Israil Bercovici -O Suta de Ani de Teatru Evreiesc in Romania

\

f

I

I i

,, r I

ISRAIL BERCOVICI

O SUTĂ DE ANI DE TEATRU EVREIESC ÎN ROMÂNIA

Ediţia a II-a revizuită şi adăugită de Constantin MĂCIUCĂ

{

J nU

Colecţia SINTEZE

Coperta de Paul-Alexandru Drogeanu

Ilustraţiile de pe coperta întâi reproduc Die Zauberin de A. Goldfaden act II, scenografie de M. Rubingher pentru

IKUF THEATER, Bucuresti, 1946 si 200.000 (Das Grosse Los) de Schalom . . Alechem, Actul I, scenografie de M. Rubingher la T.E.S., Bucureşti, 1948.

Fotografia lui Israil Bercovici de pe coperta a patra face parte din colecţia personală a soţiei autorului, doamna Mirjam Lia Bercovici.

· © 1976 Hundert ior idiş teater in Rumenie, Editura Kriterion © 1982 O sută de ani de teatru evreiesc în România ( 1876-1976),

Editura Kriterion © 1998 O sută de ani de teatru evreiesc în România, editie revizuită si • •

adăugită, Editura Integral (Grupul de Edituri Universalia)

Toate drepturile asupra acestei ediţii aparţin Editurii Integral. Reproducerea ei integrală, sub orice formă şi prin orice mijloace tehllice

se pedepseşte conform legii.

ISRAIL BERCOVICI

O SUTĂ DE ANI DE TEA1 EVREIESC ÎN ROMÂNIJ

Ediţia a II-a revizuită şi adăugită de Constantin MĂCIUCP Prefaţa la ediţia princeps în limba română de Ileana BERLOG

Prefaţă, notă asupra ediţiei a doua în limba română si addem · de Constantin MĂCIUCĂ. '

î

k I

NOTĂ ASUPRA ACESTEI EDIŢIT

Ediţia aceasta reproduce textul volumului: Israil Bercovici - O sută de ani de teatru evreiesc în România, 1876-1976, prefaţă de Ileana Berlogea, Bucureşti, Editllra Kriterion, 1982. Versiunea , românească a cărţii a fost realizată de autor după volumul Hundert ior idiş teater in Rumenie, Bucureşti, Editura Kriterion, 1976.

Faţă de textul din 1982, în ediţia noastră ne-am permis unele modificări nesemnificative. Au fost eliminate câteva sintagme, reprezentând clişee şi automatisme verbale, inevitabile în perioada revolută, pe care le-am semnalat prin [ ... ]. Toate aceste omisiuni nu alterează cu nimic sensurile textului.

A fost adăugată o Addenda la capitolul Repertoriul teatrului evreiesc din România, semnalând spectacolele realizate în acolada anilor 1977-1997.

Pentru unitatea lucrării, au fost. adoptate aceleaşi norme de redactare folosite de Israil Bercovici.

S-au operat unele modificări şi în iconografia lucrării. Neexistând clişee pentru fotografiile imprimate nesatisfăcător, pe care nu le-am fi putut reproduce în bune condiţii, am renunţat la ele. Au fost incluse însă alte fotografii cu aspecte din spectacolele menţionate de autor, care ne-au fost puse la dispoziţie de d-na dr. Mirjam Lia Bercovici, căreia îi exprimăm şi pe această cale întreaga noastră gratitudine.

Mulţumim călduros secretariatului literar al Teatrului Evreiesc de Stat, în primul rând d-nei Mya Leontescu, pentru amabilitatea cu care ne-a sprijinit în alcătuirea addendei repertoriale.

PREFAŢĂ (la a III-a ediţie)

revizuită şi adăugită

' Apărută în 1976 .cu prilejul cenienarului primului spectacol profesionist în. limba idiş, realizat de Avram Goldfaden - „Părintele Teatrului Evrei_esc" - fa Iaşi, cartea lui Israil Bercovici Hundert ior idiş teater in Rumenze (O sută de ani de teatru evreiesc în România) se constituia într-un omagm adus evenimentului celebrat. Se cuvine spus, de la bun început, cu răspicată 'convingere, că lucrarea, deşi apărea într-un moment circ�stanţial, nu �ve_a caracter conjunctural, ci se legitima cu autoritate ca o scnere de refermţă, găsindu-şi locul firesc în bibliogra�a es�nţială � �em�i. . . , . . Meritele de seamă ale acestui studm le gasnn m vastitatea mformaţ1e1, ce trădează o îndelungată şi temeinică investigare a surselor documentare; în capacitatea de sistematizare şi de sinteză, oferind un conspect global, viguros articulat nu numai asupra istoriei unei instituţii de artă teatrală, ci asupra unei miş°cări artistice, trasându-i tabloul diacronic în dimensi.unile lui majo.re; în spiritul ştiinţific de abordare a unei problemati�i mul!ă vreme infla�ab1l�, asupra căreia divergenţele aveau,,ad�sea, resorturi emoţ1�n�le.s�u poh�1c�; :n expunerea obiectivă a faptelor, m mterpretarea lor lucida ş1 1m�arţia�a, . m implicarea polemică atunci când era necesar spre a spulbera conicctun ş1 a apăra adevărul istoric; şi, nu în ultimul rând, în demnitatea calmă, reţinută cu care este exprimată preţuirea pentru esenţele spiri�ale şi valorile teatf?,lui evreiesc. Detaşându-se de opiniile unor cercetăton care contestau relaţnle, uneori biunivoce, dintre teatrul idiş şi cel naţional, autorul subliniază prob faptul că geneza teatrului profesionist evreiesc a fost posibilă în condiţiile de eflorescentă a artei scenice româneşti, iar de-a lungul timpului între acestea au existat �uite puncte de convergenţă şi întrepătrunderi fertile. . · Cartea lui Israil Bercovici a fost remarcată chiar de la apariţie pentru seriozitatea alcătuirii şi ţinuta ştiinţifică, impunându-se ca un corpus documentar necesar pentru cunoaşterea şi evaluarea unei mişcări artistice cu reverberaţii internaţionale şi ca un instrument de lucru pentru istoriografi şi critici, datorită pe11inenţei comentariilor şi a judecăţilor de valoare. Aceste

considerente, cărora . li se pot asocia şi alte argumente au determinat pu?lic_area cărţii şi în ' limba română,' în' traducerea au'torului · (Editura Kr_iter�on, _1982) _şi motivează opţiunea editurii INTEGRAL din Grupul de ed1tun Umversaha de a o retipări, în cadrul unui program de evidentiere a nece�ar:lor îmnlădie�i î�tre cultliri cu identităţi specifice, într-o lum� care cau�a sa. desco�ere m mtercu/turalism· o unitate tocmai 'prin punerea în conjuncţie a diferenţierilor, subliniind interferentele lor într-o unanimă cerinţă de comunicare şi comuniune. · ' ·

. �r fi_ fost firesc ca la această retipărire cartea să fi fost ,;adusă la zi". Cu acnbia bmecunoscută, I. Bercovici aduna materialele necesare actualizării demersului său teatrologic. Asemenea intervenţii au fost făcute la editia din 1 �82: Nu mai pciate beneficia de roadele cercetărilor sale editia d� fată fim.�că auto�! se� stins din viaţ� pre'.11atur, lăsând neîmplinite 'proiecte ·î� varu domenu. Prmtre acestea, o 1stone a teatrului ·evreiesc mondiaL Avea toate am-urile să ofere o scriere densă; completând lucrările existente care se opresc în decemul al treilea. Despre activitatea lui Israil Bercovici (n. 21 dec'.· 1921 - m: 15 feb 1988) se po_t �pun� multe şi frumoase lucruri. Ne limităm la 'câteva repere c� �un m lurrnn� polivalenţa preocupărilor sale. A fost 'poet de limbă idiş cu hmb� d:fimt, ��re a• :meditat cu înţelepciunea, ce urcă din străvedhea expen�nţă a etme1 ��!".?. la desti�u� ·:vreiesc păstrând însă, 'aşa cum spunea unul dm comentatoru sa1, „o sens1b1la culoare a·contextului românesc". . · · Volum�! !n di oign J.un a ş(arf�r k��e �În ochii unei cafele negrţ -!97�) er� d1stms_cu pr�nuu! Umum1 Scmtonlor. Alte două volume Funkn zber _dozres (Scantez· peste veacuri - 1984) F/igndike oisies (Litera zJ:uratoare - ! 984) îl înscriu printre creatorii de seamă de limbă idiş. A fost ŞI un remarca�1! traducător din creaţia scriitorilor evrei. Îi datorăm excelenta versiune romanească, semnată împreună cu Nina Cassian a volumului B�la�a evreului care a aju

_ns

_de la cenuşiu la a/baitru, (Krit�rion, 1983), al Im Iţ1c _Manger, poet al carm verb s-a auzit aproape continuu pe scenele evre1eşl!. · · ·

, Domeniul predilect a fost însă teatrul. Şi-a exercitat functia de secretar literar al Teatrului Evreiesc de St�t (1955-1981) într-un sen's superior, de conceptor de programe. cul_tur�l�art1sl!ce,_ �când împreună cu regizorul Franz Auerbach, d1rectoru! msl!tuţ1e1, o echipa omogenă şi eficientă . Ei sunt promo_torii u�ei vieţi artistice efervescente, dinamice, valorificând pote1,1ţialul unei tn1pe cu relevabile talente - unele dintre ele au strălucit :ittenor pe scene din străinătate - în spectacole care au mentinut viu mteres:il pen� teatru �I .spectatorilor evrei. Şi nu numai al lor. Autor de texte ş1 sc�n��u, Bercov1c1 a dovedit reale aptitudini regizorale, senmând, în ambele cahtaţ1, spectacole aproapefo·fiecare stagiune.

Aplicaţia asupra fenorrl;enului de cr�aţie a f�s! p:eponder�ntă, dar nu exclusivă fiindcă într-o viziune moderna, Bercov1c1 a mţeles ca tea�l este şi un sp�ţiu cuttiiral în care se pot stabi�i _noi

. p1;1nJi de c.omu�care c�

publicul. Cu această finalitate de proped�ut1ca artistica a �usţmut� mtre am1 1956--1985 cicluri de conferinţe, autentice acte de cultura teatrala care s-a� bucurat de 'o largă audienţă. Calităţile �min:nte de �xeget al. t�at:ulm evreiesc şi le-a probat şi în conferinţele ţmute

. m cercun ?e specialişti dm

Franţa, Belgia, Austria, S.U.A. , Canada, Ar�entlll:a, Austral.ia; ·� . Personalitatea literară şi artistică a Im Isra1l Bercov1c1 a doband1t un

contur ferm pe măsura pătrunderii tot mai adânci în proce�ele e�ervescente ale culturii, fiind stimat pentru diversitatea preocupănlo� ş1 · valo.�e.a înfăpmirilor. Ceea ce nu se intuia exact er� �ensiunea a.cestei personah�aţ1� Modestia omului care, sitl!at totdeauna m ID1ezul evemmen!elor, c�uta s� lase impresia că se află la marginea lor şi îşi disimu�ează autont�tea gandulm sub prestigiul unui citat - .a�� cum pr?cedea:a .frecve�t

. '� carte� .

sa, moderaţia cu care îşi rostea op1m1le, expresia cahn� ş1 �1:1111pan1tă de 10�1c1� impuneau şi te avertizau c� eşti în prezenţa un�1 sp1?t �rdonat

.d:'�a leg�

interioare imprescriptibile. In vecinătatea sa, aveai cert�tl!dn!.ea cahl!iţ�l?: �m umane şi intelecmale, dobândeai încrederea taimcă m p�s1�1htaţ1l�

· modelatoare de acţiuni ale gândirii călăuzită de un ţel înalt'. dar se�1za1 numai

fervoarea implicării sale cultural-artistice şi efectele e1 �ata�zat?a�e- de energii şi iniţiative asupra climamlui de cr�aţie. în perspec�va mstltl!1ta ?e timp, acest intelectl!al de aleasă ţinută, pas10nat de poezie ş1 teatru? apreciat în lumina exactă a ceea ce a realizat, se dovedeşte a fiJo.st '.111 important exponent al culrurii şi artei evreieşti din ultime�e .decenu, m ipostazele de scriitor, teatrolog şi animator de mişcare.cult_:rrala.11'. acest final

.de �aragraf,

vom mai menţiona că numele său răm�e. m ate.nţ1e.

nu numai pnn oper� efectivă la caţe m-am referit; el supraV!�\?1eşte ş1 P?n .fon�u� de c_'.1rl� ce

.-1

poartă numele la catedra de ştiinţe rehgio�se, secţi.a m��, �catl!1t dm 3000 de volume în limba idiş, donate de soţia sa Umvemtaţu dm

. Potsdam:

Bercovici îşi urmează destinul: om al cărţii, rămâne printre cărţile sale ŞI continuă să existe prin ele.

* * *

Ce se poate spune despre Teatrul Evreiesc .�e Stat, urmărindu-i, într-un raccourci critic activitatea ultimelor două decerni? .

încercând 'să ne menţinem în structura cărţii lui Israil Bercovi�i, subliniem mai întâi fidelitatea faţă de fmalitatea lui d� a fi part� �di1'. conştiinţa de sine a unei culturi adânc înrădăcinate istonc, dar ffi;Ob1l� Y' receptivă, aptă să însumeze gândire şi creaţie novatoare. Este o penoada m

care teatrul evreiesc, păstrându-şi identitatea, se integrează mai complex în teatrul românesc. Programele sale cultural-artistice atestă procesul. în al doilea rând - este o ordine nu taxinomică, ci metodologică -trebuie să apreciem că atât cantitatea de efort, cât, şi mai ales, calitatea actului de creaţie s-au menţinut la altirudinea exigenţelor asumate şi a înfăptl!irilor perioadei precedente, iar prin unele iniţiative, ambitusul programului a fost extins. Se cuvine relevat acest fapt, cu atât mai mult cu cât rezultatele au fost obţinute în condiţiile în care teatrul s-a confruntat cu un mai larg front de adversităţi, rezultate din modificările produse în structurile demografice ale etniei, cu impacte directe asupra numărului de spectatori şi chiar asupra compoziţiei trupei. Printr-un paradox specific în genere artei, dificultăţile au însă un efect stimulator: fortifică vocaţia, încordează şi amplifică resursele · de imaginaţie şi . creativitate. Metamorfozând impedimentele în avantaje, Teatrul Evreiesc de Stat şi-a concretizat - deşi n-a pumt evita hiarusuri - programul definitoriu, construit în virtutea unor preferinţe caracteristice. Meritele revin deopotrivă întregt1lui colectiv - el însuşi cu o dinamică interioară agitată - şi managerilor care s-au constitl!it într-o echipă aptă să transforme împrejurările nefavorabile în factori de energizare. Dacă meritele au revenit în trecut team-ului Franz Auerbach - Israil Bercovici, pentru ultimele decenii acestea se cer recunoscute lui Harry Eliad, regizor polivalent, ambiţios şi tenace mentor artistic.

„ Ei au înţeles că prestigiul unui teatru se edifică, în primul rând, pe calitatea repertoriului şi valoarea spectacolului. Şi ati stăruit asupra acestei direcţii de acţiune. Conspectând cele 63 de premiere din arui '77-'97 -cifră elocventă pentru strădaniile de împrospătare. continuă a afişului -descoperim fără dificultate, că repertoriul; departe de a avea factl!ra caleidoscopică, adoptată de teatrele ce scontează pe succese facile; îşi dovedeşte configuraţia mozaicată pe coordonatele unui program artistic.

Axa repertoriului a fost, în mod firesc, dramatl!rgia idiş a marilor precursori sau prelucrările după operele acestora, prezentate în noi montări bazate pe hermeneutici regizorale ce pun în ecuaţie tradiţionalul cu modemul. S-a înţeles exact că tradiţia nu este o entitate închisă, ci o sumă de acumulări în continuă îmbogăţire. Şalom Alehem, Jacob Gordin, M. Gherşenzon, S. Anski, H. Levik, I. Peretz sunt scriitorii care au inspirat cele mai numeroase premiere.

Principiile diferenţierii şi ale integrării sunt corelative şi ele se regăsesc în mod constant în alcătuirea repertoriului, literatura dramatică a scriitorilor români din. perioada interbelică. sau contemporană - selecţionată strict pe criteriul valorii - fiind privilegiată. Alături de M. Sebastian, Al. Kiritescu, Lucia Demetrius, Th. Mazilu, I.D. Sârbu au fost prezenţi scrii�ori din prima

linie valorică a teatrului nostru de azi: P.·Solomon, Tudor Popescu, Radu F. Alexandru. · · · ·. · · · ·

înscriindu-se într-un curent de gândire,Javorabil dialogului, anirnat de convingerea că scena este o lume cu menirea de a aduce, î� �onul ei_ d� lumină, lumea, teatrul a acordat atenţia cuvenită dramaturg1�1 alt�r ţări, desigur şi celei clasice, dar cu. precădere . pieselor dm <:nzqntul contemporaneităţii, optând cu preemţiune i;entru cele care alerteaza asupra primejdiilor ce ameninţă umanul. Ele aparţm Im Max Fi:isch, Franz Werfel, Gaston Salvatore, Lea Goldberg, Elie Wiesel, Georg Kre1sl�r etc.. _ . . · .

Orice tectonică, .mai ales cea artistică, are inerentele e1 demvelan. Nic� repertoriul acestui teatru nu fac_e · excepţ!e. �pre�ă cu piese :e do�na relieful teatral, au fost jucate ş1 comedn mai facile, e�te adevarat, „�1;ie făcute", care au repurtat pretutindeni succese de pubhc. ��. o c_on_d1ţ1e. Esentială. Să fie .excelent interpretate. Legea „compensaţ1e1 art1s�1ce.; a resp�ctat-o Teatrnl Evreiesc de Stat, iar spect��olele de aces� ge�, a".'�n� m distribuţie actori remarcabili, au fost contabilizate. de pubhc ş1 cntlca la capitolul reuşitelor. . . · . . ·

Ne simtim datori să atragem luarea arrnnte ş1 asupra unui alt aspect, cărnia I. B;rcovici i-a a�ordat atenţia cuvenită atât în cartea sa, cât şi ca regizor, dar pe care critica îl marginalizeaz_ă sa;i îl _ nedreptăţe�te înjude�ăţ_ile de valoare. Ne referim la spectacolele de msp1raţ1e folclonca sau revuistice considerate a aparţine exclusiv sferei divertism�ntului. Aprecierea se �ere corectată, pentru că ludicul -. - prin cântec, dans ş1 umor-.- . este. o mod�htate de a menţine în actualitate deopo!f!v� un f�l�lor _b?gat. ŞI mconfundab1l, dar şi o trăsătură din cele mai caractenst1ce sp:ntulw mda1c: hazul, c�e te f�ce să treci mai uşor pe.ste necaz, gluma care stinge amarul ş1·�olore�za ce?uşm� existenţei, şi mai presus .de toate, autoironia, proprie celw care, JUdecandu-1 pe alţii, nu se crnţă nici pe sine. . . . ·' . · ; Se ştie c_ii repertoriul oferă doar prerrnz� un_m spec.tac�l �e1;1ş1t; regia este aceea care determină în ultimă instanţă, pnn d1str1buţ1e ş1 VIZlune, valoarea acestuia. Continuând o mai veche preocupare, dezvoltând-.o însă cu mai: multă îndrăzneală, în perioada de referinţă, menţinru:d . cola�orarea cu regizorii care au întreţinut ani de-a rândul patosul creaţiei sce!'11ce - s-� apelat sistematic la regizori cu statut artistic rec�oscut, dm. gene:aţi1 diferite, cu stiluri şi concepţii bine conturate. Personalitatea unor. drrect�n de scenă precum Victor Ioan Frnnză, Cătălina Buzoianu,· Ion CoJar, Gngo�e Gonta Dinu Cemescu, Cristian Hadjiculea s-a engramat· profund m prod;_,�ţiile lor, asigurând afişului elevaţia calităţii şi di".ersitatea formulelo: artistice. Prin aceste fericite convergenţe între texte importante, o trupa meritorie şi devotată şi regizori în căutare de noi �odalităţi d:· comunic�:e scenică, Teatrnl Evreiesc de Stat s-a afirmat tot mai pregnant m competiţia de valori a teatrului românesc în ansamblu.

în ultimii ani, teatrul la care ne referim a inaugurat o nouă directie de acţiune, cu senmificaţii plurale şi rezultate concludente. Avem în v'edere festivalurile internaţionale organizate în 1991 şi 1996, prin care şi-a asumat rolul de l�ant pentru instituţiile similare din alte ţări. O iniţiativă utilă, cu efecte revigorante pentru aceste teatre care se confruntă şi ele, cu dificultăti nu puţi!'le, de ordin social şi cultural. într-un prim palier, festivalurile afi�ă detei:inmarea comună de a întreţine tonusul vital necesar spre a-şi împlini memrea de a fi centre artistice ale spiritualitătii iudaice cu marcate note de specificitate, care le diferenţiază dar nu le izol�ază, ci le 'insinuează armonios �n po.lifonia _inte:c;i�tur�lă a hunii. Descoperim în această iniţiativă . şi mtenţia, nemartuns1ta dm decenţă, a Teatrului Evreiesc de Stat recunoscut. ca o instituţie de referinţă, de a contl·ibui la dezvoltarea un�i climat de emulaţie î�tre artiştii de limbă idiş, oferindu-le un frumos exemplu de profe�10nahsm perf01mant. Dibuk, spectacol de palmares al Cătălinei Bu�01anu, Uriel A�osta, în . v.iziunea provocatoare a lui Grigore Gonţa şi recitalul de excepţie al Maiei Morgenstem· în Astă seară: Lola Blau au constituit punctele de atracţie ale ultimului festival la care au participat te�tre din Ucraina, Polonia, Austria, Israel, S.U.A. *

* *

Am consernnat, poate prea succint, ce a făcut Teatrul Evreiesc de Stat în ultimele două decenii, încercând astfel să suplinesc capitolul final pe care am fi vrut să-l parcurgem în cartea lui I. Bercovici. E cazul să ne întrebăm acum· :are va . fi s�rate�i.a �n anii u�mători? O interogaţie care, suntem convinşi, stă m atenţia d1recţ1e1 ş1 a trupei, aşa cum ne-o punem şi noi cei care am urmărit cu încredere şi satisfacţie traseul acestui teatru. ' . Cu �erti�;i�ine, îşi va respecta statutul de teatru de repertoriu, câştigat prm stra?am1 m�elung�te, cu imense investiţii de talent şi inteligenţă. Aceasta mseanma fidelitate faţă de propriile tradiţii artistice şi fată de valoare, consonanţă cu spiritul modem, permeabilitate intercul�ll'ală. Speranţei� noastre s;int întemeiate, fiindcă proiectele anunţă un repciioriu val�ros„dm care nu lip�esc clasicii teatrului idiş şi ai literaturii altor ţări, nici scmtom contemporam, români şi străini şi sunt prefigurate modalităti spectaculare cu multe elemente de noutate ·

. În . a�cst lanţ de continuităţi de�elăm însă şi un moment de d1scon�mwtate,. care solicită, într-o anumită privinţă, o reformulare a strateg�e: �.r!Jstlce. P�ntru a-l înţelege, reamintim contextul pragmatic, al comunicam cu publicul. Concomitent cu scăderea drastică a numărului membrilor co:n�mi_tăţii evreieşti din ţara noastră, cercul spectatorilor evrei s-a redus sensibil, iar cel al vorbitorilor de limbă idiş şi mai sever. Se ştie _

repetăm un truism - că un teatru făr� � publi�. constituit e�te un no?-sens.

Se instalează, aşadar, 0 situaţie de cnza a relaţulor teai:uim. cu pubhc

_ul: O

criză care s-ar putea evita, credem, pri� p;ezentru;ea . m hmba roma.na �

ta lelor fără să fie afectată msa spec1fic1tatea repertonul1:11. spec co , . . ·u1 . I sic Concomitent s-ar putea juca şi în idiş piese din pa�mom e�e1�s: c a '

precum şi spectacolele muzicale de folclor, recur�and�-se .ca ş1 pana_ a:um,

la procedeul traducerii la cască. Subliniem: a JUCa m l�mba . roman� nu

- amnă a abdica de Ia îndatorirea de a pune în valoare mge�ul evreksc.

�f �potrivă, acesta ar fi făcut cunoscut unui publ�c . �uit .1:11�1. Iar�. tre

alternativa unui teatru conservator, retractat în spaţiu� li�b.n 1�1ş, ŞI cea i

unui teatru care se adaptează noilor circumstanţe, f1ll:a sa-şi_ trădeze sc�p1:1

fundamental, alegerea cea mai bună mi se.pare cea dm urma. Este o op1me

de spectator. Opţiunea aparţine teatrului. · . . _ _ _ Avem convingerea că Teatrul Evreies� de Stat va

„ şti sa. depaşe�sc�

sfidările ce se anunţă. Experienţa predec�sonlo� care,.�luJmdu-ş1 cu,credmţa.

aspiraţiile, au depăşit vicisitudimle, �ro11�du-ş1 un vutor� este un exe�plu

peremptoriu ce oferă certitudinea unei existenţe de �urată. Teatrul Evre:e�c,

de Stat a fost şi va fi o instituţie irnpo�ant�, pnn profil, dar temem1c

integrată teatrului românesc, urmând acelaşi destm.

Constantin MĂCIUCĂ

Gînduri pe margi.nea unei cărţi

Cartea lui Israil Bercovici O sută de ani de teatru evreiesc în România este rodul unei munci. impresionante nu numai pentru adunarea documentelor, ci mai cu seamă pentru descifrarea lor, pentru descoperirea, dincolo de nume sau titluri, a oamenilor, a celor care au luptat, au suferit, s-au străduit să creeze frumosul, să dăruiască semenilor cîteva clipe de bucurie şi desfătare spirituală, a celor în care a ars flacăra credinţei şi a iubirii pentru artă, frumos şi adevăr, întruchipându-le în, trecătoarele figuri de pe scenă. Nu există enciclopedie sau istorie de teatru sau istorie a artei în care se vorbeşte despre teatrul idiş şi unde să nu se menţumeze faptul că prima trupă profesionistă a fost înfiinţată la laşi în 1876, sau că astăzi, printre puţinele teatre de limbă idiş, unul dintre cele mai serioase, cu o activitate constantă, cu un program repertorial dintre cele mai ferme, este Teatrul Evreiesc. de Stat din Bucureşti. .

Zugrăvind portretul lui Avram Goldfaden, părintele teatrului evreiesc, urui dintre cei mai interesanţi pameni de teatru din ultimul veac, poet, dramaturg, actor, animator, slujind scena cu o devorantă devoţiune, făurind şi impunând teatrul cu o emoţionantă forţă de sacrificiu, Israil Bercovici. ne arată nu numai. faptul că el a fost .cel care a creat primul teatru profeswnist de limbă idiş, ci îndeosebi că acest lucru este pentru totdeauna legat de viaţa teatrală din ţara noastră, de acea atmosferă de entuziasm intelectual şi artistic în care, o dată cu ind'ependenţa ţării, au fost făurite şi teatrele naţionale româneşti. .

La începutul veacului nostru, teatrul idiş a cunoscut marile lui momente de înflorire şi în Rusia. şi în Statele Unite, mai cu seamă la Ne11' York, unde a trăit şi a activat Iacob Adler, cel pe drept supranumit „Irving-ul evreilor"; dar, indiferent unde a strălucit, pretutindeni acesta a fost legat 9rganic de rădăcinile lui înfipte în solul românesc, de modul în care aici, la noi în ţară, s-a constituit tot ceea ce !srail Bercovici numeşte „continuare şi început"; „c,ontinuare" pentru că teatrul idiş.nu s-a născut din nimic, ci. din lungi şi trainice tradiţii, iar „început" pentru că momentul de salt, trecerea către o nouă condiţie s-a petrecut atunci, în 1876.

Vorbind despre tradiţi� autorul cărţii ne înfăţişează veacuri la rînd de sărbător� papulare în,.care, în ciuda .unor.severe .restricţii, oamenii au. ştiut să-şi comu-:nice bucuriile sau durerile şi cu ajutorul elementelor dramatice, iar cîntăreţii

5

ISRAIL BERCOVICI

p:;pulari i-au înveselit P.,e _seme:;ii lor dînd glas pî�ă şi cefor mai ascu"!e gîn�uri, cintind frumosu� dar fâcind sa răsune şi revolta impotnva nedreptăţilor sociale. Vedem perindîndu-se astfel tradiţii şi obiceiuri seculare, "Purim-şpil"-urile şi mai ales "Purim-şpil"-erii, pe Beri Broder, cîntăreţul cel mai cunoscut al veacului trecut, după cum şi pe primii autori de piese. Un loc de frunte îl ocupă Teatrul din Vilna şi este firesc, avînd în vedere valoarea de excepţie a acestei trupe formate în spiritul lui Stanislavski, mai bine spus, adoptînd din sistemul stanislavski.an tot ceea ce s-a potrivit talentului, ba chi.ar geniului interpreţilor. 1 n afara pieselor specifice de limbă idiş, ei au adus o sensibilitate şi un clocot lăuntric impresionant în cele mai diverse piese din repertoriul universal şi îndeosebi în cele ruseşti.

Varietatea teatrului bucureştean în anii '20, diversitatea stilistică, mulţimea experimentelor, invitarea de către compani.a Bulandra a lui Karlheinz Martin, impunerea furtunoasă, explozivă a regizorului o dată cu spectacolele lui Soare Z. Soare şi ale luiAurellon Maican în Bucureşti, s-au datorat şi prezenţei Teatrului din Vilna.

Cel care primeşte palme, Zilele vieţii noastre şi Gîndul de Leonid Andreev, C'mtăreţul tristeţii sale de Osip Dimov, Georges Dandin şi Avarul de Moliere, în interpretarea actorilor de la Teatrul din Vilna au contribuit la îmbogă,tirea peisajului teatral bucureştean. Montarea, în 1925, a piesei Căsătoria de Gogol la 'Teatrul Naţional într-un stil realist şi la Teatrul de Dramă şi Comedie de către Jacob Şternberg într-o cheie simbolistă, cu o violentă convenţionalitate, a constituit un eveniment de seamă al timpului, prilej de aprinse pokmici şi acide dezbateri în care s-a auzit mai caustic ca oricînd verbul lui Tudor Arghezi, ridicat întru apărarea semnelor teatrale specifice.

ln 1948 s-a înfiinţat la Bucureşti Teatrul Evreiesc de Stat; Lozul cel mare de Şalom Alehem, una din piesele definitorii ale dramaturgiei idiş, fiind chi.ar lucrarea aleasă pentru inaugurare. De atunci şi pînă astăzi, chi.ar dacă autorul cărţii de faţă se opreşte cu istoria sa în 1976, acest teatru face parte integrantă nu numai dintre teatrele bucureştene, ci şi ale ţării întregi, spectacolele lui completind în chip 'fericit varietatea repertorială, diversitatea stilistică şi contribuind la introducerea unor piese necunoscute, aducînd premiere pe ţară sau ."remi'ere absolute ale scriitorilor de limbă idiş, care îmbogăţesc în permanenţă tezaurul acestei dramaturgii atit de minunat ilustrată de condeiul lui Avram Goldfaden, al lui Iacob Gordin, dar mai ales de cel al lui Salom Alehem.

A fost şi continuă să fie scena Teatrului Evreiesc de Stat din Bucureşti şi un loc deschis experienţelor regizorak, găzduind viziuni îndrăzneţe, originale, c� poartă semnătura lui George Teodorescu, Franz Auerbach şi, în ultimii ani, a lui Adrian Lupu. Pe această scenă a montat Mauriciu Sekler una din variantele sale la Mutter Courage de Bertolt Brecht şi tot aici s-a jucat în premieră pe ţară . Profesor Mamlock de Friedrich Wolf, Jurnalul Annei Frank de Frances Goodrich, Albert Hackett şi Otto Frank, Frank al V-lea de Friedrich Durrenmatt şi Andorra de Max Frisch, pentru a nu pomeni decît pe cele mai importante dintre ele. ·

O sută de ani de teatru evreiesc în România

D�tre Î.�ctfcollele realiza�e pe baza unor texte originale unele poartă chiar s�natura ui sr�t Bercovu:z., care nu este numai istoric si teoretici.a ci în Pnrr:_ul rfd� poet!' dramaturg, continuînd tradiţia cîntăreţilo� populari i: odinioara, tra lţta lui Avram Goldfaden şi Sa lom Ale hem, a teatrul · · J · , dansul făt 0 cil lu · · ut tuts, in care "lo

se a ura ntu � cuvîntul în proză versului, zîmbetul săuaÎnic la · mt r. . . o· cn-

E N_u lipsesc

ft din a�e'!5tă carte nici relatările turneelor •ăcute de Teatrul vreiesc pe a e meridiane ,,,,.,. it ' d I'

traditii teatrale dar.,; alt " '.F .m tntot eauna ca un mesager al unei vechi • , 'i" • aru noastre. O sută de ani de teatru evreiesc în România de I;...ail B · · · 0 rt d · · ·.... . ..,,, ercovu:z. nu este numai

cec:-a eim�=!��e�ch�n t.=�� rfnd 0 J:ditaţie P�

l ma;ginea destinului unui teatru

materializează atîtea vise şi idfat:ri. r care pri e;uieşte atita bucurie şi mai ales

d Este o

!carte seŢWasă, solidă, temeinică, este cartea vietii unui om despre vi.ata e un seco a unui teatru. . · ·

Ileana Berlogea

7

Israil Bercovici (1921-1988)

1 n cele şase volume ale "Lexiconului Teatrului Evreiesc" redactate şi editate de harnicul cronicar Zalman Zilbertzweig (primele două, în colaborare cu Jacob Mestel), printre cele 6 132 de pagini care cuprind peste 1 500 de biografii, există 272 biografii de artişti ai teatrului evreiesc, originari din România.

M uiţi dintre cei ce au făcut gloria teatrului evreiesc în România şi în lume nu mai sînt. Unii au murit cu sufletul împăcat văzînd cu ochii lor dezvoltarea pe care a luat-o acest teatru, alţii au fost exterminaţi în anii teroarei na.ziste.

Născut la Iaşi, în acelaşi an, 1876, and s-a născut şi teatrul evreiesc, Samuel Lerescu, actor popular, autor şi traducător a numeroase piese, primul care a tradus şi a jucat, în 1896, în limba idiş Meşterul Manole, ajuns într-un lagăr. din Transnistria, răpus de foame şi de boală, în ultimele ore ale vieţii a rugat-o pe soţia sa, artista Adela Lerescu, născută la Lvov, în 1886, să-i »dea replicile" din piesele în care au jucat împreună şi după ce a rostit te>;tul rolurilor jucate, cu ultima replică, şi-a dat sufletul . . .

Tuturor celor care au slujit scena evreiască în cei o sută de ani care s-au scurs si celor care continuă azi în lume glorioasa lor tradiţie; le închină autoru� smerit, această carte.

I.B.

Lucrare .apărută cu sprijinul Ministerului Culturii din România

PARTEA ÎNTÂI

1876-1916

.

«POMUL VERDE» SI RAMURILE LUI '

POET ŞI PROFET

Din mulţimea de pietre funerare aflate într-unul din cele mai vechi şi mai mari cimitire ale New York-ului, "Washington Cemetery", atrage atenţia una în care este încrustată cu litere'de aur următoarea inscripţie: .• Avram Goldfaden -Părintele Teatrului Evreiesc". Este numele celui care a intuit mai bine decât orie care .dintre oamenii de cultură evrei contemporani lui că teatrul evreiesc poate ajunge un factor de perpetuare a milenarei tradiţii culturale evreieşti şi a înţeles cît de necesar era ca scena să devină o şcoală a vieţii, o punte spirituală care să-l aducă pe spectator din trecut în prezent şi să-i ofere perspectiva viitorului. Lui i s-au alăturat apoi Iacob Gordin, I.L. Peretz;Şalom Alehem şi cu toţii au încercat, prin creaţia lor, de-a lungul anilor, să dea viaţă acestei idei. Lui Goldfaden îi revine meritul de a fi legat din nou firul rupt al .teatrului evreiesc modem de începuturile sale, începuturi ce se află - ca de altfel începuturile teatrului tuturor popoarelor - în vechile forme de cult şi în creaţia populară. Prin subiectele alese, prin modalităţile teatrale pe care le-a practicat şi a vrut să le dezvolte, Goldfaden a reuşit în bună parte să realizeze ceea ce şi-au dorit mulţi gînditori avansaţi şi anume ca teatrul să joace rolul pe care l-a jucat cîndva religia în viaţa popoarelor. .

Prezentînd pe scenă, alături de eroi locali, în viaţa lor de toate zilele,· şi figurile biblice ca pe nişte evrei simpli, asemănători locuitorilor din tîrguşoarele evreieşti, Goldfaden nu numai că a reînviat imagini ce aminteau de izvoarele teatrale din· antichitate - procesiuni, obiceiurile anumitor sărbători, melodii rituale, costume specifice- dar a şi demitizat aceste figuri, transformîndu-i, treptat, pe obişnuiţii caselor de rugăciuni în obişnuiţi ai teatrului evreiesc. Este o realizare cu care se pot mîndri numai oameni deosebit de înzestraţi, cu un talent înnăscut, iar numărul lor 21u este prea mare la nici un popor.

În ziua de 10 ianuarie a anului 19 08, zeci de mii de cetăteni americani constatau .cu surprindere că circulaţia marelui şi tumultuosului New York fusese oprită din cauza unei înmormîntări evreieşti. Surprinderea lor a fost cu atît mai mare cu cît întrebîndu-se cine era cel condus pe ultimul său drum, n-au putut afla prea mare lucru. Răspunsul l-au primit abia a doua zi, în articolul defond al ziarului „NewYorkWorld" din 11 ianuarie 1908:

.O înmormîntare care atrage în cortegiul funerar 75 OOO de persoane, care opreşte circulaţia şi umple străzile de atÎta lume încît e nevoie de 215 poliţişti

13

ISRAIL BERCOVICI

pentru a menţine. ordinea, est� ur; evenimen� d_eosebit chia� �i p��tru i;n mare oraş cu o populaţie numeroasa. �1ne � const1tu1t cauz.a .P�rt1c1paru un;i1 ase�enea puhoi de oameni? Un mare fmanciar, un mare politician, un mare mdustnaş de reputaţie internaţională sau un preşedi�te de trust care s-a sinucis? El, decedatul, n-a fost decît un simplu p<?et şi dramaturg, Avram Goldfaden, un Shakespeare evreu". · . . . ,

Iar ziarul "Times" scria, în articolul săti de fond dm 12 1anuane 1908, urma-toarele: . .

.De cînd Italia a declarat doliu naţional la moartea poetulm Carducc1 (1835-1907), nici un poet n-a mai avut parte de o înmormîntare ca Avram Goldfaden. . . . . .

Există poate unul sau doi poeţi englezi care. s.e pot astepta la o _as�el �e. înmormîntare. Lumea va veni să aducă un om�g1u numeÎor celor d1spa�ţ1, dar jalea va fi mult mai mică în comparaţie cu aceea de la înmormîntarea Im Avram Goldfaden. .

. Compacta m�să evreias.că de pe,_E.ast Si�� ş_i din Manh��i;:in şi-a n;i�n�f�st,:tt

preţuirea faţă de începutunle prop.ne1 poezn ş1 drama1:"r�n m acelaşi spmt !n care s-a manifes:at masa pubh�ul;i 1 pe vrem�a. teatrulm :hsa?etan .. La f�l ca m Londra secolulm al XVI-iea, asistam acum, a1c1, la o adevarata renaştere mtelectuală. Gîndurile si ideile unui popor asuprit de multă vreme îşi găsesc inspiraţia şi curajul în ope�ele simple ale propriilor săi poeţi şi dram":turgi. .

· Goldfaden a fost şi poet şi profet. S-ar_p�tea.ca m;ilţi �m�re cei ce au ;in:;plut străzile în cortegiul funerar să fi _fost �traşi dm simpla cunoz1tate, dar exista numeroase dovezi care atestă preţuirea ş1 dragostea de care s-a b,ucu�at ?mul 90Id: faden şi opera sa, preţuire pe care �u greti ne-o pu;=ern: mch1pm "':P;1mata asemănător la înmormîntarea vreunui .poet care· sc:ne in limba engleza 1n· ţara noastră." . . . ,

Un întelept contemporan - Stanislaw Jerzy Lee - a făcut o remarcă filozofică si î;, acelasi timp ironică, dar plină de adevăr: „Pentru o în111ormîntare frumo�să trebuie.să muncesti o viată întreagă". -- ·

Este ceea-ce a făcut A�ram G.;ldfaden. Drumul lui în viaţă a fost acoperit. mai mu�t de spini decît ?e floi;i. �I a plăt�: cu n;i;iltă amărăciune şi tristeţe bu�u-ria oferită contemporanilor săi şi generaţnlor vntoare. .

Popularitatea un,i".ersală a lui Av,ran;i Gold�ade� ?":te�ză dm �n';'I 1876, c:U:d a pus bazele primulm teatru profes1omst de hmba 1d1ş m Romama, la Iaşi, m vestita grădină „Pomul Verde"� · . , , . . . . . . .

De atunci Goldfaden este mdrăgit m rmdunle populaţiei evreieşti de pretutindeni, avînd admiratori îriflăcărati pentru toate formele de artă pe care le-a practicat si în care a cunosctit.Slicc�I. Unii îl apreciază mai mult ca poet, alţii mai mult 'pentru compoziţiile sale, dar cei mai mulţi îl admiră. ca om de :eatiu! domeniu în care într-adevăr a valorificat întreaga sa experienţă de viaţă şi cunostintele culturale dobîndite printr-o neobosită muncă.

Acest autor al Vrăjitoarei a fost el însuşi un mare vrăjitor al teatrului care a cumulat în persoana sa un autor iscusit, un_ regizor cu fantezie, un compozitor, un decora.tor, dat un mai puţin bun director de teatru, după cum el însuşi a con-1 A

O sută de ani de teatru evreiesc în România I semnat cu autOironie: „După ce termin de Scris, de regizat, mă transform î� director, în om de afaceri, domeniu în care, din păcate, mă pricep· cel mai putin . . . ". . · :

·Din cei G8 de ani ai vieţii sale, Goldfaden a dediqt peste cincizeci culturii evreiesti, dintre care treizeci şi doi de ani teatrului evreiesc. A publicat numeroase �olume de versuri, a creat zeci de piese de ,teatru - de la lucrări revuistice si operete pînă la lucrări de anvergură cu subiecte biblice şi caracter istoric-, a �cris nenumărate cuplete, a tradus si adaptat zeci de piese din literatura altor popoare, a compus nemuritoare mefodii care se cîntă si astăzi în, 'cele mai îndepărta.te colţur� ale lumii, a educat personal şi P.rin lucră;ile sale genera�ii de actori care i-au continuat opera. . ·

Personalitate complexă. a ctilturii moderne evreieşti, Avram Goldfaden a fost în egală măsură admirat si încurajat de unii contemporani pe cît a fost de.conte-stat şi dispreţuit de alţii. ' . . . Venind în România într-o perioadă 'cînd necesitatea unui teatru ev-reiese se impunea atît datorită unei tradiţii create de o serie ÎI\treagă de trubaduri în fninte cu distinsul Wolf Zbarjer Ehrenkrantz, cît şi aatorită exemp.lului stimulator al t�atrului românesc, în plin efort de afirmare în acei arii, Goldfaden i folosit morr!entul prielnic legîn_du-şi !'u.�ele de minu';latul teml?lu 'al ai;ti;i - cum I�.� numit el - teatrul evreiesc, c1ştig1nd recun�ştinţa unanimă care 1-a adus mat tîrziu faima mondială. · · · ·

- .De ·aici, din România, el a plecat apoi cu teatrul în Rusia, Polonia, Franţa, Anglia, An:'erica, dar n-a uitat niciodată şi nici n-a vrut să uite cît de inuit datora ?ontactu\ui cu ,!l--om�nia. Î1;1treaga_ sa oper�_ulteri�ară �nul�i ţ8�6 poartă semnele influentei romaneşti. Medml social al ţăru, muzica ş1 ob1cemnle populare, stadiul cultural din · acea vreme si-au lăsat o puteri că amprentă asupra poetului, compozitorului şi omului de t�atru. ·

Avram Goldfaden s-a născut la·12 iulie 1840,-ca fiu al unui ceasornicar.din orăşelul Staro-Konstantin, gnvernămîntul Vo.lînia. · . • •

După relatările lui Goldfaden, tatăl său se număra printre puţinii meseriasi din orăşel cărora le plăcea să citească o carte ori un ziar. Această dorinţă de ,cultură, pe care nu şi-o putuse satisface în tinereţe, îl determină să cheltuiască pînă la ultimul ban pentru · învăţătura copiilor săi. Goldfaden începe să frecventeze heder-ul (şcoala de învătămînt relig10s -pentru copii), dar învaţă şi acasă cu un profesor parti"."lar limbile germană şi rusă, precum şi biblia ÎI\ versiunea ei ger-mană.;·· ,

În anul 1857 Goldfaden este înscris la � şcoală rabinică, unde. se pregăteau clerici destinaţi să îndeplinească funcţia de ofiţer al stării civile pentru c.omunităţile evreieşti. După nouă ani de şcoală, în 1866, Goldfaden, care între timp îşi făcuse debutul în poezie, tipăreşte un volum de versuri în limba idis, cu care· trece în rîndurile poeţilor populari. , '

. În 1867 este. Î'!văţător la o şcoală din Simferopol, dar după un an pleacă la

Odesa, la un unchi al său. . . , În casa unchiului se împrieteneşte cu un fiu al acestuia, bun pianist, care îl

ajută să adapteze unele melodii-la poeziile sale. Tot aici, la Odessa,·se împrie-15

ISRAIL BERCOVICI

tenl'Şte cu alţi doi sc�iito ·• Line�z�i şi ��rnştein. Ziarul din localitate „KolMeVaser" (Glasul vestitor) 11 ubhca poez�1le. . _ . _ . .

Goldfaden frecventează sa poetulm de limba ebraica Ehahu Mordeha1 Werbel, cu a cărui fiică, Paulina, se va căsători mai tîrziu. · . . După un an.d7 şedere la Odessa, î� 1869 tipăreşte un nou ".olum de versui; ş� . teatru în Jimba 1d1ş _cu care fa.ce pnmul_ pas_ spre dramaturgie. Sceneta comica Di ţvei şheines (�el7 două ".ecme), pu�\1cata 10 acest volum, are mare succes, ..Stfel. că după trei am apare ş1 a doua ed1ţ1e. . . . , . · . . . .

Acest fapt îl stimulează pe G?ldf�den să scr;e m� d:part,'.!· �1tuatia _sa m�terială însă este foarte proastă. El şi' soţia sa treb".1�� sa tra1a;;ca �m safa�1':'. lu� �e învăţător care însuma 18 ruble .Pe lună: Cond1ţ11le m�tenale_� '??liga sa parasească învăţămîntul şi să se angajeze casier la un mag�z10 de _p _alarn. . • . În 1875 se află la Miinchen cu gîndul de·� studia :1'ed�cu:a, dar re�unţa �1 pleacă la Lemberg/Lvov unde, împr�ună cu pnetenul sau d10 tinereţe, L}Iletzk1, editează o gazetă săptămînală. „Isrulik": • . . . . .

În 1876 pleacă la Cernăuţi, unde ed1teaza un ziar, „Dos Bukov10er_Israelitişe Folksplat". Dar nici aici nu�şi poate �îştiga existenţa. El P':'ne aceas;a ş1 pe, s�all!-a faptului că, neputînd depune garanţia de 3 OOO de galbem nec�ara pentru 10re: gistrarea zia�ui, tre�uia s�-.i sc�imbe mereu numele, astfel că ziarul nu apuca sa cîstige teren 10 constunta cmtorilor. . , . . ' Io acelaşi an Go!df�den yine la r,i, che:1'a;: de lţh�k �i�re�cu, . achizito�l său de abonamente pentru ziar, care 10c':arca sa-l�o�".10g� sa-ş1 e�1:e2:e i;�blic caria în acest oras moldovenesc, unde existau mulţi c1titon potenţ1al,1 ş1 01c1 nu e,,; nevoie de gar�ntia respectivă.

. . Deoarece Goldfaden era cuno.scut aici datorită cîntecelor sale interpretate de

.cîntăreţii din Brody" prin cîrciumi şi cafenele, Librescu i-a propus să se .!?ro: ducă singur într�un loc�!. Gol1fade� a. acceptat, pentru suma de 1�0 fra�c1, _sa recite din lucrările sale 10 grăd

. ma Im Ş1me� _Mar�I unde Gro1ner �10ta difent:

cuplete prin�e care şi de-ale sale. par apanţ.ia lui 10 faţa .Publi�lm est:' u_rmata de un esec ş1 se hotărăşte să cont10ue cu editarea gazetei. Pîna la urma ajunge, însă, la ideeâ· creării unui teatru. , · · '

În anul 192G, la 50 de ani de la înfiinţar�a teatrului evreies�, a ap.ărut, sub' egida .Muzeului Teatrului Evreiesc" d� Ne_w �or� �n vol�m o!"�gi";! Goldfaden-Buh, conţiţlînd nu!"ero�se m�tenale b1?- ş1 b;bliogr:J1ce Eny1�d mc�uturile si evolutia teatrulm evreiesc s1 personalitatea 10teme1etorulm sau. Pr10tre materialele re;pecti".e se află şi î�s�mnă�le istori�lui ş_i criticului Dr. A. Mokdoni dese re locullm Goldfaden 10 1stona teatrulm evreiesc: . .

. .

' .Nici o istorie a teatrului din lume nu a avut parte de o apariţie ca .aceea a Im Goldfaden. În celelalte istorii totul s-a desfăşurat treptat. Din generaţie în generaţie s-au transmis crîmpeie de experienţă teatrală, din gener�ţie .în i:;e!:eraţie această experienţă a crescut, pînă cînd teatrul s-a dezvoltat ca o 10st1tuţie 10 sen-sul modern al cuvîntului. .

A. Goldfaden nu a avut în urma sa o istorie a teatrului evreiesc. Nu a avut în urma sa nici un fel de experienţă teatrală moştenită.

O sută de ani de teatru e_vreiesc în România

Ca Venus din spuma mării, el a apărut ca un om de teatru gata format, ca un om de teatru cu principii clare despre menirea teatrului în sensul cel mai modern al cuvîntului şi nu doar cu idei despre teatru în genere, ci cu noţiuni despre un teatru ev.reies� în limb� idiş, un teatru de care nimeni nu auzise şi pe care nu-l văzuse n1men1 . Acest om de teatru a apărut într-o lumi: evreiască pentru care în general t�.atrul fusese cu totul str�. ţ� viata _evre_ia.scă nu. au ."'!'istat nici �ele !".ai primitlve elemente ale teatrului: ruc1 _public, n1c1 actori, n1c1 repertonu, ruct cea mai mică do�ţă d: a juca teatru şi de a crea teatru. Apanţ1a Im Goldfaden este o enigmă. .

· În viaţa evreiască, chiar şi în mediul în care a crescut A. Goldfaden, nu a existat nici urmă de atmosferă în care să se fi putut dezvolta un om de teatru. Ca printr-o minune, această puternică personalitate teatrală multilaterală a răsărit pur şi simplu într-un deşert teatral. . . ' · O dată cu personalitatea lui Goldfaden a apărut un teatru întreg. El este actor, muzician, regizor, dramaturg şi directoţ .. Ne-a căzut dw cer un teatru gata făcut. E O minune."... ·

Aşa să fie oare? Hotărît, nu. În afirmaţiile istoricului Mokdoni recunoastem te'?rii care au circulat multă vreme fără acoperire documentară, unele por;,ind �h1a� �e la G;o!_dfaden, c_are, ':neori,_ d�rind, p7 merit, să-şi �s�g_ure paternitatea 1stonca a crearu teatru.lut evreiesc, a 1ns1stat ma1 mult asupra m1ttativelorsale si a neglijat „preistoria". ' '

Adevărul este că Avrain Goldfaden a beneficiat de o tradiţie popuhră bogată !n eli:mente .�eatrale, care �-a �ransmis din generaţie în generaţie, tradiţie aflată în 1stona �echi1 ?'ltur1 evre1eşt1, pe care el o cunoştea foarte bine, iar contactul lui cu medml social si cultural românesc i-a marcat tot cursul vierii si activitătii ulte-rioare toamnei anului 1876. . . ' '

• A7este p;obl�?'': v_or fi tr�tate_în capitolele_ următoare. Ele . ne vor ajuta.să l�lll;.uni;n .emgma s1 sa dovedim c� teatrul. evreiesc. nu a căzut d10 cer gata făcut ŞI ca nm;acolul n-a Îost deloc un rmracol, c1 o expenentă acumulată pe parcursul veacurilor şi care, întîlnind condiţii prielnice, a dat roade. ·

Continuare şi început . �p_r�cii�d meritel_e lui. Goldţaden în crearea primului teatru profesionist de

limba 1d1ş d10 lume, 1stonografia contemporană se simte datoare - în lumina noil'?r conc�ţii şi cer�etări-: să considere ev�nii;ien�l ca un îricef!ut, �ar şi ca o continuare, 10 sensul ca acest 10ce.Put nu trebme sa duca la concluzia că 10 cultura evreiască n�au existat manifestări teatrale - scrieri dramatice si spectacole - cu multe secole înainte de 1876. . . ' ·

*Dr. A. Mokdoni, Goldfaden-Buh, New York, 1926.

ISRAIL BERCOVICI

O preciz�re: cînd vorbim de.element7 de ţeat� evreiesc cai:e au �ist�t cu multe secole m urmă, nu ne referrm numai la creaţule populare ŞI culte m limba idiş - limbă ce a început a se forma în Germania în secolul al XI-iea, derivînd din limba germană literară de mijloc Mittelhochdeutsch, care s-a dezvoltat după legi specifice, desăvîrşindu-se, în răsăritul Europei, ca limbă literară în care s-a creat o bogată literatură modernă, în secolul al XIX-lea şi care este vorbită, scrisă si citită astăzi, conform datelor indicate de prof. Marvin Herzog de la Columbi; University în· al său Atlas al limbii idiş, de cinci-şase milioane de evrei din toată lumea-, ci si la elemente ce au existat în operele create în limba ebraică si care au stat şi ele 'la baza producţiilor teatrale de mai tîrziu, fără a mai adăuga creatiile de acest.gen realizate·de evrei pentru evrei în alte limbi europene şi care au ,f;,st. şi ele influenţa�e de �echile surse �i alto�e pe _spiri;ul culturii li.mbilor respective. Vom folosi, deci, pentru perioada mdepartata nu denumirea de „teatru evreiesc", ci una mai adecvată - de „teatru la evrei" .:......:.. insistînd asupra creaţiilor în cele două limbi de bază, ebtaică şi idiş, complementare între ele de-a lungul istoriei culturii evreieşti, limbi de care este atît de strîns legat edificiul unitar al acestei culturi.

A face legătura între teatrul evreiesc modern şi sursele sale străvechi din istoria evreilor n1.l este numai un prilej de a prezenta cîteva exemple şi a elucida de ce a apărut teatrul evreiesc atît de tîrziu, ci şi un prilej de a evidenţia că tocmai în această legătură cu vechile tradiţii populare rezidă explicaţia faptului că teatrul evreiesc; tîrziu constituit, a putut prinde rădăcini, a fost capabil să evolueze şi să devină o instituţie în rînd cu celelalte teatre europene; iar aceasta în m�re măsură datorită lui Avram Goldfaden. · · · · . . · Numeroase referiri istorice atestă că începutul teatrului la evrei îşi are originea în antichitate şi că el nu este străin de unele asemănări cti primele manifestări ale teatrului grec. Şi totuşi teatrul evreiesc, ca instituţie de cultură în accepţia generală a cuVÎntului, a apărut doar în secolul al XIX-iea. Care au fost cauzele ?

Istoricul Noah Prilutzki e de părere că teatrul evreiesc n"a apărut concomitent cu celelalte teatre naţionale din 'Europa pe de o parte pentru că în mediul evreiesc a lipsit şi autoritatea unei personalităţi culţurale care să consfinţească importanţa teatrului şi să ajute la afirmarea acestuia, iar pe de altă parte pentru că textele rugăciunilor au rămas în limba ebraică şi nu au fost transpuse în limba populară, aşa cum s-a întîmplat cu celelalte texte liturgice. De aceea, afirmă istoricu� teatrul evreiesc nu s-a putut dezvolta din surse proprii, ci numai după modele străine. Teatrul evreiesc, în adevăratul înţeles al cuvîntului, a fost întemeiat abia la 1876; atunci el a început să devină un teatru profesionist si să existe ca instituţie culturală naţională permanentă. · · · ' . . · .

Cercetătorii în domeniile culturii şi artei au stabilit demult că primele nuclee ale reprezentaţiilor teatrale trebuie căutate în acele producţii sincretice muzicale; În cîntecele şi dansurile din epocile străvechi, cînd colectivităţile se aflau încă în�r-o etapă cultu�ală f�arte primit�vă: D_iferitele jocuri şi cîntece·adapt�te a�urrutor momente dm agricultură, ob1cemnle populare legate de cultul zeilor s1 al demonilor, miturile şi legendele simbolizînd anotimpurile, lupta dintre iar�ă si vară, dintre soare şi ger, toate acestea au fost întreţesute cu elemente teatral-dr;-

O sută de ani de teatru evreiesc în România matice. După cu · • I · •

I m se ştie, m tara c as1ca a teatrului si a tr ed· · G · teatru era strîns legat de cultul religios . leagănul său , af! • j!I ;e'i- I

rec1a -erau aduse jertfe lui Dionysos zeul vir�rr·r" . I f

s7r

_ �- mga a taru pe care unui ţap. Dansul vesel se desfă�ura în ·u�t

·j' ŞI al

.e:r1 _1t�ţ11, ce av;a înfăţişarea vă sub forma dialogulu1' 'intre ' " J. a taru m, malţmdu-se cmtece de sla-corueu s1 cor. , ·

prbc�stf;� �:-:��[��i�U:i�:er;i?��l��

t:$��f�:�

a;;;��turifiJe�;�: j��rfrit teaf"l �'ti md:e cu momente teatrale s-�u p�s�rat în cele mai vechi monumenr!Jife�a':,': te :p'rok:a

mMpl1.ur1?am,desp�e dansu�1le ş1 cmtecele prin care femeile evreice, în frun-. s1-au exprimat recun r' f - d I h ·

cînd bărbatii - sorii sf fratii lor 'I I t oş i_nţa

d aţa . e e ova cel puternic, pe

al naturii. , . . ' . - i sa u au pnn ans ş1 cîntec pe puternicul zeu Din istoria culturii popoarelor · '

zentantii noii credinte, crestiniSmufur?pt

ene �-e ,este cunoscut modul cum repre-lor populare păgîne �daptî�d ve�hiie

c;;b� .s: dda_ U?- cadracter c

1reş_tin obiceiuri-

rile bisericii. . an, m ragite e popu aţ1e, la sărbăto-Tot astfel s-a întîmplat si la · h · · d „ bările populare_ care, la ti;,,puLJ��' �u f� aca m

. alte forme. C?biceiurile şi serviaţa colectivităţilor legate de munca' cîm :l

t ţ'�Cl:!�a�e m an':'�1te mon_iente din caracter strict national reli!!ios Jocu

·1

p u1 ş1 � .v1e1.-au capatat cu timpul un mat în cîntecele de slavă al� le�itiio/ln

e t��

clr

u,p,t

cmst'.:a zeilor s-au �ransforcute sub denumirea de psalm'" • R u.d ceste c_mtece de slava, cunos-

1 . " 1 , erau 1nsot1te e dansuri · · � .... . .

ta�ea psa m1lor este numit .si instrumentul, . . I ' I .ş1 muz�ca; m ma)On

D1onysos si în t 1 • ' I muzica ro OS!t. Ca s1 la altarul lui

d'f .

I' ' � , · l

emp u cmtece e de slavă erau cîntate sub formă d d' 1 • . 1 er1te e part1 a e corului si co ·ii . · . • b . · e ia og mtre sărbătorilor de SucOr** cî�d se

1tueu, numit inie ra1că „menaţeah".- În prima zi a

al făcliilor, care avea c�racterul u�:� a

�a P.'.' a t�r, se executa un spectaculos dans mulţime de oameni Poporul se �du�

a. evarat JOC P01Pu1 Iar, la care participau 0

de patru lampioane. foarte. înalte, c

a Im c':'rtea _remp u ui. Curtea era dominată . . are ummau mtregul oras p - · · o teau tmen ce turnau ulei în lămpi În . 1 f -

. 1 . ' . e sc�n man sta-dans. frenetic hărbati care aruncau

. în JU� rt

1eca�1 amp1on �e învîrteau într-:-un În timpul dansului. Multi dansatori-

· ��

r l 0 .

• e apn�se şi le p��nd;au din nou, tot

cîte patru pînă la opt torte aprinse, J ·1 en �ra

du am de ab1h mc1t aruncau în aer

vreuna să cadă. • apoi e pnn eau repede una după alta, fără ca În timp ce executau cu tÎ • · d • • ·· grupuri: - a 1 a in �minare �ceste exerciţii cîntau în dialog, pe

Grupul I: Ferice de copilăria noastră, ,-, _ Ce nu ne face de r:uşine bătrâneţea. ��.-M:--�.�l�� '

uz1co ogul Kurt Sachs, specializat în r bi 1 I „ . 38 OOO de leviţi nu·mai purin de 4 OOO P 0 _em� e cu turu muzicale antice, afirmă că din d •

. 1 . , r-· emu muzicanţi E1 erau împ· ti . " 24 d ucatorL stona Mttzia"i Universale Edi M . I� , ar, tl m e grupc cu 12 con-** Suca = cort. Sucot= sărhăto:r btura

. �z1ca a� Bbucureşti, 1961, P· 72. f"" l . I I • d

. . . . ea ucune1, sau sar ătoarea cortu ·1 c· . " . 111 u1 srae cm au ieşit dm robie « (Le ., . l XXIII . n or, „ aci m corrur1 au stat . • Vl ICU, , 43) ,

ISRAIL BERCOVICI

Grupul II: Ferice de bătrîneţea noastră, Ce ne iartă pentru păcatele. tinereţii.

Apoi cîntau împreună: Grupurile I şi II: Ferice de cel i:e n-a păcătuit

Şi de cel ce a păcătuit şi i se iartă. În acest timp, un foarte mare număr de !eviţi,' cu felurite instrumente muzi

cale, se. aşezau pe cele cincisprezece trepte extrem de largi ce duceau de la locul rezervat bărbaţilor spre locul rezervat femeilor, cîntînd psalmii numiţi "Şir han:iaalot", cîntecele treptelor. „Mi şelo raa simhat beit haşoeva - exclamă entuziasmat cronicarul talmudic - Io raa simha miiamav" (Cine n-a văzut bucuria acestei sărbători, n-a văzut bucurie în viaţa lui). . Veselia si bucuria erau atît de mari pentru că la această sărbătoare participa marea masă'a poporului. La sărbătorile oficiale naţional-religioase, poporul juca, de obicei, un rol pasiv, de SJ?ectator; rolul activ îl jucau preoţii şi leviţii. Dar poporul nu se putea mulţumi cu rolul pasiv de spectator. De aceea, în afară de sărbătorile religioase, oficiale, au apărut o serie întreagă de serbări populare, la care participau grupuri mari umane; si tocmai .aceste serbări erau deosebit de bogate în momente dramatice. Astfel de sărbători populare erau de .două feluri: ocazionale şi permanente, legate de un anumit termen. Prima categorie de serbări era legată de întîmplări extraordinare ca, de exemplu, victoria asupra unui duşman. După victoria asupra lui Goliat, un cor de femei l-a întîmpinat pe David cu dans şi cmtec: „Sau! a învins mii de duşmani, dar David zeci de mii!" Cea de-a doua catei;;orie de serbări era legată de calendar, adică de anumite anotimpuri. Duf>ă unii cercetători, Cîntarea cîntărilor -; , în care este armonios împletită duola primăvară: primăvara naturii, venită după îngheţul iernii şi primăvara înflorită în două inimi iubitoare - este o culegere de cîntece menite a fi cîntate în cor, cu dans, primăvara, în preajma sărbătorii de Pesah. La executarea acestor. cîntece participau două formaţii corale, un cor de femei şi un cor de bărbaţi,' fiecare cu ,proprml său corifeu. Primele două cîntece erau ,un dialog între iubit si: iubită, în cel de-al treilea corul cînta strofa de încheiere; în cel de-al patrul�a' cînta din nou numai perechea de îndrăgostiţi, în cel de-al cincilea dădea replica si corul (versul 9); tot corul începea cîntecele şase şi şapte şi participa la cel de-�!' optulea. · ·

O sărbătoare populară era şi a cincisprezecea zi a lunii Av, care, după cum se spune în Talmudul babilonian, se numea "Ziua securii sfărîmate", pentru că această zi era ultima zi din an cînd tăietorii de lemne tăiau copaci în pădure.' Lemnele provenite din arborii tăiaţi după această dată - au constatat ei - nu se mai uscau bine, deoarece, „începînd din ziua a cincisprezecea a lunii Av, puterea soarelui slăbeşte, iar no.l'ţile cresc". Această sărbătoare era una din cele mai frumoase ale poporului lm Israel -povesteşte tanaitul Raban Şimon ben Gamliel* '

* Raban' Şimon ben Gam1iel - mare învăţat, printre primii care a primit titlul de Raban, unuld.intre principalii conducători spirituali ai evreilor în primele decenii ale secolului al Ii-lea e.n. în fruntea Sanhedrinului, el a propovăduit principiul: „Pe trei lucruri se întemeiază lumea: pe adevăr,: dreptate şi pace"'. ·

O sută de ani de teatru evreiesc în România -, toate fetde evreice dansau si cîntau

. .. . . .

mîndrească fată de altele cit Îmbr- - . pn� vi� iar pentru ca mc1 una să nu se c.e1e săra�e, toate �rau îmbrăcate î:r:hiii1i,� idl�J�2�: ;:J: �că de ruşine pe Sş1 'an sun aFveau

l ş1

bun caracter erotic. Fetele dansau în fata l:iăietilor fui'bt

1·1�ncdmu:�c: e 1nsoare. ete e ogate cîntau: · , 1 sa

r:mere, n�_,te �ta la frumusefe, C1 la familia din care vine fata ce ţi-o alegi. Cele frumoase cîntau: '

Tinei;e, nu, te uita la a�ere, Averea-i trecătoare,.priveste frumu�etea. Iar ceţe urîte îşi cîntau . . . fidelitatea lor*". . '

T merele evreice dansau în grădini si cîn ' . cincisprezecea a lunii Av ci si în ziu d' I tau

Kc.mtece erotice nu numai în ziua a

Î T . *� , , a e om •pur.

E n .

. aamt • cap. 4, p�g. 26, se spune, în numele lui Raban Simon ben G ml"el . " vreu n-au cunoscut zile d ... b- · f · a 1 •

K" . "I ' . .. e e sar atoare mai rumoase ca zilele de 15 A . I n:Jur, ·!' � I

dn' c:re tmeru Ierusalimului cîntau si dansau în vii · • Rezul:}'

-0!"1

pun e m epartate, lom Kipur-ul n-a fost -' d . . _ · : · . , a �a, m �;�t�i��J'. ci, dimpotrivă, cea mai veselă s��b:t��:�şla�:c:::te:tda�:�;

Dar în ziua de lom Kipur, „ziua cea mare a . - . .. , - - ..• ;;�: hc:::r�c;�: ��:�:�î:�!�t��: di�me.nte :e��a?f'�:�� dr�':tic:'t� �;: să fie ţapul ispăşitor. ' ' .

cet dm ţapi, aleşi de marele preot, urma

„Apoi Aaron să arunce sorti pentru cei d · · . . un sorţ pentru Azazel. · ' 01 ţapi. un. sorţ pentru Domnul şi . . �

i Aaron s� apropie ţapul pentru care a Căzut sortul Domnului s. - 1 · d -Jertra pentru pacat. · · „1 sa- a uca I�r ţapul pentru care a căzut sortul lu· Az 1 - 1 d -

. , . imlu1, ca să săvîrŞe. ască .ispăsirea, tri "t' dl

l la�e

Asa-

la ,uca v1':1 ma1ntea Dom-ş.

A '

· · ' rm m u- u1 zaze m pustie 1 aron să-si pună amîndouă mÎin"l l '1 · · . · · · mărturisească �pra lui toate nedre t-t"l e/Î e f,� cap� i'.'Pulu1 celui viu si să lege şi toate păc�tele !Or şi să le punf a,i e ' \

0r u\1�ra.el ŞI toate călCările l.;r de să-l t�imită în p;ustie:. . · pe capu ţapu Ul ş1, cu un om care stă gata, ş, aceasta să vă fie vouă drept veşnic- ·1- - . d toate păcatele lor,, q dată pe an!" ·

a pravi a, curaţm pe fiii lui .Israel de (Leviticul, XVI, 8, 9, 10, 21, 22, 34)

* Cincisprezece veacuri mai tîrziu des· . d . , , -

transpusă pe scenă în celebra sa operEită S�/am:erea e mai sus a fost preluată de Goldfaden şi ** Taanit- tratat tabfi di · b "' · . u c, ogat m folclor, ce se ocupă de aspecte aJe vieţii tinerilor.

ISRAIL BERcOVICI

Ţapul nu era dus pe un drum obişnuit, ci se con.struia o estraciă înaltă,.care

ducea din incinta lăcaşul)Ji sfînt, trecînd prin anumite colibe, pînă·în afara qra

sului. Ţapul era condus de la o colibă la ;ilta,de, către un om·sFecial ales, numai de

la ultima colibă nu mai era condus, iar lumea privea, de la· distanţă, la cele ce se

întîmplau în continuare. Omul care conducea ţapul împărţea în două panglica

roşie, o jumătate o lega de o stîncă, iar cealaltă jumătate de coarnele ţapului şi

îmj>ingea ţapul din spate pînă c_e ţapul cădea_ Şi începea să se rostogolească din

vîrful stînci1. Cînd ţapul aiungea la jumătatea muntelui, el era deja complet zdro

bit. Înştiinţarea că ţapul a ajuns la destinaţie se făcea l'rin semnalizări cu fanioane

de către anumiţi paznici înşiraţi de la Ierusalim pînă la muntele stîncos.

Comentatorii vechii literaturi s-au străduit să' găsească o explicaţie adecvată

acest�i ceremonii bizare a ţapului în ziua sfîntă de lom Kipur. Abraham Ibn

Ezra a arătat că porunca privind ţapul ispăşitor este anterioară avertismentului

devenit lege: · . · · . " , , . . · . , . . · . . .

.Aşaîncît să nu mai aducă jertfele lor zeilor cu chip de ţap şi.să se pînaăreas

că închinîndu-se lor. Aceasta să-fie lege veşnică, pentru ei şi întru neam· de nea-

mul lor". (Leviticul, XVII, 7). , . . . . .. . ·

Rezultă clar că, în timpurile străyechi - ceremonia cu ţapul, isj>ăşitor. este

consemnată; cam cu 1500 de ani î.e.n . . -, şi fiii lui Israel au venerat zei a căror

emblemă erau ţapul sau alte.vietăţi, iar Azazel este chiar frate geamăn cu Dionr

sos. Şi, în cinstea sa, tinerele evreice dansau prin vii în ziua a zecea a lunii Tişri si

cîntau cîntece �roti_ce, ca şi tinerele eline în tii:upul di()pisia7e�or. . . . . . ' Dar tragedia elm.ă nu s-a dezvoltat numai .dn cultul rehg10s al lui D10nysos,

deşi în conştiinţa poporului. ea a fost considerat,ă o manifestare cu. caracter reli

gios, un cult al zeului. Mitul popular, explicat şi înnobilat de creatia genială a

poetului, s-a întrupat pe scenă în forme reale, concrete, dezvăluindu-se în faţa

întregii colectivităţi în imagini şi cuvînt. Tocplai di11 .această cauză· cultul lui

Azazel nu a putut fertiliza arta dramatică la evrei chiar dacă ceremonia de lom

Kipur cu ţapul ispăşitor a fost atît de bogată în efecte dramatice. Arta dramatică

evreiască .nu s-a putut naşte din ceremonialul religios pentru că c,eremonia de

lom Kipur reprezintă, după cum s-a văzut, apusul cultului lui Azazel, al ihitulu'i

popular legat de sacrificarea tapului.'Culi:ul lui Azazel a mai trăit în amintirea

oamenilor, dar a fost învins de cultul _lui Iehova. Nu lui _Azazel, ci lui Iehova i

s-au adus jertfe pe altatul de aur; .iar ţapul ispăşitor, jertfa pe11tru Azazel, sim

bolul păcatului şi al vinovăţiei; a fo�� trimis în pustiu, în afara obstii, aruncat de

pe muntele cu stînci ascuţite. A învins Iehova, dumnezeul profeţilor. Dintrcuri. Dumnezeu etnic, el a devenit un dumnezeu universal, care nu mai îngăduie alti

zei şi a cărui întruchil'are efectivă este de neconc,eput. ' · . " , Dumnezeul fără_ chip şi fără trup i-a alungat pe toţi ceilalti zei din conştiinţa

poporu!ui1 iar prin a��asta_a fost exclusă si i;:osibilita�e� ca ditirambii? cîntecele

de lauda ş1 de preamanre catre dumnezeuÎ Im Israel s1 dialogul corulm să cal'ety

forme concrete, să fie însoţite de mimică şi gest şi să devină spectacol teatral, dra-{

* Abraham Ibn Ezra (1092-1167) - poer şi filozof din „epoca de aur" a culturii ebraice îă

Spania, unul din cei mai severi cri�ci ai textelor biblice. Lu�e sale ]-"au influenţa! şi pe SpinozaÎ

I


matic-relişios transpus în im · · Ex · .

dragoste s1 sla�ă nu s-a putut :�1'..1· P�e:ea patosulm generat de sentimentul de

c1 o_rporale: concrete, �i a trebuit s�r:; r��!!�?��il�n ��î�!n� li �r:J t

sufleatrale,

Ul omenesc. Edificatoare în această . . - . ŞI a o etu

Ac_ eastă opera," desi boga" • I pnvmţa este m�nunata Carte a lui Iov.

d . . d , � m e emente teatrale dramatice, • . e c1t1t, ar nu a fost reprezentată e vreo s e

... " . a .ramas �tJ,ma1 o carte

monoteistă s-a·Împotrivit ideii de /face d' �na mtz-':1� dialog :vm. Concepţia

de a face din povestirea des re mar I /n artea- '!' ov o „piesă de teatru",

şi a�at într-o aprigă disputf cu cel fu��ea h �fl�l�idman,·Însetat de dreptate

matlc Pe bună dr t ' d . c ip ŞI ra e trup, un spectacol dra

influe�tat de /ov �fta ':,> cm l s-a reproşat lui Goethe că Faust este întrucîtva

aducă !�ude decît să fi:��fti:�.z:entru aceasta ar trebui mai degrabă să mi se

S-a repetat, aici, ceea ce s-a întîmplat · • I d . I . „Să nu-ti faci chip cioplit" Art' tul

şi m a t. o�enm a artei, în sculptură: . h' . d

. is evreu n-a avut voie să cr ' f I tlce, c ipun e oameni sau de a . I

. . . eeze, m orme P. as-

Artistul evreu a dăltuitîn schimb f�Ja e, l'.�n� a _nu .fi transformate în idoli.

mente artistice inspirate de lant anint '!':P!aEr� �nunate arabescuri, omac

venit o vreme factorul predJmi e, , ma e ŞI p;isan ŞI astfel ornamentatia a de

priu. nant m arta evreiască, dobîndind un stil ai ei pro-

Tot astfel s-au p,etrecut lucru ;I · • d · . Î ,

putut dezvolta fires� sub fo . n et·

l� arta ramaucă. ntrucît aceasta nu s-a

la f�rmă narativă. F;ntezia ;;JJ:.� ��a „spectac�lu.lui", ea a recurs la cuvînt, fascmante prin marea abundentă d

at un numar.1mens de legende absolut suficient să amintim ciclul de !e'gend:J�°.:��e

�ram1atice1pe1care le conţin. Este mmunatul său tron atît de bi

g mţe eptu . So omon, care sade pe l • · . - ne cunoscut tuturor evocat în l't ' ara "': nu mai i;:uţin�_măiestrie decît scutul lui Ahile În Iliada

I eratura popu-Dialog)ll, discuua au devenit forma d · • ··

· ·

explică şi faptul că 'în literatura evreiască d�mnanla a ;fultor legende, ceea ce pmlt forma poetică numită macama** re!

m :vu me .!u s-a. dezvoltat aut de

ccare de asemenea arta teatrală nu a pu;Jr 'nflat� '!f.poeţn.evre1 de la cei arabi, la ,care au împiedicat dezvoltarea e' I

. I on, m motive asemănătoare celor · M l . ·

1 a evre1. , u te dm macamele ebrai • ·a

1 I I

- ·

sînt foarte bogate în dialo ri cf 1��ec! . ce, e �-e poe�!ui I eh uda Alliarizi***

discutii: credinciosul si er!t'iCC:1

s�tul �nzi. atlt .fnnţ:'le vn cît şi noţiunile poartă

sabia Şi pana, zgîrceni� si dărni�ia În uşn

1 seloeţia; zma ş1

di�olapte

la, uscatul şi oceanul,

· 1 . ' · macame a ogu est hi -. · d

patru mter ocuton concomitent: trupul sufletul . . . . e purtat c ar e ; J?ocui:r1ente istorice stau -mărturie �ă î

' mmtea ş1 1sp1ta. . evrei manifestări teatrale si de circ sub 'nfl

n seco.lul I a!. Iel

V:-lea e.n. au ex1stada • 1 uenţa cu. tur11 me. ,-

,_ • Johann Peter Eckennann Co -b' . G h · ** M, li

- nvor. zn cu oet e 18 ianuarie 1825-·

_„., acama - gen cerar specific Iiceratur .. . j El . .

ttmacă, presărarea naraţiunii cu momence h zlii . u or��ca_ e. e�entul său distinctiv este proza

- *** I eh uda Alharizi -unul din Ultnn: ;1 parnc1�ar.ea, oh�şatori�, la acţiune a scriitorului.

XII-Ie:; s-.a. ocupat de creaţia poetică a co:!'m

ez=� ru. ?.0:;:1� :hrru.ce din Spania seCOlului al

sugestive şt mstructive în lucrarea sa 7: hk . � r sru., edicmdu-Ie unele macame foarte

împărtăşeşte semenilor din experienţa �

e��=�, m care autor:ul apare

, Ca' un fel de Don Quijote cc

ISRAIL BERCOVICI

Acestea sînt sursele şi elementele de care se leagă mai toate manifestările populare cu caracter teatral care au existat sporadic de-a lungul anilor în rînaurile colectivităţilor evreieşti din Europa. Manifestările respective, de cele mai multe ori cu tin·caraCter improvizat, orgallizate,.de „autoric' ,care erau şi „interpreţi", conţineau fragmente din fiecare sursă 'amintită: pasaje din psalmi şi parafraze ?!n Cîntarea Cîntă_rilo'! _scene biblice _şi referiri la viaţa �o,_cal� din fiecare tara 1n care aceste man1festar1 aveau loc. Dintre ele se detaseaza 1nsa una care se �propie cel mai ip.uit de noţiunea de teatru şi care şi-a pu� amprenta pe caracterul şi evoluţia teat.rului evreiesc modern, nu numai pe cel întemeiat de Goldfaden, ci şi pe cel practicat de multe· trupe evreieşti în anii care au urmat. Este vorba de cunoscutul Purim-şpil. ·

. . Printre primele manifestări de spectacol colectiv - construit pe· o anumită acţiune, cU diaio·g, mişcare rşi cîntec - de pe urma cărora au -şi rămas în istoria literaturii dramatice numeroase texte, se numără Purim-spil-ul. Trebuie menţionat că denumirea'âe·Purim-şJ<il se referă nu numai la ;pectacolele care au la bază legen?a din C�rtea Esterei. �nveselitotii P?pulari, car� pr�ze�tau ca spe�ac col aceasta legenda, prezentau şi.alte scene ş1 legende ·dm b1bhe, ca de pildă „ Vinderea lui Iosif", „Sacrificarea lui Isac" şi altele� Toate aceste „spectacole" au primit numele de Purim-şpil, iar interpreţii lor de purim-şpiler-i. Aceasta şi datorită faptului că, după '?lm se va vedea, dintre toate legend�le, legenda Esterei a 'fost cea mai răspîndită: · · . · . . 1

. De altfel la. evrei au existat, ca şi în rîndurile altor popoare, înveselitori, stri" g_ăt�ri� jongleri, scamat.o:i, bu�oni? cîn�reţi, '_c�.re; a� exer�itat prin ·arta lo·r: o în: fluenţa asupra populaţ1e1 evre1eşt1, ca ş1 colega lor de breaslă asupra grecilor s1 r?inanilor. Ei îsi p�ezentau producţiile în public,' individual. Spectacole cole�nve, de ansamblu, care cuprindeau toate aceste personaje, au devenit abia Purim-şp\1-urile. Este interesant de subliniat că; deşi sărbătoarea deJ?urim este într-o oarecare măsură pîriă astăzi legată de religie, diri cele mai vechi timfuri o�ei:iii au lu":t lt;genda E�t:rei drept pn;text pen�ru a .fa�e din Pur!m-şpi un lllljloc de.a oghnd1 o anullllta stare sociala· a momentului ş1 a' cadrulm respectiv, în funcţie de locul şi de timpul cînd s-au prezentat P,urim-şpil-urile âe-a lungul anilor. · · ' 1 1 , . - . • •

Vom da cîteva exemple 'pentru a demonstra eum sCâu transformat ·eroii legeiid�i :�e Puri':' _în fiecare loc şi la fie�are d!n ":utori şi oim a.ceşti eroi'âii fost folos1ţ1 m lucran care au drep� conflict acţmru foarte apropiate de timpurile noastre. · · , . · · · -

' · .În B�bili?n, flădii fă�ea;t ? fip�ină �e�l reP,tezenta.pe Hania� şi o ptiheau pe acoperişuri cu patru-cmc1 zile mainte de Purim. În zma de Punm făceau un foc şi -:rd�':' această fi�ri'!'ă. În _timp ce ea ar�e.a, flăcăii dansau şi cint�u în jurul focului. Întmdeau o frmgh1e'deasupra focului ş1 săreau peste ea. ·· ·

În anul 408, împăratt,il ,Theodosiu"al II-iea a interzis serbarea de Purim. Pe atunci evreii at"irnau în curtea 'sinagogii un manechin care trebuia să-l reprezinte pe Haman călăul După spînzurarea manechinului se dădea foc spînzurătorii cu manechin cu tot. Răuvoitorii au reclamat cezarului că arderea manechinului ar fi o aluzie la răstignirea lui Isus. Cezarul a interzis serbarea, dar interdictia a rămas ' .

O sută de ani de teatru evreiesc în România.

�i:,�te hîrtie. Serbarea .avea loc în continuare. În plină veselie, se ardea mane-Printre evreii din Caucaz exista b · · 1 • ; d

. ·

toarcerea bărbatului de la sina o _o ic��u c_a m Z!Ua e _Punm, înainte de în-smoală, iar la întrebarea bărbatuÎui�

a, C

o ,!a sa �.\:regă�easca un butuc spoit cu Făcînd pe mîniosul, bărbatul arunc; bu:�.:i"fn'fo'c

s,?J1a să răspundă: .Haman". Bazmdu-se :Pe astfel de documente · ·

. · . . . reprezintă embrionul Purim-snil-ur"l

l uru.1 �st?nci susţm că acele serbări Istoricul B G :· (

,, ·' or e ma1 firzm. Legend

.. . �i;n _1868-� 925) 'comentează astfel serbările de Purim. " a c1t1ta m smagoga nu ofere "bi!· · ra. Sina�oga e un cadru prea sobru D a vrel posd ltfte:pentru a practica sati

sinagog1i. Acolo se atîma manechin j ":ce.ea egen . a a ost dramatizată în curtea

tui lucni. Oricît de primitiv ar fi fostu ŞI c�ne se pncepea g_lumea pe seama aces

un spectacol si nu e deloc exagerat d a<:_eaf

st )OC�put:mp to�ş1 vc;dea în el o acţiune, d ed" d' '

. aca irmam ca urim-sn1l-ul e m .

, e corn ie ec1t primele manifestări vesele , h. 1 'F . a1 apropiat socotite drept începutul dramei recesti N

inc ipate zeu ... u1 �Io�ysos, care sînt yoltat un astfel de Purim-spil. dlum�l

· e pulem_uşo; �nch.ipm cum s-a dezc )Urui· focului erau mai întîi im roviz t

e, �'!'oave e ŞI striga�nle ce se făceau în Cele mai reuşite improvizatii rfmînea�

t . •ecare _spunde.a c<:-1 �e�ea prin minte.

De la an la an J. ocurile d , . n memona au itonulm s1 a unor autori. . . eveneau mai ponulare mai cu ', • un anullllt s�11. A dev'enitdeci posibilă sf stab ·1?

!'oscut� pma. c7 s-a creat mare orgamzată a textului, fără

. , �-ir:a unei. anullllte ord1m, o deda� Unul srunea, altul îi răspundea.

;:��epreda �i se Stld�ghereasc;ă unii pe aJ�i.

umoru popular".** pam eci a un ialog ce-ş1_ trage seva din Nu .roate exista nici o îndoială a'su ra fa . 1 · - d

. · '

. teatrul ş1 pictura la evrei ati fost împ"

:Ji �tu Ul da, eş1 ve":cun de-a rîndul teatrul şi-a croit drum în ciuda acest�;

�catl. '? a. se; ei;volta din cauza religiei, C'.ercetătorul Israel Ţinberg (1873-193l)

re jşti ş1 �1-a cauţat form_e de �xpresie. dm Metz cu privire la înves· eliton··

re. ateaza protestul clenculu1 Eliezer ' b - • d 1 care-s1 fac ·de cap 1 · · . Im racm u-se în haine femeiesti" A

"!t" 1'

. . . ]'

a nunţi ş1 petrecen, buf · ·• f

, · 1 c enc1 se p mg de · - - ··• · d " onn ._Care ac glume deocheate. . - . „pacatoşu ş1 · e Aceşti înveselitori creau cînteCe poves · · · w - • •

-lumea la cumetrii, dar mai ales'la n�rit"

tm J,1p�rate, satin7e, cu care distrau cîte o săJ?�ămînă.încheiată. Memoriali�� Q�ck�fHcum �et1e, Ţn .trecut du'.'.'u sale apanţ1a unui grup de artisti la nunta b .. -

ame escne m memomle al XVII-iea: .Cînd stimatii 0.;; eti

?gata a unor rude de-ale ei în secolul şi-au băut tacticos vinul ' au f!t' s

�� termmal de .mîn�at prăjiturile si fructele si felul de comicării cu car; publicul s-a ",;':,��e {.}'.fiu _1ntrat m":�caţ4 făcînd t�t dans al morţii, care a plăcut foarte mult"***

rş1t, mascaţu au executat un Este !ocul să.facem o precizare. Pe

. 1 - .

, - .

. nefondat:'; că, începînd din secoluLal XlfJ:

1:;1u

ată vdeme s�a _mce�ţemt ideea,

aflat sub influenta misterelor mai al I a, rta r�at1ca evreiască s-ar fi -------·-- ' es a ce or germane. Misterele nu puteau stîrni

*:· :��:!: '};� �şi�te fun i�� teater 11n drame, Vilna�New York, 1930. *** D. M

' . ' g eşihte [un idzşn teater, New York 1929 ie emoiren der GliickelHameln (1645-1719), F--;_,..� , , .L<UJ.l\.!un:-am-Mam, 1896.

ISRAIL BERCOVICI

simpatie în rîndurile evreilor şi cu atît mai puţin tentaţia de a le imita, deoarece,

pe lîngă faptul că ele se prezentau, dacă nu chiar în biserică, măcar în curtea ei,

sau în apropiere, cu prilejul unor sărbători în cursul cărora evreii erau sfătuiţi să

circule mai puţin pe străzile din afara ghetourilor, de .cele mai multe ori miste

rele, şi mai cu seamă cele apărute după cruciade, nu erau lipsite de aluzii anti-

semite. Abia în .Pragul secolului al XVI-iea, cînd în Italia a luat naştere un teatru cu

caracter naţional avînd un repertoriu laic, iar drama umanistă a căpătat prioritate asupra misterelor, a apărut un climat artistic adecvat în care şi evreii să se poată interesa de arta Melpomenei.

