το Αγιον Πνευμα 108 Aşadar pentru Marcel Dumnezeu icircn sine nu este lipsit de Logosul său cum afirmau arienii Dumnezeu spunea el are icircn sine din eternitate Logosul aşa cum omul are icircn el icircnsuşi propria-i raţiune Astfel Dumnezeu şi Logosul său sunt unul şi acelaşi lucru εν και ταυτον109 Referindu-se la primele versete ale prologului evangheliei a patra Marcel spune că Logosul icircncă neicircntrupat ασαρκος nu este icircncă Fiu ci doar Logos bdquoIcircnainte de a fi coboracirct printre noi şi de a se fi născut din Fecioara el nu era decacirct Logosrdquo110

Despre acest Logos mai spunea Marcel Scriptura ne zice trei lucruri icircntacirci că el era la icircnceput εν αρχη pentru a semnifica faptul că se afla icircn Tatăl icircn mod potenţial δυναμει icircn al doilea racircnd că el era προς τον θεον pentru a marca faptul că era la Dumnezeu icircn act ενεργεια căci prin el au fost create toate icircn fine că el era Dumnezeu pentru a ne icircnvăţa că divinitatea nu este divizată deoarece Logosul este icircn Dumnezeu şi Dumnezeu este icircn Logosul Astfel Logosul este etern şi consubstanţial ομοουσιος αυτοουσιος cu Dumnezeu 111 Acest efort de a afirma unitatea pacircnă la indistincţie a Fiului cu Tatăl era menită icircn viziunea lui Marcel de Ancyra să contracareze subordinaţianismul arian bdquoChiar icircn doctrina sa trinitară subliniază acelaşi Schwane el n-a avut icircn gacircnd altceva decacirct problema cum să onoreze icircn Macircntuitorul nu o fiinţă distinctă de Dumnezeu şi subordonată lui (cum icircnvăţau arienii nn ) ci o divinitate

108 J Schwane op cit vol2 p224 n1 Eusebiu de Cezareea pare să ignore aici fragmentele 76 şi 77 pe care le citează Tixeront cacircnd afirmă că Marcel nu admitea decacirct un singur προσωπον

109 J Schwane op cit vol2 p221 n1

110 J Schwane op cit vol2 p216 n1

111 Marcel Fragmentele 52 97 la J Tixeront op cit vol2 p39 n5 şi 6

adevărată şi perfectărdquo112

Pentru a contracara arianismul Marcel afirmă cu hotăracircre că icircn Dumnezeu nu există trei ipostase ci doar unul Această precizare icircl apropie indiscutabil de Sabeliu care afirma acelaşi lucru Marcel merge icircnsă mai departe decacirct mentorul său şi afirmă că icircn Dumnezeu avem nu doar un singur ipostas ci şi un singur πρ σωπον ό 113 Se pare că cei doi termeni nu aveau acelaşi icircnţeles şi mai ales acelaşi rol icircn hristologia lui Marcel Pe scurt este foarte probabil că Marcel desemna sub numele de ipostas esenţa divină icircnsăşi avacircnd icircn sine icircn mod indistinct pe Tatăl şi pe Logos ca raţiune paternă λογοπατωρ Divinitatea există din eternitate sub un singur πρ σωπον sub un singur chip care esteό acela al Tatălui Logosul icircn schimb nu are πρ σωπον propriu el este de fapt bdquofărăό chiprdquo προσωπον El capătă un chip distinct de Tatăl o faţă proprie διον πρ σωπονἄ ἴ ό abia prin coboracircrea sa icircn istorie prin manifestarea sa icircn afara condiţiei sale divine deci icircn icircntrupare

Afirmaţia sa fundamentală icircn această problemă a fost aceea că anterior icircntrupării sale Logosul nu s-a numit Fiu al Tatălui acest nume l-a dobacircndit la modul propriu abia icircn urma naşterii sale din Fecioara Dacă icircn Vechiul Testament Logosul este numit totuşi Fiu aceasta este de fapt o profeţie icircn care viitorul său nume icirci este atribuit de mai icircnainte Se pare că şi această distincţie pe care el o făcea icircntre calităţile de Logos şi Fiu era menită să contracareze arianismul din calitatea Logosului de Fiu arienii trăgeau concluzia că Logosul nu poate fi coetern cu Tatăl căci nici un fiu nu poate avea aceeaşi vacircrstă cu tatăl său Pentru a elimina orice nuanţă de posterioritate icircn raport cu Tatăl Marcel contesta aşadar Logosului etern calitatea de Fiu deci de fiinţă ulterioară Tatălui aşa cum icircnvăţau arienii114 Pe de altă parte deoarece arienii speculau enorm pe marginea faptului că Logosul este născut din Tatăl văzacircnd icircn simplul act al naşterii dovada inferiorităţii sale faţă de Tatăl cel nenăscut γ ννητος Marcel neagă pur şiἀ έ simplu că Logosul ar exista icircn Tatăl icircn baza unei naşteri a sa de către Tatăl Logosul e veşnic deci fără icircnceput el nu este Dumnezeu asemenea Tatălui său ci este icircnsăşi fiinţa lui Dumnezeu Tatăl raţiunea sa eternă bdquoPe baza cărui pasaj din Scriptură am putea

112 J Schwane op cit vol2 p225

113 Marcel de Ancyra Fragmentele 66 76 77 83 87 88 la J Tixeront op cit vol2 p39 n12 şi 3

114 J Schwane op cit vol2 p215 n3 p216 n2

afirma zice el că există o fiinţă nenăscută şi o fiinţă născută cum cred ei (arienii nn ) Nici unul dintre profeţi nici unul dintre evanghelişti ba nici măcar vreunul dintre apostoli n-a spus aceastardquo115 Există icircnsă icircn Noul Testament o expresie pe care Marcel n-a putut-o ocoli şi pe care a trebuit s-o interpreteze icircn coerenţă cu propriul sistem este vorba de expresia bdquoicircntacirciul născut dintre creaturirdquo Arienii atribuiau această expresie Logosului divin pentru a demonstra că este o creatură Prin contrast Marcel a negat că această expresie paulină s-ar referi la Logosul divin şi a raportat-o numai la Fiul icircntrupat icircnţelegacircnd-o adică exclusiv prin prisma actului icircntrupării116

Să trecem acum la miezul hristologiei lui Marcel care este aceea a statutului Fiului icircntrupat Marcel desemna monada eternă prin termenul de λογοπ τωρ El seά deosebea astfel de Sabeliu care desemna aceeaşi monadă prin termenul de ιοπ τωρὑ ά Această schimbare avea o semnificaţie adacircncă icircn concepţia episcopului de Ancyra Logosul nu este Fiu decacirct după icircntrupare Prin urmare abia dup icircntrupare se poate vorbi de o naştere propriu-zisă a Logosului dar numai pentru că este Fiu Devenind Fiu Logosul a căpătat un chip propriu διον πρ σωπον a cărui natură este exclusivἴ ό temporală relativă deci efemeră adică atacirct cacirct va ţine icircmpărăţia lui Hristos Ca Fiu el se deosebeşte acum radical de Tatăl icircn sensul că este un om adevărat Abia sub condiţia icircntrupării abia ca Fiu Logosul este bdquocopie a Tatăluirdquo Anterior icircntrupării el nu este nici Fiu nici bdquocopie a Tatăluirdquo Această expresie din Coloseni I15 el o raporta la Fiul lui Dumnezeu făcut om iar nu la Logosul icircn sine Şi icircn această problemă Marcel se lăsa antrenat de disputa sa icircmpotriva arienilor Unul din argumentele pe care aceştia le foloseau pentru a dovedi că Logosul este inferior Tatălui era exact acesta extras din expresia paulină susmenţionată dacă Logosul este o copie a Tatălui atunci el este inferior căci orice copie este inferioară originalului ei Icircn consecinţă Marcel nega că această expresie s-ar referi la Logosul etern ci ea trebuie atribuită numai Fiului icircntrupat Argumentul său era următorul o copie trebuie să facă vizibil obiectul invizibil şi absent ori cel care face vizibil icircn lume pe Dumnezeu nu este Logosul etern el icircnsuşi invizibil ca şi Tatăl ci Logosul sau Fiul icircntrupat117

Afirmacircnd că bdquoHristos a icircnceput să domnească acum patru sute de ani şi

115 J Schwane op cit vol2 p217 n4

116 J Schwane op cit vol2 p219 n1

117 J Schwane op cit vol2 p220 n2

stăpacircnirea sa va icircnceta odată cu sfacircrşitul lumiirdquo118 el afirma de fapt că Hristos n-a existat anterior naşterii sale din Fecioara ca ipostas distinct de acela al Tatălui Eusebiu de Cezareea care-i combate hristologia icircn două tratate separate spune despre el acuzator că bdquoa icircndrăznit să nu atribuie Fiului lui Dumnezeu preexistenţa nici o existenţă proprie anterioară icircntrupării ουτε προειναι ουτε προυφεσταναι τολμα λεγεινrdquo119 Dar dacă după Marcel nu este de conceput o naştere eternă a Logosului din Tată pentru că nu se distinge cu nimic de el cu atacirct mai puţin poate fi vorba de o naştere a aceluiaşi Logos din Fecioara Acest act trebuie atribuit numai omului Iisus supranumit Fiul lui Dumnezeu Doar despre el se poate spune că s-a născut cu adevărat icircnţelegacircnd actul naşterii numai ca naştere temporală din Fecioara Dar care este atunci statutul Logosului divin anterior icircntrupării şi care este cel al Fiului icircntrupat Eusebiu răspunde acestei icircntrebări reproducacircnd doctrina lui Marcel astfel sub aspectul existenţei sale divine Logosul este unit cu Dumnezeu fără diviziune şi fără icircmpărţire icircn Tatăl ca potenţă a acestuia sub aspectul activităţii sale şi numai sub acest aspect ca Logos activ Dumnezeirea s-a unit cu trupul pentru a deveni principiu de mişcare şi de activitate120

Marcel a fost acuzat de Eusebiu de Cezareea că a căzut icircn erezia lui Sabeliu şi că ar fi reluat adopţianismul lui Pavel de Samosata icircnvăţacircnd că Logosul s-a unit cu un om individual cu personalitate distinctă consideracircndu-l deci pe Iisus Hristos un simplu om121 Cu privire la acuzaţia de adopţianism Shwane observă că aşa ceva nu reiese din fragmentele ajunse pacircnă la noi din opera lui Marcel Dimpotrivă el ne prezintă ca divine efectele răscumpărării şi-l acuză pe Eusebiu că nu-l priveşte pe Macircntuitorul decacirct ca pe un simplu om122 Acuzaţia de cădere icircn sabelianism este icircnsă reală Cum am spus şi mai

118 J Schwane op cit vol2 p213 n1

119 J Schwane op cit p217 n2

120 J Schwane op cit vol2 p227 n1

121 J Schwane op cit vol2 p227 n2

122 J Schwane op cit vol2 p227 n4

sus Sf Atanasie a icircntacirclnit icircn vremea sa o sectă sabeliană care asemenea lui Marcel făcea aceeaşi distincţie icircntre Logos şi Fiul icircntrupat şi pe ai cărei membri i-a icircntrebat cum a devenit Logosul Fiu A căpătat acest nume cacircnd a asumat natura umană Sau Logosul a devenit Fiu devenind om Sau icircn fine a devenit Fiu icircn amacircndouă felurile adică luacircnd un trup sau devenind un trup 123 Se pare că Marcel asemenea sabelienilor Sf Atanasie a fost de părere că Logosul n-a asumat un om ci a devenit el icircnsuşi om căci el declară icircn mod expres că icircn Macircntuitorul s-a manifestat plenitudinea divinităţii την πασαν θεοτητα εν αυτη σωματικως επιδειξεταιrdquo124 Aluzia la expresia din Coloseni I9 este aici evidentă

Cum poate fi aşadar icircnţeles acest lucru pe fondul afirmaţiei sale că Logosul icircn accepţiunea sa divină nedeosebit icircn nici un fel de Tatăl icircn interiorul monadei este cu totul diferit de Fiul icircntrupat Căci Marcel afirma icircntr-adevăr că Fiul este o persoană separată de Dumnezeu şi nu există decacirct icircn afara Tatălui εκτος του πατρος 125 Aici intervine conceptul de origine stoică al extensiei πλατυσμος monadei sau esenţei divine mai icircntacirci icircn diadă prin icircntrupare apoi icircn triadă prin purcederea Duhului bdquoMonada spune Marcel nu se extinde icircn Triadă fără să sufere o oarecare separaţie ου σαφως και φανερως ενταυθα απορρητω η μονας φαινεται πλατυνομενη μεν εις τριαδα διαιρεισθαι δε μηδαμως υπομενουσαrdquo 126 Icircn ea icircnsăşi monada divină υiοπατωρ este nediferenţiată existacircnd icircntr-o stare de superconcentrare de potenţialitate maximă icircn interiorul căreia orice distincţie reală cum ar fi aceea dintre Tatăl şi Fiul său este imposibilă Calitatea de a fi Tată ca şi aceea de a fi Fiu nefiind icircncă activate icircntre ele nici nu poate exista icircncă un raport real Iată de ce Marcel neagă existenţa unei relaţii cauzale icircn interiorul divinităţii respingacircnd ideea de naştere a Logosului etern adică icircncă neactivat Icircn momentul icircn care Logosul părăseşte starea sa de existenţă virtuală potenţială icircn interiorul monadei indistincte şi se manifestă icircn actul creaţiei dar mai ales icircn cel al icircntrupării el devine dintr-odată distinct real de Tatăl tocmai prin acest act al naşterii sale din Fecioara care este de fapt o intrare icircn acţiune a energiei active a monadei η ενεργεια δραστικη

123 J Schwane op cit vol2 p217 n3

124 J Schwane op cit vol2 p227 n5

125 J Schwane op cit vol2 p221 n2

126 J Schwane op cit vol2 p224 n3

Marcel icircnsuşi spune următoarele bdquoDacă se consideră numai divinitatea Macircntuitorului Logosul ar părea să fie pe bună dreptate unul şi acelaşi lucru cu Dumnezeu icircnsuşi dar dacă Macircntuitorul este cercetat sbquodupă truprsquo divinitatea apare ca extinsă ( ieşită din ea icircnsăşi icircnstrăinată de ea icircnsăşi nn ) prin propria ei activitate ενεργεια η θεοτης μονη πλαθυνεσται δοκειrdquo 127 Conceptul de πλατυσμος sau dilatare căci acesta este adevăratul său sens sugerează că icircn actul icircntrupării monada superconcentrată asemenea unui punct pitagoreic pacircnă atunci şi de aceea icircncă nediferenţiată intră icircntr-o primă fază de dilatare aşa cum logosul stoic iniţial aflat icircntr-o stare aproape incorporală capătă prin transformare un corp tot mai palpabil tot mai dens Icircntruparea la Marcel de Ancyra ca şi-n concepţia lui Sabeliu este o primă corporeificare a esenţei divine a logosului de pacircnă atunci A doua dilatare sau extensie a monadei este purcederea Duhului Sfacircnt Avacircnd icircn substratul consideraţiilor sale hristologice tot timpul metafizica stoică a logosului care se dilată corporeificacircndu-se dar care revine după o vreme la starea sa iniţială absorbind icircn sine tot ceea ce a generat pacircnă atunci Marcel ajunge să afirme starea de icircntrupare de corporeificare a esenţei divine va lua sfacircrşit cacircndva şi Fiului icirci va lua din locul Logosul neicircntrupat şi pur spiritual De fapt el spune doar că icircmpărăţia Fiului va lua sfacircrşit odată cu judecata finală şi sfacircrşitul timpurilor128

Marcel nu accepta ideea că odată asumată natura umană a Logosului va rămacircne unită pentru eternitate cu el Icircn sine icircnsuşi zicea el trupul carnea nu poate conveni lui Dumnezeu chiar transfigurat prin icircnviere chiar devenit incoruptibil nemuritor trupul nu este mai demn de Dumnezeul cel care este mai presus chiar de imortalitate Se poate crede aşadar presupune Marcel că după parusie Logosul se va despuia de propria-i umanitate şi va reintra icircn Dumnezeu revenind la starea icircn care se afla anterior creaţiei aşa cum sugerează textul din I Corinteni XV28 Ce se va icircntacircmpla cu această umanitate Noi nu ştim deoarece Scriptura nu o spune129

127 Marcel Fragmentul 71 la J Tixeront op cit vol2 p39-40 n1 J Schwane op cit vol2 p226 n2 vezi şi nota 1 de la pagina 227

128 J Schwane op cit vol2 p211 n1 p228 n2 final

129 Marcel Fragmentele 117-121 la J Tixeront op cit vol2 p40 n6 J Schwane op cit vol2 p228 n2

2 Fotin al Sirmiului

Cel mai cunoscut discipol al lui Marcel de Ancyra a fost Fotin devenit episcop de Sirmium Ca şi icircnvăţătorul său Fotin distingea icircntre Logosul etern şi Fiul icircntrupat Cu privire la Logos etern el icirci nega orice existenţă particulară icircn esenţa divină distinctă de Tatăl Dumnezeu este un singur ipostas dar el are icircn sine propria-i raţiune el este λογοπατωρ130 Atacircta vreme cacirct nu este activ Logosul este unul interior ενδιαθετος cacircnd intră icircn stare de act el devine προφορικος şi această manifestare icircn afară constituie prima dilatare πλατυσμος prima extensie icircn Dumnezeu Purcederea Duhului Sfacircnt este a doua131 Cu privire la Iisus Hristos Fotin a mers fidel pe urmele mentorului său atacircta doar că a fost mult mai direct icircn afirmaţii de cacirct predecesorul său Căutacircnd să explice cum a devenit Logosul Fiu prin actul icircntrupării Fotin a afirmat direct transformarea naturii sale divine icircn natura umană a Fiului icircntrupat Acest lucru este atestat direct de Sf Epifanie care reproduce concepţia lui Fotin sub expresia Logosul s-a prefăcut icircn trup εις σαρκα μεταβεβλημενον132 Aluzia la expresia ioaneică και ο σαρξ εγενετο din prologul evangheliei a patra este evidentă Atacirct Tixeront cacirct şi Schwane cred la unison că Sf Epifanie se icircnşeală interpretacircnd astfel concepţia lui Fotin care icircn opinia lor ar fi mai degrabă adopţian icircn hristologie133 Icircntr-adevăr Fotin distingea icircn mod net icircntre Logosul etern şi Fiul icircntrupat afirmacircnd că Fiul n-a existat anterior naşterii sale din Fecioara Sinodul de la Sirmium atestă această doctrină a sa şi o condamnă icircn anatematisma a cincea unde spune bdquoDacă cineva zice că Fiul a existat fără icircndoială icircnainte de Maria dar

130 J Schwane op cit vol2 p229 J Tixeront op cit vol2 p41 n6

131 J Tixeront op cit vol2 p41 n7

132 Epifanie de Salamina Haer LXXI 3 la J Tixeront op cit vol2 p41 n8

133 J Tixeront op cit vol2 p41 n8 J Schwane op cit vol2 p230 n3

numai icircn preştiinţa lui Dumnezeu şi că el n-a fost născut de Dumnezeu icircnaintea tuturor timpurilor că n-a existat icircn Dumnezeu şi că nimic n-a fost creat prin el să fie anatema rdquo Iar anatematisma a noua este şi mai categorică bdquoDacă cineva zice că fiul Mariei nu este decacirct un om să fie anatema rdquo134

La prima vedere aceste anateme par a sugera caracterul adopţian al hristologiei lui Fotin Este icircnsă doar o aparenţă căci afirmaţia că Iisus Hristos sau bdquoFiul Mariei - cum se exprima el potrivit sinodului - este doar un simplu omrdquo se icircnţelege prin prisma distincţiei dintre Logosul etern şi Fiul icircntrupat Or Fiul nu este altceva decacirct Logosul devenit trup sau carne prin transformare cum spune Sf Epifanie sau mai exact prin extensia sau dilatarea substanţei divine Ca şi Marcel Fotin de Sirmiu este marcat şi el de metafizica stoică a logosului care se dilată şi se contractă succesiv şi sinodul confirmă acest lucru prin anatematismele a şasea şi a şaptea bdquoDacă cineva zice că substanţa lui Dumnezeu este susceptibilă de dilatare şi de contracţie să fie anatemardquo bdquoDacă cineva zice că substanţa dilatată a lui Dumnezeu l-a format pe Fiul sau numeşte Fiu dilatarea acestei substanţe să fie anatema rdquo 135 Aşadar Fotin credea ca şi Marcel icircnvăţătorul său că Logosul a devenit Fiu prin dilatarea substanţei sale divine Această interpretare este confirmată şi de Marius Mercator care-l acuză la un moment dat pe Fotin că ar nega faptul că Macircntuitorul s-a născut din Fecioara136 Acuzaţia capătă sens dacă Fotin nega naşterea Macircntuitorului din Fecioara ca Logos deci icircn calitatea sa de Dumenzeu icircncă neicircntrupat nediferenţiat de Tatăl Or acest lucru icircl va face şi Nestorie care icircn a patra sa cuvacircntare către Marius Mercator va folosi şi el conceptul de λογοπατωρ Al treilea argument icircn favoarea acestei interpretări şi care fixează definitiv hristologia lui Fotin ca una de esenţă modalistă este anatema a douăsprezecea a sinodului semiarian de la Sirmium din 351 care-i condamnă direct concepţia icircn termenii următori bdquoDacă cineva auzind cuvintele sbquoŞi Cuvacircntul s-a făcut truprsquo crede că Logosul s-a transformat icircn trup ( icircn carne ) sau că luacircnd trup a suferit vreo schimbare să fie anatema rdquo 137

134 J Schwane op cit vol2 p231-232

135 J Schwane op cit vol2 p231-232

136 J Schwane op cit vol2 p230 n2

137 J Schwane op cit vo2 p230 n4

3 Anatemele sinodului semiarian de la Sirmium (351-352)

Pentru o mai bună icircnţelegere a hristologiei celor doi modalişti iată anatemele rostite icircmpotriva lor icircn special a lui Fotin de Sirmiu de către sinodul semiarian de la Sirmiu din 351-352 anatemele suprimate exprimă viziunea subordinaţiană a participanţilor şi sunt fără interes aici Voi păstra numerotarea originală bdquo2 Dacă cineva numeşte pe tatăl şi pe Fiul doi Dumnezei (nenăscuţi nn) să fie anatema 3 Dacă cineva spune că Hristos este Dumnezeu şi Fiul lui Dumnezeu icircnaintea tuturor timpurilor fără să admită că el (Fiul icircntr-o ipostază personală distinctă nn) l-a ajutat pe Tatăl la crearea tuturor lucrurilor să fie anatema 4 Dacă cineva icircndrăzneşte să spună că Cel Nenăscut sau o parte din El s-a născut din Maria să fie anatema 5 Dacă cineva zice că Fiul lui Dumnezeu a existat fără icircndoială icircnainte de Maria dar numai icircn preştiinţa lui Dumnezeu şi că el nu era icircn Dumnezeu născut din Tatăl icircnaintea tuturor veacurilor şi că prin el au fost făcute toate lucrurile să fie anatema 6 Dacă cineva spune că substanţa lui Dumnezeu este supusă dilatării sau contracţiei să fie anatema 7 Dacă cineva zice că substanţa lui Dumnezeu dilatacircndu-se l-a format pe Fiul sau numeşte Fiu extensia substanţei lui Dumnezeu să fie anatema 8 Dacă cineva numeşte pe Fiul lui Dumnezeu Logos gacircndit sau chiar pronunţat să fie anatema 9 Dacă cineva zice că Fiul Mariei nu este decacirct un om să fie anatema 10 Dacă cineva numindu-l pe Dumnezeu Dumnezeu-omul născut din Maria icircnţelege prin aceasta pe Cel Nenăscut să fie anatema 11 Dacă cineva icircnţelege icircn maniera iudeilor (aceste cuvinte ale lui Isaia XLIV 6) lsquoEu sunt primul şi ultimul şi icircn afară de mine nu există alt Dumnezeursquo cuvinte care au fost zise pentru a exclude idolii şi falşii zei şi le icircnţelege prin excluderea celui ce s-a născut din Dumnezeu Fiul cel unic de dinaintea tuturor veacurilor să fie anatema 12 Dacă cineva căutacircnd să icircnţeleagă aceste cuvinte lsquoCuvacircntul s-a făcut truprsquo crede că Logosul s-a prefăcut icircn carne sau catilde luacircnd trup el a suferit o schimbare să fie anatema 13 Dacă cineva căutacircnd să icircnţeleagă aceste cuvinte lsquoFiul unic al lui Dumnezeu a fost crucificatrsquo crede că divinitatea sa a suferit o tulburare din cauza suferinţei a schimbării a micşorării sau a aneantizării să fie anatema 14 Dacă cineva zice că aceste cuvinte lsquoSă facem omrsquo n-au fost spuse Fiului de către Tatăl ci că Tatăl şi le-ar fi spus lui icircnsuşi (adică le-ar fi spus Logosului existacircnd icircn el icircn manieră impersonală) să fie anatema 15 Dacă cineva spune că nu Fiul ar fi apărut lui Avraam ci Dumnezeul Cel Nenăscut sau o parte din acest Dumnezeu să fie anatema 16 Dacă cineva zice că Fiul lui Dumnezeu n-a luptat ca un om cu Iacov ci că Dumnezeu Cel Nenăscut sau o parte din acest Dumnezeu este cel care a luptat să fie anatema 17 Dacă cineva nu icircnţelege despre Tatăl şi despre Fiul (aceste cuvinte ale lui Moise Geneză XIX 24) lsquoDomnul a făcut să plouă cu foc de la Domnulrsquo ci spune că

Tatăl a făcut să plouă de la el icircnsuşi să fie anatema Căci Domnul adică Fiul este cel care a făcut să plouă de la Domnul adică de la Tatăl Anatema 19 Dacă cineva numeşte pe Tatăl pe Fiul şi pe Sfacircntul Duh o singură persoană să fie anatema 26 Dacă cineva spune că Fiul n-a fost născut şi că el nu-şi are principiul icircn altul (decacirct el) admiţacircnd astfel două fiinţe nenăscute şi fără principiu şi icircn consecinţă doi dumnezei să fie anatema căci capul şi principiul a toate este Fiul iar Dumnezeu la racircndul său este capul şi principiul lui Hristos Icircn acest fel vom readuce toate cu evlavie prin Fiul la principiul tuturor lucrurilor el icircnşişi fără principiu 27 Pentru a da odată pentru totdeauna un icircnţeles adevărat icircnvăţăturii creştine adăugăm Dacă cineva nu-l mărturiseşte pe Hristos Dumnezeu şi Fiul lui Dumnezeu existacircnd icircnaintea tuturor veacurilor icircmpreună lucrător cu Tatăl la crearea tuturor lucrurilor ci spune că el nu a fost numit Hristos şi Fiu decacirct după ce s-a născut din Maria şi că a avut chiar ca Dumnezeu un icircnceput să fie anatema 138

138 J Hefele op cit p 853-861

icircnconjuram de respect arborii i pietrele ridicam temple i altare icircmpotriva ta Creatoruleș ș atinsesem norii cu răutatea mea Căci odată coruptă legea naturală trăiam fără discernămacircnt asemenea jivinelor ira ionalerdquo ț 69 bdquoTu e ti arhistrategul ( eful armatelorș ș cere ti) Domnului love te-l pe autorul răului (ș ș ρχιστρ τηγοςἀ ά π ρχειςὑ ά κυρ ουί τ νὸ

ρχ κακονἀ έ τρ σονῶ ) 70 răpe te-i armele tiranului căci tu ai puterea cea de neicircnvinsș Eliberează-ne din robia pe care am icircndurat-o din cauza u urătă ii noastre scoate-ne dinș ț eroare i poartă-i pe rătăci i pe umerii tăi ș ț Apleacă- i Doamne urechea spre ruga meaț (Psalmul V 2) Arat-o fecioară pe curtezană schimb-o icircn femeie castă pe femeia adulteră fă-o rodnică pe cea stearpă schimbă neghina-n gracircu bun transformă spinii icircn trandafiri altoie te măslinul sălbatic pentru a face din el un măslin roditor slăve te-l pe celș ș abandonat fă-o mamă a multor copii pe cea care nu are niciunul Căci totul este posibil cacircnd tu vrei icircn simpla ta voin a tu posezi deja puterea (ț π νταά γ ρὰ δυνατά σοι τανὅ θ ληςέ νἐ γ ρὰ τῷ θ λεινέ χειἔ τὸ δ νασθαιύ )rdquo 71

Părăsind domeniul metafizicii autorul intră icircn acela al istoriei Vechiului Testament bdquoIudeul zice el s-a bucurat de ale tale voi gusta i eu din binefacerile tale tuș l-ai condus afară din Egipt scoate-mă i pe mine din gre eală Tu l-ai răscumpărat dinș ș macircna lui faraon eliberează-mă i pe mine din macircna celui rău Tu l-ai condus prin Mareaș Ro ie condu-mă i pe mine prin cristelni a botezului Tu l-ai icircndrumat cu stacirclpul cel deș ș ț foc luminează-mă i pe mine cu Duhul tău cel Sfacircnt El a macircncat pacircinea icircngerilor dă-miș i mie trupul tău cel sfacircnt El a băut din stacircncă amestecă i pentru mine sacircngele coasteiș ș

tale El a primit tablele legii scrie icircn carnea inimii mele evangheliile tale Tu i-ai trimis lui pe profe i trimite-mi i mie pe apostolirdquo ț ș 72 Plecacircnd apoi de la versetul 2 al psalmului

69 Anonimul anomeu Deux homeacutelies anomeacuteens pur lrsquooctave de Paques Homeacutelie I 4 icircn Sources chreacutetiennes vol146 p63

70 J Lieacutebaert atrage atenția aici asupra antitezei dintre bdquocel rău ἀρχέκακονrdquo tiranul lumii căzute și bdquoarhistrategul ἀρχιστράτηγοςrdquo Hristos salvatorul ceresc (p65 n2)

71 Anonimul anomeu Deux homeacutelies anomeacuteens pur lrsquooctave de Paques Homeacutelie I 6 icircn Sources chreacutetiennes vol146 p65-67

72 Anonimul anomeu Deux homeacutelies anomeacuteens pur lrsquooctave de Paques Homeacutelie I 9 icircn Sources chreacutetiennes vol146 p69

al 11-lea omilia a doua continuă ruga bdquoSalvează-mă Doamne tu care l-ai salvat pe Noe din naufragiul universal tu care l-ai salvat pe Lot din focul necru ător tu care l-ai salvatț pe Avraam din macircna celor cinci regi tu care l-ai salvat pe Isaac din lupta cu păstorii tu care l-ai salvat pe Iacob de macircnia lui Esau tu care l-ai salvat pe Iosif din macircna fra ilorț săi tu care l-ai salvat pe Iov de tirania celui rău tu care l-ai salvat pe Moise de macircndria lui faraon salvează-mă i pe mine de vrăjmă ia lui Saul hellipAm căzut de bunăvoie icircnș ș cursele vrăjma ului m-am lăsat legat fără speran ă icircn lan urile celui rău am căzut fărăș ț ț speran ă icircn undi a tiranului Din rege al lui Israel am devenit sclavul pasiunii mele dinț ț stăpacircn peste armate am devenit prizonier al celui tiran eu care am zdrobit leii am fost dominat de frumuse ea unei femei eu care am icircnvins popoare vrăjma e am fost icircnvins deț ș dorin a pentru o femeie eu care m-am ridicat la demnitatea unui profet am fost lipsit deț profe ie din cauza u urătă ii mele Icircn lacrimi strig i mă prostern la picioarele taleț ș ț ș Salvează-mă Doamnerdquo 73

Dacă pacircnă aici nu este clară aplecarea autorului spre erezie de aici icircncolo lucrurile se schimbă cacircnd intră icircn detaliile hristologiei Cel care a coboracirct din ceruri pe pămacircnt chemat să salveze umanitatea căzută sub robia celui rău nu a asumat o natură umană reală ci a fost doar icircn aparen ă om bdquohellipLa un semn al Celui Nenăscut ai fostț trimis din ceruri pe pămacircnt ca să locuie ti icircn sacircnul unei tinere femei tu conducătorulș cerului i al pămacircntului i ca să iei condi ia de sclav tu stăpacircnul crea iei alături deș ș ț ț Tatălhelliprdquo 74 bdquoEl mielul lui Dumnezeu n-a fost oferit asemenea unei oi sub puterea Legii căci nu icircmpotriva vrerii lui a mers el către patima de pe cruce i nici fără voin a sa aș ț icircndurat el rana lăncii nici prin constracircngere a cunoscut el legea mor ii prin crucificareț Tatăl n-a avut decacirct să ordone Monogenului să plece spre lumea pămacircntească acceptacircnd de bunăvoie fiul (copilul) s-a ridicat de pe tronul său slăvit a trecut nevăzut prin sferele naturilor celor netrupe ti a depă it corurile armatelor arhi-icircngere ti i a ajuns icircn cele dinș ș ș ș urmă lumea pămacircntească A fost purtat la sacircnul unei fecioare el care poartă icircn macircinile sale icircntreaga creatură A apărut icircn starea unui nou-născut el care este anterior veacurilor S-a arătat ca un copil el care formează copiii icircn pacircntecele maicii lor S-a hrănit cu lapte el care schimbă icircn mod nevăzut sacircngele (mamei) icircn lapte (pentru pruncul care suge) A

73 Anonimul anomeu Deux homeacutelies anomeacuteens pur lrsquooctave de Paques Homeacutelie II 5 7 icircn Sources chreacutetiennes vol146 p101

74 Anonimul anomeu Deux homeacutelies anomeacuteens pur lrsquooctave de Paques Homeacutelie I 5 icircn Sources chreacutetiennes vol146 p65

fost purtat icircn bra e el care dirijează la un semn toată crea ia Pentru oameni el care aț ț asumat slăbiciunile oamenilor rămacircnacircnd icircnsă ceea ce era icircnaintea veacurilor (με ναςί α τ ςὐ ὸ περὅ πρὸ α νωνἰώ π ρχενὑ ῆ ) Căci el nu s-a transformat ( υτεὄ μετ πεσενέ ) din mai bogat icircn mai sărac el nu s-a schimbat ( υτεὄ τρ πηἐ ά ) din mai mult icircn mai pu inț faptul de a fi icircmbrăcat carnea nu i-a alterat natura sa divină ( υτεὄ ἡ περιβολὴ τ ςῆ σαρκ ςὸ τ νὴ θε τητοςό λλο ωσεἠ ί φ σινύ ) asumarea trupului nu i-a mic orat ipostasul său deș Monogen ( υτεὄ ἡ ν ληψιςἀ ά τοῦ σ ματοςώ τ νὴ τοῦ μονογενο ςῦ σμ κρυνενἐ ί

π στασινὑ ό ) rămacircnacircnd ceea ce era icircnaintea veacurilor de bunăvoie el s-a oferit să aducă macircntuire oamenilorrdquo 75

Cu toată această condescenden ă asumată voluntar de Monogen el n-a fost unț simplu om bdquoCăci dacă Hristos ar fi fost un simplu om moartea ar fi avut asupra lui putere ca supra tuturor oamenilor (εἰ γ ρὰ νθρωποςἄ ψιλ ςὸ ὁ Χριστ ςό καὶ α τοὐ ῦ νἂ ςὡ π ντωνά νθτρ πωνἀ ώ κυρ ευσενἐ ί ὁ θ νατοςά ) 76 Urci pe firul vechii istorii i rămacirci uimitș icircn fa a mor ii Domnului Abel a fost ucis i crea ia nu a fost tulburată Avraam a fost pusț ț ș ț icircn mormacircnt i mormintele nu s-au deschis Isaac a murit i iadul n-a murit Iacob a fostș ș icircngropat i cei icircngropa i n-au icircnviat Iosif a fost depus lacircngă părin ii săi i trupurileș ț ț ș sfin ilor nu s-au ridicat Isaia a fost tăiat i soarele nu s-a icircntunecat Ieremia a fostț ș trangulat i luna nu s-a stricat Nabuth a fost omoracirct cu pietre i pămacircntul nu s-a clintitș ș ș

Zaharia a fost gacirctuit i ziua nu s-a schimbat icircn noapte Ioan a fost decapitat i voalulș ș templului nu s-a rupt icircn două Cacircnd Hristos a suferit icircnsă icircn trup soarele s-a oprit din drumul său luna i-a pierdut strălucirea fe ii sale pămacircntul s-a cutremurathellip Icircnvăluit icircnș ț giulgiu el a despuiat iadul a semănat groază icircn racircndurile păzitorilor iadului i a sfăracircmatș fără efort por ile iadului A ie it din mormacircnt icircmpreună cu capturile sale de război aț ș apărut femeilor a ezate icircn jurul mormacircntului por iile fiind icircncuiate el a intrat totu i prinș ț ș ele la apostoli lui Toma cel necredincios el i-a arătat coasta sa pentru a-l face credincioshelliprdquo 77

De i superior tuturor oamenilor Monogenul nu este totu i Dumnezeul supremș ș

75 Anonimul anomeu Deux homeacutelies anomeacuteens pur lrsquooctave de Paques Homeacutelie I 1-2 icircn Sources chreacutetiennes vol146 p59 J Lieacutebaert precizează că sensul lui ἐσμίκρυνεν este aici unul pur moral (p37 n2)

76 Hristos nu a fost așadar bdquoun simplu om ἄνθρωπος ψιλὸςrdquo adică un om adevărat ci o ființă intermediară icircntre Dumnezeu și om nici Dumnezeu deplin adevărat ca Dumnezeu Tatăl dar nici om adevărat ca ceilalți oameni

Anomeismul autorului omiliilor apare aici fără echivoc Pornind de la strigătul din rugăciune Auzi Doamne strigătul meu autorul icircl prezintă i ca strigăt al cre tinuluiș ș care- i proclamă credin a bdquoVoi striga puterea absolută a Tatălui i medierea ta (caș ț ș Monogen mediator nm) trimiterea ordonată de Cel Nenăscut i supunerea ta (ca Fiuș nm) (κρ ζωά γ ρὰ τ νὴ τοῦ Πατρ ςὸ α θεντει νὐ ά καὶ σ νὴ μεσιτε ανὶ τ νὴ τοῦ γενν τουἀ ή

ποστολ νἀ ὴ καὶ τ νὴ σ νὴ παλο νὑ ή ) 78 Icircn timp ce El stă etern (nemi cat) tu ai icircnclinatș cerurile i ai coboracirct (ș τιὅ κε νοςἐ ῖ ε ςἰ τ νὸ α ναἰῶ κ θηταιά καὶ σὺ κλιναςἔ ο ρανο ςὐ ὺ καὶ κατ βηςέ ) 79 icircn timp ce Tatăl dă mărturie din icircnaltul cerurilor tu la Iordan ai primit mărturia lui de i l-ai chemat afară din mormacircnt pe Lazăr cel mort de patru zile tu ai datș totu i slavă lui (Dumnezeu) Tatăl (ș Părinte te slăvesc pentru că m-ai ascultathellip) icircnmul ind pacircinile-n pustie tu ai dat cinste Celui ce t-a născut (ț ridicacircndu- i ochii el aș binecuvacircntathellip) ai fost spacircnzurat trupe te pe cruce dar El a fost cel ce a primit duhul tăuș ( i strigacircnd cu voce tare i-a dat duhulhellipș ș ) ai fost pus icircn mormacircnt dar El a fost cel ce te-a icircnviat din mormacircnt a treia zirdquo 80 bdquoCăci dacă Tatăl nu i-ar fi poruncit voi n-a i fi putut fiț stăpacircni i de fiul său dacă sentin a n-ar fi venit de sus voi n-a i fi fost capabili să văț ț ț recunoa te i Creatorul dacă Tatăl n-ar fi luat hotăracircrea voi n-a i fi putut atingeș ț ț tămăduitorul Un semn i el ar fi pedepsit natura Un semn i el ar fi zdrobit crea ia Darș ș ț

77 Anonimul anomeu Deux homeacutelies anomeacuteens pur lrsquooctave de Paques Homeacutelie I 26-27 icircn Sources chreacutetiennes vol146 p91-93

78 A se observa antiteza dintre auto-icircntemeierea absolută a Tatălui τὴν τοῦ Πατρὸς αὐθεντειάν și medierea μεσιτεὶαν poziția condiționată și condiționantă a Monogenului de mijlocitor icircntre Dumnezeu cel pur spiritual și lumea pur materială (Vezi și comentariile lui J Lieacutebaert p35 n1)

79 A se observa de asemenea antiteza dintre bdquoa sta nemișcat din eternitate εἰς τὸν αἰῶνα κάθηταιrdquo și bdquoa icircnclina cerurile și a coboricirc ἔκλινας οὐρανοὺς καὶ κατέβηςrdquo Tatăl este icircn esența sa imuabil la modul absolut Fiul Monogenul este icircnsă muabil și de aceea diferit ca esență de esența Tatălui său

80 Anonimul anomeu Deux homeacutelies anomeacuteens pur lrsquooctave de Paques Homeacutelie II 11 icircn Sources chreacutetiennes vol146 p107

nu icircmpotriva voin ei lui Dumnezeu (Cuvacircntul) a mers să pătimească pe cruce (ț ο τεὔ γ ρὰ κωνἄ ὁ Θε ςὸ πἐ ὶ τὸ σταυρικ νὸ παρεγ νετοέ π θοςά ) ci prin supunere fa ă de semnulț

părintesc a luat el asupra sa să sufere moartea pentru cei muritorirdquo 81

Coboracircrii sale la icircntrupare acestui descensus cosmic al Logosului icirci urmează ascensus urcu ul său prin icircnviere spre sferele cosmice celeste de unde a venit Dar niciș el nu este o putere absolută ci una relativă condi ionată de puterea absolută a Tatăluiț căci ine să observe autorul omiliilor bdquounul este cel care a fost icircnviat dar altul este celț care-l icircnviază Cum ar putea fi el unul i acela irdquo ș ș 82 Dar nu numai ontologic iș metafizic adică pentru sine icircnsu i el Monogenul nu este icircntemeierea absolută a fiin eiș ț el nu este reperul ultim nici pentru rugăciunea care se icircnal ă către Dumnezeu Departe deț a fi destina ia ei ultimă Monogenul este numai un mediator al rugăciunilor noastre cătreț adevăratul Dumnezeu care este Tatăl De i superior icircngerilor i chiar arhanghelilorș ș Monogenul este inferior totu i Tatălui său bdquoCacircnd rugăciunea iese din buze curate eaș tie să atingă urechile incoruptibile ale Stăpacircnului căci rugăciunea celui drept tie cuș ș

adevărat să icircnduplece divinitatea către milă hellipEa se ridică pacircnă icircn regiunile icircnăl imilorț celeste hellip i icircntr-o clipă ajunge icircn locuin a fiin elor celor netrupe ti unde por ile celeste iș ț ț ș ț

81 Anonimul anomeu Deux homeacutelies anomeacuteens pur lrsquooctave de Paques Homeacutelie I 24 icircn Sources chreacutetiennes vol146 p89 De remarcat aici faptul că suferințele de pe cruce sunt atribuite Monogenului ca Dumnezeu Comentacircnd expresia J Lieacutebaert este de părere că limbajul icircntrebuințat aici de autorul anomeu nu este conform cu ortodoxia ariană (p36 n1) Ideea de a raporta suferințele de pe cruce la icircnsăși ființa divină a Monogenului se icircntacirclnește icircnsă la arieni ca Palladius al Ratiariei cu ocazia Conciliului de la Aquileea din 381 (vezi capitolul următor) Acest amănunt ar putea fi un argument pentru a-l plasa pe autorul nostru mai degrabă către sfacircrșitul secolului al IV-lea decacirct spre mijlocul lui Explicația ar fi aceea că pentru anomei doar esența Tatălui este absolut impasibilă ființa Monogenului chiar dacă el este numit bdquodumnezeurdquo este pasibilă J Lieacutebaert propune calificarea hristologiei ariene ca bdquologopashitărdquo Expresia din text autorizează icircnsă calificarea ei mai degrabă ca bdquotheopashitărdquo termenul bdquotheosrdquo fiind icircnsă icircnțeles icircn noul arianism ca bdquodumnezeu secundrdquo distinct de bdquodumnezeul primrdquo care este Tatăl

82 Anonimul anomeu Deux homeacutelies anomeacuteens pur lrsquooctave de Paques Homeacutelie I 25 icircn Sources chreacutetiennes vol146 p 91

se deschid Cerul o prime te cu bucurie căci ea nu mai con ine nimic pămacircntescș ț (ο ραν ςὐ ὸ α τ νὐ ὴ μετὰ χαρ ςᾶ ποδ χεταιὑ έ ςὡ μηδ νὲ πιφ ρουσανἐ έ γ ϊνονή ) 83 Icircngerii o icircnso esc cu bucurie căci ea a icircmplinit ceea ce place lui Dumnezeu Arhanghelii oț icircmbră i ează ca pe un prieten Icircncepătoriile (principiile) i Puterile icirci cedează trecereaț ș ș căci ea poartă podoabele sărbătorii văzacircnd ve macircntul ei de fapte bune Domniile oș icircnso esc căci ea s-a străduit să icircmplinească iubirea pentru Creator Heruvimii i Serafimiiț ș icirci arată locul unde stă Paracletul Paracletul salutacircnd-o cum se cuvine o conduce la Dumnezeu Monogenul (ὁ Παρ κλητοςά σπασ μενοςἀ ά γνης ωςί τῷ Μονογενεῖ θεῷ α τ νὐ ὴ προς γειά ) Dumnezeu Cuvacircntul Monogenul o oferă icircn fine icircnaintea Tatălui (ὁ Μονογεν ςὴ θε ςὸ Λ γοςό τῷ Πατρὶ ξ νιονέ α τ νὐ ὴ προσφ ρειέ )rdquo 84

Finalul celei de a doua omilii este apoteotic bdquoAceasta este deci ceea ce strig aceasta este ceea ce proclam peste veacuri Eu păzesc realită ile fără confuzie eu nuț amestec ipostasele ( σ γχυταἀ ύ φυλ ττωά τὰ πρ γματαά οὐ συναναμ γνυμιί τ ςὰ

ποστ σειςὑ ά ) eu in ceea ce tu icircnsu i ai zis eu strig ceea ce tu icircnsu i ai vestit eu păstrezț ț ț ceea ce tu icircnsu i mi-ai transmis icircnvă ceea ce tu icircnsu i ai proclamatrdquo ț ț ț 85 bdquoLegea proclamă Ascultă Israele Domnul Dumnezeul tău este unul Iată-i icircnsă pe sabelienii cei lipsi i deț evlavie adăugacircnd lui Unu al i doi (ț οἱ σαβ λλιοιέ τῷ νἑ ὶ δ οὺ συν πτουσινά ) hellip i pe fiiiș ereticilor imaginacircnd o Triadă consubstan ială de dumnezei (ț καὶ α ρετικ νἱ ῶ πα δεςῖ τρι δαά θε νῶ μοο σιονὁ ύ φαντ ζονταιά )rdquo 86 Men ionarea sabelienilor ca adversarii prin excelen ăț ț ai arianismului este astfel o bună introducere la prezentarea esen ialismului marcelian iț ș

83 Se va remarca această precizare a rugăciunii dezbrăcată de tot ce este pămacircntesc Urcușul rugăciunii icircn această stare este posibil numai pe drumul pe care Monogenul icircnsuși dezbrăcat la racircndul său de haina lui umană icircl va fi făcut prin icircnviere Revenirea sa icircn sferele celeste de unde coboracircse la icircntrupare nu este de conceput icircn arianims altfel decacirct prin eliberarea de materia asumată la nașterea sa din Fecioara Și icircn arianism ca și icircn gnoză materia este rea și destinată pieirii finale Derobarea de materia trupului este posibilă numai icircntr-o hristologie dochetă icircn care icircntruparea nu este reală

84 Anonimul anomeu Deux homeacutelies anomeacuteens pur lrsquooctave de Paques Homeacutelie II 1 icircn Sources chreacutetiennes vol146 p95-97

85 Anonimul anomeu Deux homeacutelies anomeacuteens pur lrsquooctave de Paques Homeacutelie I 12 icircn Sources chreacutetiennes vol146 p71

fotinian care urmează

B PROBLEMA DUHULUI SFAcircNT IcircN ARIANISM

1 Mărturia Sf Atanasie cel Mare bdquoTropiciirdquo lui Serapion de Thmuis

Aflat icircn pustie icircn urma fugii sale din noaptea de 8 spre 9 februarie 356 din calea oamenilor icircmpăratului Constan iu marele patriarh al Alexandriei prime te la un momentț ș dat o interpelare din partea episcopului de Thmuis Serapion icircn problema doctrinei unor eretici pe care el icirci nume te bdquotropicirdquo probabil pentru faptul că dădeau un sens figuratș expresiilor din Scriptură cu privire la Duhul Sfacircnt Ace tia părăsiseră arianismul icircn ceeaș ce prive te doctrina despre inferioritatea Fiului icircn raport cu Dumnezeu Tatăl dar păstrauș vechea erezie icircn ceea ce prive te icircnvă ătura despre Duhul Sfacircnt Atanasie care-i scrie luiș ț Serapion patru epistole pe această temă datate de cercetători icircntre 356 i 361 descrieș doctrina bdquotropicilorrdquo icircn termenii următori bdquohellipPărăsind unii pe arieni pentru hula lor icircmpotriva Fiului cugetă icircmpotriva Duhului i zic nu numai că ș el este creatură ci i că ș e unul din duhurile slujitoare i se deosebe te de icircngeri numai prin treaptăș ș Iar aceasta e numai o luptă prefăcută fa ă de arieni De fapt e o adevărată icircmpotrivire fa ă de dreaptaț ț credin ă Căci precum aceia tăgăduind pe Fiul tăgăduiesc pe Tatăl a a i ace tia grăindț ș ș ș rău de Duhul Sfacircnt grăiesc rău i de Fiul Cele două păr i i-au icircmpăr it icircmpotrivirea fa ăș ț ș ț ț de adevăr căci cugetacircnd unii icircmpotriva Cuvacircntului iar ceilal i icircmpotriva Duhului eiț icircndreaptă aceea i hulă icircmpotriva Sfintei Treimi (icircntregi)rdquo ș 87 Potrivit acestui text tropicii admiteau consubstan ialitatea Fiului cu Dumnezeu Tatăl conform sinodului de la Niceeaț dar nu mai admiteau i consubstan ialitatea Duhului cu Fiul i desigur i cu Tatăl Pentruș ț ș ș ei Duhul era o creatură a Fiului asemenea icircntregului cosmos

Aspectul cu adevărat relevant icircn această afacere este icircnsă faptul că tropicii

86 Anonimul anomeu Deux homeacutelies anomeacuteens pur lrsquooctave de Paques Homeacutelie II 11 icircn Sources chreacutetiennes vol146 p107

87 Atanasie cel Mare Epistola icircntacirci către Serapion 1 icircn colecția bdquoPărinți și scriitori bisericeștirdquo EIBMBOR București 1988 vol 16 p 23

considerau Duhul o crea ie numai a Fiului fără nici un amestec din partea Tatăluiț Tropicii tăgăduiau cu alte cuvinte orice rela ie directă a Duhului cu Tatăl chiar icircnț calitatea sa de creatură Iată cacircteva texte care ilustrează acest aspect bdquoEi zic a a spuneș Sf Atanasie ltdacă Duhul nu e creatură nici unul dintre icircngeri ci purcede din Tatăl urmează că e Fiu i el i astfel sunt doi fii el i Cuvacircntul i dacă e frate (alș ș ș Ș Cuvacircntului nn) cum mai este Cuvacircntul laquoUnul Născutraquo Sau nu sunt egali ci unul se nume te după Tatăl iar celălalt după Fiulgt ș i iară iȘ ș ltdacă e din Tatăl cum de nu se zice i despre el că s-a născut Iar dacă Duhul este al Fiului urmează că Tatăl esteș bunicul Duhuluigtrdquo 88 Cacircteva racircnduri mai jos Atanasie se icircntreabă bdquoCare sunt deci de teptele lor icircntrebări ș ltDacă Duhul nu e creatură (a Fiului ci purcede direct din Tatăl nn) zic ei el este fiu i deci sunt doi fra i (proveni i din Tatăl nn) Cuvacircntul iș ț ț ș elgt Apoi adaugă ltdacă Duhul va lua din Fiul i se va da de către el (hellip) urmează căș Tatăl e bunic i Duhul nepotul luigtș rdquo 89 bdquoEi zic deci ltdacă Duhul Sfacircnt nu e creatură cum a i spus icircnainte ci este icircn Dumnezeu i se dă din Dumnezeu atunci este i el fiu iț ș ș ș sunt deci doi fii el i Fiul Iar dacă Duhul e al Fiului i prime te toate de la Fiul(hellip)ș ș ș atunci Tatăl este bunic i Duhul nepotul luigtș rdquo 90 Iată a adar care era faimosul argumentș al tropicilor sau cum spune Sf Atanasie bdquohellipacea sfătoasă icircntrebare a lor ltdacă Duhul e din Dumnezeu (Tatăl) pentru ce nu se nume te el fiuhellipgtș rdquo 91

Ce icircnvă au a adar tropicii lui Serapion Spuneau mai icircntacirci că Duhul Sfacircnt nuț ș poate purcede direct bdquodin Tatălrdquo deoarece Duhul ar deveni i el Fiu i deci un frate alș ș Fiului ceea ar anula calificarea acestuia din urmă ca Monogen Mai spuneau apoi că Duhul nu poate purcede nici bdquodin Fiulrdquo adică bdquodin fiin a Fiuluirdquo pentru că icircn acest cazț

88 Atanasie cel Mare Epistola icircntacirci către Serapion 15 icircn colecția bdquoPărinți și scriitori bisericeștirdquo vol 16 p 40

89 Atanasie cel Mare Epistola a patra către Serapion 1 icircn colecția bdquoPărinți și scriitori bisericeștirdquo vol 16 p 87

90 Atanasie cel Mare Epistola a patra către Serapion 2 icircn colecția bdquoPărinți și scriitori bisericeștirdquo vol 16 p 88

91 Atanasie cel Mare Epistola icircntacirci către Serapion 25 icircn colecția bdquoPărinți și scriitori bisericeștirdquo vol 16 p 54

Fiul i-ar deveni tată el icircnsu i devenind astfel bdquonepotrdquo al Tatălui Primei obiec ii aș ț bdquotropicilorrdquo SF Atanasie le-a opus argumentul stabilită ii numelor i anume că ipostaseleț ș icirc i păstrează caracteristicile proprii astfel icircncacirct Tatăl nu poate deveni bunic nici Fiul tatăș al Duhului bdquoCăci dacă deoarece Duhul nu este creatură (voi totu i) icircntreba i ș ț ltdeci Duhul este ( i el) Fiugtș atunci lua i seama ca nu cumva aflacircnd că Fiul nu este creaturăț (căci prin el s-au făcut toate) să (ajunge i să) icircntreba i ț ț ltdeci Fiul este Tatăgt sau icircncă ltDuhul este Fiu i Fiul este Duhul Sfacircntgtș Cei ce cugetă a a sunt icircn afara Treimii i seș ș vor socoti fără Dumnezeu schimbacircnd numele Tatălui i al Fiului i al Duhului Sfacircnt iș ș ș socotindu-i pe ace tia după a lor voie icircntru asemănarea na terii omene ti numindu-iș ș ș nepo i i bunici i nălucindu- i na teri dumnezeie ti (teogonii) asemenea (miturilorț ș ș ș ș ș păgacircne ale nn) elinilor Nu aceasta e credin a Bisericii ci cum a zis Macircntuitorul icircnț Tatăl i Fiul i Sfacircntul Duh icircn Tatăl care nu poate deveni bunic icircn Fiul care nu poateș ș deveni Tată i icircn Duhul Sfacircnt care nu poate fi numit decacirct a a i nu altfel Credin aș ș ș ț aceasta nu poate schimba numele Ci Tatăl e pururi Tatăl Fiul e pururi Fiul i Duhul Sfacircntș care se zice pururi Duhul Sfacircnt hellipLa oameni tatăl nu este pururi tată nici fiul pururi fiu Fiindcă cel ce devine tatăl unui fiu a fost fiul altuia i fiul unui tată devine tată altuiaȘ Avraam fiind fiul lui Nahor a devenit tatăl lui Isaac i Isaac fiind fiul lui Avraam s-aș făcut tată lui Iacob Căci fiecare fiind o parte a născătorului său (sn) se na te ca fiu darș devine i el tată al altuia Dar icircn dumnezeire nu este a a fiindcă Dumnezeu nu e ca omulș ș Tatăl nu e din alt tată De aceea nici nu na te pe cineva care va deveni tată al altuia Niciș Fiul nu este o parte a Tatălui (sn) 92 de aceea nici nu e născut spre a na te un alt fiuș Pentru aceea numai icircn dumnezeire Tatăl fiind icircn mod propriu i singur (numai el) Tatăș este i a fost i va fi pururi Tatăl i Fiul este icircn mod propriu i singur (numai el) Fiuș ș Ș ș Astfel Tatăl e i se zice pururi Tatăl i Fiul e pururi Fiul i Duhul Sfacircnt este pururi Duhulș ș ș (sn) Iar acesta (Duhul) credem că este al lui Dumnezeu i că s-a dat de la Tatăl prinș Fiul Astfel Sfacircnta Treime rămacircne neschimbată cunoscută icircntr-o singură dumnezeire Deci cel ce icircntreabă ltprin urmare Duhul este ( i el) Fiugtș icirc i icircnchipuie că numele poateș fi schimbat i nu e sănătos la minte (Asemenea) i cel ce icircntreabă ș ș ltTatăl e deci bunicgt născocind un alt nume Tatălui rătăce te icircn inima lui Dar a răspunde mai departeș neru inării ereticilor nu e de folosrdquo ș 93

Argumentul său icircmpotriva celei de a doua obiec ii a bdquotropicilorrdquo este acela căț

92 Cum afirmase cu mai bine de un secol icircnainte icircn Occidentul latin Tertulian icircn Adversus Praxean XXVI 3 6 Iar icircn Orient cine

93 Atanasie cel Mare Epistola a treia către Serapion 6 icircn colecția bdquoPărinți și scriitori bisericeștirdquo vol 16 p 92-93

Duhul nu poate fi o creatură a Fiului deoarece el este bdquopropriul Fiuluirdquo adică din aceea iș fiin ă cu Fiul tot a a cum Fiul este bdquopropriul Tatăluirdquo adică din aceea i fiin ă cu Tatălț ș ș ț bdquoDe ce nu- i dau seama (ace tia) zice el că precum nedespăr ind pe Fiul de Tatăl eiș ș ț păstrează unitatea lui Dumnezeu a a despăr ind pe Duhul de Cuvacircntul nu mai păstreazăș ț unitatea dumnezeirii icircn Treime ci o sfacirc ie amestecacircnd icircn ea o fire străină i de alt soi i oș ș ș egalizează pe aceasta cu creaturile Ei arată astfel că Treimea nu mai este una ci compusă din două firi datorită fiin ei deosebite a Duhului cum i-o imaginează ei i ceț ș Ș fiin ă dumnezeiască mai e aceasta care e compusă din Creator i creatură Căci sau nu eț ș Treime ci o Doime i o creatură sau dacă e Treime precum i este cum pun ei pe Duhulș ș Treimii icircn racircnd cu creaturile cele de după Treime Căci aceasta icircnseamnă iară i a icircmpăr iș ț i a desface Treimea Căci cugetacircnd rău despre Duhul nu cugetă bine nici despre Fiulș

Fiindcă dacă cugetau drept despre Cuvacircntul ar fi cugetat sănătos i despre ș Duhul care purcede de la Tatăl i fiind propriu Fiului se dă de către acesta ucenicilor i tuturorș ș celor ce cred icircn El Iar rătăcind astfel nu au nici despre Tatăl credin a cea sănătoasă Căciț cei ce tăgăduiesc pe Duhul cum a spus marele mucenic tefan (Fapte VII 55)Ș tăgăduiesc pe Fiul iar cei ce tăgăduiesc pe Fiul nu au nici pe Tatălrdquo 94 Dar observă Atanasie cel ce face pe Duhul creatură va ajunge să-l facă creatură i pe Fiul bdquoIar ș Duhul avacircnd aceea i fire i aceea i pozi ie fa ă de Fiul pe care o are Fiul fa ă de Tatălș ș ș ț ț ț cum oare cel ce-l nume te pe acesta creatură nu va cugeta icircn mod necesar acelea i i despreș ș ș Fiul Căci dacă Duhul Fiului este creatură e firesc ca ei să spună că i Cuvacircntul Tatăluiș este creatură Aceasta nălucindu- i-le arienii au căzut icircn iudaismul lui Caiafa Iar dacăș cei ce spun aceasta despre Duhul nu- i icircnsu esc cele ale lui Arie să ocolească i cuvinteleș ș ș lui i să- i icircndrepte necredin a privitoare la Duhul Căci precum Fiul cel ce este icircn Tatălș ș ț i icircn care e i Tatăl nu este creatură ci ș ș e propriul fiin ei Tatăluiț (căci aceasta pretinde i căț

o spune i i voi) a a i pe Duhul cel aflător icircn Fiul icircntru care e i Fiul nu e icircngăduit a-lț ș ș ș ș socoti icircntre creaturi nici a-l separa de Cuvacircntul i a face Treimea nedesăvacircr itărdquo ș ș 95 bdquoCăci dacă cei ce cugetă cele ale lui Arie ndash fiindcă icircn sufletul lor rău i iscoditor nu intrăș icircn elepciunea ndash nu pot icircn elege nici crede Treimea neicircmpăr ită i sfacircntă acesta nu e motivț ț ț ș ca să răstălmăcească adevărul nici să spună că nu pot exista cele ce ei nu pot icircn elege Eiț suferă un lucru cu totul nebunesc cacircnd neputacircnd icircn elege cum e neicircmpăr ită Sfacircntaț ț

94 Atanasie cel Mare Epistola icircntacirci către Serapion 2 icircn colecția bdquoPărinți și scriitori bisericeștirdquo vol 16 p 24-25 A se observa icircn același timp modul icircn care Atanasie evită să afirme purcederea Duhului bdquoși de la Fiulrdquo limitacircndu-se la afirmațiile certe ale Scripturii

95 Atanasie cel Mare Epistola icircntacirci către Serapion 21 icircn colecția bdquoPărinți și scriitori bisericeștirdquo vol 16 p 48-49

Treime arienii fac pe Fiul una cu crea iunea iar tropicii icircl numără i ei pe Duhul icircntreț ș creaturirdquo 96 bdquoAceasta fiind unitatea icircn Sfacircnta Treime cine ar putea despăr i pe Fiul deț Tatăl i pe Duhul de Fiul sau de Tatăl icircnsu i Sau cine ar fi atacirct de icircndrăzne ca să spunăș ș ț că Treimea este neasemenea i de o fire străină icircn ea icircnsă i sau ș ș că Fiul e de o altă fiin ăț decacirct Tatăl sau că Duhul e străin de Fiulrdquo 97

Să observăm a adar din cele de mai sus că tropicii lui Serapion negau icircn modș expres purcederea directă a Sfacircntului Duh din Dumnezeu Tatăl ata acircndu-l cauzal numaiș de Fiul Deci spuneau ei Duhul nu poate purcede i el din Tatăl căci ar deveni un fel deș frate al Fiului icircn consecin ă el nu este de aceea i fiin ă cu Tatăl Apoi chiar dacă icirc i areț ș ț ș cauza icircn Fiul el nu purcede din fiin a Fiuluiț ci este adus la existen ă ț prin Fiul de către Fiul asemenea oricărei creaturi iată de ce el nu este de aceea i fiin ă nici măcar cu Fiulș ț Icircmpotriva acestei argumentări a tropicilor Sf Atanasie lansează principiul bdquoDuhului care are aceea i fire i aceea i pozi ie fa ă de Fiul pe care o are Fiul fa ă de Tatălrdquo icircn sensul căș ș ș ț ț ț Duhul este bdquopropriurdquo Fiului icircn aceea i măsură icircn care Fiul este bdquopropriurdquo Tatălui Fidelș sinodului de la Niceea Sf Atanasie se mul ume te să afirme doar consubstan ialitateaț ș ț Duhului cu Fiul după modelul consubstan ialită ii Fiului cu Tatăl pe care o admiteau iț ț ș tropicii El nu afirmă că Duhul i-ar avea cauza bdquodin Fiulrdquo sau bdquoprin Fiulrdquo nuș interpretează cauzal expresia bdquoDuhul este propriul Fiuluirdquo el se mul ume te să sugerezeț ș doar că Duhul este din aceea i fiin ăș ț din care este i Fiul a a cum Fiul este ș ș din aceea iș fiin ăț din care este i Tatăl Avacircnd icircn minte icircn permanen ă numai bdquoconsubstan ialitateardquoș ț ț ipostaselor stabilită la Niceea Sf Atanasie nu pare să fi observat interpretarea clar cauzală pe care tropicii o dădeau rela iei Duhului cu Fiul precum nici faptul că ei negauț astfel orice rela ie cauzală directă a Duhului cu Tatăl Aceste aspecte de i ignorate deț ș marele patriarh pacircnă la moartea sa nu vor rămacircne icircnsă neobservate la Sf Vasile cel Mare

2 Mărturia Sf Vasile cel Mare Contra Eunomiu

Doctrina lui Eunomiu cu privire la purcederea Duhului Sfacircnt este foarte bine pusă icircn eviden ă de Sf Vasile cel Mareț care pe la 364 a scris icircmpotriva lui cunoscuta sa

96 Atanasie cel Mare Epistola icircntacirci către Serapion 17 icircn colecția bdquoPărinți și scriitori bisericeștirdquo vol 16 p 43

97 Atanasie cel Mare Epistola icircntacirci către Serapion 20 icircn colecția bdquoPărinți și scriitori bisericeștirdquo vol 16 p 47

lucrare Contra Eunomiu Marele părinte pare să fie primul care a observat că arienii reduceau la Fiul cauza Duhului Sfacircnt Potrivit Sf Vasile Eunomiu profesa următoarea icircnvă ătură trinitară bdquoSă presupunem că observa ia pleacă de la operele create i se icircnal ăț ț ș ț peste acestea pacircnă la substan e ț ea găse te astfel căș Fiul este o creatură a Celui Nenăscut i că Paracletul este o creatură a Fiului (tou men agennetou ton yion euriskon poimaș

tou de monogenous ton parakleton)rdquo 98 bdquoExistă deci un singur Dumnezeu nenăscut iș fără principiu (eis esti o Theos agenetos kai anarhos) El nu are vreo fiin ă care să-i fieț anterioară ndash căci nimic nu poate fi anterior nenăscutului nici vreo fiin ă care să fie icircn (cu)ț El ndash căci El este simplu i fără compozi ie Fiind unic fiind singur i mereu acela i Elș ț ș ș este Dumnezeu creator i artizan al tuturor lucrurilor mai icircntacirci de toate i icircntr-un mod cuș ș totul extraordinar al Monogenului apoi prin Acesta icircn mod propriu al tuturor celor create Căci icircnainte i de toată creatura i numai prin propria sa putere i activitate l-aș ș ș născut l-a creat i l-a făcut pe Fiul (ton men gar Hyion pro panton kai pro pases ktiseosș monou te eautou dynamei kai energeia egennese te kai ektise kai epoiesen)(hellip) i prin elȘ (prin Fiul) l-a creat pe Duhul Sfacircnt cel dintacirci dintre toate i cel mai mare dintre to iș ț prin propria sa putere i la ordinul său dar prin activitatea i puterea (creatoare) aș ș Fiului (kai dia toutou proton men panton kai meizon to Pneuma to agion epoiesen exousia men idia kai prostagmati energeia de kai dynamei tou Hiou)rdquo 99 Astfel mai spune Eunomiu bdquohellipdupă icircnvă ătura fericitului Pavel hellipFiul este subordonat luiț Dumnezeu Tatăl hellipiar Duhul Sfacircnt la racircndul său este icircn mod clar subordonat lui Hristosrdquo 100 Eunomiu ca to i arienii icircn elegea actul purcederii prin prisma activită iiț ț ț creatoare a Fiului bdquoEl (Duhul) este onorat icircn al treilea racircnd ca prima creatură a Monogenului cea mai mare dintre toate i singura ca atare (trite hora timomenon osș proton koi meizon panton kai monon toioutou tou monogenous poema)rdquo 101

98 Eunomiu de Cyzic Apologia 20 icircn col Sources chretiennes Les Editions du Cerf Paris 1983 vol 305 p 275

99 Eunomiu de Cyzic Apologia (Apendice) 28 icircn col Sources chretiennes vol 305 p 297

100 Eunomiu de Cyzic Apologia 27 icircn col Sources chretiennes vol 305 p 293

101 Eunomiu de Cyzic Apologia 25 icircn col Sources chretiennes vol 305 p 287

Aspectul cel mai important aici nu este icircnsă acela că Eunomiu icircn elegeaț aducerea la existen ă a Duhului icircn termenii sugera i icircn Ioan I 3 adică asemenea uneiț ț creaturi ci faptul că fie i icircn această calitate Duhul este creat numai de Fiul că actulș creării Duhului icirci apar ine numai Fiului Este ceea ce observă i Sf Vasile cel Mare careț ș intrigat de acest aspect spune următoarele bdquoExistă oare vreun om pe lume care să nu vadă cu claritate că nici o activitate a Fiului nu se află separată de Tatăl şi că nu se află nimic icircntre cele existente care să aparţină Fiului dar să fie străine de Tatăl (hellip) Pentru ce dar atribuie Eunomiu numai Fiului cauza Duhului Sfacircnt (pos oun tou pneumatos ten aitian to monogenei mono prostithesi) şi pentru a-i calomnia natura se serveşte de activitatea creatoare a acestuia (adică a Fiului nn)(kai kategorema tes physeos autou ten toutou lambanei demiourgian) (hellip) Nu este un pericol evident de a separa de Dumnezeu Tatăl pe Duhul Sfacircnt (diairein apo tou Theou to Pneuma) devreme ce pe de o parte apostolul ni-l prezintă icircn relaţiile sale cacircnd Duhul lui Hristos cacircnd Duhul lui Dumnezeuhellip iar pe de alta Domnul icircnsuşi icircl numeşte Duhul Adevăruluihellip şi spune că purcede de la Tatăl Or acesta (Eunomiu) pentru a micşora slava Domnului nostru Iisus Hristos (allrsquooutos eis kathairesin tes doxes tou Kyrios hemon Iesou Hristou) icircl separă pe Duhul de Tatăl i-l atribuie Monogenului de-o manieră diferită (aferei men apo touș Patros tou de Monogenei diaferontos) desigur pentru a mic ora (Fiului) slava (epiș kathairesi tes doxes prostithesin)rdquo 102 A adar departe de a nega Fiului orice participareș cauzală actul bdquopurcederiirdquo al venirii la existen ă a Duhului Sfacircnt Eunomiu cum aratăț marele capadocian atribuia numai Fiului cauza Duhului Sfacircnt excluzacircndu-l astfel pe Dumnezeu Tatăl icircmpotriva Scripturii (vezi Ioan XV 26)

B REAC IA ESEN IALISTĂȚ Ț

1 Marcel al Ancyrei

102 Sf Vasile cel Mare Contra lui Eunomiu II 34 icircn col Sources chretiennes Les Editions du Cerf Paris 1983 vol 305 p141-143

Devenit episcop al Ancyrei (Ankara de astăzi) Marcel a fost unul din marii apărători ai termenului homoousios icircmpotriva arianismului şi prieten al Sf Atanasie cel Mare Cu timpul s-a dovedit icircnsă că fondul metafizic icircn baza căruia lupta el icircmpotriva arianismului era de cu totul altă natură decacirct acela folosit la sinodul ecumenic de la Niceea icircn formularea celebrului homoousios Marcel actualiza pur şi simplu vechiul sabelianism El icircnţelegea să combată arianismul afirmacircnd consubstanţialitatea Logosului cu Dumnezeu Tatăl pacircnă la desfiinţarea oricărei distincţii dintre cei doi Devenind evident acest fapt Marcel este abandonat de adevăraţii niceeni cum era Sf Atanasie şi acuzat icircn mod deschis de modalism Este ceea ce face la un moment dat icircnsuşi Sf Vasile cel Mare cacircnd scruiindu-i Sf Atanasie icirci solicită acestuia pentru a risipi orice confuzie să condamne imediat bdquoicircnvăţătura periculoasă şi icircn afara adevăratei credinţe (a lui Marcel)rdquo 103 Icircn cele din urmă Marcel este somat să compară icircn faţa unui sinod icircn 335 şi depus din treaptă pentru erezie Eusebiu de Cezareea l-a combătut icircn cadrul unei cărţi intitulate Teologia bisericească Marcel a dispărut din istorie dar doctrina sa a creat mari probleme Ea reprezintă icircn fond o reacţie de fond sabelian la subordinaţianismul arian Ca şi icircn cazul celei a lui Arie doctrina lui Marcel este o hristologie nu o triadologie Deşi a abordat icircn treacăt problema Sf Duh el a făcut-o numai pentru a dovedi absenţa oricărei diferenţe dintre Logosul etern şi Dumnezeu Tatăl

Iată un rezumat al doctrinei sale pe baza textului lui Eusebiu din lucrarea acestuia Teologia bisericească Dumnezeu este o monadă absolut unul şi indivizibil De aici trebuie pornit şi nu de la o pluralitate divină după cum face Origen Aceasta nu icircnseamnă că icircn Dumnezeu nu există un Logos el există dar este μοο σιος adicăὁ ύ Logosul este icircn Dumnezeu şi Dumnezeu icircn el fără nici o diviziune locuind icircn el ca o putere activă nu ca o simplă δ ναμις ci ca o νεργε Această energie seύ ἐ ίᾳ exteriorizează προ ρχεται fără să iasă din Dumnezeu printr-o dilatare πλατυνομ νηέ έ care nu introduce nici dualitate nici compoziţie ipostatică distinctă Această extensie e dublă mai icircntacirci icircn creaţie de vreme ce Logosul e creator apoi icircntrupare Prin această iconomie (coboracircre) Logosul astfel icircntrupat devine Fiu dar nu printr-o naştere icircn interiorul fiinţei divine căci el nu se naşte decacirct abia icircn trup din Fecioara Numai icircn acest trup νεργε α divină este activă şi devine principiu al tuturor actelor lui Hristos Astfel seἐ ί realizează o unire cum totul intimă şi permanentă cu totul superioară celei care icircnsufleţea odinioară pe profeţi Această unire va icircnceta totuşi icircntr-o zi după cacirct ne putem da seama căci trupul char devenit nemuritor nu convine firii divine νεργε α se vaἘ ί rezorbi atunci icircnapoi icircn Dumnezeu de aici acuzaţia adusă constant de orientali lui Marcel că nu mărturiseşte expresia din Crezul de la Niceea bdquoa cărui icircmpărăţie nu va avea sfacircrşit

103 Vesile cel Mare Epist LXIX 2 PG XXXII 432 la M -D Chenu Marcel drsquoAncyre DTC vol XI B col1996

cujus regni non erit finisrdquo 104

Iată acum o altă expunere mai precisă a doctrinei lui Marcel de Ancyra aşa cum apare ea icircn aşa-numitul simbol macrostih bdquoDiscipolii lui Marcel şi ai lui Fotin amacircndoi din Ancyra Galatiei resping subzistenţa eternă τ ν πποαι νιον παρξιν a luiὴ ώ ὕ Hristos divinitatea sa şi icircmpărăţia sa veşnică τελε τητον asemenea iudeilor şi subἀ ύ pretextul că astfel salvează unitatea divină τ μοναρχ Icircn ceea ce ne priveşte noi ştimῇ ίᾳ că Hristos nu este doar o gacircndire exprimată sau imanentă icircn Dumnezeu λ γονό προφορικ ν νδι θετον το θεο ci un Logos-Dumnezeu viu şi subzistent λλὸ ἢ ἐ ά ῦ ῦ ἀ ὰ ζ ντα θε ν λ γον καθrsquo αυτ ν π ρχοντα Fiul lui Dumnezeu şi Hristos El nu existăῶ ὸ ό ἑ ὸ ὑ ά mai icircnainte de veci doar icircn preştiinţa Tatălui ci l-a asistat pe acesta icircn lucrarea sa de creare a celor văzute şi nevăzute El este icircntr-adevăr cel căruia Tatăl i-a zis Să facem om după chipul şi asemănarea noastră el este cel care s-a arătat icircn persoană patriarhilor care a dat Legea care a grăit prin prooroci şi care icircn final s-a icircntrupat l-a revelat tuturor oamenilor pe Tatăl şi care de acum icircnainte domneşte icircn veacul veacurilorrdquo 105

Cum combătea Marcel de Ancyra arianismul printr-o astfel de concepţie De remarcat mai icircntacirci că motivaţia declarată de el icircnsuşi şi icircnregistrată de simbolul macrostih era aceea că astfel salvează unitatea divină τ μοναρχ Prin faptul că respingea oriceῇ ίᾳ asemănare icircntre Logos şi Dumnezeu Tatăl Arie introducea o distincţie gravă icircn Dumnezeu o separare care icircntr-adevăr ameninţa unitatea lui Dumnezeu Marcel apelacircnd la vechea concepţie a lui Sabeliu căuta să combată această depreciere a substanţei Logosului icircn raport cu Tatăl afirmacircnd că el este consubstanţial cu acesta pacircnă la punctul icircn care el Logosul nici nu mai subzistă icircn Dumnezeu ca persoană distinctă de Tatăl Această depreciere a Logosului avea mai ales grave consecinţe icircn hristologie dacă anterior icircntrupării sale icircn Iisus Hristos Logosul nu era recunoscut ca Dumnezeu adevărat egal cu Tatăl atunci cu atacirct mai puţin icirci era recunoscută această calitate după icircntrupare Atribuindu-i slăbiciunile firii umane asumate arienii demonstrau odată icircn plus că Logosul este prin icircnsăşi fiinţa sa neasemănător cu Dumnezeu Tatăl icircn aceste condiţii tot ce a găsit Marcel de cuviinţă să argumenteze a fost ideea sabeliană că icircn icircntrupare monada divină icircnsăşi se dilată capătă o nouă faţă un nou chip distinct de cel anterior icircntrupării tocmai prin caracterul temporal al acestui nou chip Iisus Hristos este Logosul devenit trup existacircnd distinct de Tatăl ca om ca fiinţă cu totul efemeră atacirct el ca

104 La M -D Chenu Marcel drsquoAncyre DTC vol XI B col1997-1998

105 O Hahn Bibliotek der Symbole sect 159 n6 la M -D Chenu Marcel drsquoAncyre DTC vol XI B col1996

persoană cacirct şi icircmpărăţia sa La sfacircrşitul timpurilor totul a reveni la starea iniţială a monadei indistincte

Cu privire la această expresie a cărui icircmpărăţie nu va avea sfacircrşit istoricul dogmelor B Sesbouumleacute scrie bdquohellipAceastăhellip afirmaţie este proprie simbolurilor de credinţă orientale şi niciodată n-a trecut icircn Occident Motivaţia ei este polemică Icircntr-adevăr o erezie atribuită lui Marcel de Ancyra icircn secolul al IV-lea susţinea că la Parusie Logosul se va reicircntoarce icircn Tatăl pacircnă la punctul icircn care se va confunda cu el misterul trinitar nu ar avea astfel decacirct o valoare sbquoiconomicărsquo şi istorică iar nu una sbquoteologicărsquo şi eternă Această idee vine din interpretarea abuzivă a textului paulin sbquoEl trebuie să icircmpărăţească pacircnă ce va pune pe toţi vrăjmaşii săi sub picioarele sale (hellip)Şi cacircnd toate vor fi supuse lui atunci şi Fiul icircnsuşi se va supune Celui ce i-a supus lui toate ca Dumnezeu să fie toate icircn toţirsquo (I Corinteni XV 25 28) Acest text exprimă icircmplinirea finală a misiunii Fiului el nu sugerează prin nimic că fiul nu va mai avea raţiunea de a exista Dimpotrivă glorificat icircn umanitatea sa Fiul va continua să exercite icircn mod etern funcţia sa mediatoare icircn el şi prin el vor vedea drepţii pe Dumnezeurdquo 106

Contestacircnd orice deosebire reală a Logosului de Tatăl şi respingacircnd eternitatea icircmpărăţiei Fiului Marcel credea că apără deopotrivă atacirct consubstanţialitatea Logosului cu Tatăl anterior icircntrupării prin considerarea lui ca nediferenţiat de Tatăl cacirct şi deplinătatea dumnezeirii coboracirctă icircn Hristos ca urmare a dilatării monadei şi a apariţiei ei sub chip uman icircn istorie Probabil că toate aceste idei ale lui Marcel ar fi rămas nebăgate icircn seamă dacă el n-ar fi negat veşnicia icircmpărăţiei lui Hristos Icircn focul controverselor iscate pe această temă Marcel a ajuns să conteste eternitatea Fiului consideracircndu-l doar o fiinţă temporală avacircnd un icircnceput icircn timp ba chiar şi un sfacircrşit bdquoHristos spunea el a icircnceput să domnească acum patru sute de ani şi stăpacircnirea sa va icircnceta odată cu sfacircrşitul lumiirdquo 107 Această afirmaţie a constituit icircnceputul căderii sale din racircndurile niceenilor adevăraţi Acuzaţiile de sabelianism pe care i le aduceau continuu arienii s-au dovedit astfel adevărate şi a sfacircrşit prin a fi abandonat de occidentali de Atanasie şi de toţi adevăraţii susţinători ai lui homoousios care au icircncetat să mai vadă icircn el un apărător al credinţei de la Niceea consideracircndu-l icircn schimb un continuator al vechiului sabelianism

Să intrăm icircnsă icircn detaliile doctrinei sale trinitare propriu-zise Marcel respinge

106 B Sesbouumleacute et J Wolinski Histoire des dogmes Descleacutee 1994 p121

107 J Schwane op cit vol2 p213 n1

cu hotăracircre ideea ariană că Logosul ar exista icircn Tatăl ca un ipostas distinct căci pentru el ca şi pentru arieni noţiunea de ipostas echivala cu aceea de altă substanţă ουσια decacirct a Tatălui Icircn Dumnezeu zicea el nu trebuie să admitem decacirct un ipostas o singură substanţă sau realitate sub icircntreit chip sau sub icircntreit nume μ αί γαρ π στασινὑ ό τριπρ σωπονό σπερὡ και τριωνιμον εισαγη τον αυτον ειναι λεγων τον θεον και τον εν αυτω Λογον και το Αγιον Πνευμα 108 Aşadar pentru Marcel Dumnezeu icircn sine nu este lipsit de Logosul său cum afirmau arienii Dumnezeu spunea el are icircn sine din eternitate Logosul aşa cum omul are icircn el icircnsuşi propria-i raţiune Astfel Dumnezeu şi Logosul său sunt unul şi acelaşi lucru εν και ταυτον109 Referindu-se la primele versete ale prologului evangheliei a patra Marcel spune că Logosul icircncă neicircntrupat ασαρκος nu este icircncă Fiu ci doar Logos bdquoIcircnainte de a fi coboracirct printre noi şi de a se fi născut din Fecioara el nu era decacirct Logosrdquo110

Despre acest Logos mai spunea Marcel Scriptura ne zice trei lucruri icircntacirci că el era la icircnceput εν αρχη pentru a semnifica faptul că se afla icircn Tatăl icircn mod potenţial δυναμει icircn al doilea racircnd că el era προς τον θεον pentru a marca faptul că era la Dumnezeu icircn act ενεργεια căci prin el au fost create toate icircn fine că el era Dumnezeu pentru a ne icircnvăţa că divinitatea nu este divizată deoarece Logosul este icircn Dumnezeu şi Dumnezeu este icircn Logosul Astfel Logosul este etern şi consubstanţial ομοουσιος αυτοουσιος cu Dumnezeu 111 Acest efort de a afirma unitatea pacircnă la indistincţie a Fiului cu Tatăl era menită icircn viziunea lui Marcel de Ancyra să contracareze subordinaţianismul arian bdquoChiar icircn doctrina sa trinitară subliniază acelaşi Schwane el n-a avut icircn gacircnd altceva decacirct problema cum să onoreze icircn Macircntuitorul nu o fiinţă distinctă de Dumnezeu şi subordonată lui (cum icircnvăţau arienii nn ) ci o divinitate

108 J Schwane op cit vol2 p224 n1 Eusebiu de Cezareea pare să ignore aici fragmentele 76 şi 77 pe care le citează Tixeront cacircnd afirmă că Marcel nu admitea decacirct un singur προσωπον

109 J Schwane op cit vol2 p221 n1

110 J Schwane op cit vol2 p216 n1

111 Marcel Fragmentele 52 97 la J Tixeront op cit vol2 p39 n5 şi 6

adevărată şi perfectărdquo112

Pentru a contracara arianismul Marcel afirmă cu hotăracircre că icircn Dumnezeu nu există trei ipostase ci doar unul Această precizare icircl apropie indiscutabil de Sabeliu care afirma acelaşi lucru Marcel merge icircnsă mai departe decacirct mentorul său şi afirmă că icircn Dumnezeu avem nu doar un singur ipostas ci şi un singur πρ σωπον ό 113 Se pare că cei doi termeni nu aveau acelaşi icircnţeles şi mai ales acelaşi rol icircn hristologia lui Marcel Pe scurt este foarte probabil că Marcel desemna sub numele de ipostas esenţa divină icircnsăşi avacircnd icircn sine icircn mod indistinct pe Tatăl şi pe Logos ca raţiune paternă λογοπατωρ Divinitatea există din eternitate sub un singur πρ σωπον sub un singur chip care esteό acela al Tatălui Logosul icircn schimb nu are πρ σωπον propriu el este de fapt bdquofărăό chiprdquo προσωπον El capătă un chip distinct de Tatăl o faţă proprie διον πρ σωπονἄ ἴ ό abia prin coboracircrea sa icircn istorie prin manifestarea sa icircn afara condiţiei sale divine deci icircn icircntrupare

Afirmaţia sa fundamentală icircn această problemă a fost aceea că anterior icircntrupării sale Logosul nu s-a numit Fiu al Tatălui acest nume l-a dobacircndit la modul propriu abia icircn urma naşterii sale din Fecioara Dacă icircn Vechiul Testament Logosul este numit totuşi Fiu aceasta este de fapt o profeţie icircn care viitorul său nume icirci este atribuit de mai icircnainte Se pare că şi această distincţie pe care el o făcea icircntre calităţile de Logos şi Fiu era menită să contracareze arianismul din calitatea Logosului de Fiu arienii trăgeau concluzia că Logosul nu poate fi coetern cu Tatăl căci nici un fiu nu poate avea aceeaşi vacircrstă cu tatăl său Pentru a elimina orice nuanţă de posterioritate icircn raport cu Tatăl Marcel contesta aşadar Logosului etern calitatea de Fiu deci de fiinţă ulterioară Tatălui aşa cum icircnvăţau arienii114 Pe de altă parte deoarece arienii speculau enorm pe marginea faptului că Logosul este născut din Tatăl văzacircnd icircn simplul act al naşterii dovada inferiorităţii sale faţă de Tatăl cel nenăscut γ ννητος Marcel neagă pur şiἀ έ simplu că Logosul ar exista icircn Tatăl icircn baza unei naşteri a sa de către Tatăl Logosul e veşnic deci fără icircnceput el nu este Dumnezeu asemenea Tatălui său ci este icircnsăşi fiinţa lui Dumnezeu Tatăl raţiunea sa eternă bdquoPe baza cărui pasaj din Scriptură am putea

112 J Schwane op cit vol2 p225

113 Marcel de Ancyra Fragmentele 66 76 77 83 87 88 la J Tixeront op cit vol2 p39 n12 şi 3

114 J Schwane op cit vol2 p215 n3 p216 n2

afirma zice el că există o fiinţă nenăscută şi o fiinţă născută cum cred ei (arienii nn ) Nici unul dintre profeţi nici unul dintre evanghelişti ba nici măcar vreunul dintre apostoli n-a spus aceastardquo115 Există icircnsă icircn Noul Testament o expresie pe care Marcel n-a putut-o ocoli şi pe care a trebuit s-o interpreteze icircn coerenţă cu propriul sistem este vorba de expresia bdquoicircntacirciul născut dintre creaturirdquo Arienii atribuiau această expresie Logosului divin pentru a demonstra că este o creatură Prin contrast Marcel a negat că această expresie paulină s-ar referi la Logosul divin şi a raportat-o numai la Fiul icircntrupat icircnţelegacircnd-o adică exclusiv prin prisma actului icircntrupării116

Să trecem acum la miezul hristologiei lui Marcel care este aceea a statutului Fiului icircntrupat Marcel desemna monada eternă prin termenul de λογοπ τωρ El seά deosebea astfel de Sabeliu care desemna aceeaşi monadă prin termenul de ιοπ τωρὑ ά Această schimbare avea o semnificaţie adacircncă icircn concepţia episcopului de Ancyra Logosul nu este Fiu decacirct după icircntrupare Prin urmare abia dup icircntrupare se poate vorbi de o naştere propriu-zisă a Logosului dar numai pentru că este Fiu Devenind Fiu Logosul a căpătat un chip propriu διον πρ σωπον a cărui natură este exclusivἴ ό temporală relativă deci efemeră adică atacirct cacirct va ţine icircmpărăţia lui Hristos Ca Fiu el se deosebeşte acum radical de Tatăl icircn sensul că este un om adevărat Abia sub condiţia icircntrupării abia ca Fiu Logosul este bdquocopie a Tatăluirdquo Anterior icircntrupării el nu este nici Fiu nici bdquocopie a Tatăluirdquo Această expresie din Coloseni I15 el o raporta la Fiul lui Dumnezeu făcut om iar nu la Logosul icircn sine Şi icircn această problemă Marcel se lăsa antrenat de disputa sa icircmpotriva arienilor Unul din argumentele pe care aceştia le foloseau pentru a dovedi că Logosul este inferior Tatălui era exact acesta extras din expresia paulină susmenţionată dacă Logosul este o copie a Tatălui atunci el este inferior căci orice copie este inferioară originalului ei Icircn consecinţă Marcel nega că această expresie s-ar referi la Logosul etern ci ea trebuie atribuită numai Fiului icircntrupat Argumentul său era următorul o copie trebuie să facă vizibil obiectul invizibil şi absent ori cel care face vizibil icircn lume pe Dumnezeu nu este Logosul etern el icircnsuşi invizibil ca şi Tatăl ci Logosul sau Fiul icircntrupat117

Afirmacircnd că bdquoHristos a icircnceput să domnească acum patru sute de ani şi

115 J Schwane op cit vol2 p217 n4

116 J Schwane op cit vol2 p219 n1

117 J Schwane op cit vol2 p220 n2

stăpacircnirea sa va icircnceta odată cu sfacircrşitul lumiirdquo118 el afirma de fapt că Hristos n-a existat anterior naşterii sale din Fecioara ca ipostas distinct de acela al Tatălui Eusebiu de Cezareea care-i combate hristologia icircn două tratate separate spune despre el acuzator că bdquoa icircndrăznit să nu atribuie Fiului lui Dumnezeu preexistenţa nici o existenţă proprie anterioară icircntrupării ουτε προειναι ουτε προυφεσταναι τολμα λεγεινrdquo119 Dar dacă după Marcel nu este de conceput o naştere eternă a Logosului din Tată pentru că nu se distinge cu nimic de el cu atacirct mai puţin poate fi vorba de o naştere a aceluiaşi Logos din Fecioara Acest act trebuie atribuit numai omului Iisus supranumit Fiul lui Dumnezeu Doar despre el se poate spune că s-a născut cu adevărat icircnţelegacircnd actul naşterii numai ca naştere temporală din Fecioara Dar care este atunci statutul Logosului divin anterior icircntrupării şi care este cel al Fiului icircntrupat Eusebiu răspunde acestei icircntrebări reproducacircnd doctrina lui Marcel astfel sub aspectul existenţei sale divine Logosul este unit cu Dumnezeu fără diviziune şi fără icircmpărţire icircn Tatăl ca potenţă a acestuia sub aspectul activităţii sale şi numai sub acest aspect ca Logos activ Dumnezeirea s-a unit cu trupul pentru a deveni principiu de mişcare şi de activitate120

Marcel a fost acuzat de Eusebiu de Cezareea că a căzut icircn erezia lui Sabeliu şi că ar fi reluat adopţianismul lui Pavel de Samosata icircnvăţacircnd că Logosul s-a unit cu un om individual cu personalitate distinctă consideracircndu-l deci pe Iisus Hristos un simplu om121 Cu privire la acuzaţia de adopţianism Shwane observă că aşa ceva nu reiese din fragmentele ajunse pacircnă la noi din opera lui Marcel Dimpotrivă el ne prezintă ca divine efectele răscumpărării şi-l acuză pe Eusebiu că nu-l priveşte pe Macircntuitorul decacirct ca pe un simplu om122 Acuzaţia de cădere icircn sabelianism este icircnsă reală Cum am spus şi mai

118 J Schwane op cit vol2 p213 n1

119 J Schwane op cit p217 n2

120 J Schwane op cit vol2 p227 n1

121 J Schwane op cit vol2 p227 n2

122 J Schwane op cit vol2 p227 n4

sus Sf Atanasie a icircntacirclnit icircn vremea sa o sectă sabeliană care asemenea lui Marcel făcea aceeaşi distincţie icircntre Logos şi Fiul icircntrupat şi pe ai cărei membri i-a icircntrebat cum a devenit Logosul Fiu A căpătat acest nume cacircnd a asumat natura umană Sau Logosul a devenit Fiu devenind om Sau icircn fine a devenit Fiu icircn amacircndouă felurile adică luacircnd un trup sau devenind un trup 123 Se pare că Marcel asemenea sabelienilor Sf Atanasie a fost de părere că Logosul n-a asumat un om ci a devenit el icircnsuşi om căci el declară icircn mod expres că icircn Macircntuitorul s-a manifestat plenitudinea divinităţii την πασαν θεοτητα εν αυτη σωματικως επιδειξεταιrdquo124 Aluzia la expresia din Coloseni I9 este aici evidentă

Cum poate fi aşadar icircnţeles acest lucru pe fondul afirmaţiei sale că Logosul icircn accepţiunea sa divină nedeosebit icircn nici un fel de Tatăl icircn interiorul monadei este cu totul diferit de Fiul icircntrupat Căci Marcel afirma icircntr-adevăr că Fiul este o persoană separată de Dumnezeu şi nu există decacirct icircn afara Tatălui εκτος του πατρος 125 Aici intervine conceptul de origine stoică al extensiei πλατυσμος monadei sau esenţei divine mai icircntacirci icircn diadă prin icircntrupare apoi icircn triadă prin purcederea Duhului bdquoMonada spune Marcel nu se extinde icircn Triadă fără să sufere o oarecare separaţie ου σαφως και φανερως ενταυθα απορρητω η μονας φαινεται πλατυνομενη μεν εις τριαδα διαιρεισθαι δε μηδαμως υπομενουσαrdquo 126 Icircn ea icircnsăşi monada divină υiοπατωρ este nediferenţiată existacircnd icircntr-o stare de superconcentrare de potenţialitate maximă icircn interiorul căreia orice distincţie reală cum ar fi aceea dintre Tatăl şi Fiul său este imposibilă Calitatea de a fi Tată ca şi aceea de a fi Fiu nefiind icircncă activate icircntre ele nici nu poate exista icircncă un raport real Iată de ce Marcel neagă existenţa unei relaţii cauzale icircn interiorul divinităţii respingacircnd ideea de naştere a Logosului etern adică icircncă neactivat Icircn momentul icircn care Logosul părăseşte starea sa de existenţă virtuală potenţială icircn interiorul monadei indistincte şi se manifestă icircn actul creaţiei dar mai ales icircn cel al icircntrupării el devine dintr-odată distinct real de Tatăl tocmai prin acest act al naşterii sale din Fecioara care este de fapt o intrare icircn acţiune a energiei active a monadei η ενεργεια δραστικη

123 J Schwane op cit vol2 p217 n3

124 J Schwane op cit vol2 p227 n5

125 J Schwane op cit vol2 p221 n2

126 J Schwane op cit vol2 p224 n3

Marcel icircnsuşi spune următoarele bdquoDacă se consideră numai divinitatea Macircntuitorului Logosul ar părea să fie pe bună dreptate unul şi acelaşi lucru cu Dumnezeu icircnsuşi dar dacă Macircntuitorul este cercetat sbquodupă truprsquo divinitatea apare ca extinsă ( ieşită din ea icircnsăşi icircnstrăinată de ea icircnsăşi nn ) prin propria ei activitate ενεργεια η θεοτης μονη πλαθυνεσται δοκειrdquo 127 Conceptul de πλατυσμος sau dilatare căci acesta este adevăratul său sens sugerează că icircn actul icircntrupării monada superconcentrată asemenea unui punct pitagoreic pacircnă atunci şi de aceea icircncă nediferenţiată intră icircntr-o primă fază de dilatare aşa cum logosul stoic iniţial aflat icircntr-o stare aproape incorporală capătă prin transformare un corp tot mai palpabil tot mai dens Icircntruparea la Marcel de Ancyra ca şi-n concepţia lui Sabeliu este o primă corporeificare a esenţei divine a logosului de pacircnă atunci A doua dilatare sau extensie a monadei este purcederea Duhului Sfacircnt Avacircnd icircn substratul consideraţiilor sale hristologice tot timpul metafizica stoică a logosului care se dilată corporeificacircndu-se dar care revine după o vreme la starea sa iniţială absorbind icircn sine tot ceea ce a generat pacircnă atunci Marcel ajunge să afirme starea de icircntrupare de corporeificare a esenţei divine va lua sfacircrşit cacircndva şi Fiului icirci va lua din locul Logosul neicircntrupat şi pur spiritual De fapt el spune doar că icircmpărăţia Fiului va lua sfacircrşit odată cu judecata finală şi sfacircrşitul timpurilor128

Marcel nu accepta ideea că odată asumată natura umană a Logosului va rămacircne unită pentru eternitate cu el Icircn sine icircnsuşi zicea el trupul carnea nu poate conveni lui Dumnezeu chiar transfigurat prin icircnviere chiar devenit incoruptibil nemuritor trupul nu este mai demn de Dumnezeul cel care este mai presus chiar de imortalitate Se poate crede aşadar presupune Marcel că după parusie Logosul se va despuia de propria-i umanitate şi va reintra icircn Dumnezeu revenind la starea icircn care se afla anterior creaţiei aşa cum sugerează textul din I Corinteni XV28 Ce se va icircntacircmpla cu această umanitate Noi nu ştim deoarece Scriptura nu o spune129

127 Marcel Fragmentul 71 la J Tixeront op cit vol2 p39-40 n1 J Schwane op cit vol2 p226 n2 vezi şi nota 1 de la pagina 227

128 J Schwane op cit vol2 p211 n1 p228 n2 final

129 Marcel Fragmentele 117-121 la J Tixeront op cit vol2 p40 n6 J Schwane op cit vol2 p228 n2

2 Fotin al Sirmiului

Cel mai cunoscut discipol al lui Marcel de Ancyra a fost Fotin devenit episcop de Sirmium Ca şi icircnvăţătorul său Fotin distingea icircntre Logosul etern şi Fiul icircntrupat Cu privire la Logos etern el icirci nega orice existenţă particulară icircn esenţa divină distinctă de Tatăl Dumnezeu este un singur ipostas dar el are icircn sine propria-i raţiune el este λογοπατωρ130 Atacircta vreme cacirct nu este activ Logosul este unul interior ενδιαθετος cacircnd intră icircn stare de act el devine προφορικος şi această manifestare icircn afară constituie prima dilatare πλατυσμος prima extensie icircn Dumnezeu Purcederea Duhului Sfacircnt este a doua131 Cu privire la Iisus Hristos Fotin a mers fidel pe urmele mentorului său atacircta doar că a fost mult mai direct icircn afirmaţii de cacirct predecesorul său Căutacircnd să explice cum a devenit Logosul Fiu prin actul icircntrupării Fotin a afirmat direct transformarea naturii sale divine icircn natura umană a Fiului icircntrupat Acest lucru este atestat direct de Sf Epifanie care reproduce concepţia lui Fotin sub expresia Logosul s-a prefăcut icircn trup εις σαρκα μεταβεβλημενον132 Aluzia la expresia ioaneică και ο σαρξ εγενετο din prologul evangheliei a patra este evidentă Atacirct Tixeront cacirct şi Schwane cred la unison că Sf Epifanie se icircnşeală interpretacircnd astfel concepţia lui Fotin care icircn opinia lor ar fi mai degrabă adopţian icircn hristologie133 Icircntr-adevăr Fotin distingea icircn mod net icircntre Logosul etern şi Fiul icircntrupat afirmacircnd că Fiul n-a existat anterior naşterii sale din Fecioara Sinodul de la Sirmium atestă această doctrină a sa şi o condamnă icircn anatematisma a cincea unde spune bdquoDacă cineva zice că Fiul a existat fără icircndoială icircnainte de Maria dar

130 J Schwane op cit vol2 p229 J Tixeront op cit vol2 p41 n6

131 J Tixeront op cit vol2 p41 n7

132 Epifanie de Salamina Haer LXXI 3 la J Tixeront op cit vol2 p41 n8

133 J Tixeront op cit vol2 p41 n8 J Schwane op cit vol2 p230 n3

numai icircn preştiinţa lui Dumnezeu şi că el n-a fost născut de Dumnezeu icircnaintea tuturor timpurilor că n-a existat icircn Dumnezeu şi că nimic n-a fost creat prin el să fie anatema rdquo Iar anatematisma a noua este şi mai categorică bdquoDacă cineva zice că fiul Mariei nu este decacirct un om să fie anatema rdquo134

La prima vedere aceste anateme par a sugera caracterul adopţian al hristologiei lui Fotin Este icircnsă doar o aparenţă căci afirmaţia că Iisus Hristos sau bdquoFiul Mariei - cum se exprima el potrivit sinodului - este doar un simplu omrdquo se icircnţelege prin prisma distincţiei dintre Logosul etern şi Fiul icircntrupat Or Fiul nu este altceva decacirct Logosul devenit trup sau carne prin transformare cum spune Sf Epifanie sau mai exact prin extensia sau dilatarea substanţei divine Ca şi Marcel Fotin de Sirmiu este marcat şi el de metafizica stoică a logosului care se dilată şi se contractă succesiv şi sinodul confirmă acest lucru prin anatematismele a şasea şi a şaptea bdquoDacă cineva zice că substanţa lui Dumnezeu este susceptibilă de dilatare şi de contracţie să fie anatemardquo bdquoDacă cineva zice că substanţa dilatată a lui Dumnezeu l-a format pe Fiul sau numeşte Fiu dilatarea acestei substanţe să fie anatema rdquo 135 Aşadar Fotin credea ca şi Marcel icircnvăţătorul său că Logosul a devenit Fiu prin dilatarea substanţei sale divine Această interpretare este confirmată şi de Marius Mercator care-l acuză la un moment dat pe Fotin că ar nega faptul că Macircntuitorul s-a născut din Fecioara136 Acuzaţia capătă sens dacă Fotin nega naşterea Macircntuitorului din Fecioara ca Logos deci icircn calitatea sa de Dumenzeu icircncă neicircntrupat nediferenţiat de Tatăl Or acest lucru icircl va face şi Nestorie care icircn a patra sa cuvacircntare către Marius Mercator va folosi şi el conceptul de λογοπατωρ Al treilea argument icircn favoarea acestei interpretări şi care fixează definitiv hristologia lui Fotin ca una de esenţă modalistă este anatema a douăsprezecea a sinodului semiarian de la Sirmium din 351 care-i condamnă direct concepţia icircn termenii următori bdquoDacă cineva auzind cuvintele sbquoŞi Cuvacircntul s-a făcut truprsquo crede că Logosul s-a transformat icircn trup ( icircn carne ) sau că luacircnd trup a suferit vreo schimbare să fie anatema rdquo 137

134 J Schwane op cit vol2 p231-232

135 J Schwane op cit vol2 p231-232

136 J Schwane op cit vol2 p230 n2

137 J Schwane op cit vo2 p230 n4

3 Anatemele sinodului semiarian de la Sirmium (351-352)

Pentru o mai bună icircnţelegere a hristologiei celor doi modalişti iată anatemele rostite icircmpotriva lor icircn special a lui Fotin de Sirmiu de către sinodul semiarian de la Sirmiu din 351-352 anatemele suprimate exprimă viziunea subordinaţiană a participanţilor şi sunt fără interes aici Voi păstra numerotarea originală bdquo2 Dacă cineva numeşte pe tatăl şi pe Fiul doi Dumnezei (nenăscuţi nn) să fie anatema 3 Dacă cineva spune că Hristos este Dumnezeu şi Fiul lui Dumnezeu icircnaintea tuturor timpurilor fără să admită că el (Fiul icircntr-o ipostază personală distinctă nn) l-a ajutat pe Tatăl la crearea tuturor lucrurilor să fie anatema 4 Dacă cineva icircndrăzneşte să spună că Cel Nenăscut sau o parte din El s-a născut din Maria să fie anatema 5 Dacă cineva zice că Fiul lui Dumnezeu a existat fără icircndoială icircnainte de Maria dar numai icircn preştiinţa lui Dumnezeu şi că el nu era icircn Dumnezeu născut din Tatăl icircnaintea tuturor veacurilor şi că prin el au fost făcute toate lucrurile să fie anatema 6 Dacă cineva spune că substanţa lui Dumnezeu este supusă dilatării sau contracţiei să fie anatema 7 Dacă cineva zice că substanţa lui Dumnezeu dilatacircndu-se l-a format pe Fiul sau numeşte Fiu extensia substanţei lui Dumnezeu să fie anatema 8 Dacă cineva numeşte pe Fiul lui Dumnezeu Logos gacircndit sau chiar pronunţat să fie anatema 9 Dacă cineva zice că Fiul Mariei nu este decacirct un om să fie anatema 10 Dacă cineva numindu-l pe Dumnezeu Dumnezeu-omul născut din Maria icircnţelege prin aceasta pe Cel Nenăscut să fie anatema 11 Dacă cineva icircnţelege icircn maniera iudeilor (aceste cuvinte ale lui Isaia XLIV 6) lsquoEu sunt primul şi ultimul şi icircn afară de mine nu există alt Dumnezeursquo cuvinte care au fost zise pentru a exclude idolii şi falşii zei şi le icircnţelege prin excluderea celui ce s-a născut din Dumnezeu Fiul cel unic de dinaintea tuturor veacurilor să fie anatema 12 Dacă cineva căutacircnd să icircnţeleagă aceste cuvinte lsquoCuvacircntul s-a făcut truprsquo crede că Logosul s-a prefăcut icircn carne sau catilde luacircnd trup el a suferit o schimbare să fie anatema 13 Dacă cineva căutacircnd să icircnţeleagă aceste cuvinte lsquoFiul unic al lui Dumnezeu a fost crucificatrsquo crede că divinitatea sa a suferit o tulburare din cauza suferinţei a schimbării a micşorării sau a aneantizării să fie anatema 14 Dacă cineva zice că aceste cuvinte lsquoSă facem omrsquo n-au fost spuse Fiului de către Tatăl ci că Tatăl şi le-ar fi spus lui icircnsuşi (adică le-ar fi spus Logosului existacircnd icircn el icircn manieră impersonală) să fie anatema 15 Dacă cineva spune că nu Fiul ar fi apărut lui Avraam ci Dumnezeul Cel Nenăscut sau o parte din acest Dumnezeu să fie anatema 16 Dacă cineva zice că Fiul lui Dumnezeu n-a luptat ca un om cu Iacov ci că Dumnezeu Cel Nenăscut sau o parte din acest Dumnezeu este cel care a luptat să fie anatema 17 Dacă cineva nu icircnţelege despre Tatăl şi despre Fiul (aceste cuvinte ale lui Moise Geneză XIX 24) lsquoDomnul a făcut să plouă cu foc de la Domnulrsquo ci spune că

Tatăl a făcut să plouă de la el icircnsuşi să fie anatema Căci Domnul adică Fiul este cel care a făcut să plouă de la Domnul adică de la Tatăl Anatema 19 Dacă cineva numeşte pe Tatăl pe Fiul şi pe Sfacircntul Duh o singură persoană să fie anatema 26 Dacă cineva spune că Fiul n-a fost născut şi că el nu-şi are principiul icircn altul (decacirct el) admiţacircnd astfel două fiinţe nenăscute şi fără principiu şi icircn consecinţă doi dumnezei să fie anatema căci capul şi principiul a toate este Fiul iar Dumnezeu la racircndul său este capul şi principiul lui Hristos Icircn acest fel vom readuce toate cu evlavie prin Fiul la principiul tuturor lucrurilor el icircnşişi fără principiu 27 Pentru a da odată pentru totdeauna un icircnţeles adevărat icircnvăţăturii creştine adăugăm Dacă cineva nu-l mărturiseşte pe Hristos Dumnezeu şi Fiul lui Dumnezeu existacircnd icircnaintea tuturor veacurilor icircmpreună lucrător cu Tatăl la crearea tuturor lucrurilor ci spune că el nu a fost numit Hristos şi Fiu decacirct după ce s-a născut din Maria şi că a avut chiar ca Dumnezeu un icircnceput să fie anatema 138

138 J Hefele op cit p 853-861

al 11-lea omilia a doua continuă ruga bdquoSalvează-mă Doamne tu care l-ai salvat pe Noe din naufragiul universal tu care l-ai salvat pe Lot din focul necru ător tu care l-ai salvatț pe Avraam din macircna celor cinci regi tu care l-ai salvat pe Isaac din lupta cu păstorii tu care l-ai salvat pe Iacob de macircnia lui Esau tu care l-ai salvat pe Iosif din macircna fra ilorț săi tu care l-ai salvat pe Iov de tirania celui rău tu care l-ai salvat pe Moise de macircndria lui faraon salvează-mă i pe mine de vrăjmă ia lui Saul hellipAm căzut de bunăvoie icircnș ș cursele vrăjma ului m-am lăsat legat fără speran ă icircn lan urile celui rău am căzut fărăș ț ț speran ă icircn undi a tiranului Din rege al lui Israel am devenit sclavul pasiunii mele dinț ț stăpacircn peste armate am devenit prizonier al celui tiran eu care am zdrobit leii am fost dominat de frumuse ea unei femei eu care am icircnvins popoare vrăjma e am fost icircnvins deț ș dorin a pentru o femeie eu care m-am ridicat la demnitatea unui profet am fost lipsit deț profe ie din cauza u urătă ii mele Icircn lacrimi strig i mă prostern la picioarele taleț ș ț ș Salvează-mă Doamnerdquo 73

Dacă pacircnă aici nu este clară aplecarea autorului spre erezie de aici icircncolo lucrurile se schimbă cacircnd intră icircn detaliile hristologiei Cel care a coboracirct din ceruri pe pămacircnt chemat să salveze umanitatea căzută sub robia celui rău nu a asumat o natură umană reală ci a fost doar icircn aparen ă om bdquohellipLa un semn al Celui Nenăscut ai fostț trimis din ceruri pe pămacircnt ca să locuie ti icircn sacircnul unei tinere femei tu conducătorulș cerului i al pămacircntului i ca să iei condi ia de sclav tu stăpacircnul crea iei alături deș ș ț ț Tatălhelliprdquo 74 bdquoEl mielul lui Dumnezeu n-a fost oferit asemenea unei oi sub puterea Legii căci nu icircmpotriva vrerii lui a mers el către patima de pe cruce i nici fără voin a sa aș ț icircndurat el rana lăncii nici prin constracircngere a cunoscut el legea mor ii prin crucificareț Tatăl n-a avut decacirct să ordone Monogenului să plece spre lumea pămacircntească acceptacircnd de bunăvoie fiul (copilul) s-a ridicat de pe tronul său slăvit a trecut nevăzut prin sferele naturilor celor netrupe ti a depă it corurile armatelor arhi-icircngere ti i a ajuns icircn cele dinș ș ș ș urmă lumea pămacircntească A fost purtat la sacircnul unei fecioare el care poartă icircn macircinile sale icircntreaga creatură A apărut icircn starea unui nou-născut el care este anterior veacurilor S-a arătat ca un copil el care formează copiii icircn pacircntecele maicii lor S-a hrănit cu lapte el care schimbă icircn mod nevăzut sacircngele (mamei) icircn lapte (pentru pruncul care suge) A

73 Anonimul anomeu Deux homeacutelies anomeacuteens pur lrsquooctave de Paques Homeacutelie II 5 7 icircn Sources chreacutetiennes vol146 p101

74 Anonimul anomeu Deux homeacutelies anomeacuteens pur lrsquooctave de Paques Homeacutelie I 5 icircn Sources chreacutetiennes vol146 p65

fost purtat icircn bra e el care dirijează la un semn toată crea ia Pentru oameni el care aț ț asumat slăbiciunile oamenilor rămacircnacircnd icircnsă ceea ce era icircnaintea veacurilor (με ναςί α τ ςὐ ὸ περὅ πρὸ α νωνἰώ π ρχενὑ ῆ ) Căci el nu s-a transformat ( υτεὄ μετ πεσενέ ) din mai bogat icircn mai sărac el nu s-a schimbat ( υτεὄ τρ πηἐ ά ) din mai mult icircn mai pu inț faptul de a fi icircmbrăcat carnea nu i-a alterat natura sa divină ( υτεὄ ἡ περιβολὴ τ ςῆ σαρκ ςὸ τ νὴ θε τητοςό λλο ωσεἠ ί φ σινύ ) asumarea trupului nu i-a mic orat ipostasul său deș Monogen ( υτεὄ ἡ ν ληψιςἀ ά τοῦ σ ματοςώ τ νὴ τοῦ μονογενο ςῦ σμ κρυνενἐ ί

π στασινὑ ό ) rămacircnacircnd ceea ce era icircnaintea veacurilor de bunăvoie el s-a oferit să aducă macircntuire oamenilorrdquo 75

Cu toată această condescenden ă asumată voluntar de Monogen el n-a fost unț simplu om bdquoCăci dacă Hristos ar fi fost un simplu om moartea ar fi avut asupra lui putere ca supra tuturor oamenilor (εἰ γ ρὰ νθρωποςἄ ψιλ ςὸ ὁ Χριστ ςό καὶ α τοὐ ῦ νἂ ςὡ π ντωνά νθτρ πωνἀ ώ κυρ ευσενἐ ί ὁ θ νατοςά ) 76 Urci pe firul vechii istorii i rămacirci uimitș icircn fa a mor ii Domnului Abel a fost ucis i crea ia nu a fost tulburată Avraam a fost pusț ț ș ț icircn mormacircnt i mormintele nu s-au deschis Isaac a murit i iadul n-a murit Iacob a fostș ș icircngropat i cei icircngropa i n-au icircnviat Iosif a fost depus lacircngă părin ii săi i trupurileș ț ț ș sfin ilor nu s-au ridicat Isaia a fost tăiat i soarele nu s-a icircntunecat Ieremia a fostț ș trangulat i luna nu s-a stricat Nabuth a fost omoracirct cu pietre i pămacircntul nu s-a clintitș ș ș

Zaharia a fost gacirctuit i ziua nu s-a schimbat icircn noapte Ioan a fost decapitat i voalulș ș templului nu s-a rupt icircn două Cacircnd Hristos a suferit icircnsă icircn trup soarele s-a oprit din drumul său luna i-a pierdut strălucirea fe ii sale pămacircntul s-a cutremurathellip Icircnvăluit icircnș ț giulgiu el a despuiat iadul a semănat groază icircn racircndurile păzitorilor iadului i a sfăracircmatș fără efort por ile iadului A ie it din mormacircnt icircmpreună cu capturile sale de război aț ș apărut femeilor a ezate icircn jurul mormacircntului por iile fiind icircncuiate el a intrat totu i prinș ț ș ele la apostoli lui Toma cel necredincios el i-a arătat coasta sa pentru a-l face credincioshelliprdquo 77

De i superior tuturor oamenilor Monogenul nu este totu i Dumnezeul supremș ș

75 Anonimul anomeu Deux homeacutelies anomeacuteens pur lrsquooctave de Paques Homeacutelie I 1-2 icircn Sources chreacutetiennes vol146 p59 J Lieacutebaert precizează că sensul lui ἐσμίκρυνεν este aici unul pur moral (p37 n2)

76 Hristos nu a fost așadar bdquoun simplu om ἄνθρωπος ψιλὸςrdquo adică un om adevărat ci o ființă intermediară icircntre Dumnezeu și om nici Dumnezeu deplin adevărat ca Dumnezeu Tatăl dar nici om adevărat ca ceilalți oameni

Anomeismul autorului omiliilor apare aici fără echivoc Pornind de la strigătul din rugăciune Auzi Doamne strigătul meu autorul icircl prezintă i ca strigăt al cre tinuluiș ș care- i proclamă credin a bdquoVoi striga puterea absolută a Tatălui i medierea ta (caș ț ș Monogen mediator nm) trimiterea ordonată de Cel Nenăscut i supunerea ta (ca Fiuș nm) (κρ ζωά γ ρὰ τ νὴ τοῦ Πατρ ςὸ α θεντει νὐ ά καὶ σ νὴ μεσιτε ανὶ τ νὴ τοῦ γενν τουἀ ή

ποστολ νἀ ὴ καὶ τ νὴ σ νὴ παλο νὑ ή ) 78 Icircn timp ce El stă etern (nemi cat) tu ai icircnclinatș cerurile i ai coboracirct (ș τιὅ κε νοςἐ ῖ ε ςἰ τ νὸ α ναἰῶ κ θηταιά καὶ σὺ κλιναςἔ ο ρανο ςὐ ὺ καὶ κατ βηςέ ) 79 icircn timp ce Tatăl dă mărturie din icircnaltul cerurilor tu la Iordan ai primit mărturia lui de i l-ai chemat afară din mormacircnt pe Lazăr cel mort de patru zile tu ai datș totu i slavă lui (Dumnezeu) Tatăl (ș Părinte te slăvesc pentru că m-ai ascultathellip) icircnmul ind pacircinile-n pustie tu ai dat cinste Celui ce t-a născut (ț ridicacircndu- i ochii el aș binecuvacircntathellip) ai fost spacircnzurat trupe te pe cruce dar El a fost cel ce a primit duhul tăuș ( i strigacircnd cu voce tare i-a dat duhulhellipș ș ) ai fost pus icircn mormacircnt dar El a fost cel ce te-a icircnviat din mormacircnt a treia zirdquo 80 bdquoCăci dacă Tatăl nu i-ar fi poruncit voi n-a i fi putut fiț stăpacircni i de fiul său dacă sentin a n-ar fi venit de sus voi n-a i fi fost capabili să văț ț ț recunoa te i Creatorul dacă Tatăl n-ar fi luat hotăracircrea voi n-a i fi putut atingeș ț ț tămăduitorul Un semn i el ar fi pedepsit natura Un semn i el ar fi zdrobit crea ia Darș ș ț

77 Anonimul anomeu Deux homeacutelies anomeacuteens pur lrsquooctave de Paques Homeacutelie I 26-27 icircn Sources chreacutetiennes vol146 p91-93

78 A se observa antiteza dintre auto-icircntemeierea absolută a Tatălui τὴν τοῦ Πατρὸς αὐθεντειάν și medierea μεσιτεὶαν poziția condiționată și condiționantă a Monogenului de mijlocitor icircntre Dumnezeu cel pur spiritual și lumea pur materială (Vezi și comentariile lui J Lieacutebaert p35 n1)

79 A se observa de asemenea antiteza dintre bdquoa sta nemișcat din eternitate εἰς τὸν αἰῶνα κάθηταιrdquo și bdquoa icircnclina cerurile și a coboricirc ἔκλινας οὐρανοὺς καὶ κατέβηςrdquo Tatăl este icircn esența sa imuabil la modul absolut Fiul Monogenul este icircnsă muabil și de aceea diferit ca esență de esența Tatălui său

80 Anonimul anomeu Deux homeacutelies anomeacuteens pur lrsquooctave de Paques Homeacutelie II 11 icircn Sources chreacutetiennes vol146 p107

nu icircmpotriva voin ei lui Dumnezeu (Cuvacircntul) a mers să pătimească pe cruce (ț ο τεὔ γ ρὰ κωνἄ ὁ Θε ςὸ πἐ ὶ τὸ σταυρικ νὸ παρεγ νετοέ π θοςά ) ci prin supunere fa ă de semnulț

părintesc a luat el asupra sa să sufere moartea pentru cei muritorirdquo 81

Coboracircrii sale la icircntrupare acestui descensus cosmic al Logosului icirci urmează ascensus urcu ul său prin icircnviere spre sferele cosmice celeste de unde a venit Dar niciș el nu este o putere absolută ci una relativă condi ionată de puterea absolută a Tatăluiț căci ine să observe autorul omiliilor bdquounul este cel care a fost icircnviat dar altul este celț care-l icircnviază Cum ar putea fi el unul i acela irdquo ș ș 82 Dar nu numai ontologic iș metafizic adică pentru sine icircnsu i el Monogenul nu este icircntemeierea absolută a fiin eiș ț el nu este reperul ultim nici pentru rugăciunea care se icircnal ă către Dumnezeu Departe deț a fi destina ia ei ultimă Monogenul este numai un mediator al rugăciunilor noastre cătreț adevăratul Dumnezeu care este Tatăl De i superior icircngerilor i chiar arhanghelilorș ș Monogenul este inferior totu i Tatălui său bdquoCacircnd rugăciunea iese din buze curate eaș tie să atingă urechile incoruptibile ale Stăpacircnului căci rugăciunea celui drept tie cuș ș

adevărat să icircnduplece divinitatea către milă hellipEa se ridică pacircnă icircn regiunile icircnăl imilorț celeste hellip i icircntr-o clipă ajunge icircn locuin a fiin elor celor netrupe ti unde por ile celeste iș ț ț ș ț

81 Anonimul anomeu Deux homeacutelies anomeacuteens pur lrsquooctave de Paques Homeacutelie I 24 icircn Sources chreacutetiennes vol146 p89 De remarcat aici faptul că suferințele de pe cruce sunt atribuite Monogenului ca Dumnezeu Comentacircnd expresia J Lieacutebaert este de părere că limbajul icircntrebuințat aici de autorul anomeu nu este conform cu ortodoxia ariană (p36 n1) Ideea de a raporta suferințele de pe cruce la icircnsăși ființa divină a Monogenului se icircntacirclnește icircnsă la arieni ca Palladius al Ratiariei cu ocazia Conciliului de la Aquileea din 381 (vezi capitolul următor) Acest amănunt ar putea fi un argument pentru a-l plasa pe autorul nostru mai degrabă către sfacircrșitul secolului al IV-lea decacirct spre mijlocul lui Explicația ar fi aceea că pentru anomei doar esența Tatălui este absolut impasibilă ființa Monogenului chiar dacă el este numit bdquodumnezeurdquo este pasibilă J Lieacutebaert propune calificarea hristologiei ariene ca bdquologopashitărdquo Expresia din text autorizează icircnsă calificarea ei mai degrabă ca bdquotheopashitărdquo termenul bdquotheosrdquo fiind icircnsă icircnțeles icircn noul arianism ca bdquodumnezeu secundrdquo distinct de bdquodumnezeul primrdquo care este Tatăl

82 Anonimul anomeu Deux homeacutelies anomeacuteens pur lrsquooctave de Paques Homeacutelie I 25 icircn Sources chreacutetiennes vol146 p 91

se deschid Cerul o prime te cu bucurie căci ea nu mai con ine nimic pămacircntescș ț (ο ραν ςὐ ὸ α τ νὐ ὴ μετὰ χαρ ςᾶ ποδ χεταιὑ έ ςὡ μηδ νὲ πιφ ρουσανἐ έ γ ϊνονή ) 83 Icircngerii o icircnso esc cu bucurie căci ea a icircmplinit ceea ce place lui Dumnezeu Arhanghelii oț icircmbră i ează ca pe un prieten Icircncepătoriile (principiile) i Puterile icirci cedează trecereaț ș ș căci ea poartă podoabele sărbătorii văzacircnd ve macircntul ei de fapte bune Domniile oș icircnso esc căci ea s-a străduit să icircmplinească iubirea pentru Creator Heruvimii i Serafimiiț ș icirci arată locul unde stă Paracletul Paracletul salutacircnd-o cum se cuvine o conduce la Dumnezeu Monogenul (ὁ Παρ κλητοςά σπασ μενοςἀ ά γνης ωςί τῷ Μονογενεῖ θεῷ α τ νὐ ὴ προς γειά ) Dumnezeu Cuvacircntul Monogenul o oferă icircn fine icircnaintea Tatălui (ὁ Μονογεν ςὴ θε ςὸ Λ γοςό τῷ Πατρὶ ξ νιονέ α τ νὐ ὴ προσφ ρειέ )rdquo 84

Finalul celei de a doua omilii este apoteotic bdquoAceasta este deci ceea ce strig aceasta este ceea ce proclam peste veacuri Eu păzesc realită ile fără confuzie eu nuț amestec ipostasele ( σ γχυταἀ ύ φυλ ττωά τὰ πρ γματαά οὐ συναναμ γνυμιί τ ςὰ

ποστ σειςὑ ά ) eu in ceea ce tu icircnsu i ai zis eu strig ceea ce tu icircnsu i ai vestit eu păstrezț ț ț ceea ce tu icircnsu i mi-ai transmis icircnvă ceea ce tu icircnsu i ai proclamatrdquo ț ț ț 85 bdquoLegea proclamă Ascultă Israele Domnul Dumnezeul tău este unul Iată-i icircnsă pe sabelienii cei lipsi i deț evlavie adăugacircnd lui Unu al i doi (ț οἱ σαβ λλιοιέ τῷ νἑ ὶ δ οὺ συν πτουσινά ) hellip i pe fiiiș ereticilor imaginacircnd o Triadă consubstan ială de dumnezei (ț καὶ α ρετικ νἱ ῶ πα δεςῖ τρι δαά θε νῶ μοο σιονὁ ύ φαντ ζονταιά )rdquo 86 Men ionarea sabelienilor ca adversarii prin excelen ăț ț ai arianismului este astfel o bună introducere la prezentarea esen ialismului marcelian iț ș

83 Se va remarca această precizare a rugăciunii dezbrăcată de tot ce este pămacircntesc Urcușul rugăciunii icircn această stare este posibil numai pe drumul pe care Monogenul icircnsuși dezbrăcat la racircndul său de haina lui umană icircl va fi făcut prin icircnviere Revenirea sa icircn sferele celeste de unde coboracircse la icircntrupare nu este de conceput icircn arianims altfel decacirct prin eliberarea de materia asumată la nașterea sa din Fecioara Și icircn arianism ca și icircn gnoză materia este rea și destinată pieirii finale Derobarea de materia trupului este posibilă numai icircntr-o hristologie dochetă icircn care icircntruparea nu este reală

84 Anonimul anomeu Deux homeacutelies anomeacuteens pur lrsquooctave de Paques Homeacutelie II 1 icircn Sources chreacutetiennes vol146 p95-97

85 Anonimul anomeu Deux homeacutelies anomeacuteens pur lrsquooctave de Paques Homeacutelie I 12 icircn Sources chreacutetiennes vol146 p71

fotinian care urmează

B PROBLEMA DUHULUI SFAcircNT IcircN ARIANISM

1 Mărturia Sf Atanasie cel Mare bdquoTropiciirdquo lui Serapion de Thmuis

Aflat icircn pustie icircn urma fugii sale din noaptea de 8 spre 9 februarie 356 din calea oamenilor icircmpăratului Constan iu marele patriarh al Alexandriei prime te la un momentț ș dat o interpelare din partea episcopului de Thmuis Serapion icircn problema doctrinei unor eretici pe care el icirci nume te bdquotropicirdquo probabil pentru faptul că dădeau un sens figuratș expresiilor din Scriptură cu privire la Duhul Sfacircnt Ace tia părăsiseră arianismul icircn ceeaș ce prive te doctrina despre inferioritatea Fiului icircn raport cu Dumnezeu Tatăl dar păstrauș vechea erezie icircn ceea ce prive te icircnvă ătura despre Duhul Sfacircnt Atanasie care-i scrie luiș ț Serapion patru epistole pe această temă datate de cercetători icircntre 356 i 361 descrieș doctrina bdquotropicilorrdquo icircn termenii următori bdquohellipPărăsind unii pe arieni pentru hula lor icircmpotriva Fiului cugetă icircmpotriva Duhului i zic nu numai că ș el este creatură ci i că ș e unul din duhurile slujitoare i se deosebe te de icircngeri numai prin treaptăș ș Iar aceasta e numai o luptă prefăcută fa ă de arieni De fapt e o adevărată icircmpotrivire fa ă de dreaptaț ț credin ă Căci precum aceia tăgăduind pe Fiul tăgăduiesc pe Tatăl a a i ace tia grăindț ș ș ș rău de Duhul Sfacircnt grăiesc rău i de Fiul Cele două păr i i-au icircmpăr it icircmpotrivirea fa ăș ț ș ț ț de adevăr căci cugetacircnd unii icircmpotriva Cuvacircntului iar ceilal i icircmpotriva Duhului eiț icircndreaptă aceea i hulă icircmpotriva Sfintei Treimi (icircntregi)rdquo ș 87 Potrivit acestui text tropicii admiteau consubstan ialitatea Fiului cu Dumnezeu Tatăl conform sinodului de la Niceeaț dar nu mai admiteau i consubstan ialitatea Duhului cu Fiul i desigur i cu Tatăl Pentruș ț ș ș ei Duhul era o creatură a Fiului asemenea icircntregului cosmos

Aspectul cu adevărat relevant icircn această afacere este icircnsă faptul că tropicii

86 Anonimul anomeu Deux homeacutelies anomeacuteens pur lrsquooctave de Paques Homeacutelie II 11 icircn Sources chreacutetiennes vol146 p107

87 Atanasie cel Mare Epistola icircntacirci către Serapion 1 icircn colecția bdquoPărinți și scriitori bisericeștirdquo EIBMBOR București 1988 vol 16 p 23

considerau Duhul o crea ie numai a Fiului fără nici un amestec din partea Tatăluiț Tropicii tăgăduiau cu alte cuvinte orice rela ie directă a Duhului cu Tatăl chiar icircnț calitatea sa de creatură Iată cacircteva texte care ilustrează acest aspect bdquoEi zic a a spuneș Sf Atanasie ltdacă Duhul nu e creatură nici unul dintre icircngeri ci purcede din Tatăl urmează că e Fiu i el i astfel sunt doi fii el i Cuvacircntul i dacă e frate (alș ș ș Ș Cuvacircntului nn) cum mai este Cuvacircntul laquoUnul Născutraquo Sau nu sunt egali ci unul se nume te după Tatăl iar celălalt după Fiulgt ș i iară iȘ ș ltdacă e din Tatăl cum de nu se zice i despre el că s-a născut Iar dacă Duhul este al Fiului urmează că Tatăl esteș bunicul Duhuluigtrdquo 88 Cacircteva racircnduri mai jos Atanasie se icircntreabă bdquoCare sunt deci de teptele lor icircntrebări ș ltDacă Duhul nu e creatură (a Fiului ci purcede direct din Tatăl nn) zic ei el este fiu i deci sunt doi fra i (proveni i din Tatăl nn) Cuvacircntul iș ț ț ș elgt Apoi adaugă ltdacă Duhul va lua din Fiul i se va da de către el (hellip) urmează căș Tatăl e bunic i Duhul nepotul luigtș rdquo 89 bdquoEi zic deci ltdacă Duhul Sfacircnt nu e creatură cum a i spus icircnainte ci este icircn Dumnezeu i se dă din Dumnezeu atunci este i el fiu iț ș ș ș sunt deci doi fii el i Fiul Iar dacă Duhul e al Fiului i prime te toate de la Fiul(hellip)ș ș ș atunci Tatăl este bunic i Duhul nepotul luigtș rdquo 90 Iată a adar care era faimosul argumentș al tropicilor sau cum spune Sf Atanasie bdquohellipacea sfătoasă icircntrebare a lor ltdacă Duhul e din Dumnezeu (Tatăl) pentru ce nu se nume te el fiuhellipgtș rdquo 91

Ce icircnvă au a adar tropicii lui Serapion Spuneau mai icircntacirci că Duhul Sfacircnt nuț ș poate purcede direct bdquodin Tatălrdquo deoarece Duhul ar deveni i el Fiu i deci un frate alș ș Fiului ceea ar anula calificarea acestuia din urmă ca Monogen Mai spuneau apoi că Duhul nu poate purcede nici bdquodin Fiulrdquo adică bdquodin fiin a Fiuluirdquo pentru că icircn acest cazț

88 Atanasie cel Mare Epistola icircntacirci către Serapion 15 icircn colecția bdquoPărinți și scriitori bisericeștirdquo vol 16 p 40

89 Atanasie cel Mare Epistola a patra către Serapion 1 icircn colecția bdquoPărinți și scriitori bisericeștirdquo vol 16 p 87

90 Atanasie cel Mare Epistola a patra către Serapion 2 icircn colecția bdquoPărinți și scriitori bisericeștirdquo vol 16 p 88

91 Atanasie cel Mare Epistola icircntacirci către Serapion 25 icircn colecția bdquoPărinți și scriitori bisericeștirdquo vol 16 p 54

