ISTORIA BUCOVINEI

ISTORIA BUCOVINEI - UN HRISOV DESPRE "TARA CODRILOR DE FAGI"

Duminică, 19 August 2012 Scris de Mihai Costea marimea fontului decrease font size increase font size Print Email

O parte din Bucovina (nordul) face astazi parte din regiunea Cernauti, Ucraina. Teritoriu locuit de romani din cele mai vechi timpuri, el a facut parte din voievodatul Moldovei, apoi anexat de Austria in 1775, unit in Romania Mare la 15 / 28 noiembrie 1918, ca dupa cel de-al doilea Razboi Mondial partea de nord sa fie ocupata de U.R.S.S., devenind, dupa destramarea acesteia, parte a Ucrainei (regiunea Cernauti).

Referitor la "Dulcea noastra Bucovina”, mentionam existenta unui hrisov datat 30 martie 1392 si scris in cancelaria lui Roman I, Domn al Moldovei (1391-1394). In document se vorbeste despre o danie facuta de voievod unui viteaz de-al sau in stravechiul pamint romanesc al Bucovinei.

Citam unele extrase din acel hrisov:

"Marele singur stapinitor, din mila lui Dumnezeu domn, Io Roman-voievod, stapinitor al Tarii Moldovei, de la Munte pana la Mare. Am dat slugii noastre, Ionas Viteazul, pentru credincioasa lui slujba, trei sate pe Siret ... Numele satelor: Clorsaceuti si Vladimirauti si Bucurauti. Iar hotarul lor: din jos de la Maresauti, valul care este de-a curmezisul campului pina la Siret, apoi de cealalta parte a Siretului la capatul de jos al poienii...si de acolo drept la Bucovina (s.a.) la o movila si de acolo pe marginea Bucovinei in sus, pina la hotarul Serbescului... de acolo peste Siret pina la Bucovina cea mare, de unde iese drumul de la Dobrinauti la capatul cimpului si de acolo pe marginea Bucovinei pe deal la vale...

S-a scris cartea in anul sase mii noua sute deplin (= 1392 - n.a.) in luna martie, in 30 de zile, in cetatea noastra a lui Roman Voievod."

Sursa: Balan, Teodor, NOUI DOCUMENTE CAMPULUNGENE, Tipografia "Mitropolitul Silvestru", Cernauti, 1929

ist1

Ne aflam, asadar, in fata unui hrisov de o valoare istorica de exceptie. In el se fac referiri concrete, pentru prima data intr-un document scris cunoscut de noi, asupra unor elemente de toponimie din Tara de Sus, si anume la Codrii Bucovinei. In toate cele patru locuri din hrisov in care sunt pomenite bucovinele ca repere menite sa delimiteze dania facuta de voievod “slugii"(slujitor - n.a.) sale este vorba de substantive comune, prin ele desemnindu-se zone paduroase, in care arborele cel mai raspandit era fagul.

Ceea ce se consemneaza in document prin expresiile de “bucovine" mai mici si prin “bucovina cea mare” reprezinta, in fapt, parti concrete din codrii seculari din Tara de Sus, din Bucovina romanilor, asupra carora domnitorii Moldovei aveau dreptul sa dispuna de ele asa cum credeau de cuviinta: sa le mentina in proprietatea domniei sau sa le daruiasca celor care si-au slujit cu vrednicie tara.

Revenind la dania primita de Ionas Viteazul prin hrisovul redactat de cancelaria lui Roman I exact acum 615 ani, este limpede pentru oricine ca omul de rind, din popor, va fi intrat in posesia unor paminturi roditoare din lunca Siretului, dar si a unor zone impadurite din codrii Bucovinei. Cum vor fi aratat acele parti de pamant romanesc, nu avem informatii concrete. Stim insa cum arata dulcea noastra Bucovina dintr-o insemnare, facuta mult mai tarziu, a ofiterului german Schneider von Weismanthel, aflat in slujba regelui Carol al XII-lea al Suediei (1697-1718): "Padurile de fag ce sint fara seaman (numite pe romaneste Codru - Koder, iar pe slavoneste Bukovina) - nota germanul- strabat tara (Moldova - n.a.) de-a lungul si de-a latul…Codru incepe de la Nistru…merge spre Chisinau, Iasi si Birlad pina la granita cu Transilvania, apoi de-a lungul acesteia pina spre Neamt, Suceava, pina o ia din nou de-a curmezisul pe sub Cernauti si Hotin pe Nistru…Nu este nici o alta esenta de lemn in aceasta padure de fag…Mai cresc cei mai frumosi meri, peri, pruni, ciresi, nuci, aluni si alti asemenea pomi fructiferi. Mai creste aici si multa vita salbatica…Locuitorii mai tin in aceasta padure multe milioane de albine, multumita carora tara este plina de miere si, ca sa spun altfel, prin ea curge, intr-adevar, laptele si mierea…Intr-un cuvint, aici nu se duce lipsa de nimic”, incheie ofiterul german.

Nu este de mirare ca un tinut romanesc atat de frumos, de bogat si de binecuvintat de Dumnezeu, cum este Bucovina, avea sa starneasca, in atatea si atatea randuri, poftele hraparete ale imperialilor, fie ca acestia erau de sorginte habsburgica, fie ca erau rusi. Dar in ciuda tuturor vicisitudinilor istoriei, Bucovina romaneasca, atestata pentru prima data documentar in urma cu peste mai bine de 6 veacuri, a continuat si continua sa ramana pentru poporul nostrum un pamant stramosesc, asa cum se consemneaza, de altfel, si in hrisovul emis de voievodul Roman I la data de 30 martie 1392. Scria parca anume pentru a dainui peste timp, documentul la care ne-am referit are urmatoarea incheiere: “Iar pentru taria acesteia si pentru pomenire, am poruncit sa se atirne pecetea noastra cea mare, ca sa nu fie clintita, aceasta, niciodata in veac”.

(Sursa: Colonel (r) Cristache Gh., Doctor in istorie, Romania Mare, 2 februarie 2007)

Legende

LEGENDA DORNEI

Luni, 20 August 2012 Scris de Mihai Costea marimea fontului decrease font size increase font size Print Email

Batranii povestesc in legatura cu numele de Dorna a orasului urmatoarea legenda.

Dragos Voda, "descalecatorul" Moldovei a venit sa vaneze in partile noastre. Aici a intilnit o fata frumoasa ca o zana, cu par balai si cu numele de Dorina. Dragos a plecat la vanatoare si intr-o padure deasa i s-a aratat o caprioara pe care a inceput sa o urmareasca. Caprioara iute de picior, a scapat insa mereu de sagetile vanatorului, dar ostenita, s-a oprit pentru o clipa sa-si traga sufletul langa un brad cu trunchiul gros.

Dragos a intins arcul si a tras. De dupa copac s-a auzit un tipat omenesc de durere si caprioara a facut un salt, dupa care s-a pierdut in padure. Dragos s-a apropiat de brad si a vazut ca in locul caprioarei o ucisese pe frumoasa Dorina.

Plin de remuscari Dragos a inmormantat-o chiar pe locul unde fusese ucisa si in amintirea ei a botezat locul si raul din preajma Vatra Dornei, devenita in timp Vatra Dornei de azi. Pe fata o chema Dorina, asa cum se numesc si astazi multe fete din partea locului si sunt alintate de cei apropiati Doruta sau Dorna.

PIATRA STANOAIEI


Stanoaia era o femeie frumoasa. I se spunea asa de cand se luase cu barbatul sau, care facea parte dintre cei de-ai lui Stan, familie mare de oameni de isprava. Isi facusera casa pe Dealul Vultur, chiar sub poalele padurii, aproape de culme si, cu timpul, cumparasera, pe rand, falce dupa falce, pamantul ce se intindea de la casa lor pana in vale, pe malul Bistritei, la piatra neagra ce statea infipta in malul drept al raului vijelios. Aici malul era inalt, chiar mai inalt decat piatra.

Stanoaia si barbatul ei erau harnici si anii le adusesera in ograda multe vite, incat abia daca dovedeau cu munca. Odata cu venirea fiecarei primaveri, dupa Sfintele Paste, Stanoaia ramanea sa se ingrijeasca singura de copii si casa pana toamna, fiindca barbatu-sau pleca in munti cu oile, caprele si vacile sa le pasca pe saturate. Asa se face ca-ntr-o primavara Dumitru pleca urcand Barnarelul catre Giumalau, incet, cantand din cimpoi, alaturi de ajutoarele sale, bucurosi ca soarele incalzea bine pamantul, iar iarba crestea cu repeziciune, spre fericirea animalelor care pasteau din mers, ici-colo, smocurile de fire fragede.

Zilele trecura si femeia ramasa acasa nu mai avu nici o veste de la barbatul sau.

Abia cand toamna colora in foc codrul, cand ceilalti ciobani coborara cu turmele, Stanoaia intra la banuieli. Degeaba intreba in dreapta si-n stanga, nimeni nu vazuse turma si nici pe Stan si oamenii lui.

In fiecare seara, femeia, cu durerea in suflet, cobora pana deasupra pietrei ce avea sa-i poarte numele, aprindea o lumanare si se ruga Maicii Domnului sa-i aduca barbatul acasa. Privea coasta muntelui de dincolo de apele Bistritei cu speranta in suflet, si iar aprindea o lumanare, si iar se ruga in genunchi, cu lacrimi in ochi.

Asa se facu, ca-ntr-o seara, cand tocmai cazuse prima zapada, femeii i se paru ca desluseste o umbra, in lumina lunii, pe coasta muntelui. Umbra cobori Barnarelul, apoi o lua prin lunca Buliceni, de-a dreptul spre luminita ce se zarea deasupra pietrei.

- Dumitre, Dumitre! striga femeia.

El ii facu din mana si trecu impleticindu-se prin apele scazute ale Bistritei pe malul pe care draga sa il astepta. Abia cand ajunse langa ea, vazu biata femeie cat de bolnav si de slab era barbatul ei. Il duse acasa. Saptamani in sir il trata cu fel de fel de leacuri babesti pana il facu bine. Rana de la cap se vindeca, lasand in loc o cicatrice rosiatica. Dumitru isi amintea ca prin ceata cum, intr-o noapte ploioasa, in stana lor navalise o ceata de talhari. Unul il lovise cu o bata in cap si, crezandu-l mort, il lasase in plata Domnului. Cand Dumitru isi veni in fire, stana era pustie. Mintea lui se intunecase. Nu isi aducea aminte nimic, nici macar cine este. Rataci o luna de zile prin paduri. Intr-o seara ajunse pe culmea unui munte. Vazu jos, la poale, o apa curgand repede, iar intr-un mal inalt o piatra neagra si deasupra ei o luminita. Atunci mintea lui parca se trezi din somn. Piatra i se paru cunoscuta. O porni in graba intr-acolo. Cand ajunse pe malul apei, se auzi strigat de o voce draga: „Dumitre, Dumitre!”.

Omul duse mana la cap si apasa usor cu degetele cicatricea. Avusese noroc, mult noroc ca scapase cu viata. In semn de recunostinta, in fiecare sambata cobora muntele impreuna cu nevasta-sa si, in locul unde ea se rugase Maicii Domnului, acolo, deasupra pietrei, aprindeau lumanari aducand multumiri Sfintei Marii si pomenindu-i pe cei care il insotisera cu turma in munti si care ramasesera acolo pentru totdeauna.

Sute de ani vor trece de la aceste intamplari, dar pentru a nu fi uitate, satenii vor boteza piatra uriasa, martora a zbuciumului acestei femei credincioase, Piatra Stanoaiei.

PIATRA LUI TOADER


Batranul isi facu mana streasina la ochi si privi spre soare.

- E amiaza, Toadere, spuse.

Toader se sprijini in coasa, apoi duse si el o mana la ochi.

- Da, tata.

Se apleca si cu o mana de iarba sterse fierul coaselor.

- Fiule, adu caii! Maine-i duminica si, parca spuneai ca mergi cu Ana la hora-n sat, spusebatranul.

- Da, tata.

- Atunci, hai sa mergem! Trebuie sa te speli, sa te gatesti.

Toader se indrepta spre caii ce pasteau la marginea padurii. Batranul stranse lucrurile si le baga in traista, apoi lega coasele. Imbraca bundita peste camasa uda de sudoare. Auzi un chiot, apoi un ropot de copite. Se-ntoarse. Toader venea in galop peste iarba cosita. In spatele lui alerga celalalt cal.

Descaleca dintr-o saritura.

- Stai, tata, sa te ajut!

Facu mainile caus, iar batranul, dupa ce isi infunda o opinca in palmele fiului sau, se salta icnind pe cal. Toader ii dadu traista si coasele. Batranul si le lega la spate de saua calului.

Toader se apleca si culese repede un buchetel de flori pe care-l strecura in san, apoi ridica de pe iarba tolba cu sageti si arcul.

Dintr-un salt incaleca pe murgul sau.

- Gata, tata?

- Da, baiete.

Pornira la pas si urcara fara sa schimbe nici o vorba pana in varful muntelui. Jos, la poale, Bistrita sclipea in soare. Serpuia printre munti strecurandu-se printre salcii si arini. De-o parte si de alta a apei, casele erau raspandite peste tot pana sub padure. Acesta era satul lor: Dorna. Nu se vedea tipenie de om. Toti erau sus, in munti, la coasa.