Acelasi lucru s-a întîmplat si în Germania.· O serie întreagă de cauze social-politice şi culturale au determinat existenţa unei largi mişcări pentrU reforme religioase în urma cărora Germania s-a despăi:ţit nu numai de biserica catolică, ci

şi de cultura religioasă latină. Vestita traducere germană a Bibliei de către Martin Luther a fost rezultatul logic al unui proces soc1al-cultural important şi îndelungat. Şi tocmai acest proces cultural a făcut ca însuşi contemporanul şi adeptul fnf!ăcărat al lui Luther, vestitul Hans Sachs, să fie reformatorul teatrului popular

german, întemeietorul teatrului laic. Faptul că Hans Sachs a creat o serie întreagă de piese cu caracter laic dar pe teme biblice, cum ar fi: Estera, Judith, Judecata

lui Solomon şi altele, a produs o impresie deosebită asupra evreilor din ghetourile germane. Aceste lucrări au trezit interesul evreilor pentru teatrul german şi au creat legătura între teatrUl evreiesc şi cel german, am"mdouă folosind ace-leaşi surse, teme şi erocedee de realizare a spectacolelor.

. • .

În aceste împreiurări s-a creat, în sf'irşit, "euntea" dintre ghetoul evreiesc si teatrul european, iar zidul care izolase populatia evreiască de tem

plul Melpom�nei a fost dărîmat. Apar acum şi printre evrei piese create după modelul pieselor de carnaval, precum· şi creaţii dramatice după modelul dramelor biblice, în care au putut fi utilizaţi, în sfîrşit, pentrU teatrU;:germenii dramatici răspîndiţi cu prisosinţă în vechea literatură populară cunoscută sub numele de Midraşim,

chiar dacă folosirea lor s-a făcut într-o formă primitivă. . E de-remarcat faptul că, în timp ce autorii englezi şi germani utilizau ca sursă

pentrU creaţiile lor numai Biblia, autorii evrei foloseau· în piesele lor în plus si folclorul, vechi şi nou, creat în jurul legendelor biblice.

'

Istoricul I. Ţinberg. relatează că, în secolele XVI-XVIII, cea mai populară piesă din Europa centrală a fost Drama Esterei sau Acta Ahaşveroş. Într-o culegere de piese englezeşti, care a apărut în Germania în 1624, prima lucrare este Comedia despre regina Ester a şi trufaş ul Haman. Istoricul ne mai. informează că P.�ul spectacol care s-a jucat la curtea ţarului Alexei în anul 1672 a fost come-a1a Acta Ahaşveroş.

Unul din cele mai vechi texte de Purim-şpil datează din anul 1708. Acest text s-a păstrat printr-o întîmplare fericită şi se află retipărit în volumulJudische

Merkwurdigkeiten, editat de J.J. Schudt*. Îndată după apariţia sa, acest Purim-

• Johann Jakob Schudt (1664-1722) - orientalist, rector al gimnaziului din Frankfurt, autorul valoroasei culegeri de texte privind istoria şi cultura evreilor,]Udische MerkwUrdigkeiten,

apărută la Frankfurt şi Leipzig în 1714 şi retipărită la Berlin în 1922.


şpil_adfost ar� de către �ficialităţi. De aceea a.devenit o rar1'tate. Cî d

.. .

anta e contmutul I · • ·

d · m 1e1 cunos-

se �tribuie in piesă ��l�l��uÎab�fo� sf:�a de ce a fost ars._�or��hai, cărui; i sociale din acea vreme. Editia la ca

, J

i:umero,:ise_ aluzu satmce la stările pri.mul_rînd dir;i ea aflăm că piesa se ;u�:a

ra:d":'':, k'�îi:,�;° vaţoare deose�ită; în

Î fi mai rentabilă pentru interpreti în al doilfa rînd afl. P,!lţde Gberso�a)e, spre bu�rată

llege

bndfa Es

lt".rei, iar în al t��ilea rînd constatăm

a: 1�[ Jordeehr

3: .ost prc;-u1a ro ul u onu ui. .

ai 1 se atn-Întîlnirea dintre comicii evulu' d' „ .

evrei din diferite alte tări a exercit! :ie . 'fi euro!'ean cu t�badurn ŞI înveselitorii

tisment evreieşti, ci şi' asupra jocucl�/;0��ÎJ;e ml n1mai asupra artîei de diver

XN-lea un evreu spaniol a creat Pj,ularul dana el a tor_P.,ofoare. n secolul al

D j · ·u -- „ s a mortu „ ansu mortl1 este o creatie ramati w

• • 1 d .

. . tanţi a� tu�ro� st;aturilor social�dinacea e�ao�.'f�;ăre'�,�'j-ţi

ersdi;ia� lepdrezei:torul ŞI arh1ep1scopul contele si e . 1 d I .; a ŞI car m u ' ommtul, cămătarul si dato;,,icul toci ap

pisc;'pul! 0

1cto� ŞI bolnavul, rabinul Şi preo-

t I _ „ " ' " ar 1n c 1pa upte1 cu moartea. ·

n . taua, faima unor bufom evrei a cîsti ' • . . ·

1 . . . fost cazul renumitului bufon Sokolk

' , gat pma sd, '. curţi e prmc1are, cum a

Î 1 d ·1 a, aiuns la curtea m Ferrara.

. n :'II un e germane, în ghetourile evr . t. d . • , .

sabia Im Damocles _evreii au fost eh" · . ei� .1'd

":supra �!ora atima mereu al :xyI-lea � veselia colectivă se manif:�:::f':��e �·

citÎa on m cu�sul secolului prilei de veselie doar la sărbătorile famili 1

, ar: t1 evul ri:ediu se qea un

Evreii din .Polonia nu constituiau .o exce tie.e, m specia a nunţi sau de Purim. În schimb la evreii italien · · · P d 1 .

fapt dovedit si de marele nu�:,'.'d�"::J.'.. ar;isu a� at11n� nivelul _adevăratei arte,

t " d d ' ucu O ZI fi UZ I Ca I Sl CU o cultu' · t

· •

maeş r1. e ans care au activat în sec I I 1 XVI I ,: . ra eoret1ca,

Mantua; Ferrara sau Roma. În acest . o u a . •

- ea. '':' camerele evreiesti din c1'.iar trupe de teatru, după exemplul �raşe a�

·Îpaflt pnm-:le �arafuri �reieşti şi

tnlor de balet italieni.. ompanu or I armomce italiene ş1 al maeş-

În ghetourile germane si slave s-a dezvoltat, •

vechea traditie populară te�trală E suf . aprh

�apbe '1'. tot secolul al XVI-iea,

. ' • . . , . . . a nu a ent sc im ănîn N 1· sit insa n1c1 aici pionerii evrei ai cultu .. R

�. . semnate. u au ip-dan".lll s�au. afirmat încă în s�colul ·at"�v �k:şt�11• �uzica, producţia _lirică şi evreilontaheni spre Germania si s r

• '[ 1 . t)I.nc1 a avut loc o rrugrare a

s-au aflat tarafuri întregi alcărui'tp

de. ţan e s ave. Fnntre prib<;gii acelor vremuri

tf I d • . . , e m cunoscutu muzicant I h'" . . as e upa ongmea l�>r italiană (Welschlarid). • "

,1 we sc . 1 , nurruţJ. Dezvoltarea artei comediantilor evre' . . '

secolului al XVIII-iea. Ei iau ex�m lu! de I .a atms1 ap?geul m prin:ia jumătate a

germane si organizează cu .. t

P I . a trupe.e.ltinerante engleze, italiene si . . • ' aJU oru unor ucen1c1 învwtw · · · 1 • '

evre1eşt1. care-şi prezintă şi ele repertoriul căi. . d d�ce1 ş1 canto?, trupe

Aceste trupe n-au fost.lipsite de adversari. atonn mtr-un oraş m altul.

*Dr. Israel Ţinberg "ru d h ih fi d.

� . ·

1929 nr I , f ' er g eş te un·_ er idişer folks-dramatik B1'he V lt" V .

• · · • " r- e , arş:ov1a;

„..,

ISRAIL BERCOVICI

Piesa �espre legenda Esterei a fost pusă pe .!ist"; n�g�ă" a cărţid�,in�erz/�� M

. I I Franldurt s-a organizat pentru aceasta piesa un auto e ş1 a -

ar� fnupt{aţ� publică întocmai cum inchizitorii obişnuiau să ardă exemplarele

Ta��dă în plus că în prima jumătate a s�co�ulll:i al xyIII-le"; ad exi�tat

f 1 e tru e .evreiesti ambulante o cons�1tu}e ş1 mare: e_numar e piese o�rte mu t " pJ'. -s il-;,l ti ărite atunci îri diferite oraşe ŞI state_. . .

avmfn ��=:de �::'m�r doifpr�zece ani (1708-1720) au apărut nu mai puţm de

opt ediţii ale Punm-şp1l-unlor. • - .-Ahaşveroş-şpil, Frankfurt, 1708. - -

_ _

___ _ Vinderea lui Iosif, Frankfurt, 1712. - . 1 · S h d Ah :1[,il 1714 retipăritînJiidische Merkwiirdigkeiten a

_ u_

r c u t. asveros- , , · - · d s hidt

Vindecar�a' ui Iosif, 1714 de asemenea ret1panrea e _ c Melodie de Purim de I. P�pper (un dialog despre Haman), Hamburg, 1715.

Actiunea dintre regele David şi Goliat, Hanovra, 1711 :-1719. Ahaşveroş-şpil, Amsterdam; 1718. - ·

Acta Esther Ahaşveroş, Praga, 1720.

În lumina celor menţionat�,-po�te că nu alrd

fi preaMhaza�� ipo

(�:J

5a3��;�)

• a" care l-a distrat pe domnitorul mo ovean at�1 l"." �'f�f�st una dintre companiile. d.e .teatru evr:iesc

ddin

1 t1,ănl� v:cuR lau o co��

anie locală care-si desfăsura activitatea du pa mo e u ammt1�. _e atarea :S.

��ld��:tfn na�ii��ci�PJ:!:aiă��::��e��:��ed;::��e��:ef�e:��:i�

era constituită numai din femei. , . · - I Pe tim ul lui Matei Ghica a fost adusă o trupă de evre1�e care. au JUCat a

curt� în fa: boierului şi boieroaicei. Dar p�nă}� ziua de astăzi nu Şt!m.. �;' fel d<; spectacole au fost prezentate de ac�ste evre1c� . I 1 1 r . t

În ceea ce priveşte reprezent3.ţiile de ?nr1m �. carac�er . oca , e e nu au.i: 1ps1 · · • 'F a Românească. Purim-spil-unle de a1c1 au fost influenţate, la rel c�

mc1 m ar ' ·1 - 1 - • t' care interpretu mai tîrziu, teatrul evreiesc, şi �e jocu�� e_p�pu_ are_romaneş 1, pe _ _ . , populari le prezentau la anumite ocaz1� ş1 s�rbat�n. . . . .

Des re Purim-spil-urile din Transilvania aflam dm cronici: . • .

.c!m se apropia Purimul, venea şi veselia în şcoală. Cărţile sfmte se mch1-deau şi învătăceii începeau să cînte. . • . .

C · i· '•mzestraţt' din scoală, care aveau talent să se mascheze ş1 sa 1m1te, se ei ma , . .1

eau într o trupă si pregăteau un Punm-şp1 · . . • un C

-tul trubadur Hers Leib Sigheter (1844:-1933) scriaîi;i f1e��re.�'.' cite

un t�d':5�rim-spil, plin de {imor şi_ satll:ă. Î". s�ptăm�na _de. Punm ba1eţu !ucau pentru bani. Plec�u cu piesa şi în localităţile dm 1�pr�Jun;n1._A:o�o

dun�eJuc_au

trebuia să li se plătească înainte, ca la teatru. <_:�iar ş1 ? saptan:.m,:i . upa unm încă mai jucau în diferite locuri. Publicul aprec1� JOC';'l,. 1ar �cto�u c1şt�gau ,'.'n �";n de cheltuială pentru nevoile lor. În multe şcoli rab1mce h se mterz1c"-a mvaţa-

* M. Kogălniceanu: Cronicele Române, vol VIII, cap. VIII, pag. 227.

O sută de ani de teatru evreiesc "în România

ceilor să joace. Cine lua parte la un Purim-şpil era dat afară din şcoală fără milă"*.

Dr. Jacob Schatzky a fost printre primii care au cercetat şi au publicat cele mai importante documente ce atestă mai multe încercări serioase de a se crea un teatru evreiesc profesionist permanent încă în secolul al XVIII-iea şi în prima jumătate a secolului al XIX-iea. ,

În eseul Goldfaden şi teatrul său, pe care Dr. J. Schatzky l-a publicat în anul 1926, cu ocazia jubileului Goldfaden, se spune: _

.A. Goldfaden a îndeplinit ceea ce mulţi dintre precursorii săi au năzuit să înfăptuiască. Precursorii lui au ·trăit într-o vreme cînd nici nu se putea visa un teatru evreiesc permanent. Directorul Limberg din Frankfurt s-a gîndit, încă la începutul secolului al XVIII-iea, să înfiinţeze un teatru evreiesc permanent. În anii 1830-1840 a funcţionat un teatru evreiesc profesionist în Galiţia, cu un sistem de reclame foarte bine organizat, ca la trupele itinerante italiene şi engleze de odinioară. Cu circa zece ani înaintea încercării lui Goldfaden, se afla în turneu la Varşovia o trupă evreiască. Dar aceste fenomene au dispărut repede . . Condiţiile de atunci nu erau favorabile unui teatru permanent".**

În 1854 sca jucat la Berdicev o piesă în limba idiş cu intenţia de a lua în derîdere autorităţile oraşului. Piesa ftisese scrisă de doi elevi ai şcolii rabinice din Jitomir.

Cîţiva ani mai tîrziu Goldfaden însuşi joacă teatru în această şcoală rabinică. (El interpretează în trave5ti rolul titular din piesa Serkele de Dr. Şlomo Ettingher.) La Odessa el scrie un dialog picant, de mare succes editorial, intitulat Două vecine (1896 ), darîncă nu are condiţiile necesare pentru a pune în scenă spectacole. _ , - -- - -- -

În 1927, Dr. J. Schatzky reproduce în studiul său Contribuţii la istoria teatruluîpregoldfadenian (publicat în revista "Idiş Teater" care apărea laVarsovia) lista spectacolelor sporadice şi adaugă-informaţii interesante de5pre un t;,,,tru evreiesc temporar la Varşovia, în anul 1838.

Cercetătorii N ahum Auslander, Uri Finkel, Iehezkiel Dobrusin au adus si ei o contribuţie însemnată la isoria teatrului pregoldfadenian: Din �ultitudine� de lucrări şi corrrunicări care au apărut la Moscova în 1946, cti prilejul sărbătorii a 70 de ani de teatru evreiesc, credem că e nimerit să redăm un fragment din contribuţia marelui artist Solomon Mihoels :

"Goldfaden nu a inventat teatrul evreiesc. Teatrul popular evreiesc a bătut _ singur, cu încăpăţînare, la poarta culturii evreieşti. lată un extras dintr-im'-ziar german apărut în anul 1838, adică circa patruzeci de ani înainte de întemeierea teatrului ev'reiesc de către Goldfaden la Iasi, sau doi ani înaintea nasterii lui Goldfaden. Extrasul e din « Allgemeine P;eussische Staatszeitung » (nr. • 341, 6.XII.1838): · · - - -

� Varşovia, 4 decembrie. Îrifournal de Francfort din 12 noiembrie citim: Cu cîţiva ani în urmă administraţia comunităţii evreieşti din localitate a primit apro-

* Arbiv far der gheşib"te fun idişn teater, op. cit. ** The Zukunft, New York, 1926, nr. 3.

ISRAIL BERCOVICI

• A care să • oată fi puse în scenă.s:f!ectacole în barea guvernulm P':,nti;u un teatru m de eb!aică si germană şi se s�i;1e cu car�c: limba care e formata dmtr-un am:stec b o m�re parte din evreu germani ş1 tere ebraice, în dialectul pe :ar7 ;1 vor .eserce s-au ivit 0 sumedenie de obstacol"? I · A t teatru la a carul mtemei · • • • şi po onezi.. ;es . . • • 0 dramă în 5 acte, Moses, sens.a m_pro�a s-a deschis, m sfîrş1t, lunea trecduta, c

u . • art1"n•md tînărului artlst s1 scmtor . • re ramaturgica ap ' . d versuri şi es�e pnllfa m�erca . at rolul prîricipal în piesă şi a devenit, ate A. Schertsp1erer dm V1ena,_care a JUC l . Î ceastă iesă au avut succes caracfiindfulprejurările, conducatorul teati;itu��itd�amati!e si limba, care sugerează terele bine conturat<;. !o�'.' bune�as� awt un succes răsunător. Tinărul actor a permanent o mod�t1e �n ţatoar".: . . • lătit cu a· recieri unanime. La teatrul fost chemat de trei on la rampa _ş• rasp spec�cole Publicul se compune, I. 1 pînă acum trei asemenea · · . · israe it au avut oe. . tut observa printre spectatori ş1 un mare fireşte, în gener7, �:h� evle•: Dar i;i �fiteri rusi, printre aceştia şi g7ne_ralul d<; număr de creştin• . a re aa.•V mu

' I din cei mai devotaţi protector• at :<c:stu• armată Berg, cons1 e;at reĂt lud are al rabinului din Pfalzburg-": tnmis d_e teatru. D 1. Gerstenswille: - ·� c m d. . Estera scrisă într-o ebraică aleasa. la Paris direcţiei teatrulmbev:e:r'd�rag'i ia ��tru că �e consideră inutilă prezenPiesa înc� n� a f�st apr1? bt;i ':. irt;;.� Je marea majoritate a pub.li�lui. lntetarea unei piese i�tr-o ''.". a nemţe . lt la Varsovia. Există aici m preze_l).t resul pentru creaţia scenica creş�� tot mai mu ' . . . . 19 formaţii de teatru de a11fatrn; · » _este 0 mărturie că: .· • • . Acest document - scrie Mihoels .

. • a avtit un caracter de masa, cac1 1. Interesul pen�ru �ea�� .a fo�� :•Pali: existenta la V arsovia, în _acei ani, a

numai interesul u!'e' ma1ontaţ1._Poa , '

19 cercuri .dram";,nce d; daton. • ît comunitatea evreiască din V arş_ov!a a fost 2: c_::e:inţa a 1ost atlt e mare .m�ntru a obtine o autorizaţie �e .fgP�ţio�are,�

nevoita sa se adres7ze tver!'ulu1 P , pentrit comunitătile evre1eşt1 relit<;atrului, luc_:u puţm 0 •ş'!mt pe yr::e:�i��ţilor culturale. ' . . gioase, car� ·� generali, _se •_:ni:o� t . eutăti si a fost necesară protecţta unor . 3 . . Inst1tuţ1.a teatra a a mnmpma gr . ' . ··:

persoane sus-pus7 precul gene:alul �! �:��·unui duel între două limbi ale cub . �· Ab!a �e�ch1s, teatru sî/!' �rh�:.r� ier�r din Viena reprezenta limba oame

turi1 evre1est1, m care autoru · c 1 � b · • · ermană. pe care îl vorbesc nilor simpii ( « d_ialectul », ".a'!'estecu . e e �{d�r�tenswiller din Paris - fiul

majoritatea evreilor germani şi polonez!» )n�m�le aristocratiei religioase, limba b. I · d" Pfalzburg - reprezenta, m „ . . ·1 ra i�u. Ul m . • lt. A tf 1 chiar de la început s-au c10cnit patun e P?Pu: ebraica drept.!1mb� cu ta. . � .e ceastă ciocnire a avut loc pe scena evre1"'?�a lare. cu « aleş�1 » .=b�o�r�tgh,1e1h"'': a. firavă si pe jumătate amatoare. Iată cond1ţ1� r,regoldfadeniana a ia mJ e ata � " · t I · goldfadenian " 1\e din mediul evreiesc ce a!Jf"�t

e .at �p.arw.�:::Uia ��-a lăsat Goldfaden însuşi Despre perioada prego a emana �n af . G !dfaden socoteste necesar date preţioase. În i�t:.oducerea la �f��'J'..�\n��:;iat ode un epis()d s�rruiificativ

să .le_ge filrul yo;est��nd1 dal

estÎd:�e�are au pregătit terenul pentru „viitorul templu 2r1v1tor a c.1ntare,1� e " ae artă al poporului evreu :


„Cu mulţi ani în umiă, înainte de începutul povestirii noastre, s-au ivit la Brody* un fel de « Minnesanger » cunoscuţi sub numele de « Brodersinger »**. În timp ce « Badhanim »-ii*** distrau pe vremea aceea poporul la nunţi, cîntăreţii din Brody înveseleau publicul aproape tot anul, nu numai la nunţi. Publicul lor era alcătuit îndeosebi din negustori străini, mai ales evrei ruşi care, pe drumul de întoarcere de la tîrgul din Leipzig, obişnuiau să se oprească la Brody, cel mai important punct deîntîlnire pe atunci al negiistorilor din străinătate. Cîntăreţii îi distrau pe·veselii negustori şi în felul acesta s-a născut o profesie. Mai tîrziu, cînd, din pricina marii concurenţe, Brody a decăzut, cîntăreţii au fost nevoiţi să-şi mute profesia lor în Rusia . .. Apoi stăpînul unui mare restaurant varşovian i-a atras, de probă, pe cei din Brody. Şi, deoarece această profesie începea să aibă căutare, cîntăreţii s-au înmulţit şi au pornit să colinde prin toate tîrgurile evreieşti din Rusia, Galiţia şi chiar din România. La început, conţinutul cîntecelor populare evreieşti avea un caracter sobru. Melodiile erau plăcute, dar triste, plîngăreţe, pe măsura situaţiei grele de atunci. C'mtăreţii şi-au da:t seama că nu vor mai putea atrage multă vreme publicul simplu cu melodii ca: Eu, biet paznic, Eu, biet ci.oban, Eu, biet sacagiu etc. Şi atunci le-a venit ideea să-şi prezinte cîntecele costumaţi . . . Dacă în cîntec era vorba de un căruţaş, cîntăreţul apărea îmbrăcat în căruţaş. Dacă era vorba de un ceauş, cîntăreţul apărea cu un băţ mare şi cu un felinar, mimînd pe scenă cum trezeşte enoriaşii pentru rugăciunea de dimineaţă şi istorisind, în acelaşi timp, încurcăturile rezultate din trezirea unora în locul altora. Cînd era vorba de un duet între un croitor şi un cizmar, cîntăreţul schimba pe rînd degetarul şi acul cu sula şi ciocanul. Numai la sfîrşit, cînd trebuia să cînte pentru amîndoi, nu mai ştia cum să se descurce . . . "**** Unul dintre cei mai populari cîntăreţi din acea vreme a fost Beri Margulis, cunoscut sub numele de Beri Broder, după oraşul Brody. El a fost o figură foarte originală, iar cîntecele sale sînt interesante şi sub aspect social. În ele, ca şi în creaţiile celorlalţi trubaduri şi cîntăreţi populari, se oglindeşte viaţa celor mai de jos pături evreieşti, a oamenilor celor mai sărmani, a celor mai obidiţi. Beri Broder a fost primul care a întrunit în persoana sa atît cîntăreţul cît şi actorul. Din acest punct de vedere, el a fost precursorul actorilor evrei de mai tîrziu. Broder a grupat în jurul său pe renumiţii cîntăreţi din Brody deveniţi „trupa �erl Broder", car: era? apro�pe top înveselitori la nunţi şi I!etreceri, precum şi aiutoare de canton la smagog1. Sarcma lor era de a-l acompania pe Beri Broder în timpul executării cîntecelor sale, deoarece el nu le cînta pur şi simplu, ci le. prezenta într-o formă scenică şi împărţea diferite părţi ale cîntecelor între el şi restul trupei. * Oraş în Galiţia. ** C"mtăreţii din Brody.

*** C"mtăreţi şi recitatori la nunţi. ****A. Goldfaden, Di biografie fun dem idişn teater, Mioikes ioncevbleter, New York, 1927.

31

ISRAIL BERCOVICI

- t în 1815 si a murit în 1868. Pînă la vîrsta de 16 ani � Beri Broder s-a nascu ·-

. ' _ , trucît rovenea din părinti înstăritt. făcut studii iudaice în cas� p�teas�, 1� mam� s-a văzut nevoită �ă-si cre.;;-

D. - t"I "u a murit de ttmpunu, tar . . .. d' m_Paca:e, ta �- spa

B 1 1-a dat ucenic la un perier, această meserie fon �în acea că singura co

Gm. e er . -

. . . . vreL�{��rl J1�1tc�;��a�� în tlimp_ ce l�c�� 1:��s

v�c�r�i::'d:�·t F;�\

aj�� I · - · a învatat sa cmte a vioara. , . . _ , d -toru nunanm - 1' . h . . rt Pentru fiecare s1tuat1e gasea m ata o

inteligent. Purta par ung ş1 ame seu e. . • . . rimă ş� un

elpwl

er�. Beri Broder le-a cîntat' chiar în atelierul un�e lucra, îri . . Pnm . e sa �-c':11tece

. succes C'md a învătat meseria de perier -.,, nu .de fa� cole19;or B�dt :-:h�;,�;�ă se că�ătorească şi ;ă se facă negustod

r de! pă� de

epti:;;amt� - . I ' - a însă deloc cu negustorul, ceea ce a us a pnma perii. Arttstul dm e i;iu .se unp�c

t _ ea oamenii din toate straturile sociale. Toţi melodra�·. B::u;ia ld

1_ d1spoz1ţt:i" ragvintele de duh si ântecele. Enoriaşii îl inv.ierau dom1c1 sa-1 au : ".P;gram e, � . _ le cînte. Un bo ătaş evreu -.David tau la ospeţele lor sa-1 mves.eleasca. şi sa d • I lui �erl Broder intitulat S h tiner � a· fost atÎt de impresionat e cmte':l . . . ;,.o;arul încît i-a oferit în dar lemn pentru construtrea unei case.

Iată un fragment din acest cîntec:

. Eu nd de toată lumea, De mic si mare. Chiar si'cel bogat La mirte ajunge. Din cea mai mare avere, Din casa cea mai luminată, Din casa cea mai mobilată, Toţi ajung în groapa întunecoasă.

Omule, omule, care zaci aici , Ca o bucată de lut, După ce-ai trudi.t o V;ia'ă întreagă Aici trebuie să ajungi. ·

Ai trăit bine, Ai cîntat, ai dansat, ai chiuit, Groapa şi-a căscat gur� . ,' Şica aşteptat pînă te-a mghiţ1t.

Groapă, groapă, lucru �u, · Esti cel mai rău lucru din lume. Şi' pentru sărac şi Pe:1tru bogat Şi pentru cel putenuc. . • . . Cînd omul e în culmea fenc1n1 Şi-ncepe a înţeleg� viaţa . De ce-i în juru-i începe să-ş1 dea seamă, Se cască groapa şi îl cheamă.

.�


Omule, cît ai trăit, Ai fost mîndru-si ai rîs de mine. Acurria, cînd anii au zburat, Zaci în groapă nemişcat. Ţi-a fost ruşine cu mine Că eram sărac, Aru,ma eu îţi sap groapa Şi tu stai nemişcat.

Nu ţi-a ajiins timpul, Nu ţi-a stat mintea o clipij, Ai vrut să ajUtigi mare şi tare, Peste puterile tale, · Nu ţi-a ajuns întreaga lume, N-ai mai avut astîmpăr. Acum ţi-am tulh\Irat mădularele îndurerate Săpînd o groapă în a ta vecinătate.

. Priviţi bine la uşa,urîtă,. Căci acesta_ e adevărul: Case si avere �ăsaţ{ aici, cînd groapa vă cheamă.

„Ascultaţi �e,vă spun, aşadar, c . Nu pierdeţi o clipă din viaţă-o zadar.

Dar Beri Broder nu putea sta mul� timp într-un loc. Tîrguşorul lui îi părea trist. Se simţea atras către lumea largă. A alcătuit o „trupă": el şi încă doi cîntăreţi, dintre care unul era de meserie croitor.·Prezentau doar cîte o scenetă izolată, ilustrînd, ca să zicem aşa, cîntecul prin personaje. Dar chiar şi în această prezentare îşi avea fiecare rolul său, iar cel mai important rol îl deţinea, desigur, Beri.

Beri Broder a fost nu numai .un autor şi un cîntăreţ înzestrat, ci şi un foarte bun mim. Cînd cînta despre un brutar, îşi sufleca imediat mînecile, un sucitor şi o lopată se găseau în orice casă şi, într-o clipă, în faţa publicului apărea un brutar adevărat care frămînta aluatul şi scotea pîinea din cuptor. Fără machiaj, fără nici un fel de decor. Nu avea nevoie de aşa ceva. Se transforma nnd pe rînd în învăţător, în peţitor, în dascăl etc . . . Recuzita lui permanentă consta dintr-un baston, o lanternă, o basma roşie, o cutie cu tutun şi nişte bucăţi de vată, pe care şi le punea peste urechi. ·

Beri Broder şi-a prezentat progr�ele mai întîi singur, apoi cu „Cîntăreţii din Brody" la chefuri, petreceri intime, _iar mai tîrZiu în restaurante şi cafenele.

Peregrinările şi anturajul chefliilor au avut o influenţă negativă asupra lui Beri Broder. Dispărea de acasă cu anii, iar soţiei îi scria numai foarte rar. Începuse să şi bea.

ISRAIL BERCOVICI

Într-un ajun de Paşte, după ce colindase prin lumea largă, s-a întors .În sfîrşit acasă bolnav şi distrus. A adus cu el ceva bani. Soţia l-a îngrijit cu tandreţe. Cei apropiaţi şi prietenii l-au sfătuit să rămînă acasă. Le-a promis, dar, de îndată ce s-a însănătoşit, a pornit iar în lume, fără să-şi anunţe familia, fără să-şi ia rămas bun. Din Iasi i-a scris sotiei o scrisoare si a rugat-o să-l ierte. "Trebuia să plec -scria el -, n;, am ce face k Brody".

'

După trei ani s-a întors în tîrguşorul Brody un membru al trupei lui Beri şi a povestit că acesta murise la Ploieşti. În oraş s-a răspîndit zvonul că de fapt nu ar � murit de moarte bună. Îşi pierduse .vocea di11 pricina băuturii şi, nemaiputînd JUCa. . . . .

Moartea lui Beri a însemnat şi destrămarea trupei. Cei doi parteneri ai săi au mai colindat cîţiva ani lumea, apoi unul din ei s-a întors la Brody unde a murit într-o sărăcie neagră. .

Beri Broder a compus foarte multe cîntece, dar abia după moartea sa unele din ele au fost tipărite de prietenii săi, din păcate doar foarte puţine, abia vreo treizeci. Cele mai multe erau improvizaţii cîntate peloc. Compunea uşor, uneori chiar în cîteva minute.

Odată l-a provocat la duel unul din înveselitorii din Brody, Naftali epigramistul. Se înţelege că nu s-au duelat cu pistoalele, ci în epigrame. Toată noaptea a durat duelul. A învins Beri Broder:

Cîntecele primul)li cîntăreţ popular evreu din secolul trecut, precursorul actorilor evrei, îi asigură un loc important printre ceilalţi poeţi populari. Beri Broder a fost, în cel mai deplin înţeles al cuvîntulu� cîntăreţul omului truditor. Din cde treizeci de cîntece tipărite, doUăzeci şi patru au ca temă soarta meseriilor şi a celor care le practicau, autorul încercînd de fiecare dată să-şi convingă auditoriul, precum în Cîntecul croitorului şi al cizmarului, să preţuiască munca ��: . . . .

Croitorul spune:' Meseria noastră-i una în h.im.e,· · Să fii croitor e mai bine decît să ai bani, Croitoria nu-i meserie de mîna a doua. E o meserie de aur, curată, cinstită. Dacă ai minte o poţi face lesne. Eu sînt un om de vază · Şi-mi îngădui oricînd ui:t păhărel de vin. Cizmarul spune: Meseria ta nu-i bună de nimic. E o meserie care te orbeste. Cizmărie poate lU.cra oricine.

· Smoala o poţi topi şi pe Întuneric. Dacă 3.ţl1 sfoară subţire ·

Şi clei care lipeşte Mie nimic nu-mi mai lipseşte.


Croitoriei spune: De faci cizme, De faci ghete, Tot mînjit rămîi, băiete. Croitoria e curată De toată lumea lăudată.. Foarfeca şi fierur' mă scot din nevoi. �ştig cît îmi trebuie şi pentru Încă doi. Cizmarul:

. Nu mă face de rusine. Croitorul:

' Nu te fac de ruşine. Amîndoi: Sînten;i amÎndoi breslaşi şi asta e un tezaur Meser;ra ne e bră tară de aur Croitorul:

' . Croitoria e meserie frumoasă. Cizmarul: Dar" des�ulţ nu poţi umbla nici în casă. Amindoi: Să trăim ca doi prieteni, ·

Să ne spunem vorbe prietenesti Şi să bem un păhărel de Odobeşti. Pretutindeni pe unde a colindat a dus cu 1 d 1 1

. nostalgia „dulcelui tîrg al Iesilor'' sent"

e 0� me deagurilor româneşti si • · B l

. , 1mente etermzate e poetul It" M • m poezia: er. Broder îsi ia rămas bun d la A " " „ • . d' .

,Ic anger • e tnvaţacett sat zn /ast: ' - ',� .�, ' . . Băfrînul Beri Broder Şi�a-�jit ochiul stîng, , S�a mchnat către public, elegant, Ş1-a spus:

E� sărman paznic, · Pazesc o noapte care nu-i a mea. Nu mai ţin minte mama Care·�-a zămislit, Nu mai ţin minte ·anii De cînd am plecat din Brody. Eu, sărman hamal, Port în mine o taină.

Oraşul în care ni-am născut Nu-] mai tin minte. Am uitat � drumul

ISRAIL BERCOVICI

Care mă aduse aci.

Aici unde cîntă ţiganul, Aici unde evreii beau vin, . Aici unde se frige carnea pe cărb�ru,

Aicea vrea să fiu îngrop�t.

Şi acuma, bunii mei copii, Cînd plec de la voi . . . S� mă întîlnesc cu umbra buruculu1, a . d Depănaţi voi drumul mai eparte.

Un cîntec e frumos oricum, Dar mai frumos e . � Cînd în suflet scînteiază o lacnma

Şi în pahar susură vinul. ·

Brody are fruntea încruntată, · laşul are o inimă veşe!ă. . Spuneţi-mi �erl cel �lil laşi Pentru evreu urmaşi. . ·

Şi acuma, dragi copii Să n-o lungim de prisos. Dacă termini la timp un cîntec E'Şi frumos şi Sănătos. ·

. . . de cîntăretul popular Beri Broder, a început Stimulat de succesele repu�te. , " ,·um'.ile moldovene cel care, prin talen-

• • · tt' z"u pe la petreceri st m circ l ·1 d" sa apara mat r ' . . ' I d C'mtăretul si trubaduru evrei or m I

. d" . sa, s1-a cucerit nume e e " ' ' b el d tu ş1 aruirea ' d . . W lf Ehrenkrantz cunoscut su num e e

România". E vorba e Bemamm o ' V elvl Zbarjer.

, • l I Zb · din Galitia, el a venit în România în Născut în anul .1.8�6 m oraşe d r

a:i Botosani' unde a început să-şi cîş�i&e anul 1845. S-a stabilit mt�-un sat . e mâa

Si-a' co�tinuat în acelasi timp actlVlpîinea ca educator al c_opulor unut aren

b"J· ' . ti ·u în rîndurile tineretului din

tatea poetică,. ceea ce i-a hdud un. deZb �j!r::ci� poezii si improviza cîntece, partea loculu1. La un pa ar e vm,

L . � t u primea' nici 0 plată. O făcea d . . ' z" u un bun comun a mcepu n d" ' evemte '?ai ttr t . I !al · 1 UÎ.terior cînd a devenit cunos�t, era '':'; ce m pentlil placerea sa ş1 a ce.or . ţt. • ·ior si rimea de la acestta onoraru. ce mai des invitat la reu

1n1

1unzb

' al':' bo�taşitat s

'a· �1· prezinte cînt�cele în saloanele . I ' · ve v aqer a mce ' . f 1 d" Cub

ttmpll: i�sa t în schimb să se producă în acele cîrciumi ş1 ca ene e m

celor o�aţt �1 a mcepu . N unde se adunau meseriaşii evrei. . Botoşaml.' �aş1,

l�alaţt_, Pia

i trH

a St. e��tman îi evocă în memoriile sale figura p1to-

Pub 1c1stu ş1 eseistu · rească:


„Numele lui V elvl Zbarjer îmi evocă un amurg minunat din copilărie. Aveam cinci ani şi mă jucam dinaintea casei, cînd am· observat că intrase în prăvălie un străin însoţit de doi vecini ai noştri, Esrig şi Kahane.

Tata, unul dintre cărturarii de frunte ai tîrgului, îi conduse emoţionat pe oaspeţi în odaia mea. Se petrecea, neîndoios, ceva neobişnuit în casa noastră.

După cîteva clipe, enigma se dezlegă. Tata, adresîndu-se străinului, îi spuse: « Zugt'.s, rev Velvl ». [Spune ceva, domnule Velvl.]

Musafirul nu era altul decît V elvl Zbarjer, miraculosul trtLbadur al acelor vremi, care venea oriunde i se oferea, gospodăreşte, cîte un pahar de vin şi voia bună a ascultătorilor, pentru ca el să-şi poată· dezlega vocea-i minunată şi verva inepuizabilă. Tata avusese grijă să-i pregătească o sticlă mare de vin. Velvl Zbarjer recita versuri, apoi le cînta. Mi-amintesc şi astăzi de apariţia lui impresionantă. Avea un cap masiv, puternic. Deşi umbla ras, fire mari, albe, îi împo-dobeau, într-un chip straniu, bărbia. ·

În acea seară petrecută în casa noastră, V elvl Zbarjer a povestit celor mari faimoasa lui glumă pe care nimeni nu se sătura s-o audă rostită de autor:

Cînd am venit în Moldova, spunea el, primul lucru care m-a izbit a fost faptul că evreii intrau şi ieşeau din anumite prăvălii ca dintr-o sinagogă. N edument, am intrat şi eu într-una din aceste dugheni. Mare îmi fu mirarea cînd, pentru 12 gologani, mi se oferi un glas de vin, care în Polonia m-ar fi costat cel puţin un florin. Drace, îmi zisei, aici e rost de economie. Şi am mai comandat un glas şi încă unul. De fiecare dată cîştigam nu ştiu cîţi creiţari. După un ceas de băutură ajunsei la un cîştig nemaipomenit - peste zece guldeni - fără a avea măcar un gologan în buzunar. De atunci, fac zilnic asemenea operaţiuni.

Din seara aceea, trubadurul îndrăgit de atîta lume, nu a mai venit în oraşul nostru, Piatra Neamţ. Peste puţin timp a părăsit ţara, fiind expulzat."

Expulzarea avusese loc în urma unui denunţ despre un poem în care ataca nedreptătile sociale din tară.

Zbarf er şi-a scris cî�tecele şi în ebraică. Dar şi în această limbă ele îsi pierd caracterul popular. Nu le-a tradus pur şi simplu, ci le-a prelucrat, transformîndu-le în creaţii artistice ·independente, care - după părerea unor critici - fac parte din mărgăritarele poeziei ebraice. Zbarjer era oarecum afectat de faptul că, în vreme ce în literatura: ebraică trecea drept „poet", în literatura idiş era considerat doar un „înveselitor".

Cele mai bune cîntece ale poetului circulau ca produse folclorice. Poezia Privighetoarea descrie soarta artistului:

Prinsă, privighetoarea, suspină şi lăcrimează: N-am să mă pot bucura de viaţă. V ai şi amar de mine. În curînd au să mă-nchidă În bezna încăperii Văd cum zboară păsări, Le urmăresc cu privirea doar Cu drag le-aş urma şi eu

Conştiinţa popor: ,

� ' ·,

ISRAIL BERCOVICI

Ca ele, sus, aş pluti. As·dori si eu să mă bucur de viaţă, c� de. · Curînd au să mă-nchidă însă

. • . . • • . „ • . . . • . . • • . . . • • . . • • . . . . . . . • . . . .

Dulce este viata C'md n-ai a te 'supune nimănui.

· Să petreci, să zbo.ri, să plut�� Nimeni să nu te poată împ1ed1ca.

. . . „ . . • . . . . . • • . . . . . . . „ . . . • • . . • . . . . . „

Mîhnită stau în colivie Privind cum vor să mă chinuie. Benchetuiesc şi vor să le-aduc veselia. O, doamne, cum poţi cînta Cînd mîhrtirea te sugrumă? Sînt silită, n-am ce face, Aşa îmi cîştig pîinea.

"b"l" • il al t ar se vădes,te în poezia Poet�! di.n pos1 1 1taţ or s e crea o .e

Aflati bogaţilor, cu toate avuţiile voastre, . . , . . . .

Cu care credeti că rumeru nu V1 se asemwe, Dacă ar fi să �ă măsor cu voi, Eu sînt mai fericii . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . · . . . . . . . . . . . . . . . . . .

Cînd mă dă afară din casă, Că nu-mi pot plăti chiria, Ies pe cîmpia verde . Şi îmi găsesc acolo tihna. Deodată mă simt stăfm Pe tot ce-i în jurul meu. Mă plimb prin iarba verde Şi compun cîntece noi.

În cîntecul Singuraticul, Zbarjer aspira spre:

Un l�c, unde să se odihnească, ufiloc unde n-a ajuns mînia, Unde nimeni nu suspină, Unde nimeni nu plînge, Unde poţi trăi în tihnă, . . . · . . . Un loc unde nu te ajung gnjlle ş1 1sp1ta, Un loc lipsit de necazuri şi durere.


El apărea întotdeauna în faţa auditoriului îmbrăcat elegant: haină neagră si clmasă imaculată, bine călcată, cilindru si mănusi. ·

'

�� f�cea nici o intr?�u�ere l� cîntedeţe sale.' J?e obicei stătea în picioare la o masa ş1-ş1 declama sau 1ş1 cmta cmtecele rmprov1zate. Pe această masă trebuiau însă neapărat să fie două lumînări aprinse si o sticlă de vin. ·

Unele din cîntecele sale pot fi privite ca primele "micromelodrame" din te�':"l. 7"r�ies7: El '! in,trodus cel dintîi, în cîntecul Dragostea despărţi.tă de parmţz, md1caţn scernce m paranteză:

Ea:. Degeaba e strădania ta, Degeaba speri. Nu pot fi a ta.

El: Vorbde tale m-au lovit ca ull trăsnet. Dacă nu mai Pot spera să fti a mea, La ce-mi mai slujeşte viaţa ?

Ea: Doar moartea mă poate izbăvi, Căci viaţa mi-e tare am.ară. Nimeni nu mi-a putut face-atîta rău Ca părinţii mei

El: Domnul plătească-le pentru fapta lor, Să simtă şi ei c� simt eu. Zilele mele s-au terminat; Vă spun adio şi am plecat. (Se împuşcă)

Dar aşa-numita "preistorie'' a teatrului evreieşc din România nu diminuează meritele lui G_oldfaden. Chiar ?acă şi-a în7eput cariera }eatra.lă la Iaşi, recurgînd la m:1 repertorm ,'.'u cu mult mai elevat, el �i-a conceput m schrmb materialul dramatic de la bun mceput pentru teatru: abia după spectacolele puse în scenă de el se P<;>ate vo7bi _de începuturile teatrului .evreiesc. Capacitatea de observatie, po�zia, .m�z1calitatea, le-a pus în slujba ideii de teatru şi a ridicat mai tîrziu �egulile scernce la rang de disciplină, cu particularităti nationale care au rămas si astăzi valabile şi care vor mai sluji drept model încă 'mulţi ani de acum înainte. '

Acestea sînt si argumentele celor mai îllsemnati istorici si cercetători ai teatrului, care coiisideră drept dată a începutului teatrului evreiesc în România anul 1876, început legat de numele şi activitatea lui Avram Goldfaden. În 1926 D7. Jacob Schatzky se considera îndreptăţit să-şi înceapă studiul despre teatrui lu1.Avr:un Goldfaden cu următoarele cuvinte: "Se împlinesc cincizeci de ani de la 1stonca dată cînd Goldfaden .a întemeiat, în. România, primul teatru profe-

ISRAIL BERCOVICI

. . . ate teatrele, un teatru adînc înrădăcinat în. viaţa s10n�st

e;:;e�j,,�he�::t�:' b�nă dreptate Goldfaden este co"':siderat ctlt?rul

evre1asl"'.' . ' . El ;i-� intitulat memoriile Biografia teatrului evretes�;�v�aţa!

t<;atru Ul ev�e1esc. . '• . existente. El nu ovesteşte nimic despre cop1lan.a Y �10grafia lu1yrop

h�1e,

bsmt

t m cu trup si suflet !�gat de această miraculoasă apanţ1e,

ttneretea sa, in se im es e . , . " .

de î�t��:':ced��b:�� T�;k;�� ";��e;i�a· intitulat îndr�zneţ şi incitdnt cartea

ar . ' l " al teatrului evreiesc*, după ce se refora la corespon e"!ţ� care

Y arşovia - e�gal � M'h I · în plus aduce scurte informaţii privind act1v1tatea

i-a atras atentta u1 1 oe s ş1 unor ce;curi tea

ltr

dale, sc;ie:

d ·m a răti orasului românesc Iasi paternitatea Prmtre ce e e mai sus nu on , . . .

! ' I " I · · A I • anul 1876 Go dfaden a ndicat pnmu cort a teatru-te�tru

�1 ��i1de

c�col� ��:�s îndit î� întreaga lume. Oraşul �aşi ră�ne}n is.to

lui ev!

reies 1' l . ldfa'Pen"1an teatru care s-a înrădăcmat admc m viaţa

· e eagănu teatru m go d ' ·· · · ·r-

�reilor de pretutindeni şi ale cărui me�amo�c;z,e, e".lo}uţn, exp��imente şi ra a-

ciri continuă să influenţeze teatrul evreiesc pma in Zl e e noastre .

Epoca şi personalităţile ei - r�zentat 0 arte din imensul material legat �e _elementele

teat�?�a�: s�':u �cumulat de!'a lunqul anilor aşteptî!'d pÎ;c� pnl".Jll adec;:� tru se afirma în lumina rampei, este necesar . sa sub 1n1em ca a crea

pen l

� . d" R m'ani· a ca institutie asemem tuturor celorlalte au con-teatru u1 evreiesc 1n o , tribuit si alti factori. . . . · r -

· I I care Da�ă _în mediul evreiesc a lipsit autoritatea uni:1 persona itaţt .c�;:;ra e

b . • d"

· ortanta teatrului şi să ajute la af1rmarea acestuia , tre me sa aer:

.A1teze im

Gp

ldfaclen era, în anul 1876 înzestrat cu toate calităţile necesare spus ca. vram o '

r . . talentul mulunei astfel de personalităţi: el şi-a pus între":ga ne .m1ştl c;".at?ar'F� G ldfaden a tilateral în slujba ideii de creare a teatrulm evreiesc. mţiat1va m J°. . . fost încununată de succes nU: pentru că el a. trecut la �re.area •teat� Ul e_v�e1esc du ă model străin", ci, dimpotrivă, tocmai penti:u c.a ş1-a !'.:gat mcercanle de

�ei/ mai adînc înrădăcinate tradiţii culturale evre1eşt1, pre1ţumd aproape toate

elementele ce contineau măcar un sîmbure d_e teatra 1t":te.. Pra�t1c. toat". subiectele i formei� jocurilor populare care au· existat la e::-rei �� an�c;_h1tate ŞI pînă în sedo!ul al XIX-iea au fost utilizate de Gol�faden; m .spm�l ş: I� genu� lor ela creat un stil care şi-a pus amprenta pe evo.luţ1a teat�lm ev�e1_esc ":' mtreaga lume pînă în zilele noastre, iar în unele ţăn acest stil a

. depaş1t chiai; sfera

teatrului evreiesc. ·

* Iţh� Grudberg T�ov, Varşe dos vighele fun idişn teater, Editura Idiş Buh,. V�şovia,

1956�* Noah Prilittzki, Farvos iz dos idişe teater oifghekumen azoi şpet, Vilna,. 1940 . .

O sută de ani de teatru evreiesc în Români.a

În egală măsură, dacă nu cu şi mai multă insistenţă, trebuie subliniat şi faptul că personalitatea lui Goldfaden s-a putut afirma pentru că în România a găsit condiţii prielnice. Căci, la fel cum ne întrebăm de ce a apărut atît de tîrziu teatrul evreiesc, ne putem la fel de bine întreba şi de ce nu a luat el fiinţă în alte ţări, unde au existat de asemenea încercări în acest sens. Cea mai răspîndită explicaţie pentru faptul că primul teatru evreiesc a luat naştere în România este aceea că -şi Goldfaden a fost printre primii care au oferit-o - aici au existat acele crame şi crîşme unde cîntăreţii populari şi tnibadurii îşi prezentau, costumaţi, cîntecele; acest gen de localuri ar fi favorizat apariţia teatrului evreiesc. Aspectul nu trebuie ignorat, dar el nu este în nici un caz motivul principal al apariţiei teatrului evreiesc aici. În asemenea crame şi ·crîşme şi-au început activitatea cîntăreţii din Brody înainte de a veni în România. Astfel de localuri au existat şi la Varşovia, şi la Odessa şi în alte oraşe. · ·

Explicaţia ri.e-o oferă în general climatul sociaJ-r· olitic din România anilor de după revoluţia de la 1848, din preajma şi din timpu războiului de independenţă.

Condiţiile social-politice în care a apărut teatrul evreiesc în România au fost complet ignorate de cei care s-au ocupat de istoria lui şi pînă şi aceia care au încercat să stabilească o legătură între crearea teatrului evreiesc şi mediul din România şi-au însuşit, superficial, afirmaţii precum: „populaţia evreiască din Moldova, în acei ani, se afla pe o treaptă culturală mult inferioară populaţiei evreieşti din Rusia şi Galiţia . . . " ; "Nici românii n-au avut încă teatru, iar populaţia evreiască era incultă, neavînd o npţiune despre teatru . . . ".*

Nu e pentru prima dată şi nu e nici primul domeniu în care, prin extragerea unor aspecte izolate din contextul general, rezultă o imagine deformată a realităţii.

Se impune deci completarea momentului respectiv cu unele aspecte esenţiale privind situaţia politică şi socială a României în acei ani, insistînd mai ales asupra unor aspecte privind viaţa culturală în general şi cea a teatrului românesc în special, precum şi -în acest context-unele aspecte politice, sociale şi culturale ce ţin de condiţia populaţiei evreieşti, din care se degajă atitudinea evreilor faţă de evenimentele cele mai însemnate din viaţa ţării.

Apariţia teatrului evreiesc în România a fost favorizată de efervescenţa social-politică declanşată de revoluţia burghezo-democratică de la 1848 din Principatele Române. Determinată de cauze interne, „adînc înrădăcinate în cele optsprezece veacuri de trude şi suferinţe ale poporului", cum scria Nicolae Bălcescu, revoluţia făcea parte organică din evenimentele revoluţionare europene.

Firesc a fost deci ca revoluţia română să-şi elaboreze un program al ei pro-priu. În acesta figura - după cum se ştie - şi emanciparea evreilor. .

Raportînd faptele din viaţa populaţiei evreieşti la viaţa generală a ţării, trebuie menţionat că în istoria României, de cînd împreună cu poporul român au rămas să convieţuiască populaţii de naţionalitate maghiară, germană, sîrbă şi un număr important de evrei, există numeroase momente cruciale cînd participarea evreilor la destinele ţării s-a dovedit prin fapte, începînd cu activităţi fireşti, coti-

* A. Goldfaden, Di biog;.afie Jun dem idişn teat�, op. ci't.

41

. ISRAIL BERCOVIGI

d.

A d' erse domenii profesionale, în artă si cultură, mergînd, în momente 1ene, m 1v . . . . . .

extreme pînă la supremul sacrificm. ' ' · . . d l 48 . · Din

,rîndurile populaţiei evreieşti �-au ală.tu�a� revoluţiei. e a 18 �u�er'?şt

· 1 li de· seamă recum si mulu mesenaşi-ş1 negustori. Constantm _aru<;, ��:i::i Barbu Is!vescu, Davidon Bally au fost apr?ape de conducatoru revolutiei �i au contribuit activ la înfăptuire.a ".i, i�r pilda ş1 !nde'.'[ul lor au fost urmat� si de alti numerosi evrei din Cele ma1 diferite straturi. s?c1a e. . .

În, .;perele' sc�iitorilor paşoptişti sînt frecvente refermle la part1c1parea evreilor în revoluua de la 1848. . • „ • · · 1 . ' ' În Sentinella'Romana" putem citi: „ „ . cu durere, o �

lărtUns1d;Ja smguru

martir '�e a dat revqluţiunea română. a fost un evr�, Da°:1e Rosen ·

Însărcinat cu 0 misiune de com1te�l r�'?!uţ10nar dm Franţa,A unde se·afl�� toci românii cari au tinut sus drapelul hbertaţ11 noastre, fu ardstat mtr-o fr��Îţ� di;, Pesta, suferi torruri şi preferă mai bi!_le �ă ".'oară,_ do:cît. s�

A e;unţ:e fi': ari u�

români ·precum nici misiunea cu care--l 1nsarc1nasera ei, �i,. 1n u-ş1 u timu sus . in el �ise în sine: «A muri cineva pentrU libertatea patne1 este moartei' cei; mai

k�oasă». · . l V � b.; · ·scă-A oi Sanders, tot un evreu, a fost smguru �re � pat.runs m ta, ara _m� ' . '·

1 _P d; la Co ou însărcinat de guvernul provizoriu dm 1848 a unparţ1. mai ��l�: acte ptjn �ar; să facă _P� polonii-�� se aflau în tabăra rusească a se asocia � rom��ecem oare cu vederea pe Lă;i;ărică Zi'raful, care: ţiriu le D. Brătiani:, cu riscul ca ului său chiar, în casa sa mai mult d� do�ă lum,pe cmd ţara noastra �ra ocupată �e invaziune, 'şi pe cînd 7apul acestui. errm;_ent ?.ar

il?at. er,a l?uiÎ. la'tbeţJ�tii

fi fost lătit foarte scump, acelma care l-ar fi �at _u:�.rrmn e man;i1c or ': „

noastrI? Evreul Zaraful păzi pe acest cap atm1şcar11 noas,i;re.naţ1o:iale mai bme decît pe copilul său'. căci.J�a că D . . Brătianu a lucrat ş1 lucreaza pe,ntru ţara Românilor care era s1 a Im · . . 'nf" · 1 ·

Sentimentele � care populaţia evreias�ă a p_:1rrnt 1 �ptu1rea pr�gramu. Ul

cu rins în Proclamaţia de la Islaz sînt exprimate m Apelul (reprodus m �Pruncuf Român" nr. 29 din 18 august 1848); semnat de Bernard I. Poper, dm care cităm{ibertatea egalitatea, frătia, sînt fundamentul care sprijină clădirea ami�itiei. Voi, nobili'români, al căro� erois� nu 1-a pu:U� slăbi atîte�,sec'?le de.�fe�u:_ită, voi ştiti să preţuiţi drepturile oamen�lor, VOI aţi f:cut pe fi;aţn mei, fraţ11 ;oştr1„ ' Acum, cînd voi ne-aţi dat drepturile voastre, cmd patria ;oai:tra s-a. acu� Ş� patria noastră, cînd ne întindeţi o mîn� d". frate, vom sta alatun d".. VOI, :an ŞI bravi vom sti a ne lupta cu voi şi a mun chiar pentru scumpa no.::stra p�t_ne. . .

î� scurtul timp cînd ne bucurăm de dulcea libertate ?'?nfraţu: �oştn 1sr�ehţ1 au dat dovadă că ·nu sînt nevrednici de darul vostru, la m�1 o ocazie n-au_ ramas în urma voastră şi vai inamicului care ar c:uteza să_ atace libertatea voastra, con-stituţia voastră."

* „Sentinella Rom�", editată de Grigorie Heliade şi sus�ută de Ion Heliade Rădules� şi de C.A. Rosetti, 23 mai 1865 '

4?


Populaţia evreiască şi-a manifestat adeziunea şi a salutat cu entuziasm măreţul act al Unirii de la 24 ianuarie 1859, alăturîndu-se cu încredere şi speranţă domnitorului Alexandru Ioan Cuza.

„Steaua Dunării" din 28 august 1859 adu�e o ştire din Leipzig, unde se prezentase un spectacol prounionist: „Toată opera s-a giucat în limba evreiască âin Ieşi". S-ar putea ca autorul ei să fi fost iluministul ieşean I.M. Finkelştein, autorul comediei de moravuri Mundriş. În rebeliunea antiunionistă din 3 aprilie 1860, mulţi evrei au luptat alături de unionişti, cîţiva dintre ei fiind chiar ucişi. Solomon Lifşiţ, Leiba Moise Herşcu (ciubotar), Zalman Şain Abiş (croitor) şi Leiba David. Au fost răniţi 17 evrei, mai ales meseriaşi. De altfel şi complotul antiunionist, urzit de Gh. Bonţilă la Bucureşti în 1859, a fost descoperit mulţumită croitorului Simha. Acesta aflase că au venit la Rusciuc vreo .eatruzeci de complotişti, care sperau că li se vor alătura şi unii dintre marii boieri. Croitorul, care-l cunoscuse pe Gh. Bonţilă şi aflase de fabricarea unei maşini infernale pen-trU uciderea lui Cuza, a înştiinţat poliţia. ,

Aceste sentimente nu au fost doar nişte scîntei trecătoare, născute în focul marelui eveniment, ci şi-au dovedit trăinicia de-a lungul anilor. La a cincea aniversare a Unirii, în anul 1864, marele cărturar care a fost rabinul M.L. Malbim, spunea: „Aduceţi-vă aminte, fraţilor, că această casă mare, România, este casa în care am văzut pentru prima oară lumina z\lei, toţi locuitorii ei sînt fraţii noştri . . . Mărirea României este mărirea şi speranţa noastră, iar slăbirea ei este pieirea noastră„ Puneţi mîna, toţi, fraţilor, la lucru, întăriţi acoperisul şi gr.:inda casei, răspundeţi la apelul Dorrmiei şi puneţi-vă sub steagurile vitejaor fraţi români . . . ".

În războiul pentru independenţă de la 1877 n-a lipsit, de asemenea, particic parea a numerosi ostasi evrei. La Bucuresti si în alte orase ale tării au fost organizate comitete' de sp�ijin, grupuri de v'ol,;ntari evrei �u ple�at pe cîmpul de luptă, s-au organizat formaţiuni sanitare de prim ajutor, s-au strîns fonduri, toate pentru sprijinirea războiului de independenţă. Este cunoscut. eroismul de .care a dat dovadă tînărul Mauriciu Brociner, care a urcat treptele ierarhiei militare pînă la gradul de colonel. El şi-a început cariera de ofiţer la Plevna.

„Ziua de 30 august 1877 constituie pentru acest ofiţer un adevărat titlu meritoriu, pe motivele următoare: fiind avansat sublocotenent în ziua de 15 iulie 1877 ş1 mutat în batalionul de miliţie, ordinul de a se duce la noul corp i s-a înmînat la 28 august 1877, în faţa PlevneicAcest ofiţer, în loc de a reintra în ţară, la noua sa destinaţie, a rămas la corp ca să ia parte la luptă cu regimentul . . . Astfel, de bună voie �i fără de a fi o.b\igat de. vre�n ordin, ". luat parte l� luptele ?e la 3� august, cu reipmentul 8 de hme, servmd m compama I, sub ordmele căp1tanulm Valter Mărăcmeanu. În această luptă a primit două răni de gloanţe de infanterie". (Colonelul Ipătescu, în memoriul de activitate a locotenentului Mauriciu Brociner.) · În Bucureşti s-a constituit un comitet, „Sionul", care a lansat următorul apel „Către israelitii din România" :

.Coreligi�nari, . Ţara se află a�um în îmlrejurări grele. Datoria fiecăruia este a contribui la

satisfacerea trebumţelor ei. ara în care ne-am născut reclamă în timpul de azi să-i plătim o mică părticică in aceea ce ne-a dat din ziua naşterii noastre. 43

ISRAIL BERCOVICI

Contribuiţi, ca şi pînă acum, dar într-un. mod mai sistematic, cu braţu� cu cunoştinţele, cu averea voastră pentru binele ţării, fiecare în cercul săli, fiecare cu ceea ce poate,· fiecare în oraşul în care locuieşte. ·

Toţi acei care, afară de coreligionarii noştri aflaţi în armata ţării, vor voi să se înroleze ca voluntari Şi nu vor dispune de mijloace pentru a se echipa singuri, să se adreseze la co_mitetul de mai jos, care se va grăbi a le procur.a cele trebuin-cioase. , :

Patria noastră, are nevoie de concursul tuturor fiilor ei. Orice divergenţă şi deosebire dispare în faţa acestor nevoi. Fiţi fii buni ! !" ·

Comitetul central care.lansase acest apel patriotic se compunea din: Ad91f Weinberg, Filip Focşăneanu, I.E. Cohen, Saniei Marcus, Emanoil Rosenth� Dr. Lempart, Dr. ·Leopold Stern şi Moise Leo. . · , .

În toate oraşele mari şi mici ale ţării s-au lansat manifeste asemănătoare. Cităm dintr-un manifest al evreilor moldoveni: · „România liberă, patria noastră, fiind în luptă sîngeroasă pentru asigurarea independenţei sale, cere concursul tuturor contra pericolelor care ameninţă exis-tenţa ei. ·

Fraţilor! �ceastă gravă situaţie în care se află ţara ne impune sacra datorie a contribui şi noi, cu toate mijloacele de care dispunem, la uşurarea· suferinţelor bravilor soldaţi răniţi cari luptă pentru patrie!" .

Pentru a veni efectiv în ajutorul- soldaţilor răniţi, comitetul respectiv a creat ambulanţa sanitară „Sion", compusă dii; nouă med�cinişti evr7i. Ambulanţa -; avînd ca şef pe doctorul Alexandru Cocm, fost luptator pe baricadele Comunei din Paris la 1871 şi ca subşef pe doctorul I. Lebel - a fost încadrată în Divizia a IV-a sanitară. ·

Despre meritele acestei ambulanţe aflăm din adresa oficială trimisă de generalul Angelescu, comandantul diviziei, lui Adolf Weinberg, preşedintele, „Sionului_" :

„Trebuie să mulţume5c societăţii ce prezidaţi pentru serviciile însemnate' ce ambulanţa « Sion ": a făcut la a treia şi a patra divizie activă, înaintea Plevnei şi a Vidii!ulu� împărţind cu noi, frăţeşte, toate ostenelile şi greutăţile campaniei şi vă comunic ce parte însemnată a luat această amb11lanţă în campanii, înainte şi după trecerea Dunării, şi serviciile eminente ce a făcut la a treia şi a paţra divizie ce am onoarea a comanda. · '

· Personalul ambulanţei a fost la înălţimea misiei sale. Mulţumită neobositei sale activităţi, scau vindecat mulţime de soldaţi. Fără devotamentul şi îngrijirea necontenită a acestui personal, o mulţime de bravi ar fi pierit prin flagelul care, în timpul din urmă, decima rîndurile armatei mai crunt decît duşmanul

Domnule Preşedinte ! Înşirîndu-vă serviciile făcute de către ambulanţa d-tră ţării şi diviziei ce am condus în această campanie, vă rog de a primi cele mai călduroase ale mele mulţumiri şi puteţi fi siguri că devotamentul, interesul frăţesc şi serviciile ce ambulanţa « Sion » ne-a făcut în toată durata acestei campani� vor rămîne un suvenir neşters din inimile rioastre". · . 1 1

Numeroase documente şi fapte din istoria României atestă că evreii s-au bucurat aici de ambianţa necesară existenţei lor, cu trăsăturile ei specifice, că au 44


P°;�t să-şi continue ai�i cultura .şi tradiţiile şi să creeze noi valori materiale , spmtuale care au devenit o parte integrantă din cultura tăTii · ' . . Personali�ăfile din rîndurile P?P°;l�ţiei evreieşti car� au 0dat dovadă de cura civdic n-au pnvit problemele evreieşti izolat de _problemele generale ale tării s ve eau _rezolv�ri:a lor;_> dată _cu .rezolvarea problemelor majore cu care er� cor{ frun�ata _ Rlmama. Dmd pnontate, În preocuJ?ările lor, aspectelor din viat: evreiasca, e e �u pregetau, cînd. e:a �azul, s� ia atitudine faţă de aspecte cu cara� ter generaţ. ,Cartu".'rul de pre�ti�u �nte�naţional Meir Leibuş Malbim n-a r.rote dtat numai.. rmpotr1va unor .d1�cr1m1năr1 ,_de pe u�ma cărora sufereau evreii,..- ci : emascat ş1 nedreptatea sociala ce afecta mtreg poporul: .

/

Ţi-i pmtecu� boiere, umflat de�atîta avere, D.a: sufletul ţi-� tris�

_şi fără mîngîiere;

Ţ1-1 �sa de argmt şi tu ai vrea, avare, S-6 ai clădită-n aur, bătută-n pietre rare!

<::?• ie� prin �a!:iJe, b?ier c� b�rta plină Sa vezi ne�o-!"°c1ţn clădindu-şi casă-n tină, În sc?rbun şi-n canale, în colb şi în gunoaie, Scobmd ca nişte cîrtiţi, în beznă, muşuroaie!

S"'mt oameni ca şi tine, şi chipul lor, priveste, E ca al tău, haine, cioplit de aCelasi meste� ! S"'mt palizi ca �trigoii, şi ochii de jărate� '

Se sting de-atîta plînset, de-atîta chin sălbatec. · - E� nu visează aur, nici vreo podoabă rară, C1-un dumicat de pîine uscată şi amară . . . *

î1� aceiaş_i

1 am

d· �e evide,.nţ_i;ză şi importante iniţiative în istoria socială si cul-tura a a evrei or 1n Rom.anta. · '

. J-(aE

iaşi :'Pare, '1m �855, _p�ima publicaţie în limba idiş din lume Korot Hai-tl.m vemmente e t1mpulu1). ''

_în 1857 (martie-aprilie) apare.la Bucureşti Israelitul Român, al cărui Înte;,ei.ey;r a fost doctoru! Iul�u �ara�ch, avî!'d c� giranţi pe Aron Ascher si I.L. em erg. �":zeta a aparut_n� hmbil_e ;oo'!'ană şi fr:inceză, partea franceză'avînd drept sco� sa 1nfo,rn:iez7 ?pmia publica dm alte ţăn europene despre înnoirile ce av;ea� l'!c m Romania şi, m cadrul lor, despre noile aspecte ale vietii colectivitătii evre1est1. ' · în'prffi:t�.l i;_umăr al gazetei se s_pune: „Israe�ţ11.�1nt f'!�rte pr.eocupaţ1 astăzi de tot ceea ce interesează această tară · Îoa�a naţtunu romane va mfluenya negreşit foarte mult asupra soartei no.,;;tre'. n c�lmstanţel7 prezen�e, socotim că un jurnal distinct pentru israeliti corespun e a o necesit�t� r"'.'la . . . Jurnalul Israelitul Român este de 0 mare trebuintă pentru ţara aceasta m timpul acesta. Misiunea lui este de a arăta românilor ci

* M.L. Malbim, M<tfa/ Ume/iţa, Editura I. Brii!, 1867, pag. 132.

45

ISRAIL BERCOVICI

israelitii, concetăţenii lor, simpatiz�ază î�tr�u!1 mod Viu şi. si�cer cu .r?��nii. şi se identifică cu soarta ţării. El va susţme prmc1pml toleranţei ŞI al egahtaţn mamtea legilor fără distincţie de religiune". . ·. . . · · . . ' : . . Susţinînd ideea Unirii, gazeta se adresează ş1 c1t1tonlor dm celelalte prmc1-p-: .

. .Dar chiar şi pentru israeliţii _din principatele danu�ie?'� ac�t):irnal_v� �i �

călăuză arătîndu-le calea ce trebuie să urmeze, că trebuie sa 1mbraţ1şeze ş1 er 1de� progresive şi folositoare ţării, _a-şi do�î!'di simpatia co�cetăţei:iilo: ?e alte gi�t� ş� că în armonie cu reforma legilor polmce care aşteapta, trebme sa mtrodu.c� ş_1 e1 ni;te reforme în obiceiurile si ideile lor, întrucît nu ating fundamentul relig1e1".

' În aceeaşi gazetă Aron Âscher şi I.L: W7in�erg scriau: .Milcovul :nai. mult uneste, decît desparte aceste două Suron-Pnnc1pate-. De aceea dar, stradumţele noa�tre trebuie să fie comune".

În 1859 apare la Iasi în limbile idis si română .Iudiş-Moldoişe Ţaitung" (Gazeta moldo-evreias�ă), la Bucureşti �p�r, în acelaşi an, ziarele „Eit Ledaber" (E timpul să vorbim) în idiş şi '!Di Ţait" ('!'.impui) Jn ;o!l'ână şi i�iş. În �nu\ 1874 apa.re la Bu".,'1r:eşti ziarul _.Ha1�eţ" (S�ătu1toru�). m 1d1ş, devemt pubhcaţ1a cea mai populara s1 cu cea mai l�nga du�ata de ap_ar�ţ1e. . . . . Cronicarul Iacob Psantlr 12ubhcă I: Iaşi, I� "a;iul. 1871: pi;:ret Hazarmm Learţot Rumenie (Cronica Ţănlor R'?�ane) scnsa m limba 1d1ş, m care,au�orul prezintă, pe bâză de documente, evenimente P.et�ecute cu şase �ecol; in�1n�ea erei noastre urmărind istoria acestor meleaguri s1 prezenţa evreilor in d1fer1t� sectoare ale �ietii pînă în anii domniei lui 'Ştefan c�l Mare. Cronicarul şi-a în�otit documentele si comentariile cu o descriere geografică a Ţărilor Românest1. În anul 1873 Psa;,tir publică tot în limba idiş, la Lemberg/Lvov, Korot Haiehudim Berumenie (Întîmplări ale evreilor din România), în care tratează evenimentele petrecute din perioada domniei lui Ştefan cel Mare pînă la revoluţia din 1848.

Inspirat de t;adiţia publicaţiei .Telegraful_ Româll:" (1853�, '.'Par� la Buc�reşti în 1877 .Id1şer Telegraf" (Telegraful evreiesc), primul cotidian dm lume m limba idis.

Îa co'ndiţiile rezultate din acest climat socialcpolitic şi cultural a fost favo-rizată si crearea teatrului evreiesc în România. · '

în'ceea ce priveşte sursele de inspiraţie teatrală, ele au fost de asemenea numeroase. E de-ajuns să ne gînClim la multiplele forme teatrale, cu caracter laic sau religios, existente de 2000 ae ani pe aceste meleaguri ·şi care· au alimentat evoluţia teatrului national românesc. · . ·

.Prin tr�diţii populare,- scrie Ţ.T. Burada - !l'oşten!te_dii; gi;_r� în ·gură .�i din reproducerea dm ce m ce mai slabă a vech

. 1lor ob1cemn, gas1m: . Irozu,

Colindele, Steaua, Păpusile, Pluguşorul, Nunta ţărănească, Sorcova, Capra, Căluşerii, · Scrîp.ciobul, Pa_Parudele, .�ehliv��ii, p"răgaica, Măsc_ăricii? Suitarii, Geamala, Hag1-Ivat, Caimanul, Cucu, Saegn; Lazarelµl, Scoaterea cailor domneşti la ciair, Udarea cu apă, jocul gir;tuJi;i, jocul Halcalei, Chiraleisa şi alte multe care s-au păstrat de poporul roman.

* T.T. Burada, Istoria teaimlui în Moldova, Editura Minerva, Bucureşti, 1975, pag. 5-6.

4{,

O sută de ani de teatru ev;eiesc în România

Menţionăm în special Irozii pentru asemănarea lor - ca factură dramatici mod de prezentare şi componenţa interpreţilor - cu Purim-şpil-ul şi Nunt, ţărănească, spectacol popular care, de ,asemenea, a atras atentia artistilor evrei Irozii au influenţat Purim-şpil-urile moldovene, iar Purim-şpil-ul a �tras atenţi Irozilor. De cele mai multe ori, lăutarii erau aceiasi în. ambele .formatii artis tice", iar anumite părţi ale jocurilor - în special 'dansurile - se exec'utau P' aceeaşi muzică în ambele spectacole, uneori pe o melodie românească, alteori P' una evreiască. Acelaşi lucru şi pentru costume. Artistii formatiilor respectiv• închiriau · de la acelaşi .garderobier" aproape aceleaşi costume' pentru ambe!, jocuri. Atît I.rozii cît şi Purim-şpiler-ii improvizau texte pe teme locale, pe cari le intercalau în textul iniţial al jocului, iar consecinţele _unor intervenţii ma în�z!'eţe se soldau cu aceleaşi persecuţii atît pentru Irozi, cît şi pentru Purim şpiler-1. Elemente de interferenţă s-au păstrat şi în opera tipărită a lui Avrarr Goldfaderr, în care există indicaţia autorului de a se cînta anumite texte pe diferite melodii- româneşti, evreieşti sau ruseşti �în functie de locul unde urma si se reprezinte spectacolul. ' Vorbind despre Irozi, M. Kogălniceanu ne oferă următoarele amănunt< privind originea lor: · · .

. • Dascălii si diacii, întocmai ca în Franta fes clercs de la Basoche, erau învătă· tori, erau zug'ravi, erau cîntăreţi, erau, chiar actori rep�ezentînd misterele r�ligioase, ce pretutindeni au fost începutul teatrului modern, si din care rămăsitel< ne·sînt păstrate încă prin Irodul sau Betleemul nostru, card din ziua de Crăciun şi pînă la. lăsatul secului parcurg stradele oraşelor noastre, şi care se reprezintă cu �eos7�ire de cîntărefii de la b!�eric� 1:a începutul î':'i;,ă al �cestui secol, Irozii erau ţmuţl m onoare mai mare, fm bo1enlor celor mai malt1, îmbrăcati în haină de stofă aurită, mergeau la curtea domnească şi la casele boieresti cefe mai însemnate, de reprezentau scenele religioase:Aici este loc să regr�t că, încă cît este timpul, nu ne îngrijim să păstrăm ultimele rămăsite ale Irozil�r care secoli în-tregi, cu păpuşele, au fost teatrul nostru popuiar. �,; . ' ·· .În Iaşi, în special - scrie Burada -se aflau mat multe tacîmuri de Irozi dintre Cfil'.e unii ,i;n.ai de s�amă �bră�ţi luxos, C:U hain� aurite, jucau numai pe l� case man, iar. alţu, cu haine mai puţm bogate, iucau pe la casele negustorilor si ale locuitorilor de prin.mahalale. ' 0nd se întîmpla să ?e chemaţi în casele boierilor mari, ei erau primiţi în odaia cea _ma�e (salon) ş1 a�o!o Ir�d, s!' aşi;_za în .. mijlocul. odăii pe un jîlţ, iar la spatele lm stateau d01 copu rmbracaţ1 ca mgem, cu suhţj în mînă, . si-i tineau poalele. mantiei sale . . . În acelasi ·timp, boierii îngăduiau să intre în salon ; dată "'.' Ir?zii şi "o p�e din popor, precum şi copiii, cari urmau pe �rozi pe strade, ca sa pr1veasca ş1 ei. .

• Irozii la noi aveau încă din timpurile cele mai vechi, după cum am văzut �� va�ă a.tît.în Iaşi cît şi îi; alte oraşe ş� e�au primiţi cu drag de bătrînii noştri O.: sa-ş1 deie ş1 e1 reprezentaţmnea lor rel1g1oasă. Cu. prilejul jocului Irozilor din * „Revista pentru istorie şi filolOgie"; red. Gr. T ociles�, I, 1882, pag. 33.

47

ISRAIL BERCOVICI .

anul 1863, însă, se vede că unele tacîmuri de Irozi nu se purtau cuviincios cu publicul si, în afară de aceasta;în cîntecile cu caracter religios mai adăugau şi unele mai dişanţate, care se abăteau de la buna cuviinţă faţă de rel!gia şi �orala, asa că autoritatea comunală, în înţelegere cu p.s„ !ocotenent de m1tropoht, care î,'.,totdeauna privegheau de aproape menţinerea şi ridicarea prestigiului religiunii creştine şi a moralei publice, în faţa celor p�trecute 'au găsit de cuviinţă a opri reprezentaţi�nile Irozilor.".* · · . . ·

• • • · ' . · . . . Tot în ajunul Anului Nou se JUCa ş1 Nunta ţaraneasca. Mai mulţi tmen

obisnuiau a se aduna în vechime, mai ales dascălii şi palamarii de pe la biserici, car�, îmbrăcîndu-se în frumoase costume naţionale, alegeau un băiat chipeş drept mire şi o mireasă de asemenea, care de cele mai multe ori era un băiat îmbrăcat în haine femeieşti. Aşa pregătiţi, ei porneau în număr de la 12-16 persoane, împreună cu doi sau mai mulţi lăutari, şi· mergeau pe la casele oamenilor mai cu dare de m"mă, cîntînd în cor şi jucînd hora. În mijloculhorei stăteau lăutarii si mirii. Vorniceii chiuiau cît îi ţinea gura şi ridicau în sus beţele lor îm-podobite cu panglici, flori şi basmale colorate. . . .

„Albina românească" din 8 februarie 1848 relatează amplu despre·O nuntă ţărănească în Moldova compusă de V. Alecsandri, menţionînd că; în timpul reprezentaţiei, .spectatorii capitalei se văd deodată transpo_n:aţi în miezul u"':ui �at ce se pregătea a serba o nuntă. Astă scertă naţională . . . înfăţişa un tablou credmc1os a datinilor ce în asemenea caz se urmează de către sătenii români. -o .ceată vo:ioasă de tineri, avînd în fruntea lor doi peţitori, se înfăţişează . . , în faţa casei . . . "

Despre originea melodiilor şi a dansurilor introduse în compoziţia: spectacolu\1;1i se spune că au şi o existenţă autonomă, fiind folosite curent în diverse ocazu.

Într-un raport publicat de doi misionari scoţieni care au vizitat· în 1839 nuc meroase oraşe din România cu populaţie compactă evreiască, printre care şi laşu� se află, pe lîngă o serie de amănunte şi cifre privind viaţa evreilor ieşeni, şi descrierea unei nunţi evreieşti:- · · · . .

�' ,

„!=onsulul britanic consideră că numărul populaţiei din Iaşi este de 50 OOO,

din care jumătate evrei. Poate sînt numai 20 OOO. Evreii înşişi susţin că la laşi există 5 500 familii. Cel mai mare număr pe care l"au indicat evreii a fost că la laşi există 10 OOO de familii si cel mai mic număr - 3 500 de familii, adică 15 OOO de suflete . . . ' · ·

Sînt priviţi de Stat ca o comunitate. lmpozit@le nu se percep de la dînşii individual, ci de la conducătorii comunităţii care sînt lăsaţi să le repartizeze şi să :Ie încaseze cum socot mai·bine şi mai drept. Fiecare familie, în inedie, plăteşte un ducat (zece şilingi). Taxele evreii le pun 'nu pe alimentele săracilor, ci pe artic colele de lux, ca să cadă mai ales pe.cei bogaţi. Ei nu se socotesc prigoniţi de guvern.

Toţi vorbesc un jargon corupt din nemţeşte. Practică toate meşteŞUgurile, afară 'de acel al fierăriei. Sunt croitori, cizmari, tîmplari, ceasornicari, puţini sînt

* T.T. Burada, op. cit., pag. 8 şi'23.

48

O sută de ani de tetztTu evr�iesc în România

cei fără ocupaţie. Sînt ullii care cred în venirea lui Mesia, iar a!tii cred că rusii vor stăpîni lumea". .

· · · ' '

Misionarii -precum am anticipat - au fost invitati si la o nuntă. Descrierea ceremoniei, cît şi a ospăţului, merită a fi reproduse pen'.t� asemănările cu libre-tul" spectacolului Nunta ţărănească. ''

„Dis-de-dimineaţă, în �iua nui;iţ�, « badhari."-u.l. s�� « poetul'» care îndep!in�te un �o\ fo:rte pro�m�nent, _v.me la cas� �_:�n, �1 vorbeş�e _solemn d7"pre pa�atele ei ŞI o 1ndeamna sa ceara iertare. Cac1 casator1a este pnv1tă ca un -ritual prm ca:e �ăcatele sînt !e�ate . . . Mireasa şi . surorile miresei adeseori plîng � hohote m timpul acestui discurs, care, uneori, durează două ceasuri.

. În ui:mă badh�n-ul se duce la mire şi îl îndeamnă îrt acelaşi fel. După aceasta, nur:'l". îşi p�ne �:una. a_lbă pe'care o poart� în ziualspăşirii şi petrece cîtva timp în rugacmne ş1 martur1S1re de păcate. Ap01 e dus la sinagogă, acompaniat de un grup de muzicanţi. La fel si mireasa. · . ·

Mirii sînt aşezaţi u:uui lîngă altul, sub baldachinul de nuntă, ţinut cu patru b:'ţe de�p� l'?r. Se :1teşt:' cont_;ac�l .�e căsători<; şi se. nu':"e��e suma pe care barb.atul fa&adu1eşte sa o plat"'.'sca s?ţ1e1 m caz de divorţ. Pănnţn, prietenii mirilor Ş! don:rnşoarele de onoare iau m�reasa de mînă şi se învîrtesc în jurul mirelui, clupa cu".mteţe: « fe!_Ile�� o să înconJ�are bărba�l ». s: aduce o cuI;>ă cu vin.şi se pron;i,'.'ţ� 7 b�necuvmtai::1 p<;ste ea. M1r_ele pune melul m degetul miresei, zicînd: « lata 1m1 eşti consacrata mie cu acest mel, după legea lui Moise si a lui Israel "· Alte 7 binecuvîntări se pronuntă asupra vinului. După aceea gustă amîndoi din el şi paharul e aruncat jos şi spart. . . ·

, După acee_a sî"':t duşi împreună la cas� miresei, unde îi găsirăm ş�zînd tăcuţi, m capul m��'· M1r".asa avea faţa a.c'?pentă pînă aproape de gură cu u

. n văl pe

care-l poarta IJl tot timpul ceremome1. „. . .

Rochia ei, ca şi a celor mai multe dintre tovarăsele ei, era albă. M:sa er_a plină de ,oas�ep, bă�bal� f!Îi;.d aşez�ţi pe o parte, i�r femeile pe

cealalta. Înamte de a mmca 1ş1 spala mnmle mtr-un vas cu două Iriînere, asa făcut încît o IriÎnă să nu spurce pe cealaltă. ' ' '

' '

. . Era straniu s� .vezi ac�t ospăţ, de .o�meni cu _barbă, :Je'că�or fe�e ar fi putut sl:UJ' I:'ent:n �n pictor. î.n ţnnpul mese� cmt_a n:uz1ca. Mai mulţi eyre1. cîntau bine dm VI?ara, ';olonc�l„ţi_:nbal, �mbu�mă ş1 d�ntr-o harpă de o formă curioasă, care 2:1�au ca .e evreiasca . . . Se, cmta dm ea lovmd pe coarde cu două betisoare de lemn ş1 efectuţ er� plăcut. _Badh_a:U"ul sau cant?rul în�rei;upea �uzica ad�seori şi p;ovoca veselia ŞI: buna dtspoz1ţ1ţ a comesenilor prm versuri nemtesti- impro-vtzate, des.ere tinerii �nsurăţei şi prietenii lor. ' • '

De mai multe on o _farfurie făcea ocolul oaspeţilor pentru colectă. Întîia a fost pe:ntru « bu�t�r » ş1 acea�ta s.". _::hem� «.supa de aur ». A doua a fost « pentru leru�ahm �· A tre1a.pentn.: « tin.ern msuraţe1 „ - un dar pentru petrecerea ce li se ofense. M1rele ar fi trebuit să ţie oaspeţilor o cuvîntâre, dar el fiind om neînvăţat, cantorul o făcu în locul lui: După masă avu. loc un bal. Cîteva fetite dansară întîi împreună. Apoi unchiul, un evreu frumos si înalt,' cu barbă dan'.să singur. La urmă dansă cu mireasa, ducînd-o de jur împrejur,.cu o bati;tă. Aceasta

49

ISRAIL BERCOVICI

este .partea care încheie ceremonia. Vinul. c_urge� ,!n:ibelşugat, ca_ la C��î· Dar, fiind vinul autohton uşor, n_u se ero?use n�Cl O g_al��e S�U �tra:"�ganţa ·

în mod firesc, cercetările stuntifice din ultimu am, smtet1zmd elementele care au contribuit la consolida;ea t;,._trului românesc, ajung la următoarea con-cluzie: .

b · :1 h · · La izvoarele teatrului românesc trebuie căutate o ice1\111 e ar aice năs7ute din �ecesitătile vietii cotidiene, manifestările cu caracter de spectacol ale băştinaşilor geto-d�ci, cel� de or!gine antică. apărute peyrmul Mării Negre P.ri? intermediul coloniilor greceşti, precum ş1 cele de ·ongme de asemenea antica, aduse de coloniştii romani în Dacia.. . . . . . . .

Este evidentă prezenţa ob1cemnlor populare provenite dm ntun. arhaic� r:flect"md mai ales cultul fertilităţii şi fecundităţii şi desfăşurate, de regulă, pnma-vara şi vara. · ' • . . . . ,

Pe fundamentul elementelor de spectacol strav;ch1� smtet:IZa�e �!tenor 1.n. producţiile folclorice cu caracter teatra4 teatrul rom:nesc s-a altmt, m. cond1ţn social-istorice favorabile, apărute în mod necesar la mcepu�l secolu.lui al XIX-le.a, cu influenţe pozitive ale teatrului european, îndeose�n ale celm �rancez. D_1� acest moment evolutia teatrului românesc are· loc, mai departe, pnn acumulan cantitative şi salturi �alitative evidente. . . . .

Aşa cum rădă�inile. teatrului. ro':?�nesc au contr_ib�it_ la• detenninarea �ncepu- · turilor sale culte st a primelor afirmari, acestea au zarmslit, la rîndul lor, smtezele preclasice care a� dus la consolidarea lui":*� . , · , ·

. . . În acest context nu putem să nu subliniem că m anul 1876, anul mtemeieru

teatrului evreiesc, teatrul românesc avea deja o experienţă de şase decenii de acti-vitate ca teatru national. · .· · ·

Contributiile 0teoretice în acest domeniu ale lui Ion Heliade Rădulescu, Alecu Ruso C.A. Rosetti, Nicolae Filimon, Vasile Alecsandri şi acelea ale lui Eminescu si:au pus amprenta nu numai pe ep·oca primilor ani ai teatrului româ-nesc ci şi pe evolutia sa viitoare. · · · · · _ În raport cu te�dinţele şi exigenţele culturale şi artistice ale vre�ii în i;e.neral şi ale lui Eminescu în specia4 cronica pozitivă la un spectacol în· limba 1d1ş, pe care l-a vizionat la Iaşi în seara zilei de 19 august a anu�ui 1876, c�pătă o va!o.are şi o sermiificaţie deosebită. împreună cu aspectele mai sus menţionate pnvmd viaţa social-politică şi "'!lturală a Români_:i şi viaţa evreiască, ea a�es�ă idee� c_ă teatrul evreiesc nu numai că nu s-a născut mtr-un deşert cultura4 c� drmpotnva, a găsit aici, pe lîngă un auditoriu stimulator, şi ambianţa·fertilă care să-l pună în

, .* Narrative of a Mission of lnquiry to the ]ews of the Churcb of Scotland„ in -1839. Edinburgh, William Whyte et,Co., 1843. (Lucrarea a fost prezentată - cu fragmente traduse

-� limba română-în cadrul a două comunicări ţinute de Alexandru Lape_datu, membro al Acac;lelJ!ICl Române, .în şedinţele Academiei din 15 şi 22 iunie 1934 �b titlul: Evreii în ţările noastr� acum o sută de ani- d.iPit relaţia a doi f!1ÎSÎO.nari scoţieni, Analele Academiei Rom�e, M�oriile secţiunii istorice, Seria III, tom XV.) Vezi şi Max Wunnbratid: Ac:Ur1i un veac o 1"isiu"ne britan!Că a cercetat, vi4ţa evrei.ască din Rom.Inia, în „Renaşterea noastră", 23 şi 30 aprilie 1939. ' ·

, ** M. Vasiliu, Istoria teatrului rom4nesc, Editura Albatros, 1972, pag; VIII şi 1.

