8/18/2019 Ispita tracică

1/1

“Ispita tracică [...] nu este pentru sufletul românesc o ispită extrospectivă. Ea nu

implică orientarea sufletului românesc după un model extern, care să exercite asupra lui

influen e din afară, cum e lumea franceză ori cum e lumea slavă.ț

Ajungi la traci după ce elimini din tine tot ceea ce reu e ti să identifici că datore tiș ș ș

altora. [...]

Ispită lăuntrică, ispită reziduală. [...]

acă cultura unui om este, cum zice !al"r#, ceea ce $i rămâne după ce a uitat totul, noi

am apar ine lumii trace atunci când nu ne%am mai sili să fim $n nici un fel decât cum suntem.ț&antoma după care alergăm, căutând sufletul trac, se văde te iluzorie numai cândș

$ncercăm s%o prindem din afară.

'ă ne oprim i să ne cufundăm $n noi $n ine.ș ș

'ă ne lăsăm ispiti i nu de ceea ce năzuim să fim, ci de ceea ce suntem.ț

Ajunge să facem acest pas, pentru ca de $ndată ispita reziduală pe care ajungem să o

recunoa tem a(ia $n (arză, varză, viezure i mazăre, transmise nouă fără să ne dăm seamaș ș

cum, se preface $ntr%un factor care transfigurează totul. )u tre(uie să te a ezi lângă *olumnaș

lui +raian ca să $ i dovede ti dacismul, pentru că conciul femeilor din unedoara nu s%aț ș

sc-im(at până astăzi, ori pentru că printre osta ii lui ece(al recuno ti cu mele ăranilor dinș ș ș ț

ara a ului, despre rostul cărora se $ntrea(ă mul i istorici care nu au fost niciodată prin araȚ ș ț ț

aceasta. [...]*a i la traci, două inimi se z(at $n pieptul oricărui român. /na ine de c-emareaș ț

 pământului % de legătura omului cu cele de aici, de legătura lui cu%ai lui, cu (ătătura, cu

câmpul, cu vitele. [...]

'trăinătatea nu se lipe te de el, se asimilează, se desface, $ i face alteritatea i seș ș ș

 preface % vor(a poetului % $n apă i%n pământ. A a se poate spune că nu 0oma a cucerit aiciș ș

 pământul, ci pământul a cucerit 0oma.

Alta e c-emarea codrului, c-emarea singurătă ii, a vitejiei, a -aiduciei. *-emareaț

culmilor aspre i reci, c-emarea apelor i a stelelor ce se oglindesc $n apă. rizontul ei eș ș

spa iul fără sfâr it, spa iul ordonat $n care zările se $nfră esc i se in unele pe altele de mâini,ț ș ț ț ș ț

ca i stelele cerului. +impul ei este ve nicia.ș ș

1entru această vedenie, lumea, via a, nu sunt decât un măre alai, o vastă procesiuneț ț

stelară, o ne$ncetată trecere.2

34ircea !ulcănescu, din vol. Dimensiunea românească a existen eiț  5

2Este sigur că printre $nainta ii poporului român, un loc important $l ocupă coloni tiiș ș

adu i de Imperiu $n acia. [...]ș

Ei ocupă $nsă primul loc $n ce prive te lim(a poporului care a rezultat din amesteculș

lor cu auto-tonii. [...]

1entru toate categoriile esen iale ale vie ii omene ti $ntre(uin ăm termeni latini. 'ăț ț ș țdăm câteva exemple. Astfel, pentru a exprima no iunile generale de om, (ăr(at i femeieț ș

3-omo, (ar(atus, familia6 cf. 4ulier, din care a rezultat $n române te muiere5, precum i peș ș

acelea care privesc familia7părinte 3parentem5, fiu 3filius5, soră 3soror5, frate 3frater5, cumnat

3cognatus5, socru 3socer5, ginere 3generem5, nepot 3nepos, %tem5. [...]

+ot romanii au dat i numele poporului nostru. 0umân 3forma român este mai nouă5ș

derivă direct din numele fo tilor stăpânitori ai aciei. El este numele general i cel mai vec-iș ș

al poporului nostru. [...]

1ro(a(il că tot de la romani avem i spiritul politic. Acel spirit politic care ne%aș

$ngăduit să păstrăm necontenit, de la $ntemeiere până astăzi, fiin a statului nostru, i careț ș

explică realizarea statului na ional unitar $n răstimpul 89:8 % 8;89.2ț

3*onstantin *.