In dreapta se vedeau cateva turnuri ale targului Vatra Dornei. Toader privi Bistrita si banui ca multe din sclipirile apei se datorau pastravilor ce sareau dupa musculite. Trase adanc aer in piept de parca ar fi vrut sa simta mirosul pestelui, dar in nari avea inca parfumul florilor de munte si al ierbii proaspat cosite.

- Ce frumos se vede totul, nu-i asa, tata?

- Da, raspunse batranul, si-si scarpina barba alba.

Incepura sa coboare cu grija muntele; caii se puteau rani in varfurile ascutite ale pietrelor. Pe sub sprancenele stufoase, tatal isi privea fiul. Ii placeau pletele lui negre rasfirate in vant si umerii lati si vanjosi. Era frumos si bine legat. Nu era de mirare ca Ana, cea mai frumoasa fata din sat, il alesese pe el de barbat. Ana era neintrecuta in cusutul iilor. N-o luau niciodata la fan. O lasau acasa sa lucreze.Batranul era tare mandru de nora lui, dar si de Toader, pe care-l invatase cu munca si cu greul de mic, de cand ramasese fara mama. Au avut intotdeauna animale pe langa casa si-a fost mereu multa treaba de facut. Toader era harnic. Primavara, cum dadeau ploile si se umfla Bistrita, pleca cu plutele spre satele din campie. Acolo vindea lemnele si se intorcea cu porumb si cu chimirul plin de arginti. In tot restul anului nu mai pleca de acasa. Impreuna cu Ana si cu tatal sau ingrijeau animalele. Vara coseau si faceau fanul. Uneori pescuiau. Toamna coborau oile de la stana. Iarna vanau. Misunau multi lupi si ursi prin muntii acestia si faceau multe stricaciuni la oi si vite. Toader era tare priceput in punerea capcanelor si manuirea arcului. Auzira carait de pasari. Privira intr-acolo. Sub un brad, doua gaite se certau zdravan. Galceava stranse cateva cotofene care se uitau curioase.- Asa-i si la oameni, Toadere, spuse batranul,

doi se cearta pentru cine stie ce lucru de nimica si o gloata pierde vremea cascand gura. Toader rase. Privira iarasi muntii. Se vedeau mogaldete coborand la vale. Oamenii se intorceau de la coasa.

Un calaret trecea grabit Bistrita si le facea semn cu mana.

- Ce-o fi vrand sa spuna, tata?

- Nu stiu, dar cred ca ceva nu e bine.

Indemnara caii la trap. Gandul lui Toader fugi catre Ana. Incet, incet il recunoscura pe calaret. Era unchesul sau, Ilie. Acesta se opri langa ei gafaind, cu fata rosie de goana.

- Alearga, Toadere! Turcii ti-au furat-o pe Ana, spuse intr-un suflet.

- Cand? intreba Toader, tresarind.

- Acu, inaintea amiezii.

- Cati erau?

- Doi.

- Incotro s-au dus?

- Pe malul Bistritei. Aveau cai buni, dar obositi.

Toader, fara sa mai intrebe ceva, smuci fraul calului si o lua la galop spre Cheile Zugrenilor, locul unde se strangeau apele de hait si se faceau plutele. Se gandi ca plutasii o cunosteau pe Ana si or s-o scape din mana turcilor. Isi aduse aminte, apoi, ca toata lumea mersese la coasa saptamana asta.

- Mai repede, murgule, mai repede! striga el, aplecandu-se spre urechea calului.

Cal si calaret treceau acum ca vantul printre copacii razleti de pe malul apei. Dupa ultima cotitura a Bistritei incremeni. Apa curgea involburata printre portile deschise ale barajului de stanci. Se apropie si vazu caii turcilor. Unul isi spulbera puterile incercand sa se ridice in picioare, iar celalalt se tara spre apa, insetat. Erau plini de spume. Toader intelese ca turcii reusisera sa ajunga aici cu multa greutate si ca plecasera mai departe cu o pluta. Se gandi ca cel mai bun lucru de facut era sa le iasa in cale turcilor pe un drum ocolit si sa-i astepte. Nu puteau fi prea departe, iar pluta nu-i ducea prea repede. Isi indemna murgul si urca in varful muntelui. Hat in vale zari pluta. Se hotari: stia unde sa-i astepte pe turci. O lua de-a dreptul peste munti si ajunse pe o creasta golasa. Privi in jos si vazu Bistrita ingustata stransa de muntii apropiati. Acest loc se va numi Toance. Aici se hotarase Toader sa-i astepte pe turci, dar mai intai avea de facut o alta treaba. Alese din ochi o stanca mare si se propti cu umarul in ea.

- Hai, murgule, ajuta-ma!

Calul se intoarse cu spatele spre stanca. Isi propti picioarele din fata in pamant iar pe cele din spate in stanca si, la un chiot al lui Toader, impinsera amandoi cu putere. Stanca se urni, apoi se rostogoli cu zgomot la vale, rupand totul in calea ei, pentru ca, in cele din urma, sa se prabuseasca in apele tulburi, improscand in jurul ei cu pietre mari, rupte din ea sau luate de pe coa sta muntelui in goana ei nimicitoare. „De acum inainte numai plutasii foarte priceputi vor reusi sa treaca de locul acesta primejdios“, se gandi Toader, apoi incaleca si cobori muntele. Privi la ce mai ramasese din uriasa stanca: un coscogiamite pietroi infipt aproape in mijlocul apei. Luandu-si arcul si sagetile, intra repede in apa vijelioasa si inota pana la marea piatra. Dintr-un salt se urca pe ea si astepta pitit. Facu un semn cu mana, calului, iar acesta se intinse la pamant. Dupa un timp auzi zgomot de lemne ce se loveau intre ele. Toader ridica putin capul si vazu pluta ce se apropia lin. In fata, la carma, turcii priveau ingroziti locul ce se ingusta si pietrele ascutite ce ieseau din apa. In spatele lor, Ana, legata cu o franghie groasa, plangea.

Toader ii mai lasa putin sa se apropie, apoi se ridica brusc in picioare si slobozi o sageata. Un turc facu, impleticindu-se, cativa pasi, dupa care se prabusi in apa, mort. Celalalt se repezi sa-si ia arcul si sagetile, dar a doua sageata plecata din arcul lui Toader ii strapunse gatul.

Cazu cu fata in jos. Toader astepta ca pluta sa se apropie de piatra si, cand era la un pas de ea, sari sprinten, taie legaturile Anei, o lua in brate, alerga si dintr-un salt ajunse iarasi pe piatra. Erau scapati de primejdie. Atunci auzira un zgomot infricosator. Lemnele plutei se sfaramau de pietrele ascutite ce ieseau din valuri. In cateva clipe totul disparu in Bistrita-nspumata si salbatica. Toader se intoarse spre Ana si-i cuprinse mijlocul subtire. Cu ochii in lacrimi ea il saruta fericita. El isi baga mana in san si scoase buchetelul de flori. Ana si-l prinse in par, apoi isi lasa capul pe pieptul lui.

Acestei pietre, pe care-i asteptase Toader pe turci si pe care statea acum cu Ana

lui draga, oamenii ii vor spune Piatra lui Toader.

Si acum sta acolo in apele repezi ale Bistritei, la Toance, marturie a vitejiei lui

Toader.

HAGIGADAR - BISERICA DORINTELOR


Visul celor doi frati armeni

La capatul dinspre Falticeni al Sucevei exista o manastire unde, spun oamenii, toate visele se indeplinesc. Chiar asa se si numeste: Hagigadar, Biserica Dorintelor.

Drumul catre aceasta veche manastire trebuie parcurs in tacere. Obiceiul este ca, de oriunde ai pleca, pana acolo e bine sa nu rostesti nici un cuvant, daca vrei ca dorinta sa-ti fie ascultata. E bine sa te rogi tot drumul, cu privirea in pamant, sa te rogi dupa priceperea ta, ocolind grijile si gandurile negre, si, oricine te-ar striga, sa nu intorci capul. Caci nici un drum nu e prea lung ori prea scurt pentru a ajunge la Biserica Dorintelor cu inima curata.

Dealul “lui Bulai”, adica locul unde e urcata manastirea, pare a fi pe de-a-ntregul chibzuit de Dumnezeu. Tot relieful domol dimprejur s-a straduit sa ridice in mijloc o colina inalta, impresionanta prin conicitate, stapanind cu semetie toate departarile. Inainte vreme, pe acest varf de deal era doar un biet paraclis din lemn, negru, salbatic, parasit de oameni. Era anul 1512, cand doi frati armeni, pe nume Donavakian, renumiti negustori de vite, si-au oprit turmele pe aceste pamanturi binecuvantate, hotarand sa innopteze langa bisericuta de pe culme. Cei doi au urcat la paraclis si s-au rugat mult. In acea noapte, au auzit ingerii cantand si amandurora le-a aparut in vis Maica Domnului, care le-a spus: “Va binecuvantez sa va izbuteasca negotul, si familiile voastre sa traiasca in bunastare. Dar daca va fi asa, va cer ca atunci cand va veti intoarce pe locul acesta sa ridicati o manastire cu hramul Adormirea Maicii Domnului”. Si afacerile au mers mai bine decat oricand. Intorcandu-se de la Beci (Buda), fratii Donavakian au ingenuncheat iarasi pe colina binecuvantata, construind aici, cu post si rugaciune, o manastire din piatra, fortificata, pe care au numit-o Hagioigadar (in limba armeana: “hagiu” - dorinta, “gadarel” - a implini).

Canonul urcarii in genunchi

Cine stie de cand s-a impamantenit credinta ca dealul trebuie urcat numai in genunchi si ca biserica trebuie sa fie inconjurata, tot in genunchi, de trei ori... E ianuarie, vreme ploioasa si rece. In fata dealului, oamenii stau o clipa in reculegere, apoi fac sfanta cruce, de mai multe ori, pana la pamant. Isi sufleca pantalonii, se asaza in genunchi si urca incet, prin zloata, catre culme. Chiar daca nu sunt mai mult de o suta de pasi, aceasta ascensiune dureaza aproape o ora. Se tarasc de-a busilea, cu ochii inchisi si fruntile in pamant, miscarile sunt lenese, amortite, din loc in loc se opresc, se roaga si saruta dealul, de parca ar fi viu. Nimeni nu priveste in sus. Intreg povarnisul e presarat cu faclii. Flacari tremurande, palcuri de lumanari ferite de vant in niste scobituri ca de cartita, oameni si lumini urca spre cer intr-un ritual delirant, dealul e asaltat de spinari suitoare. “Doamne, bietii oameniÉ”, suspina cineva.

Se spune ca versantul dinspre rasarit ar fi erodat de genunchii milioanelor de credinciosi care l-au tot urcat ani de-a randul. O ceata uda, cenusie ii impresoara pe cei ajunsi sus, la portita ingusta din zidul ruinat. La fel de incet, pornesc cu totii sa inconjoare biserica de mult inchisa. Doar joia si vinerea, cate o ora pe zi, preotul armean Azad Mandalian vine de la Suceava, o deschide si oficiaza slujbe. Majoritatea credinciosilor n-au vazut vreodata biserica pe dinauntru si nimanui nu-i pasa ca e un lacas de inchinaciune al armenilor, de vreme ce armenii sunt tot ortodocsi, ca si ei. Acum ploua de-a binelea, apa se prelinge pe zidurile seculare, spaland cateva dare de sange de pe bordura de ciment imprejmuitoare. O femeie si-a ranit genunchiul, dar continua sa inainteze, sprijinindu-se de peretii bisericii, dupa ceilalti.

In cele patru zari - pe laterale, la altar si la apus - oamenii zabovesc minute in sir, rugandu-se cu lacrimi, le poti vedea buzele miscandu-se, implorand soptit mila Domnului. Apoi oamenii se intorc acasa pe cealalta poarta a manastirii - una mare si larga -, coborand impreuna drumul pietruit. Dupa lungul si istovitorul canon, chipurile lor devin senine si fericite.

Obiceiuri

PASTELE


Un alt moment semnificativ - Sarbatoarea Pastilor sau invierea Domnului marcheaza si inceputul primaverii, cu pregatiri deosebite de curatenie in casa si Tn gospodarie, cu focuri purificatoare.

Femeile pregatesc din timp oua rosii sau inchistrite, cozonaci, pasca, miel, unt, cas asezate in cosuri speciale, pascarite, acoperite cu cele mai frumoase stergare, care sunt duse la biserica pentru a fi sfintite in dimineata invierii.

Momentul invierii este marcat prin impuscaturi, odinioara cu sacalusurile (un fel de tunuri mici cu praf de pusca).

in ziua de Pasti se organizau jocuri de oina, tinerii trag clopotele pentru a avea spor in timpul anului. A doua si a treia zi de Pasti se organizau hore la care participau tinerii imbracati in cele mai frumoase costume populare, lucrate in timpul iernii. Acestea erau adevarate parade alefrumusetei si elegantei costumelor populare.

In unele localitati, la Pasti se inaugura scranciobul, prilej de distractie pentru copii si tineri.