50

O sută de ani de teatru evreiesc în Român-ia

atenţia preocupărilor celor mai reprezentative figuri ale culturii românesti care l-au tra:at, �e la înce�ut, cu aceeaşi serio�itate _cu �re au tratat probl�mele tean;ilm naţional roma°;esc. De altfel cromca Im Emmescu dedicată teatrului evreiesc e�te a doua cronică în cariera de cronicar dramatic a marelui poet. Să mai adă_ugă� c�, d':'Pă.?atel� re7ensămîntului de la 1859, în Iaşi se aflau ? 1 00� de evrei,. avm? ��st1°:'ţ11 e".re1eşt1 culturale, religioase şi sociale, moderne, iar �.r1gor7 AGh1ca .a m1ţta� ş1 susţtnut unele reforme în· viaţa evreiască si a admis copm evrei m şcolile publice. · · · ' Cu toat7 acestea nu sînt niai puţin adevărate - oricît ar părea de aradoxale - cel� menţi�nai:_e de ��ldfa�en înAutobi_ografia sa cu referire la au'Jitoriu: ,,În treacat, treb_u1e �a sub_l�m7z ca teatrul evreiesc, la începuturile sale, era frecventat de sp7ctaton n71nstru1ţt, car� n-aveaU nici cea mai vagă idee despre scenă si cerinţ:le ei. Elementele m�i mult "sau mai puţin « burgheze », apărătoare ale �oravuril<;>r conservatoa.re din �ecut, î�i .inter�icea? sieşi, şi cu atît z:iai lnult copiilor lor, frecven�rea ll;n,..1:11 teaţru tn �a.re,ruşte pierde-vară, bufOni sau măscăl-ici, rîdeau de confi;a�n Jo'. Ş! n expuneau d1�preţului gene:al. Mulţi muncitori, meseriaşi, erau nevmţi sa vmaJ� te�;ru pe.fur�, p�n.tru. a. evita apostrofările neplăcute". Or, acea��a n_iasa �re1asca "fara n1c1 o· noţiune despre teat:IU" a cciflstituit facto";'! poz1_t�v �1 hot�ntor pentru consacrarea teatrului evreiesc ca institutie de "';'!tura. Ea l-a dete�mmat pe Goldfaden - căruia îi era foarte u�or să tr�ducă din Gu:�kow f.�� d� Ostrovski" - să se îndrepte către comoa;a f�Jclorului si tot ea, ţnnd mai 1ndmat_ă .căt'.e aspe�te_le laice ale vieţii decît către cele religioas�, a apre.c1at Caracteru! satmc ŞI ant1m1st1c aJ teatrului evreiesc mult mai bine decÎt „pubh"'.11 evoluat" din alte ţări, amuzîndu-se de minune la ceea ce i se pr_ ezenta pe scena. · · · ' , . . Toate.încercările făcute în alte ţări de a se înfiripa un.teatru evreiesc au esuat 1�aint7 �e,_Avram G<:>ldfa?en, nu nuinai _d�t�rită os�lităţil r:gimurilor respec� tlve, c1 �1 m m_are p�rte dm cauza advers1tăţi1 cercurilor clericale, care intervene�u .l?n_n ?enui:iţu11; P: lîngă autorităţi pentru" a se interzice reprezentatiile, iar art1ştu sa fie alungaţi dm localitate. · '

Aşa că :eatrul evreiesc s-a pul:?t n_aş�e în România. nu numai pentru că a fost creat „dupa u� m?del _care treb;i1� sa fie neapărat _ţa1c" şi nu numai P!r.ntru că „reperto.:iu! 1:1c �1 �r�ma ':'mamst� ai.: luadocul Il)JSterelor religioase"„, "dar si pentru ca a '°;tîln�t a1c1 ambianţa pnelmcă necesară," ambiantă în care B�rl Brod�r a putut dF�' mai uşo'. Pretenfia către lume: ·· '

* Prilutzk.i, op. cit.

Lume, lume, poţi dispărea! S?ar� şi Lună, stingeţi lumina Voastră, Ş1 voi, stele, nu mai străluciti · Că�i nu lumiriaţi dreptatea. ' Stng în gura mare, din toată inima, Făţărnicia Şi minCiuna să fie stîrpite. Lume, dacă nu vrei să ţii seama de adevăr,

51

ISRAIL BERCOVICI

Eu strig: Lume, lume, poţi dispărea!

Iar Velvl Zbarjer avea prilejul să cînte:

Afurisită lume, Pentru unii blestem; Pentru alţii binecuvîlltare. Cei deştepţi şi harnici trăiesc în sărăcie. Cei proşti îndrumă lumea plini de fudulie.

Acesta a fost mediul care nu numai că i-a.ah�s pe cîntăreţii din Brody'şi i-a format, l?e ei si pe Goldfaden, dar mulţi ani mai tîrziu şi-a pus o amprentă covîr- ·

sitoare ş1 pe c'reaţia unor mari scriitori şi poeţi ca Eliezer Şteinbarg, lac.ob Ştern-berg, Mose Altman şi !ţie Manger. · • .

La o festivitate care a avut loc la New York, cu ocazia ce)ei de-a şaizecea ani-versări a zilei sale de naştere, Manger relata printre altele:

" " " " Vreau să povestesc amănunţit un anume_episod, pentru că el _a avut o influenţă hotărîtoare asupra mea şi, pe undeva, a făcut să încolţească în mine şi în creaţia mea umbra şi balada. . , .

Am stat odată, noaptea tîrziu, într-o cîrciumă din Bucureşti, împreună cu un musafir din Berlin, doctorul I. Rubin. · .

· ·

1irziu, după miezul nopţii, a intrat în cîrciumă un bărbat bătrîn de vreo şap� tezeci de ani, puţin ameţit de băutură. Era ultimul « cîntăreţ din Brody '" bătrî-nul Ludwig. .

L-am invitat la masa noastră. Şi-a turnat un pahar mare cu vin, a făcut un fel . de rugăciune idişizată si apoi a început să cînte din repertoriul lui broderian. Mi s-a luminat dinaintea o�hilor. Asta este, mi-am zis ! Figui;ile cîntăreţilor din Brody au reînviat în mintea mea .. Toţi bufonii, înveselitorii, versificatorii, şi PurimŞJ?ile�-ii c�e au �istrat i;e�eraţii într�gi �e evrei ":'cepuse:.ă a pri?-d.e viaţă în imagmaţ1a mea. Voi devem ş1 eu unul dm e1. Unu.I dm « fraţn noştri ». Poate că ci;ea ce aµ creat şi au cîntat ei a fost primitiv, n-a fost o mare poezie, dar ei înşişi aii fost o mare poezie. .· . . . . .

. Mi-am amintit de frumoasele cîntece populare.pe care le ascultasem în atelierul tatălui i;neu. Ce orgie de culori şi de sunete. O moştenire lăsat,ă în par�gină. Aur care se tăvăleşte la _Picioarele noastre. . .

Deodată am auzit ş1 am văzut. Aici, în America, există o imagine falsă despre viaţa evreilor din Europa răsăriteană. Aici se crede că totul a fost acolo numai religie şi învăţătură sfîntă. Dar care este adevărul? Adevărul este că în fiecare orăşel a existat cîte un singur rabin şi o sută de Purim-şpiler-i". *

În eseul său Peisajul culturii evreieşti din România, Dr. Şlomo Bickel încear� că să sintetizeze în felul următor cauzele succesului teatrului evreiesc: „Teatrul lui Goldfaden a crescut la « Pomul verde» din Iaşi şi a cucerit evreii săraci din România datorită faptului că el a reuşit să actualizeze teatral, pentru omul din

* ,..Notre existence", Paris, 1 aprilie 1969.

52

. O sută de ani de teatru evreiesc în România

p_opo_r, o po':'est� biblică. Această poveste" cu care evreul din Bucuresti, Ploiest ş1 la�1 era ob1şn.U1t, �even_e": sub �agheta m�gică a lui �oldfaden însăşi viaţa şi �' menta �oar o simpla n:gacm.ne c1 mult mai mult, pasmnea inimii si dragostea".'

Înfnnţ":rea teatru!UI ev�e1esc m,o�ern, datorit� s�tuaţiei social:politice şi cui· turale �pec!ale a ev�eilor_dm Rom:m1a, este legata ş1 de unele fenomene importante dm viaţ�.· e':'reilor dm .�!te ţări, fenomene care au exercitat şi ele o influenti asupr": naştem ş1 dezvoltăm sale. ' . !;'rmtre aces�ea at�age atenţia faptul că, în acelaşi an cînd Goldfaden a pus te·

me_lnle teatruţu1 evreiesc în Rom�i"? 'un grup compus din Jacob Aba Finkel· ste1?, .(l.ron. Liebermann, Leo Wemer, Aron Sundelewicz, Joselsohn Davidovic -; ş1 �1 ca ŞI Goldfaden, absolvenţi ai unei şcoli rabinice, vestita scoală rabinici dm V1lna-a creat la Lon�ra prima organizaţie socialistă evreiască din istorie C\ sc?pul „de a e�uca mun:1torii �rei în spiritul socialismului, de a-i încadra îr rruşcar:a I?un�1torească internaţională, aşa ci.tm a fost ea concepută de Kar. Marx ş1 Fnednch Engels".

�n alt factor car� de. aseme�:� � c,?ntri�uit la n�erea şi dezvoltarea teatrulu �reiese a fost �oluţta h�eratun! 1d1s 1n a?u re:'pect1vi. Aceasta se impusese înci d1� 1864, cu pnn:ml roman realist al clas1cu!U1 M.M. Sforim · crescuse si opulant�tea �elorlal\1 cl�icl ai prozei şi f!Oeziei idiş: I.L. Pere�z, Şalom Afehem Mon� Wm�evski, Iosif B'?vşover, Dav1d Edelstadt, care la rîndul lor se dezvol� ta�era pormnd �e la experienţa unor scriitori mai puţin desăvîrsiti ca Aizic Meu D1k, Şl?mo Ettmgher, Israel Aksenfeld, Ithac Joel Linetzki Îthac Ber Levinsohn, d1i;i a �ăror operă nu lipseau nici înce�cările în domeniuÎ &amaturgiei. . . _ _ Se ştte ca teatrul euroi:ean.� evoluat o dat� culitera�ra. Fiecare stil literar şi-• âas1: un adOJ;>t coresp1;1nza�o� m te�tru .. Publicul s-a diferenţiat după gustul său . ':'fra . "".oluţ1a sa spmti:ala ş1 du pa exigenţele sale etice. Asimilîndu-si diferit;

stt un literare, teatrul ş1-a creat, pentru fiecare stil în parte, un ublic special Separarea teatrul�i �e !iteratură e aproape de neconceput. Atît flteratura cît si tea�;ul a':' ac.eleaş1 nazumţe. Un teatru care să fie rupt de literatură, căruia să-i fie strame d1!er1�ele curente_l1terare, care să fie în afara vieţii, în afara societătii, nu se cuno_aş�e m literatui;,a u;uversală. G�ldfade� făc:a parte din familia litera�ă a timP":lu� sau. E_l a f�s�. m�a n':' ,doar mat accesibil ş1 mai popular decît ceilalti mem-bn ai acestei fam1l11, c1 ma1 1nzestrat pentru teatru. ' :

. Dar .Goldfaden a beneficiat nu numai de experienta literară practică a înaint�ş�or ş1 a cont�mporanil�ţ s�i, ci şi de con�ibuţia (or teoretică privind princ1p1ile.p� baza carora �ebu.1a sa se dezvolte o literatură legată de popor. În 1867 cu mat b�ne de z�ce am înamtea_înţiinţării teatrului evreiesc, M.M. Sforim scria; "nfl

„O literatura care creşte dm izvoarele vieţii poporului si din trăirile sale 1 .uenţeaz�, la rîndul ei, viaţa �oporului. Fiind un produs, e� devine un factor �e 1nfl

1u�nţa. Cu ac�as�a vrea;i sa _sp;in c� la toate popoarele a căror literatură se ezv? ta ?ormal �1sn: o legatura launtr1că între popor si scriitor si fiecare din aceştt _ d01 faeton se influenţează reciproc. Foarte pr.;nuntată t;ebuie să fie aceasta legătură între popor, poet şi intelectual. Pentru că, aşa 0cum cărţile poetu-

.,. Ş. Bickel, lnzih un arum zih, Editura Şalom Alehem, Bucureşti, 1936, pag. 87.

53

ISRAIL BERCOVICI

lui şi poezia. sa sînt ram;iri ;:e crc:sc din tn:n.chiul popo:u.lui„ 4in �iinţ� sa. inte, rioară - căci ne de:zvălme gmdunle sale, stanle sufleteşn,.1magmaţia, nazumţ�le şi speranţele. sale � t?t aşa. înfloreşte, si .se înalţă, la rîndu-i, l?oporu,l prin. cuv1�tele poetulm. C::::ăc1 gmdurile popo�Î1:'1, car� n-a;i fost elucidat". ŞI explic�te m deplmă cunoşnnţă de.cauz�, smt clanfic:t". ş1 "":1'�1cate de poe� p_rm fapt_Ul ca. el li: transpune cu întelepcmne s1 cunoastere m imagm1 adecvate, pma ce devm clare ş1 pe întelesul tuturor. Pri� clarifi.;,.rea noţiunilor, poporul se perfecţionea.ză mer.,,; si atinge un nivel spiritual mai înalt. Astfel în�ii;ttează trea�t� c;i treaptă, ajutat de scriitorii săi, care vin, pe rîn4, l:i timp�! P?tnv1t pei;ttru. a-1 nd1ca gra4uţ de instruire si pentru a crea n01 valo_n dm·�ech1le 1zyoare, dm _v1�ţa,POP?rulm .ş1 a le aduce la lumină. Datorită acestui fapt, literatura se dezvolta dm mtenor, pnn forţa sa proprie. În aceasta c?nstă putere,'.' ei de a dev��! o �".cesit:ite, � bun a! întregului popor şi nu numai; un bun �I c1torv.a „esteţi md.1v1duali. C! literatura care nu este legată de popor ş1 de.nevoile sale ş1 care nu este mfluenţata de pc;>por, nu P'!ate nici .ea influenţa pe ;iimen.i. _E': nu prezintă i�tere� P!'nti;u popory este de pnsos în viaţă. Marea masa se �: ca o ase.n;.ene� J1t.era?1ra exis�a ş1 se 1ntreabă pentru ce există, �e vrea, la ce ajuta ? Ce/eahz:a.za,ş15m �?los�şte un astfe�.de artist? C'md sînt puşi în faţa unor astfel de mtri:ban, scrutoru unei ase�enea.�tec raturi se fistîcesc si nu stiu ce să răspundă. Vai de un astfel de onorabil scrutor, autorul a mai multor cÎirţi, cînd întîlneşte un ,om de rînd care îi pune, simplu, această întrebare. Ea este o piatră de încercare pentru mulţi scriitori. De această întrebare se împiedică toată strădania lor si toată faima lor. Am,spus�o demult: măreţia literaturii constă în oglindirea gîndirii umane înaintate în dezvoltarea ei. Numai cunoasterea vierii si a naturii ce se revelează în gîndirea umană oferăJiteraturii harul si tăria de � influenţa prin mijloacele ei, de a cuceri inimile cititorilor şi de a le.Perfecţiona sentimentele, �enti;u ca a�eştia să.poată ��reci� ce e frurr:os şi bun dm punct de vedere moraţ �1 a-ş1. sp.?n cunoşnnţel� ş1 ;nteligenţa. <_)nce carte în <;\lre nu pulsează acest spmt al v1eţ11 e doar o buruiana pe ogorul litera-

• . " „ tuni . . . .

De la IaŞi la New York sau de la Şmendrik la U riel Acosta

· La începutul veacului nostru, în 1901, cmd teatrul evreiesc împlinise două" zeci si cinci de ani de existentă, Goldfaden a ajuns la concluzia că este necesar să facă ;,n bilanţ al drumului p0arcurs pînă atunci şi să precizeze ;inele momente, clarificînd amănunte care - cu intenţie sau fără -începuseră a fi confundate sau deformate. El a hotărît să-şi scrie deci autobiografia. Primul lucru care l-a făcut a fost de a aminti tuturor că punctul de plecare fusese România: ·

* ,,Ein inişpat" (Studiu critic), Jitomir, 1867, pag. 8-11,· reprodus şi de M. Wienerîn: Zu der gheşihte Jun der idişer literatur in 19-tn lorhundert, Editura Ikuf, New York, 1945, voi. 21 pag. 129-131.

' '

54


"Iubiţi cititori, Dacă sînteţi curioşi să cunoaşteţi interesanta şi adevărata biografie de cmd s-•

născut şi pînă a împlinit primii săi douăzeci şi cinci de ani a tînărului nostn teatru, care mai este şi astăzi încă privit ca o senzaţie în lumea evreiască şi în c� neevreiască, trebuie să vă hotărîţi să refaceţi împreună cu mine marea lui călătoc rie care începe din România şi trece prin Rusia, America, Anglia, Franţa ş: Austria. N-aveţi de ce vă teme! Vă asigur că. pe domniile voastre.o să vă cost< călătoria mult mai puţin decît pe mine. Nu veţi întîmpina pe drum nici obstacole, nici pogromurile de care am avut eu parte . . .

Trebuie numai să fiţi hotărîţi să mă urmaţi pretutindeni. De la cîrciumioaro cea mai neînsemnată pînă la grandiosul teatru Demut.din Petersburg. si nu tre· buie să vă fie ruşine, aşa cum nu mi-a fost niCi mie, să staţi de vorbă 'cu o fată evreică săracă. de jos, pentru că, fără să vă daţi seama cînd şi cum, ea va deveni, în teatrul meu, o �nnţesă cu coroană de aur pe cap şi vă va uimi cu cîntecul şi jocul ei „ . Nu trebme să vă fie silă nici să strîngeţi inîna bătătorită a unui muncitox simplu, căci el va deveni repede, pe scena mea, un erou cu scut şi sabie, iar, după ce-l veţi vedea jucînd, vă veţi simţi onoraţi dacă vă face favoarea să bea cu dum· neavoastră.:un pahar de bere . . . Aşadar, iubiţi călători, fiţi gata de drum !"

Să-l însotim si noi. . Ne află� de�i la Iaşi, unde Goldfaden a venit în anul 1876 cu. intenţia de a

e4ita un ziar şi asistăm la finalul unei importante discuţii între acesta şi familia L1brescu. ·

Potrivit relatărilor lui Librescu, discutia din' casa lui s-a încheiat astfel: „Goldfaden, îmbrăcat de stradă, cu j�ben şi cu bastonul în mînă, dădea să

iasă, cînd, deodată sotia inea i se adresă: - Monsieur Golâfaden,. la Bucuresti există un ziar, « Haioet », al cănii re

dactor moare de foame de sapte ori înt;-o zi. Ce ai de gînd ? Să sdoti si dumneata un ziar şi să muriţi amîn;ioi de fo�me! Mai bine ascultă ce-ţi spu� �. Lasă-te de nebunia a�ta! Evreilor le lipseşte 'un teatru. Apucă-te, mai bine, de asa ceva. Mă gîndesc la un teatru evr�iesc I� fel ca al românilor, nu cum joacă Grodner sau Finkel. Nici nu-ţi dai seama ce poate deveni un asemenea teatru.'

Cînd soţia mea a terminat, Goldfaden. a pu·s deoparte bastonUI, si-a scos jo-benulş,i mi-a spus: · · . · . . · · '

- Ştii, domnule Librescu, soţia dumitale mi-a dat o idee. Am trimis după Grodn,er şi_i-am înfăţişat planul nostru în. legătură cu tea

trul. Grodner a fost de acord si ne-a relatat că actorii români care veneau să-l vadă îl rugau de multe ori să î.;jghebe un teatru ca lumea, dar el nu putuse, deoarece nu avea ,ce juca. Goldfaden a fost cucerit şi el de noul plan. A uitat complet pentru cevemseîn Iaşi şi s-a aşezat să scrie o piesă. Avea gata deja cîteva cîntece şi din ele a făcut o piesă în toată regula: Bunica şi nepoata".

Iată cum descrie Goldfaden înfiintarea teatrului evreiesc: · „Pe vremea aceea, în diferite saloa�e, cîntăreţii distrau publicul ieşean cu me

lodii evreieşti. Şi, deoarece aceşti cîntăreţi prezentau şi multe creaţii de-ale mele, m-a împins curiozitatea să aflu ce se alege de cîntecele mele cînd le interpretează alţii. Aflîndu-mă odată într-un asemenea salon, mi-a venit ideea să leg cîteva din

55

/r •

ISRAIL BERCOVICI

aceste cîntece cu putină proză şi cu o mică .intrigă şi să le pr�zint ca i:e _o piesă �e teatru . Gîndul mi�era stăpînit de o singură dorinţă: să ţm 11:' Stare ş� sar r1,5�bilitat��· să-mi realizez visul . . . Mi-am'dOţinitivat plar:unle 71, î� penoa sar atorilor de toamnă, am pus piatra �e temeli� a te�trulu1 evre1�c : - .

Din· rîndurile acelor cîntăret1 populari a facut parte ş1 pnmul acto! � !Ul G ldfaden talentaru! Grodn�r", cum îl numeste acesta, .un om care, � ara da�rilor sale ;rtistice, poseda spirit �e iniţiativă; cur.aj şi enei:

,?.ie · :·"b

În :1�P., cc; alt„ "t"ceau prin oraş" ele si cîntau pnn casele ob1snu1te, sau cmar m uc�taru ş1 11 ra a ' 1 · d · ' I I încăpător rmpro-cî�ciumi, el se îndrepta spre oraşe e mari, ;t� : cauta .u� '!ca A ' „ viza 0 ·sce:ri.ă, aseza scaune numerotate �1 t1parea �c1 afişe m. care an:un�a? m

· t' dar zgomotoase, că prezmtă cele mai bune cîntece· ale mb1ţ1lor ;.,':';0��!:f Tunzer, Zbarjer, Li1!etzki si G?ldfaden. Apărea întotdeauna costum'at si închei� orice cîntec, pînă ş1 pe cel mai sobru, cu

1un da

11!s- .

l A. d a{id un cîntec cerea doi interpreţi - ca, de exemp u, ce mt:tu �t �un � [, m Ki ur în care credinciosul" si "necredinciosul" cîntă succesiv cite o strofa sf. se î�ru�tă în pri�inta datinilor �vreieşti, Grodner l'!a '!n băia_� îl învJ!a rolul ' necredinciosului" iar' el apărea în rolul comic al .credi!1c10sulu1 .. Gro er, om "racti a observat 'repede "ă, îndeo_sebi la cÎ!'-te_cele �,enoas�, pu�lici;_l �doarme. �ent,.; a-l înviora, .credinciosul''. ş1 .nec�edmc1o�ul trebudau

d sa se Aur_e U.!1;1!

pe altul de mama focului şi să se 1a la bătaie. Publicul ap.lau. a �.zdor. rt1şt

d11 1ş1

încheiau cu !etul cu 0 îmJ'ăcare şi cu un dans: .necred':?.-�10�! . . ansa_ un ans ligios iar

p credinciosul ' un dans vesel rusesc, ceea ce n mcmta ş1 mai mult pe �;ectat�ri. Multe din aceste cîntece aveau titlu.ri ca : �abri.cantul de_ tutun, Fe.me-

iusca din Odessa etc. . · · d · G ldf ' ,.Arta actorilor evrei folosea asemenea metode � sc;ne mai 7P.arte .o aden - si se afla pe această treaptă înaltă [!] cînd am întîlrut-o eu. A:c1, }".Iaşi, l-am g!"it p� <?rod�e� care? Î';11preună ·"'!, ajutorul său, Suher Goldştem, 1ş1 prezent� cmtecele m gradina !Ul Şrmen Mark . . . • . . Acel i Simen Mark, aflînd că Goldfad_en e la !�1, 1-� propus sa-ş1_prezmte singur ludrăi:ile în fata publicului de la grădmă, ofermdu-1. drept ono�nu 100 de; franci. Goldfaden a �cce_ptat .Propunerea, s-a prezentat la ora anunţa ta, cu fra� ş1 joben„şi a început să recite ş1 să .cînte; Dar: A . A . . . . . ..Am recitat poema mea naţionala, m-am inclinat m faţa �bliculu,1,_ am 1eş1� din scenă, publicul n-a schiţat nici un ges!'- Tă�ere mormînta • Ap�r_dm n

1ou ş1

recit ceva vesel. Poema mea 'fngeruL Termm pnma pa�e - sufletul tma;- - um7a tace. Termin artea a doua - sufle�! bătrîn .- publicul ta�e. Dau sa plecA d11! scenă „ . aud ffuierături „ . No roc de L1brescu ş1 Grodner care m-au aşteptat lmga scenă si m-au dus acasă „ .". · A .

I • • A • I ,A . - · Din cele de mai sus, relatate de Goldfaden msuş1, rezu ta ca, m�a mu, tA m:iinte devenirea lui Goldfaden la Iaşi, existau semne a ceea ce s-a nurmt mai tirzm " . • teatru . . d G ldf d . · A · - I ct' ·-Dar cele relatate explică oarecum e ce o a e':' ş1-� 1'!-cepu.t;_şi .e a 1v1 tatea .teatrală cu uh repertoriu pi;în nimic .in:perior celui .:irmnt1t mai mamte.

· în cronica lui Eminescu, pnma cromca comp7tenta pe care o avem desp�e începuturile teatrului ev:reiesc, singurul aspect cnncat de poet este valoarea sca-zută a literaturii dramance. · · · · ·

56


„Într-o grădină pe uliţa mare s-a deschis U:n mic teatru de vară, în care se joacă în limba evreiască„ . Trupa compusă din vreo 6 inşi (toţi bărbaţi) are un repertoriu caracteristic, care atinge mimai viaţa casnică şi religioasă a evreilor. Astfel, Joi în 19 August s-a jucat: 1 ) Lumea ca un paradis (cîntecel satiric), 2) Filozoful amorezat şi hasidul (habotnicul) luminat, dialog, 3) Socrul şi ginerele, 4) Fişei harabagiul cu rindaşul său Sidr, comedie. Despre piese avem puţine de zis -.ele nu prezintă vreun mare interes dramatic, dar jocul actorilor a fost excelent „ . Directorul trupei are un glas simpatic (bariton) şi figură plăcută. Ariile sînt evreieşti, iar publicul, compus în mare parte din coreligionari ai actorilor, petrece bine."* · ·

· Spuneam că se cuvine să apreciem cronica lui Eminescu din mai multe motive ca pe un document cu o valoare şi o semnificaţie deosebită. Unul ar fi că din ea aflăm caracterul naţional, inspirat din realitate alrepertoriului jucat. În al doi" !ea rînd pentru că poetul a tratat valoarea textului dramatic. cu aceeaşi exigenţă cu care a tratat şi textele pieselor prezentate pe scenele româneşti din acea vreme. Se ştie că Eminescu cunoştea bine limba germană şi înţelegea şi limba idiş nu numai în măsura în care ea semăna cu limDa1.germană, ci şi din relaţiile poetului cu evreii moldoveni. De altfel el nu constituie o excepţie din acest punct de vedere, căci, datorită îndelungatei convieţuiri şi ;i comunităţii de interese economice, mulli români moldoveni (şi ardeleni) ştiau şi vorbeau idiş cu vecinii şi concetăţenii lor, mergeau să asculte cantorii buni la sinagogă sau veneau să petreacă împreună la teatrul evreiesc. Ultimul motiv, dar nu şi ultimul în ordinea impor-tanţei, este exprimat pentru prima dată de drasticul cronicar dramatic. . Dar cea mai mare însemnătate a acestei cronici rezidă în faptul că prin ea Eminescu a eternizat un moment de seamă din istoria culturii evreieşti, înfiintarea teatrului, născut în plină efervescentă a afirmării naţionale, culturale si po-litice a României moderne. ' ' Vorbind despre importanţa acestui eveniment, academicianul Barbu Lăză-reanu spunea: · .Dacă cele patru piese jucate în acea seară cuprindeau fapte, tipuri şi întîmplări şi de pe tărîmurile acestea, ale noastre, iar dacă baritonul în care unii au vrut · să recunoască pe însusi Goldafen a fost într-adevăr A. Goldfaden si dacă el este autorul sus�amintitel�r cîntece comice şi v_odeviluri, atunci se po'ate spune cu �rept cuvîi::t c�. c�ea ce î':'. 1833 _fy_sese Soc1."!'atea Filarmonică �om�nă p�ntru maintarea hmbn, literaturu, muz1c11 vocale ş1 mstrumentale romaneşn, a pnns să înfăptuiască în 1876, la noi, A. Goldfaden pe terenul dramaturgiei evreiesti si pe cel al graiului popular evreiesc".*-* · · . ' ' · Înâoiala distinsului cărturar cu privire la identitatea părintelui · teatrului evreiesc provine dintr-o nefericită greşeală de tipar cu care cronica a fost reprodusă timp de aproape şaptezeci de ani, mai precis, de cînd a fost publicată, în 1905 în volumul Scrieri politice _şi literare, editat de prof. I. Scurtu şi în care se * „Curierul de Jassy", nr. 93, vineri 20 august 1876, rubrica Diverse. **Barbu Lăzăreanu, „ Viaţa Nouă", nr. 78, 30 octombrie 1951: Aniversarea a 75 de ani de la infiinţarea teatrului evreiesc în România.

ISRAIL BERCOVICI

poate citi că tnipa evreiască era „compusă din vreo.16 inşi'�, în .loc de „vreo 6 msi", cum scria Eminescu. De atunci, din :-1905, cronica a fost citată, cu această gr�eală, în nenumărate lucrări, inclusiv în ,�stuaiul" cu mai multe cusururi al lui Justin Solomon, Eminescu şi teatrul evreiesc, publicat în ziarul Comitetului . Democrat Evreiesc, „Unirea", nr. 290 din 1949 şi recomandat, cu superficiali-tate, de către unii specialisti ca model de interpretare în materie. .

Abia în 1972 cercetătorul I. V. Boieriu a transcris corect cronica direct din „Curierul de Jassy",îndreptînd împreună cu alte greşeli de tipar şi această greseală de ordin cifric si a republicat-o în volumul Mihai Eminescu - Scrieri de �ică teatrală, antol�gat de d-sa şi însoţit de un substanţial studiu introductiv, cu numeroase note foarte utile.

E cazul si locul să mărturisim că si noi am r:y,rodus de mai multe ori cronica ' ' respectivă cu greseala amintită şi, luînd drept rea ă cifra de 16 artişti, am conside-rat spectacolul discutat de Eminescu a fi un spectacol pregoldfadenian prezentat de o trupă.str.ăină venită în l:?meu. la Iaşi .. .

Or, pori;ind de la componenţ�·trup�i - „vreo 6 ms1", cum o desene Ermnescu-e clar ca este vorba de·o trupa locala, iar directoru\ cu glas plăcut de bariton era Goldfaden însuşi.

Pe ce argumente ne putem bizui? , , . · . ·

1. Din cei „vreo 6 inşi" (puteau fi cinci) trei ne sînt cunoscuţi: Goldfaden, Grodner, GC?ldştein. . · . . . · ·, · . , •· ·

2 Din cele trei piese menţionate în· cronică nici una nu .are nevoie de mai mult de doi interpreţi, aşa că ele puteau fi toate interpretate de Grodner şi Goldc ştein, schimbîndu-şi recuzita şi costtimaţia.în timp ce se cîntau „ariile evreieşti". Şi, chiar dacă vrem să presupunem că nu numai ei au fost inte"f'reţii celor tr

.ei

piese, ştim� tebnica teatrală a lui Goldfaden că, atunci cînd scna o scenetă comică penri;:u doi interpreţi, din lipsă de mai multe elemente talentate, unul din interpreţi era un simplu replicant, aşa încît putea fi folosţt un cetăţean:oarecare. Mai ştim că, pentru realismul scenelor sale, cînd era vorba de un croitor„un cizmar sau un harabagiu, Goldfaden apela la cîte un cetăţean din breslele respective şi-l îpvăţa ce are de.spus pe scenă. . , . ,

· , 3. Goldfaden avea şi talent actoricesc, dovedit încă din tinereţe, cînd jucase în tra;rei:.ti rolul pri�cip,al dintr-o piesă a l?re:lasi�lui I;�etzki, avea un glas fo�mos �1 cm ta corect 1ar, m cazul dat, trebuia s� se ş1 reabiliteze duJ?ă eşecul sufent la pnma sa apariţie în faţa publicului ieşean.· Că Goldfaden - ş1 nu altcineva -era directorul trupei rezultă şi dintr-o scrisoare a sa din 4 octombrie 1876 adr..sată cîntăreţului Moise Finkel, amintit şi de d-na Librescu, un cîntăreţ care se bucura de mult succes la publicul ieşean şi care se afla pe atunci la Odessa. Gold-faden îi scrie: . , ,

.Deoarece mă aflu în prezent la Iaşi, unde am auzit de spectacolele dumnea� voastră, la cererea generală m-am hotărît să alcătuie�c o trupă din cei mai buni artişti şi s-o organizez în stil european, aşa cum se întU:,,,plă pretutind�ni, pentru

* Informaţia că Gold.fad.en n-ar fi avut glas şi nu ştia să cînte provine de la Librescu şi a fost pusă în circulaţie de acesta mulţi ani mai tîrziu, după ce s-a certat cu Goldfaden. Goldfaden şi-a cîn-tat toate compoziţiile unor �uzicieni care i le-au pus pe note. ·

O sută de 'ani de teatru_ evreiesc în România a deveni o institutie serioasă Ai · 1 I · 'nf" :dt,e, ap::::�de'

ţipe .mi-aV

fo�t în��edi:;��e�1

is�u;d� �Îe t:�Î:e�::�=��iiJ� , iese. 01 continua tn ace ast timp · · 1 · •

pentru acest teatru f" . ,., '1 ' ' sa scriu ucrur1 mereu noi

femei Ştiri d . ' ca!� va 1 umc m urne. Unele roluri vor fi interpretate de · . ' esigur, ca m momentul de fată apro · - „ . creeze ceva nou pentru scenă . De f t

:.. . ape Inu exista scr11tor1 care să

· · „ · · ap ' eu smt smguru De aceea sper • 1 ·

:'{i��f1��d

1,d�

u.;_:ri st� mu[t_pe gînduri şi veţi veni î�dată aici. Lîng��;

numai spre bine!�! d�n orice a ta .parte . . . Despre celelalte vom discuta aici - si

aflu aici, totul s-a schi:1beavoastra. Sînt convins � nu veţi regreta. De cînd m'ă

Locurile s-au vîndut înce;��d: t:� 0 r�p�e�en,tapil În grădina lui Şimen Mark.

grădina, nu s-a mai realizat 0 asemen�:r:t!�ina a SO �en�n:ie. De c!nd există

:�au. să_se �tie l� Odessa de reprezentaţiile �el�·di�I�i�v�:'� :a:�� dar �u • nrmanu1 scrisoarea. Cînd chestiunea va fi usă I , . nu ara-

putea da de veste peste tot . . . ".* P. , a punct cum se cuvine, se va

Vais::::�=�rile sale intitulate De cînd există teatru evreiesc, actorul Reuven „Printre �întăreţii evrei din Odessa erau în 1873 .

. „ , . . . :i:t:�s��e�tron T�gher ş� I_srael . G.rodne�. Grod�e:

e:�!� ��

n��::i ��

faţă un adevărat acto; i��!.', ��:'j proţ.ne. ţn ;_111.:'P ce c�nta. cîntecul, aveai în Mai cu , • ' d . neo işnmt pma atunci prmtre evrei.

fermecati . . . seama cin interpreta un cîntec basidie, toţi clienţii din cramă erau

El e;a încă 'depe atunci u ·st · s· 1· s l . . . .

· F" n ar. tstemu tar-u u1 se introdus " „ " · · aceia. 1ecare cîntăret · · 1 d" ese inca 1n anu • pnnc1pa avea un « a JUnct » ale că . bi' .. , 1. Să anunţe cîntecul ce se va cînta. , rut o tgaţu erau:

2. S_ă cînte înaintea cîntăreţului refrenul. �. ��;:��::�z�f ��t1�

reţ :n J:,lll:P ce .cîn�a şi să bată _din palme la refren: . Publ' · 1 ' . cu. a na printre mese du pa chetă „ . , , , tcu care venea la crama nu era de « pri ,.. „ L ,.. ,.. „ • . �:� respbl�taţli c� nişte artjş:!' ca nişte oameni î��:�i � h:.'..:'J°&'�� cd:;reţ1,� m pu ICU a mcepuţ sa-1 trateze cu disp· i G d · : · · .. ' mai

ceput a se gîndi că ar fi mai bine să se produr':•:

ro nelr s-a

ds1mţ1t Jignit şi a în-

Î tr - • ca mtr-un a t ca ru. n -o seara a aparut un tînăr îmbrăcat h . d. . ' . . . .

l� a�junctuld

» cîntăreţului, întrebîndu-1 de ce nu�' h�b;�:;cm;â,li�:l �1

sc,?tta leu

a mceput espre ce e vorba si • . d . -a m, e es habotnicului, p�blicul a recu�:.::;îa:irr·. �n

dtînă�l a Inceput Cînt�cul

Bravo_! Bravo ! �sta da, teatru ! Ăsta e teatru a�evă:�t !ner Şl a mceput a striga:

la 0;>�;;�:�� u��=��:n��t:::��ul _din c�mă 1-a stimulat să se gîn:dească astfef de concert În « Sala Caruso »

, d' tr o sala de spectacole. El a or9amzat un

toarele cîntece: in Odessa. Programul a cuprins .urmă-

* Arhiv far der geşibte fun idişn teater un drame, Vilna-New York 1930 voi I .

225 ' ' . ' pag. .

ISRAIL BERCOVICI

d • . t de Grodner cu un cor de şase cîn-. 1 Galbenul de Avram Goldf

Ta e;i, cm? · Grodnerer

' auîmbrăcatiînfracuri · d · Od otl acest1a s1 ' tăreti de la sinagoga m . e�sa_. ' · ob�u�i în mînă. neg;e, cămăşi albe, scrob1�e r ţmedu J rodner i « ad"unctul » lui.

2. Cîntecul pietrarului, cmta; e_ Gîncă er� hasidică: Grodner, « adjunc�J,. Apoi scena s-a traneform�t .mtr � pr!i·urarea, se certau, tipînd care mai de • s1· coristii îmbrăcat! potnv1t cu im ,

sau , , ' • , care: ' , d · · 1 - Sfîntul tău e un sfînt e mm1c.

• • I - Altău e un mm1c. - Ba al tău!

D!d��!rodner se pomi să-i întrebe pe fiecare în parte: .

_ Cine e sfîntul tău ? -Dar al tă�?

d d" • ti vorb�au de acelaşi sfînt. . . .11;, Pînă la urma se ove I catod, . • vă cînt eu cîntecul Mmunile s,.n-

- Dacă e aşa, le-a spus Gro ner, atunci sa . tului.. • . . b"tutdin palm�în ritmul melodiei. Publicul a fost

Grodner a cmtat ş1 toţi au a . mai mult decît entuziasmat.

• d" diferite cmtecelirice şi comice, toate în cos� Partea a doua era comp

dusa. m

ea concerte Grodner a plecat la Iaşi . . D „ e a at citeva asemen ' k * tume potrivite. upa c din rădina lui Simen Mar ."

unde a început s� cînt;: pe �

cl'J't d n la

gBotosani, Galaţi, Brăila şi, mai tîr.z�u, I":

Grodner l-a msoţ1� P: 1° I a e

d" t P� lui Goldfaden pînă la apanţ1a Im Bucureşti. El a fost prmc1pa u actor m ru .

. . Mogulescu. V · •J h amă si pe Grodner aici. ln ·

In 1880, cînd Goldfad_en se află la . a��i� \e�t::Ul ev�eiesc din acest oraş, 1883 Grodner joacă la �ga. 0nd s� m

lt" actori la Londra. Rămîne aici scurt Grodneq>leacă împre':'i:ia cu dţia saJ' cu a

�pă, după care se duce la Viena. Se timp, ap01 vine în G:'hţi_a, un

1 e {on

duce

leacă apoi la Varşovia, însă revine la întoarce pentru puţm timp a <;>n

1r':> 12. ·

• · d „ ,... "' " l: sfîrs1tu v1et11. d" • · Londra, un . e rarm.ne pma I a . , . . . a t eul lui Faitl prostu� come ie m trei ' Grcidner este ş1 auto

1ru m�t' pies.e.

1'�neidis piesa Lumpazivagabund.us de acte, jucată în 1876. E a t!� us primu ' ' . , Nestroy, jucată la Bucureşn_m 1878. .

d . Actorul Iacob Adler scn� 1espr: ��lt. nm ·a fost primul cîni:ăreţ popul�rye ,,Pe Grod_ner 1-.am

d .rreri1� 0":rt. . are l-am văzut interpretînd scene ş1 cm-

care l-am auzit cînnn m circmm1 ş1 pe c . . . . "" .

tece din viata evreiasca · „1 I · '

Mogul.,;,cu relatează în m.em�nA sa

::

ar fi ca actor de tragedie, pe acelaşi .Dacă şi-ar fi începdt carief m . m

::�nat �ornic. Avea un talent înnă�C:Ut; plan cu Adler. Dar Gro ner a ost ş1 b'.' bat frumos cu ochi căprui, expres1v1 ş1 Nu era înalt de s!atu� da

îlr ;r:tn . :�i dădeai sea:Ua că ai în faţa ta un artist.

foarte plăcut. De mdata ce mtl nea1, i,

. . .. (L . "the Yiddish Theatre), New York, 1931, voi. !,pag. 509-510.

*-Lexicon fun idrşn teater exzcon o;


Grodner a fost foarte muzical. El îşi procura muzică de Haydn, Hiindel şi căuta oameni să-i compună texte pe muzica respectivă, pentru el şi pentru soţia sa. În Sulamita, Grodner n-a avut un rol important, dar, fiind unul din păstori, cînta �n cîntec din fluier şi avea mare succes. . 1 - 1

În aprilie 1887 Grodner a murit în spitalul german din Londra şi a f9.st înmormîntat la cimitirul Stratford. Mormîntul lui a rămas fără monument.·-

Despre Suher Goldştein istoriografia teatrală nu a reţinut prea multe date. Nu se ştie cînd s-a născut, dar se ştie că a murit la Odessa în 1887. Numele lui devine cunoscutîncepînd din 1876, cînd începe să apară în public la grădina lui Şimen Mark din Iaşi, cîntînd alături de Israel Grodner cîntecele lui Ţunzer, Zbarjer, Linetzki şi Avram Goldfaden. Goldştein era de meserie curelar. În primul vodevil, Legătura de lemne, pregătit de Goldfaden pentru spectacolele sale, · Grodner juca rolul amorezului, iar Goldştein pe cel al soţiei tinere. Goldfaden le-a oferit doar subiectul vodevilului, restul au improvizat ei.

Cînd Goldfaden a organizat prima trupă cu care a întreprins un turneu în Moldova, Goldştein a fost printre actori. Cînd se naşte la Bucureşti trupa compusă din Grodner, Mogulescu şi Spivakovski, Goldştein începe să joace împreună cu ei, dar va juca şi în alte trupe. • ·

Cu aceşti doi actori � Grodner şi Goldştein - Goldfaden a pornit la .crearea unui teatru permanent la Iasi", cum îi scria la 4 octombrie 1876 lui Finkel. Dar, după cîteva reprezentaţii, timpul s-a răcit şi nu se mai putea juca în grădină. Singura sală pe care o putea închiria Goldfaden i-a fost refuzată de proprietarul ei, un anume Reicher, sub motiv că „tnipa de cîntăreţi evrei o va murdări".

Goldfaden s-a văzut nevoit să plece din Iasi. .Dar . . . - scrie el - unde să pleci, cu cine 'să pleci şi cu ce să pleci?"

. Ţinta noastră era desigur Bucur.eştiul, însă Bucureştiul era departe. Am hotă.rit să plecăm la Botoşani, un oraş nu departe de Iaşi, unde, după cum ni s-a spus, erau mulţi evrei şi exista un teatru.mare, cu loji!

Un teatru mare, cu loji ! Şi acolo să mă duc eu cu doi actori pe jumătate ! . . . Ca să faci una ca asta, .trebuie ori să ai tupeu, ori să-ţi fi pierdut minţile . . . Şi totuşi am plecat foarte hotătlţi ! Ce ne-a mînat? O forţă ascunsă, nevă-

zută: curajul ş\ speranţa! , · ·

După socoteala dumneavoastră am plecat numai trei persoane: Grodner, Goldştein şi cu mine. După socoteala noastră însă eram mai mulţi: Goldstein putea juca două roluri: de băiat şi de fată; Grodner tot două: bărbat şi femeie . . . , iar eu eram autor, director, sufleur şi maşinist, deoarece eram nevoit s� improvizez decorul şi să trag cortina la început şi la sfîrşit. Iată deci că am plecat opt inşi, cu speranţa că vom mai atrage şi alţii".

La Botoşani, Goldfaden a închiriat o sală mare, dar nici nu apucase bine să organizeze primul spectacol că în oraş s-a petrecut un eveniment care l-a obligat să�şi amîne planul. Pe străzi au început a circula patrule militare care .prindeau" oameni tineri şi-i .recrutau" pentru armată. Goldfaden fu nevoit să se ascundă

* B. Gorin,'Di geşihte fun idişn teater, editura „Forwerts", New York, 1929, vol I, pag. 50-66, 147, 150, 242.

ISRAIL BERCOVICI

f- au recrutările" şi reacţia celor im-.. -· ' d Modul cum se ace " bli I . b - ean, cu acton1 sai intr-un po ·. . . . si s.:.o prezinte pu cu u1 otoşan .

plicaţi l-au inspir�t să �cne p1<:_sa Recruţi� f' completat efectivul militar. Refen-'1n sala închiriată, imediat dupa ce a

lvea sa_ ie ,

· · G ldf den re ateaza: · · · ' Publ' tor la succesul p1ese1'. 0 a • .- , lise i suflam textul din memon�. . �-

Teatrul a fostphn. Eu statea.m 'î �t teatrul a fost plin, dar bam au ieşit cui ; aplaudat mult, mai ales ultimu

l'lans.

mai rămas datori hotelierului cîteva . . D - ' heierea socote I or au I :I

. I foarte putm1. upa mc . tut J'uca deoarece P Ol e torenţ1a e au f ' · Î I ceea nu s-a ma1 pu f · " las sute de ranc1. n sa a a . . . înă la ea Am ost nevoit sa

desfundat drumuri!� şi n.u se .mda1. pu_tea. a�;;J!r si Goldştein, să plec la Galaţi,

. 1 vtultă din cel 01 actori, . . "" amanet. t:Upa, a c_:i . .., ,.. bani cu care să-i aduc ş1 pe e1 . ,

să închiriez o sala şi sa impru�ut d G ldfaden într-o sală de teatru au avut_loc

. ' Deci primele spectacole ţmute Ie. o I Galati el pomeneste pentru prima

. · V b' d d spectacole e jucate a " • . ·al la Botosam. or m � . I C t prilej' aminteste de un „pictor gem •

• d' • t decoruri specia e. u aces ' ' " oară ş1 e mş e . ,. 11, decorurile teatrului nostru · . . care a pus ce� dmt11 pe�su a pe .

e ·Goldfaden- n-a terminat :">-cademia d': P1:-Renum1tul meu pictor -seri ' , . ecialitate a lui: era un artist m

turii' la Miinchen sau Paris, da� a;i;adto�ş1

dousppă cunostintele sale de arte plas-. I D · ar fi sa )U ecam " ' · ii A · zugrăvirea case or. · · aca h' r că era la nuntea unui cop · ru,

tice, era încă tînăr de tot, s-ar putea spun� c �aEra un om sănătos, vesel, destoi-

b M . B măra aproape sa1zec1. l .

- · I însă, Re mşe as, nu - la să�bători tinea, cu vocea Ul groasa, IS';>.nu nic. I se spunea « Bas » pentru ca. - tunci' cînd un om are două profesu, !e

.1 I · ogă Or este sttut ca, a b'd' -ciu canton or a smag. . ' , ' 1' ri să zugrăvească cu I meaua o ruga -· ' - eon Se mt1mp a uneo .

. . mat 1ncurca un · · · . b d „ „1 cei patru perett ai unei case. . ne· alteori, cu vocea Im de as, asc;a � de sus si c� mai frumoasă a corpului

' V-as descrie faţa lui; dar .tocma_i Pd e: , . i� de care era foarte mîndru. Ea

' . - d b rbă imensa easa, cmep ,

' - I b , său era acoperita e o a ' „ . . tul iarvîrful îi ajungea pma a r1u. începea de sub ochi, îi acoper� u�eru ş� P'? be� sau vorbea. Toate acestea le făNu se putea spune că Reb Mo1şe b bmc ,

bea cea barba: barba mînca, barb�l

beaj

ar I a� ă,; fantezia totul se afla în barbă.

.Mai mult, chia( şi gîn�un e sa fie��t:rmă�o;rei întîmplări. I-am ce"?t o d:tă

De acest lucru m-am convms cu_ prb. J 'ta· de culoare galbenă. Reb Mo1şe, mm-. . pînză o camera o 1snu1 . d " . „ pe să-mi picteze pe

el ' b b ' I i deasă s-a scărpinat e c1teva on ş1, dru si-a împlîntat deget . e m ar a u

• bl' ' I ă-si dea seama că ceea ce vop

dat� 'a tîsnit din barbă o idee. P�ntru �a.P'-'. icu b� Si ca să convingă pe oricine

sise el .;.{ galben era o cameră, al zugrav�td

�1 o!ovalu

. r"1'verzi Dar în loc ca fumul · ' fu ce se n 1ca 1n · ' · că soba are cos, a pictat ş1 '?u ' . d' - ' casă Cînd foarte bucuros s1

I f.• · l · "l împingea în JOS, a 1ca 1n · ' . ,,.. 1 • •

să se îna ţe'. 1z1ca u1. 1 d barbă si m-a întreoat ce impr�1e lffil.Pr.?� încîntat de isprava Im, s-a apucat . e

-. f ' e lac si spre multumrrea Im, sa-1

ducea rodul fanteziei sale, a trebuit �a-i_ adc P P1 � boi era fri�ă: deoarece tot

• · - A dăugat, totus1 ca e un uc . . , • spun ca nu-1 rau. m a ' ' D ne fereste noi tot1, s1 xmpreuna cu fumul rămăsese în casă, s-ar putea ca, oam ' ' , ' noi publicul, să ne sufocăm. !' . · t R b Moise cu un zîmbet de artist

. -Dar nu-i de-adev:ărat doar - m-a m1şt1 e . ' , .

satisfăcut.

O sută de ani de teatru-evreiesc în România

Mai•tîrziu mi-a plătit gluma cu una şi mai bună. Zugrăvisem singur, cu chiu cu vai, un tablou de pădure şi cîteva culise de pădure; cel puţin fondul era albastru ca cerul,' rădăcinile copacilor negre-arămii, iar frunzele în două nuanţe de verde. Lui Reb Moişe nu i-a plăcut. S-a scărpinat de cîteva ori în barbă şi a criti-cat foarte aspru isprava mea: . . .

·

-Ei, ghiciţi ce-i lipseşte pădurii dumneavoastră! -m-a întrebat el ironic şi, fără să aştepte răspunsul meu, a continuat: -Aşa-i că nu ghiciţi ? Ei bine, am să vă spun eu: în pădurea dumneavoastră lipseşte o cîrciumă şi în cîrciumă un păhărel bun de rachiu. ·

De rachiu n-a uitat niciodată, dar să pună clei în var nu socotea că este necesar. De aceea la fiecare ridicare şi lăsare de cortină se stîmea un praf alb care-i acoperea ca o ninsoare pe cei de pe scenă, precum şi pe spectatorii din pnmele rînduri. Decorurile, după cum se vede, făceau atunci un întreg cu scena, cu artistii, cu piesele".

La Galaţi trupa s-a îmbogăţit şi cu o artis�ă. S-a numit Sara Sega! şi a fost prima actriţă,a,.teatrului evr.eiesc. Era născută la Galaţi în 1859 şi a murit la New York în 1904. ·

Lui Goldfaden, care căuta i�terpreţi pentru piesele sale, Sara i-a plăcut pentrµ că avea 0 voce foarte frumoasă. Era cunoscut.ă ţn Galaţi pentru glasul ei şi i se spunea „păsărica"; Goldfaden a convins-.o să joace un rolîn piesa pe care tocmai · o pregătea. A jucat la premieră, dar mama ei, care asistase la spectacol, a declarat încă în acea seară că nu-i va îngădui fiicei sale să joace teatru. După această ameninţare Sara renunţă la te�tru, deşi simţea o atracţie.do;osebită pentru scenă. Încercînd să-şi convingă mama s-,o la,se să joace teatru, aceasta s�a lăsatînduplecată cu o singură condiţie: ca fata să se mărite. Sara ica comunicat lui Goldfaden hotărîrea mamei. Goldfaden a convocat trupa - adică pe Grodner si pe Goldştein - şi s-au sfătuit. Goldfaden era căsătorit, Grodner de asemen� Rămînea că Suher Goldştein era singurul care.trebuia să se însoare cu Sara, ca să se poată mări trupa. Goldfaden şi Grodner au început a-l convinge, mai în glumă, mai în serios, de necesitatea acordului său, pînă cînd, într-o bună zi, Goldştein s-a căsătorit cu Sara şi au rămas să joace teatru împreună în trupa lui Goldfaden. : Mai tîrziu, relatează istoricul B. Gorio, ea a jucat şi în trupa lui Lerner, la Odessa, rolul Iudithei din Uriel Acosta şi în piesa Evreica de Scribe. · După interzicerea teatrului evreiesc în Rusia, la. 1883, Sara Goldştein a plecat împreună cu alţi actori în Germania.

Actorul David. Kessler relatează că, de la Berlin, Sara a fost rechemată la Iaşi. Ea s-a căsătorit apoi cu actorul Max Carp şi a mers din succes în succes,

devenind celebră sub numele de Sofia Carp. . · .

- · Despre rolul jucat de' ea în Romeo şi Julieta, actorul Boris Tomaşevski povesteşte:

„Fete şi băieţi veneau să înveţe de Ia Sofia Carp şi de la Boris Tomaşevski cum să se poarte ca îndrăgostiţii. De fiecare dată cînd se juca Romeo şi Julieta sa!a :ra arhiplină cu spectatori de toate vîrsrele care veneau să vadă cît de su-blima poate fi dragostea". · . . ·

I

ISRAIL BERCOVICI

. f d fost foarte bine primite la Galaţi, În general, spectac_olc;_le lm G��l�ă ::e:e aici şi, după trei săptămîni,. a ple

dar trupa nu a .Putut i:imme prea_ .1 A" · e are că spectacolele nu au prea ":�� . cat spre cel mai ap;op1at oraa Bd• aă st��ni trupa s-a înglodât Jn d�toru ş'. succes, deoarece

·� decurs e . ou 1

p anet la hotel si să plţce la Bucureşti

Goldfaden a fost dm no� nev�� -o

::: si1::'ole ii în capit�lă. . . • tru a face rost de bam, ca sa ŞI ad '· . g 1 Bucurest1 în pnmavara anu-pen În autobiografia sa Goldfaden arată �a t JU�a�tlegiu" a'e pe Calea Văcăreşti.

lui 1877 pe scena permanent� a sal! b

onului "tea

anzar

Der idiser telegraf" (Telegraful " t "' ziaru ucures " • '· .

Dintr-un anunţ a?.�ru m 1 • • G ldfaden a rămas în Bucureş�1 cu renu-

evreiesc) la 29 aprilie 1877, rezu ta ca „ 9 1 " .

• serie de 12 spectaco e · · · 1 t '1n mita sa trUpa pentru o d" J "t " din Bucurest1 aproape a ega a Datorită lui Goldfaden, gră

d 1�al 'rn'·'\i acest mom'ent este consemnat în

celebritate. grădina „Pomul ver e m aşi. , •

autobiografie. . 1 • . . 'nesti str Negru Vodă no. 10, se afla În orasul Bucureşti, cap1ta a ţar.11 ro��

f ' !rui� sub numele & « Jigniţa ».

o g;ădină �u cîţiva pomi, cuno�cuta asta�'.

n '=oscută fiindcă acolo, în timpul

Această grădin�Îă era pe v«;n;iun fo�t�!�tiva locuitori de prin străz:ile vecine �ă

verii, pe căldurue, cele ma;i, mtr�u. � si b�rea erau ale unm neamţ, care avea alabea un ţap de bere pro�.\'at,:i. Gratn

a�ă de scînduri. Mai era acolo, în. partea turi de grădină o berane mtr-� ar 1 uia stăpînul si familia. Acestui neamţ opusă, si 0 casă clădită pe l;i,?-g,

hi� .care

�· De înda'tă am 'construit o scenă 'd t eu ca să-m1 mc mez gr ma. ··1 " m-am a resa ' . . · m continuat reprezentatu e . . - .

provizorie pe cheltuiala mea şidmi-a . afl . , Bucuresti in timpul războ1ulm

Se pare că numărul mare e. evrei f

aţi

1b�lă pent..; teatrul evreiesc. Îlitr-a-

t"tuit o împreiurare avora ' .. d . f rt ronlâno-turc a cons r 1 . ziciune datorită atrager11 e noi o ,e devăr, trupa �ui 9oldf�

1dei;_ s-� ă�Î.it

'd:\f�inagogi, cum ar fi Zigmund Mogu-actoriceşt1 dm nndun e cmta�eţ1 o\berman Simhe Dinman. . !eseu, Lazăr Zucker'!'an�, �0

·�1e z�r . nag�gi a stîrnit împotrivirea unora dm-

Aparitia pe scena a cmtareţ1 or �n �· "t emenea impietate" - e·vorba de

. ' · C' d h' n cantor a sav1rs1 o as " d • d" tre enonaş1.. m c ia� u

Mare din 'Bucuresti - el a fost de în ata con ce •-cantorul Cuper de la Sma9oga .. . d" Bucu' resti . în iarna aceasta [1877] a

· Smagogu Man m ' · " . · 1·d· at. Iată ce 1,une crom�a G ldfaden si a închinat o c a ire mare, . . . ! sau un ompe nume o ' . . d t" a venit aici, tn �.r.aşu ,... ' . .., tru evreiesc. Orice om cu JU eca a v în care vrea sa ioac� m fiecare s�ar� tea.t ca acela ce se roagă către dmnnezeul întelege că nu este bme, frum?s _şi mmen

M din Bucuresti să meargă într-un . , b evr iască s1 Smagoga are .T • • " ' • viu pentru o stea e ' b. . . . f b" baci si femei Joaca impreuna . . . 1 d d. tr ct" unde aiet1 s1 ete, ar , , . b · asemenea oe e is a ,1e, , '! . D . d de a nu merge pnntre a90-

Dar nu numai că a călcat pre�eptul

l re_ge ?'. avdus în fiecare seară în acel lăcaş al . . . d. gat un pacat a crima s1 s-a 1 d" . . ' conton -;:-> c1 � a. au . • . . . . e e n�credinciosi, le-a pus a 1spoz1ţ1e c:n-batjocuru să-1 aiu�e ş1 s"::' sprlJ�n P

d mnului �e roagă pentru îndurare, iar tăretii din corul smagog11, care m ca

f� o

Î usi cantorul a mers la teatrU seară sear� fac glume şi îşi bat joc de cele s m;=e�

ks �iezul noptii. Din această cauză

de seară, toată iarna, de;: la ora şaEtJi pma d 1 sinagogă l� rugăciunea de dimi

dormea apoi pînă la amiaza mare ŞI l psea ';' · 1 orului cum rămăsese stabilit,

neaţă. Seara, de asemenea, nu venea a repet1ţ11 e c '


de aceea· şi cîntăreţii uitau toate melodiile. În zilele de sÎmbătă păreau nişte străini, nu ştiau nici de unde să înceapă, nici cu ce să termine . . . Şi, cînd epitropii au văzut că şi de sărbătorile Paştelui nu a cîntat ca Înainte, i s-au adresat în cuvinte aspre: « E drept să primeşti leafă din banii sfinţi ai sinagogii şi cu ei să întreţii teatrul ? » Atunci cantorul Cuper a răspuns obraznic, ridicînd tonul: « Cine eşti tu ca eu să ascult de porunca ta ? Şi cine te-a pus stăpÎn şi judecător peste mine, să fiu nevoit să te ascult ? leii a fost zi de plată, iar tu, Israel Frănkel, nu mi-ai dat banii ! » Şi, cum stătea aşa, în zi de sîmbătă şi în faţa altarului, l-a înjurat pe Israel Frănkel de părinţi şi de strămoşii tatălui şi ai mamei şi l-a copleşit cu ocările cele mai ruşinoase şi îngrozitoare, care nici nu pot fi consemnate În cronică . . . "

Documentul se încheie astfel : „În ziua plecării de aici s-a purtat foarte respectuos; împreună cu soţia directorului său, directorul Goldfaden, s-a urcat într-o trăsură şi, pînă tîrziu, În noapte,. a trecut pe Ia Cei de Ia teatru ca să-şi ia rămas bun. Însă de la enoriaşii sinagogii, de la epitropi şi de la rabin, cît şi de la toţi cei care se roagă în casa Domnului, n-a cutezat să-şi ia .rămas bun . . . "*

Dintre cantorii amintiţi· s-a distins Zigmund Mogulescu, atît prin deosebitul său talent care i-a facilitat o strălucită carieră teatrală, cît şi prin importanta contribuţie pe care a adus-o la evoluţia teatrului evreiesc în primii ani de existenţă a acestuia, datorită colaborării sale. cu Goldfaden.

Mogulescu s-a născut la 16 decembrie 1858 la Zlata Pole, În Basarabia. Cînd avea nouă ani i-a murit tatăl, iar mama sa a primit de la comunitatea ·

evreiască un ajutor săptămÎnal. Acest ajutor nu ajungea Însă pentrU întreţinerea familiei, încît mama a consimţit ca fiul ei să fie angajat în corul cantorului Iosif Heller.

În autobiografia sa, Zigmund Mogulescu povesteşte cum s-a dat bine pe lîngă coriştii mai vîrstnici, cum le făcea mici servicii şi cum aceştia I-au învăţat în taină să citească notele muzicale. În timp de numai patru luni a învăţat să le descifreze şi a devenit cunoscut ca „înghiţitor· de note''.

După moartea mamei sale, Mogulescu trece în corul vestitului cantor Nisen Belzer din Chişinău. La acesta Mogulescu primeşte salariu 60 de ruble pe an şi, În plus, 12 · „mărci" din ceea ce coriştii mai ·cîştigau ,,pe de lături". Cantorul Israel Cuper din Bucuresti află de Mogulescu, pleacă la Chişinău şi-l „fură" din corul lui Nisen Belzer. În corul lui Cu per ·de la Sinagoga Mare din Bucureşti Mogul eseu primeşte 20 de franci pe lună. Aici cîntă numai solo-urile. ·

La paisprezece ani Mogulescu intră la Conservatorul din Bucureşti. La sfîrşitul primului an de conservator primeşte un premiu. În 1874, cu ocazia turneului unei trupe franceze de operetă la Bucureşti, conservatorul îl recomandă acesteia cu căldură. Aici el îi întîlneşte pe viitorii actori Lazăr Zuckermann, Dinman şi Moses Wald. Cînd trupa lor s-a dizolvat, împreună cu aceştia Mogul eseu formează „Corul Izraelita", care se produce la diferite ceremonii evreieşti. În acelaşi timp mai cîntau pe ascuns şi în corul unei biserici.

ISRAIL BERCOVICI

' · · d cea si nu-si mai poate cîstiga existenţa din A

Cu��d ��i.ci l�c�:��ă ::�mpl�titor de franjuri. Abia cîln� vi recap�t� cmtat. ir;ip I I Cuper unde este acum si dirijorul coru m. ncepe sa-vocea revine a cantoru ' ' ,

atragă însă :eatru�. Cînd coristii erau angajati la. o petrecere, MoguleS<;:';. B. Gor1n seri�: !' . „ . . . ·· mai cu cînt�ce ci chiar imitînd anum1ţ1 obişr:uia să îtfntrledţm� '!'us.�!'.1d.�t�a npue coristi si pe e�oriaşii de frunte ai ob�tii, acton. Cu as e e 1m1taţ11 I� I t 1'u1· Cuper Publicul se amuza cop10s. d 'mbătă seara m casa can oru · · · care se a unau s1 . . . diat după ce a ajuns la Bucureşti, 1-a Goldfaden a aflat desp�e �ceste sen ş1, ime • Mo=lescu a rezentat o scenă chemat pe cei patru conşn la. el. La pdroba 7et';;"pt�i subiectul co!ediei lui Goldfa-d, d' Vlădutu mamei care a evem , , m come ia , d I ? 1 • I . Goldfaden această prezentare mc1t nu den Şr;ie

_ndrik. A?t e mMu t '\" �:��'pa sa dar i-a si prelucrat în idiş piesa cu numai ca l-a angajat pe o� .es . d '!"

' t pentru a fi mterpretata e e . . , care se prezen a�e ldf d . t" din nou comedia sa Bunica şi nepoata, m

L�!guul;.:1J�O��ă r�lulnJ;�z:�i: i�r fo comediile Intriga sau Dvosie bîrfi-care I ·1 . pale. · toarea el joacă, de :sem�nea, rd u��l��u în rolul principal din Şmendrik îl Marele succes_ 1�reg1s_tla: G�ldfaden să se gîndească la o piesă socială şi .Pen� face pe Gro�ndr �.a-1 c:ar;n�� Goldfaden traduce şi pune în scenă tragedia Im

�t��b�:u;;;,ula 's;;[C::C�i:: c��e s�c��:r��ideş��e1i:c�\\s;�!��:�mb�� s;� cundar, dar Mogulelsfcu o , t d'n urmă să părăsească trupa si să-şi formeze Grodner, fapt care- ace pe aces a ' '

o trupă propriei l . G dner din trupa lui Goldfaden - care oricum era Tean;ia_ că �a ec:;fclit�'exi��enţa acesteia s-a dovedit nefondată. P;i�li:ul a fos: fo_:irte �c� / . l l . Mogulescu încît Grodner a fost dat mtarn; .acelaşi ��i::�c��şi f��seu;ingiir 0 trupă, a ajuns pînă la urmă să-l angaJeZe pe Moit'l:��e�� :bi�ac�:�va luni de la primele spectacol� al:; lui Goldfaden �a _I�şi� O d ti;_ cu veni' rea lui la Bucuresti, viaţa teatrală evreiasca cunoaşte o rapida, m . a a ,. ' d' f · ' · h b t pe loc cit s1 florire. Atît spectacolele organizate cu ' enltebtrupe !Il)Gg eldaf den si-a� cr.,,;t l I · după 0 scurtă co a orare cu o a ' , specra:o e e unor ·��:�:'de afise ce umpleau străzile cart�erului ev:�iesc din ��;�:t�Pb;�dina naţională izr�elită", „Societ.atea �ramat1că 1z.rdeht\da· su� d. . ' I . M Horowitz" Primul teatru evreiesc dm Bucureşti e su irec irecţia u.1 o�e

1 'A" G ldf d n" Marele teatru evreiesc - la Lazăr tia renum1tulm poet popu ar , o a e ' " l . C, af · " Grădina Jignita" Salonul Pomul verde", „Mare e teat� evreiesc -eg1u , „ " " . , , „_ la Steaua Ros1e · · · . ' b U d mergem să ne ' Multe di� aceste afise pun, cu litere mari, o intre are: „ n e � .....

distrăm astă seară ? ? ?".'Şi lumea me'.gea la Bai;cherul tiran, � �eloîr•�:„�nd! acte 1 o tablouri, cu cîntece şi dansuri, compusa de M?şe :1orowi�z. n . , .. . , r afisul menţiona că în spectacol mai apareau: ".aduve, orfam, actoru pnnc1pa 1, , . . d -duve si de orfam un musafiri, măşti, vînători, ţărani, draci, morţi, un cor e va _. ' c.c.


cor de 'VÎnători, u.n cor de demoni şi două tablouri despre visuri ce se petrec în nori. Apoi erau anunţate piese ca: Vă las sănătoşi, vodevil într-un act de A. Goldfaden; Bărbatul încornorat, comedie în două acte cu dansuri, tradusă din franţuzeşte de doamna Goldfaden; Pălăria ceasornicarulu� comedie mtr-un act, iar în partea a doua: Vecinătate primejdioasă, comedie m trei acte compusă de Moşe Horowitz; Vecini primejdioşi, melodramă într-un act cu cîntece; Fabricantul de nasturi, melodramă într-un act, în care rolul fabricantului era jucat de reµumitul artist şi cîntăreţ Davidov, care va cînta şansoiiete evrţieşti, româneşti, germane· şi franţuzeşti; domnişoara Teitelboim cînta de asemenea şansonete; Legătura de lemne, Cizmar şi croitor, Mortul viu şi Domnul Goldf aden va deda ma „ Lampiţca"; Şmendrik, comedie în trei acte; Fata capricioasă, melodramă în patru acte; Bunica şi nepoata de A. Goldfaden. Un afiş purtînd data de 25 august 1877 anunţă că seva da „în beneficiul mult iubitului poet şi dramaturg domnul A. Goldfaden piesa Mătuşa Sosie, comedie în cinci acte de A. Goldfaden şi că, în afară de aceasta, domnul A. Goldfaden va declama noile sale creaţii: Se prăbuşeşte cerul Lampiţki şiAstrimski, Capul evreiesc să trăiască. Întîlnim apoi titluri ca: Guturaiul Cei doi surzi, Băiatul polonez, Bogătaşul fărăcit, Omul cu douăzeci de capete, Mireasa mută, Un pahar cu apă, Iankl croitorul Ce"i de făcut ? Asemenea titluri mai ţineau afişul încă mulţi ani mai tîrziu. Este· de rerriarcat, chiar şi în această atmosferă de concurenţă teatrală, că repertoriul goldfadenian şi teatrul său îşi l)'lenţin ponderea. Popularitatea· operei lui Goldfaden se datoreşte puternicei sale ancorări în 'viaţa socială. Arătam mai devreme că, în podul unei case din Botoşani, el a scris piesa Recruţii, oglindind întîmplările petrecute la venirea lui în acest oraş. Mai tîrziu, sosind la Brăila, a aflat de scufundarea unui vapor. Catastrofa i-a oferit subiectul unei piese, care a fost prezentată chiar la Brăila. ,,În fiecare ţară unde am ajuns - scrie Goldfaden - m-am străduit să ţin seama de împrejurările locale, de timp şi de gusturile publicului şi să aleg mereu alte teme. De pildă, Vrăjitoarea am scris-o în România, unde populaţia - atît evreii cît şi românii - credea foarte mult În vrăjitori. Dorinţa de a vindeca poporul de superstiţii a făcut să se nască în mintea mea ideea principală a piesei. La fel s-a mtîmplat şi cu multe alte operete". .

Asadar, stabilindu-şi drept criteriu de creaţie adaptarea la preferinţele spectatorilor, Goldfaden nu a renunţat la tendinţele sale educative. Tematic a fost întotdeauna inspirat de timpul său, de evenimentele pe care le-a cunoscut, de condiţiile sociale în care a trăit. Chiar şi piesele cu subiect istoric au răspuns unor cerinţe ale contemporanilor. „Întîmplarea a vrut - scrie Goldfaden în autobiografia sa - ca să întemeiez teatrul evreiesc în România, o ţară cu o populaţie evreiască ce n-avea idee de literatura dramatică . . . Hrana fizică şi spirituală a publicului nostru de atunci consta .dintr-un păhărel bun de Odobeşti şi din cîntece evreieşti. Cînd am prezentat prima mea dramă ;-' o lucrare curată, fără comicării şi cuplete, inspirată din viaţă ,_ . cîţiva spectatori .s-au urcat pe scenă şi s-au răstit la mine cu aceste cuvinte 1'.7

JSRAIL BERCOVICI

. . . I . • e îm uiati capul cu lucruri ttiste. Avem şi aşa

tipice: « Nm nu vemm a teatru saln . p . . . . nostri Noi v�nim la teatru să ne

destule necazuri acasă, cu neveste e ş1 cu copm , . "d d" . . • • . • d" t • vrem să n em 1n 1n1ma ». " 1· . D" uil ban Sl vrem sa ne IS ram, .

Î . . . . mvese 1ţ1. am . , ldf d la această apostrofare? " rm venea pur Y .s1m-Cum a reacţ10nat Go . a en . I Eram "indignat la culme ŞI ma sileau

I - • "zbun pe public - scne e · . . -p u s� ma ra " " ·

d" Nu fratilor ! Dacă am ajuns sa am ? să-nu transfo:m. scena intr-? ��r�0i' În tinere1:e nu ati avut timp să învăţaţi, scenă, vreau sa fie ca. o şcoal

la P . . : "t" I tablourile În care vă zugrăvesc ca

• • 1 · t" Venit1 acum a mmes1 pnv1 I a " • . · sa va cu t1:1a .� . b· . .1 � bune'si cu cele rele. Veti trage mvăţai;nmte într-o oglinda, cu o i�e1ur� e voasy

"vîrsife în viata de famiiie, pentru a şti cum. p;nt_ru a vă �tt!r�pta i��ifkrdi�:e

e�o'i,sfie î,;_ relaţiile � cei alături â7 care trăiţi :ot s� va p

lurtide 'ci �� p' oftă si vă distrati ascultînd glumele mele, iar e�, pnvm

t1mpu . ·: ea, " ' . I" • . . A . ma fratilor v-am dat o drama, o trage-du-vă simteam ca im1 p 1nge 1n1ma . . Cl1; ! . • '

b '" , . ' . , ... d' . ... 1" eti si vo1 - 1ar 1n1ma mea seva ucura . .. , . d d1e desprinsa m viaţa! P ,mg

l' ;. . întlmplă adesea cu unu oamem . e

Cu Goldfaden s-a �ntimp at.ms.a_c:;a chi�:ientîn practică Si în zilele noastre teatru şi anume că teor;a sa 0t1; ş�-a .g�� e�rului să nu-si poată 'demonstra justeţea se mai întîmplă ca mari teoreticieni ai ea · '· _,.. d t" cienii îsi seriµ teoriilor din lipsă de pies

de corespu".zătd�re, �a�î�':::f�t:e d��"rt� la înăltimea

singuri piesele _pentru emonstraţ1e, n •

teorNiei aceloraşi: multe descrieri si alrecieri despre conţinutul şi forma pri-

u ne-au ramas • . . · I d d · se poate melor spectacole goldfa_denie'.1.e,. dar �i m PU.ţme e. � care

e��d:�cuzele lui constata distanţa dintre mt7nţu şi re! al:zare, ��,d� d:J°:�'i::i�i�tat asupra calitătii Goldfaden; însă Il1;1 numai cauze e invoca , creag� :�;e��:':t

o�e�!dfaden si:ectatoril<;>r s�.� �rept „tablouri de viaţă, în care

fi ă se recunoasca precum mtr-o 9glmda . " R " . . ecaîre s . . d d . . 1876-1877 el a scris si prezentat m omama zeci, n mru. put1n e 01 ani, · , . �

poate sute de �uplete şi douăzeci şi două de piese: . . · ·

L "t �A de lemne - Bmindele Kozak - ega U<w TT "„ · R t .. - v rajlto«re« . - ecru u · b · · ·gu · · · - Nt- e-nt-me-ni-cucun - Bunz::a Şt nepoat«

_ Misitul s«u Războiul rnso-turc - I

Sntng

d«

"k _ Cizmarul vesel - men n "la " "t ·

M, · p · · asă - Va s s«na ost

-M

�reas« ca ru:wt " _ Fabric«ntul de ruisturi

- treasa mu a . . . I M

. · D · - Cizmar st croitor - x- ix- roc

M l " - Chibriturile . - °!tu viu

. G t "ul - M«tusa Sosie - u urat ' h "

- Patrn f «rfurii de porţelan - Un pa «r cu apa

Unele din iesele enumerate le-a şifublicatîn Ror:iânia. . • . , . •

Înainte de� reda mai pe larg ecou acestor lucrăn, soc10�1m ca, e nec�sa�s� tia · asu ra a încă două aspecte comune teatru u1 r�manesc _şi c u1

atraşem aten, .. "n!eputului ambelor Primul: traseul oraselor m care ş1-a pre-evre1esc, propm i · ,

O sută de an·i de teatru evreiesc în România

zentat teatrul evreiesc primele spectacole a fost acelaşi cu al teatrului românesc - Iaşi, Botoşani, Galaţi, Brăila. Al doilea, mult mai important: teoria literară privind specificul dramaturgiei, cronica dramatică, cerinţele faţă de arta interpretării, au fost, ca Si în teatrul românesc, mult mai avansate decît manifestările teatrale concrete şi �u jucat un rol deosebit de important în ridicarea nivelului calitativ al miscării teatrale în ansamblul ei.

' Popularit�tea de care au început să se bucure spectacolele teatrului evreiesc a atras atenţia unor distinşi intelectuali, care au formulat faţă de slujitorii scenei evreieşti încă de la înc�put exigenţe serioase. _

Pe lîngă diferite cronici apărute în publicaţiile evreiesti de limbă română şi în presa idiş, în 1877 apare la Bucureşti în idiş o broşură dedicată exclusiv spectacolelor prezentate de Goldfaden în acel an în capitală. Autorul ei- G. Abramski -analizează aceste spectacole sub toate aspectele, utilizînd în argumentarea seno tinţelor sale criterii aplicate şi dramaturgiei shakespeariene. „Înainte de a trece la prezentarea propriu-zisă a teatrului şi a actorilor săi - scrie G. ·Abramski în introducere - voi ridica două chestiuni la care mă voi strădui să răspund potrivit concepţiilor mele despre teatru. Prima: cum trebuie să fie un teatru evreiesc ? iar a doua: ce trebuie să joace un teatru evreiesc şi cum ?" Şi a�torul continuă: "Cînd spunem teatru evreiesc, se înţelege de la sine că acesta trebuie să înfăţişeze momente specifice din viaţa evreilor. Important este ca evreul să fie prezentat veridic, atît în ce priveştţ vi�ţa lui sufletească, cît şi în manifestările lui. Toate cusururile şi calităţile trebuie să-i fie convingător oglindite în comedie şi în vodevil, pentru ca spectatorul să plece cu ceva de la teatru. Cele văzute şi auzite să-i rărnînă întipărite În meIJlorie, aşa Încît să le poată analiza şi în cele din urmă să se simtă întrucîtva legat de acest teatru. Dramaturgul trebuie să cunoască bine publicul pentru care scrie, obiceiurile sale, exteriorizarea diferitelor sentimente, toate calităţile şi cusururile lui, precum şi felul lui de a reacţiona în anumite împrejurări. Trebuie să,ia în considerare şi epoca în care scrie.

Vodevilul sau comedia reflectă un anumit moment şi nu istoria, pe cînd drama este c4 totul altceva: drama poate fi istorică sau contemporană, căci ea are în vedere numai caracterul uman. Operele lui Shakespeare vor fi veşnic tinere, deoarece acesta.a analizat inima omenească. El nu a .zugrăvit tipuri naţionale, . ci a creat tipuri de oameni în general. De aceea operele lui ne apar veşnic tinere şi instructive. Cu aut()rul de vodeviluri, însă, lucrurile se schimbă. Acesta trebuie să aibă în vedere numai epoca în care trăieşte _şi publicul ei. Sensibilitatea sa trebuie să se �dapteze ambianţei în, care se mişcă şi să-i redea veriqic �aracteruL Numai ţinînd socoteală de toate acestea poate el spera că piesa va folosi întrucîtva spectatorului n .

Spectacolele goldfadeniene la care se referă Abramski sînt: lx-Mix-Drix, Guturaiu4 Cizmar şi croitor, Un pahar cu apă şi Cizmarnl vesel Abramski scrie: „Ac�ste piese. nu _au crescut pe �n teren evreiesc. �e p�re că aut�rul I.or s-a in:sp�rat dm vodeviluri franceze hps1te de gust. Urmărmd JOCU! scemc mi-am armntlt de pantomimele de la circ . . Tablouri fante>;iste şi nimic mai mult. Piesa Mătuşa Sosie este, pînă acum, cea mai bună lucrare dramatică a lui Goldfaden. Întîlnim aici figuri omeneşti reale, cu toate că nu ne sînt prezentate C!lractere pur evre-

L O

ISRAIL BERCOVICI

iesti. Rolul mătuşii Sosie a fost interpretat destul de bine, dar cam şarjat. Jocul

a�torului a fost multumitor. M-a bucurat într-adevăr să văd că o femeie evreică

sesizează cerinţele a;, torului şi îşi înţelege rolul. Să sperăm că ea se va evidenţia

mereu în asemenea roluri. Simpaticul Reb Moişe rămîne însă rece ca .gheaţa.

Curîrid se vede că el nu se integrează celorlalţi protagonişti, că jocul lui scenic

este izolat de al lor". Analizînd Mireasa mută, el scrie: )mi amintesc de �ceastă piesă cu indig-

nare. Curri de nu-şi dă seama autorul că printre spectatori se pot găsi şi unii

oameni al căror simţ estetic este jignit de asemenea inepţii! Sau poate că aplau

zele publicului l-au zăpăcit în aşa măsu.ră pe Goldfaden încît îşi închipuie că

orice lucrare pe care va sta scris « autor: Goldfaden » se va bucura de aprecierea

tcituror ?" Şî recenzia despre Mireasa mută se încheie astfel: „Jucaţi mai bine

piese ca Un pahar cu apă, Croitorul vesel şi altele, care abundă în cuplete fru

moase; deşi lipsite de conţinut, acestea nu jignesc simţul estetic. Ideea'că virtutea

învinge pînă la urmă este depăşită. În realitate se întîmplă cu totul altfel".

Deosebit de interesante sînt şi părerile cronicarului pe tema: cum trebuie ju

cat ? „Actorul - seri� Abramski - trebuie să tindă ca jocul lui să influenţeze

spectatorul în aşa măsură încît să ducă la înnobilarea sentimentelor sale. Dacă

este adus în scenă un evreu, atutici trebuie prezentat un evreu în adevăratul sens

al cuvîntului. Dacă este -arătat ca un om .avansat, aceasta trebuie să reiasă din

jocul actorului. Dacă este adus pe scenă un bigot, atunci trebuie să fie un bigot;

în-caz contrar se compromite şi autorul, căci face să se creadă pe nedrept că nu a

fost în stare să caracterizeze mai bine tipurile". _

În alt loc el scrie: „Nu este suficient să memorizezi ·cuvintele rolului, ci tre-

buie să te integrezi în el, astfel încît să devină un alter ego al tău şi să redai inten

ţia autorului. Un interpret bun poate face o creaţie deosebită şi dintr-un text mai

slab. Dar cum se prezintă actorii la teatrul lui Goldfaden ? În Şmendfik rolul

mamei este şarjat si apare nenatural. Nu este însă de mirare, căci-rolul este inter

pretat de un bărbat care n-a cunoscut nicicînd sentimentul matern. Cu Şmen

drik, despre care sînt prea puţine lucruri de spus, situaţia se repetă: rolul unui

băiat; singurul la părinţi, este jucat de o fată. · ' •

' Peţitorul este exagerat: Tatăl miresei este rece, îngheţat, deşi un actor bun ar

putea realiza O frumoasă creaţie în acest rol". ·

În' stilul propriu al vremii, Abramski îşi încheie valoroasele col)sideraţii ast

fel: „Deocamdată rămîneţi cu'bine, dragi cititori, sper că în: curînd vă voi arăta şi:

părţile bune ale teatrului lui Goldfaden. Cît timp joacă la Bucureşti; îi sfătuiesc.

pe cei ce vor să rîdă şi să petreacă o seară plăcută să viziteze cu încredere grădina

« Pomul verde »".* Pe lîngă răspunsurile sporadice date de Goldfaden în presa vremii la exi-

genţele care· au fost puse în faţa teatrului său, el găseste necesar să revină asupra

acestei teme în autobiografia sa din 1901. ' ·

· · ,,Aş fi curios să ştiu - scrie el- ce ar fi făcut actualii autori de teatru evreiesc,

care au astăzi la dispoziţie actori evrei pregătiţi, mulţi cîntăreţi evrei talentaţi, un

* G. Abramski, Bamat ishaco ghi hazion - Salon „Pomul verde", 30 pagini, 1877.


!°are cot de bărbaţi şi femei, săli mari de teatru • . • .. . m care se joacă piese pentru un publ"

! �cene el maşmaru pe:fecţ10nate,

Ce ar fi făcut aceşti autori în situ��i�a;,:_ea vizitat m� !e teatre evre1��ti !

ra mea, cînd copilasul - teatrul d • b" a d"., atunci, m locul meu ŞI m postu-

' · · ' · - e-a ia se nascuse fără se • f· · ·

ieme1, numai cu un cîntăret si J·umătate s. bl" ' ·1 ena,

. ara interprete

O . . . f" „ ,1 cu un pu ic puen ' , are ş1 atunci s1-ar I scris marile lor dr

.

oameni ? Oare pentru numai doi cîntăret" l af�'

cade cer ohtrupă de douăzeci de

pe Schiller ? ·1 -ar 1 tra us pe S akespeare, pe Ibsen,

· · · În orele libere îi expunea l · G d b" . .

aveam de gînd să le scriu . . . i m u1 ro ner su iectele vutoarelor piese ce

Talentatul cîntăreţ se entuzi�sma închi u · d . , . . . ·

fleţire ar jucă rolurile eroilor despre ca f. tn u-ş1, in tmap1naţ1a sa, cu ce însu-

d" re 11 povesteam eu · "" ... ·

tspreţ nemărginit pentru rolurile în care t b . ... �I incepea -sa simtă un

un clown, ca să facă publicul să rîdă. re ma sa ,se schimonosească oribil, ca

Cu durere în inimă ne-am convi . "" „ d ·... . . . punem împrejurărilor d ' . • . rs msa rep_e e ammd01 că trebuia să ne su-

cărui bani si bună dispo��ri!1 J:�

si�de:�em capnc

1iil� u.i:iui pu

l blic neevoluat, de ai

A , . d l" , prezentu s1 v11toru nostru mara ŞI cru a rea itate a s îsiat si a dist . ' . . ·1

. „ . . . . , ale au�orului şi ale actorului". ' . '

rus 1magm1 e trandafiru ale fanteziei,

Dm bagajul cultural al .lui Goldfaden nu li l · . ,

�espre acestea se spune în autobio rafie· , pseau opere .e dr�mat1ce clasice.

dm Shakespeare, din Ostrovski di � l"' · "uşi ci

lt de uşor m1-ar f1 fost să traduc

înteleptul de Lessing I" N-a ,;

tn ° iere, ':'e Ac?sta de Gutzkow sau Nathan

, ' · iacu -o pentru ca p bi l • · · mcă .!?regătit să primească asemenea iese M i

� _icu ;arm� I �e a�resa nu era

dus ŞI ada_ptat numeroase piese d. L P . a. ttrz�u, at1t

„el cit ş1 soţia sa au tra-

ş. . , m dramaturgia umversala. , 1 mat interesante s1nt du ... ...

...

. . . ·

iască de limbă româhă de�·ar!c� �Îrere� noastra, cron1c1le apărute în presa, evre-

!eatrul drept „un rău"' pentru pop�!�� mcep':'t P'.' un ton/ispreţuitor, calificînd

m fa_şă"' în schimb au sflrsit rin a ;e��reiasca, ca �n enomen care „va muri

evreiesc a reusit să-l joace î� eauca ' oaşte_

lrolu! _important pe care teatrul

C . ' . ... ,.., _ rea spectatori or sat.