Fiul i-ar deveni tată el icircnsu i devenind astfel bdquonepotrdquo al Tatălui Primei obiec ii aș ț bdquotropicilorrdquo SF Atanasie le-a opus argumentul stabilită ii numelor i anume că ipostaseleț ș icirc i păstrează caracteristicile proprii astfel icircncacirct Tatăl nu poate deveni bunic nici Fiul tatăș al Duhului bdquoCăci dacă deoarece Duhul nu este creatură (voi totu i) icircntreba i ș ț ltdeci Duhul este ( i el) Fiugtș atunci lua i seama ca nu cumva aflacircnd că Fiul nu este creaturăț (căci prin el s-au făcut toate) să (ajunge i să) icircntreba i ț ț ltdeci Fiul este Tatăgt sau icircncă ltDuhul este Fiu i Fiul este Duhul Sfacircntgtș Cei ce cugetă a a sunt icircn afara Treimii i seș ș vor socoti fără Dumnezeu schimbacircnd numele Tatălui i al Fiului i al Duhului Sfacircnt iș ș ș socotindu-i pe ace tia după a lor voie icircntru asemănarea na terii omene ti numindu-iș ș ș nepo i i bunici i nălucindu- i na teri dumnezeie ti (teogonii) asemenea (miturilorț ș ș ș ș ș păgacircne ale nn) elinilor Nu aceasta e credin a Bisericii ci cum a zis Macircntuitorul icircnț Tatăl i Fiul i Sfacircntul Duh icircn Tatăl care nu poate deveni bunic icircn Fiul care nu poateș ș deveni Tată i icircn Duhul Sfacircnt care nu poate fi numit decacirct a a i nu altfel Credin aș ș ș ț aceasta nu poate schimba numele Ci Tatăl e pururi Tatăl Fiul e pururi Fiul i Duhul Sfacircntș care se zice pururi Duhul Sfacircnt hellipLa oameni tatăl nu este pururi tată nici fiul pururi fiu Fiindcă cel ce devine tatăl unui fiu a fost fiul altuia i fiul unui tată devine tată altuiaȘ Avraam fiind fiul lui Nahor a devenit tatăl lui Isaac i Isaac fiind fiul lui Avraam s-aș făcut tată lui Iacob Căci fiecare fiind o parte a născătorului său (sn) se na te ca fiu darș devine i el tată al altuia Dar icircn dumnezeire nu este a a fiindcă Dumnezeu nu e ca omulș ș Tatăl nu e din alt tată De aceea nici nu na te pe cineva care va deveni tată al altuia Niciș Fiul nu este o parte a Tatălui (sn) 92 de aceea nici nu e născut spre a na te un alt fiuș Pentru aceea numai icircn dumnezeire Tatăl fiind icircn mod propriu i singur (numai el) Tatăș este i a fost i va fi pururi Tatăl i Fiul este icircn mod propriu i singur (numai el) Fiuș ș Ș ș Astfel Tatăl e i se zice pururi Tatăl i Fiul e pururi Fiul i Duhul Sfacircnt este pururi Duhulș ș ș (sn) Iar acesta (Duhul) credem că este al lui Dumnezeu i că s-a dat de la Tatăl prinș Fiul Astfel Sfacircnta Treime rămacircne neschimbată cunoscută icircntr-o singură dumnezeire Deci cel ce icircntreabă ltprin urmare Duhul este ( i el) Fiugtș icirc i icircnchipuie că numele poateș fi schimbat i nu e sănătos la minte (Asemenea) i cel ce icircntreabă ș ș ltTatăl e deci bunicgt născocind un alt nume Tatălui rătăce te icircn inima lui Dar a răspunde mai departeș neru inării ereticilor nu e de folosrdquo ș 93

Argumentul său icircmpotriva celei de a doua obiec ii a bdquotropicilorrdquo este acela căț

92 Cum afirmase cu mai bine de un secol icircnainte icircn Occidentul latin Tertulian icircn Adversus Praxean XXVI 3 6 Iar icircn Orient cine

93 Atanasie cel Mare Epistola a treia către Serapion 6 icircn colecția bdquoPărinți și scriitori bisericeștirdquo vol 16 p 92-93

Duhul nu poate fi o creatură a Fiului deoarece el este bdquopropriul Fiuluirdquo adică din aceea iș fiin ă cu Fiul tot a a cum Fiul este bdquopropriul Tatăluirdquo adică din aceea i fiin ă cu Tatălț ș ș ț bdquoDe ce nu- i dau seama (ace tia) zice el că precum nedespăr ind pe Fiul de Tatăl eiș ș ț păstrează unitatea lui Dumnezeu a a despăr ind pe Duhul de Cuvacircntul nu mai păstreazăș ț unitatea dumnezeirii icircn Treime ci o sfacirc ie amestecacircnd icircn ea o fire străină i de alt soi i oș ș ș egalizează pe aceasta cu creaturile Ei arată astfel că Treimea nu mai este una ci compusă din două firi datorită fiin ei deosebite a Duhului cum i-o imaginează ei i ceț ș Ș fiin ă dumnezeiască mai e aceasta care e compusă din Creator i creatură Căci sau nu eț ș Treime ci o Doime i o creatură sau dacă e Treime precum i este cum pun ei pe Duhulș ș Treimii icircn racircnd cu creaturile cele de după Treime Căci aceasta icircnseamnă iară i a icircmpăr iș ț i a desface Treimea Căci cugetacircnd rău despre Duhul nu cugetă bine nici despre Fiulș

Fiindcă dacă cugetau drept despre Cuvacircntul ar fi cugetat sănătos i despre ș Duhul care purcede de la Tatăl i fiind propriu Fiului se dă de către acesta ucenicilor i tuturorș ș celor ce cred icircn El Iar rătăcind astfel nu au nici despre Tatăl credin a cea sănătoasă Căciț cei ce tăgăduiesc pe Duhul cum a spus marele mucenic tefan (Fapte VII 55)Ș tăgăduiesc pe Fiul iar cei ce tăgăduiesc pe Fiul nu au nici pe Tatălrdquo 94 Dar observă Atanasie cel ce face pe Duhul creatură va ajunge să-l facă creatură i pe Fiul bdquoIar ș Duhul avacircnd aceea i fire i aceea i pozi ie fa ă de Fiul pe care o are Fiul fa ă de Tatălș ș ș ț ț ț cum oare cel ce-l nume te pe acesta creatură nu va cugeta icircn mod necesar acelea i i despreș ș ș Fiul Căci dacă Duhul Fiului este creatură e firesc ca ei să spună că i Cuvacircntul Tatăluiș este creatură Aceasta nălucindu- i-le arienii au căzut icircn iudaismul lui Caiafa Iar dacăș cei ce spun aceasta despre Duhul nu- i icircnsu esc cele ale lui Arie să ocolească i cuvinteleș ș ș lui i să- i icircndrepte necredin a privitoare la Duhul Căci precum Fiul cel ce este icircn Tatălș ș ț i icircn care e i Tatăl nu este creatură ci ș ș e propriul fiin ei Tatăluiț (căci aceasta pretinde i căț

o spune i i voi) a a i pe Duhul cel aflător icircn Fiul icircntru care e i Fiul nu e icircngăduit a-lț ș ș ș ș socoti icircntre creaturi nici a-l separa de Cuvacircntul i a face Treimea nedesăvacircr itărdquo ș ș 95 bdquoCăci dacă cei ce cugetă cele ale lui Arie ndash fiindcă icircn sufletul lor rău i iscoditor nu intrăș icircn elepciunea ndash nu pot icircn elege nici crede Treimea neicircmpăr ită i sfacircntă acesta nu e motivț ț ț ș ca să răstălmăcească adevărul nici să spună că nu pot exista cele ce ei nu pot icircn elege Eiț suferă un lucru cu totul nebunesc cacircnd neputacircnd icircn elege cum e neicircmpăr ită Sfacircntaț ț

94 Atanasie cel Mare Epistola icircntacirci către Serapion 2 icircn colecția bdquoPărinți și scriitori bisericeștirdquo vol 16 p 24-25 A se observa icircn același timp modul icircn care Atanasie evită să afirme purcederea Duhului bdquoși de la Fiulrdquo limitacircndu-se la afirmațiile certe ale Scripturii

95 Atanasie cel Mare Epistola icircntacirci către Serapion 21 icircn colecția bdquoPărinți și scriitori bisericeștirdquo vol 16 p 48-49

Treime arienii fac pe Fiul una cu crea iunea iar tropicii icircl numără i ei pe Duhul icircntreț ș creaturirdquo 96 bdquoAceasta fiind unitatea icircn Sfacircnta Treime cine ar putea despăr i pe Fiul deț Tatăl i pe Duhul de Fiul sau de Tatăl icircnsu i Sau cine ar fi atacirct de icircndrăzne ca să spunăș ș ț că Treimea este neasemenea i de o fire străină icircn ea icircnsă i sau ș ș că Fiul e de o altă fiin ăț decacirct Tatăl sau că Duhul e străin de Fiulrdquo 97

Să observăm a adar din cele de mai sus că tropicii lui Serapion negau icircn modș expres purcederea directă a Sfacircntului Duh din Dumnezeu Tatăl ata acircndu-l cauzal numaiș de Fiul Deci spuneau ei Duhul nu poate purcede i el din Tatăl căci ar deveni un fel deș frate al Fiului icircn consecin ă el nu este de aceea i fiin ă cu Tatăl Apoi chiar dacă icirc i areț ș ț ș cauza icircn Fiul el nu purcede din fiin a Fiuluiț ci este adus la existen ă ț prin Fiul de către Fiul asemenea oricărei creaturi iată de ce el nu este de aceea i fiin ă nici măcar cu Fiulș ț Icircmpotriva acestei argumentări a tropicilor Sf Atanasie lansează principiul bdquoDuhului care are aceea i fire i aceea i pozi ie fa ă de Fiul pe care o are Fiul fa ă de Tatălrdquo icircn sensul căș ș ș ț ț ț Duhul este bdquopropriurdquo Fiului icircn aceea i măsură icircn care Fiul este bdquopropriurdquo Tatălui Fidelș sinodului de la Niceea Sf Atanasie se mul ume te să afirme doar consubstan ialitateaț ș ț Duhului cu Fiul după modelul consubstan ialită ii Fiului cu Tatăl pe care o admiteau iț ț ș tropicii El nu afirmă că Duhul i-ar avea cauza bdquodin Fiulrdquo sau bdquoprin Fiulrdquo nuș interpretează cauzal expresia bdquoDuhul este propriul Fiuluirdquo el se mul ume te să sugerezeț ș doar că Duhul este din aceea i fiin ăș ț din care este i Fiul a a cum Fiul este ș ș din aceea iș fiin ăț din care este i Tatăl Avacircnd icircn minte icircn permanen ă numai bdquoconsubstan ialitateardquoș ț ț ipostaselor stabilită la Niceea Sf Atanasie nu pare să fi observat interpretarea clar cauzală pe care tropicii o dădeau rela iei Duhului cu Fiul precum nici faptul că ei negauț astfel orice rela ie cauzală directă a Duhului cu Tatăl Aceste aspecte de i ignorate deț ș marele patriarh pacircnă la moartea sa nu vor rămacircne icircnsă neobservate la Sf Vasile cel Mare

2 Mărturia Sf Vasile cel Mare Contra Eunomiu

Doctrina lui Eunomiu cu privire la purcederea Duhului Sfacircnt este foarte bine pusă icircn eviden ă de Sf Vasile cel Mareț care pe la 364 a scris icircmpotriva lui cunoscuta sa

96 Atanasie cel Mare Epistola icircntacirci către Serapion 17 icircn colecția bdquoPărinți și scriitori bisericeștirdquo vol 16 p 43

97 Atanasie cel Mare Epistola icircntacirci către Serapion 20 icircn colecția bdquoPărinți și scriitori bisericeștirdquo vol 16 p 47

lucrare Contra Eunomiu Marele părinte pare să fie primul care a observat că arienii reduceau la Fiul cauza Duhului Sfacircnt Potrivit Sf Vasile Eunomiu profesa următoarea icircnvă ătură trinitară bdquoSă presupunem că observa ia pleacă de la operele create i se icircnal ăț ț ș ț peste acestea pacircnă la substan e ț ea găse te astfel căș Fiul este o creatură a Celui Nenăscut i că Paracletul este o creatură a Fiului (tou men agennetou ton yion euriskon poimaș

tou de monogenous ton parakleton)rdquo 98 bdquoExistă deci un singur Dumnezeu nenăscut iș fără principiu (eis esti o Theos agenetos kai anarhos) El nu are vreo fiin ă care să-i fieț anterioară ndash căci nimic nu poate fi anterior nenăscutului nici vreo fiin ă care să fie icircn (cu)ț El ndash căci El este simplu i fără compozi ie Fiind unic fiind singur i mereu acela i Elș ț ș ș este Dumnezeu creator i artizan al tuturor lucrurilor mai icircntacirci de toate i icircntr-un mod cuș ș totul extraordinar al Monogenului apoi prin Acesta icircn mod propriu al tuturor celor create Căci icircnainte i de toată creatura i numai prin propria sa putere i activitate l-aș ș ș născut l-a creat i l-a făcut pe Fiul (ton men gar Hyion pro panton kai pro pases ktiseosș monou te eautou dynamei kai energeia egennese te kai ektise kai epoiesen)(hellip) i prin elȘ (prin Fiul) l-a creat pe Duhul Sfacircnt cel dintacirci dintre toate i cel mai mare dintre to iș ț prin propria sa putere i la ordinul său dar prin activitatea i puterea (creatoare) aș ș Fiului (kai dia toutou proton men panton kai meizon to Pneuma to agion epoiesen exousia men idia kai prostagmati energeia de kai dynamei tou Hiou)rdquo 99 Astfel mai spune Eunomiu bdquohellipdupă icircnvă ătura fericitului Pavel hellipFiul este subordonat luiț Dumnezeu Tatăl hellipiar Duhul Sfacircnt la racircndul său este icircn mod clar subordonat lui Hristosrdquo 100 Eunomiu ca to i arienii icircn elegea actul purcederii prin prisma activită iiț ț ț creatoare a Fiului bdquoEl (Duhul) este onorat icircn al treilea racircnd ca prima creatură a Monogenului cea mai mare dintre toate i singura ca atare (trite hora timomenon osș proton koi meizon panton kai monon toioutou tou monogenous poema)rdquo 101

98 Eunomiu de Cyzic Apologia 20 icircn col Sources chretiennes Les Editions du Cerf Paris 1983 vol 305 p 275

99 Eunomiu de Cyzic Apologia (Apendice) 28 icircn col Sources chretiennes vol 305 p 297

100 Eunomiu de Cyzic Apologia 27 icircn col Sources chretiennes vol 305 p 293

101 Eunomiu de Cyzic Apologia 25 icircn col Sources chretiennes vol 305 p 287

Aspectul cel mai important aici nu este icircnsă acela că Eunomiu icircn elegeaț aducerea la existen ă a Duhului icircn termenii sugera i icircn Ioan I 3 adică asemenea uneiț ț creaturi ci faptul că fie i icircn această calitate Duhul este creat numai de Fiul că actulș creării Duhului icirci apar ine numai Fiului Este ceea ce observă i Sf Vasile cel Mare careț ș intrigat de acest aspect spune următoarele bdquoExistă oare vreun om pe lume care să nu vadă cu claritate că nici o activitate a Fiului nu se află separată de Tatăl şi că nu se află nimic icircntre cele existente care să aparţină Fiului dar să fie străine de Tatăl (hellip) Pentru ce dar atribuie Eunomiu numai Fiului cauza Duhului Sfacircnt (pos oun tou pneumatos ten aitian to monogenei mono prostithesi) şi pentru a-i calomnia natura se serveşte de activitatea creatoare a acestuia (adică a Fiului nn)(kai kategorema tes physeos autou ten toutou lambanei demiourgian) (hellip) Nu este un pericol evident de a separa de Dumnezeu Tatăl pe Duhul Sfacircnt (diairein apo tou Theou to Pneuma) devreme ce pe de o parte apostolul ni-l prezintă icircn relaţiile sale cacircnd Duhul lui Hristos cacircnd Duhul lui Dumnezeuhellip iar pe de alta Domnul icircnsuşi icircl numeşte Duhul Adevăruluihellip şi spune că purcede de la Tatăl Or acesta (Eunomiu) pentru a micşora slava Domnului nostru Iisus Hristos (allrsquooutos eis kathairesin tes doxes tou Kyrios hemon Iesou Hristou) icircl separă pe Duhul de Tatăl i-l atribuie Monogenului de-o manieră diferită (aferei men apo touș Patros tou de Monogenei diaferontos) desigur pentru a mic ora (Fiului) slava (epiș kathairesi tes doxes prostithesin)rdquo 102 A adar departe de a nega Fiului orice participareș cauzală actul bdquopurcederiirdquo al venirii la existen ă a Duhului Sfacircnt Eunomiu cum aratăț marele capadocian atribuia numai Fiului cauza Duhului Sfacircnt excluzacircndu-l astfel pe Dumnezeu Tatăl icircmpotriva Scripturii (vezi Ioan XV 26)

B REAC IA ESEN IALISTĂȚ Ț

1 Marcel al Ancyrei

102 Sf Vasile cel Mare Contra lui Eunomiu II 34 icircn col Sources chretiennes Les Editions du Cerf Paris 1983 vol 305 p141-143

Devenit episcop al Ancyrei (Ankara de astăzi) Marcel a fost unul din marii apărători ai termenului homoousios icircmpotriva arianismului şi prieten al Sf Atanasie cel Mare Cu timpul s-a dovedit icircnsă că fondul metafizic icircn baza căruia lupta el icircmpotriva arianismului era de cu totul altă natură decacirct acela folosit la sinodul ecumenic de la Niceea icircn formularea celebrului homoousios Marcel actualiza pur şi simplu vechiul sabelianism El icircnţelegea să combată arianismul afirmacircnd consubstanţialitatea Logosului cu Dumnezeu Tatăl pacircnă la desfiinţarea oricărei distincţii dintre cei doi Devenind evident acest fapt Marcel este abandonat de adevăraţii niceeni cum era Sf Atanasie şi acuzat icircn mod deschis de modalism Este ceea ce face la un moment dat icircnsuşi Sf Vasile cel Mare cacircnd scruiindu-i Sf Atanasie icirci solicită acestuia pentru a risipi orice confuzie să condamne imediat bdquoicircnvăţătura periculoasă şi icircn afara adevăratei credinţe (a lui Marcel)rdquo 103 Icircn cele din urmă Marcel este somat să compară icircn faţa unui sinod icircn 335 şi depus din treaptă pentru erezie Eusebiu de Cezareea l-a combătut icircn cadrul unei cărţi intitulate Teologia bisericească Marcel a dispărut din istorie dar doctrina sa a creat mari probleme Ea reprezintă icircn fond o reacţie de fond sabelian la subordinaţianismul arian Ca şi icircn cazul celei a lui Arie doctrina lui Marcel este o hristologie nu o triadologie Deşi a abordat icircn treacăt problema Sf Duh el a făcut-o numai pentru a dovedi absenţa oricărei diferenţe dintre Logosul etern şi Dumnezeu Tatăl

Iată un rezumat al doctrinei sale pe baza textului lui Eusebiu din lucrarea acestuia Teologia bisericească Dumnezeu este o monadă absolut unul şi indivizibil De aici trebuie pornit şi nu de la o pluralitate divină după cum face Origen Aceasta nu icircnseamnă că icircn Dumnezeu nu există un Logos el există dar este μοο σιος adicăὁ ύ Logosul este icircn Dumnezeu şi Dumnezeu icircn el fără nici o diviziune locuind icircn el ca o putere activă nu ca o simplă δ ναμις ci ca o νεργε Această energie seύ ἐ ίᾳ exteriorizează προ ρχεται fără să iasă din Dumnezeu printr-o dilatare πλατυνομ νηέ έ care nu introduce nici dualitate nici compoziţie ipostatică distinctă Această extensie e dublă mai icircntacirci icircn creaţie de vreme ce Logosul e creator apoi icircntrupare Prin această iconomie (coboracircre) Logosul astfel icircntrupat devine Fiu dar nu printr-o naştere icircn interiorul fiinţei divine căci el nu se naşte decacirct abia icircn trup din Fecioara Numai icircn acest trup νεργε α divină este activă şi devine principiu al tuturor actelor lui Hristos Astfel seἐ ί realizează o unire cum totul intimă şi permanentă cu totul superioară celei care icircnsufleţea odinioară pe profeţi Această unire va icircnceta totuşi icircntr-o zi după cacirct ne putem da seama căci trupul char devenit nemuritor nu convine firii divine νεργε α se vaἘ ί rezorbi atunci icircnapoi icircn Dumnezeu de aici acuzaţia adusă constant de orientali lui Marcel că nu mărturiseşte expresia din Crezul de la Niceea bdquoa cărui icircmpărăţie nu va avea sfacircrşit

103 Vesile cel Mare Epist LXIX 2 PG XXXII 432 la M -D Chenu Marcel drsquoAncyre DTC vol XI B col1996

cujus regni non erit finisrdquo 104

Iată acum o altă expunere mai precisă a doctrinei lui Marcel de Ancyra aşa cum apare ea icircn aşa-numitul simbol macrostih bdquoDiscipolii lui Marcel şi ai lui Fotin amacircndoi din Ancyra Galatiei resping subzistenţa eternă τ ν πποαι νιον παρξιν a luiὴ ώ ὕ Hristos divinitatea sa şi icircmpărăţia sa veşnică τελε τητον asemenea iudeilor şi subἀ ύ pretextul că astfel salvează unitatea divină τ μοναρχ Icircn ceea ce ne priveşte noi ştimῇ ίᾳ că Hristos nu este doar o gacircndire exprimată sau imanentă icircn Dumnezeu λ γονό προφορικ ν νδι θετον το θεο ci un Logos-Dumnezeu viu şi subzistent λλὸ ἢ ἐ ά ῦ ῦ ἀ ὰ ζ ντα θε ν λ γον καθrsquo αυτ ν π ρχοντα Fiul lui Dumnezeu şi Hristos El nu existăῶ ὸ ό ἑ ὸ ὑ ά mai icircnainte de veci doar icircn preştiinţa Tatălui ci l-a asistat pe acesta icircn lucrarea sa de creare a celor văzute şi nevăzute El este icircntr-adevăr cel căruia Tatăl i-a zis Să facem om după chipul şi asemănarea noastră el este cel care s-a arătat icircn persoană patriarhilor care a dat Legea care a grăit prin prooroci şi care icircn final s-a icircntrupat l-a revelat tuturor oamenilor pe Tatăl şi care de acum icircnainte domneşte icircn veacul veacurilorrdquo 105

Cum combătea Marcel de Ancyra arianismul printr-o astfel de concepţie De remarcat mai icircntacirci că motivaţia declarată de el icircnsuşi şi icircnregistrată de simbolul macrostih era aceea că astfel salvează unitatea divină τ μοναρχ Prin faptul că respingea oriceῇ ίᾳ asemănare icircntre Logos şi Dumnezeu Tatăl Arie introducea o distincţie gravă icircn Dumnezeu o separare care icircntr-adevăr ameninţa unitatea lui Dumnezeu Marcel apelacircnd la vechea concepţie a lui Sabeliu căuta să combată această depreciere a substanţei Logosului icircn raport cu Tatăl afirmacircnd că el este consubstanţial cu acesta pacircnă la punctul icircn care el Logosul nici nu mai subzistă icircn Dumnezeu ca persoană distinctă de Tatăl Această depreciere a Logosului avea mai ales grave consecinţe icircn hristologie dacă anterior icircntrupării sale icircn Iisus Hristos Logosul nu era recunoscut ca Dumnezeu adevărat egal cu Tatăl atunci cu atacirct mai puţin icirci era recunoscută această calitate după icircntrupare Atribuindu-i slăbiciunile firii umane asumate arienii demonstrau odată icircn plus că Logosul este prin icircnsăşi fiinţa sa neasemănător cu Dumnezeu Tatăl icircn aceste condiţii tot ce a găsit Marcel de cuviinţă să argumenteze a fost ideea sabeliană că icircn icircntrupare monada divină icircnsăşi se dilată capătă o nouă faţă un nou chip distinct de cel anterior icircntrupării tocmai prin caracterul temporal al acestui nou chip Iisus Hristos este Logosul devenit trup existacircnd distinct de Tatăl ca om ca fiinţă cu totul efemeră atacirct el ca

104 La M -D Chenu Marcel drsquoAncyre DTC vol XI B col1997-1998

105 O Hahn Bibliotek der Symbole sect 159 n6 la M -D Chenu Marcel drsquoAncyre DTC vol XI B col1996

persoană cacirct şi icircmpărăţia sa La sfacircrşitul timpurilor totul a reveni la starea iniţială a monadei indistincte

Cu privire la această expresie a cărui icircmpărăţie nu va avea sfacircrşit istoricul dogmelor B Sesbouumleacute scrie bdquohellipAceastăhellip afirmaţie este proprie simbolurilor de credinţă orientale şi niciodată n-a trecut icircn Occident Motivaţia ei este polemică Icircntr-adevăr o erezie atribuită lui Marcel de Ancyra icircn secolul al IV-lea susţinea că la Parusie Logosul se va reicircntoarce icircn Tatăl pacircnă la punctul icircn care se va confunda cu el misterul trinitar nu ar avea astfel decacirct o valoare sbquoiconomicărsquo şi istorică iar nu una sbquoteologicărsquo şi eternă Această idee vine din interpretarea abuzivă a textului paulin sbquoEl trebuie să icircmpărăţească pacircnă ce va pune pe toţi vrăjmaşii săi sub picioarele sale (hellip)Şi cacircnd toate vor fi supuse lui atunci şi Fiul icircnsuşi se va supune Celui ce i-a supus lui toate ca Dumnezeu să fie toate icircn toţirsquo (I Corinteni XV 25 28) Acest text exprimă icircmplinirea finală a misiunii Fiului el nu sugerează prin nimic că fiul nu va mai avea raţiunea de a exista Dimpotrivă glorificat icircn umanitatea sa Fiul va continua să exercite icircn mod etern funcţia sa mediatoare icircn el şi prin el vor vedea drepţii pe Dumnezeurdquo 106

Contestacircnd orice deosebire reală a Logosului de Tatăl şi respingacircnd eternitatea icircmpărăţiei Fiului Marcel credea că apără deopotrivă atacirct consubstanţialitatea Logosului cu Tatăl anterior icircntrupării prin considerarea lui ca nediferenţiat de Tatăl cacirct şi deplinătatea dumnezeirii coboracirctă icircn Hristos ca urmare a dilatării monadei şi a apariţiei ei sub chip uman icircn istorie Probabil că toate aceste idei ale lui Marcel ar fi rămas nebăgate icircn seamă dacă el n-ar fi negat veşnicia icircmpărăţiei lui Hristos Icircn focul controverselor iscate pe această temă Marcel a ajuns să conteste eternitatea Fiului consideracircndu-l doar o fiinţă temporală avacircnd un icircnceput icircn timp ba chiar şi un sfacircrşit bdquoHristos spunea el a icircnceput să domnească acum patru sute de ani şi stăpacircnirea sa va icircnceta odată cu sfacircrşitul lumiirdquo 107 Această afirmaţie a constituit icircnceputul căderii sale din racircndurile niceenilor adevăraţi Acuzaţiile de sabelianism pe care i le aduceau continuu arienii s-au dovedit astfel adevărate şi a sfacircrşit prin a fi abandonat de occidentali de Atanasie şi de toţi adevăraţii susţinători ai lui homoousios care au icircncetat să mai vadă icircn el un apărător al credinţei de la Niceea consideracircndu-l icircn schimb un continuator al vechiului sabelianism

Să intrăm icircnsă icircn detaliile doctrinei sale trinitare propriu-zise Marcel respinge

106 B Sesbouumleacute et J Wolinski Histoire des dogmes Descleacutee 1994 p121

107 J Schwane op cit vol2 p213 n1

cu hotăracircre ideea ariană că Logosul ar exista icircn Tatăl ca un ipostas distinct căci pentru el ca şi pentru arieni noţiunea de ipostas echivala cu aceea de altă substanţă ουσια decacirct a Tatălui Icircn Dumnezeu zicea el nu trebuie să admitem decacirct un ipostas o singură substanţă sau realitate sub icircntreit chip sau sub icircntreit nume μ αί γαρ π στασινὑ ό τριπρ σωπονό σπερὡ και τριωνιμον εισαγη τον αυτον ειναι λεγων τον θεον και τον εν αυτω Λογον και το Αγιον Πνευμα 108 Aşadar pentru Marcel Dumnezeu icircn sine nu este lipsit de Logosul său cum afirmau arienii Dumnezeu spunea el are icircn sine din eternitate Logosul aşa cum omul are icircn el icircnsuşi propria-i raţiune Astfel Dumnezeu şi Logosul său sunt unul şi acelaşi lucru εν και ταυτον109 Referindu-se la primele versete ale prologului evangheliei a patra Marcel spune că Logosul icircncă neicircntrupat ασαρκος nu este icircncă Fiu ci doar Logos bdquoIcircnainte de a fi coboracirct printre noi şi de a se fi născut din Fecioara el nu era decacirct Logosrdquo110

Despre acest Logos mai spunea Marcel Scriptura ne zice trei lucruri icircntacirci că el era la icircnceput εν αρχη pentru a semnifica faptul că se afla icircn Tatăl icircn mod potenţial δυναμει icircn al doilea racircnd că el era προς τον θεον pentru a marca faptul că era la Dumnezeu icircn act ενεργεια căci prin el au fost create toate icircn fine că el era Dumnezeu pentru a ne icircnvăţa că divinitatea nu este divizată deoarece Logosul este icircn Dumnezeu şi Dumnezeu este icircn Logosul Astfel Logosul este etern şi consubstanţial ομοουσιος αυτοουσιος cu Dumnezeu 111 Acest efort de a afirma unitatea pacircnă la indistincţie a Fiului cu Tatăl era menită icircn viziunea lui Marcel de Ancyra să contracareze subordinaţianismul arian bdquoChiar icircn doctrina sa trinitară subliniază acelaşi Schwane el n-a avut icircn gacircnd altceva decacirct problema cum să onoreze icircn Macircntuitorul nu o fiinţă distinctă de Dumnezeu şi subordonată lui (cum icircnvăţau arienii nn ) ci o divinitate

108 J Schwane op cit vol2 p224 n1 Eusebiu de Cezareea pare să ignore aici fragmentele 76 şi 77 pe care le citează Tixeront cacircnd afirmă că Marcel nu admitea decacirct un singur προσωπον

109 J Schwane op cit vol2 p221 n1

110 J Schwane op cit vol2 p216 n1

111 Marcel Fragmentele 52 97 la J Tixeront op cit vol2 p39 n5 şi 6

adevărată şi perfectărdquo112

Pentru a contracara arianismul Marcel afirmă cu hotăracircre că icircn Dumnezeu nu există trei ipostase ci doar unul Această precizare icircl apropie indiscutabil de Sabeliu care afirma acelaşi lucru Marcel merge icircnsă mai departe decacirct mentorul său şi afirmă că icircn Dumnezeu avem nu doar un singur ipostas ci şi un singur πρ σωπον ό 113 Se pare că cei doi termeni nu aveau acelaşi icircnţeles şi mai ales acelaşi rol icircn hristologia lui Marcel Pe scurt este foarte probabil că Marcel desemna sub numele de ipostas esenţa divină icircnsăşi avacircnd icircn sine icircn mod indistinct pe Tatăl şi pe Logos ca raţiune paternă λογοπατωρ Divinitatea există din eternitate sub un singur πρ σωπον sub un singur chip care esteό acela al Tatălui Logosul icircn schimb nu are πρ σωπον propriu el este de fapt bdquofărăό chiprdquo προσωπον El capătă un chip distinct de Tatăl o faţă proprie διον πρ σωπονἄ ἴ ό abia prin coboracircrea sa icircn istorie prin manifestarea sa icircn afara condiţiei sale divine deci icircn icircntrupare

Afirmaţia sa fundamentală icircn această problemă a fost aceea că anterior icircntrupării sale Logosul nu s-a numit Fiu al Tatălui acest nume l-a dobacircndit la modul propriu abia icircn urma naşterii sale din Fecioara Dacă icircn Vechiul Testament Logosul este numit totuşi Fiu aceasta este de fapt o profeţie icircn care viitorul său nume icirci este atribuit de mai icircnainte Se pare că şi această distincţie pe care el o făcea icircntre calităţile de Logos şi Fiu era menită să contracareze arianismul din calitatea Logosului de Fiu arienii trăgeau concluzia că Logosul nu poate fi coetern cu Tatăl căci nici un fiu nu poate avea aceeaşi vacircrstă cu tatăl său Pentru a elimina orice nuanţă de posterioritate icircn raport cu Tatăl Marcel contesta aşadar Logosului etern calitatea de Fiu deci de fiinţă ulterioară Tatălui aşa cum icircnvăţau arienii114 Pe de altă parte deoarece arienii speculau enorm pe marginea faptului că Logosul este născut din Tatăl văzacircnd icircn simplul act al naşterii dovada inferiorităţii sale faţă de Tatăl cel nenăscut γ ννητος Marcel neagă pur şiἀ έ simplu că Logosul ar exista icircn Tatăl icircn baza unei naşteri a sa de către Tatăl Logosul e veşnic deci fără icircnceput el nu este Dumnezeu asemenea Tatălui său ci este icircnsăşi fiinţa lui Dumnezeu Tatăl raţiunea sa eternă bdquoPe baza cărui pasaj din Scriptură am putea

112 J Schwane op cit vol2 p225

113 Marcel de Ancyra Fragmentele 66 76 77 83 87 88 la J Tixeront op cit vol2 p39 n12 şi 3

114 J Schwane op cit vol2 p215 n3 p216 n2

afirma zice el că există o fiinţă nenăscută şi o fiinţă născută cum cred ei (arienii nn ) Nici unul dintre profeţi nici unul dintre evanghelişti ba nici măcar vreunul dintre apostoli n-a spus aceastardquo115 Există icircnsă icircn Noul Testament o expresie pe care Marcel n-a putut-o ocoli şi pe care a trebuit s-o interpreteze icircn coerenţă cu propriul sistem este vorba de expresia bdquoicircntacirciul născut dintre creaturirdquo Arienii atribuiau această expresie Logosului divin pentru a demonstra că este o creatură Prin contrast Marcel a negat că această expresie paulină s-ar referi la Logosul divin şi a raportat-o numai la Fiul icircntrupat icircnţelegacircnd-o adică exclusiv prin prisma actului icircntrupării116

Să trecem acum la miezul hristologiei lui Marcel care este aceea a statutului Fiului icircntrupat Marcel desemna monada eternă prin termenul de λογοπ τωρ El seά deosebea astfel de Sabeliu care desemna aceeaşi monadă prin termenul de ιοπ τωρὑ ά Această schimbare avea o semnificaţie adacircncă icircn concepţia episcopului de Ancyra Logosul nu este Fiu decacirct după icircntrupare Prin urmare abia dup icircntrupare se poate vorbi de o naştere propriu-zisă a Logosului dar numai pentru că este Fiu Devenind Fiu Logosul a căpătat un chip propriu διον πρ σωπον a cărui natură este exclusivἴ ό temporală relativă deci efemeră adică atacirct cacirct va ţine icircmpărăţia lui Hristos Ca Fiu el se deosebeşte acum radical de Tatăl icircn sensul că este un om adevărat Abia sub condiţia icircntrupării abia ca Fiu Logosul este bdquocopie a Tatăluirdquo Anterior icircntrupării el nu este nici Fiu nici bdquocopie a Tatăluirdquo Această expresie din Coloseni I15 el o raporta la Fiul lui Dumnezeu făcut om iar nu la Logosul icircn sine Şi icircn această problemă Marcel se lăsa antrenat de disputa sa icircmpotriva arienilor Unul din argumentele pe care aceştia le foloseau pentru a dovedi că Logosul este inferior Tatălui era exact acesta extras din expresia paulină susmenţionată dacă Logosul este o copie a Tatălui atunci el este inferior căci orice copie este inferioară originalului ei Icircn consecinţă Marcel nega că această expresie s-ar referi la Logosul etern ci ea trebuie atribuită numai Fiului icircntrupat Argumentul său era următorul o copie trebuie să facă vizibil obiectul invizibil şi absent ori cel care face vizibil icircn lume pe Dumnezeu nu este Logosul etern el icircnsuşi invizibil ca şi Tatăl ci Logosul sau Fiul icircntrupat117

Afirmacircnd că bdquoHristos a icircnceput să domnească acum patru sute de ani şi

115 J Schwane op cit vol2 p217 n4

116 J Schwane op cit vol2 p219 n1

117 J Schwane op cit vol2 p220 n2

stăpacircnirea sa va icircnceta odată cu sfacircrşitul lumiirdquo118 el afirma de fapt că Hristos n-a existat anterior naşterii sale din Fecioara ca ipostas distinct de acela al Tatălui Eusebiu de Cezareea care-i combate hristologia icircn două tratate separate spune despre el acuzator că bdquoa icircndrăznit să nu atribuie Fiului lui Dumnezeu preexistenţa nici o existenţă proprie anterioară icircntrupării ουτε προειναι ουτε προυφεσταναι τολμα λεγεινrdquo119 Dar dacă după Marcel nu este de conceput o naştere eternă a Logosului din Tată pentru că nu se distinge cu nimic de el cu atacirct mai puţin poate fi vorba de o naştere a aceluiaşi Logos din Fecioara Acest act trebuie atribuit numai omului Iisus supranumit Fiul lui Dumnezeu Doar despre el se poate spune că s-a născut cu adevărat icircnţelegacircnd actul naşterii numai ca naştere temporală din Fecioara Dar care este atunci statutul Logosului divin anterior icircntrupării şi care este cel al Fiului icircntrupat Eusebiu răspunde acestei icircntrebări reproducacircnd doctrina lui Marcel astfel sub aspectul existenţei sale divine Logosul este unit cu Dumnezeu fără diviziune şi fără icircmpărţire icircn Tatăl ca potenţă a acestuia sub aspectul activităţii sale şi numai sub acest aspect ca Logos activ Dumnezeirea s-a unit cu trupul pentru a deveni principiu de mişcare şi de activitate120

Marcel a fost acuzat de Eusebiu de Cezareea că a căzut icircn erezia lui Sabeliu şi că ar fi reluat adopţianismul lui Pavel de Samosata icircnvăţacircnd că Logosul s-a unit cu un om individual cu personalitate distinctă consideracircndu-l deci pe Iisus Hristos un simplu om121 Cu privire la acuzaţia de adopţianism Shwane observă că aşa ceva nu reiese din fragmentele ajunse pacircnă la noi din opera lui Marcel Dimpotrivă el ne prezintă ca divine efectele răscumpărării şi-l acuză pe Eusebiu că nu-l priveşte pe Macircntuitorul decacirct ca pe un simplu om122 Acuzaţia de cădere icircn sabelianism este icircnsă reală Cum am spus şi mai

118 J Schwane op cit vol2 p213 n1

119 J Schwane op cit p217 n2

120 J Schwane op cit vol2 p227 n1

121 J Schwane op cit vol2 p227 n2

122 J Schwane op cit vol2 p227 n4

sus Sf Atanasie a icircntacirclnit icircn vremea sa o sectă sabeliană care asemenea lui Marcel făcea aceeaşi distincţie icircntre Logos şi Fiul icircntrupat şi pe ai cărei membri i-a icircntrebat cum a devenit Logosul Fiu A căpătat acest nume cacircnd a asumat natura umană Sau Logosul a devenit Fiu devenind om Sau icircn fine a devenit Fiu icircn amacircndouă felurile adică luacircnd un trup sau devenind un trup 123 Se pare că Marcel asemenea sabelienilor Sf Atanasie a fost de părere că Logosul n-a asumat un om ci a devenit el icircnsuşi om căci el declară icircn mod expres că icircn Macircntuitorul s-a manifestat plenitudinea divinităţii την πασαν θεοτητα εν αυτη σωματικως επιδειξεταιrdquo124 Aluzia la expresia din Coloseni I9 este aici evidentă

Cum poate fi aşadar icircnţeles acest lucru pe fondul afirmaţiei sale că Logosul icircn accepţiunea sa divină nedeosebit icircn nici un fel de Tatăl icircn interiorul monadei este cu totul diferit de Fiul icircntrupat Căci Marcel afirma icircntr-adevăr că Fiul este o persoană separată de Dumnezeu şi nu există decacirct icircn afara Tatălui εκτος του πατρος 125 Aici intervine conceptul de origine stoică al extensiei πλατυσμος monadei sau esenţei divine mai icircntacirci icircn diadă prin icircntrupare apoi icircn triadă prin purcederea Duhului bdquoMonada spune Marcel nu se extinde icircn Triadă fără să sufere o oarecare separaţie ου σαφως και φανερως ενταυθα απορρητω η μονας φαινεται πλατυνομενη μεν εις τριαδα διαιρεισθαι δε μηδαμως υπομενουσαrdquo 126 Icircn ea icircnsăşi monada divină υiοπατωρ este nediferenţiată existacircnd icircntr-o stare de superconcentrare de potenţialitate maximă icircn interiorul căreia orice distincţie reală cum ar fi aceea dintre Tatăl şi Fiul său este imposibilă Calitatea de a fi Tată ca şi aceea de a fi Fiu nefiind icircncă activate icircntre ele nici nu poate exista icircncă un raport real Iată de ce Marcel neagă existenţa unei relaţii cauzale icircn interiorul divinităţii respingacircnd ideea de naştere a Logosului etern adică icircncă neactivat Icircn momentul icircn care Logosul părăseşte starea sa de existenţă virtuală potenţială icircn interiorul monadei indistincte şi se manifestă icircn actul creaţiei dar mai ales icircn cel al icircntrupării el devine dintr-odată distinct real de Tatăl tocmai prin acest act al naşterii sale din Fecioara care este de fapt o intrare icircn acţiune a energiei active a monadei η ενεργεια δραστικη

123 J Schwane op cit vol2 p217 n3

124 J Schwane op cit vol2 p227 n5

125 J Schwane op cit vol2 p221 n2

126 J Schwane op cit vol2 p224 n3

Marcel icircnsuşi spune următoarele bdquoDacă se consideră numai divinitatea Macircntuitorului Logosul ar părea să fie pe bună dreptate unul şi acelaşi lucru cu Dumnezeu icircnsuşi dar dacă Macircntuitorul este cercetat sbquodupă truprsquo divinitatea apare ca extinsă ( ieşită din ea icircnsăşi icircnstrăinată de ea icircnsăşi nn ) prin propria ei activitate ενεργεια η θεοτης μονη πλαθυνεσται δοκειrdquo 127 Conceptul de πλατυσμος sau dilatare căci acesta este adevăratul său sens sugerează că icircn actul icircntrupării monada superconcentrată asemenea unui punct pitagoreic pacircnă atunci şi de aceea icircncă nediferenţiată intră icircntr-o primă fază de dilatare aşa cum logosul stoic iniţial aflat icircntr-o stare aproape incorporală capătă prin transformare un corp tot mai palpabil tot mai dens Icircntruparea la Marcel de Ancyra ca şi-n concepţia lui Sabeliu este o primă corporeificare a esenţei divine a logosului de pacircnă atunci A doua dilatare sau extensie a monadei este purcederea Duhului Sfacircnt Avacircnd icircn substratul consideraţiilor sale hristologice tot timpul metafizica stoică a logosului care se dilată corporeificacircndu-se dar care revine după o vreme la starea sa iniţială absorbind icircn sine tot ceea ce a generat pacircnă atunci Marcel ajunge să afirme starea de icircntrupare de corporeificare a esenţei divine va lua sfacircrşit cacircndva şi Fiului icirci va lua din locul Logosul neicircntrupat şi pur spiritual De fapt el spune doar că icircmpărăţia Fiului va lua sfacircrşit odată cu judecata finală şi sfacircrşitul timpurilor128

Marcel nu accepta ideea că odată asumată natura umană a Logosului va rămacircne unită pentru eternitate cu el Icircn sine icircnsuşi zicea el trupul carnea nu poate conveni lui Dumnezeu chiar transfigurat prin icircnviere chiar devenit incoruptibil nemuritor trupul nu este mai demn de Dumnezeul cel care este mai presus chiar de imortalitate Se poate crede aşadar presupune Marcel că după parusie Logosul se va despuia de propria-i umanitate şi va reintra icircn Dumnezeu revenind la starea icircn care se afla anterior creaţiei aşa cum sugerează textul din I Corinteni XV28 Ce se va icircntacircmpla cu această umanitate Noi nu ştim deoarece Scriptura nu o spune129

127 Marcel Fragmentul 71 la J Tixeront op cit vol2 p39-40 n1 J Schwane op cit vol2 p226 n2 vezi şi nota 1 de la pagina 227

128 J Schwane op cit vol2 p211 n1 p228 n2 final

129 Marcel Fragmentele 117-121 la J Tixeront op cit vol2 p40 n6 J Schwane op cit vol2 p228 n2

2 Fotin al Sirmiului

Cel mai cunoscut discipol al lui Marcel de Ancyra a fost Fotin devenit episcop de Sirmium Ca şi icircnvăţătorul său Fotin distingea icircntre Logosul etern şi Fiul icircntrupat Cu privire la Logos etern el icirci nega orice existenţă particulară icircn esenţa divină distinctă de Tatăl Dumnezeu este un singur ipostas dar el are icircn sine propria-i raţiune el este λογοπατωρ130 Atacircta vreme cacirct nu este activ Logosul este unul interior ενδιαθετος cacircnd intră icircn stare de act el devine προφορικος şi această manifestare icircn afară constituie prima dilatare πλατυσμος prima extensie icircn Dumnezeu Purcederea Duhului Sfacircnt este a doua131 Cu privire la Iisus Hristos Fotin a mers fidel pe urmele mentorului său atacircta doar că a fost mult mai direct icircn afirmaţii de cacirct predecesorul său Căutacircnd să explice cum a devenit Logosul Fiu prin actul icircntrupării Fotin a afirmat direct transformarea naturii sale divine icircn natura umană a Fiului icircntrupat Acest lucru este atestat direct de Sf Epifanie care reproduce concepţia lui Fotin sub expresia Logosul s-a prefăcut icircn trup εις σαρκα μεταβεβλημενον132 Aluzia la expresia ioaneică και ο σαρξ εγενετο din prologul evangheliei a patra este evidentă Atacirct Tixeront cacirct şi Schwane cred la unison că Sf Epifanie se icircnşeală interpretacircnd astfel concepţia lui Fotin care icircn opinia lor ar fi mai degrabă adopţian icircn hristologie133 Icircntr-adevăr Fotin distingea icircn mod net icircntre Logosul etern şi Fiul icircntrupat afirmacircnd că Fiul n-a existat anterior naşterii sale din Fecioara Sinodul de la Sirmium atestă această doctrină a sa şi o condamnă icircn anatematisma a cincea unde spune bdquoDacă cineva zice că Fiul a existat fără icircndoială icircnainte de Maria dar

130 J Schwane op cit vol2 p229 J Tixeront op cit vol2 p41 n6

131 J Tixeront op cit vol2 p41 n7

132 Epifanie de Salamina Haer LXXI 3 la J Tixeront op cit vol2 p41 n8

133 J Tixeront op cit vol2 p41 n8 J Schwane op cit vol2 p230 n3

numai icircn preştiinţa lui Dumnezeu şi că el n-a fost născut de Dumnezeu icircnaintea tuturor timpurilor că n-a existat icircn Dumnezeu şi că nimic n-a fost creat prin el să fie anatema rdquo Iar anatematisma a noua este şi mai categorică bdquoDacă cineva zice că fiul Mariei nu este decacirct un om să fie anatema rdquo134

La prima vedere aceste anateme par a sugera caracterul adopţian al hristologiei lui Fotin Este icircnsă doar o aparenţă căci afirmaţia că Iisus Hristos sau bdquoFiul Mariei - cum se exprima el potrivit sinodului - este doar un simplu omrdquo se icircnţelege prin prisma distincţiei dintre Logosul etern şi Fiul icircntrupat Or Fiul nu este altceva decacirct Logosul devenit trup sau carne prin transformare cum spune Sf Epifanie sau mai exact prin extensia sau dilatarea substanţei divine Ca şi Marcel Fotin de Sirmiu este marcat şi el de metafizica stoică a logosului care se dilată şi se contractă succesiv şi sinodul confirmă acest lucru prin anatematismele a şasea şi a şaptea bdquoDacă cineva zice că substanţa lui Dumnezeu este susceptibilă de dilatare şi de contracţie să fie anatemardquo bdquoDacă cineva zice că substanţa dilatată a lui Dumnezeu l-a format pe Fiul sau numeşte Fiu dilatarea acestei substanţe să fie anatema rdquo 135 Aşadar Fotin credea ca şi Marcel icircnvăţătorul său că Logosul a devenit Fiu prin dilatarea substanţei sale divine Această interpretare este confirmată şi de Marius Mercator care-l acuză la un moment dat pe Fotin că ar nega faptul că Macircntuitorul s-a născut din Fecioara136 Acuzaţia capătă sens dacă Fotin nega naşterea Macircntuitorului din Fecioara ca Logos deci icircn calitatea sa de Dumenzeu icircncă neicircntrupat nediferenţiat de Tatăl Or acest lucru icircl va face şi Nestorie care icircn a patra sa cuvacircntare către Marius Mercator va folosi şi el conceptul de λογοπατωρ Al treilea argument icircn favoarea acestei interpretări şi care fixează definitiv hristologia lui Fotin ca una de esenţă modalistă este anatema a douăsprezecea a sinodului semiarian de la Sirmium din 351 care-i condamnă direct concepţia icircn termenii următori bdquoDacă cineva auzind cuvintele sbquoŞi Cuvacircntul s-a făcut truprsquo crede că Logosul s-a transformat icircn trup ( icircn carne ) sau că luacircnd trup a suferit vreo schimbare să fie anatema rdquo 137

134 J Schwane op cit vol2 p231-232

135 J Schwane op cit vol2 p231-232

136 J Schwane op cit vol2 p230 n2

137 J Schwane op cit vo2 p230 n4

3 Anatemele sinodului semiarian de la Sirmium (351-352)

Pentru o mai bună icircnţelegere a hristologiei celor doi modalişti iată anatemele rostite icircmpotriva lor icircn special a lui Fotin de Sirmiu de către sinodul semiarian de la Sirmiu din 351-352 anatemele suprimate exprimă viziunea subordinaţiană a participanţilor şi sunt fără interes aici Voi păstra numerotarea originală bdquo2 Dacă cineva numeşte pe tatăl şi pe Fiul doi Dumnezei (nenăscuţi nn) să fie anatema 3 Dacă cineva spune că Hristos este Dumnezeu şi Fiul lui Dumnezeu icircnaintea tuturor timpurilor fără să admită că el (Fiul icircntr-o ipostază personală distinctă nn) l-a ajutat pe Tatăl la crearea tuturor lucrurilor să fie anatema 4 Dacă cineva icircndrăzneşte să spună că Cel Nenăscut sau o parte din El s-a născut din Maria să fie anatema 5 Dacă cineva zice că Fiul lui Dumnezeu a existat fără icircndoială icircnainte de Maria dar numai icircn preştiinţa lui Dumnezeu şi că el nu era icircn Dumnezeu născut din Tatăl icircnaintea tuturor veacurilor şi că prin el au fost făcute toate lucrurile să fie anatema 6 Dacă cineva spune că substanţa lui Dumnezeu este supusă dilatării sau contracţiei să fie anatema 7 Dacă cineva zice că substanţa lui Dumnezeu dilatacircndu-se l-a format pe Fiul sau numeşte Fiu extensia substanţei lui Dumnezeu să fie anatema 8 Dacă cineva numeşte pe Fiul lui Dumnezeu Logos gacircndit sau chiar pronunţat să fie anatema 9 Dacă cineva zice că Fiul Mariei nu este decacirct un om să fie anatema 10 Dacă cineva numindu-l pe Dumnezeu Dumnezeu-omul născut din Maria icircnţelege prin aceasta pe Cel Nenăscut să fie anatema 11 Dacă cineva icircnţelege icircn maniera iudeilor (aceste cuvinte ale lui Isaia XLIV 6) lsquoEu sunt primul şi ultimul şi icircn afară de mine nu există alt Dumnezeursquo cuvinte care au fost zise pentru a exclude idolii şi falşii zei şi le icircnţelege prin excluderea celui ce s-a născut din Dumnezeu Fiul cel unic de dinaintea tuturor veacurilor să fie anatema 12 Dacă cineva căutacircnd să icircnţeleagă aceste cuvinte lsquoCuvacircntul s-a făcut truprsquo crede că Logosul s-a prefăcut icircn carne sau catilde luacircnd trup el a suferit o schimbare să fie anatema 13 Dacă cineva căutacircnd să icircnţeleagă aceste cuvinte lsquoFiul unic al lui Dumnezeu a fost crucificatrsquo crede că divinitatea sa a suferit o tulburare din cauza suferinţei a schimbării a micşorării sau a aneantizării să fie anatema 14 Dacă cineva zice că aceste cuvinte lsquoSă facem omrsquo n-au fost spuse Fiului de către Tatăl ci că Tatăl şi le-ar fi spus lui icircnsuşi (adică le-ar fi spus Logosului existacircnd icircn el icircn manieră impersonală) să fie anatema 15 Dacă cineva spune că nu Fiul ar fi apărut lui Avraam ci Dumnezeul Cel Nenăscut sau o parte din acest Dumnezeu să fie anatema 16 Dacă cineva zice că Fiul lui Dumnezeu n-a luptat ca un om cu Iacov ci că Dumnezeu Cel Nenăscut sau o parte din acest Dumnezeu este cel care a luptat să fie anatema 17 Dacă cineva nu icircnţelege despre Tatăl şi despre Fiul (aceste cuvinte ale lui Moise Geneză XIX 24) lsquoDomnul a făcut să plouă cu foc de la Domnulrsquo ci spune că

Tatăl a făcut să plouă de la el icircnsuşi să fie anatema Căci Domnul adică Fiul este cel care a făcut să plouă de la Domnul adică de la Tatăl Anatema 19 Dacă cineva numeşte pe Tatăl pe Fiul şi pe Sfacircntul Duh o singură persoană să fie anatema 26 Dacă cineva spune că Fiul n-a fost născut şi că el nu-şi are principiul icircn altul (decacirct el) admiţacircnd astfel două fiinţe nenăscute şi fără principiu şi icircn consecinţă doi dumnezei să fie anatema căci capul şi principiul a toate este Fiul iar Dumnezeu la racircndul său este capul şi principiul lui Hristos Icircn acest fel vom readuce toate cu evlavie prin Fiul la principiul tuturor lucrurilor el icircnşişi fără principiu 27 Pentru a da odată pentru totdeauna un icircnţeles adevărat icircnvăţăturii creştine adăugăm Dacă cineva nu-l mărturiseşte pe Hristos Dumnezeu şi Fiul lui Dumnezeu existacircnd icircnaintea tuturor veacurilor icircmpreună lucrător cu Tatăl la crearea tuturor lucrurilor ci spune că el nu a fost numit Hristos şi Fiu decacirct după ce s-a născut din Maria şi că a avut chiar ca Dumnezeu un icircnceput să fie anatema 138

138 J Hefele op cit p 853-861

fost purtat icircn bra e el care dirijează la un semn toată crea ia Pentru oameni el care aț ț asumat slăbiciunile oamenilor rămacircnacircnd icircnsă ceea ce era icircnaintea veacurilor (με ναςί α τ ςὐ ὸ περὅ πρὸ α νωνἰώ π ρχενὑ ῆ ) Căci el nu s-a transformat ( υτεὄ μετ πεσενέ ) din mai bogat icircn mai sărac el nu s-a schimbat ( υτεὄ τρ πηἐ ά ) din mai mult icircn mai pu inț faptul de a fi icircmbrăcat carnea nu i-a alterat natura sa divină ( υτεὄ ἡ περιβολὴ τ ςῆ σαρκ ςὸ τ νὴ θε τητοςό λλο ωσεἠ ί φ σινύ ) asumarea trupului nu i-a mic orat ipostasul său deș Monogen ( υτεὄ ἡ ν ληψιςἀ ά τοῦ σ ματοςώ τ νὴ τοῦ μονογενο ςῦ σμ κρυνενἐ ί

π στασινὑ ό ) rămacircnacircnd ceea ce era icircnaintea veacurilor de bunăvoie el s-a oferit să aducă macircntuire oamenilorrdquo 75

Cu toată această condescenden ă asumată voluntar de Monogen el n-a fost unț simplu om bdquoCăci dacă Hristos ar fi fost un simplu om moartea ar fi avut asupra lui putere ca supra tuturor oamenilor (εἰ γ ρὰ νθρωποςἄ ψιλ ςὸ ὁ Χριστ ςό καὶ α τοὐ ῦ νἂ ςὡ π ντωνά νθτρ πωνἀ ώ κυρ ευσενἐ ί ὁ θ νατοςά ) 76 Urci pe firul vechii istorii i rămacirci uimitș icircn fa a mor ii Domnului Abel a fost ucis i crea ia nu a fost tulburată Avraam a fost pusț ț ș ț icircn mormacircnt i mormintele nu s-au deschis Isaac a murit i iadul n-a murit Iacob a fostș ș icircngropat i cei icircngropa i n-au icircnviat Iosif a fost depus lacircngă părin ii săi i trupurileș ț ț ș sfin ilor nu s-au ridicat Isaia a fost tăiat i soarele nu s-a icircntunecat Ieremia a fostț ș trangulat i luna nu s-a stricat Nabuth a fost omoracirct cu pietre i pămacircntul nu s-a clintitș ș ș

Zaharia a fost gacirctuit i ziua nu s-a schimbat icircn noapte Ioan a fost decapitat i voalulș ș templului nu s-a rupt icircn două Cacircnd Hristos a suferit icircnsă icircn trup soarele s-a oprit din drumul său luna i-a pierdut strălucirea fe ii sale pămacircntul s-a cutremurathellip Icircnvăluit icircnș ț giulgiu el a despuiat iadul a semănat groază icircn racircndurile păzitorilor iadului i a sfăracircmatș fără efort por ile iadului A ie it din mormacircnt icircmpreună cu capturile sale de război aț ș apărut femeilor a ezate icircn jurul mormacircntului por iile fiind icircncuiate el a intrat totu i prinș ț ș ele la apostoli lui Toma cel necredincios el i-a arătat coasta sa pentru a-l face credincioshelliprdquo 77

De i superior tuturor oamenilor Monogenul nu este totu i Dumnezeul supremș ș

75 Anonimul anomeu Deux homeacutelies anomeacuteens pur lrsquooctave de Paques Homeacutelie I 1-2 icircn Sources chreacutetiennes vol146 p59 J Lieacutebaert precizează că sensul lui ἐσμίκρυνεν este aici unul pur moral (p37 n2)

76 Hristos nu a fost așadar bdquoun simplu om ἄνθρωπος ψιλὸςrdquo adică un om adevărat ci o ființă intermediară icircntre Dumnezeu și om nici Dumnezeu deplin adevărat ca Dumnezeu Tatăl dar nici om adevărat ca ceilalți oameni

Anomeismul autorului omiliilor apare aici fără echivoc Pornind de la strigătul din rugăciune Auzi Doamne strigătul meu autorul icircl prezintă i ca strigăt al cre tinuluiș ș care- i proclamă credin a bdquoVoi striga puterea absolută a Tatălui i medierea ta (caș ț ș Monogen mediator nm) trimiterea ordonată de Cel Nenăscut i supunerea ta (ca Fiuș nm) (κρ ζωά γ ρὰ τ νὴ τοῦ Πατρ ςὸ α θεντει νὐ ά καὶ σ νὴ μεσιτε ανὶ τ νὴ τοῦ γενν τουἀ ή

ποστολ νἀ ὴ καὶ τ νὴ σ νὴ παλο νὑ ή ) 78 Icircn timp ce El stă etern (nemi cat) tu ai icircnclinatș cerurile i ai coboracirct (ș τιὅ κε νοςἐ ῖ ε ςἰ τ νὸ α ναἰῶ κ θηταιά καὶ σὺ κλιναςἔ ο ρανο ςὐ ὺ καὶ κατ βηςέ ) 79 icircn timp ce Tatăl dă mărturie din icircnaltul cerurilor tu la Iordan ai primit mărturia lui de i l-ai chemat afară din mormacircnt pe Lazăr cel mort de patru zile tu ai datș totu i slavă lui (Dumnezeu) Tatăl (ș Părinte te slăvesc pentru că m-ai ascultathellip) icircnmul ind pacircinile-n pustie tu ai dat cinste Celui ce t-a născut (ț ridicacircndu- i ochii el aș binecuvacircntathellip) ai fost spacircnzurat trupe te pe cruce dar El a fost cel ce a primit duhul tăuș ( i strigacircnd cu voce tare i-a dat duhulhellipș ș ) ai fost pus icircn mormacircnt dar El a fost cel ce te-a icircnviat din mormacircnt a treia zirdquo 80 bdquoCăci dacă Tatăl nu i-ar fi poruncit voi n-a i fi putut fiț stăpacircni i de fiul său dacă sentin a n-ar fi venit de sus voi n-a i fi fost capabili să văț ț ț recunoa te i Creatorul dacă Tatăl n-ar fi luat hotăracircrea voi n-a i fi putut atingeș ț ț tămăduitorul Un semn i el ar fi pedepsit natura Un semn i el ar fi zdrobit crea ia Darș ș ț

77 Anonimul anomeu Deux homeacutelies anomeacuteens pur lrsquooctave de Paques Homeacutelie I 26-27 icircn Sources chreacutetiennes vol146 p91-93

78 A se observa antiteza dintre auto-icircntemeierea absolută a Tatălui τὴν τοῦ Πατρὸς αὐθεντειάν și medierea μεσιτεὶαν poziția condiționată și condiționantă a Monogenului de mijlocitor icircntre Dumnezeu cel pur spiritual și lumea pur materială (Vezi și comentariile lui J Lieacutebaert p35 n1)

79 A se observa de asemenea antiteza dintre bdquoa sta nemișcat din eternitate εἰς τὸν αἰῶνα κάθηταιrdquo și bdquoa icircnclina cerurile și a coboricirc ἔκλινας οὐρανοὺς καὶ κατέβηςrdquo Tatăl este icircn esența sa imuabil la modul absolut Fiul Monogenul este icircnsă muabil și de aceea diferit ca esență de esența Tatălui său

80 Anonimul anomeu Deux homeacutelies anomeacuteens pur lrsquooctave de Paques Homeacutelie II 11 icircn Sources chreacutetiennes vol146 p107

nu icircmpotriva voin ei lui Dumnezeu (Cuvacircntul) a mers să pătimească pe cruce (ț ο τεὔ γ ρὰ κωνἄ ὁ Θε ςὸ πἐ ὶ τὸ σταυρικ νὸ παρεγ νετοέ π θοςά ) ci prin supunere fa ă de semnulț

părintesc a luat el asupra sa să sufere moartea pentru cei muritorirdquo 81

Coboracircrii sale la icircntrupare acestui descensus cosmic al Logosului icirci urmează ascensus urcu ul său prin icircnviere spre sferele cosmice celeste de unde a venit Dar niciș el nu este o putere absolută ci una relativă condi ionată de puterea absolută a Tatăluiț căci ine să observe autorul omiliilor bdquounul este cel care a fost icircnviat dar altul este celț care-l icircnviază Cum ar putea fi el unul i acela irdquo ș ș 82 Dar nu numai ontologic iș metafizic adică pentru sine icircnsu i el Monogenul nu este icircntemeierea absolută a fiin eiș ț el nu este reperul ultim nici pentru rugăciunea care se icircnal ă către Dumnezeu Departe deț a fi destina ia ei ultimă Monogenul este numai un mediator al rugăciunilor noastre cătreț adevăratul Dumnezeu care este Tatăl De i superior icircngerilor i chiar arhanghelilorș ș Monogenul este inferior totu i Tatălui său bdquoCacircnd rugăciunea iese din buze curate eaș tie să atingă urechile incoruptibile ale Stăpacircnului căci rugăciunea celui drept tie cuș ș

adevărat să icircnduplece divinitatea către milă hellipEa se ridică pacircnă icircn regiunile icircnăl imilorț celeste hellip i icircntr-o clipă ajunge icircn locuin a fiin elor celor netrupe ti unde por ile celeste iș ț ț ș ț

81 Anonimul anomeu Deux homeacutelies anomeacuteens pur lrsquooctave de Paques Homeacutelie I 24 icircn Sources chreacutetiennes vol146 p89 De remarcat aici faptul că suferințele de pe cruce sunt atribuite Monogenului ca Dumnezeu Comentacircnd expresia J Lieacutebaert este de părere că limbajul icircntrebuințat aici de autorul anomeu nu este conform cu ortodoxia ariană (p36 n1) Ideea de a raporta suferințele de pe cruce la icircnsăși ființa divină a Monogenului se icircntacirclnește icircnsă la arieni ca Palladius al Ratiariei cu ocazia Conciliului de la Aquileea din 381 (vezi capitolul următor) Acest amănunt ar putea fi un argument pentru a-l plasa pe autorul nostru mai degrabă către sfacircrșitul secolului al IV-lea decacirct spre mijlocul lui Explicația ar fi aceea că pentru anomei doar esența Tatălui este absolut impasibilă ființa Monogenului chiar dacă el este numit bdquodumnezeurdquo este pasibilă J Lieacutebaert propune calificarea hristologiei ariene ca bdquologopashitărdquo Expresia din text autorizează icircnsă calificarea ei mai degrabă ca bdquotheopashitărdquo termenul bdquotheosrdquo fiind icircnsă icircnțeles icircn noul arianism ca bdquodumnezeu secundrdquo distinct de bdquodumnezeul primrdquo care este Tatăl

82 Anonimul anomeu Deux homeacutelies anomeacuteens pur lrsquooctave de Paques Homeacutelie I 25 icircn Sources chreacutetiennes vol146 p 91

se deschid Cerul o prime te cu bucurie căci ea nu mai con ine nimic pămacircntescș ț (ο ραν ςὐ ὸ α τ νὐ ὴ μετὰ χαρ ςᾶ ποδ χεταιὑ έ ςὡ μηδ νὲ πιφ ρουσανἐ έ γ ϊνονή ) 83 Icircngerii o icircnso esc cu bucurie căci ea a icircmplinit ceea ce place lui Dumnezeu Arhanghelii oț icircmbră i ează ca pe un prieten Icircncepătoriile (principiile) i Puterile icirci cedează trecereaț ș ș căci ea poartă podoabele sărbătorii văzacircnd ve macircntul ei de fapte bune Domniile oș icircnso esc căci ea s-a străduit să icircmplinească iubirea pentru Creator Heruvimii i Serafimiiț ș icirci arată locul unde stă Paracletul Paracletul salutacircnd-o cum se cuvine o conduce la Dumnezeu Monogenul (ὁ Παρ κλητοςά σπασ μενοςἀ ά γνης ωςί τῷ Μονογενεῖ θεῷ α τ νὐ ὴ προς γειά ) Dumnezeu Cuvacircntul Monogenul o oferă icircn fine icircnaintea Tatălui (ὁ Μονογεν ςὴ θε ςὸ Λ γοςό τῷ Πατρὶ ξ νιονέ α τ νὐ ὴ προσφ ρειέ )rdquo 84

Finalul celei de a doua omilii este apoteotic bdquoAceasta este deci ceea ce strig aceasta este ceea ce proclam peste veacuri Eu păzesc realită ile fără confuzie eu nuț amestec ipostasele ( σ γχυταἀ ύ φυλ ττωά τὰ πρ γματαά οὐ συναναμ γνυμιί τ ςὰ

ποστ σειςὑ ά ) eu in ceea ce tu icircnsu i ai zis eu strig ceea ce tu icircnsu i ai vestit eu păstrezț ț ț ceea ce tu icircnsu i mi-ai transmis icircnvă ceea ce tu icircnsu i ai proclamatrdquo ț ț ț 85 bdquoLegea proclamă Ascultă Israele Domnul Dumnezeul tău este unul Iată-i icircnsă pe sabelienii cei lipsi i deț evlavie adăugacircnd lui Unu al i doi (ț οἱ σαβ λλιοιέ τῷ νἑ ὶ δ οὺ συν πτουσινά ) hellip i pe fiiiș ereticilor imaginacircnd o Triadă consubstan ială de dumnezei (ț καὶ α ρετικ νἱ ῶ πα δεςῖ τρι δαά θε νῶ μοο σιονὁ ύ φαντ ζονταιά )rdquo 86 Men ionarea sabelienilor ca adversarii prin excelen ăț ț ai arianismului este astfel o bună introducere la prezentarea esen ialismului marcelian iț ș

83 Se va remarca această precizare a rugăciunii dezbrăcată de tot ce este pămacircntesc Urcușul rugăciunii icircn această stare este posibil numai pe drumul pe care Monogenul icircnsuși dezbrăcat la racircndul său de haina lui umană icircl va fi făcut prin icircnviere Revenirea sa icircn sferele celeste de unde coboracircse la icircntrupare nu este de conceput icircn arianims altfel decacirct prin eliberarea de materia asumată la nașterea sa din Fecioara Și icircn arianism ca și icircn gnoză materia este rea și destinată pieirii finale Derobarea de materia trupului este posibilă numai icircntr-o hristologie dochetă icircn care icircntruparea nu este reală

84 Anonimul anomeu Deux homeacutelies anomeacuteens pur lrsquooctave de Paques Homeacutelie II 1 icircn Sources chreacutetiennes vol146 p95-97

85 Anonimul anomeu Deux homeacutelies anomeacuteens pur lrsquooctave de Paques Homeacutelie I 12 icircn Sources chreacutetiennes vol146 p71

fotinian care urmează

B PROBLEMA DUHULUI SFAcircNT IcircN ARIANISM

1 Mărturia Sf Atanasie cel Mare bdquoTropiciirdquo lui Serapion de Thmuis

Aflat icircn pustie icircn urma fugii sale din noaptea de 8 spre 9 februarie 356 din calea oamenilor icircmpăratului Constan iu marele patriarh al Alexandriei prime te la un momentț ș dat o interpelare din partea episcopului de Thmuis Serapion icircn problema doctrinei unor eretici pe care el icirci nume te bdquotropicirdquo probabil pentru faptul că dădeau un sens figuratș expresiilor din Scriptură cu privire la Duhul Sfacircnt Ace tia părăsiseră arianismul icircn ceeaș ce prive te doctrina despre inferioritatea Fiului icircn raport cu Dumnezeu Tatăl dar păstrauș vechea erezie icircn ceea ce prive te icircnvă ătura despre Duhul Sfacircnt Atanasie care-i scrie luiș ț Serapion patru epistole pe această temă datate de cercetători icircntre 356 i 361 descrieș doctrina bdquotropicilorrdquo icircn termenii următori bdquohellipPărăsind unii pe arieni pentru hula lor icircmpotriva Fiului cugetă icircmpotriva Duhului i zic nu numai că ș el este creatură ci i că ș e unul din duhurile slujitoare i se deosebe te de icircngeri numai prin treaptăș ș Iar aceasta e numai o luptă prefăcută fa ă de arieni De fapt e o adevărată icircmpotrivire fa ă de dreaptaț ț credin ă Căci precum aceia tăgăduind pe Fiul tăgăduiesc pe Tatăl a a i ace tia grăindț ș ș ș rău de Duhul Sfacircnt grăiesc rău i de Fiul Cele două păr i i-au icircmpăr it icircmpotrivirea fa ăș ț ș ț ț de adevăr căci cugetacircnd unii icircmpotriva Cuvacircntului iar ceilal i icircmpotriva Duhului eiț icircndreaptă aceea i hulă icircmpotriva Sfintei Treimi (icircntregi)rdquo ș 87 Potrivit acestui text tropicii admiteau consubstan ialitatea Fiului cu Dumnezeu Tatăl conform sinodului de la Niceeaț dar nu mai admiteau i consubstan ialitatea Duhului cu Fiul i desigur i cu Tatăl Pentruș ț ș ș ei Duhul era o creatură a Fiului asemenea icircntregului cosmos

Aspectul cu adevărat relevant icircn această afacere este icircnsă faptul că tropicii

86 Anonimul anomeu Deux homeacutelies anomeacuteens pur lrsquooctave de Paques Homeacutelie II 11 icircn Sources chreacutetiennes vol146 p107

87 Atanasie cel Mare Epistola icircntacirci către Serapion 1 icircn colecția bdquoPărinți și scriitori bisericeștirdquo EIBMBOR București 1988 vol 16 p 23

considerau Duhul o crea ie numai a Fiului fără nici un amestec din partea Tatăluiț Tropicii tăgăduiau cu alte cuvinte orice rela ie directă a Duhului cu Tatăl chiar icircnț calitatea sa de creatură Iată cacircteva texte care ilustrează acest aspect bdquoEi zic a a spuneș Sf Atanasie ltdacă Duhul nu e creatură nici unul dintre icircngeri ci purcede din Tatăl urmează că e Fiu i el i astfel sunt doi fii el i Cuvacircntul i dacă e frate (alș ș ș Ș Cuvacircntului nn) cum mai este Cuvacircntul laquoUnul Născutraquo Sau nu sunt egali ci unul se nume te după Tatăl iar celălalt după Fiulgt ș i iară iȘ ș ltdacă e din Tatăl cum de nu se zice i despre el că s-a născut Iar dacă Duhul este al Fiului urmează că Tatăl esteș bunicul Duhuluigtrdquo 88 Cacircteva racircnduri mai jos Atanasie se icircntreabă bdquoCare sunt deci de teptele lor icircntrebări ș ltDacă Duhul nu e creatură (a Fiului ci purcede direct din Tatăl nn) zic ei el este fiu i deci sunt doi fra i (proveni i din Tatăl nn) Cuvacircntul iș ț ț ș elgt Apoi adaugă ltdacă Duhul va lua din Fiul i se va da de către el (hellip) urmează căș Tatăl e bunic i Duhul nepotul luigtș rdquo 89 bdquoEi zic deci ltdacă Duhul Sfacircnt nu e creatură cum a i spus icircnainte ci este icircn Dumnezeu i se dă din Dumnezeu atunci este i el fiu iț ș ș ș sunt deci doi fii el i Fiul Iar dacă Duhul e al Fiului i prime te toate de la Fiul(hellip)ș ș ș atunci Tatăl este bunic i Duhul nepotul luigtș rdquo 90 Iată a adar care era faimosul argumentș al tropicilor sau cum spune Sf Atanasie bdquohellipacea sfătoasă icircntrebare a lor ltdacă Duhul e din Dumnezeu (Tatăl) pentru ce nu se nume te el fiuhellipgtș rdquo 91

Ce icircnvă au a adar tropicii lui Serapion Spuneau mai icircntacirci că Duhul Sfacircnt nuț ș poate purcede direct bdquodin Tatălrdquo deoarece Duhul ar deveni i el Fiu i deci un frate alș ș Fiului ceea ar anula calificarea acestuia din urmă ca Monogen Mai spuneau apoi că Duhul nu poate purcede nici bdquodin Fiulrdquo adică bdquodin fiin a Fiuluirdquo pentru că icircn acest cazț

88 Atanasie cel Mare Epistola icircntacirci către Serapion 15 icircn colecția bdquoPărinți și scriitori bisericeștirdquo vol 16 p 40

89 Atanasie cel Mare Epistola a patra către Serapion 1 icircn colecția bdquoPărinți și scriitori bisericeștirdquo vol 16 p 87

90 Atanasie cel Mare Epistola a patra către Serapion 2 icircn colecția bdquoPărinți și scriitori bisericeștirdquo vol 16 p 88

91 Atanasie cel Mare Epistola icircntacirci către Serapion 25 icircn colecția bdquoPărinți și scriitori bisericeștirdquo vol 16 p 54

Fiul i-ar deveni tată el icircnsu i devenind astfel bdquonepotrdquo al Tatălui Primei obiec ii aș ț bdquotropicilorrdquo SF Atanasie le-a opus argumentul stabilită ii numelor i anume că ipostaseleț ș icirc i păstrează caracteristicile proprii astfel icircncacirct Tatăl nu poate deveni bunic nici Fiul tatăș al Duhului bdquoCăci dacă deoarece Duhul nu este creatură (voi totu i) icircntreba i ș ț ltdeci Duhul este ( i el) Fiugtș atunci lua i seama ca nu cumva aflacircnd că Fiul nu este creaturăț (căci prin el s-au făcut toate) să (ajunge i să) icircntreba i ț ț ltdeci Fiul este Tatăgt sau icircncă ltDuhul este Fiu i Fiul este Duhul Sfacircntgtș Cei ce cugetă a a sunt icircn afara Treimii i seș ș vor socoti fără Dumnezeu schimbacircnd numele Tatălui i al Fiului i al Duhului Sfacircnt iș ș ș socotindu-i pe ace tia după a lor voie icircntru asemănarea na terii omene ti numindu-iș ș ș nepo i i bunici i nălucindu- i na teri dumnezeie ti (teogonii) asemenea (miturilorț ș ș ș ș ș păgacircne ale nn) elinilor Nu aceasta e credin a Bisericii ci cum a zis Macircntuitorul icircnț Tatăl i Fiul i Sfacircntul Duh icircn Tatăl care nu poate deveni bunic icircn Fiul care nu poateș ș deveni Tată i icircn Duhul Sfacircnt care nu poate fi numit decacirct a a i nu altfel Credin aș ș ș ț aceasta nu poate schimba numele Ci Tatăl e pururi Tatăl Fiul e pururi Fiul i Duhul Sfacircntș care se zice pururi Duhul Sfacircnt hellipLa oameni tatăl nu este pururi tată nici fiul pururi fiu Fiindcă cel ce devine tatăl unui fiu a fost fiul altuia i fiul unui tată devine tată altuiaȘ Avraam fiind fiul lui Nahor a devenit tatăl lui Isaac i Isaac fiind fiul lui Avraam s-aș făcut tată lui Iacob Căci fiecare fiind o parte a născătorului său (sn) se na te ca fiu darș devine i el tată al altuia Dar icircn dumnezeire nu este a a fiindcă Dumnezeu nu e ca omulș ș Tatăl nu e din alt tată De aceea nici nu na te pe cineva care va deveni tată al altuia Niciș Fiul nu este o parte a Tatălui (sn) 92 de aceea nici nu e născut spre a na te un alt fiuș Pentru aceea numai icircn dumnezeire Tatăl fiind icircn mod propriu i singur (numai el) Tatăș este i a fost i va fi pururi Tatăl i Fiul este icircn mod propriu i singur (numai el) Fiuș ș Ș ș Astfel Tatăl e i se zice pururi Tatăl i Fiul e pururi Fiul i Duhul Sfacircnt este pururi Duhulș ș ș (sn) Iar acesta (Duhul) credem că este al lui Dumnezeu i că s-a dat de la Tatăl prinș Fiul Astfel Sfacircnta Treime rămacircne neschimbată cunoscută icircntr-o singură dumnezeire Deci cel ce icircntreabă ltprin urmare Duhul este ( i el) Fiugtș icirc i icircnchipuie că numele poateș fi schimbat i nu e sănătos la minte (Asemenea) i cel ce icircntreabă ș ș ltTatăl e deci bunicgt născocind un alt nume Tatălui rătăce te icircn inima lui Dar a răspunde mai departeș neru inării ereticilor nu e de folosrdquo ș 93

Argumentul său icircmpotriva celei de a doua obiec ii a bdquotropicilorrdquo este acela căț

92 Cum afirmase cu mai bine de un secol icircnainte icircn Occidentul latin Tertulian icircn Adversus Praxean XXVI 3 6 Iar icircn Orient cine

93 Atanasie cel Mare Epistola a treia către Serapion 6 icircn colecția bdquoPărinți și scriitori bisericeștirdquo vol 16 p 92-93

Duhul nu poate fi o creatură a Fiului deoarece el este bdquopropriul Fiuluirdquo adică din aceea iș fiin ă cu Fiul tot a a cum Fiul este bdquopropriul Tatăluirdquo adică din aceea i fiin ă cu Tatălț ș ș ț bdquoDe ce nu- i dau seama (ace tia) zice el că precum nedespăr ind pe Fiul de Tatăl eiș ș ț păstrează unitatea lui Dumnezeu a a despăr ind pe Duhul de Cuvacircntul nu mai păstreazăș ț unitatea dumnezeirii icircn Treime ci o sfacirc ie amestecacircnd icircn ea o fire străină i de alt soi i oș ș ș egalizează pe aceasta cu creaturile Ei arată astfel că Treimea nu mai este una ci compusă din două firi datorită fiin ei deosebite a Duhului cum i-o imaginează ei i ceț ș Ș fiin ă dumnezeiască mai e aceasta care e compusă din Creator i creatură Căci sau nu eț ș Treime ci o Doime i o creatură sau dacă e Treime precum i este cum pun ei pe Duhulș ș Treimii icircn racircnd cu creaturile cele de după Treime Căci aceasta icircnseamnă iară i a icircmpăr iș ț i a desface Treimea Căci cugetacircnd rău despre Duhul nu cugetă bine nici despre Fiulș

Fiindcă dacă cugetau drept despre Cuvacircntul ar fi cugetat sănătos i despre ș Duhul care purcede de la Tatăl i fiind propriu Fiului se dă de către acesta ucenicilor i tuturorș ș celor ce cred icircn El Iar rătăcind astfel nu au nici despre Tatăl credin a cea sănătoasă Căciț cei ce tăgăduiesc pe Duhul cum a spus marele mucenic tefan (Fapte VII 55)Ș tăgăduiesc pe Fiul iar cei ce tăgăduiesc pe Fiul nu au nici pe Tatălrdquo 94 Dar observă Atanasie cel ce face pe Duhul creatură va ajunge să-l facă creatură i pe Fiul bdquoIar ș Duhul avacircnd aceea i fire i aceea i pozi ie fa ă de Fiul pe care o are Fiul fa ă de Tatălș ș ș ț ț ț cum oare cel ce-l nume te pe acesta creatură nu va cugeta icircn mod necesar acelea i i despreș ș ș Fiul Căci dacă Duhul Fiului este creatură e firesc ca ei să spună că i Cuvacircntul Tatăluiș este creatură Aceasta nălucindu- i-le arienii au căzut icircn iudaismul lui Caiafa Iar dacăș cei ce spun aceasta despre Duhul nu- i icircnsu esc cele ale lui Arie să ocolească i cuvinteleș ș ș lui i să- i icircndrepte necredin a privitoare la Duhul Căci precum Fiul cel ce este icircn Tatălș ș ț i icircn care e i Tatăl nu este creatură ci ș ș e propriul fiin ei Tatăluiț (căci aceasta pretinde i căț

o spune i i voi) a a i pe Duhul cel aflător icircn Fiul icircntru care e i Fiul nu e icircngăduit a-lț ș ș ș ș socoti icircntre creaturi nici a-l separa de Cuvacircntul i a face Treimea nedesăvacircr itărdquo ș ș 95 bdquoCăci dacă cei ce cugetă cele ale lui Arie ndash fiindcă icircn sufletul lor rău i iscoditor nu intrăș icircn elepciunea ndash nu pot icircn elege nici crede Treimea neicircmpăr ită i sfacircntă acesta nu e motivț ț ț ș ca să răstălmăcească adevărul nici să spună că nu pot exista cele ce ei nu pot icircn elege Eiț suferă un lucru cu totul nebunesc cacircnd neputacircnd icircn elege cum e neicircmpăr ită Sfacircntaț ț

94 Atanasie cel Mare Epistola icircntacirci către Serapion 2 icircn colecția bdquoPărinți și scriitori bisericeștirdquo vol 16 p 24-25 A se observa icircn același timp modul icircn care Atanasie evită să afirme purcederea Duhului bdquoși de la Fiulrdquo limitacircndu-se la afirmațiile certe ale Scripturii

95 Atanasie cel Mare Epistola icircntacirci către Serapion 21 icircn colecția bdquoPărinți și scriitori bisericeștirdquo vol 16 p 48-49

Treime arienii fac pe Fiul una cu crea iunea iar tropicii icircl numără i ei pe Duhul icircntreț ș creaturirdquo 96 bdquoAceasta fiind unitatea icircn Sfacircnta Treime cine ar putea despăr i pe Fiul deț Tatăl i pe Duhul de Fiul sau de Tatăl icircnsu i Sau cine ar fi atacirct de icircndrăzne ca să spunăș ș ț că Treimea este neasemenea i de o fire străină icircn ea icircnsă i sau ș ș că Fiul e de o altă fiin ăț decacirct Tatăl sau că Duhul e străin de Fiulrdquo 97

Să observăm a adar din cele de mai sus că tropicii lui Serapion negau icircn modș expres purcederea directă a Sfacircntului Duh din Dumnezeu Tatăl ata acircndu-l cauzal numaiș de Fiul Deci spuneau ei Duhul nu poate purcede i el din Tatăl căci ar deveni un fel deș frate al Fiului icircn consecin ă el nu este de aceea i fiin ă cu Tatăl Apoi chiar dacă icirc i areț ș ț ș cauza icircn Fiul el nu purcede din fiin a Fiuluiț ci este adus la existen ă ț prin Fiul de către Fiul asemenea oricărei creaturi iată de ce el nu este de aceea i fiin ă nici măcar cu Fiulș ț Icircmpotriva acestei argumentări a tropicilor Sf Atanasie lansează principiul bdquoDuhului care are aceea i fire i aceea i pozi ie fa ă de Fiul pe care o are Fiul fa ă de Tatălrdquo icircn sensul căș ș ș ț ț ț Duhul este bdquopropriurdquo Fiului icircn aceea i măsură icircn care Fiul este bdquopropriurdquo Tatălui Fidelș sinodului de la Niceea Sf Atanasie se mul ume te să afirme doar consubstan ialitateaț ș ț Duhului cu Fiul după modelul consubstan ialită ii Fiului cu Tatăl pe care o admiteau iț ț ș tropicii El nu afirmă că Duhul i-ar avea cauza bdquodin Fiulrdquo sau bdquoprin Fiulrdquo nuș interpretează cauzal expresia bdquoDuhul este propriul Fiuluirdquo el se mul ume te să sugerezeț ș doar că Duhul este din aceea i fiin ăș ț din care este i Fiul a a cum Fiul este ș ș din aceea iș fiin ăț din care este i Tatăl Avacircnd icircn minte icircn permanen ă numai bdquoconsubstan ialitateardquoș ț ț ipostaselor stabilită la Niceea Sf Atanasie nu pare să fi observat interpretarea clar cauzală pe care tropicii o dădeau rela iei Duhului cu Fiul precum nici faptul că ei negauț astfel orice rela ie cauzală directă a Duhului cu Tatăl Aceste aspecte de i ignorate deț ș marele patriarh pacircnă la moartea sa nu vor rămacircne icircnsă neobservate la Sf Vasile cel Mare

2 Mărturia Sf Vasile cel Mare Contra Eunomiu

Doctrina lui Eunomiu cu privire la purcederea Duhului Sfacircnt este foarte bine pusă icircn eviden ă de Sf Vasile cel Mareț care pe la 364 a scris icircmpotriva lui cunoscuta sa

96 Atanasie cel Mare Epistola icircntacirci către Serapion 17 icircn colecția bdquoPărinți și scriitori bisericeștirdquo vol 16 p 43

97 Atanasie cel Mare Epistola icircntacirci către Serapion 20 icircn colecția bdquoPărinți și scriitori bisericeștirdquo vol 16 p 47

lucrare Contra Eunomiu Marele părinte pare să fie primul care a observat că arienii reduceau la Fiul cauza Duhului Sfacircnt Potrivit Sf Vasile Eunomiu profesa următoarea icircnvă ătură trinitară bdquoSă presupunem că observa ia pleacă de la operele create i se icircnal ăț ț ș ț peste acestea pacircnă la substan e ț ea găse te astfel căș Fiul este o creatură a Celui Nenăscut i că Paracletul este o creatură a Fiului (tou men agennetou ton yion euriskon poimaș

tou de monogenous ton parakleton)rdquo 98 bdquoExistă deci un singur Dumnezeu nenăscut iș fără principiu (eis esti o Theos agenetos kai anarhos) El nu are vreo fiin ă care să-i fieț anterioară ndash căci nimic nu poate fi anterior nenăscutului nici vreo fiin ă care să fie icircn (cu)ț El ndash căci El este simplu i fără compozi ie Fiind unic fiind singur i mereu acela i Elș ț ș ș este Dumnezeu creator i artizan al tuturor lucrurilor mai icircntacirci de toate i icircntr-un mod cuș ș totul extraordinar al Monogenului apoi prin Acesta icircn mod propriu al tuturor celor create Căci icircnainte i de toată creatura i numai prin propria sa putere i activitate l-aș ș ș născut l-a creat i l-a făcut pe Fiul (ton men gar Hyion pro panton kai pro pases ktiseosș monou te eautou dynamei kai energeia egennese te kai ektise kai epoiesen)(hellip) i prin elȘ (prin Fiul) l-a creat pe Duhul Sfacircnt cel dintacirci dintre toate i cel mai mare dintre to iș ț prin propria sa putere i la ordinul său dar prin activitatea i puterea (creatoare) aș ș Fiului (kai dia toutou proton men panton kai meizon to Pneuma to agion epoiesen exousia men idia kai prostagmati energeia de kai dynamei tou Hiou)rdquo 99 Astfel mai spune Eunomiu bdquohellipdupă icircnvă ătura fericitului Pavel hellipFiul este subordonat luiț Dumnezeu Tatăl hellipiar Duhul Sfacircnt la racircndul său este icircn mod clar subordonat lui Hristosrdquo 100 Eunomiu ca to i arienii icircn elegea actul purcederii prin prisma activită iiț ț ț creatoare a Fiului bdquoEl (Duhul) este onorat icircn al treilea racircnd ca prima creatură a Monogenului cea mai mare dintre toate i singura ca atare (trite hora timomenon osș proton koi meizon panton kai monon toioutou tou monogenous poema)rdquo 101

98 Eunomiu de Cyzic Apologia 20 icircn col Sources chretiennes Les Editions du Cerf Paris 1983 vol 305 p 275

99 Eunomiu de Cyzic Apologia (Apendice) 28 icircn col Sources chretiennes vol 305 p 297

100 Eunomiu de Cyzic Apologia 27 icircn col Sources chretiennes vol 305 p 293

101 Eunomiu de Cyzic Apologia 25 icircn col Sources chretiennes vol 305 p 287

Aspectul cel mai important aici nu este icircnsă acela că Eunomiu icircn elegeaț aducerea la existen ă a Duhului icircn termenii sugera i icircn Ioan I 3 adică asemenea uneiț ț creaturi ci faptul că fie i icircn această calitate Duhul este creat numai de Fiul că actulș creării Duhului icirci apar ine numai Fiului Este ceea ce observă i Sf Vasile cel Mare careț ș intrigat de acest aspect spune următoarele bdquoExistă oare vreun om pe lume care să nu vadă cu claritate că nici o activitate a Fiului nu se află separată de Tatăl şi că nu se află nimic icircntre cele existente care să aparţină Fiului dar să fie străine de Tatăl (hellip) Pentru ce dar atribuie Eunomiu numai Fiului cauza Duhului Sfacircnt (pos oun tou pneumatos ten aitian to monogenei mono prostithesi) şi pentru a-i calomnia natura se serveşte de activitatea creatoare a acestuia (adică a Fiului nn)(kai kategorema tes physeos autou ten toutou lambanei demiourgian) (hellip) Nu este un pericol evident de a separa de Dumnezeu Tatăl pe Duhul Sfacircnt (diairein apo tou Theou to Pneuma) devreme ce pe de o parte apostolul ni-l prezintă icircn relaţiile sale cacircnd Duhul lui Hristos cacircnd Duhul lui Dumnezeuhellip iar pe de alta Domnul icircnsuşi icircl numeşte Duhul Adevăruluihellip şi spune că purcede de la Tatăl Or acesta (Eunomiu) pentru a micşora slava Domnului nostru Iisus Hristos (allrsquooutos eis kathairesin tes doxes tou Kyrios hemon Iesou Hristou) icircl separă pe Duhul de Tatăl i-l atribuie Monogenului de-o manieră diferită (aferei men apo touș Patros tou de Monogenei diaferontos) desigur pentru a mic ora (Fiului) slava (epiș kathairesi tes doxes prostithesin)rdquo 102 A adar departe de a nega Fiului orice participareș cauzală actul bdquopurcederiirdquo al venirii la existen ă a Duhului Sfacircnt Eunomiu cum aratăț marele capadocian atribuia numai Fiului cauza Duhului Sfacircnt excluzacircndu-l astfel pe Dumnezeu Tatăl icircmpotriva Scripturii (vezi Ioan XV 26)

B REAC IA ESEN IALISTĂȚ Ț

1 Marcel al Ancyrei

102 Sf Vasile cel Mare Contra lui Eunomiu II 34 icircn col Sources chretiennes Les Editions du Cerf Paris 1983 vol 305 p141-143

Devenit episcop al Ancyrei (Ankara de astăzi) Marcel a fost unul din marii apărători ai termenului homoousios icircmpotriva arianismului şi prieten al Sf Atanasie cel Mare Cu timpul s-a dovedit icircnsă că fondul metafizic icircn baza căruia lupta el icircmpotriva arianismului era de cu totul altă natură decacirct acela folosit la sinodul ecumenic de la Niceea icircn formularea celebrului homoousios Marcel actualiza pur şi simplu vechiul sabelianism El icircnţelegea să combată arianismul afirmacircnd consubstanţialitatea Logosului cu Dumnezeu Tatăl pacircnă la desfiinţarea oricărei distincţii dintre cei doi Devenind evident acest fapt Marcel este abandonat de adevăraţii niceeni cum era Sf Atanasie şi acuzat icircn mod deschis de modalism Este ceea ce face la un moment dat icircnsuşi Sf Vasile cel Mare cacircnd scruiindu-i Sf Atanasie icirci solicită acestuia pentru a risipi orice confuzie să condamne imediat bdquoicircnvăţătura periculoasă şi icircn afara adevăratei credinţe (a lui Marcel)rdquo 103 Icircn cele din urmă Marcel este somat să compară icircn faţa unui sinod icircn 335 şi depus din treaptă pentru erezie Eusebiu de Cezareea l-a combătut icircn cadrul unei cărţi intitulate Teologia bisericească Marcel a dispărut din istorie dar doctrina sa a creat mari probleme Ea reprezintă icircn fond o reacţie de fond sabelian la subordinaţianismul arian Ca şi icircn cazul celei a lui Arie doctrina lui Marcel este o hristologie nu o triadologie Deşi a abordat icircn treacăt problema Sf Duh el a făcut-o numai pentru a dovedi absenţa oricărei diferenţe dintre Logosul etern şi Dumnezeu Tatăl

Iată un rezumat al doctrinei sale pe baza textului lui Eusebiu din lucrarea acestuia Teologia bisericească Dumnezeu este o monadă absolut unul şi indivizibil De aici trebuie pornit şi nu de la o pluralitate divină după cum face Origen Aceasta nu icircnseamnă că icircn Dumnezeu nu există un Logos el există dar este μοο σιος adicăὁ ύ Logosul este icircn Dumnezeu şi Dumnezeu icircn el fără nici o diviziune locuind icircn el ca o putere activă nu ca o simplă δ ναμις ci ca o νεργε Această energie seύ ἐ ίᾳ exteriorizează προ ρχεται fără să iasă din Dumnezeu printr-o dilatare πλατυνομ νηέ έ care nu introduce nici dualitate nici compoziţie ipostatică distinctă Această extensie e dublă mai icircntacirci icircn creaţie de vreme ce Logosul e creator apoi icircntrupare Prin această iconomie (coboracircre) Logosul astfel icircntrupat devine Fiu dar nu printr-o naştere icircn interiorul fiinţei divine căci el nu se naşte decacirct abia icircn trup din Fecioara Numai icircn acest trup νεργε α divină este activă şi devine principiu al tuturor actelor lui Hristos Astfel seἐ ί realizează o unire cum totul intimă şi permanentă cu totul superioară celei care icircnsufleţea odinioară pe profeţi Această unire va icircnceta totuşi icircntr-o zi după cacirct ne putem da seama căci trupul char devenit nemuritor nu convine firii divine νεργε α se vaἘ ί rezorbi atunci icircnapoi icircn Dumnezeu de aici acuzaţia adusă constant de orientali lui Marcel că nu mărturiseşte expresia din Crezul de la Niceea bdquoa cărui icircmpărăţie nu va avea sfacircrşit

103 Vesile cel Mare Epist LXIX 2 PG XXXII 432 la M -D Chenu Marcel drsquoAncyre DTC vol XI B col1996

cujus regni non erit finisrdquo 104

Iată acum o altă expunere mai precisă a doctrinei lui Marcel de Ancyra aşa cum apare ea icircn aşa-numitul simbol macrostih bdquoDiscipolii lui Marcel şi ai lui Fotin amacircndoi din Ancyra Galatiei resping subzistenţa eternă τ ν πποαι νιον παρξιν a luiὴ ώ ὕ Hristos divinitatea sa şi icircmpărăţia sa veşnică τελε τητον asemenea iudeilor şi subἀ ύ pretextul că astfel salvează unitatea divină τ μοναρχ Icircn ceea ce ne priveşte noi ştimῇ ίᾳ că Hristos nu este doar o gacircndire exprimată sau imanentă icircn Dumnezeu λ γονό προφορικ ν νδι θετον το θεο ci un Logos-Dumnezeu viu şi subzistent λλὸ ἢ ἐ ά ῦ ῦ ἀ ὰ ζ ντα θε ν λ γον καθrsquo αυτ ν π ρχοντα Fiul lui Dumnezeu şi Hristos El nu existăῶ ὸ ό ἑ ὸ ὑ ά mai icircnainte de veci doar icircn preştiinţa Tatălui ci l-a asistat pe acesta icircn lucrarea sa de creare a celor văzute şi nevăzute El este icircntr-adevăr cel căruia Tatăl i-a zis Să facem om după chipul şi asemănarea noastră el este cel care s-a arătat icircn persoană patriarhilor care a dat Legea care a grăit prin prooroci şi care icircn final s-a icircntrupat l-a revelat tuturor oamenilor pe Tatăl şi care de acum icircnainte domneşte icircn veacul veacurilorrdquo 105

Cum combătea Marcel de Ancyra arianismul printr-o astfel de concepţie De remarcat mai icircntacirci că motivaţia declarată de el icircnsuşi şi icircnregistrată de simbolul macrostih era aceea că astfel salvează unitatea divină τ μοναρχ Prin faptul că respingea oriceῇ ίᾳ asemănare icircntre Logos şi Dumnezeu Tatăl Arie introducea o distincţie gravă icircn Dumnezeu o separare care icircntr-adevăr ameninţa unitatea lui Dumnezeu Marcel apelacircnd la vechea concepţie a lui Sabeliu căuta să combată această depreciere a substanţei Logosului icircn raport cu Tatăl afirmacircnd că el este consubstanţial cu acesta pacircnă la punctul icircn care el Logosul nici nu mai subzistă icircn Dumnezeu ca persoană distinctă de Tatăl Această depreciere a Logosului avea mai ales grave consecinţe icircn hristologie dacă anterior icircntrupării sale icircn Iisus Hristos Logosul nu era recunoscut ca Dumnezeu adevărat egal cu Tatăl atunci cu atacirct mai puţin icirci era recunoscută această calitate după icircntrupare Atribuindu-i slăbiciunile firii umane asumate arienii demonstrau odată icircn plus că Logosul este prin icircnsăşi fiinţa sa neasemănător cu Dumnezeu Tatăl icircn aceste condiţii tot ce a găsit Marcel de cuviinţă să argumenteze a fost ideea sabeliană că icircn icircntrupare monada divină icircnsăşi se dilată capătă o nouă faţă un nou chip distinct de cel anterior icircntrupării tocmai prin caracterul temporal al acestui nou chip Iisus Hristos este Logosul devenit trup existacircnd distinct de Tatăl ca om ca fiinţă cu totul efemeră atacirct el ca

104 La M -D Chenu Marcel drsquoAncyre DTC vol XI B col1997-1998

105 O Hahn Bibliotek der Symbole sect 159 n6 la M -D Chenu Marcel drsquoAncyre DTC vol XI B col1996

persoană cacirct şi icircmpărăţia sa La sfacircrşitul timpurilor totul a reveni la starea iniţială a monadei indistincte

Cu privire la această expresie a cărui icircmpărăţie nu va avea sfacircrşit istoricul dogmelor B Sesbouumleacute scrie bdquohellipAceastăhellip afirmaţie este proprie simbolurilor de credinţă orientale şi niciodată n-a trecut icircn Occident Motivaţia ei este polemică Icircntr-adevăr o erezie atribuită lui Marcel de Ancyra icircn secolul al IV-lea susţinea că la Parusie Logosul se va reicircntoarce icircn Tatăl pacircnă la punctul icircn care se va confunda cu el misterul trinitar nu ar avea astfel decacirct o valoare sbquoiconomicărsquo şi istorică iar nu una sbquoteologicărsquo şi eternă Această idee vine din interpretarea abuzivă a textului paulin sbquoEl trebuie să icircmpărăţească pacircnă ce va pune pe toţi vrăjmaşii săi sub picioarele sale (hellip)Şi cacircnd toate vor fi supuse lui atunci şi Fiul icircnsuşi se va supune Celui ce i-a supus lui toate ca Dumnezeu să fie toate icircn toţirsquo (I Corinteni XV 25 28) Acest text exprimă icircmplinirea finală a misiunii Fiului el nu sugerează prin nimic că fiul nu va mai avea raţiunea de a exista Dimpotrivă glorificat icircn umanitatea sa Fiul va continua să exercite icircn mod etern funcţia sa mediatoare icircn el şi prin el vor vedea drepţii pe Dumnezeurdquo 106

Contestacircnd orice deosebire reală a Logosului de Tatăl şi respingacircnd eternitatea icircmpărăţiei Fiului Marcel credea că apără deopotrivă atacirct consubstanţialitatea Logosului cu Tatăl anterior icircntrupării prin considerarea lui ca nediferenţiat de Tatăl cacirct şi deplinătatea dumnezeirii coboracirctă icircn Hristos ca urmare a dilatării monadei şi a apariţiei ei sub chip uman icircn istorie Probabil că toate aceste idei ale lui Marcel ar fi rămas nebăgate icircn seamă dacă el n-ar fi negat veşnicia icircmpărăţiei lui Hristos Icircn focul controverselor iscate pe această temă Marcel a ajuns să conteste eternitatea Fiului consideracircndu-l doar o fiinţă temporală avacircnd un icircnceput icircn timp ba chiar şi un sfacircrşit bdquoHristos spunea el a icircnceput să domnească acum patru sute de ani şi stăpacircnirea sa va icircnceta odată cu sfacircrşitul lumiirdquo 107 Această afirmaţie a constituit icircnceputul căderii sale din racircndurile niceenilor adevăraţi Acuzaţiile de sabelianism pe care i le aduceau continuu arienii s-au dovedit astfel adevărate şi a sfacircrşit prin a fi abandonat de occidentali de Atanasie şi de toţi adevăraţii susţinători ai lui homoousios care au icircncetat să mai vadă icircn el un apărător al credinţei de la Niceea consideracircndu-l icircn schimb un continuator al vechiului sabelianism

Să intrăm icircnsă icircn detaliile doctrinei sale trinitare propriu-zise Marcel respinge

106 B Sesbouumleacute et J Wolinski Histoire des dogmes Descleacutee 1994 p121

107 J Schwane op cit vol2 p213 n1

cu hotăracircre ideea ariană că Logosul ar exista icircn Tatăl ca un ipostas distinct căci pentru el ca şi pentru arieni noţiunea de ipostas echivala cu aceea de altă substanţă ουσια decacirct a Tatălui Icircn Dumnezeu zicea el nu trebuie să admitem decacirct un ipostas o singură substanţă sau realitate sub icircntreit chip sau sub icircntreit nume μ αί γαρ π στασινὑ ό τριπρ σωπονό σπερὡ και τριωνιμον εισαγη τον αυτον ειναι λεγων τον θεον και τον εν αυτω Λογον και το Αγιον Πνευμα 108 Aşadar pentru Marcel Dumnezeu icircn sine nu este lipsit de Logosul său cum afirmau arienii Dumnezeu spunea el are icircn sine din eternitate Logosul aşa cum omul are icircn el icircnsuşi propria-i raţiune Astfel Dumnezeu şi Logosul său sunt unul şi acelaşi lucru εν και ταυτον109 Referindu-se la primele versete ale prologului evangheliei a patra Marcel spune că Logosul icircncă neicircntrupat ασαρκος nu este icircncă Fiu ci doar Logos bdquoIcircnainte de a fi coboracirct printre noi şi de a se fi născut din Fecioara el nu era decacirct Logosrdquo110

Despre acest Logos mai spunea Marcel Scriptura ne zice trei lucruri icircntacirci că el era la icircnceput εν αρχη pentru a semnifica faptul că se afla icircn Tatăl icircn mod potenţial δυναμει icircn al doilea racircnd că el era προς τον θεον pentru a marca faptul că era la Dumnezeu icircn act ενεργεια căci prin el au fost create toate icircn fine că el era Dumnezeu pentru a ne icircnvăţa că divinitatea nu este divizată deoarece Logosul este icircn Dumnezeu şi Dumnezeu este icircn Logosul Astfel Logosul este etern şi consubstanţial ομοουσιος αυτοουσιος cu Dumnezeu 111 Acest efort de a afirma unitatea pacircnă la indistincţie a Fiului cu Tatăl era menită icircn viziunea lui Marcel de Ancyra să contracareze subordinaţianismul arian bdquoChiar icircn doctrina sa trinitară subliniază acelaşi Schwane el n-a avut icircn gacircnd altceva decacirct problema cum să onoreze icircn Macircntuitorul nu o fiinţă distinctă de Dumnezeu şi subordonată lui (cum icircnvăţau arienii nn ) ci o divinitate

108 J Schwane op cit vol2 p224 n1 Eusebiu de Cezareea pare să ignore aici fragmentele 76 şi 77 pe care le citează Tixeront cacircnd afirmă că Marcel nu admitea decacirct un singur προσωπον

109 J Schwane op cit vol2 p221 n1

110 J Schwane op cit vol2 p216 n1

111 Marcel Fragmentele 52 97 la J Tixeront op cit vol2 p39 n5 şi 6

adevărată şi perfectărdquo112

Pentru a contracara arianismul Marcel afirmă cu hotăracircre că icircn Dumnezeu nu există trei ipostase ci doar unul Această precizare icircl apropie indiscutabil de Sabeliu care afirma acelaşi lucru Marcel merge icircnsă mai departe decacirct mentorul său şi afirmă că icircn Dumnezeu avem nu doar un singur ipostas ci şi un singur πρ σωπον ό 113 Se pare că cei doi termeni nu aveau acelaşi icircnţeles şi mai ales acelaşi rol icircn hristologia lui Marcel Pe scurt este foarte probabil că Marcel desemna sub numele de ipostas esenţa divină icircnsăşi avacircnd icircn sine icircn mod indistinct pe Tatăl şi pe Logos ca raţiune paternă λογοπατωρ Divinitatea există din eternitate sub un singur πρ σωπον sub un singur chip care esteό acela al Tatălui Logosul icircn schimb nu are πρ σωπον propriu el este de fapt bdquofărăό chiprdquo προσωπον El capătă un chip distinct de Tatăl o faţă proprie διον πρ σωπονἄ ἴ ό abia prin coboracircrea sa icircn istorie prin manifestarea sa icircn afara condiţiei sale divine deci icircn icircntrupare

Afirmaţia sa fundamentală icircn această problemă a fost aceea că anterior icircntrupării sale Logosul nu s-a numit Fiu al Tatălui acest nume l-a dobacircndit la modul propriu abia icircn urma naşterii sale din Fecioara Dacă icircn Vechiul Testament Logosul este numit totuşi Fiu aceasta este de fapt o profeţie icircn care viitorul său nume icirci este atribuit de mai icircnainte Se pare că şi această distincţie pe care el o făcea icircntre calităţile de Logos şi Fiu era menită să contracareze arianismul din calitatea Logosului de Fiu arienii trăgeau concluzia că Logosul nu poate fi coetern cu Tatăl căci nici un fiu nu poate avea aceeaşi vacircrstă cu tatăl său Pentru a elimina orice nuanţă de posterioritate icircn raport cu Tatăl Marcel contesta aşadar Logosului etern calitatea de Fiu deci de fiinţă ulterioară Tatălui aşa cum icircnvăţau arienii114 Pe de altă parte deoarece arienii speculau enorm pe marginea faptului că Logosul este născut din Tatăl văzacircnd icircn simplul act al naşterii dovada inferiorităţii sale faţă de Tatăl cel nenăscut γ ννητος Marcel neagă pur şiἀ έ simplu că Logosul ar exista icircn Tatăl icircn baza unei naşteri a sa de către Tatăl Logosul e veşnic deci fără icircnceput el nu este Dumnezeu asemenea Tatălui său ci este icircnsăşi fiinţa lui Dumnezeu Tatăl raţiunea sa eternă bdquoPe baza cărui pasaj din Scriptură am putea

112 J Schwane op cit vol2 p225

113 Marcel de Ancyra Fragmentele 66 76 77 83 87 88 la J Tixeront op cit vol2 p39 n12 şi 3

114 J Schwane op cit vol2 p215 n3 p216 n2

afirma zice el că există o fiinţă nenăscută şi o fiinţă născută cum cred ei (arienii nn ) Nici unul dintre profeţi nici unul dintre evanghelişti ba nici măcar vreunul dintre apostoli n-a spus aceastardquo115 Există icircnsă icircn Noul Testament o expresie pe care Marcel n-a putut-o ocoli şi pe care a trebuit s-o interpreteze icircn coerenţă cu propriul sistem este vorba de expresia bdquoicircntacirciul născut dintre creaturirdquo Arienii atribuiau această expresie Logosului divin pentru a demonstra că este o creatură Prin contrast Marcel a negat că această expresie paulină s-ar referi la Logosul divin şi a raportat-o numai la Fiul icircntrupat icircnţelegacircnd-o adică exclusiv prin prisma actului icircntrupării116

Să trecem acum la miezul hristologiei lui Marcel care este aceea a statutului Fiului icircntrupat Marcel desemna monada eternă prin termenul de λογοπ τωρ El seά deosebea astfel de Sabeliu care desemna aceeaşi monadă prin termenul de ιοπ τωρὑ ά Această schimbare avea o semnificaţie adacircncă icircn concepţia episcopului de Ancyra Logosul nu este Fiu decacirct după icircntrupare Prin urmare abia dup icircntrupare se poate vorbi de o naştere propriu-zisă a Logosului dar numai pentru că este Fiu Devenind Fiu Logosul a căpătat un chip propriu διον πρ σωπον a cărui natură este exclusivἴ ό temporală relativă deci efemeră adică atacirct cacirct va ţine icircmpărăţia lui Hristos Ca Fiu el se deosebeşte acum radical de Tatăl icircn sensul că este un om adevărat Abia sub condiţia icircntrupării abia ca Fiu Logosul este bdquocopie a Tatăluirdquo Anterior icircntrupării el nu este nici Fiu nici bdquocopie a Tatăluirdquo Această expresie din Coloseni I15 el o raporta la Fiul lui Dumnezeu făcut om iar nu la Logosul icircn sine Şi icircn această problemă Marcel se lăsa antrenat de disputa sa icircmpotriva arienilor Unul din argumentele pe care aceştia le foloseau pentru a dovedi că Logosul este inferior Tatălui era exact acesta extras din expresia paulină susmenţionată dacă Logosul este o copie a Tatălui atunci el este inferior căci orice copie este inferioară originalului ei Icircn consecinţă Marcel nega că această expresie s-ar referi la Logosul etern ci ea trebuie atribuită numai Fiului icircntrupat Argumentul său era următorul o copie trebuie să facă vizibil obiectul invizibil şi absent ori cel care face vizibil icircn lume pe Dumnezeu nu este Logosul etern el icircnsuşi invizibil ca şi Tatăl ci Logosul sau Fiul icircntrupat117

Afirmacircnd că bdquoHristos a icircnceput să domnească acum patru sute de ani şi

115 J Schwane op cit vol2 p217 n4

116 J Schwane op cit vol2 p219 n1

117 J Schwane op cit vol2 p220 n2

stăpacircnirea sa va icircnceta odată cu sfacircrşitul lumiirdquo118 el afirma de fapt că Hristos n-a existat anterior naşterii sale din Fecioara ca ipostas distinct de acela al Tatălui Eusebiu de Cezareea care-i combate hristologia icircn două tratate separate spune despre el acuzator că bdquoa icircndrăznit să nu atribuie Fiului lui Dumnezeu preexistenţa nici o existenţă proprie anterioară icircntrupării ουτε προειναι ουτε προυφεσταναι τολμα λεγεινrdquo119 Dar dacă după Marcel nu este de conceput o naştere eternă a Logosului din Tată pentru că nu se distinge cu nimic de el cu atacirct mai puţin poate fi vorba de o naştere a aceluiaşi Logos din Fecioara Acest act trebuie atribuit numai omului Iisus supranumit Fiul lui Dumnezeu Doar despre el se poate spune că s-a născut cu adevărat icircnţelegacircnd actul naşterii numai ca naştere temporală din Fecioara Dar care este atunci statutul Logosului divin anterior icircntrupării şi care este cel al Fiului icircntrupat Eusebiu răspunde acestei icircntrebări reproducacircnd doctrina lui Marcel astfel sub aspectul existenţei sale divine Logosul este unit cu Dumnezeu fără diviziune şi fără icircmpărţire icircn Tatăl ca potenţă a acestuia sub aspectul activităţii sale şi numai sub acest aspect ca Logos activ Dumnezeirea s-a unit cu trupul pentru a deveni principiu de mişcare şi de activitate120

Marcel a fost acuzat de Eusebiu de Cezareea că a căzut icircn erezia lui Sabeliu şi că ar fi reluat adopţianismul lui Pavel de Samosata icircnvăţacircnd că Logosul s-a unit cu un om individual cu personalitate distinctă consideracircndu-l deci pe Iisus Hristos un simplu om121 Cu privire la acuzaţia de adopţianism Shwane observă că aşa ceva nu reiese din fragmentele ajunse pacircnă la noi din opera lui Marcel Dimpotrivă el ne prezintă ca divine efectele răscumpărării şi-l acuză pe Eusebiu că nu-l priveşte pe Macircntuitorul decacirct ca pe un simplu om122 Acuzaţia de cădere icircn sabelianism este icircnsă reală Cum am spus şi mai

118 J Schwane op cit vol2 p213 n1

119 J Schwane op cit p217 n2

120 J Schwane op cit vol2 p227 n1

121 J Schwane op cit vol2 p227 n2

122 J Schwane op cit vol2 p227 n4

sus Sf Atanasie a icircntacirclnit icircn vremea sa o sectă sabeliană care asemenea lui Marcel făcea aceeaşi distincţie icircntre Logos şi Fiul icircntrupat şi pe ai cărei membri i-a icircntrebat cum a devenit Logosul Fiu A căpătat acest nume cacircnd a asumat natura umană Sau Logosul a devenit Fiu devenind om Sau icircn fine a devenit Fiu icircn amacircndouă felurile adică luacircnd un trup sau devenind un trup 123 Se pare că Marcel asemenea sabelienilor Sf Atanasie a fost de părere că Logosul n-a asumat un om ci a devenit el icircnsuşi om căci el declară icircn mod expres că icircn Macircntuitorul s-a manifestat plenitudinea divinităţii την πασαν θεοτητα εν αυτη σωματικως επιδειξεταιrdquo124 Aluzia la expresia din Coloseni I9 este aici evidentă

Cum poate fi aşadar icircnţeles acest lucru pe fondul afirmaţiei sale că Logosul icircn accepţiunea sa divină nedeosebit icircn nici un fel de Tatăl icircn interiorul monadei este cu totul diferit de Fiul icircntrupat Căci Marcel afirma icircntr-adevăr că Fiul este o persoană separată de Dumnezeu şi nu există decacirct icircn afara Tatălui εκτος του πατρος 125 Aici intervine conceptul de origine stoică al extensiei πλατυσμος monadei sau esenţei divine mai icircntacirci icircn diadă prin icircntrupare apoi icircn triadă prin purcederea Duhului bdquoMonada spune Marcel nu se extinde icircn Triadă fără să sufere o oarecare separaţie ου σαφως και φανερως ενταυθα απορρητω η μονας φαινεται πλατυνομενη μεν εις τριαδα διαιρεισθαι δε μηδαμως υπομενουσαrdquo 126 Icircn ea icircnsăşi monada divină υiοπατωρ este nediferenţiată existacircnd icircntr-o stare de superconcentrare de potenţialitate maximă icircn interiorul căreia orice distincţie reală cum ar fi aceea dintre Tatăl şi Fiul său este imposibilă Calitatea de a fi Tată ca şi aceea de a fi Fiu nefiind icircncă activate icircntre ele nici nu poate exista icircncă un raport real Iată de ce Marcel neagă existenţa unei relaţii cauzale icircn interiorul divinităţii respingacircnd ideea de naştere a Logosului etern adică icircncă neactivat Icircn momentul icircn care Logosul părăseşte starea sa de existenţă virtuală potenţială icircn interiorul monadei indistincte şi se manifestă icircn actul creaţiei dar mai ales icircn cel al icircntrupării el devine dintr-odată distinct real de Tatăl tocmai prin acest act al naşterii sale din Fecioara care este de fapt o intrare icircn acţiune a energiei active a monadei η ενεργεια δραστικη

123 J Schwane op cit vol2 p217 n3

124 J Schwane op cit vol2 p227 n5

125 J Schwane op cit vol2 p221 n2

126 J Schwane op cit vol2 p224 n3

Marcel icircnsuşi spune următoarele bdquoDacă se consideră numai divinitatea Macircntuitorului Logosul ar părea să fie pe bună dreptate unul şi acelaşi lucru cu Dumnezeu icircnsuşi dar dacă Macircntuitorul este cercetat sbquodupă truprsquo divinitatea apare ca extinsă ( ieşită din ea icircnsăşi icircnstrăinată de ea icircnsăşi nn ) prin propria ei activitate ενεργεια η θεοτης μονη πλαθυνεσται δοκειrdquo 127 Conceptul de πλατυσμος sau dilatare căci acesta este adevăratul său sens sugerează că icircn actul icircntrupării monada superconcentrată asemenea unui punct pitagoreic pacircnă atunci şi de aceea icircncă nediferenţiată intră icircntr-o primă fază de dilatare aşa cum logosul stoic iniţial aflat icircntr-o stare aproape incorporală capătă prin transformare un corp tot mai palpabil tot mai dens Icircntruparea la Marcel de Ancyra ca şi-n concepţia lui Sabeliu este o primă corporeificare a esenţei divine a logosului de pacircnă atunci A doua dilatare sau extensie a monadei este purcederea Duhului Sfacircnt Avacircnd icircn substratul consideraţiilor sale hristologice tot timpul metafizica stoică a logosului care se dilată corporeificacircndu-se dar care revine după o vreme la starea sa iniţială absorbind icircn sine tot ceea ce a generat pacircnă atunci Marcel ajunge să afirme starea de icircntrupare de corporeificare a esenţei divine va lua sfacircrşit cacircndva şi Fiului icirci va lua din locul Logosul neicircntrupat şi pur spiritual De fapt el spune doar că icircmpărăţia Fiului va lua sfacircrşit odată cu judecata finală şi sfacircrşitul timpurilor128

Marcel nu accepta ideea că odată asumată natura umană a Logosului va rămacircne unită pentru eternitate cu el Icircn sine icircnsuşi zicea el trupul carnea nu poate conveni lui Dumnezeu chiar transfigurat prin icircnviere chiar devenit incoruptibil nemuritor trupul nu este mai demn de Dumnezeul cel care este mai presus chiar de imortalitate Se poate crede aşadar presupune Marcel că după parusie Logosul se va despuia de propria-i umanitate şi va reintra icircn Dumnezeu revenind la starea icircn care se afla anterior creaţiei aşa cum sugerează textul din I Corinteni XV28 Ce se va icircntacircmpla cu această umanitate Noi nu ştim deoarece Scriptura nu o spune129

127 Marcel Fragmentul 71 la J Tixeront op cit vol2 p39-40 n1 J Schwane op cit vol2 p226 n2 vezi şi nota 1 de la pagina 227

128 J Schwane op cit vol2 p211 n1 p228 n2 final

129 Marcel Fragmentele 117-121 la J Tixeront op cit vol2 p40 n6 J Schwane op cit vol2 p228 n2

2 Fotin al Sirmiului

Cel mai cunoscut discipol al lui Marcel de Ancyra a fost Fotin devenit episcop de Sirmium Ca şi icircnvăţătorul său Fotin distingea icircntre Logosul etern şi Fiul icircntrupat Cu privire la Logos etern el icirci nega orice existenţă particulară icircn esenţa divină distinctă de Tatăl Dumnezeu este un singur ipostas dar el are icircn sine propria-i raţiune el este λογοπατωρ130 Atacircta vreme cacirct nu este activ Logosul este unul interior ενδιαθετος cacircnd intră icircn stare de act el devine προφορικος şi această manifestare icircn afară constituie prima dilatare πλατυσμος prima extensie icircn Dumnezeu Purcederea Duhului Sfacircnt este a doua131 Cu privire la Iisus Hristos Fotin a mers fidel pe urmele mentorului său atacircta doar că a fost mult mai direct icircn afirmaţii de cacirct predecesorul său Căutacircnd să explice cum a devenit Logosul Fiu prin actul icircntrupării Fotin a afirmat direct transformarea naturii sale divine icircn natura umană a Fiului icircntrupat Acest lucru este atestat direct de Sf Epifanie care reproduce concepţia lui Fotin sub expresia Logosul s-a prefăcut icircn trup εις σαρκα μεταβεβλημενον132 Aluzia la expresia ioaneică και ο σαρξ εγενετο din prologul evangheliei a patra este evidentă Atacirct Tixeront cacirct şi Schwane cred la unison că Sf Epifanie se icircnşeală interpretacircnd astfel concepţia lui Fotin care icircn opinia lor ar fi mai degrabă adopţian icircn hristologie133 Icircntr-adevăr Fotin distingea icircn mod net icircntre Logosul etern şi Fiul icircntrupat afirmacircnd că Fiul n-a existat anterior naşterii sale din Fecioara Sinodul de la Sirmium atestă această doctrină a sa şi o condamnă icircn anatematisma a cincea unde spune bdquoDacă cineva zice că Fiul a existat fără icircndoială icircnainte de Maria dar

130 J Schwane op cit vol2 p229 J Tixeront op cit vol2 p41 n6

131 J Tixeront op cit vol2 p41 n7

132 Epifanie de Salamina Haer LXXI 3 la J Tixeront op cit vol2 p41 n8

133 J Tixeront op cit vol2 p41 n8 J Schwane op cit vol2 p230 n3

numai icircn preştiinţa lui Dumnezeu şi că el n-a fost născut de Dumnezeu icircnaintea tuturor timpurilor că n-a existat icircn Dumnezeu şi că nimic n-a fost creat prin el să fie anatema rdquo Iar anatematisma a noua este şi mai categorică bdquoDacă cineva zice că fiul Mariei nu este decacirct un om să fie anatema rdquo134

La prima vedere aceste anateme par a sugera caracterul adopţian al hristologiei lui Fotin Este icircnsă doar o aparenţă căci afirmaţia că Iisus Hristos sau bdquoFiul Mariei - cum se exprima el potrivit sinodului - este doar un simplu omrdquo se icircnţelege prin prisma distincţiei dintre Logosul etern şi Fiul icircntrupat Or Fiul nu este altceva decacirct Logosul devenit trup sau carne prin transformare cum spune Sf Epifanie sau mai exact prin extensia sau dilatarea substanţei divine Ca şi Marcel Fotin de Sirmiu este marcat şi el de metafizica stoică a logosului care se dilată şi se contractă succesiv şi sinodul confirmă acest lucru prin anatematismele a şasea şi a şaptea bdquoDacă cineva zice că substanţa lui Dumnezeu este susceptibilă de dilatare şi de contracţie să fie anatemardquo bdquoDacă cineva zice că substanţa dilatată a lui Dumnezeu l-a format pe Fiul sau numeşte Fiu dilatarea acestei substanţe să fie anatema rdquo 135 Aşadar Fotin credea ca şi Marcel icircnvăţătorul său că Logosul a devenit Fiu prin dilatarea substanţei sale divine Această interpretare este confirmată şi de Marius Mercator care-l acuză la un moment dat pe Fotin că ar nega faptul că Macircntuitorul s-a născut din Fecioara136 Acuzaţia capătă sens dacă Fotin nega naşterea Macircntuitorului din Fecioara ca Logos deci icircn calitatea sa de Dumenzeu icircncă neicircntrupat nediferenţiat de Tatăl Or acest lucru icircl va face şi Nestorie care icircn a patra sa cuvacircntare către Marius Mercator va folosi şi el conceptul de λογοπατωρ Al treilea argument icircn favoarea acestei interpretări şi care fixează definitiv hristologia lui Fotin ca una de esenţă modalistă este anatema a douăsprezecea a sinodului semiarian de la Sirmium din 351 care-i condamnă direct concepţia icircn termenii următori bdquoDacă cineva auzind cuvintele sbquoŞi Cuvacircntul s-a făcut truprsquo crede că Logosul s-a transformat icircn trup ( icircn carne ) sau că luacircnd trup a suferit vreo schimbare să fie anatema rdquo 137

134 J Schwane op cit vol2 p231-232

135 J Schwane op cit vol2 p231-232

136 J Schwane op cit vol2 p230 n2

137 J Schwane op cit vo2 p230 n4

3 Anatemele sinodului semiarian de la Sirmium (351-352)

Pentru o mai bună icircnţelegere a hristologiei celor doi modalişti iată anatemele rostite icircmpotriva lor icircn special a lui Fotin de Sirmiu de către sinodul semiarian de la Sirmiu din 351-352 anatemele suprimate exprimă viziunea subordinaţiană a participanţilor şi sunt fără interes aici Voi păstra numerotarea originală bdquo2 Dacă cineva numeşte pe tatăl şi pe Fiul doi Dumnezei (nenăscuţi nn) să fie anatema 3 Dacă cineva spune că Hristos este Dumnezeu şi Fiul lui Dumnezeu icircnaintea tuturor timpurilor fără să admită că el (Fiul icircntr-o ipostază personală distinctă nn) l-a ajutat pe Tatăl la crearea tuturor lucrurilor să fie anatema 4 Dacă cineva icircndrăzneşte să spună că Cel Nenăscut sau o parte din El s-a născut din Maria să fie anatema 5 Dacă cineva zice că Fiul lui Dumnezeu a existat fără icircndoială icircnainte de Maria dar numai icircn preştiinţa lui Dumnezeu şi că el nu era icircn Dumnezeu născut din Tatăl icircnaintea tuturor veacurilor şi că prin el au fost făcute toate lucrurile să fie anatema 6 Dacă cineva spune că substanţa lui Dumnezeu este supusă dilatării sau contracţiei să fie anatema 7 Dacă cineva zice că substanţa lui Dumnezeu dilatacircndu-se l-a format pe Fiul sau numeşte Fiu extensia substanţei lui Dumnezeu să fie anatema 8 Dacă cineva numeşte pe Fiul lui Dumnezeu Logos gacircndit sau chiar pronunţat să fie anatema 9 Dacă cineva zice că Fiul Mariei nu este decacirct un om să fie anatema 10 Dacă cineva numindu-l pe Dumnezeu Dumnezeu-omul născut din Maria icircnţelege prin aceasta pe Cel Nenăscut să fie anatema 11 Dacă cineva icircnţelege icircn maniera iudeilor (aceste cuvinte ale lui Isaia XLIV 6) lsquoEu sunt primul şi ultimul şi icircn afară de mine nu există alt Dumnezeursquo cuvinte care au fost zise pentru a exclude idolii şi falşii zei şi le icircnţelege prin excluderea celui ce s-a născut din Dumnezeu Fiul cel unic de dinaintea tuturor veacurilor să fie anatema 12 Dacă cineva căutacircnd să icircnţeleagă aceste cuvinte lsquoCuvacircntul s-a făcut truprsquo crede că Logosul s-a prefăcut icircn carne sau catilde luacircnd trup el a suferit o schimbare să fie anatema 13 Dacă cineva căutacircnd să icircnţeleagă aceste cuvinte lsquoFiul unic al lui Dumnezeu a fost crucificatrsquo crede că divinitatea sa a suferit o tulburare din cauza suferinţei a schimbării a micşorării sau a aneantizării să fie anatema 14 Dacă cineva zice că aceste cuvinte lsquoSă facem omrsquo n-au fost spuse Fiului de către Tatăl ci că Tatăl şi le-ar fi spus lui icircnsuşi (adică le-ar fi spus Logosului existacircnd icircn el icircn manieră impersonală) să fie anatema 15 Dacă cineva spune că nu Fiul ar fi apărut lui Avraam ci Dumnezeul Cel Nenăscut sau o parte din acest Dumnezeu să fie anatema 16 Dacă cineva zice că Fiul lui Dumnezeu n-a luptat ca un om cu Iacov ci că Dumnezeu Cel Nenăscut sau o parte din acest Dumnezeu este cel care a luptat să fie anatema 17 Dacă cineva nu icircnţelege despre Tatăl şi despre Fiul (aceste cuvinte ale lui Moise Geneză XIX 24) lsquoDomnul a făcut să plouă cu foc de la Domnulrsquo ci spune că

Tatăl a făcut să plouă de la el icircnsuşi să fie anatema Căci Domnul adică Fiul este cel care a făcut să plouă de la Domnul adică de la Tatăl Anatema 19 Dacă cineva numeşte pe Tatăl pe Fiul şi pe Sfacircntul Duh o singură persoană să fie anatema 26 Dacă cineva spune că Fiul n-a fost născut şi că el nu-şi are principiul icircn altul (decacirct el) admiţacircnd astfel două fiinţe nenăscute şi fără principiu şi icircn consecinţă doi dumnezei să fie anatema căci capul şi principiul a toate este Fiul iar Dumnezeu la racircndul său este capul şi principiul lui Hristos Icircn acest fel vom readuce toate cu evlavie prin Fiul la principiul tuturor lucrurilor el icircnşişi fără principiu 27 Pentru a da odată pentru totdeauna un icircnţeles adevărat icircnvăţăturii creştine adăugăm Dacă cineva nu-l mărturiseşte pe Hristos Dumnezeu şi Fiul lui Dumnezeu existacircnd icircnaintea tuturor veacurilor icircmpreună lucrător cu Tatăl la crearea tuturor lucrurilor ci spune că el nu a fost numit Hristos şi Fiu decacirct după ce s-a născut din Maria şi că a avut chiar ca Dumnezeu un icircnceput să fie anatema 138

138 J Hefele op cit p 853-861

Anomeismul autorului omiliilor apare aici fără echivoc Pornind de la strigătul din rugăciune Auzi Doamne strigătul meu autorul icircl prezintă i ca strigăt al cre tinuluiș ș care- i proclamă credin a bdquoVoi striga puterea absolută a Tatălui i medierea ta (caș ț ș Monogen mediator nm) trimiterea ordonată de Cel Nenăscut i supunerea ta (ca Fiuș nm) (κρ ζωά γ ρὰ τ νὴ τοῦ Πατρ ςὸ α θεντει νὐ ά καὶ σ νὴ μεσιτε ανὶ τ νὴ τοῦ γενν τουἀ ή

ποστολ νἀ ὴ καὶ τ νὴ σ νὴ παλο νὑ ή ) 78 Icircn timp ce El stă etern (nemi cat) tu ai icircnclinatș cerurile i ai coboracirct (ș τιὅ κε νοςἐ ῖ ε ςἰ τ νὸ α ναἰῶ κ θηταιά καὶ σὺ κλιναςἔ ο ρανο ςὐ ὺ καὶ κατ βηςέ ) 79 icircn timp ce Tatăl dă mărturie din icircnaltul cerurilor tu la Iordan ai primit mărturia lui de i l-ai chemat afară din mormacircnt pe Lazăr cel mort de patru zile tu ai datș totu i slavă lui (Dumnezeu) Tatăl (ș Părinte te slăvesc pentru că m-ai ascultathellip) icircnmul ind pacircinile-n pustie tu ai dat cinste Celui ce t-a născut (ț ridicacircndu- i ochii el aș binecuvacircntathellip) ai fost spacircnzurat trupe te pe cruce dar El a fost cel ce a primit duhul tăuș ( i strigacircnd cu voce tare i-a dat duhulhellipș ș ) ai fost pus icircn mormacircnt dar El a fost cel ce te-a icircnviat din mormacircnt a treia zirdquo 80 bdquoCăci dacă Tatăl nu i-ar fi poruncit voi n-a i fi putut fiț stăpacircni i de fiul său dacă sentin a n-ar fi venit de sus voi n-a i fi fost capabili să văț ț ț recunoa te i Creatorul dacă Tatăl n-ar fi luat hotăracircrea voi n-a i fi putut atingeș ț ț tămăduitorul Un semn i el ar fi pedepsit natura Un semn i el ar fi zdrobit crea ia Darș ș ț

77 Anonimul anomeu Deux homeacutelies anomeacuteens pur lrsquooctave de Paques Homeacutelie I 26-27 icircn Sources chreacutetiennes vol146 p91-93

78 A se observa antiteza dintre auto-icircntemeierea absolută a Tatălui τὴν τοῦ Πατρὸς αὐθεντειάν și medierea μεσιτεὶαν poziția condiționată și condiționantă a Monogenului de mijlocitor icircntre Dumnezeu cel pur spiritual și lumea pur materială (Vezi și comentariile lui J Lieacutebaert p35 n1)

79 A se observa de asemenea antiteza dintre bdquoa sta nemișcat din eternitate εἰς τὸν αἰῶνα κάθηταιrdquo și bdquoa icircnclina cerurile și a coboricirc ἔκλινας οὐρανοὺς καὶ κατέβηςrdquo Tatăl este icircn esența sa imuabil la modul absolut Fiul Monogenul este icircnsă muabil și de aceea diferit ca esență de esența Tatălui său

80 Anonimul anomeu Deux homeacutelies anomeacuteens pur lrsquooctave de Paques Homeacutelie II 11 icircn Sources chreacutetiennes vol146 p107

nu icircmpotriva voin ei lui Dumnezeu (Cuvacircntul) a mers să pătimească pe cruce (ț ο τεὔ γ ρὰ κωνἄ ὁ Θε ςὸ πἐ ὶ τὸ σταυρικ νὸ παρεγ νετοέ π θοςά ) ci prin supunere fa ă de semnulț

părintesc a luat el asupra sa să sufere moartea pentru cei muritorirdquo 81

Coboracircrii sale la icircntrupare acestui descensus cosmic al Logosului icirci urmează ascensus urcu ul său prin icircnviere spre sferele cosmice celeste de unde a venit Dar niciș el nu este o putere absolută ci una relativă condi ionată de puterea absolută a Tatăluiț căci ine să observe autorul omiliilor bdquounul este cel care a fost icircnviat dar altul este celț care-l icircnviază Cum ar putea fi el unul i acela irdquo ș ș 82 Dar nu numai ontologic iș metafizic adică pentru sine icircnsu i el Monogenul nu este icircntemeierea absolută a fiin eiș ț el nu este reperul ultim nici pentru rugăciunea care se icircnal ă către Dumnezeu Departe deț a fi destina ia ei ultimă Monogenul este numai un mediator al rugăciunilor noastre cătreț adevăratul Dumnezeu care este Tatăl De i superior icircngerilor i chiar arhanghelilorș ș Monogenul este inferior totu i Tatălui său bdquoCacircnd rugăciunea iese din buze curate eaș tie să atingă urechile incoruptibile ale Stăpacircnului căci rugăciunea celui drept tie cuș ș

adevărat să icircnduplece divinitatea către milă hellipEa se ridică pacircnă icircn regiunile icircnăl imilorț celeste hellip i icircntr-o clipă ajunge icircn locuin a fiin elor celor netrupe ti unde por ile celeste iș ț ț ș ț