Obiceiuri calendaristice de peste an sunt si hramurile bisericilor, devenite prilej de intalnire a rudelor si prietenilor din alte localitati. Ziua hramului este ziua de sfintire a bisericii, in majoritatea cazurilor o sarbatoare crestina, zi in care, dimineata se oficiaza liturghia care era urmata de ospat in curtea bisericii. Acum, ospatul se desfasoara la casa fiecarui gospodar care are invitati. Dupa ospat, tinerii, imbracati in frumoase costume populare, participau la hora satului(stransurain zona Radauti). Hramurile si horele sunt prilejuri de cunoastere intre oameni, de a lega prietenii, deaintemeianoi familii. Invitatiile la hram sunt reciproce.

Dintre toate hramurile Bucovinei, cele mai renumite sunt cele de la Suceava, de Sfantul loan sau Sanzaiene si cel de la Putna, de Adormirea Maicii Domnului sau Sfanta Maria Mare, care si-au pastrat caracterul profund religios si national. La acestea, unde rolul cel mai importantil are serviciul religios savarsit de un sobor de preoti si ierarhi ai locului si invitati, participa zeci de mii de credinciosi din aproape toate zonele locuite de romani.

TRADITII DE IARNA


Practicarea vechilor obiceiuri in Bucovina este strans legata de datele unor sarbatori din calendarul crestin, cum ar fi Craciunul, ziua Sfantului Ioan Botezatorul , Invierea Domnului si altele, sporindu-le semnificatiile.

Cele mai spectaculoase sunt sabatorile de iarna. Intre 24 decembrie si 7 ianuarie, la vreamea trecerii anului vechi si inceputul celui nou, se desfasoara o gama bogata si variata de manifestari artistice cu folclor literar, muzical, si corgrafic, cu o bogata recuzita.

De secole, in prag de an nou, bucovinenii transfigureaza prin masti si jocuri indeletnicirile zilnice, momentele cele mai importante din viata omului (nasterea, casatoria, moartea), ironizeaza prostia si uritul, critica asupritorii si lauda gospodarii de seama ai comunitatii.

O data cu trecerea anilor, masca traditionala bucovineana a devenit obiect de arta si, desi unele semnificatii stravechi au inceput sa dispara din constiinta creatorilor contemporani, s-au pastrat, in mod aproape miraculos, structurile plastice ale fiecarui tip de insemne ceremoniale. Ceata mascatilor prezenta, in seara de ajun a Anului Nou, a mastilor pe ulitele satelor bucovinene nu este determinata doar de sensul carnavalesc al petrecerii, ci are o motivatie mult mai profunda, convingerea ca respectind si ducind mai departe obiceiurile strabunilor, oamenii vor avea parte, in anul care vine, de holde imbelsugate si livezi rodnice, de sanatate si putere. In satele bucovinene se obisnuieste ca in ziua de ajun a Anului Nou pe ulite sa umble mascatii, intr-o singura ceata, denumita diferit de la o asezare la alta: partie, banda, malanca, hurta etc. Ceata reuneste toate personajele mascate, ursul, capra, caiutii, cerbii, uritii, frumosii, dracii, doctorii, ursarii, bunghierii etc. Dupa lasarea serii, ceata cea mare se farimiteaza, iar bandele rezultate incep sa mearga din casa in casa, pina la rasaritul soarelui, atunci cind Anul Nou isi intra in drepturi. Invierea ursului reda metaforic succesiunea anotimpurilorUnul dintre cele mai impunatoare personaje din Bucovina este ursul. Cultul ursului este mostenit de la geto-daci, care considerau acest animal ca fiind sacru. De altfel, chiar numele lui Zalmoxis este derivat de la blana de urs, "zalmos! " insemnind chiar blana de urs."

La Gura Humorului s-a pastrat obiceiul ursului de paie. Cel care se mascheaza in urs de paie este imbracat in ajun de Anul Nou cu fringhii care au fost rasucite din paie de griu sau secara. El insoteste ceata ursului in toata noaptea de Anul Nou. In dimineata de Sf. Vasile se obisnuieste ca aceste fringhii de paie de secara sau griu, care se coseau pe haine, sa fie arse. Cei care joaca ursul nu au voie sa se dezbrace pina la trecerea in noul an", ne spune Vera Romaniuc, directorul Muzeului Etnografic Gura Humorului.

Pregatirea ursului se bucura de o atentie speciala in Bucovina. In zona Cimpulung Moldovenesc, forma capului de urs se obtine intinzind o piele de vitel peste o caldare metalica, in timp ce la Bosanci si Udesti se foloseste ca suport un schelet metalic, peste care se asaza o blana de vitel sau de miel, dupa cum ne-a explicat Maria Margineanu, director al Muzeului Etnografic al Bucovinei. De la git in jos, corpul celui care se mascheaza in urs este acoperit cu blana, cusuta direct pe haine sau cusuta ca un costum care se imbraca cu usurinta.

Jocul ursului este cel mai spectaculos dintre toate jocurile animalelor intilnite in cetele bucovinene. Ursii joaca la comanda ursarilor, tineri chipesi, imbracati cu haine cit mai colorate, care poarta pe spate o mantie si pe cap au sepci de genul celor militare, pe care sint lipite sfere impodobite cu oglinzi si globuri. Sub comanda ursarilor, ursii joaca in cerc, se rostogolesc, lovesc pamintul cu picioarele si, intr-un final, mor. Apoi invie miraculos, moment ce reda metaforic succesiunea anotimpurilor, succesiune care, in credinta bucovineana, sta sub semnul acestui animal, capabil sa invinga iarna si care stie cind vine, cu adevarat, primavara.

"Vindecarea" caprei simbolizeaza sosirea Anului NouUn alt personaj foarte raspindit in cetele din satele bucovinene este capra, care se caracterizeaza printr-o vitalitate excesiva, prin care reuseste sa capteze atentia asistentei. Asemanator cu capra, din punctul de vedere al dansului si al costumului, este cerbul. Masca de cerb sau capra se compune din cap, cu maxilar clampanitor si un trup realizat dintr-un covor sau o patura. Un trofeu de cerb sau coarne de capra se regasesc in partea superioara a mastii. Intre coarne se realizeaza compozitii decorative deosebite, la care se folosesc margele, oglinzi, beteala, flori etc. Capra (sau cerbul) este insotita de personaje care simbolizeaza ciobanii, mosnegi sau babe, precum si de dansatori in costume populare. In cursul dansului caprei exista un moment in care animalul se imbolnaveste si cade la pamint. Ciobanul intra in panica si poarta un dialog extrem cu capra, dialog care, in unele localitati este chiar un descintec. Cit timp capra este in agonie, membrii alaiului sint ingrijorati, dar o data cu insanatosirea animalului, reapar bucuria si veselia. Acest moment din dansul caprei semnifica "moartea" anului care tocmai se incheie si nasterea anului care vine.

Calul inlatura spiritele rele. In zonele sudice, in special ale Bucovinei, se intilneste, la pragul dintre ani, dansul calutului. Profesorul Mihai Camilar, de la Muzeul Etnografic Gura Humorului, ne spune: "In Bucovina, calutul apare in trupe separate, de caluti, sau caiuti, ori in amestecuri cu alte animale. Cele mai frumoase obiceiuri legate de caluti se intilnesc la Zvoristea, Dolhesti si Fintinele. Semnificatia este aceeasi: de aparare a omului, a locuintei, de spiritele rele. Calul este animalul care inlatura spiritele rele. La casele din Bucovina, la capatul grinzilor de la case sint sculptate capete de cai pentru ca inlatura spiritele rele.

Profilul capului de cal este impodobit cu panglici, oglinzi, flori naturale sau artificiale, o exuberanta de culori, o explozie de bucurie. "Bunghierii" si "uritii"Un elemnet specific Bucovinei, in cadrul obiceiurilor de iarna, este bunghierul, "frumosul" Anului Nou. Bunghierii sint intilniti sub forma de jandarmi in cetele de la Udesti, de imparati la Bosanci, unde exista un joc, imparatii de Bosanci. "Ei sint o parodiere a elementului austriac. La cumpana anilor, oamenilor le era permis sa se revolte si sa critice sub aceasta masca. De fapt, bunghierii nu sunt niciodata mascati, ei sint frumosii cetelor de la Anul Nou", spune Vera Romaniuc.

MOMENTE ALE VIETII


Momentele principale ale vietii omului sunt marcate de sarbatori deosebite.

Obiceiurile din ciclul vietii, cele referitoare la nastere, nunta, inmormantare sunt cele mai importante prin unicitatea lor. Desi sunt legate de viata individului, acestea au caracter colectiv, la ele participand membrii familiei, rudele, vecinii, prietenii.

Nasterea unui copil, urmata de botez si cumatrie este un eveniment important in viata tinerei familii. De la nastere si pana la botez, chiar si dupa botez au loc practici magice care erau exercitate de moasa, care urmaresc indepartarea raului de noul-nascut si crearea cadrului pentru o viata buna a viitorului copilului. I se lega la mana un fir de lana rosie care-l ferea de deochi. In prima scalda sau in cea de la cumatrie, purificare prin apa, i se punea busuioc, ban de argint, flori, pentru a fi sanatos, iubit de cei din jur, cu noroc.

Pentru a primi taina botezului, copilul trebuie sa aiba unul sau mai multi nasi care sunt alesi de catre parinti. Acestia vin la cumatrie cu daruri, in special imbracaminte, pentru finul lor.

Nunta este un eveniment important in viata omului datorita unor practici specifice de rit de trecere la o noua viata, cea de familie. Acest eveniment este insotit de un impresionant spectacol, ceremonial esential in cadrul vietii si culturii umane. Acesta cuprinde mai multe momente de pregatire si desfasurare propriu-zisa a acestui eveniment cat si festivitatea in sine, bogata in fast si culoare: haine de sarbatoare si obiecte specifice: naframa, plosca, baltag, etc.

Un moment special il constituie "schimburile"; vornicelul mirelui aduce miresei darurile: flori, pieptene, oglinda, tulpan, pantofi, iar mireasa ii trimite mirelui darurile ei: camasa, brau, naframa. Acestea erau imbracate la cununie.

Un rol important il are luatul zestrei miresei inainte de nunta sau in ziua nuntii Lada de zestre cu piese de port si tesaturi variate: scoarte, laicere, grindarase, perine sunt purtate de vatajei in acompaniamentul muzicii, ce strigaturi si chiuituri, incarcate in caruta si duse la casamirelui. in ziua nuntii mirii, fiecare la casa lui, isi ia iertaciune de la parinti si de la celelalte rude si pleaca la cununie.

Inhobotatul miresei, schimbarea gatelii capului, din dimineata nuntii, marcheaza trecerea miresei de la statutul de fata la cel de nevasta, moment cu reguli traditionale prestabilite care nu pot fi inculcate.

Monumente istorice (Atractii)

CETATEA DE SCAUN A SUCEVEI

Marți, 21 August 2012 Scris de Mihai Costea marimea fontului decrease font size increase font size Print Email

Amplasata pe un pinten de deal, in partea de est a municipiului Suceava, construita in timpul lui Petru I Musat (1375-1391). Constructia initiala, "fortul cetatemusatin", are plan rectangular, prevazuta la capete si la mijlocul fiecarei laturi, cu turnuri de aparare de forma patrata. In timpul lui Alexandru cel Bun (1400-1432), in fata portii se construieste un zid de protectie si se paveaza curtea interioara. Din porunca lui Stefan cel Mare (1457-1504), cetatea este puternic fortificata prin construirea unui zid incinta ce inconjoara vechiul fort. Zidul a fost construit in doua etape: inainte de 1476 s-a ridicat o

"perdea" de ziduri cu grosimea de 1,5 m, avand la capete turnuri de aparare, de forma patrata si o inaltime de aproximativ 15 m. Vechea intrare a fost zidita si s-a construit o noua intrare, pe latura de sud, accesul in cetate facandu-se pe un pod, parte fix, parte mobil. Inainte de 1497 s-a construit a doua "perdea" de ziduri cu grosimea de cca. 2 m, avand turnuri de aparare lipite de zid.

Cetatea era inconjurata pe trei laturi, est, sud, vest, de un sant de aparare foarte lat. In interiorul curtii se aflau incaperile domnitorului si familiei sale, ale slujitorilor domnesti, ale ostasilor, depozite pentru alimente si munitii, camere de garda, un paraclis cu peretii pictati, sala sfatului domnesc. In cetate functiona monetaria Moldovei. Cetatea este atestata documentar la 10 februarie 1388.

CURTEA DOMNEASCA SUCEAVA


Se afla amplasata in perimetrul vechiului oras medieval, in zona "Sipote". Primele constructii, o casa domneasca din lemn prevazuta cu pivnita, au fost realizate in timpul lui Petru I Musat. In timpul domniei lui Alexandru cel Bun au fost refacute constructiile din lemn si au fost ridicate din piatra, un zid de incinta si cateva cladiri prevazute cu beciuri, pe latura de est. Aceasta cladire a dainuit pana in a doua jumatate a secolului al XVI - lea, cand a fost distrusa de un incendiu.

Peste vechea casa domneasca s-a construit, din porunca lui Stefan cel Mare, un palat de piatra prevazut cu pivnita. Curtea Domneasca de la Suceava avea forma literei L. In timpul domniei lui Vasile Lupu, Curtea Domneasca a fost refacuta, redandu-i-se vechea stralucire. Materialele scoase la iveala cu ocazia sapaturilor arheologice, dovedesc faptul ca palatul voievodal a fost lucrat si impodobit cu mult fast.