. . arac�er1st1ca In aceit sens este chiar r· . . ... . ... . . ne ş1 publicist M'?ses Schwarzfeld în 187}.

ima crnmca scrisa de cunoscutul isto-

„Sînt vreo. trei ani de cînd evreii din Ro , . . • .

reprezintă.piese teatrale în limba evree gr��ma .auMapatatl mai _multe trupe, ce

aplaudat această idee, afirmînd că e '"l ai a azi. . a1 mu te ziare române au

vurilor rele ale evreilor. un ml) OC putermc pentru îndreptarea mora-

Pînă la oare care punct aprobăm si no" • . d •

pînă acolo, sau dacă el nu si-ar ro , I aceasta, cac1 aca. '.'. eatrul nu ajunge

mteresat dar şi noi de Teatrul Is�ael�une �ceadta, �-ar a';'.ea mei un preţ. Ne-am

F_ără îndoială ca să aun em a î:d�: sa ve em m_rruc1t l':'cr�az� în acest sens.

nevoie de a înfătisa pies! î! care să s pta moravurile :vre1eşt1 prm scenă avem

vederea rid,icului�i în to;tă uriciunea ::r:�e. car.act:re_şi uzanţe evreeşti, ca prin

şi pe cei pe jumătate înrădăcinati î l ' a-i pnnda disgust pe cei tineri şi chiar

N b . d , n e e. . u tre uie a aus că pentru satiră treb . l "d" l I .

, . importantă si n-avem să arătăm pe

u1e a es :1 .icu u mai obştesc şi mai de • ' scena evreeasca nişte lu_cruri străine de noi.

ISRAIL BERCOVICI

Dar dacă căutăm aceasta la toate trupele cîte 1;: a;em Î". România, trebuie s-o · · d • ' t d parte de ceea ce cautam noi.

mărtunstm cu uri:re :�� nu:iai de acolo că autorii piese�'?r, P,e l�n&ă. lips� de . Aceasta pare ca a

I I . . . umai la făcut comicărn (şi mca sihte) ş1 n? bun gust n-au ta ent a sens, c1 n . . . • , I e orice . . '· ... . . , e române, franceze s1 1rrnteaza cum inţe eg i, compun, ct muteaza piese g�rma� ; evreesti sau mai �dăugînd si cîte vreo scenă adică traduc punîn� nî

ume ş� �vmt

e azu;il�r însă chiar subiec'tele acelor piese

secun·dară evreeasca. n ma1or1ta ea � , . : străine sînt contrarie cu J·":i �:J':�� zice că teatrul e frum?s, şi.-1 viz�te�ă des? căci �lî��:kg�

c:be�e��ru �eea ce te face a f;de S'\U plîngel, pni;

bo;1ce chip fie, deşi

, · , d · 1· • · · cum se cade 1-ar place mu t mai me. . nu rf;:'g'��e1;.,l �� j�i':i!'::�rge p�_la teatre, înţelaleg

1e;nu Îndţeels"!JJ�ă�! 1:��:�ti'.

I 1 î d · ' • Israelitu au un teatru or, un facă p ăcerea . n at� �nsa ce · . · ·

T b · • îndim bine si cu nepăr-. se înţelege că vo_r .v1z1t:i ,_numai _pe ac.es:-

re r�a��e

a�ae:� gcîtusi de mi�ă influenţă

tinire asud' pra .0;1ş1căre�1:e��:�i, căci �cuma la deştept;re, sau la renaşter�,

asupra 1recţ1e1 progr. . mică greseală poate să ne strice mult. Trebme cum �m vr;a s

�::i �i�'T.;a�:1'Y::aelit şi să' căutăm a-i da direcţia .ce trebuie s.-o dar sa ne gm?1 ' b . b' . . t te ·apucăturile nepotrivite cu t:J.mpul de azi . . 'b" p ena ar tre u1 icm1te, oa .

. „ d' ·R at a. . <;; sd d ' ' d ămpe toti acei ce cunosc pe·corehg10narn m o-' '.?teii;

au��:�mep'::ă piese p�ntru Teatrul Israelit, tinzînd ca să înde-

mama, s1 . . , plineas�ă condiţii)e cerute. , • cum e un ·rău pentru noi Evreii 'din Româ-

nia;��:�i��a��i dl�e�i:' i:�i�:r:, v�� aju;ig; la ce)e �;i frumoase rezultate . ai atuncia Teatrul Israelit va menta sa fie mcuraJat . . k, şi ntm

- 1 2_3 din anul 1928 al revistei „Ţaitşrift", care apărea l�. Mms exist� :�d':r:e semnată de S. Niefomniaşci -:- „Goldfadei; l_a Bucureşt:J. - car: completează inforn;aţiil;: n�a�tre dbjpre.peboa?": re:r::�Ji�z!'-(l��ă��l)1n

•de

ul ��;p�::�ţao��:i,

1'1:�:ili:sih��,��oscut în .literatura ebr�ic� datorită editării o/erei unchiului său, I.B. Levinsohn, o expediase la „Hamehtz din V

Rarşovia:

, pot'at dt'n România si mi-am propus să scriu· redacţiei „Ha-ecent m-am ina ' . · · · B t'"

mell!t'z" aceste rînduri despre călătoria mea prm Iaşi, Boelt�şam şi. ��ure� 'f· .1 ' d · „ "" "' H 1tz" a t1par1t-o 1n 01 e-

Corespondenta a fost at1t e mteresanta mctt „ am . C . · d, d uă'luni din 23 august pînă în 11 octombrie 1878. u tema noas

��: !;)eg�tu';., doar' sfîrşitul acelei lungi corespondenţe, pentru că acolo se ocupă de teatrul lui Goldfaden: . . · . . , · · · d

Cî d 'ntra· 'tn teatrul evreiesc dm Bucureşt:J. ramme uumt auz1n „ n un evreu 1 . „ • •

limba idiş în toată splendoarea şi straluc1;ea e1. . . , d ul . d' " Teatrul este plin, mai ales sîm:băta ŞI du�m1ca sear�, .cm

Im x'. . m:re c,e1

care au întîrziat trebuie să plece, căci nu se ma1 găseşte n1c1 un oe, n1c1 macar in culise".

* Calendar pentru Israeliţi; Bacău, 1, 1877, pag. 91-97.


După ce elogiază unele scene din piese care i-au plăcut şi critică aspectele negative ale spectacolelor şi ale interpretării, coresp�ndentul încheie:

„Cititorul să mă ierte că am acordat atîta loc unui lucru care, la prima vedere; pare neînsemnat. Dacă cititorul va medita mai mult asupra lui, va recunoaşte şi va fi de acord cu mine că un astfel de teatru popular poate fi de folos instruirii evreilor în toate ţinuturile unde trăiesc. Astfel de oameni ca domnul Goldfaden ar trebui să creeze teatre asemănătoare si în Rusia si În toate orasele inari, ca Var-şovia, Lublin, Vilna, Berdicev, Balta et�. "*

' ' Anul venirii lui Goldfaden la Bucureşti, 1877, este şi anul instituirii, din ini

ţiativa şi la sugestia lui Ion Ghica, a „Societăţii dramatice", o organizaţie a cadrelor artistice româneşti, me.nită să se ocupe de administrarea teatrelor.

Pentru a putea funcţiona pe baze legale, Goldfaden, în calitatea sa de director de trupă, ia contact cu directorul general al teatrelor si director al Teatrului Naţional, Ion Ghica. · • '

. · . În arhivele Statului din Bucureşti s-au păstrat unele documente originale

privind legăturile lui Goldfaden cu Teatrul Naţional românesc. . Aceste documente, pe care le reproducem pentru prima dată, ne informează despre repertoriul acelor ani, despre formaţiile teatrale şi sălile de spectacol, precum şi despre anumite litigii ivite între primii actori ai teatrului evreiesc si întemeietorul ac,estui teat;u„ Aflăm d!n el,e, de pildă, �omponenţa„trUpei � care Goldfaden a JUCat la ,J 1gmţa" : Mons Te1ch, Mi chel L1echman ( Gluckman ), Lazăr Zuckermann, 'Margareta Schwartz, Sofia Palandi, Aha Goldstein, Clara Goldstein. Din aceleasi documente aflăm si componenta trupei co;,duse de Grodner � care Goldfad�n a intrat în litigiu: f. Grodner, I'. Rosenberg, E. Spivakowsky, P. Şapira, M. Bandarevsky, Anetta Grodner şi Rosa Friedman. Dar aspectul cel mai interesant, care reiese din documente este promptitudinea şi solicitudinea cu care directorul Ion Ghica a răspuns nevoilor teatrului evreiesc, cerînd în schimb slujitorilor lui doar „a priveghea ca interpretarea pieselor să se execute după regulile bunei cuviinţi şi ale esteticei care înalţă arta şi pe artiştii adevăraţi" (Vezi pag. 110-14).

De altfel sub directorul lui Ion Ghica s-a mai petrecut un fapt semnificativ. În anul 1881, cu prilejul încoronării lui Carol I, evreii au participat la festivi

tăţile omagiale - reprezentaţi de diferite asociaţii evreieşti - cu un car alegoric după un proiect de Saniei Marcus; schiţele de decor au fost executate de către Vissner ş1 Hirş, sub conducerea arhitectului Montaureanu, iar costumele au.fost realizate de Franz Gaul din Viena. Carul prezenta încoronarea regelui Solomon, autorii inspirîndu-se din Cartea Regilor I. Ei au reconstituit sala tronului. Pe scări, de o parte şi de alta a tronului se vedeau lei, tigri si alte animale îmblînzite, care priveau supuse către rege. Deasupra tronului zbura un porumbel, cu o ramură de măslin în cioc. Tronul era străjuit de marele preot, îmbrăcat în costum antic, de un profet şi de alţi curteni; în total erau unsprezece personaje istorice: regele, marele preot, doi preoţi, un profet, patru sfetnici, doi trompetişti. „Carul

* „Ţaitşrift far id.işer „geşihte, d:emografie un econoiT.ik,- Iireratur-forşung, şprah-visnş,ah un etnografi�", Minsk, 1928, vo1. II-III, pag. 779-784. . .

73

ISRAIL BERCOVICI

a fost unul dintre cele mai imoozante care au defilat la îi:icoro�are şi": fdăcu

ft ':im

. bi' I · 1· · d · · decăt1" Pnntre cei e ata s-a Presie putermcă asupra pu icu m ipsit e p�eju . � ·

· b·b1· ' _

fi ·d . . Ion Gh·1·ca Avînd în repertonu o piesa cu personaje ' 1c7, s a a at ' es1gur, S! . . I a· I I c A gîndit să folo;ească la montarea spectacolului costume e m caru a egon ·

urmat un schimb de scrisori; pe care-l reproducem: . · ,

'Directiunea Generală a Teatrelor. N-o. 217, 12124 mai, 1881. .

Domnilor Membri, . . · . · • '

D!.rectiunea Generală a Teatrelor fiind decisă a face să se mondtez

l e o

Mp1esa

b '!'

· · „ b·b1· ă ruga - or em n

care vor-fi ra mai ml.llte personaJe; , 1 1ce, are onoare a v_ , ._, A '

să cedati î!'folosul Teatrului Naţi�n,al .costumele persoanelor ce au luat parte m

frumos�l car din ziua de. 11/23 Ma.1 curent.. . . • · ' • • · d-l

Sperînd, că cererea Direcţiune1 ;iu va fi respm�a d� D-vo�stra, va rog, or

Membri să binevoiti a primi espresmnea recJ.!noştm�e1 meleG.

I 1' Gh. " '

' Director .enera _, on 1ca

I d. I · ·conu.tetului societătilor tare au participat la Iată răspunsu preşe mte m . . ,

încoronare, datat 18 mai 1881 : · · , --,

Dom�ule Dire�to� General, . . , · . „ . . d ·

c · ·tetul primind adresa D-stră cu nr. 217, pnn ca�e 11 fa,ceţ1 ,ono�re e ;-1

�darea costumelor care.au servit în ziua de 11 mai.1�81, cu 9caz1u,nea mcere c

• . . M S Regelu·1 c'arol l personaj·elor istorice ce au figurat pe carul alegocoronaru · · ' · · ·

· I · · f „ d · I Izraelitilor reprezentînd încoronarea Regelui So omon, se simte enc1t e ·:1c

;of1ta de �cea�tă ocaziune, spre a ţ{a, prin d<:'naţiur;ea a�estor 11 costµ�e, t;tn

r!c,dest semn de.dorinţă pentru prosperarea Teatrului N�ţ1'?nal. ' _ . · B. · · - "m, Domnule Director General, a pnm1 cu aceasta ocaziune

1nevo1t1, va ruga . . . _ încredintar�a înaltei noastre stime şi cons1deraţ1un1.

. . , ' . . „ h 1' " ' Preşedmte Ero. Rosent a

Em. Rosenthal a primit apoi din part,ea Direcţiunii generale a Teatrelor, ur-mătoarea adresă, datată 23 Mai 1881: .. „ , . ,

· . Domnule Presedinte, ' · · . , · I '. · I · d.

Pentru frumos�! şi patrioticul act ce aţi făcui? dăn:md costume .:' c�� m .m ziua de 11 (23) Mai corent, viu, domnule Preşedmte,. m numele Soc1et�ţu Art1ş: tilor Dramatici, a vă mulţumi din parte-le şi a vă as1�ra de recunoşunţa ce va poartă. „ · • · d. ' · ele con

E d. rte-mi vă rog să bineV01t1 a pr1m1 asigurarea 1st1nse1 rn -u, 1n pa , , , . ,-.-sideratiuni. · . G j· I Gh. " ' Director enera , on 1ca

Într-o scrisoare pe care socrul lui Gcildfaden i-o . . scrie. din Odessa, aces.ta'îl

i,;f�rmează că n�gustorli care s-au întors 12ovestes� mmum desi;:re i;eatrul Im, P.". care l-au văzut la Bucuresti. Cu toate că piesele lui Goldfaden smt jucate de alţi� la Odessa, publicul aşteaptă „să vină trupa cea adevărată . . . ". Goldfad�n pleaca

74


împreu,nă cu Librescu la Odessa să tatoneze posibilităţile de a veni cu tru12a, care acumulase deja o experienţă după 22 de piese prezentate şi în care jucau ş1 femei. Ei împrumută aici bani şi Librescu se întoarce la Bucureşti să aducă trupa. Goldfaden menţionează că trupa care a sosit cu Librescu la Odessa se compunea din 42 de persoane, „artiştii cu familiile lor, muzicanţii cu familiile lor şi cîţiva creditori, care s-au ţinut după trupă ca să-şi încaseze datoriile . . . ". Cu acelaşi prilej Goldfaden aminteşte de patru piese noi pe care le-a creat în Rusia. Încă o dovadă că, în fiecare ţară unde ajungea, lua în consideraţie condiţiile locale specifice: „Cînd războiul ruso-turc s-a terminat, am sosit cu teatrul la Odessa si de acolo am călătorit prin Rusia, în special în marile oraşe: Harkov, Moscova, Petersburg. În perioada aceea am scris următoarele piese: Fanaticul sau Cei doi Kuni Leml, Dr. Almasado, Sulamita, Bar-Kohba. Le-am jucat în Rusia şi peste tot am avut mare succes dar o telegramă din Petersburg mi-a adus trista veste că « teatrul evreiesc este interzis în Rusia începînd cu data de 14 septembrie 1883 »" .'' .

„Marele succes" a fost consemnat de diferite ziare, dar atît ziarele cît si cri. ticii de diferite nuanţe nu s-au limitat doar la ·a discuta valoarea pieselor şi' jocul a�torilor, ci au subliniat şi însemnătatea social-educativă a teatrului goldfaden1an.

Prin turneele sale în centre ca Harkov, Moscova şi Petersburg, Goldfaden a intro?•:lS tea.trul său în circuitul culturii teatrale mai largi şi a fost elogiat de criti� ?facială ŞI de presă .. E adevăr�t că ac7astă �r!tică nu. a fost întotde�una .obiecuva. Ea a fost adesea mfluentata de prejudecat1 abordmd un ton nat10nal1st fată de teatrul lui Goldfaden şi denigrînd caracte.:01 său democratic. A�este atacu�i au fost combătute cu succes chiar de teatrul goldfadenian; care s-a bucurat de consideraţie atît în rîndurile intelectualităţii p.rogresiste evreiesti, cît si în rîndurile populaţiei evreieşti şi ale criticii oficiale din presa evreiască apăn{tă în limba rusă la Petersburg. ·

Într-o scrisoare adresată lui Goldfaden de studenţii evrei din Harkov, după participarea la un spectacol de-al său, aceştia afirmă:

„Dumneavoastră, stimate domnule Avram Goldfaden, aţi pregătit terenul pentru teatrul popular evreiesc. Operele dumneavoastră au, fără îndoială, o înn"urire pozitivă asupra maselor, le îndeamnă să mediteze, le stimulează să se lepede de convingerile lor vechi şi să fie mai atente la viaţa prezentului".**

· În memoriile sale intitulate Primiii ani de teatru evreiesc la Odessa si New York, actorul B. Weinstein scrie: ·

'

„Mi-amintesc cînd Goldfaden a sosit pentru prima oară la Odessa cu trupa sa. Asta a fost în vara anului 1879. De mare succes s-a bucurat atunci piesa lui Ni-be-ni-me-ni-cucurigu sau Cizmarul travestit în rabin. A fost o piesă foarte comică. Teatrul fremăta de rîsetele publicului. Cu această piesă· Goldfaden i-a şocat pe evreii îmbrăcaţi în caftane. Piesa a fost pentru Odessa ceva nou. În ea a avut mare succes cîntecul:

* Goldfaden-Btth, New York, 1926, _Fag. 46. ** I. Serebriani, Goldfadens gastrol-raize in di frie ahţiker iorn, „Sovetiş Heimland", No. 10,

Moscova, 1976.

75

ISRAIL BERCOVICI

TrezeŞte-te, poporul meu, Din somnul tău, trezeşte-te Şi nu mai crede în prostii.

Goldfaden a uimit atunci publicul din Odessa cu o nouă ar_cistă, Do_amna Friedman, pe care a adus-o din România şi care a apăi;ut pi;ntru pnma o�ră m rolul « Braindele Kozak ». Ea a plăcut.foarte .mult pubhc_ul".1. Doamna Fnedm.an a jucat şi rolul Vrăj�toar�i, precu.?1� şi rolurile d.e mama din toate .celelalte piese. Interpreta foarte bme ş1 cuplete . - . . .

Amănunte importante despre spectacolele g'.;ldf�de'.'1e!'e s1 turneele. sale prin Rusia ne-a transmis în însemnările sale. de că!atone. z1�nstu! f�ancez V1ct�r Tissot. Cartea, publicată la Paris în 18.82, azi o ranta.te b1bliogr�fica, are -.:n capitol dedicat unui spectacol goldfademan. A

. cest capitol a fost �nclus de„1ston�

grafia scrisă în limba idiş de Noah Prilutzki ca o c�mple�are a 1�or�aţulor pr;,

vind activitatea lui Goldfaden, încă în anul 1926, m revista „L1teransj,e_J�leter �

care apărea la Varşovia. Î'.' limba română, el a fost semnalat de pu hc1stul ş1 ·

istoricul Scarlat Callimach1. , , . . _ . în cartea ziaristului francez din 1882 există o foarte amănunţita des�i:1ere a

unui spectacol de la Berdicev. Sînt pagini vii, caracteristi�e pentru � an:imlta epocă, pentru 0 anumită lume şi pent.i:u anumite moravu:1. El: nu· s�nt interesante numai fiindcă redau un moment dm trec".t;il teatrul-.:1 evre1e�c, c1. deoarece cu� prind si o imagine cum puţine se găsesc prlVlt?are la v:iaţa ev�e1l?r. Un �rgument în piu� pentru a reproduce un�!� fragmente �''.' descnerea Im V1ct�r TlSsot:

Berdicev care n-are n1c1 o c.afenea, n1c1 un restaurant, Berd1cţV, care es�e un c:"r;� plictisito; şi trist, are totuşi o si:lă de spectacole,.o c�ădii;_e m_are fă�ută dm scînduri, unde trupele de teatru aflate m trecere dau, dm cmd m cmd; cite o re-prezentaţie. .

. . · d "d · În ziua sosirii mele, afise de culoarea cafelei cu lapte hp1te e z1 un veste":u

pentru seara aceea reprez�ntaţia une� ope�ete evreieşti, �ccruţ_ii ş� o ·comedie evreiască Chibriturile, jucate de acton evrei, cu o orchestra evre1as:a . . Trup.a venea din România si directorul ei, Goldfadep., era autorul celor doua piese şi tot- . odată compozito�! care făc:is� m_uzica. . . . ,

Nu vmam să scap un pnleJ attt de �un l'e'.'tru a ve,dea .publicul pre"'.'1ere�or din Berdicev şi un spectacol care promitea sa fie bogat m pitoresc. Hangiul ml-a spus unde se află teatrul. . . · . . .

, Sala era pe jumătate plină,: dar veneau mer.eu spectator.1 _noi. În fund? pe !''�te bănci, şedea popor;il mai . . ��ac. -'.'-col�>, pute;.1 �edea .'�vrei m zdre:iţe ş1 sl".Jmc: cu basmale pe cap ş1 obrap1 1mbujoraţ1, cu.m1m1le roşu. f:?easupra� u:t�-o tr�bi:na care se deschidea ca o fereastră, împodobită cu stofă roşie, puteai zan - prna la mijloc - bu.sturile .unei familii isra�l.ite, ta:ăl, un bă�bat frumos� �run;

_ ma.ma,

foarte grasă, cu rochie de seară; coptu, cu parul creţ ş1 gulere man, 1mbracaţ1 nu după moda evreiască, ci după cea pariziană.

* B. Weinştein: Di erşte iom fien iJ.işn teaterin Odes un inNew York, înArhiv far dergeşihte Jun idişn teater un drame, Vilna-New York, 1930, vol. I, pag. 246.


Din punctul de vedere al costumaţiei, acest public nu aduce nici un fel de varietate pitorească. Evreii care veniseră la teatru nu făceau parte, fără îndoială, din secta habotnicilor si nici din comunitatea, ortodoxă. Ei nu purtau nici caftanul lung, nici tichia tradiţională pe cap; erau evrei îmbrăcaţi asemeni creştinilor.

Fotoliile de orchestră, care nu erau decît nişte bănci de lemn acoperite cu percal rosu, erau ocupate de ofiţeri ruşi, pieptănaţi cu cărare pe mijlocul capului, cu binocÎu, cu mîinile înmănuşate odihnindu-se pe garda săbiei şi care vorbeau cu doamne în rochii elegante, soţiile sau prietenele lor.

Muzicanţi� cu priviri plictisite, se uitau îndelung la public; în fine, se aşezară în dosul pupitrelor lor. · '

Zgomotul surd al convorbirilor încetă cînd şeful de orchestră ridică bagheta. Uvertura fu cîntată cu mult brio. Viorile cîntau, flautele aruncau triluri usoare, ţimbalele vibrau, toba mare bubuia.

' Această muzică vie, tînără, cuprindea cîteva scînteieri de melodii într-adevăr

noi. Din cînd în cînd, ca de la depărtări mari, auzeai, parcă, sunetele unui corn de vînătoare; sau ţi se părea că surprinzi bîzîitul unor musculiţe de aur jucînd farartdola primăvara, în lumina unei raze de soare. În fine, cortina se ridică. Scena înfăţişa o cameră joasă, cu ·grinzi aparente, mobilată cu cîteva scaune şi cu o masă veche, pe care era aşezat un candelabru cu mai multe braţe.

Opereta, stîngace şi greu de digerat, fără nici un fel de intrigă, nu era decît o farsă, căreia i se adăugase muzică. Ceea ce o făcea, totuşi, interesantă şi comică, era specificul ei „naţional", limba ei germano-evreiască şi, mai ales, mimica actorilor, care, cu scrupulozitatea unei oglinz� măritoare, jucau .o şarjă împotriva acelor evrei care trăiau în afara epocii lor, ţintuiţi în caftane lungi, mumificaţi în obiceiuri Vechi şi în prejudecăţi seculare.

A doua piesă, Chibriturile, fu mai atrăgătoare prin prezenţa a trei evreice frumoase. Acţiunea se petrecea într-un han. Cu o diademă de mătase pe cap, împodobită cu mărgăritare, frumoasa hangiţă stătea în dosul tejghelei şi-şi primea, cu un surîs maliţios, îndrăgostiţii, care veneau să-i dezvăluie iubirea lor înflăcă:„.rată. Auzind cum o trăsură se opreşte în faţa casei, ea pofti, în grabă pe îndră-gostiţi să se ascundă după un dulap înalt. ·

Un evreu gras, cu o înfăţişare de nabab, intră peste puţin timp, suflînd greu; pîntecu-i rotund era împodobit cu lanţuii de aur, faţa-i era roşie şi privirea acră. Cele două slujnice ale hanului îi duceau hainele, bastonul, umbrela, geamantanul şi rîdeau. El ceru un scaun şi se aşeză în faţa frumoasei hangiţe, care-i turnă într-un pahar vin parfumat de Tokay.

T rebuîe să punem, oare, pe seama vinului minunat cele ce s-au petrecut apoi ? Evreul cel gras se apucă să facă curte fetei hangiului. Ceasurile treceau şi venise vremea de culcare. Bogatul negustor scoase din buzunar o pungă cu bani sunători si rugă pe frumoasa hangită să vie cu el şi să-i arate camera în care trebuia să se odihnească. Încălzit, ameţit de băutură, încearcă, deodată, s-o cuprindă cu · braţele. În clipa aceea, unul dintre îndrăgostiţi mişcă puţin dulapul, după care sta ascuns. « Doamne ! Vine cineva, sînt pierdută ! », strigă Suzana zilelor noastre şi, cu un gest grăbit, arătă bogătaşului o mobilă după care se putea ascunde.

77

ISRAIL BERCOVICI

Atunci, ceilalţi doi ieşiră fără zgomot din as�unzătoa'.e şi în:epură să-l Io� vească _ care mai de care - P: �r�l cel gras ş1 obrazmc. Spenat, acesta fugi prin întuneric, cerînd mereu ch1br1tur1. ,.. � �

,.. � . . .

După ce piesa luă sfîrşit, aplauze 1�delu�gate rasun_ara rn sal�cactorn Şl autorii fură rechemaţi de nenumărate on, apoi sala se goh. Era, parca, un murmur de valuri în bezna nopţii".

În timp ce Goldfaden juca în Rusia nu numai �,tn�pa sa, ci şi_ cu u'ua aflată sub conducerea fratelui său, Zigmund Mo!)Ulescu 1uca I� Bucu'.eşt1. cu mu!t suc� ces piese din repertoriul lui Go!dfaden şi al altor doi auton noi, Latemer Şl Horowitz. d'

. • _ -După războiul din 1877 teatrul evreiesc m Bucureşti a mc�put �a mea�g�

din ce în ce mai slab. Trupele înjghebate au făcut unele turnee pnn ţara, dar fara succb.

România ajung veşti bune despre succe5ele lui �oidfa�en î� �usia, iru;_ a�ci se află despre buna reputaţie a lui Mogulescu în rîndunle pu_bhculi.:1 dm R�mania:

în 1880 Mogulescu e la Odessa. Interpretează P!ese d.1� �at:mer Ş� Horowitz lansează cuplete noi. E rechemat la rampă �e atitea �>n mc1t a1unge sa nu mai p;ată cînta. Publicul ar dori. să-l vadă în piesele lm Goldfaden? d": Goldfaden nu-i permite să le joace. La un moment dat Mogulescu �e anga1eaza în trupa condusă de dramaturgul Iosif Ie�oş':'a �erner. Noul du;ect?r, fost ziarist, obţine, prin relaţiile sale, ?: .la auto.rităţ1le �m Odessa autorizaţia nece-sară ca Mogulescu să poată juca aici toate piesele lu� Goldfaden. . .

La Bucuresti rămîne pe afiş, cu succes, repertonul g�ldfad_em�. , ,

În cadrul �ronicii teatrale din „Apărătorµ!" nr. 23 dm 29 mme 1881 se c?�c semneaz� cu bucu:ie că de cî�a timp gră�Î?-a „Jigniţai' este cît se poate de v1z1-tată. Se ioacă Învierea morţilor, compoz1ţmne d� Avram .Goldfaden .. Dar, ci.; toate că_grădin� .er� plină, „a fost remar�ată prezenţa I� spectacol a dis:1�sulm nostru filozof ş1 iunsconsult, dl. T.L. Mai?res�u cu onoi�b1!a d�sale familie. 9� Maiorescu s-a aflat lîngă d-nul Dr. Kremmtz s1 au fost sat1sfacuţ1 de spectacol .

Mogulescu a cucerit publicu.I d� Odes!a. Presa a fost încîntată. Pînă şi, Azmidov, reporter la un ziar ant1sem1t, l-a laudat �uit pe Mogulescc, ca actor, exprimîndu-si însă deschis regretul că a�est mare artist era ev'.eu. . . După int�rzicerea teatrului �vreie�c în_ R1:1sia (14 septembri.e 1883) Go!dfaden

s-a trezit la Petersburg asemem.;in171 tata �isp.era: care .'!u şti.e ce s� faca s�r� � apăra viaţa copilului său. Actoni lm �-au raspmd1t. ynn �u plec�t m Romama, altii în Anglia si America, unde au înighebat trupe ş1 1-au iu:�t piesele. G�ldfad.;, a condus, �entru s�rt tÎn_1p, p,înă în 18861 un teatru evreiesc la Varş?via. .

În lipsa Im, unul dm vec�u s� concurenţi, P'.��es�rul Moşe Horow1tz, c�r.e. îi propusese colaborarea sa m primul an al vei:m; lm Goldfadei;i la Bucurc:şp, profită de ocazie şi înjghebe.ază o trupă al cărei director, autor J1 ac:or devme. Orientîndu-se după reţeta p1eselor_ lm �oldfaden,_ care a�s"".era .mai fI\Ult. suc: ces, Horowitz se îndreaptă cu pred1lecţ1e către subiectele istorice, m care el 1oaca

* ,.Apărătorul", Bucureşti, anul I, nr. 19, 1 iunie 1881.

78


rolurile _de apărător al poporului, improvizînd pe scenă în fiecare seară alt monolog, tără teama· de a intra în conflict cu autorul sau cu directorul trupei . . . SJ:>ectacolele care au stîrnit si ele nu numai interesul publicului larg, ci si pe al intelectualităţii evreieşti, ele' aducîndu-1 chiar si pe marele cărturar Dr. Moses qaster !lu.numai în posti.:ra de spe7tat':'r, ci şi'de cr�::micar dramatic. Cu înţelepc1unea-1 bine cunoscută ş1 cu persp1cac1tatea omului de vastă cultură, Dr. Moses Gaster a formulat în cronica sa opmii de o deosebită valoare istorică:

„De cînd s-a născut teatrul israelit, am avut cam des ocaziunea a-l vedea judecat foarte aspru, ba chiar cu o prejudecată anume, cu cerinte estetice prea mari, uitîndu-se cu totul punctul de vedere cultural. · '

Din parte-mi, urmărind în curs de mai mulţi ani dezvoltarea acestui teatru, admitînd chiar defectele si caracterul primitiv ce are, totusi judecata mea departe de a {i ostilă, este dimpotrivă cu totul favorabilă şi iată de' ce:

Înainte de toate, trebuie să constatăm că teatrul israelit, prin piesele ce joacă pe scena sa, are într-adevăr un scop educatoriu şi moral, căci pe de o parte reprezintă scene din istoria noastră, cunoscută precum se ştie de o infimă 'minoritate, reîmprosl?ătînd deci memoria seculară, l?e de altă parte ne arată defectele noastre pe cari le avem şi noi ca toţi oamenii, însă nU cu. tendinţa de a lovi în amorul nostiu propriu, cu tendinţă reavoitoare, ci_ numai cu un spirit ironic, care nu ne răneşte, precum ne rănesc reprezentaţiunile pe alte scene unde evreul joacă un rol degradator. [ : . . ] Cum însă aserţiunea mea despre rolul moralizator nu se întemeiază pe o simplă presupunere, ne dovedeste faptul că publicul, altfel nu tocmai prea cult, aplaudă cu frenezie orice J:>ildă frumoasă, orice sentinţă morală, ce se pronu�ţă p� scenă? reieşind din sînul ev:ef!Î�entelor la care asistă. �acul nu-m1 permite aci de a cita exemple cum e defin1t1unea cea frumoasă a cuv1ntului civilizatiune, ce se dă cu prilejul piesei Sabetai Zwi de care vorbim mai la vale, si asctel de exemple sînt apoi nenumărate.

Nu numai atîta, dar si prin acest teatru se dezvoltă cu încetul gustul estetic chiar ia acea clasă a poPuraţiunei, -care eoate pînă astăzi încă n-a auzit măca; �vîntul: ;st etică. Aci vede p�ntru întîiaş1 �ată un. teatru, capătă gustul teatrului, �· dezvolt1i;idu-se va me:ge ş1 la te�ti:ul naţ_i�nal ş1 la operă unde altfel, cufundat m petrecenle sale materiale, n-ar fi a1uns mc10dată.

. Trupa d-lui Horowitz, ce joacă acum în grădinaJigniţa, dovedeşte iarăsi cele zise. Tragedia de la Tisza-Eszlar ne arată în ce secol sîntem. Sabetai Zw� ,{doua piesă, demască pe făţarnicul bigot, arătînd că adevărata umanitate si religiozitate n-are deloc a face .cu masca exterioară a hainelor. Martiriul acelora �e singuri s-au a�s în Worms în vremea măcelurilor din epoca Cruciaţilor e reprezentată prin piesa Kiduş-Haşem.

În cursul anilor s-a perfecţionat şi jocul actorilor autodidacţi cari totuşi mai au de învăţat. Trebuie să pomenim cu laudă l?e d-nul Horowitz şi familia Griimberg. Pe lîngă aceasta mai are publicul prile1 a auzi aci cîntece executate cu adevărată artă. Aceasta iarăşi îl pregăteşte pentru un teatru mai perfect. Deci nu cu prejud�cată trebuie întîmpinat teatn1l israelit, ci cu,ceea ce caracterizează pe omul cult, cu indulgenţă şi cu recunoasterea adevăratelor foloase ce aduce flaselor muncitoare şi altor clase ceva mai s�s puse din întîmplarea norocului".·· .

* „Fraternitatea", nr. 35, 7 septembrie 1884.

79

ISRAIL BERCOVICI

Mogulescu si Finkel s-au întors şi ei în România. C'.u ei a ';'�nit şi�": alt talen: tat actor David Kessler, care a devenit ulterior unul �m maru acton ai teatrulm evreiesc ' din America. Finkel şi-a întemeiat .o t';'pă, tar !"logul"."cu a fost unul din membrii ei de bază. Apoi, din cauza ui;ie1 nemţelegen finan:1are, Mogulescu se retrage şi întemeia�ă si11;gur la �uc?reşti u:' "."�rtet cu care da spectacole muzicale cU cîntece romaneşti ş1 evre1e�tt la o ·gra�1n�. ... . .

După plecarea lui Mogulescu _din trupa lu� Fm�el, nun:;arul spectatonlor e1 scade simtitor si Finkel este nevoit să satisfaca cermţele Im Mogulescu. C'.u. revenirea lui Mogulescu în trupă, �a 9rădina „Jigniţ.'.'", teatrul s� repune P� pic10�re. Spectacolele lui, Mogulescu şi Fmkel se bucura de succes şi de ecouri bune m presă. . . .

l" " d b d" .

d l M „De cîtva timp se află în Bucureş�.1 trupa .... 1srae ita : � 1recţia -. or .o-

gulescu si Finkel, care dă reprezentaţule sale m teatrul J1gmţa. R:pei;oriul �ces: tei trup� e cît se i;i.oate d� vari:i: şi_ ales; rolu�il� sînt îndeobşte bme impărţite şi cîtiva din membru trupet menta titlul de artişti. În fruntea tutur?r figureaza cu d;eptul d-nul Mogulescu, al cărui joc viu şi natural, pricepere şi �c��odare Î11; rolurile sale, e deja de mult apreciat. Ansamblul e _to�de:una satisfacator, ma� toată trupa e muzicală şi d-na Finkel e ? cîntăre.aţă di�tmsa; corul e foarte b_un şi orchestra se poate compara cu cele mai b�n� dm ţara:. C?stumele bogate. si.!ru: moase corespund cu timf,urile �i sînt potrivi�e cu erou pieselor. pecoruril� i'!-ca sînt variate si frumoase. ntre piesele cele noi Cocheta este una, dm cele mal bme scrise, deşi titlul ei ni se pare i�pr�priu. T �t?l e copi�t d':'P�. n:itură, satira ': fir_:ă si la locul ei. Unele caractere smt bme urmarite, aşa ca art1ştn şi-au putut arata :n �od deplin talentul lor. Ţinta piesei e de a ne arăta deosebirea între o educaţie serioasă si cultură adevărată si între o creştere uşoară. D-nul Mogulescu era ca de obicei e;oul serii. D-nul Fi;,kel, iscusitul aranjor, care, spre reg:etul multora, apare numai rar pe scenă, a jucat _aşa de '.'atural că a pr�voca: ad�ra;ea tuturor. Mulţi artisti, chiar din teatrul naţional, şi l-ar putea lua '!' ast� p:ivmţa drept m?del. D-nui Weinblatt şi-a înţeles r�lul cît se poate de bme �1 a Jucat cu n;ult şic. Dintre doamne s-au distins dcna Fmkel, d-na Rosenberg ş1 d-na Edelstem (Cocheta). Supărător era « Doctorul», care n-a avut demnit:itea ce s-ar.i;iutea c�re d: la un medic si care cînta si declama în loc de a vorbi ca oamenu. Altmmten aceasta e o �r;,,,eală ce o observăm şi la alţi cîţiva artişti din trupă şi de care ne mirăm că însăsi d-na Finkel nu se poate lepăda.

Trupa Mo'gulescu 'Şi Finkel merit� dar atenţie, a?t pentru joc�l cît ş_i p_e�:_ru piesele bine alese.ce co'!'pun r�pert�riul �ă;i; ea mentă � fi de tot mcuraJata. -

. „Perico/a e din puţmele piese bme �lZl;ate de publicul bucureştean. E� e o operetă franceză, slabă c� fond, c�m s'!'t m genere operetele franceze, dai; cu multe scene de efect, cu cmtece vanate ş1 costume bogate, ceea ce place p?blic?lui îndeosebi. Noi credem că atari piese ?.--au ... ce căuta pe sce�a teatr:ulu1 1�raeht, dar nu condamnăm reprezentarea lor, fnndca lumea reclama aşa piese ŞI .trupa israelită, ce n-are recurs decît la sprijinul publicul?i, treb':'ie să ca?te a-� satisface. Tr„ducerea făcută de merituosul maestru al trupei, D-l Fmkelstem, e cit se poate

* „Fraternitatea", an VII, nr. 21, 7 iunie 188.5.

80


de bun� avînd pes�e tot locul termeni potriviţi. Ansamblul e foarte satisfăcător. D-na Fmkel ca Pericola are succesul serii. Îndeosebi bine e si dl. Kessler în rolul arestatului· bătrîn. "* '

Peste puţin timp trupa întreprinde un turneu în tară. .. La Botoşani, :ntuzias:n�t de sp_e�tacole, .un cor�spondent voluntar, Mayer

Frankd, 3:drc;seaza o cronica redacţiei gazetei „ Vocea dreptătii" cu rugămintea „de a. osp1tahza nnduril� sale în stimabilul ziar". Din corespon'dentă aflăm că: „Stag11�n7a a �os; deschisă � opereta bufă Peri.cola, muzica de 'offenbach, tradusa ŞI aradata de capelmaistrul trupei, D-l Finkelstein. Publicul botosănean care cu ne;ăb are '.':.aştept�t sosir:a sus-numitei trupe, a_ale�gat din toate' părţii� pentru a-1 da s.pnJlnul bm.e:nentat.. �arde�oba proprie, m valoare de peste 2� O?O de franci,. a neobos1ţ1lor art1şt1, mentă cu drept cuvînt admirarea fiec�1a.·,Această p1�ă e�te. una din ce!e m�i �rel-;, prin �jet şi muzică . . . D-na Fmkel m rolul }'ericole1 ş1-a atras, prin m1m1ca ş1 vocea e1, aplauze repeţite. Dl. Moşulescu, ca mtotdeauna, a trebmt să apară la sfîrsit de zece ori pe scenă, din pricma publicului frenetic. D-nii: Weinolatt, Feinmann Rosenfeld Friedman d-rele Kessler şi Finkelstein asemenea". ' ' '

�azeta „Vocea C<;>';'llrluiul�i" anunţă că „t;upa israelită, Mogulescu et Finkel, a. dat m_seara de 2 apnhe·1885, m sala teatrului cel mare din Galati o reprezenta-ţie cu piesa Sulamita, În beneficiul spitalului Elisabeta-DoamnaJ.' .

Pentr;i .un g�t asemănător, Comitetul spitalului israelit din Galati a adresat „mu!ţumm trup".'.« Mogules'?1 et Finkel », care a dat, în folosul acest�i institutii, doua reprezentaţu, cu un verut net de 1 670 lei". . ' . '?Grădi�a �acia" di� Bucureşti anunţă şi ea o serie de reprezentatii, unele msp1rat7. dm viaţa evreiască,. al_tele i;iu. Specta�orii erau recompensaţi astfel : „pomnu de la stalul I vor pr= gratis ca premm un abonament de' 15 numere dm marele roman, « Cri�a din strada Soarelui » sau alte romane foarte interesante ca « C�rşetoarea .?'": Galaţi » (Sultana Turchiei cerşetoare) sau <<'Evreica cea frumoasa "· J?omm� dm st�lul al II-iea vor avea zece numere gratis din rom� A_cest premm se da 11;uma1 la acele persoane care vor lua bilete pînă la cinci ore 1na1nte de reprezentaţie". ·

. Renumit?! quartet Zacharovici concerta în fiecare seară la Cafe-Concert-ul dm salonul J1gn.1ţa - Pomul Verde. Cuplete şi canţonete, în diferite liriibi, executau domn1:11 si doamna ·Zuckermann, ca şi renumitele „ Trei rose" : Rosa Axel-rad, Rosa Friedman, Rosa Lauffer. . ·

Popularita.te� cr�c!_ndă a te�trului 7vreiesc l-a determinat pe istoricul ·M. Schwarzfeld sa aJun9_a, m ,reflecţule sale mtitul.ate Ceva despre teatrul israelit, la cu_ totul alte concluzu dec1t cele pe care se grăbise să le formuleze în primul an de ex1stenţ� a �cestui teatru. El scrie, printre alte)e: '

. „Ma: bme de �2 an� de cînd pentru Întîiaşi dată s-au văzut răsărind în tară aşa-'!-um1te tru�e 1sraehte care reprezentau piese teatrale în dialectul pop{ilar �re1�s�. ÎncuraJ_ar7a·:e le-a �at.!?ublicul. cel mare i-a făcut să se menţie, ba chiar sa se

,1nmulţeasca· ş1 sa cre�sca ş1 1n puteri.

* „Fraternitatea", an VII, nr. 26, 12 iulie 1885.

81

ISRAIL BERCOVICI

Pe cît însă 0 parte a publicului israelit doritor de spect.acole î_n.cur�)a a�a1-.zisul

• r e atÎta O arte mai mică, dar Însemnata prlll �oz111a el SOCl� a, er� tea�r:Hsrae '!'> p

ru si nÎai ar fi luat cu plăcere o parte agresivă m c?ntra-1, d��a ost1llad�

cestutu1 ·1taeaptrea' mult si nu considera acest teatru cu trupele ş1 repertorule nu- 1spre , . sale menite'a pieridîn leagă;i. . d mai mult c�'un,deceniu si teatrul israelit Dar au trecut e atunci, cum ve em,

·1 d" c , ' . I I af · t devenind un obiect de predilecţie al evrei or �n ţar� şi m specia1,

� s:-a irma ' . „ t" d . arzîndă ·a « părtii mai bune » din societatea israe Ita, maselor Dormta tacu a, a1 • · I d · t' vedem dar că n;, s-a realizat; ba că faptele a,u .me.rs tocmai contra ace or b

r�n,1. Fiind ;stfel se naste o întrebare foarte Simpla: care e cauza, d: c; a

dsu z1�tat

si subzistă teat�l isr�elit cu trupele sale ? ba mai mult, de ce se raspm eşte şi se Întăreste din ce în ce) d '. · " d Răspunsul iar e �impiu. Pentru că acest teatru răspun ea şi mai raspun e unei necesităti reale · · ·

I · · f" t ca azi Ceea ·ce îri.să a dat un deosebit avînt teatru u1 evreiesc, ac7ea le a

lacu h" -

" fi l căutat ca în trecut, e repertoriul său actua_l [ . . . ] p_1es� e c� e v�c 1 cl ��r��:Jele lor mai cu totul străine şi prea puţ�n tipic� evreieşti fum c

� -':t� i î��:��f��d:aÎo�;eIJi::r:�ă�;i�=�i:d'i�

1�e;�r��i�1 �da:o�::�:r��

i de

: fi în ma"oritate cu subiecte istorice, tratînd episoa,de poet1�e sau ero_1ce d1„n ... tre-J · · I t't trupele "israelite observmd· gustul hotant al tul nostru 51 mat mu t ca a i , - · - . . cu reilor pen�� muzică, acum aleargă mai ales la piese-op.erete ş1 şi-au compus ev . d" · ' mai �:�{oJ::!.:��lo'; :;,,d�r:-cu gustul publicului a căşunat avîntul şi dez-

voltarea teatrului israelit. · . . " . · · Privind !Ucrurile astfel, teatrul evreiesc nu mai trebme sa mire pe cei ce nu se

împacă cu existenta acestui teatru. · . bi" , Cal d .Noi de cum 's-au ivit aceste trupe, într-un articol pu 1cat 1n « _ en ar I' \"t' m ara"tat că departe de a trece cu vederea noul. teatru creat, pentru srae 1 1 » a , . . · 'd. · · d · " · " "

aimpcitrivă tr�buie să veghem asupra Im, căci.are ra acznt �'edstl;iţa şi �a c�i:

tăm.a-i da 0 direcţie corectă; aşa, ca factor cultural, să UU"'."Şl in _ _ ep ineasca m1s1-unea pe dos. · . · I · d " · · tru Multi,.însă, au condamnat teatrul evreiesc ş1- °.1ai coi: ai;ina ş1 a�1, pen - . două, m,;tive: 1. Întîi că teatrul �vreies� a: propa9a �1 .::ontnbui la i;i�m�nerea z1-ului ·ar on evreiesc, pe care ei ar v01 sa-I vada piermd cu o ora mamte, sp�e sb.

· I J greilor· si 2. Pe motiv că ne face ridicoli prin satirele sa!e contra hasidi-me e ev , , . .

f" I d . satire. mildr i a altora, care în acelaşi timp n-ar 1 1nţe .ese e JOS ca „ • • „ AJeste ambele motiv.; nu ni se par deloc senoase. Ele arata numai o uşurinţa

neiertată întru a 1· udeca lucrurile. . . . . . . . . ,· _ Graiul popu ar evreiesc, jargonul de v01ţ1, nu poate fi. mei p

{opagat, mei .m .

tretinut prin teatrele israelite. Şi cu şi fără teatri:! ev;e1esc, � "�u poate pi�n înainte ca toate clasele sociale israelite să po_sede o .h�b.a moderna zn modlef.ltn, si înă ce cO iii nu vor învăta din pruncie hmba ţ�r1i ş1_ nu 1:'.:or cunoaşte ,.. ec1t P: ;iî�sa, cel p�n pînă la 0 vr�me. Deja a început un curent m acest sens m. toata ţara, pînă chiar şi în Moldova de sus. 82

O sută de ani de teatru evreiesc·în România La ;ii doilea punct, că teatrul evreiesc ne-ar face ridicoli prin satirele sale: Satira în sine, care totdeauna reclamă o mică exagerare, nu ne poate face rău. Ro,mân�i ce vin.să vad_ă teatru! ev�ei�sc ?ri.sî�t oameni !ntelige:i� �i ca at.ar'._' ş�u că•m once popor se vad apucatun s1 ob1cemn ce se cuvm a fi. bic1mte, on ca smt . fără judecată şi cu prejudeţe contra'evreilor si cred oricum pe evrei mai răi ca acei ce i se înfăţişează ca smgură parte ridicolă şf rea. Faptul că sîntevrei ce condamnă răul si-1 combat în public trebuie să facă asu.l'ră-le o impresie binefăcătoare. �ee� ce dar a făcut ş� face p� unii să fie şi azrîmpotriva teatrului evr�i�sc, sînt aversmm personale; preJudecăţJ. de care nu se pot debarasa. Pentru aceste motive nu putem aproba pe pei ce condamnă teatrul israelit şi din contra credem. că e necesar a se aa acestui teatru un concurs larg SUJ?raveghe�t şi pov.ăţuit fiind î'.' bi_ne de toţi evreii doi;itori de progres. As�el,_ oncît de .PUtm, totuşi vom contribm cu ceva la cultura mtelectuală a evreulm dm clasele ae )os din ţară, mijlocindu-i un teatru în adevăr bun. . . Aici a�· fi putut încheia reflexiu_nile noa��re asupra teatru!ui israelit� �ar ;iiai avem de aratat un ce, poate neapreciat de alţii, dar de o mare importanţa m sme, adică efectul ce l-a avut deja teatrul israelit prin partea muzicală a pieselor din repertoriul său. . . · · · . ':i;' eatl'.lll, israel.it introducînd cî�t�cul şi din ţer�cir� cu mel<;>dii c� mer(; ?rept la mima evreului; cu forme· _potnv1te gustulm sau ; cu cuprmsun potnv1te la diferite stări sufleteşti; ele au impresionat adînc pe numeros1i săi vizitatori tineri si fără de voie le cîntă si ei cînd inima le este într-o dispozitfe analogă cu aceea ce o afecta artistul pe sceriă. Azi, du-te de la un cap la altul al' tării şi peste tot locul te va surprinde acelaşi lucru: tineretul evreu de azi cîntă mult mai mult ca tineretul evreu de altădată. Si ·ce cîntă ? cîiltă îndeobste cîntecele ce în comun le-am auzit în teatru; mai ales Însă cîntă cîntece lua.te de pe unde stie fiecare, cu melodiile nimerite ce se aud în piesele ce se înfăţisează pe scena t�atrului israelit · • T eai:rul ·israelit a dat astfel evreilor un obiect scump de distracţiune; de întă-rire sufletea.Scă: i-a dat ântecul ce i-a lipsit. · Acest lucru sini;Ur e deajuns pentru a se da o atenţie deosebită acestui nou teatru şi a-i ierta on cîte păcate va fi comis. · Teatrul evreiesc a mai făcut un bine. A scos la iveală talente artistice, care probabil.s-ar fi pierdut. . În fruntea tuturor acestor talente e neîndoios Domnul Mogulescu. Autodidact în arta dramatică, Mogulescu nu lipseşte totuşi a face progrese însem1iate; o intuiţie �atu�al� î! �pinge}a,adevă�ata Înţe!e!lere a artei1 devi�e din ce în ce mai natural m ffilffiica, m voroa, m tot JOCUi. Vazmdu-1, mai ales m unele momente ale sale, crezi că omul acesta nu e artist, ci un om, ce s-a introdlls din întîm

flare P!' scenă şi .vorbeşte, se c�rtă, strigă, plîng_e, s� roagă - .Pentru �ăla asta î împmge nev01a momentulm. E om pe scenă ş1 nu actor; cu alte cuvmte: e artist. . Constatăm, de aceea cu plăcere, că repertoriul cel nou al teatrului israelit cu piese mai alese, cel puţin ca fond, cu unele scene bine conduse, nu mai poate 1irlluenţa în răii; urmînd cale!l progresului, teatrul evreiesc va putea aduce mult bine n;iasei poporului evreu."· . .

* ,,Fraternitatea", ait VIt nr. 26, 12 iulie 1885.

83

ISRAIL BERCOVICI

în unele orase teatrul evreiesc a satisfăcut uneori nu numai nevoile culturale ale populaţiei ev'reieşti, ci şi P". cel� ale populaţ!ei româneşti. . . , Citim în publicaţia .Galaţ( Am 9 oct'?m.bne. 1885. :.„La teat�l cel. mare --m lipsa unei trupe române - asociaµ:inea artiştilor 1sr:iehp, de sub_�rre�ţ1unea d:lor Mogulescu şi Finkel, continuă s7na d; r�rezentaţl:im ce adu�: m �ec: s:ara. n:i numai .ee israeliţi, dar şi pe mulţi romam, .car.e at�aş1 �e o muzica pl'.'c�ta ŞI ong1-nală, stm să ap.recieze ş1 să laude execuţ1umle ŞI mai al:s abnegaţiunea :" care tînăra' trupă urmează întreprinderea sa. În adev�r, .la pnmul auz, .o t!';'pa �re: iască nu-ţi promite nimic de8fătăt?r: dar cî':'d a.s1şt1 la repr�zentaţl�, lţl sch1m�1 cu totul părerea; te afli în faţa :imu repertonu bm: al�s? vezi o .trupa null:leroasa, costume noi si frumoase, în fui.e tot ce nu poseda mei u11a dm t�pele .noastre ambulante. D�nul Mogulescu, un dis�ins comic, d-na Finkel, cu o s1�pat1c;ă voce sdprană, cît şi d-na Edelşt".in sî�t cei din�îi :a�e atr�g. aplauze!e pu�h:Ul�1, Cee� ce este de admirat la trupa 1srael1tă este ca, fara de mc;1 o şco.ala spec;:iala, ci.numa: de sine însăşi, a reuşit a interpreta un bogat repertorm de piese m '?o�ul cel m'.'1 corect. Tocmai pentru acest cuvînt, în oraşul. D:OSt� und� s-a c�nstltult un comitet spre a da o reprezentaţie în folosu.l lotene1 Aten"."lu!, s-a facu� ap.el l'.' t�pa israelită, care a primit cu plăc:re să-ş1 dea c;_bolul yru:x:e1 n_oast,re_ mstl�ţm

. m ae

cultură natională. Reprezentaţia va avea loc m curmd ş1 credem ca publicul se va grăbi �ă asiSte., _avînd ocaziullea a .fUZ� t�pa israel�tă . . . " " . V • • - • _

•

Între, timp, Goldfaden, car: nu se 1;itorses:. m �omama ?upa mterz1�er�a teatrului evreiesc în 1883 în Rusia (hotănrea sa fond mfluenţat� de un conflict m care intrase cu Mogulescu si Finkel), n-a reuşit mare lucru cu teatrul pe. care-l conducea la Varşovia. Piesele i se j�cau, fără a _i se .asigura în.să ":'�car o �x1sţe�ţă modestă din punct de vedere material ş1 devemse ţmt� unor.mtng1 care ica:i fnnt elanul creaţiei. În 1887 plea�ă î� America, deo�rece �nter:z:icerea teat�lm evreiesc în Rusia a avut repercusmm asupra teatrulm evreiesc di� Europ� iar ce.�t!':'l activitătii teatrale evreiesti avea să se mute,.pentru o vreme, 1n America. Cei c1ţ1-va actori care au răma; în Rusia, t:-upele care s-a.:i înj�h.ebat în. �omânia sa� activitatea lui Goldfaden la Varsov1a n-au putut mtreţme o· activitate teatrala penpanentă. P"mă la urmă aproape toţi foştii pionieri ai teatrului evreiesc· s-a:u întîlnit în America: · · ·

. Aici Avram Goldfaden găseşte scena evreiască ocupată de negustori de t��

tru. El constată cu amărăciune cît de mult s-a îndepărtat teatrul de buna tradiţie evreiască si de problemele care-l preocupau pe spectatorul evreu. Îl întîlneşte aici din n.;u pe Mogulescu, care.înfiin�se.între timp la New Y o;k tc;atrul Rumanian Opera House. După lungi negoc1en Goldfaden este nurrut d1rectorul tea-trului. · ' · · · · · · . '

La 11 ianuarie 1888, el publică în �New Yorker idişe ilustrirte ţaitun( un apel către spectatori, intitulat Goldfaden in Rumanian Orera House:

„S-au scurs doisprezece ani - spune el în acest ape - de cînd mi-a venit ideea de a întemeia un teatru evreiesc, o carte vie pentru poporul nostru, care este tot timpul prins şi ocupat � munc'.' şrea, nea:-:î�d timpul necesar s� se ii:struiască. Această carte e scena, literele ei sint actoru, iar cartea·vorbeşte smgura, nu trebuie să faci nici un efort s-o citesti. Deoarece evreul e mereu persec. utat de ' . .

84


alţii şi inima îi este mereu plină de amărăciune, iar fiecare om are drama sa acasă, eu i-am oferit un loc - teatrul -unde să evadeze. În cele cîteva ore pe care le petrece la teatru trebuie să uite de necazurile sale; trebuie.să rîdă, să asculte cîntece, să vadă dansuri şi să-şi cumpere, cu bani putini, o distracţie mare. De aceea m-am gîndit mereu să creez comedii cu cîntece·şi dansuri, care se numesc « operete». Cu doisprezece ani în urmă am jucat cu doi actori. A durat o jumătate de an pînă am reuşit să văd o femeie pe scenă. Singur am pregătit scena, singur am făcut decorurile, singur am scris piese, singur am compus muzica, singur am studiat cu artiştii mimica -pînă cînd am reuşit. Desigur că acuma e uşor de mers pe drumul pe care l-am bătătorit eu. Din păcate teatrul nu a evoluat pe drumul care m-am gîndit eu că-l va alege. Eu am creat un teatru evreiesc pentru evrei, iar alţii au.încercat să-l convertească. · . Nu ! Nu vreau să se întîmple aşa ceva şi sînt convins că nici publicul evreiesc nu doreşte acest lucru. Dacă cineva vrea să asculte limba germană, există un teatru g�rma11 fo.arte frumos, cu piese germane frumoase, cu actori germani excelenţi; dacă cmeva doreste să asculte o operă europeană, are la îndemînă opera cea: mare. Dacă însă dorim să vedem tipuri de evrei, să ascultăm muzică evreiască, trebuie să venim la teatrul evreiesc. Piesele evreieşt� şi .muzica_ evreiască au plăcut şi plac în toată lumea: în România, Rusia, Galiţia, Germania, Anglia şi plac şi aici, în America.

· Rog onoratul public un singur lucru: să astepte puţin pînă voi pune în scenă noile �ele piese şi va simţi din nou Că teatruÎ evreiesc trăieşte. Fiecare evreu va cînta din nou, la petreceri, cîte un cîntec de la teatrul evreiesc. Fiecare muncitor va cînta din nou, la lucru, cîte o melodie pe care a auzit-o la teatrul evreiesc. Veniţi, veniţi, să ascultaţi melodii frumoase, a sosit Goldfaden ! · Aşa cum am avut succes în Europa am să mă străduiesc să plac fratilor mei si aici, în America !" . ' '

Goldfaden a organizat, la New York, o trupă cu care a pus în scenă la Rumanian Oper� House·piesa lui Trompeta fermecată. Insuccesul piesei, ostilitatea unor colegi, dar mai ales concurenţa teatrală i-au pricinuit lui Goldfaden mari neplăceri morale şi l-au adus într-o situaţie materială foarte proastă. El încearcă să în�iin�eze o şcoală dramatică. Statutul întocmit de el pentru această şcoală constituie încă -o dovadă a seriozităţii cu .care privea rolul unei institutii teatrale şi P"..cel al slujitorilor ei. Iată în acest sens două puncte din proiectul de statut al şcolii: . . 1 • • • • „Scopul: [ . . . ] în ziua de 11 februarie 1888 am ajuns la concluzia că trebuie să înfiinţez o şcoală dramatică, unde, în loc să cadă pradă unei morale nesănătoase muncitorii să-şi folosească timpul lor liber cu cîntece, declamaţii si literatură". ' Punctul 6, care se ocupă de taxa de frecvenţă, are următorul aliniat: . „La �ie�are numă; d". z7ce bărba_ţi înscrişi, va fi primit unul sărac gratuit. La fiecare cinci fete, va f1 primită, gratuit, o fată Săracă". . · .În program erau prevăzute discipline ca mimica, declamatia, muzica etc. Dar nici acest proiect nu s-a putut realiza. Sărac si demoralizat, Goldfaden pleacă în an:il 1889, la Paris. Dintr-o scrisoare, nu lipsită de umor şi autoironie, adres'ată Im Şal om Alehem, aflăm despre starea sa de spirit de 'arunci : ·

85

. -•·

ISRAIL BERCOVICI

„Paris, 8 octombrie 1889. Iubite prietene Rabinovici, . · · Dintr-o scrisoare abia primită de la Dinesohn al nostru, aflu adresa d-tale

si-ti scriu. ·

' ' Mai întîi, trebuie să-ţi fac un complimenţ: încă în America am avutfrilejul să citesc « Iorgang »* al d-tale. Pentru mine a însemnat un eveniment a literaturii idis. Ai un talent puternic de a alcătui un asemenea buchet ! Articolele în proză sÎnt toate bune, dar ca un diamant străluceşte între ele Stempeniu.** Trebuie să ştii că nevastă-mea e o straşnică devoratoare de romane, iar în America şi-a stricat stomacul cu ele chiar. Americanii sînt mari tîlhari literari. Cele mai teribile �omane .din înt�eaga lume ei le traduc în englez.eşte, nemţe�te şi �e ?păr.esc ap.01 Jn f�c1col<;- Fiecare roman .are 80-100 de fas�1�ole. Ai;e'!ţt _speciali :olmdă ş1 vmd fiecărui abonat un fascicol contra 5 cenţi; iar daca pma la urma le cumperi primeşti în plus şi un tablou cu ramă aurită.

Ce să-ţi mai spun: nevastă-mea înghiţea numai. asemenea romane, întocmai ca macaroanele fierbinţi. Nu era chip s-o dezvăţ. Citea şi rîdea pînă la şase dimineaţa. Înainte de-a adormi şi după somn. Chiar şi în bucătărie la gătit. Nu o dată i-a dat laptele în foc. Ba, într-un rînd, era cît pe-aci să provoace un incendiu. Şi asta numai din pricina bandiţilor şi amanţilor din romanele.ei. Fiindcă mai trebuie să-ţi spun un lucru: pentru caracterele de bronz ale celor peste o sută de ei-oi, autorii inventează-o acţiune pe care o situ·ează, artistic, prin deserturile sălbatice, fe mările din adîncul cărora·se scot briliante, în Siberia, la Poful Nord sau la Polu Sud. În sfirşit, o grozăvie ! . · . ·

Am rugat-o pe nevastă-mea ca în acest haos al supranaturalului să-şi facă vreme şi să citească Stempeniu. Mi-a făcut pe plac. Nu-ţi poţi închipui plăcerea pe care a avut-o. Şi mai puţin încă ţi-ai putea închipui bucuria ce am avut-o eu, âeoarece, în afara valorii sale literare, romanul (Stempeniu) a influenţat viaţa mea familialiL (De fapt secretele familiale nu se dezvăluiesc, dar te consider un bun_prietei;i şi ytiu că vei păstr": �oară discreţia.2 To�t� lupta din viaţa Tea di; familie, cu iumatatea mea, consta m aceasta: eu smt z1 ş1 noapte cu capul m non şi nu pot avea grija ��întulu.� şi." ban.ilar. . · .

" .

Consoarta mea, msa, e o fimţa care are mai mult timp sa plece urechea la cele· materiale. Ar fi trebuit odinioară, cînd condeiul meu tocmai făcuse rost de bani, să-i păzească, să-i strîngă, să le dea un rost. Ea însă n-a făcut nimic.

Acum, în afară de faptul că ea însăşi suferă din această pricină, întîmpinînd lipsuri Irl;ari, m-.� pus într-o pas.tură jmposibilă faţă �e l�m.e; c_are mă în�eabă: « Unde ţi-s banu? ». « Care bani ? », 1ntreb eu ca un aiurit ş1 1rm aduc aminte că, într-adevăr, ar fi trebuit să am ceva bani. Mă uit atunci la nevastă-mea. În lume n-am voie să răspund. Abia acum s�a dezmeticit, dar e prea tîrziu, din marea ei greşealiL « Da! », îmi spune cu un suspin „ . « Ţie ţi-ar fi trebuit o Freidă***, eu . . . vai . . . n-am putut fi o Freidă „,

1889. * „Iorgang" - e vorba de almanahul „Di idişe FOiksbibliorek", editat de Şalom Alehem în

** Roman de Şalom Alehem. *** Freida este eroin3. din romanul Jui Şalom Alehem Stempeniu .

86

O sută de ·ani de teatru evreiesc în România

, · . Am observat însă că « Freida » nu-i iese din minte şi că începe a.se îndrepta. Îti multumesc ! · . ·

' Di� toate poeziile publicate în « Iorgang „ mi-a: plăcut extraordinar de mult « Iona şi pestele » a lui Frişman. Aş fi vrut să-l sărut. Despre celelalte poeme am să-ţi scriu altădată. Trimite-mi un exemplar. · ,

Acum, fiindcă mi-am uşurat puţin sufletul, să trecem la chestiune şi să vor-bim despre afaceri! . , .

După cum vezi, mă: aflu la Paris. Stau iar pe ţărmul vieţii şi aşteptvre.mea cea bună. Ce s-a Întîmplat cu mine pînă acurri lumea are să citească într-o lucrare specială: « Goldfaden în America '" În afara scenelor interesante pe care le .\'.a cuprinde, ea va fi foarte utilă : mai ales emigranţilor. Le va deschide ochii şi toţi vor afla, o -dată pentru .. totdeauna, în mod temeinic, . . încotro pleacă. -Dacă vrei, poţi comanda lucrarea aceasta pentru « lorgang ». . .

Deocamdată ai posibilitatea să obţii de la mine « Sabatul». Odată, la Varşovia, n-am vrut să vînd manuscrisul nici măcar. pentru un preţ foarte mare. Astăzi ti-l pot vinde ieftin. Nu cu mai puţin însă de 125 ruble si 100 de brosuri tipărite. Îl vînd pentru « Iorgang » în exclusivitate. Dacă vei voi �ă editezi br�şuri special�, tot J?entru vînza_re, va treb�i s.ă plăteşti îi:că 75 ruble .12entru concesia. pe care ţi-o v01 acorda pe timp de d01 am cu stereotip. Asta face 1mpreună 200 ruble.

Mai am o mică poemă, în trei părţi: « Şalom Alehem, Reb Israel », pentru care vreau 35 de ruble. Socotesc totdeauna cîte 20 de copeici de rînd. Dacă crezi că poţi face o treabă cu manuscrisele mele, trimite-mi banii cu poş.ta următoare şi cu cealaltă poştă îţi trimit eu lucrările. · ·

. · După· ce vom fi înch_eiat prim.l nOastră afacere, von:i mai avea de vorbit încă

multe. Prietenul d-tale cel mai bun

A. Goldfaden Adresa mea: A. Goldfaden Rue des J ard ins Saint Paul no. 16 chambre no. 11 ". ·

Deşi foarte'activ mai ales pe tărîm literar, Goldfaden organizează la Paris şi o trupă tcittrală evreiască. Dar, după ce s-a ch_irtu-it cu ea vreo jumătate de an, trupa n-a mai putut da reprezentaţii. .

·

Situaţia materială'a lui Goldfaden era acum foarte grea. El părăseste Parisul şi pleacă (în octombrie 1890) la L\.ov, unde e'ra foarte popular ca poet. Aici trăieste în atei;iţia întregii vieţi P,ublice. Este an&ajat. la teatl'Ul

. cevreiesc condus de

Iacob Ber Ghunpel, unde pune m scenă unele din piesele sale care avuseseră succes în trecut. Termină şi Rabi1 oselman sau Prigonirile din Alsacia, operetă istorică în 5 acte şi 23 de tablouri, pe:care o începuse'Ja Paris. Tot la Lvov a pus în scenă si opereta Rotschild.

· · ' ·

Uftima piesă pe care Goldfaden a scris-o şi a pus-o în. scenă aici a fost Timf!uri mesianice. Piesa conţine multe elemente autobiografice, din care rezultă că impresiile lui Goldfaden despre America au fost departe de a fi optimiste.

87

ISRAIL BERCOVICI

„Părintele teatrului evreiesc - scrie poetul şi actorul Leon Dreykurs despre Goldfaden la Lvov - şi-a scris atunci piesele şi a condus repetiţiile în pre:z:enţa tuturor bunilor săi prieteni, cetăţenii Lvov-ului, care l-au hrănit pe pănntele teatrului evreiesc fi pe copi�i săi, acto�ii. Cont��tul d.intre J?ubli� şi_ teatru a ţost foarte strîns. Publicul întretmea actoru nu pe cai ocolite, prm cumparare de bilete, ci pur si simplu venea s�ara la teatru cu m"mcare şi îi hrănea. Fiecare prieten aducea cît� ceva, după posibilităţi, cît îi permitea punga, dar din toată inima. În timpul p_rînzului, într7.un cîntec şi a)tul, c;_are se repetau p� s.�ena de la tţatru _sau . din grădmă, spectatoru se aşezau la mese 1mpreuna cu art1şt11. Spectatorul platea şi actorul mînca" .. * . . . _ . · : . _. "' Kalman Juveher, care a jucat s1 el atunci la teatrul Im Ghimpe! povesteşte m Goldfaden-Buh: ;„Regizînd, Goldfaden le explica actoril�r fiecare caracter.dii: piesa pe care o punea în scenă. Lucrul acesta era.de mare ajutor pentru actori. Ei au învătat de la Goldfaden ceea ce se numeste astăzi înţelegerea rolului înainte de a încep� să-l joci. Goldfaden s-a ocupat f�arte mult şi de obţinerea unor efecte scenice. Tehnica sa a fost primitivă, dar el reuşea adeseori să obţină, cu mijloace simple, efecte puternice. El era un om, cu multă fant�zie scenică. Fo:rte bine ica reuşit -pentru vremea aceea -.scena m care soţia Im Lot se preface mtr-un bulgăre de sa�e şi scena sosirii îngern,lui înainte de ". sacrificarea lui !sac •. Pentru calitatea pieselor sale, pentru muzica sa la aceste piese, Goldfaden s-a bucurat de o mare preţuire. Toţi l-au respectat".** _

·

„Totusi - "scrie istoricul Dr. Jacob Schatzky - mediul galiţian nu a. fost fa-. vorabil ,un'ui teatru evreiesc. Intelectualitatea era asimilată,' iar masele erau fana-tic de religioase şi-i priveau cu dispreţ pe « comedianţii • evrei".*** ,

În 1892 Goldfaden e din nou în România, unde activează la Bucureşti ca director al teatrului ,Jigriiţa". Din trupă fac parte actorii Marcu (Mordehai) Segalescu Şi Lazăr Zuckermann. Mai tîrziu i-a atras pe Iacob Kalich si" pe Carol Schramek, pe Malvina Treitler-Liibel, împreună cu tatăl ei H. Goldenberg şi a pus în scenă A zecea poruncă.

Dar n-a rămas mult la Bucureşti, căci şi aici mercantilismul pătruns�se în mediul teatral. Diverşi directori de teatru îl împiedică pe Goldfaden să poată desfăşura o activitate normală.. În repertoriul teatrului evreiesc iqtraseră numeroase piese franţuzeşti şi germane. Se înteţise concurenţa între diferitele trupe la Bucureşti, la Iaşi şi în alte oraşe. Ea apărea)n apelurile lansate de formaţiile teatrale, reda.etate aRroap7 toate în acelaşi sti_l. De. exemRI": asociaţia �e .::mat�� „Iovei" (Jub1leul) din Iaşi se adresează publicului cu prilejul prezentaru Vraptoarei, în care „domnul Hellmann va juca rolul titular", astfel :

„Către toţi prietenii artei [ . . . ] Noi ţinem la ce.ea ce spune prqverbul: « Să· vorbeşti puţiri şi să faci mult », ceea ce pentru noi înseamnă: să vorbim puţin, dar fiecare să iasă mulţumit pentru banii săi". Aceeaşi asoc;iaţie anunţă mai tîrziu un spectacol de Purim: „Regina Estera, mare operetă biblică în 5 acte .şi 15 tablouri

88

w Lexicon Jun idişn teater, op. cit., voi. 11 pag. 321. ** Goldfaden-Buh, NCw York, 1926, pag. 35:...36, ·

*** Goldfaden-Buh, New York, 1926, pag. 24.


de A. Goldfaden: la sfirsit se vor cînta cuplete noi, contimporane". Afişul se încheie cu obişnuitul apei: „Prieteni ai artei, sîntem convinşi că, la capătul iernii lungi, grele şi îngheţate, dorinţa dvs. arzătoare este să vă distraţi. Aveti dreptate! Vi.se cuvine! Robi am fost . . . Fiecare dintre noi a fost robul vremii c�lei rele, tot anul hrana ne-a fost amară şi am băut apa necazului. Acum, dacă am scăpat de n�oi, sîntem m!ngîiaţi de o nobilă doamnă: primăvara . . . Veniţi cu toţii în grădma nou amenajată Tomasis. Aici veţi uita de toate suferinţele. Aici grijile nu au voie să intre. Noi.vă vom amuza, vă vom cînta şi înveseli, iar dvs. vă veti bucura şi vă veţi tăvăli de rîs". · .

'

Datorită lui Goldfaden teatrul evreiesc a devenit o institutie fată de care toate păturile· populaţiei evreieşti din România s-au simţit obligate să ia atitudine. Reprezentanţii clerului l-au acuzat de lipsă de pietate si l-au boicotat· cercurile asimilante l-au dispreţuit la început, pentru ca apoi să-! considere o insti" tuţie care „contribuie totuşi cu ceva la cultura intelectuală a evreului din clasele de jos" ;_ în s�him� dragostea marii majorităţi a evreilor a asigurat durabilitatea �ea�l�1 e;r,e1esc, 1;..a·?at p�:_erea să se răspîn�ească în î��eag:a ţa� şi,,de aici, să-şi mtmda anpile pretutmdem m lume unde există colect1v1tăţ1 evre1est1.

El a fost îndrăgit datorită repertoriului goldfadenian, superio; repertoriului cu care fabricanţii de piese şi imitatorii Lateiner, Sumer si Horowitz inundaseră pe atunci scena. Titlurile ţipătoare ale spectacoielor aparţinînd acestor autori s�mesc ":5tă:z:i_ z!':"'bet;: şi, oricît am. fi de binevpi�ori, nu le P'!tem privi decît ca pe mşte cunoz1taţ1 1stonce. Repertorml goldfademan a rămas msă - în bună parte -viu, proaspăt şi cei mai pretenţioşi oameni de teatru găsesc si astăzi în el material scenic interesant şi învăţăminte teatrale care nu şicau pierdut valabilitatea. În legătură cu popularitatea repertoriului goldfadenian merită amintită o întîmplare al cărei erou a fost renumitul artist Kalman Juvelier. ,În 1895, Kalman J�velier, _aflîndu-�e .cu.o trupă la �aşi, a auzit că Goldfaden a scris o nouă piesă cu cmtece ş1 dansuri ş1 ca această piesă se bucură de un mare succes. Era vorba de �acrific<frea lui ls�.c, prezentată pe at;unci l:i B':'cure�ti. Juvelier ş!-a pus în &în� să joace piesa, dar 11 lipseau textul· ş1 ·partitunle. Sa te adresezi autorului s1 să cumperi piesa direct de la el încă nu se obisnuia pe vremea aceea. I-a surîs 'însă norocul. Un tîi:iăr, r,e. nume Bernfeld, � venit laJuvelier şi i-a spus:

- Eu am piesa u1 Goldfaden Sacrificarea lui [sac. . - Unde d ai ? · ·

- În cap. ·

- Cum adică "în ca_p" ? - Am văzut seară de seară Sacrificarea lui [sac, aşa că am învăţat tOată piesa pe de rost. - Dar muzica, melodiile ? - Le am şi pe ele. , - Unde, tot în cap ? - Da, tot în cap. -Dar pentru ce ai învăţat pe de rost această piesă ? - Pentru plăcerea mea personală. . - Şi-mi poţi da piesa cu muzica ei cu tot? ·

on

ISRAIL BERCOVICI

- Cu cea mai mare plăcer�. . .., „ .· . .. . .

. S-a dovedit apoi că Bernfeld avea multe notiţe facute dupa Sc:crificarea_ lut

/sac iar restul tinuse minte aproape cuvînt cu cuvînt. El a transcn.� te�! şd-a pred.' at lui JuveÎier, apoi a cîntat muzicianului A . . P

. erlmu.tter mel<;>dule, iar a�esta

le-a pus pe note. Peste cîteva zile _s-a jucat la Iaşi �acrificarea .lut !sac. Juyeher a pus singur în scenă spe�tacol.ul ş1 a JUca: rolu� li:1 _Abrahan;, rolul Sarei a fost interpretat de Berta Kahch: Piesa a fost bme prn:'�ta �e P':bl�c: . ·

· ·. Deodată a apărut la laşi Golclfaden. Af!ase c� 1 se JO:c� a1c1 piesa. . . Du ă cum am mai amintit, teatrul evreiesc din Roman1a era subordona� ş; e!

Teatrufui National. Acesta nu numai că cenzura piesele, dar J?utea hotan ŞI asupra altor pro�leme i;eatral; legat.e d; aplicarea anu.mitor legi .• Golclfa?e�

_a

făcut 0 plîngere 1mpotr1va. lu1 Juyeher m Teatrul Naţional, acuzmdu-1 .ca „1 a luat'.' o piesă. Cum - nu ştia, d�r 1-0 lua�".· . . , Juvelier, chemat pentru clarificarea ht19mlm, a fost mtrebat:

· - De unde ai luat piesa Sacrificarea �ut !�ac_? . . · , . . _ Cum de unde? - a răspuns el. Dm B1bhe. B1bha e a tuturor. Goldfaden

doar nu-i autorul Bibliei. . · · · · . . · •

. · · Cei de la Teatrul N ational nu au fost mulţum1ţ1 de raspunsunle date de

directorul t�pei °:'reieşti; .dar pr�cesul _;iu .�-a terminat cu o sentinţă; deoarece Golclfaden st Juveher s-au mţeles tnt�·e dmş1�. . . . . Din acelaşi an s-au păstrat în. ordme doua. ceren, �emnate d7 Gold!ade?, pnn care cere autorizaţie de a juca piesele s�le .. Dm cererile respective aflam şi unele amănunte economice interesante. (Vezi pag. 114-115). -

Neînţeleg7rea ?intre Go�dfad�,n şiJuve�ier nu .ni:mai că s-a apla?at re12edei dar din aceeaşi revistă, „Egalitatea , aflam ca la 15 mit; 1895 :rupa lm Juvelier ş1 a Bertei Kalich a jucat Sar;rificarea ,lui !sac în _be�ef1cml Im; · · A. �olclfad.en. Cronicarul scrie că: „Acţiunea e bine con�usa _ş1 puteri}- afirma ca„ e.�cept1,nd unele prisosui;i, cum bi;năoară o bună parte d�n actu! �I, phn cu �ufon.aru ce n ai: relaţiune cu piesa, Sacrifz::ar�a lut !sac .e i:na dm lu�rar�le cele mat reuş'..te al.e d�lu1 Goldfaden. Montarea p1ese1 frumoasa ş1 qu multa pr�cepere esecutata. D,m nou am av1.lt ocazia a admira pe d-na Kalich, care a făcut dm rolul Sara o creaţiune cu totul originală. Atîtîn rolulSa.rei, cît şi în a�ela al Ţil�i, d-na �al_ich.ne.-a. dovedit că e o adevărată artistă. Posedă o voce cultivată, d1cţ1une clara ş1 m1m1ca perf�ctă; în momentele de luptă maternă a reusit s� mişte adînc publia:LP�l Juyeh;r ne-a prezentat un tip desăvîrşit al patriarhului Abraham. E cu desav1rş�re. bme m scena răpirii lui Isac, din actul III. D-l Rosenb.erg,. ca Ţu�al� amant _al Ţ1le;, e prea rece în rolu'i de amorez. Mai multă căldură ŞI ammaţ1e m JOC, mat multa expresie în fi_gură, ai; fi d� �orit. Ca şi-? alte dăţi, D-.1 �a_:guli� ne-a probat că. e art.ist; dotat ş1 că s'a 1dentif1cat pe dephn cu rolul ce 1 s a 1�cr7dmţat. A,�scelat m El.ia.: zar. Un lucru însă observăm, d-sa are un glas puternic ş1 sonor ce 1 aduce.serv1c11 în momentele patetice· nu trebuie în schimb să uite că excesul poate preface această calitate în defe�t şi că timpanul şi nervii sărmanului public nu's �e fer. Încă un cuvînt asupra rolului lui Isac. D-ra Weltmann ne-a reprezent�t !'Il'nm;at pe copilul naiv şi inconştient; de primejdia spre car� 1,;ăş.eşte. !'._n�ra ŞI simpatica artistă posedă un organ admirabil, pe care e cu desavirş1re stapma. Aceasta ne-a


dovedit-o sîmbătă, cînd, deşi răguşită," şi-a cîntat ariile cu adevărată măiestrie. Cultivîndu'şi încă puţin jocul şi mimica, D-ra W eltmann, promite a deveni artistă de mare valoare. Ceilalţi artişti s'au achitat destul de bine.în rolurile lor. Piesa în general a plăcut şi atît autorul cît şi artiştii au fost răsplătiţi prin aplause fre-netice şi repeţite."* _

Toate eforturile lui Golclfaden de a-şi redresa situaţia materială se dovediră zadarnice. El încearcă să organizeze un turneu prin ţară, împreună cu artistul Iacob Gartenştein, dar şi această iniţiativă se soldează cu un eşec. La Brăila trupa ajungînd cîteva zile după ce se petrecuse în portul local o catastrofă, Goldfaden improvizează o piesă pe această temă, dar nici aceasta nu aduce nimic. Mai încearcă lansarea unei noi lucrări, Iuditb şi Holofern, traduce şi prelucrează Voievodul ţiganilor de Strauss, dar toate eforturile sînt degeaba. În 1896, după douăzeci de ani de la primele sale încercări teatrale la Iaşi, Goldfaden pleacă din. România; această plecare a însemnat - după cum se va vedea cnnnd - retragerea sa aproape totală din teatru. Interesul scăzut în acei ani pentru teatrul evreiesc în România trebuie pus în legătură cu dificultăţile economice prin care trecea ţara. Se apropia o situaţie economică dificilă. În scopuri diversioniste, au urmat persecuţii antisemite. Aproape un sfert din populaţia evreiească s-a văzut nevoită să-şi caute linistea în alte ţări. Printre cei ce au plecat s-a aflat şi un mare număr de intelectuali. Cei rămaşi încearcă să răspundă prin demonstraţii politice, prin acţiuni de luptă, să răspîndească literatura idiş, să organizeze din cînd în cînd manifestări artistice, dezbateri pe teme politice si culturale. Sub conducerea doctorului Litman Ghelerter, a fui Max W exler si Leon Gheller a început să apară, la laşi, în 1896, în limba idiŞ „Der Veker" (D�şteptătorul), organ al grupării socialiste „Lumina", o publicaţie primită cu mult entu" ziasm în oraşele şi tîrgurile din Moldova. „Der Veker" a trezit masele la luptă organizată pentru drepturi economice şi politice.

După cum rezultă din cronici în acel an, 1896, trupa lui Juvelier a fost „sin-gura care a mai rămas în ţară" : · , ' . „Trupa israelită de operetă care debutează actualmente pe scena Teatrului

. cel Mare din Galaţi, sub direcţiunea d-lor }\!velier şi Treitler, este unica trupă israelită rămasă în tară la noi si una din cele mai bune, avînd concentrati artisti . eminenţi şi o garde�obă bogată. . ' . ' Piesa Blimele sau Mărgăritarul din Varşovia, operetă în 4 acte, care a fost jucată de cinci ori şi care se mai reprezintă, este una din operele celebre care s-a jucat pe ·scena teatrului american Windsor, jubilîndu-se, acum în urmă, a 500 · oară a repre:ţ:entării ei. Mai toţi artiştii au fost la înălţimea rolului lor, printre cari d-nii Juvelier, Treitler, Ghiltman, Fercauf, Mai;gulies, Schiling, Goldenberg, iar prima dona, d-ra * „Egalitatea", an VI, nr. 28, 21 iulie 1895.

ISRAIL BERCOVICI

T. •t1 ' st pe �ectăîn.rolul Blimelei,'care I� fiecare scenă a fost aplaudată, de ret er, a ro rr . I d · d-nele Juvelier si Axe ra · ·

. · 'd d · asemene� ş1 b' d 'd-l . Perlmutter nu lasă mm1c e ont.. " - . . Muzica su con ucerea Ul

" . . ri si multi româm. Sîmbata st Teatrul este vizitat de lume buna i:r�ntre. c:i • , . . 9 bi uri" * '

d . . " 'oacă Eroul armate� opereta istorica m 4 acte ş1 ta o . um1n1ca se J . • .

În cronica la Erou,J a

drma

l tet cltl

lm:

- am remarcat mai multi români care cu-Teatrul a fost p m e urne. a eas'!> .. . . ,

· "1

. b - I udînd pe mentuosn art1st1. . nosc 1m a gc;rmana ap d . f rt" deb�tînd În rolul său pe Eroul armatei, a

DLJuveher, te�or 1e pn��

0d:a� Treitler prima sopranistă, în actul al 3-lea, fost aplau�at d; mai mu te _on, '.ar

hemată la � lauze frenetice. a fost sublună m rc�lal J��l��!b:e1,

c a interpre!.t rolul său. d� ucig� cît se p

li�ate

1 De asemenea Ş'. .1 . I . Ghiltman ca de ob1ce1, a distrat pub cu

d b' · simpaticu · comic, st or ' . • e ine, iar . . h d eofi pe scenă în aplauze s1 r1sete. . prin rolul de s�rv1tor ş; c �mat a

;:s d face 0 dare de seamă de toate rolurile, ne

Fiind spatiul restrms ŞI nep�tti;:t . b. . I .1 I

. . · „ ... . eilalti art1st1 au 1ucat ine ro uri e or. -. . mărgm1m a �rata cb

a J' ci , de teatru în general (pentru că arta nu are mc1. o lndemnam pu

dcu a'!'atorn numa"r numeros pentru a pierde cîteva. ore m

· ali t ) se a una mtr-u . . . l · · · naţ1on . ta e a " d. . s· b "t" 2 noiembrie se JOaca Erou armatei,.1ar

cea mat frumoasa 1stracţ1une. im a a, ' . duminică Blimelf. "**

b' tuit de o criză economică datorită cărei� �-suferit Anul 1 900 a ost u.n a.n u: . . dar mai ales au fost afectati de ea micu meseaprc;>ape înt!eaga popula

lţ1e � ţanÎ� de suferit. Printre ei se afl� şi un mare număr

r1as1. Aceştia au avut ce mai mu . de �r�i. I " f .. stri" lansat în Capitală de un grup d� tineri

Dmtr-un .Ape catr;. raţ!' �o' - e ·os înă la unul din manie por-me�eriaşi evrei

d, care

dhoi::insera s

t� �:bna��a

cap!nt� a

pemigra spre America, aflăm

turi europene e un e sa se poa a 1 următo�rel:: "' ăsim datorită.crizei .ce � bJntuit ţara �n care n:-a� n ... ăs-

.M�zf��

ns��=-h�ttîm, :OU părere de rău, să părăsim P.atna �oast

dra,

bautm�

cut, i:e a a • . . sten a zilnică într-o tară unde se simte hpsa e raţe ş1

să dne putem

f. c1şttŞ";. ex!du1·t

ţca prin munca nbastră să putem avea pîinea de toate

un e ne va 1 noua 1nga zilel

A;��l iau nastere grupuri de .migranţi pe jos" în d�erite oraşe: J?ucur"'jti,

Bîrlad, Bu��ş� Piatra Ne�m��ei:'Jtn!c�:z�rea��;J�:

n;,�

aC�P�d��ii

'b�:��= ză '!:pelun. catr:.pop��i: Der A�swanderer4' etc.) şi pornesc o largă a�ţiune

dm ' •• Ermg,'.;a'{�;d��.' În �;�t scop ei organizează ser��ri şi repr7zent�ţ11 ;e�

t e iJ:?�

g:�dici de vară. Asemenea serbări şi reprezentap1 se orgj

mzea.za at1.t m r� e

l â d" „ l purilor de emigrare", cît s1 în oraşe e mai mari pe oraşe e e �

;:ie ':: :ă

ei�'�:ăbată pînă la graniţele ţăriL Este de nota� că �c�te

�;�e��-:�i e':u încurajate şi de către actorii evrei. La unele ma�1fest��1 au

* V""torul" Revistă literar-ştiinţifi.că, an I, nr. 2, Brăila, 27 octombrie 1896.

