Războaiele puniceRăzboaiele punice au fost o serie de trei războaie purtate între Roma și Cartagina în perioada 264-146 î.Hr. Au purtat această denumire după numele de puni pe care romanii îl dădeau cartaginezilor. Limba vorbită era punica, o limbă semită, derivată din feniciană.

Cele trei războaie au fost:

Primul Război Punic între 264-241 î.Hr.

Al Doilea Război Punic între 218-201 î.Hr.

Al Treilea Război Punic între 149-146 î.Hr.

Toate cele trei războaie s-au terminat cu victoria Romei, în cele din urmă Cartagina fiind cucerită de către romani. Primele două războaie au fost foarte echilibrate, Roma fiind foarte aproape de fiecare dată de a pierde războiul. Al treilea război a fost mai mult o expediție de pedepsire, raportul dintre cele două puteri fiind clar în favoarea Romei.

Primul Război PunicPrimul război punic (264-241 î.Hr.) a fost primul dintre Războaiele Punice care au avut loc între Roma și Cartagina. Timp de 23 de ani cele două puteri și-au disputat supremația în bazinul vestic al Mării Mediterane. Cartagina, aflată în Tunisia de azi, era cea mai puternică putere maritimă din vestul Mării Mediterane la începutul conflictului. De asemenea, Roma domina Peninsula Italică și își dorea victoria, dar era greu de obținut o victorie decisivă.

Cele două state au avut trei războaie unul contra celuilalt, războaie care le-au marcat existența. Aceste războaie au fost numite Războaiele punice, după numele de „puni” pe care romanii îl dădeau cartaginezilor.

Al Doilea Război PunicAl doilea război punic a fost conflictul dintre Roma și Cartagina ce a durat între anii 218 i.e.n. și 202 i.e.n., purtat timp de șaisprezece ani în Europa și în Africa. Războiul a fost izbucnit de cartaginezi care au dorit să se răzbune pentru înfrângerea pricinuită în primul război punic. Ca urmare, războiul a avut o amploare mai mare în ceea ce privește persoanele implicate, costurile economice și umane, impactul decisiv istoric, politic, social în întreagă lume mediteraneană. Spre deosebire de primul război punic care a constat în lupte navale, al doilea război punic a fost o succesiune continuă de lupte terestre prin dispunerea infanteriei, cavaleriei și elefanților. S-a făcut uz și de forțe navale, dar pentru a menține pozițiile armatelor și a susține acțiunile sau pentru a trimite diplomați dintr-un loc în altul. Deși războiul a fost perceput ca fiind doar invazia lui Hannibal asupra Italiei, de fapt, întreagă Mediterana a fost implicată direct și indirect în dispută dintre Roma și Cartagina, fiind scena unor confruntări în Iberia, Gallia, Gallia Cisalpină, Italia și nordul Africii, iar diplomații celor două tabere beligerante porneau spre Numidia, Grecia, Macedonia, Siria, Asia Mică și Egipt. Al doilea război punic este considerat a fi un război desfășurat la cea mai mare scară din antichitate.

Al Treilea Război PunicAl treilea război punic (149 - 146 î.Hr.) a fost al treilea și ultimul Război punic care a avut loc între colonia feniciană Cartagina și Republicii Romane. Aceste războaie au fost numite Războaiele punice după numele de puni pe care romanii îl dădeau cartaginezilor.

A fost un conflict mult mai mic decât primele două războaie punice, fiind constituit de fapt dintr-o singură bătălie: Bătălia pentru Cartagina. Bătălia s-a încheiat cu distrugerea totală a orașului Cartagina și cu anexarea teritoriului deținut de aceasta de către romani. De asemenea populația Cartaginei a fost omorâtă sau transformată în sclavi, existența independentă a Cartaginei luând astfel sfârșit.