HANUL DOMNESC SUCEAVA


Este una dintre cele mai vechi constructii civile din oras si a fost ridicat in secolul XV-XVI, intr-o zona a orasului medieval unde erau situate atelierele mestesugaresti, pe locul unei constructii mai vechi.

Elementele de arhitectura moldoveneasca se pastreaza la parterul cladirii, cu ziduri grose din piatra (tavane boltite, intrari in arc semicirculare, ferestre semianaltate cu arcuri semicirculare, ferestre practicate in grosimea zidului, pardoseli de caramida). Etajul nu are aceeasi vechime, fiind ulterior adaugat, cand aici a fost amenajat un castel de vanatoare.

CETATEA SCHEIA


Amplasata pe creasta dealului Zamca, la o altitudine de 384 m, in nord - vestul municipiului Suceava, construita in timpul lui Petru I Musat, avea forma unui romb, cu ziduri groase de 3 m.

La fiecare colt se inalta cate un turn de aparare de forma rectangulara. In partea estica, zidul era sprijinit de 3 contraforti.

A fost putin folosita, fiind apoi parasita, probabil din cauza alunecarilor de teren.

Muzee (Atractii)

MUZEUL NATIONAL AL BUCOVINEI

Marți, 21 August 2012 Scris de Mihai Costea Publicat in Muzee si case memoriale

Infiintat in anul 1900, din initiativa unor intelectuali suceveni, detinator, initial, al unui patrimoniu restrans, rezultat din sapaturile arheologice incepute in anul 1895 la Cetatea de Scaun, muzeul si-a imbogatit de-a lungul timpului colectiile, si-a amplificat si diversificat in permanenta activitatea. Dispune in prezent de valoroase colectii arheologice, numismatice, fonduri memoriale si documentare, carti, reviste, manuscrise, partituri, arme, uniforme, pinacoteca. Expozitia de istorie, din strada Stefan cel Mare 33, reorganizata si deschisa in 1981, prezinta istoria Bucovinei, in contextul istoriei nationale. Ideea fundamentala, consecvent prezenta pe parcursul expozitiei, consta in sublinierea vechimii, continuitatii si unitatii elementului etnic autohton de-a lungul tuturor etapelor de dezvoltare istorica a poporului roman, in pofida tuturor greutatilor pe care le-a depasit de fiecare data, reusind sa creeze o civilizatie caracterizata prin valoare, bogatie si originalitate. In acest context, sunt puse in evidenta, evolutia stravechilor civilizatii care s-au succedat, in special a civilizatiei geto-dacice, procesul de etnogeneza al poporului roman, factorii interni si externi care i-au influentat dezvoltarea, de-a lungul secolelor. Un loc important il ocupa, firesc, perioada medievala, prin faptul ca teritoriul judetului Suceava a constituit vatra de formare a statului feudal independent Moldova, ca aici, se afla primele trei capitale ale Moldovei, Baia, Siret si Suceava, de numele careia este legata glorioasa domnie a lui Stefan cel Mare. Aici, a inflorit in epoca medievala o remarcabila arta si cultura romaneasca a carei perenitate constituie o marturie a geniului creator al poporului roman. Este prezentat momentul primei uniri politice a Tarilor Romane, sub Mihai Voievod Viteazul in anul 1600, istoria acestor locuri de la 1775, cand partea de nord-vest a Moldovei a fost anexata de Imperiul Habsburgic, moment in care acest teritoriu s-a numit Bucovina, pana la faurirea statului national roman unitar, in anul 1918, precum si etapele de integrare a acestui stravechi pamant romanesc in structurile statului roman.

OBSERVATORUL ASTRONOMIC SUCEAVA


Situat intr-o cladire cu arhitectura specifica. Dotat cu aparatura moderna, observatorul sucevean ofera publicului, spectacole de planetariu, ce prezinta evolutia diurna si nocturna a stelelor si planetelor, observatii astronomice cu telescopul, etc.

MUZEUL ETNOGRAFIC AL BUCOVINEI


Expozitia de baza se afla situata la Hanul Domnesc. Cei care vor sa cunoasca mai profund oamenii acestor locuri de legenda, vor gasi in salile expozitiei, materializate in creatii populare de o autenticitate si frumusete artistica, ce tin de ocupatiile traditionale, obiceiuri si datini, port si interior taranesc, dovada a perenitatii. Reorganizata in anul 1982, expozitia prezinta tematic, cele sase zone etnografice din judet (Suceava, Falticeni, Humor, Campulung Moldovenesc, Tara Dornelor si Radauti), unitatea si diversitatea particularitatilor ornamentale, compozitionale cromatice. Expozitia sintetizeaza capacitatea creatoare a locuitorilor acestei zone.

MUZEUL SATULUI BUCOVINEAN


Este in curs de amenajare si este situat in parcul Cetatii. Este alcatuit din case originale, stramutate din diferite zone ale judetului Suceava si amplasate intr-un cadru natural adecvat. Interiorul acestor case este amenajat traditional.

MUZEUL DE STIINTE ALE NATURII SUCEAVA


Functioneaza intr-o cladire situata in Parcul Central al municipiului Suceava. Avand ca baza un patrimoniu reprezentat de:esantioane de flori de mina, remarcabile prin valoarea lor stiintifica, frumusete si culoare si nu in ultimul rand, prin diversitatea formelor de cristalizare; o colectie deosebita de amprente foliare si fragmente de trunchiuri pietrificate din principalele ere geologice; elemente de fauna cuaternara; herbarul "Flora Bucovinei"; fauna Bucovinei bine reprezentata in Colectiile de Ornitologie si Mammalogie; colectiile de gandaci de scoarta, malofage, viespi aurii, ceramicide - facand parte din Rezerva entomologica. Aceasta expozitie are in vedere doua aspecte importante: - Pamantul - o biologie geologica; - Padurea bucovineana - comunitate complexa de viata si ecosistem polifunctional. Periodic, in spatiul rezervat, se organizeaza expozitii temporare cu o tematica diversa.

CASA MEMORIALA "SIMEON FLOREA MARIAN"


Situata in municipiul Suceava, Aleea Simeon Florea nr. 4, in casa care a apartinut marelui folclorist. Reconstituie locul in care a trait si creat opere de referinta in etnografie si folcloristica intre care: "Nunta la romani", "Inmormantarea la romani", "Sarbatorile la romani", "Ornitologia poporana romana", etc. Aici exista o vasta biblioteca, publicatii de specialitate, presa romaneasca din Bucovina, manuscrise de la Simeon Florea Marian inca nepublicate: "Botanica poporala romana", "Mitologia poporului roman", documente personale, fotografii de epoca, scrisori ale unor mari personalitati ale vietii stiintifice si culturale romanesti, etc.

CASA MEMORIALA "MIHAIL SADOVEANU" FALTICENI


"Casa din deal", de la nr. 68, de pe strada Ion Creanga, a fost construita dupa planurile lui Mihail Sadoveanu, pe locul cumparat de la fiica farmacistului Carol Vorel, vaduva inginerului Engel care construise drumul de fier Dolhasca - Falticeni. Aici a locuit scriitorul intre anii 1909 si 1918. "Ajuns acasa, nu ma gandesc decat sa ma reculeg si sa ma odihnesc", scria Sadoveanu in 1913.

CASA MEMORIALA "EUSEBIU CAMILAR" UDESTI


In casa in care a copilarit Eusebiu Camilar si se retragea de multe ori sa scrie, este amenajata acum casa memoriala. Prin obiecte, carti, mobilier, ziare, este redata atmosfera in care a crescut si creat scriitorul. Anual, este organizat aici Concursul National de poezie si proza scurta "Eusebiu Camilar - Magda Isanos".

MAI MULT...

CASA MEMORIALA "NICOLAE LABIS" DIN MALINI


Inaugurat in decembrie 1975, Fondul Memorial-Documentar Nicolae Labis evoca concret si sugestiv, cu ajutorul patrimoniului disponibil, personalitatea artistica si umana a lui Nicolae Labis, semnificatia operei sale, contextul celor mai importante momente care i-au marcat experienta si creatia. Expozitia cuprinde o serie de documentare si acte personale sau de familie, documente literare, scrisori particulare si acte oficiale care-l evoca pe poet, fotografii, reviste la care a colaborat, aprecieri critice, manuscrise.

Vechi targuri si orase (Asezari)

SOLCA

Orașul Solca este așezat în partea central-estică a județului Suceava, la poalele estice ale Obcinei Mari, în depresiunea submontană Solca-Cacica. Localitatea se situează la intersecția paralelei de 47° 42' latitudine nordică cu meridianul 25° 50' longitudine estică, la contactul dintre Podișul Sucevei și Carpații Orientali, la o altitudine medie de 522 de metri și este străbătută de râul Solca, afluent de dreapta al Sucevei.

BROSTENI

Brosteni este un oras in judetul Suceava,situat in partea de sud-est a bazinului Dornelor, pe cursul mijlociu al Bistritei si are in componenta satele: Brosteni, Darmoxa, Haleasa, Holdita, Cotargasi, Frasin, Holda, Lungeni, Pietroasa.

Principalele cai de acces, DN 17 B Vatra Dornei - Piatra Neamt si DJ 173 Brosteni - Darmoxa - Vatra Dornei, artera de circulatie cu variante prin Dragoiasa si Paltinis se intersecteaza in centrul tanarului oras.

FALTICENI

Orasul Falticeni s-a constituit pe locul unor stravechi asezari rurale. Satul Soldanesti, actualul cartier de est – este atestat in 1384. Satul „Fulticeanii”, care avea sa dea numele asezarii urbane de astazi, este atestat intr-o mentiune documentara din anul 1435. La 15 martie 1490, intr-un hrisov scris in cancelaria Sucevei, capitala din epoca a Moldovei, se vorbeste clar despre „un sat pe somuz, anume Fulticeanii”.

Oficial, actul de nastere a targului dateaza din 8 august 1780, cand domnitorul Moldovei (astazi provincie istorica a Romaniei), Constantin Moruzi, a poruncit „sa se faca targ nou, la tinutul Sucevei”. Noul targ se nastea in punctul unde se incrucisau cateva drumuri comerciale importante.

SIRET

Orasul Siret este un mic orasel situat aproximativ la jumatatea distantei dintre Suceava si Cernauti, pe partea dreapta a raului Siret, si de pe urma caruia localitatea isi trage numele. Amplasat in apropierea granitei cu Ucraina, Siretul este un centru urban, de interes local, cu 9371 mii de locuitori.

Cercetarile arheologice si, monezile romane descoperite in zona au permis cercetatorilor sa afirme ca aceste meleaguri au fost locuite inca din timpul ocuparii Daciei de catre romani si chiar anterior acestei perioade (incepand cu Hallstatt).

In parte de rasarit a orasului, pe dealul Sasca situat peste raul Negostina, se inalta o cetate, construita se pare de Voievodul Sas, si a carei asezare seamana foarte bine cu cea a cetatii de scaun de la Suceava. In partea orasului denumita Sasca s-au ridicat primele constructii de tip gotic din Moldova, pe langa o multime de alte monumente de arhitectura religioasa.

CAMPULUNG MOLDOVENESC

Prima mentiune scrisa, cunoscuta pana acum, despre Campulungul Moldovenesc este din 14 aprilie 1411, din vremea lui Alexandru cel Bun prin care Manastirea Moldovitei primea satul Vama, „mai jos de Campulung”.

Cai de acces:

rutiere:

E576 ->la 67 km de Suceava, la 45 km de Vatra Dornei

DN17 ->la 200 km intre Iasi si Cluj Napoca

feroviare:

magistrala feroviara nordica Suceava - Ilva Mica, electrificata si in curs de dublare

MAI MULT...

RADAUTI

Duminică, 02 Septembrie 2012 Scris de Mihai Costea Publicat in Vechi targuri si orase

Municipiul Radauti este situat la o altitudine cuprinsa intre 360 si 380 m. fata de nivelul marii, coordonatele sale geografice sunt 45°35' longitudine estica si 47°51' latitudine sudica, in centrul depresiunii cu acelasi nume. Prin pozitia sa la limita dintre Obcina Mare si Podisul Sucevei aceasta este o depresiune de contact. Netezimea ei este data de traseele intinse ale Sucevei si ale afluentilor principali, trasee usor bombate pe alocuri din cauza unor vaste conuri de dejectie. Vatra orasului Radauti se afla in unghiul de confluenta al Sucevei cu Sucevita si se suprapune pe terasa acesteia din urma, cat si pe conul de dejectie al Pozenului, afluent al Sucevei. Relieful usor ondulat care apare in nordul orasului se datoreaza prezentei grindurilor si a micilor depresiuni dintre ele, care in trecut erau ocupate de helestee. Toate aceste forme de relief sunt constituite din pietrisuri, nisipuri si argile - roci friabile, caracteristice depunerilor fluviale. Netezimea reliefului din zona Radautiului contrasteaza izbitor cu abruptul din vestul depresiunii.Municipiul Radauti se afla la o intretaiere de drumuri care ii asigura accesul lesnicios cu localitatile din cadrul depresiunii cu acelasi nume, cat si catre altele din afara. Din oras pornesc radial sase drumuri. Astfel, spre Siret (19 Km), DN 17A asigura o legatura apropiata cu DN 2, respectiv cu E 85, care porneste de la Marea Baltica spre Peninsula Balcanica; deci municipiul Radauti este la o mica distanta de un traseu rutier international. Acelasi drum (DN 17A), spre vest, peste Obcine, ajunge la Cimpulung Moldovenesc (75 Km), unde se intalneste cu DN 17, respectiv E571 (care leaga Europa Centrala de nordul Moldovei), deci un alt drum de importanta internationala. Legatura cu Putna este asigurata printr-un drum modernizat de 32 Km; in directie opusa, acelasi drum continua pana la Suceava (36 Km). Al cincilea drum porneste spre Fratauti, asigurand mai departe legatura cu comunele din bazinul superior al Sucevei. Accesul spre manastirile Arbore (15 Km) si Solca (19 Km) se realizeaza printr-un drum ce trece prin Volovat (5 Km). Totodata, Radautiul se afla la numai 9 Km de calea ferata

internationala Bucuresti - Varsovia (punct de frontiera Vicsani), deoarece de la Doresti se desprinde o linie ce trece prin oras si se continua spre Putna, pe valea superioara a raului Suceava, pana la Nisipiu. In fine, distanta mica fata de Suceava ii asigura si legatura cu o poarta aeriana, prin aeroportul Salcea (cca. 40 Km).