81 Anonimul anomeu Deux homeacutelies anomeacuteens pur lrsquooctave de Paques Homeacutelie I 24 icircn Sources chreacutetiennes vol146 p89 De remarcat aici faptul că suferințele de pe cruce sunt atribuite Monogenului ca Dumnezeu Comentacircnd expresia J Lieacutebaert este de părere că limbajul icircntrebuințat aici de autorul anomeu nu este conform cu ortodoxia ariană (p36 n1) Ideea de a raporta suferințele de pe cruce la icircnsăși ființa divină a Monogenului se icircntacirclnește icircnsă la arieni ca Palladius al Ratiariei cu ocazia Conciliului de la Aquileea din 381 (vezi capitolul următor) Acest amănunt ar putea fi un argument pentru a-l plasa pe autorul nostru mai degrabă către sfacircrșitul secolului al IV-lea decacirct spre mijlocul lui Explicația ar fi aceea că pentru anomei doar esența Tatălui este absolut impasibilă ființa Monogenului chiar dacă el este numit bdquodumnezeurdquo este pasibilă J Lieacutebaert propune calificarea hristologiei ariene ca bdquologopashitărdquo Expresia din text autorizează icircnsă calificarea ei mai degrabă ca bdquotheopashitărdquo termenul bdquotheosrdquo fiind icircnsă icircnțeles icircn noul arianism ca bdquodumnezeu secundrdquo distinct de bdquodumnezeul primrdquo care este Tatăl

82 Anonimul anomeu Deux homeacutelies anomeacuteens pur lrsquooctave de Paques Homeacutelie I 25 icircn Sources chreacutetiennes vol146 p 91

se deschid Cerul o prime te cu bucurie căci ea nu mai con ine nimic pămacircntescș ț (ο ραν ςὐ ὸ α τ νὐ ὴ μετὰ χαρ ςᾶ ποδ χεταιὑ έ ςὡ μηδ νὲ πιφ ρουσανἐ έ γ ϊνονή ) 83 Icircngerii o icircnso esc cu bucurie căci ea a icircmplinit ceea ce place lui Dumnezeu Arhanghelii oț icircmbră i ează ca pe un prieten Icircncepătoriile (principiile) i Puterile icirci cedează trecereaț ș ș căci ea poartă podoabele sărbătorii văzacircnd ve macircntul ei de fapte bune Domniile oș icircnso esc căci ea s-a străduit să icircmplinească iubirea pentru Creator Heruvimii i Serafimiiț ș icirci arată locul unde stă Paracletul Paracletul salutacircnd-o cum se cuvine o conduce la Dumnezeu Monogenul (ὁ Παρ κλητοςά σπασ μενοςἀ ά γνης ωςί τῷ Μονογενεῖ θεῷ α τ νὐ ὴ προς γειά ) Dumnezeu Cuvacircntul Monogenul o oferă icircn fine icircnaintea Tatălui (ὁ Μονογεν ςὴ θε ςὸ Λ γοςό τῷ Πατρὶ ξ νιονέ α τ νὐ ὴ προσφ ρειέ )rdquo 84

Finalul celei de a doua omilii este apoteotic bdquoAceasta este deci ceea ce strig aceasta este ceea ce proclam peste veacuri Eu păzesc realită ile fără confuzie eu nuț amestec ipostasele ( σ γχυταἀ ύ φυλ ττωά τὰ πρ γματαά οὐ συναναμ γνυμιί τ ςὰ

ποστ σειςὑ ά ) eu in ceea ce tu icircnsu i ai zis eu strig ceea ce tu icircnsu i ai vestit eu păstrezț ț ț ceea ce tu icircnsu i mi-ai transmis icircnvă ceea ce tu icircnsu i ai proclamatrdquo ț ț ț 85 bdquoLegea proclamă Ascultă Israele Domnul Dumnezeul tău este unul Iată-i icircnsă pe sabelienii cei lipsi i deț evlavie adăugacircnd lui Unu al i doi (ț οἱ σαβ λλιοιέ τῷ νἑ ὶ δ οὺ συν πτουσινά ) hellip i pe fiiiș ereticilor imaginacircnd o Triadă consubstan ială de dumnezei (ț καὶ α ρετικ νἱ ῶ πα δεςῖ τρι δαά θε νῶ μοο σιονὁ ύ φαντ ζονταιά )rdquo 86 Men ionarea sabelienilor ca adversarii prin excelen ăț ț ai arianismului este astfel o bună introducere la prezentarea esen ialismului marcelian iț ș

83 Se va remarca această precizare a rugăciunii dezbrăcată de tot ce este pămacircntesc Urcușul rugăciunii icircn această stare este posibil numai pe drumul pe care Monogenul icircnsuși dezbrăcat la racircndul său de haina lui umană icircl va fi făcut prin icircnviere Revenirea sa icircn sferele celeste de unde coboracircse la icircntrupare nu este de conceput icircn arianims altfel decacirct prin eliberarea de materia asumată la nașterea sa din Fecioara Și icircn arianism ca și icircn gnoză materia este rea și destinată pieirii finale Derobarea de materia trupului este posibilă numai icircntr-o hristologie dochetă icircn care icircntruparea nu este reală

84 Anonimul anomeu Deux homeacutelies anomeacuteens pur lrsquooctave de Paques Homeacutelie II 1 icircn Sources chreacutetiennes vol146 p95-97

85 Anonimul anomeu Deux homeacutelies anomeacuteens pur lrsquooctave de Paques Homeacutelie I 12 icircn Sources chreacutetiennes vol146 p71

fotinian care urmează

B PROBLEMA DUHULUI SFAcircNT IcircN ARIANISM

1 Mărturia Sf Atanasie cel Mare bdquoTropiciirdquo lui Serapion de Thmuis

Aflat icircn pustie icircn urma fugii sale din noaptea de 8 spre 9 februarie 356 din calea oamenilor icircmpăratului Constan iu marele patriarh al Alexandriei prime te la un momentț ș dat o interpelare din partea episcopului de Thmuis Serapion icircn problema doctrinei unor eretici pe care el icirci nume te bdquotropicirdquo probabil pentru faptul că dădeau un sens figuratș expresiilor din Scriptură cu privire la Duhul Sfacircnt Ace tia părăsiseră arianismul icircn ceeaș ce prive te doctrina despre inferioritatea Fiului icircn raport cu Dumnezeu Tatăl dar păstrauș vechea erezie icircn ceea ce prive te icircnvă ătura despre Duhul Sfacircnt Atanasie care-i scrie luiș ț Serapion patru epistole pe această temă datate de cercetători icircntre 356 i 361 descrieș doctrina bdquotropicilorrdquo icircn termenii următori bdquohellipPărăsind unii pe arieni pentru hula lor icircmpotriva Fiului cugetă icircmpotriva Duhului i zic nu numai că ș el este creatură ci i că ș e unul din duhurile slujitoare i se deosebe te de icircngeri numai prin treaptăș ș Iar aceasta e numai o luptă prefăcută fa ă de arieni De fapt e o adevărată icircmpotrivire fa ă de dreaptaț ț credin ă Căci precum aceia tăgăduind pe Fiul tăgăduiesc pe Tatăl a a i ace tia grăindț ș ș ș rău de Duhul Sfacircnt grăiesc rău i de Fiul Cele două păr i i-au icircmpăr it icircmpotrivirea fa ăș ț ș ț ț de adevăr căci cugetacircnd unii icircmpotriva Cuvacircntului iar ceilal i icircmpotriva Duhului eiț icircndreaptă aceea i hulă icircmpotriva Sfintei Treimi (icircntregi)rdquo ș 87 Potrivit acestui text tropicii admiteau consubstan ialitatea Fiului cu Dumnezeu Tatăl conform sinodului de la Niceeaț dar nu mai admiteau i consubstan ialitatea Duhului cu Fiul i desigur i cu Tatăl Pentruș ț ș ș ei Duhul era o creatură a Fiului asemenea icircntregului cosmos

Aspectul cu adevărat relevant icircn această afacere este icircnsă faptul că tropicii

86 Anonimul anomeu Deux homeacutelies anomeacuteens pur lrsquooctave de Paques Homeacutelie II 11 icircn Sources chreacutetiennes vol146 p107

87 Atanasie cel Mare Epistola icircntacirci către Serapion 1 icircn colecția bdquoPărinți și scriitori bisericeștirdquo EIBMBOR București 1988 vol 16 p 23

considerau Duhul o crea ie numai a Fiului fără nici un amestec din partea Tatăluiț Tropicii tăgăduiau cu alte cuvinte orice rela ie directă a Duhului cu Tatăl chiar icircnț calitatea sa de creatură Iată cacircteva texte care ilustrează acest aspect bdquoEi zic a a spuneș Sf Atanasie ltdacă Duhul nu e creatură nici unul dintre icircngeri ci purcede din Tatăl urmează că e Fiu i el i astfel sunt doi fii el i Cuvacircntul i dacă e frate (alș ș ș Ș Cuvacircntului nn) cum mai este Cuvacircntul laquoUnul Născutraquo Sau nu sunt egali ci unul se nume te după Tatăl iar celălalt după Fiulgt ș i iară iȘ ș ltdacă e din Tatăl cum de nu se zice i despre el că s-a născut Iar dacă Duhul este al Fiului urmează că Tatăl esteș bunicul Duhuluigtrdquo 88 Cacircteva racircnduri mai jos Atanasie se icircntreabă bdquoCare sunt deci de teptele lor icircntrebări ș ltDacă Duhul nu e creatură (a Fiului ci purcede direct din Tatăl nn) zic ei el este fiu i deci sunt doi fra i (proveni i din Tatăl nn) Cuvacircntul iș ț ț ș elgt Apoi adaugă ltdacă Duhul va lua din Fiul i se va da de către el (hellip) urmează căș Tatăl e bunic i Duhul nepotul luigtș rdquo 89 bdquoEi zic deci ltdacă Duhul Sfacircnt nu e creatură cum a i spus icircnainte ci este icircn Dumnezeu i se dă din Dumnezeu atunci este i el fiu iț ș ș ș sunt deci doi fii el i Fiul Iar dacă Duhul e al Fiului i prime te toate de la Fiul(hellip)ș ș ș atunci Tatăl este bunic i Duhul nepotul luigtș rdquo 90 Iată a adar care era faimosul argumentș al tropicilor sau cum spune Sf Atanasie bdquohellipacea sfătoasă icircntrebare a lor ltdacă Duhul e din Dumnezeu (Tatăl) pentru ce nu se nume te el fiuhellipgtș rdquo 91

Ce icircnvă au a adar tropicii lui Serapion Spuneau mai icircntacirci că Duhul Sfacircnt nuț ș poate purcede direct bdquodin Tatălrdquo deoarece Duhul ar deveni i el Fiu i deci un frate alș ș Fiului ceea ar anula calificarea acestuia din urmă ca Monogen Mai spuneau apoi că Duhul nu poate purcede nici bdquodin Fiulrdquo adică bdquodin fiin a Fiuluirdquo pentru că icircn acest cazț

88 Atanasie cel Mare Epistola icircntacirci către Serapion 15 icircn colecția bdquoPărinți și scriitori bisericeștirdquo vol 16 p 40

89 Atanasie cel Mare Epistola a patra către Serapion 1 icircn colecția bdquoPărinți și scriitori bisericeștirdquo vol 16 p 87

90 Atanasie cel Mare Epistola a patra către Serapion 2 icircn colecția bdquoPărinți și scriitori bisericeștirdquo vol 16 p 88

91 Atanasie cel Mare Epistola icircntacirci către Serapion 25 icircn colecția bdquoPărinți și scriitori bisericeștirdquo vol 16 p 54

Fiul i-ar deveni tată el icircnsu i devenind astfel bdquonepotrdquo al Tatălui Primei obiec ii aș ț bdquotropicilorrdquo SF Atanasie le-a opus argumentul stabilită ii numelor i anume că ipostaseleț ș icirc i păstrează caracteristicile proprii astfel icircncacirct Tatăl nu poate deveni bunic nici Fiul tatăș al Duhului bdquoCăci dacă deoarece Duhul nu este creatură (voi totu i) icircntreba i ș ț ltdeci Duhul este ( i el) Fiugtș atunci lua i seama ca nu cumva aflacircnd că Fiul nu este creaturăț (căci prin el s-au făcut toate) să (ajunge i să) icircntreba i ț ț ltdeci Fiul este Tatăgt sau icircncă ltDuhul este Fiu i Fiul este Duhul Sfacircntgtș Cei ce cugetă a a sunt icircn afara Treimii i seș ș vor socoti fără Dumnezeu schimbacircnd numele Tatălui i al Fiului i al Duhului Sfacircnt iș ș ș socotindu-i pe ace tia după a lor voie icircntru asemănarea na terii omene ti numindu-iș ș ș nepo i i bunici i nălucindu- i na teri dumnezeie ti (teogonii) asemenea (miturilorț ș ș ș ș ș păgacircne ale nn) elinilor Nu aceasta e credin a Bisericii ci cum a zis Macircntuitorul icircnț Tatăl i Fiul i Sfacircntul Duh icircn Tatăl care nu poate deveni bunic icircn Fiul care nu poateș ș deveni Tată i icircn Duhul Sfacircnt care nu poate fi numit decacirct a a i nu altfel Credin aș ș ș ț aceasta nu poate schimba numele Ci Tatăl e pururi Tatăl Fiul e pururi Fiul i Duhul Sfacircntș care se zice pururi Duhul Sfacircnt hellipLa oameni tatăl nu este pururi tată nici fiul pururi fiu Fiindcă cel ce devine tatăl unui fiu a fost fiul altuia i fiul unui tată devine tată altuiaȘ Avraam fiind fiul lui Nahor a devenit tatăl lui Isaac i Isaac fiind fiul lui Avraam s-aș făcut tată lui Iacob Căci fiecare fiind o parte a născătorului său (sn) se na te ca fiu darș devine i el tată al altuia Dar icircn dumnezeire nu este a a fiindcă Dumnezeu nu e ca omulș ș Tatăl nu e din alt tată De aceea nici nu na te pe cineva care va deveni tată al altuia Niciș Fiul nu este o parte a Tatălui (sn) 92 de aceea nici nu e născut spre a na te un alt fiuș Pentru aceea numai icircn dumnezeire Tatăl fiind icircn mod propriu i singur (numai el) Tatăș este i a fost i va fi pururi Tatăl i Fiul este icircn mod propriu i singur (numai el) Fiuș ș Ș ș Astfel Tatăl e i se zice pururi Tatăl i Fiul e pururi Fiul i Duhul Sfacircnt este pururi Duhulș ș ș (sn) Iar acesta (Duhul) credem că este al lui Dumnezeu i că s-a dat de la Tatăl prinș Fiul Astfel Sfacircnta Treime rămacircne neschimbată cunoscută icircntr-o singură dumnezeire Deci cel ce icircntreabă ltprin urmare Duhul este ( i el) Fiugtș icirc i icircnchipuie că numele poateș fi schimbat i nu e sănătos la minte (Asemenea) i cel ce icircntreabă ș ș ltTatăl e deci bunicgt născocind un alt nume Tatălui rătăce te icircn inima lui Dar a răspunde mai departeș neru inării ereticilor nu e de folosrdquo ș 93

Argumentul său icircmpotriva celei de a doua obiec ii a bdquotropicilorrdquo este acela căț

92 Cum afirmase cu mai bine de un secol icircnainte icircn Occidentul latin Tertulian icircn Adversus Praxean XXVI 3 6 Iar icircn Orient cine

93 Atanasie cel Mare Epistola a treia către Serapion 6 icircn colecția bdquoPărinți și scriitori bisericeștirdquo vol 16 p 92-93

Duhul nu poate fi o creatură a Fiului deoarece el este bdquopropriul Fiuluirdquo adică din aceea iș fiin ă cu Fiul tot a a cum Fiul este bdquopropriul Tatăluirdquo adică din aceea i fiin ă cu Tatălț ș ș ț bdquoDe ce nu- i dau seama (ace tia) zice el că precum nedespăr ind pe Fiul de Tatăl eiș ș ț păstrează unitatea lui Dumnezeu a a despăr ind pe Duhul de Cuvacircntul nu mai păstreazăș ț unitatea dumnezeirii icircn Treime ci o sfacirc ie amestecacircnd icircn ea o fire străină i de alt soi i oș ș ș egalizează pe aceasta cu creaturile Ei arată astfel că Treimea nu mai este una ci compusă din două firi datorită fiin ei deosebite a Duhului cum i-o imaginează ei i ceț ș Ș fiin ă dumnezeiască mai e aceasta care e compusă din Creator i creatură Căci sau nu eț ș Treime ci o Doime i o creatură sau dacă e Treime precum i este cum pun ei pe Duhulș ș Treimii icircn racircnd cu creaturile cele de după Treime Căci aceasta icircnseamnă iară i a icircmpăr iș ț i a desface Treimea Căci cugetacircnd rău despre Duhul nu cugetă bine nici despre Fiulș

Fiindcă dacă cugetau drept despre Cuvacircntul ar fi cugetat sănătos i despre ș Duhul care purcede de la Tatăl i fiind propriu Fiului se dă de către acesta ucenicilor i tuturorș ș celor ce cred icircn El Iar rătăcind astfel nu au nici despre Tatăl credin a cea sănătoasă Căciț cei ce tăgăduiesc pe Duhul cum a spus marele mucenic tefan (Fapte VII 55)Ș tăgăduiesc pe Fiul iar cei ce tăgăduiesc pe Fiul nu au nici pe Tatălrdquo 94 Dar observă Atanasie cel ce face pe Duhul creatură va ajunge să-l facă creatură i pe Fiul bdquoIar ș Duhul avacircnd aceea i fire i aceea i pozi ie fa ă de Fiul pe care o are Fiul fa ă de Tatălș ș ș ț ț ț cum oare cel ce-l nume te pe acesta creatură nu va cugeta icircn mod necesar acelea i i despreș ș ș Fiul Căci dacă Duhul Fiului este creatură e firesc ca ei să spună că i Cuvacircntul Tatăluiș este creatură Aceasta nălucindu- i-le arienii au căzut icircn iudaismul lui Caiafa Iar dacăș cei ce spun aceasta despre Duhul nu- i icircnsu esc cele ale lui Arie să ocolească i cuvinteleș ș ș lui i să- i icircndrepte necredin a privitoare la Duhul Căci precum Fiul cel ce este icircn Tatălș ș ț i icircn care e i Tatăl nu este creatură ci ș ș e propriul fiin ei Tatăluiț (căci aceasta pretinde i căț

o spune i i voi) a a i pe Duhul cel aflător icircn Fiul icircntru care e i Fiul nu e icircngăduit a-lț ș ș ș ș socoti icircntre creaturi nici a-l separa de Cuvacircntul i a face Treimea nedesăvacircr itărdquo ș ș 95 bdquoCăci dacă cei ce cugetă cele ale lui Arie ndash fiindcă icircn sufletul lor rău i iscoditor nu intrăș icircn elepciunea ndash nu pot icircn elege nici crede Treimea neicircmpăr ită i sfacircntă acesta nu e motivț ț ț ș ca să răstălmăcească adevărul nici să spună că nu pot exista cele ce ei nu pot icircn elege Eiț suferă un lucru cu totul nebunesc cacircnd neputacircnd icircn elege cum e neicircmpăr ită Sfacircntaț ț

94 Atanasie cel Mare Epistola icircntacirci către Serapion 2 icircn colecția bdquoPărinți și scriitori bisericeștirdquo vol 16 p 24-25 A se observa icircn același timp modul icircn care Atanasie evită să afirme purcederea Duhului bdquoși de la Fiulrdquo limitacircndu-se la afirmațiile certe ale Scripturii

95 Atanasie cel Mare Epistola icircntacirci către Serapion 21 icircn colecția bdquoPărinți și scriitori bisericeștirdquo vol 16 p 48-49

Treime arienii fac pe Fiul una cu crea iunea iar tropicii icircl numără i ei pe Duhul icircntreț ș creaturirdquo 96 bdquoAceasta fiind unitatea icircn Sfacircnta Treime cine ar putea despăr i pe Fiul deț Tatăl i pe Duhul de Fiul sau de Tatăl icircnsu i Sau cine ar fi atacirct de icircndrăzne ca să spunăș ș ț că Treimea este neasemenea i de o fire străină icircn ea icircnsă i sau ș ș că Fiul e de o altă fiin ăț decacirct Tatăl sau că Duhul e străin de Fiulrdquo 97

Să observăm a adar din cele de mai sus că tropicii lui Serapion negau icircn modș expres purcederea directă a Sfacircntului Duh din Dumnezeu Tatăl ata acircndu-l cauzal numaiș de Fiul Deci spuneau ei Duhul nu poate purcede i el din Tatăl căci ar deveni un fel deș frate al Fiului icircn consecin ă el nu este de aceea i fiin ă cu Tatăl Apoi chiar dacă icirc i areț ș ț ș cauza icircn Fiul el nu purcede din fiin a Fiuluiț ci este adus la existen ă ț prin Fiul de către Fiul asemenea oricărei creaturi iată de ce el nu este de aceea i fiin ă nici măcar cu Fiulș ț Icircmpotriva acestei argumentări a tropicilor Sf Atanasie lansează principiul bdquoDuhului care are aceea i fire i aceea i pozi ie fa ă de Fiul pe care o are Fiul fa ă de Tatălrdquo icircn sensul căș ș ș ț ț ț Duhul este bdquopropriurdquo Fiului icircn aceea i măsură icircn care Fiul este bdquopropriurdquo Tatălui Fidelș sinodului de la Niceea Sf Atanasie se mul ume te să afirme doar consubstan ialitateaț ș ț Duhului cu Fiul după modelul consubstan ialită ii Fiului cu Tatăl pe care o admiteau iț ț ș tropicii El nu afirmă că Duhul i-ar avea cauza bdquodin Fiulrdquo sau bdquoprin Fiulrdquo nuș interpretează cauzal expresia bdquoDuhul este propriul Fiuluirdquo el se mul ume te să sugerezeț ș doar că Duhul este din aceea i fiin ăș ț din care este i Fiul a a cum Fiul este ș ș din aceea iș fiin ăț din care este i Tatăl Avacircnd icircn minte icircn permanen ă numai bdquoconsubstan ialitateardquoș ț ț ipostaselor stabilită la Niceea Sf Atanasie nu pare să fi observat interpretarea clar cauzală pe care tropicii o dădeau rela iei Duhului cu Fiul precum nici faptul că ei negauț astfel orice rela ie cauzală directă a Duhului cu Tatăl Aceste aspecte de i ignorate deț ș marele patriarh pacircnă la moartea sa nu vor rămacircne icircnsă neobservate la Sf Vasile cel Mare

2 Mărturia Sf Vasile cel Mare Contra Eunomiu

Doctrina lui Eunomiu cu privire la purcederea Duhului Sfacircnt este foarte bine pusă icircn eviden ă de Sf Vasile cel Mareț care pe la 364 a scris icircmpotriva lui cunoscuta sa

96 Atanasie cel Mare Epistola icircntacirci către Serapion 17 icircn colecția bdquoPărinți și scriitori bisericeștirdquo vol 16 p 43

97 Atanasie cel Mare Epistola icircntacirci către Serapion 20 icircn colecția bdquoPărinți și scriitori bisericeștirdquo vol 16 p 47

lucrare Contra Eunomiu Marele părinte pare să fie primul care a observat că arienii reduceau la Fiul cauza Duhului Sfacircnt Potrivit Sf Vasile Eunomiu profesa următoarea icircnvă ătură trinitară bdquoSă presupunem că observa ia pleacă de la operele create i se icircnal ăț ț ș ț peste acestea pacircnă la substan e ț ea găse te astfel căș Fiul este o creatură a Celui Nenăscut i că Paracletul este o creatură a Fiului (tou men agennetou ton yion euriskon poimaș

tou de monogenous ton parakleton)rdquo 98 bdquoExistă deci un singur Dumnezeu nenăscut iș fără principiu (eis esti o Theos agenetos kai anarhos) El nu are vreo fiin ă care să-i fieț anterioară ndash căci nimic nu poate fi anterior nenăscutului nici vreo fiin ă care să fie icircn (cu)ț El ndash căci El este simplu i fără compozi ie Fiind unic fiind singur i mereu acela i Elș ț ș ș este Dumnezeu creator i artizan al tuturor lucrurilor mai icircntacirci de toate i icircntr-un mod cuș ș totul extraordinar al Monogenului apoi prin Acesta icircn mod propriu al tuturor celor create Căci icircnainte i de toată creatura i numai prin propria sa putere i activitate l-aș ș ș născut l-a creat i l-a făcut pe Fiul (ton men gar Hyion pro panton kai pro pases ktiseosș monou te eautou dynamei kai energeia egennese te kai ektise kai epoiesen)(hellip) i prin elȘ (prin Fiul) l-a creat pe Duhul Sfacircnt cel dintacirci dintre toate i cel mai mare dintre to iș ț prin propria sa putere i la ordinul său dar prin activitatea i puterea (creatoare) aș ș Fiului (kai dia toutou proton men panton kai meizon to Pneuma to agion epoiesen exousia men idia kai prostagmati energeia de kai dynamei tou Hiou)rdquo 99 Astfel mai spune Eunomiu bdquohellipdupă icircnvă ătura fericitului Pavel hellipFiul este subordonat luiț Dumnezeu Tatăl hellipiar Duhul Sfacircnt la racircndul său este icircn mod clar subordonat lui Hristosrdquo 100 Eunomiu ca to i arienii icircn elegea actul purcederii prin prisma activită iiț ț ț creatoare a Fiului bdquoEl (Duhul) este onorat icircn al treilea racircnd ca prima creatură a Monogenului cea mai mare dintre toate i singura ca atare (trite hora timomenon osș proton koi meizon panton kai monon toioutou tou monogenous poema)rdquo 101

98 Eunomiu de Cyzic Apologia 20 icircn col Sources chretiennes Les Editions du Cerf Paris 1983 vol 305 p 275

99 Eunomiu de Cyzic Apologia (Apendice) 28 icircn col Sources chretiennes vol 305 p 297

100 Eunomiu de Cyzic Apologia 27 icircn col Sources chretiennes vol 305 p 293

101 Eunomiu de Cyzic Apologia 25 icircn col Sources chretiennes vol 305 p 287

Aspectul cel mai important aici nu este icircnsă acela că Eunomiu icircn elegeaț aducerea la existen ă a Duhului icircn termenii sugera i icircn Ioan I 3 adică asemenea uneiț ț creaturi ci faptul că fie i icircn această calitate Duhul este creat numai de Fiul că actulș creării Duhului icirci apar ine numai Fiului Este ceea ce observă i Sf Vasile cel Mare careț ș intrigat de acest aspect spune următoarele bdquoExistă oare vreun om pe lume care să nu vadă cu claritate că nici o activitate a Fiului nu se află separată de Tatăl şi că nu se află nimic icircntre cele existente care să aparţină Fiului dar să fie străine de Tatăl (hellip) Pentru ce dar atribuie Eunomiu numai Fiului cauza Duhului Sfacircnt (pos oun tou pneumatos ten aitian to monogenei mono prostithesi) şi pentru a-i calomnia natura se serveşte de activitatea creatoare a acestuia (adică a Fiului nn)(kai kategorema tes physeos autou ten toutou lambanei demiourgian) (hellip) Nu este un pericol evident de a separa de Dumnezeu Tatăl pe Duhul Sfacircnt (diairein apo tou Theou to Pneuma) devreme ce pe de o parte apostolul ni-l prezintă icircn relaţiile sale cacircnd Duhul lui Hristos cacircnd Duhul lui Dumnezeuhellip iar pe de alta Domnul icircnsuşi icircl numeşte Duhul Adevăruluihellip şi spune că purcede de la Tatăl Or acesta (Eunomiu) pentru a micşora slava Domnului nostru Iisus Hristos (allrsquooutos eis kathairesin tes doxes tou Kyrios hemon Iesou Hristou) icircl separă pe Duhul de Tatăl i-l atribuie Monogenului de-o manieră diferită (aferei men apo touș Patros tou de Monogenei diaferontos) desigur pentru a mic ora (Fiului) slava (epiș kathairesi tes doxes prostithesin)rdquo 102 A adar departe de a nega Fiului orice participareș cauzală actul bdquopurcederiirdquo al venirii la existen ă a Duhului Sfacircnt Eunomiu cum aratăț marele capadocian atribuia numai Fiului cauza Duhului Sfacircnt excluzacircndu-l astfel pe Dumnezeu Tatăl icircmpotriva Scripturii (vezi Ioan XV 26)

B REAC IA ESEN IALISTĂȚ Ț

1 Marcel al Ancyrei

102 Sf Vasile cel Mare Contra lui Eunomiu II 34 icircn col Sources chretiennes Les Editions du Cerf Paris 1983 vol 305 p141-143

Devenit episcop al Ancyrei (Ankara de astăzi) Marcel a fost unul din marii apărători ai termenului homoousios icircmpotriva arianismului şi prieten al Sf Atanasie cel Mare Cu timpul s-a dovedit icircnsă că fondul metafizic icircn baza căruia lupta el icircmpotriva arianismului era de cu totul altă natură decacirct acela folosit la sinodul ecumenic de la Niceea icircn formularea celebrului homoousios Marcel actualiza pur şi simplu vechiul sabelianism El icircnţelegea să combată arianismul afirmacircnd consubstanţialitatea Logosului cu Dumnezeu Tatăl pacircnă la desfiinţarea oricărei distincţii dintre cei doi Devenind evident acest fapt Marcel este abandonat de adevăraţii niceeni cum era Sf Atanasie şi acuzat icircn mod deschis de modalism Este ceea ce face la un moment dat icircnsuşi Sf Vasile cel Mare cacircnd scruiindu-i Sf Atanasie icirci solicită acestuia pentru a risipi orice confuzie să condamne imediat bdquoicircnvăţătura periculoasă şi icircn afara adevăratei credinţe (a lui Marcel)rdquo 103 Icircn cele din urmă Marcel este somat să compară icircn faţa unui sinod icircn 335 şi depus din treaptă pentru erezie Eusebiu de Cezareea l-a combătut icircn cadrul unei cărţi intitulate Teologia bisericească Marcel a dispărut din istorie dar doctrina sa a creat mari probleme Ea reprezintă icircn fond o reacţie de fond sabelian la subordinaţianismul arian Ca şi icircn cazul celei a lui Arie doctrina lui Marcel este o hristologie nu o triadologie Deşi a abordat icircn treacăt problema Sf Duh el a făcut-o numai pentru a dovedi absenţa oricărei diferenţe dintre Logosul etern şi Dumnezeu Tatăl

Iată un rezumat al doctrinei sale pe baza textului lui Eusebiu din lucrarea acestuia Teologia bisericească Dumnezeu este o monadă absolut unul şi indivizibil De aici trebuie pornit şi nu de la o pluralitate divină după cum face Origen Aceasta nu icircnseamnă că icircn Dumnezeu nu există un Logos el există dar este μοο σιος adicăὁ ύ Logosul este icircn Dumnezeu şi Dumnezeu icircn el fără nici o diviziune locuind icircn el ca o putere activă nu ca o simplă δ ναμις ci ca o νεργε Această energie seύ ἐ ίᾳ exteriorizează προ ρχεται fără să iasă din Dumnezeu printr-o dilatare πλατυνομ νηέ έ care nu introduce nici dualitate nici compoziţie ipostatică distinctă Această extensie e dublă mai icircntacirci icircn creaţie de vreme ce Logosul e creator apoi icircntrupare Prin această iconomie (coboracircre) Logosul astfel icircntrupat devine Fiu dar nu printr-o naştere icircn interiorul fiinţei divine căci el nu se naşte decacirct abia icircn trup din Fecioara Numai icircn acest trup νεργε α divină este activă şi devine principiu al tuturor actelor lui Hristos Astfel seἐ ί realizează o unire cum totul intimă şi permanentă cu totul superioară celei care icircnsufleţea odinioară pe profeţi Această unire va icircnceta totuşi icircntr-o zi după cacirct ne putem da seama căci trupul char devenit nemuritor nu convine firii divine νεργε α se vaἘ ί rezorbi atunci icircnapoi icircn Dumnezeu de aici acuzaţia adusă constant de orientali lui Marcel că nu mărturiseşte expresia din Crezul de la Niceea bdquoa cărui icircmpărăţie nu va avea sfacircrşit

103 Vesile cel Mare Epist LXIX 2 PG XXXII 432 la M -D Chenu Marcel drsquoAncyre DTC vol XI B col1996

cujus regni non erit finisrdquo 104

Iată acum o altă expunere mai precisă a doctrinei lui Marcel de Ancyra aşa cum apare ea icircn aşa-numitul simbol macrostih bdquoDiscipolii lui Marcel şi ai lui Fotin amacircndoi din Ancyra Galatiei resping subzistenţa eternă τ ν πποαι νιον παρξιν a luiὴ ώ ὕ Hristos divinitatea sa şi icircmpărăţia sa veşnică τελε τητον asemenea iudeilor şi subἀ ύ pretextul că astfel salvează unitatea divină τ μοναρχ Icircn ceea ce ne priveşte noi ştimῇ ίᾳ că Hristos nu este doar o gacircndire exprimată sau imanentă icircn Dumnezeu λ γονό προφορικ ν νδι θετον το θεο ci un Logos-Dumnezeu viu şi subzistent λλὸ ἢ ἐ ά ῦ ῦ ἀ ὰ ζ ντα θε ν λ γον καθrsquo αυτ ν π ρχοντα Fiul lui Dumnezeu şi Hristos El nu existăῶ ὸ ό ἑ ὸ ὑ ά mai icircnainte de veci doar icircn preştiinţa Tatălui ci l-a asistat pe acesta icircn lucrarea sa de creare a celor văzute şi nevăzute El este icircntr-adevăr cel căruia Tatăl i-a zis Să facem om după chipul şi asemănarea noastră el este cel care s-a arătat icircn persoană patriarhilor care a dat Legea care a grăit prin prooroci şi care icircn final s-a icircntrupat l-a revelat tuturor oamenilor pe Tatăl şi care de acum icircnainte domneşte icircn veacul veacurilorrdquo 105

Cum combătea Marcel de Ancyra arianismul printr-o astfel de concepţie De remarcat mai icircntacirci că motivaţia declarată de el icircnsuşi şi icircnregistrată de simbolul macrostih era aceea că astfel salvează unitatea divină τ μοναρχ Prin faptul că respingea oriceῇ ίᾳ asemănare icircntre Logos şi Dumnezeu Tatăl Arie introducea o distincţie gravă icircn Dumnezeu o separare care icircntr-adevăr ameninţa unitatea lui Dumnezeu Marcel apelacircnd la vechea concepţie a lui Sabeliu căuta să combată această depreciere a substanţei Logosului icircn raport cu Tatăl afirmacircnd că el este consubstanţial cu acesta pacircnă la punctul icircn care el Logosul nici nu mai subzistă icircn Dumnezeu ca persoană distinctă de Tatăl Această depreciere a Logosului avea mai ales grave consecinţe icircn hristologie dacă anterior icircntrupării sale icircn Iisus Hristos Logosul nu era recunoscut ca Dumnezeu adevărat egal cu Tatăl atunci cu atacirct mai puţin icirci era recunoscută această calitate după icircntrupare Atribuindu-i slăbiciunile firii umane asumate arienii demonstrau odată icircn plus că Logosul este prin icircnsăşi fiinţa sa neasemănător cu Dumnezeu Tatăl icircn aceste condiţii tot ce a găsit Marcel de cuviinţă să argumenteze a fost ideea sabeliană că icircn icircntrupare monada divină icircnsăşi se dilată capătă o nouă faţă un nou chip distinct de cel anterior icircntrupării tocmai prin caracterul temporal al acestui nou chip Iisus Hristos este Logosul devenit trup existacircnd distinct de Tatăl ca om ca fiinţă cu totul efemeră atacirct el ca

104 La M -D Chenu Marcel drsquoAncyre DTC vol XI B col1997-1998

105 O Hahn Bibliotek der Symbole sect 159 n6 la M -D Chenu Marcel drsquoAncyre DTC vol XI B col1996

persoană cacirct şi icircmpărăţia sa La sfacircrşitul timpurilor totul a reveni la starea iniţială a monadei indistincte

Cu privire la această expresie a cărui icircmpărăţie nu va avea sfacircrşit istoricul dogmelor B Sesbouumleacute scrie bdquohellipAceastăhellip afirmaţie este proprie simbolurilor de credinţă orientale şi niciodată n-a trecut icircn Occident Motivaţia ei este polemică Icircntr-adevăr o erezie atribuită lui Marcel de Ancyra icircn secolul al IV-lea susţinea că la Parusie Logosul se va reicircntoarce icircn Tatăl pacircnă la punctul icircn care se va confunda cu el misterul trinitar nu ar avea astfel decacirct o valoare sbquoiconomicărsquo şi istorică iar nu una sbquoteologicărsquo şi eternă Această idee vine din interpretarea abuzivă a textului paulin sbquoEl trebuie să icircmpărăţească pacircnă ce va pune pe toţi vrăjmaşii săi sub picioarele sale (hellip)Şi cacircnd toate vor fi supuse lui atunci şi Fiul icircnsuşi se va supune Celui ce i-a supus lui toate ca Dumnezeu să fie toate icircn toţirsquo (I Corinteni XV 25 28) Acest text exprimă icircmplinirea finală a misiunii Fiului el nu sugerează prin nimic că fiul nu va mai avea raţiunea de a exista Dimpotrivă glorificat icircn umanitatea sa Fiul va continua să exercite icircn mod etern funcţia sa mediatoare icircn el şi prin el vor vedea drepţii pe Dumnezeurdquo 106

Contestacircnd orice deosebire reală a Logosului de Tatăl şi respingacircnd eternitatea icircmpărăţiei Fiului Marcel credea că apără deopotrivă atacirct consubstanţialitatea Logosului cu Tatăl anterior icircntrupării prin considerarea lui ca nediferenţiat de Tatăl cacirct şi deplinătatea dumnezeirii coboracirctă icircn Hristos ca urmare a dilatării monadei şi a apariţiei ei sub chip uman icircn istorie Probabil că toate aceste idei ale lui Marcel ar fi rămas nebăgate icircn seamă dacă el n-ar fi negat veşnicia icircmpărăţiei lui Hristos Icircn focul controverselor iscate pe această temă Marcel a ajuns să conteste eternitatea Fiului consideracircndu-l doar o fiinţă temporală avacircnd un icircnceput icircn timp ba chiar şi un sfacircrşit bdquoHristos spunea el a icircnceput să domnească acum patru sute de ani şi stăpacircnirea sa va icircnceta odată cu sfacircrşitul lumiirdquo 107 Această afirmaţie a constituit icircnceputul căderii sale din racircndurile niceenilor adevăraţi Acuzaţiile de sabelianism pe care i le aduceau continuu arienii s-au dovedit astfel adevărate şi a sfacircrşit prin a fi abandonat de occidentali de Atanasie şi de toţi adevăraţii susţinători ai lui homoousios care au icircncetat să mai vadă icircn el un apărător al credinţei de la Niceea consideracircndu-l icircn schimb un continuator al vechiului sabelianism

Să intrăm icircnsă icircn detaliile doctrinei sale trinitare propriu-zise Marcel respinge

106 B Sesbouumleacute et J Wolinski Histoire des dogmes Descleacutee 1994 p121

107 J Schwane op cit vol2 p213 n1

cu hotăracircre ideea ariană că Logosul ar exista icircn Tatăl ca un ipostas distinct căci pentru el ca şi pentru arieni noţiunea de ipostas echivala cu aceea de altă substanţă ουσια decacirct a Tatălui Icircn Dumnezeu zicea el nu trebuie să admitem decacirct un ipostas o singură substanţă sau realitate sub icircntreit chip sau sub icircntreit nume μ αί γαρ π στασινὑ ό τριπρ σωπονό σπερὡ και τριωνιμον εισαγη τον αυτον ειναι λεγων τον θεον και τον εν αυτω Λογον και το Αγιον Πνευμα 108 Aşadar pentru Marcel Dumnezeu icircn sine nu este lipsit de Logosul său cum afirmau arienii Dumnezeu spunea el are icircn sine din eternitate Logosul aşa cum omul are icircn el icircnsuşi propria-i raţiune Astfel Dumnezeu şi Logosul său sunt unul şi acelaşi lucru εν και ταυτον109 Referindu-se la primele versete ale prologului evangheliei a patra Marcel spune că Logosul icircncă neicircntrupat ασαρκος nu este icircncă Fiu ci doar Logos bdquoIcircnainte de a fi coboracirct printre noi şi de a se fi născut din Fecioara el nu era decacirct Logosrdquo110

Despre acest Logos mai spunea Marcel Scriptura ne zice trei lucruri icircntacirci că el era la icircnceput εν αρχη pentru a semnifica faptul că se afla icircn Tatăl icircn mod potenţial δυναμει icircn al doilea racircnd că el era προς τον θεον pentru a marca faptul că era la Dumnezeu icircn act ενεργεια căci prin el au fost create toate icircn fine că el era Dumnezeu pentru a ne icircnvăţa că divinitatea nu este divizată deoarece Logosul este icircn Dumnezeu şi Dumnezeu este icircn Logosul Astfel Logosul este etern şi consubstanţial ομοουσιος αυτοουσιος cu Dumnezeu 111 Acest efort de a afirma unitatea pacircnă la indistincţie a Fiului cu Tatăl era menită icircn viziunea lui Marcel de Ancyra să contracareze subordinaţianismul arian bdquoChiar icircn doctrina sa trinitară subliniază acelaşi Schwane el n-a avut icircn gacircnd altceva decacirct problema cum să onoreze icircn Macircntuitorul nu o fiinţă distinctă de Dumnezeu şi subordonată lui (cum icircnvăţau arienii nn ) ci o divinitate

108 J Schwane op cit vol2 p224 n1 Eusebiu de Cezareea pare să ignore aici fragmentele 76 şi 77 pe care le citează Tixeront cacircnd afirmă că Marcel nu admitea decacirct un singur προσωπον

109 J Schwane op cit vol2 p221 n1

110 J Schwane op cit vol2 p216 n1

111 Marcel Fragmentele 52 97 la J Tixeront op cit vol2 p39 n5 şi 6

adevărată şi perfectărdquo112

Pentru a contracara arianismul Marcel afirmă cu hotăracircre că icircn Dumnezeu nu există trei ipostase ci doar unul Această precizare icircl apropie indiscutabil de Sabeliu care afirma acelaşi lucru Marcel merge icircnsă mai departe decacirct mentorul său şi afirmă că icircn Dumnezeu avem nu doar un singur ipostas ci şi un singur πρ σωπον ό 113 Se pare că cei doi termeni nu aveau acelaşi icircnţeles şi mai ales acelaşi rol icircn hristologia lui Marcel Pe scurt este foarte probabil că Marcel desemna sub numele de ipostas esenţa divină icircnsăşi avacircnd icircn sine icircn mod indistinct pe Tatăl şi pe Logos ca raţiune paternă λογοπατωρ Divinitatea există din eternitate sub un singur πρ σωπον sub un singur chip care esteό acela al Tatălui Logosul icircn schimb nu are πρ σωπον propriu el este de fapt bdquofărăό chiprdquo προσωπον El capătă un chip distinct de Tatăl o faţă proprie διον πρ σωπονἄ ἴ ό abia prin coboracircrea sa icircn istorie prin manifestarea sa icircn afara condiţiei sale divine deci icircn icircntrupare

Afirmaţia sa fundamentală icircn această problemă a fost aceea că anterior icircntrupării sale Logosul nu s-a numit Fiu al Tatălui acest nume l-a dobacircndit la modul propriu abia icircn urma naşterii sale din Fecioara Dacă icircn Vechiul Testament Logosul este numit totuşi Fiu aceasta este de fapt o profeţie icircn care viitorul său nume icirci este atribuit de mai icircnainte Se pare că şi această distincţie pe care el o făcea icircntre calităţile de Logos şi Fiu era menită să contracareze arianismul din calitatea Logosului de Fiu arienii trăgeau concluzia că Logosul nu poate fi coetern cu Tatăl căci nici un fiu nu poate avea aceeaşi vacircrstă cu tatăl său Pentru a elimina orice nuanţă de posterioritate icircn raport cu Tatăl Marcel contesta aşadar Logosului etern calitatea de Fiu deci de fiinţă ulterioară Tatălui aşa cum icircnvăţau arienii114 Pe de altă parte deoarece arienii speculau enorm pe marginea faptului că Logosul este născut din Tatăl văzacircnd icircn simplul act al naşterii dovada inferiorităţii sale faţă de Tatăl cel nenăscut γ ννητος Marcel neagă pur şiἀ έ simplu că Logosul ar exista icircn Tatăl icircn baza unei naşteri a sa de către Tatăl Logosul e veşnic deci fără icircnceput el nu este Dumnezeu asemenea Tatălui său ci este icircnsăşi fiinţa lui Dumnezeu Tatăl raţiunea sa eternă bdquoPe baza cărui pasaj din Scriptură am putea

112 J Schwane op cit vol2 p225

113 Marcel de Ancyra Fragmentele 66 76 77 83 87 88 la J Tixeront op cit vol2 p39 n12 şi 3

114 J Schwane op cit vol2 p215 n3 p216 n2

afirma zice el că există o fiinţă nenăscută şi o fiinţă născută cum cred ei (arienii nn ) Nici unul dintre profeţi nici unul dintre evanghelişti ba nici măcar vreunul dintre apostoli n-a spus aceastardquo115 Există icircnsă icircn Noul Testament o expresie pe care Marcel n-a putut-o ocoli şi pe care a trebuit s-o interpreteze icircn coerenţă cu propriul sistem este vorba de expresia bdquoicircntacirciul născut dintre creaturirdquo Arienii atribuiau această expresie Logosului divin pentru a demonstra că este o creatură Prin contrast Marcel a negat că această expresie paulină s-ar referi la Logosul divin şi a raportat-o numai la Fiul icircntrupat icircnţelegacircnd-o adică exclusiv prin prisma actului icircntrupării116

Să trecem acum la miezul hristologiei lui Marcel care este aceea a statutului Fiului icircntrupat Marcel desemna monada eternă prin termenul de λογοπ τωρ El seά deosebea astfel de Sabeliu care desemna aceeaşi monadă prin termenul de ιοπ τωρὑ ά Această schimbare avea o semnificaţie adacircncă icircn concepţia episcopului de Ancyra Logosul nu este Fiu decacirct după icircntrupare Prin urmare abia dup icircntrupare se poate vorbi de o naştere propriu-zisă a Logosului dar numai pentru că este Fiu Devenind Fiu Logosul a căpătat un chip propriu διον πρ σωπον a cărui natură este exclusivἴ ό temporală relativă deci efemeră adică atacirct cacirct va ţine icircmpărăţia lui Hristos Ca Fiu el se deosebeşte acum radical de Tatăl icircn sensul că este un om adevărat Abia sub condiţia icircntrupării abia ca Fiu Logosul este bdquocopie a Tatăluirdquo Anterior icircntrupării el nu este nici Fiu nici bdquocopie a Tatăluirdquo Această expresie din Coloseni I15 el o raporta la Fiul lui Dumnezeu făcut om iar nu la Logosul icircn sine Şi icircn această problemă Marcel se lăsa antrenat de disputa sa icircmpotriva arienilor Unul din argumentele pe care aceştia le foloseau pentru a dovedi că Logosul este inferior Tatălui era exact acesta extras din expresia paulină susmenţionată dacă Logosul este o copie a Tatălui atunci el este inferior căci orice copie este inferioară originalului ei Icircn consecinţă Marcel nega că această expresie s-ar referi la Logosul etern ci ea trebuie atribuită numai Fiului icircntrupat Argumentul său era următorul o copie trebuie să facă vizibil obiectul invizibil şi absent ori cel care face vizibil icircn lume pe Dumnezeu nu este Logosul etern el icircnsuşi invizibil ca şi Tatăl ci Logosul sau Fiul icircntrupat117

Afirmacircnd că bdquoHristos a icircnceput să domnească acum patru sute de ani şi

115 J Schwane op cit vol2 p217 n4

116 J Schwane op cit vol2 p219 n1

117 J Schwane op cit vol2 p220 n2

stăpacircnirea sa va icircnceta odată cu sfacircrşitul lumiirdquo118 el afirma de fapt că Hristos n-a existat anterior naşterii sale din Fecioara ca ipostas distinct de acela al Tatălui Eusebiu de Cezareea care-i combate hristologia icircn două tratate separate spune despre el acuzator că bdquoa icircndrăznit să nu atribuie Fiului lui Dumnezeu preexistenţa nici o existenţă proprie anterioară icircntrupării ουτε προειναι ουτε προυφεσταναι τολμα λεγεινrdquo119 Dar dacă după Marcel nu este de conceput o naştere eternă a Logosului din Tată pentru că nu se distinge cu nimic de el cu atacirct mai puţin poate fi vorba de o naştere a aceluiaşi Logos din Fecioara Acest act trebuie atribuit numai omului Iisus supranumit Fiul lui Dumnezeu Doar despre el se poate spune că s-a născut cu adevărat icircnţelegacircnd actul naşterii numai ca naştere temporală din Fecioara Dar care este atunci statutul Logosului divin anterior icircntrupării şi care este cel al Fiului icircntrupat Eusebiu răspunde acestei icircntrebări reproducacircnd doctrina lui Marcel astfel sub aspectul existenţei sale divine Logosul este unit cu Dumnezeu fără diviziune şi fără icircmpărţire icircn Tatăl ca potenţă a acestuia sub aspectul activităţii sale şi numai sub acest aspect ca Logos activ Dumnezeirea s-a unit cu trupul pentru a deveni principiu de mişcare şi de activitate120

Marcel a fost acuzat de Eusebiu de Cezareea că a căzut icircn erezia lui Sabeliu şi că ar fi reluat adopţianismul lui Pavel de Samosata icircnvăţacircnd că Logosul s-a unit cu un om individual cu personalitate distinctă consideracircndu-l deci pe Iisus Hristos un simplu om121 Cu privire la acuzaţia de adopţianism Shwane observă că aşa ceva nu reiese din fragmentele ajunse pacircnă la noi din opera lui Marcel Dimpotrivă el ne prezintă ca divine efectele răscumpărării şi-l acuză pe Eusebiu că nu-l priveşte pe Macircntuitorul decacirct ca pe un simplu om122 Acuzaţia de cădere icircn sabelianism este icircnsă reală Cum am spus şi mai

118 J Schwane op cit vol2 p213 n1

119 J Schwane op cit p217 n2

120 J Schwane op cit vol2 p227 n1

121 J Schwane op cit vol2 p227 n2

122 J Schwane op cit vol2 p227 n4

sus Sf Atanasie a icircntacirclnit icircn vremea sa o sectă sabeliană care asemenea lui Marcel făcea aceeaşi distincţie icircntre Logos şi Fiul icircntrupat şi pe ai cărei membri i-a icircntrebat cum a devenit Logosul Fiu A căpătat acest nume cacircnd a asumat natura umană Sau Logosul a devenit Fiu devenind om Sau icircn fine a devenit Fiu icircn amacircndouă felurile adică luacircnd un trup sau devenind un trup 123 Se pare că Marcel asemenea sabelienilor Sf Atanasie a fost de părere că Logosul n-a asumat un om ci a devenit el icircnsuşi om căci el declară icircn mod expres că icircn Macircntuitorul s-a manifestat plenitudinea divinităţii την πασαν θεοτητα εν αυτη σωματικως επιδειξεταιrdquo124 Aluzia la expresia din Coloseni I9 este aici evidentă

Cum poate fi aşadar icircnţeles acest lucru pe fondul afirmaţiei sale că Logosul icircn accepţiunea sa divină nedeosebit icircn nici un fel de Tatăl icircn interiorul monadei este cu totul diferit de Fiul icircntrupat Căci Marcel afirma icircntr-adevăr că Fiul este o persoană separată de Dumnezeu şi nu există decacirct icircn afara Tatălui εκτος του πατρος 125 Aici intervine conceptul de origine stoică al extensiei πλατυσμος monadei sau esenţei divine mai icircntacirci icircn diadă prin icircntrupare apoi icircn triadă prin purcederea Duhului bdquoMonada spune Marcel nu se extinde icircn Triadă fără să sufere o oarecare separaţie ου σαφως και φανερως ενταυθα απορρητω η μονας φαινεται πλατυνομενη μεν εις τριαδα διαιρεισθαι δε μηδαμως υπομενουσαrdquo 126 Icircn ea icircnsăşi monada divină υiοπατωρ este nediferenţiată existacircnd icircntr-o stare de superconcentrare de potenţialitate maximă icircn interiorul căreia orice distincţie reală cum ar fi aceea dintre Tatăl şi Fiul său este imposibilă Calitatea de a fi Tată ca şi aceea de a fi Fiu nefiind icircncă activate icircntre ele nici nu poate exista icircncă un raport real Iată de ce Marcel neagă existenţa unei relaţii cauzale icircn interiorul divinităţii respingacircnd ideea de naştere a Logosului etern adică icircncă neactivat Icircn momentul icircn care Logosul părăseşte starea sa de existenţă virtuală potenţială icircn interiorul monadei indistincte şi se manifestă icircn actul creaţiei dar mai ales icircn cel al icircntrupării el devine dintr-odată distinct real de Tatăl tocmai prin acest act al naşterii sale din Fecioara care este de fapt o intrare icircn acţiune a energiei active a monadei η ενεργεια δραστικη

123 J Schwane op cit vol2 p217 n3

124 J Schwane op cit vol2 p227 n5

125 J Schwane op cit vol2 p221 n2

126 J Schwane op cit vol2 p224 n3

Marcel icircnsuşi spune următoarele bdquoDacă se consideră numai divinitatea Macircntuitorului Logosul ar părea să fie pe bună dreptate unul şi acelaşi lucru cu Dumnezeu icircnsuşi dar dacă Macircntuitorul este cercetat sbquodupă truprsquo divinitatea apare ca extinsă ( ieşită din ea icircnsăşi icircnstrăinată de ea icircnsăşi nn ) prin propria ei activitate ενεργεια η θεοτης μονη πλαθυνεσται δοκειrdquo 127 Conceptul de πλατυσμος sau dilatare căci acesta este adevăratul său sens sugerează că icircn actul icircntrupării monada superconcentrată asemenea unui punct pitagoreic pacircnă atunci şi de aceea icircncă nediferenţiată intră icircntr-o primă fază de dilatare aşa cum logosul stoic iniţial aflat icircntr-o stare aproape incorporală capătă prin transformare un corp tot mai palpabil tot mai dens Icircntruparea la Marcel de Ancyra ca şi-n concepţia lui Sabeliu este o primă corporeificare a esenţei divine a logosului de pacircnă atunci A doua dilatare sau extensie a monadei este purcederea Duhului Sfacircnt Avacircnd icircn substratul consideraţiilor sale hristologice tot timpul metafizica stoică a logosului care se dilată corporeificacircndu-se dar care revine după o vreme la starea sa iniţială absorbind icircn sine tot ceea ce a generat pacircnă atunci Marcel ajunge să afirme starea de icircntrupare de corporeificare a esenţei divine va lua sfacircrşit cacircndva şi Fiului icirci va lua din locul Logosul neicircntrupat şi pur spiritual De fapt el spune doar că icircmpărăţia Fiului va lua sfacircrşit odată cu judecata finală şi sfacircrşitul timpurilor128

Marcel nu accepta ideea că odată asumată natura umană a Logosului va rămacircne unită pentru eternitate cu el Icircn sine icircnsuşi zicea el trupul carnea nu poate conveni lui Dumnezeu chiar transfigurat prin icircnviere chiar devenit incoruptibil nemuritor trupul nu este mai demn de Dumnezeul cel care este mai presus chiar de imortalitate Se poate crede aşadar presupune Marcel că după parusie Logosul se va despuia de propria-i umanitate şi va reintra icircn Dumnezeu revenind la starea icircn care se afla anterior creaţiei aşa cum sugerează textul din I Corinteni XV28 Ce se va icircntacircmpla cu această umanitate Noi nu ştim deoarece Scriptura nu o spune129

127 Marcel Fragmentul 71 la J Tixeront op cit vol2 p39-40 n1 J Schwane op cit vol2 p226 n2 vezi şi nota 1 de la pagina 227

128 J Schwane op cit vol2 p211 n1 p228 n2 final

129 Marcel Fragmentele 117-121 la J Tixeront op cit vol2 p40 n6 J Schwane op cit vol2 p228 n2

2 Fotin al Sirmiului

Cel mai cunoscut discipol al lui Marcel de Ancyra a fost Fotin devenit episcop de Sirmium Ca şi icircnvăţătorul său Fotin distingea icircntre Logosul etern şi Fiul icircntrupat Cu privire la Logos etern el icirci nega orice existenţă particulară icircn esenţa divină distinctă de Tatăl Dumnezeu este un singur ipostas dar el are icircn sine propria-i raţiune el este λογοπατωρ130 Atacircta vreme cacirct nu este activ Logosul este unul interior ενδιαθετος cacircnd intră icircn stare de act el devine προφορικος şi această manifestare icircn afară constituie prima dilatare πλατυσμος prima extensie icircn Dumnezeu Purcederea Duhului Sfacircnt este a doua131 Cu privire la Iisus Hristos Fotin a mers fidel pe urmele mentorului său atacircta doar că a fost mult mai direct icircn afirmaţii de cacirct predecesorul său Căutacircnd să explice cum a devenit Logosul Fiu prin actul icircntrupării Fotin a afirmat direct transformarea naturii sale divine icircn natura umană a Fiului icircntrupat Acest lucru este atestat direct de Sf Epifanie care reproduce concepţia lui Fotin sub expresia Logosul s-a prefăcut icircn trup εις σαρκα μεταβεβλημενον132 Aluzia la expresia ioaneică και ο σαρξ εγενετο din prologul evangheliei a patra este evidentă Atacirct Tixeront cacirct şi Schwane cred la unison că Sf Epifanie se icircnşeală interpretacircnd astfel concepţia lui Fotin care icircn opinia lor ar fi mai degrabă adopţian icircn hristologie133 Icircntr-adevăr Fotin distingea icircn mod net icircntre Logosul etern şi Fiul icircntrupat afirmacircnd că Fiul n-a existat anterior naşterii sale din Fecioara Sinodul de la Sirmium atestă această doctrină a sa şi o condamnă icircn anatematisma a cincea unde spune bdquoDacă cineva zice că Fiul a existat fără icircndoială icircnainte de Maria dar

130 J Schwane op cit vol2 p229 J Tixeront op cit vol2 p41 n6

131 J Tixeront op cit vol2 p41 n7

132 Epifanie de Salamina Haer LXXI 3 la J Tixeront op cit vol2 p41 n8

133 J Tixeront op cit vol2 p41 n8 J Schwane op cit vol2 p230 n3

numai icircn preştiinţa lui Dumnezeu şi că el n-a fost născut de Dumnezeu icircnaintea tuturor timpurilor că n-a existat icircn Dumnezeu şi că nimic n-a fost creat prin el să fie anatema rdquo Iar anatematisma a noua este şi mai categorică bdquoDacă cineva zice că fiul Mariei nu este decacirct un om să fie anatema rdquo134

La prima vedere aceste anateme par a sugera caracterul adopţian al hristologiei lui Fotin Este icircnsă doar o aparenţă căci afirmaţia că Iisus Hristos sau bdquoFiul Mariei - cum se exprima el potrivit sinodului - este doar un simplu omrdquo se icircnţelege prin prisma distincţiei dintre Logosul etern şi Fiul icircntrupat Or Fiul nu este altceva decacirct Logosul devenit trup sau carne prin transformare cum spune Sf Epifanie sau mai exact prin extensia sau dilatarea substanţei divine Ca şi Marcel Fotin de Sirmiu este marcat şi el de metafizica stoică a logosului care se dilată şi se contractă succesiv şi sinodul confirmă acest lucru prin anatematismele a şasea şi a şaptea bdquoDacă cineva zice că substanţa lui Dumnezeu este susceptibilă de dilatare şi de contracţie să fie anatemardquo bdquoDacă cineva zice că substanţa dilatată a lui Dumnezeu l-a format pe Fiul sau numeşte Fiu dilatarea acestei substanţe să fie anatema rdquo 135 Aşadar Fotin credea ca şi Marcel icircnvăţătorul său că Logosul a devenit Fiu prin dilatarea substanţei sale divine Această interpretare este confirmată şi de Marius Mercator care-l acuză la un moment dat pe Fotin că ar nega faptul că Macircntuitorul s-a născut din Fecioara136 Acuzaţia capătă sens dacă Fotin nega naşterea Macircntuitorului din Fecioara ca Logos deci icircn calitatea sa de Dumenzeu icircncă neicircntrupat nediferenţiat de Tatăl Or acest lucru icircl va face şi Nestorie care icircn a patra sa cuvacircntare către Marius Mercator va folosi şi el conceptul de λογοπατωρ Al treilea argument icircn favoarea acestei interpretări şi care fixează definitiv hristologia lui Fotin ca una de esenţă modalistă este anatema a douăsprezecea a sinodului semiarian de la Sirmium din 351 care-i condamnă direct concepţia icircn termenii următori bdquoDacă cineva auzind cuvintele sbquoŞi Cuvacircntul s-a făcut truprsquo crede că Logosul s-a transformat icircn trup ( icircn carne ) sau că luacircnd trup a suferit vreo schimbare să fie anatema rdquo 137

134 J Schwane op cit vol2 p231-232

135 J Schwane op cit vol2 p231-232

136 J Schwane op cit vol2 p230 n2

137 J Schwane op cit vo2 p230 n4

3 Anatemele sinodului semiarian de la Sirmium (351-352)

Pentru o mai bună icircnţelegere a hristologiei celor doi modalişti iată anatemele rostite icircmpotriva lor icircn special a lui Fotin de Sirmiu de către sinodul semiarian de la Sirmiu din 351-352 anatemele suprimate exprimă viziunea subordinaţiană a participanţilor şi sunt fără interes aici Voi păstra numerotarea originală bdquo2 Dacă cineva numeşte pe tatăl şi pe Fiul doi Dumnezei (nenăscuţi nn) să fie anatema 3 Dacă cineva spune că Hristos este Dumnezeu şi Fiul lui Dumnezeu icircnaintea tuturor timpurilor fără să admită că el (Fiul icircntr-o ipostază personală distinctă nn) l-a ajutat pe Tatăl la crearea tuturor lucrurilor să fie anatema 4 Dacă cineva icircndrăzneşte să spună că Cel Nenăscut sau o parte din El s-a născut din Maria să fie anatema 5 Dacă cineva zice că Fiul lui Dumnezeu a existat fără icircndoială icircnainte de Maria dar numai icircn preştiinţa lui Dumnezeu şi că el nu era icircn Dumnezeu născut din Tatăl icircnaintea tuturor veacurilor şi că prin el au fost făcute toate lucrurile să fie anatema 6 Dacă cineva spune că substanţa lui Dumnezeu este supusă dilatării sau contracţiei să fie anatema 7 Dacă cineva zice că substanţa lui Dumnezeu dilatacircndu-se l-a format pe Fiul sau numeşte Fiu extensia substanţei lui Dumnezeu să fie anatema 8 Dacă cineva numeşte pe Fiul lui Dumnezeu Logos gacircndit sau chiar pronunţat să fie anatema 9 Dacă cineva zice că Fiul Mariei nu este decacirct un om să fie anatema 10 Dacă cineva numindu-l pe Dumnezeu Dumnezeu-omul născut din Maria icircnţelege prin aceasta pe Cel Nenăscut să fie anatema 11 Dacă cineva icircnţelege icircn maniera iudeilor (aceste cuvinte ale lui Isaia XLIV 6) lsquoEu sunt primul şi ultimul şi icircn afară de mine nu există alt Dumnezeursquo cuvinte care au fost zise pentru a exclude idolii şi falşii zei şi le icircnţelege prin excluderea celui ce s-a născut din Dumnezeu Fiul cel unic de dinaintea tuturor veacurilor să fie anatema 12 Dacă cineva căutacircnd să icircnţeleagă aceste cuvinte lsquoCuvacircntul s-a făcut truprsquo crede că Logosul s-a prefăcut icircn carne sau catilde luacircnd trup el a suferit o schimbare să fie anatema 13 Dacă cineva căutacircnd să icircnţeleagă aceste cuvinte lsquoFiul unic al lui Dumnezeu a fost crucificatrsquo crede că divinitatea sa a suferit o tulburare din cauza suferinţei a schimbării a micşorării sau a aneantizării să fie anatema 14 Dacă cineva zice că aceste cuvinte lsquoSă facem omrsquo n-au fost spuse Fiului de către Tatăl ci că Tatăl şi le-ar fi spus lui icircnsuşi (adică le-ar fi spus Logosului existacircnd icircn el icircn manieră impersonală) să fie anatema 15 Dacă cineva spune că nu Fiul ar fi apărut lui Avraam ci Dumnezeul Cel Nenăscut sau o parte din acest Dumnezeu să fie anatema 16 Dacă cineva zice că Fiul lui Dumnezeu n-a luptat ca un om cu Iacov ci că Dumnezeu Cel Nenăscut sau o parte din acest Dumnezeu este cel care a luptat să fie anatema 17 Dacă cineva nu icircnţelege despre Tatăl şi despre Fiul (aceste cuvinte ale lui Moise Geneză XIX 24) lsquoDomnul a făcut să plouă cu foc de la Domnulrsquo ci spune că

Tatăl a făcut să plouă de la el icircnsuşi să fie anatema Căci Domnul adică Fiul este cel care a făcut să plouă de la Domnul adică de la Tatăl Anatema 19 Dacă cineva numeşte pe Tatăl pe Fiul şi pe Sfacircntul Duh o singură persoană să fie anatema 26 Dacă cineva spune că Fiul n-a fost născut şi că el nu-şi are principiul icircn altul (decacirct el) admiţacircnd astfel două fiinţe nenăscute şi fără principiu şi icircn consecinţă doi dumnezei să fie anatema căci capul şi principiul a toate este Fiul iar Dumnezeu la racircndul său este capul şi principiul lui Hristos Icircn acest fel vom readuce toate cu evlavie prin Fiul la principiul tuturor lucrurilor el icircnşişi fără principiu 27 Pentru a da odată pentru totdeauna un icircnţeles adevărat icircnvăţăturii creştine adăugăm Dacă cineva nu-l mărturiseşte pe Hristos Dumnezeu şi Fiul lui Dumnezeu existacircnd icircnaintea tuturor veacurilor icircmpreună lucrător cu Tatăl la crearea tuturor lucrurilor ci spune că el nu a fost numit Hristos şi Fiu decacirct după ce s-a născut din Maria şi că a avut chiar ca Dumnezeu un icircnceput să fie anatema 138

138 J Hefele op cit p 853-861

nu icircmpotriva voin ei lui Dumnezeu (Cuvacircntul) a mers să pătimească pe cruce (ț ο τεὔ γ ρὰ κωνἄ ὁ Θε ςὸ πἐ ὶ τὸ σταυρικ νὸ παρεγ νετοέ π θοςά ) ci prin supunere fa ă de semnulț

părintesc a luat el asupra sa să sufere moartea pentru cei muritorirdquo 81

Coboracircrii sale la icircntrupare acestui descensus cosmic al Logosului icirci urmează ascensus urcu ul său prin icircnviere spre sferele cosmice celeste de unde a venit Dar niciș el nu este o putere absolută ci una relativă condi ionată de puterea absolută a Tatăluiț căci ine să observe autorul omiliilor bdquounul este cel care a fost icircnviat dar altul este celț care-l icircnviază Cum ar putea fi el unul i acela irdquo ș ș 82 Dar nu numai ontologic iș metafizic adică pentru sine icircnsu i el Monogenul nu este icircntemeierea absolută a fiin eiș ț el nu este reperul ultim nici pentru rugăciunea care se icircnal ă către Dumnezeu Departe deț a fi destina ia ei ultimă Monogenul este numai un mediator al rugăciunilor noastre cătreț adevăratul Dumnezeu care este Tatăl De i superior icircngerilor i chiar arhanghelilorș ș Monogenul este inferior totu i Tatălui său bdquoCacircnd rugăciunea iese din buze curate eaș tie să atingă urechile incoruptibile ale Stăpacircnului căci rugăciunea celui drept tie cuș ș

adevărat să icircnduplece divinitatea către milă hellipEa se ridică pacircnă icircn regiunile icircnăl imilorț celeste hellip i icircntr-o clipă ajunge icircn locuin a fiin elor celor netrupe ti unde por ile celeste iș ț ț ș ț

81 Anonimul anomeu Deux homeacutelies anomeacuteens pur lrsquooctave de Paques Homeacutelie I 24 icircn Sources chreacutetiennes vol146 p89 De remarcat aici faptul că suferințele de pe cruce sunt atribuite Monogenului ca Dumnezeu Comentacircnd expresia J Lieacutebaert este de părere că limbajul icircntrebuințat aici de autorul anomeu nu este conform cu ortodoxia ariană (p36 n1) Ideea de a raporta suferințele de pe cruce la icircnsăși ființa divină a Monogenului se icircntacirclnește icircnsă la arieni ca Palladius al Ratiariei cu ocazia Conciliului de la Aquileea din 381 (vezi capitolul următor) Acest amănunt ar putea fi un argument pentru a-l plasa pe autorul nostru mai degrabă către sfacircrșitul secolului al IV-lea decacirct spre mijlocul lui Explicația ar fi aceea că pentru anomei doar esența Tatălui este absolut impasibilă ființa Monogenului chiar dacă el este numit bdquodumnezeurdquo este pasibilă J Lieacutebaert propune calificarea hristologiei ariene ca bdquologopashitărdquo Expresia din text autorizează icircnsă calificarea ei mai degrabă ca bdquotheopashitărdquo termenul bdquotheosrdquo fiind icircnsă icircnțeles icircn noul arianism ca bdquodumnezeu secundrdquo distinct de bdquodumnezeul primrdquo care este Tatăl

82 Anonimul anomeu Deux homeacutelies anomeacuteens pur lrsquooctave de Paques Homeacutelie I 25 icircn Sources chreacutetiennes vol146 p 91

se deschid Cerul o prime te cu bucurie căci ea nu mai con ine nimic pămacircntescș ț (ο ραν ςὐ ὸ α τ νὐ ὴ μετὰ χαρ ςᾶ ποδ χεταιὑ έ ςὡ μηδ νὲ πιφ ρουσανἐ έ γ ϊνονή ) 83 Icircngerii o icircnso esc cu bucurie căci ea a icircmplinit ceea ce place lui Dumnezeu Arhanghelii oț icircmbră i ează ca pe un prieten Icircncepătoriile (principiile) i Puterile icirci cedează trecereaț ș ș căci ea poartă podoabele sărbătorii văzacircnd ve macircntul ei de fapte bune Domniile oș icircnso esc căci ea s-a străduit să icircmplinească iubirea pentru Creator Heruvimii i Serafimiiț ș icirci arată locul unde stă Paracletul Paracletul salutacircnd-o cum se cuvine o conduce la Dumnezeu Monogenul (ὁ Παρ κλητοςά σπασ μενοςἀ ά γνης ωςί τῷ Μονογενεῖ θεῷ α τ νὐ ὴ προς γειά ) Dumnezeu Cuvacircntul Monogenul o oferă icircn fine icircnaintea Tatălui (ὁ Μονογεν ςὴ θε ςὸ Λ γοςό τῷ Πατρὶ ξ νιονέ α τ νὐ ὴ προσφ ρειέ )rdquo 84

Finalul celei de a doua omilii este apoteotic bdquoAceasta este deci ceea ce strig aceasta este ceea ce proclam peste veacuri Eu păzesc realită ile fără confuzie eu nuț amestec ipostasele ( σ γχυταἀ ύ φυλ ττωά τὰ πρ γματαά οὐ συναναμ γνυμιί τ ςὰ

ποστ σειςὑ ά ) eu in ceea ce tu icircnsu i ai zis eu strig ceea ce tu icircnsu i ai vestit eu păstrezț ț ț ceea ce tu icircnsu i mi-ai transmis icircnvă ceea ce tu icircnsu i ai proclamatrdquo ț ț ț 85 bdquoLegea proclamă Ascultă Israele Domnul Dumnezeul tău este unul Iată-i icircnsă pe sabelienii cei lipsi i deț evlavie adăugacircnd lui Unu al i doi (ț οἱ σαβ λλιοιέ τῷ νἑ ὶ δ οὺ συν πτουσινά ) hellip i pe fiiiș ereticilor imaginacircnd o Triadă consubstan ială de dumnezei (ț καὶ α ρετικ νἱ ῶ πα δεςῖ τρι δαά θε νῶ μοο σιονὁ ύ φαντ ζονταιά )rdquo 86 Men ionarea sabelienilor ca adversarii prin excelen ăț ț ai arianismului este astfel o bună introducere la prezentarea esen ialismului marcelian iț ș

83 Se va remarca această precizare a rugăciunii dezbrăcată de tot ce este pămacircntesc Urcușul rugăciunii icircn această stare este posibil numai pe drumul pe care Monogenul icircnsuși dezbrăcat la racircndul său de haina lui umană icircl va fi făcut prin icircnviere Revenirea sa icircn sferele celeste de unde coboracircse la icircntrupare nu este de conceput icircn arianims altfel decacirct prin eliberarea de materia asumată la nașterea sa din Fecioara Și icircn arianism ca și icircn gnoză materia este rea și destinată pieirii finale Derobarea de materia trupului este posibilă numai icircntr-o hristologie dochetă icircn care icircntruparea nu este reală

84 Anonimul anomeu Deux homeacutelies anomeacuteens pur lrsquooctave de Paques Homeacutelie II 1 icircn Sources chreacutetiennes vol146 p95-97

85 Anonimul anomeu Deux homeacutelies anomeacuteens pur lrsquooctave de Paques Homeacutelie I 12 icircn Sources chreacutetiennes vol146 p71

fotinian care urmează

B PROBLEMA DUHULUI SFAcircNT IcircN ARIANISM

1 Mărturia Sf Atanasie cel Mare bdquoTropiciirdquo lui Serapion de Thmuis

Aflat icircn pustie icircn urma fugii sale din noaptea de 8 spre 9 februarie 356 din calea oamenilor icircmpăratului Constan iu marele patriarh al Alexandriei prime te la un momentț ș dat o interpelare din partea episcopului de Thmuis Serapion icircn problema doctrinei unor eretici pe care el icirci nume te bdquotropicirdquo probabil pentru faptul că dădeau un sens figuratș expresiilor din Scriptură cu privire la Duhul Sfacircnt Ace tia părăsiseră arianismul icircn ceeaș ce prive te doctrina despre inferioritatea Fiului icircn raport cu Dumnezeu Tatăl dar păstrauș vechea erezie icircn ceea ce prive te icircnvă ătura despre Duhul Sfacircnt Atanasie care-i scrie luiș ț Serapion patru epistole pe această temă datate de cercetători icircntre 356 i 361 descrieș doctrina bdquotropicilorrdquo icircn termenii următori bdquohellipPărăsind unii pe arieni pentru hula lor icircmpotriva Fiului cugetă icircmpotriva Duhului i zic nu numai că ș el este creatură ci i că ș e unul din duhurile slujitoare i se deosebe te de icircngeri numai prin treaptăș ș Iar aceasta e numai o luptă prefăcută fa ă de arieni De fapt e o adevărată icircmpotrivire fa ă de dreaptaț ț credin ă Căci precum aceia tăgăduind pe Fiul tăgăduiesc pe Tatăl a a i ace tia grăindț ș ș ș rău de Duhul Sfacircnt grăiesc rău i de Fiul Cele două păr i i-au icircmpăr it icircmpotrivirea fa ăș ț ș ț ț de adevăr căci cugetacircnd unii icircmpotriva Cuvacircntului iar ceilal i icircmpotriva Duhului eiț icircndreaptă aceea i hulă icircmpotriva Sfintei Treimi (icircntregi)rdquo ș 87 Potrivit acestui text tropicii admiteau consubstan ialitatea Fiului cu Dumnezeu Tatăl conform sinodului de la Niceeaț dar nu mai admiteau i consubstan ialitatea Duhului cu Fiul i desigur i cu Tatăl Pentruș ț ș ș ei Duhul era o creatură a Fiului asemenea icircntregului cosmos

Aspectul cu adevărat relevant icircn această afacere este icircnsă faptul că tropicii

86 Anonimul anomeu Deux homeacutelies anomeacuteens pur lrsquooctave de Paques Homeacutelie II 11 icircn Sources chreacutetiennes vol146 p107

87 Atanasie cel Mare Epistola icircntacirci către Serapion 1 icircn colecția bdquoPărinți și scriitori bisericeștirdquo EIBMBOR București 1988 vol 16 p 23

considerau Duhul o crea ie numai a Fiului fără nici un amestec din partea Tatăluiț Tropicii tăgăduiau cu alte cuvinte orice rela ie directă a Duhului cu Tatăl chiar icircnț calitatea sa de creatură Iată cacircteva texte care ilustrează acest aspect bdquoEi zic a a spuneș Sf Atanasie ltdacă Duhul nu e creatură nici unul dintre icircngeri ci purcede din Tatăl urmează că e Fiu i el i astfel sunt doi fii el i Cuvacircntul i dacă e frate (alș ș ș Ș Cuvacircntului nn) cum mai este Cuvacircntul laquoUnul Născutraquo Sau nu sunt egali ci unul se nume te după Tatăl iar celălalt după Fiulgt ș i iară iȘ ș ltdacă e din Tatăl cum de nu se zice i despre el că s-a născut Iar dacă Duhul este al Fiului urmează că Tatăl esteș bunicul Duhuluigtrdquo 88 Cacircteva racircnduri mai jos Atanasie se icircntreabă bdquoCare sunt deci de teptele lor icircntrebări ș ltDacă Duhul nu e creatură (a Fiului ci purcede direct din Tatăl nn) zic ei el este fiu i deci sunt doi fra i (proveni i din Tatăl nn) Cuvacircntul iș ț ț ș elgt Apoi adaugă ltdacă Duhul va lua din Fiul i se va da de către el (hellip) urmează căș Tatăl e bunic i Duhul nepotul luigtș rdquo 89 bdquoEi zic deci ltdacă Duhul Sfacircnt nu e creatură cum a i spus icircnainte ci este icircn Dumnezeu i se dă din Dumnezeu atunci este i el fiu iț ș ș ș sunt deci doi fii el i Fiul Iar dacă Duhul e al Fiului i prime te toate de la Fiul(hellip)ș ș ș atunci Tatăl este bunic i Duhul nepotul luigtș rdquo 90 Iată a adar care era faimosul argumentș al tropicilor sau cum spune Sf Atanasie bdquohellipacea sfătoasă icircntrebare a lor ltdacă Duhul e din Dumnezeu (Tatăl) pentru ce nu se nume te el fiuhellipgtș rdquo 91

Ce icircnvă au a adar tropicii lui Serapion Spuneau mai icircntacirci că Duhul Sfacircnt nuț ș poate purcede direct bdquodin Tatălrdquo deoarece Duhul ar deveni i el Fiu i deci un frate alș ș Fiului ceea ar anula calificarea acestuia din urmă ca Monogen Mai spuneau apoi că Duhul nu poate purcede nici bdquodin Fiulrdquo adică bdquodin fiin a Fiuluirdquo pentru că icircn acest cazț

88 Atanasie cel Mare Epistola icircntacirci către Serapion 15 icircn colecția bdquoPărinți și scriitori bisericeștirdquo vol 16 p 40

89 Atanasie cel Mare Epistola a patra către Serapion 1 icircn colecția bdquoPărinți și scriitori bisericeștirdquo vol 16 p 87

90 Atanasie cel Mare Epistola a patra către Serapion 2 icircn colecția bdquoPărinți și scriitori bisericeștirdquo vol 16 p 88

91 Atanasie cel Mare Epistola icircntacirci către Serapion 25 icircn colecția bdquoPărinți și scriitori bisericeștirdquo vol 16 p 54

Fiul i-ar deveni tată el icircnsu i devenind astfel bdquonepotrdquo al Tatălui Primei obiec ii aș ț bdquotropicilorrdquo SF Atanasie le-a opus argumentul stabilită ii numelor i anume că ipostaseleț ș icirc i păstrează caracteristicile proprii astfel icircncacirct Tatăl nu poate deveni bunic nici Fiul tatăș al Duhului bdquoCăci dacă deoarece Duhul nu este creatură (voi totu i) icircntreba i ș ț ltdeci Duhul este ( i el) Fiugtș atunci lua i seama ca nu cumva aflacircnd că Fiul nu este creaturăț (căci prin el s-au făcut toate) să (ajunge i să) icircntreba i ț ț ltdeci Fiul este Tatăgt sau icircncă ltDuhul este Fiu i Fiul este Duhul Sfacircntgtș Cei ce cugetă a a sunt icircn afara Treimii i seș ș vor socoti fără Dumnezeu schimbacircnd numele Tatălui i al Fiului i al Duhului Sfacircnt iș ș ș socotindu-i pe ace tia după a lor voie icircntru asemănarea na terii omene ti numindu-iș ș ș nepo i i bunici i nălucindu- i na teri dumnezeie ti (teogonii) asemenea (miturilorț ș ș ș ș ș păgacircne ale nn) elinilor Nu aceasta e credin a Bisericii ci cum a zis Macircntuitorul icircnț Tatăl i Fiul i Sfacircntul Duh icircn Tatăl care nu poate deveni bunic icircn Fiul care nu poateș ș deveni Tată i icircn Duhul Sfacircnt care nu poate fi numit decacirct a a i nu altfel Credin aș ș ș ț aceasta nu poate schimba numele Ci Tatăl e pururi Tatăl Fiul e pururi Fiul i Duhul Sfacircntș care se zice pururi Duhul Sfacircnt hellipLa oameni tatăl nu este pururi tată nici fiul pururi fiu Fiindcă cel ce devine tatăl unui fiu a fost fiul altuia i fiul unui tată devine tată altuiaȘ Avraam fiind fiul lui Nahor a devenit tatăl lui Isaac i Isaac fiind fiul lui Avraam s-aș făcut tată lui Iacob Căci fiecare fiind o parte a născătorului său (sn) se na te ca fiu darș devine i el tată al altuia Dar icircn dumnezeire nu este a a fiindcă Dumnezeu nu e ca omulș ș Tatăl nu e din alt tată De aceea nici nu na te pe cineva care va deveni tată al altuia Niciș Fiul nu este o parte a Tatălui (sn) 92 de aceea nici nu e născut spre a na te un alt fiuș Pentru aceea numai icircn dumnezeire Tatăl fiind icircn mod propriu i singur (numai el) Tatăș este i a fost i va fi pururi Tatăl i Fiul este icircn mod propriu i singur (numai el) Fiuș ș Ș ș Astfel Tatăl e i se zice pururi Tatăl i Fiul e pururi Fiul i Duhul Sfacircnt este pururi Duhulș ș ș (sn) Iar acesta (Duhul) credem că este al lui Dumnezeu i că s-a dat de la Tatăl prinș Fiul Astfel Sfacircnta Treime rămacircne neschimbată cunoscută icircntr-o singură dumnezeire Deci cel ce icircntreabă ltprin urmare Duhul este ( i el) Fiugtș icirc i icircnchipuie că numele poateș fi schimbat i nu e sănătos la minte (Asemenea) i cel ce icircntreabă ș ș ltTatăl e deci bunicgt născocind un alt nume Tatălui rătăce te icircn inima lui Dar a răspunde mai departeș neru inării ereticilor nu e de folosrdquo ș 93

Argumentul său icircmpotriva celei de a doua obiec ii a bdquotropicilorrdquo este acela căț

92 Cum afirmase cu mai bine de un secol icircnainte icircn Occidentul latin Tertulian icircn Adversus Praxean XXVI 3 6 Iar icircn Orient cine

93 Atanasie cel Mare Epistola a treia către Serapion 6 icircn colecția bdquoPărinți și scriitori bisericeștirdquo vol 16 p 92-93

Duhul nu poate fi o creatură a Fiului deoarece el este bdquopropriul Fiuluirdquo adică din aceea iș fiin ă cu Fiul tot a a cum Fiul este bdquopropriul Tatăluirdquo adică din aceea i fiin ă cu Tatălț ș ș ț bdquoDe ce nu- i dau seama (ace tia) zice el că precum nedespăr ind pe Fiul de Tatăl eiș ș ț păstrează unitatea lui Dumnezeu a a despăr ind pe Duhul de Cuvacircntul nu mai păstreazăș ț unitatea dumnezeirii icircn Treime ci o sfacirc ie amestecacircnd icircn ea o fire străină i de alt soi i oș ș ș egalizează pe aceasta cu creaturile Ei arată astfel că Treimea nu mai este una ci compusă din două firi datorită fiin ei deosebite a Duhului cum i-o imaginează ei i ceț ș Ș fiin ă dumnezeiască mai e aceasta care e compusă din Creator i creatură Căci sau nu eț ș Treime ci o Doime i o creatură sau dacă e Treime precum i este cum pun ei pe Duhulș ș Treimii icircn racircnd cu creaturile cele de după Treime Căci aceasta icircnseamnă iară i a icircmpăr iș ț i a desface Treimea Căci cugetacircnd rău despre Duhul nu cugetă bine nici despre Fiulș

Fiindcă dacă cugetau drept despre Cuvacircntul ar fi cugetat sănătos i despre ș Duhul care purcede de la Tatăl i fiind propriu Fiului se dă de către acesta ucenicilor i tuturorș ș celor ce cred icircn El Iar rătăcind astfel nu au nici despre Tatăl credin a cea sănătoasă Căciț cei ce tăgăduiesc pe Duhul cum a spus marele mucenic tefan (Fapte VII 55)Ș tăgăduiesc pe Fiul iar cei ce tăgăduiesc pe Fiul nu au nici pe Tatălrdquo 94 Dar observă Atanasie cel ce face pe Duhul creatură va ajunge să-l facă creatură i pe Fiul bdquoIar ș Duhul avacircnd aceea i fire i aceea i pozi ie fa ă de Fiul pe care o are Fiul fa ă de Tatălș ș ș ț ț ț cum oare cel ce-l nume te pe acesta creatură nu va cugeta icircn mod necesar acelea i i despreș ș ș Fiul Căci dacă Duhul Fiului este creatură e firesc ca ei să spună că i Cuvacircntul Tatăluiș este creatură Aceasta nălucindu- i-le arienii au căzut icircn iudaismul lui Caiafa Iar dacăș cei ce spun aceasta despre Duhul nu- i icircnsu esc cele ale lui Arie să ocolească i cuvinteleș ș ș lui i să- i icircndrepte necredin a privitoare la Duhul Căci precum Fiul cel ce este icircn Tatălș ș ț i icircn care e i Tatăl nu este creatură ci ș ș e propriul fiin ei Tatăluiț (căci aceasta pretinde i căț

o spune i i voi) a a i pe Duhul cel aflător icircn Fiul icircntru care e i Fiul nu e icircngăduit a-lț ș ș ș ș socoti icircntre creaturi nici a-l separa de Cuvacircntul i a face Treimea nedesăvacircr itărdquo ș ș 95 bdquoCăci dacă cei ce cugetă cele ale lui Arie ndash fiindcă icircn sufletul lor rău i iscoditor nu intrăș icircn elepciunea ndash nu pot icircn elege nici crede Treimea neicircmpăr ită i sfacircntă acesta nu e motivț ț ț ș ca să răstălmăcească adevărul nici să spună că nu pot exista cele ce ei nu pot icircn elege Eiț suferă un lucru cu totul nebunesc cacircnd neputacircnd icircn elege cum e neicircmpăr ită Sfacircntaț ț

94 Atanasie cel Mare Epistola icircntacirci către Serapion 2 icircn colecția bdquoPărinți și scriitori bisericeștirdquo vol 16 p 24-25 A se observa icircn același timp modul icircn care Atanasie evită să afirme purcederea Duhului bdquoși de la Fiulrdquo limitacircndu-se la afirmațiile certe ale Scripturii

95 Atanasie cel Mare Epistola icircntacirci către Serapion 21 icircn colecția bdquoPărinți și scriitori bisericeștirdquo vol 16 p 48-49

Treime arienii fac pe Fiul una cu crea iunea iar tropicii icircl numără i ei pe Duhul icircntreț ș creaturirdquo 96 bdquoAceasta fiind unitatea icircn Sfacircnta Treime cine ar putea despăr i pe Fiul deț Tatăl i pe Duhul de Fiul sau de Tatăl icircnsu i Sau cine ar fi atacirct de icircndrăzne ca să spunăș ș ț că Treimea este neasemenea i de o fire străină icircn ea icircnsă i sau ș ș că Fiul e de o altă fiin ăț decacirct Tatăl sau că Duhul e străin de Fiulrdquo 97

Să observăm a adar din cele de mai sus că tropicii lui Serapion negau icircn modș expres purcederea directă a Sfacircntului Duh din Dumnezeu Tatăl ata acircndu-l cauzal numaiș de Fiul Deci spuneau ei Duhul nu poate purcede i el din Tatăl căci ar deveni un fel deș frate al Fiului icircn consecin ă el nu este de aceea i fiin ă cu Tatăl Apoi chiar dacă icirc i areț ș ț ș cauza icircn Fiul el nu purcede din fiin a Fiuluiț ci este adus la existen ă ț prin Fiul de către Fiul asemenea oricărei creaturi iată de ce el nu este de aceea i fiin ă nici măcar cu Fiulș ț Icircmpotriva acestei argumentări a tropicilor Sf Atanasie lansează principiul bdquoDuhului care are aceea i fire i aceea i pozi ie fa ă de Fiul pe care o are Fiul fa ă de Tatălrdquo icircn sensul căș ș ș ț ț ț Duhul este bdquopropriurdquo Fiului icircn aceea i măsură icircn care Fiul este bdquopropriurdquo Tatălui Fidelș sinodului de la Niceea Sf Atanasie se mul ume te să afirme doar consubstan ialitateaț ș ț Duhului cu Fiul după modelul consubstan ialită ii Fiului cu Tatăl pe care o admiteau iț ț ș tropicii El nu afirmă că Duhul i-ar avea cauza bdquodin Fiulrdquo sau bdquoprin Fiulrdquo nuș interpretează cauzal expresia bdquoDuhul este propriul Fiuluirdquo el se mul ume te să sugerezeț ș doar că Duhul este din aceea i fiin ăș ț din care este i Fiul a a cum Fiul este ș ș din aceea iș fiin ăț din care este i Tatăl Avacircnd icircn minte icircn permanen ă numai bdquoconsubstan ialitateardquoș ț ț ipostaselor stabilită la Niceea Sf Atanasie nu pare să fi observat interpretarea clar cauzală pe care tropicii o dădeau rela iei Duhului cu Fiul precum nici faptul că ei negauț astfel orice rela ie cauzală directă a Duhului cu Tatăl Aceste aspecte de i ignorate deț ș marele patriarh pacircnă la moartea sa nu vor rămacircne icircnsă neobservate la Sf Vasile cel Mare

2 Mărturia Sf Vasile cel Mare Contra Eunomiu

Doctrina lui Eunomiu cu privire la purcederea Duhului Sfacircnt este foarte bine pusă icircn eviden ă de Sf Vasile cel Mareț care pe la 364 a scris icircmpotriva lui cunoscuta sa

96 Atanasie cel Mare Epistola icircntacirci către Serapion 17 icircn colecția bdquoPărinți și scriitori bisericeștirdquo vol 16 p 43

97 Atanasie cel Mare Epistola icircntacirci către Serapion 20 icircn colecția bdquoPărinți și scriitori bisericeștirdquo vol 16 p 47

lucrare Contra Eunomiu Marele părinte pare să fie primul care a observat că arienii reduceau la Fiul cauza Duhului Sfacircnt Potrivit Sf Vasile Eunomiu profesa următoarea icircnvă ătură trinitară bdquoSă presupunem că observa ia pleacă de la operele create i se icircnal ăț ț ș ț peste acestea pacircnă la substan e ț ea găse te astfel căș Fiul este o creatură a Celui Nenăscut i că Paracletul este o creatură a Fiului (tou men agennetou ton yion euriskon poimaș

tou de monogenous ton parakleton)rdquo 98 bdquoExistă deci un singur Dumnezeu nenăscut iș fără principiu (eis esti o Theos agenetos kai anarhos) El nu are vreo fiin ă care să-i fieț anterioară ndash căci nimic nu poate fi anterior nenăscutului nici vreo fiin ă care să fie icircn (cu)ț El ndash căci El este simplu i fără compozi ie Fiind unic fiind singur i mereu acela i Elș ț ș ș este Dumnezeu creator i artizan al tuturor lucrurilor mai icircntacirci de toate i icircntr-un mod cuș ș totul extraordinar al Monogenului apoi prin Acesta icircn mod propriu al tuturor celor create Căci icircnainte i de toată creatura i numai prin propria sa putere i activitate l-aș ș ș născut l-a creat i l-a făcut pe Fiul (ton men gar Hyion pro panton kai pro pases ktiseosș monou te eautou dynamei kai energeia egennese te kai ektise kai epoiesen)(hellip) i prin elȘ (prin Fiul) l-a creat pe Duhul Sfacircnt cel dintacirci dintre toate i cel mai mare dintre to iș ț prin propria sa putere i la ordinul său dar prin activitatea i puterea (creatoare) aș ș Fiului (kai dia toutou proton men panton kai meizon to Pneuma to agion epoiesen exousia men idia kai prostagmati energeia de kai dynamei tou Hiou)rdquo 99 Astfel mai spune Eunomiu bdquohellipdupă icircnvă ătura fericitului Pavel hellipFiul este subordonat luiț Dumnezeu Tatăl hellipiar Duhul Sfacircnt la racircndul său este icircn mod clar subordonat lui Hristosrdquo 100 Eunomiu ca to i arienii icircn elegea actul purcederii prin prisma activită iiț ț ț creatoare a Fiului bdquoEl (Duhul) este onorat icircn al treilea racircnd ca prima creatură a Monogenului cea mai mare dintre toate i singura ca atare (trite hora timomenon osș proton koi meizon panton kai monon toioutou tou monogenous poema)rdquo 101

98 Eunomiu de Cyzic Apologia 20 icircn col Sources chretiennes Les Editions du Cerf Paris 1983 vol 305 p 275

99 Eunomiu de Cyzic Apologia (Apendice) 28 icircn col Sources chretiennes vol 305 p 297

100 Eunomiu de Cyzic Apologia 27 icircn col Sources chretiennes vol 305 p 293

101 Eunomiu de Cyzic Apologia 25 icircn col Sources chretiennes vol 305 p 287

Aspectul cel mai important aici nu este icircnsă acela că Eunomiu icircn elegeaț aducerea la existen ă a Duhului icircn termenii sugera i icircn Ioan I 3 adică asemenea uneiț ț creaturi ci faptul că fie i icircn această calitate Duhul este creat numai de Fiul că actulș creării Duhului icirci apar ine numai Fiului Este ceea ce observă i Sf Vasile cel Mare careț ș intrigat de acest aspect spune următoarele bdquoExistă oare vreun om pe lume care să nu vadă cu claritate că nici o activitate a Fiului nu se află separată de Tatăl şi că nu se află nimic icircntre cele existente care să aparţină Fiului dar să fie străine de Tatăl (hellip) Pentru ce dar atribuie Eunomiu numai Fiului cauza Duhului Sfacircnt (pos oun tou pneumatos ten aitian to monogenei mono prostithesi) şi pentru a-i calomnia natura se serveşte de activitatea creatoare a acestuia (adică a Fiului nn)(kai kategorema tes physeos autou ten toutou lambanei demiourgian) (hellip) Nu este un pericol evident de a separa de Dumnezeu Tatăl pe Duhul Sfacircnt (diairein apo tou Theou to Pneuma) devreme ce pe de o parte apostolul ni-l prezintă icircn relaţiile sale cacircnd Duhul lui Hristos cacircnd Duhul lui Dumnezeuhellip iar pe de alta Domnul icircnsuşi icircl numeşte Duhul Adevăruluihellip şi spune că purcede de la Tatăl Or acesta (Eunomiu) pentru a micşora slava Domnului nostru Iisus Hristos (allrsquooutos eis kathairesin tes doxes tou Kyrios hemon Iesou Hristou) icircl separă pe Duhul de Tatăl i-l atribuie Monogenului de-o manieră diferită (aferei men apo touș Patros tou de Monogenei diaferontos) desigur pentru a mic ora (Fiului) slava (epiș kathairesi tes doxes prostithesin)rdquo 102 A adar departe de a nega Fiului orice participareș cauzală actul bdquopurcederiirdquo al venirii la existen ă a Duhului Sfacircnt Eunomiu cum aratăț marele capadocian atribuia numai Fiului cauza Duhului Sfacircnt excluzacircndu-l astfel pe Dumnezeu Tatăl icircmpotriva Scripturii (vezi Ioan XV 26)

B REAC IA ESEN IALISTĂȚ Ț

1 Marcel al Ancyrei

102 Sf Vasile cel Mare Contra lui Eunomiu II 34 icircn col Sources chretiennes Les Editions du Cerf Paris 1983 vol 305 p141-143

Devenit episcop al Ancyrei (Ankara de astăzi) Marcel a fost unul din marii apărători ai termenului homoousios icircmpotriva arianismului şi prieten al Sf Atanasie cel Mare Cu timpul s-a dovedit icircnsă că fondul metafizic icircn baza căruia lupta el icircmpotriva arianismului era de cu totul altă natură decacirct acela folosit la sinodul ecumenic de la Niceea icircn formularea celebrului homoousios Marcel actualiza pur şi simplu vechiul sabelianism El icircnţelegea să combată arianismul afirmacircnd consubstanţialitatea Logosului cu Dumnezeu Tatăl pacircnă la desfiinţarea oricărei distincţii dintre cei doi Devenind evident acest fapt Marcel este abandonat de adevăraţii niceeni cum era Sf Atanasie şi acuzat icircn mod deschis de modalism Este ceea ce face la un moment dat icircnsuşi Sf Vasile cel Mare cacircnd scruiindu-i Sf Atanasie icirci solicită acestuia pentru a risipi orice confuzie să condamne imediat bdquoicircnvăţătura periculoasă şi icircn afara adevăratei credinţe (a lui Marcel)rdquo 103 Icircn cele din urmă Marcel este somat să compară icircn faţa unui sinod icircn 335 şi depus din treaptă pentru erezie Eusebiu de Cezareea l-a combătut icircn cadrul unei cărţi intitulate Teologia bisericească Marcel a dispărut din istorie dar doctrina sa a creat mari probleme Ea reprezintă icircn fond o reacţie de fond sabelian la subordinaţianismul arian Ca şi icircn cazul celei a lui Arie doctrina lui Marcel este o hristologie nu o triadologie Deşi a abordat icircn treacăt problema Sf Duh el a făcut-o numai pentru a dovedi absenţa oricărei diferenţe dintre Logosul etern şi Dumnezeu Tatăl

Iată un rezumat al doctrinei sale pe baza textului lui Eusebiu din lucrarea acestuia Teologia bisericească Dumnezeu este o monadă absolut unul şi indivizibil De aici trebuie pornit şi nu de la o pluralitate divină după cum face Origen Aceasta nu icircnseamnă că icircn Dumnezeu nu există un Logos el există dar este μοο σιος adicăὁ ύ Logosul este icircn Dumnezeu şi Dumnezeu icircn el fără nici o diviziune locuind icircn el ca o putere activă nu ca o simplă δ ναμις ci ca o νεργε Această energie seύ ἐ ίᾳ exteriorizează προ ρχεται fără să iasă din Dumnezeu printr-o dilatare πλατυνομ νηέ έ care nu introduce nici dualitate nici compoziţie ipostatică distinctă Această extensie e dublă mai icircntacirci icircn creaţie de vreme ce Logosul e creator apoi icircntrupare Prin această iconomie (coboracircre) Logosul astfel icircntrupat devine Fiu dar nu printr-o naştere icircn interiorul fiinţei divine căci el nu se naşte decacirct abia icircn trup din Fecioara Numai icircn acest trup νεργε α divină este activă şi devine principiu al tuturor actelor lui Hristos Astfel seἐ ί realizează o unire cum totul intimă şi permanentă cu totul superioară celei care icircnsufleţea odinioară pe profeţi Această unire va icircnceta totuşi icircntr-o zi după cacirct ne putem da seama căci trupul char devenit nemuritor nu convine firii divine νεργε α se vaἘ ί rezorbi atunci icircnapoi icircn Dumnezeu de aici acuzaţia adusă constant de orientali lui Marcel că nu mărturiseşte expresia din Crezul de la Niceea bdquoa cărui icircmpărăţie nu va avea sfacircrşit

103 Vesile cel Mare Epist LXIX 2 PG XXXII 432 la M -D Chenu Marcel drsquoAncyre DTC vol XI B col1996

cujus regni non erit finisrdquo 104

Iată acum o altă expunere mai precisă a doctrinei lui Marcel de Ancyra aşa cum apare ea icircn aşa-numitul simbol macrostih bdquoDiscipolii lui Marcel şi ai lui Fotin amacircndoi din Ancyra Galatiei resping subzistenţa eternă τ ν πποαι νιον παρξιν a luiὴ ώ ὕ Hristos divinitatea sa şi icircmpărăţia sa veşnică τελε τητον asemenea iudeilor şi subἀ ύ pretextul că astfel salvează unitatea divină τ μοναρχ Icircn ceea ce ne priveşte noi ştimῇ ίᾳ că Hristos nu este doar o gacircndire exprimată sau imanentă icircn Dumnezeu λ γονό προφορικ ν νδι θετον το θεο ci un Logos-Dumnezeu viu şi subzistent λλὸ ἢ ἐ ά ῦ ῦ ἀ ὰ ζ ντα θε ν λ γον καθrsquo αυτ ν π ρχοντα Fiul lui Dumnezeu şi Hristos El nu existăῶ ὸ ό ἑ ὸ ὑ ά mai icircnainte de veci doar icircn preştiinţa Tatălui ci l-a asistat pe acesta icircn lucrarea sa de creare a celor văzute şi nevăzute El este icircntr-adevăr cel căruia Tatăl i-a zis Să facem om după chipul şi asemănarea noastră el este cel care s-a arătat icircn persoană patriarhilor care a dat Legea care a grăit prin prooroci şi care icircn final s-a icircntrupat l-a revelat tuturor oamenilor pe Tatăl şi care de acum icircnainte domneşte icircn veacul veacurilorrdquo 105

Cum combătea Marcel de Ancyra arianismul printr-o astfel de concepţie De remarcat mai icircntacirci că motivaţia declarată de el icircnsuşi şi icircnregistrată de simbolul macrostih era aceea că astfel salvează unitatea divină τ μοναρχ Prin faptul că respingea oriceῇ ίᾳ asemănare icircntre Logos şi Dumnezeu Tatăl Arie introducea o distincţie gravă icircn Dumnezeu o separare care icircntr-adevăr ameninţa unitatea lui Dumnezeu Marcel apelacircnd la vechea concepţie a lui Sabeliu căuta să combată această depreciere a substanţei Logosului icircn raport cu Tatăl afirmacircnd că el este consubstanţial cu acesta pacircnă la punctul icircn care el Logosul nici nu mai subzistă icircn Dumnezeu ca persoană distinctă de Tatăl Această depreciere a Logosului avea mai ales grave consecinţe icircn hristologie dacă anterior icircntrupării sale icircn Iisus Hristos Logosul nu era recunoscut ca Dumnezeu adevărat egal cu Tatăl atunci cu atacirct mai puţin icirci era recunoscută această calitate după icircntrupare Atribuindu-i slăbiciunile firii umane asumate arienii demonstrau odată icircn plus că Logosul este prin icircnsăşi fiinţa sa neasemănător cu Dumnezeu Tatăl icircn aceste condiţii tot ce a găsit Marcel de cuviinţă să argumenteze a fost ideea sabeliană că icircn icircntrupare monada divină icircnsăşi se dilată capătă o nouă faţă un nou chip distinct de cel anterior icircntrupării tocmai prin caracterul temporal al acestui nou chip Iisus Hristos este Logosul devenit trup existacircnd distinct de Tatăl ca om ca fiinţă cu totul efemeră atacirct el ca

104 La M -D Chenu Marcel drsquoAncyre DTC vol XI B col1997-1998

105 O Hahn Bibliotek der Symbole sect 159 n6 la M -D Chenu Marcel drsquoAncyre DTC vol XI B col1996

persoană cacirct şi icircmpărăţia sa La sfacircrşitul timpurilor totul a reveni la starea iniţială a monadei indistincte

Cu privire la această expresie a cărui icircmpărăţie nu va avea sfacircrşit istoricul dogmelor B Sesbouumleacute scrie bdquohellipAceastăhellip afirmaţie este proprie simbolurilor de credinţă orientale şi niciodată n-a trecut icircn Occident Motivaţia ei este polemică Icircntr-adevăr o erezie atribuită lui Marcel de Ancyra icircn secolul al IV-lea susţinea că la Parusie Logosul se va reicircntoarce icircn Tatăl pacircnă la punctul icircn care se va confunda cu el misterul trinitar nu ar avea astfel decacirct o valoare sbquoiconomicărsquo şi istorică iar nu una sbquoteologicărsquo şi eternă Această idee vine din interpretarea abuzivă a textului paulin sbquoEl trebuie să icircmpărăţească pacircnă ce va pune pe toţi vrăjmaşii săi sub picioarele sale (hellip)Şi cacircnd toate vor fi supuse lui atunci şi Fiul icircnsuşi se va supune Celui ce i-a supus lui toate ca Dumnezeu să fie toate icircn toţirsquo (I Corinteni XV 25 28) Acest text exprimă icircmplinirea finală a misiunii Fiului el nu sugerează prin nimic că fiul nu va mai avea raţiunea de a exista Dimpotrivă glorificat icircn umanitatea sa Fiul va continua să exercite icircn mod etern funcţia sa mediatoare icircn el şi prin el vor vedea drepţii pe Dumnezeurdquo 106

Contestacircnd orice deosebire reală a Logosului de Tatăl şi respingacircnd eternitatea icircmpărăţiei Fiului Marcel credea că apără deopotrivă atacirct consubstanţialitatea Logosului cu Tatăl anterior icircntrupării prin considerarea lui ca nediferenţiat de Tatăl cacirct şi deplinătatea dumnezeirii coboracirctă icircn Hristos ca urmare a dilatării monadei şi a apariţiei ei sub chip uman icircn istorie Probabil că toate aceste idei ale lui Marcel ar fi rămas nebăgate icircn seamă dacă el n-ar fi negat veşnicia icircmpărăţiei lui Hristos Icircn focul controverselor iscate pe această temă Marcel a ajuns să conteste eternitatea Fiului consideracircndu-l doar o fiinţă temporală avacircnd un icircnceput icircn timp ba chiar şi un sfacircrşit bdquoHristos spunea el a icircnceput să domnească acum patru sute de ani şi stăpacircnirea sa va icircnceta odată cu sfacircrşitul lumiirdquo 107 Această afirmaţie a constituit icircnceputul căderii sale din racircndurile niceenilor adevăraţi Acuzaţiile de sabelianism pe care i le aduceau continuu arienii s-au dovedit astfel adevărate şi a sfacircrşit prin a fi abandonat de occidentali de Atanasie şi de toţi adevăraţii susţinători ai lui homoousios care au icircncetat să mai vadă icircn el un apărător al credinţei de la Niceea consideracircndu-l icircn schimb un continuator al vechiului sabelianism

Să intrăm icircnsă icircn detaliile doctrinei sale trinitare propriu-zise Marcel respinge

106 B Sesbouumleacute et J Wolinski Histoire des dogmes Descleacutee 1994 p121

107 J Schwane op cit vol2 p213 n1

cu hotăracircre ideea ariană că Logosul ar exista icircn Tatăl ca un ipostas distinct căci pentru el ca şi pentru arieni noţiunea de ipostas echivala cu aceea de altă substanţă ουσια decacirct a Tatălui Icircn Dumnezeu zicea el nu trebuie să admitem decacirct un ipostas o singură substanţă sau realitate sub icircntreit chip sau sub icircntreit nume μ αί γαρ π στασινὑ ό τριπρ σωπονό σπερὡ και τριωνιμον εισαγη τον αυτον ειναι λεγων τον θεον και τον εν αυτω Λογον και το Αγιον Πνευμα 108 Aşadar pentru Marcel Dumnezeu icircn sine nu este lipsit de Logosul său cum afirmau arienii Dumnezeu spunea el are icircn sine din eternitate Logosul aşa cum omul are icircn el icircnsuşi propria-i raţiune Astfel Dumnezeu şi Logosul său sunt unul şi acelaşi lucru εν και ταυτον109 Referindu-se la primele versete ale prologului evangheliei a patra Marcel spune că Logosul icircncă neicircntrupat ασαρκος nu este icircncă Fiu ci doar Logos bdquoIcircnainte de a fi coboracirct printre noi şi de a se fi născut din Fecioara el nu era decacirct Logosrdquo110

Despre acest Logos mai spunea Marcel Scriptura ne zice trei lucruri icircntacirci că el era la icircnceput εν αρχη pentru a semnifica faptul că se afla icircn Tatăl icircn mod potenţial δυναμει icircn al doilea racircnd că el era προς τον θεον pentru a marca faptul că era la Dumnezeu icircn act ενεργεια căci prin el au fost create toate icircn fine că el era Dumnezeu pentru a ne icircnvăţa că divinitatea nu este divizată deoarece Logosul este icircn Dumnezeu şi Dumnezeu este icircn Logosul Astfel Logosul este etern şi consubstanţial ομοουσιος αυτοουσιος cu Dumnezeu 111 Acest efort de a afirma unitatea pacircnă la indistincţie a Fiului cu Tatăl era menită icircn viziunea lui Marcel de Ancyra să contracareze subordinaţianismul arian bdquoChiar icircn doctrina sa trinitară subliniază acelaşi Schwane el n-a avut icircn gacircnd altceva decacirct problema cum să onoreze icircn Macircntuitorul nu o fiinţă distinctă de Dumnezeu şi subordonată lui (cum icircnvăţau arienii nn ) ci o divinitate

108 J Schwane op cit vol2 p224 n1 Eusebiu de Cezareea pare să ignore aici fragmentele 76 şi 77 pe care le citează Tixeront cacircnd afirmă că Marcel nu admitea decacirct un singur προσωπον

109 J Schwane op cit vol2 p221 n1

110 J Schwane op cit vol2 p216 n1

111 Marcel Fragmentele 52 97 la J Tixeront op cit vol2 p39 n5 şi 6

adevărată şi perfectărdquo112

Pentru a contracara arianismul Marcel afirmă cu hotăracircre că icircn Dumnezeu nu există trei ipostase ci doar unul Această precizare icircl apropie indiscutabil de Sabeliu care afirma acelaşi lucru Marcel merge icircnsă mai departe decacirct mentorul său şi afirmă că icircn Dumnezeu avem nu doar un singur ipostas ci şi un singur πρ σωπον ό 113 Se pare că cei doi termeni nu aveau acelaşi icircnţeles şi mai ales acelaşi rol icircn hristologia lui Marcel Pe scurt este foarte probabil că Marcel desemna sub numele de ipostas esenţa divină icircnsăşi avacircnd icircn sine icircn mod indistinct pe Tatăl şi pe Logos ca raţiune paternă λογοπατωρ Divinitatea există din eternitate sub un singur πρ σωπον sub un singur chip care esteό acela al Tatălui Logosul icircn schimb nu are πρ σωπον propriu el este de fapt bdquofărăό chiprdquo προσωπον El capătă un chip distinct de Tatăl o faţă proprie διον πρ σωπονἄ ἴ ό abia prin coboracircrea sa icircn istorie prin manifestarea sa icircn afara condiţiei sale divine deci icircn icircntrupare

Afirmaţia sa fundamentală icircn această problemă a fost aceea că anterior icircntrupării sale Logosul nu s-a numit Fiu al Tatălui acest nume l-a dobacircndit la modul propriu abia icircn urma naşterii sale din Fecioara Dacă icircn Vechiul Testament Logosul este numit totuşi Fiu aceasta este de fapt o profeţie icircn care viitorul său nume icirci este atribuit de mai icircnainte Se pare că şi această distincţie pe care el o făcea icircntre calităţile de Logos şi Fiu era menită să contracareze arianismul din calitatea Logosului de Fiu arienii trăgeau concluzia că Logosul nu poate fi coetern cu Tatăl căci nici un fiu nu poate avea aceeaşi vacircrstă cu tatăl său Pentru a elimina orice nuanţă de posterioritate icircn raport cu Tatăl Marcel contesta aşadar Logosului etern calitatea de Fiu deci de fiinţă ulterioară Tatălui aşa cum icircnvăţau arienii114 Pe de altă parte deoarece arienii speculau enorm pe marginea faptului că Logosul este născut din Tatăl văzacircnd icircn simplul act al naşterii dovada inferiorităţii sale faţă de Tatăl cel nenăscut γ ννητος Marcel neagă pur şiἀ έ simplu că Logosul ar exista icircn Tatăl icircn baza unei naşteri a sa de către Tatăl Logosul e veşnic deci fără icircnceput el nu este Dumnezeu asemenea Tatălui său ci este icircnsăşi fiinţa lui Dumnezeu Tatăl raţiunea sa eternă bdquoPe baza cărui pasaj din Scriptură am putea

112 J Schwane op cit vol2 p225

113 Marcel de Ancyra Fragmentele 66 76 77 83 87 88 la J Tixeront op cit vol2 p39 n12 şi 3

114 J Schwane op cit vol2 p215 n3 p216 n2

afirma zice el că există o fiinţă nenăscută şi o fiinţă născută cum cred ei (arienii nn ) Nici unul dintre profeţi nici unul dintre evanghelişti ba nici măcar vreunul dintre apostoli n-a spus aceastardquo115 Există icircnsă icircn Noul Testament o expresie pe care Marcel n-a putut-o ocoli şi pe care a trebuit s-o interpreteze icircn coerenţă cu propriul sistem este vorba de expresia bdquoicircntacirciul născut dintre creaturirdquo Arienii atribuiau această expresie Logosului divin pentru a demonstra că este o creatură Prin contrast Marcel a negat că această expresie paulină s-ar referi la Logosul divin şi a raportat-o numai la Fiul icircntrupat icircnţelegacircnd-o adică exclusiv prin prisma actului icircntrupării116

Să trecem acum la miezul hristologiei lui Marcel care este aceea a statutului Fiului icircntrupat Marcel desemna monada eternă prin termenul de λογοπ τωρ El seά deosebea astfel de Sabeliu care desemna aceeaşi monadă prin termenul de ιοπ τωρὑ ά Această schimbare avea o semnificaţie adacircncă icircn concepţia episcopului de Ancyra Logosul nu este Fiu decacirct după icircntrupare Prin urmare abia dup icircntrupare se poate vorbi de o naştere propriu-zisă a Logosului dar numai pentru că este Fiu Devenind Fiu Logosul a căpătat un chip propriu διον πρ σωπον a cărui natură este exclusivἴ ό temporală relativă deci efemeră adică atacirct cacirct va ţine icircmpărăţia lui Hristos Ca Fiu el se deosebeşte acum radical de Tatăl icircn sensul că este un om adevărat Abia sub condiţia icircntrupării abia ca Fiu Logosul este bdquocopie a Tatăluirdquo Anterior icircntrupării el nu este nici Fiu nici bdquocopie a Tatăluirdquo Această expresie din Coloseni I15 el o raporta la Fiul lui Dumnezeu făcut om iar nu la Logosul icircn sine Şi icircn această problemă Marcel se lăsa antrenat de disputa sa icircmpotriva arienilor Unul din argumentele pe care aceştia le foloseau pentru a dovedi că Logosul este inferior Tatălui era exact acesta extras din expresia paulină susmenţionată dacă Logosul este o copie a Tatălui atunci el este inferior căci orice copie este inferioară originalului ei Icircn consecinţă Marcel nega că această expresie s-ar referi la Logosul etern ci ea trebuie atribuită numai Fiului icircntrupat Argumentul său era următorul o copie trebuie să facă vizibil obiectul invizibil şi absent ori cel care face vizibil icircn lume pe Dumnezeu nu este Logosul etern el icircnsuşi invizibil ca şi Tatăl ci Logosul sau Fiul icircntrupat117

Afirmacircnd că bdquoHristos a icircnceput să domnească acum patru sute de ani şi

115 J Schwane op cit vol2 p217 n4

116 J Schwane op cit vol2 p219 n1

117 J Schwane op cit vol2 p220 n2

stăpacircnirea sa va icircnceta odată cu sfacircrşitul lumiirdquo118 el afirma de fapt că Hristos n-a existat anterior naşterii sale din Fecioara ca ipostas distinct de acela al Tatălui Eusebiu de Cezareea care-i combate hristologia icircn două tratate separate spune despre el acuzator că bdquoa icircndrăznit să nu atribuie Fiului lui Dumnezeu preexistenţa nici o existenţă proprie anterioară icircntrupării ουτε προειναι ουτε προυφεσταναι τολμα λεγεινrdquo119 Dar dacă după Marcel nu este de conceput o naştere eternă a Logosului din Tată pentru că nu se distinge cu nimic de el cu atacirct mai puţin poate fi vorba de o naştere a aceluiaşi Logos din Fecioara Acest act trebuie atribuit numai omului Iisus supranumit Fiul lui Dumnezeu Doar despre el se poate spune că s-a născut cu adevărat icircnţelegacircnd actul naşterii numai ca naştere temporală din Fecioara Dar care este atunci statutul Logosului divin anterior icircntrupării şi care este cel al Fiului icircntrupat Eusebiu răspunde acestei icircntrebări reproducacircnd doctrina lui Marcel astfel sub aspectul existenţei sale divine Logosul este unit cu Dumnezeu fără diviziune şi fără icircmpărţire icircn Tatăl ca potenţă a acestuia sub aspectul activităţii sale şi numai sub acest aspect ca Logos activ Dumnezeirea s-a unit cu trupul pentru a deveni principiu de mişcare şi de activitate120

Marcel a fost acuzat de Eusebiu de Cezareea că a căzut icircn erezia lui Sabeliu şi că ar fi reluat adopţianismul lui Pavel de Samosata icircnvăţacircnd că Logosul s-a unit cu un om individual cu personalitate distinctă consideracircndu-l deci pe Iisus Hristos un simplu om121 Cu privire la acuzaţia de adopţianism Shwane observă că aşa ceva nu reiese din fragmentele ajunse pacircnă la noi din opera lui Marcel Dimpotrivă el ne prezintă ca divine efectele răscumpărării şi-l acuză pe Eusebiu că nu-l priveşte pe Macircntuitorul decacirct ca pe un simplu om122 Acuzaţia de cădere icircn sabelianism este icircnsă reală Cum am spus şi mai

118 J Schwane op cit vol2 p213 n1

119 J Schwane op cit p217 n2

120 J Schwane op cit vol2 p227 n1

121 J Schwane op cit vol2 p227 n2

122 J Schwane op cit vol2 p227 n4

sus Sf Atanasie a icircntacirclnit icircn vremea sa o sectă sabeliană care asemenea lui Marcel făcea aceeaşi distincţie icircntre Logos şi Fiul icircntrupat şi pe ai cărei membri i-a icircntrebat cum a devenit Logosul Fiu A căpătat acest nume cacircnd a asumat natura umană Sau Logosul a devenit Fiu devenind om Sau icircn fine a devenit Fiu icircn amacircndouă felurile adică luacircnd un trup sau devenind un trup 123 Se pare că Marcel asemenea sabelienilor Sf Atanasie a fost de părere că Logosul n-a asumat un om ci a devenit el icircnsuşi om căci el declară icircn mod expres că icircn Macircntuitorul s-a manifestat plenitudinea divinităţii την πασαν θεοτητα εν αυτη σωματικως επιδειξεταιrdquo124 Aluzia la expresia din Coloseni I9 este aici evidentă

Cum poate fi aşadar icircnţeles acest lucru pe fondul afirmaţiei sale că Logosul icircn accepţiunea sa divină nedeosebit icircn nici un fel de Tatăl icircn interiorul monadei este cu totul diferit de Fiul icircntrupat Căci Marcel afirma icircntr-adevăr că Fiul este o persoană separată de Dumnezeu şi nu există decacirct icircn afara Tatălui εκτος του πατρος 125 Aici intervine conceptul de origine stoică al extensiei πλατυσμος monadei sau esenţei divine mai icircntacirci icircn diadă prin icircntrupare apoi icircn triadă prin purcederea Duhului bdquoMonada spune Marcel nu se extinde icircn Triadă fără să sufere o oarecare separaţie ου σαφως και φανερως ενταυθα απορρητω η μονας φαινεται πλατυνομενη μεν εις τριαδα διαιρεισθαι δε μηδαμως υπομενουσαrdquo 126 Icircn ea icircnsăşi monada divină υiοπατωρ este nediferenţiată existacircnd icircntr-o stare de superconcentrare de potenţialitate maximă icircn interiorul căreia orice distincţie reală cum ar fi aceea dintre Tatăl şi Fiul său este imposibilă Calitatea de a fi Tată ca şi aceea de a fi Fiu nefiind icircncă activate icircntre ele nici nu poate exista icircncă un raport real Iată de ce Marcel neagă existenţa unei relaţii cauzale icircn interiorul divinităţii respingacircnd ideea de naştere a Logosului etern adică icircncă neactivat Icircn momentul icircn care Logosul părăseşte starea sa de existenţă virtuală potenţială icircn interiorul monadei indistincte şi se manifestă icircn actul creaţiei dar mai ales icircn cel al icircntrupării el devine dintr-odată distinct real de Tatăl tocmai prin acest act al naşterii sale din Fecioara care este de fapt o intrare icircn acţiune a energiei active a monadei η ενεργεια δραστικη

123 J Schwane op cit vol2 p217 n3

124 J Schwane op cit vol2 p227 n5

125 J Schwane op cit vol2 p221 n2

126 J Schwane op cit vol2 p224 n3

Marcel icircnsuşi spune următoarele bdquoDacă se consideră numai divinitatea Macircntuitorului Logosul ar părea să fie pe bună dreptate unul şi acelaşi lucru cu Dumnezeu icircnsuşi dar dacă Macircntuitorul este cercetat sbquodupă truprsquo divinitatea apare ca extinsă ( ieşită din ea icircnsăşi icircnstrăinată de ea icircnsăşi nn ) prin propria ei activitate ενεργεια η θεοτης μονη πλαθυνεσται δοκειrdquo 127 Conceptul de πλατυσμος sau dilatare căci acesta este adevăratul său sens sugerează că icircn actul icircntrupării monada superconcentrată asemenea unui punct pitagoreic pacircnă atunci şi de aceea icircncă nediferenţiată intră icircntr-o primă fază de dilatare aşa cum logosul stoic iniţial aflat icircntr-o stare aproape incorporală capătă prin transformare un corp tot mai palpabil tot mai dens Icircntruparea la Marcel de Ancyra ca şi-n concepţia lui Sabeliu este o primă corporeificare a esenţei divine a logosului de pacircnă atunci A doua dilatare sau extensie a monadei este purcederea Duhului Sfacircnt Avacircnd icircn substratul consideraţiilor sale hristologice tot timpul metafizica stoică a logosului care se dilată corporeificacircndu-se dar care revine după o vreme la starea sa iniţială absorbind icircn sine tot ceea ce a generat pacircnă atunci Marcel ajunge să afirme starea de icircntrupare de corporeificare a esenţei divine va lua sfacircrşit cacircndva şi Fiului icirci va lua din locul Logosul neicircntrupat şi pur spiritual De fapt el spune doar că icircmpărăţia Fiului va lua sfacircrşit odată cu judecata finală şi sfacircrşitul timpurilor128

Marcel nu accepta ideea că odată asumată natura umană a Logosului va rămacircne unită pentru eternitate cu el Icircn sine icircnsuşi zicea el trupul carnea nu poate conveni lui Dumnezeu chiar transfigurat prin icircnviere chiar devenit incoruptibil nemuritor trupul nu este mai demn de Dumnezeul cel care este mai presus chiar de imortalitate Se poate crede aşadar presupune Marcel că după parusie Logosul se va despuia de propria-i umanitate şi va reintra icircn Dumnezeu revenind la starea icircn care se afla anterior creaţiei aşa cum sugerează textul din I Corinteni XV28 Ce se va icircntacircmpla cu această umanitate Noi nu ştim deoarece Scriptura nu o spune129

127 Marcel Fragmentul 71 la J Tixeront op cit vol2 p39-40 n1 J Schwane op cit vol2 p226 n2 vezi şi nota 1 de la pagina 227

128 J Schwane op cit vol2 p211 n1 p228 n2 final

129 Marcel Fragmentele 117-121 la J Tixeront op cit vol2 p40 n6 J Schwane op cit vol2 p228 n2

2 Fotin al Sirmiului

Cel mai cunoscut discipol al lui Marcel de Ancyra a fost Fotin devenit episcop de Sirmium Ca şi icircnvăţătorul său Fotin distingea icircntre Logosul etern şi Fiul icircntrupat Cu privire la Logos etern el icirci nega orice existenţă particulară icircn esenţa divină distinctă de Tatăl Dumnezeu este un singur ipostas dar el are icircn sine propria-i raţiune el este λογοπατωρ130 Atacircta vreme cacirct nu este activ Logosul este unul interior ενδιαθετος cacircnd intră icircn stare de act el devine προφορικος şi această manifestare icircn afară constituie prima dilatare πλατυσμος prima extensie icircn Dumnezeu Purcederea Duhului Sfacircnt este a doua131 Cu privire la Iisus Hristos Fotin a mers fidel pe urmele mentorului său atacircta doar că a fost mult mai direct icircn afirmaţii de cacirct predecesorul său Căutacircnd să explice cum a devenit Logosul Fiu prin actul icircntrupării Fotin a afirmat direct transformarea naturii sale divine icircn natura umană a Fiului icircntrupat Acest lucru este atestat direct de Sf Epifanie care reproduce concepţia lui Fotin sub expresia Logosul s-a prefăcut icircn trup εις σαρκα μεταβεβλημενον132 Aluzia la expresia ioaneică και ο σαρξ εγενετο din prologul evangheliei a patra este evidentă Atacirct Tixeront cacirct şi Schwane cred la unison că Sf Epifanie se icircnşeală interpretacircnd astfel concepţia lui Fotin care icircn opinia lor ar fi mai degrabă adopţian icircn hristologie133 Icircntr-adevăr Fotin distingea icircn mod net icircntre Logosul etern şi Fiul icircntrupat afirmacircnd că Fiul n-a existat anterior naşterii sale din Fecioara Sinodul de la Sirmium atestă această doctrină a sa şi o condamnă icircn anatematisma a cincea unde spune bdquoDacă cineva zice că Fiul a existat fără icircndoială icircnainte de Maria dar

130 J Schwane op cit vol2 p229 J Tixeront op cit vol2 p41 n6

131 J Tixeront op cit vol2 p41 n7

132 Epifanie de Salamina Haer LXXI 3 la J Tixeront op cit vol2 p41 n8

133 J Tixeront op cit vol2 p41 n8 J Schwane op cit vol2 p230 n3

numai icircn preştiinţa lui Dumnezeu şi că el n-a fost născut de Dumnezeu icircnaintea tuturor timpurilor că n-a existat icircn Dumnezeu şi că nimic n-a fost creat prin el să fie anatema rdquo Iar anatematisma a noua este şi mai categorică bdquoDacă cineva zice că fiul Mariei nu este decacirct un om să fie anatema rdquo134

La prima vedere aceste anateme par a sugera caracterul adopţian al hristologiei lui Fotin Este icircnsă doar o aparenţă căci afirmaţia că Iisus Hristos sau bdquoFiul Mariei - cum se exprima el potrivit sinodului - este doar un simplu omrdquo se icircnţelege prin prisma distincţiei dintre Logosul etern şi Fiul icircntrupat Or Fiul nu este altceva decacirct Logosul devenit trup sau carne prin transformare cum spune Sf Epifanie sau mai exact prin extensia sau dilatarea substanţei divine Ca şi Marcel Fotin de Sirmiu este marcat şi el de metafizica stoică a logosului care se dilată şi se contractă succesiv şi sinodul confirmă acest lucru prin anatematismele a şasea şi a şaptea bdquoDacă cineva zice că substanţa lui Dumnezeu este susceptibilă de dilatare şi de contracţie să fie anatemardquo bdquoDacă cineva zice că substanţa dilatată a lui Dumnezeu l-a format pe Fiul sau numeşte Fiu dilatarea acestei substanţe să fie anatema rdquo 135 Aşadar Fotin credea ca şi Marcel icircnvăţătorul său că Logosul a devenit Fiu prin dilatarea substanţei sale divine Această interpretare este confirmată şi de Marius Mercator care-l acuză la un moment dat pe Fotin că ar nega faptul că Macircntuitorul s-a născut din Fecioara136 Acuzaţia capătă sens dacă Fotin nega naşterea Macircntuitorului din Fecioara ca Logos deci icircn calitatea sa de Dumenzeu icircncă neicircntrupat nediferenţiat de Tatăl Or acest lucru icircl va face şi Nestorie care icircn a patra sa cuvacircntare către Marius Mercator va folosi şi el conceptul de λογοπατωρ Al treilea argument icircn favoarea acestei interpretări şi care fixează definitiv hristologia lui Fotin ca una de esenţă modalistă este anatema a douăsprezecea a sinodului semiarian de la Sirmium din 351 care-i condamnă direct concepţia icircn termenii următori bdquoDacă cineva auzind cuvintele sbquoŞi Cuvacircntul s-a făcut truprsquo crede că Logosul s-a transformat icircn trup ( icircn carne ) sau că luacircnd trup a suferit vreo schimbare să fie anatema rdquo 137

134 J Schwane op cit vol2 p231-232

135 J Schwane op cit vol2 p231-232

136 J Schwane op cit vol2 p230 n2

137 J Schwane op cit vo2 p230 n4

3 Anatemele sinodului semiarian de la Sirmium (351-352)

Pentru o mai bună icircnţelegere a hristologiei celor doi modalişti iată anatemele rostite icircmpotriva lor icircn special a lui Fotin de Sirmiu de către sinodul semiarian de la Sirmiu din 351-352 anatemele suprimate exprimă viziunea subordinaţiană a participanţilor şi sunt fără interes aici Voi păstra numerotarea originală bdquo2 Dacă cineva numeşte pe tatăl şi pe Fiul doi Dumnezei (nenăscuţi nn) să fie anatema 3 Dacă cineva spune că Hristos este Dumnezeu şi Fiul lui Dumnezeu icircnaintea tuturor timpurilor fără să admită că el (Fiul icircntr-o ipostază personală distinctă nn) l-a ajutat pe Tatăl la crearea tuturor lucrurilor să fie anatema 4 Dacă cineva icircndrăzneşte să spună că Cel Nenăscut sau o parte din El s-a născut din Maria să fie anatema 5 Dacă cineva zice că Fiul lui Dumnezeu a existat fără icircndoială icircnainte de Maria dar numai icircn preştiinţa lui Dumnezeu şi că el nu era icircn Dumnezeu născut din Tatăl icircnaintea tuturor veacurilor şi că prin el au fost făcute toate lucrurile să fie anatema 6 Dacă cineva spune că substanţa lui Dumnezeu este supusă dilatării sau contracţiei să fie anatema 7 Dacă cineva zice că substanţa lui Dumnezeu dilatacircndu-se l-a format pe Fiul sau numeşte Fiu extensia substanţei lui Dumnezeu să fie anatema 8 Dacă cineva numeşte pe Fiul lui Dumnezeu Logos gacircndit sau chiar pronunţat să fie anatema 9 Dacă cineva zice că Fiul Mariei nu este decacirct un om să fie anatema 10 Dacă cineva numindu-l pe Dumnezeu Dumnezeu-omul născut din Maria icircnţelege prin aceasta pe Cel Nenăscut să fie anatema 11 Dacă cineva icircnţelege icircn maniera iudeilor (aceste cuvinte ale lui Isaia XLIV 6) lsquoEu sunt primul şi ultimul şi icircn afară de mine nu există alt Dumnezeursquo cuvinte care au fost zise pentru a exclude idolii şi falşii zei şi le icircnţelege prin excluderea celui ce s-a născut din Dumnezeu Fiul cel unic de dinaintea tuturor veacurilor să fie anatema 12 Dacă cineva căutacircnd să icircnţeleagă aceste cuvinte lsquoCuvacircntul s-a făcut truprsquo crede că Logosul s-a prefăcut icircn carne sau catilde luacircnd trup el a suferit o schimbare să fie anatema 13 Dacă cineva căutacircnd să icircnţeleagă aceste cuvinte lsquoFiul unic al lui Dumnezeu a fost crucificatrsquo crede că divinitatea sa a suferit o tulburare din cauza suferinţei a schimbării a micşorării sau a aneantizării să fie anatema 14 Dacă cineva zice că aceste cuvinte lsquoSă facem omrsquo n-au fost spuse Fiului de către Tatăl ci că Tatăl şi le-ar fi spus lui icircnsuşi (adică le-ar fi spus Logosului existacircnd icircn el icircn manieră impersonală) să fie anatema 15 Dacă cineva spune că nu Fiul ar fi apărut lui Avraam ci Dumnezeul Cel Nenăscut sau o parte din acest Dumnezeu să fie anatema 16 Dacă cineva zice că Fiul lui Dumnezeu n-a luptat ca un om cu Iacov ci că Dumnezeu Cel Nenăscut sau o parte din acest Dumnezeu este cel care a luptat să fie anatema 17 Dacă cineva nu icircnţelege despre Tatăl şi despre Fiul (aceste cuvinte ale lui Moise Geneză XIX 24) lsquoDomnul a făcut să plouă cu foc de la Domnulrsquo ci spune că