** : vttcorul": Brăila, an I, nr. 3, 3 noiembrie 1896.


apărut pe scenă chiar grupuri de emigranţi, jucînd piese, declamînd sau cîntînd cînteCe evreieşti, din care unele-. textul şi muzica - scrise special pentru aceste grueuri. '

ln vederea măririi fondurilor, grupul .Pedeştrii bucureşteni" organizează În cursul lunii mai a anului 1900 la „Teatrul Jigniţa" o .reprezentaţie extraordinară". La acest spectacol şi-au dat concursul cunoscutul actor Segalescu şi primadona Axelrad, care au interpretat piesa Lumea Evree. . .

În seara zilei de 28 mai 1900 acelaşi grup a apărut pe scenă jucînd la acelaşi .TeatruJigniţa" o piesă cu cîntece, vodevilul Ultimul adio.

Situaţia economică precară diminuează şi tentaţia artiştilor din alte ţări de a juca în România; Cu excepţia unor încercări curajoase- sprijinite şi susţinute de

' oamenii de' cultură Înstăriţi· şi de numeroşi spectatori - de a menţine teatrul evreiesc la un nivel, dacă im competitiv, cel puţin comparabil cu cel al altor teatre, asistăm la o avalanşă a producţiei de prost gust care duce atît la deteriorarea artei scenice, cît şi la vulgarizarea educaţiei estetice a publicului. E de ajuns să menţionăm că, în primii ani ai acestui secol, locul de frunte în stagiunile respective îl ocupa un literator de talia lui Lateiner cu douăzeci de piese, din care ·nici una n-a rămas pe afişele ulterioare ale fe'atrelor evreieşti de o anumită seriozitate. Următorul era Horowitz, iar apoi venea Şumer, autor excesiv de prolific, judecat şi ridiculizat la vremea respectivă chiar de Şalom Alehem;

Evident, lucrurile nu puteau rămîne aşa. ·. În gazeta bucur"'jteană în limba idiş .Haioieţ" (Sfătuitorul), din 1 1 mai 1906,

apare un articol sub titlul Scena evreiască din România, din care reproducem un fragment: · ·

.Educaţia este lucrul cel mai importarit în viaţa unui popor. Cu ce se educă un popor? Cu ce se poate trezi în oamenii care sînt preocu

paţi de lupta pentru existenţă, sentimentul naţional ? Cum putem trezi în inimile doamnelor şi domnilor, în inimile tineretului, un sentiment naţional, dacă nu cunosc trecutul poporului şi istoria sa ? ' · ' Întrebările îşi află răspunsul foarte simplu: prin presă şi teatru. Dar presa nu :are efect ;15Upra tuturor, asta s-a văzut. De aceea, în întreaga Europă, teatrul.este �prijinit de către stat. Muzica şi teatrul au -0 influenţă asupra oricui, asupra omului cultivat ca şi asupra muncitorului simplu. 'lf edem, de exemplu, cum la noi în România au fost introduse În şcoli şi în armată cîntecul şi teatrul, deoarece acestea trezesc în copii şi în tineret dragostea pentru popor şi pentru ţară. Soldatul se simte mîndru că aparţine unui popor cu o reputaţie despre care învaţă prin cîn

. . tece. · Teatrul evreiesc are un farmec aparte pentru evrei. Cînd spectatorul ascultă

cîntecul l11i Bar Kohba el simte că trăi"'jte mai liber, se împrieteneşte cu eroul. .Teatrul evreiesc este, în genere, inai atrăgător decît alte forme de educaţie, gluma evreiască est� mai. ascuţită, cîntecele evreieşti reprezintă o comoară de simţă-

. !flÎnte şi poezie. . . · · Cum stăm cu presa în România stim. Dar si în teatrul evreiesc din România ·situaţia este tristă. ' '

ISRAIL BERCOVICI

Încă nu au trecut treizeci de ani de cînd Goldfaden l�a fondat în România .. Ej a găsit aici oameni de talent şi într-un timp scurt s-a de:zvo!:at un :eat':' "1: artişti dintre cei mai buni caJuvelier, Segalescu, Mogulescu ş1 ":\ţu, care Joaca azi un rol imp-C>rtant în America . . . Sînt oraşe din ţară în care cu_ anu nu se vede vreun_ actor e\ireD�r dacă reprezentantii nostri ar organiza· o trupă din act�rii rămaşi în ţară şi le-ar acorda nişte subvenţii, or�şel.e din ţară le-ar da conc?rsul .lor s� progreseze; si teatrul ar aduce mult folos. Ar .fi un program de educaţie naţ10nala pentru toţi �reii din România". . . . , _ _ · .

' Se pare că articolul a fost scris ca prolog la �rn,�ele_ a�t!stulm po_pular �ogulescu care a venit în România ca "star amencan , cac1 1n aceeaşi_ (gazeeţ er�u publicate -între 10 şi 26 iunie 1906 - ş! recenziile la �pectacolele �a:e qe el, du:� care aflăm că publicul, „format din soc1etate,_a .c.ea �a1 �leasă, medic� !'eguston de vază, personalităţi marcante:- ca�e p�ate 1ş� m�h1pu1au tea�l �reiese ca. u_n fel de artă de mîna a doua - a ramas mmarmunt ş1 plin de adm1�aţ1e. M_ogulesc� a fost admirabil. Fiecare . s-a convins că acest actor·evreu a atms ,cu\mea artei teatrale. i . : .

Acelaşi lucru s-a întîmplat şi marţi seara .. :ty!ogulesc;u a JUf�t ?Im nu se;: pqaţe mai natural. Si de data aceasta grădina afost plmă de spectatori dm cea mai aleasa societate, ca;e l-au felici�t n;iul).Uy:iind �ed�tei prin nesfîrşite aplauze. . . . ,

Vineri 8, sîmb�tă 10 ş1 �u�mcă_11 !UI)le se va.reprezei:ţ.a, pentru.pnm.'.1 oara în Europa, nemuritoarea piesa Emtgranpz, care, \11 ;'\menea, .a fost JUC_ata de.o sută de ori. În această piesă Mogulescu mterpreteaza rqlul Fa1t7l Pavoh-;, rql m care el rămîne de neuitat. E de dorit ca fiecare să folo�ească ulamele tre! r.epre� zentaţii pentru a-l vedea pe celebrul şi genial?! artist." - . .

Spectacolele lui Mogules.".11 _au cqns.tii:u1t .un eveml)'fl!t n:i i:um�1 _peptru spectatorii, ci şi pentru actoru dm R;omama. iytogul:sc� 1ş1.al�atu1se.:1�1_trl!�a, cu forte locale, care l-au seconda,t satisfăcător Şl au avut ş1 prilejul de a 1n,vaţa pte ceva de la el. „O priv�re de �ns":mblu''., public:t�_de gazeta amintită, sublim��ă însemnătatea repertoriului ş1 calitatea mterpretaru, pentru progresul teatrplu1 m viitor. . ' . . . . .)

· ; Din repertoriul .lui Mogulescu să amintim: Di !lmigmntn (Em1granţn ,ş1

J�kel Baltaxe (Iekel perceptori!!) de Şumer, :P,os groise glik (N<;>rqcul cel. i:iare) de Kornblit şi Der Umbaka'!ter (Ne<;11n<;>scuU!l) de Iacob G?rdi_n. 'I'.oa:e piese.le au avut .succes, dar cea mai putermcă 1mpres1e a produs�o piesa lu1_. Gordm N ecunos.cutul. .

. . " .

. .

' . . . c • 1 I ·' . - 1 . Un anunt în Ha101et dm 23 decembrie 1906 semnaleaza ca a „Tea.tru Lieblich" Qigniţa)' se �a j,;ca sîmbătă 23 d7cem�rie, în be°:efici?l tînă;nlui artist si maestru de orchestră Albert Segalescu s1 al lm H. Burştm, piesa Motte Meleh ;toler (Motie Meleh tîmplarul), o �elod;amă _în 4 acte şi 12 tablot;ri şi că se aşteaptă cu încredere _coi:cursu!.pubhculm o/reiese. . . , „ • ·

Luni 25 decembrie s1 marti 26 decembrie se va JUca „pentru pnma oara, _re� numita, senzaţionala, oPeretă istorică, recent pusă în scenă, Regina di.n Saba fo 4

' • ! ' ' '

* „Haioieţ", 10 iunie 1906.

O sută de ani de teatru evreiesc în Români'a

acte, de Dr . . Moşe Se!fert din America, pe muzică de H. Wolfstahl, iar miercuri 27 decembrie se va Juca pentm a treia oară marele succes, renumita operetă Sedernaht (Noaptea de Paste) în 4 acte si 12 tablouri de Iosif Lateiner cu muzică de Friedzel. ' '

c;,e �-a ales din în��rc�rile _lui �o!dfa�en în aceşti ani, după plecarea sa din Romarna ? Au fost ann cei mai grei dm viata sa. Marele animator teatral nu are posibilitatea Să-şi valorifice energia creato�re şi experienţa cîştigate. Ca Întotdeauna în mom.entele de cri�ă tea.trală, el se întoarce la poezie şi ziaristică.

În 1903 e din nou la Paris. Dm corespondenta sa reies areutătile cărora tre-buie să le facă faţă. ' " '

„Paris, 21 martie 1903 Iubite prietene Iacob Dinesohn ! Îţi voi răspunde la fiecare punct în parte: . 1. Motivul pentru care nu ţi-am răspuns, anul trecut, la scrisorile dumitale îl

vei afla la sfîrsitul scrisorii. . . 2. Mi-a�·s.tabilit u? princ_ipiu: nu-mi dedic nici o _lucrare vr�unui bogătaş. [Dmesohn n fac_use lui G�ld!a�en propu�erea s� �ed1ce o operă de-a sa unei persoane de vaza pentm aci c1st1ga protectia.] Odm1oară bogătasul plătea auto"!lui pentru ac:as�ă cinst.e cel puţin co�tu! 'ch�ltuielilor de tipogr�fie; acuma bogataşul c�ede ca cinste.a 1 se cuvine oricum ş1, dacă a plătit autorului ceva mai mult dec1t pre?'! unu: ei:empla_r, îns:an:in�, dup� .el, că şi-ar cumpăra această o!'oa;e -:- aşa �a prefera sa nu plateasca. nuync. Oric1t de m�!t �r. vrea un bogătaş s,a-�1 pl�teasca pent;u o asemenea ded1caţ1e, el ncar acopen mei a suta parte din creditul imens ce-l a1 dumneata la mine. · '

Şi nimeni nu e în stare să mi-l plătească. Asta-i plăcerea mea, luxul meu", ,/ „Paris, 27 mai 1903

Te-ai speriat fără rost. E încă destul de frumos că mă întrebi ca să te lămures� mai întîi �re-! adevărul. De fapt ar fi trebuit să faci ca toti « bietii » oameni: îna1�te de a şti ce ş1 cum, să m� ÎmJ?roşti cu noroi şi să' mă condamni 'ca p� cel din ?rma �sc:o� „"Poar „aş� se ob1şnu1eyr� î? lu.me� no��tr� p�căto�să. Toţi-pot să J?�CC: �1 sa t1pareasca piesele mele fara sa-m1 plateasca n1m1c -- s1 rămîn oameni cm�t1p ! _D�că. un�\, de pildă, î�i arată - mie, autor flămînd - ,; hîrtie de douăc z7c1 Şl c!n�1 ş1-.m1 ia P.entru vecie Bar Kohba, tot el rămîne om de treabă. Dacă F1�clier 1m1 scrie o scrisoare: · .

.« Ţr�mi�e-mi. i��diat, dar imediat, Timpuri mesianice, şi-ţi dau două!'ec.1 ŞI c1n�1 �or1n1 ş1 ceva .exemplare, dar imediat, ca să nu mi-o ia altul mamte. Tnm1te-l domnului Torciner la Viena. Peste zece zile voi fi acolo să iau manuscrisul şi să-i las pe�tru dumneata cincizeci d� coroane»,

�tea su�t propriile. cuvint� ale lui .Fi�cher, eu ce să fa� ? Mă apuc şi trimit îndată piesa TtmfJ.':'rt n:esian_ice _direct Im Fischer, cu o hîrtie, precum că-i vînd piesa pe.ntru �ecn_v7c1.lor: Ş1, plm de_înc.redere_în cinstea lui, aştept să-mi trimită îndată cei �ouaze�1 ş1 cmc1 de guld�i:i1. Fischer 1a pie�a, .o tipăreşte, bagă adeverinţa mea de vmzare m buzunar ş1 banu . . . ? Dumneata 1-a1 văzut ? Nici eu. M-am rugat de

ISRAIL BERCOVICI

el prin .s�risori, i-am _arătat că �înt la mare ananghie, dar dumnealui nu mi-a răs-puns n1c1 măcar un singur cuv1nt. E un om .cu�se�ad:. . . . .;

Anul trecut; cînd am fost la Londra, tnm1te sa ma cheme Mazm. <?1ca are o propunere nouă. Întrucît notele �ele sîn� tipăr�te se�a!a; de textul ev:e1.es:; pen: tru că evreii noştri care cîntă la pian nu s�1u să c1�easca 1d1ş, el a�vr:a sa t1p„ar;ea!ca notele acestea, împreună cu textul, cu litere latme dedesubt �i-rm cere sa-1 vmd drepturile pentru asta . . . 0t îmi dă? �ece lire . . . M-am �Ind1t că el �r putea s-o facă, pur şi simplu, fără să-1 pese de mme, aşa _cumJac alp1. �e d_e al�a parte eram asa de strîmtorat încît zece lire erau pentru mme cit o mie. Ş1 ma prmde o�ul cu u�' ceas înainte de plecare şi-mi vîră sub !las o �î�i� şi eu „o iscăles.c, cor;v1ns că iscălesc contractul despre care era v?rb_a ş1 ple� lim�tl� acasa. Dar rm s-a ţacut negru înaintea ochilor �înd� peste puţm tu:_np� m1-a trun�s un co�tract v�c�1 a� mc:u, însoţit de un anunţ t1pănt. I-am �as, �memţeles, o sapm;eala zdr�vanac ca i;u:a dat să semnez nu ceea ce am stabilit, c1 cu totul altceva, dm care reiese ca a ca:patat de la mine exclusivitatea publicării lucrărilor m�le în toa.tă l':'m��, pîi;ă ş1 în Japonia, şi prin aceasta şi dreptul de a-i în.gei;un�h1a pe_ toţi editoru mei� toate trupele de teatru :vreiesc. şi truda mea �e cmc1�ec1 de am, to��, pentru, scirboasele alea de zece lire. El ş1-a dat probabil seama de boroboaţa ş1 ne-am mţeles ca eu să-i înapoiez banii iar el să-mi anuleze contractul. ··

Cu pr�ejul .ăsta i-'ar:i înşirat toate ţă�le _în care şi cu_i am ".î'?:�ut �re��rile d". editare mai înamte - ş1 asta e lege: claca cmeva acord.a doua•autonzaţi�, n:uma1 prim� ai;e valoare - si i-a'?. ar�t.at că el. are _drepturi rezervate n':'ma1 pei;tru, Anglia ş1 că toate celela.lte ţ:'fl ruc; nu se sm�h;s��c de el. :O: altfel d1;:i !'-':'�nca 1 s-a si scris că orice va t1păr1 de mine se va t1par1 intocma1 ş1 ac<?lo, fara s�-1 pese cui�a de amenintările lui. În fine, escrocheria cu mine nu i-a mers. Dar, deocamdată, şi Mazin apare ca un om cumsecade! Dar.cine iese şarlatan din toată aface-rea asta? Sigur că eu, nu-i aşa? . .

Dumneata, cel putin, înteleg, mi-ai dat o dată o sută de ruble, aşa că ai dm par-tea mea dreptul pe ve�i să tipăreşti lucrările, fără,să-ţi fie frică de nimeni,,asta ţi-o consfiD.tesc Si acum. _ . ·

D,.; 'mai frumos decît toate este că am primit o· carte poŞtală de la Fischer �are mă întreabă dacă într-adevăr i-am vîndut lui Ma'zin drepturile de editare, cînd el le deţine de mult. Ce spui de pretenţiile astea? Zice că l-a tipărit şi pe Ahaşveroş şi l-a trimis în Rusia. Dar ia întreabă-l dacă ştiu măcar ceva despre asta şi dacă i:i-a _întreb�t �arem. Eu doar nu sînt negus;or, aş� că �oat� lume� Eoate să mă Jefmască ş1 sa facă ce vrea cu munca mea ş1 ·pe mme sa ma. lase sa flăinînzesc !, iar dacă cineva vrea să-mi dea ceva bani, eu ce să fac ? Să nu iau ?

La necazurile mele numai asta ar mai lipsi ! · ·

Noi stăm aici si ne ies ochii din cap aşteptînd fotografia dumitale şi noile nuvele ce mi le-ai Îăgăduit şi deodată. îţi vine o plîngere şi o Fpărare _şi o pn:tentie împotriva mea încît naivul, nevinovatul, neîndemînat1cul dumitale pn-

• , I eten şi poet riscă să mai ajungă în ochii dumitale şi un şar atan.

o�

Frumoasă.părere ai despre al dumitale, . · . A. Goldfaden".


Întt-o altă scrisoare, el îL autorizează pe Dinesohn să vîndă lucrările sale cu cît :va putea, întrucît „proprietarul casei a trimis de cîteva ori după chirie. Nu mai vorbesc.de mî�care, sau de îmbrăcăminte". Într-o scrisoare către scriitorul Şumer el scne: „Şt11 doar cu ce m-am ales de pe urma teatrului· sufăr de astmă si scuip din cînd în cînd sînge".* ' ' In 19�4, silit �e _Proasta stare materială în care se afla, dar mai ales de dorinta de � con.tmu: a��v1��tea sa teatrală, Goldfaden se îndreaptă iar către Americ�. Ne�z�u?nd s�-ş1 mfimţeze un teatr:u, el în�earcă �ă editeze aici o publicaţie bilunara mtttulata ;•�ew Yorke! Ilustnerte Id1şe Ţa1tung" .. După scurt t_imp gazeta est� su�pe_ndata ŞI autorul e1 _amendat � 1 ?OO �e do lan pentru publicarea unui art1co! �n_tt�lat „Tel�grame ş1 lunecuşun dm Ph1ladelphia", un pamflet la adresa notab1htaţ1lor acestui oras.

. Î'.' acel�ş� an _s-a constitui.'. la New York o asociaţie a tinerilor vorbitori de W:iba e�ra1c.a. Dm;re mem?rn acestei asociaţii, Goldfaden selecţionează un numar de tmen a_ct?n t�lent.aţ1 pentru care, în 1_905, scrie, în limba ebraică, piesa într-un act J?avid in razboz, P".. c:re_o pun,� chiar e_I în scenă, pe muzică proprie, în Ju':'a martie 1906� cu. toate ca �a��tatea ,n era deja destul de zdruncinată. A fost pnmul spectacol m limba ebraica iucat m America. Piesa a mai fost juca�ă î? martie 190( şi î;:i. a;>ri�e 1908. Fiecare reprezentaţie a atr� un numeros public, iar presa de limba idiş ş1 engleză a consemnat elogios ""emmentul. · .

„Goldfaden -scrie Dr. Jehoshua Bloch - s-a bucurat nespus de mult constatî?�, l_a bătrîneţ�; că el este nu numai părintele teatrului în limba idis, ci şi al �elu1 m limba ebraică".** ' Despre ultimele zile ale lui Goldfaden, istoricul B. Gorin scrie următoarele· „Deşi �olnav şi epuizat fiziceste, el a simtit nevoia să scrie o piesă şi s-a apucat să drar:iat1ze�.e ro�anul Dan�ef !Jeronda de _George Elliot. Astfel a apărut, după \ln timp, drama sa Ben�m� (Fml poporulm meu), care, de fapt, nu mai are nimic comun cu . . romanul ammt1t. Dar, prea multă. bucurie nu i�a . oferit ultima lui lucrare. Directorµ! � încredinţat piesa unui tînăr din teatru ca « s-o refacă »."*** La 25 �ecemb�1e 19?7 � a':""t loc la „People's Theatre", în regia lui Boris Tomaşevsk1, p;e_rmera p1es.e1 Im �oldfaden Ben Ami, piesă muzical-naţională în 4 acte,. cu muzica de H. Fnedzel, iar cupletele pe muzica lui Mogulescu. Pnmul spectacol a fost primit cu aplauze furtunoase. Goldfaden a fost chemat la ramp� de nen�mărate or!, apla_u�ele şi entuziasmul creşteau de la un act la altul. L� �lt1mul act � s-au ofei;t flon ş1 o cunună. Bătrînul părinte al teatrului a avut fencirea de a asista la cmc1_spectac?le. În_timJ!ul celui d�-al cincilea spectac?l, a sp�s, la u':' moment dat, ca nu se simte bme ş1 a plecat dm sală. Peste cîteva zile, I": 9 ia_nuane 1908, Goldfaden a părăsit scena vieţii, oferind New York-ului un ulttm ş1 mare spectacol -înmormîntarea sa.

* Nah�an Meizel: Goldfadens briv, în „Di idi�e Velt", Varşovia nr. ·4 iulie 1928 pag 105-137. „ ' ' ' ' .

*:: Arh�v far der, g_heşihte fun idişn te"ater un. dra,;,e, Vilna-New York, 1930, pag. 292, Lexicon fun zdzjn teater (voi. I), New York, 1936, pag. 331. -

Q7

ISRAIL BERCOVICI

. . . d • I ni de la moartea poetului si văduva lui fu nevoită să N-au trecut ruc1 oua u bi' ' · - · într o

scrie unui prieten din Polonia: .Ar f} nc:;cdesar să pu. !c.'.'ţt Îc�"l�r::s��dfad;n. � .... af1 . cum este tratata va uva nefer1c1ta a u1 .

iaz��n�a �Î;dum:eavoastră, acolo, se ştie (dacă bineînţelesd

îş! ma! aduce cme-es . d · ) - ă aflu în metropola New York, un e smt Ş! teatre evre-

va armnte e rmne ca m . d" 'c1' ce· a m•; mică atentie Cme crede alt. · E' d· • t tară ca asta nu t1 se a m � , · . •

fdtf 1 ��r�-�r�eală. Într-o ţ�ră ca America orice inim� se pre1face î� p1�tr� e ' ace o

1 1 d !arul De multe ticălosii a avut parte barbatu meu m viaţa, Dumnezeu or e o · .

' · · • f • d înmormîn dar mai ales eu, o femeie bătrînă şi singură. America ştie sa aca oar . -

tări frumoase"; ' ·

Urmărind activitatea teatrului 7vreiesc de la î�cepu�ril: s�le, s� d:sprinde

f I • din 1876 pînă în 1916, mişcarea teatrala evreiasca �m l'.-o?'ama este

,:;:'na��, de spiritul goldfadenian, dar este şi întun�cat� de ep1gon,1 ş1 antrepre-

nori de te�tru P','. ale căror mî!ni î:�ă��e;:,:a J::�hÎ:iat că, în pofida tendin-Totuş1, dupa.cu

,.m am m

ta1�lui au existat în cele două principale centre

telor de comerc1a 1zare a ea ' · ' . . • . d ' · · I 1 si BucUrestiul, si înce'rcări temerare, mcununate .e. �c-teatrale �re1.e.şt1,

a :rertOrială a t�'3.trul�i evreiesc atît prin: :pre�entarea unor p�e: ces

d, de:t�rlg.:::ei de �ertă valoare literară şi dramatică, cît ş1 prm ape

l Iul la lu

dcrari

se e a · I 1· · î 1878 actorul Mogu eseu tra uce

d referintă din dramaturgia a tor iteraturi. n ' . . . Î .e

· ' • I' ba idis Lumpazivagabundus de clas1cul austriac. N �troy. n

i'8��e:�%�c��la'i'ucure;ti, în idiş, Reviiorul de Gogol. În.1128?2 se J�:t�"pentru

· d - • R • · ' iese din Gordin. În 1896 actoi;u . 1gmun em�an� p�a

I a:u�red

0:;:1ti� Hamlet si OthellO de Shakespeare. În' 1906 s1e J�aca

J�aca, al e 'Kornbl'11t s1' apar p'e afise.le teatrului evreiesc cunoscute e piese

piese va oroase ., ' Î '" J B ti "n Hotii de Schiller si Uriel Acosta de Gutzkow. n 1908 ,s-a JUCat a )1curc:_ş . .'

d1

'd" R · · Julieta de Shakespeare iar în 1909 Dumnezeul razbunam e 1 1s omeo si '

I · · Sh l k d Shakespeare. SaÎom A . în' 1912' e prezerit pe afişU� teatru. i:1 evre1�sc . Y oe . e . . . , . .. :

Este si a!ul în care teatrul evrei!'s.c �,mtrat ş� m atenţia Im I'.L. S:a!��iale. . î,;. 1912 ace5ta le răspunde actorilor evrei de la teatrul .J1gmţa dm Bucureşti

care-l felicitaseră cu ocazia zilei de naştere:

Vă sînt adînc recunoscător pentru urările ce v-aţi gîndit at:ît de bfnevo.ito� a-mi' face de ziua mea prin dl. Jacques L. Kremnitzer [dU;ec:orul :rupe1.evre1eşt1

I · · "] D' arte-rm' urez să vă dea Dumnezeu sanatate ş1 vesehe pentru de a J1gn1ta . 1n p " 1 · "' dv. si'pent� toti iubiţii dv. pînă la adînci �ătrîne�e� �se:ne�7� ur�z lu

dt şi

bm

del�gat succ�'în subtila şi nobila dv. carieră artistica. Sa tra,iv !·Smt a �·

,un

şi îndatorat prieten. Caragiale."

Scrisoarea a fost publicată în ziarul .Curierul israelit" din Bucureşti, în nu-mărul său din 10 februarie 1912. . ul „ A · · · Interesul pentru teatru s-� �ins I� to:it7.Pă.turile pop aţt�1. rt1şt1 remarcabili atrag atenţia intelectualităţn evre1eşt1 ş1 a tmeretulu1 stµdios.

QQ


· ;;În anul 1915 - povesteşte actorul Boez Y ong în cartea sa Viaţa mea în teatru - am hotărît cu Clara Y ong să plecăm în România. Clara încă nu jucase în România. Ne-am dus la Iaşi, unde am jucat în grădina istorică « Pomul verde »

, în trupa actorului Aşkenazi, în care eu mai jucasem. La Iaşi i-am făcut atunci concurenţă unei alte trupe, care juca la altă grădină, nu departe de « Pomul verde ». Capetele de afiş ale acestei trupe erau familia Kanner, care jucase cîndva în America şi Albert Segalescu. Clara Y ong a fost, ca de obicei, adorată de public.

Într-o seară, ieşind de la teatru, am auzit un grup de studenţi evrei salut:înd-o · 'pe Clara în româneşte. Ea le-a mulţumit. Cînd ne-am aşezat în trăsura care ne

aştepta în fiecare noapte pentru a ne duce la hotel, studenţii au deshămat caii şi , au tras ei trăsura. Eu am coborît, am lăsat-o numai pe Clara în trăsură şi am mers în urma lor. Studenţii au condus-o tot drumul cu ovaţii pînă au ajuns la hotel. A _fost pentru mine un lucru ieşit din coniun.

Directorul Aşkenazi ne-a propus să llecăm la Bucureşti. Am jucat şi la Bucureşti şi succesu a fost ca şi la Iaşi „ . Am jucat şi din

repertoriul lui Gordin, în care am apărut numai eu".* Succesul e confirmat şi de cronici : .

· · .Săptămîna trecută a debutat în Capitală, la Eforie, trupa de sub conducerea d-lui Aşkenazi, care are ca element de frunte pe celebra artistă Clara Y ong.

Clara Y ong a venit în capitală cu o aureolă şi o faimă bine stabilite în provin'cie, undea debutat în vara trecută si este incontestabil o artistă cu un talent extraordinar. Am văzut-o în· Puppchen; operetă care a fost reprezentată şi de compania Kanner. Rar ne�a fost dat să vedem atîta farmec în dans, atîta vioiciune în joc, atîta mlădiere în gesturi, contopite într-un suflet de femee. Din restul ansam

. blului ,sînt foarte puţine elemente de �elevat. În primul rînd se remarcă d-na Salvina, care are o voce plăcută şi un frumos joc de scenă; bine şi corect d-na

· Ettingher, de altfel cunoscută publicului din capitală, căreia, însă totuşi pare că · nu îi convine acest gen de operetă şi d-na Aşkenazi. Dl. Adolf Segall, pe care nu ' l-am mai văzut jucînd în capitală, ne-a impus prin naturaleţea jocului său, iar d-nii Aşkenazi şi, Friedman depun multă muncă în redarea rolurilor lor. Coru-rile bune, întărite cu elemente din capitală, iar orchestra sub .conducerea d-lui

. Glattauer secondează bine pe artişti" „** Spuneam mai· sus - bazîndu-ne pe numeroasele mărturii ale vremii - că

' teatrul evreiesc din România a fost, între anii 1876-1916, în ciuda unor tendinţe vulgarizatoare, dominat de spiritul goldfadenian. Dar cel mai grăitor document în sprijinul afirmaţiei noastre este fila de cronică pe care o supunem cititorului, .filă ce evocă nu numai forţa teatrului goldfaderiian ca sursă învigoratoare, nu numai puterea pe care el a aflat-o reuşind să se răspîndească din România şi în alte ţări, ci oglindeşte şi tenacitatea cu care slujitorii teatrului evreiesc au ştiut să ţină mereu aprinsă torţa artistiCă, fără întreruperi, chiar şi în condiţii de război şi lagăr. · . .

* Boez Yong: Main lebn in teater, editura Ikuf, New York, 1950, pag. 275-276. ** »Ega1itatea", an IX, nr. 42, 9 octombrie 1915.

QQ

ISRAIL BERCOVICI

"În timp ce pe scena plină de _sî?-g� a tea1;111lui .l':'mii_ tragedia e".rei�o: P'._'lon! , si rusi înaintează act cu act, actori ş1 diletanţi evrei JOaca pe o scena mica,_ facuta din ;cînduri brute; în cuprinsul unui· lagăr de �rizo?-ieri 9e�man: joacă teati;i !n faţa fraţilor lor prizonieri, le cîntă ��spr�.vech1 ero� e�re1 ş1_de�pre nenorocmle noi şi le.întăresc inima prin glume ş1 1ron11 asul?ra v1eţ11 evre1eşt1. . . .

. ·Teatrul a fost construit într-o baracă a unm lazaret de bolnavi. Cîţ1va prizo-nieri francezi artisti si muzicanţi, se întru�iră, îşi procurară instrumente şi -formară o orche�tră. Di� reţeta primelor concerte îşi· procurară mijloac� de a amenaja scena din punct de vedere tehnic: o '?r.chestră sub r�mpă, cuh!e, fundul 'scenei fură făcute pe rînd, şi aşa a avut loc prima repreze?-taţte fran�ez:i- Succ�sul acestui teatru nu dete pace unui soldat evre':', ca.re e a�'.st dramat!c ŞI s; afla de cîteva 'Juni în lagăr ca prizonier rus. Numele Im e Fa1b1scheff, a jucat m multe; orase si e activ de 12 ani în meseria sa. Fusese rănit de un glonte, zăcu peste trei luni î�tr-un lazaret german şi apoi veni în lagăr ca p�izo�ier. _ · . .

Omul acest.a vo'. n;apărat să facă un �eatr;i c;vre1esc 1� lag_:ir. Trebui: cmeva să recunoască s1tuaţ1a .1ntr-un lagăr de pr1zon1er1 spre a st1 c� 1nsemne�za a:easta. El nu avea nimic decît cele 10 degete. În afară de ui;i flautist, nu x;ia1 era ll':t�e prizonieri nici unul car; s.ă se priceapă la teatru. Totuşi, după c� obţmu, p_ern:i1�1-unea comandamentului s1 făcu un contract cu teatrul francez, m urma caru1a se oblii:;a � în. schim�ul ':'�ei anum!te d:spăgubiri să se pue t�atr;il la di!P?Ziţi� evreilor m fiecare s1mbata seara, s1 clupa ce orchestra franceza lua asupra-şi exe cutiunea muzicală toate pregătirile se terminară în scurt tim

. p. Curîna se găsiră

. d�tui solişti, chia; pentru rolurile fe1;'1Înine şi un c?r_comf?US ?in zece perso.an� Faibischeff scrise din memorie rolurile pen�ru toţi ş1 partiturile, condus!' z.1ln:c repetiţiile şi ins�i şi orche�tra. El ·făcu ş1 « tro?-ui » ţ>e�tru regel!' H!skia,, 1! acoperi cu stofă ş1-l împodobi cu un « Magen-Dav1d », picta fu.ndul ş�.�hsel� '.�' procură din un magazin din oraş costume; ni:cesa_re pent!"' toţi actoru .ş1 st�t1ştu, scrise la o masă, imJ?rovizată din o ladă, d1stnbuţia rolunlor, precum ş1 subiectul piesei, în limbile idiş, ebraică, germană şi rusă şi după şase s�ptănî�i dete prima reprezentaţie. Drama istorică Bar Kohba a lui Goldfaden fu ju.cată. ŞI avu un succes imens. Teatrul. e încăpător pentru vreo 600 .?e perso�n�, dmt;e care, i;ia?Jral, peste 100 de locuri de favoare pentru subofiţeru germani. d!n lagar, ofiţen ş1 .rpedici. Şi deşi preţurile erau de 80 �e pfenigi pî�ă la �O pfemg1, � �ăn:a� un P�?fit de 60 de mărci pentru fondul de ajutorare al pnzomerilor evrei hps1ţ1 de rmiloace, deosebit o sumă necesară administratiei. · .

În afară de Bar Kohba şi Korba;, I eruşalaim s-au mai reprezentat' come?ii uşoare, cu scene din viaţa micii burghezii evreieşti, cu reprezentarea caractenstică a persoanelor tipice. Faibischeff serbă adevărate triurrifuri, cum şi unii dintre

· diletanţi"*. · . · ·

O personalitate teatrală care s-a afirmat în România către sfîrşitul perioadei de care ?e ocupăm în capitolul de faţă şi care a avut un merit deosebit în dez-

* „Egalitatea", an XXVII, nr. 1, 1 ianuarie 1916. ** În text apare în un ,i din un. Am corectat folosind normele ortografice actuale (n. edit.)

r nn


v�ltarea teatrului evreiesc, atît În ţară cît şi în străinătate a fost renumitul 'artist Is1dor Goldenberg. Născut în anul 1870 în orasul în care a: prins rădă�ini si a crescu� «.Pomul '.'erde »� Gol�en�erg a învăţat fa şcoala primară limbile idiŞ şi ebra1<;_a ŞI a deven'.t de mic. cop!l cmtăreţ în corul cantorului Leibuş Sanberg.

Cmd .trupa Fmkel-Femn:'.ann-Mo�lc;s':' vji;_e la Iaşi în 1.883,. Goldenberg este angajat 1� corul de cop�1 a.I tru�e1 ş1 cmta m operetele !Stonce create de 90Jdfade_n. Cm� �i:upa pleac� dm Iaşi, Goldenberg adună băieţi şi fete din oras mtre 1� ŞI �5 ar:i J' J.oacă �u.�1 repe�tori.u.l trupei plecate. '

D01 am. mai tlr�m art1şt�1 Zahar�a F1hpescu şi soţia. sa îl iau pe �oldenberg în trupa, J'?r. ŞI merg lmpreuna CU el mtr-un turneu prm oraşele SI orăselele ain Roman ta.

' '

�oldenberg se.c�inuie o ia��ă în co��i�i cumplite,.pînă ce se întoarce pe jos a:a�a. Unor �olda11 h_ se face mila de el ş1 1l iau la Galaţi, unde cîntă într-o grădina, 1mpreui;i�.cu ci�tar<:_ţul Sol�mo�escu, pînă ce·�ju�g.e în '?ras trupa lui Marcu Segalescu ş1 11-angajeaza pe ammdo1 pentru rolun m1c1. Abia la Botosani Goldenberg începe să joace roluri importante în trupa lui Segalescu: Ave;alo'm din opereta Sulamita, Max din Cei doi Kune-leml si altele. ·

. În.1889, .Gold�be!"g este .�gajat în '.�pa lu! Axelrod din �vov, unde joacă .doi "!u. _Apoi e angajat 1n,:.preuna cu actoru Eskraiz, ·Schramek ş1 Veinstock într-o tru�a dm �udapes�a. Se mtoarce, după un an, la Lvov, unde joacă în repertoriul :go �adema�: �abi I ozelmann, A zecea poruncă, I udit:h şi H olofern, Baron Rot·sch�d. i:'lea�a dm nou la �udapesta pentru un sezon, iar în 1892 este invitat de Boris 1;1ebhch la Bucureşti, la „Jigniţa", unde se afirmă atît ca actor cît si ca regi-zor. Dm anul 1897 Goldenberg devine şi co-director. ' • Î� an':.'l 190� e! s� bu�ură de un mare succes cu repertoriul lui Gordin. În �906),oaca la „J1gmţa Unei A�osta de Gutzko".'. :"poi pleacă în America, unde JOac� 1mp�euna cu Adler, ��nsson; T <;>maşevski ş1 Pragher. În muzeul teatrului evre1es7 dm l':J� York e�1sta un afiş dm vara. anului 1911 prin care se anuntă: . _,.O.�urpr1za �r�ord„11.!ară pent� toată colonia român� � special şi pe�tru mb1torn de ad"".�ra� arta m general . Se anunţau la sala Lipzm din New York

. şase reprezentaţu b1lmgve cu co�cursul Agathei Bârsescu ale pieselor: Debora de �osenth�l, Hamlet� Mt;�eea. şi_ Meft�rul.M'fnole (de Carmen Sylva). În aces� te piese au JUC�t urmatoru artişti ongman dm România: Isidor Goldenberg doamnele Law1tz, Appel şi Griinfeld; fratii Eduard si S. Klopper domnui Samuel!y, fiul cantorului din Galaţi şi ieşean�! Ferkauf. ' '

. .Este un m�m=nt de care ,nu numai Isido� Golde?berg îşi aminteşte cu drag, CI ŞI celebra artista_Ag�tha Ba�s.esc:i, ca:e l�a 1�ortahzat î.n .memoriile ei:

": · · O nespusa placere. m1-a facut mv1taţiunea marelm,artist dramatic idisan;e:1can �dler, c�re � vemt la hotelul meu cu cunoscutul artist Morisson [si �I ongmar dm Galaţi] ŞI care m-a rugat să joc în teatrul său din « Grand Stre�t »

. �ra În .ajunul reînt,__oarcerii m�le în �uropa, dar cu toate acestea n-am refuzat, � J�cat ŞI acolo, dar m faţa unm pubhc cu totul altfel decît cel ce-mi era cunoscut.

. Îi_: această.parte a �ra�ului se,af_la gheti;oul din New York, aşa că am jucat în f�ţa c1torva mu de evrei dm Romama. Am JUCat Debora lui Mosenthal. Partea in-teresantă la acea reprezentaţie era.că eu, creştina, jucam pe Debora, evreica, pe

ISRAIL BERCOVICI

cînd toţi partenerii mei, adversari în.piesă, care ţineau roJurile creştii:e, erau �vrei. Dacă toate celelalte reprezentaţu, pe care le-all'. dat m teatrele d1i:i A':"enca ca

si în cele din Europa, au stîrnit cel mai mare entuziasm, rei;>rez��i:ţta_ dm teatrul lui Adler a însemnat pentru mine ceva cu totul nou .. Neob1şnu1tamca "? asemenea manifestaţii, m-am speriat grozav de zgo�o�.l 1�ernal a.I specta�onlor care, cuprinşi ca de o furie n.ebună, în culrr:ea adm1r�ţ1e1.ş1 .a :ntu�1as�ulu1, a-t>lau.dau, aclamau vecifera,u flmerau - da, fluierau ! Îrtn venea sa leşm cmd, dupa prm:�ul act, ime�sa mulţim� a început să flui;re, s� bată din P.i�ioai:e 'şi s� vocifereze. Mi-� trebuit mai bine de un sfert de oră P.m.ă m1-a� i;�en1� m fir.e. D�rectorul Adler Ş� artisrul Morisson au căutat să mă hn1steasca ş1 sa-m1 explice ca acest vacarm s1 aceste fluierături sînt o dovadă sinceră, spontană, pornită din inimă, că marefe public e în culmea admiraţiei pe�tru arta mea� . • . • • 1 M-am .obişnuit dar repede ş1. cu . . . aceasta r;iuz1c�, c�re ':11�� fa�ut placer�. Am jucat cîteva seri, evident, în limba germană, iar ce1lalţ1 art1ştt m hm�a lor, silindu-se pe cît posibil să vorbească şi ei germana, î� �noarea mea, căci erau cu toţii artişti rutinaţ� cărora le păstrez ?. frumo�să anu!ltJ.re. . . În seara ultimei mele reprezentaţii au vemt I� r;iii:e sute ş1 sute .de evrebromâni - cei mai multi din Iasi, Botoşani, Dorohoi ş1 dm alte oraşe dm Moldova, care mi-au sărutat mtna cu o�hii plini de lacrămi în dorul ţării . . . Fete tinere .m-au îmbrăţişat. Unele au trimis prin mi.ne -;--în ţară, în R.omânia pe care n:au u1tat"o si căreia îi duceau dorul - salutăn plme de nostalgie [. „] cu toate ca o duceau �colo eoate mai bi!le d�cî: în ţa�a !or de origină. Şi �tui:ici m-am �on�ins şi"<? repet şi acum sus şi .tare,. ca evreu sii;it u:i popor paş�ic şi recu�o:cator, c�re işi iubesc tara natală si mai ales trebuie sa recunosc ca, cel puţin in ce priveşte Am�ric� · cei mai buni mai devotati si mai atasati dintre.:prietenii mei au fost evreii. Ei sînt sensibili ia tot ce e f,.;mos, mă�eţ; n;,bil şi sublim - sensibili deci si fată de adevărata artă . . . "* ·

' Părăsind America şi, după cîteva �rn,ee p;în Europa, �sido_r Goldenbe_rg �e î!!toarce la Bucuresti, iar cînd moare L1eblich, m 1913, devme d!rectorul .J 1gn1ţe1 , unde pune în sc�:iă şi interpre:ează pies<:ţe cu care a rel?urt;at succes în Americ"a, angajînd cele mai reprezentative formaţt1 teatrale evre1eşt1 pentru a le aduce 1Il România.

Din cauza primului război mo�dial, teatrul evreiesc -făi;ă a�si întrerupe total activitatea - înregistrează un d�clm, dar, sub con.duce�ea Im Is1d?r Gol�enberg, „Jigniţa" bucureşteană a dev�nit adr�a :eatrului. evreiesc de c�htate, �atre care s-au îndreptat de-a lungul amlor acton ş1 trupe dm toate colţurile lumu.

Pe fondul vieţii teatrale a celor patruzeci de ani de la înfiinţare- cînd s-au jucat, uneori concomitent, în săli aprop.iate, Şmendrik şi Bar Kohba de. Gol?faden, Blimele de Lateiner si Uriel Acosta** de Gutzkow - s-a format un public evre-' '

* Agatha Bârsescu : Memorii, editura .Adevărul, 1933, p. 165-167. .

** Uriel Acosta (1590-1640), filozof evreu, origiriar din Portugalia. A crescut şi s-a afinnatîn Olanda înfruntînd dogmatismul coreligionarilor fanatici care I-au excom?nicat şi au facilita�persecuta.rea sa de către autorităţile olandeze. Hărţuit pînă la extenuare fizică ş1 degradare morală pentru ideile.sale raţionaliste, considerate eretice, înainte de a ajunge în stadiul disperării, Acosta mai reu-

O sută de ani de teătru evreiesc în România

iese d� teatru, s-au constituit numeroase, cereuri dramatice, asociaţii teatrale, .Pomul Verde" şi-a întins ramurile, au apărut trupe de.teatru evreiesc profesioniste în întreaga lume şi - lucrul cel mai important-' s-au ivit numeroşi dramaturgi şi compozitori talentaţi, care s-au dedicat acestei scene; în România s-au afirmat zeci şi zeci de talente, care au devenit celebre în cele mai mari centre culturale ale lumii, uimind prin arta lor teatrală publicuLşi pe. cei mai severi critici de teatru. · ' . , , .. Prin teatrul evreiesc cultura evreiască a intrat în dialog cu largi pături ale societăţii, reuşind să transmită generaţiilor viitoare ecoul simbolicei replici - de atîtea ori întreruptă - a lui Uriel Acosta:

De Silva: Te crezi·liber, cl�deşti pe cugetarea ta! . . . Dar, de cercetezi natura · . · t în amorţirea ei, în învierea primăverii, în veştejirea toamnei . . . Şi de-ţi pui bine lentilele la ochi Ca să zăreşti ce mişună în jurul lui Saturn, Atunci ă.bia descoperi:· Cît sîntem de nimic în sinea noastră si că Trăim legaţi cu toţii într-un tot

'

Şi liberi sîntem numai în nevoi. Făcut-a ea, credinţa ta, măcar pe unul fericit? Mîna pe inimă, Acosta! Nici măcar pe tine!

Uriel Acosta: Nu spun că da, De Silva, . Ba spun chiar că toiagul orbului;. Ce l-a purtat pe orb trei mii de ani, .,-.-Pe drept cuvînt el poate fi numit Ochi luminos . . . · Pe orb toiagul îl ajută. să caute

' Să pipăie . . . şi de nenorociri Adesea îl fer�te . . . Toiagul este ochiul orbului . . .

Dar deodată o lumină-a apărut · în întunericul în care orbul fost-a-nvăluit Şi orbul priveşte către astrul zilei . . . Soarele îi pătrunde-n ochi . . .

şeşte să-şi scrie cartea intitulată .,.Exemplar humanae vitae" - 1n care ne-a lăsat observaţiile sale filozofice din experienţa trăită ca victim:i a intoleranţei- şi recurge la sinucidere. Scriitorul german Karl Gutzkow (1811-1878), fruntaş al mişcării ideologice liberale a „Tinerei Germanii", impresionat de ideile şi de viaţa zbuciumată a tînărului filozof, i-a dedicat, în anul 1846, valoroasa sa lucrare dramatică Uriel Acosta.

ISRAIL BERCOVICI

E neobişnuit cu el şi nu poate numi Pe nume tot ce _vede·" .

· Atinge lucruri care îi fac rău Se-mpiedică şi cade uneori Căci n-are obişnuinţa-ndelungată A to_iagului care de mii de ani _ S-a adaptat la lumea-ntunecată . . . Dar, pentru că adevărul n-aduce-n prima clipă Deplina fericire a vieţii, PentrU că orbul luminat mai cade Şi-i neobişnuit cu viaţa-nmugurind, Să numească el păcat întîia bucurie a vederii? Convingerea e cinstea Omului · Convingerea e steagul sub care războinicul Nu cade fără fală. Şi cel din urmă om Îşi poate cîştiga nobleţea prin convingere . . ·. Raţiune încătuşată, ridică-te Cu cea din urmă a uriaşului Samson putere! Cu braţul meu eu stîlpii voştri îi dărîm .. . Scripcarul orb îşi amihteşte Că însuşi el este eroul Care-si cîntă a· sa durere Ce p�tru veselirea voastră · Un cîntec e de bucurie! . . . Voiţi să-nlăturaţi lumina soarelui Cu palide lumînărele? Nemuritori vă credeţi în' a voastră amăgire? Ca musculiţe efemere născute-n nopţile de vară Vă pierdeţi în imensa veşnicie! V rem libertate în locul jugului vechi! Raţiunea doar să fie simbolul credinţei!

DOCUMENTE

Cereri adresate de Avram Goldfaden

şi d� alte trupe în anul 1878, Directorului Teatrului Naţional, Ion Ghica

La 13125 iulie 1878 Avram Goldfaden se adresează lui Ion Ghica:

Domnule Director, Pentru a mă conforma.Art. 6 şi 140 din Legea şi Regulamentul Teatrelor din Româ

nia, subsenmatul, Directorul trupei de Caffe-concert din grădina „Jigniţa" din s�da Neagu Vodă nr. 10, am onoarea a vă ruga să binevoiţi a-mi da cuvenita autorizare, făcîndu-vă tot de odată cunoscut trupa compusă din:

D-nii Moris T eich, Mi chel Liechman [Gliickman ], Lazăr Zuckennann şi alţi artişti şi � : '

Dele Margaretta Schwartz, Anuţa Schwartz, Sofia Paladi şi d-nuAba Schoengold cu soţia sa. Repertoriul teatrului meu este compus din piese originale proprietatea su_bsem- , natului:

1. Brandele Kozak 2 Fermecătoarea 3. Bunica şi Nepoata 4. Fata capricioasă 5. Şmendrik

·

6. Intriga 7. Mireasa mută 8. Ix-Mix-Drix 9. Chibriturile

10. Souffle

comedie în 4 acte si 9 tablouri comedie în 5 acte �i 8 tablouri melodramă în 3 a�te dramă în 5 acte operetă în 3 acte comedie în 3 acte comedie în 3 acte comedie în 2 acte vodevil în 1 act vodevil comic în 3 acte

Dacă, Domnule DirCctor, nu, am avut onoarea d.e a mă prezenta pînă astăzi şi cererea prezentă este că, pînă acum, ca străin, nu am avut cunoştinţă de dispoziţiunile Legii Teatrelor.

·

Repertoriul meu este tot în limba Israelită şi dacă va cere trebuinţa voi avea onorul a vi-l traduc'e şi a vi-l prezenta în limba română D-voastră.'

Primiţi vă rog, Domnule Director, asigurarea osebitei mele consideraţii.

A Goldfaden

107

ISRAIL BERCOVICI

Răspuns: Domnului Director al trupei de Caffe concert clin grădina Jigniţa, Strada Negru V odă nr. 1 O Avînd în vedere cererea ce aţi făcut prin suplica domniei Voastre de la 13/25 iulie

1 878, Direcţiunea Generală a Teatrelor, în baza Art. 6 din Lege, vă autoriză spectacolele ce voiţi a da în grădinaJigniţa precum şi repertoriul D-voastră, bine voind a priveghea ca interpretarea pieselor să se execute după regulele bunei cuviinţe şi ale esteticei care înalţă arta şi pe artiştii adevăraţi precum şi a vă conforma în tocmai cu dispoziţiunile Legei şi Regulamentului Teatrelor, din care vă înaintez un exemplar.

Prim.iţi vă rog, Domnule Director, asigurarea ose�itei mele considenl;ţii. · Director General Ion Ghica

• în ace'�aşi z� 13/25 iulie 1878, Goldfaden mai depune o cerere: Domnule Dii-eCtor, ln Strada Sfîntului Ion nou, no. 19, s-a deschis o grădină nouă, numită Odessa şi fără

prealabilă autorizare şi învoire, chiar astă seară, se joacă mai toate piesele din repertoriul meu, proprietatea:mea. · · · ·

Asemenea diferende ştiind că se judecă în :ultimă instanţă de Domnia Voastră, Domnule Director, după Legea şi Regulamentul Teatrelor, fac apel la dreptatea Domniei Voastre, rugîndu-vă Să binevoţi a disposa cele ce veţi bine voi a găsi de cuviinţă.�·- · ·

Primiţi vă rog, Domnule Director, asigurarea osebitei mele consideraţii. ; ' · · - ' ·

A. Goldfaden ' Strada Negru V odă nr. 1 O

Rezoluţie: A se invita Dl. Director al grădinii Odessa a veni mîine, Vineri, la Orele 9, la

Cancelaria Direcţiunii. I. Ghica

Cel reclamat de Goldfaden era I. Grodner, unul din cei doi artişti cu care el îşi începuse activitatea la Iaşi şi care îşi formase şi el o trupă de teatru, venind să joace cu ea la Bucureşti.

După discuţia avută la Direcţia Teatrelor, I. Grodner introduce la 15/27 iulie 18.78 o cerere de autorizaţie şi înaintează o listă de repertoriu cu şaisprezece piese, în care întîlnim doar trei lucrări de Goldfaden: ' '

Domnule Director, _ în virtutea art. 6 şi 140 din Legea şi Regulamentul Teatrelor, am onoarea, Do�ule

Director, a supune aprobării Domniei Voastre repertoriul şi personalul trupei din grădina „Odessa", strada Sfîntul Ion nou no. 19 şi vă rog, Domnule Director, binevoiţi a da cuvenita aprobare şi autorizare.

Programa am onoarea a o alătura pe lîngă aceasta şi în caz cînd aş mai adăuga vreo piesă voi avea onoarea a o supune aprobării Domniei Voastre.

108

O sută de ani de tţatru evreiesc în România

Primiţi, vă rog, Domnule Director, asigurarea· osebitei mele consideraţii. L Grodner

PROGRAMA

Domnii: I. Grodner, I. Rosenberg, E. Spivacowsky, P. Şapira, M. Bandarevsky. Doamnele : Anetta Grodner şi Rosa Friedmm

Doi intriganţi Fata capricioasă Fanatismul lente pipernuter Lumpazivagabundus Flottebursche Insula sălbatecă Actorul Sulivan Tîlharul copil Comedie sau adevăr Chibriturile Brandele Kozak Patru mîţe într-un sac Doi zăpăciţi

Domnului Director,

REPERTORIUL

al trupei Israelite şi Caffe-Concert din grădina Odessa - Strada Sf. Ion Nou No. 19

dramă în 5 acte melodramă în 4 acte operetă în 4 acte operetă în 4. acte comedie în 3 acte operetă în 2 acte dramă în 2 acte melodramă în 3 acte melodramă în 3 acte vodevil în 1 act vodevil în 1 act comedie în 4 acte vodevil în 1 act vodevil În 1 act

Lista ce aţi înaintat pe lîngă petiţia Dv. de la 15/27 curent pentru repertoriul ce voiţi a juc� în grădina „Odessa" din strada Sf. Ion nou no. 19; Direcţiunea generală v-o înapoiază, pe lîngă aceasta,- aprobată şi vizată de dînsa şi vă invită pe de o parte a vă conforma cu Legea şi Regulamentul Teatrelor, iar pe de altă parte, să fiţi cu îngrijire ca inter-pretarea pieselor să se ex:ecute după regulile moralei şi esteticei. .

Primiţi, vă rog, Domnule Director asigurarea osebitei mele consideraţiuni. Director General

I. Ghica

Peste cîteva luni, în noiembrie, o nouă trupă, din care face parte şi celălalt artist cu care începuse Goldfaden, Suher Goldştein, precum şi Mogulescu, pe care Goldfaden îl angajase în trupa sa din Bucuresti, se adresează Teatrului Naţional: · '

Domnule Director, în virtutea Art. 6 şi 140 din Legea şi Regulamentul Teatrelor, am onoarea, Domnule

I,)irector, a supune aprobării Domniei Voastre repertoriul şi personalul trupei din sala

109

ISRAIL BERCOVICI

numită „Pomul Verde" strada Văcăreşti, şi vă rog, Domnule Director, să binevoiţi a da cuvenita aprobare şi autorizare.

Programa am onoarea a vă o alătura pe lîngă aceasta în dublu exemplar.

Bărbaţi 1. M Zilberman 2 S. Mogulescu 3. S. Goldstein 4. A. Simovici 5. S. W einblatt 6 . .L Schwartz 7. W. Edelman 8. S. Finkel

Răspuns:

PROGRAMA

REPERTORIUL

1. Opereta Suflerul

Doar:inele

1. D-na Sofia Goldstein 2. „ Amalia Mogulescu 3. D-ra Paulina Finkelstein 4. „ G. Goldiţa · 5. D-na Erriestina Zilberffian

2 Zece fete fără nici un bărbat 3. Opereta Flottebursche 4. Lumpazivagabundus 5. Fermecătoarea 6. Fanatismul

Semnat:

M. Zilberm.;, S. Mogulescu S. Goldştein S. Finkelstein

, .

Domnului Director al Trupei din sala Jigniţa În puterea dreptului ce ne acordă art. 6 ·din Legea Teatrelor şi 146, 147 şi 148 din

Regulamentul Teatrelor, vă invitărri, Domnule, a vă prezenta în Canţelaria Direcţiunii Generale cu lista atît a personalului ce compune trupa dumneavoastră cît şi dicl f>iesele ce sînteţi decişi a face să se joace în acea sală, ca observîndu-le să vi se poată da· cuvenita_ autorizaţiune.

Primiţi vă rog asigurarea osebitei mele consideraţii.

1 10

Director General I. Ghica·

O sută de ani de teatru eiJteiesc în România

ta•,s/17 noiembrie, Goldfaden introduce o cerere de autorizaţie pentru aceeaşi trupă şi pentru acelaşi repertoriu şi în anul 1879.

D-lui A. Goldfaden DirectoiUI Trupei Israelite din sala numită Jigniţa Vă înapoiem cu aceasta una din listele ce aţi înaintat pe baza petiţiei Dv. de la 5/17

curent pentru personalul şi repertoriul pieselor ce sînteţi decişi a face să se reprezinte în sala numită „Jigniţa", vizată şi aprobată de Direcţiune _şi vă invit pe de o parte a vă conforma cu legea şi Regulamentul Teatrului, iar pe de alta vi se pune îndatorirea de a fi cu îngrijire ca .interpretarea pieselor să se execute după regulile moralei, bunului gust şi al esteticei. :' . · · - ' · · · .'

Cererile lui Avram Goldfaden la Iasi: Domnule Preşedinte,

'

Primiţi vă rog asigurarea osebitei mele consideraţii

Directorul General I. Ghica*

Pentrn vara anului curent voind a juca cu trupa de operete Israilite sub direcţia mea o parte din timp în sala Circului Sidoli şi parte în grădina Pomul Verde vă rog să bine voiţi a-mi da cuvenita autorizaţie, cu începere de la 23 Aprilie.

Repertoriul pieselor ce voiesc a juca este acelaşi pe care le am jucat şi care este cunoscut onor. Comitet.

Primiţi vă rog asigurarea osebitei mele consideţaţii, 1895, Aprilie- Iaşi.

Domniei-Sale D-lui Presedinte al Comitetului Teatral-Iasi . .

Rezoluţie: Primit la 17 aprilie 1895.

A. Goldfaden

Se va da cuvenita autorizaţi.une cu condiţiunile ca în serile cînd trupa israelită va juca în Theatrul Sidoli să plătească Societăţii Dramatice suma de 60 lei ca chirie pentru mobilier şi aplicuri, tot o dată va depune repertoriul din piesele ce are a juca.

C.I. Ivasco

Domnule Preşedinte, Subsemnatul A. Goldfaden, directorul trupei Israilite, voind a da o serie de 5 repre

zentaţii în Circul Sidoli, vă rog să binevoiţi a-mi da autorizaţia cuvenită, plătindu-vă pentru chiria scaunelor etc., lei 150 pentru aceste cinci reprezentaţiuni, cu anticipaţie. Această concesiune vă rog să ni o faceţi în consideraţie că am avut o pierdere simţitoare în vara aceasta cu trupa mea şi în consideraţie că preţurile serale sînt cu totul reduse, aşa că fac aceasta mai mult pentru a mă achita onorabil de lefile trupei cu care sunt angajat. _

* Cererile originale se află în Arhivele Statului, Bucureşti, Anul 1878, Dosar Teatrul Naţional, Cota 487. .-- • r ,

111

ISRAIL BERCOVICI

Sper D-le Preşedinte că veţi binevoi a lua în consideraţiune cele spuse mai sus şi'mi veţi admite cererea..

Primiţi vă rog onor. D-le Preşedinte asigurarea stimei mele - 1895, Septembrie 15, Iaşi.

A. Goldfaden Domniei-Sale D-lui Preşedinte al Comitetului Teatral-Iaşi

Rezolufie Primit la 16 septembrie 1 895

Se va elibera trupei Israelite cuveni ia autorizaţiune petru a da o serie de repre.zentaţiuni în Circul Sidoli percepîndu-se ca chirie pentru· mobile şi aplicuri cîte 40 lei de fiecare reprezentaţiune.

* Originalele se află în Biblioteca Federaţiei comunităţilor evreieşti din România.

112

* C.L lvasco

PARTEA A DOUA

1916-1944

STELE RĂTĂCITOARE APAR SI DISPAR

'

TEATRUL EVREIESC RĂMÎNE

În spiritul lui I.L. Peretz

.După �fîrşitul primului război mondial şi formarea statului naţional unitar, România a intrat într-o nouă etapă a dezvoltării sale istorice. Dezvoltarea gene-, rală a ţării în perioada care începe cu desăvîrşirea unităţii naţionale se împleteşteîn chip firesc cu dezvoltarea culturii. Realizar.ea unităţii statului român a contribuit în măsură deosebită la dezvoltarea învăţămîntului şi a instituţiilor culturale, la avîntul creaţiei ştiinţifice şi literar-artistice, nu numai prin eliberarea unor mari energii spirituale, ci şi prin crearea cadrului necesar acestui avînt. "*

În aces,ţ cadru de avfot general şi teatrul evreiesc a cunoscut una din cele mai interesaJ.].te perioade ale evoluţiei sale. ·

La începutul lucrării de faţă, vorbind despre personalităţile importante Ce au exercitat q .înrîurire hotărîtoare asupra evoluţiei teatrului evreiesc modern, l-am pomenit, al doilea după Goklfaden, pe I.L. Peretz, deşi îndeobşte după Goldfaden; cea de-a doua personalitate importantă e considerată a fi. Iacob Gordin, rămas în istorie ca „reformatorul teatrului evreiesc".

Am ·procedat astfel din trei motive. În' primul rînd pentru �ă, în timp ce ydldfaden: şi Gordin i:nai erau încă în viaţă şi-şi confruntau punctele de vedere · asupra evoluţiei teatrului evreiesc .:_ Gordin militînd pentru un teatru .pur litec rar, fără muzică şi dans", iar Goldfaden susţinînd un teatru popular, cu un pronullta:t caracter naţÎOJ1.al, în Care să se îmbine arn;ionios mai multe forme ale creaţiei artistice, I.L. Peretz a apărut ca o .sinteză fericită a acestor două curente. Interesul dovedit de Peretz pentru teatrul evreiesc - începînd din an)ll 1905 şi menţinîndu-se pînă la sfîrşitul vieţii sale - concretizat în lucrări dramatice şi teoretice, a jucat un rol foarte impqrtant în mişcarea teatral� evreiască din întreaga lume, cu toate că dramaturgia sa a fost mult inai puţin jucată decît cea a co-legilor săi. ' · ·

· În al doilea rînd, după cum Gordln a luptat să alunge de pe scena evreiască spiritul goldfadenian, tot aşa a luptat şi Peretz Împotriva spiritului susţinut de Gordin, pledîn.d pentru tradiţia goldfadeniană, dornic s-o continue şi s-o desă-vîrşească.

· -

* Ştefan Pascu, Istoria României, Ed.irura didactică şi pedagogică, 1974, pag. 423.

115

ISRAIL BERCOVICI

.Criticii, săracii de ei, cred că M.M. Sforim a fost modelul meu. Nu e adevărat. Dascălul meu a fost Avram Goldfaden". *

În al treilea rînd, în România în mod deosebit s-a impus, spre deosebire de America, mai mult spiritul lui Peretz dei:ît cel al lui Gordin.

Iacob Gordin a fost acela care, după Goldfaden, a exercitat cea mai putrnică influenţă asupra dezvoltării teatrului evreiesc în America la snrŞitul secolului al XIX-iea şi la începutul secolului al XX-iea. El a scris piese anume pentru cele mai bune actriţe si pentru cei mai buni actori evrei, a participat activ la discuţiile teoretice şi concr�te privind situaţia şi viitorul teatrului evreiesc. El si-a apărat cu curaj punctul de vedere şi a contribuit cu adevărat la progresul teat,;,lui evreiesc. În România însă, cea de-a doua perioadă a istoriei . teatrului evreiesc -1916-1944 - a fost influenţată mai mult de Peretz decît de Gordin. Apelul lui Peretz: "Scriitorii evrei au o înalţă misiune, aceea' de a reforma· scena evreiască", a găsit în România ecoul corespunzător.

Intrarea în sc�nă a lui Iacob Şternberg

În anii de după primul război mondial, în preajma Revoluţiei din Octombrie, selecţionînd şi preluînd ce a fost mai valoros în teatrul lui Goldfaden, poetul şi omul de teatru Iacob Şternberg a introdus în teatrul evreiesc din România, împreună cu caracterul popular al creaţiei goldfadeniene şi spirittil novator al lui I.L. Peretz. Acest lucru i-a reuşit în bună măsură şi pentru că şi pînă atunci Peretz a fost un n�me cunoscut în România. În cercurile intelectuale progresist.e evreiesti ca si în rîndurile muncitorimii evreiesti numele lui Peretz devenise chiar un si�bol. Spiritul peretzian e sesizabil şi în c�le patru numere ale revistei .Liht" {Lumina) apărute la,Iaşi, începînd din decembrie 1914 pînă în septembrie 1915. În afară de activitatea lor. în dol)1eniul creaţiei literare, scriitorii grupati în jurul revistei .Liht", �u desfăşurat şi o importantă activitate culturală, orgaii.izînd reuniuaj literar-muzicale, care au atras·un numeros public. Evocînd activitatea acestei grupări,' din care făceau parte Efraim Waldman, Iacob Groper, Matatialiu Friedman şi Motie Rabinovici, cărora, mai tîrziu, li s-a alăturat si Iacob Boto-şanski, Dr. Şlomo-Bickel scrie: · · '

.Ea a constituit nu numai începutul literaturii moderne evreiesti din România, ci .a dus şi la o emoţionantă activitate de popularizare a literaturii idiş prin răspîndirea operelor lui Şalom Alehem şi I.L. 'Peretz". ** .

În cel de-al doilea număr al revistei .Liht''., unde apare si programul revistei, este formulată şi poziţia acesteia faţă de teatrul evreiesc . • Programul nostru este interesat şi de teatrul evreiesc. Singurul mijloc pentru a păstra cuvîntul idiş,,mai

* I.L. P�e�, într-o discuţie cu scriitorul Alter Kacyzne, reprodusă în „Literarişe bleter", Varşovia, nr. 9Ş, 1926.

**Dr. Şlomo Bickel: Inzich un arumzich (în noi şi în jurul nostru), Bucureşti, 1936_, Editura Şalom Alehem, pag. 97. .

116


eficace 1decît oricare altul, este acest teatru. Nu· numai ca să ne amuzăm sau ca să uităm de n�cazuri trebuie să mergem la teatrul evreiesc. Scena evreiască trebuie să fi� un mijl?c de edu�are, de apropi�re.a evreilor prin cuvîntul idiş. Teatrul evreiesc este smgurul nuiloc de a apropia ş1 a face să comunice între ele diferitele · pături ale P.opulaţi�i .evreieşti. Dar, pentru aceasta, înainte de toate, trebuie să smulgem din rădăcim răul. Scena evreiască a devenit azi o institutie comercială. Vom lupta împotriva acestei stări de lucruri si vom încerca să introducem în teat� u� spirit eyrei.esc! l?entru a aju� evreii să aprecieze arta şi să se bucure de ea. F1deh a,i:estu1 prmc1pm, vom pune umărul la renasterea scenei evreiesti în România". · ·

f'.ctivitatea �eatrală a lui Iacob Şternberg a adus o contribuţie deosebită 1a realizarea acestei mult aşteptate renaşteri. ·

. În România acelor ani s-a confirmat din nou adevărul despre misiunea litera

tur!i, care, apărînd ca un pr��s al �nu.mitor condiţii, �evine _implicit şi un factor de mfluenţare a acelor cond1ţu. Ammtmdu-ne de medml social care a determinat jsi favori.zat anumite �enomene. cult�raţe, între care şi pe acela al.apariţiei teatrum evre1es� �onstatam cu· s�t1sfacţ1e mfluenţa pe care a exercitat-o la rîndu-i teatrul evreiesc asupra acestui mediu. În jurul acestui teatru s-a concentrat la un moment dat aproape întreaga viaţă culturală evreiască.

În anul 1916, cu sprijinul cercurilor socialiste din România, îsi începe activit�tea teatrală regizorul-poet Iacob Şternberg. Prin el experient� goldfadeniană ş1-a dov�dit o �at� în p}us eficacitate�. Spir�tul n<;>:v•tor intro�u; de}ter:iberş nu aJost, fireşte, 1�t1mplator. _EI s-a afirma�. m a;iu unor man frămmtăn sociale, cmd teatrul devme m toata lumea un m1iloc important de a dezbate cele mai ai;zăt�areyroblem� �le vieţii. În �cest co.ntext au luat fiinţă, în 1915, şi .Trupa dm Vilna , care a nd1cat arta scemcă evreiască la un nivel înalt Teatrul de artă" din �e"'! York, c�n�us de�o�:s �chwartz, iar în 1917îşi înc;;e activitatea teatrul m hmba ebraica „Hab1ma dm M<;>scova �i realizează, în regia lui Vahtangov, erocalul sp�ctacol Dibuk de Ansk1. Un bmemeritat prestigiu îsi cîstigase si teatru condus âe Ester Rahel Kaminska la V arsovia. ' ' '

J?ar, în timp ce activitatea trupelor respecti..;.e devine repede cunoscută în lume ŞI e prezen�tă. c� un nou cuvînt în arta te�trală, despre spectacolele lui Şternberg aproape c� �ici nu s ... e porne�eşt� în s�ă1nătate, Cu toate că, în multe privinţe,, e�e_ er:,au reah��te d�pa a�eeaş1 con�7pţ1e novatoare şi reprezentau o îmbinare o�gmala a specif1culm naţional trad1ţ1onal cu prpgresul contemporaneitătii în diversele arte la care apelează teatrul. · · '

. Modernistul şi poetul avangardist care a fost Sternberg socoate de datoria sa pnmordi�lă să :eintroducă în teatr:il modern spiritul goldfadenian.

În p�1m�I sau .spect.acol de revistă, el n.e aduce în scenă ca personaj pe părintele teatrulm evreiesc ş1 proclamă: ,,Înapoi la Goldfaden", considerînd pe bună dre.e.tate, că·�ce.st „înapoi" Însemna de fapt un „înainte".

' ln eseul mt1tulat Etapa românească în creaţia lui Goldfaden Şternberg scrie:

* „Liht", an I,nr. 2, 1914, pag. 97, editura Kadima.

117

ISRAIL BERCOVICI

.în ceea ce priveşte influenţa teatrului goldfadenian asupra atmosferei evreiesti din România, trebuie să spunem că el ,a jucat rolul unui Făt Frumos care a tr�zit cu o sărutare masele cufundate, din punct de vedere spiritual, într-un somn letargic. Şi, de cîte ori aceste mase recădeau în letargie datorită condiţiilor specifice din România, ele puteau fi readuse la viaţă numai aprinzîndu-se în jurul lor flacăra teatrului lui Goldfaden. El dinamizează şi în zilele noastre viaţa culturală a evreilor din România, însufleţind oamenii de cultură di!] rîndurile lor, care tind spre o sinteză a nivelui�lor culturale din diferite regiuni ale, ţării.

Este caracteristic faptul că tocmai colectivitatea evreiască din România a proclamat în 1917, cu mult înaintea altor colectivităţi evreieşti mai dezvoltate, întoarcerea cu faţa la Goldfaden. Fapt îndreptăţit, căci opera indiscutabilă a lui Goldfaden aici a înflorit pentru prima oară, chemînd masele în faţa scenei şi dăruindu-le o emoţie necunoscută pînă atunci. Emoţia aceasta n-a dispărut nici acum din viaţa culturală a evreilor din România. Cu uşurinţă se poate c_pnstata influenţa lui Goldfaden asupra poeziei moderne evreieşti din România."-

Ambianţa binefăcătoare din România şi importanţa legării prezentului cu trecutul în vederea edificării viitorului n-au constituit pentru Şternberg o fază de romantism tineresc, ci un poncept căruia el i-a r�mas fidel tot timpul vieţii. Într-un interviu acordat în anul 1956 ziarului parizian „La Presse nouvelle" - la, patruzeci de ani de la începuturile sale teatrale în România - el spunea:

.:11;1-am dezvoltat, din punct de '\'edere literar şi mai cu, seamă ,d,in punct de vedere teatral datorită ip,ediului �otnânesc, asemi:l)i marelui meu precursor, părintele teatrului evreiesc, Avram Goldfaden, care s-a realizat ca om de teatru numai în România; deşi a peregrmat p.:În întreaga lume, prin tot felul de centre evreieşti, mai mari Şi lnaî mici, s�u mai dezvoltate" âin punct de vedere cultural.

Acea,stă teză mă preocupă mult, ea trăieşte în mine. , , , , Am înţeles că singurul mijloc de a atrage marea masă evreiască este un teatru tradiţional-cultural. Nici măcar un teatru literar, al cărui adept am fost în acea vreme.

De aceea am creat un teatru social�politic, un teatru de revistă, care, cred, a fost al:lJnci, primul teatru ,de acest fel în limba idiş. ,

Acest teatru născut la Bucureşti în ajunul Revoluţiei din Octombrie- a avut în mod conştient tendinţe ideologice militante.

' Am satirizat de pe scenă asimilarea burgheză, ne-am hărţuit cu clerul, ne-am luptat pentru cultura progresistă evreiască, pentru emanciparea evreilor, pentru drepturile lor cetăţeneşti, . . . , pentru literatura progresistă idiş. ,

* în luna decembrie a anului 1946 a avut loc la Moscova o sesiune ştiinţifică dedicatii. împlinirii a 70 de ani de· la înfiinţarea teatrului evreiesc de c.1tre AVnim Goldfaden. în cadrul sesitinii au fost prezentate urmiitoarele lucrări: Solomon Mihoels: „Repoetizarea sovietică a lui Goldfaden�; Iehezkiel Dobruşin: „DramaturgiaJui Goldfaden"; NahUm Auslander: „Avram;Goldfadell şi artiştii lui"; Ieşaiahu Liubomirski: "Patru spectacole sovietice cu piesa Cei doi Kune Leme/«; Israel Serebriaoi: „Turneul lui Goldfaden la începutul deceniului a optulea"; Efrainl Loiter: „ T ea�l lui Goldfaden şi puriin.şpilerii"; Aha Lev: "Noi materiale la bibliografia goldfadeniană"; Iacob Şternberg: "Etapa românească în creaţia lui Goldfaden". - Vezi şi "Sovetiş Hemland", Nr. 1 O, 1976, pag. 126.

118

O sută de 'ani de teatru evreiesc în România

În perioada aceea am scris textele împreună cu Iacob Botoşanski, pe atunci tînăr şi aparţinînd şi el mişcării progresiste. Într-o revistă .intitulată Cucurigu! am proclamat de pe scenă Revoluţia din Octombrie. Cînd au început şi în România agitaţiile antisemite„ am pus să se declame pe scenă pasaje din Oraşul măcelului de Bialik. * Asta a contribuit la organizarea autoapărării. În timpul spectacolului au avut loc în sală manifestări furtunoase, pline de entuziasm. Aceste manifestări i-au speriat pe unii actori, care au simţit că ovaţiile BÎnt sârnite mai mult de tel<t decît de' talentul lor . . . « Noi nu vrem să faceti cu noi manifestatii politice, nu vre� �stfelde-�plauze », m,i�a.u reproşat unii di�:'"e a:tişti s�eriaţi: ·. . . . In Romarua am tra1t succesele s1 insuccesele mele. Sa-m1 mentln echilibrul mi�a ajutat întotdeauna binecuvîn'tata natură românească, natura' poetică a românului din popor -'� Românul se naşte poet » spune o zicală românească.

. . . Schiţînd'mornentele care ,mă, leagă şi astăzi de România, trebuie să pomenesc influenţa importantă şi binefăcătoare ce a avut-o asupra mea, începînd din anul 1917, mişcarea muncitorească din România, care m-a emancipat." ,, ,

Iar în prefaţa la volumul său de poezie In Kraiz fun iorn (În crugul anilor), apărut în 1970 la Bucureşti, în editura Kriterion, Şternberg scrie:

.Este pentru mine deosebit de emoţionant faptul că atît primul meu volum de mai mari proporţii cît şi volumul În crugul anilor, care se vrea o sinteză a întregii mele creaţii, au apărut la Bucureşti - oraş care ocupă un loc atît de important în biografia creaţiei mele".

În perioada imediat următoare primului război mondial, o largă răspîndire cunoaste teatrul de divertisment. „Practicat sub forma vodevilului, a suitei de cîntec� conlice, a fa;rsei şi comediei muzicale, teatrul , de divertisment are _în România o traditie seculară, fondatorii lui fiind Vasile Alecsandri si Matei Millo la jumătatea sec�lului al XIX-iea. O adevărată explozie cunoaşt� acest gen de teatru îµ.�nii care urmează încheierii păcii, cînd publicul, dornic să uite durerile războiului, să�şi alunge durerea şi să petreacă � fie şi fără pretexte dramatice elevate - asaltează grădinile de vară, frecventează cu o adevărată sete teatrul uşor, spectacolul de amuzament, revista muzicală de actualitate".**

Iacob Şternberg şi-a început şi el activitatea teatrală în genul revuistic, dînd acestui gen un conţinut legat de problemele vieţii. Spectacolele sale de revistă au avut o incontestabilă valoare artistică si educativă, constituid o atitudine a elementelor progresiste din România faţă de problemele sociale ale populaţiei evreieşti şi ale ţării în genere. Revistele Ţimes (Compot), Bucureşti-Ierusalim, In mitn

. derinen (Şi eu la mijloc!), Oifn boidem a iarid (Verzi şi uscate), Foaie verde, Herşele Ostropolier, Ix-mix-drix, Cucurigu, ŞalomAlehem, Purim-Cabaret, Huţi şeii buţi şelob (Jumate mie, jumate ţie) au ,entuziasmat spectatorii teatrului evre-

*Haim Nahman Bialik (1873-1934); poet' de limbă ebraică şi idiş, clasic al poeiiei modeme evreieşti. '

** Istoria Teatrului în România, Editura Academiei, Bucureşti, 1973,-vol. III, p. 78-79.

119

ISRAIL BERCOVICI '

iese şi au atras atenţia cercurilor artistice ne�vreieşti atît prin realizarea lor sce-nică, cît şi prin sub!ecte. . • . . . . . ·

Spectacolele Im Ştemberg au pr7g�t1t pubţ1c;il pent.ru re,pre�en�aţ�le ,,'�rupei din yilna" şi al� altor �sambJ;:r; ş1 maeştn a1 si:e:ie1 eyre1e�t1, ca_".' m anu de; aupă primul război mondial Romama a a�r"!', datorita pas10naţilor.sa1 spectatori de teatru pe cei mai de seamă actori evrei dm toată lumea. . . Stern'berg s-a legat nu numai de publicul căruia a vr:'t să se ad:eseze, c1 a ştiut si să pretuiască slujitorii scenei. La moartea actorulm Mordeha1 Segalc;s".ll,

deca'.nu! scen:ei evreiesti din România", în decembrie 1919, Şternberg a subhm�t cl „la înmormîntarea lui [Seg�ţescu] au venit numai.evre!i._din Dudeşti şi Văcă: reşti, dar nu şi capetele cu ţtlmdru de pe Calea V1ctor!et. Pe�tru sufle;�! Im Segalescu acest lucru este indifere.nt, deoarece dînsi;l era un cop_1l al �as'.:'1 .

El mai arăta că, „spre lauda Im Segalescu, el n-a JUCat �cele piese ale.cai:_or nu: me nu le poate pronunţa din respect pentru lăc�şul sfînt ş1 pentru �el d1sparut, c1 numai piesele lui Goldfade� S�crificarea_ lui !sac, . Sultfm;ita. _şi Bm: Kohba: Segalescu a· dăruit scenei evre1eşt1 nu numai tal�ntul s�u, c1 ş1 trei act<;>ri devo�aţ1 şi pasionaţi,. copiii săi: Albert Segalescu, Ha.rm Me1er Segalescu ş1· Ernestlna Segalescu". · · '

Mişa Fişzohn, Paul Baratoff, Solomon Ştramer, Sara Kanner, . Mciris Siegler, Maly Picon şi Iacob .Kalich

În 1919 a venit în România Misa Fiszohn si a alcătuit o trupă bună din actori , , , I bucuresteni, -care a jucat un repertoriu variat,' 'de autori ca Anski,' Şa om Aş, Hirschb.ein? �ogoi, Gordin �i alţii, dar şi ?perete bulevardiere. de.Anceţ Schor: El a găsit aici un teren propice ş1 un pubhc pe care se putea b1zm. Meritele Im Fiszohn în rniscarea teatrală evreiască din România acelor atli sînt însemnate s� dată el ar fi av'ut mai multă experientă si mai· mult tact, ar fi rămas multă vre,;,_e în fruntea unui teatru, dar, din păcate: a�este calităţi i-au lipsit şi trupa s-a destrămat, iar el a plecat în America. · · : Curînd după aceea, îh 1921, a venit trupa cunoscută sub numele de „Fraie idise folksbine" (Teatrul liber popular evreiesc) din Viena, în frunte cu Paul B..;,atoff şi Iţhac Deutsch. Din nou un repertoriu variat: Aş, Pinski, Bintko, Dintov, Gordin, dar nu lipseşte nici vulgarul Şumer. Succesul lui Baratoff a fos� mare, la fel si succesul lui Deutsch ca regizor. Şi această trupă ar fi putut.devem teatrul �reiese permap.ent din R�mânia, în�ă, ��tor!tă un?r dive�genJe inter.ne cît şi din cauză că teatrul nu funcţ10na pe prmc1pml Joculm colectiv, c1 devemse „teatrul Baratoff", unde se jucau numai piese în care se putea evidenţia vedeta şi atlume Baratoff, s-a destrămat pînă la urmă şi această trupă. . În atlul 1921, cînd un număr important de artisti cetăţeni lansează ,,Îmbierea", unde se anunţă convocarea primului Congres gen'.eral al artiştilor, sub patronajul lui Octaviatl Goga, cel dintîi ministru al artelor din România postbelică, congres 120

O sută de ani de teatru evreiesc în Români.a

ce îşi propunea, printre altele: „ 1: Ridicarea artei la rangul care i se cuvine şi care trebuie să fie acela de: a doua natură sufletească în stat si 2. Cunoasterea si stabilirea unor mai strînse. legături între noi pentru apărar�a drepturifor no,{.tre", alături de semriăturile lui Ion Matlolescu, Petre Sturdza, Ion Livescu, C. Mărculescu, V. Maxirniliatl, se află şi semnătura lui Albert Segalescu.

Un fenomen caracteristic vieţii teatrale din România primilor atli de după război este înmulţirea trupelor de diferite genuri· - dramatic, muzical, revuistic - si o însufletită activitate de turnee prin tară. ' O imensă' si febrilă activitate de turn� desfăşoară, concomitent cu trupele româneşti, maghiare, germane şi trupele evreieşti care joacă în Transilvania, Batlat, Bucovina, precum şi în Moldova şi Muntenia. ·

. Trupa alcătuită din Ştramer, Ştreng, Briin şi Lerescu a fost cea dintîi din

teatrul evreiesc care a jucat spectacole în limba idiş în anul 1919, după primul război mondial, în Transilvania. Acest teatru, la început cu o trupă destul de slabă si cu un repertoriu de o calitate cam dubioasă, s-a transformat apoi în teatru'de operetă, condus de Ştramer, bazîndu-şi repertoriul pe unele producţii adaptate la mediul tradiţional din care-si recruta spectatorii. Acest mediu, influenţat de elemente ultraortodoxe, prive� cu rezerve, iar uneori chiar cu·adversitate, activitatea teatrului evreiesc, dar el a fost cucerit treptat de Ştramer prin includerea în repertoriu.a multor scene şi cîntece hasidice. Fără a prezenta titluri prestigioase din dramaturgia în limba idiş sau din alte limbi, trupa devenise, la un moment dat, atît de populară încît Ştramer a îndrăznit s-o declare Teatrul Nati.onal Evreiesc Habimah. .

'într-o cerere a sa din 16 ianuarie 1922 adresată Ministerului Artelor p�ntru prelungirea autorizaţiei de funcţionare, citim:

„Domnule Ministru, Subsemnatul Solomon Ştramer, directorul Teatrului Naţional Evreiesc din

Transilvatlia « Habimah », cu sediul la Cluj, respectuos vă rog să binevoiţi a acorda autorizaţia permatlentă pentru funcţionare teatrului menţionat.

Acest teatru a funcţionat pînă acuma pe baza autorizaţiunilor interimare· ale Ministerului Cultelor şi Artelor sub No. 42314 si 42323/1921 precum şi a Direcţiunii Generale a Artelor, Inspectoratul Teatrelor din Transilvatlia şi Banat sub nr. 32968/1921.

În tot timpul de cînd sîntem în România, am făcut tot posibilul pentru a satisface pretenţiunilor artei .. Suntem bine cunoscuţi şi din partea autorităţilor cît şi a factorilor competente evreieşti cari apreciază mult activitatea noastră şi valoarea culturală a reprezentaţiunilor noastre. Compania noastră se compune din artişti aleşi, piesele reprezentate sînt perle ale literaturii idiş, aşa că activitatea noastră poate să fie c�msiderată ca împlinir�a �mei ip.isi�ni cultural� . • Deci, sperăm, ca m baza expuselor, veţi bmevo1 a elibera autorizaţia ceruta.

Printiţi, Domnule Ministru, asigurarea consideraţiunii mele distinse. . Directorul Teatrului N ational Evreiesc

' Habimah Solomon Ştramer"

ISRAIL BERCOVICI

N-a durat mult si · lui Stramer i s-a eliberat :iutorizatia cerută, dar, încă înainte de expirarea ci, el c�re să i se aprobe „permisia de 'concesi�� Teatral� Israelită în întreg teritoriul României". Cu toate că prefectura pohţ1e1 oraşulm O�adea certifică faptul. că „petiţio;iarul cu n:u�a ,�a de pr�zer;tţi ţiri� reprezen�aţiuru în Oradea Mare s1 contra lui nu are n1m1c , autor1zaţ1a nu · 1 se acorda,pe motiv că „s-au acord�t autorizaţiuni de funcţionare la atîtea trupe evreieşti încît numărul lor e cu 'mult prea mare".

Între timp, trupa acordă o atenţie sporită nivelului ei calitativ şi este încura-iată de forurile ?ficiale �reieşti în obţ_ine.�ea „e:i:clusivităţii" pentr;i Transilva?ia. Intr-o adresă dm 24 matie 1922 a Umunu Nationale a Evre1lor·dm Ardeal catre Ministerul Artelor se· spune: ' '

"c·a unica organizatiune recunoscută de Stat a eVreimei tranSilvănene, ne adresăm D-voastră cu r�spectuoasă rugăminte, să binevoiţi a da o ·resolvire favorabilă cererii anexate a Societătii de teatru evreiesti din Ardeal, « Habimah ,„

acordîndu-i permisul pentru pr�zintaţiunile stato�nice, îmbinate cu ' favoarea impozitl.llui pe teritoriul Transilvaniei. . ·

·

Va fi poate de prisos' să accentuăm ce importanţă are activit�tea unu� teatru de un nivel aşa de înalt şi din punct de vedere general al culturu. ·Este smgurul teatru al populaţiei evreieşti"transilvănene, al cărei număr este de 300 OOO de suflete şi ca atare necondiţionat 'merită sprijinul şi scutul pe care-l· oferă Statul institutiilor similare ale'celorlalte minorităti vietuitoare pe acest teritoriu al tării.