MAI MULT...

GURA HUMORULUI


Orasul Gura Humorului este situat in depresiunea intramontana cu acelasi nume,dezvoltata la confluenta Moldovei cu raul Humor, la o altitudine de 490m.La nord sunt culmile Obcinei Humorului, la sud Obcina Voronetului iar la vest Obcina Mare.Acesti munti sunt bine impaduriti, iar climatul de adapost confera orasului cu cca. 16.850 de locuitori un cadru placut si pitoresc.Localitatea apare pentru prima data mentionata documentar la 26 februarie 1490.

MAI MULT...

VATRA DORNEI


Municipiul Vatra Dornei este situat in inima Carpatilor Orientali la altitudinea de 800 m, la distanta egala de cele doua laturi ale lor (estica si vestica), in culoarul depresionar ce desparte grupa nordica de cea centrala a acestora.Asezat pe cursul superior al Bistritei Aurii cu cel important afluent al sau de pe cursul superior, Dorna, orasul are o pozitie deosebit de favorabila fata de cateva importante cai de comunicatie.Astfel Vatra Dornei este strabatuta de cea mai importanta cale ferata ce strabate Moldova in Transilvania, respectiv de la Suceava la Cluj Napoca (prin Dej), iar printr-o serie de sosele realizeaza legaturi cu Transilvania (peste pasul Tihuta), cu Maramuresul (peste pasul Prislop), precum si de-a lungul vaii Bistritei.

MAI MULT...

SUCEAVA


Spiritualitate religioasa, leagan de civilizatie romaneasca - cetate de scaun a Moldovei, atestata din anul 1388 in timpul domnitorului Petru I., a cunoscut pe deplin implinirea economico-sociala in timpul domniei voievodului Stefan cel Mare si Sfant. Mostenirea epocii medievale a Musatinilor, pusa in valoare in Muzeul National al Bucovinei, este cartea de capatai a Sucevei. In anul 1786 Suceava capata statutul de oras comercial liber. In anul 1868 devine resedinta judetului Suceava. Orasul s-a dezvoltat in perioada feudala ca o cetate si ca vechi targ aflat la o rascruce de drumuri comerciale, cele care legau Europa de Nord cu cea de Sud si Europa apuseana cu cea de rasarit. Orasul Suceava a avut doua importante puncte fortificate: Cetatea Scheia cu o scurta existenta fiind construita de Petru I Musat si daramata apoi in

timpul lui Alexandru cel Bun, si Cetatea de Scaun care a fost ridicata de Petru I Musat si apoi reintarita in timpul lui Stefan cel Mare.

Monumente si rezervatii(Atractii)

REZERVATIA FANETELE SECULARE DE LA FRUMOASA

Marți, 21 August 2012 Scris de Mihai Costea Publicat in Monumente si rezervatii ale naturii

Se afla pe teritoriul comunei Moara, la 4 km spre vest de bifurcatia soselei Suceava - Falticeni din comuna Scheia, sat Sf.Ilie. Fanetele seculare de la Frumoasa au fost studiate detaliat in 1921 de catre Mihai Gusuleac si considerate de acesta ca fiind o "interesanta costisa pontica cu resturi de flora termofila ". Este formata din doua planuri distincte orientate spre vest : in partea superioara, la o altitudine medie de 395m este o panta cu inclinatie mare (cca.50 grade), iar in partea inferioara apare o fasie de fanat aproape plana, cu mici zone uneori inmlastinate. In partea superioara, cu panta mare, solul este uscat, nisipos cu un continut marit de carbonati, iar in partea plata se gaseste un cernoziom lipsit de carbonati. Din punct de vedere al florei, Aurel Procopianu Procopovici descrie in anul 1892 un numar de 26 de specii de angiosperme (plante cu seminte inchise in fruct). Ulterior, alti cercetatori descriu flora acestei rezervatii, printre care D.Mititelu si V.Cojocaru care citeaza 483 de plante vasculare, numeroase ciuperci si muschi.

Multitudinea speciilor este evidentiata de plante specifice multor zone de vegetatie si anume :

circumpolare : rogozul (Carex sp.);

eurasiatice : Senecia integrifolius, toporasul (Viola pumila);

europene : paroinicul (Orchis ustulata);

central - europene : laptele cainelui (Euphobia amygdaloides);

continentale : drobul (Cytisus ustulata), stanjenelul de stepa (Iris ruthenica), deditelul ( Pulsatilla alba), veronica (Veronica incana);

pontice : barba boerului (Ajuga laxmannii), vaneteaua (Centaurea sp.), zambila pitica (Hyacanthella leucophaea);

mediterano-pontice : Lathyrus pannonicus;

mediteraneene : usturoiul salbatic (Albium flavum), Trinia glauca;

balcano-dacice : Centannea banatica.

Rezervatia se gaseste la interferenta florei nordice cu cea sud-vestica, interferenta care se datoreaza localizarii fanetelor seculare la contactul dintre provincia floristica central-europeana si cea ponto-sarmatica. Ion Nemes a descoperit si aici o noua specie de insecte , Coleophora bucovinella, a carui habitat se limiteaza numai la aceasta zona. Suprafata rezervatiei este de cca.9,50 ha.

MAI MULT...

REZERVATIA FANETELE SECULARE DE LA PONOARE


Este situata la 9 km sud de municipiul Suceava, in dreptul satului Cumparatura (comuna Bosanci), la 1 km de soseaua europeana (E85) care duce spre Falticeni, ocupand un fanat pe dealul Strambu. Denumirea de Ponoare dateaza din 1911, cand, dupa o perioada de ploi abundente, aproape 2 ha de teren din actuala rezervatie au alunecat de pe un versant vestic cu panta mare, producand noi terase. In forma actuala, rezervatia a fost propusa pentru protectia plantelor din 1921 de catre prof. Mihail Gusuleac, fiin unul din primele monumente ale naturii din tara noastra. Altitudinea rezervatiei este cuprinsa intre 324 m si 405 m iar expozitia variaza intre cea nordica, nord-estica si sud -vestica, predominand cea vestica. Solul este specific padurilor ceea ce confirma existenta an trecutul indepartat a padurilor de stejar, a caror urme se gasesc si astazi. Zona rezervatiei este caracterizata printr-o clima temperata, cu temperatura medie anuala de 8 grade Celsius si media precipitatiilor anuale de 600 mm. Iernile sunt aspre, temperatura coborand uneori sub -30 grade Celsius (ianuarie 1975), verile relativ calduroase, media lunii iulie fiind de 20 grade Celsius. In ceea ce priveste vegetatia lemnoasa care a existat candva pe acest amplasament, cercetarile intreprinse pe baza profilului de sol (la cca. 330-340 cm) au aratat prezenta unei vegetatii formata din molid si pin, alternand cu ulm, gorun , tei si carpen.

Diversitatea plantelor impune aceasta rezervatie ca una dintre cele mai importante stiintific, aici putand fi gasite elemente :

eurasiatice : stanjenelul siberian (Iris siberica), frasinelul (Dictamus albus), stegoroaia ( Veratum album, Veratum negrum), ruscuta de primavara (Adonis vernalis), etc..

europene si central-europene : bulbucii (Trollius europaeus), degetarul (Digutalis grandiflora), turta (Carlina acaulis), palamida ( Cirsium decusatum).

Continentale : clocotis (Clematis integrifolia), sparceta (Onobrychis arenaria), galbinaria (Sematula wolffii), deditelul (Pulsatilla alba), etc. .

Pontice, pontico-submediteraneene si pontico-mediteraneene : odoleanul (Crambe tataria), inul salbatic (Linum flavum), macesul (Rosa galbica), trifoiul galben (Trifolium pannonicum), Asynemna caescons, etc..

Circumpolar : feriga de mlastina (Drysopteris thelypteris), dragaica (Galium boreale), iarba albastra (Molinia coerulea), soparlita alba (Parnasia palustris), etc..

De mentionat este ca in perimetrul rezervatiei se afla o casa laborator unde sunt herbarizate cca. 400 de specii provenite din fanetele ocrotite de la Ponoare. Fauna este deosebit de bogata, specifica zonei colinare, iar ca element "de import " s-a semnalat in anul 1973 fazanul, specie care a migrat din padurea

Mihoveni, de la o distanta de peste 25 km. De asemenea, rezervatia ofera loc de odihna pentru berzele albe care se afla in pasj de la nord spre sud, in lunile august septembrie. Ion Nemes a descoperit aici noi specii de fluturi pentru fauna tarii noastre (cca.10), dintre care mentionam : Cosmetriche potatosia (forma immaculata), Clepsus strigana, Broculatrix cristatella, Stomopteryx remisella, Phalonidia walsinghamana . Existenta casei- laborator (construita in 1969) a permis efectuarea de studii botanice si analizelor poro- palonice ce au dus la concluzii deosebite referitoare la alternanta florei din zona. S-au tras, de asemenea, concluzii incontestabile asupra unor procese ce au avut loc, de exemplu mlastina actuala luan nastere in urma unei alunecari de teren. In decursul anilor, rezervatia a fost studiata de specialisti de peste hotare (Polonia, Franta, Cehia, Slovacia, Anglia, Egipt) si din Romania : Iuliu Morariu, Clement Horeanu, Gh. Bujoreanu, Emilian Topa, Ion Nemes, Constantin Toma, Gheorghe Mihai, Taras Seghedin, Mihai Mititriuc, Nicolae Boscaiu, etc., dovedind cu prisosinta importanta stiintifica a acestei rezervatii. Suprafata rezervatiei este de cca. 24,50 ha.

MAI MULT...

REZERVATIA (QUERCETUMUL) DE LA CRUJANA


Se gaseste pe teritoriul comunei Patrauti, fiind constituita dintr-un arboret de specii de foioase, cu participarea majoritara a stejarului. Constitutia arboretului este plina, inaltimea medie fiind de 30m iar diametrul cuprins intre 45-50 cm. Altitudinea rezervatiei este de 370 m. Suprafata rezervatiei este de cca. 39,40 ha.

MAI MULT...

REZERVATIA DE LA ZAMOSTEA LUNCA


Declarata rezervatie naturala in 29 octombrie 1973, Zamostea Lunca se afla situata pe malul drept al raului Siret, la 12 km nord de drumul national Suceava-Dorohoi, drum ce trece prin comuna Zvorastea. Situata la contactul tectonic dintre orogenul carpatic si platforma cratogena moldo-podolica, lunca Zamostei se prelungeste de la altitudinea de 290 m a terasei inundabile a Siretului spre piemontul colinar. Particularitatile climatice : precipitatii abundente 700-800 mm anual, temperaturi medii 6-8 grade Celsius, fac din aceasta zona o adevarata enclava umeda. Dintre speciile lemnoase remarcam : stejarul (Quercus robur), frasinul (Fraxinus excelsior), teiul (Telia cordata), ciresul (Prunus avium), paltinul de camp (Acer platanoides), plopul tremurator (Populus tremula).

Elementele arbustive sunt reprezentate de : jugastru (Acer campestre), alunul (Corylus avellana), sangerul (Cornus sanguinea), ulmul de camp (Ulmus laevis), paducelul (Crategus monogyna), salba moale (Euonymus europaea), iedera(Hedera helix) si sporadic salba pitica (Euonymus nana) - monument al naturii. Flora este bogat reprezentata prin ghiocei (Galanthus nirvalis), viorele (Scilla bifolia), mierea

ursului (Pulmonaria officinalis), dalacul ( Paris quadrifolia), tataneasa (Symphytum cordatum), slabanogul (Impatrons noli-tangere), lacramioara (Convalaria majalis), cerentel (Geum urbanum), precum si prin monumente ale naturii : Frutillaria meleagris si papucul doamnei ( Cypripedium calceolus). Tot aici s-au gasit coarne fosilizate de creb, indicand prezenta de odinioara a acestei specii in luncile Siretului, biotop clasic pentru aceste animale, pana la interventia brutala a omului. Fauna este tipica zonelor colinare : mistret, caprior, iepuri, vulpe, etc. Numeroasele formatiuni vegetale (in care predomina stejarul) atrag un numar mare de pasari ce gasesc aici conditii ideale de viata, iar formatiunile floristice confirma importanta deosebita a acestei rezervatii pentru conservarea sistemelor relictare. Suprafata rezervatiei este de cca. 107,60 ha.