Tatăl a făcut să plouă de la el icircnsuşi să fie anatema Căci Domnul adică Fiul este cel care a făcut să plouă de la Domnul adică de la Tatăl Anatema 19 Dacă cineva numeşte pe Tatăl pe Fiul şi pe Sfacircntul Duh o singură persoană să fie anatema 26 Dacă cineva spune că Fiul n-a fost născut şi că el nu-şi are principiul icircn altul (decacirct el) admiţacircnd astfel două fiinţe nenăscute şi fără principiu şi icircn consecinţă doi dumnezei să fie anatema căci capul şi principiul a toate este Fiul iar Dumnezeu la racircndul său este capul şi principiul lui Hristos Icircn acest fel vom readuce toate cu evlavie prin Fiul la principiul tuturor lucrurilor el icircnşişi fără principiu 27 Pentru a da odată pentru totdeauna un icircnţeles adevărat icircnvăţăturii creştine adăugăm Dacă cineva nu-l mărturiseşte pe Hristos Dumnezeu şi Fiul lui Dumnezeu existacircnd icircnaintea tuturor veacurilor icircmpreună lucrător cu Tatăl la crearea tuturor lucrurilor ci spune că el nu a fost numit Hristos şi Fiu decacirct după ce s-a născut din Maria şi că a avut chiar ca Dumnezeu un icircnceput să fie anatema 138

138 J Hefele op cit p 853-861

se deschid Cerul o prime te cu bucurie căci ea nu mai con ine nimic pămacircntescș ț (ο ραν ςὐ ὸ α τ νὐ ὴ μετὰ χαρ ςᾶ ποδ χεταιὑ έ ςὡ μηδ νὲ πιφ ρουσανἐ έ γ ϊνονή ) 83 Icircngerii o icircnso esc cu bucurie căci ea a icircmplinit ceea ce place lui Dumnezeu Arhanghelii oț icircmbră i ează ca pe un prieten Icircncepătoriile (principiile) i Puterile icirci cedează trecereaț ș ș căci ea poartă podoabele sărbătorii văzacircnd ve macircntul ei de fapte bune Domniile oș icircnso esc căci ea s-a străduit să icircmplinească iubirea pentru Creator Heruvimii i Serafimiiț ș icirci arată locul unde stă Paracletul Paracletul salutacircnd-o cum se cuvine o conduce la Dumnezeu Monogenul (ὁ Παρ κλητοςά σπασ μενοςἀ ά γνης ωςί τῷ Μονογενεῖ θεῷ α τ νὐ ὴ προς γειά ) Dumnezeu Cuvacircntul Monogenul o oferă icircn fine icircnaintea Tatălui (ὁ Μονογεν ςὴ θε ςὸ Λ γοςό τῷ Πατρὶ ξ νιονέ α τ νὐ ὴ προσφ ρειέ )rdquo 84

Finalul celei de a doua omilii este apoteotic bdquoAceasta este deci ceea ce strig aceasta este ceea ce proclam peste veacuri Eu păzesc realită ile fără confuzie eu nuț amestec ipostasele ( σ γχυταἀ ύ φυλ ττωά τὰ πρ γματαά οὐ συναναμ γνυμιί τ ςὰ

ποστ σειςὑ ά ) eu in ceea ce tu icircnsu i ai zis eu strig ceea ce tu icircnsu i ai vestit eu păstrezț ț ț ceea ce tu icircnsu i mi-ai transmis icircnvă ceea ce tu icircnsu i ai proclamatrdquo ț ț ț 85 bdquoLegea proclamă Ascultă Israele Domnul Dumnezeul tău este unul Iată-i icircnsă pe sabelienii cei lipsi i deț evlavie adăugacircnd lui Unu al i doi (ț οἱ σαβ λλιοιέ τῷ νἑ ὶ δ οὺ συν πτουσινά ) hellip i pe fiiiș ereticilor imaginacircnd o Triadă consubstan ială de dumnezei (ț καὶ α ρετικ νἱ ῶ πα δεςῖ τρι δαά θε νῶ μοο σιονὁ ύ φαντ ζονταιά )rdquo 86 Men ionarea sabelienilor ca adversarii prin excelen ăț ț ai arianismului este astfel o bună introducere la prezentarea esen ialismului marcelian iț ș

83 Se va remarca această precizare a rugăciunii dezbrăcată de tot ce este pămacircntesc Urcușul rugăciunii icircn această stare este posibil numai pe drumul pe care Monogenul icircnsuși dezbrăcat la racircndul său de haina lui umană icircl va fi făcut prin icircnviere Revenirea sa icircn sferele celeste de unde coboracircse la icircntrupare nu este de conceput icircn arianims altfel decacirct prin eliberarea de materia asumată la nașterea sa din Fecioara Și icircn arianism ca și icircn gnoză materia este rea și destinată pieirii finale Derobarea de materia trupului este posibilă numai icircntr-o hristologie dochetă icircn care icircntruparea nu este reală

84 Anonimul anomeu Deux homeacutelies anomeacuteens pur lrsquooctave de Paques Homeacutelie II 1 icircn Sources chreacutetiennes vol146 p95-97

85 Anonimul anomeu Deux homeacutelies anomeacuteens pur lrsquooctave de Paques Homeacutelie I 12 icircn Sources chreacutetiennes vol146 p71

fotinian care urmează

B PROBLEMA DUHULUI SFAcircNT IcircN ARIANISM

1 Mărturia Sf Atanasie cel Mare bdquoTropiciirdquo lui Serapion de Thmuis

Aflat icircn pustie icircn urma fugii sale din noaptea de 8 spre 9 februarie 356 din calea oamenilor icircmpăratului Constan iu marele patriarh al Alexandriei prime te la un momentț ș dat o interpelare din partea episcopului de Thmuis Serapion icircn problema doctrinei unor eretici pe care el icirci nume te bdquotropicirdquo probabil pentru faptul că dădeau un sens figuratș expresiilor din Scriptură cu privire la Duhul Sfacircnt Ace tia părăsiseră arianismul icircn ceeaș ce prive te doctrina despre inferioritatea Fiului icircn raport cu Dumnezeu Tatăl dar păstrauș vechea erezie icircn ceea ce prive te icircnvă ătura despre Duhul Sfacircnt Atanasie care-i scrie luiș ț Serapion patru epistole pe această temă datate de cercetători icircntre 356 i 361 descrieș doctrina bdquotropicilorrdquo icircn termenii următori bdquohellipPărăsind unii pe arieni pentru hula lor icircmpotriva Fiului cugetă icircmpotriva Duhului i zic nu numai că ș el este creatură ci i că ș e unul din duhurile slujitoare i se deosebe te de icircngeri numai prin treaptăș ș Iar aceasta e numai o luptă prefăcută fa ă de arieni De fapt e o adevărată icircmpotrivire fa ă de dreaptaț ț credin ă Căci precum aceia tăgăduind pe Fiul tăgăduiesc pe Tatăl a a i ace tia grăindț ș ș ș rău de Duhul Sfacircnt grăiesc rău i de Fiul Cele două păr i i-au icircmpăr it icircmpotrivirea fa ăș ț ș ț ț de adevăr căci cugetacircnd unii icircmpotriva Cuvacircntului iar ceilal i icircmpotriva Duhului eiț icircndreaptă aceea i hulă icircmpotriva Sfintei Treimi (icircntregi)rdquo ș 87 Potrivit acestui text tropicii admiteau consubstan ialitatea Fiului cu Dumnezeu Tatăl conform sinodului de la Niceeaț dar nu mai admiteau i consubstan ialitatea Duhului cu Fiul i desigur i cu Tatăl Pentruș ț ș ș ei Duhul era o creatură a Fiului asemenea icircntregului cosmos

Aspectul cu adevărat relevant icircn această afacere este icircnsă faptul că tropicii

86 Anonimul anomeu Deux homeacutelies anomeacuteens pur lrsquooctave de Paques Homeacutelie II 11 icircn Sources chreacutetiennes vol146 p107

87 Atanasie cel Mare Epistola icircntacirci către Serapion 1 icircn colecția bdquoPărinți și scriitori bisericeștirdquo EIBMBOR București 1988 vol 16 p 23

considerau Duhul o crea ie numai a Fiului fără nici un amestec din partea Tatăluiț Tropicii tăgăduiau cu alte cuvinte orice rela ie directă a Duhului cu Tatăl chiar icircnț calitatea sa de creatură Iată cacircteva texte care ilustrează acest aspect bdquoEi zic a a spuneș Sf Atanasie ltdacă Duhul nu e creatură nici unul dintre icircngeri ci purcede din Tatăl urmează că e Fiu i el i astfel sunt doi fii el i Cuvacircntul i dacă e frate (alș ș ș Ș Cuvacircntului nn) cum mai este Cuvacircntul laquoUnul Născutraquo Sau nu sunt egali ci unul se nume te după Tatăl iar celălalt după Fiulgt ș i iară iȘ ș ltdacă e din Tatăl cum de nu se zice i despre el că s-a născut Iar dacă Duhul este al Fiului urmează că Tatăl esteș bunicul Duhuluigtrdquo 88 Cacircteva racircnduri mai jos Atanasie se icircntreabă bdquoCare sunt deci de teptele lor icircntrebări ș ltDacă Duhul nu e creatură (a Fiului ci purcede direct din Tatăl nn) zic ei el este fiu i deci sunt doi fra i (proveni i din Tatăl nn) Cuvacircntul iș ț ț ș elgt Apoi adaugă ltdacă Duhul va lua din Fiul i se va da de către el (hellip) urmează căș Tatăl e bunic i Duhul nepotul luigtș rdquo 89 bdquoEi zic deci ltdacă Duhul Sfacircnt nu e creatură cum a i spus icircnainte ci este icircn Dumnezeu i se dă din Dumnezeu atunci este i el fiu iț ș ș ș sunt deci doi fii el i Fiul Iar dacă Duhul e al Fiului i prime te toate de la Fiul(hellip)ș ș ș atunci Tatăl este bunic i Duhul nepotul luigtș rdquo 90 Iată a adar care era faimosul argumentș al tropicilor sau cum spune Sf Atanasie bdquohellipacea sfătoasă icircntrebare a lor ltdacă Duhul e din Dumnezeu (Tatăl) pentru ce nu se nume te el fiuhellipgtș rdquo 91

Ce icircnvă au a adar tropicii lui Serapion Spuneau mai icircntacirci că Duhul Sfacircnt nuț ș poate purcede direct bdquodin Tatălrdquo deoarece Duhul ar deveni i el Fiu i deci un frate alș ș Fiului ceea ar anula calificarea acestuia din urmă ca Monogen Mai spuneau apoi că Duhul nu poate purcede nici bdquodin Fiulrdquo adică bdquodin fiin a Fiuluirdquo pentru că icircn acest cazț

88 Atanasie cel Mare Epistola icircntacirci către Serapion 15 icircn colecția bdquoPărinți și scriitori bisericeștirdquo vol 16 p 40

89 Atanasie cel Mare Epistola a patra către Serapion 1 icircn colecția bdquoPărinți și scriitori bisericeștirdquo vol 16 p 87

90 Atanasie cel Mare Epistola a patra către Serapion 2 icircn colecția bdquoPărinți și scriitori bisericeștirdquo vol 16 p 88

91 Atanasie cel Mare Epistola icircntacirci către Serapion 25 icircn colecția bdquoPărinți și scriitori bisericeștirdquo vol 16 p 54

Fiul i-ar deveni tată el icircnsu i devenind astfel bdquonepotrdquo al Tatălui Primei obiec ii aș ț bdquotropicilorrdquo SF Atanasie le-a opus argumentul stabilită ii numelor i anume că ipostaseleț ș icirc i păstrează caracteristicile proprii astfel icircncacirct Tatăl nu poate deveni bunic nici Fiul tatăș al Duhului bdquoCăci dacă deoarece Duhul nu este creatură (voi totu i) icircntreba i ș ț ltdeci Duhul este ( i el) Fiugtș atunci lua i seama ca nu cumva aflacircnd că Fiul nu este creaturăț (căci prin el s-au făcut toate) să (ajunge i să) icircntreba i ț ț ltdeci Fiul este Tatăgt sau icircncă ltDuhul este Fiu i Fiul este Duhul Sfacircntgtș Cei ce cugetă a a sunt icircn afara Treimii i seș ș vor socoti fără Dumnezeu schimbacircnd numele Tatălui i al Fiului i al Duhului Sfacircnt iș ș ș socotindu-i pe ace tia după a lor voie icircntru asemănarea na terii omene ti numindu-iș ș ș nepo i i bunici i nălucindu- i na teri dumnezeie ti (teogonii) asemenea (miturilorț ș ș ș ș ș păgacircne ale nn) elinilor Nu aceasta e credin a Bisericii ci cum a zis Macircntuitorul icircnț Tatăl i Fiul i Sfacircntul Duh icircn Tatăl care nu poate deveni bunic icircn Fiul care nu poateș ș deveni Tată i icircn Duhul Sfacircnt care nu poate fi numit decacirct a a i nu altfel Credin aș ș ș ț aceasta nu poate schimba numele Ci Tatăl e pururi Tatăl Fiul e pururi Fiul i Duhul Sfacircntș care se zice pururi Duhul Sfacircnt hellipLa oameni tatăl nu este pururi tată nici fiul pururi fiu Fiindcă cel ce devine tatăl unui fiu a fost fiul altuia i fiul unui tată devine tată altuiaȘ Avraam fiind fiul lui Nahor a devenit tatăl lui Isaac i Isaac fiind fiul lui Avraam s-aș făcut tată lui Iacob Căci fiecare fiind o parte a născătorului său (sn) se na te ca fiu darș devine i el tată al altuia Dar icircn dumnezeire nu este a a fiindcă Dumnezeu nu e ca omulș ș Tatăl nu e din alt tată De aceea nici nu na te pe cineva care va deveni tată al altuia Niciș Fiul nu este o parte a Tatălui (sn) 92 de aceea nici nu e născut spre a na te un alt fiuș Pentru aceea numai icircn dumnezeire Tatăl fiind icircn mod propriu i singur (numai el) Tatăș este i a fost i va fi pururi Tatăl i Fiul este icircn mod propriu i singur (numai el) Fiuș ș Ș ș Astfel Tatăl e i se zice pururi Tatăl i Fiul e pururi Fiul i Duhul Sfacircnt este pururi Duhulș ș ș (sn) Iar acesta (Duhul) credem că este al lui Dumnezeu i că s-a dat de la Tatăl prinș Fiul Astfel Sfacircnta Treime rămacircne neschimbată cunoscută icircntr-o singură dumnezeire Deci cel ce icircntreabă ltprin urmare Duhul este ( i el) Fiugtș icirc i icircnchipuie că numele poateș fi schimbat i nu e sănătos la minte (Asemenea) i cel ce icircntreabă ș ș ltTatăl e deci bunicgt născocind un alt nume Tatălui rătăce te icircn inima lui Dar a răspunde mai departeș neru inării ereticilor nu e de folosrdquo ș 93

Argumentul său icircmpotriva celei de a doua obiec ii a bdquotropicilorrdquo este acela căț

92 Cum afirmase cu mai bine de un secol icircnainte icircn Occidentul latin Tertulian icircn Adversus Praxean XXVI 3 6 Iar icircn Orient cine

93 Atanasie cel Mare Epistola a treia către Serapion 6 icircn colecția bdquoPărinți și scriitori bisericeștirdquo vol 16 p 92-93

Duhul nu poate fi o creatură a Fiului deoarece el este bdquopropriul Fiuluirdquo adică din aceea iș fiin ă cu Fiul tot a a cum Fiul este bdquopropriul Tatăluirdquo adică din aceea i fiin ă cu Tatălț ș ș ț bdquoDe ce nu- i dau seama (ace tia) zice el că precum nedespăr ind pe Fiul de Tatăl eiș ș ț păstrează unitatea lui Dumnezeu a a despăr ind pe Duhul de Cuvacircntul nu mai păstreazăș ț unitatea dumnezeirii icircn Treime ci o sfacirc ie amestecacircnd icircn ea o fire străină i de alt soi i oș ș ș egalizează pe aceasta cu creaturile Ei arată astfel că Treimea nu mai este una ci compusă din două firi datorită fiin ei deosebite a Duhului cum i-o imaginează ei i ceț ș Ș fiin ă dumnezeiască mai e aceasta care e compusă din Creator i creatură Căci sau nu eț ș Treime ci o Doime i o creatură sau dacă e Treime precum i este cum pun ei pe Duhulș ș Treimii icircn racircnd cu creaturile cele de după Treime Căci aceasta icircnseamnă iară i a icircmpăr iș ț i a desface Treimea Căci cugetacircnd rău despre Duhul nu cugetă bine nici despre Fiulș

Fiindcă dacă cugetau drept despre Cuvacircntul ar fi cugetat sănătos i despre ș Duhul care purcede de la Tatăl i fiind propriu Fiului se dă de către acesta ucenicilor i tuturorș ș celor ce cred icircn El Iar rătăcind astfel nu au nici despre Tatăl credin a cea sănătoasă Căciț cei ce tăgăduiesc pe Duhul cum a spus marele mucenic tefan (Fapte VII 55)Ș tăgăduiesc pe Fiul iar cei ce tăgăduiesc pe Fiul nu au nici pe Tatălrdquo 94 Dar observă Atanasie cel ce face pe Duhul creatură va ajunge să-l facă creatură i pe Fiul bdquoIar ș Duhul avacircnd aceea i fire i aceea i pozi ie fa ă de Fiul pe care o are Fiul fa ă de Tatălș ș ș ț ț ț cum oare cel ce-l nume te pe acesta creatură nu va cugeta icircn mod necesar acelea i i despreș ș ș Fiul Căci dacă Duhul Fiului este creatură e firesc ca ei să spună că i Cuvacircntul Tatăluiș este creatură Aceasta nălucindu- i-le arienii au căzut icircn iudaismul lui Caiafa Iar dacăș cei ce spun aceasta despre Duhul nu- i icircnsu esc cele ale lui Arie să ocolească i cuvinteleș ș ș lui i să- i icircndrepte necredin a privitoare la Duhul Căci precum Fiul cel ce este icircn Tatălș ș ț i icircn care e i Tatăl nu este creatură ci ș ș e propriul fiin ei Tatăluiț (căci aceasta pretinde i căț

o spune i i voi) a a i pe Duhul cel aflător icircn Fiul icircntru care e i Fiul nu e icircngăduit a-lț ș ș ș ș socoti icircntre creaturi nici a-l separa de Cuvacircntul i a face Treimea nedesăvacircr itărdquo ș ș 95 bdquoCăci dacă cei ce cugetă cele ale lui Arie ndash fiindcă icircn sufletul lor rău i iscoditor nu intrăș icircn elepciunea ndash nu pot icircn elege nici crede Treimea neicircmpăr ită i sfacircntă acesta nu e motivț ț ț ș ca să răstălmăcească adevărul nici să spună că nu pot exista cele ce ei nu pot icircn elege Eiț suferă un lucru cu totul nebunesc cacircnd neputacircnd icircn elege cum e neicircmpăr ită Sfacircntaț ț

94 Atanasie cel Mare Epistola icircntacirci către Serapion 2 icircn colecția bdquoPărinți și scriitori bisericeștirdquo vol 16 p 24-25 A se observa icircn același timp modul icircn care Atanasie evită să afirme purcederea Duhului bdquoși de la Fiulrdquo limitacircndu-se la afirmațiile certe ale Scripturii

95 Atanasie cel Mare Epistola icircntacirci către Serapion 21 icircn colecția bdquoPărinți și scriitori bisericeștirdquo vol 16 p 48-49

Treime arienii fac pe Fiul una cu crea iunea iar tropicii icircl numără i ei pe Duhul icircntreț ș creaturirdquo 96 bdquoAceasta fiind unitatea icircn Sfacircnta Treime cine ar putea despăr i pe Fiul deț Tatăl i pe Duhul de Fiul sau de Tatăl icircnsu i Sau cine ar fi atacirct de icircndrăzne ca să spunăș ș ț că Treimea este neasemenea i de o fire străină icircn ea icircnsă i sau ș ș că Fiul e de o altă fiin ăț decacirct Tatăl sau că Duhul e străin de Fiulrdquo 97

Să observăm a adar din cele de mai sus că tropicii lui Serapion negau icircn modș expres purcederea directă a Sfacircntului Duh din Dumnezeu Tatăl ata acircndu-l cauzal numaiș de Fiul Deci spuneau ei Duhul nu poate purcede i el din Tatăl căci ar deveni un fel deș frate al Fiului icircn consecin ă el nu este de aceea i fiin ă cu Tatăl Apoi chiar dacă icirc i areț ș ț ș cauza icircn Fiul el nu purcede din fiin a Fiuluiț ci este adus la existen ă ț prin Fiul de către Fiul asemenea oricărei creaturi iată de ce el nu este de aceea i fiin ă nici măcar cu Fiulș ț Icircmpotriva acestei argumentări a tropicilor Sf Atanasie lansează principiul bdquoDuhului care are aceea i fire i aceea i pozi ie fa ă de Fiul pe care o are Fiul fa ă de Tatălrdquo icircn sensul căș ș ș ț ț ț Duhul este bdquopropriurdquo Fiului icircn aceea i măsură icircn care Fiul este bdquopropriurdquo Tatălui Fidelș sinodului de la Niceea Sf Atanasie se mul ume te să afirme doar consubstan ialitateaț ș ț Duhului cu Fiul după modelul consubstan ialită ii Fiului cu Tatăl pe care o admiteau iț ț ș tropicii El nu afirmă că Duhul i-ar avea cauza bdquodin Fiulrdquo sau bdquoprin Fiulrdquo nuș interpretează cauzal expresia bdquoDuhul este propriul Fiuluirdquo el se mul ume te să sugerezeț ș doar că Duhul este din aceea i fiin ăș ț din care este i Fiul a a cum Fiul este ș ș din aceea iș fiin ăț din care este i Tatăl Avacircnd icircn minte icircn permanen ă numai bdquoconsubstan ialitateardquoș ț ț ipostaselor stabilită la Niceea Sf Atanasie nu pare să fi observat interpretarea clar cauzală pe care tropicii o dădeau rela iei Duhului cu Fiul precum nici faptul că ei negauț astfel orice rela ie cauzală directă a Duhului cu Tatăl Aceste aspecte de i ignorate deț ș marele patriarh pacircnă la moartea sa nu vor rămacircne icircnsă neobservate la Sf Vasile cel Mare

2 Mărturia Sf Vasile cel Mare Contra Eunomiu

Doctrina lui Eunomiu cu privire la purcederea Duhului Sfacircnt este foarte bine pusă icircn eviden ă de Sf Vasile cel Mareț care pe la 364 a scris icircmpotriva lui cunoscuta sa

96 Atanasie cel Mare Epistola icircntacirci către Serapion 17 icircn colecția bdquoPărinți și scriitori bisericeștirdquo vol 16 p 43

97 Atanasie cel Mare Epistola icircntacirci către Serapion 20 icircn colecția bdquoPărinți și scriitori bisericeștirdquo vol 16 p 47

lucrare Contra Eunomiu Marele părinte pare să fie primul care a observat că arienii reduceau la Fiul cauza Duhului Sfacircnt Potrivit Sf Vasile Eunomiu profesa următoarea icircnvă ătură trinitară bdquoSă presupunem că observa ia pleacă de la operele create i se icircnal ăț ț ș ț peste acestea pacircnă la substan e ț ea găse te astfel căș Fiul este o creatură a Celui Nenăscut i că Paracletul este o creatură a Fiului (tou men agennetou ton yion euriskon poimaș

tou de monogenous ton parakleton)rdquo 98 bdquoExistă deci un singur Dumnezeu nenăscut iș fără principiu (eis esti o Theos agenetos kai anarhos) El nu are vreo fiin ă care să-i fieț anterioară ndash căci nimic nu poate fi anterior nenăscutului nici vreo fiin ă care să fie icircn (cu)ț El ndash căci El este simplu i fără compozi ie Fiind unic fiind singur i mereu acela i Elș ț ș ș este Dumnezeu creator i artizan al tuturor lucrurilor mai icircntacirci de toate i icircntr-un mod cuș ș totul extraordinar al Monogenului apoi prin Acesta icircn mod propriu al tuturor celor create Căci icircnainte i de toată creatura i numai prin propria sa putere i activitate l-aș ș ș născut l-a creat i l-a făcut pe Fiul (ton men gar Hyion pro panton kai pro pases ktiseosș monou te eautou dynamei kai energeia egennese te kai ektise kai epoiesen)(hellip) i prin elȘ (prin Fiul) l-a creat pe Duhul Sfacircnt cel dintacirci dintre toate i cel mai mare dintre to iș ț prin propria sa putere i la ordinul său dar prin activitatea i puterea (creatoare) aș ș Fiului (kai dia toutou proton men panton kai meizon to Pneuma to agion epoiesen exousia men idia kai prostagmati energeia de kai dynamei tou Hiou)rdquo 99 Astfel mai spune Eunomiu bdquohellipdupă icircnvă ătura fericitului Pavel hellipFiul este subordonat luiț Dumnezeu Tatăl hellipiar Duhul Sfacircnt la racircndul său este icircn mod clar subordonat lui Hristosrdquo 100 Eunomiu ca to i arienii icircn elegea actul purcederii prin prisma activită iiț ț ț creatoare a Fiului bdquoEl (Duhul) este onorat icircn al treilea racircnd ca prima creatură a Monogenului cea mai mare dintre toate i singura ca atare (trite hora timomenon osș proton koi meizon panton kai monon toioutou tou monogenous poema)rdquo 101

98 Eunomiu de Cyzic Apologia 20 icircn col Sources chretiennes Les Editions du Cerf Paris 1983 vol 305 p 275

99 Eunomiu de Cyzic Apologia (Apendice) 28 icircn col Sources chretiennes vol 305 p 297

100 Eunomiu de Cyzic Apologia 27 icircn col Sources chretiennes vol 305 p 293

101 Eunomiu de Cyzic Apologia 25 icircn col Sources chretiennes vol 305 p 287

Aspectul cel mai important aici nu este icircnsă acela că Eunomiu icircn elegeaț aducerea la existen ă a Duhului icircn termenii sugera i icircn Ioan I 3 adică asemenea uneiț ț creaturi ci faptul că fie i icircn această calitate Duhul este creat numai de Fiul că actulș creării Duhului icirci apar ine numai Fiului Este ceea ce observă i Sf Vasile cel Mare careț ș intrigat de acest aspect spune următoarele bdquoExistă oare vreun om pe lume care să nu vadă cu claritate că nici o activitate a Fiului nu se află separată de Tatăl şi că nu se află nimic icircntre cele existente care să aparţină Fiului dar să fie străine de Tatăl (hellip) Pentru ce dar atribuie Eunomiu numai Fiului cauza Duhului Sfacircnt (pos oun tou pneumatos ten aitian to monogenei mono prostithesi) şi pentru a-i calomnia natura se serveşte de activitatea creatoare a acestuia (adică a Fiului nn)(kai kategorema tes physeos autou ten toutou lambanei demiourgian) (hellip) Nu este un pericol evident de a separa de Dumnezeu Tatăl pe Duhul Sfacircnt (diairein apo tou Theou to Pneuma) devreme ce pe de o parte apostolul ni-l prezintă icircn relaţiile sale cacircnd Duhul lui Hristos cacircnd Duhul lui Dumnezeuhellip iar pe de alta Domnul icircnsuşi icircl numeşte Duhul Adevăruluihellip şi spune că purcede de la Tatăl Or acesta (Eunomiu) pentru a micşora slava Domnului nostru Iisus Hristos (allrsquooutos eis kathairesin tes doxes tou Kyrios hemon Iesou Hristou) icircl separă pe Duhul de Tatăl i-l atribuie Monogenului de-o manieră diferită (aferei men apo touș Patros tou de Monogenei diaferontos) desigur pentru a mic ora (Fiului) slava (epiș kathairesi tes doxes prostithesin)rdquo 102 A adar departe de a nega Fiului orice participareș cauzală actul bdquopurcederiirdquo al venirii la existen ă a Duhului Sfacircnt Eunomiu cum aratăț marele capadocian atribuia numai Fiului cauza Duhului Sfacircnt excluzacircndu-l astfel pe Dumnezeu Tatăl icircmpotriva Scripturii (vezi Ioan XV 26)

B REAC IA ESEN IALISTĂȚ Ț

1 Marcel al Ancyrei

102 Sf Vasile cel Mare Contra lui Eunomiu II 34 icircn col Sources chretiennes Les Editions du Cerf Paris 1983 vol 305 p141-143

Devenit episcop al Ancyrei (Ankara de astăzi) Marcel a fost unul din marii apărători ai termenului homoousios icircmpotriva arianismului şi prieten al Sf Atanasie cel Mare Cu timpul s-a dovedit icircnsă că fondul metafizic icircn baza căruia lupta el icircmpotriva arianismului era de cu totul altă natură decacirct acela folosit la sinodul ecumenic de la Niceea icircn formularea celebrului homoousios Marcel actualiza pur şi simplu vechiul sabelianism El icircnţelegea să combată arianismul afirmacircnd consubstanţialitatea Logosului cu Dumnezeu Tatăl pacircnă la desfiinţarea oricărei distincţii dintre cei doi Devenind evident acest fapt Marcel este abandonat de adevăraţii niceeni cum era Sf Atanasie şi acuzat icircn mod deschis de modalism Este ceea ce face la un moment dat icircnsuşi Sf Vasile cel Mare cacircnd scruiindu-i Sf Atanasie icirci solicită acestuia pentru a risipi orice confuzie să condamne imediat bdquoicircnvăţătura periculoasă şi icircn afara adevăratei credinţe (a lui Marcel)rdquo 103 Icircn cele din urmă Marcel este somat să compară icircn faţa unui sinod icircn 335 şi depus din treaptă pentru erezie Eusebiu de Cezareea l-a combătut icircn cadrul unei cărţi intitulate Teologia bisericească Marcel a dispărut din istorie dar doctrina sa a creat mari probleme Ea reprezintă icircn fond o reacţie de fond sabelian la subordinaţianismul arian Ca şi icircn cazul celei a lui Arie doctrina lui Marcel este o hristologie nu o triadologie Deşi a abordat icircn treacăt problema Sf Duh el a făcut-o numai pentru a dovedi absenţa oricărei diferenţe dintre Logosul etern şi Dumnezeu Tatăl

Iată un rezumat al doctrinei sale pe baza textului lui Eusebiu din lucrarea acestuia Teologia bisericească Dumnezeu este o monadă absolut unul şi indivizibil De aici trebuie pornit şi nu de la o pluralitate divină după cum face Origen Aceasta nu icircnseamnă că icircn Dumnezeu nu există un Logos el există dar este μοο σιος adicăὁ ύ Logosul este icircn Dumnezeu şi Dumnezeu icircn el fără nici o diviziune locuind icircn el ca o putere activă nu ca o simplă δ ναμις ci ca o νεργε Această energie seύ ἐ ίᾳ exteriorizează προ ρχεται fără să iasă din Dumnezeu printr-o dilatare πλατυνομ νηέ έ care nu introduce nici dualitate nici compoziţie ipostatică distinctă Această extensie e dublă mai icircntacirci icircn creaţie de vreme ce Logosul e creator apoi icircntrupare Prin această iconomie (coboracircre) Logosul astfel icircntrupat devine Fiu dar nu printr-o naştere icircn interiorul fiinţei divine căci el nu se naşte decacirct abia icircn trup din Fecioara Numai icircn acest trup νεργε α divină este activă şi devine principiu al tuturor actelor lui Hristos Astfel seἐ ί realizează o unire cum totul intimă şi permanentă cu totul superioară celei care icircnsufleţea odinioară pe profeţi Această unire va icircnceta totuşi icircntr-o zi după cacirct ne putem da seama căci trupul char devenit nemuritor nu convine firii divine νεργε α se vaἘ ί rezorbi atunci icircnapoi icircn Dumnezeu de aici acuzaţia adusă constant de orientali lui Marcel că nu mărturiseşte expresia din Crezul de la Niceea bdquoa cărui icircmpărăţie nu va avea sfacircrşit

103 Vesile cel Mare Epist LXIX 2 PG XXXII 432 la M -D Chenu Marcel drsquoAncyre DTC vol XI B col1996

cujus regni non erit finisrdquo 104

Iată acum o altă expunere mai precisă a doctrinei lui Marcel de Ancyra aşa cum apare ea icircn aşa-numitul simbol macrostih bdquoDiscipolii lui Marcel şi ai lui Fotin amacircndoi din Ancyra Galatiei resping subzistenţa eternă τ ν πποαι νιον παρξιν a luiὴ ώ ὕ Hristos divinitatea sa şi icircmpărăţia sa veşnică τελε τητον asemenea iudeilor şi subἀ ύ pretextul că astfel salvează unitatea divină τ μοναρχ Icircn ceea ce ne priveşte noi ştimῇ ίᾳ că Hristos nu este doar o gacircndire exprimată sau imanentă icircn Dumnezeu λ γονό προφορικ ν νδι θετον το θεο ci un Logos-Dumnezeu viu şi subzistent λλὸ ἢ ἐ ά ῦ ῦ ἀ ὰ ζ ντα θε ν λ γον καθrsquo αυτ ν π ρχοντα Fiul lui Dumnezeu şi Hristos El nu existăῶ ὸ ό ἑ ὸ ὑ ά mai icircnainte de veci doar icircn preştiinţa Tatălui ci l-a asistat pe acesta icircn lucrarea sa de creare a celor văzute şi nevăzute El este icircntr-adevăr cel căruia Tatăl i-a zis Să facem om după chipul şi asemănarea noastră el este cel care s-a arătat icircn persoană patriarhilor care a dat Legea care a grăit prin prooroci şi care icircn final s-a icircntrupat l-a revelat tuturor oamenilor pe Tatăl şi care de acum icircnainte domneşte icircn veacul veacurilorrdquo 105

Cum combătea Marcel de Ancyra arianismul printr-o astfel de concepţie De remarcat mai icircntacirci că motivaţia declarată de el icircnsuşi şi icircnregistrată de simbolul macrostih era aceea că astfel salvează unitatea divină τ μοναρχ Prin faptul că respingea oriceῇ ίᾳ asemănare icircntre Logos şi Dumnezeu Tatăl Arie introducea o distincţie gravă icircn Dumnezeu o separare care icircntr-adevăr ameninţa unitatea lui Dumnezeu Marcel apelacircnd la vechea concepţie a lui Sabeliu căuta să combată această depreciere a substanţei Logosului icircn raport cu Tatăl afirmacircnd că el este consubstanţial cu acesta pacircnă la punctul icircn care el Logosul nici nu mai subzistă icircn Dumnezeu ca persoană distinctă de Tatăl Această depreciere a Logosului avea mai ales grave consecinţe icircn hristologie dacă anterior icircntrupării sale icircn Iisus Hristos Logosul nu era recunoscut ca Dumnezeu adevărat egal cu Tatăl atunci cu atacirct mai puţin icirci era recunoscută această calitate după icircntrupare Atribuindu-i slăbiciunile firii umane asumate arienii demonstrau odată icircn plus că Logosul este prin icircnsăşi fiinţa sa neasemănător cu Dumnezeu Tatăl icircn aceste condiţii tot ce a găsit Marcel de cuviinţă să argumenteze a fost ideea sabeliană că icircn icircntrupare monada divină icircnsăşi se dilată capătă o nouă faţă un nou chip distinct de cel anterior icircntrupării tocmai prin caracterul temporal al acestui nou chip Iisus Hristos este Logosul devenit trup existacircnd distinct de Tatăl ca om ca fiinţă cu totul efemeră atacirct el ca

104 La M -D Chenu Marcel drsquoAncyre DTC vol XI B col1997-1998

105 O Hahn Bibliotek der Symbole sect 159 n6 la M -D Chenu Marcel drsquoAncyre DTC vol XI B col1996

persoană cacirct şi icircmpărăţia sa La sfacircrşitul timpurilor totul a reveni la starea iniţială a monadei indistincte

Cu privire la această expresie a cărui icircmpărăţie nu va avea sfacircrşit istoricul dogmelor B Sesbouumleacute scrie bdquohellipAceastăhellip afirmaţie este proprie simbolurilor de credinţă orientale şi niciodată n-a trecut icircn Occident Motivaţia ei este polemică Icircntr-adevăr o erezie atribuită lui Marcel de Ancyra icircn secolul al IV-lea susţinea că la Parusie Logosul se va reicircntoarce icircn Tatăl pacircnă la punctul icircn care se va confunda cu el misterul trinitar nu ar avea astfel decacirct o valoare sbquoiconomicărsquo şi istorică iar nu una sbquoteologicărsquo şi eternă Această idee vine din interpretarea abuzivă a textului paulin sbquoEl trebuie să icircmpărăţească pacircnă ce va pune pe toţi vrăjmaşii săi sub picioarele sale (hellip)Şi cacircnd toate vor fi supuse lui atunci şi Fiul icircnsuşi se va supune Celui ce i-a supus lui toate ca Dumnezeu să fie toate icircn toţirsquo (I Corinteni XV 25 28) Acest text exprimă icircmplinirea finală a misiunii Fiului el nu sugerează prin nimic că fiul nu va mai avea raţiunea de a exista Dimpotrivă glorificat icircn umanitatea sa Fiul va continua să exercite icircn mod etern funcţia sa mediatoare icircn el şi prin el vor vedea drepţii pe Dumnezeurdquo 106

Contestacircnd orice deosebire reală a Logosului de Tatăl şi respingacircnd eternitatea icircmpărăţiei Fiului Marcel credea că apără deopotrivă atacirct consubstanţialitatea Logosului cu Tatăl anterior icircntrupării prin considerarea lui ca nediferenţiat de Tatăl cacirct şi deplinătatea dumnezeirii coboracirctă icircn Hristos ca urmare a dilatării monadei şi a apariţiei ei sub chip uman icircn istorie Probabil că toate aceste idei ale lui Marcel ar fi rămas nebăgate icircn seamă dacă el n-ar fi negat veşnicia icircmpărăţiei lui Hristos Icircn focul controverselor iscate pe această temă Marcel a ajuns să conteste eternitatea Fiului consideracircndu-l doar o fiinţă temporală avacircnd un icircnceput icircn timp ba chiar şi un sfacircrşit bdquoHristos spunea el a icircnceput să domnească acum patru sute de ani şi stăpacircnirea sa va icircnceta odată cu sfacircrşitul lumiirdquo 107 Această afirmaţie a constituit icircnceputul căderii sale din racircndurile niceenilor adevăraţi Acuzaţiile de sabelianism pe care i le aduceau continuu arienii s-au dovedit astfel adevărate şi a sfacircrşit prin a fi abandonat de occidentali de Atanasie şi de toţi adevăraţii susţinători ai lui homoousios care au icircncetat să mai vadă icircn el un apărător al credinţei de la Niceea consideracircndu-l icircn schimb un continuator al vechiului sabelianism

Să intrăm icircnsă icircn detaliile doctrinei sale trinitare propriu-zise Marcel respinge

106 B Sesbouumleacute et J Wolinski Histoire des dogmes Descleacutee 1994 p121

107 J Schwane op cit vol2 p213 n1

cu hotăracircre ideea ariană că Logosul ar exista icircn Tatăl ca un ipostas distinct căci pentru el ca şi pentru arieni noţiunea de ipostas echivala cu aceea de altă substanţă ουσια decacirct a Tatălui Icircn Dumnezeu zicea el nu trebuie să admitem decacirct un ipostas o singură substanţă sau realitate sub icircntreit chip sau sub icircntreit nume μ αί γαρ π στασινὑ ό τριπρ σωπονό σπερὡ και τριωνιμον εισαγη τον αυτον ειναι λεγων τον θεον και τον εν αυτω Λογον και το Αγιον Πνευμα 108 Aşadar pentru Marcel Dumnezeu icircn sine nu este lipsit de Logosul său cum afirmau arienii Dumnezeu spunea el are icircn sine din eternitate Logosul aşa cum omul are icircn el icircnsuşi propria-i raţiune Astfel Dumnezeu şi Logosul său sunt unul şi acelaşi lucru εν και ταυτον109 Referindu-se la primele versete ale prologului evangheliei a patra Marcel spune că Logosul icircncă neicircntrupat ασαρκος nu este icircncă Fiu ci doar Logos bdquoIcircnainte de a fi coboracirct printre noi şi de a se fi născut din Fecioara el nu era decacirct Logosrdquo110

Despre acest Logos mai spunea Marcel Scriptura ne zice trei lucruri icircntacirci că el era la icircnceput εν αρχη pentru a semnifica faptul că se afla icircn Tatăl icircn mod potenţial δυναμει icircn al doilea racircnd că el era προς τον θεον pentru a marca faptul că era la Dumnezeu icircn act ενεργεια căci prin el au fost create toate icircn fine că el era Dumnezeu pentru a ne icircnvăţa că divinitatea nu este divizată deoarece Logosul este icircn Dumnezeu şi Dumnezeu este icircn Logosul Astfel Logosul este etern şi consubstanţial ομοουσιος αυτοουσιος cu Dumnezeu 111 Acest efort de a afirma unitatea pacircnă la indistincţie a Fiului cu Tatăl era menită icircn viziunea lui Marcel de Ancyra să contracareze subordinaţianismul arian bdquoChiar icircn doctrina sa trinitară subliniază acelaşi Schwane el n-a avut icircn gacircnd altceva decacirct problema cum să onoreze icircn Macircntuitorul nu o fiinţă distinctă de Dumnezeu şi subordonată lui (cum icircnvăţau arienii nn ) ci o divinitate

108 J Schwane op cit vol2 p224 n1 Eusebiu de Cezareea pare să ignore aici fragmentele 76 şi 77 pe care le citează Tixeront cacircnd afirmă că Marcel nu admitea decacirct un singur προσωπον

109 J Schwane op cit vol2 p221 n1

110 J Schwane op cit vol2 p216 n1

111 Marcel Fragmentele 52 97 la J Tixeront op cit vol2 p39 n5 şi 6

adevărată şi perfectărdquo112

Pentru a contracara arianismul Marcel afirmă cu hotăracircre că icircn Dumnezeu nu există trei ipostase ci doar unul Această precizare icircl apropie indiscutabil de Sabeliu care afirma acelaşi lucru Marcel merge icircnsă mai departe decacirct mentorul său şi afirmă că icircn Dumnezeu avem nu doar un singur ipostas ci şi un singur πρ σωπον ό 113 Se pare că cei doi termeni nu aveau acelaşi icircnţeles şi mai ales acelaşi rol icircn hristologia lui Marcel Pe scurt este foarte probabil că Marcel desemna sub numele de ipostas esenţa divină icircnsăşi avacircnd icircn sine icircn mod indistinct pe Tatăl şi pe Logos ca raţiune paternă λογοπατωρ Divinitatea există din eternitate sub un singur πρ σωπον sub un singur chip care esteό acela al Tatălui Logosul icircn schimb nu are πρ σωπον propriu el este de fapt bdquofărăό chiprdquo προσωπον El capătă un chip distinct de Tatăl o faţă proprie διον πρ σωπονἄ ἴ ό abia prin coboracircrea sa icircn istorie prin manifestarea sa icircn afara condiţiei sale divine deci icircn icircntrupare

Afirmaţia sa fundamentală icircn această problemă a fost aceea că anterior icircntrupării sale Logosul nu s-a numit Fiu al Tatălui acest nume l-a dobacircndit la modul propriu abia icircn urma naşterii sale din Fecioara Dacă icircn Vechiul Testament Logosul este numit totuşi Fiu aceasta este de fapt o profeţie icircn care viitorul său nume icirci este atribuit de mai icircnainte Se pare că şi această distincţie pe care el o făcea icircntre calităţile de Logos şi Fiu era menită să contracareze arianismul din calitatea Logosului de Fiu arienii trăgeau concluzia că Logosul nu poate fi coetern cu Tatăl căci nici un fiu nu poate avea aceeaşi vacircrstă cu tatăl său Pentru a elimina orice nuanţă de posterioritate icircn raport cu Tatăl Marcel contesta aşadar Logosului etern calitatea de Fiu deci de fiinţă ulterioară Tatălui aşa cum icircnvăţau arienii114 Pe de altă parte deoarece arienii speculau enorm pe marginea faptului că Logosul este născut din Tatăl văzacircnd icircn simplul act al naşterii dovada inferiorităţii sale faţă de Tatăl cel nenăscut γ ννητος Marcel neagă pur şiἀ έ simplu că Logosul ar exista icircn Tatăl icircn baza unei naşteri a sa de către Tatăl Logosul e veşnic deci fără icircnceput el nu este Dumnezeu asemenea Tatălui său ci este icircnsăşi fiinţa lui Dumnezeu Tatăl raţiunea sa eternă bdquoPe baza cărui pasaj din Scriptură am putea

112 J Schwane op cit vol2 p225

113 Marcel de Ancyra Fragmentele 66 76 77 83 87 88 la J Tixeront op cit vol2 p39 n12 şi 3

114 J Schwane op cit vol2 p215 n3 p216 n2

afirma zice el că există o fiinţă nenăscută şi o fiinţă născută cum cred ei (arienii nn ) Nici unul dintre profeţi nici unul dintre evanghelişti ba nici măcar vreunul dintre apostoli n-a spus aceastardquo115 Există icircnsă icircn Noul Testament o expresie pe care Marcel n-a putut-o ocoli şi pe care a trebuit s-o interpreteze icircn coerenţă cu propriul sistem este vorba de expresia bdquoicircntacirciul născut dintre creaturirdquo Arienii atribuiau această expresie Logosului divin pentru a demonstra că este o creatură Prin contrast Marcel a negat că această expresie paulină s-ar referi la Logosul divin şi a raportat-o numai la Fiul icircntrupat icircnţelegacircnd-o adică exclusiv prin prisma actului icircntrupării116

Să trecem acum la miezul hristologiei lui Marcel care este aceea a statutului Fiului icircntrupat Marcel desemna monada eternă prin termenul de λογοπ τωρ El seά deosebea astfel de Sabeliu care desemna aceeaşi monadă prin termenul de ιοπ τωρὑ ά Această schimbare avea o semnificaţie adacircncă icircn concepţia episcopului de Ancyra Logosul nu este Fiu decacirct după icircntrupare Prin urmare abia dup icircntrupare se poate vorbi de o naştere propriu-zisă a Logosului dar numai pentru că este Fiu Devenind Fiu Logosul a căpătat un chip propriu διον πρ σωπον a cărui natură este exclusivἴ ό temporală relativă deci efemeră adică atacirct cacirct va ţine icircmpărăţia lui Hristos Ca Fiu el se deosebeşte acum radical de Tatăl icircn sensul că este un om adevărat Abia sub condiţia icircntrupării abia ca Fiu Logosul este bdquocopie a Tatăluirdquo Anterior icircntrupării el nu este nici Fiu nici bdquocopie a Tatăluirdquo Această expresie din Coloseni I15 el o raporta la Fiul lui Dumnezeu făcut om iar nu la Logosul icircn sine Şi icircn această problemă Marcel se lăsa antrenat de disputa sa icircmpotriva arienilor Unul din argumentele pe care aceştia le foloseau pentru a dovedi că Logosul este inferior Tatălui era exact acesta extras din expresia paulină susmenţionată dacă Logosul este o copie a Tatălui atunci el este inferior căci orice copie este inferioară originalului ei Icircn consecinţă Marcel nega că această expresie s-ar referi la Logosul etern ci ea trebuie atribuită numai Fiului icircntrupat Argumentul său era următorul o copie trebuie să facă vizibil obiectul invizibil şi absent ori cel care face vizibil icircn lume pe Dumnezeu nu este Logosul etern el icircnsuşi invizibil ca şi Tatăl ci Logosul sau Fiul icircntrupat117

Afirmacircnd că bdquoHristos a icircnceput să domnească acum patru sute de ani şi

115 J Schwane op cit vol2 p217 n4

116 J Schwane op cit vol2 p219 n1

117 J Schwane op cit vol2 p220 n2

stăpacircnirea sa va icircnceta odată cu sfacircrşitul lumiirdquo118 el afirma de fapt că Hristos n-a existat anterior naşterii sale din Fecioara ca ipostas distinct de acela al Tatălui Eusebiu de Cezareea care-i combate hristologia icircn două tratate separate spune despre el acuzator că bdquoa icircndrăznit să nu atribuie Fiului lui Dumnezeu preexistenţa nici o existenţă proprie anterioară icircntrupării ουτε προειναι ουτε προυφεσταναι τολμα λεγεινrdquo119 Dar dacă după Marcel nu este de conceput o naştere eternă a Logosului din Tată pentru că nu se distinge cu nimic de el cu atacirct mai puţin poate fi vorba de o naştere a aceluiaşi Logos din Fecioara Acest act trebuie atribuit numai omului Iisus supranumit Fiul lui Dumnezeu Doar despre el se poate spune că s-a născut cu adevărat icircnţelegacircnd actul naşterii numai ca naştere temporală din Fecioara Dar care este atunci statutul Logosului divin anterior icircntrupării şi care este cel al Fiului icircntrupat Eusebiu răspunde acestei icircntrebări reproducacircnd doctrina lui Marcel astfel sub aspectul existenţei sale divine Logosul este unit cu Dumnezeu fără diviziune şi fără icircmpărţire icircn Tatăl ca potenţă a acestuia sub aspectul activităţii sale şi numai sub acest aspect ca Logos activ Dumnezeirea s-a unit cu trupul pentru a deveni principiu de mişcare şi de activitate120

Marcel a fost acuzat de Eusebiu de Cezareea că a căzut icircn erezia lui Sabeliu şi că ar fi reluat adopţianismul lui Pavel de Samosata icircnvăţacircnd că Logosul s-a unit cu un om individual cu personalitate distinctă consideracircndu-l deci pe Iisus Hristos un simplu om121 Cu privire la acuzaţia de adopţianism Shwane observă că aşa ceva nu reiese din fragmentele ajunse pacircnă la noi din opera lui Marcel Dimpotrivă el ne prezintă ca divine efectele răscumpărării şi-l acuză pe Eusebiu că nu-l priveşte pe Macircntuitorul decacirct ca pe un simplu om122 Acuzaţia de cădere icircn sabelianism este icircnsă reală Cum am spus şi mai

118 J Schwane op cit vol2 p213 n1

119 J Schwane op cit p217 n2

120 J Schwane op cit vol2 p227 n1

121 J Schwane op cit vol2 p227 n2

122 J Schwane op cit vol2 p227 n4

sus Sf Atanasie a icircntacirclnit icircn vremea sa o sectă sabeliană care asemenea lui Marcel făcea aceeaşi distincţie icircntre Logos şi Fiul icircntrupat şi pe ai cărei membri i-a icircntrebat cum a devenit Logosul Fiu A căpătat acest nume cacircnd a asumat natura umană Sau Logosul a devenit Fiu devenind om Sau icircn fine a devenit Fiu icircn amacircndouă felurile adică luacircnd un trup sau devenind un trup 123 Se pare că Marcel asemenea sabelienilor Sf Atanasie a fost de părere că Logosul n-a asumat un om ci a devenit el icircnsuşi om căci el declară icircn mod expres că icircn Macircntuitorul s-a manifestat plenitudinea divinităţii την πασαν θεοτητα εν αυτη σωματικως επιδειξεταιrdquo124 Aluzia la expresia din Coloseni I9 este aici evidentă

Cum poate fi aşadar icircnţeles acest lucru pe fondul afirmaţiei sale că Logosul icircn accepţiunea sa divină nedeosebit icircn nici un fel de Tatăl icircn interiorul monadei este cu totul diferit de Fiul icircntrupat Căci Marcel afirma icircntr-adevăr că Fiul este o persoană separată de Dumnezeu şi nu există decacirct icircn afara Tatălui εκτος του πατρος 125 Aici intervine conceptul de origine stoică al extensiei πλατυσμος monadei sau esenţei divine mai icircntacirci icircn diadă prin icircntrupare apoi icircn triadă prin purcederea Duhului bdquoMonada spune Marcel nu se extinde icircn Triadă fără să sufere o oarecare separaţie ου σαφως και φανερως ενταυθα απορρητω η μονας φαινεται πλατυνομενη μεν εις τριαδα διαιρεισθαι δε μηδαμως υπομενουσαrdquo 126 Icircn ea icircnsăşi monada divină υiοπατωρ este nediferenţiată existacircnd icircntr-o stare de superconcentrare de potenţialitate maximă icircn interiorul căreia orice distincţie reală cum ar fi aceea dintre Tatăl şi Fiul său este imposibilă Calitatea de a fi Tată ca şi aceea de a fi Fiu nefiind icircncă activate icircntre ele nici nu poate exista icircncă un raport real Iată de ce Marcel neagă existenţa unei relaţii cauzale icircn interiorul divinităţii respingacircnd ideea de naştere a Logosului etern adică icircncă neactivat Icircn momentul icircn care Logosul părăseşte starea sa de existenţă virtuală potenţială icircn interiorul monadei indistincte şi se manifestă icircn actul creaţiei dar mai ales icircn cel al icircntrupării el devine dintr-odată distinct real de Tatăl tocmai prin acest act al naşterii sale din Fecioara care este de fapt o intrare icircn acţiune a energiei active a monadei η ενεργεια δραστικη

123 J Schwane op cit vol2 p217 n3

124 J Schwane op cit vol2 p227 n5

125 J Schwane op cit vol2 p221 n2

126 J Schwane op cit vol2 p224 n3

Marcel icircnsuşi spune următoarele bdquoDacă se consideră numai divinitatea Macircntuitorului Logosul ar părea să fie pe bună dreptate unul şi acelaşi lucru cu Dumnezeu icircnsuşi dar dacă Macircntuitorul este cercetat sbquodupă truprsquo divinitatea apare ca extinsă ( ieşită din ea icircnsăşi icircnstrăinată de ea icircnsăşi nn ) prin propria ei activitate ενεργεια η θεοτης μονη πλαθυνεσται δοκειrdquo 127 Conceptul de πλατυσμος sau dilatare căci acesta este adevăratul său sens sugerează că icircn actul icircntrupării monada superconcentrată asemenea unui punct pitagoreic pacircnă atunci şi de aceea icircncă nediferenţiată intră icircntr-o primă fază de dilatare aşa cum logosul stoic iniţial aflat icircntr-o stare aproape incorporală capătă prin transformare un corp tot mai palpabil tot mai dens Icircntruparea la Marcel de Ancyra ca şi-n concepţia lui Sabeliu este o primă corporeificare a esenţei divine a logosului de pacircnă atunci A doua dilatare sau extensie a monadei este purcederea Duhului Sfacircnt Avacircnd icircn substratul consideraţiilor sale hristologice tot timpul metafizica stoică a logosului care se dilată corporeificacircndu-se dar care revine după o vreme la starea sa iniţială absorbind icircn sine tot ceea ce a generat pacircnă atunci Marcel ajunge să afirme starea de icircntrupare de corporeificare a esenţei divine va lua sfacircrşit cacircndva şi Fiului icirci va lua din locul Logosul neicircntrupat şi pur spiritual De fapt el spune doar că icircmpărăţia Fiului va lua sfacircrşit odată cu judecata finală şi sfacircrşitul timpurilor128

Marcel nu accepta ideea că odată asumată natura umană a Logosului va rămacircne unită pentru eternitate cu el Icircn sine icircnsuşi zicea el trupul carnea nu poate conveni lui Dumnezeu chiar transfigurat prin icircnviere chiar devenit incoruptibil nemuritor trupul nu este mai demn de Dumnezeul cel care este mai presus chiar de imortalitate Se poate crede aşadar presupune Marcel că după parusie Logosul se va despuia de propria-i umanitate şi va reintra icircn Dumnezeu revenind la starea icircn care se afla anterior creaţiei aşa cum sugerează textul din I Corinteni XV28 Ce se va icircntacircmpla cu această umanitate Noi nu ştim deoarece Scriptura nu o spune129

127 Marcel Fragmentul 71 la J Tixeront op cit vol2 p39-40 n1 J Schwane op cit vol2 p226 n2 vezi şi nota 1 de la pagina 227

128 J Schwane op cit vol2 p211 n1 p228 n2 final

129 Marcel Fragmentele 117-121 la J Tixeront op cit vol2 p40 n6 J Schwane op cit vol2 p228 n2

2 Fotin al Sirmiului

Cel mai cunoscut discipol al lui Marcel de Ancyra a fost Fotin devenit episcop de Sirmium Ca şi icircnvăţătorul său Fotin distingea icircntre Logosul etern şi Fiul icircntrupat Cu privire la Logos etern el icirci nega orice existenţă particulară icircn esenţa divină distinctă de Tatăl Dumnezeu este un singur ipostas dar el are icircn sine propria-i raţiune el este λογοπατωρ130 Atacircta vreme cacirct nu este activ Logosul este unul interior ενδιαθετος cacircnd intră icircn stare de act el devine προφορικος şi această manifestare icircn afară constituie prima dilatare πλατυσμος prima extensie icircn Dumnezeu Purcederea Duhului Sfacircnt este a doua131 Cu privire la Iisus Hristos Fotin a mers fidel pe urmele mentorului său atacircta doar că a fost mult mai direct icircn afirmaţii de cacirct predecesorul său Căutacircnd să explice cum a devenit Logosul Fiu prin actul icircntrupării Fotin a afirmat direct transformarea naturii sale divine icircn natura umană a Fiului icircntrupat Acest lucru este atestat direct de Sf Epifanie care reproduce concepţia lui Fotin sub expresia Logosul s-a prefăcut icircn trup εις σαρκα μεταβεβλημενον132 Aluzia la expresia ioaneică και ο σαρξ εγενετο din prologul evangheliei a patra este evidentă Atacirct Tixeront cacirct şi Schwane cred la unison că Sf Epifanie se icircnşeală interpretacircnd astfel concepţia lui Fotin care icircn opinia lor ar fi mai degrabă adopţian icircn hristologie133 Icircntr-adevăr Fotin distingea icircn mod net icircntre Logosul etern şi Fiul icircntrupat afirmacircnd că Fiul n-a existat anterior naşterii sale din Fecioara Sinodul de la Sirmium atestă această doctrină a sa şi o condamnă icircn anatematisma a cincea unde spune bdquoDacă cineva zice că Fiul a existat fără icircndoială icircnainte de Maria dar

130 J Schwane op cit vol2 p229 J Tixeront op cit vol2 p41 n6

131 J Tixeront op cit vol2 p41 n7

132 Epifanie de Salamina Haer LXXI 3 la J Tixeront op cit vol2 p41 n8

133 J Tixeront op cit vol2 p41 n8 J Schwane op cit vol2 p230 n3

numai icircn preştiinţa lui Dumnezeu şi că el n-a fost născut de Dumnezeu icircnaintea tuturor timpurilor că n-a existat icircn Dumnezeu şi că nimic n-a fost creat prin el să fie anatema rdquo Iar anatematisma a noua este şi mai categorică bdquoDacă cineva zice că fiul Mariei nu este decacirct un om să fie anatema rdquo134

La prima vedere aceste anateme par a sugera caracterul adopţian al hristologiei lui Fotin Este icircnsă doar o aparenţă căci afirmaţia că Iisus Hristos sau bdquoFiul Mariei - cum se exprima el potrivit sinodului - este doar un simplu omrdquo se icircnţelege prin prisma distincţiei dintre Logosul etern şi Fiul icircntrupat Or Fiul nu este altceva decacirct Logosul devenit trup sau carne prin transformare cum spune Sf Epifanie sau mai exact prin extensia sau dilatarea substanţei divine Ca şi Marcel Fotin de Sirmiu este marcat şi el de metafizica stoică a logosului care se dilată şi se contractă succesiv şi sinodul confirmă acest lucru prin anatematismele a şasea şi a şaptea bdquoDacă cineva zice că substanţa lui Dumnezeu este susceptibilă de dilatare şi de contracţie să fie anatemardquo bdquoDacă cineva zice că substanţa dilatată a lui Dumnezeu l-a format pe Fiul sau numeşte Fiu dilatarea acestei substanţe să fie anatema rdquo 135 Aşadar Fotin credea ca şi Marcel icircnvăţătorul său că Logosul a devenit Fiu prin dilatarea substanţei sale divine Această interpretare este confirmată şi de Marius Mercator care-l acuză la un moment dat pe Fotin că ar nega faptul că Macircntuitorul s-a născut din Fecioara136 Acuzaţia capătă sens dacă Fotin nega naşterea Macircntuitorului din Fecioara ca Logos deci icircn calitatea sa de Dumenzeu icircncă neicircntrupat nediferenţiat de Tatăl Or acest lucru icircl va face şi Nestorie care icircn a patra sa cuvacircntare către Marius Mercator va folosi şi el conceptul de λογοπατωρ Al treilea argument icircn favoarea acestei interpretări şi care fixează definitiv hristologia lui Fotin ca una de esenţă modalistă este anatema a douăsprezecea a sinodului semiarian de la Sirmium din 351 care-i condamnă direct concepţia icircn termenii următori bdquoDacă cineva auzind cuvintele sbquoŞi Cuvacircntul s-a făcut truprsquo crede că Logosul s-a transformat icircn trup ( icircn carne ) sau că luacircnd trup a suferit vreo schimbare să fie anatema rdquo 137

134 J Schwane op cit vol2 p231-232

135 J Schwane op cit vol2 p231-232

136 J Schwane op cit vol2 p230 n2

137 J Schwane op cit vo2 p230 n4

3 Anatemele sinodului semiarian de la Sirmium (351-352)

Pentru o mai bună icircnţelegere a hristologiei celor doi modalişti iată anatemele rostite icircmpotriva lor icircn special a lui Fotin de Sirmiu de către sinodul semiarian de la Sirmiu din 351-352 anatemele suprimate exprimă viziunea subordinaţiană a participanţilor şi sunt fără interes aici Voi păstra numerotarea originală bdquo2 Dacă cineva numeşte pe tatăl şi pe Fiul doi Dumnezei (nenăscuţi nn) să fie anatema 3 Dacă cineva spune că Hristos este Dumnezeu şi Fiul lui Dumnezeu icircnaintea tuturor timpurilor fără să admită că el (Fiul icircntr-o ipostază personală distinctă nn) l-a ajutat pe Tatăl la crearea tuturor lucrurilor să fie anatema 4 Dacă cineva icircndrăzneşte să spună că Cel Nenăscut sau o parte din El s-a născut din Maria să fie anatema 5 Dacă cineva zice că Fiul lui Dumnezeu a existat fără icircndoială icircnainte de Maria dar numai icircn preştiinţa lui Dumnezeu şi că el nu era icircn Dumnezeu născut din Tatăl icircnaintea tuturor veacurilor şi că prin el au fost făcute toate lucrurile să fie anatema 6 Dacă cineva spune că substanţa lui Dumnezeu este supusă dilatării sau contracţiei să fie anatema 7 Dacă cineva zice că substanţa lui Dumnezeu dilatacircndu-se l-a format pe Fiul sau numeşte Fiu extensia substanţei lui Dumnezeu să fie anatema 8 Dacă cineva numeşte pe Fiul lui Dumnezeu Logos gacircndit sau chiar pronunţat să fie anatema 9 Dacă cineva zice că Fiul Mariei nu este decacirct un om să fie anatema 10 Dacă cineva numindu-l pe Dumnezeu Dumnezeu-omul născut din Maria icircnţelege prin aceasta pe Cel Nenăscut să fie anatema 11 Dacă cineva icircnţelege icircn maniera iudeilor (aceste cuvinte ale lui Isaia XLIV 6) lsquoEu sunt primul şi ultimul şi icircn afară de mine nu există alt Dumnezeursquo cuvinte care au fost zise pentru a exclude idolii şi falşii zei şi le icircnţelege prin excluderea celui ce s-a născut din Dumnezeu Fiul cel unic de dinaintea tuturor veacurilor să fie anatema 12 Dacă cineva căutacircnd să icircnţeleagă aceste cuvinte lsquoCuvacircntul s-a făcut truprsquo crede că Logosul s-a prefăcut icircn carne sau catilde luacircnd trup el a suferit o schimbare să fie anatema 13 Dacă cineva căutacircnd să icircnţeleagă aceste cuvinte lsquoFiul unic al lui Dumnezeu a fost crucificatrsquo crede că divinitatea sa a suferit o tulburare din cauza suferinţei a schimbării a micşorării sau a aneantizării să fie anatema 14 Dacă cineva zice că aceste cuvinte lsquoSă facem omrsquo n-au fost spuse Fiului de către Tatăl ci că Tatăl şi le-ar fi spus lui icircnsuşi (adică le-ar fi spus Logosului existacircnd icircn el icircn manieră impersonală) să fie anatema 15 Dacă cineva spune că nu Fiul ar fi apărut lui Avraam ci Dumnezeul Cel Nenăscut sau o parte din acest Dumnezeu să fie anatema 16 Dacă cineva zice că Fiul lui Dumnezeu n-a luptat ca un om cu Iacov ci că Dumnezeu Cel Nenăscut sau o parte din acest Dumnezeu este cel care a luptat să fie anatema 17 Dacă cineva nu icircnţelege despre Tatăl şi despre Fiul (aceste cuvinte ale lui Moise Geneză XIX 24) lsquoDomnul a făcut să plouă cu foc de la Domnulrsquo ci spune că

Tatăl a făcut să plouă de la el icircnsuşi să fie anatema Căci Domnul adică Fiul este cel care a făcut să plouă de la Domnul adică de la Tatăl Anatema 19 Dacă cineva numeşte pe Tatăl pe Fiul şi pe Sfacircntul Duh o singură persoană să fie anatema 26 Dacă cineva spune că Fiul n-a fost născut şi că el nu-şi are principiul icircn altul (decacirct el) admiţacircnd astfel două fiinţe nenăscute şi fără principiu şi icircn consecinţă doi dumnezei să fie anatema căci capul şi principiul a toate este Fiul iar Dumnezeu la racircndul său este capul şi principiul lui Hristos Icircn acest fel vom readuce toate cu evlavie prin Fiul la principiul tuturor lucrurilor el icircnşişi fără principiu 27 Pentru a da odată pentru totdeauna un icircnţeles adevărat icircnvăţăturii creştine adăugăm Dacă cineva nu-l mărturiseşte pe Hristos Dumnezeu şi Fiul lui Dumnezeu existacircnd icircnaintea tuturor veacurilor icircmpreună lucrător cu Tatăl la crearea tuturor lucrurilor ci spune că el nu a fost numit Hristos şi Fiu decacirct după ce s-a născut din Maria şi că a avut chiar ca Dumnezeu un icircnceput să fie anatema 138

138 J Hefele op cit p 853-861

fotinian care urmează

B PROBLEMA DUHULUI SFAcircNT IcircN ARIANISM

1 Mărturia Sf Atanasie cel Mare bdquoTropiciirdquo lui Serapion de Thmuis

Aflat icircn pustie icircn urma fugii sale din noaptea de 8 spre 9 februarie 356 din calea oamenilor icircmpăratului Constan iu marele patriarh al Alexandriei prime te la un momentț ș dat o interpelare din partea episcopului de Thmuis Serapion icircn problema doctrinei unor eretici pe care el icirci nume te bdquotropicirdquo probabil pentru faptul că dădeau un sens figuratș expresiilor din Scriptură cu privire la Duhul Sfacircnt Ace tia părăsiseră arianismul icircn ceeaș ce prive te doctrina despre inferioritatea Fiului icircn raport cu Dumnezeu Tatăl dar păstrauș vechea erezie icircn ceea ce prive te icircnvă ătura despre Duhul Sfacircnt Atanasie care-i scrie luiș ț Serapion patru epistole pe această temă datate de cercetători icircntre 356 i 361 descrieș doctrina bdquotropicilorrdquo icircn termenii următori bdquohellipPărăsind unii pe arieni pentru hula lor icircmpotriva Fiului cugetă icircmpotriva Duhului i zic nu numai că ș el este creatură ci i că ș e unul din duhurile slujitoare i se deosebe te de icircngeri numai prin treaptăș ș Iar aceasta e numai o luptă prefăcută fa ă de arieni De fapt e o adevărată icircmpotrivire fa ă de dreaptaț ț credin ă Căci precum aceia tăgăduind pe Fiul tăgăduiesc pe Tatăl a a i ace tia grăindț ș ș ș rău de Duhul Sfacircnt grăiesc rău i de Fiul Cele două păr i i-au icircmpăr it icircmpotrivirea fa ăș ț ș ț ț de adevăr căci cugetacircnd unii icircmpotriva Cuvacircntului iar ceilal i icircmpotriva Duhului eiț icircndreaptă aceea i hulă icircmpotriva Sfintei Treimi (icircntregi)rdquo ș 87 Potrivit acestui text tropicii admiteau consubstan ialitatea Fiului cu Dumnezeu Tatăl conform sinodului de la Niceeaț dar nu mai admiteau i consubstan ialitatea Duhului cu Fiul i desigur i cu Tatăl Pentruș ț ș ș ei Duhul era o creatură a Fiului asemenea icircntregului cosmos

Aspectul cu adevărat relevant icircn această afacere este icircnsă faptul că tropicii

86 Anonimul anomeu Deux homeacutelies anomeacuteens pur lrsquooctave de Paques Homeacutelie II 11 icircn Sources chreacutetiennes vol146 p107

87 Atanasie cel Mare Epistola icircntacirci către Serapion 1 icircn colecția bdquoPărinți și scriitori bisericeștirdquo EIBMBOR București 1988 vol 16 p 23

considerau Duhul o crea ie numai a Fiului fără nici un amestec din partea Tatăluiț Tropicii tăgăduiau cu alte cuvinte orice rela ie directă a Duhului cu Tatăl chiar icircnț calitatea sa de creatură Iată cacircteva texte care ilustrează acest aspect bdquoEi zic a a spuneș Sf Atanasie ltdacă Duhul nu e creatură nici unul dintre icircngeri ci purcede din Tatăl urmează că e Fiu i el i astfel sunt doi fii el i Cuvacircntul i dacă e frate (alș ș ș Ș Cuvacircntului nn) cum mai este Cuvacircntul laquoUnul Născutraquo Sau nu sunt egali ci unul se nume te după Tatăl iar celălalt după Fiulgt ș i iară iȘ ș ltdacă e din Tatăl cum de nu se zice i despre el că s-a născut Iar dacă Duhul este al Fiului urmează că Tatăl esteș bunicul Duhuluigtrdquo 88 Cacircteva racircnduri mai jos Atanasie se icircntreabă bdquoCare sunt deci de teptele lor icircntrebări ș ltDacă Duhul nu e creatură (a Fiului ci purcede direct din Tatăl nn) zic ei el este fiu i deci sunt doi fra i (proveni i din Tatăl nn) Cuvacircntul iș ț ț ș elgt Apoi adaugă ltdacă Duhul va lua din Fiul i se va da de către el (hellip) urmează căș Tatăl e bunic i Duhul nepotul luigtș rdquo 89 bdquoEi zic deci ltdacă Duhul Sfacircnt nu e creatură cum a i spus icircnainte ci este icircn Dumnezeu i se dă din Dumnezeu atunci este i el fiu iț ș ș ș sunt deci doi fii el i Fiul Iar dacă Duhul e al Fiului i prime te toate de la Fiul(hellip)ș ș ș atunci Tatăl este bunic i Duhul nepotul luigtș rdquo 90 Iată a adar care era faimosul argumentș al tropicilor sau cum spune Sf Atanasie bdquohellipacea sfătoasă icircntrebare a lor ltdacă Duhul e din Dumnezeu (Tatăl) pentru ce nu se nume te el fiuhellipgtș rdquo 91

Ce icircnvă au a adar tropicii lui Serapion Spuneau mai icircntacirci că Duhul Sfacircnt nuț ș poate purcede direct bdquodin Tatălrdquo deoarece Duhul ar deveni i el Fiu i deci un frate alș ș Fiului ceea ar anula calificarea acestuia din urmă ca Monogen Mai spuneau apoi că Duhul nu poate purcede nici bdquodin Fiulrdquo adică bdquodin fiin a Fiuluirdquo pentru că icircn acest cazț

88 Atanasie cel Mare Epistola icircntacirci către Serapion 15 icircn colecția bdquoPărinți și scriitori bisericeștirdquo vol 16 p 40

89 Atanasie cel Mare Epistola a patra către Serapion 1 icircn colecția bdquoPărinți și scriitori bisericeștirdquo vol 16 p 87

90 Atanasie cel Mare Epistola a patra către Serapion 2 icircn colecția bdquoPărinți și scriitori bisericeștirdquo vol 16 p 88

91 Atanasie cel Mare Epistola icircntacirci către Serapion 25 icircn colecția bdquoPărinți și scriitori bisericeștirdquo vol 16 p 54

Fiul i-ar deveni tată el icircnsu i devenind astfel bdquonepotrdquo al Tatălui Primei obiec ii aș ț bdquotropicilorrdquo SF Atanasie le-a opus argumentul stabilită ii numelor i anume că ipostaseleț ș icirc i păstrează caracteristicile proprii astfel icircncacirct Tatăl nu poate deveni bunic nici Fiul tatăș al Duhului bdquoCăci dacă deoarece Duhul nu este creatură (voi totu i) icircntreba i ș ț ltdeci Duhul este ( i el) Fiugtș atunci lua i seama ca nu cumva aflacircnd că Fiul nu este creaturăț (căci prin el s-au făcut toate) să (ajunge i să) icircntreba i ț ț ltdeci Fiul este Tatăgt sau icircncă ltDuhul este Fiu i Fiul este Duhul Sfacircntgtș Cei ce cugetă a a sunt icircn afara Treimii i seș ș vor socoti fără Dumnezeu schimbacircnd numele Tatălui i al Fiului i al Duhului Sfacircnt iș ș ș socotindu-i pe ace tia după a lor voie icircntru asemănarea na terii omene ti numindu-iș ș ș nepo i i bunici i nălucindu- i na teri dumnezeie ti (teogonii) asemenea (miturilorț ș ș ș ș ș păgacircne ale nn) elinilor Nu aceasta e credin a Bisericii ci cum a zis Macircntuitorul icircnț Tatăl i Fiul i Sfacircntul Duh icircn Tatăl care nu poate deveni bunic icircn Fiul care nu poateș ș deveni Tată i icircn Duhul Sfacircnt care nu poate fi numit decacirct a a i nu altfel Credin aș ș ș ț aceasta nu poate schimba numele Ci Tatăl e pururi Tatăl Fiul e pururi Fiul i Duhul Sfacircntș care se zice pururi Duhul Sfacircnt hellipLa oameni tatăl nu este pururi tată nici fiul pururi fiu Fiindcă cel ce devine tatăl unui fiu a fost fiul altuia i fiul unui tată devine tată altuiaȘ Avraam fiind fiul lui Nahor a devenit tatăl lui Isaac i Isaac fiind fiul lui Avraam s-aș făcut tată lui Iacob Căci fiecare fiind o parte a născătorului său (sn) se na te ca fiu darș devine i el tată al altuia Dar icircn dumnezeire nu este a a fiindcă Dumnezeu nu e ca omulș ș Tatăl nu e din alt tată De aceea nici nu na te pe cineva care va deveni tată al altuia Niciș Fiul nu este o parte a Tatălui (sn) 92 de aceea nici nu e născut spre a na te un alt fiuș Pentru aceea numai icircn dumnezeire Tatăl fiind icircn mod propriu i singur (numai el) Tatăș este i a fost i va fi pururi Tatăl i Fiul este icircn mod propriu i singur (numai el) Fiuș ș Ș ș Astfel Tatăl e i se zice pururi Tatăl i Fiul e pururi Fiul i Duhul Sfacircnt este pururi Duhulș ș ș (sn) Iar acesta (Duhul) credem că este al lui Dumnezeu i că s-a dat de la Tatăl prinș Fiul Astfel Sfacircnta Treime rămacircne neschimbată cunoscută icircntr-o singură dumnezeire Deci cel ce icircntreabă ltprin urmare Duhul este ( i el) Fiugtș icirc i icircnchipuie că numele poateș fi schimbat i nu e sănătos la minte (Asemenea) i cel ce icircntreabă ș ș ltTatăl e deci bunicgt născocind un alt nume Tatălui rătăce te icircn inima lui Dar a răspunde mai departeș neru inării ereticilor nu e de folosrdquo ș 93

Argumentul său icircmpotriva celei de a doua obiec ii a bdquotropicilorrdquo este acela căț

92 Cum afirmase cu mai bine de un secol icircnainte icircn Occidentul latin Tertulian icircn Adversus Praxean XXVI 3 6 Iar icircn Orient cine

93 Atanasie cel Mare Epistola a treia către Serapion 6 icircn colecția bdquoPărinți și scriitori bisericeștirdquo vol 16 p 92-93

Duhul nu poate fi o creatură a Fiului deoarece el este bdquopropriul Fiuluirdquo adică din aceea iș fiin ă cu Fiul tot a a cum Fiul este bdquopropriul Tatăluirdquo adică din aceea i fiin ă cu Tatălț ș ș ț bdquoDe ce nu- i dau seama (ace tia) zice el că precum nedespăr ind pe Fiul de Tatăl eiș ș ț păstrează unitatea lui Dumnezeu a a despăr ind pe Duhul de Cuvacircntul nu mai păstreazăș ț unitatea dumnezeirii icircn Treime ci o sfacirc ie amestecacircnd icircn ea o fire străină i de alt soi i oș ș ș egalizează pe aceasta cu creaturile Ei arată astfel că Treimea nu mai este una ci compusă din două firi datorită fiin ei deosebite a Duhului cum i-o imaginează ei i ceț ș Ș fiin ă dumnezeiască mai e aceasta care e compusă din Creator i creatură Căci sau nu eț ș Treime ci o Doime i o creatură sau dacă e Treime precum i este cum pun ei pe Duhulș ș Treimii icircn racircnd cu creaturile cele de după Treime Căci aceasta icircnseamnă iară i a icircmpăr iș ț i a desface Treimea Căci cugetacircnd rău despre Duhul nu cugetă bine nici despre Fiulș

Fiindcă dacă cugetau drept despre Cuvacircntul ar fi cugetat sănătos i despre ș Duhul care purcede de la Tatăl i fiind propriu Fiului se dă de către acesta ucenicilor i tuturorș ș celor ce cred icircn El Iar rătăcind astfel nu au nici despre Tatăl credin a cea sănătoasă Căciț cei ce tăgăduiesc pe Duhul cum a spus marele mucenic tefan (Fapte VII 55)Ș tăgăduiesc pe Fiul iar cei ce tăgăduiesc pe Fiul nu au nici pe Tatălrdquo 94 Dar observă Atanasie cel ce face pe Duhul creatură va ajunge să-l facă creatură i pe Fiul bdquoIar ș Duhul avacircnd aceea i fire i aceea i pozi ie fa ă de Fiul pe care o are Fiul fa ă de Tatălș ș ș ț ț ț cum oare cel ce-l nume te pe acesta creatură nu va cugeta icircn mod necesar acelea i i despreș ș ș Fiul Căci dacă Duhul Fiului este creatură e firesc ca ei să spună că i Cuvacircntul Tatăluiș este creatură Aceasta nălucindu- i-le arienii au căzut icircn iudaismul lui Caiafa Iar dacăș cei ce spun aceasta despre Duhul nu- i icircnsu esc cele ale lui Arie să ocolească i cuvinteleș ș ș lui i să- i icircndrepte necredin a privitoare la Duhul Căci precum Fiul cel ce este icircn Tatălș ș ț i icircn care e i Tatăl nu este creatură ci ș ș e propriul fiin ei Tatăluiț (căci aceasta pretinde i căț

o spune i i voi) a a i pe Duhul cel aflător icircn Fiul icircntru care e i Fiul nu e icircngăduit a-lț ș ș ș ș socoti icircntre creaturi nici a-l separa de Cuvacircntul i a face Treimea nedesăvacircr itărdquo ș ș 95 bdquoCăci dacă cei ce cugetă cele ale lui Arie ndash fiindcă icircn sufletul lor rău i iscoditor nu intrăș icircn elepciunea ndash nu pot icircn elege nici crede Treimea neicircmpăr ită i sfacircntă acesta nu e motivț ț ț ș ca să răstălmăcească adevărul nici să spună că nu pot exista cele ce ei nu pot icircn elege Eiț suferă un lucru cu totul nebunesc cacircnd neputacircnd icircn elege cum e neicircmpăr ită Sfacircntaț ț

94 Atanasie cel Mare Epistola icircntacirci către Serapion 2 icircn colecția bdquoPărinți și scriitori bisericeștirdquo vol 16 p 24-25 A se observa icircn același timp modul icircn care Atanasie evită să afirme purcederea Duhului bdquoși de la Fiulrdquo limitacircndu-se la afirmațiile certe ale Scripturii

95 Atanasie cel Mare Epistola icircntacirci către Serapion 21 icircn colecția bdquoPărinți și scriitori bisericeștirdquo vol 16 p 48-49

Treime arienii fac pe Fiul una cu crea iunea iar tropicii icircl numără i ei pe Duhul icircntreț ș creaturirdquo 96 bdquoAceasta fiind unitatea icircn Sfacircnta Treime cine ar putea despăr i pe Fiul deț Tatăl i pe Duhul de Fiul sau de Tatăl icircnsu i Sau cine ar fi atacirct de icircndrăzne ca să spunăș ș ț că Treimea este neasemenea i de o fire străină icircn ea icircnsă i sau ș ș că Fiul e de o altă fiin ăț decacirct Tatăl sau că Duhul e străin de Fiulrdquo 97

Să observăm a adar din cele de mai sus că tropicii lui Serapion negau icircn modș expres purcederea directă a Sfacircntului Duh din Dumnezeu Tatăl ata acircndu-l cauzal numaiș de Fiul Deci spuneau ei Duhul nu poate purcede i el din Tatăl căci ar deveni un fel deș frate al Fiului icircn consecin ă el nu este de aceea i fiin ă cu Tatăl Apoi chiar dacă icirc i areț ș ț ș cauza icircn Fiul el nu purcede din fiin a Fiuluiț ci este adus la existen ă ț prin Fiul de către Fiul asemenea oricărei creaturi iată de ce el nu este de aceea i fiin ă nici măcar cu Fiulș ț Icircmpotriva acestei argumentări a tropicilor Sf Atanasie lansează principiul bdquoDuhului care are aceea i fire i aceea i pozi ie fa ă de Fiul pe care o are Fiul fa ă de Tatălrdquo icircn sensul căș ș ș ț ț ț Duhul este bdquopropriurdquo Fiului icircn aceea i măsură icircn care Fiul este bdquopropriurdquo Tatălui Fidelș sinodului de la Niceea Sf Atanasie se mul ume te să afirme doar consubstan ialitateaț ș ț Duhului cu Fiul după modelul consubstan ialită ii Fiului cu Tatăl pe care o admiteau iț ț ș tropicii El nu afirmă că Duhul i-ar avea cauza bdquodin Fiulrdquo sau bdquoprin Fiulrdquo nuș interpretează cauzal expresia bdquoDuhul este propriul Fiuluirdquo el se mul ume te să sugerezeț ș doar că Duhul este din aceea i fiin ăș ț din care este i Fiul a a cum Fiul este ș ș din aceea iș fiin ăț din care este i Tatăl Avacircnd icircn minte icircn permanen ă numai bdquoconsubstan ialitateardquoș ț ț ipostaselor stabilită la Niceea Sf Atanasie nu pare să fi observat interpretarea clar cauzală pe care tropicii o dădeau rela iei Duhului cu Fiul precum nici faptul că ei negauț astfel orice rela ie cauzală directă a Duhului cu Tatăl Aceste aspecte de i ignorate deț ș marele patriarh pacircnă la moartea sa nu vor rămacircne icircnsă neobservate la Sf Vasile cel Mare

2 Mărturia Sf Vasile cel Mare Contra Eunomiu

Doctrina lui Eunomiu cu privire la purcederea Duhului Sfacircnt este foarte bine pusă icircn eviden ă de Sf Vasile cel Mareț care pe la 364 a scris icircmpotriva lui cunoscuta sa

96 Atanasie cel Mare Epistola icircntacirci către Serapion 17 icircn colecția bdquoPărinți și scriitori bisericeștirdquo vol 16 p 43

97 Atanasie cel Mare Epistola icircntacirci către Serapion 20 icircn colecția bdquoPărinți și scriitori bisericeștirdquo vol 16 p 47

lucrare Contra Eunomiu Marele părinte pare să fie primul care a observat că arienii reduceau la Fiul cauza Duhului Sfacircnt Potrivit Sf Vasile Eunomiu profesa următoarea icircnvă ătură trinitară bdquoSă presupunem că observa ia pleacă de la operele create i se icircnal ăț ț ș ț peste acestea pacircnă la substan e ț ea găse te astfel căș Fiul este o creatură a Celui Nenăscut i că Paracletul este o creatură a Fiului (tou men agennetou ton yion euriskon poimaș

tou de monogenous ton parakleton)rdquo 98 bdquoExistă deci un singur Dumnezeu nenăscut iș fără principiu (eis esti o Theos agenetos kai anarhos) El nu are vreo fiin ă care să-i fieț anterioară ndash căci nimic nu poate fi anterior nenăscutului nici vreo fiin ă care să fie icircn (cu)ț El ndash căci El este simplu i fără compozi ie Fiind unic fiind singur i mereu acela i Elș ț ș ș este Dumnezeu creator i artizan al tuturor lucrurilor mai icircntacirci de toate i icircntr-un mod cuș ș totul extraordinar al Monogenului apoi prin Acesta icircn mod propriu al tuturor celor create Căci icircnainte i de toată creatura i numai prin propria sa putere i activitate l-aș ș ș născut l-a creat i l-a făcut pe Fiul (ton men gar Hyion pro panton kai pro pases ktiseosș monou te eautou dynamei kai energeia egennese te kai ektise kai epoiesen)(hellip) i prin elȘ (prin Fiul) l-a creat pe Duhul Sfacircnt cel dintacirci dintre toate i cel mai mare dintre to iș ț prin propria sa putere i la ordinul său dar prin activitatea i puterea (creatoare) aș ș Fiului (kai dia toutou proton men panton kai meizon to Pneuma to agion epoiesen exousia men idia kai prostagmati energeia de kai dynamei tou Hiou)rdquo 99 Astfel mai spune Eunomiu bdquohellipdupă icircnvă ătura fericitului Pavel hellipFiul este subordonat luiț Dumnezeu Tatăl hellipiar Duhul Sfacircnt la racircndul său este icircn mod clar subordonat lui Hristosrdquo 100 Eunomiu ca to i arienii icircn elegea actul purcederii prin prisma activită iiț ț ț creatoare a Fiului bdquoEl (Duhul) este onorat icircn al treilea racircnd ca prima creatură a Monogenului cea mai mare dintre toate i singura ca atare (trite hora timomenon osș proton koi meizon panton kai monon toioutou tou monogenous poema)rdquo 101

98 Eunomiu de Cyzic Apologia 20 icircn col Sources chretiennes Les Editions du Cerf Paris 1983 vol 305 p 275

99 Eunomiu de Cyzic Apologia (Apendice) 28 icircn col Sources chretiennes vol 305 p 297

100 Eunomiu de Cyzic Apologia 27 icircn col Sources chretiennes vol 305 p 293

101 Eunomiu de Cyzic Apologia 25 icircn col Sources chretiennes vol 305 p 287

Aspectul cel mai important aici nu este icircnsă acela că Eunomiu icircn elegeaț aducerea la existen ă a Duhului icircn termenii sugera i icircn Ioan I 3 adică asemenea uneiț ț creaturi ci faptul că fie i icircn această calitate Duhul este creat numai de Fiul că actulș creării Duhului icirci apar ine numai Fiului Este ceea ce observă i Sf Vasile cel Mare careț ș intrigat de acest aspect spune următoarele bdquoExistă oare vreun om pe lume care să nu vadă cu claritate că nici o activitate a Fiului nu se află separată de Tatăl şi că nu se află nimic icircntre cele existente care să aparţină Fiului dar să fie străine de Tatăl (hellip) Pentru ce dar atribuie Eunomiu numai Fiului cauza Duhului Sfacircnt (pos oun tou pneumatos ten aitian to monogenei mono prostithesi) şi pentru a-i calomnia natura se serveşte de activitatea creatoare a acestuia (adică a Fiului nn)(kai kategorema tes physeos autou ten toutou lambanei demiourgian) (hellip) Nu este un pericol evident de a separa de Dumnezeu Tatăl pe Duhul Sfacircnt (diairein apo tou Theou to Pneuma) devreme ce pe de o parte apostolul ni-l prezintă icircn relaţiile sale cacircnd Duhul lui Hristos cacircnd Duhul lui Dumnezeuhellip iar pe de alta Domnul icircnsuşi icircl numeşte Duhul Adevăruluihellip şi spune că purcede de la Tatăl Or acesta (Eunomiu) pentru a micşora slava Domnului nostru Iisus Hristos (allrsquooutos eis kathairesin tes doxes tou Kyrios hemon Iesou Hristou) icircl separă pe Duhul de Tatăl i-l atribuie Monogenului de-o manieră diferită (aferei men apo touș Patros tou de Monogenei diaferontos) desigur pentru a mic ora (Fiului) slava (epiș kathairesi tes doxes prostithesin)rdquo 102 A adar departe de a nega Fiului orice participareș cauzală actul bdquopurcederiirdquo al venirii la existen ă a Duhului Sfacircnt Eunomiu cum aratăț marele capadocian atribuia numai Fiului cauza Duhului Sfacircnt excluzacircndu-l astfel pe Dumnezeu Tatăl icircmpotriva Scripturii (vezi Ioan XV 26)

B REAC IA ESEN IALISTĂȚ Ț

1 Marcel al Ancyrei

102 Sf Vasile cel Mare Contra lui Eunomiu II 34 icircn col Sources chretiennes Les Editions du Cerf Paris 1983 vol 305 p141-143

Devenit episcop al Ancyrei (Ankara de astăzi) Marcel a fost unul din marii apărători ai termenului homoousios icircmpotriva arianismului şi prieten al Sf Atanasie cel Mare Cu timpul s-a dovedit icircnsă că fondul metafizic icircn baza căruia lupta el icircmpotriva arianismului era de cu totul altă natură decacirct acela folosit la sinodul ecumenic de la Niceea icircn formularea celebrului homoousios Marcel actualiza pur şi simplu vechiul sabelianism El icircnţelegea să combată arianismul afirmacircnd consubstanţialitatea Logosului cu Dumnezeu Tatăl pacircnă la desfiinţarea oricărei distincţii dintre cei doi Devenind evident acest fapt Marcel este abandonat de adevăraţii niceeni cum era Sf Atanasie şi acuzat icircn mod deschis de modalism Este ceea ce face la un moment dat icircnsuşi Sf Vasile cel Mare cacircnd scruiindu-i Sf Atanasie icirci solicită acestuia pentru a risipi orice confuzie să condamne imediat bdquoicircnvăţătura periculoasă şi icircn afara adevăratei credinţe (a lui Marcel)rdquo 103 Icircn cele din urmă Marcel este somat să compară icircn faţa unui sinod icircn 335 şi depus din treaptă pentru erezie Eusebiu de Cezareea l-a combătut icircn cadrul unei cărţi intitulate Teologia bisericească Marcel a dispărut din istorie dar doctrina sa a creat mari probleme Ea reprezintă icircn fond o reacţie de fond sabelian la subordinaţianismul arian Ca şi icircn cazul celei a lui Arie doctrina lui Marcel este o hristologie nu o triadologie Deşi a abordat icircn treacăt problema Sf Duh el a făcut-o numai pentru a dovedi absenţa oricărei diferenţe dintre Logosul etern şi Dumnezeu Tatăl

Iată un rezumat al doctrinei sale pe baza textului lui Eusebiu din lucrarea acestuia Teologia bisericească Dumnezeu este o monadă absolut unul şi indivizibil De aici trebuie pornit şi nu de la o pluralitate divină după cum face Origen Aceasta nu icircnseamnă că icircn Dumnezeu nu există un Logos el există dar este μοο σιος adicăὁ ύ Logosul este icircn Dumnezeu şi Dumnezeu icircn el fără nici o diviziune locuind icircn el ca o putere activă nu ca o simplă δ ναμις ci ca o νεργε Această energie seύ ἐ ίᾳ exteriorizează προ ρχεται fără să iasă din Dumnezeu printr-o dilatare πλατυνομ νηέ έ care nu introduce nici dualitate nici compoziţie ipostatică distinctă Această extensie e dublă mai icircntacirci icircn creaţie de vreme ce Logosul e creator apoi icircntrupare Prin această iconomie (coboracircre) Logosul astfel icircntrupat devine Fiu dar nu printr-o naştere icircn interiorul fiinţei divine căci el nu se naşte decacirct abia icircn trup din Fecioara Numai icircn acest trup νεργε α divină este activă şi devine principiu al tuturor actelor lui Hristos Astfel seἐ ί realizează o unire cum totul intimă şi permanentă cu totul superioară celei care icircnsufleţea odinioară pe profeţi Această unire va icircnceta totuşi icircntr-o zi după cacirct ne putem da seama căci trupul char devenit nemuritor nu convine firii divine νεργε α se vaἘ ί rezorbi atunci icircnapoi icircn Dumnezeu de aici acuzaţia adusă constant de orientali lui Marcel că nu mărturiseşte expresia din Crezul de la Niceea bdquoa cărui icircmpărăţie nu va avea sfacircrşit

103 Vesile cel Mare Epist LXIX 2 PG XXXII 432 la M -D Chenu Marcel drsquoAncyre DTC vol XI B col1996

cujus regni non erit finisrdquo 104

Iată acum o altă expunere mai precisă a doctrinei lui Marcel de Ancyra aşa cum apare ea icircn aşa-numitul simbol macrostih bdquoDiscipolii lui Marcel şi ai lui Fotin amacircndoi din Ancyra Galatiei resping subzistenţa eternă τ ν πποαι νιον παρξιν a luiὴ ώ ὕ Hristos divinitatea sa şi icircmpărăţia sa veşnică τελε τητον asemenea iudeilor şi subἀ ύ pretextul că astfel salvează unitatea divină τ μοναρχ Icircn ceea ce ne priveşte noi ştimῇ ίᾳ că Hristos nu este doar o gacircndire exprimată sau imanentă icircn Dumnezeu λ γονό προφορικ ν νδι θετον το θεο ci un Logos-Dumnezeu viu şi subzistent λλὸ ἢ ἐ ά ῦ ῦ ἀ ὰ ζ ντα θε ν λ γον καθrsquo αυτ ν π ρχοντα Fiul lui Dumnezeu şi Hristos El nu existăῶ ὸ ό ἑ ὸ ὑ ά mai icircnainte de veci doar icircn preştiinţa Tatălui ci l-a asistat pe acesta icircn lucrarea sa de creare a celor văzute şi nevăzute El este icircntr-adevăr cel căruia Tatăl i-a zis Să facem om după chipul şi asemănarea noastră el este cel care s-a arătat icircn persoană patriarhilor care a dat Legea care a grăit prin prooroci şi care icircn final s-a icircntrupat l-a revelat tuturor oamenilor pe Tatăl şi care de acum icircnainte domneşte icircn veacul veacurilorrdquo 105

Cum combătea Marcel de Ancyra arianismul printr-o astfel de concepţie De remarcat mai icircntacirci că motivaţia declarată de el icircnsuşi şi icircnregistrată de simbolul macrostih era aceea că astfel salvează unitatea divină τ μοναρχ Prin faptul că respingea oriceῇ ίᾳ asemănare icircntre Logos şi Dumnezeu Tatăl Arie introducea o distincţie gravă icircn Dumnezeu o separare care icircntr-adevăr ameninţa unitatea lui Dumnezeu Marcel apelacircnd la vechea concepţie a lui Sabeliu căuta să combată această depreciere a substanţei Logosului icircn raport cu Tatăl afirmacircnd că el este consubstanţial cu acesta pacircnă la punctul icircn care el Logosul nici nu mai subzistă icircn Dumnezeu ca persoană distinctă de Tatăl Această depreciere a Logosului avea mai ales grave consecinţe icircn hristologie dacă anterior icircntrupării sale icircn Iisus Hristos Logosul nu era recunoscut ca Dumnezeu adevărat egal cu Tatăl atunci cu atacirct mai puţin icirci era recunoscută această calitate după icircntrupare Atribuindu-i slăbiciunile firii umane asumate arienii demonstrau odată icircn plus că Logosul este prin icircnsăşi fiinţa sa neasemănător cu Dumnezeu Tatăl icircn aceste condiţii tot ce a găsit Marcel de cuviinţă să argumenteze a fost ideea sabeliană că icircn icircntrupare monada divină icircnsăşi se dilată capătă o nouă faţă un nou chip distinct de cel anterior icircntrupării tocmai prin caracterul temporal al acestui nou chip Iisus Hristos este Logosul devenit trup existacircnd distinct de Tatăl ca om ca fiinţă cu totul efemeră atacirct el ca

104 La M -D Chenu Marcel drsquoAncyre DTC vol XI B col1997-1998

105 O Hahn Bibliotek der Symbole sect 159 n6 la M -D Chenu Marcel drsquoAncyre DTC vol XI B col1996

persoană cacirct şi icircmpărăţia sa La sfacircrşitul timpurilor totul a reveni la starea iniţială a monadei indistincte

Cu privire la această expresie a cărui icircmpărăţie nu va avea sfacircrşit istoricul dogmelor B Sesbouumleacute scrie bdquohellipAceastăhellip afirmaţie este proprie simbolurilor de credinţă orientale şi niciodată n-a trecut icircn Occident Motivaţia ei este polemică Icircntr-adevăr o erezie atribuită lui Marcel de Ancyra icircn secolul al IV-lea susţinea că la Parusie Logosul se va reicircntoarce icircn Tatăl pacircnă la punctul icircn care se va confunda cu el misterul trinitar nu ar avea astfel decacirct o valoare sbquoiconomicărsquo şi istorică iar nu una sbquoteologicărsquo şi eternă Această idee vine din interpretarea abuzivă a textului paulin sbquoEl trebuie să icircmpărăţească pacircnă ce va pune pe toţi vrăjmaşii săi sub picioarele sale (hellip)Şi cacircnd toate vor fi supuse lui atunci şi Fiul icircnsuşi se va supune Celui ce i-a supus lui toate ca Dumnezeu să fie toate icircn toţirsquo (I Corinteni XV 25 28) Acest text exprimă icircmplinirea finală a misiunii Fiului el nu sugerează prin nimic că fiul nu va mai avea raţiunea de a exista Dimpotrivă glorificat icircn umanitatea sa Fiul va continua să exercite icircn mod etern funcţia sa mediatoare icircn el şi prin el vor vedea drepţii pe Dumnezeurdquo 106

Contestacircnd orice deosebire reală a Logosului de Tatăl şi respingacircnd eternitatea icircmpărăţiei Fiului Marcel credea că apără deopotrivă atacirct consubstanţialitatea Logosului cu Tatăl anterior icircntrupării prin considerarea lui ca nediferenţiat de Tatăl cacirct şi deplinătatea dumnezeirii coboracirctă icircn Hristos ca urmare a dilatării monadei şi a apariţiei ei sub chip uman icircn istorie Probabil că toate aceste idei ale lui Marcel ar fi rămas nebăgate icircn seamă dacă el n-ar fi negat veşnicia icircmpărăţiei lui Hristos Icircn focul controverselor iscate pe această temă Marcel a ajuns să conteste eternitatea Fiului consideracircndu-l doar o fiinţă temporală avacircnd un icircnceput icircn timp ba chiar şi un sfacircrşit bdquoHristos spunea el a icircnceput să domnească acum patru sute de ani şi stăpacircnirea sa va icircnceta odată cu sfacircrşitul lumiirdquo 107 Această afirmaţie a constituit icircnceputul căderii sale din racircndurile niceenilor adevăraţi Acuzaţiile de sabelianism pe care i le aduceau continuu arienii s-au dovedit astfel adevărate şi a sfacircrşit prin a fi abandonat de occidentali de Atanasie şi de toţi adevăraţii susţinători ai lui homoousios care au icircncetat să mai vadă icircn el un apărător al credinţei de la Niceea consideracircndu-l icircn schimb un continuator al vechiului sabelianism

Să intrăm icircnsă icircn detaliile doctrinei sale trinitare propriu-zise Marcel respinge

106 B Sesbouumleacute et J Wolinski Histoire des dogmes Descleacutee 1994 p121

107 J Schwane op cit vol2 p213 n1

cu hotăracircre ideea ariană că Logosul ar exista icircn Tatăl ca un ipostas distinct căci pentru el ca şi pentru arieni noţiunea de ipostas echivala cu aceea de altă substanţă ουσια decacirct a Tatălui Icircn Dumnezeu zicea el nu trebuie să admitem decacirct un ipostas o singură substanţă sau realitate sub icircntreit chip sau sub icircntreit nume μ αί γαρ π στασινὑ ό τριπρ σωπονό σπερὡ και τριωνιμον εισαγη τον αυτον ειναι λεγων τον θεον και τον εν αυτω Λογον και το Αγιον Πνευμα 108 Aşadar pentru Marcel Dumnezeu icircn sine nu este lipsit de Logosul său cum afirmau arienii Dumnezeu spunea el are icircn sine din eternitate Logosul aşa cum omul are icircn el icircnsuşi propria-i raţiune Astfel Dumnezeu şi Logosul său sunt unul şi acelaşi lucru εν και ταυτον109 Referindu-se la primele versete ale prologului evangheliei a patra Marcel spune că Logosul icircncă neicircntrupat ασαρκος nu este icircncă Fiu ci doar Logos bdquoIcircnainte de a fi coboracirct printre noi şi de a se fi născut din Fecioara el nu era decacirct Logosrdquo110

Despre acest Logos mai spunea Marcel Scriptura ne zice trei lucruri icircntacirci că el era la icircnceput εν αρχη pentru a semnifica faptul că se afla icircn Tatăl icircn mod potenţial δυναμει icircn al doilea racircnd că el era προς τον θεον pentru a marca faptul că era la Dumnezeu icircn act ενεργεια căci prin el au fost create toate icircn fine că el era Dumnezeu pentru a ne icircnvăţa că divinitatea nu este divizată deoarece Logosul este icircn Dumnezeu şi Dumnezeu este icircn Logosul Astfel Logosul este etern şi consubstanţial ομοουσιος αυτοουσιος cu Dumnezeu 111 Acest efort de a afirma unitatea pacircnă la indistincţie a Fiului cu Tatăl era menită icircn viziunea lui Marcel de Ancyra să contracareze subordinaţianismul arian bdquoChiar icircn doctrina sa trinitară subliniază acelaşi Schwane el n-a avut icircn gacircnd altceva decacirct problema cum să onoreze icircn Macircntuitorul nu o fiinţă distinctă de Dumnezeu şi subordonată lui (cum icircnvăţau arienii nn ) ci o divinitate

108 J Schwane op cit vol2 p224 n1 Eusebiu de Cezareea pare să ignore aici fragmentele 76 şi 77 pe care le citează Tixeront cacircnd afirmă că Marcel nu admitea decacirct un singur προσωπον

109 J Schwane op cit vol2 p221 n1

110 J Schwane op cit vol2 p216 n1

111 Marcel Fragmentele 52 97 la J Tixeront op cit vol2 p39 n5 şi 6

adevărată şi perfectărdquo112

Pentru a contracara arianismul Marcel afirmă cu hotăracircre că icircn Dumnezeu nu există trei ipostase ci doar unul Această precizare icircl apropie indiscutabil de Sabeliu care afirma acelaşi lucru Marcel merge icircnsă mai departe decacirct mentorul său şi afirmă că icircn Dumnezeu avem nu doar un singur ipostas ci şi un singur πρ σωπον ό 113 Se pare că cei doi termeni nu aveau acelaşi icircnţeles şi mai ales acelaşi rol icircn hristologia lui Marcel Pe scurt este foarte probabil că Marcel desemna sub numele de ipostas esenţa divină icircnsăşi avacircnd icircn sine icircn mod indistinct pe Tatăl şi pe Logos ca raţiune paternă λογοπατωρ Divinitatea există din eternitate sub un singur πρ σωπον sub un singur chip care esteό acela al Tatălui Logosul icircn schimb nu are πρ σωπον propriu el este de fapt bdquofărăό chiprdquo προσωπον El capătă un chip distinct de Tatăl o faţă proprie διον πρ σωπονἄ ἴ ό abia prin coboracircrea sa icircn istorie prin manifestarea sa icircn afara condiţiei sale divine deci icircn icircntrupare

Afirmaţia sa fundamentală icircn această problemă a fost aceea că anterior icircntrupării sale Logosul nu s-a numit Fiu al Tatălui acest nume l-a dobacircndit la modul propriu abia icircn urma naşterii sale din Fecioara Dacă icircn Vechiul Testament Logosul este numit totuşi Fiu aceasta este de fapt o profeţie icircn care viitorul său nume icirci este atribuit de mai icircnainte Se pare că şi această distincţie pe care el o făcea icircntre calităţile de Logos şi Fiu era menită să contracareze arianismul din calitatea Logosului de Fiu arienii trăgeau concluzia că Logosul nu poate fi coetern cu Tatăl căci nici un fiu nu poate avea aceeaşi vacircrstă cu tatăl său Pentru a elimina orice nuanţă de posterioritate icircn raport cu Tatăl Marcel contesta aşadar Logosului etern calitatea de Fiu deci de fiinţă ulterioară Tatălui aşa cum icircnvăţau arienii114 Pe de altă parte deoarece arienii speculau enorm pe marginea faptului că Logosul este născut din Tatăl văzacircnd icircn simplul act al naşterii dovada inferiorităţii sale faţă de Tatăl cel nenăscut γ ννητος Marcel neagă pur şiἀ έ simplu că Logosul ar exista icircn Tatăl icircn baza unei naşteri a sa de către Tatăl Logosul e veşnic deci fără icircnceput el nu este Dumnezeu asemenea Tatălui său ci este icircnsăşi fiinţa lui Dumnezeu Tatăl raţiunea sa eternă bdquoPe baza cărui pasaj din Scriptură am putea

112 J Schwane op cit vol2 p225

113 Marcel de Ancyra Fragmentele 66 76 77 83 87 88 la J Tixeront op cit vol2 p39 n12 şi 3

114 J Schwane op cit vol2 p215 n3 p216 n2

afirma zice el că există o fiinţă nenăscută şi o fiinţă născută cum cred ei (arienii nn ) Nici unul dintre profeţi nici unul dintre evanghelişti ba nici măcar vreunul dintre apostoli n-a spus aceastardquo115 Există icircnsă icircn Noul Testament o expresie pe care Marcel n-a putut-o ocoli şi pe care a trebuit s-o interpreteze icircn coerenţă cu propriul sistem este vorba de expresia bdquoicircntacirciul născut dintre creaturirdquo Arienii atribuiau această expresie Logosului divin pentru a demonstra că este o creatură Prin contrast Marcel a negat că această expresie paulină s-ar referi la Logosul divin şi a raportat-o numai la Fiul icircntrupat icircnţelegacircnd-o adică exclusiv prin prisma actului icircntrupării116

Să trecem acum la miezul hristologiei lui Marcel care este aceea a statutului Fiului icircntrupat Marcel desemna monada eternă prin termenul de λογοπ τωρ El seά deosebea astfel de Sabeliu care desemna aceeaşi monadă prin termenul de ιοπ τωρὑ ά Această schimbare avea o semnificaţie adacircncă icircn concepţia episcopului de Ancyra Logosul nu este Fiu decacirct după icircntrupare Prin urmare abia dup icircntrupare se poate vorbi de o naştere propriu-zisă a Logosului dar numai pentru că este Fiu Devenind Fiu Logosul a căpătat un chip propriu διον πρ σωπον a cărui natură este exclusivἴ ό temporală relativă deci efemeră adică atacirct cacirct va ţine icircmpărăţia lui Hristos Ca Fiu el se deosebeşte acum radical de Tatăl icircn sensul că este un om adevărat Abia sub condiţia icircntrupării abia ca Fiu Logosul este bdquocopie a Tatăluirdquo Anterior icircntrupării el nu este nici Fiu nici bdquocopie a Tatăluirdquo Această expresie din Coloseni I15 el o raporta la Fiul lui Dumnezeu făcut om iar nu la Logosul icircn sine Şi icircn această problemă Marcel se lăsa antrenat de disputa sa icircmpotriva arienilor Unul din argumentele pe care aceştia le foloseau pentru a dovedi că Logosul este inferior Tatălui era exact acesta extras din expresia paulină susmenţionată dacă Logosul este o copie a Tatălui atunci el este inferior căci orice copie este inferioară originalului ei Icircn consecinţă Marcel nega că această expresie s-ar referi la Logosul etern ci ea trebuie atribuită numai Fiului icircntrupat Argumentul său era următorul o copie trebuie să facă vizibil obiectul invizibil şi absent ori cel care face vizibil icircn lume pe Dumnezeu nu este Logosul etern el icircnsuşi invizibil ca şi Tatăl ci Logosul sau Fiul icircntrupat117

Afirmacircnd că bdquoHristos a icircnceput să domnească acum patru sute de ani şi

115 J Schwane op cit vol2 p217 n4

116 J Schwane op cit vol2 p219 n1

117 J Schwane op cit vol2 p220 n2

stăpacircnirea sa va icircnceta odată cu sfacircrşitul lumiirdquo118 el afirma de fapt că Hristos n-a existat anterior naşterii sale din Fecioara ca ipostas distinct de acela al Tatălui Eusebiu de Cezareea care-i combate hristologia icircn două tratate separate spune despre el acuzator că bdquoa icircndrăznit să nu atribuie Fiului lui Dumnezeu preexistenţa nici o existenţă proprie anterioară icircntrupării ουτε προειναι ουτε προυφεσταναι τολμα λεγεινrdquo119 Dar dacă după Marcel nu este de conceput o naştere eternă a Logosului din Tată pentru că nu se distinge cu nimic de el cu atacirct mai puţin poate fi vorba de o naştere a aceluiaşi Logos din Fecioara Acest act trebuie atribuit numai omului Iisus supranumit Fiul lui Dumnezeu Doar despre el se poate spune că s-a născut cu adevărat icircnţelegacircnd actul naşterii numai ca naştere temporală din Fecioara Dar care este atunci statutul Logosului divin anterior icircntrupării şi care este cel al Fiului icircntrupat Eusebiu răspunde acestei icircntrebări reproducacircnd doctrina lui Marcel astfel sub aspectul existenţei sale divine Logosul este unit cu Dumnezeu fără diviziune şi fără icircmpărţire icircn Tatăl ca potenţă a acestuia sub aspectul activităţii sale şi numai sub acest aspect ca Logos activ Dumnezeirea s-a unit cu trupul pentru a deveni principiu de mişcare şi de activitate120

Marcel a fost acuzat de Eusebiu de Cezareea că a căzut icircn erezia lui Sabeliu şi că ar fi reluat adopţianismul lui Pavel de Samosata icircnvăţacircnd că Logosul s-a unit cu un om individual cu personalitate distinctă consideracircndu-l deci pe Iisus Hristos un simplu om121 Cu privire la acuzaţia de adopţianism Shwane observă că aşa ceva nu reiese din fragmentele ajunse pacircnă la noi din opera lui Marcel Dimpotrivă el ne prezintă ca divine efectele răscumpărării şi-l acuză pe Eusebiu că nu-l priveşte pe Macircntuitorul decacirct ca pe un simplu om122 Acuzaţia de cădere icircn sabelianism este icircnsă reală Cum am spus şi mai

118 J Schwane op cit vol2 p213 n1

119 J Schwane op cit p217 n2

120 J Schwane op cit vol2 p227 n1

121 J Schwane op cit vol2 p227 n2

122 J Schwane op cit vol2 p227 n4

sus Sf Atanasie a icircntacirclnit icircn vremea sa o sectă sabeliană care asemenea lui Marcel făcea aceeaşi distincţie icircntre Logos şi Fiul icircntrupat şi pe ai cărei membri i-a icircntrebat cum a devenit Logosul Fiu A căpătat acest nume cacircnd a asumat natura umană Sau Logosul a devenit Fiu devenind om Sau icircn fine a devenit Fiu icircn amacircndouă felurile adică luacircnd un trup sau devenind un trup 123 Se pare că Marcel asemenea sabelienilor Sf Atanasie a fost de părere că Logosul n-a asumat un om ci a devenit el icircnsuşi om căci el declară icircn mod expres că icircn Macircntuitorul s-a manifestat plenitudinea divinităţii την πασαν θεοτητα εν αυτη σωματικως επιδειξεταιrdquo124 Aluzia la expresia din Coloseni I9 este aici evidentă

Cum poate fi aşadar icircnţeles acest lucru pe fondul afirmaţiei sale că Logosul icircn accepţiunea sa divină nedeosebit icircn nici un fel de Tatăl icircn interiorul monadei este cu totul diferit de Fiul icircntrupat Căci Marcel afirma icircntr-adevăr că Fiul este o persoană separată de Dumnezeu şi nu există decacirct icircn afara Tatălui εκτος του πατρος 125 Aici intervine conceptul de origine stoică al extensiei πλατυσμος monadei sau esenţei divine mai icircntacirci icircn diadă prin icircntrupare apoi icircn triadă prin purcederea Duhului bdquoMonada spune Marcel nu se extinde icircn Triadă fără să sufere o oarecare separaţie ου σαφως και φανερως ενταυθα απορρητω η μονας φαινεται πλατυνομενη μεν εις τριαδα διαιρεισθαι δε μηδαμως υπομενουσαrdquo 126 Icircn ea icircnsăşi monada divină υiοπατωρ este nediferenţiată existacircnd icircntr-o stare de superconcentrare de potenţialitate maximă icircn interiorul căreia orice distincţie reală cum ar fi aceea dintre Tatăl şi Fiul său este imposibilă Calitatea de a fi Tată ca şi aceea de a fi Fiu nefiind icircncă activate icircntre ele nici nu poate exista icircncă un raport real Iată de ce Marcel neagă existenţa unei relaţii cauzale icircn interiorul divinităţii respingacircnd ideea de naştere a Logosului etern adică icircncă neactivat Icircn momentul icircn care Logosul părăseşte starea sa de existenţă virtuală potenţială icircn interiorul monadei indistincte şi se manifestă icircn actul creaţiei dar mai ales icircn cel al icircntrupării el devine dintr-odată distinct real de Tatăl tocmai prin acest act al naşterii sale din Fecioara care este de fapt o intrare icircn acţiune a energiei active a monadei η ενεργεια δραστικη

123 J Schwane op cit vol2 p217 n3

124 J Schwane op cit vol2 p227 n5

125 J Schwane op cit vol2 p221 n2

126 J Schwane op cit vol2 p224 n3

Marcel icircnsuşi spune următoarele bdquoDacă se consideră numai divinitatea Macircntuitorului Logosul ar părea să fie pe bună dreptate unul şi acelaşi lucru cu Dumnezeu icircnsuşi dar dacă Macircntuitorul este cercetat sbquodupă truprsquo divinitatea apare ca extinsă ( ieşită din ea icircnsăşi icircnstrăinată de ea icircnsăşi nn ) prin propria ei activitate ενεργεια η θεοτης μονη πλαθυνεσται δοκειrdquo 127 Conceptul de πλατυσμος sau dilatare căci acesta este adevăratul său sens sugerează că icircn actul icircntrupării monada superconcentrată asemenea unui punct pitagoreic pacircnă atunci şi de aceea icircncă nediferenţiată intră icircntr-o primă fază de dilatare aşa cum logosul stoic iniţial aflat icircntr-o stare aproape incorporală capătă prin transformare un corp tot mai palpabil tot mai dens Icircntruparea la Marcel de Ancyra ca şi-n concepţia lui Sabeliu este o primă corporeificare a esenţei divine a logosului de pacircnă atunci A doua dilatare sau extensie a monadei este purcederea Duhului Sfacircnt Avacircnd icircn substratul consideraţiilor sale hristologice tot timpul metafizica stoică a logosului care se dilată corporeificacircndu-se dar care revine după o vreme la starea sa iniţială absorbind icircn sine tot ceea ce a generat pacircnă atunci Marcel ajunge să afirme starea de icircntrupare de corporeificare a esenţei divine va lua sfacircrşit cacircndva şi Fiului icirci va lua din locul Logosul neicircntrupat şi pur spiritual De fapt el spune doar că icircmpărăţia Fiului va lua sfacircrşit odată cu judecata finală şi sfacircrşitul timpurilor128

Marcel nu accepta ideea că odată asumată natura umană a Logosului va rămacircne unită pentru eternitate cu el Icircn sine icircnsuşi zicea el trupul carnea nu poate conveni lui Dumnezeu chiar transfigurat prin icircnviere chiar devenit incoruptibil nemuritor trupul nu este mai demn de Dumnezeul cel care este mai presus chiar de imortalitate Se poate crede aşadar presupune Marcel că după parusie Logosul se va despuia de propria-i umanitate şi va reintra icircn Dumnezeu revenind la starea icircn care se afla anterior creaţiei aşa cum sugerează textul din I Corinteni XV28 Ce se va icircntacircmpla cu această umanitate Noi nu ştim deoarece Scriptura nu o spune129

127 Marcel Fragmentul 71 la J Tixeront op cit vol2 p39-40 n1 J Schwane op cit vol2 p226 n2 vezi şi nota 1 de la pagina 227

128 J Schwane op cit vol2 p211 n1 p228 n2 final

129 Marcel Fragmentele 117-121 la J Tixeront op cit vol2 p40 n6 J Schwane op cit vol2 p228 n2

2 Fotin al Sirmiului

Cel mai cunoscut discipol al lui Marcel de Ancyra a fost Fotin devenit episcop de Sirmium Ca şi icircnvăţătorul său Fotin distingea icircntre Logosul etern şi Fiul icircntrupat Cu privire la Logos etern el icirci nega orice existenţă particulară icircn esenţa divină distinctă de Tatăl Dumnezeu este un singur ipostas dar el are icircn sine propria-i raţiune el este λογοπατωρ130 Atacircta vreme cacirct nu este activ Logosul este unul interior ενδιαθετος cacircnd intră icircn stare de act el devine προφορικος şi această manifestare icircn afară constituie prima dilatare πλατυσμος prima extensie icircn Dumnezeu Purcederea Duhului Sfacircnt este a doua131 Cu privire la Iisus Hristos Fotin a mers fidel pe urmele mentorului său atacircta doar că a fost mult mai direct icircn afirmaţii de cacirct predecesorul său Căutacircnd să explice cum a devenit Logosul Fiu prin actul icircntrupării Fotin a afirmat direct transformarea naturii sale divine icircn natura umană a Fiului icircntrupat Acest lucru este atestat direct de Sf Epifanie care reproduce concepţia lui Fotin sub expresia Logosul s-a prefăcut icircn trup εις σαρκα μεταβεβλημενον132 Aluzia la expresia ioaneică και ο σαρξ εγενετο din prologul evangheliei a patra este evidentă Atacirct Tixeront cacirct şi Schwane cred la unison că Sf Epifanie se icircnşeală interpretacircnd astfel concepţia lui Fotin care icircn opinia lor ar fi mai degrabă adopţian icircn hristologie133 Icircntr-adevăr Fotin distingea icircn mod net icircntre Logosul etern şi Fiul icircntrupat afirmacircnd că Fiul n-a existat anterior naşterii sale din Fecioara Sinodul de la Sirmium atestă această doctrină a sa şi o condamnă icircn anatematisma a cincea unde spune bdquoDacă cineva zice că Fiul a existat fără icircndoială icircnainte de Maria dar

130 J Schwane op cit vol2 p229 J Tixeront op cit vol2 p41 n6

131 J Tixeront op cit vol2 p41 n7

132 Epifanie de Salamina Haer LXXI 3 la J Tixeront op cit vol2 p41 n8

133 J Tixeront op cit vol2 p41 n8 J Schwane op cit vol2 p230 n3

numai icircn preştiinţa lui Dumnezeu şi că el n-a fost născut de Dumnezeu icircnaintea tuturor timpurilor că n-a existat icircn Dumnezeu şi că nimic n-a fost creat prin el să fie anatema rdquo Iar anatematisma a noua este şi mai categorică bdquoDacă cineva zice că fiul Mariei nu este decacirct un om să fie anatema rdquo134

La prima vedere aceste anateme par a sugera caracterul adopţian al hristologiei lui Fotin Este icircnsă doar o aparenţă căci afirmaţia că Iisus Hristos sau bdquoFiul Mariei - cum se exprima el potrivit sinodului - este doar un simplu omrdquo se icircnţelege prin prisma distincţiei dintre Logosul etern şi Fiul icircntrupat Or Fiul nu este altceva decacirct Logosul devenit trup sau carne prin transformare cum spune Sf Epifanie sau mai exact prin extensia sau dilatarea substanţei divine Ca şi Marcel Fotin de Sirmiu este marcat şi el de metafizica stoică a logosului care se dilată şi se contractă succesiv şi sinodul confirmă acest lucru prin anatematismele a şasea şi a şaptea bdquoDacă cineva zice că substanţa lui Dumnezeu este susceptibilă de dilatare şi de contracţie să fie anatemardquo bdquoDacă cineva zice că substanţa dilatată a lui Dumnezeu l-a format pe Fiul sau numeşte Fiu dilatarea acestei substanţe să fie anatema rdquo 135 Aşadar Fotin credea ca şi Marcel icircnvăţătorul său că Logosul a devenit Fiu prin dilatarea substanţei sale divine Această interpretare este confirmată şi de Marius Mercator care-l acuză la un moment dat pe Fotin că ar nega faptul că Macircntuitorul s-a născut din Fecioara136 Acuzaţia capătă sens dacă Fotin nega naşterea Macircntuitorului din Fecioara ca Logos deci icircn calitatea sa de Dumenzeu icircncă neicircntrupat nediferenţiat de Tatăl Or acest lucru icircl va face şi Nestorie care icircn a patra sa cuvacircntare către Marius Mercator va folosi şi el conceptul de λογοπατωρ Al treilea argument icircn favoarea acestei interpretări şi care fixează definitiv hristologia lui Fotin ca una de esenţă modalistă este anatema a douăsprezecea a sinodului semiarian de la Sirmium din 351 care-i condamnă direct concepţia icircn termenii următori bdquoDacă cineva auzind cuvintele sbquoŞi Cuvacircntul s-a făcut truprsquo crede că Logosul s-a transformat icircn trup ( icircn carne ) sau că luacircnd trup a suferit vreo schimbare să fie anatema rdquo 137

134 J Schwane op cit vol2 p231-232

135 J Schwane op cit vol2 p231-232

136 J Schwane op cit vol2 p230 n2

137 J Schwane op cit vo2 p230 n4

3 Anatemele sinodului semiarian de la Sirmium (351-352)

Pentru o mai bună icircnţelegere a hristologiei celor doi modalişti iată anatemele rostite icircmpotriva lor icircn special a lui Fotin de Sirmiu de către sinodul semiarian de la Sirmiu din 351-352 anatemele suprimate exprimă viziunea subordinaţiană a participanţilor şi sunt fără interes aici Voi păstra numerotarea originală bdquo2 Dacă cineva numeşte pe tatăl şi pe Fiul doi Dumnezei (nenăscuţi nn) să fie anatema 3 Dacă cineva spune că Hristos este Dumnezeu şi Fiul lui Dumnezeu icircnaintea tuturor timpurilor fără să admită că el (Fiul icircntr-o ipostază personală distinctă nn) l-a ajutat pe Tatăl la crearea tuturor lucrurilor să fie anatema 4 Dacă cineva icircndrăzneşte să spună că Cel Nenăscut sau o parte din El s-a născut din Maria să fie anatema 5 Dacă cineva zice că Fiul lui Dumnezeu a existat fără icircndoială icircnainte de Maria dar numai icircn preştiinţa lui Dumnezeu şi că el nu era icircn Dumnezeu născut din Tatăl icircnaintea tuturor veacurilor şi că prin el au fost făcute toate lucrurile să fie anatema 6 Dacă cineva spune că substanţa lui Dumnezeu este supusă dilatării sau contracţiei să fie anatema 7 Dacă cineva zice că substanţa lui Dumnezeu dilatacircndu-se l-a format pe Fiul sau numeşte Fiu extensia substanţei lui Dumnezeu să fie anatema 8 Dacă cineva numeşte pe Fiul lui Dumnezeu Logos gacircndit sau chiar pronunţat să fie anatema 9 Dacă cineva zice că Fiul Mariei nu este decacirct un om să fie anatema 10 Dacă cineva numindu-l pe Dumnezeu Dumnezeu-omul născut din Maria icircnţelege prin aceasta pe Cel Nenăscut să fie anatema 11 Dacă cineva icircnţelege icircn maniera iudeilor (aceste cuvinte ale lui Isaia XLIV 6) lsquoEu sunt primul şi ultimul şi icircn afară de mine nu există alt Dumnezeursquo cuvinte care au fost zise pentru a exclude idolii şi falşii zei şi le icircnţelege prin excluderea celui ce s-a născut din Dumnezeu Fiul cel unic de dinaintea tuturor veacurilor să fie anatema 12 Dacă cineva căutacircnd să icircnţeleagă aceste cuvinte lsquoCuvacircntul s-a făcut truprsquo crede că Logosul s-a prefăcut icircn carne sau catilde luacircnd trup el a suferit o schimbare să fie anatema 13 Dacă cineva căutacircnd să icircnţeleagă aceste cuvinte lsquoFiul unic al lui Dumnezeu a fost crucificatrsquo crede că divinitatea sa a suferit o tulburare din cauza suferinţei a schimbării a micşorării sau a aneantizării să fie anatema 14 Dacă cineva zice că aceste cuvinte lsquoSă facem omrsquo n-au fost spuse Fiului de către Tatăl ci că Tatăl şi le-ar fi spus lui icircnsuşi (adică le-ar fi spus Logosului existacircnd icircn el icircn manieră impersonală) să fie anatema 15 Dacă cineva spune că nu Fiul ar fi apărut lui Avraam ci Dumnezeul Cel Nenăscut sau o parte din acest Dumnezeu să fie anatema 16 Dacă cineva zice că Fiul lui Dumnezeu n-a luptat ca un om cu Iacov ci că Dumnezeu Cel Nenăscut sau o parte din acest Dumnezeu este cel care a luptat să fie anatema 17 Dacă cineva nu icircnţelege despre Tatăl şi despre Fiul (aceste cuvinte ale lui Moise Geneză XIX 24) lsquoDomnul a făcut să plouă cu foc de la Domnulrsquo ci spune că

Tatăl a făcut să plouă de la el icircnsuşi să fie anatema Căci Domnul adică Fiul este cel care a făcut să plouă de la Domnul adică de la Tatăl Anatema 19 Dacă cineva numeşte pe Tatăl pe Fiul şi pe Sfacircntul Duh o singură persoană să fie anatema 26 Dacă cineva spune că Fiul n-a fost născut şi că el nu-şi are principiul icircn altul (decacirct el) admiţacircnd astfel două fiinţe nenăscute şi fără principiu şi icircn consecinţă doi dumnezei să fie anatema căci capul şi principiul a toate este Fiul iar Dumnezeu la racircndul său este capul şi principiul lui Hristos Icircn acest fel vom readuce toate cu evlavie prin Fiul la principiul tuturor lucrurilor el icircnşişi fără principiu 27 Pentru a da odată pentru totdeauna un icircnţeles adevărat icircnvăţăturii creştine adăugăm Dacă cineva nu-l mărturiseşte pe Hristos Dumnezeu şi Fiul lui Dumnezeu existacircnd icircnaintea tuturor veacurilor icircmpreună lucrător cu Tatăl la crearea tuturor lucrurilor ci spune că el nu a fost numit Hristos şi Fiu decacirct după ce s-a născut din Maria şi că a avut chiar ca Dumnezeu un icircnceput să fie anatema 138

138 J Hefele op cit p 853-861

considerau Duhul o crea ie numai a Fiului fără nici un amestec din partea Tatăluiț Tropicii tăgăduiau cu alte cuvinte orice rela ie directă a Duhului cu Tatăl chiar icircnț calitatea sa de creatură Iată cacircteva texte care ilustrează acest aspect bdquoEi zic a a spuneș Sf Atanasie ltdacă Duhul nu e creatură nici unul dintre icircngeri ci purcede din Tatăl urmează că e Fiu i el i astfel sunt doi fii el i Cuvacircntul i dacă e frate (alș ș ș Ș Cuvacircntului nn) cum mai este Cuvacircntul laquoUnul Născutraquo Sau nu sunt egali ci unul se nume te după Tatăl iar celălalt după Fiulgt ș i iară iȘ ș ltdacă e din Tatăl cum de nu se zice i despre el că s-a născut Iar dacă Duhul este al Fiului urmează că Tatăl esteș bunicul Duhuluigtrdquo 88 Cacircteva racircnduri mai jos Atanasie se icircntreabă bdquoCare sunt deci de teptele lor icircntrebări ș ltDacă Duhul nu e creatură (a Fiului ci purcede direct din Tatăl nn) zic ei el este fiu i deci sunt doi fra i (proveni i din Tatăl nn) Cuvacircntul iș ț ț ș elgt Apoi adaugă ltdacă Duhul va lua din Fiul i se va da de către el (hellip) urmează căș Tatăl e bunic i Duhul nepotul luigtș rdquo 89 bdquoEi zic deci ltdacă Duhul Sfacircnt nu e creatură cum a i spus icircnainte ci este icircn Dumnezeu i se dă din Dumnezeu atunci este i el fiu iț ș ș ș sunt deci doi fii el i Fiul Iar dacă Duhul e al Fiului i prime te toate de la Fiul(hellip)ș ș ș atunci Tatăl este bunic i Duhul nepotul luigtș rdquo 90 Iată a adar care era faimosul argumentș al tropicilor sau cum spune Sf Atanasie bdquohellipacea sfătoasă icircntrebare a lor ltdacă Duhul e din Dumnezeu (Tatăl) pentru ce nu se nume te el fiuhellipgtș rdquo 91

Ce icircnvă au a adar tropicii lui Serapion Spuneau mai icircntacirci că Duhul Sfacircnt nuț ș poate purcede direct bdquodin Tatălrdquo deoarece Duhul ar deveni i el Fiu i deci un frate alș ș Fiului ceea ar anula calificarea acestuia din urmă ca Monogen Mai spuneau apoi că Duhul nu poate purcede nici bdquodin Fiulrdquo adică bdquodin fiin a Fiuluirdquo pentru că icircn acest cazț

88 Atanasie cel Mare Epistola icircntacirci către Serapion 15 icircn colecția bdquoPărinți și scriitori bisericeștirdquo vol 16 p 40

89 Atanasie cel Mare Epistola a patra către Serapion 1 icircn colecția bdquoPărinți și scriitori bisericeștirdquo vol 16 p 87

90 Atanasie cel Mare Epistola a patra către Serapion 2 icircn colecția bdquoPărinți și scriitori bisericeștirdquo vol 16 p 88

91 Atanasie cel Mare Epistola icircntacirci către Serapion 25 icircn colecția bdquoPărinți și scriitori bisericeștirdquo vol 16 p 54

Fiul i-ar deveni tată el icircnsu i devenind astfel bdquonepotrdquo al Tatălui Primei obiec ii aș ț bdquotropicilorrdquo SF Atanasie le-a opus argumentul stabilită ii numelor i anume că ipostaseleț ș icirc i păstrează caracteristicile proprii astfel icircncacirct Tatăl nu poate deveni bunic nici Fiul tatăș al Duhului bdquoCăci dacă deoarece Duhul nu este creatură (voi totu i) icircntreba i ș ț ltdeci Duhul este ( i el) Fiugtș atunci lua i seama ca nu cumva aflacircnd că Fiul nu este creaturăț (căci prin el s-au făcut toate) să (ajunge i să) icircntreba i ț ț ltdeci Fiul este Tatăgt sau icircncă ltDuhul este Fiu i Fiul este Duhul Sfacircntgtș Cei ce cugetă a a sunt icircn afara Treimii i seș ș vor socoti fără Dumnezeu schimbacircnd numele Tatălui i al Fiului i al Duhului Sfacircnt iș ș ș socotindu-i pe ace tia după a lor voie icircntru asemănarea na terii omene ti numindu-iș ș ș nepo i i bunici i nălucindu- i na teri dumnezeie ti (teogonii) asemenea (miturilorț ș ș ș ș ș păgacircne ale nn) elinilor Nu aceasta e credin a Bisericii ci cum a zis Macircntuitorul icircnț Tatăl i Fiul i Sfacircntul Duh icircn Tatăl care nu poate deveni bunic icircn Fiul care nu poateș ș deveni Tată i icircn Duhul Sfacircnt care nu poate fi numit decacirct a a i nu altfel Credin aș ș ș ț aceasta nu poate schimba numele Ci Tatăl e pururi Tatăl Fiul e pururi Fiul i Duhul Sfacircntș care se zice pururi Duhul Sfacircnt hellipLa oameni tatăl nu este pururi tată nici fiul pururi fiu Fiindcă cel ce devine tatăl unui fiu a fost fiul altuia i fiul unui tată devine tată altuiaȘ Avraam fiind fiul lui Nahor a devenit tatăl lui Isaac i Isaac fiind fiul lui Avraam s-aș făcut tată lui Iacob Căci fiecare fiind o parte a născătorului său (sn) se na te ca fiu darș devine i el tată al altuia Dar icircn dumnezeire nu este a a fiindcă Dumnezeu nu e ca omulș ș Tatăl nu e din alt tată De aceea nici nu na te pe cineva care va deveni tată al altuia Niciș Fiul nu este o parte a Tatălui (sn) 92 de aceea nici nu e născut spre a na te un alt fiuș Pentru aceea numai icircn dumnezeire Tatăl fiind icircn mod propriu i singur (numai el) Tatăș este i a fost i va fi pururi Tatăl i Fiul este icircn mod propriu i singur (numai el) Fiuș ș Ș ș Astfel Tatăl e i se zice pururi Tatăl i Fiul e pururi Fiul i Duhul Sfacircnt este pururi Duhulș ș ș (sn) Iar acesta (Duhul) credem că este al lui Dumnezeu i că s-a dat de la Tatăl prinș Fiul Astfel Sfacircnta Treime rămacircne neschimbată cunoscută icircntr-o singură dumnezeire Deci cel ce icircntreabă ltprin urmare Duhul este ( i el) Fiugtș icirc i icircnchipuie că numele poateș fi schimbat i nu e sănătos la minte (Asemenea) i cel ce icircntreabă ș ș ltTatăl e deci bunicgt născocind un alt nume Tatălui rătăce te icircn inima lui Dar a răspunde mai departeș neru inării ereticilor nu e de folosrdquo ș 93

Argumentul său icircmpotriva celei de a doua obiec ii a bdquotropicilorrdquo este acela căț

92 Cum afirmase cu mai bine de un secol icircnainte icircn Occidentul latin Tertulian icircn Adversus Praxean XXVI 3 6 Iar icircn Orient cine

93 Atanasie cel Mare Epistola a treia către Serapion 6 icircn colecția bdquoPărinți și scriitori bisericeștirdquo vol 16 p 92-93