D�pă ce ne-am convins că teatrul evr�iesc � Habimah » într-adevăr co�stituie un factor valoros dezvoltării culturii evreiesti din Transilvania, avem onoare a vă înainta, Domnule Millistru, respectois3." n�asttă rugare· să binevoiţi a recunoaşte trupa de teatru evreiesc « Habimah » drept o societate regulată de teatru pentru minoritatea evreiască din Trarisilvania, a-i da acestei societăţi cqnc.esiunea exclusivă la reprezentaţiuni în limba idiş în Transilvania pe durata de un an, obligmd-o ca să-ş1 compună repertoriul totdeauna în înţelegere cu secţia culturală a subsemnatei organizaţii ale cărei statute au fost aprobate de guvern sub nr. 15027/1921 al Directorului din Cluj al Ministerului internelor. Controlarea repertoriului din parte-ne e cerută în scop de a preveni eventualitatea unor reprezentaţiuni, care n-ar fi în concordanţă cu interesele superioare ale statului sau cu punctul de vedere artistic". '

Autorizaţia 's-a eliberat ,;În mod provizoriu pînă la aranjarea definitivă a chestiei concesiunilor, în care scop aşteptăm delegatul Uniunei Naţionale Evreieşti din Transilvania să vie la Bucureşti spre a luaînţelegere cu noi". . ·

Aspecte interesante sînt c�prinse şi în cererea artistei Sara Kanner:_

No. 42178/12 August 1922 „Domnule Mini�tru, Subsemnata Sara Kaimer, ·artistă, membră a asociaţiei « Scena », ani onOare a

vă supune la cunoştinţa Domniei Voastre următoarele: · Sînt soţia defunctului Leopold Kanner, care, pînă nu demult, a ilustrat scena

teatrului evreiesc din România.

122


· . În �?ată ca:ie�a sa 1-�m secondat cu demnitate şi alături de el mi-am cucerit s1mlat11 durabile m publicul din ţară. · ·

. � a�ul 1913' cîn� Român!a: făcu; apel la fiii săi, noi �m părăsit o strălucită s1�aţi� :11 A�e?c�.

ŞI am ve?1t 10 ţ�a, unde soţul meu ş1-a făcut datoria către ţara,_ cazmd v1ct1ma a marelm răzb01. ·

In acea.st� s.ituaţi� fiind şi r;tedispunînd de alte resurse de trai, e firesc să u�ez a-m1 c1şt1ga ex1s�enţa ca ş1 pînă acllm. În acest scop şi spre a mă conforma 17gil<:>r, am onoarea .a va ru9a, Domnule Ministru, să binevoiţi a-mi acorda auta'nzaţm,r;tea turne;il�1 .oi:_gamzat cu. trupa mea d.e .comedii şi operet,, dînd reprezentaţn teatrale m 1d1ş m tot cuprmsul Româme1 Mari.

Am ţost_î? străinăta�e c� s� dau r7prezentaţii, am fost însă respinsă şi nu mi s-a perrms sa JOC pe motiv ca smt strămă. Reîntorcîndu-mă în tară prin Transil

;Y�rua, a_m vn:t s .... ă dau cîteva r�pr:z;entaţii, d_ar am afl3;t că o t�pă �emţească din Viena �1ngq.ra d1nsa ar� autor1zaţ1unea de a JUCa şi alt nimeni. . • �vmd elemente pnma, născuţi şi crescuţi aici în România, sînt încredintată � :-01 pute:i fac; o proJ?ag�n.dă �aţională întinsă ducînd astfel cultura român�as

. ca m golur�le atlt d.e adînc1 s1mţ1te în poporul evreiesc. Încredinţa�ă fond �ă-veţi s_oluţiona favorabil rugămintea mea, am onoare,

Domnule Mm1stru, a va mcredmţa de stima şi respectul meu. Sara Kanner"

La 3 ser.tembrie } 9�2! �arei Kanner i se răspundea că autorizaţia de a da _reprezentaţn teatrale m 1d1ş 1 �-a acord�.t, cu valabilitate „pentru toată ţara, afară d� Ardeal. Aceasta conform mţelegeru luate cu Preşedintele Uniunii Evreilor dm Arde�.! care ne:a r�comandat _numai trupa Ştramer spre a juca în Ardeal".*

. În anu de duJ?a p�1�ul răz�'?.' mondial au devenit foarte populare în Româma trupele constituite ?,m fam1h!le act.orilor Albert Segalescu, Isidor Aşkenazi, Sara .Kanner, :t.;!arcu Glukman, Pmcu ş1 Solomon Friedman Avram As si în mod special trupa S1egler, în care a evoluat si Sevilla Pastor

' ' '

··� ��scut;_ la Iaşi în anul 1879, Mois� Siegler a învăţ�t la şcoala populară evre: iasc:a .�� a c1ntat ca tenor la templul evreiesc din care şi-a recrutat si Mogulescu �onştn_Pentru truP.a �a de te�tru. Acti".itatea lui Mogulescu produc'e 0 puternică 1mp�es1e �pra �Ul S1egler ş1-l determmă să adune şi el cîţiva prieteni cu care să prezmte p1e�a lui G'?ldfaden �haru_er?ş, Î? care el însuşi interpreta rolul reginei Estera. Dupa s�urt tl'?ţ' plea.ca la Falt1cem, unde se angajează fo trupa lui Marcu , Segale!cu� care iuca a1:1, apoi e angaj�� de truP.a lui Axelrod, care juca la „Pomul Verde ?m I�1. �upa u? �meu pnn Austria, revine la Iaşi şi se angajează în tru.P';_ Im .Juvehe�, iar �ai t17ziu la .Galaţ!,__în trupa lui Goldfaden, care îl distribme m piesele Tvnpurt mesutntce ş1 Sacrificarea lui !sac. · În anul ! 899 S1eg�er devine d!rectorul unei trupe din care fac parte actorii: �otl G?ldn�g � soţ�a� A:vra� S1lberm.an, Isef Eskrais, Bleichman, Sam Adler, carora h se alatura mai trrzm Z1gmund ş1 Dina Feinmann. Un timp joacă într-un

* �tî� �erile cît şi răsp�nsu_ri}e reproduse se află în original la Arhivele Statului Bucure ti Dosar

· Ministerul Artelor, DU"ecţ1a generală arte, cota 7:;7 /1922.

ş ,

123

ISRAIL BERCOVICI

teatru german din Austria, după care intră în trupa lui Isidor Goldenberg, care dădea reprezentaţii la grădina „Jigniţa" din Bucureşti. . În anul 1908 Siegler joacă la Cernăuţi cu trupa lui Axelrod. De aici pleacă la

Viena, în trupa lui Edelhofer, dar la un moment dat teatrul evreiesc este interzis şi trupa nu are voie să prezinte decît spectacole constînd din· cîntece. Siegler joacă aici piese într-un act, însoţite de numere de vodevil. După cîţiva ani de activitate concertistică el capătă permisiunea de a prezenta şi spectacole de teatru evreiesc şi oficializează o trupă sub numele de „Jiidische Biihne" (Scena evreiască), cu care întreprinde şi turnee în Marienbad, Franzensbad, Praga şi Cernăuţi.

Moise Siegler a fost primul care a introdus în teatrul .evreiesc din Viena 'piesele lui Gordin, Şalom Aş şi Peretz Hirschbein.

·El a organizat în anul 1920 o trupă itinerantă -împreună cu soţia sa şi cele trei fiice ale lor, Sevilla, Erna şi Rita, Muni Pastor, soţul Seviliei şi alţi actori-cu care a făcut turnee de succes în toată România si în Austria. Apoi, împreună cu Aşkenaz4 a condus o trupă care a jucat mai multă vreme în România.

Soţia sa, Roza Rosenstein, născlită tot la Iaşi, în 1888, provenea dintr-o familie legată de teatrul evreiesc. Tatăl ei lipea afişe pentru trupa lui·Goldfaden. Cei trei fraţi ai ei - Avram, Samuel şi Le1zer - au fost cîntăreţi populari. Îmbolnăvindu-se mama lor, tatăl o duce pe Roza îri diferite oraşe să cînte prin cafenele. Cînd trec prin Iaşi actorii Segalescu şi Goldenberg şi o aud cmtînd, o angajează în trupa lor. Cu această trupă ea joacă timp de cinci ani la ,Jigniţa", în Bucureşti. Se căsătoreşte cu actorul Avram Griinwald Gheorghiu, de la Teatrul National, care a jucat şi el în teatrul evreiesc, dar curînd ·se despart şi se căsătofeŞte cu Moise Siegler, de care-şi leagă cariera teatrală pînă la sfîrşitul vieţii. . Iacob Gliickman s-a născut în octombrie 1863 la Bucuresti. Părintii săi erau evrei sefarzi originari din Bulgaria. A studiat într-un semina� rabinic ş\ cunostea bine limbile germană, idiş şi română. În 1882 s-a angajat ca sufler în trupa' lui Gol4enberg, �are juca p� atui:;ci la Bucureşti. Ajutîndu-i a�ese� pe actori să-şi studieze rolunle, a devemt regizor. A lucrat cu Mogulescu pmă cmd acesta a plecat în America. Mai tîrziu a organizat împreună cu Axelrod o trupă de teatru în care â jucat întreaga lui familie, soţia, fiicele şi ginerii. A murit în timpul unui turneu, în 1918. . . Marcu Gliickman s-a născut la 19 aprilie 1883 la Iaşi, ca fiu al actorului,si

directorului de teatru Iacob Gliickman. Debutul scenic si l-a făcut la vîrsta de nouăsprezece ani, jucînd în trupa lui Segalescu. A jucat apoi în Polonia si în Rusia. În anii primului război mondia� aflîndu-se Într-un lagăr, Gliic�an, împreună cu alţi prizonieri de război, a jucat piesa Mişke şi Moşke. Spectacolul a fost acompaniat de o orchestră militară românească internată şi ea în lagăr. Din anul 1_928 a jucat cu diferite trupe în România, precum şi cu trupa compusă din propna sa familie şi condusă de el. În această trupă a evoluat „copilul minune", .mica Salomeea", Seidy Gliick, fiica sa. · . .

Malvina Gliickman, născută în anul 1891 la Varsovia, şi-a început cariera teatrală în cercul dramatic local „Hazamir". Hotărîndu-se pentru teatrul profesionist, ea îl va seconda pe soţul e4 Marcu Gliickman, pînă la sfîrşitul vieţii acestuia. 124

O sută de ani de teatru evreiesc în România ral-��!��:��;� P0Ji.tic devdnin� ac_um _mai favora�il manifestărilor cultutisti evrei din toată lu

e m _r;ou , estmaţ_rn. c�t�e care se mdreaptă numerosi ar-ia' Bucureşti Maly Pic::; f�:� �aJi�h

��:� ln publjc gen�ros. În 192� �evin

�"::t:"aiă::�:

s!i�m��cya ÎJnl al�e ţărl_. fn ac:J��

e:�� t��/i:i':,

e/: ��':I '. I er mreg1streaza un succes deos b · t , , repeîrton� i;ie odramatic, cît şi în Plaiuri verzi de Hirschb . . �' a

�t �btr-un

n gradma Teatrului Nou tru I l' K ff I e1.n ŞI ora e sen.

Guhten, Maria Kanapoff Be Ja

hca a

Gh-napo • a cătu1tă din �rtistele Tina şi artistii Kanapoff Bergher S

ttyefn ergKl

e�, . I1hz�lf

a Negreanu, Reghma Simovici · '- I . ' ' er, etn st 1 eseu sust1'ne 0 t · d -cu revista u1 Ben Eli si D Cefm · B ' . • , s agmne e vara ' . • a1ster ucureştz-New York, muzicaBoris Segall.

, . · ,, Trupa din Vilna ' '" În climatul respecti . b · l · · ·

.

a avut inspirata initiati;ă nd� a

o:du

art! isBt ŞI amm�to

Tr teatral Isidor Goldenberg

bi . ce a ucuresn rupa din v·1 D · , , ansam u, care avea să devină o revelatie În vi , - I I.. 1. na. . in a��t

• ip arte artis��le Hana Braz, Liu ba Kadis�n Hei:�� o tul;" b a

J cdp1tale1, au făcut

,Mojel, Mmam Orleska si artistii Alexander Stei I t� � ,

l u it� I;ares, Hana

:f;s Kam".11, Iacob Wei;litz, Leib Kadison, Sam::-el ��h�eloJi

A�z1c_SaE:erg, . : an

Ttz, Hai'? B�akasch, directorul ansamblului fiind M. Maz�

emanun ren-( · rupa dm V1lna venea în Româ ' t' b · ·

·

ţara ei de baştină, Rusia cît si cu 0 f�i�ă1��pa'

ut. nt'

�ei:_ientat pre�ti_giu cucerit în ··ca· �- D l' • a a 1n c1teva alte tan europ ' : re racuse turnee. e a aparitia sa I B . , , . , , . ene m

' b . „ al" , a ucuresn ea a 1mpres10nat prm l " aga) spmtu cu care a venit: un afis c z ' .

d' d . im�nsu

contemporană idis e . , fr , u, �ce piese m ramaturgia clasică şi

1 • d . " g rmana, rusa, anceza, JUCate deJ· a în cîteva t' · ' · · am e existentă .a trupei Alt · d' ,an m cei opt , „ d , . , d . , . e zece piese, m aceleasi surse, în stud' N

. , . ,�runn. o1.ar;1 . e �cnv1tateînRomânia- 1923-192S-tru d' v·t· umai m ·tat tre1zec1 ş1 cmc1 de piese. pa m 1 na a prezen-

Pentru a ne putea face o imagin d 1 · · . . t.s.

ă enumerăm titlurile: e . espre ca itatea ş1 varietatea repertoriului,

Titlu Dibuk Zişi noapte Gelozie Mokte hotul Potopul ' ·

Flăcăul de la tară Speranţe pierdute ]ohannisjeuer . · . Cîrciuma pustie Azilul de noapte

Autor deAnski Anski M.P. Artibasev SalomA� ' H. Berge� Leon Kobrin Hermann Haermann Hermann, Sudermann Peretz Hirschbein Maxim Gorki

1?�

ISRAIL BERCOVICI

Autor Titlu Karl Gutzkow Uriel Acosta Id Camarazi de şcoală Ludvig Fu a Salom As -Amnon şi Tamara SalomAlehen;t Greu să fzi evreu Henrik Ibsen Strigoii Leonid Andreev Cel care primeşte {u':lme Peretz Hirschbein -

Fiicele potcovaru ui 'Moliere Georr.es Dandin D 'd p· ' ki av1 ms Rege e David ·

Enor'iasul din Vilna B. Gorm l Moli ere Avaru Folclor evreiesc Cîntece înscenate

Cîntăreţul tristeţii sale Osip Dimov „ a stîrnit nu numai interesul publicului

J?upă pi;imeld reprezdta;,y.t�';1e;'�i si interesul lumii teatrale bucureştene, a

l l

evreiesc dontor e teatru .e c d 1 '- La Bucuresti si în alte cîteva oraşe a e pr�ei rom

înfâ'.1.eşti, al oa;n

t�j�r

P;i��:�iteatrului ev;ei�c", cu, scopul de a spri-tăni s-au unţat asoc1a,11 .

" . v·1 ' c

jini materi;il şi organizatoric trupa dif st1 ;ri�ită în România de către evrei

. şi

En�ziasmul c11. care aceasta ic Zn activitatea -ei creatoare. Jocul , colectl"., neevre1 !-a dat

di1;1n . nfbolf J?U�",f�ăspundeau, celor mai înalte cerinţe al

.e art1e1.

omogemtatea, sc1p �na �1c ' -înă în zilele noastre în memona ce or

Spectacolele Trup.ei dm Vil'!-.a au ra.mas Pânesti îi pomenesc si astăzi pe cei din care le-au văzut;!:'-' ma7şt!'11 sc�.nei ro�

nti 'ddnalta lor m.;,ire. -Vilna printre mam acton �1 lu:n11" con{t17

, eticulosi cele mai importante ziare . Scrii�?ri de vază, cronicari „exigen

rti şi l-r:si rece��ii acestor minunaţi maeştri

ale vrem11 au consacrat nenumarate a co ' -- ;_ - -

ai scenei evreieşti. l d . D 'b, k de Anski a fost ,de 0 măre�e care a întrecµt

, Repre:z:ent:irea egen e1 t u -- , , , - , -

orice imagmaţ1e. bl' . l" d

, t i recomandat călduros publicului a fost jocul

Ce;a ce s-a su inia�, au a � resionantei re ii a lui David, Herm.��· armomos al ansamb\ull', ddtorat z'Y�i noapte tot de

gA.nski, ,cronicarul scna; ' '

Despre spectaco u !"' rama , T . din Vilna - recunoscută în'Pans ca

.Ceead

ce face ap:eciata vafil��: :i a��;'; oînă la cel din urmă detaliu, a unui

si la Lon ra - e umtatea, ra 1 , , . . . f- · "* ' 1 d' tr odată de aceeaş1 1ntent1e s1 antez1e. ansamb u ce pare creat m : _ l trupa din Vilna'ecjocul artiştilor, impreg- ,

Ceea ce însă e surpnnzator a ' - d i „.. .

. . „ • • • • • „ • d o frumoasă r1vna creatoare pe rumur nat de o mmunata mtmţ1e :1ri:�st1�a ŞI. e . t să sca e de banalul vechilor n'?i, nebătăto,rite încă. �'1:Ştl

tal ��c

�Î�n{n ��alf:Jri noi ofiginale şi pline de ade-clisee dramatice spre a-ş1 cau ' v� artistic. . _ , , d . . 1 în jocul său se contopeste totusi admirabil ' Fieca

bre1:'!\s�ni��1

J�ccl�f �: este cea din �rmă calitat� a. acest;,; trupe. La in ansam , , · r .

* ..,Dimineaţa", 8 iUnie 1924.

126


aceasta•se adaugă si o montare care izbuteşte, pe o scenă mică şi cu mijloacele cele mai reduse, să' realizeze înscenări sugestive şi pline de pitoresc. ,

Dorfsjung e un spectacol vrednic de văzut chiar şi de aceia care nu cunosc limba în care se joacă.",* -

Presa şi publicul au apreciat la justaJor valoare eforturile şi reuşitele trupei din Vilna nu numai la montarea lucrărilor-cu specific national evreiesc, ci si în realizările scenice cu piesele unor autori de valoare univer�ală din literatura �!tor popoare. .

După vizionarea spectacolului Gelozie de Arţibaşev, cronicarul constata: .Interpretarea pe care au dat-o aseară d-na Orleska şi dl. Ştein iese cu totul

din comun. Actorii, pătrunşi de literatura rusă, s-au identificat atît de bine cu sufletul personagiilor, încît am trăit împreună cu ei durerile şi bucuriile lor.

Însemnătatea trupei din Vilna s_tă tocmai în această putere de a se identifica cu personagiile interpretate. În Gelozie a lui Arţibaşev, d-na Orleska şi dl. Ştein au dat _ dovada unor talente reale. Toţi interpreţii au fost la înălţime, trupa prezentînducse ca un ansamblu admirabil.,

Public foarte numeros. Au asistat şi mulţi artişti şi artiste de la diversele teatre dllJ. Bucureşti".** .

.Rîvna trupei din Vilna, de a reprezenta nu numai piese cu caracter evreiesc, ci şi lucrări din marele repertoriu, se găseşte pe deplin îndreptăţită de admirabilele calităţi _ale acestei trupe, care cultivă arta adevărată. Un spectacol ca cel pe care îl,constituie reprezentarea dra.mei lui Sudermannjohannisfeuer merită să fie văzut chiar şi de aceia cari nu cunosc limba idiş. Omoişenitatea trupei, armonia ansamblului, arta de a crea atmosfera necesară fiecărei piese, constituiesc un bogat fond prim în care talentei� individuale se încadrează armonic.

D-ra Miriam Orleska este un tahmt puternic, cu multe mijloace de emotivitate. La d-sa, şi vorba şi tăcerea sînt deopotrivă de patetice iar armonia dintre cuvinte şi atitudini e realizată prin firescul cel mai artistic.

Impresionantă în, apariţia cerşetoarei hoaţe, d-na Lares a dat personajului nota necesar_ă de pitoresc baroc dar dramatic. '

Pu�licul apreciază rîvna aceasta artistică şi calitatea superioară a spectacolelor ce i se dau, de aceea vine în număr mare în fiecare seară, aplaudînd cu căldură o trupă cu admirabilă reputaţie în străinătate şi care izbuteşte să realizeze pe scena um:ii teai:ru mic spectacole reuşite după pretenţiile lui Stanislavski. "***

.La teatrul Jigniţa, trupa din: 'Vilria neca rezervat stii'priza unei extrem de interesante reprezentări a Avarului lui Moli ere. S-ar fi părut că nimic nu îndreptăţeşte această trupă să abordeze o piesă din marele repertoriu francez.

Trupa a dovedit că o îndreptăţea la aceasta prezenţa în mijlocul ei a unui ele: nient înzeSt:rat cu tot ce se cere pentru a reda pe Harpagon.

DI; Samberg a fost un Harpagon extraordmar. L-a jucat cu multă putere dramatică şi îndeosebi în scena monologului a fost_ formidabil.

• ,,Adevărul", 20 iunie 1924. ** .Adevărul", 6 iulie 1923.

*** ,,Adevărul", 24 iulie 1924.

ISRAIL BERCOVICI

Manifestarea aceasta artistică, chiar pe o scenă mică, cum e aceea a Jigl)iţei şi

chiar într-o Jimbă ca idişul, merită să fie văzută de toţi aceia pe cari îi interesează

realizările dramatice superioare."* A doua stagiune a Trupei din Vilna în capitala României, stagiunea 1924-1925;

a debutat cu Cel care primeşte palme ·de•Leonid Andreev. · . · · ,

„E o piesă de o factură modernă, bizară,•amestec de baroc, de simbolism şi

de realitate, de fantezie uşoară şi de cruzime. Scrisă în marginea fatalităţii des

tinelor omen,eş,ti cu o acţiune ce se petrece într-un circ, piesa interesează şi cap-

tivează prin niîsterul şi bizar.eria ce 'o caracterizează. ; · ' < - •

Lucrarea a fost jucată cu multă pricepere şi cu o deosebită grijă pentru evi

denţierea laturilor �i .caracteristice de elementele I?rim,� !�e trupei, d-nii Ştein,

Kamen, Bulov, We1shtz, d-rele Orleska, Braz, Kadison . • • ; · .. Succesele artistice nu au asiguratîilsă Trupei din Vilna şi condiţiile materiale

necei:are unei activităţi normale. Nu numai dezideratul permanentizării ei • la

Bucureşti era mereu sub semnul întrebării, ci existenţa trupei însăşi. Sprijinitorii

ei au început să obosească, în unii actori a încolţit tentaţia' uno-r ang'cijamenfe la

alte trupe din străinătate, aşa că, după fiecare premieră, pentru trupă se punea

mereu problema nu cum să-şi continuie activitatea, ci cum s-o ia din nou. de la

capăt. Situaţia ei materială nu s-a ameliorat nici după repetatele turnee în ţară. .

În momentul cel mai' critic s-a produs o „lovitură de teatru". Prin co labo- ·

rarea trupei cu poetul şi regizorul Iacob Şternberg s-a realizat unul din cele mai

mari succese ale ei la Bucureşti. Acesta a fost realizat cu lucrarea lui"Osip Dimov

Cîiităreţul tristeţii sale. . ' '

Poetul Iacob' Şternberg a îndepărt�t foarte mult din melodrama. piesei şi a

introdus în actiune un lirism delicat si un umor de bună calitate. Pie5a a fost

montată ca un' basm. Întreaga. acţiune' se desfăşura În bucătărie. Bucătăria avea

pereţi de pe care priveau nenumăraţi ochi. Vasele de bucătărie erau pictate, iar

toate personajele purtau nu îmbrăcămintea obiŞnuită, ci costume de teatru şi

măşti caracteristice. Găinăreasa, admirabil jucată de Judith Lares, a:iăta de-a drep

tul ca o gă�nă care n;i vo:bea .ci cotcod.ăcea: Sac�g�ul era: un fel de „o_m .ai apelor''..

Solomonc1c era o papuşa, Şeme era o mdragosttta cu raze de soare m·Jurul ochi-

lor. Hornarul arăta ca un negru, iar Ioşke lăutarul arăta ca o vioară. . Jocul a fost în parte grav şi în parte.distractiv, iar această alternanţă a adus în

jocul trupei ceva ce îi lipsea: mişcare si colorit. Întregul stil de interpretare a fost o noutate pentru :Bucureşti, plăcut şi �şor de asimilat, iar publicul s-a delectat.

Desigur că cel mai mare merit al acestui triumf i-a revenit lui Iosif Bulov ca

acto;- şi regizor colaborator, şi mai mare chfar ca actor. Alături de Iacob Şternberg, pictorii Rubin şi Uivendal şi-au �duş. de asemenea o , mare contribuţie la acest triumf. Dintre actorii care s-au bucurat de succes alături de Bulov au fost: Judith Lares, Ana Braz, Liµba Kadison, Simha Nathan şi Iacob Weislitz.

Este şi părerea cronicarilor de prestigiu de la cele mai diverse publicaţii':

* „Adevărul", 23 august 1924. ** ..,Adevărul", 28 noiembrie 1924. -·


„Interpretarea piese>- scria Emil D Fa e • • .

extraordinar succes al d-l · B 1 · • _gur - cc:insacra mamte de toate un ·

Ul U OV, actor tlnar CU mar1 r f • ,...

JOCU! concentrat ca si în exploz · ·1 . .1 �su'.se, cu ega e puteri m

armonic î� jocul săil, dirijat de ��nfe�i�i�t�:itb�aa��ztie ş1 adevăr se contopesc

i:{e�ţial Cfntăr;tu_l trist�ţii sale îl ridică în rîndul :ariior interpreti

er1tu sau se 1nt1nde s1 asupra întregii P · "' � ,... · · cît �i ca montare prezintă ;, sforţare vred;,ic

:i:rn m �clna, ca:e aut.ca ans.amblu

,ce-1 arată publicul, care chiar fără de a a e .toata. auda �1 de _marele ii;teres

vadă această realizare, tocmai fii;,dcă a::ofşţe hm ba m c�n: J oac� trupa, vme să

În�cenării exercită 0 atît de puternică imp: e�a -�eteas;a Şllamd

b.1.anţa plastică a

prisos. . este mc1t cuvmtu evme aproape de

Sînt de semnalat d-nele Nathan Hana B ' L . · ,

Ehrenlµ-anz, Tarlo, Schonbauni în �elelalte ral, . ags, Stern1ţka, d-nii W�islit�,

mat în costum d · · • ' .1 , ro un. aracterul de poveste 1mpn-

cultăţile şi lips�ril:c:i�:J� ru•ş:� :t��o��gi�o� denotă că, dacă cu toate difi-spectacol, ce interesante manif.f.tatii d rt

" p ' puft prdezenta un asemenea

cele de a munci i-ar fi definitiv asigu' r te � *

a.ar putea 0 en acă soarta şi mijloa-

' Deosebit de impresionat I M a. e 'S d

·

0· t • l . . .. ' on arm a O'(eanu nota următoarele· ,

· " '"! areţu trzsteţ" sale - poveste tristă d d · ' • · · ·

evreu dm nesfîrsita Rusie din care O .

D. e rago�te, : unui tmar ş1 anonim

puternic� acţiun� interiOară. . · , sip · imov a ştiut s� urzească o piesă de

este ?n";�i:�l�î�:-t��li'z:�� i:'i�lt în spectacolele trupei din Vilna, de la Central,

În această trupă există azi un actor de un f I regizor de o. rară fantezie şi pricepere. E 'vorb�d�e

B�Î�� ta ent, dublat egal de un DL Bulov va deveni sînt si d

· tînăr. Cu mi"loace de ' . . gur, �.m a�t�>r e care se va vorbi: azi e încă foarte la cel mai mfc accent, i�t�Gm��t�::;hci�ate, cu 0 sensibili�ate care se înfioară astfel încît a însufletit si a î�trebuintat ��::rr,

tdll. Bu

1lo

1v J-a interpretat pe Ioşke

A · f" d" ' . , cu e e ro u ui. pm iecare mtre actorr a creat t f I • d d" .

jocul d-lui. Bulov . . . Rezultatul e 0 ima m�s

dera, p

rfecm 1.n. ŞI convergînd spre

d , , ores1e e pe ect echilibru d • -

ozare, pe care. numai traditia unei t· . r d1 f

, e nemtrecuta Stanisla".ski teatrului rusesc, ;, poate aj��':e

1�� e .1�r, .ca �ceea P.� care a. d.at-o actorului, gravitatea si convingerea cu . 1

. , 1 ap?1 mai � ş1 conşt11nţa art1stţcă a tît un spectacol. ' care ucreaza, care singure pot şlefui într-a-. Ritmul piese\ însă răinîne meritul cel mai ma e l d l

. colective �i primitive, de pildă, din actul al d ii

r •. d ?1 Bulov. ?ce?a bucuriei rocul unui mare cîsti la loteri

. o ea, cin 1 se anunţa lu1 Ioske no-sînt atît de bine roÎ:u�jite, cu a�tfar�:tin�t

s��n:i ce�şe:orilor di'.' ac:iil at' treilea,

bune scene realizate de Copeau la fosrul t ,1 r�j mc1t. stau alatun cu cele mai

Ca uri document al vremii c't eatru e .:' « V1eux Colombier ».**

Trupei din Vilna la Bucuresti �ît �i Ps: ptoate de g

frattor atÎt pentru popularitatea

• ' • n � atmos era generală în care ea şi-a des-* „Lupta", 6 februarie 1925.

** „Gîndirea", nr. 8/1925.

1 ?Q

ISRAIL BERCOVICI

făsurat activitatea, merită citată scrisoarea actorului Bulov către revista „Litera-ri;e Bleter" din Varsovia. Iată traducerea ei : , ·

' „Vă interesează 'desigur povest.ea<�in O �ie şi una d� n?PJl care �-� P.etre�t la Bucuresti cu fericita lucrare a Im Dimov; F1e! N-am mm1c impotnva. În definitiv asta � singura poveste frumoasă pe care pot s-o povestesc acum.

Povestea începe, după cum ştiţi, la Bucureşti. . . . „ Bucui'estiul e un Oras Ca toate orasele. Cu ·străzi, cu case, cu evrei. Dar evreu

de aici, în l�c să se sinutidă aruncînd�-se pe fereastră,* sau să fugă în Pal,estina� preferă un pahar de vin buri şi 'o fleică frag�dă. Vorba :veche .c._ « La teatru mergi după o cină bună » - a influenţat probabil busola lm Goldfaden, « Columb al teatrului evreiesc», indicîndu-i România., N-am nimic împotrivă, numai să v�nă lumea la teatru! La drept vorbind, unde scrie că la teatruLevreiesc trebuie ,să'vmă numai luptători care visează o masă bu�ă şi nu· şi Oameni care eh.iar mănîncă o masă bună? Că nu-l cunosc 'pe Peretz ş1 c,ă Mendele Moher Sf?nm e .un nume prea lung pentru ei, nu-i o. neno.r'?cire chi.ar .atît de_ mar": Scînteia evre1'.'5că nu e stinsă îri sufletul lor . . . Există a1c1 o asoc1aţ1e a macelanlor care poarta numele lui . . . Emile Zoia, eroul evreu din timpurile lui Dreyfus . . . Există şi o bodegă cu numele lui Theodor Herzl şi multe alte mărt:Urii ale 'independenţei naţionale a evreilor. Ca evrei niîlldri şi ihimoşi ce sînt, n�:..au primit cu foarte ID?-re respect. Am jucat vara la Bucuresti, sub cerul liber. Aşa e obiceiul aici, în Româriia. Ca la greci cum s-ar zice. lar�a am plecat în turneu prin ţară, unde există nu�er6ase cole�ivităti evreiesti. În v�fă ne:...am îlltors la BuCuresti, unde rămînem din nou pînă l� iar�ă. 1 ' • • • , • • • •• • , • _ · - '1 ' • V „

'

Datorită neobositelor eforturi ale lui Mazo, unu evrei se orgamzeaza mtr-o « societate teatrală » cu scopul de .� 511bvenţiona teatrul evreiesc. Dacă acestora li se cuvin toate laudele pentru participarea lor la organ,izarea personalului tehnic de sceriă, la înmulţirea numărului .de 'ab9paţi, precum şi pentru efortµl lor îr; proclirarea fond>:rilor neces�re activităţii np�str�'. �rebuie să spunem în �celaş� timp că tot entuz1as�ul lor dispare la cele mai m1c1 msuc9ese, ale noastre, iar noi rămînem mereu singuri ca de obicei. Singuri-singurei, adică fără bani, fără repertoriu,'fără perspective. În astfel d� situaţii Mazo iarăşi o ia de. la ,capăt, cu noi initiative, iar ambiţia actorilor nu îngăduie ruperea foului. Într-o situaţie ca asta, cîn'd ne întrebam disperaţi « De unde va veni salvarea? », s-a întîmplat minunea care a ridicat muribundul din cele mai adînci adîncimi pe culmile cele mai înalte. Scaunele părăsite au simţit deodată că pe �le s-au aşezat oameni. Peste patruzeci la sută români. .

· .

Sala din faţa scenei cu cortina de pînză s-a umplut de spectatori în frac şi monoclu, zed de artişti, profesori, miniştri, care aplaudă frenetic. Iar evreii, care aşteaptă întotdeauna s-audă «. ce splln-neevreii », au devenit şi mai agitaţi cînd au auzit superlativele în·care a vorbit despre noi poetul român Victor Eftimiu. Ce să vă mai spun ? Din sear� cînd au apărut pe uliţele murdare ale ghetoului automobilele cu stema regală, evreii au înnebunit de tot şi a început o goană la teatru

130

. ' '

* Aluzie lâ numeroasele cazuri de sinucidere, în acei ani, în rîndurile evreilor vienezi - n.n.


care a durat 76 de zile - cifră legendară nu numai pentru teatrul evreiesc dar si , 1 ' , pentru ce românesc. · . . · Secretul succesului se explică prin atitudinea românilor fată de spectacol. . Începînd cu cel mai neînsemnat scriitor si terminînd cu �el mai mare poet

sau .artist? cu_ to�ii •în:t de �a�oria lor s�-şi e::.:pri�e în public �dmiraţia faţă de ;µta evreiasca s1 de limba 1d1s. Una dm cele mai de seamă artiste ale scenei

. r9mâneşti, Tan� Cuta�a, s-a �primat că în·fră.ntuzeste această piesă nu i-ar suna atît de frumos ca în idis. ' '

. Gi:upuri, de s�riito�i r'.?mâ.ni, cîn? se întîlnesc la u� pahar de vin, cîntă « Ioşke i;rntn fzdl, Beri mztn bas»", la1t-mot1vul spectacolulm nostru.

Cuno�cutul pictor Gruia pictează compoziţii bazate pe unele scene din spec)'i'col1 reahzînd tablouri minunate, care-i aduc, între noi fie vorba, venituri fru-

, �oase. . .

Sîntem inv!taţi la diverşi scriitori si art!şti r�mâ�i. ,Sîntem îr;t�eb�ţi ce părere a::'em despr,e,d1':'erse aspect� ale pr?bleme1 .evr�1eşt1, smteril sohc1taţt să colaboram „O: diverse teatre romaneş_t1 ş1 să realizăm un spectacol evreiesc în- limba romana. · ' Pur;ctul culmina�t al s��ce_su!�i l-a. co.nstituit î�s.ă .invitaţia primită din partea µnm grup de poeţi romam sa C1t1m dm literatura 1d1s la un matineu literar de-al \or. A fost cea m�i m�re satisfacţie pe care a putut s-o producă fenomenul idiş pe terenul Bucurestmlm. ' , , Privii:d s�l� R_lină d� of�ţeri, studenţi, poeţi, .Preoţi (se putea.v:dea ici-colo şi

cite o faţa mirata evreiasca); am urcat tremurmd pe scenă. Lm1stea si atentia Încordată în care s-au ascultat lecturile au întrecut cu mult atmost'era �bisnuită în astfel de ocazii. Aplauzele şi strigătele de « bravo ! » au fost demonstr;tiv de �rtun,_o:s�. Ca;i::a lui Ka.cy;i:ne, ?in care am. citit, mi:a, fost smulsă, trecută apoi din :n1n.a 1n �ina de �ec1 �1 ��ct de. oameni, ;care, ţin1nd-o pe dos, priveau cu admiraţie la patratele ş1 « tam1c1le » htere evre1esti.

· • -�ă grăbesc să_înc�ei scrisoarea. Sună din no'u goarna. Iar desfacem corturile,

paras1m Bucureştml ş1 plecăm la drum. IosifBulov."**

, , �uper.lativele, �m!ntit� de Bulov, în care s-a referit la Trupa din Vilna poetul roma!' Victor Efyimm, smt l.egate de apelul lansat de acesta în presă pentru menţtnerea trupei la Bucureşti. ,

Cîntăreţul tristeţii sale - scria Victor Eftimiu - este un model de teatru realist stilizat. Trupa care ni l-a dăruit ar trebui retinută la Bucuresti căci aduce un vînt de peste hotare, ceva din sforţările spre perlecţiune ale teatruiui rusesc si german. , ' . Este: ţn. primul ?nd, c;latoria "".reilor. români să facă tot posibilul si să opreasca a1c� pe �ceşti acton excelenţi, care ioacă în dialectul cel mai răspîndit.

. ,Trul?a dm Vilna are, în afară de celelalte gr,eutăţi ale altor teatre, în ziua de azi, sarcma unor taxe prea mari; 32 la sută şi nici un fel de subvenţie.

* Ioşke cu vioara, Berl cu basul. ** „Literarişe Bleter", Varşovia, nr. 59, 19 iunie 1925.

131

ISRAIL BERCOVICI

· · Statul ar putea reduce din taxe. Evreii �ogaţi ar �eb1li să su_bve°:ţione� .tru-a, fie prin donatii fie prin abonamente. Ş1 nu numai cei bogaţi .. Ce.1 bogaţi .pre:

f�ră să se ducă'la 'Operă, cînd vine familia reg�lă. Să s.e aboneze ş1 _cei. cu bam mai puţini şi cu dragoste mai multă d� teatru: Să circule liste0 fiecar_e sa-ş1 dea ?bolul, să' intervină, să agite, sa facă propaganda pentru aceasta open�: de �ul?'ra: E:dn moment' de"solidaritate. E 1ln mome�: im�o�.a�t, care ne-ar la��ny pe n01 � felul cum ştie uh neam săcş1 ocroteasca art1şt11 : m dorul de cultura se vede sufle tul unei colectivităti. . . ·1 . · ·

Ne vom lămu;i � �rilejul. :cesta, .d�că eVreis°':ul_ concetăţ_em or noştr.1 est: un sentiment cu rădăcini adînc1 m tradiţia lor ,,ulturala sau daca ':111 este o simpla fanfaronadă; ca atîtea alte naţionalisme. "* . .

, „ , . • · '. · I .

' · Ni�i marele succes repurtat cu Cîntăreţul tnsteţu �ale, mei apelul poetu u� Victor Eftimiu şi al altor intelectu�li, �e "._ază n_-au �ăs�t e�oul necesar pentru a asigura trupei un public permanent dm nnd�nle caru1a s.a se. f?rme:z� un grup care să-şi asume răspunderea '!""oilor materiale ale trupei. N1c1 forurile de stat n-au vrut să-i facă vreo concesie. . . . ... .

Deca dreptul .surprinzătoare a fost reacţia _publicu.Im I.a �ele doua pre':11ere care au urmat iesei lui Dimov, Regele. David d; Pmsk1. �� Ca�.vrul vtu de Tolstoi; Capo/opera .lui Tolstoi, �eşi_ prezen�ată m cc;ind1ţ11 artistice la ţel_ �e bune, era parcă jucată de altă trupă in taţa .u°:u1 .alt public. Spectacolul a_PrileJJI'. com aratii cu montări anterioare ale aceţe1aş1 p1�e, .datorate ţtnor a�to�.L ro:nan1 sau din aite ţări şi aprecierile nu au fost totdeauna în favoarea Trupe1_dm V1lna.

Nume nou, căutări noi: „Dramă şi Co_medie"

, ·Problemele materiale şi·organizatorice ale ace:-tui grup teatr�l ncau �e:venit mai uşoare, ci dimpotrivă, din ce în ce '!'ai cc:�p�cate: J?m mot�ve adm1mstr:tive, trupa a trebuit să re1;mnţe la �e�urrurea e1 ş1 sa deVma o trupa bucureşteana, sub numele de „Dramă s1 Comedie . , , . . , •

. Prin preluarea cond{icerii .ei artistice de c�tie I�cob Ştern)>erg trupa u:ma sa deVină mai receptivă la tendinţele avangardiste ş1 la experimentele m?der'!e. Salutînd schimbarea intervenită, reVista „Integral" consemna cu sat1sfa�ţ1e: �Ansamblul rătăcitoarei trupe din Vilna se stabileş'.e în _ţară,_ �upă o . epoca: d: turneu prelungit. Se fixează cu program, care nu mai oscile�za mtre melodra".'a şi pictură murală expresi�mistă. Apare�!'> �rospe�?'l lansat zilele aces�ea e precis.: noua grupare tinde să se mdrume pe ca1le movaţulor_�odernc:- « J:lza_ com"J?rom� cu lipsa de gust_ nici.compromis cu prost gustul! » : ţipat care JUStlfica o existenţa şi preţuieşte cît o realizare. , . . . · ·

. Un om de gust, artist de bun_ă esen\ă el �n.suş1 şi p_neten al artei, dl. AL�

Zissu prietenul si colaboratorul nostru, 1mpnmă noului teatru forma moderna

H?

' '

* „Lupta", 22 ianuarie 1925.


şi financiară şi artistică. S-o spunem deschis: numai nepreţuitului său entuziasm Şi priceperei sale se datoreşte noua societate « Dramă şi Comedie ».

. « Integral » va colabora la noul teatru prin prietenii săi: A.L. Zissu, I. Ştern" berg-acesta, împreună cu DL Mazo, deţine �irectoratul artistic şi administrativ - prin redactorii săi M.H. Maxy, care va monta cîteva piese şi Ion Călugăru, secretarul comisiei artistice a teatrului".* '' Din programul teatrului „Dramă şi Comedie" conceput de Iacob Şternberg :..... dezbătut mai întîi cu spectatorii şi cu numeroşi intelectuali, sprijinitori ai noii iniţiative, iar apoi publicat în presă şi în caietul de sală - rezultă că trupa şi-a propus să valorifice experienţa cîştigată şi să ridice teatrul evreiesc pe noi eul.mi. "'· „Spectacqlele,« Trupei din Vilna », prin ecourile trezite în rezonanţa spectaţorilor -.se spune în program - ne-ati relevat .un drum aproape nebănuit; se poate oferi maselor şi intelectualităţii, simultan, o instituţie de cultură, care le intră în preferinţe fără a măguli cîtuşi de puţin vulgarele instincte. . ·

Sîntem pregătiţi nu numai să acceptăm platonic ideea, ci s-o şi realizăm pe cale practică. Sprijinul efectiv acordat trupei din Vilna s�a dovedit .i.llsuficient. Un aşezămînt cultural trebuie să se permanentizeze; să nu fie un cort de nomazi

! ca're se întinde şi se strînge, după circumstanţe. Ne trebuie deci: un teatru obştesc, călăuzit, întreţinut, condus de însăşi societatea evreiască prin personalităţile ei cele mai expresive; ne trebuie o organizaţie în stare să suporte sarcinile conduce� fei artistice şi a�ministrative.

Iată originea societăţii: « Dramă şi Comedie». PROGRAMUL ? E, de fapt, instinctul colectiv care ne indică drumul. DeŞi naţionali ca expresie, sîntem universali ca sens. Societatea îşi propune nu nurriai să sUsţină o trUpăfiotantă; ci. să construiască

un local proprif!. .·· . . . · , Nevoia e prea clară şi evidentă pentru populaţia eVreiască. . Atîta vreme cît clădirea de teatru lipseşte, rămîne un imens semn de între

bare pus de chestiuni politice, sociale şi etice. Dar mai presus de imboldul actualităţii, conştiinţa noastră artistică ne dictează o anu.mită. arhitectn:nică. Arta tre-. buie situată în spaţiu ca să poată fecunda. , . .

Totuşi, o clădire de· teatru, fiind numai chivotul în car-; ,se depun pergamentele sacre - cerînd timp, străduinţă - am început a crea teatrul cu.valoare pur spirituală. Am reţinut în ţară pleiada de artişti subtili ai rrupei din Vilna, pe care am împrospătat-o şi-o vom mai împrospăta cu forţe noi creatoare, cu afini

' tăţi şi în spiritul· genului· eVreiesc modern. Ne gîndim la inspiraţi ca: regizorul 'David Herman, marii actori: Baratoff, Morewsk� Granach şi· alte glorii ale sce. nei evreieŞti, ;pe care :ne vom strădui să le aducem în mijlocul nostru.

Ansamblul actual e compus din D-nele: Hana Braz, Liubi Kadison, Judith Lares, Noemi Nathan, Miriam Orleska, JoheVed Weislitz etc:

• .!Dtegial«,'nr. 6-7/1925.

133

ISRAIL BERCOVICI

. D-nii. Iosif Bulov; Jehuda Ehrenkrantz,. Samuel Iri�, Iosif Ka1?f°rii

Sit� Nathan, Samuel Schă_ft7l, Şalom Schănbaum, Alex. Ştem, Henry ar o„ im1 Wei��o

al�ă��o: !:J��t��tistică ce va selecta�rep:r;oriul �vÎnd ca ideal do-. d · · feri s ectacole de artă pură: scena prefacuta �n. amv?n· · · . · nnţap

e1'·

a o t ·emf·ai tendintei noastre artistice sÎnt: clas1c1sm ş1 n:oden;nsp:i. So: o u ex r . . . . . · · S lom Alehem si I L Peretz s1 . t . . . ca. exponen.ti ai dramaturg1e1 evre1eşt1 pe ; a . : . ' d .

r . . . .

. ' co im

-erimenta � . erele conteinporan� idiş . .<;�re urmă!:sc .ascen .. ent t��a a:c:�t� vom exfu . . �··1 . isterelor colective, pornita de maru precurson, iar �e. evo uţ1e .a lcouci:e�s�l ��'eom călăuzi după busola: Aristofan, Shakespeare, in repertonu . . . . · . . . ·.· .

. Mo��f'i ::�� de avangardă, de sinteză, care va ti;i4e să impri".'e j6�lui; re� . - ' . textului· ritmul iriovatiilor contemporane. Nici compromis cu , l1ps·a. de gie1 ş1 . . . · . . „ ·

.. 1 1 . . „ . gust mei compromis cu prost-gustu . •

.. . • . . l" • „ • . . . t cu V' 1 · · elăm la ·toate fortele vn s1 la inte igenta ţaru sa. ne· aJU e . om ape a ş1 ap . . , , . . ' . . . . . . · ·

, sfatult f�p

�a. . �omedie » de�i teatru de avangardă, nu vtea să fie bi�eric;:iţă! Ş!i . «

l ra.ma şi

• rămînă n�mai un teatru al Capitalei; ţelul e să fie al i;itr��n �ri. b�'a��e:r:: ��m strădui să ne punem în contact �ir<;ct;. cu .to:'t� _provin

fT de, ' · I b I n·u prin simple turnee, care reprezinta, in definitiv, un e . e . cu centru cere ra , . d · 1 · · · · · . · t n ·permanent schimb e va on. · ·

. · . . · excursie,· Cl pn�

rÎ�ă acum În jurul nostru O pleiadă de i:ictori decoraIOtl ca: . Am grupa P M Arthur Kolnik, Reuven Rubin, George Lovendal , Marcel Iancu, M

d.H . . d

axy

, e compozitorii moderni evrei din tară si străinătate . . etc. Vom grupa e aş1ş en p . • , . · • enere toată intelectualitatea de gust. . . · . . · d E

ş1, in g . ' l . f" ta" după schitele celebrului pictor- ecorator rnst Cortina teatru Ul e acu , . d d . . . S . . d asemenea sîntem în posesiunea unui vast inventar e ecoraţ1un1 Şl teh".1': e

t I r

e care-lvo.m completa succesiv. . rec C1z1te tea ra e,

nostru să se poată înfăptui, chemăm intelectualitatea să cola-a programu . . . . l" . boreze cu noi si masele să ne d� tot spn Jlnu . · . . . · . . L. 1 '

' b · 1925 tril a Dramă si Comedie" si-a''început stagiunea a octom r1e , P ,, - ' ,... · ·

1 · · "n decO 1925-1926 cu piesa N_eofitul de Alter Kao/zne, in regia autoru u1 ş1 1 . -rurile si costumele schiţate de Arthur Kolmk. . . . în' ciuda pronosti�lui c� va înregistra un succes de public, noua opţmne a tru ei n-a rezistat pe afis mai mult de zece spectac�le. · , • PPunerea în scenă a stîrnit păreri dintre cele mat contro:versate. �arbu :1-a�areanu era de părere că: „avem înaintea noastră, un � exp::r1m

bent � ram

bat1c! in-. " I "f N"d "d ri'a că· Drama JUCata so ru s1 cu o una ar-teresant s1 necesar . os1 a eJ_ e sc . · „ . .

's · w · 1' monizar� de ansamblu dă prilej excelenţilor artişti: �ul�; �ame�, , tei�, eis itz, L" b Kadison si Hana Braz să facă minunate cre�ţmm ş1 prez1�ea ca

J'succesul

a��i spectac�l �e va înscrie pentru o lungă carieră". Ion Mann Sa oveanu a primit spectacolul cu rezerve:

I . r d. d. „Linia precisă a construcţiei şi claritatea con�;u Ul tpsld"

;n/ni:ge 1t aceasta a unui tînăr duce polonez care, atras de spmtul pur a isc1p mei re -134


gio.�e e�raic<?}şi părăseşte rang, neam, religie şi devine un fanatic apărător al legu cele< nom . * În termeni ucigători scria despre spectacol criticul Scarlat Froda: „Am asistat la primele două acte din Neofitul şi vă mărturisesc că m-am săturat pentru ci viaţă întreagă. De la piesa Vampirul, care a îngropat Teatrul Marioara Voiculescu, n-am mai luat parte la atîta anosteală şi lovituri de măciucă date la moalele capului. Primul act fusese'promiţător, bine condus, cu o acţiune dramatică fulgerătoare, În schimb al doilea, oh, al doilea act, de o lungime nepermisă, cu dialoguri interminabile şi lipsite de orice interes, a constituit un ade. yărat atentat la răbdarea şi nervii publicului. La miezul nopţii, cînd primele două acte s-au sfîrşit, şiruri întregi de bănci şi loji se îndreptau grăbite spre vestiar. P'mă şi prietenilor trupei din Vilna le era penibil să mai rămÎie În sală."** . .. Iar Tudor Arghezi, care a vizionat şi el spectacolul respectiv,' şi-a publicat impresiile în „Cuvîntul liber" : ·

� „Spectatorul unui teatru, jucat într-o limbă cu totul străină, încearcă senti(iientele' şi erorile cele m�i bizare. De la « idiş » pînă la înţelesul şi auzul româ. ri,esc se intercalează cîteva distanţe. E ca şi cum clopotarul din turla bisericii vorbeşte del"os cu cîntăreţul trăgînd de funiile sonore. .

. „ :· La stalu meu din teatrul societăţii «_Dramă şi Comedie » m-am strecurat cu oarecare sfială, bănuitor că nu voi pricepe nimic dar în.drăzneţ ca să ascult şi să v.ăd. Se făcuse în sal.ă noapte şi m-am găsit \n mijlocul unui public tonic prin ·· liniştea lui şi dinaintea unei cortin� de catifea adÎncă, licărind pe margini de fier. . Cortina s-a ridicat peste nişte bordeie construite oblic, În scopul ca locuitorii · �ă nu poată sta într-însele decît Într-un picior sau mai ales culcaţi. Avui un prim înţeles: regizorul trebuie să fie un vizionar interpretativ, preocupat să abstragă • ţormele comune în limbagii cerebrale. Perfect ! Dacă « idişul » are să fie o prelungire verbală a formelor materiale, una din două: sau voi în.ţelege totul, sau nu voi înţelege boabă. La urma urmei o răspÎntie pe uliţi povÎrnite, ca aceea impro.· vizată pe scenă, ar fi putut să dea naştere unor personaje analoage, prevăzute cu · " singură labă sau cu o jumătate de trup, cu un singur ochi în figură, situat lÎngă · ureche şi plimbîndu-se de-a-ndaratele şi încălţat cu mănuşi. . . O primă dezamăgire: personajele erau ca noi ceştialalţi din staluri. Natura montării nu schimbase anaromia. In loc de bărbaţi triunghiulari şi actriţe date la strunguri ca po_picele, am făcut cunoştinţă cu o lume inferioară, cum se vedea circulînd pe dinaintea casei cu bilete.

· Haosul meu a început să sune integral abia cînd personajele au vorbit. Din această clipă am abandonat lopeţile şi i-am şoptit bărcii mele sufleteşti, întrari, pată cu pînze inutile: « Du-te fragilă ambarcaţiune, unde vrei şi du-mă unde crezi; bagă de seamă că nu mă mai ţin solid decît de scaun ». Şi· m-am dus, aşa, v_alvîrtej, amestecîndu-mă cu mine însumi Într-un tumult considerabil, pînă la . sf'lrşit. Eram peregrinul prins într-un vis de mii de vocabulare desfoliate, cu foile ' * „Rampa", 7 octombrie 1925.

** „Rampa", 10 octombrie 1925.

135

ISRAIL BERCOVICI

rupte în spaţiu. Cuvin_t�le. circul�u afa.ră din căr�, ca niJte �nimale.?'ici, ca sute de mii de vulpi, de pis1c1 ş1 hen'.'me mmuscule, cit coJ?c1le ş1 nastur�1. .

Nu ştiu cînd s-a isprăvit. Ştm că scoteam un n_1;1mar �e _carton d�n buzunar ş1 ceream 0 pălărie la garderobă, fără să am constnnţa ca ieşeam dm_ t�atru s_au intram în marele Absolut, Trebuie să fi fost totalmente tra'.'sformat cac1 tm;_araşa mea de existenţă îmi atrase ironic atenţiunea �supr_a ace�tu.1 ţer:io?1:n: LC1- o �ntr;ebare pe Gare mi-o puse, mă simţii obligat să-1 răsp�nd 11�.1d1J, fara sa pa�1i;, i�r făcînau-i loc să iasă din ... teatru, <lup� �u� cere h:ii:iacuvnnţa, m-am �rez1t .1ng1-nînd « Sulăm Alehem », m loc de ob1cmmtul du pa du_mneat.a . . . . ·

Di� fanatismul pe care l-am trăit cu �evota.men� ş1 �onvmger-: la desch.1dere� teatrului « Dramă şi Comedie », am reţinut ş1 noţ1un1 c.l�re, ca J�cul . ar:istulu1 Iosif Bulov si al doamnei Liuba Kadison, în B11fonul. Ce� care l-au ma,1 yazut pe Domnul Bu'.lov au manifestat neplăcerea cochetă a unm amat�r de tr;i�e, .care afirmă că anul trecut delicatesa lor era mai suavă. Cred că e un s1mflu ş1 mocent capriciu de critică năzuroasă. Subsemnatul l-am vă.zut pe dom!'u �ulov acum pentru întîia oară şi am dreptul _să fiu o�se:Jat. de ''.'comparab1l� Im putere de expresivitate. Omul ăsta, cu o mie de .v�r1�ţ�un1 &en1aţe fonse.cuttve, �s� �1:1�ced� în sinesi cu o fertilitate în numeros ş1 1nf1n1� i:;ia1 rai;,1�_�, 1?�1 p�·o�spaţa Ş� mat nouă î� fiecare pulverizare a secundei sal� ps1�1ce de�1t ;m,.,ag1naţ�unea. Teroarea înspăimîntată si siluit docilă a bătrînulm Moise, atunci cmd pnmeşte �orun.ca tinerilor aristo�raţi beţi, ca să danseze şi atunci c��d el �an�ează, şrotesc 71 .tragic, este creată de domnul Bulov cu o mînă de vrăjitor, egala cu mma ace1ma care împinge la capodoperă sau la nebunie . . S.ă fac .f'.'ărturisirea că a_m rămas ·consternat ar fi prea puţin. Bulov m-a de�ech1hbrat ş1 f'.1-a demagne�1zat, ca un cub de oţel, ale căruia nobile molecule, pnn .:rec-:r�a unei raz.e de'?o'.11ce, s-ar d�zagreg� subit în scrumuri de sodă. În muschu mei mtelectuah s-a msmuat sufennţ� un�1 dominaţiuni forţate; am dorit să mă strîmb ca el, să pipăi lumea cu convulsia lu.1,. să rîd ca un idiot' şi să mă doară. ·

. . . . . • . , Doamna Kadison' sfîrşeşte ·cronica de tea:iu �a o imagu;;e ag;eab1l� ş1 �ulce,

conţinută pe un abajur de lampă sau �e un v1t;ahu c?l?r�t m ::r1stal ş� strapun� de-o lumină de soare portocaliu: În m1�c�.rea e1 satamca ş1 pur�, şerpu�esc oda:a cu magiile unui talent vaporos ŞI mut Imule nervos desenate ŞI armomzate felm ale unui corp de răpuşe." * ,., . . ' ,., ' '

" Dar Neofitu n-a fost dec1t un pas tnmd, de „a mce�c� marea �u"de&etul ;

fată de distanta pe care dorea s-o parcurgă teatrul „Drama ş1 Comedie �n� p_un�rea în scenă de către Iacob Şternberg a Căsătoriei 11;1i G�gol;după pnnc1pml teatrului sintetic. Fără a fi descurajat de rezervele pubh�ulu1 faţa ?e �oua orientare a teatrului evreiesc şi nici de părerile contradictom a!e �romcanlor, Şternberg şi-a susţinut cu ten�citate p_unctu! �e vedere, .?�r, m�mt<:_ de a prezen;a demonstraţia practică, a ţmu.t să-ş1 prevma spectatoru m legatura cu unele amanunte teoretice. . , .

„Pentru mine - declara Şternberg înainte d�, prem�era G_tfsătorj.ei. ;-- teatrul sintetic, aşa cum îl arată şi numele, e de fapt smteza mtregu evoluţu teatrale.

* „CuVmtul liber", nr. 34, 24 octombrie 1925.

136

O sută de ani de teatru evreiesc în România , .FAeum douăzeci de ani începuseră abia să se contureze aceste tendinţe în în·scenările unui Gordon Craig, Reinhardt, Stanislavski (în studiourile sale) şi la ·discipolii acestuia din urmă în frunte cu Vahtangov - apoi la Meyerhold pînă la lfairov.

. Epoca noastră de fantastice răsturnări de valori, fecundă în inovaţii, a clarifi. ·cat tendinţele acestor precursori. Eroismul generaţiei actuale, care spintecă spaţiu şi timp cu o intensitate spirituală aproape tragică, a găsit destulă forţă ca să dezrobească teatrul, apropiindu-I de neoclasicismul spre care tinde spiritul acti-:vist al epocii. · ·· De aceea teatrul care tinde să oglindească epoca e silit să se îndepărteze de

· literatura oficială, mai precis, de literatura de alcov şi de psihologismul arhicu.11.oscut. Omul ne-a fost descoperit în toate amănuntele sale psihice de marii psihologi ai secolului trecut. A venit iar vremea creaţiunilor general-umane şi nu de ,;i.mănunt (dovadă: masca permanentă a lui Charlie Chaplin care va rămîne poate cum a rămas masca permanentă a lui Pierrot sau Arlequin, de pildă). . Teatrul sintetic caută ceea ce e tipic şi etern. El a izgonit literatura pentru că era meschină în detalii. (nu în nuanţe) şi trecătoare în însăşi esenţa ei spirituală şi a întronat cele două elemente principale ale spiritului uman: comicul şi tragicul pur, Vrîrid să păstreze puritatea acestor două . . esenţe spirituale, e fatal ca acest teatru să lase în urmă realismul ca pe ceva prea terre a terre şi să se înalţe spre viziunea pur abstractă . . . Teatrul burghez a negat orbeşte acest principiu de "căpetenie, negîndu-şi astfel şi sieşi dreptul la existenţă. · . , Teatrul modern nu se bizuie numai pe textul dramaturgilor contemporani, ci apelează pentru experienţele sale - în această perioadă de tranziţie - la texte �e,chi, de preferinţă cele clasice. Pentru că în clasicism există valori permanente pentru toate vremurile. · · · În indicaţiunile lui Gogol despre felul cqm credea dînsul că trebuie să se 'joace Revizorul de pildă, se străvede tendinţa spre eternul teatral: preferinţele sale pentru pantomimă, grotesc, scene mute etc. . . . . ·. . Luînd ca pretext Căsătoria lui Gogol, din· pietate, am păstrat-o intact, sinte'tizînd numai spiritul întregei sale opere: am scos acţiunea din însăşi remorcele 'Căsătoriei şi am asociat-o cu situaţiunile specifice gogoliene".* Din nou reacţiile după premieră au fost dintre cele mai diverse:. · „Trebuie dată toată dreptatea Direcţiei Trupei din Vilna: că a făcut tot ce i-a stat în putinţă să facă, în limita posibilităţilor, ca montarea Căsătoriei lui Gogol să ajungă la un eşec complet şi irevocabil. Ne minunăm numai de cîtă muncă, timp şi bani au fost cheltuite pentru a eclipsa rostul şi ideea, simple si clare, ale acestei comedii.nemuritoare. Cineva, fără vreo experienţă sau talent,' face acolo şcoală de regizor şi induce în eroare toată lumea. Fantezia regizoratului are intenţia, furibundă şi neurastenică, să uluiască omenirea, să demonstreze ceva nou, nevăzut, ca din basme. Drept rezultat s-a obţinut o adevărată halima cu Gogol".**

* „Rampa", 8 noiembrie 1925. ** Iosif Nădejde: „Adevărul literar şi artistic", 29 noiembrie 1925.

137

ISRAIL BERCOVICI .

· „Teatrul sintetic de aseară n-a fost înţeles de nimeni, fiindcă e absurd de a suprima actorul, de a suprima pereţii, de a suprima uşile, spre a introduce pere sonajele pe coş sau cu trapeze volante şi.de a SUJ?rim� ;nobila.spre a o î�locui .ci: frînghii . . . Cu moda aceasta, arta dramatică supnmă şi msemnătatea ?'vmtulm şi aceea a expresiunii feţei omeneşti, înlocuindu-le cu gestul, masca şi culoarea„. Masca cubistă, masca reţinută numai de profil, triunghiul facial peste care se aşază stratul de vopsea verde, roşu, liliachiu, pentru ca icoana omului să devină cît mai spectrală".* ,

Total opusă e iar părerea lui Tudor Arghezi. Discutînd spectacolul, poetul discută nu numai importanţa şi valoarea ltii în sine, ci şi semnificaţia pe care b are o astfel de abordare a fenomenului teatral în genere. ·

"Pentru că .acest tînăr îndrăzneţ s-a iscat aci, în Bucureşti· nu la Paris sau Berlin; pentru că s-a înfăţişat oribil de direct criticii, care n-a avut prilejul să reproducă o opiniune citită în presa străină, presa noastră s-a găsit într-o delicată încurcătură. Dar fiindcă nu mai gustase, a făcUt însemnarea că nu i-a plăCut . . .

D. Sternberg si-a permis să impuie imperativ o sensibilitate sau o concepţie despre Gogol, dr�matizînd gluma si hazul, printr-un extract compus, de amărăciuni. El nu s-a zbenguit, căci �u �r fi putut să organizeze nimic· şi, pentru un spectator serios si adîncit, efortul lui trebuie examinat ca un efort· si· deslusit. Căci ori ţi-ai făctlt o profesie din a pricepe - ruşinoasă profesie, este &ept - �ri, în simplicitate, renunţi de-a-ţi mai tipări cu litere groase numele insignifiant, desi vechiu, dedesubtul unei sentinte. D. Sternberg rupe din misterul lui o culme si fixează un punct de vedere: pan�rama iui răstoarnă spatiul comun si constru-• I ' ' ieşte un spaţiu nefrecventat.' Toate personagiile Nunţii .

încep într-o măsură nouă şi se . . . fatalizează într-o atmosferă extrem de unitară. E o geneză, nu-i o cromolitografie; e o zămislire, nu-i o reproducere sau un surogat de copii şi reminiscenţe. Gogol int�resează, poate -dar, în împrejurare, intereseaiă Şternberg mai ales; prin problematica în care îl Pl!ne pe Gogol. .

Acest amănunt enorm .trebuie reţÎ.nut. E broasca uşii care se descuie cu o ch�ie insinuată numai într-un singur interval. Fără să putem dezlega, ne mărginim să relevăm o personalitate. Mărginindu.cne la aspectele br:ute ale lucrării d-lui Şternberg şi numai aci, încă descoperim mijlocul de-a fi pregnant interesaţi. Natura a prins o muscă într-o transparenţă de chihlimbar; avem sentimentul că regizorul teatrului « Dramă şi Comedie » a închis într7un cristal variat o scînteie de lumină - şi ne pare rău că munca lui generatoare este silită să acţioneze în teren surdo-mut şi nu să sporească într-o lumefecundă, din oarecare străinătate, unde scriitorii sînt mai puţin obsedaţi să ducă mineralele la gură şi de-aici să le îndrepte nedigerate şi spurcate în punctul opus."**

Apriga susţinătoare a trupei, revista „Integral", consemnînd succesul experimentului a fost nevoită să.recunoască însă imposibilitatea de a-l continua:

138

* Emil D. Fagure: „Lupta", 22 noiembrie 1925. ** „Cuvîntul liber", 5 decembrie 1925.


, . • Drumul regiei de la noi se înseamnă cu o biruintă completă: înscenarea "Câsăto'riei lui Gogol la teatrul Central. Penele retrograde cari se încleie, de pre

. ·'ferinţă în sacîz topit, s-au împleticit de un nume şi au căzut în cursă: I. Stern, berg. Profesioniştii i-au iscălit bula de excomunicare din teatru iar intelig�nţele · ,agere l-au absolvit de greşeli - l-au înălţat pe scut: cuceritor. Porumbeii critici ·au răspuns însă cu fluiere şi agitaţia s-a calmat. ·

�· "(om remarca aici curaj�! â-lor Hefter,, Aderca şi �rghezi cari au ridicat glas elogios peste murmurul funbund al gloatei nemulţumite. ·· · ·

': Dramă şi Comedie a biruit prin strigătul ei împotriva laşităţii şi plagiatului ·,�!�Ş,' neurmărit, care se cheamă pastiş. După biruinţă s-a stins . . . ".* . , · Societatea „Dramă şi. Comedie" desfiinţîndu-se, artiştii. şi-au reluat activi. , tatea sub. vechea denurmre şi conducere, încercîndu-Şi puterile· într-un ultim · 'efort de a menţine colectivul care se legase de ideea unui teatru evreiesc de caii. tate. Inepuizabilul M. Mazo, de data aceasta în colaborare cu Samuelly Sandu, a ·.•krîns trupa şi fon.durile necesare pentru montarea unor noi piese. Acestea, reali' . zate de Trupa dinVilna în cea de-a treia ei fază de activitate în România au fost: : �9elmaiimportant de N. Evreinov, l5rael deHenry Bernstein, piesă jucată cînd. "\ia Şi de t;upa Davill:i �i Sabetai Zwi de Julavski şi Aş în regia lui Iosif Bulov şi ; . Alex„Ştem, decorun şi costume: M.H. Maxy'. În noua ei formă de organizare, .tţiipa .n"a renunţat 1a colaboratorii săi regizorali, muzicali sau plastici şi nici la ;„căderile� realiza:e m.:b denu.mirea de „1:=Jra'°:ă s_i Comedie'.'. Pe afifll trupei au · J?st ��i:iţ1:iute, a:latun de ulnmele.prem1ere ş1 dm repertorml a:itenor, Neofitul

, ş: Casator;a. Dar, cu toate �fortu�i!e depuse, problemele materiale ale trupei au · ramas mat departe marele ei handicap. · . ·

Cincantenaruheatrului evreiesc ' : . Sflrşitul stagiunii 1 925-1926 prevestea tot mai iminent si sfîrsitul activitătii , "I;rupc;! �în V!h:a în R�mân.ia. Deşj aceasta realiza �pe�tac�l� di'.tpă principi;,! ml!ncu m echipa, plecarea dm trupa a unor personahtăt1 arttstlce de vîrf a lăsat

. 'goluri mari. Pericolul destrămării reprezenta în acel an 'un moment de răscruce . nu numai _pentru trilpa: respectivă; ci si - m�i cu seamă - pentru sittiatia teatiu)ui ev;eiesc.din România, care se aprdpia acum de respectabila vîrstă d� cincizeci · � . · . · . . . ' . · .

' În consecintă, anul 1926 a fost si anul unor mari eforturi de afirmare a dru-mului P"!'curs de. teatrul eyreiesc d� la înfiinţare şi de a-i asigura continuitatea în

1pas. cu. �1velul anns de rm�c.�rea t.eatral.ă .europeană şi universală. Se întreprind acţ1um m vederea construm1 unei clădm pentru un teatru permanent, dar fără rezultate. S-a reuşit însă consolidarea poziţiei teatrului evreiesc de· calitate atragerea �c;lor mai dife;ite pături ale popu!aţi�i evreieşti şi au fost cîştigate pen� tru �ceasta idee cele mat de seamă personalităţi ale teatrului românesc: * „Integral", no. 8, 1925.

139

ISRAIL BERCOVICI

, . În după-a111iaza zil�i �e 9 �ai 1;2�_s-� ��rbătorit !n gr�dina ,;Jigniţa", d_in Bucuresti a cincizecea aniversare a 1nf11nţar11 teatrului evreiesc din RoJ?;1an1a. Initiati,;a acestei serbări a luat�o „Federaţia culturală evreiască". ·

· 'Au participat mai mulţi reprezentanţi ai i�stituţiilor cultural.e, pri�tre care actorii Constantin Nottara si N. Soreanu dm partea Teatrulm Naţ10nal, V. Maximilian unul din fruntasii companiei Bulandra, din partea sindicatului artiştilor, Cons;antin Tăna5�, di;ectorul companiei Cărăh•w,, deleg�ţi din partea soci-etătii artistice "Scena" s.a. - . · ·

'Scriitorul Barbu Lăzăreanu, care a prezidat adunarea, a dat cuvîntt;l �celor c:ire au reali�a.t pe sci:n� figurile, f!gur�':'ele. şi tit.lurilc;_ z�mi�)ite în '.'mbra aut�nlor dramat1c1 mond1ah, pecum şi scrutor�lor şi .cuvmţat�nlo: care, .de !'�. tn� bună şi în scris, au dus mai departe poezia, umorul, gram!, idealul artistic şi tendintele etico-reformiste ale lui Goldfaden". . . · ·

De�anul· scenei româneşti şi profesorul atîtor generaţii de a�tori români, Constantin Nottara a rostit o emoţionantă cuvîntare. El a spus pnqtre altele:

.Cinste lui Avdrn Goldfaden pentru marele lui talent şi pentru'strădăiluirea ce-a depus-o năpristan în slujba teatrului. Acest premergător a 7reat o şcoală pentru autorii .dramatici evrei şi a lăsa� o tradiţie în interpretar�!a Eies�lor pe':'tru actorii ce s-au perindat în teatrul evre1es7 )':1 decursul. acest.or cmc.i.zeci de am: "

, Sărbătorirea de astăzi �ă p)ăcutul pn�eJ 1:eatru\m Naţ10i;ial �1n B��reşn s� aducă prinosul său de admiraţie penti:i su;i;:imţa '?':_.s-a dcrpus, ;;1 d� �1, i'!; aceşţ� cinCizeci de an.i, la propăşirea teatrului ţ.Vre1es.c, ş1 11 ureaz�, p,r1n gra11.�l meu, ş1 de aci înainte prosperitate şi izbîndă". . , .

La aceeasi adunare, marele actor V. Max1m1han a spus: "Felicit din toată inima pe acei care au luat iniţiativa să sărbăt?rească astăzi

cincizeci de ani de la începutul teatrului evreiesc. Este un omagiu cum nu se poate mai potrivit adu.s ac��i mijlo7 de cultu.ră ca�e este « teatrul »; e�te.o. ră�plată dreaptă ce se dă întemeietorulm teatrulm eyre1esc, marele autor ş1 dmgu1-, tor Goldfaden. Sînt recunoscute foloasele de ordm sufletesc Ee care teatrul evreiesc le�a adus masei J>Oporului. Nicăieri nu-şi pute� ea s�tisface dorinţ�.de a-ş! ridica nivelul cultural decît la spect�colele de acest gen, pe care. colegu noştn evrei"!e înfăţişau coreligionarilor lor în vreme c� îndurau t�ate mize\iile şi ţoate prejudecăţile at!t de bine cpno�cute, nouă, �c�oplor. " " . � .. _ _ . . . : .

Către aceşţia dar, să m se mdrepte astazi gmduL Fara dmsn sarbat�rirea la care luăm parte n-ar fi avut loc. Şi să nu uităm că reprezentaţiile ce le-am gu�tat cu toţii în. ultimul timp dat�rită trupelor evreieşti sînt flori răsărite din zbuciu-mul şi frămîntările atîtor colegi care nu mai trăiesc. . . , În numele Sindicatului Artiştilor şi al cmp.paniei Bulandra urez. teatrului evreiesc progres şi viaţă lungă, pentru ca alături de teatrul românes.c să poată ajuta la desăvîqirea culturii fiilor acestei ţări, scumpă fiecăruia din n01. · .· , Trăiască colegii. noştri eyrei ! Să. fie în veq� neştearsă amiqtirea celor ,morţi, care s-au jertfit.pentru .înfiinţarea teatrului evreiesc!" . · . . , ·. , , În cuvîntul său de salut, popularul actor Constantin Tănase, direc.torul .teatrului „Cărăbuş", a povestit cum şi-a început cariera actoricească· pe scena tea-140


trului evreiesc c;ondus de Mordehai Segalescu; în primul său rol avea de rostit doar cîteva cuvinte evreiesti, al căror înţeles nu l-a aflat niciodată.

Isidor Goldenberg, directorul teatrului „Lieblich-Jigniţa", a desprins din amintirile-i despr<c Goldfaden cîteva date privitoare la marele precursor în diversele lui ipostaze: de autor, regizor, muzician de ocazie, pictor de decoruri ş.a.m.d. · · ,

. Du.\'ă ce scriitorul Ion Căl':găru � ev�cat c'l}eva mo'!'ente din ist?ria teatrulm evreiesc, Iacob Şternberg a facut sa defileze, mtr-o avmtată conferinţă, perso" najele din vodevilurile, comediile, operetele biblice şi canţonetele lui Goldfaden.

Comerciantul Perlman a vorbit în numele „iubitorilor teatrului goldfadenian". Actorul S. Griin i-a evocat pe cei trei creatori de curente în teatrul evreiesc:

Goldfaden, Gordin, Anski. Poetul !ţie Manger a vorbit de fantomele de la „Pomul Verde" din Iasi, unde luase nastere teatrnl evreiesc. Studentii Rosenstein si Verona au adus salutul „Asocîaţie{ generale a studenţilor evrei" şi o urare di;, partea grupării culturale studenţeşti „I.L. Peretz".

Au rămas de neuitat cuvintele adresate adunării de către regizorul şi poetul Iacob Şternberg. · ' · · ' , ·

„Gestul lui Goldfaden de a pune un cilindru pe capul actorului evreu a avut o semnificaţie de pamflet sociaL El a boţit cilindrul burghezului cabotin şi l-a compromis . . . . , Mă adresez vouă, evrei în sărbătoare ! Vouă, celor din ceainăriile si cîrciumile din Dudeşti şi Văcăreşti, celor din cafenelele de pe Calea Victoriei, şi vouă, dragi tovarăşi, inunCitori evrei, ai căror umbre se văd pe pereţii întunecaţi ai lăptăriilor din toate străzile şi mahalalele, vouă tuturor, oricărei pături sociale apartineti, oricare ar fi prototipul pe care-l preferaţi din bogata galerie de figuri din t�atr{,l evreie"sc, vouă mă aâresez în numele « Federaţiei culturale evreieşti», în numele nostru, al creatorilor noii culturi evreieşti din România si vă spun: La:multi ani, cu 50 de ani de teatru evreiesc! ' '

Scînteia · care · s-a„a_p�ins 1 a:um �inciz�ci de_ ani p� ac_::ste scînduri. ·,pe care Goldfaden cu vulturu Im a schiţat visul Im, n-a fost un JOC mşelător de lumini, ci o adevăr�tă minune care ne-a· prilejuit triumful real de astăzi. · . · Avram Go!dfaden este simbolul acestui triumf! El este soarele în jurul căi:uia se învîrteşte pămîn11111 teatrului evreiesc, căci, de fapt, noi am mers de la Goldfaden către Goldfaden ! . . . Este pentru mine o deosebită bucurie să vă spun: soarele goldfadenian, pe care l-aţi văzut aici răsărind şi apunînd, acest soare a răsărit din nou pentru noi, mai tînăr, mai plin de poezie. Vilna, Varşovia, Moscova si New York - cele mai mari centre culturale evreiesti din lume -p.ri:vesc a�Î:ă_zi căt�e această _scenă, :are a împl�nit ci�cizeci de an'i,_ privesc către voi, evrei din Iaşi, Botoşani, Galaţi, Bucureşti - primele oraşe ca.ţ"e au găzduit peregrinul teatru evreiesc - prives� c�tre,voi, pe a ·căror fete mai arde fierbinte primul să.rut al muzei goldfadeniene". - .

' , La întrunirea respectivă s-a iniţiat o. listă de subscripţii pentru realizarea unui fond din care. să se construiască o clădire pentru un teatru evreiesc perma-

"' „Dimineaţa", 13 mai 1926: Un Jubileu a/, artei dramatice - Cincantt;.narul teatrului evreiesc.

141

ISRAIL BERCOVICI '

nent, care să poarte numele'lui Avram Gol.dfaden. Pri_mii care au subscris şi au făcut donaţii în acest scop au fost. Constan.t:m Tănase ŞI C. � �o;ara.

h , · f Id Aniversarea semicentenarulm a fost ş1 pentru asprul crit;c :M· Se warz � .. un ,prilej de a ţeveni public asupra temerilor sale care-l nehmşteau la apariţia teatrului evreiesc. ,

l · · · · 1 „Oricît a contrariat pe unii « jargonizarea � t.rui:e o�, pr1m1t1v1t�tea or, totusi tot4 cu toti4 s-au simţit atraşi de noutatea lucr_ulm, prm cele ce s� msc�na:i � u� ca�cter sPecific evreiesc, din cercul de c.;:un�ş�n�� 1 de o�s�rvaţ�e a or1�1� din viata unui trecut ce ne era scump şi care v:orb.ea �m.rml?� cu _un grai deşteptator. Bă�bati ca Maiorescu, ca Eminescu, au s1�ţ1t ş1 e1 ong.mahtatea ce/eulsa pe această sc�nă şi i-au acordat interesul lor. Emmescu crezu JOCUi, demn

. e recen-

zii teatrale. · · - - d" · - d - E Cît despre masele .evreieşti, ele s-au pormt cu patima sa va a ŞI sa a� a. ra

. ca o revelatie pentru ei! . . · · l · · 'I d Ş. al't mare merit al acestui teatru e de a fi cultivat spmte e ş1 s1m. ţuri e, e

1 un , l . . F" - t t t a le fi dirijat spre viaţa evreiască, spre trecutu nos�':' istoric_

. . · ":r": aces1

. ea ru „ · · · d'n poporime ar fi rămas cu simtul estetic m embrion, fara ace mteres rru1 ş1 mn i .

. • 1 . .- '" * . ,

viu pentru neamul, pe�tru soarta ş1 menirea u1, .

.În acelasi an a avut loc la Baraşeum. 'com.emorare�. scri�torul:ii Ş�.lom Alehem, cu 'prilejul celei de-a zecea comemorări a ID;o.rţ�;. g.emal�lm scrutor. Programul, alcătuit sub <;_gida "Feder�ţiei culturale evre1eşt1 a cuprins:

Dr I Ghelerter: cuvmt de deschidere. , · · „ . . . .

M.h· "1 S d s1' D ·D Pătrăscanu · cuvinte de salut din partea scrutonlor 1 a1 a oveau , . · . , . .

rom;::�b Şternberg: c�nferinţa intitulată Şalom Aleh�m, scriitorul fermecător şi fermecat. . .

I . . d" I - 'I I . S I Actorul Ion Morţun de la Teatrul Naţ1ona a c1t1t m ucrari e m , a om

Alehem în versiune românească. ' · · . · . . ;

H. Kleinman, Lichtraeger şi alţii, din cercul dramattc al Federaţte1 j!U recitat din opera lui Şalom Alehem în idiş. · ·

I

Căderi no bile ...

Entuziasmul animatorilor teatrU!ui a fost 'o clipă întunecat de moartea neaş� teptată a artistei Judith Lares. Stagiunea 1926-1927 a dei:narat greu. . · · ·

M. Mazo pleacă la Varşovia ş! Vilna pent!-'11 a reînno! cîteva angaJ�mente. Se încearcă readucerea în trUpă a lm Samberi; ŞI a do.amne1 Elena Gottli'?b". Se aşteaptă revenirea lui Bulov, aflat în turn�u m Ar:ienca, la ansa'.11blul _art1st1� ."."�dus de Moris Schwartz. În reprezentaţiile ulterioare urmau sa apara celebru ac-

* „Egalitatea", 21 mai 1926.

142


:tori Morewski, Granach, Landau şi Sandler, fru�taşi ai teatrului ,Kaminska din Vilna, Rrecum şi marele actor Baratoff, cunoscut şi admirat în România. .

Pentru a. ţine la curent publicul românesc cu mişcarea teatrală idiş din întreaga lume se preconiza editarea. unei reviste teatrale care.să apară de două ori pe săptămînă. Pentru pregătirea noilor actori urma să se deschidă o scoală de artă .dramatică idiş. Cursurile urmau a fi predate -..,. declara directorul trupei - de Alex. Ştein, Morevski, Kamen, David Herman şi de un actor al Teatrului Naţional.

· , . Planurile trupei rămîn îndrăzneţe. La o întrebare. pusă de un reporter, pri-vind repertoriul, Mazo răspunde:

'· .

.

. "Vom reprezenta .l'e.rînd: Manechinul sentimental de Ion Minulescu, Detectivul de Romulus.V omescu, Dumnezeu, Omul şi Dracul de Iacob Gordin, Taifun de Lengyel, Greierele de pe vatră după Dickens . .Toate aceste pie5e vor fi puse în scenă de Alex. Ştein. Iar dl..David Herman va pune în scenă Omul de lut ae Leivik şi O noapte în iarmarocul vechi de I.L. Peretz, două piese de mare succes, care vor egala succesul obţinut cu Dibuk .. ' Evident că vor fi şi alte premiere. „ Am căutat împreună cu colegul meu, dl. Samuelly Sandu, să nu cruţăm nici o chelwială, nici un sacrificiu, pentru ca montările noastre să fie la Snăltimea scenelor occidentale. · Decorurile vor fi lucrate după schiţele pictorilor Ma'xy şi Kolnik. "* Stagiunea s-a .deschis cu reluarea piesei Sabetai Zwi, către sfîrşitul lunii octombrie s-au prezentat piesele româneşt� s-a mai reluat amara comedie a lui Şal om Ale hem Greu să fii evreu, Neofitul de Kacyzne, Flăcăul de la ţară de Kobrin şi premierele: Hoţii de Bimko, Gîndul de Andreev şi Omu� bestia şi virtutea de Pirandello, ultima bucurîndu-se de critici favorabile. , . . , ,

"Întreaga critică indigenă a plecat cu satisfacţia unui spectacol deparazitat, cu o infuzie nouă şi totuşi ea refuză pe propria-i .experienţă, transformarea. E o lipsă de· tact, sînt oameni care nu cunosc boxul în artă, cînd trebuie în matheul ei să înveti concomitent să primesti'si să ·aplici lovituri tari".** .

După aproape patru ani d� „l�vituri tari", date şi primite, patru ani de inec 'galabile succese, dar care n-au fost de natură să asigure trupei o stabilitate materială, după· nenumărate încercări de a începe mereu .de la început, Trupa din Vilna părăseşte România, iar după un scurt turneu prin cîteva ţări europene, se descompune definitiv pe .Ia.jumătatea anului 1927. . .

Cu nostalgia şi regretul rafinatului om de teatru, nelipsit de la nici un spectacol al Trupei ain.:Vilna, Mihail Sebastian îşi prefaţa adaptarea piesei Potopul cu următoarele rînduri:

,;Potopule o piesă din repertoriul tru]>ei diri Vihta. Acest simplu fapt constituie pentru o lucrare de teatru o garanţie ae valoare. Nimic din .ce s-a jucat acolo n-a fost ales la întîmplare. Totul 'răspundea unei duble preocupări de expresie artistică şi de semnificaţie umană.

Trupa din Vilna a fost mai mult decît o trupă bună.A fost un teatrU. A fost o şcoală. ·

* „Rampa", 7 octombrie. 1926: Convorbire cu. Mazo. ** „Integral", nr. 10, 1927.

143

ISRAIL BERCOVICI

Trupa din Vilna repreze.rita o !?î�dire şi '? c�mştiinţă de a;ra: :ţ'<� tot ce s-a jucat a.colo a ayut succes. D1mpotnv:a•. ne ai;n!ntn:i de g�ave ca�en ş1 du!eroase esecun. Dar ş1 ele porneau dm nehruşte ş1 mdrazneala, nu dm dezorientare. Căderi sau succese - reprezentau deopotrivă o voinţă superioară de artă. Există succese nedemne si există·căderi nobile. · · · · : . · . ·

Gener�ţiile n:{ai ti_nere de spectatori ·nu .v�r p�tea să-şi imagineze _căldura, lumina m1scarea unui spectacol · al Teatrulm dm V1lna. Era un teatru sarac, dar ardea ;col,; flacăra spiritului. Erau· acolo actori de imens talent (Bulov, Ştein, Kamen, Orleska, Lares, Kadison), dar ceea ce îi depăşea pe toţi era ��hipa lor? conlucrarea lor, trupa lor. Toţi laolaltă făceau altc�a - un lucru ma1.1�alt, mat puternic, mai l.um!nos - �ecît �ecare în parte. Rupţi de acolo, despărţ1ţ1 unul d� altul fiecare dm e1 era mai putm. ·. · · · Într�un fel, Potopul e însăŞi povestea Trupei din Vilna.

Să facem din mîinile şi inimile noastre un lanţ- strigă undeva un personagiu într-o clipă de spaimă şi primejdie. · · · · · ·

Oamenii trupei din Vilna 'făcuseră din mîinile şi inimile lor un lanţ. Drept urmare ne-au dat cîtiva ani miraculosi de artă. Cînd inimile s-au despărţit, cînd mîinile 's-au rupt un�le de altele, cînd « lanţul •· s-a destrămat - totul s-a ·pier-��.* ' . ' '

Ca un pios omagiu adus unuia din cele mai frumoase momente din istoria teatrului evreiesc din România au·rămas în presa vremii rîndurile consemnate de Constantin Cristobaldla deschiderea stagiunii anului 1927: „ .

Din concertul teatrelor bucureştene întru înăltarea de imnuri artei - si arta . nu .;,.noaşt� graniţd_ntre naţii şi credinţe - lipseşte0a�ul acesta un glas, uni{! din-tre cele mai de seama. · · · .

Trupa din Vilna - din •motive care nu interesează acum, şi nu interesează cu atît mai mult ru cît sînt triste, şi vinovaţi de ele sîntem, în mare parte, mulţi dintre noi - după o activitate strălucită,•vreme de ţrei stagiuni în mijlocul nostru, ne-a părăsit luîndu-şi zborul spre alte zări. · „ · . ,

Născută pe nişte meleaguri străine şi•depărtate, din năzuinţa spre mai'bine si mai frumos a unor oameni cari îşi vedeau sufletul rasei lor îngenunchiat de prlgoane�ăgî�e, şi luptînd �entru eliber�i;_ea acelu� s?flet ?in '.:ătuşele.întun_e�i�lui, tt;iP.a d� '(1lna a făcut mmunea de-a fi m acelaşi tunp, libera de. prejudecaţi şqos-n1c11 art1st1ce. · · · '

A înflorit treptat � cîtă :muncă o fi trebuit! - pînă a· ajuns să dea roade, purtînd adesea pecetea desăvîrşirii. · . · . ·

O parte numai din acea:vestită trupă din Vilna a poposit la noi şi spectacolele ei au fost dintru început revelaţii pentru teatrul nostru, nu totdeauna legănat de binefacerile muncii inteligente şi disciplinate spre un scop înalt, bine determinat, de artă, iar timp de trei stagi�ni au fost reprezentaţiile acelei trupe - de ce s-o tăgăduim? - o şcoală pentru generaţia nouă de actori, şi adeseori un stimulent pentru înaintaşi. ·

* Din programul de sală al spectacolului Potopul, prezentat în limba roinâriă la „Baraşeum", stagiunea 1944-1945. ·

144

O sută de ·;,,ni de teatru evreieSt în România

Trupa din Vilna realiza ceea ce se cheamă ansambluri desăvîrsite. Le realiza punînd ;pe actori să se modeleze, să joa·ce Îii ritmul textului si În cadrul unor .f�co�ri. care �u căi:tau succesul, în dauna elementului poetic Şi actoricesc, ci -a1mpotnvă - mtregmdu-le. . . .