MAI MULT...

REZERVATIA FAGETUL - DRAGOMIRNA


Este o rezervatie de fag ce se afla pe teritoriul comunei Mitocul Dragomirnei si face parte din trupul de padure Chilia, fiind situata la o altitudine care variaza intre 380-450 m. La aceasta rezervatie se poate ajunge pe 2 trasee:

drumul comunal Suceava - Manastirea Dragomirna, pana la manastire si apoi urmand drumul cunoscut sub numele de "Trei meri" pe o distanta de 1,6 km pana la rezervatie.

pe soseaua nationala Suceava - Siret, pana la intersectia cu satul Patrauti, se trece de localitate si pe drumul forestier "Trei meri " se ajunge la rezervatie.

Arboretul din rezervatie are o provenienta naturala in proportie de 97%. Cea mai importanta interventie silvica din acest perimetru a avut loc intre anii 1875-1880, cand s-au plantat puieti de molid, larice si pin silvestru. In jurul anului 1890, s-a plantat un hectar cu stejar si paltin. Marea majoritate a arborilor au varste cuprinse intre 110-130 de ani. Acestei rezervatii i s-a dedicat un studiu monografic - Fagetum Dragomirna aparut in volumul V din "Studii si comunicari de ocrotire a naturii", autor regretatul dr.ing. Petru Brega. Fauna este tipica pentru zona impadurita colinara. Suprafata rezervatiei este de cca. 134,80 ha.

Manastiri si Biserici (Atractii)

Manastirea Sucevita

Mănăstirea Suceviţa este situată pe valea raului Suceviţa şi este atestată documentar la 1586 ca rezultat al iniţiativei mitropolitului Gheorghe Movilă. Monumentul este in realitate ctitorie comună a familiilor Movileştilor (mari boieri, cărturari şi chiar domnitori ai Moldovei şi Ţării Romaneşti, sec. XVI-XVII). Construit in stilul arhitecturii moldoveneşti – imbinare de elemente de artă bizantină şi gotică, la care se adaugă elemente de arhitectură ale vechilor biserici de lemn din Moldova, edificiul, de mari proporţii, păstrează planul trilobat şi stilul statornicit in epoca lui Ştefan cel Mare, cu pridvorul inchis.

Manastirea Zamca

Manastirea Zamca, situata in extremitatea de vest a orasului Suceava, mentionata pentru prima data in anul 1415, manastirea impresioneaza prin dimensiunile sale si elementele gotice si clasice cu motive orientale. Se considera a fi ctitorita de armenii refugiati de timpuriu in Moldova, o lunga perioada de timp fiind si sediul episcopiei armene. Manastirea Zamca, situata in extremitatea de vest a orasului, pe platoul Arenilor, are propriile sale legende, care traiesc inca in zidurile sale, in cladirile ce au rezistat cu indirjire asediului timpului si al cotropitorilor. O versiune armeneasca despre povestea manastirii spune ca numele initial al manastirii a fost Sfintul Oxent (Auxentie), ctitorii acesteia fiind trei frati, Auxent, Iacob si Grigore, care au cumparat locul. Primul dintre ei a inaltat biserica, care a primit hramul Sfintului Auxentie, al doilea, capela de la apus, iar ultimul a realizat turnul cu clopotnita, care are hramul Sfintul Grigorie Luminatorul.

Manastirea Sf. Ioan cel Nou – Suceava

Catedrala si resedinta mitropolitana a Moldovei timp de peste 150 de ani, Manastirea Sfantul Ioan cel Nou din Suceava este cel mai important si impetuos asezamant religios si istoric din fosta capitala a Tarii Moldovei. Celebra manastire, care adaposteste moastele Sfantului Ioan cel Nou, impresioneaza si azi prin ritmul si armonia elementelor arhitectonice, prin ingemanarea dintre falnicii copaci, arborii ornamentali si turlele semete ale bisericii si clopotnitei sau prin unitatea simfonica a intregului ansamblu.

Manastirea Bogdana

Ansamblul de la Mănăstirea Râşca situat pe valea râului cu acelaşi nume, este construit în mai multe etape. În 1512 Bogdan al III-lea a zidit chiliile, iar în 1540 episcopul Romanului Macarie, împreună cu logofătul Ioan şi Teodor Balş, a zidit biserica cu hramul “Sf. Nicolae”. Din porunca domnitorului Petru Rareş, în jurul bisericii se construiesc ziduri înalte şi puternice cu creneluri şi turn, lucrare terminată în 1542. Biserica este de mici dimensiuni, cu fresce bogat aurite. În perioada 1611-1617 marele vornic Costea Bacioc adaugă un impunător exonarthex mărind considerabil capacitatea edificiului. Iniţial construcţia era de plan triconc (având turla originală pe naos, în prezent cea de-a doua turlă se află pe pridvorul închis. În biserică sunt icoane vechi şi lespezi funerare (sec. XV-XVI).

Manastirea Probota

Probota, prima ctitorie a domnitorului Petru Rareş, este ridicată în 1530 pe locul consacrat de o bisericuţă din lemn (1398) şi alta din piatră (în jur de 1440) ale cărei urme se mai văd în vecinatate; “probota” înseamnă frăţie, desigur, a slujitorilor bisericii.

Mănăstirea Probota sau Sfântul Nicolae din Poiana Siretului, s-a bucurat de atenţia deosebită a lui Ştefan cel Mare pentru faptul că aici odihneau osemintele mamei sale († 1465).

Trasee turistice

SFATURI TURISM MONTAN


In vederea prevenirii accidentelor in zonele montane sau a limitarii efectelor in cazul producerii acestora, Jandarmeria montana si Serviciul Salvamont au elaborat un set de reguli si sfaturi amatorilor de turism montan:

inainte de a pleca in excursie, informati-va asupra itinerariului propus, gradului de dificultate, starea vremii, conditiile climatice locale, starea de functionare a mijloacelor de transport pe cablu;

plecati pe munte doar cu echipament adecvat, lanterna, rucsac, trusa de prim ajutor;

nu riscati sa plecati singuri la drum;

informati cabanierul asupra traseului ales si inscrieti-va in registrul de trafic al turistilor, lasand datele dumneavoastra in acesta;

alegeti traseele in functie de pregatirea fizica, tehnica si psihica a celui mai slab din grup;

folositi numai traseele marcate. Urmariti marcajele de pe traseu;

in cazul aparitiei dificultatilor pe traseu sau a inrautatirii vremii, retrageti-va la cea mai apropiata cabana;

apelati cu incredere la patrulele de jandarmi montani si la membrii Salvamont. Respectati indicatiile acestora;

nu consumati bauturi alcoolice inainte sau in timpul practicarii sporturilor montane sau a drumetiilor;

nu deteriorati amenajarile turistice, marcajele sau indicatoarele.

In caz de accident, anuntati Salvamontul (telefon: +40 (0)230 313.131) sau Jandarmeria Montana (telefon: 956), specificand urmatoarele:

- datele de identificare ale persoanei care anunta;

- ce s-a intamplat;

- cate persoane au nevoie de ajutor;

- unde sunt persoanele aflate in dificultate;

- cand s-a produs accidental

TRASEE TURISTICE DIN MUNTII RARAU SI GIUMALAU


Campulung Est - Izvorul Alb - Poiana Sihastrie - Rarau. Marcaj: punct rosu.

Acest traseu se parcurge in 5-6 ore si are plecarea din apropierea garii Campulung Est, trece prin strunga Piatra Buhii, ajunge la stancile Raraului, apoi la Poiana Sihastriei, dupa care tarseul duce la Rarau, ce are ca punct final Hotelul alpin Rarau, situat la 1.636 metri. Pe timp de vara, acest tarseu se poate parcurge si cu autoturismul.

Campulung Moldovenesc - Bodea - Poiana Sihastrie - Rarau. Marcaj: triunghi galben.

Acest traseu se parcurge in 4 ore. Punctul de plecare este in apropierea barierei CFR Campulung Est, traverseaza Plaiul Bodii, ajunge in Poiana Sihastriei, apoi merge pana la punctul terminus.

Campulung Moldovenesc (Sihla) - Paraul Mesteacan - Muntii Insirati - Rarau. Marcaj: banda albastra.

Aceste traseu, cu o durata de aproximativ 6 ore, porneste din cartierul vestic al orasului, urmareste paraul Mesteacan, ajunge in Obcina Flocenilor, apoi la Munceii Insirati si spre Rarau.

Pojorata - Saua Fundu Colbului - Giumalau - Rarau. Marcaj: cruce galbena.

Traseul de 7 ore porneste din Pojorata, merge de-a lungul paraului Izvorul Giumalaului, urca spre saua Fundu Colbului, ajunge la varful Giumalau, iar de aici drumul continua pana pe Rarau.

Rusca - Izvorul Gimalaului - Varful Giumalau. Marcaj: punct rosu.

Cu o durata de 4 ore, traseul porneste din satul Rusca apoi pe paraul Giumalau, dupa care pe un urcus mai pronuntat se ajunge la Cabana Giumalau. Slatioara - Rezervatia Codrii Seculari - Rezervatia Todirescu - Rarau. Marcaj: triunghi rosu.

Traseul se parcurge in aproximativ 5 ore, trece prin Rezervatia forestiera Codrul secular Slatioara, prin Rezervatia alpina Todirescu si are ca punct terminus Hotelul alpin Rarau.

Valea Putnei - Varful Sapele - Varful Alunul - Giumalau. Marcaj: punct albastru.

Un traseu de 7 ore care pleaca din Valea Putnei, urca incet spre Poiana Sapele, spre Varful Alunul apoi, pe pajistele alpine, se ajunge pe Giumalau si la Cabana Giumalau, situata pe versantul sudic la altitudine de 1.150 metri.

Vatra Dornei - Paraul Chiliei - Obcina Mica Poiana Ciungi - Giumalau. Marcaj: banda rosie.

Traseul de 9 ore isi are punctul de plecare de la confluenta raurilor Dorna si Bistrita, urca pe paraul Chiliei pana la Obcina Mica, apoi prin padure si poieni, duce la Cabana Giumalau unde se poate poposi.

Zugreni - Paraul Colbu - Rarau. Marcaj: cruce galbena.

Traseul cu o durata de 4 ore, porneste din zona Cabanei Zugreni pe paraul Colbu, spre saua Fundul Colbului si izvorul Giumalaului, de unde, pe traseul cu marcaj cracu galbena, se ajunge pe Rarau.

TRASEE TURISTICE IN MUNTII CALIMANI


Coverca - Bucsinis - Calimanu Cerbului. Marcaj: punct albastru.Traseul de 7 ore, porneste initial din Panaci, umand paraul Bucinis, apoi pe creasta pana la Calimanu Cerbului.

Dorna Candreni - Poiana Negrii - Cabana Negrisoara - Rezervatia "12 Apostoli".

Marcaj: banda albastra.Traseul de 5-6 ore, incepe din Dorna Candreni, ajunge la Cabana "Negrisoaia" si apoi la Rezervatia "12 Apostoli".

Dragoiasa - Tomnatic - Cabana "Coada Vacii" - Refugiul Iezer. Marcaj: punct galben.Traseul de 12 ore, se realizeaza in doua etape, pornind din satul Dragoiasa. In prima etapa se trece prin Tomnatic si dupa 9 ore se ajunge la cabana "Coada Vacii". Etapa urmatoare, pana la Iezer, se face in 3 ore.

Gura Haitii - Tamau - Dornisoara. Marcaj: cruce albastra.Traseul de 7 ore porneste din Gura Haitii, ajunge la Pietrele Rosii, merge pana la Varful Tamau, apoi coboara spre Dornisoara.

Neagra Sarului - Paraul Runc - Rezervatia "12 Apostoli" - Tamau - Pietrosu.

Marcaj: punct rosu.Un traseu de 12 ore care porneste din Neagra Sarului si se efectueaza in doua etape de cate sase ore. Prima etapa trece pe la Rezervatia naturala "12 Apostoli", pe la varful Tamau si duce apoi la refugiu ocolului silvic. A doua etapa traverseaza Pietrosu si ajunge la exploatarile de sulf de la Calimani.

Vatra Dornei - Dealu Negru - Poiana Spanzului - Rezervatia "12 Apostoli". Marcaj: triunghi rosu.Un traseu ce porneste din Vatra Dornei, destul de anevoios, dar dupa 9 ore de mers, natura, prin frumusetile pe care le dezvaluie, face ca turistului sa-i fie rasplatite eforturile.

Forme de turism

Turism montan

Practicarea turismului montan în judeţul Suceava este favorizată de potenţialul oferit de versantul estic al Carpaţilor Orientali. Astfel, relieful munţilor Călimani cu complexul vulcanic aferent, stâncile cu aspect ruiniform “12 Apostoli”, relieful carstic şi rezidual al masivului Rarău, pădurea seculară de la Giumalău, gruparea cea mai întinsă de munţi cristalini – Munţii Bistriţei Aurii şi Munţii Bistriţei Mijlocii – precum şi Masivul Suhard şi Obcinele Bucovinei oferă condiţii pentru practicarea de drumeţii montane, escaladă, alpinism, echitaţie, vânătoare, pecsuit, mountain bike, via –ferrata, river rafting, zbor cu parapanta, sporturi de iarnă.