Duhul nu poate fi o creatură a Fiului deoarece el este bdquopropriul Fiuluirdquo adică din aceea iș fiin ă cu Fiul tot a a cum Fiul este bdquopropriul Tatăluirdquo adică din aceea i fiin ă cu Tatălț ș ș ț bdquoDe ce nu- i dau seama (ace tia) zice el că precum nedespăr ind pe Fiul de Tatăl eiș ș ț păstrează unitatea lui Dumnezeu a a despăr ind pe Duhul de Cuvacircntul nu mai păstreazăș ț unitatea dumnezeirii icircn Treime ci o sfacirc ie amestecacircnd icircn ea o fire străină i de alt soi i oș ș ș egalizează pe aceasta cu creaturile Ei arată astfel că Treimea nu mai este una ci compusă din două firi datorită fiin ei deosebite a Duhului cum i-o imaginează ei i ceț ș Ș fiin ă dumnezeiască mai e aceasta care e compusă din Creator i creatură Căci sau nu eț ș Treime ci o Doime i o creatură sau dacă e Treime precum i este cum pun ei pe Duhulș ș Treimii icircn racircnd cu creaturile cele de după Treime Căci aceasta icircnseamnă iară i a icircmpăr iș ț i a desface Treimea Căci cugetacircnd rău despre Duhul nu cugetă bine nici despre Fiulș

Fiindcă dacă cugetau drept despre Cuvacircntul ar fi cugetat sănătos i despre ș Duhul care purcede de la Tatăl i fiind propriu Fiului se dă de către acesta ucenicilor i tuturorș ș celor ce cred icircn El Iar rătăcind astfel nu au nici despre Tatăl credin a cea sănătoasă Căciț cei ce tăgăduiesc pe Duhul cum a spus marele mucenic tefan (Fapte VII 55)Ș tăgăduiesc pe Fiul iar cei ce tăgăduiesc pe Fiul nu au nici pe Tatălrdquo 94 Dar observă Atanasie cel ce face pe Duhul creatură va ajunge să-l facă creatură i pe Fiul bdquoIar ș Duhul avacircnd aceea i fire i aceea i pozi ie fa ă de Fiul pe care o are Fiul fa ă de Tatălș ș ș ț ț ț cum oare cel ce-l nume te pe acesta creatură nu va cugeta icircn mod necesar acelea i i despreș ș ș Fiul Căci dacă Duhul Fiului este creatură e firesc ca ei să spună că i Cuvacircntul Tatăluiș este creatură Aceasta nălucindu- i-le arienii au căzut icircn iudaismul lui Caiafa Iar dacăș cei ce spun aceasta despre Duhul nu- i icircnsu esc cele ale lui Arie să ocolească i cuvinteleș ș ș lui i să- i icircndrepte necredin a privitoare la Duhul Căci precum Fiul cel ce este icircn Tatălș ș ț i icircn care e i Tatăl nu este creatură ci ș ș e propriul fiin ei Tatăluiț (căci aceasta pretinde i căț

o spune i i voi) a a i pe Duhul cel aflător icircn Fiul icircntru care e i Fiul nu e icircngăduit a-lț ș ș ș ș socoti icircntre creaturi nici a-l separa de Cuvacircntul i a face Treimea nedesăvacircr itărdquo ș ș 95 bdquoCăci dacă cei ce cugetă cele ale lui Arie ndash fiindcă icircn sufletul lor rău i iscoditor nu intrăș icircn elepciunea ndash nu pot icircn elege nici crede Treimea neicircmpăr ită i sfacircntă acesta nu e motivț ț ț ș ca să răstălmăcească adevărul nici să spună că nu pot exista cele ce ei nu pot icircn elege Eiț suferă un lucru cu totul nebunesc cacircnd neputacircnd icircn elege cum e neicircmpăr ită Sfacircntaț ț

94 Atanasie cel Mare Epistola icircntacirci către Serapion 2 icircn colecția bdquoPărinți și scriitori bisericeștirdquo vol 16 p 24-25 A se observa icircn același timp modul icircn care Atanasie evită să afirme purcederea Duhului bdquoși de la Fiulrdquo limitacircndu-se la afirmațiile certe ale Scripturii

95 Atanasie cel Mare Epistola icircntacirci către Serapion 21 icircn colecția bdquoPărinți și scriitori bisericeștirdquo vol 16 p 48-49

Treime arienii fac pe Fiul una cu crea iunea iar tropicii icircl numără i ei pe Duhul icircntreț ș creaturirdquo 96 bdquoAceasta fiind unitatea icircn Sfacircnta Treime cine ar putea despăr i pe Fiul deț Tatăl i pe Duhul de Fiul sau de Tatăl icircnsu i Sau cine ar fi atacirct de icircndrăzne ca să spunăș ș ț că Treimea este neasemenea i de o fire străină icircn ea icircnsă i sau ș ș că Fiul e de o altă fiin ăț decacirct Tatăl sau că Duhul e străin de Fiulrdquo 97

Să observăm a adar din cele de mai sus că tropicii lui Serapion negau icircn modș expres purcederea directă a Sfacircntului Duh din Dumnezeu Tatăl ata acircndu-l cauzal numaiș de Fiul Deci spuneau ei Duhul nu poate purcede i el din Tatăl căci ar deveni un fel deș frate al Fiului icircn consecin ă el nu este de aceea i fiin ă cu Tatăl Apoi chiar dacă icirc i areț ș ț ș cauza icircn Fiul el nu purcede din fiin a Fiuluiț ci este adus la existen ă ț prin Fiul de către Fiul asemenea oricărei creaturi iată de ce el nu este de aceea i fiin ă nici măcar cu Fiulș ț Icircmpotriva acestei argumentări a tropicilor Sf Atanasie lansează principiul bdquoDuhului care are aceea i fire i aceea i pozi ie fa ă de Fiul pe care o are Fiul fa ă de Tatălrdquo icircn sensul căș ș ș ț ț ț Duhul este bdquopropriurdquo Fiului icircn aceea i măsură icircn care Fiul este bdquopropriurdquo Tatălui Fidelș sinodului de la Niceea Sf Atanasie se mul ume te să afirme doar consubstan ialitateaț ș ț Duhului cu Fiul după modelul consubstan ialită ii Fiului cu Tatăl pe care o admiteau iț ț ș tropicii El nu afirmă că Duhul i-ar avea cauza bdquodin Fiulrdquo sau bdquoprin Fiulrdquo nuș interpretează cauzal expresia bdquoDuhul este propriul Fiuluirdquo el se mul ume te să sugerezeț ș doar că Duhul este din aceea i fiin ăș ț din care este i Fiul a a cum Fiul este ș ș din aceea iș fiin ăț din care este i Tatăl Avacircnd icircn minte icircn permanen ă numai bdquoconsubstan ialitateardquoș ț ț ipostaselor stabilită la Niceea Sf Atanasie nu pare să fi observat interpretarea clar cauzală pe care tropicii o dădeau rela iei Duhului cu Fiul precum nici faptul că ei negauț astfel orice rela ie cauzală directă a Duhului cu Tatăl Aceste aspecte de i ignorate deț ș marele patriarh pacircnă la moartea sa nu vor rămacircne icircnsă neobservate la Sf Vasile cel Mare

2 Mărturia Sf Vasile cel Mare Contra Eunomiu

Doctrina lui Eunomiu cu privire la purcederea Duhului Sfacircnt este foarte bine pusă icircn eviden ă de Sf Vasile cel Mareț care pe la 364 a scris icircmpotriva lui cunoscuta sa

96 Atanasie cel Mare Epistola icircntacirci către Serapion 17 icircn colecția bdquoPărinți și scriitori bisericeștirdquo vol 16 p 43

97 Atanasie cel Mare Epistola icircntacirci către Serapion 20 icircn colecția bdquoPărinți și scriitori bisericeștirdquo vol 16 p 47

lucrare Contra Eunomiu Marele părinte pare să fie primul care a observat că arienii reduceau la Fiul cauza Duhului Sfacircnt Potrivit Sf Vasile Eunomiu profesa următoarea icircnvă ătură trinitară bdquoSă presupunem că observa ia pleacă de la operele create i se icircnal ăț ț ș ț peste acestea pacircnă la substan e ț ea găse te astfel căș Fiul este o creatură a Celui Nenăscut i că Paracletul este o creatură a Fiului (tou men agennetou ton yion euriskon poimaș

tou de monogenous ton parakleton)rdquo 98 bdquoExistă deci un singur Dumnezeu nenăscut iș fără principiu (eis esti o Theos agenetos kai anarhos) El nu are vreo fiin ă care să-i fieț anterioară ndash căci nimic nu poate fi anterior nenăscutului nici vreo fiin ă care să fie icircn (cu)ț El ndash căci El este simplu i fără compozi ie Fiind unic fiind singur i mereu acela i Elș ț ș ș este Dumnezeu creator i artizan al tuturor lucrurilor mai icircntacirci de toate i icircntr-un mod cuș ș totul extraordinar al Monogenului apoi prin Acesta icircn mod propriu al tuturor celor create Căci icircnainte i de toată creatura i numai prin propria sa putere i activitate l-aș ș ș născut l-a creat i l-a făcut pe Fiul (ton men gar Hyion pro panton kai pro pases ktiseosș monou te eautou dynamei kai energeia egennese te kai ektise kai epoiesen)(hellip) i prin elȘ (prin Fiul) l-a creat pe Duhul Sfacircnt cel dintacirci dintre toate i cel mai mare dintre to iș ț prin propria sa putere i la ordinul său dar prin activitatea i puterea (creatoare) aș ș Fiului (kai dia toutou proton men panton kai meizon to Pneuma to agion epoiesen exousia men idia kai prostagmati energeia de kai dynamei tou Hiou)rdquo 99 Astfel mai spune Eunomiu bdquohellipdupă icircnvă ătura fericitului Pavel hellipFiul este subordonat luiț Dumnezeu Tatăl hellipiar Duhul Sfacircnt la racircndul său este icircn mod clar subordonat lui Hristosrdquo 100 Eunomiu ca to i arienii icircn elegea actul purcederii prin prisma activită iiț ț ț creatoare a Fiului bdquoEl (Duhul) este onorat icircn al treilea racircnd ca prima creatură a Monogenului cea mai mare dintre toate i singura ca atare (trite hora timomenon osș proton koi meizon panton kai monon toioutou tou monogenous poema)rdquo 101

98 Eunomiu de Cyzic Apologia 20 icircn col Sources chretiennes Les Editions du Cerf Paris 1983 vol 305 p 275

99 Eunomiu de Cyzic Apologia (Apendice) 28 icircn col Sources chretiennes vol 305 p 297

100 Eunomiu de Cyzic Apologia 27 icircn col Sources chretiennes vol 305 p 293

101 Eunomiu de Cyzic Apologia 25 icircn col Sources chretiennes vol 305 p 287

Aspectul cel mai important aici nu este icircnsă acela că Eunomiu icircn elegeaț aducerea la existen ă a Duhului icircn termenii sugera i icircn Ioan I 3 adică asemenea uneiț ț creaturi ci faptul că fie i icircn această calitate Duhul este creat numai de Fiul că actulș creării Duhului icirci apar ine numai Fiului Este ceea ce observă i Sf Vasile cel Mare careț ș intrigat de acest aspect spune următoarele bdquoExistă oare vreun om pe lume care să nu vadă cu claritate că nici o activitate a Fiului nu se află separată de Tatăl şi că nu se află nimic icircntre cele existente care să aparţină Fiului dar să fie străine de Tatăl (hellip) Pentru ce dar atribuie Eunomiu numai Fiului cauza Duhului Sfacircnt (pos oun tou pneumatos ten aitian to monogenei mono prostithesi) şi pentru a-i calomnia natura se serveşte de activitatea creatoare a acestuia (adică a Fiului nn)(kai kategorema tes physeos autou ten toutou lambanei demiourgian) (hellip) Nu este un pericol evident de a separa de Dumnezeu Tatăl pe Duhul Sfacircnt (diairein apo tou Theou to Pneuma) devreme ce pe de o parte apostolul ni-l prezintă icircn relaţiile sale cacircnd Duhul lui Hristos cacircnd Duhul lui Dumnezeuhellip iar pe de alta Domnul icircnsuşi icircl numeşte Duhul Adevăruluihellip şi spune că purcede de la Tatăl Or acesta (Eunomiu) pentru a micşora slava Domnului nostru Iisus Hristos (allrsquooutos eis kathairesin tes doxes tou Kyrios hemon Iesou Hristou) icircl separă pe Duhul de Tatăl i-l atribuie Monogenului de-o manieră diferită (aferei men apo touș Patros tou de Monogenei diaferontos) desigur pentru a mic ora (Fiului) slava (epiș kathairesi tes doxes prostithesin)rdquo 102 A adar departe de a nega Fiului orice participareș cauzală actul bdquopurcederiirdquo al venirii la existen ă a Duhului Sfacircnt Eunomiu cum aratăț marele capadocian atribuia numai Fiului cauza Duhului Sfacircnt excluzacircndu-l astfel pe Dumnezeu Tatăl icircmpotriva Scripturii (vezi Ioan XV 26)

B REAC IA ESEN IALISTĂȚ Ț

1 Marcel al Ancyrei

102 Sf Vasile cel Mare Contra lui Eunomiu II 34 icircn col Sources chretiennes Les Editions du Cerf Paris 1983 vol 305 p141-143

Devenit episcop al Ancyrei (Ankara de astăzi) Marcel a fost unul din marii apărători ai termenului homoousios icircmpotriva arianismului şi prieten al Sf Atanasie cel Mare Cu timpul s-a dovedit icircnsă că fondul metafizic icircn baza căruia lupta el icircmpotriva arianismului era de cu totul altă natură decacirct acela folosit la sinodul ecumenic de la Niceea icircn formularea celebrului homoousios Marcel actualiza pur şi simplu vechiul sabelianism El icircnţelegea să combată arianismul afirmacircnd consubstanţialitatea Logosului cu Dumnezeu Tatăl pacircnă la desfiinţarea oricărei distincţii dintre cei doi Devenind evident acest fapt Marcel este abandonat de adevăraţii niceeni cum era Sf Atanasie şi acuzat icircn mod deschis de modalism Este ceea ce face la un moment dat icircnsuşi Sf Vasile cel Mare cacircnd scruiindu-i Sf Atanasie icirci solicită acestuia pentru a risipi orice confuzie să condamne imediat bdquoicircnvăţătura periculoasă şi icircn afara adevăratei credinţe (a lui Marcel)rdquo 103 Icircn cele din urmă Marcel este somat să compară icircn faţa unui sinod icircn 335 şi depus din treaptă pentru erezie Eusebiu de Cezareea l-a combătut icircn cadrul unei cărţi intitulate Teologia bisericească Marcel a dispărut din istorie dar doctrina sa a creat mari probleme Ea reprezintă icircn fond o reacţie de fond sabelian la subordinaţianismul arian Ca şi icircn cazul celei a lui Arie doctrina lui Marcel este o hristologie nu o triadologie Deşi a abordat icircn treacăt problema Sf Duh el a făcut-o numai pentru a dovedi absenţa oricărei diferenţe dintre Logosul etern şi Dumnezeu Tatăl

Iată un rezumat al doctrinei sale pe baza textului lui Eusebiu din lucrarea acestuia Teologia bisericească Dumnezeu este o monadă absolut unul şi indivizibil De aici trebuie pornit şi nu de la o pluralitate divină după cum face Origen Aceasta nu icircnseamnă că icircn Dumnezeu nu există un Logos el există dar este μοο σιος adicăὁ ύ Logosul este icircn Dumnezeu şi Dumnezeu icircn el fără nici o diviziune locuind icircn el ca o putere activă nu ca o simplă δ ναμις ci ca o νεργε Această energie seύ ἐ ίᾳ exteriorizează προ ρχεται fără să iasă din Dumnezeu printr-o dilatare πλατυνομ νηέ έ care nu introduce nici dualitate nici compoziţie ipostatică distinctă Această extensie e dublă mai icircntacirci icircn creaţie de vreme ce Logosul e creator apoi icircntrupare Prin această iconomie (coboracircre) Logosul astfel icircntrupat devine Fiu dar nu printr-o naştere icircn interiorul fiinţei divine căci el nu se naşte decacirct abia icircn trup din Fecioara Numai icircn acest trup νεργε α divină este activă şi devine principiu al tuturor actelor lui Hristos Astfel seἐ ί realizează o unire cum totul intimă şi permanentă cu totul superioară celei care icircnsufleţea odinioară pe profeţi Această unire va icircnceta totuşi icircntr-o zi după cacirct ne putem da seama căci trupul char devenit nemuritor nu convine firii divine νεργε α se vaἘ ί rezorbi atunci icircnapoi icircn Dumnezeu de aici acuzaţia adusă constant de orientali lui Marcel că nu mărturiseşte expresia din Crezul de la Niceea bdquoa cărui icircmpărăţie nu va avea sfacircrşit

103 Vesile cel Mare Epist LXIX 2 PG XXXII 432 la M -D Chenu Marcel drsquoAncyre DTC vol XI B col1996

cujus regni non erit finisrdquo 104

Iată acum o altă expunere mai precisă a doctrinei lui Marcel de Ancyra aşa cum apare ea icircn aşa-numitul simbol macrostih bdquoDiscipolii lui Marcel şi ai lui Fotin amacircndoi din Ancyra Galatiei resping subzistenţa eternă τ ν πποαι νιον παρξιν a luiὴ ώ ὕ Hristos divinitatea sa şi icircmpărăţia sa veşnică τελε τητον asemenea iudeilor şi subἀ ύ pretextul că astfel salvează unitatea divină τ μοναρχ Icircn ceea ce ne priveşte noi ştimῇ ίᾳ că Hristos nu este doar o gacircndire exprimată sau imanentă icircn Dumnezeu λ γονό προφορικ ν νδι θετον το θεο ci un Logos-Dumnezeu viu şi subzistent λλὸ ἢ ἐ ά ῦ ῦ ἀ ὰ ζ ντα θε ν λ γον καθrsquo αυτ ν π ρχοντα Fiul lui Dumnezeu şi Hristos El nu existăῶ ὸ ό ἑ ὸ ὑ ά mai icircnainte de veci doar icircn preştiinţa Tatălui ci l-a asistat pe acesta icircn lucrarea sa de creare a celor văzute şi nevăzute El este icircntr-adevăr cel căruia Tatăl i-a zis Să facem om după chipul şi asemănarea noastră el este cel care s-a arătat icircn persoană patriarhilor care a dat Legea care a grăit prin prooroci şi care icircn final s-a icircntrupat l-a revelat tuturor oamenilor pe Tatăl şi care de acum icircnainte domneşte icircn veacul veacurilorrdquo 105

Cum combătea Marcel de Ancyra arianismul printr-o astfel de concepţie De remarcat mai icircntacirci că motivaţia declarată de el icircnsuşi şi icircnregistrată de simbolul macrostih era aceea că astfel salvează unitatea divină τ μοναρχ Prin faptul că respingea oriceῇ ίᾳ asemănare icircntre Logos şi Dumnezeu Tatăl Arie introducea o distincţie gravă icircn Dumnezeu o separare care icircntr-adevăr ameninţa unitatea lui Dumnezeu Marcel apelacircnd la vechea concepţie a lui Sabeliu căuta să combată această depreciere a substanţei Logosului icircn raport cu Tatăl afirmacircnd că el este consubstanţial cu acesta pacircnă la punctul icircn care el Logosul nici nu mai subzistă icircn Dumnezeu ca persoană distinctă de Tatăl Această depreciere a Logosului avea mai ales grave consecinţe icircn hristologie dacă anterior icircntrupării sale icircn Iisus Hristos Logosul nu era recunoscut ca Dumnezeu adevărat egal cu Tatăl atunci cu atacirct mai puţin icirci era recunoscută această calitate după icircntrupare Atribuindu-i slăbiciunile firii umane asumate arienii demonstrau odată icircn plus că Logosul este prin icircnsăşi fiinţa sa neasemănător cu Dumnezeu Tatăl icircn aceste condiţii tot ce a găsit Marcel de cuviinţă să argumenteze a fost ideea sabeliană că icircn icircntrupare monada divină icircnsăşi se dilată capătă o nouă faţă un nou chip distinct de cel anterior icircntrupării tocmai prin caracterul temporal al acestui nou chip Iisus Hristos este Logosul devenit trup existacircnd distinct de Tatăl ca om ca fiinţă cu totul efemeră atacirct el ca

104 La M -D Chenu Marcel drsquoAncyre DTC vol XI B col1997-1998

105 O Hahn Bibliotek der Symbole sect 159 n6 la M -D Chenu Marcel drsquoAncyre DTC vol XI B col1996

persoană cacirct şi icircmpărăţia sa La sfacircrşitul timpurilor totul a reveni la starea iniţială a monadei indistincte

Cu privire la această expresie a cărui icircmpărăţie nu va avea sfacircrşit istoricul dogmelor B Sesbouumleacute scrie bdquohellipAceastăhellip afirmaţie este proprie simbolurilor de credinţă orientale şi niciodată n-a trecut icircn Occident Motivaţia ei este polemică Icircntr-adevăr o erezie atribuită lui Marcel de Ancyra icircn secolul al IV-lea susţinea că la Parusie Logosul se va reicircntoarce icircn Tatăl pacircnă la punctul icircn care se va confunda cu el misterul trinitar nu ar avea astfel decacirct o valoare sbquoiconomicărsquo şi istorică iar nu una sbquoteologicărsquo şi eternă Această idee vine din interpretarea abuzivă a textului paulin sbquoEl trebuie să icircmpărăţească pacircnă ce va pune pe toţi vrăjmaşii săi sub picioarele sale (hellip)Şi cacircnd toate vor fi supuse lui atunci şi Fiul icircnsuşi se va supune Celui ce i-a supus lui toate ca Dumnezeu să fie toate icircn toţirsquo (I Corinteni XV 25 28) Acest text exprimă icircmplinirea finală a misiunii Fiului el nu sugerează prin nimic că fiul nu va mai avea raţiunea de a exista Dimpotrivă glorificat icircn umanitatea sa Fiul va continua să exercite icircn mod etern funcţia sa mediatoare icircn el şi prin el vor vedea drepţii pe Dumnezeurdquo 106

Contestacircnd orice deosebire reală a Logosului de Tatăl şi respingacircnd eternitatea icircmpărăţiei Fiului Marcel credea că apără deopotrivă atacirct consubstanţialitatea Logosului cu Tatăl anterior icircntrupării prin considerarea lui ca nediferenţiat de Tatăl cacirct şi deplinătatea dumnezeirii coboracirctă icircn Hristos ca urmare a dilatării monadei şi a apariţiei ei sub chip uman icircn istorie Probabil că toate aceste idei ale lui Marcel ar fi rămas nebăgate icircn seamă dacă el n-ar fi negat veşnicia icircmpărăţiei lui Hristos Icircn focul controverselor iscate pe această temă Marcel a ajuns să conteste eternitatea Fiului consideracircndu-l doar o fiinţă temporală avacircnd un icircnceput icircn timp ba chiar şi un sfacircrşit bdquoHristos spunea el a icircnceput să domnească acum patru sute de ani şi stăpacircnirea sa va icircnceta odată cu sfacircrşitul lumiirdquo 107 Această afirmaţie a constituit icircnceputul căderii sale din racircndurile niceenilor adevăraţi Acuzaţiile de sabelianism pe care i le aduceau continuu arienii s-au dovedit astfel adevărate şi a sfacircrşit prin a fi abandonat de occidentali de Atanasie şi de toţi adevăraţii susţinători ai lui homoousios care au icircncetat să mai vadă icircn el un apărător al credinţei de la Niceea consideracircndu-l icircn schimb un continuator al vechiului sabelianism

Să intrăm icircnsă icircn detaliile doctrinei sale trinitare propriu-zise Marcel respinge

106 B Sesbouumleacute et J Wolinski Histoire des dogmes Descleacutee 1994 p121

107 J Schwane op cit vol2 p213 n1

cu hotăracircre ideea ariană că Logosul ar exista icircn Tatăl ca un ipostas distinct căci pentru el ca şi pentru arieni noţiunea de ipostas echivala cu aceea de altă substanţă ουσια decacirct a Tatălui Icircn Dumnezeu zicea el nu trebuie să admitem decacirct un ipostas o singură substanţă sau realitate sub icircntreit chip sau sub icircntreit nume μ αί γαρ π στασινὑ ό τριπρ σωπονό σπερὡ και τριωνιμον εισαγη τον αυτον ειναι λεγων τον θεον και τον εν αυτω Λογον και το Αγιον Πνευμα 108 Aşadar pentru Marcel Dumnezeu icircn sine nu este lipsit de Logosul său cum afirmau arienii Dumnezeu spunea el are icircn sine din eternitate Logosul aşa cum omul are icircn el icircnsuşi propria-i raţiune Astfel Dumnezeu şi Logosul său sunt unul şi acelaşi lucru εν και ταυτον109 Referindu-se la primele versete ale prologului evangheliei a patra Marcel spune că Logosul icircncă neicircntrupat ασαρκος nu este icircncă Fiu ci doar Logos bdquoIcircnainte de a fi coboracirct printre noi şi de a se fi născut din Fecioara el nu era decacirct Logosrdquo110

Despre acest Logos mai spunea Marcel Scriptura ne zice trei lucruri icircntacirci că el era la icircnceput εν αρχη pentru a semnifica faptul că se afla icircn Tatăl icircn mod potenţial δυναμει icircn al doilea racircnd că el era προς τον θεον pentru a marca faptul că era la Dumnezeu icircn act ενεργεια căci prin el au fost create toate icircn fine că el era Dumnezeu pentru a ne icircnvăţa că divinitatea nu este divizată deoarece Logosul este icircn Dumnezeu şi Dumnezeu este icircn Logosul Astfel Logosul este etern şi consubstanţial ομοουσιος αυτοουσιος cu Dumnezeu 111 Acest efort de a afirma unitatea pacircnă la indistincţie a Fiului cu Tatăl era menită icircn viziunea lui Marcel de Ancyra să contracareze subordinaţianismul arian bdquoChiar icircn doctrina sa trinitară subliniază acelaşi Schwane el n-a avut icircn gacircnd altceva decacirct problema cum să onoreze icircn Macircntuitorul nu o fiinţă distinctă de Dumnezeu şi subordonată lui (cum icircnvăţau arienii nn ) ci o divinitate

108 J Schwane op cit vol2 p224 n1 Eusebiu de Cezareea pare să ignore aici fragmentele 76 şi 77 pe care le citează Tixeront cacircnd afirmă că Marcel nu admitea decacirct un singur προσωπον

109 J Schwane op cit vol2 p221 n1

110 J Schwane op cit vol2 p216 n1

111 Marcel Fragmentele 52 97 la J Tixeront op cit vol2 p39 n5 şi 6

adevărată şi perfectărdquo112

Pentru a contracara arianismul Marcel afirmă cu hotăracircre că icircn Dumnezeu nu există trei ipostase ci doar unul Această precizare icircl apropie indiscutabil de Sabeliu care afirma acelaşi lucru Marcel merge icircnsă mai departe decacirct mentorul său şi afirmă că icircn Dumnezeu avem nu doar un singur ipostas ci şi un singur πρ σωπον ό 113 Se pare că cei doi termeni nu aveau acelaşi icircnţeles şi mai ales acelaşi rol icircn hristologia lui Marcel Pe scurt este foarte probabil că Marcel desemna sub numele de ipostas esenţa divină icircnsăşi avacircnd icircn sine icircn mod indistinct pe Tatăl şi pe Logos ca raţiune paternă λογοπατωρ Divinitatea există din eternitate sub un singur πρ σωπον sub un singur chip care esteό acela al Tatălui Logosul icircn schimb nu are πρ σωπον propriu el este de fapt bdquofărăό chiprdquo προσωπον El capătă un chip distinct de Tatăl o faţă proprie διον πρ σωπονἄ ἴ ό abia prin coboracircrea sa icircn istorie prin manifestarea sa icircn afara condiţiei sale divine deci icircn icircntrupare

Afirmaţia sa fundamentală icircn această problemă a fost aceea că anterior icircntrupării sale Logosul nu s-a numit Fiu al Tatălui acest nume l-a dobacircndit la modul propriu abia icircn urma naşterii sale din Fecioara Dacă icircn Vechiul Testament Logosul este numit totuşi Fiu aceasta este de fapt o profeţie icircn care viitorul său nume icirci este atribuit de mai icircnainte Se pare că şi această distincţie pe care el o făcea icircntre calităţile de Logos şi Fiu era menită să contracareze arianismul din calitatea Logosului de Fiu arienii trăgeau concluzia că Logosul nu poate fi coetern cu Tatăl căci nici un fiu nu poate avea aceeaşi vacircrstă cu tatăl său Pentru a elimina orice nuanţă de posterioritate icircn raport cu Tatăl Marcel contesta aşadar Logosului etern calitatea de Fiu deci de fiinţă ulterioară Tatălui aşa cum icircnvăţau arienii114 Pe de altă parte deoarece arienii speculau enorm pe marginea faptului că Logosul este născut din Tatăl văzacircnd icircn simplul act al naşterii dovada inferiorităţii sale faţă de Tatăl cel nenăscut γ ννητος Marcel neagă pur şiἀ έ simplu că Logosul ar exista icircn Tatăl icircn baza unei naşteri a sa de către Tatăl Logosul e veşnic deci fără icircnceput el nu este Dumnezeu asemenea Tatălui său ci este icircnsăşi fiinţa lui Dumnezeu Tatăl raţiunea sa eternă bdquoPe baza cărui pasaj din Scriptură am putea

112 J Schwane op cit vol2 p225

113 Marcel de Ancyra Fragmentele 66 76 77 83 87 88 la J Tixeront op cit vol2 p39 n12 şi 3

114 J Schwane op cit vol2 p215 n3 p216 n2

afirma zice el că există o fiinţă nenăscută şi o fiinţă născută cum cred ei (arienii nn ) Nici unul dintre profeţi nici unul dintre evanghelişti ba nici măcar vreunul dintre apostoli n-a spus aceastardquo115 Există icircnsă icircn Noul Testament o expresie pe care Marcel n-a putut-o ocoli şi pe care a trebuit s-o interpreteze icircn coerenţă cu propriul sistem este vorba de expresia bdquoicircntacirciul născut dintre creaturirdquo Arienii atribuiau această expresie Logosului divin pentru a demonstra că este o creatură Prin contrast Marcel a negat că această expresie paulină s-ar referi la Logosul divin şi a raportat-o numai la Fiul icircntrupat icircnţelegacircnd-o adică exclusiv prin prisma actului icircntrupării116

Să trecem acum la miezul hristologiei lui Marcel care este aceea a statutului Fiului icircntrupat Marcel desemna monada eternă prin termenul de λογοπ τωρ El seά deosebea astfel de Sabeliu care desemna aceeaşi monadă prin termenul de ιοπ τωρὑ ά Această schimbare avea o semnificaţie adacircncă icircn concepţia episcopului de Ancyra Logosul nu este Fiu decacirct după icircntrupare Prin urmare abia dup icircntrupare se poate vorbi de o naştere propriu-zisă a Logosului dar numai pentru că este Fiu Devenind Fiu Logosul a căpătat un chip propriu διον πρ σωπον a cărui natură este exclusivἴ ό temporală relativă deci efemeră adică atacirct cacirct va ţine icircmpărăţia lui Hristos Ca Fiu el se deosebeşte acum radical de Tatăl icircn sensul că este un om adevărat Abia sub condiţia icircntrupării abia ca Fiu Logosul este bdquocopie a Tatăluirdquo Anterior icircntrupării el nu este nici Fiu nici bdquocopie a Tatăluirdquo Această expresie din Coloseni I15 el o raporta la Fiul lui Dumnezeu făcut om iar nu la Logosul icircn sine Şi icircn această problemă Marcel se lăsa antrenat de disputa sa icircmpotriva arienilor Unul din argumentele pe care aceştia le foloseau pentru a dovedi că Logosul este inferior Tatălui era exact acesta extras din expresia paulină susmenţionată dacă Logosul este o copie a Tatălui atunci el este inferior căci orice copie este inferioară originalului ei Icircn consecinţă Marcel nega că această expresie s-ar referi la Logosul etern ci ea trebuie atribuită numai Fiului icircntrupat Argumentul său era următorul o copie trebuie să facă vizibil obiectul invizibil şi absent ori cel care face vizibil icircn lume pe Dumnezeu nu este Logosul etern el icircnsuşi invizibil ca şi Tatăl ci Logosul sau Fiul icircntrupat117

Afirmacircnd că bdquoHristos a icircnceput să domnească acum patru sute de ani şi

115 J Schwane op cit vol2 p217 n4

116 J Schwane op cit vol2 p219 n1

117 J Schwane op cit vol2 p220 n2

stăpacircnirea sa va icircnceta odată cu sfacircrşitul lumiirdquo118 el afirma de fapt că Hristos n-a existat anterior naşterii sale din Fecioara ca ipostas distinct de acela al Tatălui Eusebiu de Cezareea care-i combate hristologia icircn două tratate separate spune despre el acuzator că bdquoa icircndrăznit să nu atribuie Fiului lui Dumnezeu preexistenţa nici o existenţă proprie anterioară icircntrupării ουτε προειναι ουτε προυφεσταναι τολμα λεγεινrdquo119 Dar dacă după Marcel nu este de conceput o naştere eternă a Logosului din Tată pentru că nu se distinge cu nimic de el cu atacirct mai puţin poate fi vorba de o naştere a aceluiaşi Logos din Fecioara Acest act trebuie atribuit numai omului Iisus supranumit Fiul lui Dumnezeu Doar despre el se poate spune că s-a născut cu adevărat icircnţelegacircnd actul naşterii numai ca naştere temporală din Fecioara Dar care este atunci statutul Logosului divin anterior icircntrupării şi care este cel al Fiului icircntrupat Eusebiu răspunde acestei icircntrebări reproducacircnd doctrina lui Marcel astfel sub aspectul existenţei sale divine Logosul este unit cu Dumnezeu fără diviziune şi fără icircmpărţire icircn Tatăl ca potenţă a acestuia sub aspectul activităţii sale şi numai sub acest aspect ca Logos activ Dumnezeirea s-a unit cu trupul pentru a deveni principiu de mişcare şi de activitate120

Marcel a fost acuzat de Eusebiu de Cezareea că a căzut icircn erezia lui Sabeliu şi că ar fi reluat adopţianismul lui Pavel de Samosata icircnvăţacircnd că Logosul s-a unit cu un om individual cu personalitate distinctă consideracircndu-l deci pe Iisus Hristos un simplu om121 Cu privire la acuzaţia de adopţianism Shwane observă că aşa ceva nu reiese din fragmentele ajunse pacircnă la noi din opera lui Marcel Dimpotrivă el ne prezintă ca divine efectele răscumpărării şi-l acuză pe Eusebiu că nu-l priveşte pe Macircntuitorul decacirct ca pe un simplu om122 Acuzaţia de cădere icircn sabelianism este icircnsă reală Cum am spus şi mai

118 J Schwane op cit vol2 p213 n1

119 J Schwane op cit p217 n2

120 J Schwane op cit vol2 p227 n1

121 J Schwane op cit vol2 p227 n2

122 J Schwane op cit vol2 p227 n4

sus Sf Atanasie a icircntacirclnit icircn vremea sa o sectă sabeliană care asemenea lui Marcel făcea aceeaşi distincţie icircntre Logos şi Fiul icircntrupat şi pe ai cărei membri i-a icircntrebat cum a devenit Logosul Fiu A căpătat acest nume cacircnd a asumat natura umană Sau Logosul a devenit Fiu devenind om Sau icircn fine a devenit Fiu icircn amacircndouă felurile adică luacircnd un trup sau devenind un trup 123 Se pare că Marcel asemenea sabelienilor Sf Atanasie a fost de părere că Logosul n-a asumat un om ci a devenit el icircnsuşi om căci el declară icircn mod expres că icircn Macircntuitorul s-a manifestat plenitudinea divinităţii την πασαν θεοτητα εν αυτη σωματικως επιδειξεταιrdquo124 Aluzia la expresia din Coloseni I9 este aici evidentă

Cum poate fi aşadar icircnţeles acest lucru pe fondul afirmaţiei sale că Logosul icircn accepţiunea sa divină nedeosebit icircn nici un fel de Tatăl icircn interiorul monadei este cu totul diferit de Fiul icircntrupat Căci Marcel afirma icircntr-adevăr că Fiul este o persoană separată de Dumnezeu şi nu există decacirct icircn afara Tatălui εκτος του πατρος 125 Aici intervine conceptul de origine stoică al extensiei πλατυσμος monadei sau esenţei divine mai icircntacirci icircn diadă prin icircntrupare apoi icircn triadă prin purcederea Duhului bdquoMonada spune Marcel nu se extinde icircn Triadă fără să sufere o oarecare separaţie ου σαφως και φανερως ενταυθα απορρητω η μονας φαινεται πλατυνομενη μεν εις τριαδα διαιρεισθαι δε μηδαμως υπομενουσαrdquo 126 Icircn ea icircnsăşi monada divină υiοπατωρ este nediferenţiată existacircnd icircntr-o stare de superconcentrare de potenţialitate maximă icircn interiorul căreia orice distincţie reală cum ar fi aceea dintre Tatăl şi Fiul său este imposibilă Calitatea de a fi Tată ca şi aceea de a fi Fiu nefiind icircncă activate icircntre ele nici nu poate exista icircncă un raport real Iată de ce Marcel neagă existenţa unei relaţii cauzale icircn interiorul divinităţii respingacircnd ideea de naştere a Logosului etern adică icircncă neactivat Icircn momentul icircn care Logosul părăseşte starea sa de existenţă virtuală potenţială icircn interiorul monadei indistincte şi se manifestă icircn actul creaţiei dar mai ales icircn cel al icircntrupării el devine dintr-odată distinct real de Tatăl tocmai prin acest act al naşterii sale din Fecioara care este de fapt o intrare icircn acţiune a energiei active a monadei η ενεργεια δραστικη

123 J Schwane op cit vol2 p217 n3

124 J Schwane op cit vol2 p227 n5

125 J Schwane op cit vol2 p221 n2

126 J Schwane op cit vol2 p224 n3

Marcel icircnsuşi spune următoarele bdquoDacă se consideră numai divinitatea Macircntuitorului Logosul ar părea să fie pe bună dreptate unul şi acelaşi lucru cu Dumnezeu icircnsuşi dar dacă Macircntuitorul este cercetat sbquodupă truprsquo divinitatea apare ca extinsă ( ieşită din ea icircnsăşi icircnstrăinată de ea icircnsăşi nn ) prin propria ei activitate ενεργεια η θεοτης μονη πλαθυνεσται δοκειrdquo 127 Conceptul de πλατυσμος sau dilatare căci acesta este adevăratul său sens sugerează că icircn actul icircntrupării monada superconcentrată asemenea unui punct pitagoreic pacircnă atunci şi de aceea icircncă nediferenţiată intră icircntr-o primă fază de dilatare aşa cum logosul stoic iniţial aflat icircntr-o stare aproape incorporală capătă prin transformare un corp tot mai palpabil tot mai dens Icircntruparea la Marcel de Ancyra ca şi-n concepţia lui Sabeliu este o primă corporeificare a esenţei divine a logosului de pacircnă atunci A doua dilatare sau extensie a monadei este purcederea Duhului Sfacircnt Avacircnd icircn substratul consideraţiilor sale hristologice tot timpul metafizica stoică a logosului care se dilată corporeificacircndu-se dar care revine după o vreme la starea sa iniţială absorbind icircn sine tot ceea ce a generat pacircnă atunci Marcel ajunge să afirme starea de icircntrupare de corporeificare a esenţei divine va lua sfacircrşit cacircndva şi Fiului icirci va lua din locul Logosul neicircntrupat şi pur spiritual De fapt el spune doar că icircmpărăţia Fiului va lua sfacircrşit odată cu judecata finală şi sfacircrşitul timpurilor128

Marcel nu accepta ideea că odată asumată natura umană a Logosului va rămacircne unită pentru eternitate cu el Icircn sine icircnsuşi zicea el trupul carnea nu poate conveni lui Dumnezeu chiar transfigurat prin icircnviere chiar devenit incoruptibil nemuritor trupul nu este mai demn de Dumnezeul cel care este mai presus chiar de imortalitate Se poate crede aşadar presupune Marcel că după parusie Logosul se va despuia de propria-i umanitate şi va reintra icircn Dumnezeu revenind la starea icircn care se afla anterior creaţiei aşa cum sugerează textul din I Corinteni XV28 Ce se va icircntacircmpla cu această umanitate Noi nu ştim deoarece Scriptura nu o spune129

127 Marcel Fragmentul 71 la J Tixeront op cit vol2 p39-40 n1 J Schwane op cit vol2 p226 n2 vezi şi nota 1 de la pagina 227

128 J Schwane op cit vol2 p211 n1 p228 n2 final

129 Marcel Fragmentele 117-121 la J Tixeront op cit vol2 p40 n6 J Schwane op cit vol2 p228 n2

2 Fotin al Sirmiului

Cel mai cunoscut discipol al lui Marcel de Ancyra a fost Fotin devenit episcop de Sirmium Ca şi icircnvăţătorul său Fotin distingea icircntre Logosul etern şi Fiul icircntrupat Cu privire la Logos etern el icirci nega orice existenţă particulară icircn esenţa divină distinctă de Tatăl Dumnezeu este un singur ipostas dar el are icircn sine propria-i raţiune el este λογοπατωρ130 Atacircta vreme cacirct nu este activ Logosul este unul interior ενδιαθετος cacircnd intră icircn stare de act el devine προφορικος şi această manifestare icircn afară constituie prima dilatare πλατυσμος prima extensie icircn Dumnezeu Purcederea Duhului Sfacircnt este a doua131 Cu privire la Iisus Hristos Fotin a mers fidel pe urmele mentorului său atacircta doar că a fost mult mai direct icircn afirmaţii de cacirct predecesorul său Căutacircnd să explice cum a devenit Logosul Fiu prin actul icircntrupării Fotin a afirmat direct transformarea naturii sale divine icircn natura umană a Fiului icircntrupat Acest lucru este atestat direct de Sf Epifanie care reproduce concepţia lui Fotin sub expresia Logosul s-a prefăcut icircn trup εις σαρκα μεταβεβλημενον132 Aluzia la expresia ioaneică και ο σαρξ εγενετο din prologul evangheliei a patra este evidentă Atacirct Tixeront cacirct şi Schwane cred la unison că Sf Epifanie se icircnşeală interpretacircnd astfel concepţia lui Fotin care icircn opinia lor ar fi mai degrabă adopţian icircn hristologie133 Icircntr-adevăr Fotin distingea icircn mod net icircntre Logosul etern şi Fiul icircntrupat afirmacircnd că Fiul n-a existat anterior naşterii sale din Fecioara Sinodul de la Sirmium atestă această doctrină a sa şi o condamnă icircn anatematisma a cincea unde spune bdquoDacă cineva zice că Fiul a existat fără icircndoială icircnainte de Maria dar

130 J Schwane op cit vol2 p229 J Tixeront op cit vol2 p41 n6

131 J Tixeront op cit vol2 p41 n7

132 Epifanie de Salamina Haer LXXI 3 la J Tixeront op cit vol2 p41 n8

133 J Tixeront op cit vol2 p41 n8 J Schwane op cit vol2 p230 n3

numai icircn preştiinţa lui Dumnezeu şi că el n-a fost născut de Dumnezeu icircnaintea tuturor timpurilor că n-a existat icircn Dumnezeu şi că nimic n-a fost creat prin el să fie anatema rdquo Iar anatematisma a noua este şi mai categorică bdquoDacă cineva zice că fiul Mariei nu este decacirct un om să fie anatema rdquo134

La prima vedere aceste anateme par a sugera caracterul adopţian al hristologiei lui Fotin Este icircnsă doar o aparenţă căci afirmaţia că Iisus Hristos sau bdquoFiul Mariei - cum se exprima el potrivit sinodului - este doar un simplu omrdquo se icircnţelege prin prisma distincţiei dintre Logosul etern şi Fiul icircntrupat Or Fiul nu este altceva decacirct Logosul devenit trup sau carne prin transformare cum spune Sf Epifanie sau mai exact prin extensia sau dilatarea substanţei divine Ca şi Marcel Fotin de Sirmiu este marcat şi el de metafizica stoică a logosului care se dilată şi se contractă succesiv şi sinodul confirmă acest lucru prin anatematismele a şasea şi a şaptea bdquoDacă cineva zice că substanţa lui Dumnezeu este susceptibilă de dilatare şi de contracţie să fie anatemardquo bdquoDacă cineva zice că substanţa dilatată a lui Dumnezeu l-a format pe Fiul sau numeşte Fiu dilatarea acestei substanţe să fie anatema rdquo 135 Aşadar Fotin credea ca şi Marcel icircnvăţătorul său că Logosul a devenit Fiu prin dilatarea substanţei sale divine Această interpretare este confirmată şi de Marius Mercator care-l acuză la un moment dat pe Fotin că ar nega faptul că Macircntuitorul s-a născut din Fecioara136 Acuzaţia capătă sens dacă Fotin nega naşterea Macircntuitorului din Fecioara ca Logos deci icircn calitatea sa de Dumenzeu icircncă neicircntrupat nediferenţiat de Tatăl Or acest lucru icircl va face şi Nestorie care icircn a patra sa cuvacircntare către Marius Mercator va folosi şi el conceptul de λογοπατωρ Al treilea argument icircn favoarea acestei interpretări şi care fixează definitiv hristologia lui Fotin ca una de esenţă modalistă este anatema a douăsprezecea a sinodului semiarian de la Sirmium din 351 care-i condamnă direct concepţia icircn termenii următori bdquoDacă cineva auzind cuvintele sbquoŞi Cuvacircntul s-a făcut truprsquo crede că Logosul s-a transformat icircn trup ( icircn carne ) sau că luacircnd trup a suferit vreo schimbare să fie anatema rdquo 137

134 J Schwane op cit vol2 p231-232

135 J Schwane op cit vol2 p231-232

136 J Schwane op cit vol2 p230 n2

137 J Schwane op cit vo2 p230 n4

3 Anatemele sinodului semiarian de la Sirmium (351-352)

Pentru o mai bună icircnţelegere a hristologiei celor doi modalişti iată anatemele rostite icircmpotriva lor icircn special a lui Fotin de Sirmiu de către sinodul semiarian de la Sirmiu din 351-352 anatemele suprimate exprimă viziunea subordinaţiană a participanţilor şi sunt fără interes aici Voi păstra numerotarea originală bdquo2 Dacă cineva numeşte pe tatăl şi pe Fiul doi Dumnezei (nenăscuţi nn) să fie anatema 3 Dacă cineva spune că Hristos este Dumnezeu şi Fiul lui Dumnezeu icircnaintea tuturor timpurilor fără să admită că el (Fiul icircntr-o ipostază personală distinctă nn) l-a ajutat pe Tatăl la crearea tuturor lucrurilor să fie anatema 4 Dacă cineva icircndrăzneşte să spună că Cel Nenăscut sau o parte din El s-a născut din Maria să fie anatema 5 Dacă cineva zice că Fiul lui Dumnezeu a existat fără icircndoială icircnainte de Maria dar numai icircn preştiinţa lui Dumnezeu şi că el nu era icircn Dumnezeu născut din Tatăl icircnaintea tuturor veacurilor şi că prin el au fost făcute toate lucrurile să fie anatema 6 Dacă cineva spune că substanţa lui Dumnezeu este supusă dilatării sau contracţiei să fie anatema 7 Dacă cineva zice că substanţa lui Dumnezeu dilatacircndu-se l-a format pe Fiul sau numeşte Fiu extensia substanţei lui Dumnezeu să fie anatema 8 Dacă cineva numeşte pe Fiul lui Dumnezeu Logos gacircndit sau chiar pronunţat să fie anatema 9 Dacă cineva zice că Fiul Mariei nu este decacirct un om să fie anatema 10 Dacă cineva numindu-l pe Dumnezeu Dumnezeu-omul născut din Maria icircnţelege prin aceasta pe Cel Nenăscut să fie anatema 11 Dacă cineva icircnţelege icircn maniera iudeilor (aceste cuvinte ale lui Isaia XLIV 6) lsquoEu sunt primul şi ultimul şi icircn afară de mine nu există alt Dumnezeursquo cuvinte care au fost zise pentru a exclude idolii şi falşii zei şi le icircnţelege prin excluderea celui ce s-a născut din Dumnezeu Fiul cel unic de dinaintea tuturor veacurilor să fie anatema 12 Dacă cineva căutacircnd să icircnţeleagă aceste cuvinte lsquoCuvacircntul s-a făcut truprsquo crede că Logosul s-a prefăcut icircn carne sau catilde luacircnd trup el a suferit o schimbare să fie anatema 13 Dacă cineva căutacircnd să icircnţeleagă aceste cuvinte lsquoFiul unic al lui Dumnezeu a fost crucificatrsquo crede că divinitatea sa a suferit o tulburare din cauza suferinţei a schimbării a micşorării sau a aneantizării să fie anatema 14 Dacă cineva zice că aceste cuvinte lsquoSă facem omrsquo n-au fost spuse Fiului de către Tatăl ci că Tatăl şi le-ar fi spus lui icircnsuşi (adică le-ar fi spus Logosului existacircnd icircn el icircn manieră impersonală) să fie anatema 15 Dacă cineva spune că nu Fiul ar fi apărut lui Avraam ci Dumnezeul Cel Nenăscut sau o parte din acest Dumnezeu să fie anatema 16 Dacă cineva zice că Fiul lui Dumnezeu n-a luptat ca un om cu Iacov ci că Dumnezeu Cel Nenăscut sau o parte din acest Dumnezeu este cel care a luptat să fie anatema 17 Dacă cineva nu icircnţelege despre Tatăl şi despre Fiul (aceste cuvinte ale lui Moise Geneză XIX 24) lsquoDomnul a făcut să plouă cu foc de la Domnulrsquo ci spune că

Tatăl a făcut să plouă de la el icircnsuşi să fie anatema Căci Domnul adică Fiul este cel care a făcut să plouă de la Domnul adică de la Tatăl Anatema 19 Dacă cineva numeşte pe Tatăl pe Fiul şi pe Sfacircntul Duh o singură persoană să fie anatema 26 Dacă cineva spune că Fiul n-a fost născut şi că el nu-şi are principiul icircn altul (decacirct el) admiţacircnd astfel două fiinţe nenăscute şi fără principiu şi icircn consecinţă doi dumnezei să fie anatema căci capul şi principiul a toate este Fiul iar Dumnezeu la racircndul său este capul şi principiul lui Hristos Icircn acest fel vom readuce toate cu evlavie prin Fiul la principiul tuturor lucrurilor el icircnşişi fără principiu 27 Pentru a da odată pentru totdeauna un icircnţeles adevărat icircnvăţăturii creştine adăugăm Dacă cineva nu-l mărturiseşte pe Hristos Dumnezeu şi Fiul lui Dumnezeu existacircnd icircnaintea tuturor veacurilor icircmpreună lucrător cu Tatăl la crearea tuturor lucrurilor ci spune că el nu a fost numit Hristos şi Fiu decacirct după ce s-a născut din Maria şi că a avut chiar ca Dumnezeu un icircnceput să fie anatema 138

138 J Hefele op cit p 853-861

Fiul i-ar deveni tată el icircnsu i devenind astfel bdquonepotrdquo al Tatălui Primei obiec ii aș ț bdquotropicilorrdquo SF Atanasie le-a opus argumentul stabilită ii numelor i anume că ipostaseleț ș icirc i păstrează caracteristicile proprii astfel icircncacirct Tatăl nu poate deveni bunic nici Fiul tatăș al Duhului bdquoCăci dacă deoarece Duhul nu este creatură (voi totu i) icircntreba i ș ț ltdeci Duhul este ( i el) Fiugtș atunci lua i seama ca nu cumva aflacircnd că Fiul nu este creaturăț (căci prin el s-au făcut toate) să (ajunge i să) icircntreba i ț ț ltdeci Fiul este Tatăgt sau icircncă ltDuhul este Fiu i Fiul este Duhul Sfacircntgtș Cei ce cugetă a a sunt icircn afara Treimii i seș ș vor socoti fără Dumnezeu schimbacircnd numele Tatălui i al Fiului i al Duhului Sfacircnt iș ș ș socotindu-i pe ace tia după a lor voie icircntru asemănarea na terii omene ti numindu-iș ș ș nepo i i bunici i nălucindu- i na teri dumnezeie ti (teogonii) asemenea (miturilorț ș ș ș ș ș păgacircne ale nn) elinilor Nu aceasta e credin a Bisericii ci cum a zis Macircntuitorul icircnț Tatăl i Fiul i Sfacircntul Duh icircn Tatăl care nu poate deveni bunic icircn Fiul care nu poateș ș deveni Tată i icircn Duhul Sfacircnt care nu poate fi numit decacirct a a i nu altfel Credin aș ș ș ț aceasta nu poate schimba numele Ci Tatăl e pururi Tatăl Fiul e pururi Fiul i Duhul Sfacircntș care se zice pururi Duhul Sfacircnt hellipLa oameni tatăl nu este pururi tată nici fiul pururi fiu Fiindcă cel ce devine tatăl unui fiu a fost fiul altuia i fiul unui tată devine tată altuiaȘ Avraam fiind fiul lui Nahor a devenit tatăl lui Isaac i Isaac fiind fiul lui Avraam s-aș făcut tată lui Iacob Căci fiecare fiind o parte a născătorului său (sn) se na te ca fiu darș devine i el tată al altuia Dar icircn dumnezeire nu este a a fiindcă Dumnezeu nu e ca omulș ș Tatăl nu e din alt tată De aceea nici nu na te pe cineva care va deveni tată al altuia Niciș Fiul nu este o parte a Tatălui (sn) 92 de aceea nici nu e născut spre a na te un alt fiuș Pentru aceea numai icircn dumnezeire Tatăl fiind icircn mod propriu i singur (numai el) Tatăș este i a fost i va fi pururi Tatăl i Fiul este icircn mod propriu i singur (numai el) Fiuș ș Ș ș Astfel Tatăl e i se zice pururi Tatăl i Fiul e pururi Fiul i Duhul Sfacircnt este pururi Duhulș ș ș (sn) Iar acesta (Duhul) credem că este al lui Dumnezeu i că s-a dat de la Tatăl prinș Fiul Astfel Sfacircnta Treime rămacircne neschimbată cunoscută icircntr-o singură dumnezeire Deci cel ce icircntreabă ltprin urmare Duhul este ( i el) Fiugtș icirc i icircnchipuie că numele poateș fi schimbat i nu e sănătos la minte (Asemenea) i cel ce icircntreabă ș ș ltTatăl e deci bunicgt născocind un alt nume Tatălui rătăce te icircn inima lui Dar a răspunde mai departeș neru inării ereticilor nu e de folosrdquo ș 93

Argumentul său icircmpotriva celei de a doua obiec ii a bdquotropicilorrdquo este acela căț

92 Cum afirmase cu mai bine de un secol icircnainte icircn Occidentul latin Tertulian icircn Adversus Praxean XXVI 3 6 Iar icircn Orient cine

93 Atanasie cel Mare Epistola a treia către Serapion 6 icircn colecția bdquoPărinți și scriitori bisericeștirdquo vol 16 p 92-93

Duhul nu poate fi o creatură a Fiului deoarece el este bdquopropriul Fiuluirdquo adică din aceea iș fiin ă cu Fiul tot a a cum Fiul este bdquopropriul Tatăluirdquo adică din aceea i fiin ă cu Tatălț ș ș ț bdquoDe ce nu- i dau seama (ace tia) zice el că precum nedespăr ind pe Fiul de Tatăl eiș ș ț păstrează unitatea lui Dumnezeu a a despăr ind pe Duhul de Cuvacircntul nu mai păstreazăș ț unitatea dumnezeirii icircn Treime ci o sfacirc ie amestecacircnd icircn ea o fire străină i de alt soi i oș ș ș egalizează pe aceasta cu creaturile Ei arată astfel că Treimea nu mai este una ci compusă din două firi datorită fiin ei deosebite a Duhului cum i-o imaginează ei i ceț ș Ș fiin ă dumnezeiască mai e aceasta care e compusă din Creator i creatură Căci sau nu eț ș Treime ci o Doime i o creatură sau dacă e Treime precum i este cum pun ei pe Duhulș ș Treimii icircn racircnd cu creaturile cele de după Treime Căci aceasta icircnseamnă iară i a icircmpăr iș ț i a desface Treimea Căci cugetacircnd rău despre Duhul nu cugetă bine nici despre Fiulș

Fiindcă dacă cugetau drept despre Cuvacircntul ar fi cugetat sănătos i despre ș Duhul care purcede de la Tatăl i fiind propriu Fiului se dă de către acesta ucenicilor i tuturorș ș celor ce cred icircn El Iar rătăcind astfel nu au nici despre Tatăl credin a cea sănătoasă Căciț cei ce tăgăduiesc pe Duhul cum a spus marele mucenic tefan (Fapte VII 55)Ș tăgăduiesc pe Fiul iar cei ce tăgăduiesc pe Fiul nu au nici pe Tatălrdquo 94 Dar observă Atanasie cel ce face pe Duhul creatură va ajunge să-l facă creatură i pe Fiul bdquoIar ș Duhul avacircnd aceea i fire i aceea i pozi ie fa ă de Fiul pe care o are Fiul fa ă de Tatălș ș ș ț ț ț cum oare cel ce-l nume te pe acesta creatură nu va cugeta icircn mod necesar acelea i i despreș ș ș Fiul Căci dacă Duhul Fiului este creatură e firesc ca ei să spună că i Cuvacircntul Tatăluiș este creatură Aceasta nălucindu- i-le arienii au căzut icircn iudaismul lui Caiafa Iar dacăș cei ce spun aceasta despre Duhul nu- i icircnsu esc cele ale lui Arie să ocolească i cuvinteleș ș ș lui i să- i icircndrepte necredin a privitoare la Duhul Căci precum Fiul cel ce este icircn Tatălș ș ț i icircn care e i Tatăl nu este creatură ci ș ș e propriul fiin ei Tatăluiț (căci aceasta pretinde i căț

o spune i i voi) a a i pe Duhul cel aflător icircn Fiul icircntru care e i Fiul nu e icircngăduit a-lț ș ș ș ș socoti icircntre creaturi nici a-l separa de Cuvacircntul i a face Treimea nedesăvacircr itărdquo ș ș 95 bdquoCăci dacă cei ce cugetă cele ale lui Arie ndash fiindcă icircn sufletul lor rău i iscoditor nu intrăș icircn elepciunea ndash nu pot icircn elege nici crede Treimea neicircmpăr ită i sfacircntă acesta nu e motivț ț ț ș ca să răstălmăcească adevărul nici să spună că nu pot exista cele ce ei nu pot icircn elege Eiț suferă un lucru cu totul nebunesc cacircnd neputacircnd icircn elege cum e neicircmpăr ită Sfacircntaț ț

94 Atanasie cel Mare Epistola icircntacirci către Serapion 2 icircn colecția bdquoPărinți și scriitori bisericeștirdquo vol 16 p 24-25 A se observa icircn același timp modul icircn care Atanasie evită să afirme purcederea Duhului bdquoși de la Fiulrdquo limitacircndu-se la afirmațiile certe ale Scripturii

95 Atanasie cel Mare Epistola icircntacirci către Serapion 21 icircn colecția bdquoPărinți și scriitori bisericeștirdquo vol 16 p 48-49

Treime arienii fac pe Fiul una cu crea iunea iar tropicii icircl numără i ei pe Duhul icircntreț ș creaturirdquo 96 bdquoAceasta fiind unitatea icircn Sfacircnta Treime cine ar putea despăr i pe Fiul deț Tatăl i pe Duhul de Fiul sau de Tatăl icircnsu i Sau cine ar fi atacirct de icircndrăzne ca să spunăș ș ț că Treimea este neasemenea i de o fire străină icircn ea icircnsă i sau ș ș că Fiul e de o altă fiin ăț decacirct Tatăl sau că Duhul e străin de Fiulrdquo 97

Să observăm a adar din cele de mai sus că tropicii lui Serapion negau icircn modș expres purcederea directă a Sfacircntului Duh din Dumnezeu Tatăl ata acircndu-l cauzal numaiș de Fiul Deci spuneau ei Duhul nu poate purcede i el din Tatăl căci ar deveni un fel deș frate al Fiului icircn consecin ă el nu este de aceea i fiin ă cu Tatăl Apoi chiar dacă icirc i areț ș ț ș cauza icircn Fiul el nu purcede din fiin a Fiuluiț ci este adus la existen ă ț prin Fiul de către Fiul asemenea oricărei creaturi iată de ce el nu este de aceea i fiin ă nici măcar cu Fiulș ț Icircmpotriva acestei argumentări a tropicilor Sf Atanasie lansează principiul bdquoDuhului care are aceea i fire i aceea i pozi ie fa ă de Fiul pe care o are Fiul fa ă de Tatălrdquo icircn sensul căș ș ș ț ț ț Duhul este bdquopropriurdquo Fiului icircn aceea i măsură icircn care Fiul este bdquopropriurdquo Tatălui Fidelș sinodului de la Niceea Sf Atanasie se mul ume te să afirme doar consubstan ialitateaț ș ț Duhului cu Fiul după modelul consubstan ialită ii Fiului cu Tatăl pe care o admiteau iț ț ș tropicii El nu afirmă că Duhul i-ar avea cauza bdquodin Fiulrdquo sau bdquoprin Fiulrdquo nuș interpretează cauzal expresia bdquoDuhul este propriul Fiuluirdquo el se mul ume te să sugerezeț ș doar că Duhul este din aceea i fiin ăș ț din care este i Fiul a a cum Fiul este ș ș din aceea iș fiin ăț din care este i Tatăl Avacircnd icircn minte icircn permanen ă numai bdquoconsubstan ialitateardquoș ț ț ipostaselor stabilită la Niceea Sf Atanasie nu pare să fi observat interpretarea clar cauzală pe care tropicii o dădeau rela iei Duhului cu Fiul precum nici faptul că ei negauț astfel orice rela ie cauzală directă a Duhului cu Tatăl Aceste aspecte de i ignorate deț ș marele patriarh pacircnă la moartea sa nu vor rămacircne icircnsă neobservate la Sf Vasile cel Mare

2 Mărturia Sf Vasile cel Mare Contra Eunomiu

Doctrina lui Eunomiu cu privire la purcederea Duhului Sfacircnt este foarte bine pusă icircn eviden ă de Sf Vasile cel Mareț care pe la 364 a scris icircmpotriva lui cunoscuta sa

96 Atanasie cel Mare Epistola icircntacirci către Serapion 17 icircn colecția bdquoPărinți și scriitori bisericeștirdquo vol 16 p 43

97 Atanasie cel Mare Epistola icircntacirci către Serapion 20 icircn colecția bdquoPărinți și scriitori bisericeștirdquo vol 16 p 47

lucrare Contra Eunomiu Marele părinte pare să fie primul care a observat că arienii reduceau la Fiul cauza Duhului Sfacircnt Potrivit Sf Vasile Eunomiu profesa următoarea icircnvă ătură trinitară bdquoSă presupunem că observa ia pleacă de la operele create i se icircnal ăț ț ș ț peste acestea pacircnă la substan e ț ea găse te astfel căș Fiul este o creatură a Celui Nenăscut i că Paracletul este o creatură a Fiului (tou men agennetou ton yion euriskon poimaș

tou de monogenous ton parakleton)rdquo 98 bdquoExistă deci un singur Dumnezeu nenăscut iș fără principiu (eis esti o Theos agenetos kai anarhos) El nu are vreo fiin ă care să-i fieț anterioară ndash căci nimic nu poate fi anterior nenăscutului nici vreo fiin ă care să fie icircn (cu)ț El ndash căci El este simplu i fără compozi ie Fiind unic fiind singur i mereu acela i Elș ț ș ș este Dumnezeu creator i artizan al tuturor lucrurilor mai icircntacirci de toate i icircntr-un mod cuș ș totul extraordinar al Monogenului apoi prin Acesta icircn mod propriu al tuturor celor create Căci icircnainte i de toată creatura i numai prin propria sa putere i activitate l-aș ș ș născut l-a creat i l-a făcut pe Fiul (ton men gar Hyion pro panton kai pro pases ktiseosș monou te eautou dynamei kai energeia egennese te kai ektise kai epoiesen)(hellip) i prin elȘ (prin Fiul) l-a creat pe Duhul Sfacircnt cel dintacirci dintre toate i cel mai mare dintre to iș ț prin propria sa putere i la ordinul său dar prin activitatea i puterea (creatoare) aș ș Fiului (kai dia toutou proton men panton kai meizon to Pneuma to agion epoiesen exousia men idia kai prostagmati energeia de kai dynamei tou Hiou)rdquo 99 Astfel mai spune Eunomiu bdquohellipdupă icircnvă ătura fericitului Pavel hellipFiul este subordonat luiț Dumnezeu Tatăl hellipiar Duhul Sfacircnt la racircndul său este icircn mod clar subordonat lui Hristosrdquo 100 Eunomiu ca to i arienii icircn elegea actul purcederii prin prisma activită iiț ț ț creatoare a Fiului bdquoEl (Duhul) este onorat icircn al treilea racircnd ca prima creatură a Monogenului cea mai mare dintre toate i singura ca atare (trite hora timomenon osș proton koi meizon panton kai monon toioutou tou monogenous poema)rdquo 101

98 Eunomiu de Cyzic Apologia 20 icircn col Sources chretiennes Les Editions du Cerf Paris 1983 vol 305 p 275

99 Eunomiu de Cyzic Apologia (Apendice) 28 icircn col Sources chretiennes vol 305 p 297

100 Eunomiu de Cyzic Apologia 27 icircn col Sources chretiennes vol 305 p 293

101 Eunomiu de Cyzic Apologia 25 icircn col Sources chretiennes vol 305 p 287

Aspectul cel mai important aici nu este icircnsă acela că Eunomiu icircn elegeaț aducerea la existen ă a Duhului icircn termenii sugera i icircn Ioan I 3 adică asemenea uneiț ț creaturi ci faptul că fie i icircn această calitate Duhul este creat numai de Fiul că actulș creării Duhului icirci apar ine numai Fiului Este ceea ce observă i Sf Vasile cel Mare careț ș intrigat de acest aspect spune următoarele bdquoExistă oare vreun om pe lume care să nu vadă cu claritate că nici o activitate a Fiului nu se află separată de Tatăl şi că nu se află nimic icircntre cele existente care să aparţină Fiului dar să fie străine de Tatăl (hellip) Pentru ce dar atribuie Eunomiu numai Fiului cauza Duhului Sfacircnt (pos oun tou pneumatos ten aitian to monogenei mono prostithesi) şi pentru a-i calomnia natura se serveşte de activitatea creatoare a acestuia (adică a Fiului nn)(kai kategorema tes physeos autou ten toutou lambanei demiourgian) (hellip) Nu este un pericol evident de a separa de Dumnezeu Tatăl pe Duhul Sfacircnt (diairein apo tou Theou to Pneuma) devreme ce pe de o parte apostolul ni-l prezintă icircn relaţiile sale cacircnd Duhul lui Hristos cacircnd Duhul lui Dumnezeuhellip iar pe de alta Domnul icircnsuşi icircl numeşte Duhul Adevăruluihellip şi spune că purcede de la Tatăl Or acesta (Eunomiu) pentru a micşora slava Domnului nostru Iisus Hristos (allrsquooutos eis kathairesin tes doxes tou Kyrios hemon Iesou Hristou) icircl separă pe Duhul de Tatăl i-l atribuie Monogenului de-o manieră diferită (aferei men apo touș Patros tou de Monogenei diaferontos) desigur pentru a mic ora (Fiului) slava (epiș kathairesi tes doxes prostithesin)rdquo 102 A adar departe de a nega Fiului orice participareș cauzală actul bdquopurcederiirdquo al venirii la existen ă a Duhului Sfacircnt Eunomiu cum aratăț marele capadocian atribuia numai Fiului cauza Duhului Sfacircnt excluzacircndu-l astfel pe Dumnezeu Tatăl icircmpotriva Scripturii (vezi Ioan XV 26)

B REAC IA ESEN IALISTĂȚ Ț

1 Marcel al Ancyrei

102 Sf Vasile cel Mare Contra lui Eunomiu II 34 icircn col Sources chretiennes Les Editions du Cerf Paris 1983 vol 305 p141-143

Devenit episcop al Ancyrei (Ankara de astăzi) Marcel a fost unul din marii apărători ai termenului homoousios icircmpotriva arianismului şi prieten al Sf Atanasie cel Mare Cu timpul s-a dovedit icircnsă că fondul metafizic icircn baza căruia lupta el icircmpotriva arianismului era de cu totul altă natură decacirct acela folosit la sinodul ecumenic de la Niceea icircn formularea celebrului homoousios Marcel actualiza pur şi simplu vechiul sabelianism El icircnţelegea să combată arianismul afirmacircnd consubstanţialitatea Logosului cu Dumnezeu Tatăl pacircnă la desfiinţarea oricărei distincţii dintre cei doi Devenind evident acest fapt Marcel este abandonat de adevăraţii niceeni cum era Sf Atanasie şi acuzat icircn mod deschis de modalism Este ceea ce face la un moment dat icircnsuşi Sf Vasile cel Mare cacircnd scruiindu-i Sf Atanasie icirci solicită acestuia pentru a risipi orice confuzie să condamne imediat bdquoicircnvăţătura periculoasă şi icircn afara adevăratei credinţe (a lui Marcel)rdquo 103 Icircn cele din urmă Marcel este somat să compară icircn faţa unui sinod icircn 335 şi depus din treaptă pentru erezie Eusebiu de Cezareea l-a combătut icircn cadrul unei cărţi intitulate Teologia bisericească Marcel a dispărut din istorie dar doctrina sa a creat mari probleme Ea reprezintă icircn fond o reacţie de fond sabelian la subordinaţianismul arian Ca şi icircn cazul celei a lui Arie doctrina lui Marcel este o hristologie nu o triadologie Deşi a abordat icircn treacăt problema Sf Duh el a făcut-o numai pentru a dovedi absenţa oricărei diferenţe dintre Logosul etern şi Dumnezeu Tatăl

Iată un rezumat al doctrinei sale pe baza textului lui Eusebiu din lucrarea acestuia Teologia bisericească Dumnezeu este o monadă absolut unul şi indivizibil De aici trebuie pornit şi nu de la o pluralitate divină după cum face Origen Aceasta nu icircnseamnă că icircn Dumnezeu nu există un Logos el există dar este μοο σιος adicăὁ ύ Logosul este icircn Dumnezeu şi Dumnezeu icircn el fără nici o diviziune locuind icircn el ca o putere activă nu ca o simplă δ ναμις ci ca o νεργε Această energie seύ ἐ ίᾳ exteriorizează προ ρχεται fără să iasă din Dumnezeu printr-o dilatare πλατυνομ νηέ έ care nu introduce nici dualitate nici compoziţie ipostatică distinctă Această extensie e dublă mai icircntacirci icircn creaţie de vreme ce Logosul e creator apoi icircntrupare Prin această iconomie (coboracircre) Logosul astfel icircntrupat devine Fiu dar nu printr-o naştere icircn interiorul fiinţei divine căci el nu se naşte decacirct abia icircn trup din Fecioara Numai icircn acest trup νεργε α divină este activă şi devine principiu al tuturor actelor lui Hristos Astfel seἐ ί realizează o unire cum totul intimă şi permanentă cu totul superioară celei care icircnsufleţea odinioară pe profeţi Această unire va icircnceta totuşi icircntr-o zi după cacirct ne putem da seama căci trupul char devenit nemuritor nu convine firii divine νεργε α se vaἘ ί rezorbi atunci icircnapoi icircn Dumnezeu de aici acuzaţia adusă constant de orientali lui Marcel că nu mărturiseşte expresia din Crezul de la Niceea bdquoa cărui icircmpărăţie nu va avea sfacircrşit

103 Vesile cel Mare Epist LXIX 2 PG XXXII 432 la M -D Chenu Marcel drsquoAncyre DTC vol XI B col1996

cujus regni non erit finisrdquo 104

Iată acum o altă expunere mai precisă a doctrinei lui Marcel de Ancyra aşa cum apare ea icircn aşa-numitul simbol macrostih bdquoDiscipolii lui Marcel şi ai lui Fotin amacircndoi din Ancyra Galatiei resping subzistenţa eternă τ ν πποαι νιον παρξιν a luiὴ ώ ὕ Hristos divinitatea sa şi icircmpărăţia sa veşnică τελε τητον asemenea iudeilor şi subἀ ύ pretextul că astfel salvează unitatea divină τ μοναρχ Icircn ceea ce ne priveşte noi ştimῇ ίᾳ că Hristos nu este doar o gacircndire exprimată sau imanentă icircn Dumnezeu λ γονό προφορικ ν νδι θετον το θεο ci un Logos-Dumnezeu viu şi subzistent λλὸ ἢ ἐ ά ῦ ῦ ἀ ὰ ζ ντα θε ν λ γον καθrsquo αυτ ν π ρχοντα Fiul lui Dumnezeu şi Hristos El nu existăῶ ὸ ό ἑ ὸ ὑ ά mai icircnainte de veci doar icircn preştiinţa Tatălui ci l-a asistat pe acesta icircn lucrarea sa de creare a celor văzute şi nevăzute El este icircntr-adevăr cel căruia Tatăl i-a zis Să facem om după chipul şi asemănarea noastră el este cel care s-a arătat icircn persoană patriarhilor care a dat Legea care a grăit prin prooroci şi care icircn final s-a icircntrupat l-a revelat tuturor oamenilor pe Tatăl şi care de acum icircnainte domneşte icircn veacul veacurilorrdquo 105

Cum combătea Marcel de Ancyra arianismul printr-o astfel de concepţie De remarcat mai icircntacirci că motivaţia declarată de el icircnsuşi şi icircnregistrată de simbolul macrostih era aceea că astfel salvează unitatea divină τ μοναρχ Prin faptul că respingea oriceῇ ίᾳ asemănare icircntre Logos şi Dumnezeu Tatăl Arie introducea o distincţie gravă icircn Dumnezeu o separare care icircntr-adevăr ameninţa unitatea lui Dumnezeu Marcel apelacircnd la vechea concepţie a lui Sabeliu căuta să combată această depreciere a substanţei Logosului icircn raport cu Tatăl afirmacircnd că el este consubstanţial cu acesta pacircnă la punctul icircn care el Logosul nici nu mai subzistă icircn Dumnezeu ca persoană distinctă de Tatăl Această depreciere a Logosului avea mai ales grave consecinţe icircn hristologie dacă anterior icircntrupării sale icircn Iisus Hristos Logosul nu era recunoscut ca Dumnezeu adevărat egal cu Tatăl atunci cu atacirct mai puţin icirci era recunoscută această calitate după icircntrupare Atribuindu-i slăbiciunile firii umane asumate arienii demonstrau odată icircn plus că Logosul este prin icircnsăşi fiinţa sa neasemănător cu Dumnezeu Tatăl icircn aceste condiţii tot ce a găsit Marcel de cuviinţă să argumenteze a fost ideea sabeliană că icircn icircntrupare monada divină icircnsăşi se dilată capătă o nouă faţă un nou chip distinct de cel anterior icircntrupării tocmai prin caracterul temporal al acestui nou chip Iisus Hristos este Logosul devenit trup existacircnd distinct de Tatăl ca om ca fiinţă cu totul efemeră atacirct el ca

104 La M -D Chenu Marcel drsquoAncyre DTC vol XI B col1997-1998

105 O Hahn Bibliotek der Symbole sect 159 n6 la M -D Chenu Marcel drsquoAncyre DTC vol XI B col1996

persoană cacirct şi icircmpărăţia sa La sfacircrşitul timpurilor totul a reveni la starea iniţială a monadei indistincte

Cu privire la această expresie a cărui icircmpărăţie nu va avea sfacircrşit istoricul dogmelor B Sesbouumleacute scrie bdquohellipAceastăhellip afirmaţie este proprie simbolurilor de credinţă orientale şi niciodată n-a trecut icircn Occident Motivaţia ei este polemică Icircntr-adevăr o erezie atribuită lui Marcel de Ancyra icircn secolul al IV-lea susţinea că la Parusie Logosul se va reicircntoarce icircn Tatăl pacircnă la punctul icircn care se va confunda cu el misterul trinitar nu ar avea astfel decacirct o valoare sbquoiconomicărsquo şi istorică iar nu una sbquoteologicărsquo şi eternă Această idee vine din interpretarea abuzivă a textului paulin sbquoEl trebuie să icircmpărăţească pacircnă ce va pune pe toţi vrăjmaşii săi sub picioarele sale (hellip)Şi cacircnd toate vor fi supuse lui atunci şi Fiul icircnsuşi se va supune Celui ce i-a supus lui toate ca Dumnezeu să fie toate icircn toţirsquo (I Corinteni XV 25 28) Acest text exprimă icircmplinirea finală a misiunii Fiului el nu sugerează prin nimic că fiul nu va mai avea raţiunea de a exista Dimpotrivă glorificat icircn umanitatea sa Fiul va continua să exercite icircn mod etern funcţia sa mediatoare icircn el şi prin el vor vedea drepţii pe Dumnezeurdquo 106

Contestacircnd orice deosebire reală a Logosului de Tatăl şi respingacircnd eternitatea icircmpărăţiei Fiului Marcel credea că apără deopotrivă atacirct consubstanţialitatea Logosului cu Tatăl anterior icircntrupării prin considerarea lui ca nediferenţiat de Tatăl cacirct şi deplinătatea dumnezeirii coboracirctă icircn Hristos ca urmare a dilatării monadei şi a apariţiei ei sub chip uman icircn istorie Probabil că toate aceste idei ale lui Marcel ar fi rămas nebăgate icircn seamă dacă el n-ar fi negat veşnicia icircmpărăţiei lui Hristos Icircn focul controverselor iscate pe această temă Marcel a ajuns să conteste eternitatea Fiului consideracircndu-l doar o fiinţă temporală avacircnd un icircnceput icircn timp ba chiar şi un sfacircrşit bdquoHristos spunea el a icircnceput să domnească acum patru sute de ani şi stăpacircnirea sa va icircnceta odată cu sfacircrşitul lumiirdquo 107 Această afirmaţie a constituit icircnceputul căderii sale din racircndurile niceenilor adevăraţi Acuzaţiile de sabelianism pe care i le aduceau continuu arienii s-au dovedit astfel adevărate şi a sfacircrşit prin a fi abandonat de occidentali de Atanasie şi de toţi adevăraţii susţinători ai lui homoousios care au icircncetat să mai vadă icircn el un apărător al credinţei de la Niceea consideracircndu-l icircn schimb un continuator al vechiului sabelianism

Să intrăm icircnsă icircn detaliile doctrinei sale trinitare propriu-zise Marcel respinge

106 B Sesbouumleacute et J Wolinski Histoire des dogmes Descleacutee 1994 p121

107 J Schwane op cit vol2 p213 n1

cu hotăracircre ideea ariană că Logosul ar exista icircn Tatăl ca un ipostas distinct căci pentru el ca şi pentru arieni noţiunea de ipostas echivala cu aceea de altă substanţă ουσια decacirct a Tatălui Icircn Dumnezeu zicea el nu trebuie să admitem decacirct un ipostas o singură substanţă sau realitate sub icircntreit chip sau sub icircntreit nume μ αί γαρ π στασινὑ ό τριπρ σωπονό σπερὡ και τριωνιμον εισαγη τον αυτον ειναι λεγων τον θεον και τον εν αυτω Λογον και το Αγιον Πνευμα 108 Aşadar pentru Marcel Dumnezeu icircn sine nu este lipsit de Logosul său cum afirmau arienii Dumnezeu spunea el are icircn sine din eternitate Logosul aşa cum omul are icircn el icircnsuşi propria-i raţiune Astfel Dumnezeu şi Logosul său sunt unul şi acelaşi lucru εν και ταυτον109 Referindu-se la primele versete ale prologului evangheliei a patra Marcel spune că Logosul icircncă neicircntrupat ασαρκος nu este icircncă Fiu ci doar Logos bdquoIcircnainte de a fi coboracirct printre noi şi de a se fi născut din Fecioara el nu era decacirct Logosrdquo110

Despre acest Logos mai spunea Marcel Scriptura ne zice trei lucruri icircntacirci că el era la icircnceput εν αρχη pentru a semnifica faptul că se afla icircn Tatăl icircn mod potenţial δυναμει icircn al doilea racircnd că el era προς τον θεον pentru a marca faptul că era la Dumnezeu icircn act ενεργεια căci prin el au fost create toate icircn fine că el era Dumnezeu pentru a ne icircnvăţa că divinitatea nu este divizată deoarece Logosul este icircn Dumnezeu şi Dumnezeu este icircn Logosul Astfel Logosul este etern şi consubstanţial ομοουσιος αυτοουσιος cu Dumnezeu 111 Acest efort de a afirma unitatea pacircnă la indistincţie a Fiului cu Tatăl era menită icircn viziunea lui Marcel de Ancyra să contracareze subordinaţianismul arian bdquoChiar icircn doctrina sa trinitară subliniază acelaşi Schwane el n-a avut icircn gacircnd altceva decacirct problema cum să onoreze icircn Macircntuitorul nu o fiinţă distinctă de Dumnezeu şi subordonată lui (cum icircnvăţau arienii nn ) ci o divinitate

108 J Schwane op cit vol2 p224 n1 Eusebiu de Cezareea pare să ignore aici fragmentele 76 şi 77 pe care le citează Tixeront cacircnd afirmă că Marcel nu admitea decacirct un singur προσωπον

109 J Schwane op cit vol2 p221 n1

110 J Schwane op cit vol2 p216 n1

111 Marcel Fragmentele 52 97 la J Tixeront op cit vol2 p39 n5 şi 6

adevărată şi perfectărdquo112

Pentru a contracara arianismul Marcel afirmă cu hotăracircre că icircn Dumnezeu nu există trei ipostase ci doar unul Această precizare icircl apropie indiscutabil de Sabeliu care afirma acelaşi lucru Marcel merge icircnsă mai departe decacirct mentorul său şi afirmă că icircn Dumnezeu avem nu doar un singur ipostas ci şi un singur πρ σωπον ό 113 Se pare că cei doi termeni nu aveau acelaşi icircnţeles şi mai ales acelaşi rol icircn hristologia lui Marcel Pe scurt este foarte probabil că Marcel desemna sub numele de ipostas esenţa divină icircnsăşi avacircnd icircn sine icircn mod indistinct pe Tatăl şi pe Logos ca raţiune paternă λογοπατωρ Divinitatea există din eternitate sub un singur πρ σωπον sub un singur chip care esteό acela al Tatălui Logosul icircn schimb nu are πρ σωπον propriu el este de fapt bdquofărăό chiprdquo προσωπον El capătă un chip distinct de Tatăl o faţă proprie διον πρ σωπονἄ ἴ ό abia prin coboracircrea sa icircn istorie prin manifestarea sa icircn afara condiţiei sale divine deci icircn icircntrupare

Afirmaţia sa fundamentală icircn această problemă a fost aceea că anterior icircntrupării sale Logosul nu s-a numit Fiu al Tatălui acest nume l-a dobacircndit la modul propriu abia icircn urma naşterii sale din Fecioara Dacă icircn Vechiul Testament Logosul este numit totuşi Fiu aceasta este de fapt o profeţie icircn care viitorul său nume icirci este atribuit de mai icircnainte Se pare că şi această distincţie pe care el o făcea icircntre calităţile de Logos şi Fiu era menită să contracareze arianismul din calitatea Logosului de Fiu arienii trăgeau concluzia că Logosul nu poate fi coetern cu Tatăl căci nici un fiu nu poate avea aceeaşi vacircrstă cu tatăl său Pentru a elimina orice nuanţă de posterioritate icircn raport cu Tatăl Marcel contesta aşadar Logosului etern calitatea de Fiu deci de fiinţă ulterioară Tatălui aşa cum icircnvăţau arienii114 Pe de altă parte deoarece arienii speculau enorm pe marginea faptului că Logosul este născut din Tatăl văzacircnd icircn simplul act al naşterii dovada inferiorităţii sale faţă de Tatăl cel nenăscut γ ννητος Marcel neagă pur şiἀ έ simplu că Logosul ar exista icircn Tatăl icircn baza unei naşteri a sa de către Tatăl Logosul e veşnic deci fără icircnceput el nu este Dumnezeu asemenea Tatălui său ci este icircnsăşi fiinţa lui Dumnezeu Tatăl raţiunea sa eternă bdquoPe baza cărui pasaj din Scriptură am putea

112 J Schwane op cit vol2 p225

113 Marcel de Ancyra Fragmentele 66 76 77 83 87 88 la J Tixeront op cit vol2 p39 n12 şi 3

114 J Schwane op cit vol2 p215 n3 p216 n2

afirma zice el că există o fiinţă nenăscută şi o fiinţă născută cum cred ei (arienii nn ) Nici unul dintre profeţi nici unul dintre evanghelişti ba nici măcar vreunul dintre apostoli n-a spus aceastardquo115 Există icircnsă icircn Noul Testament o expresie pe care Marcel n-a putut-o ocoli şi pe care a trebuit s-o interpreteze icircn coerenţă cu propriul sistem este vorba de expresia bdquoicircntacirciul născut dintre creaturirdquo Arienii atribuiau această expresie Logosului divin pentru a demonstra că este o creatură Prin contrast Marcel a negat că această expresie paulină s-ar referi la Logosul divin şi a raportat-o numai la Fiul icircntrupat icircnţelegacircnd-o adică exclusiv prin prisma actului icircntrupării116

Să trecem acum la miezul hristologiei lui Marcel care este aceea a statutului Fiului icircntrupat Marcel desemna monada eternă prin termenul de λογοπ τωρ El seά deosebea astfel de Sabeliu care desemna aceeaşi monadă prin termenul de ιοπ τωρὑ ά Această schimbare avea o semnificaţie adacircncă icircn concepţia episcopului de Ancyra Logosul nu este Fiu decacirct după icircntrupare Prin urmare abia dup icircntrupare se poate vorbi de o naştere propriu-zisă a Logosului dar numai pentru că este Fiu Devenind Fiu Logosul a căpătat un chip propriu διον πρ σωπον a cărui natură este exclusivἴ ό temporală relativă deci efemeră adică atacirct cacirct va ţine icircmpărăţia lui Hristos Ca Fiu el se deosebeşte acum radical de Tatăl icircn sensul că este un om adevărat Abia sub condiţia icircntrupării abia ca Fiu Logosul este bdquocopie a Tatăluirdquo Anterior icircntrupării el nu este nici Fiu nici bdquocopie a Tatăluirdquo Această expresie din Coloseni I15 el o raporta la Fiul lui Dumnezeu făcut om iar nu la Logosul icircn sine Şi icircn această problemă Marcel se lăsa antrenat de disputa sa icircmpotriva arienilor Unul din argumentele pe care aceştia le foloseau pentru a dovedi că Logosul este inferior Tatălui era exact acesta extras din expresia paulină susmenţionată dacă Logosul este o copie a Tatălui atunci el este inferior căci orice copie este inferioară originalului ei Icircn consecinţă Marcel nega că această expresie s-ar referi la Logosul etern ci ea trebuie atribuită numai Fiului icircntrupat Argumentul său era următorul o copie trebuie să facă vizibil obiectul invizibil şi absent ori cel care face vizibil icircn lume pe Dumnezeu nu este Logosul etern el icircnsuşi invizibil ca şi Tatăl ci Logosul sau Fiul icircntrupat117

Afirmacircnd că bdquoHristos a icircnceput să domnească acum patru sute de ani şi

115 J Schwane op cit vol2 p217 n4

116 J Schwane op cit vol2 p219 n1

117 J Schwane op cit vol2 p220 n2

stăpacircnirea sa va icircnceta odată cu sfacircrşitul lumiirdquo118 el afirma de fapt că Hristos n-a existat anterior naşterii sale din Fecioara ca ipostas distinct de acela al Tatălui Eusebiu de Cezareea care-i combate hristologia icircn două tratate separate spune despre el acuzator că bdquoa icircndrăznit să nu atribuie Fiului lui Dumnezeu preexistenţa nici o existenţă proprie anterioară icircntrupării ουτε προειναι ουτε προυφεσταναι τολμα λεγεινrdquo119 Dar dacă după Marcel nu este de conceput o naştere eternă a Logosului din Tată pentru că nu se distinge cu nimic de el cu atacirct mai puţin poate fi vorba de o naştere a aceluiaşi Logos din Fecioara Acest act trebuie atribuit numai omului Iisus supranumit Fiul lui Dumnezeu Doar despre el se poate spune că s-a născut cu adevărat icircnţelegacircnd actul naşterii numai ca naştere temporală din Fecioara Dar care este atunci statutul Logosului divin anterior icircntrupării şi care este cel al Fiului icircntrupat Eusebiu răspunde acestei icircntrebări reproducacircnd doctrina lui Marcel astfel sub aspectul existenţei sale divine Logosul este unit cu Dumnezeu fără diviziune şi fără icircmpărţire icircn Tatăl ca potenţă a acestuia sub aspectul activităţii sale şi numai sub acest aspect ca Logos activ Dumnezeirea s-a unit cu trupul pentru a deveni principiu de mişcare şi de activitate120

Marcel a fost acuzat de Eusebiu de Cezareea că a căzut icircn erezia lui Sabeliu şi că ar fi reluat adopţianismul lui Pavel de Samosata icircnvăţacircnd că Logosul s-a unit cu un om individual cu personalitate distinctă consideracircndu-l deci pe Iisus Hristos un simplu om121 Cu privire la acuzaţia de adopţianism Shwane observă că aşa ceva nu reiese din fragmentele ajunse pacircnă la noi din opera lui Marcel Dimpotrivă el ne prezintă ca divine efectele răscumpărării şi-l acuză pe Eusebiu că nu-l priveşte pe Macircntuitorul decacirct ca pe un simplu om122 Acuzaţia de cădere icircn sabelianism este icircnsă reală Cum am spus şi mai

118 J Schwane op cit vol2 p213 n1

119 J Schwane op cit p217 n2

120 J Schwane op cit vol2 p227 n1

121 J Schwane op cit vol2 p227 n2

122 J Schwane op cit vol2 p227 n4

sus Sf Atanasie a icircntacirclnit icircn vremea sa o sectă sabeliană care asemenea lui Marcel făcea aceeaşi distincţie icircntre Logos şi Fiul icircntrupat şi pe ai cărei membri i-a icircntrebat cum a devenit Logosul Fiu A căpătat acest nume cacircnd a asumat natura umană Sau Logosul a devenit Fiu devenind om Sau icircn fine a devenit Fiu icircn amacircndouă felurile adică luacircnd un trup sau devenind un trup 123 Se pare că Marcel asemenea sabelienilor Sf Atanasie a fost de părere că Logosul n-a asumat un om ci a devenit el icircnsuşi om căci el declară icircn mod expres că icircn Macircntuitorul s-a manifestat plenitudinea divinităţii την πασαν θεοτητα εν αυτη σωματικως επιδειξεταιrdquo124 Aluzia la expresia din Coloseni I9 este aici evidentă

Cum poate fi aşadar icircnţeles acest lucru pe fondul afirmaţiei sale că Logosul icircn accepţiunea sa divină nedeosebit icircn nici un fel de Tatăl icircn interiorul monadei este cu totul diferit de Fiul icircntrupat Căci Marcel afirma icircntr-adevăr că Fiul este o persoană separată de Dumnezeu şi nu există decacirct icircn afara Tatălui εκτος του πατρος 125 Aici intervine conceptul de origine stoică al extensiei πλατυσμος monadei sau esenţei divine mai icircntacirci icircn diadă prin icircntrupare apoi icircn triadă prin purcederea Duhului bdquoMonada spune Marcel nu se extinde icircn Triadă fără să sufere o oarecare separaţie ου σαφως και φανερως ενταυθα απορρητω η μονας φαινεται πλατυνομενη μεν εις τριαδα διαιρεισθαι δε μηδαμως υπομενουσαrdquo 126 Icircn ea icircnsăşi monada divină υiοπατωρ este nediferenţiată existacircnd icircntr-o stare de superconcentrare de potenţialitate maximă icircn interiorul căreia orice distincţie reală cum ar fi aceea dintre Tatăl şi Fiul său este imposibilă Calitatea de a fi Tată ca şi aceea de a fi Fiu nefiind icircncă activate icircntre ele nici nu poate exista icircncă un raport real Iată de ce Marcel neagă existenţa unei relaţii cauzale icircn interiorul divinităţii respingacircnd ideea de naştere a Logosului etern adică icircncă neactivat Icircn momentul icircn care Logosul părăseşte starea sa de existenţă virtuală potenţială icircn interiorul monadei indistincte şi se manifestă icircn actul creaţiei dar mai ales icircn cel al icircntrupării el devine dintr-odată distinct real de Tatăl tocmai prin acest act al naşterii sale din Fecioara care este de fapt o intrare icircn acţiune a energiei active a monadei η ενεργεια δραστικη

123 J Schwane op cit vol2 p217 n3

124 J Schwane op cit vol2 p227 n5

125 J Schwane op cit vol2 p221 n2

126 J Schwane op cit vol2 p224 n3

Marcel icircnsuşi spune următoarele bdquoDacă se consideră numai divinitatea Macircntuitorului Logosul ar părea să fie pe bună dreptate unul şi acelaşi lucru cu Dumnezeu icircnsuşi dar dacă Macircntuitorul este cercetat sbquodupă truprsquo divinitatea apare ca extinsă ( ieşită din ea icircnsăşi icircnstrăinată de ea icircnsăşi nn ) prin propria ei activitate ενεργεια η θεοτης μονη πλαθυνεσται δοκειrdquo 127 Conceptul de πλατυσμος sau dilatare căci acesta este adevăratul său sens sugerează că icircn actul icircntrupării monada superconcentrată asemenea unui punct pitagoreic pacircnă atunci şi de aceea icircncă nediferenţiată intră icircntr-o primă fază de dilatare aşa cum logosul stoic iniţial aflat icircntr-o stare aproape incorporală capătă prin transformare un corp tot mai palpabil tot mai dens Icircntruparea la Marcel de Ancyra ca şi-n concepţia lui Sabeliu este o primă corporeificare a esenţei divine a logosului de pacircnă atunci A doua dilatare sau extensie a monadei este purcederea Duhului Sfacircnt Avacircnd icircn substratul consideraţiilor sale hristologice tot timpul metafizica stoică a logosului care se dilată corporeificacircndu-se dar care revine după o vreme la starea sa iniţială absorbind icircn sine tot ceea ce a generat pacircnă atunci Marcel ajunge să afirme starea de icircntrupare de corporeificare a esenţei divine va lua sfacircrşit cacircndva şi Fiului icirci va lua din locul Logosul neicircntrupat şi pur spiritual De fapt el spune doar că icircmpărăţia Fiului va lua sfacircrşit odată cu judecata finală şi sfacircrşitul timpurilor128

Marcel nu accepta ideea că odată asumată natura umană a Logosului va rămacircne unită pentru eternitate cu el Icircn sine icircnsuşi zicea el trupul carnea nu poate conveni lui Dumnezeu chiar transfigurat prin icircnviere chiar devenit incoruptibil nemuritor trupul nu este mai demn de Dumnezeul cel care este mai presus chiar de imortalitate Se poate crede aşadar presupune Marcel că după parusie Logosul se va despuia de propria-i umanitate şi va reintra icircn Dumnezeu revenind la starea icircn care se afla anterior creaţiei aşa cum sugerează textul din I Corinteni XV28 Ce se va icircntacircmpla cu această umanitate Noi nu ştim deoarece Scriptura nu o spune129

127 Marcel Fragmentul 71 la J Tixeront op cit vol2 p39-40 n1 J Schwane op cit vol2 p226 n2 vezi şi nota 1 de la pagina 227

128 J Schwane op cit vol2 p211 n1 p228 n2 final

129 Marcel Fragmentele 117-121 la J Tixeront op cit vol2 p40 n6 J Schwane op cit vol2 p228 n2

2 Fotin al Sirmiului

Cel mai cunoscut discipol al lui Marcel de Ancyra a fost Fotin devenit episcop de Sirmium Ca şi icircnvăţătorul său Fotin distingea icircntre Logosul etern şi Fiul icircntrupat Cu privire la Logos etern el icirci nega orice existenţă particulară icircn esenţa divină distinctă de Tatăl Dumnezeu este un singur ipostas dar el are icircn sine propria-i raţiune el este λογοπατωρ130 Atacircta vreme cacirct nu este activ Logosul este unul interior ενδιαθετος cacircnd intră icircn stare de act el devine προφορικος şi această manifestare icircn afară constituie prima dilatare πλατυσμος prima extensie icircn Dumnezeu Purcederea Duhului Sfacircnt este a doua131 Cu privire la Iisus Hristos Fotin a mers fidel pe urmele mentorului său atacircta doar că a fost mult mai direct icircn afirmaţii de cacirct predecesorul său Căutacircnd să explice cum a devenit Logosul Fiu prin actul icircntrupării Fotin a afirmat direct transformarea naturii sale divine icircn natura umană a Fiului icircntrupat Acest lucru este atestat direct de Sf Epifanie care reproduce concepţia lui Fotin sub expresia Logosul s-a prefăcut icircn trup εις σαρκα μεταβεβλημενον132 Aluzia la expresia ioaneică και ο σαρξ εγενετο din prologul evangheliei a patra este evidentă Atacirct Tixeront cacirct şi Schwane cred la unison că Sf Epifanie se icircnşeală interpretacircnd astfel concepţia lui Fotin care icircn opinia lor ar fi mai degrabă adopţian icircn hristologie133 Icircntr-adevăr Fotin distingea icircn mod net icircntre Logosul etern şi Fiul icircntrupat afirmacircnd că Fiul n-a existat anterior naşterii sale din Fecioara Sinodul de la Sirmium atestă această doctrină a sa şi o condamnă icircn anatematisma a cincea unde spune bdquoDacă cineva zice că Fiul a existat fără icircndoială icircnainte de Maria dar

130 J Schwane op cit vol2 p229 J Tixeront op cit vol2 p41 n6

131 J Tixeront op cit vol2 p41 n7

132 Epifanie de Salamina Haer LXXI 3 la J Tixeront op cit vol2 p41 n8

133 J Tixeront op cit vol2 p41 n8 J Schwane op cit vol2 p230 n3

numai icircn preştiinţa lui Dumnezeu şi că el n-a fost născut de Dumnezeu icircnaintea tuturor timpurilor că n-a existat icircn Dumnezeu şi că nimic n-a fost creat prin el să fie anatema rdquo Iar anatematisma a noua este şi mai categorică bdquoDacă cineva zice că fiul Mariei nu este decacirct un om să fie anatema rdquo134

La prima vedere aceste anateme par a sugera caracterul adopţian al hristologiei lui Fotin Este icircnsă doar o aparenţă căci afirmaţia că Iisus Hristos sau bdquoFiul Mariei - cum se exprima el potrivit sinodului - este doar un simplu omrdquo se icircnţelege prin prisma distincţiei dintre Logosul etern şi Fiul icircntrupat Or Fiul nu este altceva decacirct Logosul devenit trup sau carne prin transformare cum spune Sf Epifanie sau mai exact prin extensia sau dilatarea substanţei divine Ca şi Marcel Fotin de Sirmiu este marcat şi el de metafizica stoică a logosului care se dilată şi se contractă succesiv şi sinodul confirmă acest lucru prin anatematismele a şasea şi a şaptea bdquoDacă cineva zice că substanţa lui Dumnezeu este susceptibilă de dilatare şi de contracţie să fie anatemardquo bdquoDacă cineva zice că substanţa dilatată a lui Dumnezeu l-a format pe Fiul sau numeşte Fiu dilatarea acestei substanţe să fie anatema rdquo 135 Aşadar Fotin credea ca şi Marcel icircnvăţătorul său că Logosul a devenit Fiu prin dilatarea substanţei sale divine Această interpretare este confirmată şi de Marius Mercator care-l acuză la un moment dat pe Fotin că ar nega faptul că Macircntuitorul s-a născut din Fecioara136 Acuzaţia capătă sens dacă Fotin nega naşterea Macircntuitorului din Fecioara ca Logos deci icircn calitatea sa de Dumenzeu icircncă neicircntrupat nediferenţiat de Tatăl Or acest lucru icircl va face şi Nestorie care icircn a patra sa cuvacircntare către Marius Mercator va folosi şi el conceptul de λογοπατωρ Al treilea argument icircn favoarea acestei interpretări şi care fixează definitiv hristologia lui Fotin ca una de esenţă modalistă este anatema a douăsprezecea a sinodului semiarian de la Sirmium din 351 care-i condamnă direct concepţia icircn termenii următori bdquoDacă cineva auzind cuvintele sbquoŞi Cuvacircntul s-a făcut truprsquo crede că Logosul s-a transformat icircn trup ( icircn carne ) sau că luacircnd trup a suferit vreo schimbare să fie anatema rdquo 137

134 J Schwane op cit vol2 p231-232

135 J Schwane op cit vol2 p231-232

136 J Schwane op cit vol2 p230 n2

137 J Schwane op cit vo2 p230 n4

3 Anatemele sinodului semiarian de la Sirmium (351-352)

Pentru o mai bună icircnţelegere a hristologiei celor doi modalişti iată anatemele rostite icircmpotriva lor icircn special a lui Fotin de Sirmiu de către sinodul semiarian de la Sirmiu din 351-352 anatemele suprimate exprimă viziunea subordinaţiană a participanţilor şi sunt fără interes aici Voi păstra numerotarea originală bdquo2 Dacă cineva numeşte pe tatăl şi pe Fiul doi Dumnezei (nenăscuţi nn) să fie anatema 3 Dacă cineva spune că Hristos este Dumnezeu şi Fiul lui Dumnezeu icircnaintea tuturor timpurilor fără să admită că el (Fiul icircntr-o ipostază personală distinctă nn) l-a ajutat pe Tatăl la crearea tuturor lucrurilor să fie anatema 4 Dacă cineva icircndrăzneşte să spună că Cel Nenăscut sau o parte din El s-a născut din Maria să fie anatema 5 Dacă cineva zice că Fiul lui Dumnezeu a existat fără icircndoială icircnainte de Maria dar numai icircn preştiinţa lui Dumnezeu şi că el nu era icircn Dumnezeu născut din Tatăl icircnaintea tuturor veacurilor şi că prin el au fost făcute toate lucrurile să fie anatema 6 Dacă cineva spune că substanţa lui Dumnezeu este supusă dilatării sau contracţiei să fie anatema 7 Dacă cineva zice că substanţa lui Dumnezeu dilatacircndu-se l-a format pe Fiul sau numeşte Fiu extensia substanţei lui Dumnezeu să fie anatema 8 Dacă cineva numeşte pe Fiul lui Dumnezeu Logos gacircndit sau chiar pronunţat să fie anatema 9 Dacă cineva zice că Fiul Mariei nu este decacirct un om să fie anatema 10 Dacă cineva numindu-l pe Dumnezeu Dumnezeu-omul născut din Maria icircnţelege prin aceasta pe Cel Nenăscut să fie anatema 11 Dacă cineva icircnţelege icircn maniera iudeilor (aceste cuvinte ale lui Isaia XLIV 6) lsquoEu sunt primul şi ultimul şi icircn afară de mine nu există alt Dumnezeursquo cuvinte care au fost zise pentru a exclude idolii şi falşii zei şi le icircnţelege prin excluderea celui ce s-a născut din Dumnezeu Fiul cel unic de dinaintea tuturor veacurilor să fie anatema 12 Dacă cineva căutacircnd să icircnţeleagă aceste cuvinte lsquoCuvacircntul s-a făcut truprsquo crede că Logosul s-a prefăcut icircn carne sau catilde luacircnd trup el a suferit o schimbare să fie anatema 13 Dacă cineva căutacircnd să icircnţeleagă aceste cuvinte lsquoFiul unic al lui Dumnezeu a fost crucificatrsquo crede că divinitatea sa a suferit o tulburare din cauza suferinţei a schimbării a micşorării sau a aneantizării să fie anatema 14 Dacă cineva zice că aceste cuvinte lsquoSă facem omrsquo n-au fost spuse Fiului de către Tatăl ci că Tatăl şi le-ar fi spus lui icircnsuşi (adică le-ar fi spus Logosului existacircnd icircn el icircn manieră impersonală) să fie anatema 15 Dacă cineva spune că nu Fiul ar fi apărut lui Avraam ci Dumnezeul Cel Nenăscut sau o parte din acest Dumnezeu să fie anatema 16 Dacă cineva zice că Fiul lui Dumnezeu n-a luptat ca un om cu Iacov ci că Dumnezeu Cel Nenăscut sau o parte din acest Dumnezeu este cel care a luptat să fie anatema 17 Dacă cineva nu icircnţelege despre Tatăl şi despre Fiul (aceste cuvinte ale lui Moise Geneză XIX 24) lsquoDomnul a făcut să plouă cu foc de la Domnulrsquo ci spune că

Tatăl a făcut să plouă de la el icircnsuşi să fie anatema Căci Domnul adică Fiul este cel care a făcut să plouă de la Domnul adică de la Tatăl Anatema 19 Dacă cineva numeşte pe Tatăl pe Fiul şi pe Sfacircntul Duh o singură persoană să fie anatema 26 Dacă cineva spune că Fiul n-a fost născut şi că el nu-şi are principiul icircn altul (decacirct el) admiţacircnd astfel două fiinţe nenăscute şi fără principiu şi icircn consecinţă doi dumnezei să fie anatema căci capul şi principiul a toate este Fiul iar Dumnezeu la racircndul său este capul şi principiul lui Hristos Icircn acest fel vom readuce toate cu evlavie prin Fiul la principiul tuturor lucrurilor el icircnşişi fără principiu 27 Pentru a da odată pentru totdeauna un icircnţeles adevărat icircnvăţăturii creştine adăugăm Dacă cineva nu-l mărturiseşte pe Hristos Dumnezeu şi Fiul lui Dumnezeu existacircnd icircnaintea tuturor veacurilor icircmpreună lucrător cu Tatăl la crearea tuturor lucrurilor ci spune că el nu a fost numit Hristos şi Fiu decacirct după ce s-a născut din Maria şi că a avut chiar ca Dumnezeu un icircnceput să fie anatema 138

138 J Hefele op cit p 853-861

Duhul nu poate fi o creatură a Fiului deoarece el este bdquopropriul Fiuluirdquo adică din aceea iș fiin ă cu Fiul tot a a cum Fiul este bdquopropriul Tatăluirdquo adică din aceea i fiin ă cu Tatălț ș ș ț bdquoDe ce nu- i dau seama (ace tia) zice el că precum nedespăr ind pe Fiul de Tatăl eiș ș ț păstrează unitatea lui Dumnezeu a a despăr ind pe Duhul de Cuvacircntul nu mai păstreazăș ț unitatea dumnezeirii icircn Treime ci o sfacirc ie amestecacircnd icircn ea o fire străină i de alt soi i oș ș ș egalizează pe aceasta cu creaturile Ei arată astfel că Treimea nu mai este una ci compusă din două firi datorită fiin ei deosebite a Duhului cum i-o imaginează ei i ceț ș Ș fiin ă dumnezeiască mai e aceasta care e compusă din Creator i creatură Căci sau nu eț ș Treime ci o Doime i o creatură sau dacă e Treime precum i este cum pun ei pe Duhulș ș Treimii icircn racircnd cu creaturile cele de după Treime Căci aceasta icircnseamnă iară i a icircmpăr iș ț i a desface Treimea Căci cugetacircnd rău despre Duhul nu cugetă bine nici despre Fiulș

Fiindcă dacă cugetau drept despre Cuvacircntul ar fi cugetat sănătos i despre ș Duhul care purcede de la Tatăl i fiind propriu Fiului se dă de către acesta ucenicilor i tuturorș ș celor ce cred icircn El Iar rătăcind astfel nu au nici despre Tatăl credin a cea sănătoasă Căciț cei ce tăgăduiesc pe Duhul cum a spus marele mucenic tefan (Fapte VII 55)Ș tăgăduiesc pe Fiul iar cei ce tăgăduiesc pe Fiul nu au nici pe Tatălrdquo 94 Dar observă Atanasie cel ce face pe Duhul creatură va ajunge să-l facă creatură i pe Fiul bdquoIar ș Duhul avacircnd aceea i fire i aceea i pozi ie fa ă de Fiul pe care o are Fiul fa ă de Tatălș ș ș ț ț ț cum oare cel ce-l nume te pe acesta creatură nu va cugeta icircn mod necesar acelea i i despreș ș ș Fiul Căci dacă Duhul Fiului este creatură e firesc ca ei să spună că i Cuvacircntul Tatăluiș este creatură Aceasta nălucindu- i-le arienii au căzut icircn iudaismul lui Caiafa Iar dacăș cei ce spun aceasta despre Duhul nu- i icircnsu esc cele ale lui Arie să ocolească i cuvinteleș ș ș lui i să- i icircndrepte necredin a privitoare la Duhul Căci precum Fiul cel ce este icircn Tatălș ș ț i icircn care e i Tatăl nu este creatură ci ș ș e propriul fiin ei Tatăluiț (căci aceasta pretinde i căț

o spune i i voi) a a i pe Duhul cel aflător icircn Fiul icircntru care e i Fiul nu e icircngăduit a-lț ș ș ș ș socoti icircntre creaturi nici a-l separa de Cuvacircntul i a face Treimea nedesăvacircr itărdquo ș ș 95 bdquoCăci dacă cei ce cugetă cele ale lui Arie ndash fiindcă icircn sufletul lor rău i iscoditor nu intrăș icircn elepciunea ndash nu pot icircn elege nici crede Treimea neicircmpăr ită i sfacircntă acesta nu e motivț ț ț ș ca să răstălmăcească adevărul nici să spună că nu pot exista cele ce ei nu pot icircn elege Eiț suferă un lucru cu totul nebunesc cacircnd neputacircnd icircn elege cum e neicircmpăr ită Sfacircntaț ț

94 Atanasie cel Mare Epistola icircntacirci către Serapion 2 icircn colecția bdquoPărinți și scriitori bisericeștirdquo vol 16 p 24-25 A se observa icircn același timp modul icircn care Atanasie evită să afirme purcederea Duhului bdquoși de la Fiulrdquo limitacircndu-se la afirmațiile certe ale Scripturii

95 Atanasie cel Mare Epistola icircntacirci către Serapion 21 icircn colecția bdquoPărinți și scriitori bisericeștirdquo vol 16 p 48-49

Treime arienii fac pe Fiul una cu crea iunea iar tropicii icircl numără i ei pe Duhul icircntreț ș creaturirdquo 96 bdquoAceasta fiind unitatea icircn Sfacircnta Treime cine ar putea despăr i pe Fiul deț Tatăl i pe Duhul de Fiul sau de Tatăl icircnsu i Sau cine ar fi atacirct de icircndrăzne ca să spunăș ș ț că Treimea este neasemenea i de o fire străină icircn ea icircnsă i sau ș ș că Fiul e de o altă fiin ăț decacirct Tatăl sau că Duhul e străin de Fiulrdquo 97

Să observăm a adar din cele de mai sus că tropicii lui Serapion negau icircn modș expres purcederea directă a Sfacircntului Duh din Dumnezeu Tatăl ata acircndu-l cauzal numaiș de Fiul Deci spuneau ei Duhul nu poate purcede i el din Tatăl căci ar deveni un fel deș frate al Fiului icircn consecin ă el nu este de aceea i fiin ă cu Tatăl Apoi chiar dacă icirc i areț ș ț ș cauza icircn Fiul el nu purcede din fiin a Fiuluiț ci este adus la existen ă ț prin Fiul de către Fiul asemenea oricărei creaturi iată de ce el nu este de aceea i fiin ă nici măcar cu Fiulș ț Icircmpotriva acestei argumentări a tropicilor Sf Atanasie lansează principiul bdquoDuhului care are aceea i fire i aceea i pozi ie fa ă de Fiul pe care o are Fiul fa ă de Tatălrdquo icircn sensul căș ș ș ț ț ț Duhul este bdquopropriurdquo Fiului icircn aceea i măsură icircn care Fiul este bdquopropriurdquo Tatălui Fidelș sinodului de la Niceea Sf Atanasie se mul ume te să afirme doar consubstan ialitateaț ș ț Duhului cu Fiul după modelul consubstan ialită ii Fiului cu Tatăl pe care o admiteau iț ț ș tropicii El nu afirmă că Duhul i-ar avea cauza bdquodin Fiulrdquo sau bdquoprin Fiulrdquo nuș interpretează cauzal expresia bdquoDuhul este propriul Fiuluirdquo el se mul ume te să sugerezeț ș doar că Duhul este din aceea i fiin ăș ț din care este i Fiul a a cum Fiul este ș ș din aceea iș fiin ăț din care este i Tatăl Avacircnd icircn minte icircn permanen ă numai bdquoconsubstan ialitateardquoș ț ț ipostaselor stabilită la Niceea Sf Atanasie nu pare să fi observat interpretarea clar cauzală pe care tropicii o dădeau rela iei Duhului cu Fiul precum nici faptul că ei negauț astfel orice rela ie cauzală directă a Duhului cu Tatăl Aceste aspecte de i ignorate deț ș marele patriarh pacircnă la moartea sa nu vor rămacircne icircnsă neobservate la Sf Vasile cel Mare

2 Mărturia Sf Vasile cel Mare Contra Eunomiu

Doctrina lui Eunomiu cu privire la purcederea Duhului Sfacircnt este foarte bine pusă icircn eviden ă de Sf Vasile cel Mareț care pe la 364 a scris icircmpotriva lui cunoscuta sa

96 Atanasie cel Mare Epistola icircntacirci către Serapion 17 icircn colecția bdquoPărinți și scriitori bisericeștirdquo vol 16 p 43

97 Atanasie cel Mare Epistola icircntacirci către Serapion 20 icircn colecția bdquoPărinți și scriitori bisericeștirdquo vol 16 p 47

lucrare Contra Eunomiu Marele părinte pare să fie primul care a observat că arienii reduceau la Fiul cauza Duhului Sfacircnt Potrivit Sf Vasile Eunomiu profesa următoarea icircnvă ătură trinitară bdquoSă presupunem că observa ia pleacă de la operele create i se icircnal ăț ț ș ț peste acestea pacircnă la substan e ț ea găse te astfel căș Fiul este o creatură a Celui Nenăscut i că Paracletul este o creatură a Fiului (tou men agennetou ton yion euriskon poimaș

tou de monogenous ton parakleton)rdquo 98 bdquoExistă deci un singur Dumnezeu nenăscut iș fără principiu (eis esti o Theos agenetos kai anarhos) El nu are vreo fiin ă care să-i fieț anterioară ndash căci nimic nu poate fi anterior nenăscutului nici vreo fiin ă care să fie icircn (cu)ț El ndash căci El este simplu i fără compozi ie Fiind unic fiind singur i mereu acela i Elș ț ș ș este Dumnezeu creator i artizan al tuturor lucrurilor mai icircntacirci de toate i icircntr-un mod cuș ș totul extraordinar al Monogenului apoi prin Acesta icircn mod propriu al tuturor celor create Căci icircnainte i de toată creatura i numai prin propria sa putere i activitate l-aș ș ș născut l-a creat i l-a făcut pe Fiul (ton men gar Hyion pro panton kai pro pases ktiseosș monou te eautou dynamei kai energeia egennese te kai ektise kai epoiesen)(hellip) i prin elȘ (prin Fiul) l-a creat pe Duhul Sfacircnt cel dintacirci dintre toate i cel mai mare dintre to iș ț prin propria sa putere i la ordinul său dar prin activitatea i puterea (creatoare) aș ș Fiului (kai dia toutou proton men panton kai meizon to Pneuma to agion epoiesen exousia men idia kai prostagmati energeia de kai dynamei tou Hiou)rdquo 99 Astfel mai spune Eunomiu bdquohellipdupă icircnvă ătura fericitului Pavel hellipFiul este subordonat luiț Dumnezeu Tatăl hellipiar Duhul Sfacircnt la racircndul său este icircn mod clar subordonat lui Hristosrdquo 100 Eunomiu ca to i arienii icircn elegea actul purcederii prin prisma activită iiț ț ț creatoare a Fiului bdquoEl (Duhul) este onorat icircn al treilea racircnd ca prima creatură a Monogenului cea mai mare dintre toate i singura ca atare (trite hora timomenon osș proton koi meizon panton kai monon toioutou tou monogenous poema)rdquo 101

98 Eunomiu de Cyzic Apologia 20 icircn col Sources chretiennes Les Editions du Cerf Paris 1983 vol 305 p 275

99 Eunomiu de Cyzic Apologia (Apendice) 28 icircn col Sources chretiennes vol 305 p 297

100 Eunomiu de Cyzic Apologia 27 icircn col Sources chretiennes vol 305 p 293

101 Eunomiu de Cyzic Apologia 25 icircn col Sources chretiennes vol 305 p 287

Aspectul cel mai important aici nu este icircnsă acela că Eunomiu icircn elegeaț aducerea la existen ă a Duhului icircn termenii sugera i icircn Ioan I 3 adică asemenea uneiț ț creaturi ci faptul că fie i icircn această calitate Duhul este creat numai de Fiul că actulș creării Duhului icirci apar ine numai Fiului Este ceea ce observă i Sf Vasile cel Mare careț ș intrigat de acest aspect spune următoarele bdquoExistă oare vreun om pe lume care să nu vadă cu claritate că nici o activitate a Fiului nu se află separată de Tatăl şi că nu se află nimic icircntre cele existente care să aparţină Fiului dar să fie străine de Tatăl (hellip) Pentru ce dar atribuie Eunomiu numai Fiului cauza Duhului Sfacircnt (pos oun tou pneumatos ten aitian to monogenei mono prostithesi) şi pentru a-i calomnia natura se serveşte de activitatea creatoare a acestuia (adică a Fiului nn)(kai kategorema tes physeos autou ten toutou lambanei demiourgian) (hellip) Nu este un pericol evident de a separa de Dumnezeu Tatăl pe Duhul Sfacircnt (diairein apo tou Theou to Pneuma) devreme ce pe de o parte apostolul ni-l prezintă icircn relaţiile sale cacircnd Duhul lui Hristos cacircnd Duhul lui Dumnezeuhellip iar pe de alta Domnul icircnsuşi icircl numeşte Duhul Adevăruluihellip şi spune că purcede de la Tatăl Or acesta (Eunomiu) pentru a micşora slava Domnului nostru Iisus Hristos (allrsquooutos eis kathairesin tes doxes tou Kyrios hemon Iesou Hristou) icircl separă pe Duhul de Tatăl i-l atribuie Monogenului de-o manieră diferită (aferei men apo touș Patros tou de Monogenei diaferontos) desigur pentru a mic ora (Fiului) slava (epiș kathairesi tes doxes prostithesin)rdquo 102 A adar departe de a nega Fiului orice participareș cauzală actul bdquopurcederiirdquo al venirii la existen ă a Duhului Sfacircnt Eunomiu cum aratăț marele capadocian atribuia numai Fiului cauza Duhului Sfacircnt excluzacircndu-l astfel pe Dumnezeu Tatăl icircmpotriva Scripturii (vezi Ioan XV 26)

B REAC IA ESEN IALISTĂȚ Ț

1 Marcel al Ancyrei

102 Sf Vasile cel Mare Contra lui Eunomiu II 34 icircn col Sources chretiennes Les Editions du Cerf Paris 1983 vol 305 p141-143

Devenit episcop al Ancyrei (Ankara de astăzi) Marcel a fost unul din marii apărători ai termenului homoousios icircmpotriva arianismului şi prieten al Sf Atanasie cel Mare Cu timpul s-a dovedit icircnsă că fondul metafizic icircn baza căruia lupta el icircmpotriva arianismului era de cu totul altă natură decacirct acela folosit la sinodul ecumenic de la Niceea icircn formularea celebrului homoousios Marcel actualiza pur şi simplu vechiul sabelianism El icircnţelegea să combată arianismul afirmacircnd consubstanţialitatea Logosului cu Dumnezeu Tatăl pacircnă la desfiinţarea oricărei distincţii dintre cei doi Devenind evident acest fapt Marcel este abandonat de adevăraţii niceeni cum era Sf Atanasie şi acuzat icircn mod deschis de modalism Este ceea ce face la un moment dat icircnsuşi Sf Vasile cel Mare cacircnd scruiindu-i Sf Atanasie icirci solicită acestuia pentru a risipi orice confuzie să condamne imediat bdquoicircnvăţătura periculoasă şi icircn afara adevăratei credinţe (a lui Marcel)rdquo 103 Icircn cele din urmă Marcel este somat să compară icircn faţa unui sinod icircn 335 şi depus din treaptă pentru erezie Eusebiu de Cezareea l-a combătut icircn cadrul unei cărţi intitulate Teologia bisericească Marcel a dispărut din istorie dar doctrina sa a creat mari probleme Ea reprezintă icircn fond o reacţie de fond sabelian la subordinaţianismul arian Ca şi icircn cazul celei a lui Arie doctrina lui Marcel este o hristologie nu o triadologie Deşi a abordat icircn treacăt problema Sf Duh el a făcut-o numai pentru a dovedi absenţa oricărei diferenţe dintre Logosul etern şi Dumnezeu Tatăl

Iată un rezumat al doctrinei sale pe baza textului lui Eusebiu din lucrarea acestuia Teologia bisericească Dumnezeu este o monadă absolut unul şi indivizibil De aici trebuie pornit şi nu de la o pluralitate divină după cum face Origen Aceasta nu icircnseamnă că icircn Dumnezeu nu există un Logos el există dar este μοο σιος adicăὁ ύ Logosul este icircn Dumnezeu şi Dumnezeu icircn el fără nici o diviziune locuind icircn el ca o putere activă nu ca o simplă δ ναμις ci ca o νεργε Această energie seύ ἐ ίᾳ exteriorizează προ ρχεται fără să iasă din Dumnezeu printr-o dilatare πλατυνομ νηέ έ care nu introduce nici dualitate nici compoziţie ipostatică distinctă Această extensie e dublă mai icircntacirci icircn creaţie de vreme ce Logosul e creator apoi icircntrupare Prin această iconomie (coboracircre) Logosul astfel icircntrupat devine Fiu dar nu printr-o naştere icircn interiorul fiinţei divine căci el nu se naşte decacirct abia icircn trup din Fecioara Numai icircn acest trup νεργε α divină este activă şi devine principiu al tuturor actelor lui Hristos Astfel seἐ ί realizează o unire cum totul intimă şi permanentă cu totul superioară celei care icircnsufleţea odinioară pe profeţi Această unire va icircnceta totuşi icircntr-o zi după cacirct ne putem da seama căci trupul char devenit nemuritor nu convine firii divine νεργε α se vaἘ ί rezorbi atunci icircnapoi icircn Dumnezeu de aici acuzaţia adusă constant de orientali lui Marcel că nu mărturiseşte expresia din Crezul de la Niceea bdquoa cărui icircmpărăţie nu va avea sfacircrşit

103 Vesile cel Mare Epist LXIX 2 PG XXXII 432 la M -D Chenu Marcel drsquoAncyre DTC vol XI B col1996

cujus regni non erit finisrdquo 104

Iată acum o altă expunere mai precisă a doctrinei lui Marcel de Ancyra aşa cum apare ea icircn aşa-numitul simbol macrostih bdquoDiscipolii lui Marcel şi ai lui Fotin amacircndoi din Ancyra Galatiei resping subzistenţa eternă τ ν πποαι νιον παρξιν a luiὴ ώ ὕ Hristos divinitatea sa şi icircmpărăţia sa veşnică τελε τητον asemenea iudeilor şi subἀ ύ pretextul că astfel salvează unitatea divină τ μοναρχ Icircn ceea ce ne priveşte noi ştimῇ ίᾳ că Hristos nu este doar o gacircndire exprimată sau imanentă icircn Dumnezeu λ γονό προφορικ ν νδι θετον το θεο ci un Logos-Dumnezeu viu şi subzistent λλὸ ἢ ἐ ά ῦ ῦ ἀ ὰ ζ ντα θε ν λ γον καθrsquo αυτ ν π ρχοντα Fiul lui Dumnezeu şi Hristos El nu existăῶ ὸ ό ἑ ὸ ὑ ά mai icircnainte de veci doar icircn preştiinţa Tatălui ci l-a asistat pe acesta icircn lucrarea sa de creare a celor văzute şi nevăzute El este icircntr-adevăr cel căruia Tatăl i-a zis Să facem om după chipul şi asemănarea noastră el este cel care s-a arătat icircn persoană patriarhilor care a dat Legea care a grăit prin prooroci şi care icircn final s-a icircntrupat l-a revelat tuturor oamenilor pe Tatăl şi care de acum icircnainte domneşte icircn veacul veacurilorrdquo 105

Cum combătea Marcel de Ancyra arianismul printr-o astfel de concepţie De remarcat mai icircntacirci că motivaţia declarată de el icircnsuşi şi icircnregistrată de simbolul macrostih era aceea că astfel salvează unitatea divină τ μοναρχ Prin faptul că respingea oriceῇ ίᾳ asemănare icircntre Logos şi Dumnezeu Tatăl Arie introducea o distincţie gravă icircn Dumnezeu o separare care icircntr-adevăr ameninţa unitatea lui Dumnezeu Marcel apelacircnd la vechea concepţie a lui Sabeliu căuta să combată această depreciere a substanţei Logosului icircn raport cu Tatăl afirmacircnd că el este consubstanţial cu acesta pacircnă la punctul icircn care el Logosul nici nu mai subzistă icircn Dumnezeu ca persoană distinctă de Tatăl Această depreciere a Logosului avea mai ales grave consecinţe icircn hristologie dacă anterior icircntrupării sale icircn Iisus Hristos Logosul nu era recunoscut ca Dumnezeu adevărat egal cu Tatăl atunci cu atacirct mai puţin icirci era recunoscută această calitate după icircntrupare Atribuindu-i slăbiciunile firii umane asumate arienii demonstrau odată icircn plus că Logosul este prin icircnsăşi fiinţa sa neasemănător cu Dumnezeu Tatăl icircn aceste condiţii tot ce a găsit Marcel de cuviinţă să argumenteze a fost ideea sabeliană că icircn icircntrupare monada divină icircnsăşi se dilată capătă o nouă faţă un nou chip distinct de cel anterior icircntrupării tocmai prin caracterul temporal al acestui nou chip Iisus Hristos este Logosul devenit trup existacircnd distinct de Tatăl ca om ca fiinţă cu totul efemeră atacirct el ca

104 La M -D Chenu Marcel drsquoAncyre DTC vol XI B col1997-1998

105 O Hahn Bibliotek der Symbole sect 159 n6 la M -D Chenu Marcel drsquoAncyre DTC vol XI B col1996

persoană cacirct şi icircmpărăţia sa La sfacircrşitul timpurilor totul a reveni la starea iniţială a monadei indistincte

Cu privire la această expresie a cărui icircmpărăţie nu va avea sfacircrşit istoricul dogmelor B Sesbouumleacute scrie bdquohellipAceastăhellip afirmaţie este proprie simbolurilor de credinţă orientale şi niciodată n-a trecut icircn Occident Motivaţia ei este polemică Icircntr-adevăr o erezie atribuită lui Marcel de Ancyra icircn secolul al IV-lea susţinea că la Parusie Logosul se va reicircntoarce icircn Tatăl pacircnă la punctul icircn care se va confunda cu el misterul trinitar nu ar avea astfel decacirct o valoare sbquoiconomicărsquo şi istorică iar nu una sbquoteologicărsquo şi eternă Această idee vine din interpretarea abuzivă a textului paulin sbquoEl trebuie să icircmpărăţească pacircnă ce va pune pe toţi vrăjmaşii săi sub picioarele sale (hellip)Şi cacircnd toate vor fi supuse lui atunci şi Fiul icircnsuşi se va supune Celui ce i-a supus lui toate ca Dumnezeu să fie toate icircn toţirsquo (I Corinteni XV 25 28) Acest text exprimă icircmplinirea finală a misiunii Fiului el nu sugerează prin nimic că fiul nu va mai avea raţiunea de a exista Dimpotrivă glorificat icircn umanitatea sa Fiul va continua să exercite icircn mod etern funcţia sa mediatoare icircn el şi prin el vor vedea drepţii pe Dumnezeurdquo 106

Contestacircnd orice deosebire reală a Logosului de Tatăl şi respingacircnd eternitatea icircmpărăţiei Fiului Marcel credea că apără deopotrivă atacirct consubstanţialitatea Logosului cu Tatăl anterior icircntrupării prin considerarea lui ca nediferenţiat de Tatăl cacirct şi deplinătatea dumnezeirii coboracirctă icircn Hristos ca urmare a dilatării monadei şi a apariţiei ei sub chip uman icircn istorie Probabil că toate aceste idei ale lui Marcel ar fi rămas nebăgate icircn seamă dacă el n-ar fi negat veşnicia icircmpărăţiei lui Hristos Icircn focul controverselor iscate pe această temă Marcel a ajuns să conteste eternitatea Fiului consideracircndu-l doar o fiinţă temporală avacircnd un icircnceput icircn timp ba chiar şi un sfacircrşit bdquoHristos spunea el a icircnceput să domnească acum patru sute de ani şi stăpacircnirea sa va icircnceta odată cu sfacircrşitul lumiirdquo 107 Această afirmaţie a constituit icircnceputul căderii sale din racircndurile niceenilor adevăraţi Acuzaţiile de sabelianism pe care i le aduceau continuu arienii s-au dovedit astfel adevărate şi a sfacircrşit prin a fi abandonat de occidentali de Atanasie şi de toţi adevăraţii susţinători ai lui homoousios care au icircncetat să mai vadă icircn el un apărător al credinţei de la Niceea consideracircndu-l icircn schimb un continuator al vechiului sabelianism

Să intrăm icircnsă icircn detaliile doctrinei sale trinitare propriu-zise Marcel respinge

106 B Sesbouumleacute et J Wolinski Histoire des dogmes Descleacutee 1994 p121

107 J Schwane op cit vol2 p213 n1

cu hotăracircre ideea ariană că Logosul ar exista icircn Tatăl ca un ipostas distinct căci pentru el ca şi pentru arieni noţiunea de ipostas echivala cu aceea de altă substanţă ουσια decacirct a Tatălui Icircn Dumnezeu zicea el nu trebuie să admitem decacirct un ipostas o singură substanţă sau realitate sub icircntreit chip sau sub icircntreit nume μ αί γαρ π στασινὑ ό τριπρ σωπονό σπερὡ και τριωνιμον εισαγη τον αυτον ειναι λεγων τον θεον και τον εν αυτω Λογον και το Αγιον Πνευμα 108 Aşadar pentru Marcel Dumnezeu icircn sine nu este lipsit de Logosul său cum afirmau arienii Dumnezeu spunea el are icircn sine din eternitate Logosul aşa cum omul are icircn el icircnsuşi propria-i raţiune Astfel Dumnezeu şi Logosul său sunt unul şi acelaşi lucru εν και ταυτον109 Referindu-se la primele versete ale prologului evangheliei a patra Marcel spune că Logosul icircncă neicircntrupat ασαρκος nu este icircncă Fiu ci doar Logos bdquoIcircnainte de a fi coboracirct printre noi şi de a se fi născut din Fecioara el nu era decacirct Logosrdquo110

Despre acest Logos mai spunea Marcel Scriptura ne zice trei lucruri icircntacirci că el era la icircnceput εν αρχη pentru a semnifica faptul că se afla icircn Tatăl icircn mod potenţial δυναμει icircn al doilea racircnd că el era προς τον θεον pentru a marca faptul că era la Dumnezeu icircn act ενεργεια căci prin el au fost create toate icircn fine că el era Dumnezeu pentru a ne icircnvăţa că divinitatea nu este divizată deoarece Logosul este icircn Dumnezeu şi Dumnezeu este icircn Logosul Astfel Logosul este etern şi consubstanţial ομοουσιος αυτοουσιος cu Dumnezeu 111 Acest efort de a afirma unitatea pacircnă la indistincţie a Fiului cu Tatăl era menită icircn viziunea lui Marcel de Ancyra să contracareze subordinaţianismul arian bdquoChiar icircn doctrina sa trinitară subliniază acelaşi Schwane el n-a avut icircn gacircnd altceva decacirct problema cum să onoreze icircn Macircntuitorul nu o fiinţă distinctă de Dumnezeu şi subordonată lui (cum icircnvăţau arienii nn ) ci o divinitate

108 J Schwane op cit vol2 p224 n1 Eusebiu de Cezareea pare să ignore aici fragmentele 76 şi 77 pe care le citează Tixeront cacircnd afirmă că Marcel nu admitea decacirct un singur προσωπον

109 J Schwane op cit vol2 p221 n1

110 J Schwane op cit vol2 p216 n1

111 Marcel Fragmentele 52 97 la J Tixeront op cit vol2 p39 n5 şi 6

adevărată şi perfectărdquo112

Pentru a contracara arianismul Marcel afirmă cu hotăracircre că icircn Dumnezeu nu există trei ipostase ci doar unul Această precizare icircl apropie indiscutabil de Sabeliu care afirma acelaşi lucru Marcel merge icircnsă mai departe decacirct mentorul său şi afirmă că icircn Dumnezeu avem nu doar un singur ipostas ci şi un singur πρ σωπον ό 113 Se pare că cei doi termeni nu aveau acelaşi icircnţeles şi mai ales acelaşi rol icircn hristologia lui Marcel Pe scurt este foarte probabil că Marcel desemna sub numele de ipostas esenţa divină icircnsăşi avacircnd icircn sine icircn mod indistinct pe Tatăl şi pe Logos ca raţiune paternă λογοπατωρ Divinitatea există din eternitate sub un singur πρ σωπον sub un singur chip care esteό acela al Tatălui Logosul icircn schimb nu are πρ σωπον propriu el este de fapt bdquofărăό chiprdquo προσωπον El capătă un chip distinct de Tatăl o faţă proprie διον πρ σωπονἄ ἴ ό abia prin coboracircrea sa icircn istorie prin manifestarea sa icircn afara condiţiei sale divine deci icircn icircntrupare