Titluri de i:iese, Dybuk, Acela care primeşte palme, Cîntăreţul tristeţii sale si !'um� de acton: Orles�a, Lar�s, Bulov, Kamen, Ştein, au rămas întipărite adîn'c m mmtea spectatorulm. · ·

Un ideal înalt de artă, slujit de o neobosită mu.ncă si constiintă artistică -.. este titlul cu care t�pa di,n. Vilna a reuşit să ne cîştige addiir�ţia'şi să0 dobîndească dreptul la recunoştmţa noastră. • R":cunoştinţă, pentru că� de netă�d':'i�, rr:ăscăricii ăştia. pribegi ne-au lăsat ci:va.�m sufletul �r, deoseb1rea de grai ş1 nt dispăruse, ca să ne lege aceeasi ere-. dmţa 1n .-frumos.""' · '

Se cuvir;e să menţionăm .di? nou _aici ?ă v�nirea şi prezenţa.Trupei din Vilna ·la Bucureşti ·s-au datorat d1stmsulm artist ş1 om de teatru care a fost Isidor Goldenberg. De altfel , meritele sale în desfăsurarea acestui ev.eniment teatral au fost recunoscute şi de colegii săi de breaslă, fruntasii scenei românesti. Ele au fost evocate şi de regretatul Artist al Poporului Ion Manolescu: „Prin:l 912 l-am : cunoscut personal p� unul din inimoşii pionieri ai teatrului evreiesc: Isidor Gol�en�erg. Era a�est coleg un om deosebit de entuziast, un actor de foarte , h;i�.a cal�tate,1 un an1m:tor, i:n vre?nic !uptător .al i?-eii că actorii eVrei _ puţini c�ţ1 era_u m �cea vreme m ţara la n01 - smt daton să se manifeste'în graiul coreli-gionar1lor ş1 pe scenă. . ·

• 1 !'-- �vut de. luptat Gold_e':'berg cu �ep_ricep.er.ea ?nora, cu advers.itatea altora, :�-a 1zb1t adeseori de gr:utap, pe care msa le-a b1ru1t. Erau potentaţi care în acea vreme cu gre)l puteau sa priceapă unele evoluări sociale.

· 1 · • �ram-.a_b_ia începătoţ î� te�ţru; preţuiam î1,1să mult personalitate'a, cuminţe-ma, mţelepcmnea actorulm Is1dor Goldenberg. . . · ' A trecu�vrem.ea. În anul � 919,.cînd din iniţiati�a mea. şi :u sprijinul înţelegător :iJ. c?l�g.ilc;md.m Compama Bulandra, a luat funţă Smd1catul artiştilor dra·mat1�1 ş1 lm�1, _Is1d�r G�ldenberg,_ ţ>entru calitatea .lui ca om şi ca actor, a fost. ale� m i.;narum1tate m pnmul cons1lm de conducere al Sindicatului nostru. Sfaturile Im .erau rr:ei;eu deosebit de înţelepte, cînd lua parte la discuţii. După 1919, . vr�rea lu� cu �r1v1re la crearea unui teatru evreiesc permanent în Bucuresti de .. �ah_ra�e c1� m�1 bună, l-a îndemnat să ofere Capitalei excepţionale specta�oÎe la cGradma J.1gmţa, cu �arele actor Paul Baratoff şi ansamblul teatrului din Vilna. . Pentru cei �a1 mulţi, aceste spectacole rămîn neuitate.

'.. Prin ai:n�bi!i�atea, în�eosebi a. l�i �o!de?berg, am vă�ut şi eu� ca mulţi colegi, acel� manifest.an de arta deosebita ş1 daru1toare de noi cunostmte si. noi învă·ţămmte pentru practica profesiunii noastre. Este ceea ce ne-a dăruit �ouă actori. ; lor care am cunoscut acde manifestări, activitatea teatrului evreiesc din Capitală.

* „Clipa", 18 septembrie, 1927.

145

ISRAIL BERCOVICI

Isidor Goldenberg era fericit să· ne vadă la spectacolele teatrt1lµi, al cărui director artistic era. Era fericit că viziunea lui, idealul urmărit de el începea să

0 dM O 0 ""'" prm a arip1. " . . . . . . · . . • . · . Constatînd declinul material al Trupei dm V1lna ş1 nema1putmd-o ajuta,

Isidor Goldenberg acceptă ?n angajament !n America, unde ar. e !"'are s?cc�s în:

tr-un repertoriu foarte variat. În 1928 el Joacă la New York piesa lm Ronett1 Roman Manasse, în traducerea lui Leo Kupperman, fiul bătrînului anticar Kup-perman din Iasi. . .

' ·

Activitate� Trupei din Vilna si presa de avangardă c.are a sprijinit-o ocupă un loc de cinste în i�toria teatrului din România. Datorită numeroaselor turnee întreprinse de Sevilla Pastor, Sidy Thal, dar mai ales prin turneele Trup ei din Vilna s-a creat şi în Transilvania un public mai constant şi mai �igent .al teatrului evreiesc. Aceste turnee - cum era şi de aşteptat - au făcut ca publicul transilvănean să se plictisească de trupa Ştramer şi, în consecinţă, aceasta şi"a pierdut dreptul de excl?sivitate. . . , , . , , .

Către sfîrs1tul an ulm 1927 vme m Romama ansamblul varşov1an W.LK. T. ' (Varsever idi;er kunst-teater - Teatrul evreiesc de artă din Varşovia), în frunte cu Ida Kami�ska. Atît repertoriul trupei - Nora de 1bsen, Lupii de Romain Rolland, Cei şapte spînzuraţi de Andreev - cît şi calitatea interpretării au impresionat publicul şi presa. Despre. Ida Kaminska se vorbea ca de o artistă remarca- . bilă, cu largi posi6ilităţi, care mergeau de la umoristic la diabolic, de la patetic la glacia4 totul cu o uşurinţă şi un firesc profund :z;guduitoar;. . · .

La 20 august 1928 a avut loc o reprezentaţie de gală m beneficml.fondulu1 pentrU editarea unui Lexicon al teatrului evreiesc. A fost prezent ş1 Zalman Zilbertzweig, iniţiatorul şi redactorul acestui Lexicon. . · . . · '

. La realizarea reprezentaţiei de gală şi-au dat concur�l tritbadurii �vran: Ţambalagiu şi S. Ludwig (cel de care ne vorbea Manger, vezi pag. 53 ), artistele ş1 artiştii: Jeni Zeltzer, Segal4 Grii�, Friedr:ian şi „Rozenbe;g, Sara. Ettinge_r şi Marcu Gliickman, Vera Zaslavska1a, Malvma Gluckman ş1 F. Bre1trnan. Şi-au dat concursul de asemenea Constantin Tănase şi Ion Pribeagu. '

_întregul beneficiu realizat a fost înmînat lui Zalman Zilbertzweig pentru editarea Lexiconului. Cu acest prilej, redactorul a luat cunoştinţă de unele ·aspecte di.n viaţa actorilor evrei din România, care i-au fost utile în alcătuirea mo-numentalei sale lucrări. '

, BITS

· Sub influenta efervescentei din miscarea teatrală românească devine tot mai clar atît pentru' actorii cît şi' pentru o'amenii de cultură progresişti evrei că se impunea cu necesitate crearea unui teatrU evreiesc cu o solidă bază obştească.

* Ion Manolescu: „Salut frăţesc!" în Caietul festiv al T.E.S. cu prilejul sărbătoririi a 80 de ani de teatro evreiesc în România, 1956.

146

O sută de a,ni de teatru evreiesc în România

peşi numero,asele în_cercări în acest sens au eşuat, ele n-au fost de natură să ducă a resemnarea .totala. În 19�0" a fost. creat, sub direcţia .lui Iacob Şternber ,

fB;ikarester, �dişe Ţeater S�d1e . (Stud10ul teatral evreiesc din Bucureşti -BITS�. , M.

'urul stud10ulm scau strms dm nou o seamă de artisti ta!entati si devotati ca. ... . H. Maxy, Arthur Kolnik, M. Rubingher, Max Halm, M Poleanski, H0 Schwartzman, actorii prov7niţi din „Trupa di� ]:Covno" : Levitas, David Licht: .�l7zer, Kaplan, Olsaneţkaia, Ruth .Tar�:>, Sch�1nbaum, A. Bercovici, S. Berco·:Y;ci, Gherş-:nso.�n, �ahane, Horow1tz, .iar mai tîrziu Sadigurski, Adolf Teffner, �S dÎ., �hal ş1 alţu. Primul spectac�l r

. eali:z;�t �e for':'.'aţie a fost Noaptea în tîrgul

,vec t e LI;:. Pe�e�z, l�crare ca�e figura ş1 m mtenţule Trupei din Vilna. . . Informmd c1t1tom despre inaugurarea Studioului, presa romilne.:Scă îl re-

zenta astfel pe Iacob Şţernberg: P . '?Şte�n;.erg ar fi, putut dobîndi, un loc de frunte în literatura si publicistica ·!'Vre!asca m Amenc� unde a activat. .A izbutit să-si găsească un'loc comod la �erl!n, pe .o scen� ce 1-ar fi apreciat aptitudinile de ;egizor. Sternberg putea că

i auzi tehnica unm t�atru românesc în Capitală, unde a fost s.;licitat. A preferat să ÎnJghebe un studio idis. .

„ La o_într�bare pri':'i':'d ţeluri!� S��{oul?i, Şternberg răspunde: ' ·

, l . - C1r:e s1n_tem? F1z1��te ca �1 sp1r1tuahce.şte, o colectivitate. Deci îm otriva is1stemulu1 v:edeţ�.lor. Ad1ca o unitate morală si materială temelie neclinti� p _ 't;ll u_n ��d10. :run�că .un, studio nu înseamnă şcoală te;trală (pehtru cultiv:C�

, ·ttnl:imu actonceşt1) c1 lab'?rator, unde se experimentează 0 nouă tehnică teat;"a _a. J?ar pentru. ca.u� studi? să rămînă studio, e nevoie de un material omenesc

·. Jttnar ş1 suplu, prmc1pm d.upa care ne-am călăuzit si noi '

i Jînt�m aşadar le.gap di;_ toate c:n;entele. teatre'ior �oderne. Polii extremi ai . . ten . . mţe1 noastre art1st1ce smt: clas1c1smul s1 modernismul : ; . Vrem,, cu alte cuvinte, un t.eatru .al mas.�lor; în sensul d�plin al cuvîntului. �, De ce mcepem c�;Peretz ş1 .cu piesa lui Noaptea în tîrgul vechi? . - , Deoarece îl considerăm* oe ac t "t I d' · · ' · · ·

· T „ d

. . , es . sem or. ca pe unu . m cei trei creaton a1 · 1teratum mo erne evre1est1 s1 cel mai profund scriitor evreu El este, • I · ·timE, p" · I · b I' ' I ' · I'

· m ace as1 -fu a�1nte e s1m o tsmu u11n iteranira evreiască. . , ' • " ·. piesa ce o r:Pre�7ntăn:i a"?ma a st;ăli;icit imaginea sa dinamică,, ful eră

,1�J°ar:. :a bun.PA

reludm al. hmbaiulm telegrafic, movat de expresionistii germa�i ·de • · · upa raz 01: cea;;ta din punctul de vedere al formei , '

. ţn ce pny:eştl ideea, _op_era l;ii I.L. P7retz nu se poate despriride de starea de . �prr�t � epocu sa e. Dupa razbo1.ul ruso-iaponez, după reprimarea revolutiei ru;s ... eşd .d�n 19

,05, _c?nste�n�rea societăţii ruse a înrîurit pe cea evreiască� împ'rumu

lnn . u::1 U_? col01�1t Eesumst. Iată de ce în Noaptea în tîrgul vechi, care e un oem ,.1e td_u:�ca d-:zn��eide, se desluşeşte misterul omului-nă.lucă tragedia suJredei ·r�

.'!'"-A

ţ1 evre1eşft1 1n

dcare totul respiră ru groaza inevitabilului' cu temerea dispa-. nţJ.eL cesta e on ul. ' ,

!\j Da: îrd1el?l ascuţit al tratării p�oblem�i, îri forarea îndănltnică, pînă la teme-e a « nrgu m „, se recunoaşte spmtul activ al lui I.L. Peretz. ,

* În prima ediţie: „E findcă pe acest scriitor îl considerăm ... ". 147

ISRAIL BERCOVICI

• , Noaptea în tîrgul vechi nu conţine un sub!ect în s�nsu,l co�ve�ţio!1.al al �uvÎ!'tul?i. N'u'în zadar însuşi autorulîşi caractenzea�ă piesa: « Visul unei nopţi de friguri». . "d . d' "d

. . 1· . . t'

_ « Noaptea � simbolizează chinuitoar�a e�nă eJ .e ş1. a �u�9ru u� ş1 a «. 1rgu-°!ui vechi „ ..,..., �·ghetoului ev�eiesc. Erm�. de 9�peteme ai celor d_oua lupi ce .s: contestă si se caută în acest mister (a lumu de dincolo �� mc;>arte ş1 a_Jumu cu via ta indeci�ă, nebuloasă) sînt Ghiduşul şi Rap.sodul oraţul?r de nunta . . . Îritîiul:. negarea ·aprigă., Celăla\t: zbucmmul· cre�t?r, J:�t9sul, imre�oasa yoinţă a personalităţii pentru �ar� �.se �fir�ţt e�t.e o po�n.c�. Rapsodu s�.m�: metă să spulbere teroarea împ1etprn _care, r:işlumdpotaru\ d1�tr: moartd Şj vi�ţ� a pus .��ăpî,I_;ire. pe ��etul « tîrgulm vechi �„ Înfrmtul, este. msa rapso -� , cac1 « mortu nu mv1e ! » • . . J · · · d"

Şi 0de data aceast� spectacol.':'! lui Ştern_?ers .a fo�t ?b!ectu un�r apnge 1s-'ciitii. Atît resa cît ş1 spectatoru ai: a;"lt,pare�1 imparţite. J?ar .P". lmga un �are Sti�ces de /ublic, s_pe�tac<;>lul a.stîrmt m rmd�nle uno� cromcanş1_0 cavalcada de aprecieri c1l totul 1es1te dm comun. . . . : I O c�onică excepţională i-a'aedica� şi de �ata aceasta co�stantul admirator a teatrului şternbergian, Tudor Arg�ez1. . . „ . . ·

. . Pentru a doua dată în zece am ne ducem la un teat.r:u evreiesc. . ,

Deoarece m itrebuie să înţelegem limbaîri �are: s-a'1ucat l'!oaP,_tea dtn ttrgul vechi, şi înţelesul de fabulă şi de. corisecinţ� al p;ese1 n-:-a fost md1f�rent. Ne:a� dus la spectacol pentru că îl ştiam organizat, m toata ·i:rzeal"; lu.1, de ;u;i :onar m,ist; e�igtnatic ş! di�tan� care se numeşte I. Şternberg şi ale carm reahzan �ceh1Ce· ne interesau 1nst1nct1v. . . - .

„ ,.. - 1 A ni se cere să explicăm' teatrul domnului Şternberg a� fi sa ne mtoa�cem a

·metoda Ollendorf si să întrebăm si să răspundem: .« !u dum�eata bi:_1c:�gul · meu )_ Eu nu am briceagul dumitale, însă sora mai;nei ş1;-a cumparat· '? P.alane �· Cred că nimeni n-are să explice nisipul,_vînt1;11, �u:zica lui ·B�ethoven ş_i c�rculaţi� norilor între •orizonturi . Nu vom explica '?-1m1c ş1 !lu :vom mţelege mnuc. Da�a domnul•Şternberg izbuteşte·să•!le·de�'em�ţiecu o&_lmz1le sale,.e :ot ce '!.e treb'::'ie. Toată arta' si ·toată dragostea �i toata pasmn.ea, atlta. luc� d";u: ,emoţ_u .. _?aca le

alt�,,;,a cădem în mizerie si în romantismul m1zer1e1: cac1 1n stricta paran- · cerem �· , ' . d I D · • d t teză: vo"bind, ne dovedim inteligenţi. A. cere e a · umnc;zeu. o viaţa .e pa_ ru sute şaptezeci şi ci!'ci �e ":n! ş! o_ Prime;i1re P:O, veac de doua 0�1 a; c:ipului, stala� P.e dinăun� cu ":lică�1e d�vm_a �1 cu apa.calda, este a nu ne ma1 gas

_1 m.prob ema

şi a bate usile becmlu1 penfenei; ' · ' · . . d. , . . Indep�ndent de categoria emoţiilor, domnul Ş�ernberg 17 :1s1peşte.cu o ar- .

nicie magică în constructiile sale teatrale, emoţii de plas?ca,. de U?şcare, d� ordine şi. dezordine şi de' situaţii. A.deseori îngreuia� de d1v:rsele Im n'!clee şi ·

•stratificări• punctul emotiv e purtat pînă la detuneqi rupere �n fulgere Ş! lu7rdt molecular;.cu o şlefuire a firului de. pulbere component, dusa la perfecţium e tăietor de briliante. . • • h · în frescele.d.e mare catapeteasmă. ale d�mnu_iu1 Ş�e�n�erg smt c1teva s,c iţe, · cîteva multe, răzleţe, care evocă lumi de Sfmx ·ŞI trezm di11 neant, pe-a dreptul

* „Dimineaţa", 31 ian�arie 1930.

148

O sută de ăni de teatru evreiesc în România

din argilul modelat de palma moale a unui întuneric cu oasele fluide. Pe o scenă cît o furriacie acest apocaliptic funambulesc este în sţare să dea cu materiile cele mai dat exi)rimate sărăcii de gospodărie, un frig în spete de mare catacombă şi o stalactizare sufletească de leat 9eologic plurimilenar. Un dµh vînăt oftează în personajele sale şi o însorire v10letă palidă răsare în lanterna lui, plimbată în dreptul chipurilor mortilor adevăraţi. .. La teatrul domnului Şternberg te poţi duce cu două atitudini: încheiat _pînă la gît sau descheiat, pardon! şi cu cămaşa afară. În ultimul caz, ai putea. să-1 atragi atenţia spectatorului să se încheie şi, la rigoare, l-ai întoarce către părete ţinînduc I �e pîtj,ag. În primi!! caz îţi dai �eam! cît material nou pune, dol"nul Şten:1berg la mdem1na art1stulu1, care de-abia va 1ncepe să lucreze cu el . . . " -. -

Dar toate cronicile laudative, inclusiv prestigioasa senmătµră a lui Tudor Arghezi pe una din ele, nu l-au scutit pe, Şternberg de adversari. · ·

. Disputele în jurul teatrului săU' .au dus la organizarea unui proces literar

.intentat" de intelectualitatea .bucureşteană în sala teanului Baraşeum poetului Jacob Şternberg, care. „a montat într-o formă cu totul neobişnuită misterul lui LL. Petetz Noaptea în tîrgul vechi". Dezbaterea a avut caracterul unui autentic proces la Curtea cu juri. . . · • Primul aci:zator � fo�t Camjl P_etr".59'· El a improvizat o ca:i:erie spfrituală, departe de obiectul m sme al mvmuiru ce. ţrebu1a adusă, spunmd că modernismul e o noţiune p.erimată şi că, prin urmare, teatrul lui Şternberg nu-i place.

Scînteietor de vervă, Barbu Lăzăreanu l-a acuzat pe Şternberg de a fi alterat opera li:i Pere�z J>rintr-o orgi_e de.<;>rori osifere şi monosilabisme care creau·ne-curmat impresia de lugubru Ş\ de hiper-transcendental. •

Sandu Tudor, Ilarie Voronca si M.H. Maxy au apărat considerabilul efort de sinteză şi viziune al regizorului Şternberg. . · ·

· . Acuzatul �-a apărat viguros şi fun.damentat. El a arătat, într-o avîntată expunere critică, n()ta de justeţe pe care a impus-o regia modernă în ritmul vieţii moderne. . . 1 .· • · '

Juriul a absolvit de orice acuzaţie de exagerare şi inestetism regia lui Sternberg ş! a îndemnat pu�licul bucureştean să susţină moralmente şi material;,,ente .trudmcele sale eforturi de a crea spectacolele sale de artă totală. ·

·. · ·

Unii critici �i esteticieni îi atribuiau lui Şternberg, drept dominante, influe;,te străine, provenite pin alte ţări europene. Desigur, afirmaţia nu poate fi respin�ă în totalitate. �,ar Şternberg a}nsistat, după cum s-a văzut, asupra faptului că el se ·formase în pnmul _rînd .sub influenţa me?iului social, cultural şi politic româ_nes�. În acest med_m e� ii vedea pe �ar�giale· ca pe un. re_prez.ent":nt al teatrului ;'!aţion�l i;i:io.dern ş1 at�agea ate'?-ţia �1'?-enlor dramaturgi Ş!_ reg1zon asup� bo�ţ1.e1 de 1de1 ş1 forme ale teatrului politic modern ce se alia m opera marelui clasic. · _În „Opinia publică", revista lui fon Călugăru, Iacob Şternberg publica la 15 · �� 19�9 un �1col, Pro Caragiale (Paradoxul unui regizor), care nu şi-a pierdut mc1 azi actualitatea.

„Pledoariile critice omagiale n-au se.ns decît atunci cînd sînt ticluite în favoarea unor talente recent apărute :-'spre a li se facilita ascensiunea ....:. sau în fa-* „�dam", nr. 10, 1 februarie 1930.

149

JSRAIL BERCOVICJ

voarea talentelor depline a căror operă dificilă, întîmpinată de nedumer!re şi ostilitate, trebuie tălmăci�, sonorizată. -'.'-rta lui Caragi,:ile e cla.ră ca înfăţiş�r�, străvezie şi profun�ă în conţinut, ea do.mîrtă teatrul r?man':;'':chia�. d<; I� apariţi; -fără a fi trecut prm carantina damna5i!or -: s-a realizat, fara şovi:zeli, integrală? impunîndu-se ca standard al come?iei naţiona!e. (Spr': �eoseb�re de arta Im Eminescu fragmentată, în care se resimte .zv1r;ol;rea tra&ica � unu� temp:rament uriaş, gonind după invenţii de _expresie ş� s�rişn�rea gen!u�m ron;ianes"' m harţa �a creatoare şi ;iăzuinţa ?e lărgire a cugetai;u na510�ale pma la umvers:ht•te.) _

. . . Si totuşi ne pernntem a lansa aceasta lozmca ap�re;it.paradoxa!a, dar pro. fund fi;ească: «Pro Caragiale! » Şi pentru dramaturg.ie şi pentru regia moderna

românească. · ,., 1 "' · Concepţia intuitivă a lui Caragiale .despre teat"_'.1," "'.'Prms� m ui:e .e scm�e�e-

toare articole l?ublicate acum 35 de am. �erel�ata !nea ii;de�Juns �ici.d: crini:a dramatică nici de regie. Nu atît ca material de istoriografie, mteresmd.b10graf1a lui Caragi�le, nu atît ca pretext de discuţie, cît ca puncte de reper pentru P'_!ne�e.� în scenă în general. Caragiale s-a dovedit în acest� note un �r7i:urs?r al,g1i;dim teatrale moderne formulată la noi -în acest colţ izolat de civihzaţ�e - mamtea cugetătorilor şi pionierilor teatrului bizuit. pe viziunea pur te�trală, md:pen�en� tă, opusă literaturii. Re{?ia . ro��nea�că. -n:1?4��nă, împn1mut1n� � zg1rcen1e Şl timiditate unele acorduri dm simfoma regiei contemporane ruseşti sau germane �i crezînd că uti_lizează rez�ltatele unor' exp�r:ieriţe �trăi1_1e; n� f�ce

-�ecît să se_

mtegreze în ritmul prevedenlor teatrale ale Im. �aragiale. · . . A oi, teatrul caragialesc era :nn teati:i polm7: A_se�:!'ea teatrulm g'?goh_ai;,

plin Je accente şi pasaje de cromcă pură, care_ a )!gmt. şi )igne�t�, poate sj1 .as�azi, urecliea esteţilor cu estetică preconcepută. ŞLtoi:mai dm pr1cma, to:'':: ':i ei de cronică, comedia devine cont7�p?rană, se a�r?pie de �ram._aturg1� ti.nara revo: . luţionară europeană, care, ca şi �� l�ter�tura .i;_u�a, �reschimba �eletns?ca·desueta în cronică literară. Dramaturgu tineri romani, carora le va pai:ven� rezon�nţa acestei mişcări, nu trebuie_s� uite că �'?ti".111 s� găse1te în co�edia !�1 Carag��le. Prelungindu-se fo-!11 pe hma ev.ol17ţiei . . fireşti, nu �n.seamna, cu� ere� unu, a merge către comedia de n;ioravu_ri, 71 SJ?r�_t.eatr;_il politic, �eatrul d� strada. P�ntru a învedera că aceste tendinte starme si traiesc mtrupate m Caragiale nu e destul să se afiseze atitudinea de admiratie î�bălsămată, ci trebuie reclădite - re&'zoral -În rit�ul epocii, de care d�IW.!nteri e legat spiri�l comediei lui Caragiale . .

Aşa au procedat moderna ruşi: Meyerh<;>ld, Tairov cu Gog<;>!, cu Ostr9ysk1, asa va trebui procedat si cu teatrul lui Caragiale. . . · . '. Poate, s-ar putea o'biecta, că nu e încă pregătită. socjetaiea n�astr� � să .1 so:

pună sub ochi cu îndrăzneală si ci;rai ceea �e aparţm<; mt�-ad:var spm\Ulm li:i Caragiale. Dar se poate prevedea, mtr-un timp aprox1manv, ca masţ)e emanci-pate. îşi vor cuceri �i un Caragiale al lor. . . . . . • ·· ·

În timp�! vieţii sale, Cai:agiale, r�tăcmd pe la cl':'bul social.ist,. c:iu;a o:lement<; muncitoresn pentru. alcătuirea unm �eatru mi:nc1to�esc: (Şi aici, mamt<;a Im Meyerhoid în Rusia si Piscator la Berlm, Caragiale a mtuit sensul teatrulm mo-dern.) N-a ieşit nici � înfăptu!re din. dibui.rile sa!e. . . • • "

Dar va veni o vreme cînd şi la n01 năzumţa Im Caragiale va lua fimţa reala . . .

150

O sută de ani de teatru evreiesc-în România

· . · Pentru aceeasi formatie teatrală - Bukarester !dise. Teater Studie - Stern-berg dramatizează nuvel� lui Şalom Alehem Croito,:ul fermecat, realizî�d, cu punerea' ei în scenă, o tragi-comedie de valoare universală. ·

· : .Nu greşesc - scria Şlomo Bickel - cînd spun că tînărµl colectiv actoricesc, im numai că nu a făcut de rusine pe marele geniu din Kasrilivka, ci multi interpreti i-au făcut chiar cinste. David Licht este un actor cu mult talent. 'Posedă mult temperament artistic care aduce căldură în scenă. Roza Olsanetkaia trece rampa datorită mişcărilor sale plastice, mişcări care o fac să pară �a 0° statuie de marmoră care a înviat subit din încremenirea ei de piatră si a_pornit într-o tristă şi singuratică plimbare. Kalman Kaplan se distinge si el p/in flexibilitatea trupului şi mlădierea miscărilor sale. Muzicalitatea delicată a vocii lui I. Glezer impre-sionează în mod plăcut. .

Ceilalţi actori, dintre care merită a fi amintiţi Ruth Taro, H. Levitas A. Beroovici, S. Şeinboim, S. Weinstock şi Ghersensohn, completează cu seri�zitate si bunăvoinţă colectivul artistic. ' ' "' Fapt_Ul �ă Şternberg a predat conducerea şi prezentarea piesei lui Menah.em Me

.nd.1 şi lu� Şmuel Şmelkes d_ov�d7şte tendinţ� r_egi:i;orului de a ne prezenta nu numai Croitorul fer;necat, c1 şi . smteza creaţiei Im Şalom Alehem. Cei doi, Menahem Mendel şi. Şmuel Şmelkes, au respectat cu străşnicie moştenirea lui Şalom Alehem: au recitat romanul şi doar între capitole au introdus actiunea dramatică. ·

. ' Rezult�tul: un. �i;iitar şi încîntător !pectac?l 'de proză, poezie şi cîntec (după toate.regulile muzica populare, de la cmtece smagogale pînă la cîntece nou.creac t�, pl!ne d; �peranţă), i:'r pe. t_oa_tă aceas�ă canava se br�dează o v7se!ă-tristă, reahst-s1mpla şi dement-s1mbohsta comedie, care se ternună cu i:iptinustele cuplete - morala comediei - cîntate de însisi comediantii". * .- · . . .în Ji>lii:ă viaţă mercantilist� �i 'î� plin mato:rialism moral şi realism literar şi social-: s��ia Dr. Y grec-s-a gas1t un mare artist cu o concepţie proprie si originală a, V1eţ11, c:ii;e _în loc să.se dea �UJ?ă, gustul mulţ�mii dorit<;>are mereu de a petrece 1!1 J:>ai;ahtaţtl� proz.aice al<; zilei, mc�arcă s-o malţe la mvelul concepţiei lui de arta ş1 a idealunlor Im superioare de viată. Genialul regizor Şternberg, despre car; am mai vorbit o dată cititorilor cînd am arătat cum a reuşit să ne evoce scenic Îiitreg subconştientul poetului P�retz, se serveşte acum de decoruri, lumină şi muzică si de o fabulă de toată nostimada a. unui alt inare. scriitor în_idiş Şalom Alehem, spre a ne da, dramatizată prin satiră cu subs�rat de tragedie, viaţa nenorocită, în adîncă mizerie a unui proletar evreu - croitorul fermecat'-· simbolul mizeriei unei clase sociale. ; Ce! dorito�i. de a n;iai ieşi 4in ban'.'_i:il din• t':'"t.ru, ?e a .vedea ceva ;t'?u. şi impresionant ş1 de a mai gusta dm emoţn malt-arnst1ce s1 social-morale ·vizitînd teatrul lui Şternberg, vor găsi în figurile halucinante si halucinate ca de vis din Croitorul fermecat, evocarea întregii realităti sociaie sub o fo;mă simbolică aducătoare aminte de Cîntăreţul tristeţii sale Şi de O noapte în tîrg;,l vechi".**

* „Literarişe Bleter", Varşovia, 18 iulie 1930. ** „Dimin�aţa", 27 aprilie 1930.

151

ISRAIL BERCOVICI

Spre sfîrsitul celui de-al treilea deceniu şi la începutul celui de-,al yatruţe� ale I ·. x:x' teatrul evreiesc din America ·traversează o mare criza. Art1şt1 d-; veacu u1 , . . .

· • E F rt !t1 reputatie mondială se văd nevoiţi să-ş1 caute spectat'?n m �ropa. oa e mu , sînt at;asi de România, ţara unde apăruse teatrul evreiesc. Se mtorc: Bul?v, ��!}'. Picon, N elly Kăssman, Heyman Pris.a�t? Şt�apier, �ata,:isohn, �e�htze1t, pu;1a Ş! Moris Schwartz vine să tatoneze pos1b!htaţ1le de a JUCa m Romama. În aceşti am se întorc în România şi Paul Baratoff ŞI Herz Grossbart. " . · . . . .

Cea mai mare bucurie a stagiunii a fost reluarea Cîntareţulut trzsteţu sale.

.A venitBulov !

,;Nu cred să existe un bucureştean, care, ,avînd prilejul _să fi. v�t şi a�zit ye acest incomparabil artist acum �âţiv� ani pe o.sce�ă � Cap1tale1, _sa nu resm�ta o emotie sinceră, citind aceste trei cuvmte, care mch1d m ele un umvers .de arta, de

' . 'B 1 ,„� rîs şi de plîns: A vemt u ov. • . . . · . _ • _ _ • Bulov a revenit cu un ·repertoriu foarte va.nat ş1 de .o puterm�a mc.a�catura

socială: Periferie de Fr. Langer, Sabetai_ Zwt de Aş �1 Julawsk1, Cbtbtţul de Rabinsohn si Colibri de mai mulţi auton. „Teatrul ţu1_!3ulo". - �ons�r;ma p_e bună dre t�te Dr. Y grec - nu mai e înscenare a « v1eţ11 casnic� şt �ehg1oas� _a evreilor ! cum o· constata la 1876 Eminescu, ci cuprinde tragednle ş1 comednle întregii vieti moderne ·internaţionale"·** . .· . - l Ansamblul era de această dată compus · dm: Lmba Kad1�o;i, Hana Mo_ge , Bercovici, Iacobsohn, Weislitz, David Licht, Ruth Taro, M1k1 Kahane, Iacob Mansdorf, S, Bader, S. Weinstock, H. Ghersei:soh'.1. · · · .

Toti interpretii - actori de un înalt protes1onahsip. - s-au buc;urat �e _s1mÎ.atia publicului şi de crc;mici favorabile din partea presei, dar despre J'?�l l:u1 �u o� croniCarii competenţi ·au consemnat unele aspecte care pot const1tu1 ş1 azi m1 crocursuri de artă dramatică. · .

Bulov e din aluatul actorilor născuţi, iar nu alambicaţi Î'.1 cuptorul .şcoale1 dr.,;,atice. El nu caută - după reguli de aţţii fo<�te şi învăţăm1�t� metodic p�se la dispoziţie - gestul şi atitildinea e�res1ve·on accentul po�n:"!t: �l poseda o uimitoare mobilitate sufletească, o vas�tate de nuanţe ale s:ns1b.1htaţn,_t!n ap�r�t de observatie si· perceptie vioi la care se adaugă o cultura umversala teme1m-

, ' ' ' - -

că'!.*** . " Jocul lui Bulov i-a prilejuit disti'.'sului oip. de �!tură !'�ul Zanf.op()l o �e�r;ia

'de reflecţii care depăşesc cu m�lt consemnănţe unei crom�1 dra1'.'at1c:' Cromc1le lui Zarifopol la spectacoleţe l.'11 Bulov ar 1'.'enta adunate �1 pubhc�t<:; m�r:un volurn, fiecare în parte const1tumd nu �umai un curs de ai;ta dr�m�t1ca, c1 ş1 oy�e� tioasă contributie teoretică privind dramaturgia, funcţia sociala a teatrului ş1 a . . .

152

* „Dimineaţa, 17 aprilie 1931. ** „Dimineaţa", 7 augu.st 1931.

*** „Dimineaţa", 28 mai 1931.


actorului, un eseu estetico-filosofie privind teatrul în general. Să dăm doar un exemplu:

„In general, bogăţia jocult!i, la Bulov, întrece capacitatea obişnuită a atenţiei normale. Trebuie o.· edttcaţie deosebită. Bulov joacă neîntrerupt. În această privinţă nu am văzut joc comparabil cu al lui. Umplutură nu există, şi nu există goluri. Şi nu e numai joc de pur gest şi de intonaţie, şi nu vorbesc nici numai de armonia atît de sigură şi continuă între. mişcare şi intonaţie: Bulov animează .fiecare lucru pe ·care-l atinge, ziar, gheată, şapcă, bretele, telefon, toate mărunţişurile materiale, prin atingerea lui, învie, intră şi ele în joc, în. dramă, contribuie să dea un relief neaşteptat, straniu chiar, întregii vieţi a tabloului.Jocul lui ne ţine Îritr-o nelinişte încîntătoare: este o îiitreCere, pare că, între atenţia noastră încordată.la maximum,şi creativitatea neîntreruptă a demonicului artist. Armonia nu lipseşte nici în momentele a căror intensiţate ajunge pînă la violenţă, Aci putem înţelege întrutîtva siguranţa pe care Bulov o are, deopotrivă şi încontinuu, în modulaţii şi treceri; ca şi în bruscheţea celor mai tari contraste. · · Acum cîteva decenii teatrul s-a aflat într-o criză. Unii literaţi îi preziceau chiar sfîrsitul'-absolut. Şi o sumă·de profani repetau aceasta, fireşte. A fost un timp cînd trecea drept semn de gust distins să dispreţuieşti teatrul. Lucru brutal, se zicea. Generaţiile ultime de dinaintea războiului, din prea multă gingăşie, ajunseseră mototoale. Nu e timp aici să căutăm, în adînc, rădăcinile acelei mode. Direct cinematograful; indirect războiul, au dat bici instinctului dramatic,· probabil. - Şi teatrul nu· poate fi decît faptă - fapta materială, âtcent, gest, mimică. Drama interioară, de care vorbea acum treizeci de ani diletanta cu nas subtire si bllze strînse, era o contrazicere îri.: sine, uneori o simplă'prostie. În scurt, cîtă vreme_sp·ecia noastt:ă va producei irtdivizi de capacitate dramatică atît.de irezistibilă, cine va mai pfofetiza·moartea teatrului ? Şi cum s-ar putea să nu producă ? Teatrul e o funcţiune naturală. . ·

Criza era şi este încă, mi se pare, dar în altă parte. Dezgustul de teatru era, în realitate, dezgustul de academismul teatral, de pati:Jsul rînced, de con>1enţionalitatea idioată a miscărilor si a declamatiei. Iar miscarea si declamatia influenta producţia dramatică liter.;,ă. Drama b'urgheză dmînea 'un avorto�. Ba!lche;ii tragici.şi contesele de teatru vorbeau şi se purtau ca Cezar şi Cleopatra; - şi în locul imperfectelor putem pune cele două verbe de mai. sus la prezent, pentru 1'.'ult� scene şi te�t;e �in lume. Era un cerc viţios. Se f!Oate face, aici� o aplicaţie libera a exclamaţiei Im Hamlet: ce e Hecuba pentru dînsul. Actorul mvăţa să se strîmbe după mpdele antice, trecute prin capul humaniştilor poetizanţi şi nenorocitul joacă pe un erou al lui Bernştein, cu reminiscenţe care se pretind de la ţipetele religios sălbatice din tragediile lui Eschil. Încet, Europa scapă de această curioasă. al:>rutizare, de care vechii greci_. desigur s-ar mira nu fără ironie. Germanii şi, încă mai energic, ruşii se izbăvesc acµm de această urîcioasă lîncezeală. Ce adevăr şi ce frumuseţe nouă sînt acum posibile, ne informează, exceptional, . l i . B I " � · ' · JOCU Ul U OV ..... . · , . · . , . . r ,, - .

* „Dimineaţa", 21 august 1931.

ISRAIL BERCOVICI

Jubileul lui lsidor Goldenberg

Ptiţin obosit de si:tccesele obţinute în cîteva ţări europene şi în America, dar mai cu seamă de permanenta tensiune fa care era supusă"existenţa unui slujitor al S<?enei evreieşti din Cauza activităţii ocazionale, fără perspectiva unei ·permanentizări, Isidor Goldenberg revine la BucureŞti să-şi sărbătorească împlinirea vîrstei de 60 de ani, dintre care mai mult de patru decenii dedicase teatrului1 şi cu aceSt prilej să se retr3.gă din activitatea scenică. A reuşit nurn'.ai în parte =- adică a fost doar sărbătorit - căci, dacă el era dispus să se retragă din teatru, teatrul nu era dispus să renunţe la el. „ Chiar sărbătorirea a întîrziat puţin, ea avînd loc cînd sărbătoritul împlinise deja 61 de arii. Momentul a fost marcat de un festival.

·La sărbătorirea actorului şi directorului Isidor Goldenberg, Teatrul Naţioo nai a fost reprezentat prin actorii Constantin Mărculescu, AL Ciprian, Ion Manolescudi prin scriitorul Tudor Muşatescu, inspector al artelor, . . Alexan ru Mavrodi, directorul general al teatrelor, a trimis o scrisoare entuziastă sărbătoritului prin care-l anunţa că regele îi acordase „MerituC cultural clasa a II-a" pentru cei patruzeci şi doi de ani de carieră neîntreruJ?tă. . . . De ·asemenea, sindicatul artiştilor rom�n_i a _ ţinut să-şi_ exprime- admiraţia

pentru munca lui Isipor Goldenberg pe tărîmul artistic. , ·' , , " . ·

Cuvîntări despre teatrul evreiesc ·Şi despre . repertoriul . trupelq� române şi evreieşti de pe vremuri au rostit scriitorii Barbu Lăzăre_anu şi Iaco.b Şternberg.

La reuşita festivalului şi-au dat concu�sul cîntăreţîi Florescu, E. Algazi şi Georgeski de la Opera 'Română, actriţa Leni Caier de la teatrul „Maria Ventura", actorul Ion lancovescu din partea teatrului „Regina Maria", Sevilla Past_or şi Ema Siegler din trupa „ Teatrului Liber", umoristul Ion :Pribeagu, tenorul Dorei Liveanu şi compozitorul H. Schwartzman. Demonstrînd şi de data as.ta multiplul său talent, Isidor Goldenberg a dirijat admirabila Uvertură la Sa

. qificarea

lui !sac de Avram Goldfaden. . . . . . Const;;ţntin Nottara i-� adresat µrmătoafea ş·crisoare: ' · - -

„Iubite Coleg, · · · . · · · · Ar adus în cariera ce ţi-ai însuşit partea d-tale de contribuţie artistiCă, plină

de muncă, iluzii, de vigoare, de abnegare şi de jertfire pentru ca Teatrul Evreiesc să fie la înălţimea de Mare Artă, şi să meargă spre propăŞire, luat şi el în vîrtejul evoluţiei teatrale din ţara românească, în· care cu toţii am fost prinşi, cînd Renaşterea începu să se înfiripeze acum o jumătate de veac şi mai bine.

Nici d-ta nici noi de la Teatrul Naţional im ne-am prea bucurat, la început, de prea mari avantajii materiale, adeseori nici chiar de strictul necesar, şi·totuşi nu am cîrtit împotriva Vremurilor vitregi de pe atunci, fiindcă eram cu toţii călăuziţi de Idealul de Artă, sărp.înţă căzută sincer pe ogorul teatral, care a dat încet roadele sale, este adevărat, dar au fost sigure, şi nici descurajarea; nici nepăsarea n-au ·fost.în stare să înăbuşe expansiunea ei, şi a putut să reziste fiindcă a avut rădăcini adînci în sînul Naturii, în frămîntarea Sufletului Omendc, dîtld izvoare ale. Creaţiunii Lumii, . şi s-au afirmat puternic, pentru că tainele Artei Teatrale sînt coborîte pe pămînt din Înălţimi Misterioase. . . 154


Deş! te-�u Încovoiat ;iml�e nevoi, şi multe deziluzii ţi-au atins sufletul, te-ai : pu�t, to�şt, strecura pnn viaţă. Nu te-ai abătut din drumul pe care ti l-a croit d��mul Ş� dra&o.stea pţnt;u teatru, şi nu te-ai lăsat să fii ispitit de o. altă îndelet. ru�1r� m:i pozm:vă ş1 mai. frumoasă, ajungînd cu bine, la popasul care ti-a dat pnleju_l sa ser�7z1 4� de am d': teatru, care, dacă nu ţi-au adus, în decursul �remi� i:ev� dm bogaţt� Im Cresus, ţt-au îngăduit Însă să ai multumirea sufletească de a :te fi înfruptat d1".. er;tuziasmul a_dmiratorilor d-tale care0 au ştiut să-ţi aprecieze Naloa:ea tale�tulm ş1 �unea ce a1 depus pentru Propăşirea Teatrului Evreiesc. . . ; Îţi u.rez _sa te bu�.n de multă sănătate, să ai putere de muncă si de aci înainte . ŞI nu�ai .'.'01� bună ş1 1zbîndă să întîlneşti la toate. •

. . Sa tra1eşt1. · , 1

Luni, 9 noiembrie 1931.* Nottara

Trupe locale cu artisti din alte tări ' ' ' noi reviste de Iacob Şternberg

" ''

·. , Concomitent. cu trupa lui Bulov j6acă la Bucureşti trupa lui Boris Segall, ·.avmdu-1 pe,amencaz:ul Iacob �e�ht.zait drept star. • · · . ;, , .. �a!y P1co11: � d111:, ,nou pnm1_tă cu entuziasm la· Bucureşti, Iaşi, Cemăuti, . j:h1şmau. Apar1ţ1�le e1 impre�nă cu Iacob Kalich şi Aba Elştein ca dirijor atr�g ::iin ,n�meros pubhc. Pr�sa scne despre ea în mod elogios ca despre un fenomen ;artistic. . , Ma_ly Pico"., cînt,ă, dan�"":z.ă, �n�erpretea�ă tipuri, rîde şi comuni�ă rîsul, are „p�gen ... u1�a�e, . �e. 1ndu1oşeaza ş1 1araş1 te zbuc1uriiă, cu . o freIIezie uimitoare. Jon-1&eaza fara n�c1 un efort cu toa�e gamele expresiei".** , · , În,acelaş1 an, la „Teatrul 1:1ber", trup� de operetă condusă de Moris Siegler,

.; �vmd m f�nte pe subreta Sevilla Pastor şi pe·primadona Ema Siegler, obtine în ;fieca�e seara, cu opereta Negresa, un succes formidabil, care stimulează t,-;,pa să prezmt': operet� respectivă alternativ cu o altă. operetă, de asemenea de mare rpopular1tate, Pazatzenliebe. :, r J?�pă o pauză de do! ani, timp în care a colindat Polonia, Let�nia si alte rări piptivm? P<;5te tot J?ubhcul cu glasul său armonios .şi·cu arta lui inco'm arabilă . · de a �ec�ta Ş! poves�, Grossbart se află iar în Capitală, unde oferă în safu Tea-,ţrulu1 Liber un recital. . . "

,:::. . "Oricît ne-am �t:ădui, nu g�sim. ��resia adecvată acestei arte - scria E. Mar-· gh1ta:. Grossb�rt nici nu decla�ă,,n1c1 n� re�iţă, nic� nu povesteşte, nici fiu cîntă, /otuş1. e ceva d1r; toate acestea m s1mforua Im de cuvmte si mai e ceva în plus acel .ceva de·nedefirut, care face să vibreze auditoriul. ' '

* "Rampa", 25 noiembrie 1931. ** „Dimineaţa", 12 octombrie 1931.

155

JSRAIL BERCOVICI

. , . I entru simfonia lui de cuvinte limba .idiş, I.'e care n-o He�z �r.o�sbart a a es r . . . h. ului lui Grossbart, puterea !Ul de expreî'.'ţele_ge .onş1c1ln�.fiDar mol .1ld1�:�alizT s'int extraordinare, înclt graiul în care ne sie, dicţiunea u1, i!leţea u1 „ . � · • „ ""* [ ,, vorbeste par' e de o importanţa mal rr:1:a· j · A I . ' ' ' ' y 'I . t n magician a cuvmtu Ul. , , ._•Iar Dr. grec I numeş e.u ' " g1"a cuv'1ntului• puterea miraculoasă D „ · • „ n03.stett ce·1nseamna ·ma ' . . · ·· " aca:vreţ1 sa cu " . ' . ' . . . f" " acom aniament al gestului ş1 al murucn, pe care o are �rta pu_ra a �icţm'.'11•. jr'.' a carfcterelor, a tragediilor vieţii ·reale fsi întru evo�a�ea.�al'!h�nan�a. at\1��!�1'mergeti de-I auziţi pe Herz Grossbart a a elanulU1 v1eţ11 ps1 1ce ş1Bn e � ; aproape tragică ·si cu un 'gest distrat el « Teatrul Liber ». Cu 0 igu_ra gfaba,l arabole d� poem� sau balade. deschide :un vol':'m de versunl , deb. a \e :�ud�clamatiile actoriceşti, că vei auzi o .. . Crezi atunci, sxectatoru e o işnu1 . . . . . .

• • „ . somnifere s1 anesteziante. . însirare ob1şnu1ta e sunelte m?artle, t ale' omului care enigmatic înceoe a ' D "z" 1 De a pnme e accen e , . .. f • ar ce surpn a . . . d a izvorî halucinante personaie vn, pe1saie

citi 0 pagină la care s-a opnt, prm .. d"" . . d . naie ale maru come li umane. . feence, eroi e epopei s'.'u per:o. ' . t cunostintă vreodată fiindcă au sens Autori de a căror e��s;enţa .i:uc� n-ai a�au Înc� ut' să a ară c;eatiuni literare, într�o limbă în care abia m am� .dm ,urma · P tat d1: Herz Grossbart, vadobîndesC, graţie miraculosul".1 cuvmt magic prolun, "torilor capătă viată plină !ori epice. Lucrur_ile neî!'suf!eţitf pent�. �onmnu �un . . ,

. de înţeles în infim ta v'.'rietate � e;:::��; 'magii speciale a cuvînt:U!Ui să�, gr�ţie Herz Grossbart �1�eşt1e, ŞI g • • . . " d" I cenei pe care. e asezat el ·cmd ' „

. bsolut ongma e a nuanţam, po m s .' . . ' . " , I" . u!'e1 arte a . , . d . , lume de personaie care se agita, ţipa, p mg, citeşte, e oc';'P.�t treptat�t�eptat : .0 e persiflează si totul învăluit într-ci filozofie îd se extaziaza, se entuz1asmeaza, s „. . .... . 1 . . . . _, . , . , r '· . " . " . d' , t legătoare a tuturor nnahtaţ1 or v1eţ11. . . · ' pes1m1sta,, t'.ag1ca �1 a mc l\;J.° a lauze al multimii fermecate de radioact1v1tatea . . <:=ţnd m�e�eaza ropo�ce:ă �ontinuă a o privi, tăcut cu o privire ce are C<;".� magic1�nu\u1, c'.'r"" de pe bia a�nci îti dai seama că ti s-au citit versuri, poeme' ŞI demomc ş1 tragic m �a, a . b 'd N. d" "** : . .

·

balad d · L k" Eliezer Stem a� e a ir. · d · · d· e e utz 1} . ·d·' f · . � - ·di"n Viln'a.· alcătuieste o tru. pă con usa e .· . u alt grup rormat m osta rupa ' . ' I T · I L"b • · .P · · Lh ' · • • · n si îsi înce e activitatea a „ eatru_ 1 er actoru �dia ;0�,il::..n.Je;;;,[� �=�ofier'de Lif�itz. Rolu.I timia: es1teTinteip·r'd-t cu 0'?m . if K �n reamintind de frumoasele vremun a e rupe! m �in�afI1�e��!d;ază d: miriune B .. Sadigur�ki, idar {'Aal; rolu�i �e5 d��= Nathan si H. Guttman, Dina· Komg, Ida Loven a , . ercov1c1, , . . . , z. Roim'.ta�;!·c��!r::�e��tivitatea cu Moara de David �ergel�ohn. ��s�n:b!ul a fo��d�ct pus la punct. Actoru) Iosif �amen. a a�t o creaţi� desavirş1ta, iar S"mha Nathan a creat un tip cehovian, trag1-com1c, phn de v:erva. , . . i Dina Konig în rolul ei drarr;ati� a ţost de;nnă ş� fără stndBenţe. S/n.t fJene�= naţi favorabil Noemi Nathan, Bemamm Saâ1gursk1, Avram ercov1c1, a o

* ,,Dimineaţa", 23 octombrie 1931. ** „Dimineaţa'1, 28 octombrie 1931.

156

O sută de ani ăe teatra evreiesc în România

wendal, Sara Ettinger. Conducerea muzicală a lui H. Schwartzman a fost în deplină ·armonie cu' textul -vorbit. Cronicarul asigură publicul că .spectacolele de acest fel confirmă cu vigoare ansamblului Kamen-Nathan titlul de trupă de artă". : ' După zguduitoarea dramă Moara, trupa Kamen-Nathan prezintă una din · cele mai bune comedii ale lui Şalom Alehem: Lozul cel mare. Analizînd calitatea comediei şi transpunerea ei pe scenă, presa remarca: „Marele talent al lui Şalom • l'(!ehem e pe acelaşi plan cu al marilor maeştri ai rîsului: Aristofan, Moliere, · Gogol, Caragiale. La aceştia, cu tot specificul lor pitoresc expresiv şi captivant, . p'ersonajele devin figuri universale, dar fîşiile de viaţă pe .caie ei · le « încon.· il.eiază „ se înalţă la general, la simbol. Iată cauza pentru care Şalom Alehem„ cel ·.mai ·caracteristic dintre scriitorii literaturii idiş, tradus fragmentar,în româneşte, ; s-a încetăţenit la noi, nu numai printre rîndurile finilor intelectuali, dar chiar în •. pătiirile cele mai largi de cititori români".*· •

' '' ·Regia a luat gluma lui Şalom Alehem în serios, străduindu-se să redea toată · cascada rîsului sonor, duios si liric al umoristului. · ., '. 'Pus în scenă după regia' lui Iacob · Rotbaum, un adept al teatrului sintetic, Lozul cel mare a fost un spectacol colorat, vesel şi dina'mic.

· •· Un succes. deosebit a înregistrat în România şi Ludwig Satz, .rivalul lui : B'ulov", cum a fost numit. După faima cucerită în America, apoi în turneele sale ii� la Paris, Londra şi Varşovia; după succese remarcabile în teatrul de limbă engleză, Ludwig Satz vine la Bucureşti şi prezintă cu o trupă locală trei piese din i'epertoriul său. · ' ·

· . · · · '' Spectacolele s-au bucurat de succes şi datorită elementelor talentate pe care le-a întîlnit la Bucureşti: Manya Pincus, Noemi Nathan, tînăra Paula Walter, Ida Lowendal 'şi actorii S. Nathan, Beniamin Sadigurski, Ş. Şmilovici, Avram Ber. /;bvici şi Ş. Schonbaum. Cele trei piese s-au jucat de. cincizeci de ori în cele trei · ltni cît a rămas trupa în Bucureşti.' Aceasta a întreprins apoi un turneu''în ţară, .după care Ludwig Satz a plecat spre alte capitale europene. · · · · · · · '' Încă nu se stinsese bine ecoul succeselor lui Satz şi bucureştenilor le-a fost prilejuită o nouă emoţie artisică. Pentru scurt timp a venit în capitala României 'Moris Schwartz. . · . . �E o elementară datorie colegială şi o nevoie culturală - scria Iacob Ştern� )ierg - să profilăm publicului de a.ici această personalitate atît de sonoră peste i;. . · ' ' ' ' ' ' ·ocean. 1

�„., România, care este alma mater a teatrului idiş, creat aci de Goldfaden; nu •pbate ignora· cea mai mare întruchipare a creaţiei actoriceşti şi regizorale pe acest ·�rîm - Moris Schwartz fiind figura cea mai strălucită de la părintele teatrului . l • .... ' ·:evreiesc incoace. . . �. Pe scena T ean;ilui Evrei":'c de A<0 din .N � Y o�k, « T ea�rul Moi;is S;h�artz „, creat acum 15 am, s-au permdat toţ1 _confe11 artei dramatice evre1eşt1, dm care .vom pomeni numai pe Baratoff, Bulov, Ludwig Satz, Schildkraut, Ben�Ami. ·

* „Dimineaţa", 25 ianuarie 1932.

157

' I' ISRAIL BERCOYICI

, După cum nu există un actor de marcă fără a fi trecut barierascenei lui Reinhardt, tot aşa, toţi artiŞtii vedetă ai scenei evreieşti au primit botezul lui Mpris Schwartz.

' · Moris Schwartz e un emisar al spiritului c�eator evreiesc modem şi vine în

mijlocul 'nostru, din păcate numai pentru două seri, 'dar cu o misiune. S-o pri-mim şi să fim la înălţimea ei."* . · · , · , ,

. Şi, bineînţeles, aşteptările n-au fost dezamăgite. După'cele două seri A. Muqte scna: . , . : · · · · . ' „ -

· „Dl. Moris Schwartz e din tagma marilor actori, care d�toresc,enorm inteligenţei şi trudei artistice. La aceştia arta .aduce victoria, .admiraţia şi gloria. Cînd apare la rampă e mare distanţă între d-sa şi spectatori : dar lupta începe, îi apro-

• • • „ " ........ p1e �1-1 cucereşte. - � , . . , , , , . · ' '

In anul 1933, actorul Mişa Fişzohn, originar din Rol)lânia, provenind dintrco familie de actori, în a cărei trupă şi-a făcut debutul în ,anuU 903, după ce dobîndise o remarcabilă popularitate ca actor, dramaturg şi ,regizor la Mpssova, New York, Londra, Varşovia, vine la Bucureşti să-şi sărbătorească, la sala ;,Baraşeum", treizeci de ani de activitate pe scena evreiască. În rolurile principale din David Golder după Irene Nemirowsky,, Prostituata după Victor Margueritte, Sanin, după Arţibaşev (toate dramatizate de Fişzohn) şi Omul <f,in, popor de Gordin; împreună cu soţia sa, Vera Zaslavskaia, înregistrează un adevărat triumf. Arta sa interpretativă era, de altfel, demult cunoscută, încă din i 922; cînd a dat cîteva spectacole în sala „Eforie" şi l-a impresionat atÎt de puternic pe Victor Eftimiu, pe atunci director al Teatrului Naţional, încît,ac�ta l-a solicitat să joace un matineu pentru actorii.români. , .- .

· , ·

Cu o trupă bucureşteană, Mişa Fişzohn joacă la Teatrul Nou: Femei în no,apte, o lucrare. dramatică de mare efect, „care face pe spectatori, să freacă prin toate gamele sufleteşti, de la voioşie la lacrimi", piesa prezentÎnd tragedia unor dezrădăcinaţi care cad victimă viciilor. , Cu el joacă actorii Şmil Şmilovici, :Beniamin Sadigurski, Sidor, Mişa Bernştein, Zalman Kroin, Avram �erlmuter şi artistele Neli Sybel, Betty Sega!! şi Agni,a Bogoslava. , · , · , , ,

I.a .Jigniţa" Iacob Şternberg reia, cu concursul trupei Siegler, genul revuis" tic. În revista Musafiri bineveniţi, scrisă în colaborare cu Mose Altman, autorii urmăresc fo acest gen - ca şi în trecut - un efect mai,coinpfex, 1\1,�i prelungit„ capabil să perpetueze reflexul umorului şi emoţiei ce se degajă din fiece scenă prin cuvînt, muzică şi plastică. Colaborarea lui Iacob Şternberg cu M. Altman, M.H. Maxy, Floria Capsali şi cu talentatul compozitor Max Halm a dat ,rezul" tate excepţionale. T�pa Siegler era, de nerecunoscut. Mai cu seamă, calităţile. Seviliei Pastor, înzestrată cu mari resurse actoricesti, au fost scoase în evidentă. E revista în care Sevilla P�stor lansează vestiteleper�onaje şi şlagăre: Gr�ta Gabroveni şi Viciul blond .. S-au mai rem.arcat Doly Nachbar, Ema Siegler, Samuel Kosovski, Ella Silber, Muni P�stor şi Avra!I)-,Bercovici.

158

* „Dimineaţa«, to iulie 1932. ** „„Dimineaţa", 12 iulie 1932.

O sută de ani de teatru evreiesc în România , � , , Încadrată într-un ansamblu cu exp · t" J - · d" „ ·· ·

· · j=j�r!'.ci�;c a<l:ţ��;:i��!l��;��Gt<l:1

�ar�n :�r,�:n�i�i'<l��i ' lăs

, a� o bună impresie în 1934 ye scena teatrului �:�.:;:ir:, Y ia Pototz1 kaia a a Im Iacob Gordin Mirale Ejros. , " . • m cunoscuta ucrare

�miu-la

durmp �t, lad.JLig_rub·_ţa", cunoscutul actor a�etican Beny Adler cu melodrama e rnos e 1 1n. · · .

El a avut norocul unei trupe bine u I d" AdeL.la Lerescu� Solomon Friedman, Car�las�eÎ1!r�i�;.,,:1�:be rau remarcat:

· • · a scurt timp după succesul Adi ' · · e ·

,· ��:�1;;; �:o��·��i��!!.t:�a :��!�r :�vistă �� r::ez�;t1�!:�;:'1c,n!o: .;:� · s-a dov�d1t un artist desăvîr ·tg, _ . , �p7rsodnaiul pn.nc1pal �I revistei, care . . rf

. . , . _ş1 ! s a situat 1et1ţa e numai ,12 aru Seidy Glii k, care, „pe ect mtrata m d1sc1plma scen1"ca,· nu a d t . , . . c · · · • a ocazia m tot timpul

, ::i:�ţ�i�ti� ;;�;bui�:eî:;:•: ��d�::e a!tceva d:cî� u�' foarte puţin 0bi;��i� . �cto�i încercaţi travestiti în copii mica Seidym G'f�zk1 s1.m1lare. sedioacă �e �t�e tot timpul izbut" d ' · i ·

, uc a JUCat s1 a ansat mdrac1t \>lou Lift Boy. Sp��t�c�hijd�l� «iJg!os;ilui său �a!e1'.t,fi· să �ea ;iaţă întregului ta-p. entru mica Seid1 Glu""ck 81· • - igf�iţa » '!'.'.'nta sa Ie vazut. Dacă n-ar fi decît

·. . . Y . , 1nca e su 1c1ent. � «' c�

,ph.�l Şternberg-Altman prezintă o nouă revistă Stafide si migdal A d ' 9orun e ş1 costumele schitate de M H Maxy .Cî ' I . · . e, m e-

R · M H I ' ·

· · · mtece e rev1ste1 create de Ell · 9:U�<l:��ă d:Criti'��:ct'::i�i ş;;�!ir� ��::: t� ��b��C:�a c:f�aJ:!; Revista � c\'�s�td��u:�aÎ�I�i'J 1! este marcată �e _apariţia �nefpersonalit:J a�istice de 'i!i�": E vo�ba de Hayele G��b:�.o mem ra a pnme1 formaţii moscovite „Habi-:

I ·�tăpd�nă pe sce�ă -. scria croni2arul Liviu Floda _ a jucat si •

,' r<?r uri e i_n repertoriul ei. Le-a jucat cu estul . . " ngura to.ate :tliilor, cu modulările trupului cu fi "b(\l. ' ':" pr!vu:a,d7'1 mcordarea mus-. · 1. ' ex1 1 1tatea 1nter1oara in car " · d ');llllUn.e_rep icele celorlalte personaje. Mai multînCă · limba art' t . He.

aul ţ1Gşrutb, e n-au priceput-o de • f · · , · . · 1s e1 aye e ro er a'ită a i"ocului ei bo c�� ,Noa_rta�opsutţnm1·m1. eDn�� nu n,

;imai aceştia i-au Înţeles superioara · ·· ·h

.l !? · 1' i m sa a care să nu h" " d" • · q� 1 or, din expresia Jpr din mimica f t . . d. I !)Tg' icesca m s_cmteierea ce, ar fi trebuit să cu dndă un r · b . e „'." şi , m vo u 1 itatea corpului, tot ceea ţfl�i că în afară de !orba rostit�°:i %�1�ili!e�;��:.:�J0<l t•ta s: datore�te f�p-'�ta, arta Hayelei Grob'er conStă tocmai într-O . - . ...e e ic�t ş1 armonios cin":' ,�ă mai mult decît un întreg vocabular �a ·1·

superba transfigurare care expri-. . M . d 1: mi iar. ', • a1 presus e orice formulă de limb · · ' · · • . <:;rober vorbeste pe întelesul tutu ai - mterp�etarea nemtrecute1 Hayele

· J�, N -·

'

: ror, cu puterea artei sale scen1"ce. · . . uma1 asa se expl • • f , · , , 1-�Sdă cu cea' mai vie e:o�� nl·��uf::U�� sintgulr spect.ato� în sală carţ să riu urmă-. . na a acestei atţ1ste". **

* Liviu Floda în Cuvîntul Jibe ... · 44 . ** c „ I

lib ':c , r , nr. , 8 septembne 1934. „ uvmtu er , nr. 19, 16 manie 1935.

159

r '

' i

!SRAIL BERCOVICI

. La cercul „Unirea" publicul a făcut cunoştinţă cu µn artist înz�'.s�r�t �u mar! di;ponibilităti: Leibu Levin. O nouă manieră de interpretare a poe:i:b'.'t-�i:ozÎI evreiesti i-a Permis lui Leib.u Lev:in să-şi dea între�g� măs.ură a s_en�1� 1 1taţ�1 �a e artisti6e . . Trecerea de' la „spunere" la „cî.ntec", ... s'!bl�n1erea c� o m�m1ca precis� au fost realizate de el cu o siguranţă de �rtlst. d�savirş1t. .

Î f . f te în acelasi an · atrage atenţia pubhculu1 S1dy Th�l. .n runtea trupei orma. din Adolf Treffner, B. Rintzler, L. Fachler, L. Levm ŞI M. Goldenberg, ea rre: zintă o serie de operete melodramatice: Comedianta, Domnzş�ara face cariera, Urke Nahalnik, Beţivana, Ultimul da� şi O inimă sentimentală. Cu aceste spect cole Sidy Thal·pleacă.si în turnee pnn ţară. Ea va cunoaşte ma��a popularitate si mai cu seamă va îriregistra o ascensiune artistică o d�tă cu apar1ţ1a sa in specta-�olele regizate de Iacob Sternberg: · ·

l ' p 1 B ff S re sfîrsitul an.ului,-�a o „lovitµ:ră de teatru"' �pare mare e a7tor au . arato . _ acforul ca're abandonase 0 carieră medicaţă în favoare: scenei --cu o mterpretare nouă, personală, a piesei lui August Stnndberg Tatai. _ � , .

. . ·

„ca-să rezum concepţia me_a, voi �ncerca să _fac o par�;.la intre interpretare� aceluiaşi erou datorată marelui. trage�1�n Pai:� VI/ e11ener ş1 mtre aceea cu care ma voi prezenta eu în fata dumneavoastra m asta seara. . . .

. . . h . In timp ce wr eg�ner a rămas consecvent' atmosf7re1 strmdJ:erg1e�7 su� '.e, cu ărtile-i miso6ne si s-a situat psihologiceşte sub influenţa filozofiei pes1m1s-p

' · Ott w'e·n1·'n'ger ad1' că în cadrul acelui « Geschlecht und Charakter », te a unui o 1 - . . . .f · · - 1 · • eu' am căutat să scot erotil ·din Coşm3:rul �cestei atmos ere ş1. sa- si�ez. nu i�.

« psihologia » lui, ci în mediul în care � trăit. . . . . . f : , ;. „ .: Astfel interpretarea mea este lipsită de acel �1mb?hs� de care su .era e_r01� · db · · ni' r-11·m· potrivă îl i'oc pe planul unui realism m care. se ev1.denţ1aza strm erg1e · '-' ' · . h - d · ..,. "l îrlă si aS ecte de: comedie din ·ambianţa mic-burg .eza a ramei . .J.. a_ta met;t e un �opii' ma�e şi slab căruia îi lipseşte, în lup:a pe car� o duce, un Sl�tem nervos " * ' · j matur . · T 11 · C' d L "k · Marele tragedian a mai 'jucat Hinkemann �e .Ernst. o ery irpe . e elVI ', .

piese cu 'care a în:creprins turnee în toată ţara, fasmd o impresie �e demt:\· . . ' . . „Îmi amintesc _ scrie poetul Iţic Manger - de acea �p�ca e stra uc1�e a. · · 1 · r·ei'es· c Îilll' affil· ntesc mai ales de turneele doctorului Paul Baratoff. La . teatru m ev · , , „ · · 1 · S · db · Iasi a 'ucat îri fa�a unui public cu totul nepotnv1t pe�t� �1e�a. m . trm. . erg

T�tăl. )Parcă văd �i acuma grădina arhiplină şi ochii schp1to;1 a1 i;me�1lo; şi,t.m:r , relor: Nu stiu da'.că publicul spectator a înţeles problematica p1ese1 _lui �tnn -,

, berg dar ;tiu ph!cis că jodul lui Baratoff i-a plăcu� fo.ar:e �uit, deşi la mc�put, spec�atoril erau foarte sceptici. Nu-şi puteau înch1.P'·" ca un. dpctdr poa.tebuca teatru. Teatrul e o treabă pentru.art!şti_ş! pentru. artiste, n� pentru ocbon.

d ac

torul trebuie să aseulte bolnavul Sl saci presene o reţeta. Multe vor e, 1 d t� felul, circulau pe seama ?actorului care �r�a să joace.t�atru. Dar du

,t �e .e: _

treilea act al piesei, pubhcul a fost pur ŞI �impiu fasc�nat. Un grup e t1per,1,,m drăzneti patrioti ai teatrului" s-au repezit spre scena„ . > ' " >

' "' Dintr-un interviu acordat zi�lui „Dimin�aţa", 4 decemb�ie1 �35.

160

O sută de:ani de teatru e'vreiesc în România

laşul, leagănul teatrului evreiesc, îşi avea felul lui de a-şi exprima admiraţia ·,pentru actorul sau actriţa care-i plăcea. Pare-se că pe atunci nu se cunoştea obiceiul de a ofei flori artiştilor. Dar unii spectatori îşi exprimau admiraţia într-un ·mod mult mai simplu şi mai cald. În faţa teatrului, trăsurile aşteptau să se termine spectacolul. Una din acestE trăsuri aştepta « vedeta » s-o ducă la hotel. O parte din « patrioţii teatrului » SE ·-repezeau spre sce·nă, ca să aştepte pînă ce « Vedeta » se va demachia şi-şi va lepăda hainele în care jucase, iar cea de-a doua parte a « patrioţilor» se repezea la o trăsură, unde aşteptau să apară « el » sau « ea». Deshămau caii şi se înhămau ei la trăsură i:a să ducă la hotel, cil paradă, artistul adorat. Cei care aşteptau în faţa ·scenei aveau de pîndit momentul cînd interpretul preferat ieşea din cabină, ca, fără multe formalităţi, să-l ia pe sus si să-l urce în trăsură. Dacă s-a întîmplat să fie Clara Y ong, sau, mai tîrziu, Maly Picon, « patrioţii » n-au avut probleme. T:e-au luat pe sus şi le-au urcat în trăsură. ·

Cu Baratoff nu le-a mers aşa uşor, pur şi simplu pentru că el era greu. Era un băr.bat înalt, robust, cu greutate. Doctorul Baratoff a jucat mulţi ani pe scena rusească. Idişul lui era cam chinuit, cu accent rusesc. Abia după revoluţie şi-a adu_s aminte că esţe evreii. A părăsit scena rusească şi a început să joace în idiş. Cînd a apărut, « patrioţii teatrului » s-au repezit la el. Nu i-a speriat nici înălţimea ltii, nici greutatea lui, vorba proverbului: « Dragostea mută şi munţii ». Doctorul i-a captivat cu jocul său iar « patrioţii » l-au îndrăgit în cele cîteva ore de joc. , Cînd « patrioţii » au vrut să-l ridice ca să-l ducă pînă la trăsură, Baratoff le-a �pus: « Apreciez entuziasmul poporului evreu, dar, dacă mă ridicaţi pe mine, poporul evreu va căp,ăta hernie „ . » · ,j : Era pentru prima oară cînd « patrioţilor » teatrului evreiesc din Iaşi li se în. tîmpla aşa ceva. La început au rămas dezorientaţi, dar după o clipă s-a ivit şi so. ,)uţia: doctorul a mers pe picioarele lui pînă la trăsură, dar trăsura au tras-o, . totuşi, « patrioţii » pînă la hotel. Mai exact, unii scau înhămat în faţă, iar alţii au · împins trăsura din spate. O mică schimbare, dar tradiţia a rămas tradiţie. Toate acesta par anecdote. Dar nu sînt anecdote. Eu însumi am vizionat spectacolele din turneele lui Paul Baratoff în România si am fost de fată la cele relatate".* . · ' ' După un turneu de succes în cîteva mari oraşe ale Austriei si Poloniei, trupa Siegler revine la Bucureşti în 1936 şi prezintă la sala „Roxr" trei „operete" . evreieşti: Mazel Tov, Moştenire cu cîntec şi Beţivana. Din trupă fac parte: Erna Siegler, Samuel Kosovski, Muni Pastor, Boris Lidin, Marcu Zolotaref, Avram Aş, Roza Siegler, Ella Silber, Raşela Kosovski, Leon Riegler, directorul trupei, M�ris. Siegler şi ini;erpreta .rolu�lo� i,:rincipale, _Se:villa Pa�to_;. În repertoriu� affilntlt talentata artista „osc1leaza agil mtre drama ş1 comedie, mtre bufonadă s1 moment de sfişi ere sufletească." Criticul A. Munte este entuziasmat de jo�I , artistei şi se exprimă astfel referitor la ea:

"' Iţic Manger- Introducere la Idişer teater in Eirope tvişn beide veltmilhomes-]ewish thea� tre in Europe between the two world wars, editat de Congress for Jewish Culture, New York, 1968, . p.8-9.

161

ISRAIL BERCOVICI

„Am avut un bun prilej să constatăm că tale!'tul d-nei Pas_c'?r e bogat în fatete. Subreta sprinţară şi comică e dublată de actnţa de compoz1ţ1e care struneşte trînele inteligenţei cu un puternic temperament. . . • .

D-na Sevilla Pastor nu numai că are belşug de _talent, dar şti� �1 sa Joace. � ? actrită de fineturi care relevă 1nuante cu un gest discret, cu o pr1v1re tangenţiala cu �odularea' tre:Uurată a glasului; cu punctarea neosten�ativă a amănuntul�i. D-sa se plimbă .în voie între comedia bufă şi drama zgudmtoare, făcînd pe as1stenti să împletească rîsul cu plînsul". *

"cunoscutul actor Herman Yablokoff, multi ani presedinte al sindicatului actorilor evrei din America, a publicat două v'?!t{me i;iasiv� de amintir! inti�late Mit idis teater arum der Velt (Cu teatrul evreiesc pnn lume). Unul dm capitole este consacrat turneelor sale în România. .

Oamenii de teatru au o vorbă: « În orasul ăsta se mănîn,că teatru cu pî1ne ». Cee� ce înseamnă că, dacă vii în acest oraş, t� poţi aştept: l.a o primir� călduro�să. Vorba aceasta se potrivqte tuturor o;aşelor din Romai:ia un�e "'.''stă �o�:ctlvităti evreiesti. Pentru evreii din România teatrul e o necesitate y1tala, ,ca ŞI punea cu c�re te hrăneşti. În 1930, cînd am ajuns acolo, se j�ca teat� evreiesc I.a. Bucuresti Iasi Cernăuti Brăila Botosani Roman, Focsam. Unul dm cele mai important� c�n'tre era o�;şul G;laţi. La Galaţi a. avut l;c prei;n_iera pe pia� mo.i;idi�l � operetei istorice SticrificaYea lui lsdc, pusă în scenă ş1 JUCată de autorul ei �1 fondator al teatrului evreiesc, Avram Goldfaden. .

· .

Misa Fiszohn si cu mine ne-am început turneul la Galaţt. Eu aveam sent1-mentuf că jbc în f�ţa leagănului teatrului evreiesc. M;>ris Si:gler er: dir�ctorul trupei cu care am jucat. Era un bărbat frumos, cu _un par �es şi_ c:eţ. Facea 1n;pre: sia unui director de teatru vienez. Trăgea tot timpul dm pipa. Avea o ţmuta demnă, de gentleman. Soţia sa, Roza, o ac_criţ.Hrumoasă! fii.cele_ lor Ella'. S�illa ş! Erna, ginerele lor, Muni Pastor, soţul SeVIlle1, precum ş1_ce1lalţ1 membn_ai trupe! aveau un deosebit respect pentru Siegler. Mum Pastor, g1�e;ele, a �evemt c:l mai apropiat colaborator al său. El juca în trupă, dar în acelaşi timp îl aJuta pe S1egler în administraţia teatrului. Cu �ulţi ani în urmă, Mo_:is Sie_&ţer a făC\1t tllrnee În România şi a « jucat » de unul smgur întreaga opei;eta Sacnjtcar�a lut ,f sac. . .

Din trupa Siegler mai făceau parte: Moşe David Maherovski, Sega!, Ha1m ş1 Roza Guttman Samuel Kosovski · tînărul violonist Marcel Kreisler conducea orchestra. Cha;lotte, fetiţa Ellei, a;tualmente cunoscuta actriţă Charlotte Kuper din New York, juca. rolurile de copii. .

Trupa Siegler era în�răgită pes�e tot un�e·juca, nu nu�a� î� Rof!1�nia. Favi:rita şi punctul de atracţie al trupei �ra _Sevil!a Pastor, o tmar� actr.iţa talentata, frumoasă, zveltă, graţioasă, care cîşt1ga imediat dragostea pubhculm _spectator . .

Turneele noastre în România s-au bucurat de mult succes. Am JUCat numai piese noi. Noi ca tematică si ca montare. Cîntecele pe care le-am cîntat eu au fost imediat prinse de public �r au devenit populare. . . .

Trupa s-a dovedit a fi parcă turnată pentru piesei� repe:tormlu1 nostru. Majoritatea actorilor erau tineri şi era o plăcere să lucrezi cu e1. Rezultatul a fost că spectacolele noastre au avut mare su�ces. . · - ,

* „Dimineaţa", 14 decembrie 1936.

162

O sută de anfde teatru evreiesc în România .

. 1 :Yrebuie să recunosc însă că publicul nu a deshămat caii să se înhame în locul ' ilor la trăsură, ca să ne ducă pînă la hotel, aşa cum era moda pe atunci. . , : . ,Eu a'.m apărut în rolul principal din Paiaţa şi Mili.onarul săracîn care Fişzohn

· .. a jucat rolurile de caracter. În schimb Mişa a strălucit în rolurile principale din ,J)umnezeul răzbunării de Şalom Aş şi în Pomul cunoaşterii de I. Gordin, în care ;eu am jucat rolurile de caracter. În felul acesta ne-am împărţit şi alte roluri din

. ;repertoriu. Spre norocul notru, sau al publicului, cît am jucat în România nu a ;plouat. Ploua dimineaţa şi după prînz, dar seara era senin şi luna strălucea pe cer. .N-am fost nevoiţi să ne grăbim să terminăm mai repede primul act, din pricina ivremii, căci regula era că, dacă plouă după primul act, nu se mai dau banii înapoi. · Perioada pe care am petrecut-o cu .Mişa Fişzohn şi cu trupa Siegler în :România a fost cea mai frumoasă din cîte am petrecut în lungile mele peregrinări -.cu teatrul evreiesc prin lume".*

În cartea ei Main veg alein (Drumul meu de una singură), publicată în 1968 în Israel, actriţa Hayel� Grober dedică şi ea un capitol turnţului în România.

„În anul 1935 am primit o invitaţie pentru a face un turneu în România. Invitaţia.era ispititoare deoarece România avea faima că are cei mai buni spectatori de teatru. Mari actori ,din Europa şi America plecau să joace şi să dea specta

, cole acoh În România se juca teatru tot anul. Iarna în sălile de teatru ale oraşului, iar yarfl în grădini. Nu er�u ocolite nici cele mai modeste tîrguşoare. Dacă într-un tîrguşor nu era sală de teatru, se juca într-un hambar înjghebat din scîn-' quri. Bătrîni şi tineri alergau la teatru. Multe legende s-au creat despre publicul spectator din România. Actorii povestesc că, atunci cînd se anunţau două specţa�.ole în aceeaşi zi, spectatorii veneau la matineu cu un pacheţel cu mîncare şi

. fămîneau şi pentru spectacolul de seară. . · , Invitaţia. de a veni în . România am primit-o de la cei doi scriitori aflaţi în · fruntea teatrului, Iacob Şternberg şi Moşe Altman. . · 'Mi-am început turneul la Bucureşti. Aici 1-âm cunoscut pe frumosul, deli. catu\ şi talentatul poet şi regizor Iacob Şternb.erg. Şternberg-Altman era pe atunci · o « firmă » celebră în România. Ei au introdus în România în limba idis un teatru· �istic de rev:ist� A�bii au scris text� pentru �sem�nea reviste, dar· Şternberg · era acela care regiza. Altman era orgamzatorul financiar, Iacob Sternberg a regi-zat de multe ori si în teatrul românesc. ' · 1

.. îi; ti�pul cejo; pati;i luni şi_ tu�ătat� �t am stat � România am jucat de 29 de on, ş1 singura, 1n rec1talur1, ş1 1n « revista », cu toata trupa. � .De la juffiătatea n_opţii călăto.re�m� ziua dori:neam şi în fi�care seară jucam în alt o;aş. Peste tot săhle erau arhiplme, dar eu ş1' Şternberg nu ştiu cum am ieşit teferi . . . · ·

· ' . . Iacob Şternberg mi-a devenit apropiat şi drag. Era un om spiritual si creator. Într-o seară am intrat împreună într-un cabaret. Îi plăceau mult doin�le româneşti şi a vrut să le cunosc si eu. Mi-a vorbit în seara aceea despre teatru si m-a fă. cut şi pe mine să vorbe,sc despre « Habima », despre Stanislavski, despr� Vahtan-* Heiman Yablokoff:Arum dervelt mit idiş teater, New York, 1969, voi. II,p. 109-117.

163

ISRAIL BERCOVICI .

gov. 'Păcat că n-am stenografiat discuţia aceea. Şternberg a vorbit despre teatru atît de colorat, atît de inspirat şi cu atîta fantezie! . '

, Cele patru luni şi jumătate pe care le-a.m petrecut. cu Şt�rnberg în Româma au ·constituit pentru mine o perioadă de înălţătoare sp1rituahtate.

Am luat trenul cu care m-am reîntors la Paris o zi înainte de data anunţată pentru plecarea mea. Atît eu. cît şi Şternberg am vrut să fim singuri la· gară. Puţină lume pleca spre graniţă în acea seară de primăvară. Peronul era ap:oape P':'stiU. Cînd. trenul s...:a pus îii miŞcare, Şterllberg, cu ·mîna tremurîridu-1 ·uşor, ş1-a scos p �lă'ria ş�, tăcut; em<;>ţiona� a cobo�·ît di_n va_goll� Cu ·inima strînsă am p:_iv�t din ultimul vagon cum dispare m zare silueta solitară. Care a fost forţa sau slab1-ciuriea care nu !�au lăsat pe Şternberg să plece 'cu mine ! ? . . . "* · · .

, Iacob Şternberg a rămas pentru că avea în el forţa nec"':'ară �e a rămîne pe poziţiile demo.eratice, în lupta împotriva întunecatelor pute:1 fasciste, care deve-neau din Ce în ce mai agresive. .· . . .·

·

Probabil că a şi' pre5imţit că se va îndrepta spre sfîrşirul urieia din cele mai fertile perioade teatrale din viaţa sa. ' ' ' ' .

Mai 'trebuie amintit un amănunt. În iunie 1933 s-a constituit Comitetul National Antifascist din România, care îşi propunea, prin Chemarea sa; lansată în !�na iulie a acehiiasi an; următoarele: „strigînd în jurul acţiunii antifasciste pe toti cei care lucreaz'ă cu bratul sau ·cu mintea la orase si sate, vom putea stăvili în R�mânia triumful unu.i cur�nt care poartă în el ge�m'enul de distrugere a tot ce este izvor de muncă şi gîndire. Cu acest ţel chemăm la organizare temeinică şi luptă nesovăitoare". ' · .

În a�ul 1973, la împlinirea a patru decenii de la crearea Comitetului Naţional Antifascist din România, ziarul „Scînteia" a amintit, printre altele: „Reunind în rîD.durile 'sale reprezentanţi ai celor mai diverse clase şi pături sociale, Comitetul Naţional Antifascist avea în conducerea sa personalităţi marcante· ale vieţii puc blice şi culturale, între care Iorgu Iordan (preşedinte), Petre Constantinescu-Iaşi (vicepreşedinte), Victor Gherasim (secretar), Ilie Cristea, �atei Socor� I. Mironescu, Barbu Lăzăreanu, Radu Cernătescu, Tudor Bugnanu, Constantm Motaş, Iacob .Şternberg, Cicerone Theodorescu, Constantin Lucreţiu Vîlceanu, Sandu Eliad, Ilie Stănescu, Ion Iliescu, Gheorghe Popa şi alţii.

Deşi supus neîncetat persecuţiilor şi hărţuielilor poliţieneşti, în decursul celor 18 luni cît a fiinţat.pînă la interzicerea sa, Comitetul Naţional Antifascist a izbutit să-şi creeze organizaţii locale în principalele centr.e ale ţării, a raliat în jurul său şi alte organizaţii .antifasciste - Comitetul antifascist al tineretuh1i şi Comitetul antifascist al femeilor - a stabilit o conlucrare strînsă cu organizaţii democratice de sine stătătoare, ca Frontul Plugarilor, Madosz-ul, Liga Muncii, cu unele partide politice ca Partidul Socialist Uni.tar. Comitetul Naţional Antifascist se configura astfd ca un factor de polarizare a mişcării antifasciste a maselor largi populare."**

164

* Hayele Grober: Main veg alein, Tel Aviv, 1968, p. 60-65. ** „Scînteia", 6-7 iunie 1973.


"'.' În ceea ce priveşte perspectivele ce se conturau pentru teatrul evreiesc din !fomânia .în condiţiile ascensiunii hitlerismului în Europa, e suficient să cităm $\.tvi:htele unui proeminent om de cultură: ,,Nicicînd_ nu am avut mai mare neV'gie de teatrul evreiesc ca astăzi - scria publicistul şi prozatorul I. Paner -în Gondiţii atît de neobişnuite, cînd nu este posibilă nici o altă activitate culturală. :· ar, în acelaşi timp, niciodată nu au existat împrejurări mai prielnice pentru un teatru evreiesc de calitate ca astăzi, cînd tulburările din Germania hitleristă au zguduit şi trezit pînă şi pe cei mai înzestraţi evrei asimilaţi făcîndu-i să simtă n:e'Cesitatea unor valori spirituale proprii. Astăzi, cînd sînt interzise turneele tru. 'elor şi artiştilor din străinătate, trebuie să ne bizuim pe propriile noastre forte. ".' Trebuie deci întreprins ceva. Cea mai sfîntă datorie a scriitorilor nostri a i{,i-litanţilor pe tărîm social, ca si a institutiilor noastre este de a lua în co�sicleratie a�eastă p�oblemă _ca pe una clin cele mai importante şi mai actuale".* ' · · Acttv�tatea lui Iacob Şternberg a devenit o lecţie vie despre misiunea socială a teatrului. '

Umbra galbenă - Comoara - lose Kalb '

_ , , În acei ani a v�nit din America la Bucureşti scriitorul şi dramaturgul Leib ��!eh. El a fost saţuta_t cordial de presă şi întîmpinat cu căldură de personali-tăttle culturale evre1est1. · �;· . Întîlni�ea dintre Leib Ma�eh şi Iacob Şternberg a avut drept rezultat spectacolul ulterior Umbra galbena. ; Este vorba de drama unei fete seduse de proxeneţi şi care, după ce reuseşte să se smulgă din mediul prostituţiei, im izbuteşte să se elibereze şi psihic de �l, fiind upnărită înc�ntinuu �e ."umbra galbenă". ' , . . Şt�rnb:rg .a îndepărt;at di.n textu1.1ui M�leh t?t ce .era neconvingător şi nesemrijf1cat1v, largmd matenalul dramatic ş1 dmam1c existent. A întărit momentele \ihologice, a introdus episoade scenice care să contureze mai bine ideea de bază ,Şi construcţia spectaculosului. Primul act l-a construit pe principiul teatrului de �ţmosferă, după concepţia lui Slanislavski, în actul al doilea a apelat la comic si la lirism, iar în actul al treilea, în care tensiunea dramatică se amplifică într-un bine ,��zat crescei;?o, Ştern?erg s-� fo!o*· de efecte cin�matografice, încît pînă la ur_ma spectator11 au avut 1mpres1a ca v1z1onaseră un film sonor. , , . �inalul era.în stilul .teatrul1;1i fa�tastic cu care Şte_rnberg obişnuise publicul. Îi;i tni;ip ce !a Ma'.eh eroi�": se s1_n1;1c1de cu un foc de pistol, Şternbe_rg a realizat 0 hal?-ctnanta scena colec�1va, o :11z1?-r:e d� coşmar, sugerată de o defilare, ca într-o .!Ji!ţ1e a i:uturor .P:rson�J:lor piese�, m �11;11P ce eroina se eliberează pri11 dans de ,şoarta e1 devemta tragica. După d1spanţia fantomelor, cînd se reaprinde lumina „normală", eroina se află într-un fotoliu, moartă, în urma unui atac de cord.