Turism balnear

Imprimare E-mail

Categorie: Forme de turism Publicat în Joi, 14 Martie 2013 18:59 Scris de Mihai Costea Afişări: 1265

Fiind acea parte a turismului în care motivaţia destinaţiei este păstrarea sau redobândirea sănătăţii, turismul balnear este folosit de o largă categorie de turişti, în mod regulat.

Judeţul Suceava dispune de un potenţial natural ridicat pentru tratamentul balnear al diferitelor boli, dat fiind fondul de resurse disponibile. Apele minerale carbogazoase, hipotone, atermale, bicarbonatate sodice, calcice şi feruginoase din Vatra Dornei cât şi cele din Bazinul Dornelor, mofetele naturale de sondă cu mare puritate şi concentraţie de CO2, nămolul de turbă din Tinovul Mare, Poiana Stampei, caracterizat ca turbă oligotrofă slab mineralizată, bine descompusă, cu conţinut mare de coloizi organici şi acizi humici, apele minerale sulfuroase din

zona Iacobeni, bioclimatul tonic, stimulent cu nuanţe de sedare, cu o concentraţie mare de aeroioni negativi constituie materia primă pentru mii de proceduri care se efectuează în bazele de tratament.

La nivelul judeţului Suceava, se remarcă în mod deosebit staţiunea balneoclimaterică de interes naţional Vatra Dornei, care este inclusă în circuitul internaţional şi recomandată în tratamentul unor afecţiuni ale aparatului cardio-vascular, afecţiuni ale aparatului locomotor, boli ale aparatului respirator, boli ginecologice, boli ale sistemului nervos etc. Tot în această staţiune găsim izvoare speciale pentru cura internă cu apă minerală.

Turism cultural

Imprimare E-mail


Judeţul Suceava deţine un patrimoniu cultural-istoric şi etnofolcloric de mare valoare şi atractivitate turistică: obiective cu caracter istoric-militar (Cetatea Şcheia, Cetatea de Scaun a Sucevei şi Cetatea Zamca), construcţii civile (Curtea Domnească şi Hanul Domnesc din Suceava), precum şi peste 25 de unităţi muzeale, printre care: Muzeul de Istorie din Suceava, cu „Sala tronului”, o realizare de excepţie, unicat în România, Muzeul Satului Bucovinean din Suceava, Muzeul de Ştiinţe Naturale din Suceava, Muzeul Etnografic Suceava, Muzeul Obiceiurilor Populare din Gura Humorului, Muzeul „Arta lemnului” din Câmpulung Moldovenesc, Muzeul de Ştiinţe Naturale din Vatra Dornei, Muzeul „Tehnici populare bucovinene” din Rădăuţi, Muzeul de Artă „Ion Irimescu”, „Galeria Oamenilor de Seamă”, Muzeul Apelor şi Pădurilor din Fălticeni, Casa – muzeu de la Solca etc.

Zonele rurale sunt păstrătoare ale datinilor, tradiţiilor, meşteşugurilor şi obiceiurilor străvechi, unde talentul şi atracţia către frumos se materializează în adevărate opere de artă – ceramică, covoare ţesute manual, cojocărit, ţesături, instrumente populare, măşti etc. Bucovina este renumită pentru muzeele sale etnografice, bine conturate şi realizate tematic (Suceava, Rădăuţi, Gura Humorului, Câmpulung Moldovenesc, Solca, Vatra Dornei, Vama, Marginea), precum şi pentru importantele centre de creaţie sau ateliere individuale ale meşterilor populari vestiţi pentru meşteşugurile lor (Vatra Moldoviţei, Ciocăneşti, Brodina, Poiana Stampei – încondeiere ouă, Marginea, Rădăuţi – ceramică, Mănăstirea Humorului, Rădăuţi, Arbore –

ţesături, Suceava, Rădăuţi, Vatra Dornei, Molid, Fundu Moldovei – icoane, Marginea, Gura Humorului – împletituri, Bilca, Vama, Fundu Moldovei – pielărie, cojocărie); nu în ultimul rând, prelucrarea lemnului se regăseşte în toate zonele menţionate.

Manifestările artistice şi sărbătorile populare tradiţionale din tot cursul anului aduc în atenţia publicului larg spiritul viu, autentic al meleagurilor bucovinene, prin portul popular, cântece şi dansuri, obiceiuri străvechi – festivaluri de artă plastică, de folclor, de datini şi obiceiuri.

Turism religios

Imprimare E-mail


Componentă a turismului cultural, turismul religios se cuvine a fi tratat în mod distinct, ca urmare a priorităţii pe care acesta o ocupă în rândul vizitatorilor judeţului Suceava. Formă de turism care există de secole şi care mai păstrează încă unele trăsături în privinţa pelerinajului propriu-zis, turismul religios este astăzi un fenomen complex care se află în continuă transformare şi diversificare, păstrându-şi însă elementul de bază care l-a consacrat: religia.

Existenţa celor opt mănăstiri şi biserici incluse pe lista patrimoniului UNESCO: Moldoviţa, Sucevița, Voroneţ, Humor, Probota, Arbore, Pătrăuţi, Biserica „Sf. Gheorghe” a Mănăstirii „Sf. Ioan cel Nou” din Suceava, precum şi a celorlalte lăcaşe de cult, precum Putna, Suceviţa, Dragomirna, Slatina, Râşca, Bogdana, Bălineşti, Baia, determină manifestarea turismului religios sub două forme: vizite la lăcaşurile sfinte şi pelerinaje religioase cu ocazia unor sărbători de cult, a hramurilor mănăstirilor şi bisericilor.

TRASEE PELERINAJ IN BUCOVINA

Traseul nr. 1

Jud. Suceava, Obcina Cacica

Gura Humorului – pasul Cacica ( poiana Mirelui şi a Miresei)

Marcaj: bandă albastră

Descrierea traseului: Intrarea în traseu se face din Gura – Humorului, ieşirea spre Mănastirea Humorului-cca 45 min, traseul traversează o zonă de păşune, care oferă o panoramă a staţiunii Gura–Humorului , a văii Moldovei, o parte a obcinii Mari (vf. Toaca) şi a obcinii Voroneţului, după care poteca se cotinuă numai prin pădure, urcând pe vf. Piciorul Înalt (798 m) şi apoi pe vf. Cacica (803 m), până la pasul Cacica( poina Mirelui şi Miresei), unde intersectează un alt traseu turistic: Mănăstirea Humorului – Cacica.

Pelerinul poate continua traseul:

spre Cacica (1,5 h) - marcaj triunghi galben;

spre Mănăstirea Humorului(1,5 h)- marcaj triunghi galben.

Pe acest traseu se poate continua până la Pleşa şi Suceviţa.

Durata:

4h până în pasul Cacica;

6 ½ h până la Pleşa;

16-17 h până la Suceviţa.

Sezonalitatea: traseu accesibil tot timpul anului

Gradul de dificultate: traseu cu grad mic de dificultate

Nivel de echipare: nu necesită echipament special

---------------------------------------------------------------------------------------------------------------------------------------------------------------------

Traseul nr. 2

Jud. Suceava, Obcina Cacica

Gura Humorului – Mănăstirea Humorului – Pasul Cacica – Cacica – Gura Humorului

Marcaj: triunghi galben

Descrierea traseului: Se pleacă din Gura – Humorului cu maşina până în Mănăstirea Humorului, intrarea în traseu se va face pe valea Ţiganca de unde traseul va urma cca 1 km pe firul văii după care poteca va intra în pădure, şi va urca până în pasul Cacica, unde va intersecta traseul marcat cu bandă albastră, după care va continua spre Cacica– Gura Humorului – cu mijloc auto.

Scopul traseului este de a conecta două localităţi, una Mănăstirea Humorului ( ca obiectiv mănăstirea) şi Cacica (ca obiectiv biserica catolică şi salina).

Durata traseului: 3 ½ h



Nivel de echipare: traseul necesită echipament special

---------------------------------------------------------------------------------------------------------------------------------------------------------------------

Traseul nr. 3

Gura Humorului – Pleşa – Soloneţul Nou – Cacica – Păltinoasa - Gura Humorului

Marcaj: traseu nemarcat

Descrierea traseului: Traseul este pe drumuri judeţene şi comunale, şi oferă o panoramă a văii Humorului, obcinii Mari precum şi zonei cuprinsă între Soloneţ şi Cacica, cu obiectivele turistice oferite de fiecare localitate în parte.

Exista posibilitatea de a se merge pe jos între Pleşa şi Cacica, urmărind drumul Minerilor – cca 3- 31/2 h..

------------------------------------------------------------------------------------------------------------------------------------------------------------------------

Traseul nr. 4

Jud. Suceava, Obcina Tîrşiciori

Poiana Micului - Vf. Tîrşiciori – Suceviţa

Marcaj:

bandă galbenă - până la vf. Tîrşiciori

bandă albastră – până la Suceviţa

Descrierea traseului: Intrarea în traseu se face la ieşirea din Poiana Micului, urmând un drum forestier până în poiana Tîrşiciori, respectiv vf. Tîrşiciori(1038 m)–marcaj bandă galbenă. Din vf. Tîrşiciori, traseul continuă pe obcina Tîrşiciori, prin poiana Ştiubei, până la Mănăstirea Suceviţa - marcaj bandă albastră– traseu care vine din Gura – Humorului. La cca 30 min, pe versantul sting, la 200 m de culme ,exisă un mic lac care ofera un loc placut de popas.

Durata traseului: 5 ore



Nivel de echipare: nu necesită echipament de drumeţie special şi complex

-----------------------------------------------------------------------------------------------------------------------------------------------------------------------------

Traseul nr. 5

Jud. Suceava

Mănăstirea Suceviţa – valea Bercheza – valea Struginoasa – Mănăstirea Putna

Marcaj: cruce albastră

Descrierea traseului: Inrarea în traseu se face pe valea Bercheza ( din faţa mănăstirii Suceviţa) , urmînd această vale 6,5 km, după care urmeză un urcuş uşor de cca.1h, se ajunge pe o culme, şi se coboară în partea opusă, spre valea Struginoasa, intersectînd aceasta cam la km. 7, urmînd cursul acesteia pînă la intrare în localitate, unde se află şi manăstirea Putna.Scopul traseului este de a lega cele două localităţi, care au ca obietive turistice mănăstirile Suceviţa şi Putna.

Durata traseului: 5-6 h



Nivel de echipare: nu necesită echipament de drumeție special și complex

Traseul nr. 6

Gura Humorului - Păltinoasa - Ciprian Porumbescu - Drăgoieşti - Măzănăeşti

Vorniceni - Moara - Bulai

Marcaj: nemarcat(vor fi marcate doar intersecţiile de drumuri)

Prin mijloace auto: distanţa este de 60 km.

sursa: salutBucovina.ro

Turism rural si agroturism

Imprimare E-mail


Din ce în ce mai mulţi turişti autohtoni şi străini vin să se cazeze în casele localnicilor, atraşi de posibilitatea descoperirii mediului, de schimbarea modului de viaţă, precum şi de activităţile sportive din natură.

Oferta de agrement în turismul rural este reprezentată de echitaţie , drumeţii pedestre, cicloturism, pescuit şi vânătoare, vizite la stâne, degustarea unor produse specifice bucatariei bucovinene.

Turism de afaceri

Imprimare E-mail


Turismul de afaceri este considerat principala sursă de venituri pentru industria hotelieră autohtonă. Unităţile hoteliere sunt dotate cu facilităţi pentru organizarea de conferinţe, simpozioane şi training-uri. Pe lângă organizarea congresului sau a conferinţei, beneficiarii au parte de un întreg pachet de servicii: cazare, transferuri de la aeroport la hotel, bilete de avion, servicii de secretariat, servicii de traducere simultană, vizite pentru participanţi, programe de divertisment şi mese festive.

Dacă în anii trecuţi turismul de afaceri se baza exclusiv pe industria hotelieră, în ultima vreme şi turismul rural a început să ofere soluţii pentru turismul de afaceri. În accepţiunea celor implicaţi, turismul rural este o alternativă mai interesantă, în special pentru programele de teambuilding, pentru grupuri ce nu depăşesc 30 de persoane, deoarece oferă o plajă mult mai largă de distracţii, cum ar fi focul de tabără, grătarul în aer liber, aroma mancarilor bucovinene, practicarea diverselor sporturi, excursii şi drumeţii.

Mestesuguri

TORSUL FIBRELOR


Torsul fibelor textile si tesutul acestora au constituit ocupatii principale ale femeilor bucovinence. Razboiul de tesut sau staticele era nelipsit in orice casa. Tesutul, ca mestesug casnic, a fost practicat pentru necesitatile familiei, dar si pentru comert.

Cele mai numeroase sunt tesaturile decorative care impodobesc interiorul locuintei. Se tes scoarte, laicere, paretare din lina colorata, cu motive geometrice sau florale, stergare pentru decorul interioarelor sau pentru ceremonialul nuntii sau al inmormantarii.

Materia de baza, inul, canepa si lana care se torceau in fire, se spalau, se torceau si se teseau devenind panza pentru camasi, fete de masa, stergare, scoarte si laicere. Culorile fibrelor

vegetale si animale se obtineau din plante (coji de ceapa, coji de nuca, flori ed tei, coaja de arin etc.).