Afirmaţia sa fundamentală icircn această problemă a fost aceea că anterior icircntrupării sale Logosul nu s-a numit Fiu al Tatălui acest nume l-a dobacircndit la modul propriu abia icircn urma naşterii sale din Fecioara Dacă icircn Vechiul Testament Logosul este numit totuşi Fiu aceasta este de fapt o profeţie icircn care viitorul său nume icirci este atribuit de mai icircnainte Se pare că şi această distincţie pe care el o făcea icircntre calităţile de Logos şi Fiu era menită să contracareze arianismul din calitatea Logosului de Fiu arienii trăgeau concluzia că Logosul nu poate fi coetern cu Tatăl căci nici un fiu nu poate avea aceeaşi vacircrstă cu tatăl său Pentru a elimina orice nuanţă de posterioritate icircn raport cu Tatăl Marcel contesta aşadar Logosului etern calitatea de Fiu deci de fiinţă ulterioară Tatălui aşa cum icircnvăţau arienii114 Pe de altă parte deoarece arienii speculau enorm pe marginea faptului că Logosul este născut din Tatăl văzacircnd icircn simplul act al naşterii dovada inferiorităţii sale faţă de Tatăl cel nenăscut γ ννητος Marcel neagă pur şiἀ έ simplu că Logosul ar exista icircn Tatăl icircn baza unei naşteri a sa de către Tatăl Logosul e veşnic deci fără icircnceput el nu este Dumnezeu asemenea Tatălui său ci este icircnsăşi fiinţa lui Dumnezeu Tatăl raţiunea sa eternă bdquoPe baza cărui pasaj din Scriptură am putea

112 J Schwane op cit vol2 p225

113 Marcel de Ancyra Fragmentele 66 76 77 83 87 88 la J Tixeront op cit vol2 p39 n12 şi 3

114 J Schwane op cit vol2 p215 n3 p216 n2

afirma zice el că există o fiinţă nenăscută şi o fiinţă născută cum cred ei (arienii nn ) Nici unul dintre profeţi nici unul dintre evanghelişti ba nici măcar vreunul dintre apostoli n-a spus aceastardquo115 Există icircnsă icircn Noul Testament o expresie pe care Marcel n-a putut-o ocoli şi pe care a trebuit s-o interpreteze icircn coerenţă cu propriul sistem este vorba de expresia bdquoicircntacirciul născut dintre creaturirdquo Arienii atribuiau această expresie Logosului divin pentru a demonstra că este o creatură Prin contrast Marcel a negat că această expresie paulină s-ar referi la Logosul divin şi a raportat-o numai la Fiul icircntrupat icircnţelegacircnd-o adică exclusiv prin prisma actului icircntrupării116

Să trecem acum la miezul hristologiei lui Marcel care este aceea a statutului Fiului icircntrupat Marcel desemna monada eternă prin termenul de λογοπ τωρ El seά deosebea astfel de Sabeliu care desemna aceeaşi monadă prin termenul de ιοπ τωρὑ ά Această schimbare avea o semnificaţie adacircncă icircn concepţia episcopului de Ancyra Logosul nu este Fiu decacirct după icircntrupare Prin urmare abia dup icircntrupare se poate vorbi de o naştere propriu-zisă a Logosului dar numai pentru că este Fiu Devenind Fiu Logosul a căpătat un chip propriu διον πρ σωπον a cărui natură este exclusivἴ ό temporală relativă deci efemeră adică atacirct cacirct va ţine icircmpărăţia lui Hristos Ca Fiu el se deosebeşte acum radical de Tatăl icircn sensul că este un om adevărat Abia sub condiţia icircntrupării abia ca Fiu Logosul este bdquocopie a Tatăluirdquo Anterior icircntrupării el nu este nici Fiu nici bdquocopie a Tatăluirdquo Această expresie din Coloseni I15 el o raporta la Fiul lui Dumnezeu făcut om iar nu la Logosul icircn sine Şi icircn această problemă Marcel se lăsa antrenat de disputa sa icircmpotriva arienilor Unul din argumentele pe care aceştia le foloseau pentru a dovedi că Logosul este inferior Tatălui era exact acesta extras din expresia paulină susmenţionată dacă Logosul este o copie a Tatălui atunci el este inferior căci orice copie este inferioară originalului ei Icircn consecinţă Marcel nega că această expresie s-ar referi la Logosul etern ci ea trebuie atribuită numai Fiului icircntrupat Argumentul său era următorul o copie trebuie să facă vizibil obiectul invizibil şi absent ori cel care face vizibil icircn lume pe Dumnezeu nu este Logosul etern el icircnsuşi invizibil ca şi Tatăl ci Logosul sau Fiul icircntrupat117

Afirmacircnd că bdquoHristos a icircnceput să domnească acum patru sute de ani şi

115 J Schwane op cit vol2 p217 n4

116 J Schwane op cit vol2 p219 n1

117 J Schwane op cit vol2 p220 n2

stăpacircnirea sa va icircnceta odată cu sfacircrşitul lumiirdquo118 el afirma de fapt că Hristos n-a existat anterior naşterii sale din Fecioara ca ipostas distinct de acela al Tatălui Eusebiu de Cezareea care-i combate hristologia icircn două tratate separate spune despre el acuzator că bdquoa icircndrăznit să nu atribuie Fiului lui Dumnezeu preexistenţa nici o existenţă proprie anterioară icircntrupării ουτε προειναι ουτε προυφεσταναι τολμα λεγεινrdquo119 Dar dacă după Marcel nu este de conceput o naştere eternă a Logosului din Tată pentru că nu se distinge cu nimic de el cu atacirct mai puţin poate fi vorba de o naştere a aceluiaşi Logos din Fecioara Acest act trebuie atribuit numai omului Iisus supranumit Fiul lui Dumnezeu Doar despre el se poate spune că s-a născut cu adevărat icircnţelegacircnd actul naşterii numai ca naştere temporală din Fecioara Dar care este atunci statutul Logosului divin anterior icircntrupării şi care este cel al Fiului icircntrupat Eusebiu răspunde acestei icircntrebări reproducacircnd doctrina lui Marcel astfel sub aspectul existenţei sale divine Logosul este unit cu Dumnezeu fără diviziune şi fără icircmpărţire icircn Tatăl ca potenţă a acestuia sub aspectul activităţii sale şi numai sub acest aspect ca Logos activ Dumnezeirea s-a unit cu trupul pentru a deveni principiu de mişcare şi de activitate120

Marcel a fost acuzat de Eusebiu de Cezareea că a căzut icircn erezia lui Sabeliu şi că ar fi reluat adopţianismul lui Pavel de Samosata icircnvăţacircnd că Logosul s-a unit cu un om individual cu personalitate distinctă consideracircndu-l deci pe Iisus Hristos un simplu om121 Cu privire la acuzaţia de adopţianism Shwane observă că aşa ceva nu reiese din fragmentele ajunse pacircnă la noi din opera lui Marcel Dimpotrivă el ne prezintă ca divine efectele răscumpărării şi-l acuză pe Eusebiu că nu-l priveşte pe Macircntuitorul decacirct ca pe un simplu om122 Acuzaţia de cădere icircn sabelianism este icircnsă reală Cum am spus şi mai

118 J Schwane op cit vol2 p213 n1

119 J Schwane op cit p217 n2

120 J Schwane op cit vol2 p227 n1

121 J Schwane op cit vol2 p227 n2

122 J Schwane op cit vol2 p227 n4

sus Sf Atanasie a icircntacirclnit icircn vremea sa o sectă sabeliană care asemenea lui Marcel făcea aceeaşi distincţie icircntre Logos şi Fiul icircntrupat şi pe ai cărei membri i-a icircntrebat cum a devenit Logosul Fiu A căpătat acest nume cacircnd a asumat natura umană Sau Logosul a devenit Fiu devenind om Sau icircn fine a devenit Fiu icircn amacircndouă felurile adică luacircnd un trup sau devenind un trup 123 Se pare că Marcel asemenea sabelienilor Sf Atanasie a fost de părere că Logosul n-a asumat un om ci a devenit el icircnsuşi om căci el declară icircn mod expres că icircn Macircntuitorul s-a manifestat plenitudinea divinităţii την πασαν θεοτητα εν αυτη σωματικως επιδειξεταιrdquo124 Aluzia la expresia din Coloseni I9 este aici evidentă

Cum poate fi aşadar icircnţeles acest lucru pe fondul afirmaţiei sale că Logosul icircn accepţiunea sa divină nedeosebit icircn nici un fel de Tatăl icircn interiorul monadei este cu totul diferit de Fiul icircntrupat Căci Marcel afirma icircntr-adevăr că Fiul este o persoană separată de Dumnezeu şi nu există decacirct icircn afara Tatălui εκτος του πατρος 125 Aici intervine conceptul de origine stoică al extensiei πλατυσμος monadei sau esenţei divine mai icircntacirci icircn diadă prin icircntrupare apoi icircn triadă prin purcederea Duhului bdquoMonada spune Marcel nu se extinde icircn Triadă fără să sufere o oarecare separaţie ου σαφως και φανερως ενταυθα απορρητω η μονας φαινεται πλατυνομενη μεν εις τριαδα διαιρεισθαι δε μηδαμως υπομενουσαrdquo 126 Icircn ea icircnsăşi monada divină υiοπατωρ este nediferenţiată existacircnd icircntr-o stare de superconcentrare de potenţialitate maximă icircn interiorul căreia orice distincţie reală cum ar fi aceea dintre Tatăl şi Fiul său este imposibilă Calitatea de a fi Tată ca şi aceea de a fi Fiu nefiind icircncă activate icircntre ele nici nu poate exista icircncă un raport real Iată de ce Marcel neagă existenţa unei relaţii cauzale icircn interiorul divinităţii respingacircnd ideea de naştere a Logosului etern adică icircncă neactivat Icircn momentul icircn care Logosul părăseşte starea sa de existenţă virtuală potenţială icircn interiorul monadei indistincte şi se manifestă icircn actul creaţiei dar mai ales icircn cel al icircntrupării el devine dintr-odată distinct real de Tatăl tocmai prin acest act al naşterii sale din Fecioara care este de fapt o intrare icircn acţiune a energiei active a monadei η ενεργεια δραστικη

123 J Schwane op cit vol2 p217 n3

124 J Schwane op cit vol2 p227 n5

125 J Schwane op cit vol2 p221 n2

126 J Schwane op cit vol2 p224 n3

Marcel icircnsuşi spune următoarele bdquoDacă se consideră numai divinitatea Macircntuitorului Logosul ar părea să fie pe bună dreptate unul şi acelaşi lucru cu Dumnezeu icircnsuşi dar dacă Macircntuitorul este cercetat sbquodupă truprsquo divinitatea apare ca extinsă ( ieşită din ea icircnsăşi icircnstrăinată de ea icircnsăşi nn ) prin propria ei activitate ενεργεια η θεοτης μονη πλαθυνεσται δοκειrdquo 127 Conceptul de πλατυσμος sau dilatare căci acesta este adevăratul său sens sugerează că icircn actul icircntrupării monada superconcentrată asemenea unui punct pitagoreic pacircnă atunci şi de aceea icircncă nediferenţiată intră icircntr-o primă fază de dilatare aşa cum logosul stoic iniţial aflat icircntr-o stare aproape incorporală capătă prin transformare un corp tot mai palpabil tot mai dens Icircntruparea la Marcel de Ancyra ca şi-n concepţia lui Sabeliu este o primă corporeificare a esenţei divine a logosului de pacircnă atunci A doua dilatare sau extensie a monadei este purcederea Duhului Sfacircnt Avacircnd icircn substratul consideraţiilor sale hristologice tot timpul metafizica stoică a logosului care se dilată corporeificacircndu-se dar care revine după o vreme la starea sa iniţială absorbind icircn sine tot ceea ce a generat pacircnă atunci Marcel ajunge să afirme starea de icircntrupare de corporeificare a esenţei divine va lua sfacircrşit cacircndva şi Fiului icirci va lua din locul Logosul neicircntrupat şi pur spiritual De fapt el spune doar că icircmpărăţia Fiului va lua sfacircrşit odată cu judecata finală şi sfacircrşitul timpurilor128

Marcel nu accepta ideea că odată asumată natura umană a Logosului va rămacircne unită pentru eternitate cu el Icircn sine icircnsuşi zicea el trupul carnea nu poate conveni lui Dumnezeu chiar transfigurat prin icircnviere chiar devenit incoruptibil nemuritor trupul nu este mai demn de Dumnezeul cel care este mai presus chiar de imortalitate Se poate crede aşadar presupune Marcel că după parusie Logosul se va despuia de propria-i umanitate şi va reintra icircn Dumnezeu revenind la starea icircn care se afla anterior creaţiei aşa cum sugerează textul din I Corinteni XV28 Ce se va icircntacircmpla cu această umanitate Noi nu ştim deoarece Scriptura nu o spune129

127 Marcel Fragmentul 71 la J Tixeront op cit vol2 p39-40 n1 J Schwane op cit vol2 p226 n2 vezi şi nota 1 de la pagina 227

128 J Schwane op cit vol2 p211 n1 p228 n2 final

129 Marcel Fragmentele 117-121 la J Tixeront op cit vol2 p40 n6 J Schwane op cit vol2 p228 n2

2 Fotin al Sirmiului

Cel mai cunoscut discipol al lui Marcel de Ancyra a fost Fotin devenit episcop de Sirmium Ca şi icircnvăţătorul său Fotin distingea icircntre Logosul etern şi Fiul icircntrupat Cu privire la Logos etern el icirci nega orice existenţă particulară icircn esenţa divină distinctă de Tatăl Dumnezeu este un singur ipostas dar el are icircn sine propria-i raţiune el este λογοπατωρ130 Atacircta vreme cacirct nu este activ Logosul este unul interior ενδιαθετος cacircnd intră icircn stare de act el devine προφορικος şi această manifestare icircn afară constituie prima dilatare πλατυσμος prima extensie icircn Dumnezeu Purcederea Duhului Sfacircnt este a doua131 Cu privire la Iisus Hristos Fotin a mers fidel pe urmele mentorului său atacircta doar că a fost mult mai direct icircn afirmaţii de cacirct predecesorul său Căutacircnd să explice cum a devenit Logosul Fiu prin actul icircntrupării Fotin a afirmat direct transformarea naturii sale divine icircn natura umană a Fiului icircntrupat Acest lucru este atestat direct de Sf Epifanie care reproduce concepţia lui Fotin sub expresia Logosul s-a prefăcut icircn trup εις σαρκα μεταβεβλημενον132 Aluzia la expresia ioaneică και ο σαρξ εγενετο din prologul evangheliei a patra este evidentă Atacirct Tixeront cacirct şi Schwane cred la unison că Sf Epifanie se icircnşeală interpretacircnd astfel concepţia lui Fotin care icircn opinia lor ar fi mai degrabă adopţian icircn hristologie133 Icircntr-adevăr Fotin distingea icircn mod net icircntre Logosul etern şi Fiul icircntrupat afirmacircnd că Fiul n-a existat anterior naşterii sale din Fecioara Sinodul de la Sirmium atestă această doctrină a sa şi o condamnă icircn anatematisma a cincea unde spune bdquoDacă cineva zice că Fiul a existat fără icircndoială icircnainte de Maria dar

130 J Schwane op cit vol2 p229 J Tixeront op cit vol2 p41 n6

131 J Tixeront op cit vol2 p41 n7

132 Epifanie de Salamina Haer LXXI 3 la J Tixeront op cit vol2 p41 n8

133 J Tixeront op cit vol2 p41 n8 J Schwane op cit vol2 p230 n3

numai icircn preştiinţa lui Dumnezeu şi că el n-a fost născut de Dumnezeu icircnaintea tuturor timpurilor că n-a existat icircn Dumnezeu şi că nimic n-a fost creat prin el să fie anatema rdquo Iar anatematisma a noua este şi mai categorică bdquoDacă cineva zice că fiul Mariei nu este decacirct un om să fie anatema rdquo134

La prima vedere aceste anateme par a sugera caracterul adopţian al hristologiei lui Fotin Este icircnsă doar o aparenţă căci afirmaţia că Iisus Hristos sau bdquoFiul Mariei - cum se exprima el potrivit sinodului - este doar un simplu omrdquo se icircnţelege prin prisma distincţiei dintre Logosul etern şi Fiul icircntrupat Or Fiul nu este altceva decacirct Logosul devenit trup sau carne prin transformare cum spune Sf Epifanie sau mai exact prin extensia sau dilatarea substanţei divine Ca şi Marcel Fotin de Sirmiu este marcat şi el de metafizica stoică a logosului care se dilată şi se contractă succesiv şi sinodul confirmă acest lucru prin anatematismele a şasea şi a şaptea bdquoDacă cineva zice că substanţa lui Dumnezeu este susceptibilă de dilatare şi de contracţie să fie anatemardquo bdquoDacă cineva zice că substanţa dilatată a lui Dumnezeu l-a format pe Fiul sau numeşte Fiu dilatarea acestei substanţe să fie anatema rdquo 135 Aşadar Fotin credea ca şi Marcel icircnvăţătorul său că Logosul a devenit Fiu prin dilatarea substanţei sale divine Această interpretare este confirmată şi de Marius Mercator care-l acuză la un moment dat pe Fotin că ar nega faptul că Macircntuitorul s-a născut din Fecioara136 Acuzaţia capătă sens dacă Fotin nega naşterea Macircntuitorului din Fecioara ca Logos deci icircn calitatea sa de Dumenzeu icircncă neicircntrupat nediferenţiat de Tatăl Or acest lucru icircl va face şi Nestorie care icircn a patra sa cuvacircntare către Marius Mercator va folosi şi el conceptul de λογοπατωρ Al treilea argument icircn favoarea acestei interpretări şi care fixează definitiv hristologia lui Fotin ca una de esenţă modalistă este anatema a douăsprezecea a sinodului semiarian de la Sirmium din 351 care-i condamnă direct concepţia icircn termenii următori bdquoDacă cineva auzind cuvintele sbquoŞi Cuvacircntul s-a făcut truprsquo crede că Logosul s-a transformat icircn trup ( icircn carne ) sau că luacircnd trup a suferit vreo schimbare să fie anatema rdquo 137

134 J Schwane op cit vol2 p231-232

135 J Schwane op cit vol2 p231-232

136 J Schwane op cit vol2 p230 n2

137 J Schwane op cit vo2 p230 n4

3 Anatemele sinodului semiarian de la Sirmium (351-352)

Pentru o mai bună icircnţelegere a hristologiei celor doi modalişti iată anatemele rostite icircmpotriva lor icircn special a lui Fotin de Sirmiu de către sinodul semiarian de la Sirmiu din 351-352 anatemele suprimate exprimă viziunea subordinaţiană a participanţilor şi sunt fără interes aici Voi păstra numerotarea originală bdquo2 Dacă cineva numeşte pe tatăl şi pe Fiul doi Dumnezei (nenăscuţi nn) să fie anatema 3 Dacă cineva spune că Hristos este Dumnezeu şi Fiul lui Dumnezeu icircnaintea tuturor timpurilor fără să admită că el (Fiul icircntr-o ipostază personală distinctă nn) l-a ajutat pe Tatăl la crearea tuturor lucrurilor să fie anatema 4 Dacă cineva icircndrăzneşte să spună că Cel Nenăscut sau o parte din El s-a născut din Maria să fie anatema 5 Dacă cineva zice că Fiul lui Dumnezeu a existat fără icircndoială icircnainte de Maria dar numai icircn preştiinţa lui Dumnezeu şi că el nu era icircn Dumnezeu născut din Tatăl icircnaintea tuturor veacurilor şi că prin el au fost făcute toate lucrurile să fie anatema 6 Dacă cineva spune că substanţa lui Dumnezeu este supusă dilatării sau contracţiei să fie anatema 7 Dacă cineva zice că substanţa lui Dumnezeu dilatacircndu-se l-a format pe Fiul sau numeşte Fiu extensia substanţei lui Dumnezeu să fie anatema 8 Dacă cineva numeşte pe Fiul lui Dumnezeu Logos gacircndit sau chiar pronunţat să fie anatema 9 Dacă cineva zice că Fiul Mariei nu este decacirct un om să fie anatema 10 Dacă cineva numindu-l pe Dumnezeu Dumnezeu-omul născut din Maria icircnţelege prin aceasta pe Cel Nenăscut să fie anatema 11 Dacă cineva icircnţelege icircn maniera iudeilor (aceste cuvinte ale lui Isaia XLIV 6) lsquoEu sunt primul şi ultimul şi icircn afară de mine nu există alt Dumnezeursquo cuvinte care au fost zise pentru a exclude idolii şi falşii zei şi le icircnţelege prin excluderea celui ce s-a născut din Dumnezeu Fiul cel unic de dinaintea tuturor veacurilor să fie anatema 12 Dacă cineva căutacircnd să icircnţeleagă aceste cuvinte lsquoCuvacircntul s-a făcut truprsquo crede că Logosul s-a prefăcut icircn carne sau catilde luacircnd trup el a suferit o schimbare să fie anatema 13 Dacă cineva căutacircnd să icircnţeleagă aceste cuvinte lsquoFiul unic al lui Dumnezeu a fost crucificatrsquo crede că divinitatea sa a suferit o tulburare din cauza suferinţei a schimbării a micşorării sau a aneantizării să fie anatema 14 Dacă cineva zice că aceste cuvinte lsquoSă facem omrsquo n-au fost spuse Fiului de către Tatăl ci că Tatăl şi le-ar fi spus lui icircnsuşi (adică le-ar fi spus Logosului existacircnd icircn el icircn manieră impersonală) să fie anatema 15 Dacă cineva spune că nu Fiul ar fi apărut lui Avraam ci Dumnezeul Cel Nenăscut sau o parte din acest Dumnezeu să fie anatema 16 Dacă cineva zice că Fiul lui Dumnezeu n-a luptat ca un om cu Iacov ci că Dumnezeu Cel Nenăscut sau o parte din acest Dumnezeu este cel care a luptat să fie anatema 17 Dacă cineva nu icircnţelege despre Tatăl şi despre Fiul (aceste cuvinte ale lui Moise Geneză XIX 24) lsquoDomnul a făcut să plouă cu foc de la Domnulrsquo ci spune că

Tatăl a făcut să plouă de la el icircnsuşi să fie anatema Căci Domnul adică Fiul este cel care a făcut să plouă de la Domnul adică de la Tatăl Anatema 19 Dacă cineva numeşte pe Tatăl pe Fiul şi pe Sfacircntul Duh o singură persoană să fie anatema 26 Dacă cineva spune că Fiul n-a fost născut şi că el nu-şi are principiul icircn altul (decacirct el) admiţacircnd astfel două fiinţe nenăscute şi fără principiu şi icircn consecinţă doi dumnezei să fie anatema căci capul şi principiul a toate este Fiul iar Dumnezeu la racircndul său este capul şi principiul lui Hristos Icircn acest fel vom readuce toate cu evlavie prin Fiul la principiul tuturor lucrurilor el icircnşişi fără principiu 27 Pentru a da odată pentru totdeauna un icircnţeles adevărat icircnvăţăturii creştine adăugăm Dacă cineva nu-l mărturiseşte pe Hristos Dumnezeu şi Fiul lui Dumnezeu existacircnd icircnaintea tuturor veacurilor icircmpreună lucrător cu Tatăl la crearea tuturor lucrurilor ci spune că el nu a fost numit Hristos şi Fiu decacirct după ce s-a născut din Maria şi că a avut chiar ca Dumnezeu un icircnceput să fie anatema 138

138 J Hefele op cit p 853-861

Treime arienii fac pe Fiul una cu crea iunea iar tropicii icircl numără i ei pe Duhul icircntreț ș creaturirdquo 96 bdquoAceasta fiind unitatea icircn Sfacircnta Treime cine ar putea despăr i pe Fiul deț Tatăl i pe Duhul de Fiul sau de Tatăl icircnsu i Sau cine ar fi atacirct de icircndrăzne ca să spunăș ș ț că Treimea este neasemenea i de o fire străină icircn ea icircnsă i sau ș ș că Fiul e de o altă fiin ăț decacirct Tatăl sau că Duhul e străin de Fiulrdquo 97

Să observăm a adar din cele de mai sus că tropicii lui Serapion negau icircn modș expres purcederea directă a Sfacircntului Duh din Dumnezeu Tatăl ata acircndu-l cauzal numaiș de Fiul Deci spuneau ei Duhul nu poate purcede i el din Tatăl căci ar deveni un fel deș frate al Fiului icircn consecin ă el nu este de aceea i fiin ă cu Tatăl Apoi chiar dacă icirc i areț ș ț ș cauza icircn Fiul el nu purcede din fiin a Fiuluiț ci este adus la existen ă ț prin Fiul de către Fiul asemenea oricărei creaturi iată de ce el nu este de aceea i fiin ă nici măcar cu Fiulș ț Icircmpotriva acestei argumentări a tropicilor Sf Atanasie lansează principiul bdquoDuhului care are aceea i fire i aceea i pozi ie fa ă de Fiul pe care o are Fiul fa ă de Tatălrdquo icircn sensul căș ș ș ț ț ț Duhul este bdquopropriurdquo Fiului icircn aceea i măsură icircn care Fiul este bdquopropriurdquo Tatălui Fidelș sinodului de la Niceea Sf Atanasie se mul ume te să afirme doar consubstan ialitateaț ș ț Duhului cu Fiul după modelul consubstan ialită ii Fiului cu Tatăl pe care o admiteau iț ț ș tropicii El nu afirmă că Duhul i-ar avea cauza bdquodin Fiulrdquo sau bdquoprin Fiulrdquo nuș interpretează cauzal expresia bdquoDuhul este propriul Fiuluirdquo el se mul ume te să sugerezeț ș doar că Duhul este din aceea i fiin ăș ț din care este i Fiul a a cum Fiul este ș ș din aceea iș fiin ăț din care este i Tatăl Avacircnd icircn minte icircn permanen ă numai bdquoconsubstan ialitateardquoș ț ț ipostaselor stabilită la Niceea Sf Atanasie nu pare să fi observat interpretarea clar cauzală pe care tropicii o dădeau rela iei Duhului cu Fiul precum nici faptul că ei negauț astfel orice rela ie cauzală directă a Duhului cu Tatăl Aceste aspecte de i ignorate deț ș marele patriarh pacircnă la moartea sa nu vor rămacircne icircnsă neobservate la Sf Vasile cel Mare

2 Mărturia Sf Vasile cel Mare Contra Eunomiu

Doctrina lui Eunomiu cu privire la purcederea Duhului Sfacircnt este foarte bine pusă icircn eviden ă de Sf Vasile cel Mareț care pe la 364 a scris icircmpotriva lui cunoscuta sa

96 Atanasie cel Mare Epistola icircntacirci către Serapion 17 icircn colecția bdquoPărinți și scriitori bisericeștirdquo vol 16 p 43

97 Atanasie cel Mare Epistola icircntacirci către Serapion 20 icircn colecția bdquoPărinți și scriitori bisericeștirdquo vol 16 p 47

lucrare Contra Eunomiu Marele părinte pare să fie primul care a observat că arienii reduceau la Fiul cauza Duhului Sfacircnt Potrivit Sf Vasile Eunomiu profesa următoarea icircnvă ătură trinitară bdquoSă presupunem că observa ia pleacă de la operele create i se icircnal ăț ț ș ț peste acestea pacircnă la substan e ț ea găse te astfel căș Fiul este o creatură a Celui Nenăscut i că Paracletul este o creatură a Fiului (tou men agennetou ton yion euriskon poimaș

tou de monogenous ton parakleton)rdquo 98 bdquoExistă deci un singur Dumnezeu nenăscut iș fără principiu (eis esti o Theos agenetos kai anarhos) El nu are vreo fiin ă care să-i fieț anterioară ndash căci nimic nu poate fi anterior nenăscutului nici vreo fiin ă care să fie icircn (cu)ț El ndash căci El este simplu i fără compozi ie Fiind unic fiind singur i mereu acela i Elș ț ș ș este Dumnezeu creator i artizan al tuturor lucrurilor mai icircntacirci de toate i icircntr-un mod cuș ș totul extraordinar al Monogenului apoi prin Acesta icircn mod propriu al tuturor celor create Căci icircnainte i de toată creatura i numai prin propria sa putere i activitate l-aș ș ș născut l-a creat i l-a făcut pe Fiul (ton men gar Hyion pro panton kai pro pases ktiseosș monou te eautou dynamei kai energeia egennese te kai ektise kai epoiesen)(hellip) i prin elȘ (prin Fiul) l-a creat pe Duhul Sfacircnt cel dintacirci dintre toate i cel mai mare dintre to iș ț prin propria sa putere i la ordinul său dar prin activitatea i puterea (creatoare) aș ș Fiului (kai dia toutou proton men panton kai meizon to Pneuma to agion epoiesen exousia men idia kai prostagmati energeia de kai dynamei tou Hiou)rdquo 99 Astfel mai spune Eunomiu bdquohellipdupă icircnvă ătura fericitului Pavel hellipFiul este subordonat luiț Dumnezeu Tatăl hellipiar Duhul Sfacircnt la racircndul său este icircn mod clar subordonat lui Hristosrdquo 100 Eunomiu ca to i arienii icircn elegea actul purcederii prin prisma activită iiț ț ț creatoare a Fiului bdquoEl (Duhul) este onorat icircn al treilea racircnd ca prima creatură a Monogenului cea mai mare dintre toate i singura ca atare (trite hora timomenon osș proton koi meizon panton kai monon toioutou tou monogenous poema)rdquo 101

98 Eunomiu de Cyzic Apologia 20 icircn col Sources chretiennes Les Editions du Cerf Paris 1983 vol 305 p 275

99 Eunomiu de Cyzic Apologia (Apendice) 28 icircn col Sources chretiennes vol 305 p 297

100 Eunomiu de Cyzic Apologia 27 icircn col Sources chretiennes vol 305 p 293

101 Eunomiu de Cyzic Apologia 25 icircn col Sources chretiennes vol 305 p 287

Aspectul cel mai important aici nu este icircnsă acela că Eunomiu icircn elegeaț aducerea la existen ă a Duhului icircn termenii sugera i icircn Ioan I 3 adică asemenea uneiț ț creaturi ci faptul că fie i icircn această calitate Duhul este creat numai de Fiul că actulș creării Duhului icirci apar ine numai Fiului Este ceea ce observă i Sf Vasile cel Mare careț ș intrigat de acest aspect spune următoarele bdquoExistă oare vreun om pe lume care să nu vadă cu claritate că nici o activitate a Fiului nu se află separată de Tatăl şi că nu se află nimic icircntre cele existente care să aparţină Fiului dar să fie străine de Tatăl (hellip) Pentru ce dar atribuie Eunomiu numai Fiului cauza Duhului Sfacircnt (pos oun tou pneumatos ten aitian to monogenei mono prostithesi) şi pentru a-i calomnia natura se serveşte de activitatea creatoare a acestuia (adică a Fiului nn)(kai kategorema tes physeos autou ten toutou lambanei demiourgian) (hellip) Nu este un pericol evident de a separa de Dumnezeu Tatăl pe Duhul Sfacircnt (diairein apo tou Theou to Pneuma) devreme ce pe de o parte apostolul ni-l prezintă icircn relaţiile sale cacircnd Duhul lui Hristos cacircnd Duhul lui Dumnezeuhellip iar pe de alta Domnul icircnsuşi icircl numeşte Duhul Adevăruluihellip şi spune că purcede de la Tatăl Or acesta (Eunomiu) pentru a micşora slava Domnului nostru Iisus Hristos (allrsquooutos eis kathairesin tes doxes tou Kyrios hemon Iesou Hristou) icircl separă pe Duhul de Tatăl i-l atribuie Monogenului de-o manieră diferită (aferei men apo touș Patros tou de Monogenei diaferontos) desigur pentru a mic ora (Fiului) slava (epiș kathairesi tes doxes prostithesin)rdquo 102 A adar departe de a nega Fiului orice participareș cauzală actul bdquopurcederiirdquo al venirii la existen ă a Duhului Sfacircnt Eunomiu cum aratăț marele capadocian atribuia numai Fiului cauza Duhului Sfacircnt excluzacircndu-l astfel pe Dumnezeu Tatăl icircmpotriva Scripturii (vezi Ioan XV 26)

B REAC IA ESEN IALISTĂȚ Ț

1 Marcel al Ancyrei

102 Sf Vasile cel Mare Contra lui Eunomiu II 34 icircn col Sources chretiennes Les Editions du Cerf Paris 1983 vol 305 p141-143

Devenit episcop al Ancyrei (Ankara de astăzi) Marcel a fost unul din marii apărători ai termenului homoousios icircmpotriva arianismului şi prieten al Sf Atanasie cel Mare Cu timpul s-a dovedit icircnsă că fondul metafizic icircn baza căruia lupta el icircmpotriva arianismului era de cu totul altă natură decacirct acela folosit la sinodul ecumenic de la Niceea icircn formularea celebrului homoousios Marcel actualiza pur şi simplu vechiul sabelianism El icircnţelegea să combată arianismul afirmacircnd consubstanţialitatea Logosului cu Dumnezeu Tatăl pacircnă la desfiinţarea oricărei distincţii dintre cei doi Devenind evident acest fapt Marcel este abandonat de adevăraţii niceeni cum era Sf Atanasie şi acuzat icircn mod deschis de modalism Este ceea ce face la un moment dat icircnsuşi Sf Vasile cel Mare cacircnd scruiindu-i Sf Atanasie icirci solicită acestuia pentru a risipi orice confuzie să condamne imediat bdquoicircnvăţătura periculoasă şi icircn afara adevăratei credinţe (a lui Marcel)rdquo 103 Icircn cele din urmă Marcel este somat să compară icircn faţa unui sinod icircn 335 şi depus din treaptă pentru erezie Eusebiu de Cezareea l-a combătut icircn cadrul unei cărţi intitulate Teologia bisericească Marcel a dispărut din istorie dar doctrina sa a creat mari probleme Ea reprezintă icircn fond o reacţie de fond sabelian la subordinaţianismul arian Ca şi icircn cazul celei a lui Arie doctrina lui Marcel este o hristologie nu o triadologie Deşi a abordat icircn treacăt problema Sf Duh el a făcut-o numai pentru a dovedi absenţa oricărei diferenţe dintre Logosul etern şi Dumnezeu Tatăl

Iată un rezumat al doctrinei sale pe baza textului lui Eusebiu din lucrarea acestuia Teologia bisericească Dumnezeu este o monadă absolut unul şi indivizibil De aici trebuie pornit şi nu de la o pluralitate divină după cum face Origen Aceasta nu icircnseamnă că icircn Dumnezeu nu există un Logos el există dar este μοο σιος adicăὁ ύ Logosul este icircn Dumnezeu şi Dumnezeu icircn el fără nici o diviziune locuind icircn el ca o putere activă nu ca o simplă δ ναμις ci ca o νεργε Această energie seύ ἐ ίᾳ exteriorizează προ ρχεται fără să iasă din Dumnezeu printr-o dilatare πλατυνομ νηέ έ care nu introduce nici dualitate nici compoziţie ipostatică distinctă Această extensie e dublă mai icircntacirci icircn creaţie de vreme ce Logosul e creator apoi icircntrupare Prin această iconomie (coboracircre) Logosul astfel icircntrupat devine Fiu dar nu printr-o naştere icircn interiorul fiinţei divine căci el nu se naşte decacirct abia icircn trup din Fecioara Numai icircn acest trup νεργε α divină este activă şi devine principiu al tuturor actelor lui Hristos Astfel seἐ ί realizează o unire cum totul intimă şi permanentă cu totul superioară celei care icircnsufleţea odinioară pe profeţi Această unire va icircnceta totuşi icircntr-o zi după cacirct ne putem da seama căci trupul char devenit nemuritor nu convine firii divine νεργε α se vaἘ ί rezorbi atunci icircnapoi icircn Dumnezeu de aici acuzaţia adusă constant de orientali lui Marcel că nu mărturiseşte expresia din Crezul de la Niceea bdquoa cărui icircmpărăţie nu va avea sfacircrşit

103 Vesile cel Mare Epist LXIX 2 PG XXXII 432 la M -D Chenu Marcel drsquoAncyre DTC vol XI B col1996

cujus regni non erit finisrdquo 104

Iată acum o altă expunere mai precisă a doctrinei lui Marcel de Ancyra aşa cum apare ea icircn aşa-numitul simbol macrostih bdquoDiscipolii lui Marcel şi ai lui Fotin amacircndoi din Ancyra Galatiei resping subzistenţa eternă τ ν πποαι νιον παρξιν a luiὴ ώ ὕ Hristos divinitatea sa şi icircmpărăţia sa veşnică τελε τητον asemenea iudeilor şi subἀ ύ pretextul că astfel salvează unitatea divină τ μοναρχ Icircn ceea ce ne priveşte noi ştimῇ ίᾳ că Hristos nu este doar o gacircndire exprimată sau imanentă icircn Dumnezeu λ γονό προφορικ ν νδι θετον το θεο ci un Logos-Dumnezeu viu şi subzistent λλὸ ἢ ἐ ά ῦ ῦ ἀ ὰ ζ ντα θε ν λ γον καθrsquo αυτ ν π ρχοντα Fiul lui Dumnezeu şi Hristos El nu existăῶ ὸ ό ἑ ὸ ὑ ά mai icircnainte de veci doar icircn preştiinţa Tatălui ci l-a asistat pe acesta icircn lucrarea sa de creare a celor văzute şi nevăzute El este icircntr-adevăr cel căruia Tatăl i-a zis Să facem om după chipul şi asemănarea noastră el este cel care s-a arătat icircn persoană patriarhilor care a dat Legea care a grăit prin prooroci şi care icircn final s-a icircntrupat l-a revelat tuturor oamenilor pe Tatăl şi care de acum icircnainte domneşte icircn veacul veacurilorrdquo 105

Cum combătea Marcel de Ancyra arianismul printr-o astfel de concepţie De remarcat mai icircntacirci că motivaţia declarată de el icircnsuşi şi icircnregistrată de simbolul macrostih era aceea că astfel salvează unitatea divină τ μοναρχ Prin faptul că respingea oriceῇ ίᾳ asemănare icircntre Logos şi Dumnezeu Tatăl Arie introducea o distincţie gravă icircn Dumnezeu o separare care icircntr-adevăr ameninţa unitatea lui Dumnezeu Marcel apelacircnd la vechea concepţie a lui Sabeliu căuta să combată această depreciere a substanţei Logosului icircn raport cu Tatăl afirmacircnd că el este consubstanţial cu acesta pacircnă la punctul icircn care el Logosul nici nu mai subzistă icircn Dumnezeu ca persoană distinctă de Tatăl Această depreciere a Logosului avea mai ales grave consecinţe icircn hristologie dacă anterior icircntrupării sale icircn Iisus Hristos Logosul nu era recunoscut ca Dumnezeu adevărat egal cu Tatăl atunci cu atacirct mai puţin icirci era recunoscută această calitate după icircntrupare Atribuindu-i slăbiciunile firii umane asumate arienii demonstrau odată icircn plus că Logosul este prin icircnsăşi fiinţa sa neasemănător cu Dumnezeu Tatăl icircn aceste condiţii tot ce a găsit Marcel de cuviinţă să argumenteze a fost ideea sabeliană că icircn icircntrupare monada divină icircnsăşi se dilată capătă o nouă faţă un nou chip distinct de cel anterior icircntrupării tocmai prin caracterul temporal al acestui nou chip Iisus Hristos este Logosul devenit trup existacircnd distinct de Tatăl ca om ca fiinţă cu totul efemeră atacirct el ca

104 La M -D Chenu Marcel drsquoAncyre DTC vol XI B col1997-1998

105 O Hahn Bibliotek der Symbole sect 159 n6 la M -D Chenu Marcel drsquoAncyre DTC vol XI B col1996

persoană cacirct şi icircmpărăţia sa La sfacircrşitul timpurilor totul a reveni la starea iniţială a monadei indistincte

Cu privire la această expresie a cărui icircmpărăţie nu va avea sfacircrşit istoricul dogmelor B Sesbouumleacute scrie bdquohellipAceastăhellip afirmaţie este proprie simbolurilor de credinţă orientale şi niciodată n-a trecut icircn Occident Motivaţia ei este polemică Icircntr-adevăr o erezie atribuită lui Marcel de Ancyra icircn secolul al IV-lea susţinea că la Parusie Logosul se va reicircntoarce icircn Tatăl pacircnă la punctul icircn care se va confunda cu el misterul trinitar nu ar avea astfel decacirct o valoare sbquoiconomicărsquo şi istorică iar nu una sbquoteologicărsquo şi eternă Această idee vine din interpretarea abuzivă a textului paulin sbquoEl trebuie să icircmpărăţească pacircnă ce va pune pe toţi vrăjmaşii săi sub picioarele sale (hellip)Şi cacircnd toate vor fi supuse lui atunci şi Fiul icircnsuşi se va supune Celui ce i-a supus lui toate ca Dumnezeu să fie toate icircn toţirsquo (I Corinteni XV 25 28) Acest text exprimă icircmplinirea finală a misiunii Fiului el nu sugerează prin nimic că fiul nu va mai avea raţiunea de a exista Dimpotrivă glorificat icircn umanitatea sa Fiul va continua să exercite icircn mod etern funcţia sa mediatoare icircn el şi prin el vor vedea drepţii pe Dumnezeurdquo 106

Contestacircnd orice deosebire reală a Logosului de Tatăl şi respingacircnd eternitatea icircmpărăţiei Fiului Marcel credea că apără deopotrivă atacirct consubstanţialitatea Logosului cu Tatăl anterior icircntrupării prin considerarea lui ca nediferenţiat de Tatăl cacirct şi deplinătatea dumnezeirii coboracirctă icircn Hristos ca urmare a dilatării monadei şi a apariţiei ei sub chip uman icircn istorie Probabil că toate aceste idei ale lui Marcel ar fi rămas nebăgate icircn seamă dacă el n-ar fi negat veşnicia icircmpărăţiei lui Hristos Icircn focul controverselor iscate pe această temă Marcel a ajuns să conteste eternitatea Fiului consideracircndu-l doar o fiinţă temporală avacircnd un icircnceput icircn timp ba chiar şi un sfacircrşit bdquoHristos spunea el a icircnceput să domnească acum patru sute de ani şi stăpacircnirea sa va icircnceta odată cu sfacircrşitul lumiirdquo 107 Această afirmaţie a constituit icircnceputul căderii sale din racircndurile niceenilor adevăraţi Acuzaţiile de sabelianism pe care i le aduceau continuu arienii s-au dovedit astfel adevărate şi a sfacircrşit prin a fi abandonat de occidentali de Atanasie şi de toţi adevăraţii susţinători ai lui homoousios care au icircncetat să mai vadă icircn el un apărător al credinţei de la Niceea consideracircndu-l icircn schimb un continuator al vechiului sabelianism

Să intrăm icircnsă icircn detaliile doctrinei sale trinitare propriu-zise Marcel respinge

106 B Sesbouumleacute et J Wolinski Histoire des dogmes Descleacutee 1994 p121

107 J Schwane op cit vol2 p213 n1

cu hotăracircre ideea ariană că Logosul ar exista icircn Tatăl ca un ipostas distinct căci pentru el ca şi pentru arieni noţiunea de ipostas echivala cu aceea de altă substanţă ουσια decacirct a Tatălui Icircn Dumnezeu zicea el nu trebuie să admitem decacirct un ipostas o singură substanţă sau realitate sub icircntreit chip sau sub icircntreit nume μ αί γαρ π στασινὑ ό τριπρ σωπονό σπερὡ και τριωνιμον εισαγη τον αυτον ειναι λεγων τον θεον και τον εν αυτω Λογον και το Αγιον Πνευμα 108 Aşadar pentru Marcel Dumnezeu icircn sine nu este lipsit de Logosul său cum afirmau arienii Dumnezeu spunea el are icircn sine din eternitate Logosul aşa cum omul are icircn el icircnsuşi propria-i raţiune Astfel Dumnezeu şi Logosul său sunt unul şi acelaşi lucru εν και ταυτον109 Referindu-se la primele versete ale prologului evangheliei a patra Marcel spune că Logosul icircncă neicircntrupat ασαρκος nu este icircncă Fiu ci doar Logos bdquoIcircnainte de a fi coboracirct printre noi şi de a se fi născut din Fecioara el nu era decacirct Logosrdquo110

Despre acest Logos mai spunea Marcel Scriptura ne zice trei lucruri icircntacirci că el era la icircnceput εν αρχη pentru a semnifica faptul că se afla icircn Tatăl icircn mod potenţial δυναμει icircn al doilea racircnd că el era προς τον θεον pentru a marca faptul că era la Dumnezeu icircn act ενεργεια căci prin el au fost create toate icircn fine că el era Dumnezeu pentru a ne icircnvăţa că divinitatea nu este divizată deoarece Logosul este icircn Dumnezeu şi Dumnezeu este icircn Logosul Astfel Logosul este etern şi consubstanţial ομοουσιος αυτοουσιος cu Dumnezeu 111 Acest efort de a afirma unitatea pacircnă la indistincţie a Fiului cu Tatăl era menită icircn viziunea lui Marcel de Ancyra să contracareze subordinaţianismul arian bdquoChiar icircn doctrina sa trinitară subliniază acelaşi Schwane el n-a avut icircn gacircnd altceva decacirct problema cum să onoreze icircn Macircntuitorul nu o fiinţă distinctă de Dumnezeu şi subordonată lui (cum icircnvăţau arienii nn ) ci o divinitate

108 J Schwane op cit vol2 p224 n1 Eusebiu de Cezareea pare să ignore aici fragmentele 76 şi 77 pe care le citează Tixeront cacircnd afirmă că Marcel nu admitea decacirct un singur προσωπον

109 J Schwane op cit vol2 p221 n1

110 J Schwane op cit vol2 p216 n1

111 Marcel Fragmentele 52 97 la J Tixeront op cit vol2 p39 n5 şi 6

adevărată şi perfectărdquo112

Pentru a contracara arianismul Marcel afirmă cu hotăracircre că icircn Dumnezeu nu există trei ipostase ci doar unul Această precizare icircl apropie indiscutabil de Sabeliu care afirma acelaşi lucru Marcel merge icircnsă mai departe decacirct mentorul său şi afirmă că icircn Dumnezeu avem nu doar un singur ipostas ci şi un singur πρ σωπον ό 113 Se pare că cei doi termeni nu aveau acelaşi icircnţeles şi mai ales acelaşi rol icircn hristologia lui Marcel Pe scurt este foarte probabil că Marcel desemna sub numele de ipostas esenţa divină icircnsăşi avacircnd icircn sine icircn mod indistinct pe Tatăl şi pe Logos ca raţiune paternă λογοπατωρ Divinitatea există din eternitate sub un singur πρ σωπον sub un singur chip care esteό acela al Tatălui Logosul icircn schimb nu are πρ σωπον propriu el este de fapt bdquofărăό chiprdquo προσωπον El capătă un chip distinct de Tatăl o faţă proprie διον πρ σωπονἄ ἴ ό abia prin coboracircrea sa icircn istorie prin manifestarea sa icircn afara condiţiei sale divine deci icircn icircntrupare

Afirmaţia sa fundamentală icircn această problemă a fost aceea că anterior icircntrupării sale Logosul nu s-a numit Fiu al Tatălui acest nume l-a dobacircndit la modul propriu abia icircn urma naşterii sale din Fecioara Dacă icircn Vechiul Testament Logosul este numit totuşi Fiu aceasta este de fapt o profeţie icircn care viitorul său nume icirci este atribuit de mai icircnainte Se pare că şi această distincţie pe care el o făcea icircntre calităţile de Logos şi Fiu era menită să contracareze arianismul din calitatea Logosului de Fiu arienii trăgeau concluzia că Logosul nu poate fi coetern cu Tatăl căci nici un fiu nu poate avea aceeaşi vacircrstă cu tatăl său Pentru a elimina orice nuanţă de posterioritate icircn raport cu Tatăl Marcel contesta aşadar Logosului etern calitatea de Fiu deci de fiinţă ulterioară Tatălui aşa cum icircnvăţau arienii114 Pe de altă parte deoarece arienii speculau enorm pe marginea faptului că Logosul este născut din Tatăl văzacircnd icircn simplul act al naşterii dovada inferiorităţii sale faţă de Tatăl cel nenăscut γ ννητος Marcel neagă pur şiἀ έ simplu că Logosul ar exista icircn Tatăl icircn baza unei naşteri a sa de către Tatăl Logosul e veşnic deci fără icircnceput el nu este Dumnezeu asemenea Tatălui său ci este icircnsăşi fiinţa lui Dumnezeu Tatăl raţiunea sa eternă bdquoPe baza cărui pasaj din Scriptură am putea

112 J Schwane op cit vol2 p225

113 Marcel de Ancyra Fragmentele 66 76 77 83 87 88 la J Tixeront op cit vol2 p39 n12 şi 3

114 J Schwane op cit vol2 p215 n3 p216 n2

afirma zice el că există o fiinţă nenăscută şi o fiinţă născută cum cred ei (arienii nn ) Nici unul dintre profeţi nici unul dintre evanghelişti ba nici măcar vreunul dintre apostoli n-a spus aceastardquo115 Există icircnsă icircn Noul Testament o expresie pe care Marcel n-a putut-o ocoli şi pe care a trebuit s-o interpreteze icircn coerenţă cu propriul sistem este vorba de expresia bdquoicircntacirciul născut dintre creaturirdquo Arienii atribuiau această expresie Logosului divin pentru a demonstra că este o creatură Prin contrast Marcel a negat că această expresie paulină s-ar referi la Logosul divin şi a raportat-o numai la Fiul icircntrupat icircnţelegacircnd-o adică exclusiv prin prisma actului icircntrupării116

Să trecem acum la miezul hristologiei lui Marcel care este aceea a statutului Fiului icircntrupat Marcel desemna monada eternă prin termenul de λογοπ τωρ El seά deosebea astfel de Sabeliu care desemna aceeaşi monadă prin termenul de ιοπ τωρὑ ά Această schimbare avea o semnificaţie adacircncă icircn concepţia episcopului de Ancyra Logosul nu este Fiu decacirct după icircntrupare Prin urmare abia dup icircntrupare se poate vorbi de o naştere propriu-zisă a Logosului dar numai pentru că este Fiu Devenind Fiu Logosul a căpătat un chip propriu διον πρ σωπον a cărui natură este exclusivἴ ό temporală relativă deci efemeră adică atacirct cacirct va ţine icircmpărăţia lui Hristos Ca Fiu el se deosebeşte acum radical de Tatăl icircn sensul că este un om adevărat Abia sub condiţia icircntrupării abia ca Fiu Logosul este bdquocopie a Tatăluirdquo Anterior icircntrupării el nu este nici Fiu nici bdquocopie a Tatăluirdquo Această expresie din Coloseni I15 el o raporta la Fiul lui Dumnezeu făcut om iar nu la Logosul icircn sine Şi icircn această problemă Marcel se lăsa antrenat de disputa sa icircmpotriva arienilor Unul din argumentele pe care aceştia le foloseau pentru a dovedi că Logosul este inferior Tatălui era exact acesta extras din expresia paulină susmenţionată dacă Logosul este o copie a Tatălui atunci el este inferior căci orice copie este inferioară originalului ei Icircn consecinţă Marcel nega că această expresie s-ar referi la Logosul etern ci ea trebuie atribuită numai Fiului icircntrupat Argumentul său era următorul o copie trebuie să facă vizibil obiectul invizibil şi absent ori cel care face vizibil icircn lume pe Dumnezeu nu este Logosul etern el icircnsuşi invizibil ca şi Tatăl ci Logosul sau Fiul icircntrupat117

Afirmacircnd că bdquoHristos a icircnceput să domnească acum patru sute de ani şi

115 J Schwane op cit vol2 p217 n4

116 J Schwane op cit vol2 p219 n1

117 J Schwane op cit vol2 p220 n2

stăpacircnirea sa va icircnceta odată cu sfacircrşitul lumiirdquo118 el afirma de fapt că Hristos n-a existat anterior naşterii sale din Fecioara ca ipostas distinct de acela al Tatălui Eusebiu de Cezareea care-i combate hristologia icircn două tratate separate spune despre el acuzator că bdquoa icircndrăznit să nu atribuie Fiului lui Dumnezeu preexistenţa nici o existenţă proprie anterioară icircntrupării ουτε προειναι ουτε προυφεσταναι τολμα λεγεινrdquo119 Dar dacă după Marcel nu este de conceput o naştere eternă a Logosului din Tată pentru că nu se distinge cu nimic de el cu atacirct mai puţin poate fi vorba de o naştere a aceluiaşi Logos din Fecioara Acest act trebuie atribuit numai omului Iisus supranumit Fiul lui Dumnezeu Doar despre el se poate spune că s-a născut cu adevărat icircnţelegacircnd actul naşterii numai ca naştere temporală din Fecioara Dar care este atunci statutul Logosului divin anterior icircntrupării şi care este cel al Fiului icircntrupat Eusebiu răspunde acestei icircntrebări reproducacircnd doctrina lui Marcel astfel sub aspectul existenţei sale divine Logosul este unit cu Dumnezeu fără diviziune şi fără icircmpărţire icircn Tatăl ca potenţă a acestuia sub aspectul activităţii sale şi numai sub acest aspect ca Logos activ Dumnezeirea s-a unit cu trupul pentru a deveni principiu de mişcare şi de activitate120

Marcel a fost acuzat de Eusebiu de Cezareea că a căzut icircn erezia lui Sabeliu şi că ar fi reluat adopţianismul lui Pavel de Samosata icircnvăţacircnd că Logosul s-a unit cu un om individual cu personalitate distinctă consideracircndu-l deci pe Iisus Hristos un simplu om121 Cu privire la acuzaţia de adopţianism Shwane observă că aşa ceva nu reiese din fragmentele ajunse pacircnă la noi din opera lui Marcel Dimpotrivă el ne prezintă ca divine efectele răscumpărării şi-l acuză pe Eusebiu că nu-l priveşte pe Macircntuitorul decacirct ca pe un simplu om122 Acuzaţia de cădere icircn sabelianism este icircnsă reală Cum am spus şi mai

118 J Schwane op cit vol2 p213 n1

119 J Schwane op cit p217 n2

120 J Schwane op cit vol2 p227 n1

121 J Schwane op cit vol2 p227 n2

122 J Schwane op cit vol2 p227 n4

sus Sf Atanasie a icircntacirclnit icircn vremea sa o sectă sabeliană care asemenea lui Marcel făcea aceeaşi distincţie icircntre Logos şi Fiul icircntrupat şi pe ai cărei membri i-a icircntrebat cum a devenit Logosul Fiu A căpătat acest nume cacircnd a asumat natura umană Sau Logosul a devenit Fiu devenind om Sau icircn fine a devenit Fiu icircn amacircndouă felurile adică luacircnd un trup sau devenind un trup 123 Se pare că Marcel asemenea sabelienilor Sf Atanasie a fost de părere că Logosul n-a asumat un om ci a devenit el icircnsuşi om căci el declară icircn mod expres că icircn Macircntuitorul s-a manifestat plenitudinea divinităţii την πασαν θεοτητα εν αυτη σωματικως επιδειξεταιrdquo124 Aluzia la expresia din Coloseni I9 este aici evidentă

Cum poate fi aşadar icircnţeles acest lucru pe fondul afirmaţiei sale că Logosul icircn accepţiunea sa divină nedeosebit icircn nici un fel de Tatăl icircn interiorul monadei este cu totul diferit de Fiul icircntrupat Căci Marcel afirma icircntr-adevăr că Fiul este o persoană separată de Dumnezeu şi nu există decacirct icircn afara Tatălui εκτος του πατρος 125 Aici intervine conceptul de origine stoică al extensiei πλατυσμος monadei sau esenţei divine mai icircntacirci icircn diadă prin icircntrupare apoi icircn triadă prin purcederea Duhului bdquoMonada spune Marcel nu se extinde icircn Triadă fără să sufere o oarecare separaţie ου σαφως και φανερως ενταυθα απορρητω η μονας φαινεται πλατυνομενη μεν εις τριαδα διαιρεισθαι δε μηδαμως υπομενουσαrdquo 126 Icircn ea icircnsăşi monada divină υiοπατωρ este nediferenţiată existacircnd icircntr-o stare de superconcentrare de potenţialitate maximă icircn interiorul căreia orice distincţie reală cum ar fi aceea dintre Tatăl şi Fiul său este imposibilă Calitatea de a fi Tată ca şi aceea de a fi Fiu nefiind icircncă activate icircntre ele nici nu poate exista icircncă un raport real Iată de ce Marcel neagă existenţa unei relaţii cauzale icircn interiorul divinităţii respingacircnd ideea de naştere a Logosului etern adică icircncă neactivat Icircn momentul icircn care Logosul părăseşte starea sa de existenţă virtuală potenţială icircn interiorul monadei indistincte şi se manifestă icircn actul creaţiei dar mai ales icircn cel al icircntrupării el devine dintr-odată distinct real de Tatăl tocmai prin acest act al naşterii sale din Fecioara care este de fapt o intrare icircn acţiune a energiei active a monadei η ενεργεια δραστικη

123 J Schwane op cit vol2 p217 n3

124 J Schwane op cit vol2 p227 n5

125 J Schwane op cit vol2 p221 n2

126 J Schwane op cit vol2 p224 n3

Marcel icircnsuşi spune următoarele bdquoDacă se consideră numai divinitatea Macircntuitorului Logosul ar părea să fie pe bună dreptate unul şi acelaşi lucru cu Dumnezeu icircnsuşi dar dacă Macircntuitorul este cercetat sbquodupă truprsquo divinitatea apare ca extinsă ( ieşită din ea icircnsăşi icircnstrăinată de ea icircnsăşi nn ) prin propria ei activitate ενεργεια η θεοτης μονη πλαθυνεσται δοκειrdquo 127 Conceptul de πλατυσμος sau dilatare căci acesta este adevăratul său sens sugerează că icircn actul icircntrupării monada superconcentrată asemenea unui punct pitagoreic pacircnă atunci şi de aceea icircncă nediferenţiată intră icircntr-o primă fază de dilatare aşa cum logosul stoic iniţial aflat icircntr-o stare aproape incorporală capătă prin transformare un corp tot mai palpabil tot mai dens Icircntruparea la Marcel de Ancyra ca şi-n concepţia lui Sabeliu este o primă corporeificare a esenţei divine a logosului de pacircnă atunci A doua dilatare sau extensie a monadei este purcederea Duhului Sfacircnt Avacircnd icircn substratul consideraţiilor sale hristologice tot timpul metafizica stoică a logosului care se dilată corporeificacircndu-se dar care revine după o vreme la starea sa iniţială absorbind icircn sine tot ceea ce a generat pacircnă atunci Marcel ajunge să afirme starea de icircntrupare de corporeificare a esenţei divine va lua sfacircrşit cacircndva şi Fiului icirci va lua din locul Logosul neicircntrupat şi pur spiritual De fapt el spune doar că icircmpărăţia Fiului va lua sfacircrşit odată cu judecata finală şi sfacircrşitul timpurilor128

Marcel nu accepta ideea că odată asumată natura umană a Logosului va rămacircne unită pentru eternitate cu el Icircn sine icircnsuşi zicea el trupul carnea nu poate conveni lui Dumnezeu chiar transfigurat prin icircnviere chiar devenit incoruptibil nemuritor trupul nu este mai demn de Dumnezeul cel care este mai presus chiar de imortalitate Se poate crede aşadar presupune Marcel că după parusie Logosul se va despuia de propria-i umanitate şi va reintra icircn Dumnezeu revenind la starea icircn care se afla anterior creaţiei aşa cum sugerează textul din I Corinteni XV28 Ce se va icircntacircmpla cu această umanitate Noi nu ştim deoarece Scriptura nu o spune129

127 Marcel Fragmentul 71 la J Tixeront op cit vol2 p39-40 n1 J Schwane op cit vol2 p226 n2 vezi şi nota 1 de la pagina 227

128 J Schwane op cit vol2 p211 n1 p228 n2 final

129 Marcel Fragmentele 117-121 la J Tixeront op cit vol2 p40 n6 J Schwane op cit vol2 p228 n2

2 Fotin al Sirmiului

Cel mai cunoscut discipol al lui Marcel de Ancyra a fost Fotin devenit episcop de Sirmium Ca şi icircnvăţătorul său Fotin distingea icircntre Logosul etern şi Fiul icircntrupat Cu privire la Logos etern el icirci nega orice existenţă particulară icircn esenţa divină distinctă de Tatăl Dumnezeu este un singur ipostas dar el are icircn sine propria-i raţiune el este λογοπατωρ130 Atacircta vreme cacirct nu este activ Logosul este unul interior ενδιαθετος cacircnd intră icircn stare de act el devine προφορικος şi această manifestare icircn afară constituie prima dilatare πλατυσμος prima extensie icircn Dumnezeu Purcederea Duhului Sfacircnt este a doua131 Cu privire la Iisus Hristos Fotin a mers fidel pe urmele mentorului său atacircta doar că a fost mult mai direct icircn afirmaţii de cacirct predecesorul său Căutacircnd să explice cum a devenit Logosul Fiu prin actul icircntrupării Fotin a afirmat direct transformarea naturii sale divine icircn natura umană a Fiului icircntrupat Acest lucru este atestat direct de Sf Epifanie care reproduce concepţia lui Fotin sub expresia Logosul s-a prefăcut icircn trup εις σαρκα μεταβεβλημενον132 Aluzia la expresia ioaneică και ο σαρξ εγενετο din prologul evangheliei a patra este evidentă Atacirct Tixeront cacirct şi Schwane cred la unison că Sf Epifanie se icircnşeală interpretacircnd astfel concepţia lui Fotin care icircn opinia lor ar fi mai degrabă adopţian icircn hristologie133 Icircntr-adevăr Fotin distingea icircn mod net icircntre Logosul etern şi Fiul icircntrupat afirmacircnd că Fiul n-a existat anterior naşterii sale din Fecioara Sinodul de la Sirmium atestă această doctrină a sa şi o condamnă icircn anatematisma a cincea unde spune bdquoDacă cineva zice că Fiul a existat fără icircndoială icircnainte de Maria dar

130 J Schwane op cit vol2 p229 J Tixeront op cit vol2 p41 n6

131 J Tixeront op cit vol2 p41 n7

132 Epifanie de Salamina Haer LXXI 3 la J Tixeront op cit vol2 p41 n8

133 J Tixeront op cit vol2 p41 n8 J Schwane op cit vol2 p230 n3

numai icircn preştiinţa lui Dumnezeu şi că el n-a fost născut de Dumnezeu icircnaintea tuturor timpurilor că n-a existat icircn Dumnezeu şi că nimic n-a fost creat prin el să fie anatema rdquo Iar anatematisma a noua este şi mai categorică bdquoDacă cineva zice că fiul Mariei nu este decacirct un om să fie anatema rdquo134

La prima vedere aceste anateme par a sugera caracterul adopţian al hristologiei lui Fotin Este icircnsă doar o aparenţă căci afirmaţia că Iisus Hristos sau bdquoFiul Mariei - cum se exprima el potrivit sinodului - este doar un simplu omrdquo se icircnţelege prin prisma distincţiei dintre Logosul etern şi Fiul icircntrupat Or Fiul nu este altceva decacirct Logosul devenit trup sau carne prin transformare cum spune Sf Epifanie sau mai exact prin extensia sau dilatarea substanţei divine Ca şi Marcel Fotin de Sirmiu este marcat şi el de metafizica stoică a logosului care se dilată şi se contractă succesiv şi sinodul confirmă acest lucru prin anatematismele a şasea şi a şaptea bdquoDacă cineva zice că substanţa lui Dumnezeu este susceptibilă de dilatare şi de contracţie să fie anatemardquo bdquoDacă cineva zice că substanţa dilatată a lui Dumnezeu l-a format pe Fiul sau numeşte Fiu dilatarea acestei substanţe să fie anatema rdquo 135 Aşadar Fotin credea ca şi Marcel icircnvăţătorul său că Logosul a devenit Fiu prin dilatarea substanţei sale divine Această interpretare este confirmată şi de Marius Mercator care-l acuză la un moment dat pe Fotin că ar nega faptul că Macircntuitorul s-a născut din Fecioara136 Acuzaţia capătă sens dacă Fotin nega naşterea Macircntuitorului din Fecioara ca Logos deci icircn calitatea sa de Dumenzeu icircncă neicircntrupat nediferenţiat de Tatăl Or acest lucru icircl va face şi Nestorie care icircn a patra sa cuvacircntare către Marius Mercator va folosi şi el conceptul de λογοπατωρ Al treilea argument icircn favoarea acestei interpretări şi care fixează definitiv hristologia lui Fotin ca una de esenţă modalistă este anatema a douăsprezecea a sinodului semiarian de la Sirmium din 351 care-i condamnă direct concepţia icircn termenii următori bdquoDacă cineva auzind cuvintele sbquoŞi Cuvacircntul s-a făcut truprsquo crede că Logosul s-a transformat icircn trup ( icircn carne ) sau că luacircnd trup a suferit vreo schimbare să fie anatema rdquo 137

134 J Schwane op cit vol2 p231-232

135 J Schwane op cit vol2 p231-232

136 J Schwane op cit vol2 p230 n2

137 J Schwane op cit vo2 p230 n4

3 Anatemele sinodului semiarian de la Sirmium (351-352)

Pentru o mai bună icircnţelegere a hristologiei celor doi modalişti iată anatemele rostite icircmpotriva lor icircn special a lui Fotin de Sirmiu de către sinodul semiarian de la Sirmiu din 351-352 anatemele suprimate exprimă viziunea subordinaţiană a participanţilor şi sunt fără interes aici Voi păstra numerotarea originală bdquo2 Dacă cineva numeşte pe tatăl şi pe Fiul doi Dumnezei (nenăscuţi nn) să fie anatema 3 Dacă cineva spune că Hristos este Dumnezeu şi Fiul lui Dumnezeu icircnaintea tuturor timpurilor fără să admită că el (Fiul icircntr-o ipostază personală distinctă nn) l-a ajutat pe Tatăl la crearea tuturor lucrurilor să fie anatema 4 Dacă cineva icircndrăzneşte să spună că Cel Nenăscut sau o parte din El s-a născut din Maria să fie anatema 5 Dacă cineva zice că Fiul lui Dumnezeu a existat fără icircndoială icircnainte de Maria dar numai icircn preştiinţa lui Dumnezeu şi că el nu era icircn Dumnezeu născut din Tatăl icircnaintea tuturor veacurilor şi că prin el au fost făcute toate lucrurile să fie anatema 6 Dacă cineva spune că substanţa lui Dumnezeu este supusă dilatării sau contracţiei să fie anatema 7 Dacă cineva zice că substanţa lui Dumnezeu dilatacircndu-se l-a format pe Fiul sau numeşte Fiu extensia substanţei lui Dumnezeu să fie anatema 8 Dacă cineva numeşte pe Fiul lui Dumnezeu Logos gacircndit sau chiar pronunţat să fie anatema 9 Dacă cineva zice că Fiul Mariei nu este decacirct un om să fie anatema 10 Dacă cineva numindu-l pe Dumnezeu Dumnezeu-omul născut din Maria icircnţelege prin aceasta pe Cel Nenăscut să fie anatema 11 Dacă cineva icircnţelege icircn maniera iudeilor (aceste cuvinte ale lui Isaia XLIV 6) lsquoEu sunt primul şi ultimul şi icircn afară de mine nu există alt Dumnezeursquo cuvinte care au fost zise pentru a exclude idolii şi falşii zei şi le icircnţelege prin excluderea celui ce s-a născut din Dumnezeu Fiul cel unic de dinaintea tuturor veacurilor să fie anatema 12 Dacă cineva căutacircnd să icircnţeleagă aceste cuvinte lsquoCuvacircntul s-a făcut truprsquo crede că Logosul s-a prefăcut icircn carne sau catilde luacircnd trup el a suferit o schimbare să fie anatema 13 Dacă cineva căutacircnd să icircnţeleagă aceste cuvinte lsquoFiul unic al lui Dumnezeu a fost crucificatrsquo crede că divinitatea sa a suferit o tulburare din cauza suferinţei a schimbării a micşorării sau a aneantizării să fie anatema 14 Dacă cineva zice că aceste cuvinte lsquoSă facem omrsquo n-au fost spuse Fiului de către Tatăl ci că Tatăl şi le-ar fi spus lui icircnsuşi (adică le-ar fi spus Logosului existacircnd icircn el icircn manieră impersonală) să fie anatema 15 Dacă cineva spune că nu Fiul ar fi apărut lui Avraam ci Dumnezeul Cel Nenăscut sau o parte din acest Dumnezeu să fie anatema 16 Dacă cineva zice că Fiul lui Dumnezeu n-a luptat ca un om cu Iacov ci că Dumnezeu Cel Nenăscut sau o parte din acest Dumnezeu este cel care a luptat să fie anatema 17 Dacă cineva nu icircnţelege despre Tatăl şi despre Fiul (aceste cuvinte ale lui Moise Geneză XIX 24) lsquoDomnul a făcut să plouă cu foc de la Domnulrsquo ci spune că

Tatăl a făcut să plouă de la el icircnsuşi să fie anatema Căci Domnul adică Fiul este cel care a făcut să plouă de la Domnul adică de la Tatăl Anatema 19 Dacă cineva numeşte pe Tatăl pe Fiul şi pe Sfacircntul Duh o singură persoană să fie anatema 26 Dacă cineva spune că Fiul n-a fost născut şi că el nu-şi are principiul icircn altul (decacirct el) admiţacircnd astfel două fiinţe nenăscute şi fără principiu şi icircn consecinţă doi dumnezei să fie anatema căci capul şi principiul a toate este Fiul iar Dumnezeu la racircndul său este capul şi principiul lui Hristos Icircn acest fel vom readuce toate cu evlavie prin Fiul la principiul tuturor lucrurilor el icircnşişi fără principiu 27 Pentru a da odată pentru totdeauna un icircnţeles adevărat icircnvăţăturii creştine adăugăm Dacă cineva nu-l mărturiseşte pe Hristos Dumnezeu şi Fiul lui Dumnezeu existacircnd icircnaintea tuturor veacurilor icircmpreună lucrător cu Tatăl la crearea tuturor lucrurilor ci spune că el nu a fost numit Hristos şi Fiu decacirct după ce s-a născut din Maria şi că a avut chiar ca Dumnezeu un icircnceput să fie anatema 138

138 J Hefele op cit p 853-861

lucrare Contra Eunomiu Marele părinte pare să fie primul care a observat că arienii reduceau la Fiul cauza Duhului Sfacircnt Potrivit Sf Vasile Eunomiu profesa următoarea icircnvă ătură trinitară bdquoSă presupunem că observa ia pleacă de la operele create i se icircnal ăț ț ș ț peste acestea pacircnă la substan e ț ea găse te astfel căș Fiul este o creatură a Celui Nenăscut i că Paracletul este o creatură a Fiului (tou men agennetou ton yion euriskon poimaș

tou de monogenous ton parakleton)rdquo 98 bdquoExistă deci un singur Dumnezeu nenăscut iș fără principiu (eis esti o Theos agenetos kai anarhos) El nu are vreo fiin ă care să-i fieț anterioară ndash căci nimic nu poate fi anterior nenăscutului nici vreo fiin ă care să fie icircn (cu)ț El ndash căci El este simplu i fără compozi ie Fiind unic fiind singur i mereu acela i Elș ț ș ș este Dumnezeu creator i artizan al tuturor lucrurilor mai icircntacirci de toate i icircntr-un mod cuș ș totul extraordinar al Monogenului apoi prin Acesta icircn mod propriu al tuturor celor create Căci icircnainte i de toată creatura i numai prin propria sa putere i activitate l-aș ș ș născut l-a creat i l-a făcut pe Fiul (ton men gar Hyion pro panton kai pro pases ktiseosș monou te eautou dynamei kai energeia egennese te kai ektise kai epoiesen)(hellip) i prin elȘ (prin Fiul) l-a creat pe Duhul Sfacircnt cel dintacirci dintre toate i cel mai mare dintre to iș ț prin propria sa putere i la ordinul său dar prin activitatea i puterea (creatoare) aș ș Fiului (kai dia toutou proton men panton kai meizon to Pneuma to agion epoiesen exousia men idia kai prostagmati energeia de kai dynamei tou Hiou)rdquo 99 Astfel mai spune Eunomiu bdquohellipdupă icircnvă ătura fericitului Pavel hellipFiul este subordonat luiț Dumnezeu Tatăl hellipiar Duhul Sfacircnt la racircndul său este icircn mod clar subordonat lui Hristosrdquo 100 Eunomiu ca to i arienii icircn elegea actul purcederii prin prisma activită iiț ț ț creatoare a Fiului bdquoEl (Duhul) este onorat icircn al treilea racircnd ca prima creatură a Monogenului cea mai mare dintre toate i singura ca atare (trite hora timomenon osș proton koi meizon panton kai monon toioutou tou monogenous poema)rdquo 101

98 Eunomiu de Cyzic Apologia 20 icircn col Sources chretiennes Les Editions du Cerf Paris 1983 vol 305 p 275

99 Eunomiu de Cyzic Apologia (Apendice) 28 icircn col Sources chretiennes vol 305 p 297

100 Eunomiu de Cyzic Apologia 27 icircn col Sources chretiennes vol 305 p 293

101 Eunomiu de Cyzic Apologia 25 icircn col Sources chretiennes vol 305 p 287

Aspectul cel mai important aici nu este icircnsă acela că Eunomiu icircn elegeaț aducerea la existen ă a Duhului icircn termenii sugera i icircn Ioan I 3 adică asemenea uneiț ț creaturi ci faptul că fie i icircn această calitate Duhul este creat numai de Fiul că actulș creării Duhului icirci apar ine numai Fiului Este ceea ce observă i Sf Vasile cel Mare careț ș intrigat de acest aspect spune următoarele bdquoExistă oare vreun om pe lume care să nu vadă cu claritate că nici o activitate a Fiului nu se află separată de Tatăl şi că nu se află nimic icircntre cele existente care să aparţină Fiului dar să fie străine de Tatăl (hellip) Pentru ce dar atribuie Eunomiu numai Fiului cauza Duhului Sfacircnt (pos oun tou pneumatos ten aitian to monogenei mono prostithesi) şi pentru a-i calomnia natura se serveşte de activitatea creatoare a acestuia (adică a Fiului nn)(kai kategorema tes physeos autou ten toutou lambanei demiourgian) (hellip) Nu este un pericol evident de a separa de Dumnezeu Tatăl pe Duhul Sfacircnt (diairein apo tou Theou to Pneuma) devreme ce pe de o parte apostolul ni-l prezintă icircn relaţiile sale cacircnd Duhul lui Hristos cacircnd Duhul lui Dumnezeuhellip iar pe de alta Domnul icircnsuşi icircl numeşte Duhul Adevăruluihellip şi spune că purcede de la Tatăl Or acesta (Eunomiu) pentru a micşora slava Domnului nostru Iisus Hristos (allrsquooutos eis kathairesin tes doxes tou Kyrios hemon Iesou Hristou) icircl separă pe Duhul de Tatăl i-l atribuie Monogenului de-o manieră diferită (aferei men apo touș Patros tou de Monogenei diaferontos) desigur pentru a mic ora (Fiului) slava (epiș kathairesi tes doxes prostithesin)rdquo 102 A adar departe de a nega Fiului orice participareș cauzală actul bdquopurcederiirdquo al venirii la existen ă a Duhului Sfacircnt Eunomiu cum aratăț marele capadocian atribuia numai Fiului cauza Duhului Sfacircnt excluzacircndu-l astfel pe Dumnezeu Tatăl icircmpotriva Scripturii (vezi Ioan XV 26)

B REAC IA ESEN IALISTĂȚ Ț

1 Marcel al Ancyrei

102 Sf Vasile cel Mare Contra lui Eunomiu II 34 icircn col Sources chretiennes Les Editions du Cerf Paris 1983 vol 305 p141-143

Devenit episcop al Ancyrei (Ankara de astăzi) Marcel a fost unul din marii apărători ai termenului homoousios icircmpotriva arianismului şi prieten al Sf Atanasie cel Mare Cu timpul s-a dovedit icircnsă că fondul metafizic icircn baza căruia lupta el icircmpotriva arianismului era de cu totul altă natură decacirct acela folosit la sinodul ecumenic de la Niceea icircn formularea celebrului homoousios Marcel actualiza pur şi simplu vechiul sabelianism El icircnţelegea să combată arianismul afirmacircnd consubstanţialitatea Logosului cu Dumnezeu Tatăl pacircnă la desfiinţarea oricărei distincţii dintre cei doi Devenind evident acest fapt Marcel este abandonat de adevăraţii niceeni cum era Sf Atanasie şi acuzat icircn mod deschis de modalism Este ceea ce face la un moment dat icircnsuşi Sf Vasile cel Mare cacircnd scruiindu-i Sf Atanasie icirci solicită acestuia pentru a risipi orice confuzie să condamne imediat bdquoicircnvăţătura periculoasă şi icircn afara adevăratei credinţe (a lui Marcel)rdquo 103 Icircn cele din urmă Marcel este somat să compară icircn faţa unui sinod icircn 335 şi depus din treaptă pentru erezie Eusebiu de Cezareea l-a combătut icircn cadrul unei cărţi intitulate Teologia bisericească Marcel a dispărut din istorie dar doctrina sa a creat mari probleme Ea reprezintă icircn fond o reacţie de fond sabelian la subordinaţianismul arian Ca şi icircn cazul celei a lui Arie doctrina lui Marcel este o hristologie nu o triadologie Deşi a abordat icircn treacăt problema Sf Duh el a făcut-o numai pentru a dovedi absenţa oricărei diferenţe dintre Logosul etern şi Dumnezeu Tatăl

Iată un rezumat al doctrinei sale pe baza textului lui Eusebiu din lucrarea acestuia Teologia bisericească Dumnezeu este o monadă absolut unul şi indivizibil De aici trebuie pornit şi nu de la o pluralitate divină după cum face Origen Aceasta nu icircnseamnă că icircn Dumnezeu nu există un Logos el există dar este μοο σιος adicăὁ ύ Logosul este icircn Dumnezeu şi Dumnezeu icircn el fără nici o diviziune locuind icircn el ca o putere activă nu ca o simplă δ ναμις ci ca o νεργε Această energie seύ ἐ ίᾳ exteriorizează προ ρχεται fără să iasă din Dumnezeu printr-o dilatare πλατυνομ νηέ έ care nu introduce nici dualitate nici compoziţie ipostatică distinctă Această extensie e dublă mai icircntacirci icircn creaţie de vreme ce Logosul e creator apoi icircntrupare Prin această iconomie (coboracircre) Logosul astfel icircntrupat devine Fiu dar nu printr-o naştere icircn interiorul fiinţei divine căci el nu se naşte decacirct abia icircn trup din Fecioara Numai icircn acest trup νεργε α divină este activă şi devine principiu al tuturor actelor lui Hristos Astfel seἐ ί realizează o unire cum totul intimă şi permanentă cu totul superioară celei care icircnsufleţea odinioară pe profeţi Această unire va icircnceta totuşi icircntr-o zi după cacirct ne putem da seama căci trupul char devenit nemuritor nu convine firii divine νεργε α se vaἘ ί rezorbi atunci icircnapoi icircn Dumnezeu de aici acuzaţia adusă constant de orientali lui Marcel că nu mărturiseşte expresia din Crezul de la Niceea bdquoa cărui icircmpărăţie nu va avea sfacircrşit

103 Vesile cel Mare Epist LXIX 2 PG XXXII 432 la M -D Chenu Marcel drsquoAncyre DTC vol XI B col1996

cujus regni non erit finisrdquo 104

Iată acum o altă expunere mai precisă a doctrinei lui Marcel de Ancyra aşa cum apare ea icircn aşa-numitul simbol macrostih bdquoDiscipolii lui Marcel şi ai lui Fotin amacircndoi din Ancyra Galatiei resping subzistenţa eternă τ ν πποαι νιον παρξιν a luiὴ ώ ὕ Hristos divinitatea sa şi icircmpărăţia sa veşnică τελε τητον asemenea iudeilor şi subἀ ύ pretextul că astfel salvează unitatea divină τ μοναρχ Icircn ceea ce ne priveşte noi ştimῇ ίᾳ că Hristos nu este doar o gacircndire exprimată sau imanentă icircn Dumnezeu λ γονό προφορικ ν νδι θετον το θεο ci un Logos-Dumnezeu viu şi subzistent λλὸ ἢ ἐ ά ῦ ῦ ἀ ὰ ζ ντα θε ν λ γον καθrsquo αυτ ν π ρχοντα Fiul lui Dumnezeu şi Hristos El nu existăῶ ὸ ό ἑ ὸ ὑ ά mai icircnainte de veci doar icircn preştiinţa Tatălui ci l-a asistat pe acesta icircn lucrarea sa de creare a celor văzute şi nevăzute El este icircntr-adevăr cel căruia Tatăl i-a zis Să facem om după chipul şi asemănarea noastră el este cel care s-a arătat icircn persoană patriarhilor care a dat Legea care a grăit prin prooroci şi care icircn final s-a icircntrupat l-a revelat tuturor oamenilor pe Tatăl şi care de acum icircnainte domneşte icircn veacul veacurilorrdquo 105

Cum combătea Marcel de Ancyra arianismul printr-o astfel de concepţie De remarcat mai icircntacirci că motivaţia declarată de el icircnsuşi şi icircnregistrată de simbolul macrostih era aceea că astfel salvează unitatea divină τ μοναρχ Prin faptul că respingea oriceῇ ίᾳ asemănare icircntre Logos şi Dumnezeu Tatăl Arie introducea o distincţie gravă icircn Dumnezeu o separare care icircntr-adevăr ameninţa unitatea lui Dumnezeu Marcel apelacircnd la vechea concepţie a lui Sabeliu căuta să combată această depreciere a substanţei Logosului icircn raport cu Tatăl afirmacircnd că el este consubstanţial cu acesta pacircnă la punctul icircn care el Logosul nici nu mai subzistă icircn Dumnezeu ca persoană distinctă de Tatăl Această depreciere a Logosului avea mai ales grave consecinţe icircn hristologie dacă anterior icircntrupării sale icircn Iisus Hristos Logosul nu era recunoscut ca Dumnezeu adevărat egal cu Tatăl atunci cu atacirct mai puţin icirci era recunoscută această calitate după icircntrupare Atribuindu-i slăbiciunile firii umane asumate arienii demonstrau odată icircn plus că Logosul este prin icircnsăşi fiinţa sa neasemănător cu Dumnezeu Tatăl icircn aceste condiţii tot ce a găsit Marcel de cuviinţă să argumenteze a fost ideea sabeliană că icircn icircntrupare monada divină icircnsăşi se dilată capătă o nouă faţă un nou chip distinct de cel anterior icircntrupării tocmai prin caracterul temporal al acestui nou chip Iisus Hristos este Logosul devenit trup existacircnd distinct de Tatăl ca om ca fiinţă cu totul efemeră atacirct el ca

104 La M -D Chenu Marcel drsquoAncyre DTC vol XI B col1997-1998

105 O Hahn Bibliotek der Symbole sect 159 n6 la M -D Chenu Marcel drsquoAncyre DTC vol XI B col1996

persoană cacirct şi icircmpărăţia sa La sfacircrşitul timpurilor totul a reveni la starea iniţială a monadei indistincte

Cu privire la această expresie a cărui icircmpărăţie nu va avea sfacircrşit istoricul dogmelor B Sesbouumleacute scrie bdquohellipAceastăhellip afirmaţie este proprie simbolurilor de credinţă orientale şi niciodată n-a trecut icircn Occident Motivaţia ei este polemică Icircntr-adevăr o erezie atribuită lui Marcel de Ancyra icircn secolul al IV-lea susţinea că la Parusie Logosul se va reicircntoarce icircn Tatăl pacircnă la punctul icircn care se va confunda cu el misterul trinitar nu ar avea astfel decacirct o valoare sbquoiconomicărsquo şi istorică iar nu una sbquoteologicărsquo şi eternă Această idee vine din interpretarea abuzivă a textului paulin sbquoEl trebuie să icircmpărăţească pacircnă ce va pune pe toţi vrăjmaşii săi sub picioarele sale (hellip)Şi cacircnd toate vor fi supuse lui atunci şi Fiul icircnsuşi se va supune Celui ce i-a supus lui toate ca Dumnezeu să fie toate icircn toţirsquo (I Corinteni XV 25 28) Acest text exprimă icircmplinirea finală a misiunii Fiului el nu sugerează prin nimic că fiul nu va mai avea raţiunea de a exista Dimpotrivă glorificat icircn umanitatea sa Fiul va continua să exercite icircn mod etern funcţia sa mediatoare icircn el şi prin el vor vedea drepţii pe Dumnezeurdquo 106

Contestacircnd orice deosebire reală a Logosului de Tatăl şi respingacircnd eternitatea icircmpărăţiei Fiului Marcel credea că apără deopotrivă atacirct consubstanţialitatea Logosului cu Tatăl anterior icircntrupării prin considerarea lui ca nediferenţiat de Tatăl cacirct şi deplinătatea dumnezeirii coboracirctă icircn Hristos ca urmare a dilatării monadei şi a apariţiei ei sub chip uman icircn istorie Probabil că toate aceste idei ale lui Marcel ar fi rămas nebăgate icircn seamă dacă el n-ar fi negat veşnicia icircmpărăţiei lui Hristos Icircn focul controverselor iscate pe această temă Marcel a ajuns să conteste eternitatea Fiului consideracircndu-l doar o fiinţă temporală avacircnd un icircnceput icircn timp ba chiar şi un sfacircrşit bdquoHristos spunea el a icircnceput să domnească acum patru sute de ani şi stăpacircnirea sa va icircnceta odată cu sfacircrşitul lumiirdquo 107 Această afirmaţie a constituit icircnceputul căderii sale din racircndurile niceenilor adevăraţi Acuzaţiile de sabelianism pe care i le aduceau continuu arienii s-au dovedit astfel adevărate şi a sfacircrşit prin a fi abandonat de occidentali de Atanasie şi de toţi adevăraţii susţinători ai lui homoousios care au icircncetat să mai vadă icircn el un apărător al credinţei de la Niceea consideracircndu-l icircn schimb un continuator al vechiului sabelianism

Să intrăm icircnsă icircn detaliile doctrinei sale trinitare propriu-zise Marcel respinge

106 B Sesbouumleacute et J Wolinski Histoire des dogmes Descleacutee 1994 p121

107 J Schwane op cit vol2 p213 n1

cu hotăracircre ideea ariană că Logosul ar exista icircn Tatăl ca un ipostas distinct căci pentru el ca şi pentru arieni noţiunea de ipostas echivala cu aceea de altă substanţă ουσια decacirct a Tatălui Icircn Dumnezeu zicea el nu trebuie să admitem decacirct un ipostas o singură substanţă sau realitate sub icircntreit chip sau sub icircntreit nume μ αί γαρ π στασινὑ ό τριπρ σωπονό σπερὡ και τριωνιμον εισαγη τον αυτον ειναι λεγων τον θεον και τον εν αυτω Λογον και το Αγιον Πνευμα 108 Aşadar pentru Marcel Dumnezeu icircn sine nu este lipsit de Logosul său cum afirmau arienii Dumnezeu spunea el are icircn sine din eternitate Logosul aşa cum omul are icircn el icircnsuşi propria-i raţiune Astfel Dumnezeu şi Logosul său sunt unul şi acelaşi lucru εν και ταυτον109 Referindu-se la primele versete ale prologului evangheliei a patra Marcel spune că Logosul icircncă neicircntrupat ασαρκος nu este icircncă Fiu ci doar Logos bdquoIcircnainte de a fi coboracirct printre noi şi de a se fi născut din Fecioara el nu era decacirct Logosrdquo110

Despre acest Logos mai spunea Marcel Scriptura ne zice trei lucruri icircntacirci că el era la icircnceput εν αρχη pentru a semnifica faptul că se afla icircn Tatăl icircn mod potenţial δυναμει icircn al doilea racircnd că el era προς τον θεον pentru a marca faptul că era la Dumnezeu icircn act ενεργεια căci prin el au fost create toate icircn fine că el era Dumnezeu pentru a ne icircnvăţa că divinitatea nu este divizată deoarece Logosul este icircn Dumnezeu şi Dumnezeu este icircn Logosul Astfel Logosul este etern şi consubstanţial ομοουσιος αυτοουσιος cu Dumnezeu 111 Acest efort de a afirma unitatea pacircnă la indistincţie a Fiului cu Tatăl era menită icircn viziunea lui Marcel de Ancyra să contracareze subordinaţianismul arian bdquoChiar icircn doctrina sa trinitară subliniază acelaşi Schwane el n-a avut icircn gacircnd altceva decacirct problema cum să onoreze icircn Macircntuitorul nu o fiinţă distinctă de Dumnezeu şi subordonată lui (cum icircnvăţau arienii nn ) ci o divinitate

108 J Schwane op cit vol2 p224 n1 Eusebiu de Cezareea pare să ignore aici fragmentele 76 şi 77 pe care le citează Tixeront cacircnd afirmă că Marcel nu admitea decacirct un singur προσωπον

109 J Schwane op cit vol2 p221 n1

110 J Schwane op cit vol2 p216 n1

111 Marcel Fragmentele 52 97 la J Tixeront op cit vol2 p39 n5 şi 6

adevărată şi perfectărdquo112

Pentru a contracara arianismul Marcel afirmă cu hotăracircre că icircn Dumnezeu nu există trei ipostase ci doar unul Această precizare icircl apropie indiscutabil de Sabeliu care afirma acelaşi lucru Marcel merge icircnsă mai departe decacirct mentorul său şi afirmă că icircn Dumnezeu avem nu doar un singur ipostas ci şi un singur πρ σωπον ό 113 Se pare că cei doi termeni nu aveau acelaşi icircnţeles şi mai ales acelaşi rol icircn hristologia lui Marcel Pe scurt este foarte probabil că Marcel desemna sub numele de ipostas esenţa divină icircnsăşi avacircnd icircn sine icircn mod indistinct pe Tatăl şi pe Logos ca raţiune paternă λογοπατωρ Divinitatea există din eternitate sub un singur πρ σωπον sub un singur chip care esteό acela al Tatălui Logosul icircn schimb nu are πρ σωπον propriu el este de fapt bdquofărăό chiprdquo προσωπον El capătă un chip distinct de Tatăl o faţă proprie διον πρ σωπονἄ ἴ ό abia prin coboracircrea sa icircn istorie prin manifestarea sa icircn afara condiţiei sale divine deci icircn icircntrupare

Afirmaţia sa fundamentală icircn această problemă a fost aceea că anterior icircntrupării sale Logosul nu s-a numit Fiu al Tatălui acest nume l-a dobacircndit la modul propriu abia icircn urma naşterii sale din Fecioara Dacă icircn Vechiul Testament Logosul este numit totuşi Fiu aceasta este de fapt o profeţie icircn care viitorul său nume icirci este atribuit de mai icircnainte Se pare că şi această distincţie pe care el o făcea icircntre calităţile de Logos şi Fiu era menită să contracareze arianismul din calitatea Logosului de Fiu arienii trăgeau concluzia că Logosul nu poate fi coetern cu Tatăl căci nici un fiu nu poate avea aceeaşi vacircrstă cu tatăl său Pentru a elimina orice nuanţă de posterioritate icircn raport cu Tatăl Marcel contesta aşadar Logosului etern calitatea de Fiu deci de fiinţă ulterioară Tatălui aşa cum icircnvăţau arienii114 Pe de altă parte deoarece arienii speculau enorm pe marginea faptului că Logosul este născut din Tatăl văzacircnd icircn simplul act al naşterii dovada inferiorităţii sale faţă de Tatăl cel nenăscut γ ννητος Marcel neagă pur şiἀ έ simplu că Logosul ar exista icircn Tatăl icircn baza unei naşteri a sa de către Tatăl Logosul e veşnic deci fără icircnceput el nu este Dumnezeu asemenea Tatălui său ci este icircnsăşi fiinţa lui Dumnezeu Tatăl raţiunea sa eternă bdquoPe baza cărui pasaj din Scriptură am putea

112 J Schwane op cit vol2 p225

113 Marcel de Ancyra Fragmentele 66 76 77 83 87 88 la J Tixeront op cit vol2 p39 n12 şi 3

114 J Schwane op cit vol2 p215 n3 p216 n2

afirma zice el că există o fiinţă nenăscută şi o fiinţă născută cum cred ei (arienii nn ) Nici unul dintre profeţi nici unul dintre evanghelişti ba nici măcar vreunul dintre apostoli n-a spus aceastardquo115 Există icircnsă icircn Noul Testament o expresie pe care Marcel n-a putut-o ocoli şi pe care a trebuit s-o interpreteze icircn coerenţă cu propriul sistem este vorba de expresia bdquoicircntacirciul născut dintre creaturirdquo Arienii atribuiau această expresie Logosului divin pentru a demonstra că este o creatură Prin contrast Marcel a negat că această expresie paulină s-ar referi la Logosul divin şi a raportat-o numai la Fiul icircntrupat icircnţelegacircnd-o adică exclusiv prin prisma actului icircntrupării116

Să trecem acum la miezul hristologiei lui Marcel care este aceea a statutului Fiului icircntrupat Marcel desemna monada eternă prin termenul de λογοπ τωρ El seά deosebea astfel de Sabeliu care desemna aceeaşi monadă prin termenul de ιοπ τωρὑ ά Această schimbare avea o semnificaţie adacircncă icircn concepţia episcopului de Ancyra Logosul nu este Fiu decacirct după icircntrupare Prin urmare abia dup icircntrupare se poate vorbi de o naştere propriu-zisă a Logosului dar numai pentru că este Fiu Devenind Fiu Logosul a căpătat un chip propriu διον πρ σωπον a cărui natură este exclusivἴ ό temporală relativă deci efemeră adică atacirct cacirct va ţine icircmpărăţia lui Hristos Ca Fiu el se deosebeşte acum radical de Tatăl icircn sensul că este un om adevărat Abia sub condiţia icircntrupării abia ca Fiu Logosul este bdquocopie a Tatăluirdquo Anterior icircntrupării el nu este nici Fiu nici bdquocopie a Tatăluirdquo Această expresie din Coloseni I15 el o raporta la Fiul lui Dumnezeu făcut om iar nu la Logosul icircn sine Şi icircn această problemă Marcel se lăsa antrenat de disputa sa icircmpotriva arienilor Unul din argumentele pe care aceştia le foloseau pentru a dovedi că Logosul este inferior Tatălui era exact acesta extras din expresia paulină susmenţionată dacă Logosul este o copie a Tatălui atunci el este inferior căci orice copie este inferioară originalului ei Icircn consecinţă Marcel nega că această expresie s-ar referi la Logosul etern ci ea trebuie atribuită numai Fiului icircntrupat Argumentul său era următorul o copie trebuie să facă vizibil obiectul invizibil şi absent ori cel care face vizibil icircn lume pe Dumnezeu nu este Logosul etern el icircnsuşi invizibil ca şi Tatăl ci Logosul sau Fiul icircntrupat117

Afirmacircnd că bdquoHristos a icircnceput să domnească acum patru sute de ani şi

115 J Schwane op cit vol2 p217 n4

116 J Schwane op cit vol2 p219 n1

117 J Schwane op cit vol2 p220 n2

stăpacircnirea sa va icircnceta odată cu sfacircrşitul lumiirdquo118 el afirma de fapt că Hristos n-a existat anterior naşterii sale din Fecioara ca ipostas distinct de acela al Tatălui Eusebiu de Cezareea care-i combate hristologia icircn două tratate separate spune despre el acuzator că bdquoa icircndrăznit să nu atribuie Fiului lui Dumnezeu preexistenţa nici o existenţă proprie anterioară icircntrupării ουτε προειναι ουτε προυφεσταναι τολμα λεγεινrdquo119 Dar dacă după Marcel nu este de conceput o naştere eternă a Logosului din Tată pentru că nu se distinge cu nimic de el cu atacirct mai puţin poate fi vorba de o naştere a aceluiaşi Logos din Fecioara Acest act trebuie atribuit numai omului Iisus supranumit Fiul lui Dumnezeu Doar despre el se poate spune că s-a născut cu adevărat icircnţelegacircnd actul naşterii numai ca naştere temporală din Fecioara Dar care este atunci statutul Logosului divin anterior icircntrupării şi care este cel al Fiului icircntrupat Eusebiu răspunde acestei icircntrebări reproducacircnd doctrina lui Marcel astfel sub aspectul existenţei sale divine Logosul este unit cu Dumnezeu fără diviziune şi fără icircmpărţire icircn Tatăl ca potenţă a acestuia sub aspectul activităţii sale şi numai sub acest aspect ca Logos activ Dumnezeirea s-a unit cu trupul pentru a deveni principiu de mişcare şi de activitate120

Marcel a fost acuzat de Eusebiu de Cezareea că a căzut icircn erezia lui Sabeliu şi că ar fi reluat adopţianismul lui Pavel de Samosata icircnvăţacircnd că Logosul s-a unit cu un om individual cu personalitate distinctă consideracircndu-l deci pe Iisus Hristos un simplu om121 Cu privire la acuzaţia de adopţianism Shwane observă că aşa ceva nu reiese din fragmentele ajunse pacircnă la noi din opera lui Marcel Dimpotrivă el ne prezintă ca divine efectele răscumpărării şi-l acuză pe Eusebiu că nu-l priveşte pe Macircntuitorul decacirct ca pe un simplu om122 Acuzaţia de cădere icircn sabelianism este icircnsă reală Cum am spus şi mai

118 J Schwane op cit vol2 p213 n1

119 J Schwane op cit p217 n2

120 J Schwane op cit vol2 p227 n1

121 J Schwane op cit vol2 p227 n2

122 J Schwane op cit vol2 p227 n4

sus Sf Atanasie a icircntacirclnit icircn vremea sa o sectă sabeliană care asemenea lui Marcel făcea aceeaşi distincţie icircntre Logos şi Fiul icircntrupat şi pe ai cărei membri i-a icircntrebat cum a devenit Logosul Fiu A căpătat acest nume cacircnd a asumat natura umană Sau Logosul a devenit Fiu devenind om Sau icircn fine a devenit Fiu icircn amacircndouă felurile adică luacircnd un trup sau devenind un trup 123 Se pare că Marcel asemenea sabelienilor Sf Atanasie a fost de părere că Logosul n-a asumat un om ci a devenit el icircnsuşi om căci el declară icircn mod expres că icircn Macircntuitorul s-a manifestat plenitudinea divinităţii την πασαν θεοτητα εν αυτη σωματικως επιδειξεταιrdquo124 Aluzia la expresia din Coloseni I9 este aici evidentă

Cum poate fi aşadar icircnţeles acest lucru pe fondul afirmaţiei sale că Logosul icircn accepţiunea sa divină nedeosebit icircn nici un fel de Tatăl icircn interiorul monadei este cu totul diferit de Fiul icircntrupat Căci Marcel afirma icircntr-adevăr că Fiul este o persoană separată de Dumnezeu şi nu există decacirct icircn afara Tatălui εκτος του πατρος 125 Aici intervine conceptul de origine stoică al extensiei πλατυσμος monadei sau esenţei divine mai icircntacirci icircn diadă prin icircntrupare apoi icircn triadă prin purcederea Duhului bdquoMonada spune Marcel nu se extinde icircn Triadă fără să sufere o oarecare separaţie ου σαφως και φανερως ενταυθα απορρητω η μονας φαινεται πλατυνομενη μεν εις τριαδα διαιρεισθαι δε μηδαμως υπομενουσαrdquo 126 Icircn ea icircnsăşi monada divină υiοπατωρ este nediferenţiată existacircnd icircntr-o stare de superconcentrare de potenţialitate maximă icircn interiorul căreia orice distincţie reală cum ar fi aceea dintre Tatăl şi Fiul său este imposibilă Calitatea de a fi Tată ca şi aceea de a fi Fiu nefiind icircncă activate icircntre ele nici nu poate exista icircncă un raport real Iată de ce Marcel neagă existenţa unei relaţii cauzale icircn interiorul divinităţii respingacircnd ideea de naştere a Logosului etern adică icircncă neactivat Icircn momentul icircn care Logosul părăseşte starea sa de existenţă virtuală potenţială icircn interiorul monadei indistincte şi se manifestă icircn actul creaţiei dar mai ales icircn cel al icircntrupării el devine dintr-odată distinct real de Tatăl tocmai prin acest act al naşterii sale din Fecioara care este de fapt o intrare icircn acţiune a energiei active a monadei η ενεργεια δραστικη

123 J Schwane op cit vol2 p217 n3

124 J Schwane op cit vol2 p227 n5

125 J Schwane op cit vol2 p221 n2

126 J Schwane op cit vol2 p224 n3

Marcel icircnsuşi spune următoarele bdquoDacă se consideră numai divinitatea Macircntuitorului Logosul ar părea să fie pe bună dreptate unul şi acelaşi lucru cu Dumnezeu icircnsuşi dar dacă Macircntuitorul este cercetat sbquodupă truprsquo divinitatea apare ca extinsă ( ieşită din ea icircnsăşi icircnstrăinată de ea icircnsăşi nn ) prin propria ei activitate ενεργεια η θεοτης μονη πλαθυνεσται δοκειrdquo 127 Conceptul de πλατυσμος sau dilatare căci acesta este adevăratul său sens sugerează că icircn actul icircntrupării monada superconcentrată asemenea unui punct pitagoreic pacircnă atunci şi de aceea icircncă nediferenţiată intră icircntr-o primă fază de dilatare aşa cum logosul stoic iniţial aflat icircntr-o stare aproape incorporală capătă prin transformare un corp tot mai palpabil tot mai dens Icircntruparea la Marcel de Ancyra ca şi-n concepţia lui Sabeliu este o primă corporeificare a esenţei divine a logosului de pacircnă atunci A doua dilatare sau extensie a monadei este purcederea Duhului Sfacircnt Avacircnd icircn substratul consideraţiilor sale hristologice tot timpul metafizica stoică a logosului care se dilată corporeificacircndu-se dar care revine după o vreme la starea sa iniţială absorbind icircn sine tot ceea ce a generat pacircnă atunci Marcel ajunge să afirme starea de icircntrupare de corporeificare a esenţei divine va lua sfacircrşit cacircndva şi Fiului icirci va lua din locul Logosul neicircntrupat şi pur spiritual De fapt el spune doar că icircmpărăţia Fiului va lua sfacircrşit odată cu judecata finală şi sfacircrşitul timpurilor128

Marcel nu accepta ideea că odată asumată natura umană a Logosului va rămacircne unită pentru eternitate cu el Icircn sine icircnsuşi zicea el trupul carnea nu poate conveni lui Dumnezeu chiar transfigurat prin icircnviere chiar devenit incoruptibil nemuritor trupul nu este mai demn de Dumnezeul cel care este mai presus chiar de imortalitate Se poate crede aşadar presupune Marcel că după parusie Logosul se va despuia de propria-i umanitate şi va reintra icircn Dumnezeu revenind la starea icircn care se afla anterior creaţiei aşa cum sugerează textul din I Corinteni XV28 Ce se va icircntacircmpla cu această umanitate Noi nu ştim deoarece Scriptura nu o spune129

127 Marcel Fragmentul 71 la J Tixeront op cit vol2 p39-40 n1 J Schwane op cit vol2 p226 n2 vezi şi nota 1 de la pagina 227

128 J Schwane op cit vol2 p211 n1 p228 n2 final

129 Marcel Fragmentele 117-121 la J Tixeront op cit vol2 p40 n6 J Schwane op cit vol2 p228 n2

2 Fotin al Sirmiului

Cel mai cunoscut discipol al lui Marcel de Ancyra a fost Fotin devenit episcop de Sirmium Ca şi icircnvăţătorul său Fotin distingea icircntre Logosul etern şi Fiul icircntrupat Cu privire la Logos etern el icirci nega orice existenţă particulară icircn esenţa divină distinctă de Tatăl Dumnezeu este un singur ipostas dar el are icircn sine propria-i raţiune el este λογοπατωρ130 Atacircta vreme cacirct nu este activ Logosul este unul interior ενδιαθετος cacircnd intră icircn stare de act el devine προφορικος şi această manifestare icircn afară constituie prima dilatare πλατυσμος prima extensie icircn Dumnezeu Purcederea Duhului Sfacircnt este a doua131 Cu privire la Iisus Hristos Fotin a mers fidel pe urmele mentorului său atacircta doar că a fost mult mai direct icircn afirmaţii de cacirct predecesorul său Căutacircnd să explice cum a devenit Logosul Fiu prin actul icircntrupării Fotin a afirmat direct transformarea naturii sale divine icircn natura umană a Fiului icircntrupat Acest lucru este atestat direct de Sf Epifanie care reproduce concepţia lui Fotin sub expresia Logosul s-a prefăcut icircn trup εις σαρκα μεταβεβλημενον132 Aluzia la expresia ioaneică και ο σαρξ εγενετο din prologul evangheliei a patra este evidentă Atacirct Tixeront cacirct şi Schwane cred la unison că Sf Epifanie se icircnşeală interpretacircnd astfel concepţia lui Fotin care icircn opinia lor ar fi mai degrabă adopţian icircn hristologie133 Icircntr-adevăr Fotin distingea icircn mod net icircntre Logosul etern şi Fiul icircntrupat afirmacircnd că Fiul n-a existat anterior naşterii sale din Fecioara Sinodul de la Sirmium atestă această doctrină a sa şi o condamnă icircn anatematisma a cincea unde spune bdquoDacă cineva zice că Fiul a existat fără icircndoială icircnainte de Maria dar

130 J Schwane op cit vol2 p229 J Tixeront op cit vol2 p41 n6

131 J Tixeront op cit vol2 p41 n7

132 Epifanie de Salamina Haer LXXI 3 la J Tixeront op cit vol2 p41 n8

133 J Tixeront op cit vol2 p41 n8 J Schwane op cit vol2 p230 n3

numai icircn preştiinţa lui Dumnezeu şi că el n-a fost născut de Dumnezeu icircnaintea tuturor timpurilor că n-a existat icircn Dumnezeu şi că nimic n-a fost creat prin el să fie anatema rdquo Iar anatematisma a noua este şi mai categorică bdquoDacă cineva zice că fiul Mariei nu este decacirct un om să fie anatema rdquo134

La prima vedere aceste anateme par a sugera caracterul adopţian al hristologiei lui Fotin Este icircnsă doar o aparenţă căci afirmaţia că Iisus Hristos sau bdquoFiul Mariei - cum se exprima el potrivit sinodului - este doar un simplu omrdquo se icircnţelege prin prisma distincţiei dintre Logosul etern şi Fiul icircntrupat Or Fiul nu este altceva decacirct Logosul devenit trup sau carne prin transformare cum spune Sf Epifanie sau mai exact prin extensia sau dilatarea substanţei divine Ca şi Marcel Fotin de Sirmiu este marcat şi el de metafizica stoică a logosului care se dilată şi se contractă succesiv şi sinodul confirmă acest lucru prin anatematismele a şasea şi a şaptea bdquoDacă cineva zice că substanţa lui Dumnezeu este susceptibilă de dilatare şi de contracţie să fie anatemardquo bdquoDacă cineva zice că substanţa dilatată a lui Dumnezeu l-a format pe Fiul sau numeşte Fiu dilatarea acestei substanţe să fie anatema rdquo 135 Aşadar Fotin credea ca şi Marcel icircnvăţătorul său că Logosul a devenit Fiu prin dilatarea substanţei sale divine Această interpretare este confirmată şi de Marius Mercator care-l acuză la un moment dat pe Fotin că ar nega faptul că Macircntuitorul s-a născut din Fecioara136 Acuzaţia capătă sens dacă Fotin nega naşterea Macircntuitorului din Fecioara ca Logos deci icircn calitatea sa de Dumenzeu icircncă neicircntrupat nediferenţiat de Tatăl Or acest lucru icircl va face şi Nestorie care icircn a patra sa cuvacircntare către Marius Mercator va folosi şi el conceptul de λογοπατωρ Al treilea argument icircn favoarea acestei interpretări şi care fixează definitiv hristologia lui Fotin ca una de esenţă modalistă este anatema a douăsprezecea a sinodului semiarian de la Sirmium din 351 care-i condamnă direct concepţia icircn termenii următori bdquoDacă cineva auzind cuvintele sbquoŞi Cuvacircntul s-a făcut truprsquo crede că Logosul s-a transformat icircn trup ( icircn carne ) sau că luacircnd trup a suferit vreo schimbare să fie anatema rdquo 137

134 J Schwane op cit vol2 p231-232

135 J Schwane op cit vol2 p231-232

136 J Schwane op cit vol2 p230 n2

137 J Schwane op cit vo2 p230 n4

3 Anatemele sinodului semiarian de la Sirmium (351-352)

Pentru o mai bună icircnţelegere a hristologiei celor doi modalişti iată anatemele rostite icircmpotriva lor icircn special a lui Fotin de Sirmiu de către sinodul semiarian de la Sirmiu din 351-352 anatemele suprimate exprimă viziunea subordinaţiană a participanţilor şi sunt fără interes aici Voi păstra numerotarea originală bdquo2 Dacă cineva numeşte pe tatăl şi pe Fiul doi Dumnezei (nenăscuţi nn) să fie anatema 3 Dacă cineva spune că Hristos este Dumnezeu şi Fiul lui Dumnezeu icircnaintea tuturor timpurilor fără să admită că el (Fiul icircntr-o ipostază personală distinctă nn) l-a ajutat pe Tatăl la crearea tuturor lucrurilor să fie anatema 4 Dacă cineva icircndrăzneşte să spună că Cel Nenăscut sau o parte din El s-a născut din Maria să fie anatema 5 Dacă cineva zice că Fiul lui Dumnezeu a existat fără icircndoială icircnainte de Maria dar numai icircn preştiinţa lui Dumnezeu şi că el nu era icircn Dumnezeu născut din Tatăl icircnaintea tuturor veacurilor şi că prin el au fost făcute toate lucrurile să fie anatema 6 Dacă cineva spune că substanţa lui Dumnezeu este supusă dilatării sau contracţiei să fie anatema 7 Dacă cineva zice că substanţa lui Dumnezeu dilatacircndu-se l-a format pe Fiul sau numeşte Fiu extensia substanţei lui Dumnezeu să fie anatema 8 Dacă cineva numeşte pe Fiul lui Dumnezeu Logos gacircndit sau chiar pronunţat să fie anatema 9 Dacă cineva zice că Fiul Mariei nu este decacirct un om să fie anatema 10 Dacă cineva numindu-l pe Dumnezeu Dumnezeu-omul născut din Maria icircnţelege prin aceasta pe Cel Nenăscut să fie anatema 11 Dacă cineva icircnţelege icircn maniera iudeilor (aceste cuvinte ale lui Isaia XLIV 6) lsquoEu sunt primul şi ultimul şi icircn afară de mine nu există alt Dumnezeursquo cuvinte care au fost zise pentru a exclude idolii şi falşii zei şi le icircnţelege prin excluderea celui ce s-a născut din Dumnezeu Fiul cel unic de dinaintea tuturor veacurilor să fie anatema 12 Dacă cineva căutacircnd să icircnţeleagă aceste cuvinte lsquoCuvacircntul s-a făcut truprsquo crede că Logosul s-a prefăcut icircn carne sau catilde luacircnd trup el a suferit o schimbare să fie anatema 13 Dacă cineva căutacircnd să icircnţeleagă aceste cuvinte lsquoFiul unic al lui Dumnezeu a fost crucificatrsquo crede că divinitatea sa a suferit o tulburare din cauza suferinţei a schimbării a micşorării sau a aneantizării să fie anatema 14 Dacă cineva zice că aceste cuvinte lsquoSă facem omrsquo n-au fost spuse Fiului de către Tatăl ci că Tatăl şi le-ar fi spus lui icircnsuşi (adică le-ar fi spus Logosului existacircnd icircn el icircn manieră impersonală) să fie anatema 15 Dacă cineva spune că nu Fiul ar fi apărut lui Avraam ci Dumnezeul Cel Nenăscut sau o parte din acest Dumnezeu să fie anatema 16 Dacă cineva zice că Fiul lui Dumnezeu n-a luptat ca un om cu Iacov ci că Dumnezeu Cel Nenăscut sau o parte din acest Dumnezeu este cel care a luptat să fie anatema 17 Dacă cineva nu icircnţelege despre Tatăl şi despre Fiul (aceste cuvinte ale lui Moise Geneză XIX 24) lsquoDomnul a făcut să plouă cu foc de la Domnulrsquo ci spune că

Tatăl a făcut să plouă de la el icircnsuşi să fie anatema Căci Domnul adică Fiul este cel care a făcut să plouă de la Domnul adică de la Tatăl Anatema 19 Dacă cineva numeşte pe Tatăl pe Fiul şi pe Sfacircntul Duh o singură persoană să fie anatema 26 Dacă cineva spune că Fiul n-a fost născut şi că el nu-şi are principiul icircn altul (decacirct el) admiţacircnd astfel două fiinţe nenăscute şi fără principiu şi icircn consecinţă doi dumnezei să fie anatema căci capul şi principiul a toate este Fiul iar Dumnezeu la racircndul său este capul şi principiul lui Hristos Icircn acest fel vom readuce toate cu evlavie prin Fiul la principiul tuturor lucrurilor el icircnşişi fără principiu 27 Pentru a da odată pentru totdeauna un icircnţeles adevărat icircnvăţăturii creştine adăugăm Dacă cineva nu-l mărturiseşte pe Hristos Dumnezeu şi Fiul lui Dumnezeu existacircnd icircnaintea tuturor veacurilor icircmpreună lucrător cu Tatăl la crearea tuturor lucrurilor ci spune că el nu a fost numit Hristos şi Fiu decacirct după ce s-a născut din Maria şi că a avut chiar ca Dumnezeu un icircnceput să fie anatema 138

138 J Hefele op cit p 853-861

Aspectul cel mai important aici nu este icircnsă acela că Eunomiu icircn elegeaț aducerea la existen ă a Duhului icircn termenii sugera i icircn Ioan I 3 adică asemenea uneiț ț creaturi ci faptul că fie i icircn această calitate Duhul este creat numai de Fiul că actulș creării Duhului icirci apar ine numai Fiului Este ceea ce observă i Sf Vasile cel Mare careț ș intrigat de acest aspect spune următoarele bdquoExistă oare vreun om pe lume care să nu vadă cu claritate că nici o activitate a Fiului nu se află separată de Tatăl şi că nu se află nimic icircntre cele existente care să aparţină Fiului dar să fie străine de Tatăl (hellip) Pentru ce dar atribuie Eunomiu numai Fiului cauza Duhului Sfacircnt (pos oun tou pneumatos ten aitian to monogenei mono prostithesi) şi pentru a-i calomnia natura se serveşte de activitatea creatoare a acestuia (adică a Fiului nn)(kai kategorema tes physeos autou ten toutou lambanei demiourgian) (hellip) Nu este un pericol evident de a separa de Dumnezeu Tatăl pe Duhul Sfacircnt (diairein apo tou Theou to Pneuma) devreme ce pe de o parte apostolul ni-l prezintă icircn relaţiile sale cacircnd Duhul lui Hristos cacircnd Duhul lui Dumnezeuhellip iar pe de alta Domnul icircnsuşi icircl numeşte Duhul Adevăruluihellip şi spune că purcede de la Tatăl Or acesta (Eunomiu) pentru a micşora slava Domnului nostru Iisus Hristos (allrsquooutos eis kathairesin tes doxes tou Kyrios hemon Iesou Hristou) icircl separă pe Duhul de Tatăl i-l atribuie Monogenului de-o manieră diferită (aferei men apo touș Patros tou de Monogenei diaferontos) desigur pentru a mic ora (Fiului) slava (epiș kathairesi tes doxes prostithesin)rdquo 102 A adar departe de a nega Fiului orice participareș cauzală actul bdquopurcederiirdquo al venirii la existen ă a Duhului Sfacircnt Eunomiu cum aratăț marele capadocian atribuia numai Fiului cauza Duhului Sfacircnt excluzacircndu-l astfel pe Dumnezeu Tatăl icircmpotriva Scripturii (vezi Ioan XV 26)

B REAC IA ESEN IALISTĂȚ Ț

1 Marcel al Ancyrei

102 Sf Vasile cel Mare Contra lui Eunomiu II 34 icircn col Sources chretiennes Les Editions du Cerf Paris 1983 vol 305 p141-143

Devenit episcop al Ancyrei (Ankara de astăzi) Marcel a fost unul din marii apărători ai termenului homoousios icircmpotriva arianismului şi prieten al Sf Atanasie cel Mare Cu timpul s-a dovedit icircnsă că fondul metafizic icircn baza căruia lupta el icircmpotriva arianismului era de cu totul altă natură decacirct acela folosit la sinodul ecumenic de la Niceea icircn formularea celebrului homoousios Marcel actualiza pur şi simplu vechiul sabelianism El icircnţelegea să combată arianismul afirmacircnd consubstanţialitatea Logosului cu Dumnezeu Tatăl pacircnă la desfiinţarea oricărei distincţii dintre cei doi Devenind evident acest fapt Marcel este abandonat de adevăraţii niceeni cum era Sf Atanasie şi acuzat icircn mod deschis de modalism Este ceea ce face la un moment dat icircnsuşi Sf Vasile cel Mare cacircnd scruiindu-i Sf Atanasie icirci solicită acestuia pentru a risipi orice confuzie să condamne imediat bdquoicircnvăţătura periculoasă şi icircn afara adevăratei credinţe (a lui Marcel)rdquo 103 Icircn cele din urmă Marcel este somat să compară icircn faţa unui sinod icircn 335 şi depus din treaptă pentru erezie Eusebiu de Cezareea l-a combătut icircn cadrul unei cărţi intitulate Teologia bisericească Marcel a dispărut din istorie dar doctrina sa a creat mari probleme Ea reprezintă icircn fond o reacţie de fond sabelian la subordinaţianismul arian Ca şi icircn cazul celei a lui Arie doctrina lui Marcel este o hristologie nu o triadologie Deşi a abordat icircn treacăt problema Sf Duh el a făcut-o numai pentru a dovedi absenţa oricărei diferenţe dintre Logosul etern şi Dumnezeu Tatăl

Iată un rezumat al doctrinei sale pe baza textului lui Eusebiu din lucrarea acestuia Teologia bisericească Dumnezeu este o monadă absolut unul şi indivizibil De aici trebuie pornit şi nu de la o pluralitate divină după cum face Origen Aceasta nu icircnseamnă că icircn Dumnezeu nu există un Logos el există dar este μοο σιος adicăὁ ύ Logosul este icircn Dumnezeu şi Dumnezeu icircn el fără nici o diviziune locuind icircn el ca o putere activă nu ca o simplă δ ναμις ci ca o νεργε Această energie seύ ἐ ίᾳ exteriorizează προ ρχεται fără să iasă din Dumnezeu printr-o dilatare πλατυνομ νηέ έ care nu introduce nici dualitate nici compoziţie ipostatică distinctă Această extensie e dublă mai icircntacirci icircn creaţie de vreme ce Logosul e creator apoi icircntrupare Prin această iconomie (coboracircre) Logosul astfel icircntrupat devine Fiu dar nu printr-o naştere icircn interiorul fiinţei divine căci el nu se naşte decacirct abia icircn trup din Fecioara Numai icircn acest trup νεργε α divină este activă şi devine principiu al tuturor actelor lui Hristos Astfel seἐ ί realizează o unire cum totul intimă şi permanentă cu totul superioară celei care icircnsufleţea odinioară pe profeţi Această unire va icircnceta totuşi icircntr-o zi după cacirct ne putem da seama căci trupul char devenit nemuritor nu convine firii divine νεργε α se vaἘ ί rezorbi atunci icircnapoi icircn Dumnezeu de aici acuzaţia adusă constant de orientali lui Marcel că nu mărturiseşte expresia din Crezul de la Niceea bdquoa cărui icircmpărăţie nu va avea sfacircrşit

103 Vesile cel Mare Epist LXIX 2 PG XXXII 432 la M -D Chenu Marcel drsquoAncyre DTC vol XI B col1996

cujus regni non erit finisrdquo 104

Iată acum o altă expunere mai precisă a doctrinei lui Marcel de Ancyra aşa cum apare ea icircn aşa-numitul simbol macrostih bdquoDiscipolii lui Marcel şi ai lui Fotin amacircndoi din Ancyra Galatiei resping subzistenţa eternă τ ν πποαι νιον παρξιν a luiὴ ώ ὕ Hristos divinitatea sa şi icircmpărăţia sa veşnică τελε τητον asemenea iudeilor şi subἀ ύ pretextul că astfel salvează unitatea divină τ μοναρχ Icircn ceea ce ne priveşte noi ştimῇ ίᾳ că Hristos nu este doar o gacircndire exprimată sau imanentă icircn Dumnezeu λ γονό προφορικ ν νδι θετον το θεο ci un Logos-Dumnezeu viu şi subzistent λλὸ ἢ ἐ ά ῦ ῦ ἀ ὰ ζ ντα θε ν λ γον καθrsquo αυτ ν π ρχοντα Fiul lui Dumnezeu şi Hristos El nu existăῶ ὸ ό ἑ ὸ ὑ ά mai icircnainte de veci doar icircn preştiinţa Tatălui ci l-a asistat pe acesta icircn lucrarea sa de creare a celor văzute şi nevăzute El este icircntr-adevăr cel căruia Tatăl i-a zis Să facem om după chipul şi asemănarea noastră el este cel care s-a arătat icircn persoană patriarhilor care a dat Legea care a grăit prin prooroci şi care icircn final s-a icircntrupat l-a revelat tuturor oamenilor pe Tatăl şi care de acum icircnainte domneşte icircn veacul veacurilorrdquo 105

Cum combătea Marcel de Ancyra arianismul printr-o astfel de concepţie De remarcat mai icircntacirci că motivaţia declarată de el icircnsuşi şi icircnregistrată de simbolul macrostih era aceea că astfel salvează unitatea divină τ μοναρχ Prin faptul că respingea oriceῇ ίᾳ asemănare icircntre Logos şi Dumnezeu Tatăl Arie introducea o distincţie gravă icircn Dumnezeu o separare care icircntr-adevăr ameninţa unitatea lui Dumnezeu Marcel apelacircnd la vechea concepţie a lui Sabeliu căuta să combată această depreciere a substanţei Logosului icircn raport cu Tatăl afirmacircnd că el este consubstanţial cu acesta pacircnă la punctul icircn care el Logosul nici nu mai subzistă icircn Dumnezeu ca persoană distinctă de Tatăl Această depreciere a Logosului avea mai ales grave consecinţe icircn hristologie dacă anterior icircntrupării sale icircn Iisus Hristos Logosul nu era recunoscut ca Dumnezeu adevărat egal cu Tatăl atunci cu atacirct mai puţin icirci era recunoscută această calitate după icircntrupare Atribuindu-i slăbiciunile firii umane asumate arienii demonstrau odată icircn plus că Logosul este prin icircnsăşi fiinţa sa neasemănător cu Dumnezeu Tatăl icircn aceste condiţii tot ce a găsit Marcel de cuviinţă să argumenteze a fost ideea sabeliană că icircn icircntrupare monada divină icircnsăşi se dilată capătă o nouă faţă un nou chip distinct de cel anterior icircntrupării tocmai prin caracterul temporal al acestui nou chip Iisus Hristos este Logosul devenit trup existacircnd distinct de Tatăl ca om ca fiinţă cu totul efemeră atacirct el ca

104 La M -D Chenu Marcel drsquoAncyre DTC vol XI B col1997-1998

105 O Hahn Bibliotek der Symbole sect 159 n6 la M -D Chenu Marcel drsquoAncyre DTC vol XI B col1996

persoană cacirct şi icircmpărăţia sa La sfacircrşitul timpurilor totul a reveni la starea iniţială a monadei indistincte

Cu privire la această expresie a cărui icircmpărăţie nu va avea sfacircrşit istoricul dogmelor B Sesbouumleacute scrie bdquohellipAceastăhellip afirmaţie este proprie simbolurilor de credinţă orientale şi niciodată n-a trecut icircn Occident Motivaţia ei este polemică Icircntr-adevăr o erezie atribuită lui Marcel de Ancyra icircn secolul al IV-lea susţinea că la Parusie Logosul se va reicircntoarce icircn Tatăl pacircnă la punctul icircn care se va confunda cu el misterul trinitar nu ar avea astfel decacirct o valoare sbquoiconomicărsquo şi istorică iar nu una sbquoteologicărsquo şi eternă Această idee vine din interpretarea abuzivă a textului paulin sbquoEl trebuie să icircmpărăţească pacircnă ce va pune pe toţi vrăjmaşii săi sub picioarele sale (hellip)Şi cacircnd toate vor fi supuse lui atunci şi Fiul icircnsuşi se va supune Celui ce i-a supus lui toate ca Dumnezeu să fie toate icircn toţirsquo (I Corinteni XV 25 28) Acest text exprimă icircmplinirea finală a misiunii Fiului el nu sugerează prin nimic că fiul nu va mai avea raţiunea de a exista Dimpotrivă glorificat icircn umanitatea sa Fiul va continua să exercite icircn mod etern funcţia sa mediatoare icircn el şi prin el vor vedea drepţii pe Dumnezeurdquo 106

Contestacircnd orice deosebire reală a Logosului de Tatăl şi respingacircnd eternitatea icircmpărăţiei Fiului Marcel credea că apără deopotrivă atacirct consubstanţialitatea Logosului cu Tatăl anterior icircntrupării prin considerarea lui ca nediferenţiat de Tatăl cacirct şi deplinătatea dumnezeirii coboracirctă icircn Hristos ca urmare a dilatării monadei şi a apariţiei ei sub chip uman icircn istorie Probabil că toate aceste idei ale lui Marcel ar fi rămas nebăgate icircn seamă dacă el n-ar fi negat veşnicia icircmpărăţiei lui Hristos Icircn focul controverselor iscate pe această temă Marcel a ajuns să conteste eternitatea Fiului consideracircndu-l doar o fiinţă temporală avacircnd un icircnceput icircn timp ba chiar şi un sfacircrşit bdquoHristos spunea el a icircnceput să domnească acum patru sute de ani şi stăpacircnirea sa va icircnceta odată cu sfacircrşitul lumiirdquo 107 Această afirmaţie a constituit icircnceputul căderii sale din racircndurile niceenilor adevăraţi Acuzaţiile de sabelianism pe care i le aduceau continuu arienii s-au dovedit astfel adevărate şi a sfacircrşit prin a fi abandonat de occidentali de Atanasie şi de toţi adevăraţii susţinători ai lui homoousios care au icircncetat să mai vadă icircn el un apărător al credinţei de la Niceea consideracircndu-l icircn schimb un continuator al vechiului sabelianism

Să intrăm icircnsă icircn detaliile doctrinei sale trinitare propriu-zise Marcel respinge

106 B Sesbouumleacute et J Wolinski Histoire des dogmes Descleacutee 1994 p121

107 J Schwane op cit vol2 p213 n1

cu hotăracircre ideea ariană că Logosul ar exista icircn Tatăl ca un ipostas distinct căci pentru el ca şi pentru arieni noţiunea de ipostas echivala cu aceea de altă substanţă ουσια decacirct a Tatălui Icircn Dumnezeu zicea el nu trebuie să admitem decacirct un ipostas o singură substanţă sau realitate sub icircntreit chip sau sub icircntreit nume μ αί γαρ π στασινὑ ό τριπρ σωπονό σπερὡ και τριωνιμον εισαγη τον αυτον ειναι λεγων τον θεον και τον εν αυτω Λογον και το Αγιον Πνευμα 108 Aşadar pentru Marcel Dumnezeu icircn sine nu este lipsit de Logosul său cum afirmau arienii Dumnezeu spunea el are icircn sine din eternitate Logosul aşa cum omul are icircn el icircnsuşi propria-i raţiune Astfel Dumnezeu şi Logosul său sunt unul şi acelaşi lucru εν και ταυτον109 Referindu-se la primele versete ale prologului evangheliei a patra Marcel spune că Logosul icircncă neicircntrupat ασαρκος nu este icircncă Fiu ci doar Logos bdquoIcircnainte de a fi coboracirct printre noi şi de a se fi născut din Fecioara el nu era decacirct Logosrdquo110

Despre acest Logos mai spunea Marcel Scriptura ne zice trei lucruri icircntacirci că el era la icircnceput εν αρχη pentru a semnifica faptul că se afla icircn Tatăl icircn mod potenţial δυναμει icircn al doilea racircnd că el era προς τον θεον pentru a marca faptul că era la Dumnezeu icircn act ενεργεια căci prin el au fost create toate icircn fine că el era Dumnezeu pentru a ne icircnvăţa că divinitatea nu este divizată deoarece Logosul este icircn Dumnezeu şi Dumnezeu este icircn Logosul Astfel Logosul este etern şi consubstanţial ομοουσιος αυτοουσιος cu Dumnezeu 111 Acest efort de a afirma unitatea pacircnă la indistincţie a Fiului cu Tatăl era menită icircn viziunea lui Marcel de Ancyra să contracareze subordinaţianismul arian bdquoChiar icircn doctrina sa trinitară subliniază acelaşi Schwane el n-a avut icircn gacircnd altceva decacirct problema cum să onoreze icircn Macircntuitorul nu o fiinţă distinctă de Dumnezeu şi subordonată lui (cum icircnvăţau arienii nn ) ci o divinitate

108 J Schwane op cit vol2 p224 n1 Eusebiu de Cezareea pare să ignore aici fragmentele 76 şi 77 pe care le citează Tixeront cacircnd afirmă că Marcel nu admitea decacirct un singur προσωπον

109 J Schwane op cit vol2 p221 n1

110 J Schwane op cit vol2 p216 n1

111 Marcel Fragmentele 52 97 la J Tixeront op cit vol2 p39 n5 şi 6

adevărată şi perfectărdquo112

Pentru a contracara arianismul Marcel afirmă cu hotăracircre că icircn Dumnezeu nu există trei ipostase ci doar unul Această precizare icircl apropie indiscutabil de Sabeliu care afirma acelaşi lucru Marcel merge icircnsă mai departe decacirct mentorul său şi afirmă că icircn Dumnezeu avem nu doar un singur ipostas ci şi un singur πρ σωπον ό 113 Se pare că cei doi termeni nu aveau acelaşi icircnţeles şi mai ales acelaşi rol icircn hristologia lui Marcel Pe scurt este foarte probabil că Marcel desemna sub numele de ipostas esenţa divină icircnsăşi avacircnd icircn sine icircn mod indistinct pe Tatăl şi pe Logos ca raţiune paternă λογοπατωρ Divinitatea există din eternitate sub un singur πρ σωπον sub un singur chip care esteό acela al Tatălui Logosul icircn schimb nu are πρ σωπον propriu el este de fapt bdquofărăό chiprdquo προσωπον El capătă un chip distinct de Tatăl o faţă proprie διον πρ σωπονἄ ἴ ό abia prin coboracircrea sa icircn istorie prin manifestarea sa icircn afara condiţiei sale divine deci icircn icircntrupare

Afirmaţia sa fundamentală icircn această problemă a fost aceea că anterior icircntrupării sale Logosul nu s-a numit Fiu al Tatălui acest nume l-a dobacircndit la modul propriu abia icircn urma naşterii sale din Fecioara Dacă icircn Vechiul Testament Logosul este numit totuşi Fiu aceasta este de fapt o profeţie icircn care viitorul său nume icirci este atribuit de mai icircnainte Se pare că şi această distincţie pe care el o făcea icircntre calităţile de Logos şi Fiu era menită să contracareze arianismul din calitatea Logosului de Fiu arienii trăgeau concluzia că Logosul nu poate fi coetern cu Tatăl căci nici un fiu nu poate avea aceeaşi vacircrstă cu tatăl său Pentru a elimina orice nuanţă de posterioritate icircn raport cu Tatăl Marcel contesta aşadar Logosului etern calitatea de Fiu deci de fiinţă ulterioară Tatălui aşa cum icircnvăţau arienii114 Pe de altă parte deoarece arienii speculau enorm pe marginea faptului că Logosul este născut din Tatăl văzacircnd icircn simplul act al naşterii dovada inferiorităţii sale faţă de Tatăl cel nenăscut γ ννητος Marcel neagă pur şiἀ έ simplu că Logosul ar exista icircn Tatăl icircn baza unei naşteri a sa de către Tatăl Logosul e veşnic deci fără icircnceput el nu este Dumnezeu asemenea Tatălui său ci este icircnsăşi fiinţa lui Dumnezeu Tatăl raţiunea sa eternă bdquoPe baza cărui pasaj din Scriptură am putea

112 J Schwane op cit vol2 p225

113 Marcel de Ancyra Fragmentele 66 76 77 83 87 88 la J Tixeront op cit vol2 p39 n12 şi 3

114 J Schwane op cit vol2 p215 n3 p216 n2

afirma zice el că există o fiinţă nenăscută şi o fiinţă născută cum cred ei (arienii nn ) Nici unul dintre profeţi nici unul dintre evanghelişti ba nici măcar vreunul dintre apostoli n-a spus aceastardquo115 Există icircnsă icircn Noul Testament o expresie pe care Marcel n-a putut-o ocoli şi pe care a trebuit s-o interpreteze icircn coerenţă cu propriul sistem este vorba de expresia bdquoicircntacirciul născut dintre creaturirdquo Arienii atribuiau această expresie Logosului divin pentru a demonstra că este o creatură Prin contrast Marcel a negat că această expresie paulină s-ar referi la Logosul divin şi a raportat-o numai la Fiul icircntrupat icircnţelegacircnd-o adică exclusiv prin prisma actului icircntrupării116

Să trecem acum la miezul hristologiei lui Marcel care este aceea a statutului Fiului icircntrupat Marcel desemna monada eternă prin termenul de λογοπ τωρ El seά deosebea astfel de Sabeliu care desemna aceeaşi monadă prin termenul de ιοπ τωρὑ ά Această schimbare avea o semnificaţie adacircncă icircn concepţia episcopului de Ancyra Logosul nu este Fiu decacirct după icircntrupare Prin urmare abia dup icircntrupare se poate vorbi de o naştere propriu-zisă a Logosului dar numai pentru că este Fiu Devenind Fiu Logosul a căpătat un chip propriu διον πρ σωπον a cărui natură este exclusivἴ ό temporală relativă deci efemeră adică atacirct cacirct va ţine icircmpărăţia lui Hristos Ca Fiu el se deosebeşte acum radical de Tatăl icircn sensul că este un om adevărat Abia sub condiţia icircntrupării abia ca Fiu Logosul este bdquocopie a Tatăluirdquo Anterior icircntrupării el nu este nici Fiu nici bdquocopie a Tatăluirdquo Această expresie din Coloseni I15 el o raporta la Fiul lui Dumnezeu făcut om iar nu la Logosul icircn sine Şi icircn această problemă Marcel se lăsa antrenat de disputa sa icircmpotriva arienilor Unul din argumentele pe care aceştia le foloseau pentru a dovedi că Logosul este inferior Tatălui era exact acesta extras din expresia paulină susmenţionată dacă Logosul este o copie a Tatălui atunci el este inferior căci orice copie este inferioară originalului ei Icircn consecinţă Marcel nega că această expresie s-ar referi la Logosul etern ci ea trebuie atribuită numai Fiului icircntrupat Argumentul său era următorul o copie trebuie să facă vizibil obiectul invizibil şi absent ori cel care face vizibil icircn lume pe Dumnezeu nu este Logosul etern el icircnsuşi invizibil ca şi Tatăl ci Logosul sau Fiul icircntrupat117