* „ Oifgang", Revistă lunară ilustrată pentru literatură, Sighet-Maramureş, nr. 2, iunie 1933.

165

I . j „

i " I ,, I , , '

, I '

ISRAIL BERCOVICI

Vizibilă, determinantă chiar, a fost şi contr�buţia pic�orilor George Lovendal si Moise Rubihgher, precum şi a talentatul.m. �o�poz1t?r .Max Hal� . .

În numeroase cronici au fost lăudate pos1b1htăţ1le art1st1ce ale actnţe1 S1dy Thal, reliefate în Umbra galbenă. . . . , . .

„Cu oetul şi regizorul I. Şternberg, :e�tt;il_ 1d1ş d1r: Romama trece brusc_cie

la starea fui de copilărie la o stare de desav1q1ta maturitate. « ui:ibr� i;albena »1 care·se joacă în fiecare seară la Teatrul « Izbînda»'"e dovada straiu.cita a acestei afirmări a noastră. ' ,

. · d' · ·1 D"ra Sidy Thal ne-a dat în acest rol una din cele mai patetice m creaţmm e saleÎn episodul final, cel mai dramatic al piesei1 cînd ideea păca:ului dir: trecut, ascuns ca un « compleX freudian » în subconşt1�nt, o to.rt:_u:.e�: pe er.01n� dramei, întreg trecutul ei trece lugubru pe scena �na1nte� p1:1v1r� et ingroz1te, tn".a�nat în toate « tipurile » care au fre�entat"'"o ş1 a� fh1nu1t-o 1n casa de toleranţa. Cortina se lasă la urmă peste acest fmal sumbru . ,

„S-a văzut că teatrul are multe afinităţi cu teatrul de s1n�eză :::- constata poe: tul Stefan Roll, după vizionarea Umbrei galbene. Deosebirea mtre ele .este ca acesta din urmă concentrează stilizînd toate elementele c.e �e opt;� l� pnma :'e� dere ca stridente, dar care alcătuiesc un tot perfect, atunci c1nd ştu sa le prez1nţ1 după un principiu artistic, pur. . _ .

Ca pretext dramatic I. Şterr:)Jerg � ales o y1esa a Im L. Maleh pe care a prelu-crat-o ca s-o facă demnă puneru sale _in scena. . . . .

· Tratînd un subiect în care acţiunea o conduc nişte traf1can� de c�rne vie.-: un subiect care duce inevitabil la melodramă - I. Şternberg a 1zbut1t, datonta fortei sale de imaginaţie şi aceleia de a cunoaşte secre.tul �reă1�i de atmosferă, să , sal..:eze subiectul de la banalitatea ce o presupunea prm pitorescul adus. .

Întreagă această acţiune,. concentrată 1: u.n specta�?! �e do:iă ore, doVedeşte o măiestrie, atît în cele ce priveşte textul cit ŞI a punern _1n .scena. „ . . . .

Utilizînd o tehnică cu totul iesită din comun, întemeiată pe c1teva prmc1p11 teatrale '._ încetătenite la noi chiar de dînsul - I. Şternberg reuşeşte să plaseze J?e actrita de talent Sidy Thal în centrul înscenării Um'?:ei galbene? exploatîn? prm acea;ta toate resursele ei, ridicate la potenţialul unei mterpretăn de o plast1c1tate definitivă, consacrînd-o. . „ . . . .

, , Întreg ,ap.samblul, în frunte .cu �rt1şt!1.Te:ffyer, Rintzl�r .ş!,��1lov1c1 este ŞI el

bine închegat aşa, ca să se menţmă m spmtul ş1 cadrul reg1e1� .• • . . Adînc miscat de acest tulburător spectacol, Geo Bogza 1ş1 comumca impre-

siile astfel : ' · , , ,

. , „Din vara dezolantă şi plină de căldură, a anul�i trecut, i:i•·.an;: r;ammt1t

toată iâ.rna o reprezentaţie de:;: teatru la care asistasem intr-o seara_ din inttmplare. Se chema Umbra galbenă. . : . , . . . : M-am gîndit de multe ori la omul palid, cu p:1vm o)Jos1te, care realizase acest spectacol şi am fost infinit recunoscător reg1zorulu1 Şternbe,rg pentru o

166

* ,,Adevărul", 27 august 1936. ** „Dimineaţa", 31 august 1936.


. seară Care rămînea cea mai importantă în viaţa mea din serile unei veri triste şi ·.dezolante. Nu de multă vreme, într-o seară la fel de transfigurată, am văzut la Paris Opera de quatr'sous, aceeaşi lume grotescă şi halucinantă şi mi-am adus deodată aminte de regizorul Şternberg; de Umbra galbenă, de melodiile chinuite :-şi _stranii care însoţesc şi reliefează desfăşurar:ea dramei. i, Melodic, Umbra galbenă începe cu cîntecul de grotescă veselie al unor ma. rinari cari vin la bordel să petreacă şi se termină cu zgomotul macabru al unui balet de sicrie, sunt toţi actorii dramei dansînd ca nişte fantoşe în jurul fostei prostituate care moare, în timp ce o singură vocţ umană se aude: bocetul maică-si, ş.trident, enervant, lugubru, ca un urlet de cîine noaptea, prevestitor de toate relele. oe De cîteva zile Umbra galbenă se joacă din nou şi e de prisos să spun cu cîtă emoţie am revăzut-o din prima seară chiar. E un spectacol în care viaţa, realitatea ,umană, e trecută printr-un filtru amar şi plin.de drojdii. O prostituată, un poet ·îndrăgostit de ea, un deputat negru care o ia de nevastă şi trece prin parlament o lege împotriva proxeneţilor, şi apoi proxeneţii, patroana bordelului, o lume stig:,în,atizată ale cărei convulsiuni, josnice la început, capătă spre sfîrşit un aer de ·_mare fatalitate. Toţi vin-la urmă, ca nişte spectre dureroase ale lumii, şi ticăloşii şi :Oei buni, şi canaliile şi idioţii, să danseze unul lîngă altul, să ţopăie ca nişte duhuri ll:t ultima halucinaţie a unei femei cu cîteva clipe înainte de moarte. · Umbra galbenă e mai mult decît un spectacol frumos.

Ca şi Opera de quatr'sous e o interpreta�·e a lumii, stridentă, halucinantă şi crudă. Şi ea merită să fie ţinută minte, toată viaţa."�.,. -�--" S-ar putea ca unora să li se pară straniu, dar cei care l-au cunoscut pe Şternberg pot confirma faptul că paralel cu toate căutările sale zbuciumate, el mai era urmărit de un gînd care-i sfredelea fantezia şi avîntul: cum se poate dobîndi simplitatea lui Şalom Alehem ? Rămînea uimit de fiecare dată constatînd cum rezol:v:ă Şalom Alehem, pe calea cea mai simplă, problemele cele mai complicate, în ,,timp ce alţi creatori geniali ocolesc atîta cale. Către una dintre cele mai simple lu�rări ale marelui clasic Şalom Alehem s-a îndreptat Şternberg spre a ne prezenta .o: sinteză a experienţei cîştigată de el în douăzeci de ani de muncă teatrală.

Subiectul comediei Comoara e simplu. Copilăresc de simplu aproape. El are .acea simplitate proprie creaţiilor de geniu, ' ' ' ' .Ceea ce'am adăugat din punct de vedere dramaturgie, şi nu numai regizoral, i�lui iniţial - declara Iacob Şternberg - poate fi găsit în remarcele şi în spiritul de ansamblu al întregii piese. ·Ceea ce mi-am permis să fac, colaborînd cu ,ac.est uriaş al literaturii, n-a fost decît să adun scînteile rătăcite prin colţurile ope:r�i sale grandioase şi să le adun într-o vîlvătaie unică. Am tors, aş spune, mai ţleparte firul fermecătoarei lui povestiri. ' Faptul că aportul meu face parte din însăşi sursa inspiraţiei şalomalehemiene iţmi întăreşte conştiinţa să spun că completarea făcută de mine operei este un pios �magiu adus marelui poet.

* „Lumea românească", 22 augusc 1937.

167

ISRAIL BERCOVICI

Cît priveşte interpre:area modernistă de;: care �11: fos� �ălăuzit din punct de vedere regizoral adaug mcă o dată: numai datonta reg1e1 moderne s-a putut releva potenţialu'! teatral ce sălăşlui�te în _opera literară a lui Şal om Alehe�". � ·

După Comoa:_a, Şternberg a. mai realiz�t ·d�mă spectacole: Corpu_s delictz, � adaptare a lucrăm Orfana Hasze de Gordm ş1 I oşe Kalb, o dra".1at1zarc;: dup� romanul omonim al lui I.I. Singer, amîndouă succese ale. teatruhi1 de calitate ş1 ale sprijinitoril?r s�i. . . . · .. . In decorurile s1 costumele reus1te, realizate de George Lowendal ŞI P. Modian au evoluat Într-un ansambl� unitar Adolf Teffener, Ş. Şmilovici, Rosa Fachler, Anuţa Spitze�, . Benia�in Sadigurs!ci, H. Gherşensoh�, R. �oit".1-an, . F. Sorokin, S. Bercov1c1, Tod1e Blu� Sabma Fachler, �· Sad1gursk1, Mu;ela ,

. Micas, L. Levin, Z. Kroin şi N. Şlima. Insă în mod deosebit s-a remarcat artista · Sidy Thal. . . . ·

I ose Kalb a fost ultimul mare spectacol realizat de Şternberg la BucureştL Dram�tizînd romanul lui I.I. Singer, Iacob Şternberg a obţinut maximum posio bi!, prin transpunerea unor pagini de proză. l'.entru scenă. A fost un spectac�l do; mare rafinament artistic, un model de valorificare a valenţelor folclorice evre1eşt1 - cu contribuţia pictorilor Jules Perahim şi Moise Rubinger - specta�olul con- . stituind si un bun prilej de afirmare a unui, pe atunci tînăr, compozitor, Mod PolianskL Tînărul compozitor a creat o muzică simfonică de o înaltă valoare şi de un profund dramatism, care a dat o notă poetică întregului spectacol. :·

Din marele aport al lui Şternberg la introducerea, promovarea şi practicarea unui teatru nou, ancorat în realităţile României, se desprind mai multe merite, între care unul din cele mai însemnate a fost acela de a ridica profesionalitatea actorului din teatrul evreiesc, solicitîndu-1 să facă faţă cu succes cerinţelor teac trului �otal şi obligîndu-l să-şi perfecţioneze necontenit cultura şi mijloacele de expresie.

· " f" . · 1 1 · · " f" b f" · l Nu există actor care sa 1 trecut prin teatru u1 ş1 sa nu 1 ene ic1at tot restu

carierei sale de bogăţia de idei a regizorului-pedagog care a fost Iacob Şternberg. Un succes deosebit din acest punct de vedere l-a înregistrat Şternberg contribu- · ind la evoluţia uimitoare a artistei Sidy Thal. .

De la succesele obţinute de Sidy Thal într-un repertoriu de o calitate îndoielnică la aprecierile superlative exprimate de cei mai exigenţi critici ai timpului, ca . urmare a apariţiilor ei în spectacolele lui Şternberg, e o distanţă pe care nu mulţi slujitori ai scenei au avut norocul s-o parcurgă.

La împlinirea a zece ani de activitate, distinsul poet şi dramaturg AL Domi-nic îi dedica aceste rînduri: ·

„Printre exemplarele rare, la noi ca şi aiurea, în toate epocile rare, o putem · număra pe D-şoara Sidy Thal. · · . '

Ea realizează cu o singură clipire de pleoape, cu care însoţeşte ori nu un text, adeseori inspirat, în decursul unei fracţiuni de secundă legătura cea mai scurtă

* „Dimineaţa", 11 iunie 1937.

168


··între o mocirlă si calea lactee . . . Si aceasta este artă. Pentru aceste momente de : art� ea rrierită d�plin recunoaşter� şi recunoştinţa noastră, că este o mare artistă. · ; . · In această tragică epocă pe care am putea-o numi a Technocraţiei, În care ·toate bunurile sufleteşti se mistuie, fiindcă omul, creatorul maşinei, a ajuns robul :şi anexa �i; Jn aces� sec?! al re�ord�lui, �n care toţi caii-pute�e ucid to�te J?Uterile .Sufleteşti, c1nd trăim şi muncim şi murim pentru confort; in aceste Jalnice vremuri, cînd aeroplanul ne ·duce pînă dincolo de nouri, fiindcă gîndul nu mai poate ·:ajunge pînă la cer; cînd prăpastia între cultură şi civilizaţie se cască din ce în ce ;mai largă, cînd „creaţia" înseamnă un model de pălărie şi „ideal" e emblema unei .ereme de ghete; cînd angrosistul sau ajutorul.lui, avocatul, e îndrumător şi con, ducător de obşte; în această nevrednică vreme al cărei biciu ne loveşte, t;lar totodată ne-a gonit în noi înşine şi ne-a trezit spre spiritualitatea pe care zarafii încă nu ne-au putut-o sugruma pe deplin - cuvine-se să ne amintim că numai ideea şi

,arta sfinţesc viaţa şi că, din toate civilizaţiile trecute, au rămas nepieritori doar stropii de infinit închişi în lumea unui vers, unei pînze, unei melodii sau unei statui. .i· Şi dacă viaţa mai poate fi astăzi totuşi trăită, nu e pentru că au existat şi există puternicii zilei sau ai banului, ci pentru că în toate timpurile au existat cîţiva aleşi ai gîndului şi visului. '· În aceste supreme zile, cînd cea mai neasemuită urgie din istoria universală ·ş-a abătut asupra noastră în atîtea colţuri ale" lumii, fiecare dintre noi e chezaş, 'tesponsabil pentru întregul Israel.

· Biruinţele artistice ale D-rei Sidy Thal răscumpără aci nedemnitatea şi iresponsabilitatea multora din noi."* · Un alt merit al lui Şternberg, la fel de important pentru mişcarea teatrală .ţVreiască din România, este intransigenţa cu care a combătut, în scris, prin viu grai si în pamflete scenice, teatrul de proastă calitate. Printre cele dintîi glasuri si condeie care au luat atitudine publică împotriva valului de vulgaritate ce se abă:tuse la un moment dat de peste ocean, s-a aflat şi cel al lui Iacob Şternberg.

Jubileul lui Iacob Şternberg

• L În anul 1938 s-au sărbătorit la Baraseum douăzeci de ani de activitate teatrală a �cestui regizor. În cuvîntul său de d�schidere, scriitorul Şlomo Bickel spunea pnntre altele:

. ·' ,,În chiar inima cartierului evreiesc din Capitala României, ne-am întîlnit azi, luptători pentru cultura idiş şi simpatizanţi, creatorii si cei care ne bucurăm de ea, prieteni şi adversari de idei, fentru a aduce un modest omagiu poetului care, în poeziile din « Oras în profi » a cîntat toată amărăciunea ulitei evreiesti a . . . ' suferit alături de ea, şi-a manifestat mînia şi a visat mîngîierea care i se cuvenea: . regizorului care, cu minunatele sale spectacole, a răspîndit bucurie şi nădejde în

* „Cultura", an II,nr. 11, mai 1939.

169

i '

ISRAIL BERCOYICI

existenţa cenuşie a unei cOlectivităţi încleştată în lupta pentru existenţă, într..:o vreme cînd o mare primejdie ameninţă umanitatea şi spiritul evreiesc.

Numărul mare-al celor care participă la sărbătorirea de azi, diferitele pături sociale care sînt reprezentate, numeroasele delegaţii ale celor mai ,importante oraşe din România, sînt o dovadă că opera poetică şi regizorală ale lui Şternberg a aprins în inima colectivităţii evreieşti din România acea flacără a -renaşterii, la care a visat, ca la o sursă de vitalitate pentru poporul evreu, marele nostru Peretz, renaştere pe care Iacob Şternberg nu numai că a hrănit-_o cu sîngele creaţiei sale, dar s-a situat în fruntea tuturor acelor evrei de aci care au îmbrăţişat această idee, cu riscul vieţii sale, timp de 20 de ani, ani în care a desfăşurat o îndîrjită activitate culturală.

« Focul no�tru nu ttebuie să se stinf;ă -Menţine-! tu, poetule, cu versul tău ».

Sub semnul de foc al acestei lozinci şternbergiene, am trecut prin victorii şi înfrîngeri, de la înfrîngeri la înălţări, iar azi ne aflăm în ascensiunea creaţiei, urmaţi de sute de mii de anonimi, care au dat ascultare chemării noastre de reînnoire a culturii evreieşti.

Dacă teatrul lui Goldfaden a fost - după cum s-a exprimat odată Şternberg - sărutul care a trezit spiritlil adormit al evreimii române, teatrul lui Şternberg reprezintă zorile dăruite obştii evreieşti din România, trezirea ei către idealul unor vremuri noi, către zorii unei_ vieţi noi. ·

Pentru mişcarea culrurală din toate provinciile româneşti în care trăiesc evrei, poetul şi regizorul Iacob Şternberg a fost mai mult decît stegarul, el a fost steagul însuşi, a fost mai mult decît cel care lansează lozinci, el a fost însăşi lozinca, el a fost mai mult decît purtătorul de cuvînt - a fost însuşi cuvîntul evreiesc".*

Deosebit de caracteristic pentru complexa personalitate a lui Iacob Şternberg este cuvîntul său de răspuns. Pe lîngă valoarea lui istorică în acel moment anume, el conţine şi multe idei care au rămas nealterate.

La începutul cuvîntării sale Şternberg mărturiseşte că a vrut să se salveze de la b:inchetul dat în onoarea lui, ca Podcaliosin, eroul din Nunta lui Gogol, care a fugit pe fereastră, dar prietenii săi bătuseră fereastra în cuie. Apoi a spus: „Banchetul de astăzi, în cinstea celor 20 de ani de activitate teatrală ai mei este strict istoric, de fapt, banchetul a 20 de ani de cultură evreiască în România. El este nu numai si banchetul colaboratorilor mei teatrali (actori, muzicieni sceno- ,-, ' ' grafi - al iubiţilor mei colaboratori literari la unele reviste, Iacob Botosanski si ' Moşe Altman), ci şi banchetul întregii familii literare evreieşti din Ro�ânia c� care am trăit într-un permanent contact spirirual, al acelor animatori culturali an�nimi care �u fost suportul moral şi de idei, al meu şi al tuturor predecesorilor mei - pionen pe.tă�îm>;_l c'.-'ltu_�ii !diş din România - Rrecum şi al atîtor apariţii culturale ca, de pilda, Cmtaretn dm Brody, Velvl Zbaqer Reuven Aser Broides si Avram Goldfaden.

' ' ' . ' '

* „Şoibn", Bucureşti, 3 februarie 1938.

170


;, , ,Nu vreau să romanţez sentimental cei 20 de ani trăiţi de mine în România i'cei mai importanţi ani din viaţa mea, vreau să spun doar că aceas_tă perioadă e u� roman. Aceşti ani sînt o avenrură spiriruală a la Robinson Crusoe, ani în ,care am

'-descoperit nu numai o ţară, ci m-am descorerit şi pe mine însumi, descoperin•du�m1 nu numai resursele intelectuale, ci ş1 pe 'cele morale şi etice, idee pe care ;,sper s-o pot dezvolta mai clar în decursul cuvîntării mele. _:n_- Lul;'ta'cu « Golem »-ul de aici s-a transformat n\J numai într-o luptă cultura- lă de a mfluenţa sau a fi influenţat, ci într-un schîi:nb reciproc de examen moral. •Ce s-a întîmplat cu mine seamănă cu minunata poveste despre Or Hahaim* c11re �a calculat să aiun&ă la rîn� Samb�ti�n vineri? la ora :2 fix, _cînd rîul i;ieastîmpărat · se potoleşte, 1n cinstea s1mbete1, ş1 nu ma1 arunca cu pietre, . reuşind astfel să aj':mgă în partea cealaltă a_rîul�i, l� cele „zece triburi rătă�ite":�n pădurea în ca,;e

fa mtrat, de partea cealalta a nulu1, a dat de un evreu unas taietor de lemne m :iechii căruia el, marele Or Hahaim, arăta cît o lăcustă. Vă�Înd că noul venit i se : �ălăngăne_printre picioare şi n"':r�nd să. se. lase. stingherit în �rea�a sa de straniul •musafir, ta1etorul de lemne l-a nd1cat dm iarba pe Or Haha1m s1 l-a băgat, deo'Fcam:fată, înt:-unul din buzunarele caftanului său, care atîrna într�un copac. După 1ce s1-a termmat treaba, s-a întors acasă, s-a spălat, si-a schimbat caftanul cel de . 'toat!' �i�ele ';_li cafy�nul de sîm)'ătă, şi-a făcut rug.ăciu�ea şi a început a cînta imnul :-« Slav1ţ1 fie mgeru Domnulm ». Deodată a auzit un glas dulce îngînînd după el :cuv�nt c;u cuvînt: « Slăviţi fie în.gerii J?o.mnului, îngerii păcii . . . ». _l}rmăr1nd dilrecţia din care venea glasul,-a aJuns pma la caftanul cel de toate zilele, la buzu

Jn_arul în care-l băâase pe Or Hahaim. L-a scos din buzunar si l-a asezat la masă A b > > ,

. -ca pe un oaspete e s1m ătă. '' , A�a, grotes"? trebu�� în:o:deauna privit ii;idividul care-se apropie de colectiv ·cumg1mfare, chiar daca md1v1dul este un gemu ca Or Hahaim, iar colectivul este

"_un ignorant ca tăietorul de lemne din legenda amintită. . t;.: Cu toţi pionierii culturii evreieşti din România s-a întîmplat ceva asemănă. tor. De aceea si-au · cîştigat aici recunostintă nu cei care· au venit înarmati cu ·. ��stirul vers al iui �ialik: « Eu vin, ajung� dC:ar să mă arăt şi vă veţi ridica », �i cei

care au avut matuntatea de a se pierde în buzunarele marelui colectiv. Mai bine . zis acei care s-au identificat cu marele anonim.

· : Sigur că m-am lovit şi eu, aşa cum s-au lovit toti cititorii de cultură evreiască •de stîncile de care s-au izbit aici cuvîntul şi fapta �oastră, dar pentru mine e da;

: � momentele de blestem, momentele în care am dorit să evadez într-un mediu , -cu posibilităţi- mai sigure de a mă realiza plenar ca artist tin de momentele pro: ·:zaice, trecătoare, pe cîrid aspiraţia de a-mi lega soarta de �iata evreiască din Ro;'mânia provi_ne dii:it.r-o sursă de inspiraţie morală elevată, superioară. Că în cele · -spuse nu există n1c1 urmă de flatare la adresa colectivitătii evteiesti de aici stau

' . '

' . · * Rabi Haiin Ben Eter s.:.a născut la Sali, Maroc, în 1696 şi a murit la Ierusalim în 1743. El şi.;a î�p��t cunoştll;ţele .şi expe:i�nţa de viaţă mai mult pe cale orală, umbt'md mult printre oameni din difente ·stratun sociale. Lu1 1 se adresau cu întrebări şi doreau să se înâlnească cu el vestiri căr

.W.� evrei a� timJ?ului. � de�enit o figură �egendară, denumită simbolic Or Hahaim (L�mina v1_eţu), după titlul smgure1 cărţi pe care a publicat-o cu un an înainte de moarte, în 1742.

171

ISRAIL BERCOVICI

mărturie atît faptul -îndeobşte cunoscut - că n-am fost aici mimai alintat, cît şi faptul că am fost într-un permanent contact cu cadrele noastre di.n Basarabia şi Bucovina. · În cei 20 de ani care s-au·scurs, am căutat o sinteză a acestor două niveluri·si ·

am fost adînc preocupat de problema orientării, în sensul căutării unui punct de · plecare valabil pentru activitatea noastră culturală în întreaga ţară. Această problemă stă din nou în faţa noastră cu toată acuitatea, în mod deosebit acuma, în aceste zile, în care trebuie din nou să vorbim tuturor păturilor poporului. ·

De aceea, astăzi, după douăzeci de ani, îmi apare din nou, ca orientare eul- ' turală, figura lui Goldfaden, care mi s-a revelat ca singurul punct de sprijin la . venirea mea aici. Vedem clar că Goldfaden ne-a transmis cu o previziune genială al său « Arzi, flacără, arzi » şi pentru zilele noastre. De aceea nu mă miră că, după cum am aflat, la Teatrul Evreiesc de Stat din Moscova se pregăteşte în prezent . Bar Kohba, piesă în care nU mâ.i e vorba de satirizarea caftanului şi a cocoasei evreieşti, ci de demnitatea naţională, de epos eroic. . ' 1 _

În atitudinea .mea fermă pozitivă, necondiţionată, faţă de România, în pofida condiţiilor vitrege în care trăim aici, există poate ceva Şi din presimţirea- care a avut-o marele nostru Peretz, atunci, în anii grei ai războiului, cînd îi vorbea lui Anski despre România ca despre un viitor centru de resurse spirituale evreiesti.� :

Referindu-se la situaţia grea a acelor ani, Şternberg spunea: „Chiar dacă viaţa ne va împinge înapoi în ghetou, sau chiar mai mult, în sinagogă, ca singură în- . stitutie care ne va fi lăsată, nu ne vom întoarce acolo ca « Mutul » din piesa lui Vait�r, frînţi şi pocăiţi, nici nu ne �om îmbrăca din nou caftane lungi şi ne vom lăsa bărbi, negre sau rosii, ci vom duce acolo, alături.de Biblie, pe « Tevie Lăp- ·

tarul » al lui Şalom Alehem, creaţia populară a lui Peretz, « Oraşul măcelului» de Bialik, « Fabulele » lui Eliezer Şteinbarg şi tot ce am realizat din acelaşi izvor. Vom lua cu noi acolo vulturii noştri care au părăsit singuri cuibul, sau.i-am alungat noi din comunitatea noastră, îi vom lua pe Spinoza, pe Heine, pe Lassalle şi pe Marx. Nu vom renunţa la marşul nostru dîrz în lume, în pas cu poporul nos- , tru şi cu gîndirea progresistă universală."* : . ·

Înapoi la melodramă ·

Şi, într-adevăr, zile şi nopţi grele se anunţau pentru teatrul evr;iesc. Mece'.naţii obosiseră, susţinătorii 'de rînd ai teat1ului evreiesc s-au trezit cu resurse · materiale din ce în ce mai reduse, conditiile de desfăsurare a unei activităti artis- ' tice cît de cît pe· baze sociale devenea..; tot mai diÎicile . . Artiştii mai p.;pulari, îndrăgiţi de marele public, şi-au înjghebat cîteva formaţiileatrale, reluînd repertoriul de mîna a doua în care avuseseră succes altădată. În foarte scurt timp, brusc, teatrul evreiesc .din România s-a întors la stadiul primitiv de la care por- · nise. O companie condusă de Dina Konig, intitulată „ Thalia", a prezentat la ·

* „Şoibn", Bucureşti, 3 februarie 1938.

172

O sută de an,i ,de teatru evreiesc în Români.a

:Ş,:i,i:aşeu�" femei� noapte, Lady Maţvin, Sorţii fericirii, Fetiţa dulce, Favorita unu:ult{t. Se1dy Gluck ŞI Solomon Friedman jucau la „Teatrul Aurora" Totul ftJtru etyiii._Ceva_mai tîrziu? Solomon F�iedman se asociază .cu Lia Sterling si

o,qn.eaza alta trupa. Trupa S1egler, cu Sevilla Pastor cap de af1s, recurge si ea Îa ri:p7p:oriul care s-a bucurat altădată de succes. Sidy Thal şi Ad�lf Teffne� au alca,t\liţ o ti;upă cu numele '?Ansamblu de artă", al cărei repertoriu era din nou �:�TP?S dn� melodramele ş1 operetele uşoare interpretate de Sidy Thal înainte de

tîliiirea e1 cu Iacob Şternberg: În luna Mat, Baroneasa X, Vinovata Come�ifn.ta, B_eţivana, Sfînt':' �in America, .Abandonata etc. (Fiecare din trupele res. ectlve d1s.1;mne_a de o lista cu repertorml aprobat în care figurau între 20 si 25 de ase�e_nea t1tlun): E drept .că, în relu�re, cliiar şi acest repertoriu arăta alttel, îmbogaţ1t cu experienţa c1şt1gată de S1dy Thal în repertoriul de calitate clasic si c?ntemporan, P". car�,l�a abo:d�t în reg!a .lui Şt�rnberg. Este un aspe�t a că�i co.nfirmare o gas1m ŞI m aprecierile prest1g10sulm om de teatru Victor Eftimiu: :, „E totdeauna reconfon;a':1tă o conţ�nta:e cu �e�trul primitiv, cu teatrul va-

gabond, al celor ce n-au mei subventu oficiale, mei local stabil nici· mantii de '.lirpură, nici rochii aduse de la Paris.'

' ·.' . E� tr;buie s� le înlocuiască cu o credinţă, o pasiune, un spor de eforturi cari IJ.U se 1nt1lnesc aiurea. , , .:.L ' T re.bui� să s:oată din text toate accentele şi toate feeriile pe cari un cadru ftrgrat h le mterz1ce. . •'H. Mă gîndeam la toate acestea deunăzi, asistînd. Ja o reprezentatie, pe Calea Măcăreşti, a trupei condusă de d-na Sidy Thal. ' . . ,· Adu.c". d�na Sidy Thal o simplicitate, o naturaleţă, o poezie a jocului cari îţi

erg la mima. . . . ·

.1'' • In glas;il c;i infl?'iuni metalice, Î':1 '?�h!i plini de ':1osta!g_ie are ceva din melan.col�a muzicala a. Im �lexande,r !'101s�1. S1�y Thal Joacă ş1 ,cţntă cu egală însu!Jeţtre, cu-aceeaşi forţa dramatica, cu 1ntens1tate generală, dest fiecare amănunt e •lucrat migălos. ' · ·

. . · Sfă�iesc pe bucureşte�i să se d�că la Te�trul Nou, să. vadă piesa Abando"':'ta. Sa nu se aştepte la mai mult dec1t la o naivă melodramă, în decoruri sărăcă·c1oase. J , În aşteptar�a î�sc�nă�ilor acelui admirabil poet şi regizor care � d. Şternberg, :mâemn. pe cetlt?r! s� as1s.te la Aband'?n'tta dacă nu pentru pateticul textului, 11entru JOCU! veridic ŞI pas10nat al d-nei S1dy Thal, care de la tînăra femeie care ��ră. di� dragoste în primul act, devirie, în actul ur:nător, cu o virtuozitate -remarcabilă, o mamă îndurerată de ingratitudinea copiilor. � Nu este R_eg7!7 Lear, desigur, dar nici d-l Kalmanovic1, autorul piesei, nu e -,Shake�peare ŞI mei publicul Văcăreştilor nu e format din curtenii reginei Elisa-:beta. " · . • . În�c�nările. l�i. Şternberg s-au lăsat aşteptate dar n-au mai apărut. El nu mai avea mei o pos1b1htate de a face teatru aşa cum dorea. Putea cel mult să vorbeas•că despre teatrul pe care l-a visat. La 11 aprilie 1940 Iacob Şternberg a mai ţinut

* „Lumea românească", 15 septembrie 1938.

173

' I I '. !

ISRAIL BERCOVICI

0 conferinţă despre teatrul evreiesc la „Asociaţia literaţilor- Unirea" din Bucu. resti si atît.

' Î;,tre ti,'.np, trupele aminti�e n-a� jucat numai la �ucureşti, toate.fiind m�re'.' în turneu prin toată ţara. Printr<; acestea se afla ş1 trupa_ condusa .de art.1.stul Samuel Lerescu, avînd în repertoriu Meşterul Manole, Sacrificarea lui Is�c şi. Sulamita. Unele dintre trupe aveau autorizaţii valabile pînă la sfirşitul lunii august, altele pînă la 30 septembrie 1940'', ,4ar nici unul din turnee nu a fost dus pînă la capăt şi actorii au rămas pe drumuri . . . . .

Baraseum · '

Spre sfirşitul verii anului 1940 situaţia d_in Rom�nia sca radicalizat �n chip îngrijorător. La 6 septembrie 1940, după abdicarea lui Carol al I�-lea, s-a i.nstau� rat dictatura militaro-fascistă în frunte cu generalul Antonescu, iar zece zile mai tîrziu a fost constituit un guvern care avea în componenţa lui mulţi :i;nembri ai Gărzii de fier.

· La 9 septembrie 1940, Direcţia Generală a Teatrelor si Operel�r Ro!1:�ne înstiinta Ministerul de Interne şi Siguranţa Generală că: ,,În baza d1spoz1ţnlor L�gii Teatrelor şi a Spec:acolelor, din martie 1937, ş! a Deciziilor Ministeri�le din 15 august şi 8 septembrie 1940, .t"t personalul e:vreiesc de la Teatrele Naţ10nal"? Operele Române, .Te�trele,p�rt1,:u!a�e, subvenţ10na�e �au nu de Stat, precu� ş; de la orice format1un1 sau 1nJghcbar1 cu caracter art1st1c sau teatral, urrn.eaza sa fie îndepărtat im�diat din posturile, funcţiunile; demnităţile sau calităţile ce de-tin. Nu se admite nici un fel de excepţie în această direcţie".** · . . ·

Cu toate greutăţile şi riscurile, în acei ani s-a consumat unul din· momentele istoriei teatrului evreiesc din România care s-a înscris cu demnitate în lupta antifascistă a tuturor fortelor democratice din tară. · ·

Unii artisti evrei [ . . :]* au av'ut iniţiativa �reării la Bucureşti a unui teatru evreiesc în ju'rul căruia să se grupeze personalităţi evreieşti din dome:oiul literaturii, muzicii şi artelor plastice, un teatru în care să poată activa toţi actorii şi instrumentistii evrei izgoniti de fa locurile lor de muncă. · ·

După n:imeroase inte,;,enţii, pe căi oficiale şi neoficiale, s-a obţi1;mt emiterea, în ziua de 26 septembrie 1940, a deciziei ministeriale nr. 44 400, prin care se permitea artiştilor evrei să se producă în .teatre şi în formaţii pur evreieşti, pe scene particulare - respectînd normele generale de funcţionare din legea tea- · trelor - fiind obligaţi a menţiona pe firmele lor şi în toate foile de publicitate specificaţia: „teatru evreiesc".

* Arhivele Statului - Bucureşti, Departamentul Ministerului Cultelor şi Artelor, Direcţia Generală a Teatrelor şi Operelor Române, dosar nr. 3�1940, fila 59.

** Idem, dosar nr. 62/1940, fila 87. *** [ . . . ] Pasaj eliminat din textul ediţiei întâi, de ]a pag. 181.

174

O sută de ani de teatru e1ireiesc în România

- În fruntea nucleului care a conceput ideea creării unui astfel de teatru şi care .a. militat pentru înfăptuirea lui s-au aflat artişti ca Beate Fredanov, Alexandru· Finţi şi M.H. Maxy. Lor li s-au alăturat scriitorii Barbu Lăzăreanu, Mihail -Sebastian, Felix Aderca, I. Ludo, Ioan Massoff, Eugen Mirea, Isaiia Răcăciuni, �Ctotii Agnia Bogoslava, Maria Sandu, surorile Gamberto, Jeni Şmilovici, Villy ·Ronea, Matei Cassvan, AL Marius, compozitorii şi muzicienii Alfred Menl!elsohn, Mircea Brucăr, prof. Dagobert Bucholtz, Edmond Deda, B. Bernfeld, ·Leopold Feldman, Radu Negreanu, H .. Mălineanu, Teodor Cosma, Elly Roman,

.H. Schwartzman, Eduard Lindenberg, regizorii Sandu Eliad si Moni Ghelerter, ·pictorii Marcel Iancu, W. Siegfried, arhitecţii E. Mahler şi Lilfy Haber. · Fiind sini;urul loc unde se contura perspectiva unei posibilităţi de a-şi cîştiga

.. existenţa, în JUrul acestui cerc de iniţiatori s-au grupat peste două sute de artişti jiVrei. Proveniţi din diferite medii, cu aspiraţii estetice şi politice diferite, cu calificări profesionale dintre cele mai variate _: la un moment dat a făcut parte din i:olectiv si Mauriciu Spacov, fostul campion national de box al României - nu

: p,uţine a,_; fost greutăţile şi problemele ce s-au ridicat în calea formării unei colec;,tiyi.tăţi unitar�, �nimată ?e b idee s�perioară, De altfel, pînă l� urmă, acest luc� Jilc1 nu a reuşit m mod ideal. A aparut, la un moment dat, cmd formarea unui teatru mai era încă într-o fază incipientă, ideea de a se crea două sau chiar trei ţeatre. S-a pus apoi problema sălii. Una dintre formaţiile alcătuite ceruse autori·zaţia pentru sala Roxy, dar un referat oficial obiecta că „sala Roxy nu este nime-)ită pentru funcţionarea teatrului evreiesc, fiind prea aproape de autorităţile publice româneşti (Banca Naţională, Poşta, Tribunalul, Prefectura şi Universitatea). Se relevă că ar fi mai indicat să se găsească un alt local mai apropiat de cartierul �- . " * :evreiesc . : La 30 septembr!e .1 ?40 scriitoi;ul. Isaiia R�căc�uni solicit� - în nume.le unui

grup de 58 de actori ş1 mstrument1şt1 - autonzaţia de funcţtonare a unui teatru ;'evreiesc într-un cartier evreiesc. _ _ _ _

La 8 octombrie 1940 artiştii Alexandru Marius, Alexandru Finţi, Beate Fredanov şi Maria Sandu, asociaţi sub conducerea artistică a scriitorului Felix Aderca, tcer autorizaţia de funcţionare a unui teatru · evreiesc avînd următoarea trupă: ':Beate Fredanov, Maria Sandu, Renee Pressiano, Marga Hagiescu, Nuţi Petro,hiu, Eugenia Arbore, Alexandru Marius, Alexandru Finţi, Ion Focşăneanu-Pa-che, Jean Revo, Mişu Einhorn şi Victor Godeanu. Consilieri literari: Mihail Sebastian şi Ioan Massoff. ** E de remarcat faptul că, deşi izolaţi, artiştii evrei nu

· s-au gîndit să abordeze un repertoriu strict naţional, ci au înaintat spre aprobare 'un repertoriu în care figurau piese de Henri Bernstein, Tristan Bernard, L. Verneuil, Alfred Savoir, Sacha Guitry, Rabindranath Tagore, George Bernard

, ·Shaw, Osip Dimov, S. Ansk� Alfred de.Musset, Ştefan Zweig, Carlo Goldon� . Lev Tolstoi, Leonid Andreev, Jerome K. Jerome, Gaston Baty, Moliere, Shakespeare, Artur Schnitzler, Ronetti Roman, Georg Keiser.

* Arhivele Statului - Bucureşti, Departamentul Ministerului Cultelor şi Artelor, Direcţia Generală a Teatrelor şi Operelor Rom.âne, dosar nr. 12/1941, fila 93.

·

** Idem, dosar nr. 12/1941, fila 99.

175

� 'I [; ISRAIL BERCOVICI

În urma obiectiunilor Sindicatului Artistilor, Felix Aderca si-a retras cererea; autorizaţia nr: 9335 de funcţionare a t�atmlui intitulat „S:tla Baraşeum -Teatm evreiesc" a fost eliberată de către Ministeml Cultelor şi Artelor în ziua de 18 octombrie 1940 pe numele. lui Isaiia Răcăciuni. Dar autorizaţia mai avea nevoie de aprobarea Comisiei de Spectacole, care aviza dacă sala este adecvată pentm a găzdui spectacole, de avizul Sindicatului Artiştilor din care să rezulte că artiştii tmpei au fă�� parte din �iridic�t �i că au plătit cît� ��00 le! pe'ltm f'?�dul de ajutorare a· artJ.ştilor şomen creştmi, de avizul Poliţiei Sociale m pnvmţa fiecămi artist din tmpă în parte si de aprobarea - de care depindea valabilitatea celorlalte aprobări - a Comand�mentului Militar al Capitalei. · . .

Comisia de spectacole s-a întmnit abia după două luni de la eliberarea autorizaţiei, iar aprobarea Comandamentului Militar n-a venit nici după şase luni. Formaţiile artistice - o tmpă de teatm dramatic, o tmpă de revistă şi cîteva formarii orchestrale cu un repertoriu de operă şi operetă - au început să repete, să pregătească cîteva spectacole, dar autorizaţia de funcţionare nu căpăta valabili-tate. ·

În urma numeroaselor intervenţii si apeluri semnate de prestigioşi oameni de cultură, la 17 ianuarie 1941 Ministerul Cultelor şi Artelor aprobă următorul referat al Direcţiei Generale a Teatrelor şi Operelor Române:

„Prin interzicerea artiştilor evrei de a se produce pe scenele şi în formaţiunile artistice româneşti, actorii evrei au rămas şomeri, fără a avea posibilitatea de a se produce în vreun teatm. · · .

Prin deciziunea minist. No. 44400 din 21 sept. 1940, se acordă însă artiştilor evrei dreptul de a se produce în teatre şi în formaţiuni pur evreieşt� pe scene particulare, funcţionînd în conformitate cu prevederile art. 153 din legea teatrelor şi fiind obligate de a menţiona pe firmele lor şi în toate foile de publicitate specificatia de « teatru evreiesc».

' În conformitate cu această decizie, artiştii evrei vor pute.a reprezenta piese în limba română, cu condiţia ca să nu fie vorba de opere ale autorilor sau compozitorilor români, precum şi ca piesele jucate să nu aibă tendinţe antinaţionaliste sau antiromâneşti.

�vînd în vedere toate aceste dispoziţiuni - suntem de părere să se autorize funcţionarea unei singure trupe.evreieşti, care să joace în limba română, Într-un teatru evreiesc şi în cartier evreiesc.

Această trupă evreiască, pe care am putea-o autoriza, este aceea a petiţionarilor - toţi artişti cu reputaţie scenică - iar sala de teatru este « Baraşeum » din cartierul evreiesc « Văcăreşti », situată în Str. Ionescu de la Brad, colţ cu Str. Udricani.

Această sală de teatru este singura care are un caracter pur evreiesc şi singura care poate găzdui o trupă evreiască.

Trupa evreiască de sub conducerea d-lot AL Marius, Cassvan şi Finţi, ar putea ft autorizată să joace în sala « Baraşeum » cu respectarea următoarelor condiţiuni:

1) Tot personalul artistic şi administrativ să fie pur evreiesc.

176


2) S� joace � lin:ba rom�ă, avî;i� un.rc;Pert;oriu care să respecte întru totul �sp. cupnns_e m art. 2 d� d�clZ!a mmiste��ală No. 44400 din 21 Sept. 1940.

3) Sa se supuna controlulm ş1 supraveghem permanente a Dir. Generale a Teatrelor.

4) S� ,nu dea r�p�ezentaţii î� timp".! marilor Sărbători Creştine specificate aici: cele trei zile ale Crăcmnulm, Boboteaza, Săptămîna Patimilor Sfin-tele Paşte pînă în Dumineca Tomii inclusiv.

' · 5) Să nu dea, iarăşi, reprezentaţii în timpul celor trei Sărbători legionare: 6

Sept„ 13 Sept. şi 8 Noiembrie. · 6) Să zidească uşa de intrare în Policlinica Baraseum din str. Udricani si să se

facă intrarea prin intrarea principală a: teat�lui - astfel ca intrar�a din-spre Biserica Udricani să fie complet închisă. .

7) T'?ţi "".1'iştii evrei din această formaţie să aibă autorizaţii speciale de la · DJ.recţmnea Generală a Teatrelor.

„ 8) Să se evite orice manifestaţi uni cu caracter public politic în această sală".* Î. . . Pe baza acestui referat, „Se autoriză deschiderea si functionarea teatrului !"'reiese la „Baraşeum", în condiţiile prevăzute în refer�tul de �ai sus. Aprobarea se dă pentru stagiunea în curs, adică pînă la 31 mai 1941 ". ' . _Dar_ nici cu ac�stă a�torizaţie tea�rul nu şi-a putut începe activitatea. Să nu [ll!tam ca ea a fost eliberata la 17 ianuarie 1941; cu patru zile înainte de rebeliunea legionară din 21-23 ianuarie. Evenimentele cursului politic nu erau de natură să î)iţurajeze insistenţele celor implicaţi în edificarea unui lăcas de cultură evreias:Oă, dar nici n-au reuşit să-i descurajeze. S-a continuat cu �unea ·de pregătire a �ect;ac'?lelor, s-au făcut noi demersuri, atît colective cît si individuale. Foarte , :· u_\ţt dmtr7 �emnatarii petiţiilor şi. î�tîmpinărilor erau bi{,e cunoscuţi de către scmto�l Ltvt� �ebreanu, pe atunci dire.ctor general al teatrelor. Unul dintre cei p�opuş1 de a'!"şti.�a co11:ducerea teatrului, Emanoil Ocneanu, îi fusese editor. Ca �ector al ed1tu,m „ U:i_;versal� �Alcalay", Emanoil Ocneanu prezenta în 1937, m,.Lun;iea romaneasca „Gorila ca pe .o carte de maturitate şi geniu a marelui f?manc1er". ** Dar aprob�rea au�orizaţiei. nu_ �epindea numai de directorul gen"."al al teatrelor. În cele dm urma rolul Im Livm Rebreanu în înfiintarea teatrulw .Baraş�um" a fost hotărîtor. La 19 februarie el intervine pe lîngă Ministerul €ultelor s1 Artelor în următorii termeni: ·

·. \ - .

1 .La 17 iai;iuarie crt.� pe baz_a unui referat minuţios, Qirecţia Generală a Tea,ţrelor a au�ori:zat deschiderea ŞI funcţionarea Teatmlui Evreiesc de la Baraseum. / · Au�onzaţia a fo�t văzută şi confi�ată de cătr7 Ministerul Artelor; prin .r�zoluţta Secre.tarului General pe acelaşi act. Lucrările nu s-au putut face însă dm cauza evenimentelor care au urmat. ·

:\ * Arhivele Statului - Bucureşti, Departamentul Ministerului Cultelor şi Artelor Direcţia ·Generală a Teatrelor şi Operelor Române, dosar nr. 12/1941, filele 817"84.

'

s:· ** Lum ' "" 25 d b · · '. . „ „ . ea romaneasca , . ecem ne 193(, Convorhll"e cu Emanoil Ocneanu, directorul Cd.intru „Umversala-Alcalayf!.

177

'I ISRAIL BERCOVICI

. C'.ei interesaţi ins�stă a�um pen;=ru eli?erarea autc;_riza,ţiei, spre a pute� începe funct1onarea. Am ezitat ş1 am am1nat eliberarea, av1nd 1n vedere .. s1tuaţ1a generalăcTotusi o rezolvare trebuie să intervină.

Îmi p�rmit a vă ruga să binevoiţi a lua Dv. hotărîrea definitivă, în conformi-tate. cu directivele generale ale conducerii Statului".·* .

Argumentarea lui Liviu Rebr::anu �J'.'st decisi�ă. Peste şase z}le, la 2� februa: · rie 1 �41, pe interve�ţia r7spectivă mm1strul scn�: „Se apr�ba de�ch1der_ea ş� funct1onarea teatrulm evreiesc de la « Baraseum », iar pe noua mtîmpmare facuta a do�a zi, la 27 februarie, Liviu Rebrean� a reformulat· personal condiţiile de functionare a noului teatru, condiţii mult ameliorate faţă de cele prevăzute în . apr_obarea din 17. ianua.rie. pup� înă?.uşire� r�beliunii de.către arm.•}� mişcarea ,.

. leg10nară fusese mterz1să ş1 leg10narn scoşi dm guvern, iar amei;aJ�nle pentru izolarea sălii se executaseră între timp. Punctele 4, 5, 6 au fost ehmmate, adău-gîndu-se două. noi p�ncte, unul i:eţeritor l� grya pentru _ii;n�� românească vorbită pe scenă ş1 al doilea la o comlS!e de arbitrai. Cu mod1ficanle aduse, referatul Diie�torului general al teatrelor suna astfel: .

REFERAT: 27.II/41 Conf. dispoziţiei d-lui minis.tru cu No. 1102 din 26/II/941,

_ se reîn':'oieşte· aprobarea dată d7 acea�tă direcţie gen;rală l� 17.I pentru _d.esc�1derea ş1 funct1onarea Teatrului Evte1esc Baraseum, 1n urmatoarele cond1tiun1: � : · ' ' 1 ) Autorizatia se acordă· pe'numele d-lor Al. Marius, E. Ocneariu şi·Solo · [Moni] Ghelert�r, solidar răspunzători de funcţionarea teatrului faţă de noi şi de salariatii lor. · · · '

2) Întreg personalul artistic, precum şi administrativ va fi pur evreiesc. 3) Să se ioace îi;tr-o)i."!'bă român� curat� �i să �i�ă un r7pertoriu care ·��

respecte în totul d1spoz1ţule art' 2 dm Decizia Mm1sterulm nr. 44 400 dm 21/IX/1940. .4) Să se supună controlului şi supravegherii permanente a acestei Direcţiuni Generale. ·

5) Să aibă în privinţa localului teatral autorizaţia Comisiei Specţacolelor şi să respecte întocmai condiţiile ei.

6) Toţi artiştii evrei ai acestei formaţii să aibă autorizaţii speciale ale Direcţiei Generale a Teatrelor. , ,

7) Să se evite orice fel de manifestaţie cu caracter public politic, atît la specta-cole cît si În mersul interior al teatrului. . :

8) S� numeşte de noi o comisie de arbitraj, alcătuită din d-nii Marcu Barasch, · E. Ocneanu şi S. Ghelerter', care să soluţioneze orice fel de neînţelegeri sau con- · flicte între artişti, sau între aceştia şi întreprinzătorii financiari, încît să -s� garan- :

, . * Arhivele Statului � Bucureşti, Departamentul Ministerului Cultelor şi Artelor, Direcţia

Generală a Teatrelor şi Operelor Române, Dosar No. 1211941, fila 82.

178


t�z�·o furicţion�re li�iş��tă. şi no_r"!'ală. peciziile comisiei de arbitraj sînt obliga-.torit peptru toţt salanaţu ş1 part1c1panţu teatrului. . , ; .�) fi.probarea se dă deocamdată pentru stagiunea în curs; adică pînă la 31 Mai cor.

Liviu Rebreanu" · [Vezi ilustr. nr. 148]

;'..',. Adă�garea _euU:ctului "'! comi�ia de arbitraî a fost necesară pentru că, între t1111p, pnn relaţu personale, 1mpotr1va· celor care au initiat crearea teatrului a fost unp�.s �a director Otto Marcovic� urmînd a fi seco�dat de Puiu Bere;teanu, ambu d1spunînd de o bogată experienţă în domeniul teatrului comercial. Formkie jur}di.ce i::�re stabil�u obţigaţiile trupei,_ reprezentată de Beate Fredanov şi !r!:J: 1:mţ1 dm partea act!:'nlor ŞI �e Eduard Lmde�berg din partea muzicienilor, a_r:;d1.n partea conducer.u teatrulm de Otto Marcov1ci, au fost întocmite si trecute rtn, 1n.stanţele de legaliz�r� de c�tr7 avocatul Am.ol� Sch":'efelberg (tatăl poetei , .fro':'1ca Porumb�cu) ,fara a p�mu vreo r�muneraţ1e. Primele fonduri pentru 1:'1n�ţ1onarea ��pe1 au f?�t reah�ar_e atît_pnn subscripţii ii;tdividuale cît şi prin )as�rea, d� �tr� o com1s1,e �peciala de aiutorare, a unor bilete la preţuri foarte „�; Dupa un. timli' trupa ş1-a format ui;t public din ce în ce mai numeros reC!'rgmd t?t m.a1 puţm la metodele respective. �·';; L": � martie 1?� 1 a avut loc d�c.�iderea _Tea�1i;ilui Evrei":5c Baraşeum Imţtal se stabilise ca teatrul sa-ş_1 1�ceapa act1v1tatea cu piesa Fraţii Sanger de M.arga�e!h Kennedy. Pentru premiera conducerea teatrului a înaintat cenzurii if9\recţ1e1 Teatrelor un cuvînt introductiv scris de pictorul M.H. Maxy , plin de w_yel�_gere. faţă de p' ��zent �i :·de Îh�reder: Îil viitor şi din care nu lipsea� nici în fele tragice cond1ţn refennle la mte;ne1etorul teatrului evreiesc din România, ��am·Goldfaden, sau la momentele importante din istoria teatrului evreiesc: . . . . '

l ; , . . , . . Doam·n·

el�r şi D_on:inilor, . În sf1;ş1t tean:il art1şt1lor evrei !nla��aţt dm ţă&aşul creaţiunilor lor pentru F: au. smgerat ş1 pentru . care au Jertfit cele mai tmere si sublime elanuri sca înfaptu1t. ' ' ' ' r '

· '·. " E "?nsecinţa fire�că a u':'�r străd�nii. �epuse zi cu zi, prin toate viforniţele �purilor ce li s-au .1mpotnv1t, cu p1ed1c1 tot atît de grele şi de vitrege ca şi �d1fer�nţa:. n;ultora dm�re' noi care aveam în primul rînd obligaţia si posibilitatea ,unei at1tud1m constructive. ' · · ' ,", Nim7fli_ş! nihiic ��n.partea_vreunei iniţiative oficiale evreieşti, nici una din �<;"le_soc1etaţ1 car: �e mt1tuleaza aşa pon_ipos «·culrurale » n-a încereat să zămisl�sca ceva care s� msemne cît de cît piatra fundamentală a acestui· amvon de nălţare sufleteasca a noastră. -..,

. 9t despre însemnăt_ate� s'.'ci�lă a ��atrul.u� faprul esenţial pentru pregătirea �t�1d1car�ea mas:lor e':.re.1��t1, hps1te az1 de orice reazim moral, n:imeni n-a avut în edere ca trebuieşte sa tma seama. · · ' . · · · ''. .Artişti� în�ă au .realizat t:atrul �or. Toc��i'în mo�entul cînd toată gospo,llana creaţtumlor dm toate c1mpunle de activitate evreiască se găseşte pe panta

179

i

' I ,

' . ' '

ISRAJL BERCOVICI

unei lichidări, noi ne găsim pe linia cea mai avansată a comand�mentelor morale, prin optimismul creaţiunilor n.oastre, care poate să rămînă. catin exemplu şi up. îndreptar de. potrivnicie în calea destră,mărilor colective. . ·

Actori, regizori, muzicanţi, pictori, în llumăr impresionant şi impuriători ca -valoare si prestantă, îsi au astăzi teatrul lor. ·

· : . Un teatru,ca·�, c�să, unde cuvîntul, gîndul şi versul să-şi găsească întruchiparea potrivită în raport cu idealul de cultură al populaţiei noastre evreieşti. O

casă în care povestea suferinţelor generaţiilor de pînă acum, turnate în tiparele · drama�rgiei modeme. evreieşti, s.ă fa:ă _legătu�� într.e pub�cul .?-o.stf';' în�el�gă: . t0r„păt1maş de·cele mai alese mamfestar1 ale spmtulm şi slu)!torn ei cei.mai fideli . şi mai.înaripaţi. . . - ; , · , · . · ' .

O casă în care ideea să alterneze cu melodia, ·cu dansul, cu armonia culorii. , : O casă în care arta să picure în sufletele omeneşti iluzia binecuvîntată a zOrilor unor înfrăţiri omeneşti. O casă:în care să se desăvîrşească Teatrul Evreiesc, care pînă acum nu se găseşte într-o deplină cunoştinţă a lui. Cu un titlu care încă nu ne aparţine în .acest cartier, cu o mentalitate formată pe CÎtl).pul deschis al . . creaţiunilor universale, cil o ·literatură draip.atică lipsită de caracterul şi stilul vieţii noastre evreieşti, nu se. poate clădi dintr�o dată a,4evă,ratul .sens al teatrului evreiesc. Teatrul Evreiesc a existat cîndva. E poate chiar o creaţiune originară îh România, e teatrul trubadurului Gold{aden, care a pus cu eleme11te autohtone, pe o sce;iă mizeră, « Jigniţa »; bazele tea�rului evreies7, uni�a no.�stră crt;aţiun�·: culturala, b\aion de nobleţe pentru creaţiµnea teatrulm evreiesc de pretutmdem. Şi apoi.Trupa din Vilna, care altădată, cu m.ărturia unor talente de anvergură şi ideea unui ansamblu omogen, a încercat prin condiţiunile de artă de o_ anumită ţinută să se .aclimatizeze aci- şi. să rămînă ca µn teatru evreiesc al nostrU. Prin . colaborarea· cîtorva elemente acest valoros ansamblu si-a reînnoit orizontul său artistic, fapt care a. dat.o chezăşie în plus unor forţe c�re trebuiau nea:părat captate pentru marile înfăptuiri de artă şi cultură de care viaţa noastră evreiască duce ! lipsă. I' · Ct.

, . . Dar, ca.şi acum, oficialii noştri,evrei au scăpat unica ocazie care ne�a lipsit dei atîtea energii creatoare pentru teatruJ evreiesc ,de astăzi. , ' '

Din constrîngerile nefericirilor noastre se n"'ite acest teatru. ·

', . Să fim tristi, să fim bucurosi ? , . . . , .. _ . Nici una,' nici alt.:. Să jolo;im răul şi binele şi să f.im ,constructivi.' S-avem la

îndemînă strategia unei înţelepciµni pentru toate. mpri:!entele şi prqductia rioas- . tră teatrală s-o prezentăm nu prin salturi periculoase, ci treptat, treptaţ. Începînd· .cu. o piesă care să aducă ceva. cu ce. a

. fos

. t teatrul p" scenele unde.a�torii n9ştri au

mai p,1cat, pentru a face dovada verificării unui .ansafllblu, mai. puţin subjugat astăzi unor interese materiale străine .de teatru. si apoi să facem loc aci literaturii dramatice a evre?lui, de _pe alte 0rţmuri, un?e �!tura evrei;scă s-� fC)r�at pmă la conceptul unei expresu propm şi de care, m bună parte, smtem lipsiţi.

Şi astfel, prin acţiunea noastră, să deschidem'perspectivele pentru scriitorii noştri, de aici, cari prin condiţiunile noastre de viaţă cqmună,.din,alăturarea unei tră,iri şi viziuni caracteristice nouă, să clădim apoi adevărata faţadă a tea,trului evreiesc apropiată de suferinţa tuturor celor loviţi în drepturile lor.Vom ren"'ite

180


:�prifn.

arta �oa�t�ă,1. o _da� cu acei ce vor şti să se oţelească prin întelegere comună

�· aţa1vraJmaş11 or 1nut1le. ' �.· . ·bl'.nă �:iinc

1i şi t'?c��i p�ntru aceasta, atît oficialii noştri evrei cît si D-voastră

ftrţ u1e sa 1:iţe egeţ1 ş1 sa fiţi alăturea nouă. ' sf.. -·� ocm'." ca acest :işezămînt de artă să se consolideze, să-şi urmărească firesc si < . . ra uren pre.a n:an. scopul propus. · '

,,;. d. 1:-lu .e�te o

_ mvita�ie la un act filantropic, ci.la o conlucrare pe linia unor înalte

.ţii). atonn ·cetaţeneşti.

. :r Doamnelor si Domnilor . t ' ' f' · n

_acea�d� atmos_fer� de pre

_mieră, _cu c�t7va ,clipe înainte ca pluşul din spatele

; meu sa �e r1 1c<; daţ1-m1 voie sa ne martur1s1m intreaga noastră emotiune pentru .acest prun contact cu Domniile Voastre. ' t< ., D1!pă aproape �ase luni �e despărţire, actorii Şi-au văzut visul împlini�.

. Atit scena cit ş1 sala e plmă de noi toti. · Să începem". · '

S-au cenzurat: ·r' . „rtf

în�ătur1aţi di!' făgaşu! creaţiunilor lor pe�tru care au sîngerat si p�ntru care

a)l ie . tt ce e mat t!nere·ş1 sublime elanuri" · . ' · : . . „aprop!at� ,de S?ferinţa tu;nro'. celor lo�iţi în drepturile lor", înloeuindu-se cu. "apropiata de viaţa noastra"; s1

�1,- · "în faţa Vrăjmăşiilor.inutile". ' , ·

;tf�'?i s-a scri.s P':_ adrei:ă următoar�a rez?luţie:. „NJJ se poate admite nici un ·„s1 e . 1s:nrs sau alt� m�n1festa.re afara de piesa pusă". - .

astăsea�Jt?d N K N" E · . . a e aci · •

.

Premiera care a maugurat noul teatru a fost sfiectacolul de revi"st" C fi ·

'°' . ' � . <; • _ anner� _1c;an, ugen Mirea si E ly Roinan. ·

.,>: . . A �ou� �i dupa �remiera msp_ectorul teatrelor raporta: „, . „�un

dbata

h� M

Tartie :Le., am asistat la premiera revistei Ce faci astă seară? cu . care s-a esc ts eatrul « Baraseum »

•

· Nu s-a ţinut !).ici o c':'':'Înt��7 la în�el?u�l reprezentaţiei. · · · · . ·

-�r Spc;ctacolul nu conţme mei o aluzmne de ordin social si se d· u· · uecenta.

, is nge pnn ' . \

- . .

li l!nel_e n�m�re, între care �o�ă cîntec� modeme pe motive de muzică ·ebra -

i�� g1oas�, orera o noutate art1st1că. ica

Îl'. - Spectacolul a fost oprit însă de Sîmbătă seara de către organe! ·1·t ·nu ! vor t · d ' , d

. e mi i are care .t.· · - au onza f:Clt � i_nce_pere e M1ercuri".**

. · �peb�tacolul s-a oprit dm hpsa autorizatiei Comandamentului Milita

,llvemt a ia peste două Juni. · r, care a ' �. Premiera piesei Fraţii Sanger a ,avut loc în ziua de 6 martie. . „ , jfi .. s:f°desu��m�blo� spectacol� a mtrecut toate aşteptările, Fratii Sanger bene. �nn e o tstn uţte m care figurau artişti experimentaţi în miri piese ale dra-

K : *·�hivele 'Sţatu.lui - Bucureşti, Departamentul Ministerului �ulcel�r i �clor D' · t�m�lada Teafitrlelor ŞI Operelor Române. Dosar No. 12/1941, filele 108-141-

şl43.

, trecţla em, a 110.

181

ISRAIL BERCOVICI

·inaturgiei uni�ersale, iar revista fiind interpretată de stele ale. geirlllui, în frunte cu Jeni Şmilovici, vedeta spectacolului. AtîtJeni cît şi tatăl acesteia nu erau nume noi pe afişul teatrului · evreiesc. Şmil Şmilovici a fost strîns legat de activitatea teatrului idiş din România în perioada dintre cele două războaie mondiale. El a fost partenerul celebrei Maly Picon în anul 1922, cînd aceasta a prezentat pe scena Teatrului Eforie, între altele, piesele Ţipke Faier şi O fetiţă dulce. Maitîrziu, a apărut în piesele Umbra galbenă şi Comoara, în regia lui Iacob Şternberg.

Primii paşi către marea scenă Jeni Şmilovici i-a făcut În anul 1927, în trupa actriţei Nelly Kăsman, care-i oferă prilejul să-şi desfăşoare talentul si verva. Alexander Ştein îi oferă rolul rrincipal în piesa pe care o pune în scenă la Viena. Trecuseră numai trei ani de la debut şi iat-o pe Jeni vedeta principală a unui mare teatru vienez. Nu avea pe atunci decît 18 am! . .

În 1936,Jeni Şmilovici a întreprins un turneu la Paris, după care i s-a oferit să interpreteze rolul princiral în opereta Dos Sameanier M eidl. Cu acest rol ea lansează şlagărul Bai mir bist du şein (În ochii met eşti frumos), care avea să facă · înconjurul lumii. . . ·

. . După i:n t:ur;ieu în J!olonia, unde rep_urtează u_n �ucces triui:nfal, Jeni Ş!'!il?" ·

v1c1 revme tn ţara, unde mterpretează zeci de rol un dm repertorml teatrulm id1ş, · '

Fiecare apariţie este un triumf, iar fiecare rol o creaţie de neuitat. . · • ·

La Baraseum, Jeni Şmilovici. îşi pune cu generozitate nesecatul ei talent în . slujba ridică;,;; moralului spectatorilor prigoniţi şi supuşi silniciilor. De neuitat a • rămas creaţia ei în revista Ce faci astă seară?, sp.ectacol în care a lânsat şlagărele Ce-i al meu al meu rămîne si Unde e iluziile mele ? Dar pe scena de la Baraseum :. melodii şi cuplete �a Şi s-�u dus i;a vîntul s-au răspîndit repede în cartierele. Capitalei, .de unde au ajuns în oraşele şi tîrgurile Moldovei şi mai departe, în la-gărele şi detaşamentele de muncă . . . . .

Calitatea spectacolelor se impunea. Spectatorii părăseau teatrul sub impresia unei puternice emoţii artistice. A µrmat Fraţii Sanger, jucată sub titlul Gema, . fără a se menţiona pe afiş autoarea riesei- Mar�areth Kennedy- ca autor fi!\1'rînd Sergiu Milorian, care, de fapt, făcuse numai traducerea si ada_ptarea piesei.

Piesa s-a bucurat de o primire călduroasă, beneficiind & o dtstribuţte exce- . lentă._„�e�". a fost interpre�tă de Be_ate Fredanciv, iar „Fr�ţi� Sanger" de către Al. Pmţt şi Villy Ronea. Regia: Mom Ghelerter. Decorun şi costume: M.H. · Maxy. , .

. .

Cafeneaua mfcă, jucată pentru _prim� dată la Paris, în �9.11,_ la teatrul „Pal�is · Roya! , o comedie a marelui umonst Tnstan Bernard, a gastt si ea o remarcabilă� realizare în viziunea scenică a regizorului Sandu Eliad şi î� interpretarea lui . N. Stroe. · · . Co"!-comi.tent cu reviste si piese de teatr:i, repertoriul teatrului Baraşeilm a mclus şt un ciclu de spectacole de operă comică. . · •

Pentru inaugurare, dirijorul Solomoneanu a ales savuroasa operă comică Domnul Choufleury primeşte . . . de Offenbach, operă care a constituit de"a lungul . anilor unul din succesele marelui compozitor evreu. . Spectacolul a început cu un prolog cîntat de tenorul Armand Schăchter si a ' fost completat cu un recital de dans clasic. Soliste: Sonia Mîlan, Adina Pode..;,u, · . Clara Wolf şi Fifi Nathanson. · .

182

O sută de ani de teatru·evreiesc în România

;(;·Vraja unei nopţi de vară, fat1_tezia �moristică muzicală în 2 acte, 32 tablouri, . e· N. ,Ka�ner:N1can, Eugen Mtrea şt Elly Roman, a fost o revistă de amuza�'f{ft, mviorata �e o muzică de calitate, iar direcţia de scenă a lui Sandu Eliad a !laţ spectacolulm o notă de decentă si aleasă tinută.

•'' S�ene;:ele şi cîn17cele,1tablourile 'coregrafice au fost interpretate de artisti cu ��nenţa: D?rel Liveani:', Fedora Gamberto, Jeni. Şmilovici, Agnia Bogo�lava, ; . Kanner-Nican, Aura şt Doru Brecher, precum s1 de cuplul de dansatori Beny si.Rudy. .

' · ·

:. �omed!a �uz!ea.lă 'cutia cu iluzii de I. Ludo a fost un dublu succes: de pu-. �<:·, ş1 de stima art,1st1că. ' 1 ,De un succes deosebit s-� bucurat opereta Ţipke Faier.

.' · Traduc;_er:a, adaptare� ŞI pe aloc17ri prelucrarea textului din limba idis în . . ba ro'.11-an� au fost reahz�te de Flonn Blumenfeld şi Lică Griinberg. Tot ei au semnat şi regia spectacolulu1. · . ;' Mu�ica lui H. Schwartzman, pe teme folclorice, a fost de 0 fo�ecătoa

· ro�et1me. re -i · In ;0!17! titular, Adina Podeanu, avînd de luptat cu umbra unei Ţipke creată !le Maly Picon, f'.entru c�re opereta fusese anume scrisă, a biruit, reusind 0 inter-. retare personala demna de toată lauda. '

· Spei:taco�u� a Pi:îlejuit şi remarcarea unui debutant talentat: Zephi Alschek. 0 Calea Vacareşti.� adus pe scena. de .I.a Baraşeu'.11 un fragment din lumea ro·anllo

1 r p

frozatorulm I. Peltz, cu. mi:erul.e,_ elanunle, micimile şi visele ei. Specta70 u. a ost regizat de ?andu_Ehad m spmtul cunoscutului prozator.

�·. Dida Solomon-Calhm�ch1, care s-a alăturat colectivului de la Baraseum �tlaugat cu roţul „Esteru �ln Calea. Văcăr�şti încă o creaţie la cariera ei �are În�

cep?se. � neuitata D?mnzşoara Iulia. Mana Sandu şi Agnia Bogoslava si-au do-.vedit şi m lu�rarea Im Peltz măiestria lor bine cunoscută. '

" pn eveniment a fost apariţia artistei Leni Caier pe scena Baraşeumului.

. ; '· n F'!ta cu .'f?ăi:ul de. aur ?e Scarlat Froda, Leni Caier a realizat una din cele mai mari creaţn din cariera ei. . „„_. La suc�esul spei:t�colului au contribuit şi muzica lui Elly Roman si text J urice ale lui Eugen Mirea. ' e e <_ · Cc;ilaborarea dintre _Ion Pri_beagu şi N. Kanner cu muzicienii H. Schwartziw:n Ş� f ugen �offler şi cu regizorul Sandu Eliad a avut ca rezultat revista Din KfUma zn gluma. ' I f surpriză.a ofe�it publicului Elly Roman, descoperindu-si alături de talent}' "e?

co�po;;,itor şi p� :cela de a:i�or şi regizor. Cu spectac;,lul Ce faci du ă masa · . -.fi_gurmd pe afiş m cel� trei ipo_s:a�e - el a oferit o revistă de bună ca{i_ �t� hI?s�� te �dravaganţe ş1 vulgarttaţt .. T c:xt�le colaboratorilor săi Aurel Ji stern ': ea1i . . ga� Cosma, Harry Negnn ş1 Liane Polinger s-au remarcat de .1\5emenea p�m msm si umor de bună calitate. .),· În reg

dia lui Din:u Negreanu, pe muzică de Alfred Mendelsohn în decoruri

· costume e M H Maxy b d d b" ' şi al

· · , s-a ucurat e un eose 1t succes Cîntăretul tristetii s. e. , , 'ţ: În rolul lui Ioşke lăutarul, AL Finţi a izbutit o creaţie de zile mari.

183

ISRAIL BERCOVICI

Beate Fredanov a dovedit aceeaşi binecunoscută fortă dram,atică şi pr?ţesio: nalitate actoricească. Şi aici, o nouă surpriză.: Sandu Sticlaru în ro!Ul mmtu m Godinski. I · · d d · · • J Aceiasi Sandu Eliad si M.H. Maxy - dar mereu a ţn - . e ata ast� m co a� borare cu' experimentatul muzician H. Schwartzman au realizat o versiune me-morabilă a spectacolului Lozul cel mare de Şalom Alehem.

. _ Pe Simele, croitorul devenit milionar, l-a interpretat I. Bradu cu toata expe-rienta ,;ecesară unui rol atît de greu şi de c?mplex: . . . _ _ .

Maria Sandu, actriţă de comedie exper�menta.ta, a nd1c�l�zat, far�.a şarja, �oţia croitorului îmbogăţit peste noapte, .trec'!'d pn_n, toate stapl,e fe�n parye0;1.te.

Beate Fredanov .a interp�etat "':' s1mp�1tate ş; m acelaşi t�p cu griJ.1e .f!1ca noilor bogătaşi care iubeite smcer ş1 nu se 1mi:aca deloc cu ambianţa scl os1ţ1lor care au înce.eut să-i dea tircoale. . . .

Al Finti si Vili}' Ronea în rolurile celor două calfe au realizat un autentic cuplu de Salom Ahelem. · C b' Rene� Pressiano, Marga Hagiescu, Agnia Bogo�lava, A. Marius, Dan . o 1- . lovici, Aura Doru, Ema .A.lbu, I. Brandes, Dorei �1V�ai:!_u, Ben� Verea, Ric��o Brecher Alexe Marcovici, Bob Gerescu au contnbu.1t, m rolun secundare ş1 m scenele de ansamblu, la buna realiza�e a sp�c�ac:olulm. . ' · . ·

Deşi spectacolele din dramatur&ia c:las1�a _ş1 modem": s�au bucurat de mterpretarea a mult mai multor .eersonalităţ1 artistice de prestigiu, spe<;tacolele de re: vistă beneficiind si ele de c1teva nun:e cons�crate în gei;i a�.stirmt un �cou m:i pute::Oic. Explicatia rezidă nu numai în calitatea lor, c1 ş1 m faptul· ca erau m actualitate. Autorii textelor reuseau să strecoare în aceste'specta.cole numeroa�e . aluzii adesea foarte riscante. Orice intenţie era sesizată nu n":ma1 de cenzura dm · afară· ci si de unele elemente dinăuntru. Cît de sever erau judecate textele rec zult� de pildă; şi din acest referat al inspectorul":i teatrel�r:. • .

"Teatrul evreiesc Baraşeum do�eşte a orga;i1�a _Du��c": 2� Febru�ne ora 10.30 dimineata un concert de muzică moderna ş1 lied un, mamtmdu-se m acest scop textele m'.e!odiilor ce vor fi cîntate la acest spectacol. . . . . . .

Cetind aceste texte am constatat că în genere nu conţm mm1c prot1vm7 dis: pozitiilor în vigoare. Am eliminat totuşi din cuplete\e intitulate .C'est_la vie qm va t�ujours" şi „Oui ?1;1 nc;>n" c}te un vers, �are, deşi în „contextul s<:nt1mental aţ cupletului are 0 semnifo�at1e strict amoroasa, ar putea parea unora .dm spectaton semnificativ si pentru alt� situaţii. (În spetă am eliminat versurile : • .J� sais bie!1 que demain tOut peut changer" ş� „L'histoÎre �s� a �ournan„t" '·care Er1v1nd relaţi-_ ile dintre îndrăgostiţi, pot totuşi părea semnificative daca cmeva le-ar percepe izolat.) . . • . . . • 1 · f · al în consecinţă, după aceste elim1;i3:r1 ş! ţm1nd sc;ama ... de caracteru 1no ens1v versurilor rămase, am onoarea a opm1a sas� aut'!r�ze cmtare� lor la c?ncertul de Duminică. Toate cupletele sunt cu t�t�le ş1 m�z1c;1le de �i:_e1, astfel ca. se re�p�c: tă dispozitia de a nu se a�esteca mm1c r?man ş1 :res?n m producţia a'?s��a evreiască. Textele sunt în lrmba franceză ş1 germana, f':md prez.en�ate noua ş1 m traducere."* (De menţionat că Fraţii Sanger a fost smgura piesa de un autor

* Arhivele Statului - Bucureşti, Departamentul Ministerului Cultelor şi Artelor, Direcţia Generală a Teatrelor şi Operelor Române, dosar nr. 56/1942, filele 4-S'. · 184


ifeevreu care s-a jucat la .Baraşeum';, după ce i s-a schimbat titlul şi autorul, ea �·- ·d pregătită înainte de cortdiţiile prevăzute în autorizaţie.) . · Învingînd condiţiile de excepţie, în mai puţin de patru ani - de la 1 martie i941 şi pînă la încetarea activităţii sale - colectivul de la Baraşeum a realizat ceste treizeci de premiere - drame, comedii, reviste, s.eectacole pentru copii- si �Serie întreagă de concerte simfonice şi de muzică de Jazz, precum şi numeroas'e §:ezători literare. . · , ' · E cazul să subliniem şi faptul că în acele condiţii în care spectacolele de la : araseum însemnau pentru spectatori nu numai prilej de emoţii artistice, ele ·�nd, prin însăşi desfăşurarea lor în cadrul respectiv şi alte resurse.emoţio·�e, Beate Fredanov, Alexandru Finţi, Moni Ghelerter şi Sandu Eliad (ultimul a egizat majoritatea spectacolelor) au combătut orice încercare de pedalare pe eacţii_care �e plasau !n afar� artei_şi au imprimat �i coleqilor_lor '? anum!tă eti�ă �rofes10nala care nu mgadma obţmerea succesului pe căi facile, c1 numai pe cntetii artistice. '.: r,J?rin înfiinţarea acestui teatru s-a creat nu numai o posibilitat<::, ca actorii tru."ei să aibă, cît de cît, mijloace de trai, dar el a devenit o importantă instituţie de �ptă împotriva fascismului - comuniştii din trupă intrînd de multe ori în con; : �t cu directorul care le-a fost impus şi care insista mai mult asupra laturii comeroiale - un mijloc de mobilizare a populaţiei evreieşti la rezistenţă antifascistă. În acel moment, înfiinţarea teatrului Baraşeum depăşea semnificaţia inaum1z:ării unui lăcaş de cultură, încărcîndu-sr cu o deoseoită semnificaţie politică, Bev'enind un for de sperantă într-o lume nai bună. Numele Baraseum era si el s�rrmificativ, fiind legat de 0persoana ilustr J!ui om de ştiinţă Dr. Iuliu Bar..;ch, ci.fe şi-a închinat viaţa propăşirii României, distins patriot care s-a bucurat de 'netenia lui C.A. Rosetti şi a lui Ion Heliade Rădulescu, fiind recunoscut pe !li.an naţional ca o personalitate publică marcantă. El si-a legat numele de Scoala â'e,medicină şi far�acie din Bucureşti, unde a activat c'a profesor, a fost uni.ii dintre pincipalii organizatori ai medicinei româneşti alături de Carol Davila si un &moscut :r,op.ulariz":tor_ al ştii�ţel'.;>r natur.i_i şi medicinii. A .înteme!at primul spital de copu din Capitala, a editat .mtre ann 1856-1859 revista "Isis sau Natura" şi numeroase alte lucrări ştiinţifice de botanică, mineralogie şi zoologie. Încă un a.mănunt: Dr. Iuliu Barasch (1815-1863) s-a născut chiar la Brody, oraşul din C11re .au venit în România "Cîntăreţii din. Brody", precursorii teatrului evreiesc. :·. Astfel, teatrul Baraşeum amintea de frumoasele tradiţii obşteşti ale evreimii 1lln România� Actorii evrei, expulzaţi la periferia vieţii culturale, au ştiut să transforme această periferie într-un centru de cultură şi artă, într-un punct de i'tracţie pentru cei ce aveau nevoie de un cuvînt de îmbărbătare şi de o atmosferă spirituală tonifiantă. . . . Tr".b":!e sub�niat că un_ n:are _sprijin moral, :ineo�·i chia� şi material, l-au prinut artJ.ştn evrei nu o data, m ciuda tuturor nscunlor, dm partea a numerosi ·�alegi români. La „sesizările" şi ameninţările presei legionare, ca, de e.xempl�, Ziarul .P<;>runca vremii" �i faţ� d� int�resul Siguranţei în privinţa colaborării ":llor evrei cu teatrele romaneşti, D1recţ1a Generală a Teatrelor era pusă în situa,ţla de a răspunde:

185

" i i i i,

I

, , 1 1 : 1,

ISRAIL BERCOVICI

Directia Generală a fost informată- pe cale particulară - că la diverse teatre ;, luc,.,; clandestin evrei, fie ca traducători, fie chiar �?laboratori. N-av7m însă nici 0 posibilitate să verificăm, deoarece conducătoru teatrelor respective tăgăduiesc. ' · . , ,

Informaţii de acest fel avem şi noi, d:r cercetările î:itrer.rmse nu le-au .ru�f confirma si mai ales proba, d<;_vreme ce msăşi conducatoru teatrelor, romani şi ei, par să favorizezepe evrei." "' . . ,.. -. ,.. M

Spectacolele de la Baraşeum au mai avut un �er�t. Ju�at.e m h1!1ba roma�a, ele erau adesea pigmentate cu cîte o vorbă de duh m hmba 1d1ş, cu cit� o. gluma a cărei poantă era spusă în idiş, iar unele şlagăre av.eau ch1�r i;e�rene î� 1d.1ş. As_d7l Baraseumul a fost şi locul în care s-a menţinut'. fie.numai. ş1 s11'?-bohc, !1'.:"ba 1di� în p,;blic în pofida interzicerii ei de către autontăţ1le fasciste. Şi, datonta acestul simbol, putem afirma că România a fo_:;t �.ingura ţară, d�'!_ E>;ropa unde teatrul evreiesc a existat fără întrerupere, de la 1nf11nţarea sa p1na 1n zilele noas�re. .

În anul 1945 în caietul de sală tipărit pentru piesa Potopul, versmnea Im

Mihail Sebastian: ultimul spec�acol i!'c�t în li�ba r?mână la Bara��m - după eliberarea tării de sub dommatia fascista actoru evrei au fost repus1 m dreptunle lor si si-au'reluat activitatea în' teatrele româneşti - se sublini� pe bui;ă �rept:te:

' .Acum cînd adie un'vînt de libertate, libertate în cuget ş1 expresie, iudecmd obi;ctiv, trebuie să dezvăluim că, pe lîng:l dificultăţile de �i;di1'. materia!, teatr:ul a avut de luptat şi cu greutăţi de ordin r,noral. �onduc�.toru Im, deosebit d� n�curile materiale si-au riscat nu o dată viaţa, existenţa fondu-le de multe on primejduită sub r�gimul legionar şi fiind ameninţaţi ei şi întreaga trupă cu depor-

b .

I A " ** tarea, su regimu ntonescu . . . . ·" . . . . La spectacolele de la Baraşeum au vemt nu�er�ş1 spectator,1 r�mam? d1stmşi

intelectuali, exprimîndu-şi şi pe ace��tă cale sohdantatea cu artiştu ,evre.i. . Iar reputatul prozator şi publicist democrat Tudoi; 'J'. eod�res';ll-B�m�t� scria: „Baraşeum n-a fost numai adăpostul atîtor actori ş1 scruto_r1 evrei, c,1 �i.r_:_fu

giul ultimului spirit de protes�re cetăţenească, tot ce s-a mai putut spune im-potriva injustiţiei şi �ntol7r:nţe�, s-� s�u.s aco�o. " .

Ce nu �e îngădui�. scris in. z.1ar _şi n1c1 ?op�1��a .... cafenea, se c1nta ş1 se spunea la

Bafaşeum m aclamaţule pubhculm entuz.iast . • - • . . . . „ . În timp ce actorii rămasi în Bucurest1 au menţinut, cu sacr1f1c11 1mense, une

ori cu riscul libertătii si ai vietii conÎ:inuitat�a teatrului evrei.esc, o seamă de actori evrei deportaţi �u orga?i;at repr7zei;t�ţii teap:�le c�iar �i î,n con.diţiile deosebit de grele din ghetounle Transms�nei-, Act?ru Mms.e şi R?�a .S1egler� . Sevilla Pastor, Baruh şi Leia Rintzler, Mişu ş1 Sah Bernstem, Şmil, Sii;non şi , Mania Wolfensohn, Erna Ettinger, Carol şi Ghiza Teffner, Benno Pophker au jucat teatru evreiesc în Transnistria, laJmerinka şi Moghilev.

· * Arhivele Statului'- Bucuresci, Departamentul Ministe1ului Cultelor şi i\r:telOr, Direcţia

Gelleraiă a Teatrelor şi Op�elor Ro�âne. Dosar llr.' 49/1941, filele 53-59. ' ** Caiet de sală la Potopul.

'

*** Ibid.

186


. În lagăr:ul Vapni.�rka!. un &rup de ii:t;rna�i politici .au organiz�t spectacole de teatru' evreiesc. Scrutam Asia Derevici, Littman Vigder, Bemamin Vilner si Hern;an S�olper au pre�.ătit şi prezenta.t sl.'e<;tacolul c� piesa Zi şi noapte de rAns.k!, au .mscena.� p�ezu pop:ilare evrei.e�tl şi au orgam�at ţecturi din operele clasicilor hteraturu idiş. Una dm cele mai mteresante reahzăn ale acestui grup a fost spectacoţul Eliberarea lui Moise, simbolică pentru speranţa în eliberarea internaţilor dm lagărul Vapniarka. Spectacolul era împletit cu cîntece prelucrate după cîntece revolutionare românesti. , . În acelaşi inte�;,i - 1?41-1.94.� - actori şi. o�meni de c:iltură evrei au orgamzat, sub patronaiul unei asociaţu culturale fictive denumită „Teatrul idis din !România", în templele cor�le, sub pretextul uiior „comemorări", adevărat� fes�valuri închinate scriit�rilor ev�ei. �U fosţ î�Viatţ, la aceste şezători, pagini minunate, multe cu conţmut revoluţ10nar, dm Mendele Maher Sforim Salam tA,lehem, Peretz, Anski şi Goldfaden. Se înţelege că, datorită conditiil�r' de atunci, s-au ·descoperiţ mai multe date, priyi.toare la naşterea sau moar!ea acestor ;�ri s ... cri.itor�! . . . ,ţa organi�afea �cestor manifestări au luat. Jarte ·oa�enii de eultura şi scrutam Barbu Lăzăreanu, M. Lax, I. Dubovis, Ber Schnabel Iacob Groper, Leon Bertiş, Florin Blumenfeld, Sau! Schnapp, Ury Benador, d�. Emil orian, Lascăr Şaraga, Schos Roman, precum si artistii Beate Fredanov Maria andu, AL Finţi, Sara Ettinger, Seidy Gliick. Agnia Bogoslava, Solomod Friedman; compozitorul H. Schwartzman a condt s partea muzicală a tuturor acestor anifestări. ' Astfel au fost răspîndite nobilele idei u • ianiste ale clasicilor literaturii idis. !Fragmentele citite din operele lor erau în a 1a fel alese încît aluzia la realitate'a mconjurătoare să fie evidentă. � Cînd de pe �mvon răsuna versul: „Să nu �rezi să lumea-i tavernă", publicul mJeleg_ea .prea bir:e �ă tulburătorul poem al lui Peretz răsuna ca o acuzare împomva calăilor fascişti:

Să nu crezi că lumea-i tavernă - creată Ca drum să-ti faci liber cu ghiontii, cu coltii Spre masa şi butea orgiei, cînd alţii ' ' Cu ochii sticloşi, cu-obrajii crispaţi, De foame saliva-şi înghit leşinaţi, Şi-şi stnÎlg stomacul ce geme-n convulsii

O, nu crede că lumea-i tavernă!

Să nu crezi că lumea-i o bursă- creată Ca cei tari să facă trafic cu sudoarea Şi sîngele celor trudiţi, cu pudoarea Sărmanelor fete, cu-al mamelor lapte I)in piepturi, cu-al pruncilor zîmbet firav -Ast oaspete rar pe-obrăjorii de ceară!

O, nu crede că lumea-i o bursă !

187

I ISRAIL BERCOVICI

Să nu crezi că lumea-i un codru de pradă-_creat : Pentru lupi, pentru vulpi- tîlhari şi vicleni; Azurul -. perdea, Dumnezeu să nu vadă; Ceaţa - s-ascundă pătatele-ţi labe; ,Vîntul :___ să-năbuşe gemete, blesteme; Pănllntul- să-nghită-al martirilor sînge !

. O, nu crede că lumea e codru de pradă!

Lumea nu-i tayemă, nici burs�, nici codru de pradă Măsură e--n toate, cîntărit este totul ! zadarnic -

Nu-i picătură vărsată, de Smge sau lacrimi, În gol nici un oc�nu-şi stinge scînteia! Din mări -potop, din scîntei - trăsnet!

O, nu crede că n-o fi cîndva judecată. ·

Iar, pentru că în templu nu se aplaudă, publicul aştepta artiştii la ieşire şi 'fo · mulţumea cu urarea: Lehaim! (Pentru vi�ţă!). Şi urarea s-a împlinit. Teatrul evreiesc a supravieţuit războiului [ . . . ]* · · · ·

* [ . . . ] Pasaj eliminat din textul ediţiei întâi) p. 195 (n. edit.).

188

DOCUMENTE

Cereri ale trupelor Aşkenazi şi Friedman către Ministerul Cultelor si Artelor ,

Israil Bercovici -O Suta de Ani de Teatru Evreiesc in Romania

Documents

Transcript of Israil Bercovici -O Suta de Ani de Teatru Evreiesc in Romania