INCONDEIATUL OUALELOR


Incondeiatul sau inchistritul oualelor de Pasti este un mestesug de mare rafinament care necesita talent, pricepere si sensibilitate, prin care se realizeaza unicate prin decorul lor. Tehnica de inchistrire se realizeaza prin "crutarea fondului" prin desenarea cu chisita, cu ceara de albine incalzita.

Paleta cromatica a oualelor incondeiate face diferentierea intre principalele centre in care se practica acest mestesug artistic (rosu-Brodina, portocaliu-Moldovita, verde, albastru-Ulma, negru-Ciocanesti etc.)

In ornamentica domina motivele geometrice, astrale si amai putin cele fitomorfe sau zoomorfe stilizate. Aceste motive au denumiri semnificative: coarnele berbecului, fierul plugului, carligul ciobanului, furca de tors , steaua, soarele, calea ratacita, patruzeci de clinisoare, coada racului, coada randunicii, creasta cocosului, cercelul doamnei, crucea pastelui, grebla, steaua ciobanului etc.

OLARITUL


Olaritul, stravechi mestesug, practicat pe aceste meleaguri din cele mai vechi timpuri, a carui vechime este argumentata de descoperirile arheologice din zona, acum este continuat de renumitii mesteri olari de la Radauti (Florin si Marcel Colibaba) si de mesterii olari de la Marginea, care sunt renumiti prin ceramica neagra si cea rosie utilitara (familiile Magopat si Pascaniuc).

Barbatii scot lutul din locuri speciale, il aduc in gospodarie si il framanta cu mainile, picioarele, sau cu un ciocan mare de lemn, amestecandu-l cu apa. Pasta astfel obtinuta se curata de impuritati, taindu-se in felii subtiri si se lucreaza apoi la roata.

Vasele de Radauti se disting prin fondul alb cu desene cu maro, verde, galben sau fondul rosu sau verde cu desene geometrice sau florale stilizate, cu alb, verde, maro, caramiziu.

Centrul de ceramica neagra de la Marginea este renumit in intreaga tara; din mainile olarilor, lutul prinde viata in forme stravechi cu denumiri specifice: ulcioare, strachini, oale de sarmale, oale cu manusa, cani de mosi dar si forme mai noi: vaze de diferite marimi, platouri, aplice.etc. Decorul acestora este realizat prin impresiune pe vasul ud si prin lustruire cu cremene pe vasul uscat, decorul fiind subordonat formei vasului.

PRELUCRAREA LEMNULUI


Arta prelucrarii lemnului si a constructiilor din lemn a jucat un rol important din cele mai vechi timpuri; s-au folosit tehnici si forme arhaice, cum ar fi constructia din barne sau mobilierul decorat cu fierul inrosit cu motive geometrice, obiecte din lemn imbinat fara cuie.

In prelucrarea lemnului s-au specializat dulgherii care ridicau casele si celelalte constructii ale gospodariei taranesti, tamplarii specializati in confectionarea usilor, a ferestrelor si a mobilierului, rotarii specializati in confectionarea usilor, a ferestrelor si a mobilierului, rotarii specializati in faurirea carelor, dogarii care confectionau din doage, cofe, poloboace, fedelese, ciubere.

Festivaluri traditionale la Suceava

Viaţa în Bucovina este marcată de o serie de evenimente, sărbători şi festivaluri care au loc anual. Aceste tradiţii vechi sunt bine păstrate în acest loc izolat din România.

Există multe ocazii de sărbătoare; în primul rând, sunt sărbătorile religioase, Crăciunul, Paştele şi sărbătorile Sfinţilor importanţi; apoi, mai sunt numeroase festivaluri etno-folclorice, legate de obicei de ritualurile agrare ciclice; la acestea pot fi adăugate numeroasele alte manifestări culturale şi târguri.

Februarie

Păltinoasa – Vremea Şezătorilor. O sărbătoare a muzicii folclorice. Şezătoare este o reuniune în casa unui țăran, o îmbinare între cercul de cusut și o ocazie pentru cântece, dansuri, recitaluri, poezii sau glume.

Martie

Fundu Moldovei, ultima săptămână din martie – Festivalul de Muzică Religioasă “Bunavestire”.

Vatra Moldoviței, martie –Flori din Bucovina.

Cornu Luncii, martie – Hora Gospodarilor, o sărbatoare locală a dansului și muzicii folclorice.

Mai

Rădăuţi – Festivalul de Muzica Rock.

Marginea, prima zi din mai – Târgul de Ceramică Neagră, târg al cermicii negre făcute în sat.

Dărmănești – Festivalul Minorităților “Conviețuiri”, festivalul minorităților etnice din Bucovina, armeni, ucrainieni.

Gura Humorului –Festivalul Național de Caricaturi și Epigrame “Umor la Gura Humorului”.

Iunie

Straja, prima jumătate a lunii iunie – Festivalul Tradițiilor de Nuntă.

Sadova - Strunga Oilor, oile sunt adunate la stâna și oaia care dă cel mai mult lapte primește un premiu. Un fel de brânza numit “caș” este preparat din lapte de la toată turma.

Horodnic – Festivalul Instrumentelor Populare “Silvestru Lungoci”.

Mănăstirea Putna – o slujbă specială în strânsă legătură cu sfârșitul perioadei de post.

Horodnic –Dansuri Tradiționale, un festival de dansuri folclorice.

Balca – Festivalul Bătrânilor, cei în vârstă cântă cântece tradiționale și dansează.

Baia – “Baia – File de istorie”, un simpozion anual cu momente importante din istorie.

Iulie

Suceava - Competiția muzicii clasice “Ciprian Porumbescu”.

Rădăuți – Târgul Olarilor “Ochi de Păun”.

Fălticeni –“Şezătoare de seară”, demonstrații de dans și muzică folclorică.

Câmpulung Moldovenesc – Festivalul Internaţional de Folclor “Întâlniri Bucovinene”.

August

Suceava – Târgul Meşterilor Olari

Suceava – Costumații vechi (după datina străbună), o prezentare de costume și tradiții vechi.

Rădăuți – Festivalul Internațional de Folclor “Arcanul”. Arcanul este simbolul serviciului militar obligatoriu al secolului XIX. Recrutarea forțată a tinerilor era o tragedie a întregii familii.

Fundu Moldovei – Sărbătoarea Arcanului, festivalul folclorului.

Suceava, prima săptămână din august – Festivalul Naţional de Dans “Hora de la Prislop”. Hora este dansul tradițional în cerc.

Balca – Sărbătoarea Sfintei Maria

Septembrie

Vama – Hora la Vama, un festival de dans folcloric.

Suceava - Festivalul etnografic și folcloric “Simeon Florea Marian”.

Straja – Comori de Suflet Românesc, un festival al muzicii folclorice și poezie.

Volovaț – Comorile Sufletului la Volovaț, muzică folclorică și poezie.

Gura Humorului – Festivalul de Film și Diaporamă “Toamna la Voroneţ”. Mici filme și documentări ale tinerilor regizori concurând pentru un preț.

Octombrie

Suceava – Concursul de Poezie “Nicolae Labiş”. O competiție pentru cea mai bună poezie și cel mai bun recitator.

Suceava – Concursul de Artă Plastică “Voroneţeana”.

Noiembrie

Suceava – Târgul Copiilor Meşteşugari, loc în care meșteșugarii își vând produsele.

Moldovița – Festivalul de Dans şi Muzică “Cântecul Obcinii”.

Suceava, ultima săptămână din noiembrie – Sărbătoarea Marii Uniri, cu festival de muzică folclorică, conferințe și simpozioane, precum și concerte de muzică contemporană.

Decembrie

Suceava – Salonul Naţional de Artă Fotografică “Bucovina 2003″. O competiție anuală pentru cea mai bună expoziţie şi cel mai bun fotograf.

Marginea – Datini și Obiceiuri.

Fălticeni – Datini și Obiceiuri.

Parteștii de Jos – Datini și Obiceiuri.

Zvoriștea – Datini și Obiceiuri.

Dorna Arini – Datini și Obiceiuri.

Informatii utile

Cum calatoresti in Bucovina

Cu masina

Conducerea unui vehicul in Romania, respectiv in Bucovina, este conditionata prin lege de detinerea unui permis de conducere valabil, emis de catre autoritatile tarii tale de origine. Calatoria in afara oraselor presupune in mod obligatoriu cumpararea unei roviniete, care se poate achizitiona din majoritatea statiilor de benzina aflate in principalele localitati ale judetului si prin internet (www.roviniete.ro), la preturile: de 12 lei (3 Euro), pentru durata de 7 zile; 29 lei (7 Euro), pentru 30 zile; 53 lei (13 Euro), pentru 90 zile; 115 lei (28 Euro), pentru 12 luni. Aceste costuri sunt disponibile incepand cu 01.08.2010.

Limitele legale de viteza cu care poti circula sunt: 130 km/h pe autostrada, 100 km/h pe drumuri nationale si europene, 90 km/h in afara localitatilor si 50 km/h in localitati.

Daca doresti sa inchiriezi o masina, poti accesa telefonic sau prin internet una dintre firmele specializate existente in principalele localitati din Bucovina, unele dintre acestea avand reprezentante locale si in Aeroportul „Stefan cel Mare Suceava.

Cu mijloacele de transport in comun

Autobuzele si microbuzele sunt mijloacele de transport prin intermediul carora poti calatori atat in interiorul localitatilor urbane din Bucovina, cat si intre acestea. In general, pentru o calatorie in interiorul oraselor biletele costa 1,5 lei si pot fi cumparate de la taxatoarele din autobuze, de la conducatorii auto ai microbuzelor sau de la casele de bilete amplasate langa statiile de autobuz. Calatoria intre localitati este facilitata de companiile de transport public de persoane, care opereaza prin intermediul autogarilor din judetul Suceava. Biletele pot fi cumparate de la ghiseu sau, de cele mai multe ori, de la sofer.

Cu taxiul

O varianta mai rapida pentru deplasarea in interiorul oraselor o reprezinta calatoria cu taxiul. Tarifele practicate sunt in mod obligatoriu afisate in exteriorul masinii si variaza de la 1,8 la 2,2 lei pe kilometru. Sunt foarte usor accesibile in gari si in principalele cartiere ale localitatilor, dar si prin comenzi, la telefon.

Cu trenul

Pentru deplasarea pe distante mai mari in interiorul judetului, iti recomandam ca varianta usor accesibila calatoria cu trenul, aceasta realizandu-se la un pret avantajos si in perioade de timp mai mult sau mai putin rezonabile. Biletele de tren pot fi cumparate de la ghiseele din gara sau de la agentiile CFR din orase.

Cazarea si masa in Bucovina

Cazarea si masa in Bucovina

Cazarea in judetul Suceava se asigura in unitati de tipul: hoteluri, moteluri, cabane turistice, pensiuni si vile turistice, popasuri turistice etc., cu un nivel de clasificare de la 1 pana la 4 stele sau margarete. Pornind de la asigurarea transportului catre si de la aeroport, bilete de avion, inchirieri masini, parcari auto, vizite la obiectivele turistice din imprejurimi, turistul mai poate beneficia si de alimentatie - inclusiv produse traditionale bucovinene, piscine, saune, jacuzzi, fitness si masaj, terenuri de sport, lacuri special amenajate pentru pescuit, sali de conferinte. Aceste servicii turistice se pot regasi in totalitate la unele dintre hotelurile din oras sau partial, in cadrul celorlalte tipuri de unitati de cazare.

Reteaua unitatilor de alimentatie publica cuprinde un numar impresionant de restaurante, baruri si cafenele, cofetarii, patiserii, cluburi etc. Turistii se pot delecta intr-un cadru intim, discret, in stil modern sau traditional, in functie de preferinte, cu meniuri bogate si diversificate, cu specific local, national sau international.

Comunicatiile in Bucovina

Oficiile postale

Se gasesc in zonele centrale ale oraselor si satelor din Bucovina. Serviciile oferite de catre oficiile postale se refera in general la expedierea de scrisori, vederi, colete, bani, dar si la serviciile de fax, efectuarea de convorbiri locale, nationale si internationale.

Telefoanele

Pentru efectuarea unei convorbiri telefonice din strainatate in Romania trebuie sa formezi prefixul 4, apoi prefixul localitatii in care suni si apoi numarul dorit. Pentru o convorbire interurbana, trebuie sa formezi prefixul localitatii in care suni si apoi numarul dorit.

In orase si in localitatile urbane sunt amplasate telefoane publice, care functioneaza cu cartele de pana la 20 lei (4,87 Euro) si pe care le poti cumpara de la oficiile postale, sediile ROMTELECOM si din unele magazine. Se pot efectua convorbiri atat pe plan local, national si international, in functie de valoarea creditului de pe cartela. Pentru a vorbi prin intermediul telefonului mobil, trebuie sa ai activat serviciul de roaming international sau sa folosesti o cartela SIM preplatita.

Internetul

Desi internetul are o arie larga de raspandire pe teritoriul judetului Suceava, Internet café-urile sunt foarte greu de gasit. Cu toate acestea, hotelurile si multe dintre pensiunile bucovinene asigura clientilor sai si servicii de Internet, prin conexiuni wireless.

ISTORIA BUCOVINEI

Documents

Transcript of ISTORIA BUCOVINEI