Afirmacircnd că bdquoHristos a icircnceput să domnească acum patru sute de ani şi

115 J Schwane op cit vol2 p217 n4

116 J Schwane op cit vol2 p219 n1

117 J Schwane op cit vol2 p220 n2

stăpacircnirea sa va icircnceta odată cu sfacircrşitul lumiirdquo118 el afirma de fapt că Hristos n-a existat anterior naşterii sale din Fecioara ca ipostas distinct de acela al Tatălui Eusebiu de Cezareea care-i combate hristologia icircn două tratate separate spune despre el acuzator că bdquoa icircndrăznit să nu atribuie Fiului lui Dumnezeu preexistenţa nici o existenţă proprie anterioară icircntrupării ουτε προειναι ουτε προυφεσταναι τολμα λεγεινrdquo119 Dar dacă după Marcel nu este de conceput o naştere eternă a Logosului din Tată pentru că nu se distinge cu nimic de el cu atacirct mai puţin poate fi vorba de o naştere a aceluiaşi Logos din Fecioara Acest act trebuie atribuit numai omului Iisus supranumit Fiul lui Dumnezeu Doar despre el se poate spune că s-a născut cu adevărat icircnţelegacircnd actul naşterii numai ca naştere temporală din Fecioara Dar care este atunci statutul Logosului divin anterior icircntrupării şi care este cel al Fiului icircntrupat Eusebiu răspunde acestei icircntrebări reproducacircnd doctrina lui Marcel astfel sub aspectul existenţei sale divine Logosul este unit cu Dumnezeu fără diviziune şi fără icircmpărţire icircn Tatăl ca potenţă a acestuia sub aspectul activităţii sale şi numai sub acest aspect ca Logos activ Dumnezeirea s-a unit cu trupul pentru a deveni principiu de mişcare şi de activitate120

Marcel a fost acuzat de Eusebiu de Cezareea că a căzut icircn erezia lui Sabeliu şi că ar fi reluat adopţianismul lui Pavel de Samosata icircnvăţacircnd că Logosul s-a unit cu un om individual cu personalitate distinctă consideracircndu-l deci pe Iisus Hristos un simplu om121 Cu privire la acuzaţia de adopţianism Shwane observă că aşa ceva nu reiese din fragmentele ajunse pacircnă la noi din opera lui Marcel Dimpotrivă el ne prezintă ca divine efectele răscumpărării şi-l acuză pe Eusebiu că nu-l priveşte pe Macircntuitorul decacirct ca pe un simplu om122 Acuzaţia de cădere icircn sabelianism este icircnsă reală Cum am spus şi mai

118 J Schwane op cit vol2 p213 n1

119 J Schwane op cit p217 n2

120 J Schwane op cit vol2 p227 n1

121 J Schwane op cit vol2 p227 n2

122 J Schwane op cit vol2 p227 n4

sus Sf Atanasie a icircntacirclnit icircn vremea sa o sectă sabeliană care asemenea lui Marcel făcea aceeaşi distincţie icircntre Logos şi Fiul icircntrupat şi pe ai cărei membri i-a icircntrebat cum a devenit Logosul Fiu A căpătat acest nume cacircnd a asumat natura umană Sau Logosul a devenit Fiu devenind om Sau icircn fine a devenit Fiu icircn amacircndouă felurile adică luacircnd un trup sau devenind un trup 123 Se pare că Marcel asemenea sabelienilor Sf Atanasie a fost de părere că Logosul n-a asumat un om ci a devenit el icircnsuşi om căci el declară icircn mod expres că icircn Macircntuitorul s-a manifestat plenitudinea divinităţii την πασαν θεοτητα εν αυτη σωματικως επιδειξεταιrdquo124 Aluzia la expresia din Coloseni I9 este aici evidentă

Cum poate fi aşadar icircnţeles acest lucru pe fondul afirmaţiei sale că Logosul icircn accepţiunea sa divină nedeosebit icircn nici un fel de Tatăl icircn interiorul monadei este cu totul diferit de Fiul icircntrupat Căci Marcel afirma icircntr-adevăr că Fiul este o persoană separată de Dumnezeu şi nu există decacirct icircn afara Tatălui εκτος του πατρος 125 Aici intervine conceptul de origine stoică al extensiei πλατυσμος monadei sau esenţei divine mai icircntacirci icircn diadă prin icircntrupare apoi icircn triadă prin purcederea Duhului bdquoMonada spune Marcel nu se extinde icircn Triadă fără să sufere o oarecare separaţie ου σαφως και φανερως ενταυθα απορρητω η μονας φαινεται πλατυνομενη μεν εις τριαδα διαιρεισθαι δε μηδαμως υπομενουσαrdquo 126 Icircn ea icircnsăşi monada divină υiοπατωρ este nediferenţiată existacircnd icircntr-o stare de superconcentrare de potenţialitate maximă icircn interiorul căreia orice distincţie reală cum ar fi aceea dintre Tatăl şi Fiul său este imposibilă Calitatea de a fi Tată ca şi aceea de a fi Fiu nefiind icircncă activate icircntre ele nici nu poate exista icircncă un raport real Iată de ce Marcel neagă existenţa unei relaţii cauzale icircn interiorul divinităţii respingacircnd ideea de naştere a Logosului etern adică icircncă neactivat Icircn momentul icircn care Logosul părăseşte starea sa de existenţă virtuală potenţială icircn interiorul monadei indistincte şi se manifestă icircn actul creaţiei dar mai ales icircn cel al icircntrupării el devine dintr-odată distinct real de Tatăl tocmai prin acest act al naşterii sale din Fecioara care este de fapt o intrare icircn acţiune a energiei active a monadei η ενεργεια δραστικη

123 J Schwane op cit vol2 p217 n3

124 J Schwane op cit vol2 p227 n5

125 J Schwane op cit vol2 p221 n2

126 J Schwane op cit vol2 p224 n3

Marcel icircnsuşi spune următoarele bdquoDacă se consideră numai divinitatea Macircntuitorului Logosul ar părea să fie pe bună dreptate unul şi acelaşi lucru cu Dumnezeu icircnsuşi dar dacă Macircntuitorul este cercetat sbquodupă truprsquo divinitatea apare ca extinsă ( ieşită din ea icircnsăşi icircnstrăinată de ea icircnsăşi nn ) prin propria ei activitate ενεργεια η θεοτης μονη πλαθυνεσται δοκειrdquo 127 Conceptul de πλατυσμος sau dilatare căci acesta este adevăratul său sens sugerează că icircn actul icircntrupării monada superconcentrată asemenea unui punct pitagoreic pacircnă atunci şi de aceea icircncă nediferenţiată intră icircntr-o primă fază de dilatare aşa cum logosul stoic iniţial aflat icircntr-o stare aproape incorporală capătă prin transformare un corp tot mai palpabil tot mai dens Icircntruparea la Marcel de Ancyra ca şi-n concepţia lui Sabeliu este o primă corporeificare a esenţei divine a logosului de pacircnă atunci A doua dilatare sau extensie a monadei este purcederea Duhului Sfacircnt Avacircnd icircn substratul consideraţiilor sale hristologice tot timpul metafizica stoică a logosului care se dilată corporeificacircndu-se dar care revine după o vreme la starea sa iniţială absorbind icircn sine tot ceea ce a generat pacircnă atunci Marcel ajunge să afirme starea de icircntrupare de corporeificare a esenţei divine va lua sfacircrşit cacircndva şi Fiului icirci va lua din locul Logosul neicircntrupat şi pur spiritual De fapt el spune doar că icircmpărăţia Fiului va lua sfacircrşit odată cu judecata finală şi sfacircrşitul timpurilor128

Marcel nu accepta ideea că odată asumată natura umană a Logosului va rămacircne unită pentru eternitate cu el Icircn sine icircnsuşi zicea el trupul carnea nu poate conveni lui Dumnezeu chiar transfigurat prin icircnviere chiar devenit incoruptibil nemuritor trupul nu este mai demn de Dumnezeul cel care este mai presus chiar de imortalitate Se poate crede aşadar presupune Marcel că după parusie Logosul se va despuia de propria-i umanitate şi va reintra icircn Dumnezeu revenind la starea icircn care se afla anterior creaţiei aşa cum sugerează textul din I Corinteni XV28 Ce se va icircntacircmpla cu această umanitate Noi nu ştim deoarece Scriptura nu o spune129

127 Marcel Fragmentul 71 la J Tixeront op cit vol2 p39-40 n1 J Schwane op cit vol2 p226 n2 vezi şi nota 1 de la pagina 227

128 J Schwane op cit vol2 p211 n1 p228 n2 final

129 Marcel Fragmentele 117-121 la J Tixeront op cit vol2 p40 n6 J Schwane op cit vol2 p228 n2

2 Fotin al Sirmiului

Cel mai cunoscut discipol al lui Marcel de Ancyra a fost Fotin devenit episcop de Sirmium Ca şi icircnvăţătorul său Fotin distingea icircntre Logosul etern şi Fiul icircntrupat Cu privire la Logos etern el icirci nega orice existenţă particulară icircn esenţa divină distinctă de Tatăl Dumnezeu este un singur ipostas dar el are icircn sine propria-i raţiune el este λογοπατωρ130 Atacircta vreme cacirct nu este activ Logosul este unul interior ενδιαθετος cacircnd intră icircn stare de act el devine προφορικος şi această manifestare icircn afară constituie prima dilatare πλατυσμος prima extensie icircn Dumnezeu Purcederea Duhului Sfacircnt este a doua131 Cu privire la Iisus Hristos Fotin a mers fidel pe urmele mentorului său atacircta doar că a fost mult mai direct icircn afirmaţii de cacirct predecesorul său Căutacircnd să explice cum a devenit Logosul Fiu prin actul icircntrupării Fotin a afirmat direct transformarea naturii sale divine icircn natura umană a Fiului icircntrupat Acest lucru este atestat direct de Sf Epifanie care reproduce concepţia lui Fotin sub expresia Logosul s-a prefăcut icircn trup εις σαρκα μεταβεβλημενον132 Aluzia la expresia ioaneică και ο σαρξ εγενετο din prologul evangheliei a patra este evidentă Atacirct Tixeront cacirct şi Schwane cred la unison că Sf Epifanie se icircnşeală interpretacircnd astfel concepţia lui Fotin care icircn opinia lor ar fi mai degrabă adopţian icircn hristologie133 Icircntr-adevăr Fotin distingea icircn mod net icircntre Logosul etern şi Fiul icircntrupat afirmacircnd că Fiul n-a existat anterior naşterii sale din Fecioara Sinodul de la Sirmium atestă această doctrină a sa şi o condamnă icircn anatematisma a cincea unde spune bdquoDacă cineva zice că Fiul a existat fără icircndoială icircnainte de Maria dar

130 J Schwane op cit vol2 p229 J Tixeront op cit vol2 p41 n6

131 J Tixeront op cit vol2 p41 n7

132 Epifanie de Salamina Haer LXXI 3 la J Tixeront op cit vol2 p41 n8

133 J Tixeront op cit vol2 p41 n8 J Schwane op cit vol2 p230 n3

numai icircn preştiinţa lui Dumnezeu şi că el n-a fost născut de Dumnezeu icircnaintea tuturor timpurilor că n-a existat icircn Dumnezeu şi că nimic n-a fost creat prin el să fie anatema rdquo Iar anatematisma a noua este şi mai categorică bdquoDacă cineva zice că fiul Mariei nu este decacirct un om să fie anatema rdquo134

La prima vedere aceste anateme par a sugera caracterul adopţian al hristologiei lui Fotin Este icircnsă doar o aparenţă căci afirmaţia că Iisus Hristos sau bdquoFiul Mariei - cum se exprima el potrivit sinodului - este doar un simplu omrdquo se icircnţelege prin prisma distincţiei dintre Logosul etern şi Fiul icircntrupat Or Fiul nu este altceva decacirct Logosul devenit trup sau carne prin transformare cum spune Sf Epifanie sau mai exact prin extensia sau dilatarea substanţei divine Ca şi Marcel Fotin de Sirmiu este marcat şi el de metafizica stoică a logosului care se dilată şi se contractă succesiv şi sinodul confirmă acest lucru prin anatematismele a şasea şi a şaptea bdquoDacă cineva zice că substanţa lui Dumnezeu este susceptibilă de dilatare şi de contracţie să fie anatemardquo bdquoDacă cineva zice că substanţa dilatată a lui Dumnezeu l-a format pe Fiul sau numeşte Fiu dilatarea acestei substanţe să fie anatema rdquo 135 Aşadar Fotin credea ca şi Marcel icircnvăţătorul său că Logosul a devenit Fiu prin dilatarea substanţei sale divine Această interpretare este confirmată şi de Marius Mercator care-l acuză la un moment dat pe Fotin că ar nega faptul că Macircntuitorul s-a născut din Fecioara136 Acuzaţia capătă sens dacă Fotin nega naşterea Macircntuitorului din Fecioara ca Logos deci icircn calitatea sa de Dumenzeu icircncă neicircntrupat nediferenţiat de Tatăl Or acest lucru icircl va face şi Nestorie care icircn a patra sa cuvacircntare către Marius Mercator va folosi şi el conceptul de λογοπατωρ Al treilea argument icircn favoarea acestei interpretări şi care fixează definitiv hristologia lui Fotin ca una de esenţă modalistă este anatema a douăsprezecea a sinodului semiarian de la Sirmium din 351 care-i condamnă direct concepţia icircn termenii următori bdquoDacă cineva auzind cuvintele sbquoŞi Cuvacircntul s-a făcut truprsquo crede că Logosul s-a transformat icircn trup ( icircn carne ) sau că luacircnd trup a suferit vreo schimbare să fie anatema rdquo 137

134 J Schwane op cit vol2 p231-232

135 J Schwane op cit vol2 p231-232

136 J Schwane op cit vol2 p230 n2

137 J Schwane op cit vo2 p230 n4

3 Anatemele sinodului semiarian de la Sirmium (351-352)

Pentru o mai bună icircnţelegere a hristologiei celor doi modalişti iată anatemele rostite icircmpotriva lor icircn special a lui Fotin de Sirmiu de către sinodul semiarian de la Sirmiu din 351-352 anatemele suprimate exprimă viziunea subordinaţiană a participanţilor şi sunt fără interes aici Voi păstra numerotarea originală bdquo2 Dacă cineva numeşte pe tatăl şi pe Fiul doi Dumnezei (nenăscuţi nn) să fie anatema 3 Dacă cineva spune că Hristos este Dumnezeu şi Fiul lui Dumnezeu icircnaintea tuturor timpurilor fără să admită că el (Fiul icircntr-o ipostază personală distinctă nn) l-a ajutat pe Tatăl la crearea tuturor lucrurilor să fie anatema 4 Dacă cineva icircndrăzneşte să spună că Cel Nenăscut sau o parte din El s-a născut din Maria să fie anatema 5 Dacă cineva zice că Fiul lui Dumnezeu a existat fără icircndoială icircnainte de Maria dar numai icircn preştiinţa lui Dumnezeu şi că el nu era icircn Dumnezeu născut din Tatăl icircnaintea tuturor veacurilor şi că prin el au fost făcute toate lucrurile să fie anatema 6 Dacă cineva spune că substanţa lui Dumnezeu este supusă dilatării sau contracţiei să fie anatema 7 Dacă cineva zice că substanţa lui Dumnezeu dilatacircndu-se l-a format pe Fiul sau numeşte Fiu extensia substanţei lui Dumnezeu să fie anatema 8 Dacă cineva numeşte pe Fiul lui Dumnezeu Logos gacircndit sau chiar pronunţat să fie anatema 9 Dacă cineva zice că Fiul Mariei nu este decacirct un om să fie anatema 10 Dacă cineva numindu-l pe Dumnezeu Dumnezeu-omul născut din Maria icircnţelege prin aceasta pe Cel Nenăscut să fie anatema 11 Dacă cineva icircnţelege icircn maniera iudeilor (aceste cuvinte ale lui Isaia XLIV 6) lsquoEu sunt primul şi ultimul şi icircn afară de mine nu există alt Dumnezeursquo cuvinte care au fost zise pentru a exclude idolii şi falşii zei şi le icircnţelege prin excluderea celui ce s-a născut din Dumnezeu Fiul cel unic de dinaintea tuturor veacurilor să fie anatema 12 Dacă cineva căutacircnd să icircnţeleagă aceste cuvinte lsquoCuvacircntul s-a făcut truprsquo crede că Logosul s-a prefăcut icircn carne sau catilde luacircnd trup el a suferit o schimbare să fie anatema 13 Dacă cineva căutacircnd să icircnţeleagă aceste cuvinte lsquoFiul unic al lui Dumnezeu a fost crucificatrsquo crede că divinitatea sa a suferit o tulburare din cauza suferinţei a schimbării a micşorării sau a aneantizării să fie anatema 14 Dacă cineva zice că aceste cuvinte lsquoSă facem omrsquo n-au fost spuse Fiului de către Tatăl ci că Tatăl şi le-ar fi spus lui icircnsuşi (adică le-ar fi spus Logosului existacircnd icircn el icircn manieră impersonală) să fie anatema 15 Dacă cineva spune că nu Fiul ar fi apărut lui Avraam ci Dumnezeul Cel Nenăscut sau o parte din acest Dumnezeu să fie anatema 16 Dacă cineva zice că Fiul lui Dumnezeu n-a luptat ca un om cu Iacov ci că Dumnezeu Cel Nenăscut sau o parte din acest Dumnezeu este cel care a luptat să fie anatema 17 Dacă cineva nu icircnţelege despre Tatăl şi despre Fiul (aceste cuvinte ale lui Moise Geneză XIX 24) lsquoDomnul a făcut să plouă cu foc de la Domnulrsquo ci spune că

Tatăl a făcut să plouă de la el icircnsuşi să fie anatema Căci Domnul adică Fiul este cel care a făcut să plouă de la Domnul adică de la Tatăl Anatema 19 Dacă cineva numeşte pe Tatăl pe Fiul şi pe Sfacircntul Duh o singură persoană să fie anatema 26 Dacă cineva spune că Fiul n-a fost născut şi că el nu-şi are principiul icircn altul (decacirct el) admiţacircnd astfel două fiinţe nenăscute şi fără principiu şi icircn consecinţă doi dumnezei să fie anatema căci capul şi principiul a toate este Fiul iar Dumnezeu la racircndul său este capul şi principiul lui Hristos Icircn acest fel vom readuce toate cu evlavie prin Fiul la principiul tuturor lucrurilor el icircnşişi fără principiu 27 Pentru a da odată pentru totdeauna un icircnţeles adevărat icircnvăţăturii creştine adăugăm Dacă cineva nu-l mărturiseşte pe Hristos Dumnezeu şi Fiul lui Dumnezeu existacircnd icircnaintea tuturor veacurilor icircmpreună lucrător cu Tatăl la crearea tuturor lucrurilor ci spune că el nu a fost numit Hristos şi Fiu decacirct după ce s-a născut din Maria şi că a avut chiar ca Dumnezeu un icircnceput să fie anatema 138

138 J Hefele op cit p 853-861

Devenit episcop al Ancyrei (Ankara de astăzi) Marcel a fost unul din marii apărători ai termenului homoousios icircmpotriva arianismului şi prieten al Sf Atanasie cel Mare Cu timpul s-a dovedit icircnsă că fondul metafizic icircn baza căruia lupta el icircmpotriva arianismului era de cu totul altă natură decacirct acela folosit la sinodul ecumenic de la Niceea icircn formularea celebrului homoousios Marcel actualiza pur şi simplu vechiul sabelianism El icircnţelegea să combată arianismul afirmacircnd consubstanţialitatea Logosului cu Dumnezeu Tatăl pacircnă la desfiinţarea oricărei distincţii dintre cei doi Devenind evident acest fapt Marcel este abandonat de adevăraţii niceeni cum era Sf Atanasie şi acuzat icircn mod deschis de modalism Este ceea ce face la un moment dat icircnsuşi Sf Vasile cel Mare cacircnd scruiindu-i Sf Atanasie icirci solicită acestuia pentru a risipi orice confuzie să condamne imediat bdquoicircnvăţătura periculoasă şi icircn afara adevăratei credinţe (a lui Marcel)rdquo 103 Icircn cele din urmă Marcel este somat să compară icircn faţa unui sinod icircn 335 şi depus din treaptă pentru erezie Eusebiu de Cezareea l-a combătut icircn cadrul unei cărţi intitulate Teologia bisericească Marcel a dispărut din istorie dar doctrina sa a creat mari probleme Ea reprezintă icircn fond o reacţie de fond sabelian la subordinaţianismul arian Ca şi icircn cazul celei a lui Arie doctrina lui Marcel este o hristologie nu o triadologie Deşi a abordat icircn treacăt problema Sf Duh el a făcut-o numai pentru a dovedi absenţa oricărei diferenţe dintre Logosul etern şi Dumnezeu Tatăl

Iată un rezumat al doctrinei sale pe baza textului lui Eusebiu din lucrarea acestuia Teologia bisericească Dumnezeu este o monadă absolut unul şi indivizibil De aici trebuie pornit şi nu de la o pluralitate divină după cum face Origen Aceasta nu icircnseamnă că icircn Dumnezeu nu există un Logos el există dar este μοο σιος adicăὁ ύ Logosul este icircn Dumnezeu şi Dumnezeu icircn el fără nici o diviziune locuind icircn el ca o putere activă nu ca o simplă δ ναμις ci ca o νεργε Această energie seύ ἐ ίᾳ exteriorizează προ ρχεται fără să iasă din Dumnezeu printr-o dilatare πλατυνομ νηέ έ care nu introduce nici dualitate nici compoziţie ipostatică distinctă Această extensie e dublă mai icircntacirci icircn creaţie de vreme ce Logosul e creator apoi icircntrupare Prin această iconomie (coboracircre) Logosul astfel icircntrupat devine Fiu dar nu printr-o naştere icircn interiorul fiinţei divine căci el nu se naşte decacirct abia icircn trup din Fecioara Numai icircn acest trup νεργε α divină este activă şi devine principiu al tuturor actelor lui Hristos Astfel seἐ ί realizează o unire cum totul intimă şi permanentă cu totul superioară celei care icircnsufleţea odinioară pe profeţi Această unire va icircnceta totuşi icircntr-o zi după cacirct ne putem da seama căci trupul char devenit nemuritor nu convine firii divine νεργε α se vaἘ ί rezorbi atunci icircnapoi icircn Dumnezeu de aici acuzaţia adusă constant de orientali lui Marcel că nu mărturiseşte expresia din Crezul de la Niceea bdquoa cărui icircmpărăţie nu va avea sfacircrşit

103 Vesile cel Mare Epist LXIX 2 PG XXXII 432 la M -D Chenu Marcel drsquoAncyre DTC vol XI B col1996

cujus regni non erit finisrdquo 104

Iată acum o altă expunere mai precisă a doctrinei lui Marcel de Ancyra aşa cum apare ea icircn aşa-numitul simbol macrostih bdquoDiscipolii lui Marcel şi ai lui Fotin amacircndoi din Ancyra Galatiei resping subzistenţa eternă τ ν πποαι νιον παρξιν a luiὴ ώ ὕ Hristos divinitatea sa şi icircmpărăţia sa veşnică τελε τητον asemenea iudeilor şi subἀ ύ pretextul că astfel salvează unitatea divină τ μοναρχ Icircn ceea ce ne priveşte noi ştimῇ ίᾳ că Hristos nu este doar o gacircndire exprimată sau imanentă icircn Dumnezeu λ γονό προφορικ ν νδι θετον το θεο ci un Logos-Dumnezeu viu şi subzistent λλὸ ἢ ἐ ά ῦ ῦ ἀ ὰ ζ ντα θε ν λ γον καθrsquo αυτ ν π ρχοντα Fiul lui Dumnezeu şi Hristos El nu existăῶ ὸ ό ἑ ὸ ὑ ά mai icircnainte de veci doar icircn preştiinţa Tatălui ci l-a asistat pe acesta icircn lucrarea sa de creare a celor văzute şi nevăzute El este icircntr-adevăr cel căruia Tatăl i-a zis Să facem om după chipul şi asemănarea noastră el este cel care s-a arătat icircn persoană patriarhilor care a dat Legea care a grăit prin prooroci şi care icircn final s-a icircntrupat l-a revelat tuturor oamenilor pe Tatăl şi care de acum icircnainte domneşte icircn veacul veacurilorrdquo 105

Cum combătea Marcel de Ancyra arianismul printr-o astfel de concepţie De remarcat mai icircntacirci că motivaţia declarată de el icircnsuşi şi icircnregistrată de simbolul macrostih era aceea că astfel salvează unitatea divină τ μοναρχ Prin faptul că respingea oriceῇ ίᾳ asemănare icircntre Logos şi Dumnezeu Tatăl Arie introducea o distincţie gravă icircn Dumnezeu o separare care icircntr-adevăr ameninţa unitatea lui Dumnezeu Marcel apelacircnd la vechea concepţie a lui Sabeliu căuta să combată această depreciere a substanţei Logosului icircn raport cu Tatăl afirmacircnd că el este consubstanţial cu acesta pacircnă la punctul icircn care el Logosul nici nu mai subzistă icircn Dumnezeu ca persoană distinctă de Tatăl Această depreciere a Logosului avea mai ales grave consecinţe icircn hristologie dacă anterior icircntrupării sale icircn Iisus Hristos Logosul nu era recunoscut ca Dumnezeu adevărat egal cu Tatăl atunci cu atacirct mai puţin icirci era recunoscută această calitate după icircntrupare Atribuindu-i slăbiciunile firii umane asumate arienii demonstrau odată icircn plus că Logosul este prin icircnsăşi fiinţa sa neasemănător cu Dumnezeu Tatăl icircn aceste condiţii tot ce a găsit Marcel de cuviinţă să argumenteze a fost ideea sabeliană că icircn icircntrupare monada divină icircnsăşi se dilată capătă o nouă faţă un nou chip distinct de cel anterior icircntrupării tocmai prin caracterul temporal al acestui nou chip Iisus Hristos este Logosul devenit trup existacircnd distinct de Tatăl ca om ca fiinţă cu totul efemeră atacirct el ca

104 La M -D Chenu Marcel drsquoAncyre DTC vol XI B col1997-1998

105 O Hahn Bibliotek der Symbole sect 159 n6 la M -D Chenu Marcel drsquoAncyre DTC vol XI B col1996

persoană cacirct şi icircmpărăţia sa La sfacircrşitul timpurilor totul a reveni la starea iniţială a monadei indistincte

Cu privire la această expresie a cărui icircmpărăţie nu va avea sfacircrşit istoricul dogmelor B Sesbouumleacute scrie bdquohellipAceastăhellip afirmaţie este proprie simbolurilor de credinţă orientale şi niciodată n-a trecut icircn Occident Motivaţia ei este polemică Icircntr-adevăr o erezie atribuită lui Marcel de Ancyra icircn secolul al IV-lea susţinea că la Parusie Logosul se va reicircntoarce icircn Tatăl pacircnă la punctul icircn care se va confunda cu el misterul trinitar nu ar avea astfel decacirct o valoare sbquoiconomicărsquo şi istorică iar nu una sbquoteologicărsquo şi eternă Această idee vine din interpretarea abuzivă a textului paulin sbquoEl trebuie să icircmpărăţească pacircnă ce va pune pe toţi vrăjmaşii săi sub picioarele sale (hellip)Şi cacircnd toate vor fi supuse lui atunci şi Fiul icircnsuşi se va supune Celui ce i-a supus lui toate ca Dumnezeu să fie toate icircn toţirsquo (I Corinteni XV 25 28) Acest text exprimă icircmplinirea finală a misiunii Fiului el nu sugerează prin nimic că fiul nu va mai avea raţiunea de a exista Dimpotrivă glorificat icircn umanitatea sa Fiul va continua să exercite icircn mod etern funcţia sa mediatoare icircn el şi prin el vor vedea drepţii pe Dumnezeurdquo 106

Contestacircnd orice deosebire reală a Logosului de Tatăl şi respingacircnd eternitatea icircmpărăţiei Fiului Marcel credea că apără deopotrivă atacirct consubstanţialitatea Logosului cu Tatăl anterior icircntrupării prin considerarea lui ca nediferenţiat de Tatăl cacirct şi deplinătatea dumnezeirii coboracirctă icircn Hristos ca urmare a dilatării monadei şi a apariţiei ei sub chip uman icircn istorie Probabil că toate aceste idei ale lui Marcel ar fi rămas nebăgate icircn seamă dacă el n-ar fi negat veşnicia icircmpărăţiei lui Hristos Icircn focul controverselor iscate pe această temă Marcel a ajuns să conteste eternitatea Fiului consideracircndu-l doar o fiinţă temporală avacircnd un icircnceput icircn timp ba chiar şi un sfacircrşit bdquoHristos spunea el a icircnceput să domnească acum patru sute de ani şi stăpacircnirea sa va icircnceta odată cu sfacircrşitul lumiirdquo 107 Această afirmaţie a constituit icircnceputul căderii sale din racircndurile niceenilor adevăraţi Acuzaţiile de sabelianism pe care i le aduceau continuu arienii s-au dovedit astfel adevărate şi a sfacircrşit prin a fi abandonat de occidentali de Atanasie şi de toţi adevăraţii susţinători ai lui homoousios care au icircncetat să mai vadă icircn el un apărător al credinţei de la Niceea consideracircndu-l icircn schimb un continuator al vechiului sabelianism

Să intrăm icircnsă icircn detaliile doctrinei sale trinitare propriu-zise Marcel respinge

106 B Sesbouumleacute et J Wolinski Histoire des dogmes Descleacutee 1994 p121

107 J Schwane op cit vol2 p213 n1

cu hotăracircre ideea ariană că Logosul ar exista icircn Tatăl ca un ipostas distinct căci pentru el ca şi pentru arieni noţiunea de ipostas echivala cu aceea de altă substanţă ουσια decacirct a Tatălui Icircn Dumnezeu zicea el nu trebuie să admitem decacirct un ipostas o singură substanţă sau realitate sub icircntreit chip sau sub icircntreit nume μ αί γαρ π στασινὑ ό τριπρ σωπονό σπερὡ και τριωνιμον εισαγη τον αυτον ειναι λεγων τον θεον και τον εν αυτω Λογον και το Αγιον Πνευμα 108 Aşadar pentru Marcel Dumnezeu icircn sine nu este lipsit de Logosul său cum afirmau arienii Dumnezeu spunea el are icircn sine din eternitate Logosul aşa cum omul are icircn el icircnsuşi propria-i raţiune Astfel Dumnezeu şi Logosul său sunt unul şi acelaşi lucru εν και ταυτον109 Referindu-se la primele versete ale prologului evangheliei a patra Marcel spune că Logosul icircncă neicircntrupat ασαρκος nu este icircncă Fiu ci doar Logos bdquoIcircnainte de a fi coboracirct printre noi şi de a se fi născut din Fecioara el nu era decacirct Logosrdquo110

Despre acest Logos mai spunea Marcel Scriptura ne zice trei lucruri icircntacirci că el era la icircnceput εν αρχη pentru a semnifica faptul că se afla icircn Tatăl icircn mod potenţial δυναμει icircn al doilea racircnd că el era προς τον θεον pentru a marca faptul că era la Dumnezeu icircn act ενεργεια căci prin el au fost create toate icircn fine că el era Dumnezeu pentru a ne icircnvăţa că divinitatea nu este divizată deoarece Logosul este icircn Dumnezeu şi Dumnezeu este icircn Logosul Astfel Logosul este etern şi consubstanţial ομοουσιος αυτοουσιος cu Dumnezeu 111 Acest efort de a afirma unitatea pacircnă la indistincţie a Fiului cu Tatăl era menită icircn viziunea lui Marcel de Ancyra să contracareze subordinaţianismul arian bdquoChiar icircn doctrina sa trinitară subliniază acelaşi Schwane el n-a avut icircn gacircnd altceva decacirct problema cum să onoreze icircn Macircntuitorul nu o fiinţă distinctă de Dumnezeu şi subordonată lui (cum icircnvăţau arienii nn ) ci o divinitate

108 J Schwane op cit vol2 p224 n1 Eusebiu de Cezareea pare să ignore aici fragmentele 76 şi 77 pe care le citează Tixeront cacircnd afirmă că Marcel nu admitea decacirct un singur προσωπον

109 J Schwane op cit vol2 p221 n1

110 J Schwane op cit vol2 p216 n1

111 Marcel Fragmentele 52 97 la J Tixeront op cit vol2 p39 n5 şi 6

adevărată şi perfectărdquo112

Pentru a contracara arianismul Marcel afirmă cu hotăracircre că icircn Dumnezeu nu există trei ipostase ci doar unul Această precizare icircl apropie indiscutabil de Sabeliu care afirma acelaşi lucru Marcel merge icircnsă mai departe decacirct mentorul său şi afirmă că icircn Dumnezeu avem nu doar un singur ipostas ci şi un singur πρ σωπον ό 113 Se pare că cei doi termeni nu aveau acelaşi icircnţeles şi mai ales acelaşi rol icircn hristologia lui Marcel Pe scurt este foarte probabil că Marcel desemna sub numele de ipostas esenţa divină icircnsăşi avacircnd icircn sine icircn mod indistinct pe Tatăl şi pe Logos ca raţiune paternă λογοπατωρ Divinitatea există din eternitate sub un singur πρ σωπον sub un singur chip care esteό acela al Tatălui Logosul icircn schimb nu are πρ σωπον propriu el este de fapt bdquofărăό chiprdquo προσωπον El capătă un chip distinct de Tatăl o faţă proprie διον πρ σωπονἄ ἴ ό abia prin coboracircrea sa icircn istorie prin manifestarea sa icircn afara condiţiei sale divine deci icircn icircntrupare

Afirmaţia sa fundamentală icircn această problemă a fost aceea că anterior icircntrupării sale Logosul nu s-a numit Fiu al Tatălui acest nume l-a dobacircndit la modul propriu abia icircn urma naşterii sale din Fecioara Dacă icircn Vechiul Testament Logosul este numit totuşi Fiu aceasta este de fapt o profeţie icircn care viitorul său nume icirci este atribuit de mai icircnainte Se pare că şi această distincţie pe care el o făcea icircntre calităţile de Logos şi Fiu era menită să contracareze arianismul din calitatea Logosului de Fiu arienii trăgeau concluzia că Logosul nu poate fi coetern cu Tatăl căci nici un fiu nu poate avea aceeaşi vacircrstă cu tatăl său Pentru a elimina orice nuanţă de posterioritate icircn raport cu Tatăl Marcel contesta aşadar Logosului etern calitatea de Fiu deci de fiinţă ulterioară Tatălui aşa cum icircnvăţau arienii114 Pe de altă parte deoarece arienii speculau enorm pe marginea faptului că Logosul este născut din Tatăl văzacircnd icircn simplul act al naşterii dovada inferiorităţii sale faţă de Tatăl cel nenăscut γ ννητος Marcel neagă pur şiἀ έ simplu că Logosul ar exista icircn Tatăl icircn baza unei naşteri a sa de către Tatăl Logosul e veşnic deci fără icircnceput el nu este Dumnezeu asemenea Tatălui său ci este icircnsăşi fiinţa lui Dumnezeu Tatăl raţiunea sa eternă bdquoPe baza cărui pasaj din Scriptură am putea

112 J Schwane op cit vol2 p225

113 Marcel de Ancyra Fragmentele 66 76 77 83 87 88 la J Tixeront op cit vol2 p39 n12 şi 3

114 J Schwane op cit vol2 p215 n3 p216 n2

afirma zice el că există o fiinţă nenăscută şi o fiinţă născută cum cred ei (arienii nn ) Nici unul dintre profeţi nici unul dintre evanghelişti ba nici măcar vreunul dintre apostoli n-a spus aceastardquo115 Există icircnsă icircn Noul Testament o expresie pe care Marcel n-a putut-o ocoli şi pe care a trebuit s-o interpreteze icircn coerenţă cu propriul sistem este vorba de expresia bdquoicircntacirciul născut dintre creaturirdquo Arienii atribuiau această expresie Logosului divin pentru a demonstra că este o creatură Prin contrast Marcel a negat că această expresie paulină s-ar referi la Logosul divin şi a raportat-o numai la Fiul icircntrupat icircnţelegacircnd-o adică exclusiv prin prisma actului icircntrupării116

Să trecem acum la miezul hristologiei lui Marcel care este aceea a statutului Fiului icircntrupat Marcel desemna monada eternă prin termenul de λογοπ τωρ El seά deosebea astfel de Sabeliu care desemna aceeaşi monadă prin termenul de ιοπ τωρὑ ά Această schimbare avea o semnificaţie adacircncă icircn concepţia episcopului de Ancyra Logosul nu este Fiu decacirct după icircntrupare Prin urmare abia dup icircntrupare se poate vorbi de o naştere propriu-zisă a Logosului dar numai pentru că este Fiu Devenind Fiu Logosul a căpătat un chip propriu διον πρ σωπον a cărui natură este exclusivἴ ό temporală relativă deci efemeră adică atacirct cacirct va ţine icircmpărăţia lui Hristos Ca Fiu el se deosebeşte acum radical de Tatăl icircn sensul că este un om adevărat Abia sub condiţia icircntrupării abia ca Fiu Logosul este bdquocopie a Tatăluirdquo Anterior icircntrupării el nu este nici Fiu nici bdquocopie a Tatăluirdquo Această expresie din Coloseni I15 el o raporta la Fiul lui Dumnezeu făcut om iar nu la Logosul icircn sine Şi icircn această problemă Marcel se lăsa antrenat de disputa sa icircmpotriva arienilor Unul din argumentele pe care aceştia le foloseau pentru a dovedi că Logosul este inferior Tatălui era exact acesta extras din expresia paulină susmenţionată dacă Logosul este o copie a Tatălui atunci el este inferior căci orice copie este inferioară originalului ei Icircn consecinţă Marcel nega că această expresie s-ar referi la Logosul etern ci ea trebuie atribuită numai Fiului icircntrupat Argumentul său era următorul o copie trebuie să facă vizibil obiectul invizibil şi absent ori cel care face vizibil icircn lume pe Dumnezeu nu este Logosul etern el icircnsuşi invizibil ca şi Tatăl ci Logosul sau Fiul icircntrupat117

Afirmacircnd că bdquoHristos a icircnceput să domnească acum patru sute de ani şi

115 J Schwane op cit vol2 p217 n4

116 J Schwane op cit vol2 p219 n1

117 J Schwane op cit vol2 p220 n2

stăpacircnirea sa va icircnceta odată cu sfacircrşitul lumiirdquo118 el afirma de fapt că Hristos n-a existat anterior naşterii sale din Fecioara ca ipostas distinct de acela al Tatălui Eusebiu de Cezareea care-i combate hristologia icircn două tratate separate spune despre el acuzator că bdquoa icircndrăznit să nu atribuie Fiului lui Dumnezeu preexistenţa nici o existenţă proprie anterioară icircntrupării ουτε προειναι ουτε προυφεσταναι τολμα λεγεινrdquo119 Dar dacă după Marcel nu este de conceput o naştere eternă a Logosului din Tată pentru că nu se distinge cu nimic de el cu atacirct mai puţin poate fi vorba de o naştere a aceluiaşi Logos din Fecioara Acest act trebuie atribuit numai omului Iisus supranumit Fiul lui Dumnezeu Doar despre el se poate spune că s-a născut cu adevărat icircnţelegacircnd actul naşterii numai ca naştere temporală din Fecioara Dar care este atunci statutul Logosului divin anterior icircntrupării şi care este cel al Fiului icircntrupat Eusebiu răspunde acestei icircntrebări reproducacircnd doctrina lui Marcel astfel sub aspectul existenţei sale divine Logosul este unit cu Dumnezeu fără diviziune şi fără icircmpărţire icircn Tatăl ca potenţă a acestuia sub aspectul activităţii sale şi numai sub acest aspect ca Logos activ Dumnezeirea s-a unit cu trupul pentru a deveni principiu de mişcare şi de activitate120

Marcel a fost acuzat de Eusebiu de Cezareea că a căzut icircn erezia lui Sabeliu şi că ar fi reluat adopţianismul lui Pavel de Samosata icircnvăţacircnd că Logosul s-a unit cu un om individual cu personalitate distinctă consideracircndu-l deci pe Iisus Hristos un simplu om121 Cu privire la acuzaţia de adopţianism Shwane observă că aşa ceva nu reiese din fragmentele ajunse pacircnă la noi din opera lui Marcel Dimpotrivă el ne prezintă ca divine efectele răscumpărării şi-l acuză pe Eusebiu că nu-l priveşte pe Macircntuitorul decacirct ca pe un simplu om122 Acuzaţia de cădere icircn sabelianism este icircnsă reală Cum am spus şi mai

118 J Schwane op cit vol2 p213 n1

119 J Schwane op cit p217 n2

120 J Schwane op cit vol2 p227 n1

121 J Schwane op cit vol2 p227 n2

122 J Schwane op cit vol2 p227 n4

sus Sf Atanasie a icircntacirclnit icircn vremea sa o sectă sabeliană care asemenea lui Marcel făcea aceeaşi distincţie icircntre Logos şi Fiul icircntrupat şi pe ai cărei membri i-a icircntrebat cum a devenit Logosul Fiu A căpătat acest nume cacircnd a asumat natura umană Sau Logosul a devenit Fiu devenind om Sau icircn fine a devenit Fiu icircn amacircndouă felurile adică luacircnd un trup sau devenind un trup 123 Se pare că Marcel asemenea sabelienilor Sf Atanasie a fost de părere că Logosul n-a asumat un om ci a devenit el icircnsuşi om căci el declară icircn mod expres că icircn Macircntuitorul s-a manifestat plenitudinea divinităţii την πασαν θεοτητα εν αυτη σωματικως επιδειξεταιrdquo124 Aluzia la expresia din Coloseni I9 este aici evidentă

Cum poate fi aşadar icircnţeles acest lucru pe fondul afirmaţiei sale că Logosul icircn accepţiunea sa divină nedeosebit icircn nici un fel de Tatăl icircn interiorul monadei este cu totul diferit de Fiul icircntrupat Căci Marcel afirma icircntr-adevăr că Fiul este o persoană separată de Dumnezeu şi nu există decacirct icircn afara Tatălui εκτος του πατρος 125 Aici intervine conceptul de origine stoică al extensiei πλατυσμος monadei sau esenţei divine mai icircntacirci icircn diadă prin icircntrupare apoi icircn triadă prin purcederea Duhului bdquoMonada spune Marcel nu se extinde icircn Triadă fără să sufere o oarecare separaţie ου σαφως και φανερως ενταυθα απορρητω η μονας φαινεται πλατυνομενη μεν εις τριαδα διαιρεισθαι δε μηδαμως υπομενουσαrdquo 126 Icircn ea icircnsăşi monada divină υiοπατωρ este nediferenţiată existacircnd icircntr-o stare de superconcentrare de potenţialitate maximă icircn interiorul căreia orice distincţie reală cum ar fi aceea dintre Tatăl şi Fiul său este imposibilă Calitatea de a fi Tată ca şi aceea de a fi Fiu nefiind icircncă activate icircntre ele nici nu poate exista icircncă un raport real Iată de ce Marcel neagă existenţa unei relaţii cauzale icircn interiorul divinităţii respingacircnd ideea de naştere a Logosului etern adică icircncă neactivat Icircn momentul icircn care Logosul părăseşte starea sa de existenţă virtuală potenţială icircn interiorul monadei indistincte şi se manifestă icircn actul creaţiei dar mai ales icircn cel al icircntrupării el devine dintr-odată distinct real de Tatăl tocmai prin acest act al naşterii sale din Fecioara care este de fapt o intrare icircn acţiune a energiei active a monadei η ενεργεια δραστικη

123 J Schwane op cit vol2 p217 n3

124 J Schwane op cit vol2 p227 n5

125 J Schwane op cit vol2 p221 n2

126 J Schwane op cit vol2 p224 n3

Marcel icircnsuşi spune următoarele bdquoDacă se consideră numai divinitatea Macircntuitorului Logosul ar părea să fie pe bună dreptate unul şi acelaşi lucru cu Dumnezeu icircnsuşi dar dacă Macircntuitorul este cercetat sbquodupă truprsquo divinitatea apare ca extinsă ( ieşită din ea icircnsăşi icircnstrăinată de ea icircnsăşi nn ) prin propria ei activitate ενεργεια η θεοτης μονη πλαθυνεσται δοκειrdquo 127 Conceptul de πλατυσμος sau dilatare căci acesta este adevăratul său sens sugerează că icircn actul icircntrupării monada superconcentrată asemenea unui punct pitagoreic pacircnă atunci şi de aceea icircncă nediferenţiată intră icircntr-o primă fază de dilatare aşa cum logosul stoic iniţial aflat icircntr-o stare aproape incorporală capătă prin transformare un corp tot mai palpabil tot mai dens Icircntruparea la Marcel de Ancyra ca şi-n concepţia lui Sabeliu este o primă corporeificare a esenţei divine a logosului de pacircnă atunci A doua dilatare sau extensie a monadei este purcederea Duhului Sfacircnt Avacircnd icircn substratul consideraţiilor sale hristologice tot timpul metafizica stoică a logosului care se dilată corporeificacircndu-se dar care revine după o vreme la starea sa iniţială absorbind icircn sine tot ceea ce a generat pacircnă atunci Marcel ajunge să afirme starea de icircntrupare de corporeificare a esenţei divine va lua sfacircrşit cacircndva şi Fiului icirci va lua din locul Logosul neicircntrupat şi pur spiritual De fapt el spune doar că icircmpărăţia Fiului va lua sfacircrşit odată cu judecata finală şi sfacircrşitul timpurilor128

Marcel nu accepta ideea că odată asumată natura umană a Logosului va rămacircne unită pentru eternitate cu el Icircn sine icircnsuşi zicea el trupul carnea nu poate conveni lui Dumnezeu chiar transfigurat prin icircnviere chiar devenit incoruptibil nemuritor trupul nu este mai demn de Dumnezeul cel care este mai presus chiar de imortalitate Se poate crede aşadar presupune Marcel că după parusie Logosul se va despuia de propria-i umanitate şi va reintra icircn Dumnezeu revenind la starea icircn care se afla anterior creaţiei aşa cum sugerează textul din I Corinteni XV28 Ce se va icircntacircmpla cu această umanitate Noi nu ştim deoarece Scriptura nu o spune129

127 Marcel Fragmentul 71 la J Tixeront op cit vol2 p39-40 n1 J Schwane op cit vol2 p226 n2 vezi şi nota 1 de la pagina 227

128 J Schwane op cit vol2 p211 n1 p228 n2 final

129 Marcel Fragmentele 117-121 la J Tixeront op cit vol2 p40 n6 J Schwane op cit vol2 p228 n2

2 Fotin al Sirmiului

Cel mai cunoscut discipol al lui Marcel de Ancyra a fost Fotin devenit episcop de Sirmium Ca şi icircnvăţătorul său Fotin distingea icircntre Logosul etern şi Fiul icircntrupat Cu privire la Logos etern el icirci nega orice existenţă particulară icircn esenţa divină distinctă de Tatăl Dumnezeu este un singur ipostas dar el are icircn sine propria-i raţiune el este λογοπατωρ130 Atacircta vreme cacirct nu este activ Logosul este unul interior ενδιαθετος cacircnd intră icircn stare de act el devine προφορικος şi această manifestare icircn afară constituie prima dilatare πλατυσμος prima extensie icircn Dumnezeu Purcederea Duhului Sfacircnt este a doua131 Cu privire la Iisus Hristos Fotin a mers fidel pe urmele mentorului său atacircta doar că a fost mult mai direct icircn afirmaţii de cacirct predecesorul său Căutacircnd să explice cum a devenit Logosul Fiu prin actul icircntrupării Fotin a afirmat direct transformarea naturii sale divine icircn natura umană a Fiului icircntrupat Acest lucru este atestat direct de Sf Epifanie care reproduce concepţia lui Fotin sub expresia Logosul s-a prefăcut icircn trup εις σαρκα μεταβεβλημενον132 Aluzia la expresia ioaneică και ο σαρξ εγενετο din prologul evangheliei a patra este evidentă Atacirct Tixeront cacirct şi Schwane cred la unison că Sf Epifanie se icircnşeală interpretacircnd astfel concepţia lui Fotin care icircn opinia lor ar fi mai degrabă adopţian icircn hristologie133 Icircntr-adevăr Fotin distingea icircn mod net icircntre Logosul etern şi Fiul icircntrupat afirmacircnd că Fiul n-a existat anterior naşterii sale din Fecioara Sinodul de la Sirmium atestă această doctrină a sa şi o condamnă icircn anatematisma a cincea unde spune bdquoDacă cineva zice că Fiul a existat fără icircndoială icircnainte de Maria dar

130 J Schwane op cit vol2 p229 J Tixeront op cit vol2 p41 n6

131 J Tixeront op cit vol2 p41 n7

132 Epifanie de Salamina Haer LXXI 3 la J Tixeront op cit vol2 p41 n8

133 J Tixeront op cit vol2 p41 n8 J Schwane op cit vol2 p230 n3

numai icircn preştiinţa lui Dumnezeu şi că el n-a fost născut de Dumnezeu icircnaintea tuturor timpurilor că n-a existat icircn Dumnezeu şi că nimic n-a fost creat prin el să fie anatema rdquo Iar anatematisma a noua este şi mai categorică bdquoDacă cineva zice că fiul Mariei nu este decacirct un om să fie anatema rdquo134

La prima vedere aceste anateme par a sugera caracterul adopţian al hristologiei lui Fotin Este icircnsă doar o aparenţă căci afirmaţia că Iisus Hristos sau bdquoFiul Mariei - cum se exprima el potrivit sinodului - este doar un simplu omrdquo se icircnţelege prin prisma distincţiei dintre Logosul etern şi Fiul icircntrupat Or Fiul nu este altceva decacirct Logosul devenit trup sau carne prin transformare cum spune Sf Epifanie sau mai exact prin extensia sau dilatarea substanţei divine Ca şi Marcel Fotin de Sirmiu este marcat şi el de metafizica stoică a logosului care se dilată şi se contractă succesiv şi sinodul confirmă acest lucru prin anatematismele a şasea şi a şaptea bdquoDacă cineva zice că substanţa lui Dumnezeu este susceptibilă de dilatare şi de contracţie să fie anatemardquo bdquoDacă cineva zice că substanţa dilatată a lui Dumnezeu l-a format pe Fiul sau numeşte Fiu dilatarea acestei substanţe să fie anatema rdquo 135 Aşadar Fotin credea ca şi Marcel icircnvăţătorul său că Logosul a devenit Fiu prin dilatarea substanţei sale divine Această interpretare este confirmată şi de Marius Mercator care-l acuză la un moment dat pe Fotin că ar nega faptul că Macircntuitorul s-a născut din Fecioara136 Acuzaţia capătă sens dacă Fotin nega naşterea Macircntuitorului din Fecioara ca Logos deci icircn calitatea sa de Dumenzeu icircncă neicircntrupat nediferenţiat de Tatăl Or acest lucru icircl va face şi Nestorie care icircn a patra sa cuvacircntare către Marius Mercator va folosi şi el conceptul de λογοπατωρ Al treilea argument icircn favoarea acestei interpretări şi care fixează definitiv hristologia lui Fotin ca una de esenţă modalistă este anatema a douăsprezecea a sinodului semiarian de la Sirmium din 351 care-i condamnă direct concepţia icircn termenii următori bdquoDacă cineva auzind cuvintele sbquoŞi Cuvacircntul s-a făcut truprsquo crede că Logosul s-a transformat icircn trup ( icircn carne ) sau că luacircnd trup a suferit vreo schimbare să fie anatema rdquo 137

134 J Schwane op cit vol2 p231-232

135 J Schwane op cit vol2 p231-232

136 J Schwane op cit vol2 p230 n2

137 J Schwane op cit vo2 p230 n4

3 Anatemele sinodului semiarian de la Sirmium (351-352)

Pentru o mai bună icircnţelegere a hristologiei celor doi modalişti iată anatemele rostite icircmpotriva lor icircn special a lui Fotin de Sirmiu de către sinodul semiarian de la Sirmiu din 351-352 anatemele suprimate exprimă viziunea subordinaţiană a participanţilor şi sunt fără interes aici Voi păstra numerotarea originală bdquo2 Dacă cineva numeşte pe tatăl şi pe Fiul doi Dumnezei (nenăscuţi nn) să fie anatema 3 Dacă cineva spune că Hristos este Dumnezeu şi Fiul lui Dumnezeu icircnaintea tuturor timpurilor fără să admită că el (Fiul icircntr-o ipostază personală distinctă nn) l-a ajutat pe Tatăl la crearea tuturor lucrurilor să fie anatema 4 Dacă cineva icircndrăzneşte să spună că Cel Nenăscut sau o parte din El s-a născut din Maria să fie anatema 5 Dacă cineva zice că Fiul lui Dumnezeu a existat fără icircndoială icircnainte de Maria dar numai icircn preştiinţa lui Dumnezeu şi că el nu era icircn Dumnezeu născut din Tatăl icircnaintea tuturor veacurilor şi că prin el au fost făcute toate lucrurile să fie anatema 6 Dacă cineva spune că substanţa lui Dumnezeu este supusă dilatării sau contracţiei să fie anatema 7 Dacă cineva zice că substanţa lui Dumnezeu dilatacircndu-se l-a format pe Fiul sau numeşte Fiu extensia substanţei lui Dumnezeu să fie anatema 8 Dacă cineva numeşte pe Fiul lui Dumnezeu Logos gacircndit sau chiar pronunţat să fie anatema 9 Dacă cineva zice că Fiul Mariei nu este decacirct un om să fie anatema 10 Dacă cineva numindu-l pe Dumnezeu Dumnezeu-omul născut din Maria icircnţelege prin aceasta pe Cel Nenăscut să fie anatema 11 Dacă cineva icircnţelege icircn maniera iudeilor (aceste cuvinte ale lui Isaia XLIV 6) lsquoEu sunt primul şi ultimul şi icircn afară de mine nu există alt Dumnezeursquo cuvinte care au fost zise pentru a exclude idolii şi falşii zei şi le icircnţelege prin excluderea celui ce s-a născut din Dumnezeu Fiul cel unic de dinaintea tuturor veacurilor să fie anatema 12 Dacă cineva căutacircnd să icircnţeleagă aceste cuvinte lsquoCuvacircntul s-a făcut truprsquo crede că Logosul s-a prefăcut icircn carne sau catilde luacircnd trup el a suferit o schimbare să fie anatema 13 Dacă cineva căutacircnd să icircnţeleagă aceste cuvinte lsquoFiul unic al lui Dumnezeu a fost crucificatrsquo crede că divinitatea sa a suferit o tulburare din cauza suferinţei a schimbării a micşorării sau a aneantizării să fie anatema 14 Dacă cineva zice că aceste cuvinte lsquoSă facem omrsquo n-au fost spuse Fiului de către Tatăl ci că Tatăl şi le-ar fi spus lui icircnsuşi (adică le-ar fi spus Logosului existacircnd icircn el icircn manieră impersonală) să fie anatema 15 Dacă cineva spune că nu Fiul ar fi apărut lui Avraam ci Dumnezeul Cel Nenăscut sau o parte din acest Dumnezeu să fie anatema 16 Dacă cineva zice că Fiul lui Dumnezeu n-a luptat ca un om cu Iacov ci că Dumnezeu Cel Nenăscut sau o parte din acest Dumnezeu este cel care a luptat să fie anatema 17 Dacă cineva nu icircnţelege despre Tatăl şi despre Fiul (aceste cuvinte ale lui Moise Geneză XIX 24) lsquoDomnul a făcut să plouă cu foc de la Domnulrsquo ci spune că

Tatăl a făcut să plouă de la el icircnsuşi să fie anatema Căci Domnul adică Fiul este cel care a făcut să plouă de la Domnul adică de la Tatăl Anatema 19 Dacă cineva numeşte pe Tatăl pe Fiul şi pe Sfacircntul Duh o singură persoană să fie anatema 26 Dacă cineva spune că Fiul n-a fost născut şi că el nu-şi are principiul icircn altul (decacirct el) admiţacircnd astfel două fiinţe nenăscute şi fără principiu şi icircn consecinţă doi dumnezei să fie anatema căci capul şi principiul a toate este Fiul iar Dumnezeu la racircndul său este capul şi principiul lui Hristos Icircn acest fel vom readuce toate cu evlavie prin Fiul la principiul tuturor lucrurilor el icircnşişi fără principiu 27 Pentru a da odată pentru totdeauna un icircnţeles adevărat icircnvăţăturii creştine adăugăm Dacă cineva nu-l mărturiseşte pe Hristos Dumnezeu şi Fiul lui Dumnezeu existacircnd icircnaintea tuturor veacurilor icircmpreună lucrător cu Tatăl la crearea tuturor lucrurilor ci spune că el nu a fost numit Hristos şi Fiu decacirct după ce s-a născut din Maria şi că a avut chiar ca Dumnezeu un icircnceput să fie anatema 138

138 J Hefele op cit p 853-861

cujus regni non erit finisrdquo 104

Iată acum o altă expunere mai precisă a doctrinei lui Marcel de Ancyra aşa cum apare ea icircn aşa-numitul simbol macrostih bdquoDiscipolii lui Marcel şi ai lui Fotin amacircndoi din Ancyra Galatiei resping subzistenţa eternă τ ν πποαι νιον παρξιν a luiὴ ώ ὕ Hristos divinitatea sa şi icircmpărăţia sa veşnică τελε τητον asemenea iudeilor şi subἀ ύ pretextul că astfel salvează unitatea divină τ μοναρχ Icircn ceea ce ne priveşte noi ştimῇ ίᾳ că Hristos nu este doar o gacircndire exprimată sau imanentă icircn Dumnezeu λ γονό προφορικ ν νδι θετον το θεο ci un Logos-Dumnezeu viu şi subzistent λλὸ ἢ ἐ ά ῦ ῦ ἀ ὰ ζ ντα θε ν λ γον καθrsquo αυτ ν π ρχοντα Fiul lui Dumnezeu şi Hristos El nu existăῶ ὸ ό ἑ ὸ ὑ ά mai icircnainte de veci doar icircn preştiinţa Tatălui ci l-a asistat pe acesta icircn lucrarea sa de creare a celor văzute şi nevăzute El este icircntr-adevăr cel căruia Tatăl i-a zis Să facem om după chipul şi asemănarea noastră el este cel care s-a arătat icircn persoană patriarhilor care a dat Legea care a grăit prin prooroci şi care icircn final s-a icircntrupat l-a revelat tuturor oamenilor pe Tatăl şi care de acum icircnainte domneşte icircn veacul veacurilorrdquo 105

Cum combătea Marcel de Ancyra arianismul printr-o astfel de concepţie De remarcat mai icircntacirci că motivaţia declarată de el icircnsuşi şi icircnregistrată de simbolul macrostih era aceea că astfel salvează unitatea divină τ μοναρχ Prin faptul că respingea oriceῇ ίᾳ asemănare icircntre Logos şi Dumnezeu Tatăl Arie introducea o distincţie gravă icircn Dumnezeu o separare care icircntr-adevăr ameninţa unitatea lui Dumnezeu Marcel apelacircnd la vechea concepţie a lui Sabeliu căuta să combată această depreciere a substanţei Logosului icircn raport cu Tatăl afirmacircnd că el este consubstanţial cu acesta pacircnă la punctul icircn care el Logosul nici nu mai subzistă icircn Dumnezeu ca persoană distinctă de Tatăl Această depreciere a Logosului avea mai ales grave consecinţe icircn hristologie dacă anterior icircntrupării sale icircn Iisus Hristos Logosul nu era recunoscut ca Dumnezeu adevărat egal cu Tatăl atunci cu atacirct mai puţin icirci era recunoscută această calitate după icircntrupare Atribuindu-i slăbiciunile firii umane asumate arienii demonstrau odată icircn plus că Logosul este prin icircnsăşi fiinţa sa neasemănător cu Dumnezeu Tatăl icircn aceste condiţii tot ce a găsit Marcel de cuviinţă să argumenteze a fost ideea sabeliană că icircn icircntrupare monada divină icircnsăşi se dilată capătă o nouă faţă un nou chip distinct de cel anterior icircntrupării tocmai prin caracterul temporal al acestui nou chip Iisus Hristos este Logosul devenit trup existacircnd distinct de Tatăl ca om ca fiinţă cu totul efemeră atacirct el ca

104 La M -D Chenu Marcel drsquoAncyre DTC vol XI B col1997-1998

105 O Hahn Bibliotek der Symbole sect 159 n6 la M -D Chenu Marcel drsquoAncyre DTC vol XI B col1996

persoană cacirct şi icircmpărăţia sa La sfacircrşitul timpurilor totul a reveni la starea iniţială a monadei indistincte

Cu privire la această expresie a cărui icircmpărăţie nu va avea sfacircrşit istoricul dogmelor B Sesbouumleacute scrie bdquohellipAceastăhellip afirmaţie este proprie simbolurilor de credinţă orientale şi niciodată n-a trecut icircn Occident Motivaţia ei este polemică Icircntr-adevăr o erezie atribuită lui Marcel de Ancyra icircn secolul al IV-lea susţinea că la Parusie Logosul se va reicircntoarce icircn Tatăl pacircnă la punctul icircn care se va confunda cu el misterul trinitar nu ar avea astfel decacirct o valoare sbquoiconomicărsquo şi istorică iar nu una sbquoteologicărsquo şi eternă Această idee vine din interpretarea abuzivă a textului paulin sbquoEl trebuie să icircmpărăţească pacircnă ce va pune pe toţi vrăjmaşii săi sub picioarele sale (hellip)Şi cacircnd toate vor fi supuse lui atunci şi Fiul icircnsuşi se va supune Celui ce i-a supus lui toate ca Dumnezeu să fie toate icircn toţirsquo (I Corinteni XV 25 28) Acest text exprimă icircmplinirea finală a misiunii Fiului el nu sugerează prin nimic că fiul nu va mai avea raţiunea de a exista Dimpotrivă glorificat icircn umanitatea sa Fiul va continua să exercite icircn mod etern funcţia sa mediatoare icircn el şi prin el vor vedea drepţii pe Dumnezeurdquo 106

Contestacircnd orice deosebire reală a Logosului de Tatăl şi respingacircnd eternitatea icircmpărăţiei Fiului Marcel credea că apără deopotrivă atacirct consubstanţialitatea Logosului cu Tatăl anterior icircntrupării prin considerarea lui ca nediferenţiat de Tatăl cacirct şi deplinătatea dumnezeirii coboracirctă icircn Hristos ca urmare a dilatării monadei şi a apariţiei ei sub chip uman icircn istorie Probabil că toate aceste idei ale lui Marcel ar fi rămas nebăgate icircn seamă dacă el n-ar fi negat veşnicia icircmpărăţiei lui Hristos Icircn focul controverselor iscate pe această temă Marcel a ajuns să conteste eternitatea Fiului consideracircndu-l doar o fiinţă temporală avacircnd un icircnceput icircn timp ba chiar şi un sfacircrşit bdquoHristos spunea el a icircnceput să domnească acum patru sute de ani şi stăpacircnirea sa va icircnceta odată cu sfacircrşitul lumiirdquo 107 Această afirmaţie a constituit icircnceputul căderii sale din racircndurile niceenilor adevăraţi Acuzaţiile de sabelianism pe care i le aduceau continuu arienii s-au dovedit astfel adevărate şi a sfacircrşit prin a fi abandonat de occidentali de Atanasie şi de toţi adevăraţii susţinători ai lui homoousios care au icircncetat să mai vadă icircn el un apărător al credinţei de la Niceea consideracircndu-l icircn schimb un continuator al vechiului sabelianism

Să intrăm icircnsă icircn detaliile doctrinei sale trinitare propriu-zise Marcel respinge

106 B Sesbouumleacute et J Wolinski Histoire des dogmes Descleacutee 1994 p121

107 J Schwane op cit vol2 p213 n1

cu hotăracircre ideea ariană că Logosul ar exista icircn Tatăl ca un ipostas distinct căci pentru el ca şi pentru arieni noţiunea de ipostas echivala cu aceea de altă substanţă ουσια decacirct a Tatălui Icircn Dumnezeu zicea el nu trebuie să admitem decacirct un ipostas o singură substanţă sau realitate sub icircntreit chip sau sub icircntreit nume μ αί γαρ π στασινὑ ό τριπρ σωπονό σπερὡ και τριωνιμον εισαγη τον αυτον ειναι λεγων τον θεον και τον εν αυτω Λογον και το Αγιον Πνευμα 108 Aşadar pentru Marcel Dumnezeu icircn sine nu este lipsit de Logosul său cum afirmau arienii Dumnezeu spunea el are icircn sine din eternitate Logosul aşa cum omul are icircn el icircnsuşi propria-i raţiune Astfel Dumnezeu şi Logosul său sunt unul şi acelaşi lucru εν και ταυτον109 Referindu-se la primele versete ale prologului evangheliei a patra Marcel spune că Logosul icircncă neicircntrupat ασαρκος nu este icircncă Fiu ci doar Logos bdquoIcircnainte de a fi coboracirct printre noi şi de a se fi născut din Fecioara el nu era decacirct Logosrdquo110

Despre acest Logos mai spunea Marcel Scriptura ne zice trei lucruri icircntacirci că el era la icircnceput εν αρχη pentru a semnifica faptul că se afla icircn Tatăl icircn mod potenţial δυναμει icircn al doilea racircnd că el era προς τον θεον pentru a marca faptul că era la Dumnezeu icircn act ενεργεια căci prin el au fost create toate icircn fine că el era Dumnezeu pentru a ne icircnvăţa că divinitatea nu este divizată deoarece Logosul este icircn Dumnezeu şi Dumnezeu este icircn Logosul Astfel Logosul este etern şi consubstanţial ομοουσιος αυτοουσιος cu Dumnezeu 111 Acest efort de a afirma unitatea pacircnă la indistincţie a Fiului cu Tatăl era menită icircn viziunea lui Marcel de Ancyra să contracareze subordinaţianismul arian bdquoChiar icircn doctrina sa trinitară subliniază acelaşi Schwane el n-a avut icircn gacircnd altceva decacirct problema cum să onoreze icircn Macircntuitorul nu o fiinţă distinctă de Dumnezeu şi subordonată lui (cum icircnvăţau arienii nn ) ci o divinitate

108 J Schwane op cit vol2 p224 n1 Eusebiu de Cezareea pare să ignore aici fragmentele 76 şi 77 pe care le citează Tixeront cacircnd afirmă că Marcel nu admitea decacirct un singur προσωπον

109 J Schwane op cit vol2 p221 n1

110 J Schwane op cit vol2 p216 n1

111 Marcel Fragmentele 52 97 la J Tixeront op cit vol2 p39 n5 şi 6

adevărată şi perfectărdquo112

Pentru a contracara arianismul Marcel afirmă cu hotăracircre că icircn Dumnezeu nu există trei ipostase ci doar unul Această precizare icircl apropie indiscutabil de Sabeliu care afirma acelaşi lucru Marcel merge icircnsă mai departe decacirct mentorul său şi afirmă că icircn Dumnezeu avem nu doar un singur ipostas ci şi un singur πρ σωπον ό 113 Se pare că cei doi termeni nu aveau acelaşi icircnţeles şi mai ales acelaşi rol icircn hristologia lui Marcel Pe scurt este foarte probabil că Marcel desemna sub numele de ipostas esenţa divină icircnsăşi avacircnd icircn sine icircn mod indistinct pe Tatăl şi pe Logos ca raţiune paternă λογοπατωρ Divinitatea există din eternitate sub un singur πρ σωπον sub un singur chip care esteό acela al Tatălui Logosul icircn schimb nu are πρ σωπον propriu el este de fapt bdquofărăό chiprdquo προσωπον El capătă un chip distinct de Tatăl o faţă proprie διον πρ σωπονἄ ἴ ό abia prin coboracircrea sa icircn istorie prin manifestarea sa icircn afara condiţiei sale divine deci icircn icircntrupare

Afirmaţia sa fundamentală icircn această problemă a fost aceea că anterior icircntrupării sale Logosul nu s-a numit Fiu al Tatălui acest nume l-a dobacircndit la modul propriu abia icircn urma naşterii sale din Fecioara Dacă icircn Vechiul Testament Logosul este numit totuşi Fiu aceasta este de fapt o profeţie icircn care viitorul său nume icirci este atribuit de mai icircnainte Se pare că şi această distincţie pe care el o făcea icircntre calităţile de Logos şi Fiu era menită să contracareze arianismul din calitatea Logosului de Fiu arienii trăgeau concluzia că Logosul nu poate fi coetern cu Tatăl căci nici un fiu nu poate avea aceeaşi vacircrstă cu tatăl său Pentru a elimina orice nuanţă de posterioritate icircn raport cu Tatăl Marcel contesta aşadar Logosului etern calitatea de Fiu deci de fiinţă ulterioară Tatălui aşa cum icircnvăţau arienii114 Pe de altă parte deoarece arienii speculau enorm pe marginea faptului că Logosul este născut din Tatăl văzacircnd icircn simplul act al naşterii dovada inferiorităţii sale faţă de Tatăl cel nenăscut γ ννητος Marcel neagă pur şiἀ έ simplu că Logosul ar exista icircn Tatăl icircn baza unei naşteri a sa de către Tatăl Logosul e veşnic deci fără icircnceput el nu este Dumnezeu asemenea Tatălui său ci este icircnsăşi fiinţa lui Dumnezeu Tatăl raţiunea sa eternă bdquoPe baza cărui pasaj din Scriptură am putea

112 J Schwane op cit vol2 p225

113 Marcel de Ancyra Fragmentele 66 76 77 83 87 88 la J Tixeront op cit vol2 p39 n12 şi 3

114 J Schwane op cit vol2 p215 n3 p216 n2

afirma zice el că există o fiinţă nenăscută şi o fiinţă născută cum cred ei (arienii nn ) Nici unul dintre profeţi nici unul dintre evanghelişti ba nici măcar vreunul dintre apostoli n-a spus aceastardquo115 Există icircnsă icircn Noul Testament o expresie pe care Marcel n-a putut-o ocoli şi pe care a trebuit s-o interpreteze icircn coerenţă cu propriul sistem este vorba de expresia bdquoicircntacirciul născut dintre creaturirdquo Arienii atribuiau această expresie Logosului divin pentru a demonstra că este o creatură Prin contrast Marcel a negat că această expresie paulină s-ar referi la Logosul divin şi a raportat-o numai la Fiul icircntrupat icircnţelegacircnd-o adică exclusiv prin prisma actului icircntrupării116

Să trecem acum la miezul hristologiei lui Marcel care este aceea a statutului Fiului icircntrupat Marcel desemna monada eternă prin termenul de λογοπ τωρ El seά deosebea astfel de Sabeliu care desemna aceeaşi monadă prin termenul de ιοπ τωρὑ ά Această schimbare avea o semnificaţie adacircncă icircn concepţia episcopului de Ancyra Logosul nu este Fiu decacirct după icircntrupare Prin urmare abia dup icircntrupare se poate vorbi de o naştere propriu-zisă a Logosului dar numai pentru că este Fiu Devenind Fiu Logosul a căpătat un chip propriu διον πρ σωπον a cărui natură este exclusivἴ ό temporală relativă deci efemeră adică atacirct cacirct va ţine icircmpărăţia lui Hristos Ca Fiu el se deosebeşte acum radical de Tatăl icircn sensul că este un om adevărat Abia sub condiţia icircntrupării abia ca Fiu Logosul este bdquocopie a Tatăluirdquo Anterior icircntrupării el nu este nici Fiu nici bdquocopie a Tatăluirdquo Această expresie din Coloseni I15 el o raporta la Fiul lui Dumnezeu făcut om iar nu la Logosul icircn sine Şi icircn această problemă Marcel se lăsa antrenat de disputa sa icircmpotriva arienilor Unul din argumentele pe care aceştia le foloseau pentru a dovedi că Logosul este inferior Tatălui era exact acesta extras din expresia paulină susmenţionată dacă Logosul este o copie a Tatălui atunci el este inferior căci orice copie este inferioară originalului ei Icircn consecinţă Marcel nega că această expresie s-ar referi la Logosul etern ci ea trebuie atribuită numai Fiului icircntrupat Argumentul său era următorul o copie trebuie să facă vizibil obiectul invizibil şi absent ori cel care face vizibil icircn lume pe Dumnezeu nu este Logosul etern el icircnsuşi invizibil ca şi Tatăl ci Logosul sau Fiul icircntrupat117

Afirmacircnd că bdquoHristos a icircnceput să domnească acum patru sute de ani şi

115 J Schwane op cit vol2 p217 n4

116 J Schwane op cit vol2 p219 n1

117 J Schwane op cit vol2 p220 n2

stăpacircnirea sa va icircnceta odată cu sfacircrşitul lumiirdquo118 el afirma de fapt că Hristos n-a existat anterior naşterii sale din Fecioara ca ipostas distinct de acela al Tatălui Eusebiu de Cezareea care-i combate hristologia icircn două tratate separate spune despre el acuzator că bdquoa icircndrăznit să nu atribuie Fiului lui Dumnezeu preexistenţa nici o existenţă proprie anterioară icircntrupării ουτε προειναι ουτε προυφεσταναι τολμα λεγεινrdquo119 Dar dacă după Marcel nu este de conceput o naştere eternă a Logosului din Tată pentru că nu se distinge cu nimic de el cu atacirct mai puţin poate fi vorba de o naştere a aceluiaşi Logos din Fecioara Acest act trebuie atribuit numai omului Iisus supranumit Fiul lui Dumnezeu Doar despre el se poate spune că s-a născut cu adevărat icircnţelegacircnd actul naşterii numai ca naştere temporală din Fecioara Dar care este atunci statutul Logosului divin anterior icircntrupării şi care este cel al Fiului icircntrupat Eusebiu răspunde acestei icircntrebări reproducacircnd doctrina lui Marcel astfel sub aspectul existenţei sale divine Logosul este unit cu Dumnezeu fără diviziune şi fără icircmpărţire icircn Tatăl ca potenţă a acestuia sub aspectul activităţii sale şi numai sub acest aspect ca Logos activ Dumnezeirea s-a unit cu trupul pentru a deveni principiu de mişcare şi de activitate120

Marcel a fost acuzat de Eusebiu de Cezareea că a căzut icircn erezia lui Sabeliu şi că ar fi reluat adopţianismul lui Pavel de Samosata icircnvăţacircnd că Logosul s-a unit cu un om individual cu personalitate distinctă consideracircndu-l deci pe Iisus Hristos un simplu om121 Cu privire la acuzaţia de adopţianism Shwane observă că aşa ceva nu reiese din fragmentele ajunse pacircnă la noi din opera lui Marcel Dimpotrivă el ne prezintă ca divine efectele răscumpărării şi-l acuză pe Eusebiu că nu-l priveşte pe Macircntuitorul decacirct ca pe un simplu om122 Acuzaţia de cădere icircn sabelianism este icircnsă reală Cum am spus şi mai

118 J Schwane op cit vol2 p213 n1

119 J Schwane op cit p217 n2

120 J Schwane op cit vol2 p227 n1

121 J Schwane op cit vol2 p227 n2

122 J Schwane op cit vol2 p227 n4

sus Sf Atanasie a icircntacirclnit icircn vremea sa o sectă sabeliană care asemenea lui Marcel făcea aceeaşi distincţie icircntre Logos şi Fiul icircntrupat şi pe ai cărei membri i-a icircntrebat cum a devenit Logosul Fiu A căpătat acest nume cacircnd a asumat natura umană Sau Logosul a devenit Fiu devenind om Sau icircn fine a devenit Fiu icircn amacircndouă felurile adică luacircnd un trup sau devenind un trup 123 Se pare că Marcel asemenea sabelienilor Sf Atanasie a fost de părere că Logosul n-a asumat un om ci a devenit el icircnsuşi om căci el declară icircn mod expres că icircn Macircntuitorul s-a manifestat plenitudinea divinităţii την πασαν θεοτητα εν αυτη σωματικως επιδειξεταιrdquo124 Aluzia la expresia din Coloseni I9 este aici evidentă

Cum poate fi aşadar icircnţeles acest lucru pe fondul afirmaţiei sale că Logosul icircn accepţiunea sa divină nedeosebit icircn nici un fel de Tatăl icircn interiorul monadei este cu totul diferit de Fiul icircntrupat Căci Marcel afirma icircntr-adevăr că Fiul este o persoană separată de Dumnezeu şi nu există decacirct icircn afara Tatălui εκτος του πατρος 125 Aici intervine conceptul de origine stoică al extensiei πλατυσμος monadei sau esenţei divine mai icircntacirci icircn diadă prin icircntrupare apoi icircn triadă prin purcederea Duhului bdquoMonada spune Marcel nu se extinde icircn Triadă fără să sufere o oarecare separaţie ου σαφως και φανερως ενταυθα απορρητω η μονας φαινεται πλατυνομενη μεν εις τριαδα διαιρεισθαι δε μηδαμως υπομενουσαrdquo 126 Icircn ea icircnsăşi monada divină υiοπατωρ este nediferenţiată existacircnd icircntr-o stare de superconcentrare de potenţialitate maximă icircn interiorul căreia orice distincţie reală cum ar fi aceea dintre Tatăl şi Fiul său este imposibilă Calitatea de a fi Tată ca şi aceea de a fi Fiu nefiind icircncă activate icircntre ele nici nu poate exista icircncă un raport real Iată de ce Marcel neagă existenţa unei relaţii cauzale icircn interiorul divinităţii respingacircnd ideea de naştere a Logosului etern adică icircncă neactivat Icircn momentul icircn care Logosul părăseşte starea sa de existenţă virtuală potenţială icircn interiorul monadei indistincte şi se manifestă icircn actul creaţiei dar mai ales icircn cel al icircntrupării el devine dintr-odată distinct real de Tatăl tocmai prin acest act al naşterii sale din Fecioara care este de fapt o intrare icircn acţiune a energiei active a monadei η ενεργεια δραστικη

123 J Schwane op cit vol2 p217 n3

124 J Schwane op cit vol2 p227 n5

125 J Schwane op cit vol2 p221 n2

126 J Schwane op cit vol2 p224 n3

Marcel icircnsuşi spune următoarele bdquoDacă se consideră numai divinitatea Macircntuitorului Logosul ar părea să fie pe bună dreptate unul şi acelaşi lucru cu Dumnezeu icircnsuşi dar dacă Macircntuitorul este cercetat sbquodupă truprsquo divinitatea apare ca extinsă ( ieşită din ea icircnsăşi icircnstrăinată de ea icircnsăşi nn ) prin propria ei activitate ενεργεια η θεοτης μονη πλαθυνεσται δοκειrdquo 127 Conceptul de πλατυσμος sau dilatare căci acesta este adevăratul său sens sugerează că icircn actul icircntrupării monada superconcentrată asemenea unui punct pitagoreic pacircnă atunci şi de aceea icircncă nediferenţiată intră icircntr-o primă fază de dilatare aşa cum logosul stoic iniţial aflat icircntr-o stare aproape incorporală capătă prin transformare un corp tot mai palpabil tot mai dens Icircntruparea la Marcel de Ancyra ca şi-n concepţia lui Sabeliu este o primă corporeificare a esenţei divine a logosului de pacircnă atunci A doua dilatare sau extensie a monadei este purcederea Duhului Sfacircnt Avacircnd icircn substratul consideraţiilor sale hristologice tot timpul metafizica stoică a logosului care se dilată corporeificacircndu-se dar care revine după o vreme la starea sa iniţială absorbind icircn sine tot ceea ce a generat pacircnă atunci Marcel ajunge să afirme starea de icircntrupare de corporeificare a esenţei divine va lua sfacircrşit cacircndva şi Fiului icirci va lua din locul Logosul neicircntrupat şi pur spiritual De fapt el spune doar că icircmpărăţia Fiului va lua sfacircrşit odată cu judecata finală şi sfacircrşitul timpurilor128

Marcel nu accepta ideea că odată asumată natura umană a Logosului va rămacircne unită pentru eternitate cu el Icircn sine icircnsuşi zicea el trupul carnea nu poate conveni lui Dumnezeu chiar transfigurat prin icircnviere chiar devenit incoruptibil nemuritor trupul nu este mai demn de Dumnezeul cel care este mai presus chiar de imortalitate Se poate crede aşadar presupune Marcel că după parusie Logosul se va despuia de propria-i umanitate şi va reintra icircn Dumnezeu revenind la starea icircn care se afla anterior creaţiei aşa cum sugerează textul din I Corinteni XV28 Ce se va icircntacircmpla cu această umanitate Noi nu ştim deoarece Scriptura nu o spune129

127 Marcel Fragmentul 71 la J Tixeront op cit vol2 p39-40 n1 J Schwane op cit vol2 p226 n2 vezi şi nota 1 de la pagina 227

128 J Schwane op cit vol2 p211 n1 p228 n2 final

129 Marcel Fragmentele 117-121 la J Tixeront op cit vol2 p40 n6 J Schwane op cit vol2 p228 n2

2 Fotin al Sirmiului

Cel mai cunoscut discipol al lui Marcel de Ancyra a fost Fotin devenit episcop de Sirmium Ca şi icircnvăţătorul său Fotin distingea icircntre Logosul etern şi Fiul icircntrupat Cu privire la Logos etern el icirci nega orice existenţă particulară icircn esenţa divină distinctă de Tatăl Dumnezeu este un singur ipostas dar el are icircn sine propria-i raţiune el este λογοπατωρ130 Atacircta vreme cacirct nu este activ Logosul este unul interior ενδιαθετος cacircnd intră icircn stare de act el devine προφορικος şi această manifestare icircn afară constituie prima dilatare πλατυσμος prima extensie icircn Dumnezeu Purcederea Duhului Sfacircnt este a doua131 Cu privire la Iisus Hristos Fotin a mers fidel pe urmele mentorului său atacircta doar că a fost mult mai direct icircn afirmaţii de cacirct predecesorul său Căutacircnd să explice cum a devenit Logosul Fiu prin actul icircntrupării Fotin a afirmat direct transformarea naturii sale divine icircn natura umană a Fiului icircntrupat Acest lucru este atestat direct de Sf Epifanie care reproduce concepţia lui Fotin sub expresia Logosul s-a prefăcut icircn trup εις σαρκα μεταβεβλημενον132 Aluzia la expresia ioaneică και ο σαρξ εγενετο din prologul evangheliei a patra este evidentă Atacirct Tixeront cacirct şi Schwane cred la unison că Sf Epifanie se icircnşeală interpretacircnd astfel concepţia lui Fotin care icircn opinia lor ar fi mai degrabă adopţian icircn hristologie133 Icircntr-adevăr Fotin distingea icircn mod net icircntre Logosul etern şi Fiul icircntrupat afirmacircnd că Fiul n-a existat anterior naşterii sale din Fecioara Sinodul de la Sirmium atestă această doctrină a sa şi o condamnă icircn anatematisma a cincea unde spune bdquoDacă cineva zice că Fiul a existat fără icircndoială icircnainte de Maria dar

130 J Schwane op cit vol2 p229 J Tixeront op cit vol2 p41 n6

131 J Tixeront op cit vol2 p41 n7

132 Epifanie de Salamina Haer LXXI 3 la J Tixeront op cit vol2 p41 n8

133 J Tixeront op cit vol2 p41 n8 J Schwane op cit vol2 p230 n3

numai icircn preştiinţa lui Dumnezeu şi că el n-a fost născut de Dumnezeu icircnaintea tuturor timpurilor că n-a existat icircn Dumnezeu şi că nimic n-a fost creat prin el să fie anatema rdquo Iar anatematisma a noua este şi mai categorică bdquoDacă cineva zice că fiul Mariei nu este decacirct un om să fie anatema rdquo134

La prima vedere aceste anateme par a sugera caracterul adopţian al hristologiei lui Fotin Este icircnsă doar o aparenţă căci afirmaţia că Iisus Hristos sau bdquoFiul Mariei - cum se exprima el potrivit sinodului - este doar un simplu omrdquo se icircnţelege prin prisma distincţiei dintre Logosul etern şi Fiul icircntrupat Or Fiul nu este altceva decacirct Logosul devenit trup sau carne prin transformare cum spune Sf Epifanie sau mai exact prin extensia sau dilatarea substanţei divine Ca şi Marcel Fotin de Sirmiu este marcat şi el de metafizica stoică a logosului care se dilată şi se contractă succesiv şi sinodul confirmă acest lucru prin anatematismele a şasea şi a şaptea bdquoDacă cineva zice că substanţa lui Dumnezeu este susceptibilă de dilatare şi de contracţie să fie anatemardquo bdquoDacă cineva zice că substanţa dilatată a lui Dumnezeu l-a format pe Fiul sau numeşte Fiu dilatarea acestei substanţe să fie anatema rdquo 135 Aşadar Fotin credea ca şi Marcel icircnvăţătorul său că Logosul a devenit Fiu prin dilatarea substanţei sale divine Această interpretare este confirmată şi de Marius Mercator care-l acuză la un moment dat pe Fotin că ar nega faptul că Macircntuitorul s-a născut din Fecioara136 Acuzaţia capătă sens dacă Fotin nega naşterea Macircntuitorului din Fecioara ca Logos deci icircn calitatea sa de Dumenzeu icircncă neicircntrupat nediferenţiat de Tatăl Or acest lucru icircl va face şi Nestorie care icircn a patra sa cuvacircntare către Marius Mercator va folosi şi el conceptul de λογοπατωρ Al treilea argument icircn favoarea acestei interpretări şi care fixează definitiv hristologia lui Fotin ca una de esenţă modalistă este anatema a douăsprezecea a sinodului semiarian de la Sirmium din 351 care-i condamnă direct concepţia icircn termenii următori bdquoDacă cineva auzind cuvintele sbquoŞi Cuvacircntul s-a făcut truprsquo crede că Logosul s-a transformat icircn trup ( icircn carne ) sau că luacircnd trup a suferit vreo schimbare să fie anatema rdquo 137

134 J Schwane op cit vol2 p231-232

135 J Schwane op cit vol2 p231-232

136 J Schwane op cit vol2 p230 n2

137 J Schwane op cit vo2 p230 n4

3 Anatemele sinodului semiarian de la Sirmium (351-352)

Pentru o mai bună icircnţelegere a hristologiei celor doi modalişti iată anatemele rostite icircmpotriva lor icircn special a lui Fotin de Sirmiu de către sinodul semiarian de la Sirmiu din 351-352 anatemele suprimate exprimă viziunea subordinaţiană a participanţilor şi sunt fără interes aici Voi păstra numerotarea originală bdquo2 Dacă cineva numeşte pe tatăl şi pe Fiul doi Dumnezei (nenăscuţi nn) să fie anatema 3 Dacă cineva spune că Hristos este Dumnezeu şi Fiul lui Dumnezeu icircnaintea tuturor timpurilor fără să admită că el (Fiul icircntr-o ipostază personală distinctă nn) l-a ajutat pe Tatăl la crearea tuturor lucrurilor să fie anatema 4 Dacă cineva icircndrăzneşte să spună că Cel Nenăscut sau o parte din El s-a născut din Maria să fie anatema 5 Dacă cineva zice că Fiul lui Dumnezeu a existat fără icircndoială icircnainte de Maria dar numai icircn preştiinţa lui Dumnezeu şi că el nu era icircn Dumnezeu născut din Tatăl icircnaintea tuturor veacurilor şi că prin el au fost făcute toate lucrurile să fie anatema 6 Dacă cineva spune că substanţa lui Dumnezeu este supusă dilatării sau contracţiei să fie anatema 7 Dacă cineva zice că substanţa lui Dumnezeu dilatacircndu-se l-a format pe Fiul sau numeşte Fiu extensia substanţei lui Dumnezeu să fie anatema 8 Dacă cineva numeşte pe Fiul lui Dumnezeu Logos gacircndit sau chiar pronunţat să fie anatema 9 Dacă cineva zice că Fiul Mariei nu este decacirct un om să fie anatema 10 Dacă cineva numindu-l pe Dumnezeu Dumnezeu-omul născut din Maria icircnţelege prin aceasta pe Cel Nenăscut să fie anatema 11 Dacă cineva icircnţelege icircn maniera iudeilor (aceste cuvinte ale lui Isaia XLIV 6) lsquoEu sunt primul şi ultimul şi icircn afară de mine nu există alt Dumnezeursquo cuvinte care au fost zise pentru a exclude idolii şi falşii zei şi le icircnţelege prin excluderea celui ce s-a născut din Dumnezeu Fiul cel unic de dinaintea tuturor veacurilor să fie anatema 12 Dacă cineva căutacircnd să icircnţeleagă aceste cuvinte lsquoCuvacircntul s-a făcut truprsquo crede că Logosul s-a prefăcut icircn carne sau catilde luacircnd trup el a suferit o schimbare să fie anatema 13 Dacă cineva căutacircnd să icircnţeleagă aceste cuvinte lsquoFiul unic al lui Dumnezeu a fost crucificatrsquo crede că divinitatea sa a suferit o tulburare din cauza suferinţei a schimbării a micşorării sau a aneantizării să fie anatema 14 Dacă cineva zice că aceste cuvinte lsquoSă facem omrsquo n-au fost spuse Fiului de către Tatăl ci că Tatăl şi le-ar fi spus lui icircnsuşi (adică le-ar fi spus Logosului existacircnd icircn el icircn manieră impersonală) să fie anatema 15 Dacă cineva spune că nu Fiul ar fi apărut lui Avraam ci Dumnezeul Cel Nenăscut sau o parte din acest Dumnezeu să fie anatema 16 Dacă cineva zice că Fiul lui Dumnezeu n-a luptat ca un om cu Iacov ci că Dumnezeu Cel Nenăscut sau o parte din acest Dumnezeu este cel care a luptat să fie anatema 17 Dacă cineva nu icircnţelege despre Tatăl şi despre Fiul (aceste cuvinte ale lui Moise Geneză XIX 24) lsquoDomnul a făcut să plouă cu foc de la Domnulrsquo ci spune că

Tatăl a făcut să plouă de la el icircnsuşi să fie anatema Căci Domnul adică Fiul este cel care a făcut să plouă de la Domnul adică de la Tatăl Anatema 19 Dacă cineva numeşte pe Tatăl pe Fiul şi pe Sfacircntul Duh o singură persoană să fie anatema 26 Dacă cineva spune că Fiul n-a fost născut şi că el nu-şi are principiul icircn altul (decacirct el) admiţacircnd astfel două fiinţe nenăscute şi fără principiu şi icircn consecinţă doi dumnezei să fie anatema căci capul şi principiul a toate este Fiul iar Dumnezeu la racircndul său este capul şi principiul lui Hristos Icircn acest fel vom readuce toate cu evlavie prin Fiul la principiul tuturor lucrurilor el icircnşişi fără principiu 27 Pentru a da odată pentru totdeauna un icircnţeles adevărat icircnvăţăturii creştine adăugăm Dacă cineva nu-l mărturiseşte pe Hristos Dumnezeu şi Fiul lui Dumnezeu existacircnd icircnaintea tuturor veacurilor icircmpreună lucrător cu Tatăl la crearea tuturor lucrurilor ci spune că el nu a fost numit Hristos şi Fiu decacirct după ce s-a născut din Maria şi că a avut chiar ca Dumnezeu un icircnceput să fie anatema 138

138 J Hefele op cit p 853-861

persoană cacirct şi icircmpărăţia sa La sfacircrşitul timpurilor totul a reveni la starea iniţială a monadei indistincte

Cu privire la această expresie a cărui icircmpărăţie nu va avea sfacircrşit istoricul dogmelor B Sesbouumleacute scrie bdquohellipAceastăhellip afirmaţie este proprie simbolurilor de credinţă orientale şi niciodată n-a trecut icircn Occident Motivaţia ei este polemică Icircntr-adevăr o erezie atribuită lui Marcel de Ancyra icircn secolul al IV-lea susţinea că la Parusie Logosul se va reicircntoarce icircn Tatăl pacircnă la punctul icircn care se va confunda cu el misterul trinitar nu ar avea astfel decacirct o valoare sbquoiconomicărsquo şi istorică iar nu una sbquoteologicărsquo şi eternă Această idee vine din interpretarea abuzivă a textului paulin sbquoEl trebuie să icircmpărăţească pacircnă ce va pune pe toţi vrăjmaşii săi sub picioarele sale (hellip)Şi cacircnd toate vor fi supuse lui atunci şi Fiul icircnsuşi se va supune Celui ce i-a supus lui toate ca Dumnezeu să fie toate icircn toţirsquo (I Corinteni XV 25 28) Acest text exprimă icircmplinirea finală a misiunii Fiului el nu sugerează prin nimic că fiul nu va mai avea raţiunea de a exista Dimpotrivă glorificat icircn umanitatea sa Fiul va continua să exercite icircn mod etern funcţia sa mediatoare icircn el şi prin el vor vedea drepţii pe Dumnezeurdquo 106

Contestacircnd orice deosebire reală a Logosului de Tatăl şi respingacircnd eternitatea icircmpărăţiei Fiului Marcel credea că apără deopotrivă atacirct consubstanţialitatea Logosului cu Tatăl anterior icircntrupării prin considerarea lui ca nediferenţiat de Tatăl cacirct şi deplinătatea dumnezeirii coboracirctă icircn Hristos ca urmare a dilatării monadei şi a apariţiei ei sub chip uman icircn istorie Probabil că toate aceste idei ale lui Marcel ar fi rămas nebăgate icircn seamă dacă el n-ar fi negat veşnicia icircmpărăţiei lui Hristos Icircn focul controverselor iscate pe această temă Marcel a ajuns să conteste eternitatea Fiului consideracircndu-l doar o fiinţă temporală avacircnd un icircnceput icircn timp ba chiar şi un sfacircrşit bdquoHristos spunea el a icircnceput să domnească acum patru sute de ani şi stăpacircnirea sa va icircnceta odată cu sfacircrşitul lumiirdquo 107 Această afirmaţie a constituit icircnceputul căderii sale din racircndurile niceenilor adevăraţi Acuzaţiile de sabelianism pe care i le aduceau continuu arienii s-au dovedit astfel adevărate şi a sfacircrşit prin a fi abandonat de occidentali de Atanasie şi de toţi adevăraţii susţinători ai lui homoousios care au icircncetat să mai vadă icircn el un apărător al credinţei de la Niceea consideracircndu-l icircn schimb un continuator al vechiului sabelianism

Să intrăm icircnsă icircn detaliile doctrinei sale trinitare propriu-zise Marcel respinge

106 B Sesbouumleacute et J Wolinski Histoire des dogmes Descleacutee 1994 p121

107 J Schwane op cit vol2 p213 n1

cu hotăracircre ideea ariană că Logosul ar exista icircn Tatăl ca un ipostas distinct căci pentru el ca şi pentru arieni noţiunea de ipostas echivala cu aceea de altă substanţă ουσια decacirct a Tatălui Icircn Dumnezeu zicea el nu trebuie să admitem decacirct un ipostas o singură substanţă sau realitate sub icircntreit chip sau sub icircntreit nume μ αί γαρ π στασινὑ ό τριπρ σωπονό σπερὡ και τριωνιμον εισαγη τον αυτον ειναι λεγων τον θεον και τον εν αυτω Λογον και το Αγιον Πνευμα 108 Aşadar pentru Marcel Dumnezeu icircn sine nu este lipsit de Logosul său cum afirmau arienii Dumnezeu spunea el are icircn sine din eternitate Logosul aşa cum omul are icircn el icircnsuşi propria-i raţiune Astfel Dumnezeu şi Logosul său sunt unul şi acelaşi lucru εν και ταυτον109 Referindu-se la primele versete ale prologului evangheliei a patra Marcel spune că Logosul icircncă neicircntrupat ασαρκος nu este icircncă Fiu ci doar Logos bdquoIcircnainte de a fi coboracirct printre noi şi de a se fi născut din Fecioara el nu era decacirct Logosrdquo110

Despre acest Logos mai spunea Marcel Scriptura ne zice trei lucruri icircntacirci că el era la icircnceput εν αρχη pentru a semnifica faptul că se afla icircn Tatăl icircn mod potenţial δυναμει icircn al doilea racircnd că el era προς τον θεον pentru a marca faptul că era la Dumnezeu icircn act ενεργεια căci prin el au fost create toate icircn fine că el era Dumnezeu pentru a ne icircnvăţa că divinitatea nu este divizată deoarece Logosul este icircn Dumnezeu şi Dumnezeu este icircn Logosul Astfel Logosul este etern şi consubstanţial ομοουσιος αυτοουσιος cu Dumnezeu 111 Acest efort de a afirma unitatea pacircnă la indistincţie a Fiului cu Tatăl era menită icircn viziunea lui Marcel de Ancyra să contracareze subordinaţianismul arian bdquoChiar icircn doctrina sa trinitară subliniază acelaşi Schwane el n-a avut icircn gacircnd altceva decacirct problema cum să onoreze icircn Macircntuitorul nu o fiinţă distinctă de Dumnezeu şi subordonată lui (cum icircnvăţau arienii nn ) ci o divinitate

108 J Schwane op cit vol2 p224 n1 Eusebiu de Cezareea pare să ignore aici fragmentele 76 şi 77 pe care le citează Tixeront cacircnd afirmă că Marcel nu admitea decacirct un singur προσωπον

109 J Schwane op cit vol2 p221 n1

110 J Schwane op cit vol2 p216 n1

111 Marcel Fragmentele 52 97 la J Tixeront op cit vol2 p39 n5 şi 6

adevărată şi perfectărdquo112

Pentru a contracara arianismul Marcel afirmă cu hotăracircre că icircn Dumnezeu nu există trei ipostase ci doar unul Această precizare icircl apropie indiscutabil de Sabeliu care afirma acelaşi lucru Marcel merge icircnsă mai departe decacirct mentorul său şi afirmă că icircn Dumnezeu avem nu doar un singur ipostas ci şi un singur πρ σωπον ό 113 Se pare că cei doi termeni nu aveau acelaşi icircnţeles şi mai ales acelaşi rol icircn hristologia lui Marcel Pe scurt este foarte probabil că Marcel desemna sub numele de ipostas esenţa divină icircnsăşi avacircnd icircn sine icircn mod indistinct pe Tatăl şi pe Logos ca raţiune paternă λογοπατωρ Divinitatea există din eternitate sub un singur πρ σωπον sub un singur chip care esteό acela al Tatălui Logosul icircn schimb nu are πρ σωπον propriu el este de fapt bdquofărăό chiprdquo προσωπον El capătă un chip distinct de Tatăl o faţă proprie διον πρ σωπονἄ ἴ ό abia prin coboracircrea sa icircn istorie prin manifestarea sa icircn afara condiţiei sale divine deci icircn icircntrupare

Afirmaţia sa fundamentală icircn această problemă a fost aceea că anterior icircntrupării sale Logosul nu s-a numit Fiu al Tatălui acest nume l-a dobacircndit la modul propriu abia icircn urma naşterii sale din Fecioara Dacă icircn Vechiul Testament Logosul este numit totuşi Fiu aceasta este de fapt o profeţie icircn care viitorul său nume icirci este atribuit de mai icircnainte Se pare că şi această distincţie pe care el o făcea icircntre calităţile de Logos şi Fiu era menită să contracareze arianismul din calitatea Logosului de Fiu arienii trăgeau concluzia că Logosul nu poate fi coetern cu Tatăl căci nici un fiu nu poate avea aceeaşi vacircrstă cu tatăl său Pentru a elimina orice nuanţă de posterioritate icircn raport cu Tatăl Marcel contesta aşadar Logosului etern calitatea de Fiu deci de fiinţă ulterioară Tatălui aşa cum icircnvăţau arienii114 Pe de altă parte deoarece arienii speculau enorm pe marginea faptului că Logosul este născut din Tatăl văzacircnd icircn simplul act al naşterii dovada inferiorităţii sale faţă de Tatăl cel nenăscut γ ννητος Marcel neagă pur şiἀ έ simplu că Logosul ar exista icircn Tatăl icircn baza unei naşteri a sa de către Tatăl Logosul e veşnic deci fără icircnceput el nu este Dumnezeu asemenea Tatălui său ci este icircnsăşi fiinţa lui Dumnezeu Tatăl raţiunea sa eternă bdquoPe baza cărui pasaj din Scriptură am putea

112 J Schwane op cit vol2 p225

113 Marcel de Ancyra Fragmentele 66 76 77 83 87 88 la J Tixeront op cit vol2 p39 n12 şi 3

114 J Schwane op cit vol2 p215 n3 p216 n2

afirma zice el că există o fiinţă nenăscută şi o fiinţă născută cum cred ei (arienii nn ) Nici unul dintre profeţi nici unul dintre evanghelişti ba nici măcar vreunul dintre apostoli n-a spus aceastardquo115 Există icircnsă icircn Noul Testament o expresie pe care Marcel n-a putut-o ocoli şi pe care a trebuit s-o interpreteze icircn coerenţă cu propriul sistem este vorba de expresia bdquoicircntacirciul născut dintre creaturirdquo Arienii atribuiau această expresie Logosului divin pentru a demonstra că este o creatură Prin contrast Marcel a negat că această expresie paulină s-ar referi la Logosul divin şi a raportat-o numai la Fiul icircntrupat icircnţelegacircnd-o adică exclusiv prin prisma actului icircntrupării116

Să trecem acum la miezul hristologiei lui Marcel care este aceea a statutului Fiului icircntrupat Marcel desemna monada eternă prin termenul de λογοπ τωρ El seά deosebea astfel de Sabeliu care desemna aceeaşi monadă prin termenul de ιοπ τωρὑ ά Această schimbare avea o semnificaţie adacircncă icircn concepţia episcopului de Ancyra Logosul nu este Fiu decacirct după icircntrupare Prin urmare abia dup icircntrupare se poate vorbi de o naştere propriu-zisă a Logosului dar numai pentru că este Fiu Devenind Fiu Logosul a căpătat un chip propriu διον πρ σωπον a cărui natură este exclusivἴ ό temporală relativă deci efemeră adică atacirct cacirct va ţine icircmpărăţia lui Hristos Ca Fiu el se deosebeşte acum radical de Tatăl icircn sensul că este un om adevărat Abia sub condiţia icircntrupării abia ca Fiu Logosul este bdquocopie a Tatăluirdquo Anterior icircntrupării el nu este nici Fiu nici bdquocopie a Tatăluirdquo Această expresie din Coloseni I15 el o raporta la Fiul lui Dumnezeu făcut om iar nu la Logosul icircn sine Şi icircn această problemă Marcel se lăsa antrenat de disputa sa icircmpotriva arienilor Unul din argumentele pe care aceştia le foloseau pentru a dovedi că Logosul este inferior Tatălui era exact acesta extras din expresia paulină susmenţionată dacă Logosul este o copie a Tatălui atunci el este inferior căci orice copie este inferioară originalului ei Icircn consecinţă Marcel nega că această expresie s-ar referi la Logosul etern ci ea trebuie atribuită numai Fiului icircntrupat Argumentul său era următorul o copie trebuie să facă vizibil obiectul invizibil şi absent ori cel care face vizibil icircn lume pe Dumnezeu nu este Logosul etern el icircnsuşi invizibil ca şi Tatăl ci Logosul sau Fiul icircntrupat117

Afirmacircnd că bdquoHristos a icircnceput să domnească acum patru sute de ani şi

115 J Schwane op cit vol2 p217 n4

116 J Schwane op cit vol2 p219 n1

117 J Schwane op cit vol2 p220 n2

stăpacircnirea sa va icircnceta odată cu sfacircrşitul lumiirdquo118 el afirma de fapt că Hristos n-a existat anterior naşterii sale din Fecioara ca ipostas distinct de acela al Tatălui Eusebiu de Cezareea care-i combate hristologia icircn două tratate separate spune despre el acuzator că bdquoa icircndrăznit să nu atribuie Fiului lui Dumnezeu preexistenţa nici o existenţă proprie anterioară icircntrupării ουτε προειναι ουτε προυφεσταναι τολμα λεγεινrdquo119 Dar dacă după Marcel nu este de conceput o naştere eternă a Logosului din Tată pentru că nu se distinge cu nimic de el cu atacirct mai puţin poate fi vorba de o naştere a aceluiaşi Logos din Fecioara Acest act trebuie atribuit numai omului Iisus supranumit Fiul lui Dumnezeu Doar despre el se poate spune că s-a născut cu adevărat icircnţelegacircnd actul naşterii numai ca naştere temporală din Fecioara Dar care este atunci statutul Logosului divin anterior icircntrupării şi care este cel al Fiului icircntrupat Eusebiu răspunde acestei icircntrebări reproducacircnd doctrina lui Marcel astfel sub aspectul existenţei sale divine Logosul este unit cu Dumnezeu fără diviziune şi fără icircmpărţire icircn Tatăl ca potenţă a acestuia sub aspectul activităţii sale şi numai sub acest aspect ca Logos activ Dumnezeirea s-a unit cu trupul pentru a deveni principiu de mişcare şi de activitate120

Marcel a fost acuzat de Eusebiu de Cezareea că a căzut icircn erezia lui Sabeliu şi că ar fi reluat adopţianismul lui Pavel de Samosata icircnvăţacircnd că Logosul s-a unit cu un om individual cu personalitate distinctă consideracircndu-l deci pe Iisus Hristos un simplu om121 Cu privire la acuzaţia de adopţianism Shwane observă că aşa ceva nu reiese din fragmentele ajunse pacircnă la noi din opera lui Marcel Dimpotrivă el ne prezintă ca divine efectele răscumpărării şi-l acuză pe Eusebiu că nu-l priveşte pe Macircntuitorul decacirct ca pe un simplu om122 Acuzaţia de cădere icircn sabelianism este icircnsă reală Cum am spus şi mai

118 J Schwane op cit vol2 p213 n1

119 J Schwane op cit p217 n2

120 J Schwane op cit vol2 p227 n1

121 J Schwane op cit vol2 p227 n2

122 J Schwane op cit vol2 p227 n4

sus Sf Atanasie a icircntacirclnit icircn vremea sa o sectă sabeliană care asemenea lui Marcel făcea aceeaşi distincţie icircntre Logos şi Fiul icircntrupat şi pe ai cărei membri i-a icircntrebat cum a devenit Logosul Fiu A căpătat acest nume cacircnd a asumat natura umană Sau Logosul a devenit Fiu devenind om Sau icircn fine a devenit Fiu icircn amacircndouă felurile adică luacircnd un trup sau devenind un trup 123 Se pare că Marcel asemenea sabelienilor Sf Atanasie a fost de părere că Logosul n-a asumat un om ci a devenit el icircnsuşi om căci el declară icircn mod expres că icircn Macircntuitorul s-a manifestat plenitudinea divinităţii την πασαν θεοτητα εν αυτη σωματικως επιδειξεταιrdquo124 Aluzia la expresia din Coloseni I9 este aici evidentă

Cum poate fi aşadar icircnţeles acest lucru pe fondul afirmaţiei sale că Logosul icircn accepţiunea sa divină nedeosebit icircn nici un fel de Tatăl icircn interiorul monadei este cu totul diferit de Fiul icircntrupat Căci Marcel afirma icircntr-adevăr că Fiul este o persoană separată de Dumnezeu şi nu există decacirct icircn afara Tatălui εκτος του πατρος 125 Aici intervine conceptul de origine stoică al extensiei πλατυσμος monadei sau esenţei divine mai icircntacirci icircn diadă prin icircntrupare apoi icircn triadă prin purcederea Duhului bdquoMonada spune Marcel nu se extinde icircn Triadă fără să sufere o oarecare separaţie ου σαφως και φανερως ενταυθα απορρητω η μονας φαινεται πλατυνομενη μεν εις τριαδα διαιρεισθαι δε μηδαμως υπομενουσαrdquo 126 Icircn ea icircnsăşi monada divină υiοπατωρ este nediferenţiată existacircnd icircntr-o stare de superconcentrare de potenţialitate maximă icircn interiorul căreia orice distincţie reală cum ar fi aceea dintre Tatăl şi Fiul său este imposibilă Calitatea de a fi Tată ca şi aceea de a fi Fiu nefiind icircncă activate icircntre ele nici nu poate exista icircncă un raport real Iată de ce Marcel neagă existenţa unei relaţii cauzale icircn interiorul divinităţii respingacircnd ideea de naştere a Logosului etern adică icircncă neactivat Icircn momentul icircn care Logosul părăseşte starea sa de existenţă virtuală potenţială icircn interiorul monadei indistincte şi se manifestă icircn actul creaţiei dar mai ales icircn cel al icircntrupării el devine dintr-odată distinct real de Tatăl tocmai prin acest act al naşterii sale din Fecioara care este de fapt o intrare icircn acţiune a energiei active a monadei η ενεργεια δραστικη

123 J Schwane op cit vol2 p217 n3

124 J Schwane op cit vol2 p227 n5

125 J Schwane op cit vol2 p221 n2

126 J Schwane op cit vol2 p224 n3

Marcel icircnsuşi spune următoarele bdquoDacă se consideră numai divinitatea Macircntuitorului Logosul ar părea să fie pe bună dreptate unul şi acelaşi lucru cu Dumnezeu icircnsuşi dar dacă Macircntuitorul este cercetat sbquodupă truprsquo divinitatea apare ca extinsă ( ieşită din ea icircnsăşi icircnstrăinată de ea icircnsăşi nn ) prin propria ei activitate ενεργεια η θεοτης μονη πλαθυνεσται δοκειrdquo 127 Conceptul de πλατυσμος sau dilatare căci acesta este adevăratul său sens sugerează că icircn actul icircntrupării monada superconcentrată asemenea unui punct pitagoreic pacircnă atunci şi de aceea icircncă nediferenţiată intră icircntr-o primă fază de dilatare aşa cum logosul stoic iniţial aflat icircntr-o stare aproape incorporală capătă prin transformare un corp tot mai palpabil tot mai dens Icircntruparea la Marcel de Ancyra ca şi-n concepţia lui Sabeliu este o primă corporeificare a esenţei divine a logosului de pacircnă atunci A doua dilatare sau extensie a monadei este purcederea Duhului Sfacircnt Avacircnd icircn substratul consideraţiilor sale hristologice tot timpul metafizica stoică a logosului care se dilată corporeificacircndu-se dar care revine după o vreme la starea sa iniţială absorbind icircn sine tot ceea ce a generat pacircnă atunci Marcel ajunge să afirme starea de icircntrupare de corporeificare a esenţei divine va lua sfacircrşit cacircndva şi Fiului icirci va lua din locul Logosul neicircntrupat şi pur spiritual De fapt el spune doar că icircmpărăţia Fiului va lua sfacircrşit odată cu judecata finală şi sfacircrşitul timpurilor128

Marcel nu accepta ideea că odată asumată natura umană a Logosului va rămacircne unită pentru eternitate cu el Icircn sine icircnsuşi zicea el trupul carnea nu poate conveni lui Dumnezeu chiar transfigurat prin icircnviere chiar devenit incoruptibil nemuritor trupul nu este mai demn de Dumnezeul cel care este mai presus chiar de imortalitate Se poate crede aşadar presupune Marcel că după parusie Logosul se va despuia de propria-i umanitate şi va reintra icircn Dumnezeu revenind la starea icircn care se afla anterior creaţiei aşa cum sugerează textul din I Corinteni XV28 Ce se va icircntacircmpla cu această umanitate Noi nu ştim deoarece Scriptura nu o spune129

127 Marcel Fragmentul 71 la J Tixeront op cit vol2 p39-40 n1 J Schwane op cit vol2 p226 n2 vezi şi nota 1 de la pagina 227

128 J Schwane op cit vol2 p211 n1 p228 n2 final

129 Marcel Fragmentele 117-121 la J Tixeront op cit vol2 p40 n6 J Schwane op cit vol2 p228 n2

2 Fotin al Sirmiului

Cel mai cunoscut discipol al lui Marcel de Ancyra a fost Fotin devenit episcop de Sirmium Ca şi icircnvăţătorul său Fotin distingea icircntre Logosul etern şi Fiul icircntrupat Cu privire la Logos etern el icirci nega orice existenţă particulară icircn esenţa divină distinctă de Tatăl Dumnezeu este un singur ipostas dar el are icircn sine propria-i raţiune el este λογοπατωρ130 Atacircta vreme cacirct nu este activ Logosul este unul interior ενδιαθετος cacircnd intră icircn stare de act el devine προφορικος şi această manifestare icircn afară constituie prima dilatare πλατυσμος prima extensie icircn Dumnezeu Purcederea Duhului Sfacircnt este a doua131 Cu privire la Iisus Hristos Fotin a mers fidel pe urmele mentorului său atacircta doar că a fost mult mai direct icircn afirmaţii de cacirct predecesorul său Căutacircnd să explice cum a devenit Logosul Fiu prin actul icircntrupării Fotin a afirmat direct transformarea naturii sale divine icircn natura umană a Fiului icircntrupat Acest lucru este atestat direct de Sf Epifanie care reproduce concepţia lui Fotin sub expresia Logosul s-a prefăcut icircn trup εις σαρκα μεταβεβλημενον132 Aluzia la expresia ioaneică και ο σαρξ εγενετο din prologul evangheliei a patra este evidentă Atacirct Tixeront cacirct şi Schwane cred la unison că Sf Epifanie se icircnşeală interpretacircnd astfel concepţia lui Fotin care icircn opinia lor ar fi mai degrabă adopţian icircn hristologie133 Icircntr-adevăr Fotin distingea icircn mod net icircntre Logosul etern şi Fiul icircntrupat afirmacircnd că Fiul n-a existat anterior naşterii sale din Fecioara Sinodul de la Sirmium atestă această doctrină a sa şi o condamnă icircn anatematisma a cincea unde spune bdquoDacă cineva zice că Fiul a existat fără icircndoială icircnainte de Maria dar

130 J Schwane op cit vol2 p229 J Tixeront op cit vol2 p41 n6

131 J Tixeront op cit vol2 p41 n7

132 Epifanie de Salamina Haer LXXI 3 la J Tixeront op cit vol2 p41 n8

133 J Tixeront op cit vol2 p41 n8 J Schwane op cit vol2 p230 n3

numai icircn preştiinţa lui Dumnezeu şi că el n-a fost născut de Dumnezeu icircnaintea tuturor timpurilor că n-a existat icircn Dumnezeu şi că nimic n-a fost creat prin el să fie anatema rdquo Iar anatematisma a noua este şi mai categorică bdquoDacă cineva zice că fiul Mariei nu este decacirct un om să fie anatema rdquo134

La prima vedere aceste anateme par a sugera caracterul adopţian al hristologiei lui Fotin Este icircnsă doar o aparenţă căci afirmaţia că Iisus Hristos sau bdquoFiul Mariei - cum se exprima el potrivit sinodului - este doar un simplu omrdquo se icircnţelege prin prisma distincţiei dintre Logosul etern şi Fiul icircntrupat Or Fiul nu este altceva decacirct Logosul devenit trup sau carne prin transformare cum spune Sf Epifanie sau mai exact prin extensia sau dilatarea substanţei divine Ca şi Marcel Fotin de Sirmiu este marcat şi el de metafizica stoică a logosului care se dilată şi se contractă succesiv şi sinodul confirmă acest lucru prin anatematismele a şasea şi a şaptea bdquoDacă cineva zice că substanţa lui Dumnezeu este susceptibilă de dilatare şi de contracţie să fie anatemardquo bdquoDacă cineva zice că substanţa dilatată a lui Dumnezeu l-a format pe Fiul sau numeşte Fiu dilatarea acestei substanţe să fie anatema rdquo 135 Aşadar Fotin credea ca şi Marcel icircnvăţătorul său că Logosul a devenit Fiu prin dilatarea substanţei sale divine Această interpretare este confirmată şi de Marius Mercator care-l acuză la un moment dat pe Fotin că ar nega faptul că Macircntuitorul s-a născut din Fecioara136 Acuzaţia capătă sens dacă Fotin nega naşterea Macircntuitorului din Fecioara ca Logos deci icircn calitatea sa de Dumenzeu icircncă neicircntrupat nediferenţiat de Tatăl Or acest lucru icircl va face şi Nestorie care icircn a patra sa cuvacircntare către Marius Mercator va folosi şi el conceptul de λογοπατωρ Al treilea argument icircn favoarea acestei interpretări şi care fixează definitiv hristologia lui Fotin ca una de esenţă modalistă este anatema a douăsprezecea a sinodului semiarian de la Sirmium din 351 care-i condamnă direct concepţia icircn termenii următori bdquoDacă cineva auzind cuvintele sbquoŞi Cuvacircntul s-a făcut truprsquo crede că Logosul s-a transformat icircn trup ( icircn carne ) sau că luacircnd trup a suferit vreo schimbare să fie anatema rdquo 137

134 J Schwane op cit vol2 p231-232

135 J Schwane op cit vol2 p231-232

136 J Schwane op cit vol2 p230 n2

137 J Schwane op cit vo2 p230 n4

3 Anatemele sinodului semiarian de la Sirmium (351-352)

Pentru o mai bună icircnţelegere a hristologiei celor doi modalişti iată anatemele rostite icircmpotriva lor icircn special a lui Fotin de Sirmiu de către sinodul semiarian de la Sirmiu din 351-352 anatemele suprimate exprimă viziunea subordinaţiană a participanţilor şi sunt fără interes aici Voi păstra numerotarea originală bdquo2 Dacă cineva numeşte pe tatăl şi pe Fiul doi Dumnezei (nenăscuţi nn) să fie anatema 3 Dacă cineva spune că Hristos este Dumnezeu şi Fiul lui Dumnezeu icircnaintea tuturor timpurilor fără să admită că el (Fiul icircntr-o ipostază personală distinctă nn) l-a ajutat pe Tatăl la crearea tuturor lucrurilor să fie anatema 4 Dacă cineva icircndrăzneşte să spună că Cel Nenăscut sau o parte din El s-a născut din Maria să fie anatema 5 Dacă cineva zice că Fiul lui Dumnezeu a existat fără icircndoială icircnainte de Maria dar numai icircn preştiinţa lui Dumnezeu şi că el nu era icircn Dumnezeu născut din Tatăl icircnaintea tuturor veacurilor şi că prin el au fost făcute toate lucrurile să fie anatema 6 Dacă cineva spune că substanţa lui Dumnezeu este supusă dilatării sau contracţiei să fie anatema 7 Dacă cineva zice că substanţa lui Dumnezeu dilatacircndu-se l-a format pe Fiul sau numeşte Fiu extensia substanţei lui Dumnezeu să fie anatema 8 Dacă cineva numeşte pe Fiul lui Dumnezeu Logos gacircndit sau chiar pronunţat să fie anatema 9 Dacă cineva zice că Fiul Mariei nu este decacirct un om să fie anatema 10 Dacă cineva numindu-l pe Dumnezeu Dumnezeu-omul născut din Maria icircnţelege prin aceasta pe Cel Nenăscut să fie anatema 11 Dacă cineva icircnţelege icircn maniera iudeilor (aceste cuvinte ale lui Isaia XLIV 6) lsquoEu sunt primul şi ultimul şi icircn afară de mine nu există alt Dumnezeursquo cuvinte care au fost zise pentru a exclude idolii şi falşii zei şi le icircnţelege prin excluderea celui ce s-a născut din Dumnezeu Fiul cel unic de dinaintea tuturor veacurilor să fie anatema 12 Dacă cineva căutacircnd să icircnţeleagă aceste cuvinte lsquoCuvacircntul s-a făcut truprsquo crede că Logosul s-a prefăcut icircn carne sau catilde luacircnd trup el a suferit o schimbare să fie anatema 13 Dacă cineva căutacircnd să icircnţeleagă aceste cuvinte lsquoFiul unic al lui Dumnezeu a fost crucificatrsquo crede că divinitatea sa a suferit o tulburare din cauza suferinţei a schimbării a micşorării sau a aneantizării să fie anatema 14 Dacă cineva zice că aceste cuvinte lsquoSă facem omrsquo n-au fost spuse Fiului de către Tatăl ci că Tatăl şi le-ar fi spus lui icircnsuşi (adică le-ar fi spus Logosului existacircnd icircn el icircn manieră impersonală) să fie anatema 15 Dacă cineva spune că nu Fiul ar fi apărut lui Avraam ci Dumnezeul Cel Nenăscut sau o parte din acest Dumnezeu să fie anatema 16 Dacă cineva zice că Fiul lui Dumnezeu n-a luptat ca un om cu Iacov ci că Dumnezeu Cel Nenăscut sau o parte din acest Dumnezeu este cel care a luptat să fie anatema 17 Dacă cineva nu icircnţelege despre Tatăl şi despre Fiul (aceste cuvinte ale lui Moise Geneză XIX 24) lsquoDomnul a făcut să plouă cu foc de la Domnulrsquo ci spune că

Tatăl a făcut să plouă de la el icircnsuşi să fie anatema Căci Domnul adică Fiul este cel care a făcut să plouă de la Domnul adică de la Tatăl Anatema 19 Dacă cineva numeşte pe Tatăl pe Fiul şi pe Sfacircntul Duh o singură persoană să fie anatema 26 Dacă cineva spune că Fiul n-a fost născut şi că el nu-şi are principiul icircn altul (decacirct el) admiţacircnd astfel două fiinţe nenăscute şi fără principiu şi icircn consecinţă doi dumnezei să fie anatema căci capul şi principiul a toate este Fiul iar Dumnezeu la racircndul său este capul şi principiul lui Hristos Icircn acest fel vom readuce toate cu evlavie prin Fiul la principiul tuturor lucrurilor el icircnşişi fără principiu 27 Pentru a da odată pentru totdeauna un icircnţeles adevărat icircnvăţăturii creştine adăugăm Dacă cineva nu-l mărturiseşte pe Hristos Dumnezeu şi Fiul lui Dumnezeu existacircnd icircnaintea tuturor veacurilor icircmpreună lucrător cu Tatăl la crearea tuturor lucrurilor ci spune că el nu a fost numit Hristos şi Fiu decacirct după ce s-a născut din Maria şi că a avut chiar ca Dumnezeu un icircnceput să fie anatema 138

138 J Hefele op cit p 853-861

cu hotăracircre ideea ariană că Logosul ar exista icircn Tatăl ca un ipostas distinct căci pentru el ca şi pentru arieni noţiunea de ipostas echivala cu aceea de altă substanţă ουσια decacirct a Tatălui Icircn Dumnezeu zicea el nu trebuie să admitem decacirct un ipostas o singură substanţă sau realitate sub icircntreit chip sau sub icircntreit nume μ αί γαρ π στασινὑ ό τριπρ σωπονό σπερὡ και τριωνιμον εισαγη τον αυτον ειναι λεγων τον θεον και τον εν αυτω Λογον και το Αγιον Πνευμα 108 Aşadar pentru Marcel Dumnezeu icircn sine nu este lipsit de Logosul său cum afirmau arienii Dumnezeu spunea el are icircn sine din eternitate Logosul aşa cum omul are icircn el icircnsuşi propria-i raţiune Astfel Dumnezeu şi Logosul său sunt unul şi acelaşi lucru εν και ταυτον109 Referindu-se la primele versete ale prologului evangheliei a patra Marcel spune că Logosul icircncă neicircntrupat ασαρκος nu este icircncă Fiu ci doar Logos bdquoIcircnainte de a fi coboracirct printre noi şi de a se fi născut din Fecioara el nu era decacirct Logosrdquo110

Despre acest Logos mai spunea Marcel Scriptura ne zice trei lucruri icircntacirci că el era la icircnceput εν αρχη pentru a semnifica faptul că se afla icircn Tatăl icircn mod potenţial δυναμει icircn al doilea racircnd că el era προς τον θεον pentru a marca faptul că era la Dumnezeu icircn act ενεργεια căci prin el au fost create toate icircn fine că el era Dumnezeu pentru a ne icircnvăţa că divinitatea nu este divizată deoarece Logosul este icircn Dumnezeu şi Dumnezeu este icircn Logosul Astfel Logosul este etern şi consubstanţial ομοουσιος αυτοουσιος cu Dumnezeu 111 Acest efort de a afirma unitatea pacircnă la indistincţie a Fiului cu Tatăl era menită icircn viziunea lui Marcel de Ancyra să contracareze subordinaţianismul arian bdquoChiar icircn doctrina sa trinitară subliniază acelaşi Schwane el n-a avut icircn gacircnd altceva decacirct problema cum să onoreze icircn Macircntuitorul nu o fiinţă distinctă de Dumnezeu şi subordonată lui (cum icircnvăţau arienii nn ) ci o divinitate

108 J Schwane op cit vol2 p224 n1 Eusebiu de Cezareea pare să ignore aici fragmentele 76 şi 77 pe care le citează Tixeront cacircnd afirmă că Marcel nu admitea decacirct un singur προσωπον

109 J Schwane op cit vol2 p221 n1

110 J Schwane op cit vol2 p216 n1

111 Marcel Fragmentele 52 97 la J Tixeront op cit vol2 p39 n5 şi 6

adevărată şi perfectărdquo112

Pentru a contracara arianismul Marcel afirmă cu hotăracircre că icircn Dumnezeu nu există trei ipostase ci doar unul Această precizare icircl apropie indiscutabil de Sabeliu care afirma acelaşi lucru Marcel merge icircnsă mai departe decacirct mentorul său şi afirmă că icircn Dumnezeu avem nu doar un singur ipostas ci şi un singur πρ σωπον ό 113 Se pare că cei doi termeni nu aveau acelaşi icircnţeles şi mai ales acelaşi rol icircn hristologia lui Marcel Pe scurt este foarte probabil că Marcel desemna sub numele de ipostas esenţa divină icircnsăşi avacircnd icircn sine icircn mod indistinct pe Tatăl şi pe Logos ca raţiune paternă λογοπατωρ Divinitatea există din eternitate sub un singur πρ σωπον sub un singur chip care esteό acela al Tatălui Logosul icircn schimb nu are πρ σωπον propriu el este de fapt bdquofărăό chiprdquo προσωπον El capătă un chip distinct de Tatăl o faţă proprie διον πρ σωπονἄ ἴ ό abia prin coboracircrea sa icircn istorie prin manifestarea sa icircn afara condiţiei sale divine deci icircn icircntrupare

Afirmaţia sa fundamentală icircn această problemă a fost aceea că anterior icircntrupării sale Logosul nu s-a numit Fiu al Tatălui acest nume l-a dobacircndit la modul propriu abia icircn urma naşterii sale din Fecioara Dacă icircn Vechiul Testament Logosul este numit totuşi Fiu aceasta este de fapt o profeţie icircn care viitorul său nume icirci este atribuit de mai icircnainte Se pare că şi această distincţie pe care el o făcea icircntre calităţile de Logos şi Fiu era menită să contracareze arianismul din calitatea Logosului de Fiu arienii trăgeau concluzia că Logosul nu poate fi coetern cu Tatăl căci nici un fiu nu poate avea aceeaşi vacircrstă cu tatăl său Pentru a elimina orice nuanţă de posterioritate icircn raport cu Tatăl Marcel contesta aşadar Logosului etern calitatea de Fiu deci de fiinţă ulterioară Tatălui aşa cum icircnvăţau arienii114 Pe de altă parte deoarece arienii speculau enorm pe marginea faptului că Logosul este născut din Tatăl văzacircnd icircn simplul act al naşterii dovada inferiorităţii sale faţă de Tatăl cel nenăscut γ ννητος Marcel neagă pur şiἀ έ simplu că Logosul ar exista icircn Tatăl icircn baza unei naşteri a sa de către Tatăl Logosul e veşnic deci fără icircnceput el nu este Dumnezeu asemenea Tatălui său ci este icircnsăşi fiinţa lui Dumnezeu Tatăl raţiunea sa eternă bdquoPe baza cărui pasaj din Scriptură am putea

112 J Schwane op cit vol2 p225

113 Marcel de Ancyra Fragmentele 66 76 77 83 87 88 la J Tixeront op cit vol2 p39 n12 şi 3

114 J Schwane op cit vol2 p215 n3 p216 n2

afirma zice el că există o fiinţă nenăscută şi o fiinţă născută cum cred ei (arienii nn ) Nici unul dintre profeţi nici unul dintre evanghelişti ba nici măcar vreunul dintre apostoli n-a spus aceastardquo115 Există icircnsă icircn Noul Testament o expresie pe care Marcel n-a putut-o ocoli şi pe care a trebuit s-o interpreteze icircn coerenţă cu propriul sistem este vorba de expresia bdquoicircntacirciul născut dintre creaturirdquo Arienii atribuiau această expresie Logosului divin pentru a demonstra că este o creatură Prin contrast Marcel a negat că această expresie paulină s-ar referi la Logosul divin şi a raportat-o numai la Fiul icircntrupat icircnţelegacircnd-o adică exclusiv prin prisma actului icircntrupării116

Să trecem acum la miezul hristologiei lui Marcel care este aceea a statutului Fiului icircntrupat Marcel desemna monada eternă prin termenul de λογοπ τωρ El seά deosebea astfel de Sabeliu care desemna aceeaşi monadă prin termenul de ιοπ τωρὑ ά Această schimbare avea o semnificaţie adacircncă icircn concepţia episcopului de Ancyra Logosul nu este Fiu decacirct după icircntrupare Prin urmare abia dup icircntrupare se poate vorbi de o naştere propriu-zisă a Logosului dar numai pentru că este Fiu Devenind Fiu Logosul a căpătat un chip propriu διον πρ σωπον a cărui natură este exclusivἴ ό temporală relativă deci efemeră adică atacirct cacirct va ţine icircmpărăţia lui Hristos Ca Fiu el se deosebeşte acum radical de Tatăl icircn sensul că este un om adevărat Abia sub condiţia icircntrupării abia ca Fiu Logosul este bdquocopie a Tatăluirdquo Anterior icircntrupării el nu este nici Fiu nici bdquocopie a Tatăluirdquo Această expresie din Coloseni I15 el o raporta la Fiul lui Dumnezeu făcut om iar nu la Logosul icircn sine Şi icircn această problemă Marcel se lăsa antrenat de disputa sa icircmpotriva arienilor Unul din argumentele pe care aceştia le foloseau pentru a dovedi că Logosul este inferior Tatălui era exact acesta extras din expresia paulină susmenţionată dacă Logosul este o copie a Tatălui atunci el este inferior căci orice copie este inferioară originalului ei Icircn consecinţă Marcel nega că această expresie s-ar referi la Logosul etern ci ea trebuie atribuită numai Fiului icircntrupat Argumentul său era următorul o copie trebuie să facă vizibil obiectul invizibil şi absent ori cel care face vizibil icircn lume pe Dumnezeu nu este Logosul etern el icircnsuşi invizibil ca şi Tatăl ci Logosul sau Fiul icircntrupat117

Afirmacircnd că bdquoHristos a icircnceput să domnească acum patru sute de ani şi

115 J Schwane op cit vol2 p217 n4

116 J Schwane op cit vol2 p219 n1

117 J Schwane op cit vol2 p220 n2

stăpacircnirea sa va icircnceta odată cu sfacircrşitul lumiirdquo118 el afirma de fapt că Hristos n-a existat anterior naşterii sale din Fecioara ca ipostas distinct de acela al Tatălui Eusebiu de Cezareea care-i combate hristologia icircn două tratate separate spune despre el acuzator că bdquoa icircndrăznit să nu atribuie Fiului lui Dumnezeu preexistenţa nici o existenţă proprie anterioară icircntrupării ουτε προειναι ουτε προυφεσταναι τολμα λεγεινrdquo119 Dar dacă după Marcel nu este de conceput o naştere eternă a Logosului din Tată pentru că nu se distinge cu nimic de el cu atacirct mai puţin poate fi vorba de o naştere a aceluiaşi Logos din Fecioara Acest act trebuie atribuit numai omului Iisus supranumit Fiul lui Dumnezeu Doar despre el se poate spune că s-a născut cu adevărat icircnţelegacircnd actul naşterii numai ca naştere temporală din Fecioara Dar care este atunci statutul Logosului divin anterior icircntrupării şi care este cel al Fiului icircntrupat Eusebiu răspunde acestei icircntrebări reproducacircnd doctrina lui Marcel astfel sub aspectul existenţei sale divine Logosul este unit cu Dumnezeu fără diviziune şi fără icircmpărţire icircn Tatăl ca potenţă a acestuia sub aspectul activităţii sale şi numai sub acest aspect ca Logos activ Dumnezeirea s-a unit cu trupul pentru a deveni principiu de mişcare şi de activitate120

Marcel a fost acuzat de Eusebiu de Cezareea că a căzut icircn erezia lui Sabeliu şi că ar fi reluat adopţianismul lui Pavel de Samosata icircnvăţacircnd că Logosul s-a unit cu un om individual cu personalitate distinctă consideracircndu-l deci pe Iisus Hristos un simplu om121 Cu privire la acuzaţia de adopţianism Shwane observă că aşa ceva nu reiese din fragmentele ajunse pacircnă la noi din opera lui Marcel Dimpotrivă el ne prezintă ca divine efectele răscumpărării şi-l acuză pe Eusebiu că nu-l priveşte pe Macircntuitorul decacirct ca pe un simplu om122 Acuzaţia de cădere icircn sabelianism este icircnsă reală Cum am spus şi mai

118 J Schwane op cit vol2 p213 n1

119 J Schwane op cit p217 n2

120 J Schwane op cit vol2 p227 n1

121 J Schwane op cit vol2 p227 n2

122 J Schwane op cit vol2 p227 n4

sus Sf Atanasie a icircntacirclnit icircn vremea sa o sectă sabeliană care asemenea lui Marcel făcea aceeaşi distincţie icircntre Logos şi Fiul icircntrupat şi pe ai cărei membri i-a icircntrebat cum a devenit Logosul Fiu A căpătat acest nume cacircnd a asumat natura umană Sau Logosul a devenit Fiu devenind om Sau icircn fine a devenit Fiu icircn amacircndouă felurile adică luacircnd un trup sau devenind un trup 123 Se pare că Marcel asemenea sabelienilor Sf Atanasie a fost de părere că Logosul n-a asumat un om ci a devenit el icircnsuşi om căci el declară icircn mod expres că icircn Macircntuitorul s-a manifestat plenitudinea divinităţii την πασαν θεοτητα εν αυτη σωματικως επιδειξεταιrdquo124 Aluzia la expresia din Coloseni I9 este aici evidentă

Cum poate fi aşadar icircnţeles acest lucru pe fondul afirmaţiei sale că Logosul icircn accepţiunea sa divină nedeosebit icircn nici un fel de Tatăl icircn interiorul monadei este cu totul diferit de Fiul icircntrupat Căci Marcel afirma icircntr-adevăr că Fiul este o persoană separată de Dumnezeu şi nu există decacirct icircn afara Tatălui εκτος του πατρος 125 Aici intervine conceptul de origine stoică al extensiei πλατυσμος monadei sau esenţei divine mai icircntacirci icircn diadă prin icircntrupare apoi icircn triadă prin purcederea Duhului bdquoMonada spune Marcel nu se extinde icircn Triadă fără să sufere o oarecare separaţie ου σαφως και φανερως ενταυθα απορρητω η μονας φαινεται πλατυνομενη μεν εις τριαδα διαιρεισθαι δε μηδαμως υπομενουσαrdquo 126 Icircn ea icircnsăşi monada divină υiοπατωρ este nediferenţiată existacircnd icircntr-o stare de superconcentrare de potenţialitate maximă icircn interiorul căreia orice distincţie reală cum ar fi aceea dintre Tatăl şi Fiul său este imposibilă Calitatea de a fi Tată ca şi aceea de a fi Fiu nefiind icircncă activate icircntre ele nici nu poate exista icircncă un raport real Iată de ce Marcel neagă existenţa unei relaţii cauzale icircn interiorul divinităţii respingacircnd ideea de naştere a Logosului etern adică icircncă neactivat Icircn momentul icircn care Logosul părăseşte starea sa de existenţă virtuală potenţială icircn interiorul monadei indistincte şi se manifestă icircn actul creaţiei dar mai ales icircn cel al icircntrupării el devine dintr-odată distinct real de Tatăl tocmai prin acest act al naşterii sale din Fecioara care este de fapt o intrare icircn acţiune a energiei active a monadei η ενεργεια δραστικη

123 J Schwane op cit vol2 p217 n3

124 J Schwane op cit vol2 p227 n5

125 J Schwane op cit vol2 p221 n2

126 J Schwane op cit vol2 p224 n3

Marcel icircnsuşi spune următoarele bdquoDacă se consideră numai divinitatea Macircntuitorului Logosul ar părea să fie pe bună dreptate unul şi acelaşi lucru cu Dumnezeu icircnsuşi dar dacă Macircntuitorul este cercetat sbquodupă truprsquo divinitatea apare ca extinsă ( ieşită din ea icircnsăşi icircnstrăinată de ea icircnsăşi nn ) prin propria ei activitate ενεργεια η θεοτης μονη πλαθυνεσται δοκειrdquo 127 Conceptul de πλατυσμος sau dilatare căci acesta este adevăratul său sens sugerează că icircn actul icircntrupării monada superconcentrată asemenea unui punct pitagoreic pacircnă atunci şi de aceea icircncă nediferenţiată intră icircntr-o primă fază de dilatare aşa cum logosul stoic iniţial aflat icircntr-o stare aproape incorporală capătă prin transformare un corp tot mai palpabil tot mai dens Icircntruparea la Marcel de Ancyra ca şi-n concepţia lui Sabeliu este o primă corporeificare a esenţei divine a logosului de pacircnă atunci A doua dilatare sau extensie a monadei este purcederea Duhului Sfacircnt Avacircnd icircn substratul consideraţiilor sale hristologice tot timpul metafizica stoică a logosului care se dilată corporeificacircndu-se dar care revine după o vreme la starea sa iniţială absorbind icircn sine tot ceea ce a generat pacircnă atunci Marcel ajunge să afirme starea de icircntrupare de corporeificare a esenţei divine va lua sfacircrşit cacircndva şi Fiului icirci va lua din locul Logosul neicircntrupat şi pur spiritual De fapt el spune doar că icircmpărăţia Fiului va lua sfacircrşit odată cu judecata finală şi sfacircrşitul timpurilor128

Marcel nu accepta ideea că odată asumată natura umană a Logosului va rămacircne unită pentru eternitate cu el Icircn sine icircnsuşi zicea el trupul carnea nu poate conveni lui Dumnezeu chiar transfigurat prin icircnviere chiar devenit incoruptibil nemuritor trupul nu este mai demn de Dumnezeul cel care este mai presus chiar de imortalitate Se poate crede aşadar presupune Marcel că după parusie Logosul se va despuia de propria-i umanitate şi va reintra icircn Dumnezeu revenind la starea icircn care se afla anterior creaţiei aşa cum sugerează textul din I Corinteni XV28 Ce se va icircntacircmpla cu această umanitate Noi nu ştim deoarece Scriptura nu o spune129

127 Marcel Fragmentul 71 la J Tixeront op cit vol2 p39-40 n1 J Schwane op cit vol2 p226 n2 vezi şi nota 1 de la pagina 227

128 J Schwane op cit vol2 p211 n1 p228 n2 final

129 Marcel Fragmentele 117-121 la J Tixeront op cit vol2 p40 n6 J Schwane op cit vol2 p228 n2

2 Fotin al Sirmiului

Cel mai cunoscut discipol al lui Marcel de Ancyra a fost Fotin devenit episcop de Sirmium Ca şi icircnvăţătorul său Fotin distingea icircntre Logosul etern şi Fiul icircntrupat Cu privire la Logos etern el icirci nega orice existenţă particulară icircn esenţa divină distinctă de Tatăl Dumnezeu este un singur ipostas dar el are icircn sine propria-i raţiune el este λογοπατωρ130 Atacircta vreme cacirct nu este activ Logosul este unul interior ενδιαθετος cacircnd intră icircn stare de act el devine προφορικος şi această manifestare icircn afară constituie prima dilatare πλατυσμος prima extensie icircn Dumnezeu Purcederea Duhului Sfacircnt este a doua131 Cu privire la Iisus Hristos Fotin a mers fidel pe urmele mentorului său atacircta doar că a fost mult mai direct icircn afirmaţii de cacirct predecesorul său Căutacircnd să explice cum a devenit Logosul Fiu prin actul icircntrupării Fotin a afirmat direct transformarea naturii sale divine icircn natura umană a Fiului icircntrupat Acest lucru este atestat direct de Sf Epifanie care reproduce concepţia lui Fotin sub expresia Logosul s-a prefăcut icircn trup εις σαρκα μεταβεβλημενον132 Aluzia la expresia ioaneică και ο σαρξ εγενετο din prologul evangheliei a patra este evidentă Atacirct Tixeront cacirct şi Schwane cred la unison că Sf Epifanie se icircnşeală interpretacircnd astfel concepţia lui Fotin care icircn opinia lor ar fi mai degrabă adopţian icircn hristologie133 Icircntr-adevăr Fotin distingea icircn mod net icircntre Logosul etern şi Fiul icircntrupat afirmacircnd că Fiul n-a existat anterior naşterii sale din Fecioara Sinodul de la Sirmium atestă această doctrină a sa şi o condamnă icircn anatematisma a cincea unde spune bdquoDacă cineva zice că Fiul a existat fără icircndoială icircnainte de Maria dar

130 J Schwane op cit vol2 p229 J Tixeront op cit vol2 p41 n6

131 J Tixeront op cit vol2 p41 n7

132 Epifanie de Salamina Haer LXXI 3 la J Tixeront op cit vol2 p41 n8

133 J Tixeront op cit vol2 p41 n8 J Schwane op cit vol2 p230 n3

numai icircn preştiinţa lui Dumnezeu şi că el n-a fost născut de Dumnezeu icircnaintea tuturor timpurilor că n-a existat icircn Dumnezeu şi că nimic n-a fost creat prin el să fie anatema rdquo Iar anatematisma a noua este şi mai categorică bdquoDacă cineva zice că fiul Mariei nu este decacirct un om să fie anatema rdquo134

La prima vedere aceste anateme par a sugera caracterul adopţian al hristologiei lui Fotin Este icircnsă doar o aparenţă căci afirmaţia că Iisus Hristos sau bdquoFiul Mariei - cum se exprima el potrivit sinodului - este doar un simplu omrdquo se icircnţelege prin prisma distincţiei dintre Logosul etern şi Fiul icircntrupat Or Fiul nu este altceva decacirct Logosul devenit trup sau carne prin transformare cum spune Sf Epifanie sau mai exact prin extensia sau dilatarea substanţei divine Ca şi Marcel Fotin de Sirmiu este marcat şi el de metafizica stoică a logosului care se dilată şi se contractă succesiv şi sinodul confirmă acest lucru prin anatematismele a şasea şi a şaptea bdquoDacă cineva zice că substanţa lui Dumnezeu este susceptibilă de dilatare şi de contracţie să fie anatemardquo bdquoDacă cineva zice că substanţa dilatată a lui Dumnezeu l-a format pe Fiul sau numeşte Fiu dilatarea acestei substanţe să fie anatema rdquo 135 Aşadar Fotin credea ca şi Marcel icircnvăţătorul său că Logosul a devenit Fiu prin dilatarea substanţei sale divine Această interpretare este confirmată şi de Marius Mercator care-l acuză la un moment dat pe Fotin că ar nega faptul că Macircntuitorul s-a născut din Fecioara136 Acuzaţia capătă sens dacă Fotin nega naşterea Macircntuitorului din Fecioara ca Logos deci icircn calitatea sa de Dumenzeu icircncă neicircntrupat nediferenţiat de Tatăl Or acest lucru icircl va face şi Nestorie care icircn a patra sa cuvacircntare către Marius Mercator va folosi şi el conceptul de λογοπατωρ Al treilea argument icircn favoarea acestei interpretări şi care fixează definitiv hristologia lui Fotin ca una de esenţă modalistă este anatema a douăsprezecea a sinodului semiarian de la Sirmium din 351 care-i condamnă direct concepţia icircn termenii următori bdquoDacă cineva auzind cuvintele sbquoŞi Cuvacircntul s-a făcut truprsquo crede că Logosul s-a transformat icircn trup ( icircn carne ) sau că luacircnd trup a suferit vreo schimbare să fie anatema rdquo 137

134 J Schwane op cit vol2 p231-232

135 J Schwane op cit vol2 p231-232

136 J Schwane op cit vol2 p230 n2

137 J Schwane op cit vo2 p230 n4

3 Anatemele sinodului semiarian de la Sirmium (351-352)

Pentru o mai bună icircnţelegere a hristologiei celor doi modalişti iată anatemele rostite icircmpotriva lor icircn special a lui Fotin de Sirmiu de către sinodul semiarian de la Sirmiu din 351-352 anatemele suprimate exprimă viziunea subordinaţiană a participanţilor şi sunt fără interes aici Voi păstra numerotarea originală bdquo2 Dacă cineva numeşte pe tatăl şi pe Fiul doi Dumnezei (nenăscuţi nn) să fie anatema 3 Dacă cineva spune că Hristos este Dumnezeu şi Fiul lui Dumnezeu icircnaintea tuturor timpurilor fără să admită că el (Fiul icircntr-o ipostază personală distinctă nn) l-a ajutat pe Tatăl la crearea tuturor lucrurilor să fie anatema 4 Dacă cineva icircndrăzneşte să spună că Cel Nenăscut sau o parte din El s-a născut din Maria să fie anatema 5 Dacă cineva zice că Fiul lui Dumnezeu a existat fără icircndoială icircnainte de Maria dar numai icircn preştiinţa lui Dumnezeu şi că el nu era icircn Dumnezeu născut din Tatăl icircnaintea tuturor veacurilor şi că prin el au fost făcute toate lucrurile să fie anatema 6 Dacă cineva spune că substanţa lui Dumnezeu este supusă dilatării sau contracţiei să fie anatema 7 Dacă cineva zice că substanţa lui Dumnezeu dilatacircndu-se l-a format pe Fiul sau numeşte Fiu extensia substanţei lui Dumnezeu să fie anatema 8 Dacă cineva numeşte pe Fiul lui Dumnezeu Logos gacircndit sau chiar pronunţat să fie anatema 9 Dacă cineva zice că Fiul Mariei nu este decacirct un om să fie anatema 10 Dacă cineva numindu-l pe Dumnezeu Dumnezeu-omul născut din Maria icircnţelege prin aceasta pe Cel Nenăscut să fie anatema 11 Dacă cineva icircnţelege icircn maniera iudeilor (aceste cuvinte ale lui Isaia XLIV 6) lsquoEu sunt primul şi ultimul şi icircn afară de mine nu există alt Dumnezeursquo cuvinte care au fost zise pentru a exclude idolii şi falşii zei şi le icircnţelege prin excluderea celui ce s-a născut din Dumnezeu Fiul cel unic de dinaintea tuturor veacurilor să fie anatema 12 Dacă cineva căutacircnd să icircnţeleagă aceste cuvinte lsquoCuvacircntul s-a făcut truprsquo crede că Logosul s-a prefăcut icircn carne sau catilde luacircnd trup el a suferit o schimbare să fie anatema 13 Dacă cineva căutacircnd să icircnţeleagă aceste cuvinte lsquoFiul unic al lui Dumnezeu a fost crucificatrsquo crede că divinitatea sa a suferit o tulburare din cauza suferinţei a schimbării a micşorării sau a aneantizării să fie anatema 14 Dacă cineva zice că aceste cuvinte lsquoSă facem omrsquo n-au fost spuse Fiului de către Tatăl ci că Tatăl şi le-ar fi spus lui icircnsuşi (adică le-ar fi spus Logosului existacircnd icircn el icircn manieră impersonală) să fie anatema 15 Dacă cineva spune că nu Fiul ar fi apărut lui Avraam ci Dumnezeul Cel Nenăscut sau o parte din acest Dumnezeu să fie anatema 16 Dacă cineva zice că Fiul lui Dumnezeu n-a luptat ca un om cu Iacov ci că Dumnezeu Cel Nenăscut sau o parte din acest Dumnezeu este cel care a luptat să fie anatema 17 Dacă cineva nu icircnţelege despre Tatăl şi despre Fiul (aceste cuvinte ale lui Moise Geneză XIX 24) lsquoDomnul a făcut să plouă cu foc de la Domnulrsquo ci spune că

Tatăl a făcut să plouă de la el icircnsuşi să fie anatema Căci Domnul adică Fiul este cel care a făcut să plouă de la Domnul adică de la Tatăl Anatema 19 Dacă cineva numeşte pe Tatăl pe Fiul şi pe Sfacircntul Duh o singură persoană să fie anatema 26 Dacă cineva spune că Fiul n-a fost născut şi că el nu-şi are principiul icircn altul (decacirct el) admiţacircnd astfel două fiinţe nenăscute şi fără principiu şi icircn consecinţă doi dumnezei să fie anatema căci capul şi principiul a toate este Fiul iar Dumnezeu la racircndul său este capul şi principiul lui Hristos Icircn acest fel vom readuce toate cu evlavie prin Fiul la principiul tuturor lucrurilor el icircnşişi fără principiu 27 Pentru a da odată pentru totdeauna un icircnţeles adevărat icircnvăţăturii creştine adăugăm Dacă cineva nu-l mărturiseşte pe Hristos Dumnezeu şi Fiul lui Dumnezeu existacircnd icircnaintea tuturor veacurilor icircmpreună lucrător cu Tatăl la crearea tuturor lucrurilor ci spune că el nu a fost numit Hristos şi Fiu decacirct după ce s-a născut din Maria şi că a avut chiar ca Dumnezeu un icircnceput să fie anatema 138

138 J Hefele op cit p 853-861

adevărată şi perfectărdquo112

Pentru a contracara arianismul Marcel afirmă cu hotăracircre că icircn Dumnezeu nu există trei ipostase ci doar unul Această precizare icircl apropie indiscutabil de Sabeliu care afirma acelaşi lucru Marcel merge icircnsă mai departe decacirct mentorul său şi afirmă că icircn Dumnezeu avem nu doar un singur ipostas ci şi un singur πρ σωπον ό 113 Se pare că cei doi termeni nu aveau acelaşi icircnţeles şi mai ales acelaşi rol icircn hristologia lui Marcel Pe scurt este foarte probabil că Marcel desemna sub numele de ipostas esenţa divină icircnsăşi avacircnd icircn sine icircn mod indistinct pe Tatăl şi pe Logos ca raţiune paternă λογοπατωρ Divinitatea există din eternitate sub un singur πρ σωπον sub un singur chip care esteό acela al Tatălui Logosul icircn schimb nu are πρ σωπον propriu el este de fapt bdquofărăό chiprdquo προσωπον El capătă un chip distinct de Tatăl o faţă proprie διον πρ σωπονἄ ἴ ό abia prin coboracircrea sa icircn istorie prin manifestarea sa icircn afara condiţiei sale divine deci icircn icircntrupare

Afirmaţia sa fundamentală icircn această problemă a fost aceea că anterior icircntrupării sale Logosul nu s-a numit Fiu al Tatălui acest nume l-a dobacircndit la modul propriu abia icircn urma naşterii sale din Fecioara Dacă icircn Vechiul Testament Logosul este numit totuşi Fiu aceasta este de fapt o profeţie icircn care viitorul său nume icirci este atribuit de mai icircnainte Se pare că şi această distincţie pe care el o făcea icircntre calităţile de Logos şi Fiu era menită să contracareze arianismul din calitatea Logosului de Fiu arienii trăgeau concluzia că Logosul nu poate fi coetern cu Tatăl căci nici un fiu nu poate avea aceeaşi vacircrstă cu tatăl său Pentru a elimina orice nuanţă de posterioritate icircn raport cu Tatăl Marcel contesta aşadar Logosului etern calitatea de Fiu deci de fiinţă ulterioară Tatălui aşa cum icircnvăţau arienii114 Pe de altă parte deoarece arienii speculau enorm pe marginea faptului că Logosul este născut din Tatăl văzacircnd icircn simplul act al naşterii dovada inferiorităţii sale faţă de Tatăl cel nenăscut γ ννητος Marcel neagă pur şiἀ έ simplu că Logosul ar exista icircn Tatăl icircn baza unei naşteri a sa de către Tatăl Logosul e veşnic deci fără icircnceput el nu este Dumnezeu asemenea Tatălui său ci este icircnsăşi fiinţa lui Dumnezeu Tatăl raţiunea sa eternă bdquoPe baza cărui pasaj din Scriptură am putea

112 J Schwane op cit vol2 p225

113 Marcel de Ancyra Fragmentele 66 76 77 83 87 88 la J Tixeront op cit vol2 p39 n12 şi 3

114 J Schwane op cit vol2 p215 n3 p216 n2

afirma zice el că există o fiinţă nenăscută şi o fiinţă născută cum cred ei (arienii nn ) Nici unul dintre profeţi nici unul dintre evanghelişti ba nici măcar vreunul dintre apostoli n-a spus aceastardquo115 Există icircnsă icircn Noul Testament o expresie pe care Marcel n-a putut-o ocoli şi pe care a trebuit s-o interpreteze icircn coerenţă cu propriul sistem este vorba de expresia bdquoicircntacirciul născut dintre creaturirdquo Arienii atribuiau această expresie Logosului divin pentru a demonstra că este o creatură Prin contrast Marcel a negat că această expresie paulină s-ar referi la Logosul divin şi a raportat-o numai la Fiul icircntrupat icircnţelegacircnd-o adică exclusiv prin prisma actului icircntrupării116

Să trecem acum la miezul hristologiei lui Marcel care este aceea a statutului Fiului icircntrupat Marcel desemna monada eternă prin termenul de λογοπ τωρ El seά deosebea astfel de Sabeliu care desemna aceeaşi monadă prin termenul de ιοπ τωρὑ ά Această schimbare avea o semnificaţie adacircncă icircn concepţia episcopului de Ancyra Logosul nu este Fiu decacirct după icircntrupare Prin urmare abia dup icircntrupare se poate vorbi de o naştere propriu-zisă a Logosului dar numai pentru că este Fiu Devenind Fiu Logosul a căpătat un chip propriu διον πρ σωπον a cărui natură este exclusivἴ ό temporală relativă deci efemeră adică atacirct cacirct va ţine icircmpărăţia lui Hristos Ca Fiu el se deosebeşte acum radical de Tatăl icircn sensul că este un om adevărat Abia sub condiţia icircntrupării abia ca Fiu Logosul este bdquocopie a Tatăluirdquo Anterior icircntrupării el nu este nici Fiu nici bdquocopie a Tatăluirdquo Această expresie din Coloseni I15 el o raporta la Fiul lui Dumnezeu făcut om iar nu la Logosul icircn sine Şi icircn această problemă Marcel se lăsa antrenat de disputa sa icircmpotriva arienilor Unul din argumentele pe care aceştia le foloseau pentru a dovedi că Logosul este inferior Tatălui era exact acesta extras din expresia paulină susmenţionată dacă Logosul este o copie a Tatălui atunci el este inferior căci orice copie este inferioară originalului ei Icircn consecinţă Marcel nega că această expresie s-ar referi la Logosul etern ci ea trebuie atribuită numai Fiului icircntrupat Argumentul său era următorul o copie trebuie să facă vizibil obiectul invizibil şi absent ori cel care face vizibil icircn lume pe Dumnezeu nu este Logosul etern el icircnsuşi invizibil ca şi Tatăl ci Logosul sau Fiul icircntrupat117

Afirmacircnd că bdquoHristos a icircnceput să domnească acum patru sute de ani şi

115 J Schwane op cit vol2 p217 n4

116 J Schwane op cit vol2 p219 n1

117 J Schwane op cit vol2 p220 n2

stăpacircnirea sa va icircnceta odată cu sfacircrşitul lumiirdquo118 el afirma de fapt că Hristos n-a existat anterior naşterii sale din Fecioara ca ipostas distinct de acela al Tatălui Eusebiu de Cezareea care-i combate hristologia icircn două tratate separate spune despre el acuzator că bdquoa icircndrăznit să nu atribuie Fiului lui Dumnezeu preexistenţa nici o existenţă proprie anterioară icircntrupării ουτε προειναι ουτε προυφεσταναι τολμα λεγεινrdquo119 Dar dacă după Marcel nu este de conceput o naştere eternă a Logosului din Tată pentru că nu se distinge cu nimic de el cu atacirct mai puţin poate fi vorba de o naştere a aceluiaşi Logos din Fecioara Acest act trebuie atribuit numai omului Iisus supranumit Fiul lui Dumnezeu Doar despre el se poate spune că s-a născut cu adevărat icircnţelegacircnd actul naşterii numai ca naştere temporală din Fecioara Dar care este atunci statutul Logosului divin anterior icircntrupării şi care este cel al Fiului icircntrupat Eusebiu răspunde acestei icircntrebări reproducacircnd doctrina lui Marcel astfel sub aspectul existenţei sale divine Logosul este unit cu Dumnezeu fără diviziune şi fără icircmpărţire icircn Tatăl ca potenţă a acestuia sub aspectul activităţii sale şi numai sub acest aspect ca Logos activ Dumnezeirea s-a unit cu trupul pentru a deveni principiu de mişcare şi de activitate120

Marcel a fost acuzat de Eusebiu de Cezareea că a căzut icircn erezia lui Sabeliu şi că ar fi reluat adopţianismul lui Pavel de Samosata icircnvăţacircnd că Logosul s-a unit cu un om individual cu personalitate distinctă consideracircndu-l deci pe Iisus Hristos un simplu om121 Cu privire la acuzaţia de adopţianism Shwane observă că aşa ceva nu reiese din fragmentele ajunse pacircnă la noi din opera lui Marcel Dimpotrivă el ne prezintă ca divine efectele răscumpărării şi-l acuză pe Eusebiu că nu-l priveşte pe Macircntuitorul decacirct ca pe un simplu om122 Acuzaţia de cădere icircn sabelianism este icircnsă reală Cum am spus şi mai

118 J Schwane op cit vol2 p213 n1

119 J Schwane op cit p217 n2

120 J Schwane op cit vol2 p227 n1

121 J Schwane op cit vol2 p227 n2

122 J Schwane op cit vol2 p227 n4

sus Sf Atanasie a icircntacirclnit icircn vremea sa o sectă sabeliană care asemenea lui Marcel făcea aceeaşi distincţie icircntre Logos şi Fiul icircntrupat şi pe ai cărei membri i-a icircntrebat cum a devenit Logosul Fiu A căpătat acest nume cacircnd a asumat natura umană Sau Logosul a devenit Fiu devenind om Sau icircn fine a devenit Fiu icircn amacircndouă felurile adică luacircnd un trup sau devenind un trup 123 Se pare că Marcel asemenea sabelienilor Sf Atanasie a fost de părere că Logosul n-a asumat un om ci a devenit el icircnsuşi om căci el declară icircn mod expres că icircn Macircntuitorul s-a manifestat plenitudinea divinităţii την πασαν θεοτητα εν αυτη σωματικως επιδειξεταιrdquo124 Aluzia la expresia din Coloseni I9 este aici evidentă

Cum poate fi aşadar icircnţeles acest lucru pe fondul afirmaţiei sale că Logosul icircn accepţiunea sa divină nedeosebit icircn nici un fel de Tatăl icircn interiorul monadei este cu totul diferit de Fiul icircntrupat Căci Marcel afirma icircntr-adevăr că Fiul este o persoană separată de Dumnezeu şi nu există decacirct icircn afara Tatălui εκτος του πατρος 125 Aici intervine conceptul de origine stoică al extensiei πλατυσμος monadei sau esenţei divine mai icircntacirci icircn diadă prin icircntrupare apoi icircn triadă prin purcederea Duhului bdquoMonada spune Marcel nu se extinde icircn Triadă fără să sufere o oarecare separaţie ου σαφως και φανερως ενταυθα απορρητω η μονας φαινεται πλατυνομενη μεν εις τριαδα διαιρεισθαι δε μηδαμως υπομενουσαrdquo 126 Icircn ea icircnsăşi monada divină υiοπατωρ este nediferenţiată existacircnd icircntr-o stare de superconcentrare de potenţialitate maximă icircn interiorul căreia orice distincţie reală cum ar fi aceea dintre Tatăl şi Fiul său este imposibilă Calitatea de a fi Tată ca şi aceea de a fi Fiu nefiind icircncă activate icircntre ele nici nu poate exista icircncă un raport real Iată de ce Marcel neagă existenţa unei relaţii cauzale icircn interiorul divinităţii respingacircnd ideea de naştere a Logosului etern adică icircncă neactivat Icircn momentul icircn care Logosul părăseşte starea sa de existenţă virtuală potenţială icircn interiorul monadei indistincte şi se manifestă icircn actul creaţiei dar mai ales icircn cel al icircntrupării el devine dintr-odată distinct real de Tatăl tocmai prin acest act al naşterii sale din Fecioara care este de fapt o intrare icircn acţiune a energiei active a monadei η ενεργεια δραστικη

123 J Schwane op cit vol2 p217 n3

124 J Schwane op cit vol2 p227 n5

125 J Schwane op cit vol2 p221 n2

126 J Schwane op cit vol2 p224 n3

Marcel icircnsuşi spune următoarele bdquoDacă se consideră numai divinitatea Macircntuitorului Logosul ar părea să fie pe bună dreptate unul şi acelaşi lucru cu Dumnezeu icircnsuşi dar dacă Macircntuitorul este cercetat sbquodupă truprsquo divinitatea apare ca extinsă ( ieşită din ea icircnsăşi icircnstrăinată de ea icircnsăşi nn ) prin propria ei activitate ενεργεια η θεοτης μονη πλαθυνεσται δοκειrdquo 127 Conceptul de πλατυσμος sau dilatare căci acesta este adevăratul său sens sugerează că icircn actul icircntrupării monada superconcentrată asemenea unui punct pitagoreic pacircnă atunci şi de aceea icircncă nediferenţiată intră icircntr-o primă fază de dilatare aşa cum logosul stoic iniţial aflat icircntr-o stare aproape incorporală capătă prin transformare un corp tot mai palpabil tot mai dens Icircntruparea la Marcel de Ancyra ca şi-n concepţia lui Sabeliu este o primă corporeificare a esenţei divine a logosului de pacircnă atunci A doua dilatare sau extensie a monadei este purcederea Duhului Sfacircnt Avacircnd icircn substratul consideraţiilor sale hristologice tot timpul metafizica stoică a logosului care se dilată corporeificacircndu-se dar care revine după o vreme la starea sa iniţială absorbind icircn sine tot ceea ce a generat pacircnă atunci Marcel ajunge să afirme starea de icircntrupare de corporeificare a esenţei divine va lua sfacircrşit cacircndva şi Fiului icirci va lua din locul Logosul neicircntrupat şi pur spiritual De fapt el spune doar că icircmpărăţia Fiului va lua sfacircrşit odată cu judecata finală şi sfacircrşitul timpurilor128

Marcel nu accepta ideea că odată asumată natura umană a Logosului va rămacircne unită pentru eternitate cu el Icircn sine icircnsuşi zicea el trupul carnea nu poate conveni lui Dumnezeu chiar transfigurat prin icircnviere chiar devenit incoruptibil nemuritor trupul nu este mai demn de Dumnezeul cel care este mai presus chiar de imortalitate Se poate crede aşadar presupune Marcel că după parusie Logosul se va despuia de propria-i umanitate şi va reintra icircn Dumnezeu revenind la starea icircn care se afla anterior creaţiei aşa cum sugerează textul din I Corinteni XV28 Ce se va icircntacircmpla cu această umanitate Noi nu ştim deoarece Scriptura nu o spune129

127 Marcel Fragmentul 71 la J Tixeront op cit vol2 p39-40 n1 J Schwane op cit vol2 p226 n2 vezi şi nota 1 de la pagina 227

128 J Schwane op cit vol2 p211 n1 p228 n2 final

129 Marcel Fragmentele 117-121 la J Tixeront op cit vol2 p40 n6 J Schwane op cit vol2 p228 n2

2 Fotin al Sirmiului

Cel mai cunoscut discipol al lui Marcel de Ancyra a fost Fotin devenit episcop de Sirmium Ca şi icircnvăţătorul său Fotin distingea icircntre Logosul etern şi Fiul icircntrupat Cu privire la Logos etern el icirci nega orice existenţă particulară icircn esenţa divină distinctă de Tatăl Dumnezeu este un singur ipostas dar el are icircn sine propria-i raţiune el este λογοπατωρ130 Atacircta vreme cacirct nu este activ Logosul este unul interior ενδιαθετος cacircnd intră icircn stare de act el devine προφορικος şi această manifestare icircn afară constituie prima dilatare πλατυσμος prima extensie icircn Dumnezeu Purcederea Duhului Sfacircnt este a doua131 Cu privire la Iisus Hristos Fotin a mers fidel pe urmele mentorului său atacircta doar că a fost mult mai direct icircn afirmaţii de cacirct predecesorul său Căutacircnd să explice cum a devenit Logosul Fiu prin actul icircntrupării Fotin a afirmat direct transformarea naturii sale divine icircn natura umană a Fiului icircntrupat Acest lucru este atestat direct de Sf Epifanie care reproduce concepţia lui Fotin sub expresia Logosul s-a prefăcut icircn trup εις σαρκα μεταβεβλημενον132 Aluzia la expresia ioaneică και ο σαρξ εγενετο din prologul evangheliei a patra este evidentă Atacirct Tixeront cacirct şi Schwane cred la unison că Sf Epifanie se icircnşeală interpretacircnd astfel concepţia lui Fotin care icircn opinia lor ar fi mai degrabă adopţian icircn hristologie133 Icircntr-adevăr Fotin distingea icircn mod net icircntre Logosul etern şi Fiul icircntrupat afirmacircnd că Fiul n-a existat anterior naşterii sale din Fecioara Sinodul de la Sirmium atestă această doctrină a sa şi o condamnă icircn anatematisma a cincea unde spune bdquoDacă cineva zice că Fiul a existat fără icircndoială icircnainte de Maria dar

130 J Schwane op cit vol2 p229 J Tixeront op cit vol2 p41 n6

131 J Tixeront op cit vol2 p41 n7

132 Epifanie de Salamina Haer LXXI 3 la J Tixeront op cit vol2 p41 n8

133 J Tixeront op cit vol2 p41 n8 J Schwane op cit vol2 p230 n3

numai icircn preştiinţa lui Dumnezeu şi că el n-a fost născut de Dumnezeu icircnaintea tuturor timpurilor că n-a existat icircn Dumnezeu şi că nimic n-a fost creat prin el să fie anatema rdquo Iar anatematisma a noua este şi mai categorică bdquoDacă cineva zice că fiul Mariei nu este decacirct un om să fie anatema rdquo134

La prima vedere aceste anateme par a sugera caracterul adopţian al hristologiei lui Fotin Este icircnsă doar o aparenţă căci afirmaţia că Iisus Hristos sau bdquoFiul Mariei - cum se exprima el potrivit sinodului - este doar un simplu omrdquo se icircnţelege prin prisma distincţiei dintre Logosul etern şi Fiul icircntrupat Or Fiul nu este altceva decacirct Logosul devenit trup sau carne prin transformare cum spune Sf Epifanie sau mai exact prin extensia sau dilatarea substanţei divine Ca şi Marcel Fotin de Sirmiu este marcat şi el de metafizica stoică a logosului care se dilată şi se contractă succesiv şi sinodul confirmă acest lucru prin anatematismele a şasea şi a şaptea bdquoDacă cineva zice că substanţa lui Dumnezeu este susceptibilă de dilatare şi de contracţie să fie anatemardquo bdquoDacă cineva zice că substanţa dilatată a lui Dumnezeu l-a format pe Fiul sau numeşte Fiu dilatarea acestei substanţe să fie anatema rdquo 135 Aşadar Fotin credea ca şi Marcel icircnvăţătorul său că Logosul a devenit Fiu prin dilatarea substanţei sale divine Această interpretare este confirmată şi de Marius Mercator care-l acuză la un moment dat pe Fotin că ar nega faptul că Macircntuitorul s-a născut din Fecioara136 Acuzaţia capătă sens dacă Fotin nega naşterea Macircntuitorului din Fecioara ca Logos deci icircn calitatea sa de Dumenzeu icircncă neicircntrupat nediferenţiat de Tatăl Or acest lucru icircl va face şi Nestorie care icircn a patra sa cuvacircntare către Marius Mercator va folosi şi el conceptul de λογοπατωρ Al treilea argument icircn favoarea acestei interpretări şi care fixează definitiv hristologia lui Fotin ca una de esenţă modalistă este anatema a douăsprezecea a sinodului semiarian de la Sirmium din 351 care-i condamnă direct concepţia icircn termenii următori bdquoDacă cineva auzind cuvintele sbquoŞi Cuvacircntul s-a făcut truprsquo crede că Logosul s-a transformat icircn trup ( icircn carne ) sau că luacircnd trup a suferit vreo schimbare să fie anatema rdquo 137

134 J Schwane op cit vol2 p231-232

135 J Schwane op cit vol2 p231-232

136 J Schwane op cit vol2 p230 n2

137 J Schwane op cit vo2 p230 n4

3 Anatemele sinodului semiarian de la Sirmium (351-352)

Pentru o mai bună icircnţelegere a hristologiei celor doi modalişti iată anatemele rostite icircmpotriva lor icircn special a lui Fotin de Sirmiu de către sinodul semiarian de la Sirmiu din 351-352 anatemele suprimate exprimă viziunea subordinaţiană a participanţilor şi sunt fără interes aici Voi păstra numerotarea originală bdquo2 Dacă cineva numeşte pe tatăl şi pe Fiul doi Dumnezei (nenăscuţi nn) să fie anatema 3 Dacă cineva spune că Hristos este Dumnezeu şi Fiul lui Dumnezeu icircnaintea tuturor timpurilor fără să admită că el (Fiul icircntr-o ipostază personală distinctă nn) l-a ajutat pe Tatăl la crearea tuturor lucrurilor să fie anatema 4 Dacă cineva icircndrăzneşte să spună că Cel Nenăscut sau o parte din El s-a născut din Maria să fie anatema 5 Dacă cineva zice că Fiul lui Dumnezeu a existat fără icircndoială icircnainte de Maria dar numai icircn preştiinţa lui Dumnezeu şi că el nu era icircn Dumnezeu născut din Tatăl icircnaintea tuturor veacurilor şi că prin el au fost făcute toate lucrurile să fie anatema 6 Dacă cineva spune că substanţa lui Dumnezeu este supusă dilatării sau contracţiei să fie anatema 7 Dacă cineva zice că substanţa lui Dumnezeu dilatacircndu-se l-a format pe Fiul sau numeşte Fiu extensia substanţei lui Dumnezeu să fie anatema 8 Dacă cineva numeşte pe Fiul lui Dumnezeu Logos gacircndit sau chiar pronunţat să fie anatema 9 Dacă cineva zice că Fiul Mariei nu este decacirct un om să fie anatema 10 Dacă cineva numindu-l pe Dumnezeu Dumnezeu-omul născut din Maria icircnţelege prin aceasta pe Cel Nenăscut să fie anatema 11 Dacă cineva icircnţelege icircn maniera iudeilor (aceste cuvinte ale lui Isaia XLIV 6) lsquoEu sunt primul şi ultimul şi icircn afară de mine nu există alt Dumnezeursquo cuvinte care au fost zise pentru a exclude idolii şi falşii zei şi le icircnţelege prin excluderea celui ce s-a născut din Dumnezeu Fiul cel unic de dinaintea tuturor veacurilor să fie anatema 12 Dacă cineva căutacircnd să icircnţeleagă aceste cuvinte lsquoCuvacircntul s-a făcut truprsquo crede că Logosul s-a prefăcut icircn carne sau catilde luacircnd trup el a suferit o schimbare să fie anatema 13 Dacă cineva căutacircnd să icircnţeleagă aceste cuvinte lsquoFiul unic al lui Dumnezeu a fost crucificatrsquo crede că divinitatea sa a suferit o tulburare din cauza suferinţei a schimbării a micşorării sau a aneantizării să fie anatema 14 Dacă cineva zice că aceste cuvinte lsquoSă facem omrsquo n-au fost spuse Fiului de către Tatăl ci că Tatăl şi le-ar fi spus lui icircnsuşi (adică le-ar fi spus Logosului existacircnd icircn el icircn manieră impersonală) să fie anatema 15 Dacă cineva spune că nu Fiul ar fi apărut lui Avraam ci Dumnezeul Cel Nenăscut sau o parte din acest Dumnezeu să fie anatema 16 Dacă cineva zice că Fiul lui Dumnezeu n-a luptat ca un om cu Iacov ci că Dumnezeu Cel Nenăscut sau o parte din acest Dumnezeu este cel care a luptat să fie anatema 17 Dacă cineva nu icircnţelege despre Tatăl şi despre Fiul (aceste cuvinte ale lui Moise Geneză XIX 24) lsquoDomnul a făcut să plouă cu foc de la Domnulrsquo ci spune că

Tatăl a făcut să plouă de la el icircnsuşi să fie anatema Căci Domnul adică Fiul este cel care a făcut să plouă de la Domnul adică de la Tatăl Anatema 19 Dacă cineva numeşte pe Tatăl pe Fiul şi pe Sfacircntul Duh o singură persoană să fie anatema 26 Dacă cineva spune că Fiul n-a fost născut şi că el nu-şi are principiul icircn altul (decacirct el) admiţacircnd astfel două fiinţe nenăscute şi fără principiu şi icircn consecinţă doi dumnezei să fie anatema căci capul şi principiul a toate este Fiul iar Dumnezeu la racircndul său este capul şi principiul lui Hristos Icircn acest fel vom readuce toate cu evlavie prin Fiul la principiul tuturor lucrurilor el icircnşişi fără principiu 27 Pentru a da odată pentru totdeauna un icircnţeles adevărat icircnvăţăturii creştine adăugăm Dacă cineva nu-l mărturiseşte pe Hristos Dumnezeu şi Fiul lui Dumnezeu existacircnd icircnaintea tuturor veacurilor icircmpreună lucrător cu Tatăl la crearea tuturor lucrurilor ci spune că el nu a fost numit Hristos şi Fiu decacirct după ce s-a născut din Maria şi că a avut chiar ca Dumnezeu un icircnceput să fie anatema 138

138 J Hefele op cit p 853-861

afirma zice el că există o fiinţă nenăscută şi o fiinţă născută cum cred ei (arienii nn ) Nici unul dintre profeţi nici unul dintre evanghelişti ba nici măcar vreunul dintre apostoli n-a spus aceastardquo115 Există icircnsă icircn Noul Testament o expresie pe care Marcel n-a putut-o ocoli şi pe care a trebuit s-o interpreteze icircn coerenţă cu propriul sistem este vorba de expresia bdquoicircntacirciul născut dintre creaturirdquo Arienii atribuiau această expresie Logosului divin pentru a demonstra că este o creatură Prin contrast Marcel a negat că această expresie paulină s-ar referi la Logosul divin şi a raportat-o numai la Fiul icircntrupat icircnţelegacircnd-o adică exclusiv prin prisma actului icircntrupării116

Să trecem acum la miezul hristologiei lui Marcel care este aceea a statutului Fiului icircntrupat Marcel desemna monada eternă prin termenul de λογοπ τωρ El seά deosebea astfel de Sabeliu care desemna aceeaşi monadă prin termenul de ιοπ τωρὑ ά Această schimbare avea o semnificaţie adacircncă icircn concepţia episcopului de Ancyra Logosul nu este Fiu decacirct după icircntrupare Prin urmare abia dup icircntrupare se poate vorbi de o naştere propriu-zisă a Logosului dar numai pentru că este Fiu Devenind Fiu Logosul a căpătat un chip propriu διον πρ σωπον a cărui natură este exclusivἴ ό temporală relativă deci efemeră adică atacirct cacirct va ţine icircmpărăţia lui Hristos Ca Fiu el se deosebeşte acum radical de Tatăl icircn sensul că este un om adevărat Abia sub condiţia icircntrupării abia ca Fiu Logosul este bdquocopie a Tatăluirdquo Anterior icircntrupării el nu este nici Fiu nici bdquocopie a Tatăluirdquo Această expresie din Coloseni I15 el o raporta la Fiul lui Dumnezeu făcut om iar nu la Logosul icircn sine Şi icircn această problemă Marcel se lăsa antrenat de disputa sa icircmpotriva arienilor Unul din argumentele pe care aceştia le foloseau pentru a dovedi că Logosul este inferior Tatălui era exact acesta extras din expresia paulină susmenţionată dacă Logosul este o copie a Tatălui atunci el este inferior căci orice copie este inferioară originalului ei Icircn consecinţă Marcel nega că această expresie s-ar referi la Logosul etern ci ea trebuie atribuită numai Fiului icircntrupat Argumentul său era următorul o copie trebuie să facă vizibil obiectul invizibil şi absent ori cel care face vizibil icircn lume pe Dumnezeu nu este Logosul etern el icircnsuşi invizibil ca şi Tatăl ci Logosul sau Fiul icircntrupat117

Afirmacircnd că bdquoHristos a icircnceput să domnească acum patru sute de ani şi

115 J Schwane op cit vol2 p217 n4

116 J Schwane op cit vol2 p219 n1

117 J Schwane op cit vol2 p220 n2

stăpacircnirea sa va icircnceta odată cu sfacircrşitul lumiirdquo118 el afirma de fapt că Hristos n-a existat anterior naşterii sale din Fecioara ca ipostas distinct de acela al Tatălui Eusebiu de Cezareea care-i combate hristologia icircn două tratate separate spune despre el acuzator că bdquoa icircndrăznit să nu atribuie Fiului lui Dumnezeu preexistenţa nici o existenţă proprie anterioară icircntrupării ουτε προειναι ουτε προυφεσταναι τολμα λεγεινrdquo119 Dar dacă după Marcel nu este de conceput o naştere eternă a Logosului din Tată pentru că nu se distinge cu nimic de el cu atacirct mai puţin poate fi vorba de o naştere a aceluiaşi Logos din Fecioara Acest act trebuie atribuit numai omului Iisus supranumit Fiul lui Dumnezeu Doar despre el se poate spune că s-a născut cu adevărat icircnţelegacircnd actul naşterii numai ca naştere temporală din Fecioara Dar care este atunci statutul Logosului divin anterior icircntrupării şi care este cel al Fiului icircntrupat Eusebiu răspunde acestei icircntrebări reproducacircnd doctrina lui Marcel astfel sub aspectul existenţei sale divine Logosul este unit cu Dumnezeu fără diviziune şi fără icircmpărţire icircn Tatăl ca potenţă a acestuia sub aspectul activităţii sale şi numai sub acest aspect ca Logos activ Dumnezeirea s-a unit cu trupul pentru a deveni principiu de mişcare şi de activitate120

Marcel a fost acuzat de Eusebiu de Cezareea că a căzut icircn erezia lui Sabeliu şi că ar fi reluat adopţianismul lui Pavel de Samosata icircnvăţacircnd că Logosul s-a unit cu un om individual cu personalitate distinctă consideracircndu-l deci pe Iisus Hristos un simplu om121 Cu privire la acuzaţia de adopţianism Shwane observă că aşa ceva nu reiese din fragmentele ajunse pacircnă la noi din opera lui Marcel Dimpotrivă el ne prezintă ca divine efectele răscumpărării şi-l acuză pe Eusebiu că nu-l priveşte pe Macircntuitorul decacirct ca pe un simplu om122 Acuzaţia de cădere icircn sabelianism este icircnsă reală Cum am spus şi mai

118 J Schwane op cit vol2 p213 n1

119 J Schwane op cit p217 n2

120 J Schwane op cit vol2 p227 n1

121 J Schwane op cit vol2 p227 n2

122 J Schwane op cit vol2 p227 n4

sus Sf Atanasie a icircntacirclnit icircn vremea sa o sectă sabeliană care asemenea lui Marcel făcea aceeaşi distincţie icircntre Logos şi Fiul icircntrupat şi pe ai cărei membri i-a icircntrebat cum a devenit Logosul Fiu A căpătat acest nume cacircnd a asumat natura umană Sau Logosul a devenit Fiu devenind om Sau icircn fine a devenit Fiu icircn amacircndouă felurile adică luacircnd un trup sau devenind un trup 123 Se pare că Marcel asemenea sabelienilor Sf Atanasie a fost de părere că Logosul n-a asumat un om ci a devenit el icircnsuşi om căci el declară icircn mod expres că icircn Macircntuitorul s-a manifestat plenitudinea divinităţii την πασαν θεοτητα εν αυτη σωματικως επιδειξεταιrdquo124 Aluzia la expresia din Coloseni I9 este aici evidentă

Cum poate fi aşadar icircnţeles acest lucru pe fondul afirmaţiei sale că Logosul icircn accepţiunea sa divină nedeosebit icircn nici un fel de Tatăl icircn interiorul monadei este cu totul diferit de Fiul icircntrupat Căci Marcel afirma icircntr-adevăr că Fiul este o persoană separată de Dumnezeu şi nu există decacirct icircn afara Tatălui εκτος του πατρος 125 Aici intervine conceptul de origine stoică al extensiei πλατυσμος monadei sau esenţei divine mai icircntacirci icircn diadă prin icircntrupare apoi icircn triadă prin purcederea Duhului bdquoMonada spune Marcel nu se extinde icircn Triadă fără să sufere o oarecare separaţie ου σαφως και φανερως ενταυθα απορρητω η μονας φαινεται πλατυνομενη μεν εις τριαδα διαιρεισθαι δε μηδαμως υπομενουσαrdquo 126 Icircn ea icircnsăşi monada divină υiοπατωρ este nediferenţiată existacircnd icircntr-o stare de superconcentrare de potenţialitate maximă icircn interiorul căreia orice distincţie reală cum ar fi aceea dintre Tatăl şi Fiul său este imposibilă Calitatea de a fi Tată ca şi aceea de a fi Fiu nefiind icircncă activate icircntre ele nici nu poate exista icircncă un raport real Iată de ce Marcel neagă existenţa unei relaţii cauzale icircn interiorul divinităţii respingacircnd ideea de naştere a Logosului etern adică icircncă neactivat Icircn momentul icircn care Logosul părăseşte starea sa de existenţă virtuală potenţială icircn interiorul monadei indistincte şi se manifestă icircn actul creaţiei dar mai ales icircn cel al icircntrupării el devine dintr-odată distinct real de Tatăl tocmai prin acest act al naşterii sale din Fecioara care este de fapt o intrare icircn acţiune a energiei active a monadei η ενεργεια δραστικη

123 J Schwane op cit vol2 p217 n3

124 J Schwane op cit vol2 p227 n5

125 J Schwane op cit vol2 p221 n2

126 J Schwane op cit vol2 p224 n3

Marcel icircnsuşi spune următoarele bdquoDacă se consideră numai divinitatea Macircntuitorului Logosul ar părea să fie pe bună dreptate unul şi acelaşi lucru cu Dumnezeu icircnsuşi dar dacă Macircntuitorul este cercetat sbquodupă truprsquo divinitatea apare ca extinsă ( ieşită din ea icircnsăşi icircnstrăinată de ea icircnsăşi nn ) prin propria ei activitate ενεργεια η θεοτης μονη πλαθυνεσται δοκειrdquo 127 Conceptul de πλατυσμος sau dilatare căci acesta este adevăratul său sens sugerează că icircn actul icircntrupării monada superconcentrată asemenea unui punct pitagoreic pacircnă atunci şi de aceea icircncă nediferenţiată intră icircntr-o primă fază de dilatare aşa cum logosul stoic iniţial aflat icircntr-o stare aproape incorporală capătă prin transformare un corp tot mai palpabil tot mai dens Icircntruparea la Marcel de Ancyra ca şi-n concepţia lui Sabeliu este o primă corporeificare a esenţei divine a logosului de pacircnă atunci A doua dilatare sau extensie a monadei este purcederea Duhului Sfacircnt Avacircnd icircn substratul consideraţiilor sale hristologice tot timpul metafizica stoică a logosului care se dilată corporeificacircndu-se dar care revine după o vreme la starea sa iniţială absorbind icircn sine tot ceea ce a generat pacircnă atunci Marcel ajunge să afirme starea de icircntrupare de corporeificare a esenţei divine va lua sfacircrşit cacircndva şi Fiului icirci va lua din locul Logosul neicircntrupat şi pur spiritual De fapt el spune doar că icircmpărăţia Fiului va lua sfacircrşit odată cu judecata finală şi sfacircrşitul timpurilor128

Marcel nu accepta ideea că odată asumată natura umană a Logosului va rămacircne unită pentru eternitate cu el Icircn sine icircnsuşi zicea el trupul carnea nu poate conveni lui Dumnezeu chiar transfigurat prin icircnviere chiar devenit incoruptibil nemuritor trupul nu este mai demn de Dumnezeul cel care este mai presus chiar de imortalitate Se poate crede aşadar presupune Marcel că după parusie Logosul se va despuia de propria-i umanitate şi va reintra icircn Dumnezeu revenind la starea icircn care se afla anterior creaţiei aşa cum sugerează textul din I Corinteni XV28 Ce se va icircntacircmpla cu această umanitate Noi nu ştim deoarece Scriptura nu o spune129

127 Marcel Fragmentul 71 la J Tixeront op cit vol2 p39-40 n1 J Schwane op cit vol2 p226 n2 vezi şi nota 1 de la pagina 227

128 J Schwane op cit vol2 p211 n1 p228 n2 final

129 Marcel Fragmentele 117-121 la J Tixeront op cit vol2 p40 n6 J Schwane op cit vol2 p228 n2

2 Fotin al Sirmiului

Cel mai cunoscut discipol al lui Marcel de Ancyra a fost Fotin devenit episcop de Sirmium Ca şi icircnvăţătorul său Fotin distingea icircntre Logosul etern şi Fiul icircntrupat Cu privire la Logos etern el icirci nega orice existenţă particulară icircn esenţa divină distinctă de Tatăl Dumnezeu este un singur ipostas dar el are icircn sine propria-i raţiune el este λογοπατωρ130 Atacircta vreme cacirct nu este activ Logosul este unul interior ενδιαθετος cacircnd intră icircn stare de act el devine προφορικος şi această manifestare icircn afară constituie prima dilatare πλατυσμος prima extensie icircn Dumnezeu Purcederea Duhului Sfacircnt este a doua131 Cu privire la Iisus Hristos Fotin a mers fidel pe urmele mentorului său atacircta doar că a fost mult mai direct icircn afirmaţii de cacirct predecesorul său Căutacircnd să explice cum a devenit Logosul Fiu prin actul icircntrupării Fotin a afirmat direct transformarea naturii sale divine icircn natura umană a Fiului icircntrupat Acest lucru este atestat direct de Sf Epifanie care reproduce concepţia lui Fotin sub expresia Logosul s-a prefăcut icircn trup εις σαρκα μεταβεβλημενον132 Aluzia la expresia ioaneică και ο σαρξ εγενετο din prologul evangheliei a patra este evidentă Atacirct Tixeront cacirct şi Schwane cred la unison că Sf Epifanie se icircnşeală interpretacircnd astfel concepţia lui Fotin care icircn opinia lor ar fi mai degrabă adopţian icircn hristologie133 Icircntr-adevăr Fotin distingea icircn mod net icircntre Logosul etern şi Fiul icircntrupat afirmacircnd că Fiul n-a existat anterior naşterii sale din Fecioara Sinodul de la Sirmium atestă această doctrină a sa şi o condamnă icircn anatematisma a cincea unde spune bdquoDacă cineva zice că Fiul a existat fără icircndoială icircnainte de Maria dar

130 J Schwane op cit vol2 p229 J Tixeront op cit vol2 p41 n6

131 J Tixeront op cit vol2 p41 n7

132 Epifanie de Salamina Haer LXXI 3 la J Tixeront op cit vol2 p41 n8

133 J Tixeront op cit vol2 p41 n8 J Schwane op cit vol2 p230 n3

numai icircn preştiinţa lui Dumnezeu şi că el n-a fost născut de Dumnezeu icircnaintea tuturor timpurilor că n-a existat icircn Dumnezeu şi că nimic n-a fost creat prin el să fie anatema rdquo Iar anatematisma a noua este şi mai categorică bdquoDacă cineva zice că fiul Mariei nu este decacirct un om să fie anatema rdquo134

La prima vedere aceste anateme par a sugera caracterul adopţian al hristologiei lui Fotin Este icircnsă doar o aparenţă căci afirmaţia că Iisus Hristos sau bdquoFiul Mariei - cum se exprima el potrivit sinodului - este doar un simplu omrdquo se icircnţelege prin prisma distincţiei dintre Logosul etern şi Fiul icircntrupat Or Fiul nu este altceva decacirct Logosul devenit trup sau carne prin transformare cum spune Sf Epifanie sau mai exact prin extensia sau dilatarea substanţei divine Ca şi Marcel Fotin de Sirmiu este marcat şi el de metafizica stoică a logosului care se dilată şi se contractă succesiv şi sinodul confirmă acest lucru prin anatematismele a şasea şi a şaptea bdquoDacă cineva zice că substanţa lui Dumnezeu este susceptibilă de dilatare şi de contracţie să fie anatemardquo bdquoDacă cineva zice că substanţa dilatată a lui Dumnezeu l-a format pe Fiul sau numeşte Fiu dilatarea acestei substanţe să fie anatema rdquo 135 Aşadar Fotin credea ca şi Marcel icircnvăţătorul său că Logosul a devenit Fiu prin dilatarea substanţei sale divine Această interpretare este confirmată şi de Marius Mercator care-l acuză la un moment dat pe Fotin că ar nega faptul că Macircntuitorul s-a născut din Fecioara136 Acuzaţia capătă sens dacă Fotin nega naşterea Macircntuitorului din Fecioara ca Logos deci icircn calitatea sa de Dumenzeu icircncă neicircntrupat nediferenţiat de Tatăl Or acest lucru icircl va face şi Nestorie care icircn a patra sa cuvacircntare către Marius Mercator va folosi şi el conceptul de λογοπατωρ Al treilea argument icircn favoarea acestei interpretări şi care fixează definitiv hristologia lui Fotin ca una de esenţă modalistă este anatema a douăsprezecea a sinodului semiarian de la Sirmium din 351 care-i condamnă direct concepţia icircn termenii următori bdquoDacă cineva auzind cuvintele sbquoŞi Cuvacircntul s-a făcut truprsquo crede că Logosul s-a transformat icircn trup ( icircn carne ) sau că luacircnd trup a suferit vreo schimbare să fie anatema rdquo 137

134 J Schwane op cit vol2 p231-232

135 J Schwane op cit vol2 p231-232

136 J Schwane op cit vol2 p230 n2

137 J Schwane op cit vo2 p230 n4

3 Anatemele sinodului semiarian de la Sirmium (351-352)

Pentru o mai bună icircnţelegere a hristologiei celor doi modalişti iată anatemele rostite icircmpotriva lor icircn special a lui Fotin de Sirmiu de către sinodul semiarian de la Sirmiu din 351-352 anatemele suprimate exprimă viziunea subordinaţiană a participanţilor şi sunt fără interes aici Voi păstra numerotarea originală bdquo2 Dacă cineva numeşte pe tatăl şi pe Fiul doi Dumnezei (nenăscuţi nn) să fie anatema 3 Dacă cineva spune că Hristos este Dumnezeu şi Fiul lui Dumnezeu icircnaintea tuturor timpurilor fără să admită că el (Fiul icircntr-o ipostază personală distinctă nn) l-a ajutat pe Tatăl la crearea tuturor lucrurilor să fie anatema 4 Dacă cineva icircndrăzneşte să spună că Cel Nenăscut sau o parte din El s-a născut din Maria să fie anatema 5 Dacă cineva zice că Fiul lui Dumnezeu a existat fără icircndoială icircnainte de Maria dar numai icircn preştiinţa lui Dumnezeu şi că el nu era icircn Dumnezeu născut din Tatăl icircnaintea tuturor veacurilor şi că prin el au fost făcute toate lucrurile să fie anatema 6 Dacă cineva spune că substanţa lui Dumnezeu este supusă dilatării sau contracţiei să fie anatema 7 Dacă cineva zice că substanţa lui Dumnezeu dilatacircndu-se l-a format pe Fiul sau numeşte Fiu extensia substanţei lui Dumnezeu să fie anatema 8 Dacă cineva numeşte pe Fiul lui Dumnezeu Logos gacircndit sau chiar pronunţat să fie anatema 9 Dacă cineva zice că Fiul Mariei nu este decacirct un om să fie anatema 10 Dacă cineva numindu-l pe Dumnezeu Dumnezeu-omul născut din Maria icircnţelege prin aceasta pe Cel Nenăscut să fie anatema 11 Dacă cineva icircnţelege icircn maniera iudeilor (aceste cuvinte ale lui Isaia XLIV 6) lsquoEu sunt primul şi ultimul şi icircn afară de mine nu există alt Dumnezeursquo cuvinte care au fost zise pentru a exclude idolii şi falşii zei şi le icircnţelege prin excluderea celui ce s-a născut din Dumnezeu Fiul cel unic de dinaintea tuturor veacurilor să fie anatema 12 Dacă cineva căutacircnd să icircnţeleagă aceste cuvinte lsquoCuvacircntul s-a făcut truprsquo crede că Logosul s-a prefăcut icircn carne sau catilde luacircnd trup el a suferit o schimbare să fie anatema 13 Dacă cineva căutacircnd să icircnţeleagă aceste cuvinte lsquoFiul unic al lui Dumnezeu a fost crucificatrsquo crede că divinitatea sa a suferit o tulburare din cauza suferinţei a schimbării a micşorării sau a aneantizării să fie anatema 14 Dacă cineva zice că aceste cuvinte lsquoSă facem omrsquo n-au fost spuse Fiului de către Tatăl ci că Tatăl şi le-ar fi spus lui icircnsuşi (adică le-ar fi spus Logosului existacircnd icircn el icircn manieră impersonală) să fie anatema 15 Dacă cineva spune că nu Fiul ar fi apărut lui Avraam ci Dumnezeul Cel Nenăscut sau o parte din acest Dumnezeu să fie anatema 16 Dacă cineva zice că Fiul lui Dumnezeu n-a luptat ca un om cu Iacov ci că Dumnezeu Cel Nenăscut sau o parte din acest Dumnezeu este cel care a luptat să fie anatema 17 Dacă cineva nu icircnţelege despre Tatăl şi despre Fiul (aceste cuvinte ale lui Moise Geneză XIX 24) lsquoDomnul a făcut să plouă cu foc de la Domnulrsquo ci spune că

Tatăl a făcut să plouă de la el icircnsuşi să fie anatema Căci Domnul adică Fiul este cel care a făcut să plouă de la Domnul adică de la Tatăl Anatema 19 Dacă cineva numeşte pe Tatăl pe Fiul şi pe Sfacircntul Duh o singură persoană să fie anatema 26 Dacă cineva spune că Fiul n-a fost născut şi că el nu-şi are principiul icircn altul (decacirct el) admiţacircnd astfel două fiinţe nenăscute şi fără principiu şi icircn consecinţă doi dumnezei să fie anatema căci capul şi principiul a toate este Fiul iar Dumnezeu la racircndul său este capul şi principiul lui Hristos Icircn acest fel vom readuce toate cu evlavie prin Fiul la principiul tuturor lucrurilor el icircnşişi fără principiu 27 Pentru a da odată pentru totdeauna un icircnţeles adevărat icircnvăţăturii creştine adăugăm Dacă cineva nu-l mărturiseşte pe Hristos Dumnezeu şi Fiul lui Dumnezeu existacircnd icircnaintea tuturor veacurilor icircmpreună lucrător cu Tatăl la crearea tuturor lucrurilor ci spune că el nu a fost numit Hristos şi Fiu decacirct după ce s-a născut din Maria şi că a avut chiar ca Dumnezeu un icircnceput să fie anatema 138

138 J Hefele op cit p 853-861

stăpacircnirea sa va icircnceta odată cu sfacircrşitul lumiirdquo118 el afirma de fapt că Hristos n-a existat anterior naşterii sale din Fecioara ca ipostas distinct de acela al Tatălui Eusebiu de Cezareea care-i combate hristologia icircn două tratate separate spune despre el acuzator că bdquoa icircndrăznit să nu atribuie Fiului lui Dumnezeu preexistenţa nici o existenţă proprie anterioară icircntrupării ουτε προειναι ουτε προυφεσταναι τολμα λεγεινrdquo119 Dar dacă după Marcel nu este de conceput o naştere eternă a Logosului din Tată pentru că nu se distinge cu nimic de el cu atacirct mai puţin poate fi vorba de o naştere a aceluiaşi Logos din Fecioara Acest act trebuie atribuit numai omului Iisus supranumit Fiul lui Dumnezeu Doar despre el se poate spune că s-a născut cu adevărat icircnţelegacircnd actul naşterii numai ca naştere temporală din Fecioara Dar care este atunci statutul Logosului divin anterior icircntrupării şi care este cel al Fiului icircntrupat Eusebiu răspunde acestei icircntrebări reproducacircnd doctrina lui Marcel astfel sub aspectul existenţei sale divine Logosul este unit cu Dumnezeu fără diviziune şi fără icircmpărţire icircn Tatăl ca potenţă a acestuia sub aspectul activităţii sale şi numai sub acest aspect ca Logos activ Dumnezeirea s-a unit cu trupul pentru a deveni principiu de mişcare şi de activitate120

Marcel a fost acuzat de Eusebiu de Cezareea că a căzut icircn erezia lui Sabeliu şi că ar fi reluat adopţianismul lui Pavel de Samosata icircnvăţacircnd că Logosul s-a unit cu un om individual cu personalitate distinctă consideracircndu-l deci pe Iisus Hristos un simplu om121 Cu privire la acuzaţia de adopţianism Shwane observă că aşa ceva nu reiese din fragmentele ajunse pacircnă la noi din opera lui Marcel Dimpotrivă el ne prezintă ca divine efectele răscumpărării şi-l acuză pe Eusebiu că nu-l priveşte pe Macircntuitorul decacirct ca pe un simplu om122 Acuzaţia de cădere icircn sabelianism este icircnsă reală Cum am spus şi mai

118 J Schwane op cit vol2 p213 n1

119 J Schwane op cit p217 n2

120 J Schwane op cit vol2 p227 n1

121 J Schwane op cit vol2 p227 n2

122 J Schwane op cit vol2 p227 n4

sus Sf Atanasie a icircntacirclnit icircn vremea sa o sectă sabeliană care asemenea lui Marcel făcea aceeaşi distincţie icircntre Logos şi Fiul icircntrupat şi pe ai cărei membri i-a icircntrebat cum a devenit Logosul Fiu A căpătat acest nume cacircnd a asumat natura umană Sau Logosul a devenit Fiu devenind om Sau icircn fine a devenit Fiu icircn amacircndouă felurile adică luacircnd un trup sau devenind un trup 123 Se pare că Marcel asemenea sabelienilor Sf Atanasie a fost de părere că Logosul n-a asumat un om ci a devenit el icircnsuşi om căci el declară icircn mod expres că icircn Macircntuitorul s-a manifestat plenitudinea divinităţii την πασαν θεοτητα εν αυτη σωματικως επιδειξεταιrdquo124 Aluzia la expresia din Coloseni I9 este aici evidentă

Cum poate fi aşadar icircnţeles acest lucru pe fondul afirmaţiei sale că Logosul icircn accepţiunea sa divină nedeosebit icircn nici un fel de Tatăl icircn interiorul monadei este cu totul diferit de Fiul icircntrupat Căci Marcel afirma icircntr-adevăr că Fiul este o persoană separată de Dumnezeu şi nu există decacirct icircn afara Tatălui εκτος του πατρος 125 Aici intervine conceptul de origine stoică al extensiei πλατυσμος monadei sau esenţei divine mai icircntacirci icircn diadă prin icircntrupare apoi icircn triadă prin purcederea Duhului bdquoMonada spune Marcel nu se extinde icircn Triadă fără să sufere o oarecare separaţie ου σαφως και φανερως ενταυθα απορρητω η μονας φαινεται πλατυνομενη μεν εις τριαδα διαιρεισθαι δε μηδαμως υπομενουσαrdquo 126 Icircn ea icircnsăşi monada divină υiοπατωρ este nediferenţiată existacircnd icircntr-o stare de superconcentrare de potenţialitate maximă icircn interiorul căreia orice distincţie reală cum ar fi aceea dintre Tatăl şi Fiul său este imposibilă Calitatea de a fi Tată ca şi aceea de a fi Fiu nefiind icircncă activate icircntre ele nici nu poate exista icircncă un raport real Iată de ce Marcel neagă existenţa unei relaţii cauzale icircn interiorul divinităţii respingacircnd ideea de naştere a Logosului etern adică icircncă neactivat Icircn momentul icircn care Logosul părăseşte starea sa de existenţă virtuală potenţială icircn interiorul monadei indistincte şi se manifestă icircn actul creaţiei dar mai ales icircn cel al icircntrupării el devine dintr-odată distinct real de Tatăl tocmai prin acest act al naşterii sale din Fecioara care este de fapt o intrare icircn acţiune a energiei active a monadei η ενεργεια δραστικη

123 J Schwane op cit vol2 p217 n3

124 J Schwane op cit vol2 p227 n5

125 J Schwane op cit vol2 p221 n2

126 J Schwane op cit vol2 p224 n3

Marcel icircnsuşi spune următoarele bdquoDacă se consideră numai divinitatea Macircntuitorului Logosul ar părea să fie pe bună dreptate unul şi acelaşi lucru cu Dumnezeu icircnsuşi dar dacă Macircntuitorul este cercetat sbquodupă truprsquo divinitatea apare ca extinsă ( ieşită din ea icircnsăşi icircnstrăinată de ea icircnsăşi nn ) prin propria ei activitate ενεργεια η θεοτης μονη πλαθυνεσται δοκειrdquo 127 Conceptul de πλατυσμος sau dilatare căci acesta este adevăratul său sens sugerează că icircn actul icircntrupării monada superconcentrată asemenea unui punct pitagoreic pacircnă atunci şi de aceea icircncă nediferenţiată intră icircntr-o primă fază de dilatare aşa cum logosul stoic iniţial aflat icircntr-o stare aproape incorporală capătă prin transformare un corp tot mai palpabil tot mai dens Icircntruparea la Marcel de Ancyra ca şi-n concepţia lui Sabeliu este o primă corporeificare a esenţei divine a logosului de pacircnă atunci A doua dilatare sau extensie a monadei este purcederea Duhului Sfacircnt Avacircnd icircn substratul consideraţiilor sale hristologice tot timpul metafizica stoică a logosului care se dilată corporeificacircndu-se dar care revine după o vreme la starea sa iniţială absorbind icircn sine tot ceea ce a generat pacircnă atunci Marcel ajunge să afirme starea de icircntrupare de corporeificare a esenţei divine va lua sfacircrşit cacircndva şi Fiului icirci va lua din locul Logosul neicircntrupat şi pur spiritual De fapt el spune doar că icircmpărăţia Fiului va lua sfacircrşit odată cu judecata finală şi sfacircrşitul timpurilor128

Marcel nu accepta ideea că odată asumată natura umană a Logosului va rămacircne unită pentru eternitate cu el Icircn sine icircnsuşi zicea el trupul carnea nu poate conveni lui Dumnezeu chiar transfigurat prin icircnviere chiar devenit incoruptibil nemuritor trupul nu este mai demn de Dumnezeul cel care este mai presus chiar de imortalitate Se poate crede aşadar presupune Marcel că după parusie Logosul se va despuia de propria-i umanitate şi va reintra icircn Dumnezeu revenind la starea icircn care se afla anterior creaţiei aşa cum sugerează textul din I Corinteni XV28 Ce se va icircntacircmpla cu această umanitate Noi nu ştim deoarece Scriptura nu o spune129

127 Marcel Fragmentul 71 la J Tixeront op cit vol2 p39-40 n1 J Schwane op cit vol2 p226 n2 vezi şi nota 1 de la pagina 227

128 J Schwane op cit vol2 p211 n1 p228 n2 final

129 Marcel Fragmentele 117-121 la J Tixeront op cit vol2 p40 n6 J Schwane op cit vol2 p228 n2

2 Fotin al Sirmiului

Cel mai cunoscut discipol al lui Marcel de Ancyra a fost Fotin devenit episcop de Sirmium Ca şi icircnvăţătorul său Fotin distingea icircntre Logosul etern şi Fiul icircntrupat Cu privire la Logos etern el icirci nega orice existenţă particulară icircn esenţa divină distinctă de Tatăl Dumnezeu este un singur ipostas dar el are icircn sine propria-i raţiune el este λογοπατωρ130 Atacircta vreme cacirct nu este activ Logosul este unul interior ενδιαθετος cacircnd intră icircn stare de act el devine προφορικος şi această manifestare icircn afară constituie prima dilatare πλατυσμος prima extensie icircn Dumnezeu Purcederea Duhului Sfacircnt este a doua131 Cu privire la Iisus Hristos Fotin a mers fidel pe urmele mentorului său atacircta doar că a fost mult mai direct icircn afirmaţii de cacirct predecesorul său Căutacircnd să explice cum a devenit Logosul Fiu prin actul icircntrupării Fotin a afirmat direct transformarea naturii sale divine icircn natura umană a Fiului icircntrupat Acest lucru este atestat direct de Sf Epifanie care reproduce concepţia lui Fotin sub expresia Logosul s-a prefăcut icircn trup εις σαρκα μεταβεβλημενον132 Aluzia la expresia ioaneică και ο σαρξ εγενετο din prologul evangheliei a patra este evidentă Atacirct Tixeront cacirct şi Schwane cred la unison că Sf Epifanie se icircnşeală interpretacircnd astfel concepţia lui Fotin care icircn opinia lor ar fi mai degrabă adopţian icircn hristologie133 Icircntr-adevăr Fotin distingea icircn mod net icircntre Logosul etern şi Fiul icircntrupat afirmacircnd că Fiul n-a existat anterior naşterii sale din Fecioara Sinodul de la Sirmium atestă această doctrină a sa şi o condamnă icircn anatematisma a cincea unde spune bdquoDacă cineva zice că Fiul a existat fără icircndoială icircnainte de Maria dar

130 J Schwane op cit vol2 p229 J Tixeront op cit vol2 p41 n6

131 J Tixeront op cit vol2 p41 n7

132 Epifanie de Salamina Haer LXXI 3 la J Tixeront op cit vol2 p41 n8

133 J Tixeront op cit vol2 p41 n8 J Schwane op cit vol2 p230 n3

numai icircn preştiinţa lui Dumnezeu şi că el n-a fost născut de Dumnezeu icircnaintea tuturor timpurilor că n-a existat icircn Dumnezeu şi că nimic n-a fost creat prin el să fie anatema rdquo Iar anatematisma a noua este şi mai categorică bdquoDacă cineva zice că fiul Mariei nu este decacirct un om să fie anatema rdquo134

La prima vedere aceste anateme par a sugera caracterul adopţian al hristologiei lui Fotin Este icircnsă doar o aparenţă căci afirmaţia că Iisus Hristos sau bdquoFiul Mariei - cum se exprima el potrivit sinodului - este doar un simplu omrdquo se icircnţelege prin prisma distincţiei dintre Logosul etern şi Fiul icircntrupat Or Fiul nu este altceva decacirct Logosul devenit trup sau carne prin transformare cum spune Sf Epifanie sau mai exact prin extensia sau dilatarea substanţei divine Ca şi Marcel Fotin de Sirmiu este marcat şi el de metafizica stoică a logosului care se dilată şi se contractă succesiv şi sinodul confirmă acest lucru prin anatematismele a şasea şi a şaptea bdquoDacă cineva zice că substanţa lui Dumnezeu este susceptibilă de dilatare şi de contracţie să fie anatemardquo bdquoDacă cineva zice că substanţa dilatată a lui Dumnezeu l-a format pe Fiul sau numeşte Fiu dilatarea acestei substanţe să fie anatema rdquo 135 Aşadar Fotin credea ca şi Marcel icircnvăţătorul său că Logosul a devenit Fiu prin dilatarea substanţei sale divine Această interpretare este confirmată şi de Marius Mercator care-l acuză la un moment dat pe Fotin că ar nega faptul că Macircntuitorul s-a născut din Fecioara136 Acuzaţia capătă sens dacă Fotin nega naşterea Macircntuitorului din Fecioara ca Logos deci icircn calitatea sa de Dumenzeu icircncă neicircntrupat nediferenţiat de Tatăl Or acest lucru icircl va face şi Nestorie care icircn a patra sa cuvacircntare către Marius Mercator va folosi şi el conceptul de λογοπατωρ Al treilea argument icircn favoarea acestei interpretări şi care fixează definitiv hristologia lui Fotin ca una de esenţă modalistă este anatema a douăsprezecea a sinodului semiarian de la Sirmium din 351 care-i condamnă direct concepţia icircn termenii următori bdquoDacă cineva auzind cuvintele sbquoŞi Cuvacircntul s-a făcut truprsquo crede că Logosul s-a transformat icircn trup ( icircn carne ) sau că luacircnd trup a suferit vreo schimbare să fie anatema rdquo 137

134 J Schwane op cit vol2 p231-232

135 J Schwane op cit vol2 p231-232

136 J Schwane op cit vol2 p230 n2

137 J Schwane op cit vo2 p230 n4

3 Anatemele sinodului semiarian de la Sirmium (351-352)

Pentru o mai bună icircnţelegere a hristologiei celor doi modalişti iată anatemele rostite icircmpotriva lor icircn special a lui Fotin de Sirmiu de către sinodul semiarian de la Sirmiu din 351-352 anatemele suprimate exprimă viziunea subordinaţiană a participanţilor şi sunt fără interes aici Voi păstra numerotarea originală bdquo2 Dacă cineva numeşte pe tatăl şi pe Fiul doi Dumnezei (nenăscuţi nn) să fie anatema 3 Dacă cineva spune că Hristos este Dumnezeu şi Fiul lui Dumnezeu icircnaintea tuturor timpurilor fără să admită că el (Fiul icircntr-o ipostază personală distinctă nn) l-a ajutat pe Tatăl la crearea tuturor lucrurilor să fie anatema 4 Dacă cineva icircndrăzneşte să spună că Cel Nenăscut sau o parte din El s-a născut din Maria să fie anatema 5 Dacă cineva zice că Fiul lui Dumnezeu a existat fără icircndoială icircnainte de Maria dar numai icircn preştiinţa lui Dumnezeu şi că el nu era icircn Dumnezeu născut din Tatăl icircnaintea tuturor veacurilor şi că prin el au fost făcute toate lucrurile să fie anatema 6 Dacă cineva spune că substanţa lui Dumnezeu este supusă dilatării sau contracţiei să fie anatema 7 Dacă cineva zice că substanţa lui Dumnezeu dilatacircndu-se l-a format pe Fiul sau numeşte Fiu extensia substanţei lui Dumnezeu să fie anatema 8 Dacă cineva numeşte pe Fiul lui Dumnezeu Logos gacircndit sau chiar pronunţat să fie anatema 9 Dacă cineva zice că Fiul Mariei nu este decacirct un om să fie anatema 10 Dacă cineva numindu-l pe Dumnezeu Dumnezeu-omul născut din Maria icircnţelege prin aceasta pe Cel Nenăscut să fie anatema 11 Dacă cineva icircnţelege icircn maniera iudeilor (aceste cuvinte ale lui Isaia XLIV 6) lsquoEu sunt primul şi ultimul şi icircn afară de mine nu există alt Dumnezeursquo cuvinte care au fost zise pentru a exclude idolii şi falşii zei şi le icircnţelege prin excluderea celui ce s-a născut din Dumnezeu Fiul cel unic de dinaintea tuturor veacurilor să fie anatema 12 Dacă cineva căutacircnd să icircnţeleagă aceste cuvinte lsquoCuvacircntul s-a făcut truprsquo crede că Logosul s-a prefăcut icircn carne sau catilde luacircnd trup el a suferit o schimbare să fie anatema 13 Dacă cineva căutacircnd să icircnţeleagă aceste cuvinte lsquoFiul unic al lui Dumnezeu a fost crucificatrsquo crede că divinitatea sa a suferit o tulburare din cauza suferinţei a schimbării a micşorării sau a aneantizării să fie anatema 14 Dacă cineva zice că aceste cuvinte lsquoSă facem omrsquo n-au fost spuse Fiului de către Tatăl ci că Tatăl şi le-ar fi spus lui icircnsuşi (adică le-ar fi spus Logosului existacircnd icircn el icircn manieră impersonală) să fie anatema 15 Dacă cineva spune că nu Fiul ar fi apărut lui Avraam ci Dumnezeul Cel Nenăscut sau o parte din acest Dumnezeu să fie anatema 16 Dacă cineva zice că Fiul lui Dumnezeu n-a luptat ca un om cu Iacov ci că Dumnezeu Cel Nenăscut sau o parte din acest Dumnezeu este cel care a luptat să fie anatema 17 Dacă cineva nu icircnţelege despre Tatăl şi despre Fiul (aceste cuvinte ale lui Moise Geneză XIX 24) lsquoDomnul a făcut să plouă cu foc de la Domnulrsquo ci spune că

Tatăl a făcut să plouă de la el icircnsuşi să fie anatema Căci Domnul adică Fiul este cel care a făcut să plouă de la Domnul adică de la Tatăl Anatema 19 Dacă cineva numeşte pe Tatăl pe Fiul şi pe Sfacircntul Duh o singură persoană să fie anatema 26 Dacă cineva spune că Fiul n-a fost născut şi că el nu-şi are principiul icircn altul (decacirct el) admiţacircnd astfel două fiinţe nenăscute şi fără principiu şi icircn consecinţă doi dumnezei să fie anatema căci capul şi principiul a toate este Fiul iar Dumnezeu la racircndul său este capul şi principiul lui Hristos Icircn acest fel vom readuce toate cu evlavie prin Fiul la principiul tuturor lucrurilor el icircnşişi fără principiu 27 Pentru a da odată pentru totdeauna un icircnţeles adevărat icircnvăţăturii creştine adăugăm Dacă cineva nu-l mărturiseşte pe Hristos Dumnezeu şi Fiul lui Dumnezeu existacircnd icircnaintea tuturor veacurilor icircmpreună lucrător cu Tatăl la crearea tuturor lucrurilor ci spune că el nu a fost numit Hristos şi Fiu decacirct după ce s-a născut din Maria şi că a avut chiar ca Dumnezeu un icircnceput să fie anatema 138

138 J Hefele op cit p 853-861

sus Sf Atanasie a icircntacirclnit icircn vremea sa o sectă sabeliană care asemenea lui Marcel făcea aceeaşi distincţie icircntre Logos şi Fiul icircntrupat şi pe ai cărei membri i-a icircntrebat cum a devenit Logosul Fiu A căpătat acest nume cacircnd a asumat natura umană Sau Logosul a devenit Fiu devenind om Sau icircn fine a devenit Fiu icircn amacircndouă felurile adică luacircnd un trup sau devenind un trup 123 Se pare că Marcel asemenea sabelienilor Sf Atanasie a fost de părere că Logosul n-a asumat un om ci a devenit el icircnsuşi om căci el declară icircn mod expres că icircn Macircntuitorul s-a manifestat plenitudinea divinităţii την πασαν θεοτητα εν αυτη σωματικως επιδειξεταιrdquo124 Aluzia la expresia din Coloseni I9 este aici evidentă

Cum poate fi aşadar icircnţeles acest lucru pe fondul afirmaţiei sale că Logosul icircn accepţiunea sa divină nedeosebit icircn nici un fel de Tatăl icircn interiorul monadei este cu totul diferit de Fiul icircntrupat Căci Marcel afirma icircntr-adevăr că Fiul este o persoană separată de Dumnezeu şi nu există decacirct icircn afara Tatălui εκτος του πατρος 125 Aici intervine conceptul de origine stoică al extensiei πλατυσμος monadei sau esenţei divine mai icircntacirci icircn diadă prin icircntrupare apoi icircn triadă prin purcederea Duhului bdquoMonada spune Marcel nu se extinde icircn Triadă fără să sufere o oarecare separaţie ου σαφως και φανερως ενταυθα απορρητω η μονας φαινεται πλατυνομενη μεν εις τριαδα διαιρεισθαι δε μηδαμως υπομενουσαrdquo 126 Icircn ea icircnsăşi monada divină υiοπατωρ este nediferenţiată existacircnd icircntr-o stare de superconcentrare de potenţialitate maximă icircn interiorul căreia orice distincţie reală cum ar fi aceea dintre Tatăl şi Fiul său este imposibilă Calitatea de a fi Tată ca şi aceea de a fi Fiu nefiind icircncă activate icircntre ele nici nu poate exista icircncă un raport real Iată de ce Marcel neagă existenţa unei relaţii cauzale icircn interiorul divinităţii respingacircnd ideea de naştere a Logosului etern adică icircncă neactivat Icircn momentul icircn care Logosul părăseşte starea sa de existenţă virtuală potenţială icircn interiorul monadei indistincte şi se manifestă icircn actul creaţiei dar mai ales icircn cel al icircntrupării el devine dintr-odată distinct real de Tatăl tocmai prin acest act al naşterii sale din Fecioara care este de fapt o intrare icircn acţiune a energiei active a monadei η ενεργεια δραστικη

123 J Schwane op cit vol2 p217 n3

124 J Schwane op cit vol2 p227 n5

125 J Schwane op cit vol2 p221 n2

126 J Schwane op cit vol2 p224 n3

Marcel icircnsuşi spune următoarele bdquoDacă se consideră numai divinitatea Macircntuitorului Logosul ar părea să fie pe bună dreptate unul şi acelaşi lucru cu Dumnezeu icircnsuşi dar dacă Macircntuitorul este cercetat sbquodupă truprsquo divinitatea apare ca extinsă ( ieşită din ea icircnsăşi icircnstrăinată de ea icircnsăşi nn ) prin propria ei activitate ενεργεια η θεοτης μονη πλαθυνεσται δοκειrdquo 127 Conceptul de πλατυσμος sau dilatare căci acesta este adevăratul său sens sugerează că icircn actul icircntrupării monada superconcentrată asemenea unui punct pitagoreic pacircnă atunci şi de aceea icircncă nediferenţiată intră icircntr-o primă fază de dilatare aşa cum logosul stoic iniţial aflat icircntr-o stare aproape incorporală capătă prin transformare un corp tot mai palpabil tot mai dens Icircntruparea la Marcel de Ancyra ca şi-n concepţia lui Sabeliu este o primă corporeificare a esenţei divine a logosului de pacircnă atunci A doua dilatare sau extensie a monadei este purcederea Duhului Sfacircnt Avacircnd icircn substratul consideraţiilor sale hristologice tot timpul metafizica stoică a logosului care se dilată corporeificacircndu-se dar care revine după o vreme la starea sa iniţială absorbind icircn sine tot ceea ce a generat pacircnă atunci Marcel ajunge să afirme starea de icircntrupare de corporeificare a esenţei divine va lua sfacircrşit cacircndva şi Fiului icirci va lua din locul Logosul neicircntrupat şi pur spiritual De fapt el spune doar că icircmpărăţia Fiului va lua sfacircrşit odată cu judecata finală şi sfacircrşitul timpurilor128

Marcel nu accepta ideea că odată asumată natura umană a Logosului va rămacircne unită pentru eternitate cu el Icircn sine icircnsuşi zicea el trupul carnea nu poate conveni lui Dumnezeu chiar transfigurat prin icircnviere chiar devenit incoruptibil nemuritor trupul nu este mai demn de Dumnezeul cel care este mai presus chiar de imortalitate Se poate crede aşadar presupune Marcel că după parusie Logosul se va despuia de propria-i umanitate şi va reintra icircn Dumnezeu revenind la starea icircn care se afla anterior creaţiei aşa cum sugerează textul din I Corinteni XV28 Ce se va icircntacircmpla cu această umanitate Noi nu ştim deoarece Scriptura nu o spune129

127 Marcel Fragmentul 71 la J Tixeront op cit vol2 p39-40 n1 J Schwane op cit vol2 p226 n2 vezi şi nota 1 de la pagina 227

128 J Schwane op cit vol2 p211 n1 p228 n2 final

129 Marcel Fragmentele 117-121 la J Tixeront op cit vol2 p40 n6 J Schwane op cit vol2 p228 n2

2 Fotin al Sirmiului

Cel mai cunoscut discipol al lui Marcel de Ancyra a fost Fotin devenit episcop de Sirmium Ca şi icircnvăţătorul său Fotin distingea icircntre Logosul etern şi Fiul icircntrupat Cu privire la Logos etern el icirci nega orice existenţă particulară icircn esenţa divină distinctă de Tatăl Dumnezeu este un singur ipostas dar el are icircn sine propria-i raţiune el este λογοπατωρ130 Atacircta vreme cacirct nu este activ Logosul este unul interior ενδιαθετος cacircnd intră icircn stare de act el devine προφορικος şi această manifestare icircn afară constituie prima dilatare πλατυσμος prima extensie icircn Dumnezeu Purcederea Duhului Sfacircnt este a doua131 Cu privire la Iisus Hristos Fotin a mers fidel pe urmele mentorului său atacircta doar că a fost mult mai direct icircn afirmaţii de cacirct predecesorul său Căutacircnd să explice cum a devenit Logosul Fiu prin actul icircntrupării Fotin a afirmat direct transformarea naturii sale divine icircn natura umană a Fiului icircntrupat Acest lucru este atestat direct de Sf Epifanie care reproduce concepţia lui Fotin sub expresia Logosul s-a prefăcut icircn trup εις σαρκα μεταβεβλημενον132 Aluzia la expresia ioaneică και ο σαρξ εγενετο din prologul evangheliei a patra este evidentă Atacirct Tixeront cacirct şi Schwane cred la unison că Sf Epifanie se icircnşeală interpretacircnd astfel concepţia lui Fotin care icircn opinia lor ar fi mai degrabă adopţian icircn hristologie133 Icircntr-adevăr Fotin distingea icircn mod net icircntre Logosul etern şi Fiul icircntrupat afirmacircnd că Fiul n-a existat anterior naşterii sale din Fecioara Sinodul de la Sirmium atestă această doctrină a sa şi o condamnă icircn anatematisma a cincea unde spune bdquoDacă cineva zice că Fiul a existat fără icircndoială icircnainte de Maria dar

130 J Schwane op cit vol2 p229 J Tixeront op cit vol2 p41 n6

131 J Tixeront op cit vol2 p41 n7

132 Epifanie de Salamina Haer LXXI 3 la J Tixeront op cit vol2 p41 n8

133 J Tixeront op cit vol2 p41 n8 J Schwane op cit vol2 p230 n3

numai icircn preştiinţa lui Dumnezeu şi că el n-a fost născut de Dumnezeu icircnaintea tuturor timpurilor că n-a existat icircn Dumnezeu şi că nimic n-a fost creat prin el să fie anatema rdquo Iar anatematisma a noua este şi mai categorică bdquoDacă cineva zice că fiul Mariei nu este decacirct un om să fie anatema rdquo134

La prima vedere aceste anateme par a sugera caracterul adopţian al hristologiei lui Fotin Este icircnsă doar o aparenţă căci afirmaţia că Iisus Hristos sau bdquoFiul Mariei - cum se exprima el potrivit sinodului - este doar un simplu omrdquo se icircnţelege prin prisma distincţiei dintre Logosul etern şi Fiul icircntrupat Or Fiul nu este altceva decacirct Logosul devenit trup sau carne prin transformare cum spune Sf Epifanie sau mai exact prin extensia sau dilatarea substanţei divine Ca şi Marcel Fotin de Sirmiu este marcat şi el de metafizica stoică a logosului care se dilată şi se contractă succesiv şi sinodul confirmă acest lucru prin anatematismele a şasea şi a şaptea bdquoDacă cineva zice că substanţa lui Dumnezeu este susceptibilă de dilatare şi de contracţie să fie anatemardquo bdquoDacă cineva zice că substanţa dilatată a lui Dumnezeu l-a format pe Fiul sau numeşte Fiu dilatarea acestei substanţe să fie anatema rdquo 135 Aşadar Fotin credea ca şi Marcel icircnvăţătorul său că Logosul a devenit Fiu prin dilatarea substanţei sale divine Această interpretare este confirmată şi de Marius Mercator care-l acuză la un moment dat pe Fotin că ar nega faptul că Macircntuitorul s-a născut din Fecioara136 Acuzaţia capătă sens dacă Fotin nega naşterea Macircntuitorului din Fecioara ca Logos deci icircn calitatea sa de Dumenzeu icircncă neicircntrupat nediferenţiat de Tatăl Or acest lucru icircl va face şi Nestorie care icircn a patra sa cuvacircntare către Marius Mercator va folosi şi el conceptul de λογοπατωρ Al treilea argument icircn favoarea acestei interpretări şi care fixează definitiv hristologia lui Fotin ca una de esenţă modalistă este anatema a douăsprezecea a sinodului semiarian de la Sirmium din 351 care-i condamnă direct concepţia icircn termenii următori bdquoDacă cineva auzind cuvintele sbquoŞi Cuvacircntul s-a făcut truprsquo crede că Logosul s-a transformat icircn trup ( icircn carne ) sau că luacircnd trup a suferit vreo schimbare să fie anatema rdquo 137

134 J Schwane op cit vol2 p231-232

135 J Schwane op cit vol2 p231-232

136 J Schwane op cit vol2 p230 n2

137 J Schwane op cit vo2 p230 n4

3 Anatemele sinodului semiarian de la Sirmium (351-352)

Pentru o mai bună icircnţelegere a hristologiei celor doi modalişti iată anatemele rostite icircmpotriva lor icircn special a lui Fotin de Sirmiu de către sinodul semiarian de la Sirmiu din 351-352 anatemele suprimate exprimă viziunea subordinaţiană a participanţilor şi sunt fără interes aici Voi păstra numerotarea originală bdquo2 Dacă cineva numeşte pe tatăl şi pe Fiul doi Dumnezei (nenăscuţi nn) să fie anatema 3 Dacă cineva spune că Hristos este Dumnezeu şi Fiul lui Dumnezeu icircnaintea tuturor timpurilor fără să admită că el (Fiul icircntr-o ipostază personală distinctă nn) l-a ajutat pe Tatăl la crearea tuturor lucrurilor să fie anatema 4 Dacă cineva icircndrăzneşte să spună că Cel Nenăscut sau o parte din El s-a născut din Maria să fie anatema 5 Dacă cineva zice că Fiul lui Dumnezeu a existat fără icircndoială icircnainte de Maria dar numai icircn preştiinţa lui Dumnezeu şi că el nu era icircn Dumnezeu născut din Tatăl icircnaintea tuturor veacurilor şi că prin el au fost făcute toate lucrurile să fie anatema 6 Dacă cineva spune că substanţa lui Dumnezeu este supusă dilatării sau contracţiei să fie anatema 7 Dacă cineva zice că substanţa lui Dumnezeu dilatacircndu-se l-a format pe Fiul sau numeşte Fiu extensia substanţei lui Dumnezeu să fie anatema 8 Dacă cineva numeşte pe Fiul lui Dumnezeu Logos gacircndit sau chiar pronunţat să fie anatema 9 Dacă cineva zice că Fiul Mariei nu este decacirct un om să fie anatema 10 Dacă cineva numindu-l pe Dumnezeu Dumnezeu-omul născut din Maria icircnţelege prin aceasta pe Cel Nenăscut să fie anatema 11 Dacă cineva icircnţelege icircn maniera iudeilor (aceste cuvinte ale lui Isaia XLIV 6) lsquoEu sunt primul şi ultimul şi icircn afară de mine nu există alt Dumnezeursquo cuvinte care au fost zise pentru a exclude idolii şi falşii zei şi le icircnţelege prin excluderea celui ce s-a născut din Dumnezeu Fiul cel unic de dinaintea tuturor veacurilor să fie anatema 12 Dacă cineva căutacircnd să icircnţeleagă aceste cuvinte lsquoCuvacircntul s-a făcut truprsquo crede că Logosul s-a prefăcut icircn carne sau catilde luacircnd trup el a suferit o schimbare să fie anatema 13 Dacă cineva căutacircnd să icircnţeleagă aceste cuvinte lsquoFiul unic al lui Dumnezeu a fost crucificatrsquo crede că divinitatea sa a suferit o tulburare din cauza suferinţei a schimbării a micşorării sau a aneantizării să fie anatema 14 Dacă cineva zice că aceste cuvinte lsquoSă facem omrsquo n-au fost spuse Fiului de către Tatăl ci că Tatăl şi le-ar fi spus lui icircnsuşi (adică le-ar fi spus Logosului existacircnd icircn el icircn manieră impersonală) să fie anatema 15 Dacă cineva spune că nu Fiul ar fi apărut lui Avraam ci Dumnezeul Cel Nenăscut sau o parte din acest Dumnezeu să fie anatema 16 Dacă cineva zice că Fiul lui Dumnezeu n-a luptat ca un om cu Iacov ci că Dumnezeu Cel Nenăscut sau o parte din acest Dumnezeu este cel care a luptat să fie anatema 17 Dacă cineva nu icircnţelege despre Tatăl şi despre Fiul (aceste cuvinte ale lui Moise Geneză XIX 24) lsquoDomnul a făcut să plouă cu foc de la Domnulrsquo ci spune că

Tatăl a făcut să plouă de la el icircnsuşi să fie anatema Căci Domnul adică Fiul este cel care a făcut să plouă de la Domnul adică de la Tatăl Anatema 19 Dacă cineva numeşte pe Tatăl pe Fiul şi pe Sfacircntul Duh o singură persoană să fie anatema 26 Dacă cineva spune că Fiul n-a fost născut şi că el nu-şi are principiul icircn altul (decacirct el) admiţacircnd astfel două fiinţe nenăscute şi fără principiu şi icircn consecinţă doi dumnezei să fie anatema căci capul şi principiul a toate este Fiul iar Dumnezeu la racircndul său este capul şi principiul lui Hristos Icircn acest fel vom readuce toate cu evlavie prin Fiul la principiul tuturor lucrurilor el icircnşişi fără principiu 27 Pentru a da odată pentru totdeauna un icircnţeles adevărat icircnvăţăturii creştine adăugăm Dacă cineva nu-l mărturiseşte pe Hristos Dumnezeu şi Fiul lui Dumnezeu existacircnd icircnaintea tuturor veacurilor icircmpreună lucrător cu Tatăl la crearea tuturor lucrurilor ci spune că el nu a fost numit Hristos şi Fiu decacirct după ce s-a născut din Maria şi că a avut chiar ca Dumnezeu un icircnceput să fie anatema 138

138 J Hefele op cit p 853-861

Marcel icircnsuşi spune următoarele bdquoDacă se consideră numai divinitatea Macircntuitorului Logosul ar părea să fie pe bună dreptate unul şi acelaşi lucru cu Dumnezeu icircnsuşi dar dacă Macircntuitorul este cercetat sbquodupă truprsquo divinitatea apare ca extinsă ( ieşită din ea icircnsăşi icircnstrăinată de ea icircnsăşi nn ) prin propria ei activitate ενεργεια η θεοτης μονη πλαθυνεσται δοκειrdquo 127 Conceptul de πλατυσμος sau dilatare căci acesta este adevăratul său sens sugerează că icircn actul icircntrupării monada superconcentrată asemenea unui punct pitagoreic pacircnă atunci şi de aceea icircncă nediferenţiată intră icircntr-o primă fază de dilatare aşa cum logosul stoic iniţial aflat icircntr-o stare aproape incorporală capătă prin transformare un corp tot mai palpabil tot mai dens Icircntruparea la Marcel de Ancyra ca şi-n concepţia lui Sabeliu este o primă corporeificare a esenţei divine a logosului de pacircnă atunci A doua dilatare sau extensie a monadei este purcederea Duhului Sfacircnt Avacircnd icircn substratul consideraţiilor sale hristologice tot timpul metafizica stoică a logosului care se dilată corporeificacircndu-se dar care revine după o vreme la starea sa iniţială absorbind icircn sine tot ceea ce a generat pacircnă atunci Marcel ajunge să afirme starea de icircntrupare de corporeificare a esenţei divine va lua sfacircrşit cacircndva şi Fiului icirci va lua din locul Logosul neicircntrupat şi pur spiritual De fapt el spune doar că icircmpărăţia Fiului va lua sfacircrşit odată cu judecata finală şi sfacircrşitul timpurilor128

Marcel nu accepta ideea că odată asumată natura umană a Logosului va rămacircne unită pentru eternitate cu el Icircn sine icircnsuşi zicea el trupul carnea nu poate conveni lui Dumnezeu chiar transfigurat prin icircnviere chiar devenit incoruptibil nemuritor trupul nu este mai demn de Dumnezeul cel care este mai presus chiar de imortalitate Se poate crede aşadar presupune Marcel că după parusie Logosul se va despuia de propria-i umanitate şi va reintra icircn Dumnezeu revenind la starea icircn care se afla anterior creaţiei aşa cum sugerează textul din I Corinteni XV28 Ce se va icircntacircmpla cu această umanitate Noi nu ştim deoarece Scriptura nu o spune129

127 Marcel Fragmentul 71 la J Tixeront op cit vol2 p39-40 n1 J Schwane op cit vol2 p226 n2 vezi şi nota 1 de la pagina 227

128 J Schwane op cit vol2 p211 n1 p228 n2 final

129 Marcel Fragmentele 117-121 la J Tixeront op cit vol2 p40 n6 J Schwane op cit vol2 p228 n2

2 Fotin al Sirmiului

Cel mai cunoscut discipol al lui Marcel de Ancyra a fost Fotin devenit episcop de Sirmium Ca şi icircnvăţătorul său Fotin distingea icircntre Logosul etern şi Fiul icircntrupat Cu privire la Logos etern el icirci nega orice existenţă particulară icircn esenţa divină distinctă de Tatăl Dumnezeu este un singur ipostas dar el are icircn sine propria-i raţiune el este λογοπατωρ130 Atacircta vreme cacirct nu este activ Logosul este unul interior ενδιαθετος cacircnd intră icircn stare de act el devine προφορικος şi această manifestare icircn afară constituie prima dilatare πλατυσμος prima extensie icircn Dumnezeu Purcederea Duhului Sfacircnt este a doua131 Cu privire la Iisus Hristos Fotin a mers fidel pe urmele mentorului său atacircta doar că a fost mult mai direct icircn afirmaţii de cacirct predecesorul său Căutacircnd să explice cum a devenit Logosul Fiu prin actul icircntrupării Fotin a afirmat direct transformarea naturii sale divine icircn natura umană a Fiului icircntrupat Acest lucru este atestat direct de Sf Epifanie care reproduce concepţia lui Fotin sub expresia Logosul s-a prefăcut icircn trup εις σαρκα μεταβεβλημενον132 Aluzia la expresia ioaneică και ο σαρξ εγενετο din prologul evangheliei a patra este evidentă Atacirct Tixeront cacirct şi Schwane cred la unison că Sf Epifanie se icircnşeală interpretacircnd astfel concepţia lui Fotin care icircn opinia lor ar fi mai degrabă adopţian icircn hristologie133 Icircntr-adevăr Fotin distingea icircn mod net icircntre Logosul etern şi Fiul icircntrupat afirmacircnd că Fiul n-a existat anterior naşterii sale din Fecioara Sinodul de la Sirmium atestă această doctrină a sa şi o condamnă icircn anatematisma a cincea unde spune bdquoDacă cineva zice că Fiul a existat fără icircndoială icircnainte de Maria dar

130 J Schwane op cit vol2 p229 J Tixeront op cit vol2 p41 n6

131 J Tixeront op cit vol2 p41 n7

132 Epifanie de Salamina Haer LXXI 3 la J Tixeront op cit vol2 p41 n8

133 J Tixeront op cit vol2 p41 n8 J Schwane op cit vol2 p230 n3

numai icircn preştiinţa lui Dumnezeu şi că el n-a fost născut de Dumnezeu icircnaintea tuturor timpurilor că n-a existat icircn Dumnezeu şi că nimic n-a fost creat prin el să fie anatema rdquo Iar anatematisma a noua este şi mai categorică bdquoDacă cineva zice că fiul Mariei nu este decacirct un om să fie anatema rdquo134

La prima vedere aceste anateme par a sugera caracterul adopţian al hristologiei lui Fotin Este icircnsă doar o aparenţă căci afirmaţia că Iisus Hristos sau bdquoFiul Mariei - cum se exprima el potrivit sinodului - este doar un simplu omrdquo se icircnţelege prin prisma distincţiei dintre Logosul etern şi Fiul icircntrupat Or Fiul nu este altceva decacirct Logosul devenit trup sau carne prin transformare cum spune Sf Epifanie sau mai exact prin extensia sau dilatarea substanţei divine Ca şi Marcel Fotin de Sirmiu este marcat şi el de metafizica stoică a logosului care se dilată şi se contractă succesiv şi sinodul confirmă acest lucru prin anatematismele a şasea şi a şaptea bdquoDacă cineva zice că substanţa lui Dumnezeu este susceptibilă de dilatare şi de contracţie să fie anatemardquo bdquoDacă cineva zice că substanţa dilatată a lui Dumnezeu l-a format pe Fiul sau numeşte Fiu dilatarea acestei substanţe să fie anatema rdquo 135 Aşadar Fotin credea ca şi Marcel icircnvăţătorul său că Logosul a devenit Fiu prin dilatarea substanţei sale divine Această interpretare este confirmată şi de Marius Mercator care-l acuză la un moment dat pe Fotin că ar nega faptul că Macircntuitorul s-a născut din Fecioara136 Acuzaţia capătă sens dacă Fotin nega naşterea Macircntuitorului din Fecioara ca Logos deci icircn calitatea sa de Dumenzeu icircncă neicircntrupat nediferenţiat de Tatăl Or acest lucru icircl va face şi Nestorie care icircn a patra sa cuvacircntare către Marius Mercator va folosi şi el conceptul de λογοπατωρ Al treilea argument icircn favoarea acestei interpretări şi care fixează definitiv hristologia lui Fotin ca una de esenţă modalistă este anatema a douăsprezecea a sinodului semiarian de la Sirmium din 351 care-i condamnă direct concepţia icircn termenii următori bdquoDacă cineva auzind cuvintele sbquoŞi Cuvacircntul s-a făcut truprsquo crede că Logosul s-a transformat icircn trup ( icircn carne ) sau că luacircnd trup a suferit vreo schimbare să fie anatema rdquo 137

134 J Schwane op cit vol2 p231-232

135 J Schwane op cit vol2 p231-232

136 J Schwane op cit vol2 p230 n2

137 J Schwane op cit vo2 p230 n4

3 Anatemele sinodului semiarian de la Sirmium (351-352)

Pentru o mai bună icircnţelegere a hristologiei celor doi modalişti iată anatemele rostite icircmpotriva lor icircn special a lui Fotin de Sirmiu de către sinodul semiarian de la Sirmiu din 351-352 anatemele suprimate exprimă viziunea subordinaţiană a participanţilor şi sunt fără interes aici Voi păstra numerotarea originală bdquo2 Dacă cineva numeşte pe tatăl şi pe Fiul doi Dumnezei (nenăscuţi nn) să fie anatema 3 Dacă cineva spune că Hristos este Dumnezeu şi Fiul lui Dumnezeu icircnaintea tuturor timpurilor fără să admită că el (Fiul icircntr-o ipostază personală distinctă nn) l-a ajutat pe Tatăl la crearea tuturor lucrurilor să fie anatema 4 Dacă cineva icircndrăzneşte să spună că Cel Nenăscut sau o parte din El s-a născut din Maria să fie anatema 5 Dacă cineva zice că Fiul lui Dumnezeu a existat fără icircndoială icircnainte de Maria dar numai icircn preştiinţa lui Dumnezeu şi că el nu era icircn Dumnezeu născut din Tatăl icircnaintea tuturor veacurilor şi că prin el au fost făcute toate lucrurile să fie anatema 6 Dacă cineva spune că substanţa lui Dumnezeu este supusă dilatării sau contracţiei să fie anatema 7 Dacă cineva zice că substanţa lui Dumnezeu dilatacircndu-se l-a format pe Fiul sau numeşte Fiu extensia substanţei lui Dumnezeu să fie anatema 8 Dacă cineva numeşte pe Fiul lui Dumnezeu Logos gacircndit sau chiar pronunţat să fie anatema 9 Dacă cineva zice că Fiul Mariei nu este decacirct un om să fie anatema 10 Dacă cineva numindu-l pe Dumnezeu Dumnezeu-omul născut din Maria icircnţelege prin aceasta pe Cel Nenăscut să fie anatema 11 Dacă cineva icircnţelege icircn maniera iudeilor (aceste cuvinte ale lui Isaia XLIV 6) lsquoEu sunt primul şi ultimul şi icircn afară de mine nu există alt Dumnezeursquo cuvinte care au fost zise pentru a exclude idolii şi falşii zei şi le icircnţelege prin excluderea celui ce s-a născut din Dumnezeu Fiul cel unic de dinaintea tuturor veacurilor să fie anatema 12 Dacă cineva căutacircnd să icircnţeleagă aceste cuvinte lsquoCuvacircntul s-a făcut truprsquo crede că Logosul s-a prefăcut icircn carne sau catilde luacircnd trup el a suferit o schimbare să fie anatema 13 Dacă cineva căutacircnd să icircnţeleagă aceste cuvinte lsquoFiul unic al lui Dumnezeu a fost crucificatrsquo crede că divinitatea sa a suferit o tulburare din cauza suferinţei a schimbării a micşorării sau a aneantizării să fie anatema 14 Dacă cineva zice că aceste cuvinte lsquoSă facem omrsquo n-au fost spuse Fiului de către Tatăl ci că Tatăl şi le-ar fi spus lui icircnsuşi (adică le-ar fi spus Logosului existacircnd icircn el icircn manieră impersonală) să fie anatema 15 Dacă cineva spune că nu Fiul ar fi apărut lui Avraam ci Dumnezeul Cel Nenăscut sau o parte din acest Dumnezeu să fie anatema 16 Dacă cineva zice că Fiul lui Dumnezeu n-a luptat ca un om cu Iacov ci că Dumnezeu Cel Nenăscut sau o parte din acest Dumnezeu este cel care a luptat să fie anatema 17 Dacă cineva nu icircnţelege despre Tatăl şi despre Fiul (aceste cuvinte ale lui Moise Geneză XIX 24) lsquoDomnul a făcut să plouă cu foc de la Domnulrsquo ci spune că

Tatăl a făcut să plouă de la el icircnsuşi să fie anatema Căci Domnul adică Fiul este cel care a făcut să plouă de la Domnul adică de la Tatăl Anatema 19 Dacă cineva numeşte pe Tatăl pe Fiul şi pe Sfacircntul Duh o singură persoană să fie anatema 26 Dacă cineva spune că Fiul n-a fost născut şi că el nu-şi are principiul icircn altul (decacirct el) admiţacircnd astfel două fiinţe nenăscute şi fără principiu şi icircn consecinţă doi dumnezei să fie anatema căci capul şi principiul a toate este Fiul iar Dumnezeu la racircndul său este capul şi principiul lui Hristos Icircn acest fel vom readuce toate cu evlavie prin Fiul la principiul tuturor lucrurilor el icircnşişi fără principiu 27 Pentru a da odată pentru totdeauna un icircnţeles adevărat icircnvăţăturii creştine adăugăm Dacă cineva nu-l mărturiseşte pe Hristos Dumnezeu şi Fiul lui Dumnezeu existacircnd icircnaintea tuturor veacurilor icircmpreună lucrător cu Tatăl la crearea tuturor lucrurilor ci spune că el nu a fost numit Hristos şi Fiu decacirct după ce s-a născut din Maria şi că a avut chiar ca Dumnezeu un icircnceput să fie anatema 138

138 J Hefele op cit p 853-861

2 Fotin al Sirmiului

Cel mai cunoscut discipol al lui Marcel de Ancyra a fost Fotin devenit episcop de Sirmium Ca şi icircnvăţătorul său Fotin distingea icircntre Logosul etern şi Fiul icircntrupat Cu privire la Logos etern el icirci nega orice existenţă particulară icircn esenţa divină distinctă de Tatăl Dumnezeu este un singur ipostas dar el are icircn sine propria-i raţiune el este λογοπατωρ130 Atacircta vreme cacirct nu este activ Logosul este unul interior ενδιαθετος cacircnd intră icircn stare de act el devine προφορικος şi această manifestare icircn afară constituie prima dilatare πλατυσμος prima extensie icircn Dumnezeu Purcederea Duhului Sfacircnt este a doua131 Cu privire la Iisus Hristos Fotin a mers fidel pe urmele mentorului său atacircta doar că a fost mult mai direct icircn afirmaţii de cacirct predecesorul său Căutacircnd să explice cum a devenit Logosul Fiu prin actul icircntrupării Fotin a afirmat direct transformarea naturii sale divine icircn natura umană a Fiului icircntrupat Acest lucru este atestat direct de Sf Epifanie care reproduce concepţia lui Fotin sub expresia Logosul s-a prefăcut icircn trup εις σαρκα μεταβεβλημενον132 Aluzia la expresia ioaneică και ο σαρξ εγενετο din prologul evangheliei a patra este evidentă Atacirct Tixeront cacirct şi Schwane cred la unison că Sf Epifanie se icircnşeală interpretacircnd astfel concepţia lui Fotin care icircn opinia lor ar fi mai degrabă adopţian icircn hristologie133 Icircntr-adevăr Fotin distingea icircn mod net icircntre Logosul etern şi Fiul icircntrupat afirmacircnd că Fiul n-a existat anterior naşterii sale din Fecioara Sinodul de la Sirmium atestă această doctrină a sa şi o condamnă icircn anatematisma a cincea unde spune bdquoDacă cineva zice că Fiul a existat fără icircndoială icircnainte de Maria dar

130 J Schwane op cit vol2 p229 J Tixeront op cit vol2 p41 n6

131 J Tixeront op cit vol2 p41 n7

132 Epifanie de Salamina Haer LXXI 3 la J Tixeront op cit vol2 p41 n8

133 J Tixeront op cit vol2 p41 n8 J Schwane op cit vol2 p230 n3

numai icircn preştiinţa lui Dumnezeu şi că el n-a fost născut de Dumnezeu icircnaintea tuturor timpurilor că n-a existat icircn Dumnezeu şi că nimic n-a fost creat prin el să fie anatema rdquo Iar anatematisma a noua este şi mai categorică bdquoDacă cineva zice că fiul Mariei nu este decacirct un om să fie anatema rdquo134

La prima vedere aceste anateme par a sugera caracterul adopţian al hristologiei lui Fotin Este icircnsă doar o aparenţă căci afirmaţia că Iisus Hristos sau bdquoFiul Mariei - cum se exprima el potrivit sinodului - este doar un simplu omrdquo se icircnţelege prin prisma distincţiei dintre Logosul etern şi Fiul icircntrupat Or Fiul nu este altceva decacirct Logosul devenit trup sau carne prin transformare cum spune Sf Epifanie sau mai exact prin extensia sau dilatarea substanţei divine Ca şi Marcel Fotin de Sirmiu este marcat şi el de metafizica stoică a logosului care se dilată şi se contractă succesiv şi sinodul confirmă acest lucru prin anatematismele a şasea şi a şaptea bdquoDacă cineva zice că substanţa lui Dumnezeu este susceptibilă de dilatare şi de contracţie să fie anatemardquo bdquoDacă cineva zice că substanţa dilatată a lui Dumnezeu l-a format pe Fiul sau numeşte Fiu dilatarea acestei substanţe să fie anatema rdquo 135 Aşadar Fotin credea ca şi Marcel icircnvăţătorul său că Logosul a devenit Fiu prin dilatarea substanţei sale divine Această interpretare este confirmată şi de Marius Mercator care-l acuză la un moment dat pe Fotin că ar nega faptul că Macircntuitorul s-a născut din Fecioara136 Acuzaţia capătă sens dacă Fotin nega naşterea Macircntuitorului din Fecioara ca Logos deci icircn calitatea sa de Dumenzeu icircncă neicircntrupat nediferenţiat de Tatăl Or acest lucru icircl va face şi Nestorie care icircn a patra sa cuvacircntare către Marius Mercator va folosi şi el conceptul de λογοπατωρ Al treilea argument icircn favoarea acestei interpretări şi care fixează definitiv hristologia lui Fotin ca una de esenţă modalistă este anatema a douăsprezecea a sinodului semiarian de la Sirmium din 351 care-i condamnă direct concepţia icircn termenii următori bdquoDacă cineva auzind cuvintele sbquoŞi Cuvacircntul s-a făcut truprsquo crede că Logosul s-a transformat icircn trup ( icircn carne ) sau că luacircnd trup a suferit vreo schimbare să fie anatema rdquo 137

134 J Schwane op cit vol2 p231-232

135 J Schwane op cit vol2 p231-232

136 J Schwane op cit vol2 p230 n2

137 J Schwane op cit vo2 p230 n4

3 Anatemele sinodului semiarian de la Sirmium (351-352)

Pentru o mai bună icircnţelegere a hristologiei celor doi modalişti iată anatemele rostite icircmpotriva lor icircn special a lui Fotin de Sirmiu de către sinodul semiarian de la Sirmiu din 351-352 anatemele suprimate exprimă viziunea subordinaţiană a participanţilor şi sunt fără interes aici Voi păstra numerotarea originală bdquo2 Dacă cineva numeşte pe tatăl şi pe Fiul doi Dumnezei (nenăscuţi nn) să fie anatema 3 Dacă cineva spune că Hristos este Dumnezeu şi Fiul lui Dumnezeu icircnaintea tuturor timpurilor fără să admită că el (Fiul icircntr-o ipostază personală distinctă nn) l-a ajutat pe Tatăl la crearea tuturor lucrurilor să fie anatema 4 Dacă cineva icircndrăzneşte să spună că Cel Nenăscut sau o parte din El s-a născut din Maria să fie anatema 5 Dacă cineva zice că Fiul lui Dumnezeu a existat fără icircndoială icircnainte de Maria dar numai icircn preştiinţa lui Dumnezeu şi că el nu era icircn Dumnezeu născut din Tatăl icircnaintea tuturor veacurilor şi că prin el au fost făcute toate lucrurile să fie anatema 6 Dacă cineva spune că substanţa lui Dumnezeu este supusă dilatării sau contracţiei să fie anatema 7 Dacă cineva zice că substanţa lui Dumnezeu dilatacircndu-se l-a format pe Fiul sau numeşte Fiu extensia substanţei lui Dumnezeu să fie anatema 8 Dacă cineva numeşte pe Fiul lui Dumnezeu Logos gacircndit sau chiar pronunţat să fie anatema 9 Dacă cineva zice că Fiul Mariei nu este decacirct un om să fie anatema 10 Dacă cineva numindu-l pe Dumnezeu Dumnezeu-omul născut din Maria icircnţelege prin aceasta pe Cel Nenăscut să fie anatema 11 Dacă cineva icircnţelege icircn maniera iudeilor (aceste cuvinte ale lui Isaia XLIV 6) lsquoEu sunt primul şi ultimul şi icircn afară de mine nu există alt Dumnezeursquo cuvinte care au fost zise pentru a exclude idolii şi falşii zei şi le icircnţelege prin excluderea celui ce s-a născut din Dumnezeu Fiul cel unic de dinaintea tuturor veacurilor să fie anatema 12 Dacă cineva căutacircnd să icircnţeleagă aceste cuvinte lsquoCuvacircntul s-a făcut truprsquo crede că Logosul s-a prefăcut icircn carne sau catilde luacircnd trup el a suferit o schimbare să fie anatema 13 Dacă cineva căutacircnd să icircnţeleagă aceste cuvinte lsquoFiul unic al lui Dumnezeu a fost crucificatrsquo crede că divinitatea sa a suferit o tulburare din cauza suferinţei a schimbării a micşorării sau a aneantizării să fie anatema 14 Dacă cineva zice că aceste cuvinte lsquoSă facem omrsquo n-au fost spuse Fiului de către Tatăl ci că Tatăl şi le-ar fi spus lui icircnsuşi (adică le-ar fi spus Logosului existacircnd icircn el icircn manieră impersonală) să fie anatema 15 Dacă cineva spune că nu Fiul ar fi apărut lui Avraam ci Dumnezeul Cel Nenăscut sau o parte din acest Dumnezeu să fie anatema 16 Dacă cineva zice că Fiul lui Dumnezeu n-a luptat ca un om cu Iacov ci că Dumnezeu Cel Nenăscut sau o parte din acest Dumnezeu este cel care a luptat să fie anatema 17 Dacă cineva nu icircnţelege despre Tatăl şi despre Fiul (aceste cuvinte ale lui Moise Geneză XIX 24) lsquoDomnul a făcut să plouă cu foc de la Domnulrsquo ci spune că

Tatăl a făcut să plouă de la el icircnsuşi să fie anatema Căci Domnul adică Fiul este cel care a făcut să plouă de la Domnul adică de la Tatăl Anatema 19 Dacă cineva numeşte pe Tatăl pe Fiul şi pe Sfacircntul Duh o singură persoană să fie anatema 26 Dacă cineva spune că Fiul n-a fost născut şi că el nu-şi are principiul icircn altul (decacirct el) admiţacircnd astfel două fiinţe nenăscute şi fără principiu şi icircn consecinţă doi dumnezei să fie anatema căci capul şi principiul a toate este Fiul iar Dumnezeu la racircndul său este capul şi principiul lui Hristos Icircn acest fel vom readuce toate cu evlavie prin Fiul la principiul tuturor lucrurilor el icircnşişi fără principiu 27 Pentru a da odată pentru totdeauna un icircnţeles adevărat icircnvăţăturii creştine adăugăm Dacă cineva nu-l mărturiseşte pe Hristos Dumnezeu şi Fiul lui Dumnezeu existacircnd icircnaintea tuturor veacurilor icircmpreună lucrător cu Tatăl la crearea tuturor lucrurilor ci spune că el nu a fost numit Hristos şi Fiu decacirct după ce s-a născut din Maria şi că a avut chiar ca Dumnezeu un icircnceput să fie anatema 138

138 J Hefele op cit p 853-861

numai icircn preştiinţa lui Dumnezeu şi că el n-a fost născut de Dumnezeu icircnaintea tuturor timpurilor că n-a existat icircn Dumnezeu şi că nimic n-a fost creat prin el să fie anatema rdquo Iar anatematisma a noua este şi mai categorică bdquoDacă cineva zice că fiul Mariei nu este decacirct un om să fie anatema rdquo134

La prima vedere aceste anateme par a sugera caracterul adopţian al hristologiei lui Fotin Este icircnsă doar o aparenţă căci afirmaţia că Iisus Hristos sau bdquoFiul Mariei - cum se exprima el potrivit sinodului - este doar un simplu omrdquo se icircnţelege prin prisma distincţiei dintre Logosul etern şi Fiul icircntrupat Or Fiul nu este altceva decacirct Logosul devenit trup sau carne prin transformare cum spune Sf Epifanie sau mai exact prin extensia sau dilatarea substanţei divine Ca şi Marcel Fotin de Sirmiu este marcat şi el de metafizica stoică a logosului care se dilată şi se contractă succesiv şi sinodul confirmă acest lucru prin anatematismele a şasea şi a şaptea bdquoDacă cineva zice că substanţa lui Dumnezeu este susceptibilă de dilatare şi de contracţie să fie anatemardquo bdquoDacă cineva zice că substanţa dilatată a lui Dumnezeu l-a format pe Fiul sau numeşte Fiu dilatarea acestei substanţe să fie anatema rdquo 135 Aşadar Fotin credea ca şi Marcel icircnvăţătorul său că Logosul a devenit Fiu prin dilatarea substanţei sale divine Această interpretare este confirmată şi de Marius Mercator care-l acuză la un moment dat pe Fotin că ar nega faptul că Macircntuitorul s-a născut din Fecioara136 Acuzaţia capătă sens dacă Fotin nega naşterea Macircntuitorului din Fecioara ca Logos deci icircn calitatea sa de Dumenzeu icircncă neicircntrupat nediferenţiat de Tatăl Or acest lucru icircl va face şi Nestorie care icircn a patra sa cuvacircntare către Marius Mercator va folosi şi el conceptul de λογοπατωρ Al treilea argument icircn favoarea acestei interpretări şi care fixează definitiv hristologia lui Fotin ca una de esenţă modalistă este anatema a douăsprezecea a sinodului semiarian de la Sirmium din 351 care-i condamnă direct concepţia icircn termenii următori bdquoDacă cineva auzind cuvintele sbquoŞi Cuvacircntul s-a făcut truprsquo crede că Logosul s-a transformat icircn trup ( icircn carne ) sau că luacircnd trup a suferit vreo schimbare să fie anatema rdquo 137

134 J Schwane op cit vol2 p231-232

135 J Schwane op cit vol2 p231-232

136 J Schwane op cit vol2 p230 n2

137 J Schwane op cit vo2 p230 n4

3 Anatemele sinodului semiarian de la Sirmium (351-352)

Pentru o mai bună icircnţelegere a hristologiei celor doi modalişti iată anatemele rostite icircmpotriva lor icircn special a lui Fotin de Sirmiu de către sinodul semiarian de la Sirmiu din 351-352 anatemele suprimate exprimă viziunea subordinaţiană a participanţilor şi sunt fără interes aici Voi păstra numerotarea originală bdquo2 Dacă cineva numeşte pe tatăl şi pe Fiul doi Dumnezei (nenăscuţi nn) să fie anatema 3 Dacă cineva spune că Hristos este Dumnezeu şi Fiul lui Dumnezeu icircnaintea tuturor timpurilor fără să admită că el (Fiul icircntr-o ipostază personală distinctă nn) l-a ajutat pe Tatăl la crearea tuturor lucrurilor să fie anatema 4 Dacă cineva icircndrăzneşte să spună că Cel Nenăscut sau o parte din El s-a născut din Maria să fie anatema 5 Dacă cineva zice că Fiul lui Dumnezeu a existat fără icircndoială icircnainte de Maria dar numai icircn preştiinţa lui Dumnezeu şi că el nu era icircn Dumnezeu născut din Tatăl icircnaintea tuturor veacurilor şi că prin el au fost făcute toate lucrurile să fie anatema 6 Dacă cineva spune că substanţa lui Dumnezeu este supusă dilatării sau contracţiei să fie anatema 7 Dacă cineva zice că substanţa lui Dumnezeu dilatacircndu-se l-a format pe Fiul sau numeşte Fiu extensia substanţei lui Dumnezeu să fie anatema 8 Dacă cineva numeşte pe Fiul lui Dumnezeu Logos gacircndit sau chiar pronunţat să fie anatema 9 Dacă cineva zice că Fiul Mariei nu este decacirct un om să fie anatema 10 Dacă cineva numindu-l pe Dumnezeu Dumnezeu-omul născut din Maria icircnţelege prin aceasta pe Cel Nenăscut să fie anatema 11 Dacă cineva icircnţelege icircn maniera iudeilor (aceste cuvinte ale lui Isaia XLIV 6) lsquoEu sunt primul şi ultimul şi icircn afară de mine nu există alt Dumnezeursquo cuvinte care au fost zise pentru a exclude idolii şi falşii zei şi le icircnţelege prin excluderea celui ce s-a născut din Dumnezeu Fiul cel unic de dinaintea tuturor veacurilor să fie anatema 12 Dacă cineva căutacircnd să icircnţeleagă aceste cuvinte lsquoCuvacircntul s-a făcut truprsquo crede că Logosul s-a prefăcut icircn carne sau catilde luacircnd trup el a suferit o schimbare să fie anatema 13 Dacă cineva căutacircnd să icircnţeleagă aceste cuvinte lsquoFiul unic al lui Dumnezeu a fost crucificatrsquo crede că divinitatea sa a suferit o tulburare din cauza suferinţei a schimbării a micşorării sau a aneantizării să fie anatema 14 Dacă cineva zice că aceste cuvinte lsquoSă facem omrsquo n-au fost spuse Fiului de către Tatăl ci că Tatăl şi le-ar fi spus lui icircnsuşi (adică le-ar fi spus Logosului existacircnd icircn el icircn manieră impersonală) să fie anatema 15 Dacă cineva spune că nu Fiul ar fi apărut lui Avraam ci Dumnezeul Cel Nenăscut sau o parte din acest Dumnezeu să fie anatema 16 Dacă cineva zice că Fiul lui Dumnezeu n-a luptat ca un om cu Iacov ci că Dumnezeu Cel Nenăscut sau o parte din acest Dumnezeu este cel care a luptat să fie anatema 17 Dacă cineva nu icircnţelege despre Tatăl şi despre Fiul (aceste cuvinte ale lui Moise Geneză XIX 24) lsquoDomnul a făcut să plouă cu foc de la Domnulrsquo ci spune că

Tatăl a făcut să plouă de la el icircnsuşi să fie anatema Căci Domnul adică Fiul este cel care a făcut să plouă de la Domnul adică de la Tatăl Anatema 19 Dacă cineva numeşte pe Tatăl pe Fiul şi pe Sfacircntul Duh o singură persoană să fie anatema 26 Dacă cineva spune că Fiul n-a fost născut şi că el nu-şi are principiul icircn altul (decacirct el) admiţacircnd astfel două fiinţe nenăscute şi fără principiu şi icircn consecinţă doi dumnezei să fie anatema căci capul şi principiul a toate este Fiul iar Dumnezeu la racircndul său este capul şi principiul lui Hristos Icircn acest fel vom readuce toate cu evlavie prin Fiul la principiul tuturor lucrurilor el icircnşişi fără principiu 27 Pentru a da odată pentru totdeauna un icircnţeles adevărat icircnvăţăturii creştine adăugăm Dacă cineva nu-l mărturiseşte pe Hristos Dumnezeu şi Fiul lui Dumnezeu existacircnd icircnaintea tuturor veacurilor icircmpreună lucrător cu Tatăl la crearea tuturor lucrurilor ci spune că el nu a fost numit Hristos şi Fiu decacirct după ce s-a născut din Maria şi că a avut chiar ca Dumnezeu un icircnceput să fie anatema 138

138 J Hefele op cit p 853-861

3 Anatemele sinodului semiarian de la Sirmium (351-352)

Pentru o mai bună icircnţelegere a hristologiei celor doi modalişti iată anatemele rostite icircmpotriva lor icircn special a lui Fotin de Sirmiu de către sinodul semiarian de la Sirmiu din 351-352 anatemele suprimate exprimă viziunea subordinaţiană a participanţilor şi sunt fără interes aici Voi păstra numerotarea originală bdquo2 Dacă cineva numeşte pe tatăl şi pe Fiul doi Dumnezei (nenăscuţi nn) să fie anatema 3 Dacă cineva spune că Hristos este Dumnezeu şi Fiul lui Dumnezeu icircnaintea tuturor timpurilor fără să admită că el (Fiul icircntr-o ipostază personală distinctă nn) l-a ajutat pe Tatăl la crearea tuturor lucrurilor să fie anatema 4 Dacă cineva icircndrăzneşte să spună că Cel Nenăscut sau o parte din El s-a născut din Maria să fie anatema 5 Dacă cineva zice că Fiul lui Dumnezeu a existat fără icircndoială icircnainte de Maria dar numai icircn preştiinţa lui Dumnezeu şi că el nu era icircn Dumnezeu născut din Tatăl icircnaintea tuturor veacurilor şi că prin el au fost făcute toate lucrurile să fie anatema 6 Dacă cineva spune că substanţa lui Dumnezeu este supusă dilatării sau contracţiei să fie anatema 7 Dacă cineva zice că substanţa lui Dumnezeu dilatacircndu-se l-a format pe Fiul sau numeşte Fiu extensia substanţei lui Dumnezeu să fie anatema 8 Dacă cineva numeşte pe Fiul lui Dumnezeu Logos gacircndit sau chiar pronunţat să fie anatema 9 Dacă cineva zice că Fiul Mariei nu este decacirct un om să fie anatema 10 Dacă cineva numindu-l pe Dumnezeu Dumnezeu-omul născut din Maria icircnţelege prin aceasta pe Cel Nenăscut să fie anatema 11 Dacă cineva icircnţelege icircn maniera iudeilor (aceste cuvinte ale lui Isaia XLIV 6) lsquoEu sunt primul şi ultimul şi icircn afară de mine nu există alt Dumnezeursquo cuvinte care au fost zise pentru a exclude idolii şi falşii zei şi le icircnţelege prin excluderea celui ce s-a născut din Dumnezeu Fiul cel unic de dinaintea tuturor veacurilor să fie anatema 12 Dacă cineva căutacircnd să icircnţeleagă aceste cuvinte lsquoCuvacircntul s-a făcut truprsquo crede că Logosul s-a prefăcut icircn carne sau catilde luacircnd trup el a suferit o schimbare să fie anatema 13 Dacă cineva căutacircnd să icircnţeleagă aceste cuvinte lsquoFiul unic al lui Dumnezeu a fost crucificatrsquo crede că divinitatea sa a suferit o tulburare din cauza suferinţei a schimbării a micşorării sau a aneantizării să fie anatema 14 Dacă cineva zice că aceste cuvinte lsquoSă facem omrsquo n-au fost spuse Fiului de către Tatăl ci că Tatăl şi le-ar fi spus lui icircnsuşi (adică le-ar fi spus Logosului existacircnd icircn el icircn manieră impersonală) să fie anatema 15 Dacă cineva spune că nu Fiul ar fi apărut lui Avraam ci Dumnezeul Cel Nenăscut sau o parte din acest Dumnezeu să fie anatema 16 Dacă cineva zice că Fiul lui Dumnezeu n-a luptat ca un om cu Iacov ci că Dumnezeu Cel Nenăscut sau o parte din acest Dumnezeu este cel care a luptat să fie anatema 17 Dacă cineva nu icircnţelege despre Tatăl şi despre Fiul (aceste cuvinte ale lui Moise Geneză XIX 24) lsquoDomnul a făcut să plouă cu foc de la Domnulrsquo ci spune că

Tatăl a făcut să plouă de la el icircnsuşi să fie anatema Căci Domnul adică Fiul este cel care a făcut să plouă de la Domnul adică de la Tatăl Anatema 19 Dacă cineva numeşte pe Tatăl pe Fiul şi pe Sfacircntul Duh o singură persoană să fie anatema 26 Dacă cineva spune că Fiul n-a fost născut şi că el nu-şi are principiul icircn altul (decacirct el) admiţacircnd astfel două fiinţe nenăscute şi fără principiu şi icircn consecinţă doi dumnezei să fie anatema căci capul şi principiul a toate este Fiul iar Dumnezeu la racircndul său este capul şi principiul lui Hristos Icircn acest fel vom readuce toate cu evlavie prin Fiul la principiul tuturor lucrurilor el icircnşişi fără principiu 27 Pentru a da odată pentru totdeauna un icircnţeles adevărat icircnvăţăturii creştine adăugăm Dacă cineva nu-l mărturiseşte pe Hristos Dumnezeu şi Fiul lui Dumnezeu existacircnd icircnaintea tuturor veacurilor icircmpreună lucrător cu Tatăl la crearea tuturor lucrurilor ci spune că el nu a fost numit Hristos şi Fiu decacirct după ce s-a născut din Maria şi că a avut chiar ca Dumnezeu un icircnceput să fie anatema 138

138 J Hefele op cit p 853-861

Tatăl a făcut să plouă de la el icircnsuşi să fie anatema Căci Domnul adică Fiul este cel care a făcut să plouă de la Domnul adică de la Tatăl Anatema 19 Dacă cineva numeşte pe Tatăl pe Fiul şi pe Sfacircntul Duh o singură persoană să fie anatema 26 Dacă cineva spune că Fiul n-a fost născut şi că el nu-şi are principiul icircn altul (decacirct el) admiţacircnd astfel două fiinţe nenăscute şi fără principiu şi icircn consecinţă doi dumnezei să fie anatema căci capul şi principiul a toate este Fiul iar Dumnezeu la racircndul său este capul şi principiul lui Hristos Icircn acest fel vom readuce toate cu evlavie prin Fiul la principiul tuturor lucrurilor el icircnşişi fără principiu 27 Pentru a da odată pentru totdeauna un icircnţeles adevărat icircnvăţăturii creştine adăugăm Dacă cineva nu-l mărturiseşte pe Hristos Dumnezeu şi Fiul lui Dumnezeu existacircnd icircnaintea tuturor veacurilor icircmpreună lucrător cu Tatăl la crearea tuturor lucrurilor ci spune că el nu a fost numit Hristos şi Fiu decacirct după ce s-a născut din Maria şi că a avut chiar ca Dumnezeu un icircnceput să fie anatema 138

138 J Hefele op cit p 853-861